BISCRia

« M IM
BULETINUL OFICIAL AL PATRIARHIEI ROMÂNE
ANUL c ili - Nr. 1 - 2 IANUARIE - FEBRUARIE 1985
 C U P R I N S

Pag.
Pr. prof. dr. D um itru R a d u , M a re le io ru m al d e m o craţiei n o a stre soc ialiste . 5

PASTORALE — SCRISORI IRENICE

Pastorala de C răciun a Prea F ericitu lu i Patriarh I u s t i n .............................................10

Scrisoarea irenică a Prea F ericitu lu i Patriarh Iu stin că tre In tîistă tă to rii B iseri­
cilor c r e ş t i n e ...............................................................................................................14

Scrisori şi telegram e de ie lic ita re prim ite d e că tre Prea F ericitu l Patriarh Iu stin
cu p rileju l S iin teio r să rb ă to ri ale C ră c iu n u lu i — 1984 . . . . 15

V IA Ţ A BISERICEASCA

P articiparea C ultelor relig io a se d in Rom ânia ia cel d e -a l III-lea C on g res al

F rontului D em ocraţiei .şi U nită ţii S o cia liste, de A le x an d ru M. l o n i ţ ă
şi G heorghe V a s i l e s c u . ........................................................... . . . 25
A le geri de noi ie ra rh i în Biserica O rto d o x ă R om ână :
P. S.G herasim C ristea, n o u l ep isco p al R îm n ic u lu i şi A r g e ş u lu i; P. S. T im o tei
S e vic iu , no u l ep isco p al A ra d u lu i, Ie n o p o le i şi H ălm a g iu lu i, de
A le x an d ru M. I o n i ţ ă ...........................................................i ................................ 43
Cea de-a X lV - a întrun ire a C o m isiei rom â n e de isto rie eclesia stică com parată,
de Pr. asist. V io rel l o n i ţ ă ...............................................................................60
C o nsultaţia teologică p en tru pace şi d re p ta te «K a rlo vy V a ry V /», de Pr. prof.
Ştefan A l e x e ............................................................................................................ 63

DIN V IA Ţ A CO M U N ITĂ ŢILO R O RTODOXE ROM ÂNE

DE PESTE HOTARE

parohiile ortodox e ro m â n eşti din O iien b a ch /M a in , S a lzg itle r şi H am b u rg (R. F.

G erm ania), de Drd. T o ad e r D o r o f t e i ........................................................ 70

DIN V IA ŢA BISERICILOR ORTODOXE SURORI

P atriarhia E cum enică ; Biserica O rtodoxă Rusă ; B iserica O rtodoxă Sîrbă ; B i­

serica O rtodoxă din C e hoslov acia ; Biserica O rtodoxă din Polonia ;
Diaspora ortodoxă, de Drd. V asile R ă d u c ă ................................................ 74
C r o n i c c f t ..............................................................................................................................................78
 IN MEM ORIAM

| S tan c iu Sto ian | de D iac. conf. P. I. D a v i d ......................................... . . 79

ÎNDRUMĂRI PASTORALE

Protos. Irin eu P o p , R esponsabilitatea Bisericii pen tru c reştin ii de azi . . . 82

Prof. Iorgu I v a n, C re ştin u l şi realizările ştiin ţe i şi t e h n i c i i ...........................93
Pr. G heorghe P a s c h i a , F am ilia şi raporturile din tre m em b rii ei . . . 100

DIN TRECUTUL BISERICII Ş I PATRIEI N O ASTRE

Pr. A le x an d ru S t ă n c i u l e s r u - B î r d a , Locaşuri de cult şi a şezări stră v e ch i

pe p ă m în tu l M u n t e n i e i ................................................................................110
Pr. drd. Ilie C a t r i n o i u, In ilu e n ta b izantină asupra te rito riu lu i M o ld o ve i In
se co le le V I II —X III, în lum ina izv o a re lo r literare, a rh eologice şi n u ­
m ism a tic e ............................................................................................................ 118

A N IV ERSĂR I — EV OCĂ RI

A le x an d ru M. I o n i ţ ă , U n ire a : ideal şi r e a l i z a r e .........................................131

DOCUMENTARE

Prof. Em ilian P o p e s c u , C redinţa v ie a creştin ilo r din Im p e riu l b izantin

tim puriu, în lum ina i n s c r i p ţ i i l o r .......................................................... 143
Pr. I on I o n e s e u , Isto ric u l u n e i Biblii din B iblioteca A c a d e m ie i R. S. Rom ânia 159

RECENZII

Dr. N e s t o r V o r n i c e s c u , M itro p o litu l O lte n iei, Participarea m itro p o litu lu i

M o ld o ve i Soironie M iclesc u Ia în iă p tu ire a U nirii P rincipatelor R om âne,
C ra iova, 1984, 160 p., de G heo rg h e V a s i l e s c u ..........................162
M ihai D i a c o n e s c u , Speranţa, B ucureşti, 1984, de Lect. M ihai R ă d u l c s c u 167
 MARELE FORUM AL DEMOCRAŢIEI
ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE*

în zilele de 7 şi 8 fe b ru arie ale acestui cu rg ăto r an capitala ţării a

găzduit lu cră rile celui de-al III-lea C ongres al F rontului D em ocraţiei şi
U nităţii S ocialiste (F.D.U.S.). Im portanţa şi c a rac teru l profund dem o c ra­
tic al acestui forum so cial-politic rom ânesc este re lie fată în prim ul rînd
de p re zen ţa şi p artic ip a rea tu tu ro r ca teg o riilo r sociale, fă ră d eosebire dle
rasă, sex sau concepţie religioasă, el cuprinzînd to a te org a n iz aţiile p o li­
tice, de m asă, obşteşti şi profesionale, inclusiv C ultele.
în tre a g a d esfăşu ra re a lu c ră rilo r C ongresului al III-lea al F.D.U.S. a
av u t loc sub frontispiciul ideilor m obilizatoare ale cu v în tării p re şed in telu i
N icolae C eauşescu, docum ent de m are v a lo a re te o re tic ă şi p ra ctică p e n ­
tru ac tiv ita te a tu tu ro r org a n iz aţiilo r de m asă şi obşteşti, p en tru v ia ţa de
zi cu zi a întregii societăţi. în tr-o atm osferă de v ib ran t elan p a trio tic şi în
deplină u n itate, în plen şi pe secţii, au fost dez b ătu te cele m ai ac tu ale
problem e ale v ieţii sociale şi econom ice rom âneşti. D ezbaterile au pus
p re g n an t în lum ină rolul esenţial al p re şed in telu i N icolae C eauşescu în
crearea sistem ului larg al dem ocraţiei n oastre, în cadrul că ru ia toţi fiii
p atrie i partic ip ă direct şi org a n iz at la în trea g a v ia ţă econom ică şi social-
politică. S-a exprim at h o tă rîre a de a ac ţio n a în co n tin u are p en tru re a li­
zarea u nei creşteri econom ice in ten siv e prin m o d ern iz are a s tru ctu rilo r
de producţie, prin pu n erea în p ra ctică a cu c eririlo r ştiin ţei şi tehnicii,
prin org a n iz area su p erio a ră a m uncii, prin îm b u n ătăţirea ca lită ţii p ro d u ­
selor, p rin rid ica rea n ec o n ten ită a eficienţei în treg ii a c tiv ităţi econom ice.
în cadrul d ez b aterilo r s-a făcut o am plă an a liz ă a a c tiv ităţii o rg a­
niza to ric e şi politic o -ed u c ativ e desfăşu ra tă de co nsiliile F rontului D e­
m ocraţiei şi U nităţii Socialiste, de la to ate niv elu rile, de organizaţiile
com ponente p en tru înfăptuirea h o tă rîrilo r priv in d rid ica rea p atrie i pe
trep te tot m ai în alte de p ro g res şi civilizaţie. S-a re lie fat faptul că în
perio a d a care a trec u t de la pre ced e n tu l C ongres, unindu-şi forţele în
cadrul F rontului D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste, organizaţiile proprii,
celelalte organizaţii de m asă, obşteşti şi pro fesio n ale au contribuit, prin
ac tiv ita te a o rg a n iz ato rică şi po litic o -ed u c ativ ă desfăşurată, la în tărire a
coeziunii întregii naţiuni, la c reştere a eficienţei a n g a jării în treg u lu i
popor în opera de edificare a econom iei n aţionale, de p erfec ţio n a re a
vieţii sociale, de înflorire a culturii şi de fă u rire a om ului nou.
A nalizînd ac tiv itatea d esfăşu ra tă de F.D.U.S., de organizaţiile com ­
ponente, în înfăptuirea politicii ex te rn e a statu lu i nostru, d ez b aterile au
pus în lum ină faptul că în în trea g a ţa ră s-a dez v o lta t o p u tern ic ă m işcare
de m asă ce a cuprins adunări, m itinguri, m arşuri în fa v o are a dezarm ării
si păcii, p en tru re lu a re a cursului spre destindere. S-a reafirm at şi cu acest
prilej h o tă rîre a de a susţine cu tă rie poziţia şi in iţia tiv ele statu lu i nostru,
ale pre şed in telu i N icolae C eauşescu, privind m ăsurile ce treb u ie în ­
 BISERICA ORTODOXĂ R OMÂNĂ

trep rin se p en tru a d eterm ina op rire a cursei înarm ărilor, în prim ul rîn d a
celor nucleare, re n u n ţa re a la am plasarea ra c h e te lo r cu rază m edie de
acţiune pe con tin en tu l european, p re în tîm p in are a m ilitarizării spaţiului
cosm ic. O ate n ţie deo se b ită s-a a c o rd at A pelului ad re sa t de pre şed in tele
N icolae C eauşescu, de la în alta trib u n ă a C ongresului F rontului D em o­
c raţiei şi U nităţii S ocialiste, tu tu ro r şefilor de state şi guverne, tu tu ro r
fo rţe lo r politice şi n aţiu n ilo r din Europa de a-şi uni eforturile, de a face
totul p en tru salv area p o p o arelo r de la distrugere, de la ca taslro fa n u ­
cleară. V a treb u i ca F.D.U.S. să acţioneze şi în v iito r p en tru s6 lu ţio n a rea
tu tu ro r problem elor litigioase num ai pe cale paşnică, a trata tiv e lo r, p en ­
tru re n u n ţa re a cu d esă v îrşire la politica de fo rţă şi de am eninţare cu
forţa în re la ţiile dintre state, p en tru re sp ecta rea n e a b ă tu tă a p rincipiilor
deplin ei e g a lită ţi în drepturi, ind ep en d en ţei şi su v eran ităţii naţionale,
neam estecului în treb u rile interne, av a n taju lu i reciproc, a drep tu lu i s a ­
cru al fiecărui popor de a-şi alege în m od s u v eran orîn d u ire a socială,
fă ră nici un am estec din afară. A fost exprim ată, de asem enea, h o tărî-
re a de a se acţiona în co n tin u are pen tru d e z v o lta rea legăturilor, co n ­
tac te lo r şi conlucrării cu organism ele sim ilare de p este h o tare în lupta
p en tru în făp tu ire a asp ira ţiilo r de progres şi b u n ăstare ale tu tu ro r
popoarelor.
După ad o p ta rea docum entelor dez b ătu te de C ongres, s-a tre c u t la
în d ep lin irea unui act de o d eo se b ită sem nificaţie p atrio tică : aleg erea
p re şed in telu i F rontului D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste. Dînd glas v o in ­
ţei întreg u lu i popor, profundei re cu n o ştin ţe p en tru ac tiv ita te a co n sa cra tă
făuririi noii o rînduiri în ţa ra noastră, în altei aprecieri faţă de dem e rsu ­
rile şi in iţia tiv ele în trep rin se neobosit de p re şed in tele R om âniei p en tru
p ro m o v area cauzei păcii şi colaborării in tern a ţio n a le , partic ip a n ţii la
lu cră rile celui d e-al III-lea C ongres al F.D.U.S. au re ales pe p re şed in tele
R om âniei, Dl. N icolae C eauşescu, în funcţia de p re şed in te al F rontului
D em ocraţiei şi U n ităţii S ocialiste.
E venim ent p olitic de d eo se b ită însem n ătate în v ia ţa poporului
rom ân, C ongresul al III-lea al F.D.U.S. a p rileju it definirea cu m ai m ultă
c la rita te a rolului şi locului celui m ai larg for dem ocratic în cadrul so cie­
tăţii noastre, ca şi m ai deplina co n tu ra re a sarcinilor şi ră sp u n d erilo r
ce re v in tu tu ro r c e tăţen ilo r în edificarea v ieţii celei noi în p atria noastră.
Iar re aleg e rea D-lui N icolae C eauşescu în ac ea stă în altă funcţie este
g a ran ţia re alizării u nor noi şi însem nate succese în to ate dom eniile de
ac tiv itate — prem isa ridicării p atrie i n o astre pe noi culm i de glorie.

B iserica este trim isă de H ristos în lum e spre s lu jirea ei, aşa cum El
însuşi a fost trim is de T atăl spre slu jirea şi m în tu ire a lum ii p rin jertfa
C rucii şi în v ie re a din m orţi (Ioan 3, 16— 17). S lujirea cu care B iserica
este d ato a re lum ii, după exem plul capului ei, H ristos, ca re «n-a v en it să
I se slujească, ci ca El însuşi sa slu je asc ă şi să-şi dea v iaţa ră scu m p ăra re
p en tru mulţi» (M arcu 10, 45) este p o runcă dum nezeiască din p u te re a care
i-a fost d ată ei spre aceasta.
S olid a rita tea B isericii cu lum ea şi, în concret, cu so cieta te a tim pului
şi cu poporul căruia îi ap a rţin e este im plicată în re la ţia ei cu lum ea şi
 ' FORUM AL DEMOCRAŢIEI Şl UNITĂŢII SOCIALISTE

e x isten ţa ei în lum e, p en tru aceasta. De aceea, B iserica O rtodoxă a

: .r.ecuvîntat an g a jare a credincioşilor în to ate form ele de v ia ţă socială în
■:; 'e se u rm ărea p rogresul m ateria l şi spiritual al oam enilor’ şi al socie-
întregi. Ea ca u tă să exprim e în re la ţiile in terum ane atît aspectul
cl —u n itar cît şi pe cel individual al credinţei, cu condiţia ca fiecare
credincios să fie un m em bru responsabil al com unităţii um ane în care
f i i e ş t e şi m unceşte.
O rtodoxia a lu at to td eau n a în serios istoria şi m utaţiile care c a ra c ­
terizează epocile acesteia. C reştinul treb u ie să fie un factor ac tiv în
s .jjir e a şi m o d elarea lum ii, prin s p rijin irea stru ctu rilo r d re p tă ţii îşi p ro ­
gresului gen e ral um an, şi nu u n sp ec ta to r n ea n g ajat. El treb u ie să
trăia scă în societa te a tim pului său, aducîndu-şi co n trib u ţia la p ro sp e ri­
tatea acesteia, dar fără să-şi p ia rd ă id e n titatea sa de creştin. A stăzi,
biserica n o a stră îm preună cu clerul şi credincioşii ei, este p re zen tă cu
sprijinul său în re alită ţile şi pre o cu p ările poporului care edifică v iaţa
cea nouă în ţa ra noastră, d ar fără a-şi pierde id en titatea sa de com uni­
tate tea n d rică a oam enilor cu D um nezeu prin H ristos în Duhul Sfînt.
V orbind despre s lu jirea lum ii de că tre B iserică, înţelegem în prim ul
rînd n ec esitatea unei slujiri a B isericii ca întreg, d a to ra tă lum ii, căci
orogresul gen e ral solicită co n trib u ţia tu tu ro r oam enilor şi a tu tu ro r co ­
lec tiv ităţilo r c ă ro ra aceştia aparţin. Dar e x istă şi rele, şi am eninţări de
ordin g en e ral la ad resa v ieţii um ane înseşi care nu pot fi învinse num ai
t>rin acţiuni individuale, ci sînt n ec esare p en tru în frîn g e rea acestora,
acţiuni com une ale tu tu ro r oam enilor şi ale tu tu ro r instituţiilor. De plidă,
s alv g ard are a păcii îm potriva unui război nu cle ar solicită acţiunea ho-
tâ rîtă a în treg ii um anităţi, im plicînd şi cerînd, deci, şi slu jirea Bisericii,
n a i bine zis a B isericilor ca întreguri.
S lu jire a exprim ă o an g a jare v o lu n tară , iar a c ea sta este consecinţa
d irec tă a faptului ontologic al p ro e x iste n ţe i. N im eni nu ex istă de unul
singur sau num ai p e n tru sine însuşi. O m ul însuşi a fost c reat ca b ărb at
si fem eie (Fac., 1, 27 ; 2, 18) şi ex istă în lum e ca doim e şi p lu rita te de
inşi care se sim t leg a ţi în tre ei prin u n ita te a firii um ane, d eţin u tă şi
afirm ată de că tre fiecare în tr-u n m od propriu. F iecare d in tre noi sim te
că există a tît p en tru sine cît şi p en tru altu l şi îm preună cu altul. Şi sim te
c ă ex istă p e n tru altul, pen tru că şi altul sim te că ex istă p en tru el. «Eu
ex ist p en tru alţii şi p rin alţii ... A ltul este cauza şi fin alitatea m ea, m ai
bine zis ceilalţi, căci nim eni nu e x istă num ai p rin tr-u n om .-P entru c re ş ­
tini, desigur, ceilalţi oam eni nu sînt cauza şi fin alitatea ultim ă, ci num ai
o finalitate şi o cauză interm ediară, m ai precis cauza in stru m en tală şi
finalitatea in term ed ia ră principală. C auza şi fin alitatea ultim ă p en tru
creştini este D um nezeu» (Pr. Prof. D. S tăniloae, S ervire şi p roexistenţă,
in «Glasul Bisericii», XXII (1963), nr. 11— 12, p. 1027).
Dar, o dată ce exist, în seam nă că pot şi sînt d ato r să lucrez p en tru
alţii. S lu jire a se ad a u g ă la e x isten ţa m ea ; şi prin ea adaug şi eu ceva
:a ex isten ţa altora. în însăşi e x isten ţa m ea este im prim ată re ferirea di^
nam ică la altul ca fin alitate p rin cip a lă în lum ea ac ea sta şi că ea este
c.=tă şi se re alizea ză prin re ferirea altor e x isten ţe la m ine. S lu jire a nu
•?ste decît consecinţa m orală a p roexistenţei. D acă a sluji înseam nă a
. Ta p en tru altul sau, m ai exact, pen tru alţii şi p en tru în trea g a so cieta te
 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

care ne cuprinde şi pe noi şi pe alţii, a pro e x ista înseam nă m ai m u l t ; a

exista p en tru alţii. P ro ex isten ţa exclude ontologic egoism ul care este o
«înstrăinare» a n a tu rii um ane înseşi, şi im plică cu n e c esitate îm preună
ex isten ţa şi îm preună lu cra re a cu sem enii noştri şi cu în trea g a societate
a acestora, de în d ată ce nim eni nu p o ate exista num ai p en tru sine ci
şi p en tru alţii şi p en tru sine.
P rezenţa şi p artic ip a rea B isericii O rtodoxe R om âne în m arele forum
al F rontului D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste, la C ongresul al III-lea,
în zilele de 7 şi 8 fe b ru arie 1985, este m ărtu ria îm preună slu jirii ei a
poporului şi p atriei, pe linia bu n elo r ei trad iţii de slu jire a poporului
căruia îi a p a rţin e prin fiii ei, de-a lungul istoriei acestuia, de două ori
m ilenară.
Biserica O rtodoxă R om ână a fost pre zen tă în F rontul D em ocraţiei
şi U nităţii S ocialiste încă de la co n stitu irea lui, în 19 noiem brie 1968,
şi a p artic ip a t la p rim ele congrese aşa cum p artic ip ă astăzi cu m ult e n ­
tuziasm la cel de al III-lea C ongres al acestui organism n aţio n al larg
re p rez en tativ , de u n ita te social-politică şi m o rală şi de acţiune a în tre ­
gului popor în ju ru l conducerii de stat.
B iserica n o a stră este p re zen tă în ac est forum prin În tîistă tăto ru l ei,
P rea F ericitul P ărin te P atriarh Iustin, în so ţit d s to ţi m em brii S fîntului
Sinod : m itropoliţi, arhiepiscopi, episcopi, episcopi v ica ri şi arhierei
vicari, şi de preoţi, pen tru a aduce om agiul ei de cinstire poporului în ­
tre g pe care îl re p rez in tă ac est organism , şi conducerii de sta t care îl
că lăuzeşte cu en e rg ie şi co m petenţă pe drum ul edificării şi dezvoltării
vieţii celei noi în p atria n o astră scum pă, R epublica S ocialistă Rom ânia.
P rea F ericitul P ărin te P atriarh Iustin, v orbind de la trib u n a m arelui
Forum al F rontului D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste, despre p rezenţa
B isericii n o astre în v iaţa poporului, sublinia : «Solidară cu poporul, atît
în străd a n iile lui zilnice p en tru satisfac erea nev o ilo r v ieţii, cit şi în
n ăzuinţele lui de atin g ere a idealului de v ieţu ire în lib ertate , B iserica
O rtodoxă R om ână a fost p re zen tă to td eau n a şi pre tu tin d en i, cu gîndul,
cu cuvîntul şi cu fapta — după îm p reju ră ri — în m ijlocul credincioşilor
d in tre h o tare le ţării, şi m ai departe, în inim ile fiilor ei de pe to ate m e­
lea g u rile lum ii, ju cîn d un rol pozitiv în istoria neam ului nostru. Ea a
fost to td eau n a alătu ri de om ul în suferinţă, de om ul sărac, de omul e x ­
p lo atat şi oprim at ; a fost to to d ată a lă tu ri de B asarab, la P osada, în 1330 ;
m ulţim ile de credincioşi au v en it în în tîm p in area lui M ihai, la A lba
Iulia, în 1600 şi au aclam at pe C uza la Iaşi şi B ucureşti, în 1859 ; B iserica
a s p rijin it luptele p en tru independenţă, în 1877— 1878 ; iar p en tru U nirea
cea m are, 1918, a d a t m ulţim e de jertfe, ca şi p en tru e lib erare a din
august 1944. în vre m e a de acum , în a lta Ie rarh ie bisericească, preoţi-
m ea şi credincioşii, însuşindu-şi to ate asp iraţiile şi id ea lu rile actuale
ale poporului, se găsesc strîn s uniţi în ju ru l preşed in telu i ţării, Dom nul
N icolae C eauşescu, şi p artic ip ă cu b u cu rie la în făp tu ire a operei celei
m ari de zidire a R om âniei noi, a R om âniei fericite».
P rezenţa B isericii în F rontul D em ocraţiei şi U nităţii S ocialiste şi
p a rtic ip a rea ei la^ m arele Forum al acestui organism n aţio n al este m ă r­
tu ria prezenţei e f în v ia ţa poporului astăzi cu sp rijin u l pe care îl d a to ­
 ARE LE FORUM AL DEMOCRAŢIEI Şl UNITĂŢII SOCIALISTE 9

rează ac estu ia pe drum ul p ropăşirii lui generale. A cest lucru îl su b li­

niază P rea F ericitul P ărin te P atriarh Iustin în cu v în tu l său, astfel :
C ultele consideră ca o în d ato rire firească şi p atrio tică p a rtic ip a rea la
sp rijin irea tu tu ro r acţiu n ilo r ca re se în trep rin d p en tru b u n ăstarea o a ­
m enilor şi p ro g resu l ţării».
A v în d în v ed e re slu jire a asp ira ţiilo r poporului şi sp rijin irea efo r­
tu rilo r lui p en tru o dez v o lta re lib eră şi in d ep e n d en tă în to ate dom eniile
de ac tiv itate, B iserica n o a stră şi to ate cultele co n sid eră F rontul D em o­
craţiei şi U n ităţii S ocialiste cadrul cel m ai p o triv it în ca re ar p u tea să-şi
desfăşoare ac tiv ita te a lor de slu jire so cială şi n aţională, cu re zu ltate
cît m ai eficiente.
«A tm osfera de în fră ţire a tu tu ro r ce tăţen ilo r, in d iferen t de n a ţio ­
n a litate şi cred in ţă religioasă, pe care o creea ză F rontul D em ocraţiei
şi U nităţii Socialiste, subliniază P rea F ericitul P ărin te P atriarh Iustin,
a u ş u ra t cola b o rarea şi a ju to ra re a în ac tiv itate a s lu jito rilo r şi cred in ­
cioşilor diferitelor culte, precum şi c o n v ie ţu ire a lor în p riete n ie şi buna-
înţelegere» în p atria n o astră. F rontul D em ocraţiei şi U nităţii S ocialiste
se dovedeşte, cum spunea P rea F ericitul P ărin te P atriarh, o bu n ă şcoală
c e tăţen ea scă şi un cadru larg şi cel m ai p o triv it p en tru o îm preună lu ­
crare ro m ânească în slu jb a poporului şi a patriei, pe drum ul v ieţii celei
noi socialiste şi p en tru c reştere a to t m ai m are a prestig iu lu i ţării n o astre
pe aren a in tern a ţio n a lă .
Sim ţindu-se pe deplin in teg ra tă în re alită ţile şi năz u in ţe le poporului
căruia îi a p a rţin e şi fiind solidară cu to t ceea ce se în trep rin d e pen tru
d ez v o lta rea şi rid ica rea p atrie i pe noi trep te ale afirm ării ei plenare,
spre folosul tu tu ro r fiilor ei, B iserica O rto d o x ă R om ână îşi v a aduce
contribuţia ei de slu jire nu num ai din d ato rie p atriotică, ci şi din co n ­
v in g ere religioasă, sprijinind in iţia tiv ele obşteşti privind în flo rire a p a ­
triei şi oprirea esc alad ă rii cursei în arm ă rilo r n u cle are care pun în pericol
v iaţa um ană însăşi pe în tre a g a planetă.
«Pacea este o stare de ex isten ţă a oam enilor, a po p o arelo r în p rie ­
tenie, în ţeleg e re şi colaborare. Ea face p arte din bun u rile om ului, din
conţinutul e x isten ţei lui», subliniază P rea F ericitul P ărinte P atriarh Iustin.
B iserica n o astră îşi va aduce co n trib u ţia ei în s p rijin irea păcii şi se c u ­
rităţii, p rintr-o larg ă co o p erare in tern ă şi ex te rn ă cu to ţi factorii, lu p tă ­
tori activi p en tru trium ful păcii şi b u n ăstării m ateria le şi sp iritu ale în
lum ea în treag ă.
P rezenţa B isericii O rto d o x e R om âne în F rontul D em ocraţiei şi U ni­
tăţii S ocialiste ţine de pre zen ţa şi s o lid a ritatea ei cu lum ea şi cu poporul
căruia îi aparţine prin credincioşii ei, precum şi cu m an d a tu l ei de la
H ristos de a sluji pe oam eni aici, spre b u n ăstare g en e rală şi m întuire.

Pr. prof. dr. DUMITRU RADU

♦P3\$TQR51L<>-$CR1$0RI IfUHlCt*

PASTO RALA
TRIM ISĂ CLERULUI ŞI CREDINCIOŞILOR
DE PREA FERICITUL PATRIARH IUSTIN
CU PRILEJUL SFINTELOR SĂRBĂTORI ALE CRĂCIUNULUI — 1984

«H ristos se naşte, măriţi-L,

Hristos din ceruri, întîm pinaţi-L ,
H ristos pe păm înt, înălţaţi-vă !».

Iubiţi credincioşi,
A n de an, cu p rileju l prăznuirii N a şte rii Dom nului, retrăim aievea
no ap te a cea de tain ă a în tru p ării Fiului lui Dum nezeu. O chii noştri d u ­
h o vniceşti ne în d rea p tă s tăru ito r p riv ire a că tre Iîsus-P runc, înfăşat în
scutece ca orice copil, dar unic în frum useţe ca Dum nezeu. Lîngă El
stătea u de veghe fericita Iui M aică, p u ru rea F ecioara M aria, şi dreptul
Iosif. A fară, în apropiere, cîţiv a p ăstori făceau de s tra jă pe lîngă turm ele
lor. D eodată, în faţa lor a stă tu t un înger al Dom nului care le-a zis :
«Iată, vă b in ev estesc vo u ă bucurie mare, care va ti pentru tot poporul ;
că v i s-a născut vo u ă astăzi M întuitor, care este H ristos-D om nul»
(Luca II, 10— 11).
V estea ac ea sta d ată lum ii de îngerul lui D um nezeu a stră b ă tu t d eo ­
d ată înălţim ile văzduhului şi întinsul păm întului. M ulţim e m are de îngeri
s-a a ră ta t păsto rilo r şi a început să laude pe D um nezeu zicînd : «Slavă
întru cei de sus lui D um nezeu şi pe păm înt pace, în tru oam eni bunăvoire».
Iar p ăstorii, după ce au văz u t pe Iisus «culcat în iesle» (Luca II, 16)
s-au întors la turm ele lor, istorisind tu tu ro r cele întîm plate şi «pream ă­
rind şi lăudînd pe D um nezeu» (Luca II, 20). La rîndul lor, m agii de la
R ăsărit, călăuzindu-se după m ersul unei stele, au găsit locul unde se afla
atunci Iisus cu părinţii Săi. Şi, in trîn d în casă «au vă zu t copilul îm preună
cu M aria, m am a Lui, şi căzînd la păm înt s-au închinat Lai, şi deschizînd
vistieriile lor, l-au adus Lui daruri, aur şi tăm îie şi smirnă... apoi s-au
dus în ţara lor» (M atei II, 11— 12).
C întările b iseric eşti se în trec în tre ele, zilele acestea, arătîn d că nu
num ai îngerii, păsto rii şi m agii s-au p lec at în faţa lui Iisus, la n aşterea
PASTORAII- — SCRISORI IRENICE n

Lui, ci însăşi în trea g a făptură. «Ce vom aduce Ţie, H ristoase ? — spune
una din ac este cîntări. Că Te-ai arătat pe păm înt ca un om pentru noi ;
fiecare din făpturile zidite de T ine m ulţum ire aduce Ţie îngerii — cîn ­
tărea, cerurile — steaua, m agii — darurile, păstorii — m inunea, păm în-
lul — peştera, pustiul — ieslea, iar noi pe M aica Fecioara».

D reptm ăritori creştini,

F ăcîndu-se om, Fiul lui D um nezeu s-a num it pe Sine, fă ră încetare,
<Fiul O m ului», în to a tă vre m e a xâeţuirii Sale p rin tre oam eni. Dom nul
no stru Iisus H ristos s-a v ăd it însă, nu num ai prin v ia ţa şi în v ăţătu ra
Sa, dar şi prin m ărturii lăm urite că este Fiul lui D um nezeu. Îngerul
G avriil v estise pe F ecio a ra M aria că pru n c u l pe care-1 v a naşte «va
ii m are şi Fiul C elui Preaînalt se va chema» (Luca I, 32) ; iar du p ă ce
s-a b o tezat de Ioan în apa Iordanului, deschizîndu-se ceru l «Duhul Sfîn t
în trupească înfăţişare, ca un porum bel a pogorît peste El şi din cer s-a
iăcut glas : Tu eşti Fiul M e u cel iubit ; întru T ine am binevoit» (Luca
III, 21—22). M ai tîrziu, pe m untele T aborului, P etru, Iacob şi Ioan au
auzit acelaşi glas ceresc, dîn d u -le lor m ărtu rie că Iisus este Fiul lui
D um nezeu. A ducîndu-şi am inte de ziua aceea, S fîntul A postol P etru
scria m ai tîrziu : «N oi am v ă zu t m ărirea Lui cu ochii noştri. Intr-adevăr,
El a prim it de la D um nezeu-T atăl cinste şi slavă, atunci cînd din înăl-'
tim ea sla vei un glas ca acesta a v e n it către E l : A c e sta este Fiul M eu
cel iubit, întru care Eu am b in e v o ite i acest glas l-am auzit pogorîndu-se
din cer, pe cînd eram cu D om nul în m u n tele cel s fîn t» (II P etru I, 17— 18).
De altfel, însuşi M în tu ito ru l a d at m ărtu rie despre Sine că este Fiul
lui Dum nezeu. La în ce p u tu l lu cră rii Sale în lum e, în co n v o rb irea cu
fariseul N icodim , El a m ărtu risit deschis că este F iul lui D um nezeu,
U nul-N ăscut, C are s-a p o g o rît din cer p en tru ca, p rin tr-în su l, lum ea să
se m întuiască (Ioan III, 17). M ai tîrziu, în m are a Sa rugăciune, înainte
de p rin d erea Sa, ridicîndu-şi ochii că tre cer, a cu v în tat : «Părinte, v
ceasul. P ream ăreşte pe Fiul Tău... cu m ărirea pe care am a vu t-o la Tine,
mai în a in te ca lum ea să fie» (Ioan XVII, 1 şi 5).
A ceste m ărtu risiri au fost în tă rite de sfinţenia v ieţii Lui. Deşi a
v enit pe p ăm înt «în asem ănarea trupului păcatului», cum zice Sfîntul
A postol P avel (Rom ani VIII, 3), adică în tru p ase m ă n ăto r cu trupul în
care lu crează p ăcatul, în tru p de om obişnuit, Dom nul n o stru Iisus
H ristos, ca om, a fost asem enea cu noi, in tr-a d ev ăr, d ar fără de păcat.
S fîntul A postol P etru zice că Iisus «păcat n-a săvîrşit, nici s-a aflat v i ­
cleşug în gura Lui» (I P etru II, 22). în fa ţa tu tu ro r El s-a do v ed it : «Sfînt,
tară răutate, fără de pată, osebit de păcătoşi...» (Evrei VII, 26). De aceea
a p u tu t să se aducă pe Sine «prinos şi jertfă lui D um nezeu în tru m iros
r\i bună m ireasm ă» (Efeseni V, 2).
în adevăr, în ceea ce p riv eşte v ie ţu ire a lui Iisus ca om, El s-a ridicat
la în ălţim i n ea tin se n icio d ată de fiinţa om enească. Pe cruce fiind, spre
pildă, El şi-a rid icat ochii că tre cer, ru g în d u -se p en tru cei care-1 chinuiau
de m oarte, zicîncT: «Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac» (Luca XXIII,
34). A c estea sînt cele m ai m işc ăto are cuvinte ca re au pu tu t fi ro stite
de buze om eneşti. A uzind aceste cuvinte şi văz în d to ate cele ce s-au
12 BISERICA QRTODOXĂ ROMÂNĂ

p e tre cu t la m o arte a M întuitorului, sutaşul şi «cei ce îm preună cu el pă­

zeau pe Iisus... au zis : Cu adevărat Fiul lui D um nezeu a fo st a cesta »
(M atei XXVII, 54).
Dar Iisus nu p u tea ră m în e în m orm înt. D um nezeu L-a sculat din
m orţi şi L-a rid ica t iară şi la m ărirea pe care a a v u t-o la El m ai înainte
de fa cerea lum ii. Şi <I-a dăruit Lui nu m e le care este m ai presus de orice
num e ; ca în tru n u m e le lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor
cereşti şi al celor p ă m în teşti şi al celor de dedesubt. Şi toată limba să
dea m ărturie că D om n este Iisus H ristos întru m ărirea lui D um nezeu-
Tatăl» (Filipeni II, 9— 11).

Iubiţi fii sufleteşti,

«Cel «care. din Tatăl s-a născut m ai în a in te de toţi vecii», Fiul
U nul-N ăscut şi C u v în tu l lui Dum nezeu, care p u ru re a sălăşlu ieşte în
ceruri, la p linirea v rem ii «s-a întrupat de la D uhul S fîn t şi din Fecioara
M ar ia şi s-a făcut om». El a v ăz u t în ad e v ăr lum ina zilei ca orice prunc
nou-născut, dar la n a şterea Lui rîn d u ielile fireşti s-au îm perecheat cu
v re rile dum nezeieşti.
F ăcîndu-se om, Fiul T atălui ceresc n-a în ce ta t să fie D um nezeu. El
este D um nezeu-O m ul. în El «locuieşte toată plinătatea D um nezeirii»,
cum zice Sfîntul A postol P av el (C oloseni II, 9) ; pe tro n u l Dum nezeirii,
în ceruri, El şade la d re ap ta T atălui, în tru cinstire ; îm preună cu T atăl
şi cu S fîntul Duh, El este în c h in at şi m ărit. Pe de altă p arte , în El «lo­
cuieşte toată plinătatea» zidirii, adică m ulţim ea fă p tu rilo r v ăz u te şi n e ­
văzute. în El «au fo st zid ite toate în ceruri şi pe păm înt, cele v ă zu te şi
cele n evăzute... toate prin El şi spre El au fo st zidite... şi pe toate El le-a
aşezat... In El bin ev o it-a D um nezeu să locuiască toată plinătatea şi prin
El să le îm pace pe toate cu Sine, făcînd pace prin sîn g ele crucii Lui, prin
El atît cu cele de pe păm înt cît şi cu cele din ceruri» (C oloseni I, 16—20).
H o tărîrea din v ea c a lui D um nezeu de a trim ite pe Fiul Său pe
păm înt, la v rem ea potrivită, p e n tru a izbăvi pe om de p ăc ate şi a-1 ridica
la sinul Său părintesc, făcîndu-1 asem enea cu Fiul Său, abia se în tre ­
ză reşte în v echile cărţi ale Sfintei S cripturi. P roorocii din vechim e nu
ştiau lăm urit că «înainte de clădirea lum ii ne-a ales pe noi D um nezeu
ca să fim sfin ţi şi neprihăniţi în faţa Lui, orînduindu-ne din dragoste pe
noi m ai dinainte spre în fiere către Sine prin Iisus H ristos, po triv it cu
bunăvoirea hotărîrii Sale spre lauda sla vei harului Său » (Efeseni I,
4— 6). Ei cunoşteau însă că M în tu ito ru l v a fi îm podobit cu to ate darurile
Sfîntului Duh precum şi că El va fi trim is «să bin ev estea scă săracilor, să
tăm ăduaiscă pe cei zdrobiţi cu inim a, să propovăduiască dezrobirea
celor robiţi şi căpătarea ve d erii celor orbi, să slobozească de apăsare
pe cei prigoniţi şi să ve stească anul plăcut Dom nului» (Luca IV, 18— 19).
M ai im portant însă decît o rica re alt d ar pe care av e a să-l aducă în
lum e M întuitorul, e ra darul păcii. De aceea, El este deseori num it în
cărţile vechi Dom nul păcii, iar vre m e a care av e a să înceapă, odată cu
ven ire a Lui în lum e era a ştep ta tă şi d o rită ca epocă de dom nie a păcii
desăvîrşite. Isaia n ă d ă jd u ia că p o p o arele vor face atunci «săbiile lor fiare
de plug şi lăncile lor seceri» (II, 4), iar Iezechiil v ed e a cu ochii săi su ­
PASTORALE — SCRISORI IRENICE 13

flete şti «pe locuitorii cetăţilor... care vo r arde armele,... arcurile, săgeţile,
lăncile şi suliţele» (XXXIX, 9).
C uvintele pro o ro cilo r n-a u răm as d eşarte. M în tu ito ru l a pog o rît pe
păm înt în tr-u n m om ent ra reo ri în tîln it în istorie, în tr-u n m om ent cînd
p ac ea dom nea în lum e. în g erii I-au cîn tat la n a şte re im nul păcii, iar
apostolii, m ai tîrziu, v e s te a u credincioşilor că Iisus a v e n it ca să îm pace
cu Sine toate, «fie cele de pe păm înt, fie cele din ceruri, făcînd pace
printr-Insul, prin sîn g ele crucii S a le» (C oloseni I, 20).

D reptm ăriiori creştini, '

P raznicul N a şte rii D om nului este să rb ă to a re a c reştin ă a păcii. D e­
sigur, în ru găciunile şi cîn tările de la slu jb e le tu tu ro r ce lo rlalte sărb ăto ri
de p este an întîlnim n e în c e ta t ce reri de pace. Dar, în chip cu to tu l
deosebit, D um nezeu se în făţişea ză în ziua de p ră zn u ire a n aşterii Fiului
Său ca Dom n al păcii.
în tr-a d e v ă r, dacă p en tru zicLirea d intîi D um nezeu este îndeosebi
Dom n al vieţii, fiindcă atunci a adus El to ate de la n e fiin ţă la fiinţă, p e n ­
tru zidirea a doua, adică p en tru lum ea care a în ce p u t o d ată cu în tru p area
M întuitorului, D um nezeu este în d eo seb i Dom n al păcii, fiindcă atunci
pe to a te le-a îm păcat cu Sine, prin Fiul Său, D om nul n o stru Iisus H ristos.
De aceea, în scrie rile N oului T estam ent D um nezeu este num it deseori
D um nezeul păcii, iar ev a n g h elia ca v e s tire a păcii lui D um nezeu, prin
D om nul n o stru Iisus H ristos, este num ită ev a nghelia păcii (Efeseni VI, 15).
Noi nu restrîn g e m însă p ac ea în h o ta re le gîndirii sau v ie ţu irii no astre
creştine. D upă c u v în tu l A postolului P avel, noi sîntem d ato ri să trăim
«în pace cu toţi oam enii» (Rom ani XII, 18) şi să întindem m îini frăţeşti
tu tu ro r oam enilor «spre tot lucrul bun» (Tit III, 1).

Iu b iţi credincioşi,
Cu bu cu rie şi cu v re d n ic ie să purtăm pe M în tu ito ru l n o stru Iisus
H ristos, D om nul păcii, în sufletele n o astre. Locaş sfînt să-I gătim , îm po-
d obindu-ne în trea g a fiinţă cu gînduri curate, cu fapte bune şi cu ev la v ie
adîncă. în loc de aur, sm irnă şi tăm îie, -să punem în ain tea feţei Lui d aru ri
du h o v n ice şti : cred in ţa n o a stră d re ap tă, n ăd e jd ea cea vie în v iaţa v e ş ­
nică şi d ra g o ste a fierbinte de D um nezeu.
Unii faţă de alţii să ne purtăm «cu toată sm erenia şi blîndeţea, cu
îndelungă-răbdare, îngăduindu-ne cu iubire şi silin d u -n e să păzim u n i­
tatea duhului în legătura păcii» (Efeseni IV, 1—3). în s trăd a n iile n o astre
o bşteşti spre să v îrşire a lu cru lu i bun, unul altuia să fie îndrum ător, sfă­
tuitor, p u ru rea de a ju to r ; d ra g o ste a frăţea sc ă să fie leg e a de tem elie
a v ieţii noastre.
Să n e gîndim fă ră în ce ta re la ad e v ăru l v e s tit p ă sto rilo r de îngeri,
în n o ap te a sfîntă a n aşterii Dom nului, ca d arul ceresc pe ca re l-a adus
M în tu ito ru l în lum e este pacea. Să o p ăstră m deci ca pe odor de
m are preţ.
S trîns uniţi în ju ru l cîrm u ito ru lu i ţării, D om nul P reşe d in te al R epu­
blicii, N ico la e C eauşescu, să nu precupeţim nici un efort în străd a n iile
14 BISERICA ORTODOXĂ RO MÂ NĂ

p en tru dezarm are, p en tru a p ă ra re a păcii, p en tru co n v ie ţu ire a frăţea sc ă

cu to ate po p o arele lum ii.
Este o d ato rie om enească v ie ţu ire a în pace cu fraţii noştri, oam enii
de p retutindeni.
D atoriile n o astre creştin eşti să se îm pletească strîn s cu datoriile
ce tăţen eşti, dînd a tît C ezarului cele ce se cuvin C ezarului cît şi lui Dum ­
nezeu cele ce se cu v in lui D um nezeu, p o triv it cu p o runca Dom nului n o s­
tru Iisus H ristos.
C o m oara credinţei no astre străm oşeşti şi ze strea n o astră sp iritu ală
şi m ateria lă pe care ni le-au lăsat înaintaşii no ştri să le p ăstră m cu scum -
pă ta te şi, sporindu-le după cuviinţă, să le dăm spre în ţelea p tă folosire
şi bună p ă s tra re u rm aşilor noştri.
încolo, iubiţii m ei, ca p o doabe de m are preţ şi d aru ri ad u c ăto are de
roade, să păstrăm cu m are g rija h arn ic ia n o a stră în m uncă, om enia
u n u ia fa ţă de altul şi d ra g o ste a tu tu ro r de ţară.
O d ată cu acest cuvînt de c reştin easc ă în v ă ţă tu ră şi p o v ăţu ire
dreaptă, în ziua de astăzi a lum inatului praznic al N a şte rii Dom nului,
îm b răţişîn d u -v ă cu p ărin te ască d ragoste, îmi îndrept cugetul m eu că tre
cer, rugînd să se po g o are peste to ţi : d aru l D om nului n o stru Iisus H ristos,
d ra g o ste a lui Dum nezeu-1 a tăl şi îm p ărtăşire a Sfîntului Duh.
Al tu tu ro r de to t binele vo ito r şi p u ru re a că tre D om nul fierbinte

MITRO PO LIT AL UN GROV LA H IEI ŞI

PA TRIA RH AL BISERICII ORTO D OX E RO M A N E

SCRISOAREA IRENICÂ
ADRESATĂ DE PREA FERICITUL PA T RIA RH IUSTIN
IN TIISTÂ TÂ TO RILO R DE BISERICI CU PRILEJUL
N AŞTERII DOMNULUI —ţ 1984

PREA IUBITE FR A TE IN TR U H R IST O S,

S ă rb ă to a re a N a şte rii Dom nului este ziua bu cu rie i şi a păcii. B ucurie
Âe n eg răit s tăp în eşte acum lum ea v ăz u tă şi p u terile n ev ă zu te. F ăpturile
cereşti, oam enii şi firea n e în su fle ţită îm preună se veselesc, p ream ărind
fiecare în felul său pe D um nezeu-T atăl, fă căto ru l cerului şi al păm întului,
pe Dom nul no stru Iisus H ristos, M în tu ito ru l n o stru cel n ăscu t în ieslea
B etleem ului, şi pe S fîntul Duh, M îngîietorul, v istie ru l b u n ă tă ţilo r şi d ă ­
tă to ru l de viaţă.
Cel «care din Tatăl s-a născut m ai în a in te de toţi vecii», Fiul Unul-
N ă scu t şi C uvîntul lui D um nezeu, care p u ru rea sălăşlu ieşte în ceruri,
PASJ O RALI — SCRISORI IRENICB 15

ia p linirea vrem ii «s-a întrupat de la D uhul S lîn t şi din Fecioara Maria

şi s-a făcut om». El a v ăz u t în ad e v ăr lum ina zilei ca orice prunc nou-
născut, dar la N a şte rea lui rînduielile fireşti s-au îm p ere ch ea t cu v r e ­
rile dum nezeieşti.
V e n irea Fiului iui D um nezeu pe păm înt, în tru p de om, p en tru a ne
ridica pe noi la vre d n ic ia de fii ai lui D um nezeu, s-a schim bat atunci
din ta in ă în ad e v ăr de credinţă. De aceea, b u cu rîn d u -se de m area d ra ­
goste a lui D um nezeu fa ţă de fă p tu rile sale de pe păm înt, îngerii din-
ceruri, în auzul p ă s to rilo r din B etleem , au p ro slăv it pe M întuitorul, cîn-
Lîndu-I im nul m întuirii : «S lavă întru cei de sus lui D um nezeu şi pe
păm înt pace, întru oam eni bunăvoire» (Luca 2, 14).
O d a tă cu cîn tările de m ărire a lui D um nezeu pen tru N a şte rea cea
după trup a Fiului său în lum e, g lasu rile n o a stre să nu co n te n easc ă a
înălţa că tre ce ru ri rugăciuni de re v ă rs a re a păcii pe păm înt şi a bună-
v oirii în sufletele oam enilor, de v ie ţu ire a tu tu ro r în dre ap ta credinţă,
in d ragoste fră ţe a sc ă şi în bună înţelegere.
C înd vorbim astăzi de n ec esitatea dezarm ării, de n im icirea arm elor
şi îndeosebi a arm elor n ucleare, nu putem să nu ne gîndim şi la d ez ar­
m are lăuntrică, sufletească. Din inim ile oam enilor şi din m ijlocul p o p o a­
relor treb u ie alu n g a te sen tim en tele de u ră şi de v ră jm ă şie ; în locul lor
treb u ie adînc în răd ă cin ate fră ţie ta te a şi dra g o ste a în tre oam eni, ca şi
p acea în tre popoare.
De aceea şi noi, re p rez en tan ţii B isericilor creştine, tre b u ie să ne spu­
nem ră sp ic at cu v în tu l n o stru în fa v o are a dezarm ării şi păcii şi să cerem
cu ferm itate op rire a cursei înarm ărilor, şi în special a în arm ă rilo r
nucleare.
Cu n ăd e jd e a fierbinte în a ju to ru l bunului Dum nezeu, Dom nul v ieţii,
care v a face ca p ac ea să biru iasc ă războiul şi v iaţa să biru iasc ă m oartea,
în ziua acestui m are praznic al N a şte rii Dom nului şi N oului An 1985,
vă îm brăţişăm frăţeşte, dorin d u -v ă să n ă ta te şi fericire, iar Sfintei V o a s­
tre Biserici, u ră ri de pro sp e rita te.
t IUSTIN,
PATRIARHUL/ BISERICII ORTO D OX E ROM ÂNE

SCRISORI ŞI TELEGRAME DE FELICITARE

PRIMITE DE CĂTRE PREA FERICITUL PATRIARH IUSTIN
CU PRILEJUL SFINTELOR SĂRBĂTORI ALE CRĂCIUNULUI — 1984
Prea F ericite şi Prea S fin ţite A rh iep isco p al B ucureştiului, M itropolit
al U ngrovlahiei şi Patriarh al B isericii O rto d o xe R om âne, în FIristos
D um nezeu prea iubit şi prea dorit frate şi îm preună slu jito r al sm ereniei
noastre, D om nule I u s t i n , îm b r ă ţiş în d u -\ ă frăţeşte, ne adresăm cu
m ultă plăcere V en e ra b ile i V o a stre Prea Fericiri,
E xperiind şi anul acesta, în a c ea stă strîm to rare a vre m ilo r prin
care trecem , ta in a cea m ai presus de fire a iconom iei dum nezeieşti faţă
de neam ul om enesc a ră ta tă în lum e, tain ă pe care o sărb ăto rim cu b u cu ­
rie îm preună cu obştea din ju ru l n ostru a S fintei M arii B iserici a lui
H ristos, cu p lăc ere am p rim it şi scriso a rea de felic ita re a V e n era b ile i
16 BISERICA ORTODOXA ROMA n A

V o a stre P rea F ericiri, cu u ră rile frăţeşti ad resate no u ă şi ru g ă ciu n ile c ă ­

tre Dum nezeu, atît cu p rileju l sfintei şi m arii s ărb ăto ri a N a şte rii Dom ­
nului, cît şi a A nului Nou, din p a rte a P rea F ericirii V o a stre şi a Sfintei
Biserici pe care o conduceţi.
A şadar, cu c ă ld u ră m ulţum ind p en tru a c estea p re a p re ţu itei no u ă a
P rea V enerabilei V o a stre P rea F ericiri, ne rugăm , la rîndul nostru, din
to a tă inim a, ca C el ce S-a n ăscut m ai presus de fire cu tru p din Sfînta
F ecioară şi cu oam enii a p etrecu t, H ristos ad e v ăra tu l D um nezeul n ostru
să V ă d ăru ia scă v ia ţă îndelungată, cu să n ă ta te şi de ase m e n ea cu b u cu ­
rie du h o v n ice ască să s ă rb ăto riţi şi să p etre c e ţi Sfintele S ărb ă to ri ale
N a şte rii Dom nului şi ale A rătării Sale în lum e, stato rn icie în credinţă,
spor în v iaţa cea n o u ă şi, îm preună, tot darul d esă v îrşit, cu price p erea
şi cu g rija p ă sto re a sc ă a V oastră, poporului creşitin credincios.
Şi cerînd noul an ce abia a început, m în tu ito r şi b ineplăcut, paşnic
şi lin iştit p en tru P rea F ericirea V oastră, p en tru P rea Sfînta V o a stră B ise­
ric ă şi lum ii întregi, de la b u n ă ta te a Dom nului, V ă îm b răţişăm iarăşi cu
să ru ta re sfîn tă şi răm înem cu frăţea sc a d ra g o ste şi d eo se b ită stim ă,
A l V enerabilei V o a stre P rea F ericiri iubitor frate în H ristos,
t DIMITRIOS,
P a tria rh u l C o n stan tin o p o lu lu i

Prea Fericite Patriarh al Bisericii O rto d o xe R om âne, M itropolit al

U ngrovlahiei şi A rh iep isco p al B ucureştiului, prea iu b ite şi prea în vă ţa t
trate şi îm preună-liturghisitor al Sm ereniei noastre, D om nule Iustin,
De m are a şi de lum e m în tu ito area sărb ă to a re a N a şte rii M în tu ito ru lu i
H ristos şi de dum nezeiasca sa A ră ta re com unicînd cu noi p re a iubita
V o a stră P rea F ericire, V ă ad resăm cordiale felicitări frăţeşti şi cerem
aju to r de la Dom nul şi D um nezeul nostru.
în ac este zile critice p en tru în tre a g a lum e, în ca re p opoarele plan e te i
sînt grav ră sco lite , cînd se p o a rtă războaie în m ulte părţi, cînd ceea ce
este d rept se calcă în p icioare şi zeci de mii de oam eni suferă de s ărăcie
şi de m izerie, cînd răul şi ja le a dom ină în re la ţiile dintre state, cîn d tu l­
b u rarea, in secu rita tea, in sta b ilita te a şi m ultă n eîn c red e re sep a ră pe co n ­
ducătorii statelo r, N oi cei care ţinem la o laltă P rea S fînta B iserică p ă s to ­
rită de noi, d im preună cu o b ştea de D um nezeu cin stito rilo r ei adresăm
un apel că tre toţi oam enii, ca să ţin ă în inim i în v ă ţă tu rile cele m în tu ito are
ale D um nezeu-O m ului, ca să găse ască d ezlegare sig u ră p en tru diversele
problem e obşteşti ale vieţii contem porane şi să se m en ţin ă în to a tă lum ea
p ac ea şi d re p ta te a lui Dum nezeu.
înd rep tă m ru g ă ciu n e fierb in te c ă tre Dom nul Întrupat, de m area s ă r­
b ăto a re a N a şte rii Sale, ca să ră scu m p ere neam ul om enesc din păc at şi
să se bu cu re de b u n u rile îm p ără ţie i şi fericirii lui Dum nezeu.
Îm b ră ţişîn d p re a în v ă ţa ta V o a stră P rea F ericire, răm înem cu m ultă ,
d ra g o ste frăţea sc ă în Dom nul şi cu deo se b ită stim ă,
t NICOLAE,
P a tria rh u l A le x a n d rie i
PASTORALE — SCRISORI IRENICE 17

Prea F ericitului Patriarh IU STIN al Bisericii O rtodoxe Rom âne,

>\itropolitul U ngrovlahiei şi A rh iep isco p al B ucureştiului, îm brăţişarea
sfintă în H ristos cel mai presus de lire născut din Fecioară,

P reg ă tin d peştera cea prim itoare de D um nezeu «unde ni S-a născut
nouă M întuitor» (Luca 2, 11), să vedem in Ea ad e v ăru l cel arătat, d ra ­
gostea cea în tru p ată, m în tu ire a cea d esc o p erită a neam ului om enesc, pe
Iisus, adică pe H ristos, P runc aşe zat în ieslea n ec u v în tă to are lo r, p ri­
m ind că ld u ra lor.
M agii de la ră să rit p u rtîn d d aru ri îi aduc Lui aur, lăm îie şi sm irnă,
pastorii p e tre cîn d no ap te a pe cîm p îm preună cu în ce p ăto riile îngerilor,
— care u rc au la cer şi co borau — , c în tare v re d n ic ă in tonează : «Slavă
intru cei de sus lui D um nezeu şi pe păm înt pace, în tre oam eni bună-
voire».
E xtaziată văzînd faptul, om enirea, prin Sfînta n o a stră B iserică O rto ­
doxă, cîntînd în alţă strig are :
«Taină strein ă văd şi p re a s lă v ită ! cer fiind p eştera, scaun de h e ru ­
vimi F ecioara, ieslea sălăşluire, în tru care S-a culcat C el neîncăput,
H ristos Dum nezeu, pe C arele îl m ărim cu oştile îngereşti».
A şadar, fă cîndu-ne în ain te v estito ri ai acestui m esaj b ucuros de
r>ace, de dra g o ste şi de m întuire, noi cei care sîntem rîn d u iţi cLe Dum ­
nezeu să îngrijim a c ea stă p re a slă v ită P eşteră, v ă invităm pe prea în ­
v ă ţa ta V o a stră P rea F ericire să stră b a te ţi îm preună cu noi p în ă la
Betleem , călăuzindu-V ă de stră lu c ito a re a stea şi, ca m agii, să oferim
Dom nului Păcii d aru ri de e v la v ie şi cinstire şi închinare, cerînd de la
El s tin g e re a p atim ilor om eneşti care îm ping om enirea în ră zb o aie sînge-
roase şi îndelungate, ad ic ă în c e ta re a v ră jm ă şiilo r, c o n v ie ţu ire p aşn ică
intre popoare, o p rire a in citărilo r la în arm a re şi în special s ă tu ra re a fra ­
ţilor n o ştri care zilnic m or de foam e, ca şi ac eştia îm preună cu noi vesel
să intoneze :
« H ristos Se n a şte, slă v iţi-L ;
H risto s d in ceru ri, in tîm p in a ţi-L ;
H risto s p e p ăm în t, în ă lţa ţi-v ă .
C în tati D o m nului to t p ă m în tu l
Şi cu v e se lie lău d a [i-L, p o po a re ,
C ă S-a p ream ărit» .

A sig u rîn d pe întru to t iu b ită nouă a V o a stră P rea F ericire că la

S fînta L iturghie a N a şte rii Dom nului, în dum nezeiasca noapte, vom p o ­
meni şi num ele cinstit al V o stru în de D um nezeu prim ito a re a p eşteră
a B etleem ului, cînd facem chem area, în num ele în treg ii B iserici O rtodoxe,
să fie ad o rat D um nezeu cel ce S-a arătat, rugăm să se tran sm ită Pre?.
S finţiţilor A rh ie rei din ju ru l V o stru şi în treg u lu i p opor cel num it cu
num ele lui H risto s V ouă în cre d in ţa t, fe lic ita rea n o a stră de sărbătoare,
î:.O.R. — 2
18 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

îm preună cu fierbinţile n o astre rugăciuni de N oul A n care soseşte prin

h aru l Dom nului, ca acesta să fie plin de d aru ri cereşti.
Îm brăţişîndu-V ă cu m ultă d ra g o ste în H ristos cel născ u t din F ecioară
p en tru m întuirea n oastră, V ă dorim ani m ulţi, cu săn ă ta te, fe ricire şi
m întuire, şi răm înem ,
A l V enerabilei V oastre P rea F ericiri iub ito r frate în tru H ristos,
t DIODOR,
P a tria rh u l Ieru salim ulu i,

Prea Fericirii Sale

Prea Fericitului I u s t i n ,
Patriarhul B isericii O rtodoxe Rom âne,
Locţiitor al scaunului din C ezareea Capadociei,
M itropolit al U ngrovlahiei .şi
A rhiepiscop al B ucureştiului,
P rea F ericirea V oastră,

A dresez P rea F ericiri V o a stre salu tările şi u ră rile m ele cu ocazia

m arelui praznic creştin al N a şte rii Dom nului şi M în tu ito ru lu i n ostru
Iisus H ristos care, p en tru d ra g o ste a sa nem ă rg in ită fa ţă de neam ul om e­
nesc a coborît din cer pe păm înt şi s-a în tru p at de la Duhul Sfînt şi din
M aria F ecioara (Isaia 7, 14 ;M atei, 1, 18), p en tru ca lum ina a rătării celei
ad e v ăra te a lui D um nezeu s-o a rate oam enilor celor care s tătea u în în ­
tu n eric şi în um bra m orţii (Isaia 9, 2 ; M atei 4, 16) şi să facă din ei copiii
săi şi m oştenitori ai îm p ără ţie i celei veşn ice (Gal. 4, 7).
Fiul cel în tru p a t al lui Dum nezeu, M în tu ito ru l şi Dom nul n ostru să
păstre ze pe P rea F ericirea V o a stră în in te g rita te a p uterilor sufleteşti şi
tru p eşti p en tru a îndeplini slu jb a care Vi s-a în c re d in ţa t şi să V ă bine-
cuvinteze cu d aru rile sale ce reşti îm belşugate.
Din inim ă înălţăm că tre P runcul dum nezeiesc născ u t în Betleem ru ­
găciuni pen tru ca anul care vine să fie un an al sporirii şi re alizării păcii
şi secu rităţii tu tu ro r po p o arelo r care năzuiesc spre d re p ta te şi p ro s­
p eritate.
In bucurie lum inoasă unindu-m ă corului în g erilo r şi cîntînd «Slavă
în tru cei de sus lui D um nezeu şi pe păm înt pace, în tre oam eni bună-
voire» (Luca 2, 14), V ă adresez din to a tă inim a u ra re a ca anul care vine,
1985, să fie p en tru P rea F ericirea V o a stră şi p en tru toţi oam enii din lum e,
u n an de pace şi de b in ec u v în tă ri de la D um nezeu.
Cu d ragoste în H ristos M în tu ito ru l nostru,
t PIMEN,
P a tria rh u l M o sco v ei şi al în tre g ii Rusii
TASTORALE — SCRISORI IRENICE 19

Prea Fericite A rhiepiscop ai B ucureştiului, M itropolit al Ungro-

vlahiei, L ocţiitor al scaunului din C ezareea Capadociei, Patriarh al B ise­
ricii O rtodoxe Rom âne, dorit şi iu b it frate în H ristos şi îm p reu n ă -slu ji­
tor al sm ereniei noastre, D om nule Iustin, îm b ră ţişîn d u -V ă fră ţe şte în
D om nul, adresăm Prea Fericirii V o a stre din toată inim a salutul plin de
bucurie al N aşterii D om nului :

Pacea lui D um nezeu — FIristos se naşte !

N e aflam In preajm a N a şte rii Dom nului şi M în tu ito ru lu i nostru
Iisus H ristos. Deşi C răciunul este sărb ăto are a bucuriei şi noi păstorii
in ac ea stă zi îndem năm pe credincioşi la bucurie, to tu şi nu putem să
uităm ceea ce în a c ea stă vrem e tu lb u ră b u cu ria C răciunului n o stru şi
ne în triste az ă inima.
D ragostea m ultora s-a răcit. In unele regiuni ale lum ii oam enii m or
zilnic de foame, în altă p arte de cu trem u r şi in u n d a ţii; alţii, intr-o c a ta s ­
trofă m inieră sau în ac cidente de circulaţie. O m enirea din vre m e a n o a s ­
tră suferă şi fără război ca şi cum ar fi în război, ca să nu m ai vorbim
despre pericolul unei ca tastro fe n u cle are care se p re g ăteşte să nim icească
civ ilizaţia n oastră.
în tr-u n astfel de cadru în tu n eca t al lum ii sute de m ilioane de creştini
aştea p tă şi acest an să sărb ă to re a sc ă ziua de N a şte re a unicului, d re p tu ­
lui şi a d e v ăra tu lu i lor M întuitor, dra g o ste a lui D um nezeu. La to ţi aceştia
şi la noi, bu cu ria C răciunului este tu lb u ra tă de o tea m ă ascunsă, tea m ă
de to t ceea ce se întîm plă la capătul secolului al douăzecilea. Dar să nu
uităm cu v in tele M întuitorului : «în lum e necazuri v eţi av e a ; însă nu v ă
tem eţi, eu am biruit lum ea» (Ioan 16, 33).
Să ne încredinţăm to tu şi că testam en tu l «pace şi b u n ăv o ire în tre
oam eni» v a lum ina orizontul întregii om eniri a zilelor n o a stre şi că to ate
p opoarele vor găsi drum ul a d e v ă ra t al dragostei, pe ca re ni l-a a ră ta t
M întuitorul şi Dom nul n o stru Iisus H ristos.
Cu aceste gînduri V ă felicităm cu p rileju l praznicului N a şte rii
Dom nului H ristos şi a A nului N ou 1985 şi răm înem m ereu d ev o ta t al
P rea F ericirii V oastre frate în H ristos şi îm preună slujitor,
t GHERMAN,
P a tria rh u l S erb iei

Prea Fericirii Sale I u s t i n ,

Patriarhul Bisericii O rtodoxe Rom âne,
Prea Fericirea V oastră,
S ărbătorind m area zi a lum inoasei N aşteri a M în tu ito ru lu i Iisus
H ristos, proslăvindu-L pe D om nul n ostru v en it în lum e p en tru noi şi
pen tru m în tu ire a n o astră şi p ream ărind tain a în tru p ării lui Dum nezeu
ca re n e-a d escoperit m are a sa dra g o ste p en tru neam ul om enesc, în ă l­
ţăm cu to a tă sm erenia rugăciuni fierbinţi că tre Dom nul HrisLos, M în tu i­
torul, p en tru ca El să ne dăru ia scă no u ă tu tu ro r b u n ătă ţile sale neîm pu-
tin ate şi om enirii pacea atît de m ult d o rită şi bu n ă sporire b in ec u v în ta tă
Intru toate.
20 BISERICA ORTODOXĂ ROMA NĂ

A d resîndu-ne P rea F ericirii V oastre cu ocazia lum inoasei sărb ăto ri

a slavei lui D um nezeu, a păcii şi a bu n ei-v o iri in tre oam eni, cu d ragoste
în H ristos, V ă p rezentăm s alu tările n o astre frăţeşti, exprim înd în acelaşi
tim p în ru g ă ciu n ile n o astre u ră rile ca dum nezeiescul Prunc ven it în
lum e să V ă dăru ia scă săn ă ta te, p u tere de m uncă şi v ia ţă în d elu n g ată şi
b in ec u v în ta tă p en tru a co n tin u a a rh ip ă sto ria P rea F ericirii V o a stre cu
zel şi en e rg ie slujind şi p ream ărind pe D um nezeu, p ro p o v ă d u in d pacea
sa şi b u n a-v o ire în tre oam eni.
Dorim ca N oul A n 1985, care se apropie, să fie un an fericit, b in e ­
cuvântat de D um nezeu şi să ne aducă p ac ea !
Cu îm b răţişare frăţea sc ă în H ristos,
,t MAXIM,
P a tria rh u l B u lg ariei

P iea Fericirii Sale I u s t i n ,

P atriarhul Bisericii O rtodoxe Rom ăne,
L ocţiitor al scaunului din C ezareea Capadociei,
M itropolit al U ngrovlahiei şi
A rh iep isco p al Bucureştilor,
Prea Fericirea V oastră,
Iubit irate în H ristos,
Cu inim a plină de b u cu rie V ă adresez distinse salu tări cu prileju l
m arii să rb ă to ri a N a şte rii D om nulu şi V ă urez un fericit A n Nou.
în g eru l D om nului coborînd pe cîm pia B etleem ului în S fînta N oapte
a N aşterii, spune în treg ii om eniri astăzi : «Nu v ă tem eţi, căci iată, v ă
aduc v este de m are bu cu rie care v a fi p en tru to t poporul ; căci vi s-a
n ăscu t astăzi, în c e tatea lui David, un m în tu ito r care este H ristos Domnul»
(Luca 2, 10— 11).
C ea m ai m are bu cu rie este a fi cu D um nezeu p en tru că d ra g o ste a
fa ţă de El ne a ju tă să depăşim frica şi să n e unim cu C reatorul.
Cu dra g o ste a Lui, D om nul va a ju ta om enirea să scape de teribila
d istru g ere de ca re este am e n in ţa tă p rin arm ele m oderne, aşa după cum
spun cu v in tele profetice ale psalm istului : «Domnul v a da tă rie poporului
său, D om nul v a b in ec u v în ta pe poporul său» (Ps., 28, 11).
U rînd P rea F ericirii V oastre v iaţă îm belşugată, bucurie şi m u ltă spo­
rire în în alta s lu jire pe care o îndepliniţi, şi p ro sp e rita te b in ec u v în ta tă
c o n tin u ă B isericii pe care o conduceţi, răm în cu dra g o ste fră ţe a sc ă în
H ristos, al P rea F ericirii V oastre,
t ILIA II,
P a tria rh C a to lico s al în tre g ii C eo rg ii

Prea Fericite Patriarh al Bisericii O rtodoxe R om âne, în H ristos

D um nezeu iubite fra te şi îm preună liturghisitor al S m e ren iei noastre,
D om nule, Iustin,
S ărbătorind iarăşi m inunea de n e tîlcu it a rînduielii lui D um nezeu cca
c ă tre noi şi m ărturisind tain a cea cu ad e v ă ra t m are şi de necuprins din
PASTORALE — SCRISORI IRENICE 21

P eştera Sfîntă, asc u ltîn d m esajul m în tu ito r al o ştilor cereşti şi b ucurîn-

d u -n e cu bu cu ria m are a celor aflaţi atunci in Betleem , ne înălţăm m intea
şi n e Îndreptăm gîndul şi la de D um nezeu p ăzită P rea F ericirea V oastră,
îm preună cu în trea g a B iserică a P runcului M întuitor, n e rugăm s tă ru i­
tor p en tru să n ă ta te a şi în d elu n g area în zile a P rea F ericirii V oastre, spre
b inele obştii întregii B iserici celei Una, Sfinte, S oborniceşti şi A posto-
iiceşti.
La a c ea stă m ăre aţă s ă rb ă to a re inim a n o a stră radiază de bucurie. C ăci
D um nezeu, d eşe rtîn d u -se pe Sine, chip de rob luînd şi la în făţişare afiîn-
d u-se ca om, ne-a c e rce tat pe noi, ca să ne îm bogăţim cu sărăcia Lui.
M inunat lucru este ac esta — afirm ă Sfîntul Ioan G ură de A ur — , «căci
cu s ă răcia a sporit bogăţia».
De acum , în tăriţi cu to a tă p u tere a du pă d aru l h a ru lu i său, în to a tă
n ăd e jd ea, ră b d a re a şi sm erenia to td eau n a lucrăm , ca îm preună slu jito ri
şi iconom i ai T estam entului A celuia ; lucrăm în să îndeosebi pen tru re u ­
şita chem ării n o astre trim isă cu c îtev a zile în ain te tu tu ro r co n d u c ăto ­
rilor S fintelor Biserici locale p en tru în tru n irea creştin ă ce v a av e a loc
anul ac esta la A ten a în v ed e rea co ordonării şi studierii, dar şi a în d e ­
plinirii im ediate a unui program com un de a ju to ra re c ă tre fraţii noştri
care m or de foam e în A frica şi în A sia, nefăcînd v re u n lucru p re a m are
şi vre d n ic de ră sp la tă, ci fă cîn d u -n e d ato ria şi plinind porunca C elui
ce a sărăcit p en tru noi.
P entru aceasta, plecînd genunchii inimii, im plorăm cu to a tă sîrgu-
inţa şi ru g ă ciu n ea pe H ristos, ca D um nezeul cel în T reim e să lum ineze
peste lum ea în tre a g ă lum ina E vangheliei, p en tru a d isp are de pe p ă ­
m înt orice în v îrto şa re a inim ii, to a tă ned rep tatea , în v erşu n a rea , d u ş­
m ănia şi războiul, şi în locul a c esto ra să d ăru ia scă lum ii sen tim en te de
în d u rare şi dra g o ste în tre oam eni.
Fiind aproape de înce p u tu l A nului N ou al b u n ătă ţii D om nului, ne fo­
losim de ac est p rilej ca să urăm V ouă şi P rea Sfintei V o a stre B iserici
un an plin de d aru ri dum nezeieşti de la Dom nul, ad u c ăto r de dra g o ste
şi de m ilă în tre oam eni, ca să cu noască to ţi că sîntem ucenici ai M în tu i­
to ru lu i iu b ito r de oam eni.
Îm b ră ţişîn d u -V ă cu s ă ru ta re sfîntă, răm înem al P rea F ericirii V o a s­
tre iu b ito r frate în H ristos,
t SERAFIM,
A rh iep isco p u l A te n e i şi al în tre g ii Elade

Prea Fericite Patriarh al Bisericii O rtodoxe Rom âne, M itropolit al

U ngrovlahiei şi A r h iep isco p al B ucureştialui, prea iubit nouă frate
şi îm preună liturghisitor, D om nule Iustin,

«Taina cea din veac asc u n să şi de îngeri neştiută» s-a ară ta t astăzi
în lum e. Fiul cel unul n ăscu t şi C uvintul lui D um nezeu cel din ain te de
veci în s în u rile T atălui, stă cu lc at ca P runc în făşa t în ieslea cea s ă ­
racă. Cel fără de început după T ată ia început după m am ă, din Sfînta
Fecioară. D um nezeu cel în tru cele p re a în a lte «S-a a ră ta t pe păm înt şi cu
oam enii a petrecut», «ca să în alţe om enescul spre cele înalte».
22 BISERICA ORTODOXĂ RO MÂ NĂ

în ţe le g e re a ac estu i evenim ent de lum e m in tu ito r um ple de bucurie

şi v ese lie inim ile n o astre şi m işcă buzele no astre spre lauda şi m ărirea
lui D um nezeu şi a M întu ito ru lu i n o stru : «Slavă în tru cei de sus lui Dum ­
nezeu — zicînd — C elui ce astăzi S-a n ăscu t în p e ş te ră !».
P entru care fapt, cu sufletele lum inate şi m intea în su fleţită că Dom ­
nul «a ce rc e ta t şi a făcut m întuire poporului său», venim cu m intea la
V e n era b ila V o a stră P rea F ericire şi V ă trim item îm brăţişare s ă rb ă to ­
rească, ad u cîndu-V ă u ră ri din inim ă, ca D um nezeu Cel ce S-a în tru p at
să V ă d ăru ia scă lungim e de zile şi săn ă ta te, spre c o n tin u area rodnicei
V o a stre arh ip ă sto rii în lu cra re a slu jirii E vangheliei, cu sp eran ţa unui
v iito r m ai bun, p rin P rea F ericirea V oastră, p en tru P rea S fînta Biserică
şi p en tru cea de D um nezeu p ăz ită V o a stră turm ă duhovnicească, n e în ­
cetat, cu bu cu ria şi pacea neum brită, cea b in ev e stită în Betleem .
R ugind pe P rea F ericirea V o a stră să îm p ărtăşe ască ale n o astre d o ­
riri şi u ră ri sărb ăto reşti şi P rea S finţiţilor Ie rarh i ce v ă înconjoară, urăm
şi în treg ii obşti a B isericii pe care o conduceţi, îm belşugare, cu h a ru l şi
cu m ilo stiv irea cea de la D um nezeu care ne-a ră sărit, în N oul A n ce
vine, şi răm înem al V e n era b ile i V o a stre P rea F ericiri iubit frate întru
H ristos,
+ H RISOSTOM ,
A rh iep isco p u l C ip rului

Prea Fericitului I u s t i n ,
Locţiitor al scaunului din C ezareea Capadociei,
M itropolit al U ngrovlahiei şi
Patriarh al Bisericii O rtodoxe R om âne,
Prea Fericirea V oastră,
Dum nezeu, p rin m area Lui m ilă, pe oare a a ră ta t-o n e în c e ta t c ă tre
neam ul om enesc prin d aru ri v ă z u te şi nevăzute, ne-a aco rd at o bucurie
n ep ie rito a re : de a aju n g e la lum inoasa sărb ă to a re a în tru p ării C u v în ­
tului lui D um nezeu p en tru m în tu ire a n oastră.
îm p ărtăşin d cu Prea F ericirea V o a stră b u cu ria acestui în ălţăto r şi
cu totul dum nezeiesc praznic al întregii lum i creştine, adresez din p arte a
m ea personal, din p a rte a episcopatului n o stru şi a în treg u lu i popor drept-
m ăritor, salu tare fiască în Dom nul, P rea F ericirii V oastre, A rh ie reilo r şi
întreg u lu i popor b inecredincios al B isericii O rtodoxe R om âne.
în sm eritele n o astre rugăciuni im plorăm pe D um nezeu să d ăru ia scă
n eîn c etat P rea F ericirii V o a stre săn ă ta te deplină, iar în o stenelile chiri-
arh ale să prim iţi îm b elşu g ate d aru ri cereşti şi p ăm în teşti în N oul  n al
bu n ătă ţii lui Dum nezeu, d aru ri trim ise no u ă de sus.
Dorim ca A nul ca re vine să aducă to a te cele b in e c u v în ta te şi bune
P rea F ericirii V oastre şi B isericii pe care V -a în c re d in ţa t-o D um nezeu să
o conduceţi p en tru trium ful Sfintei O rtodoxii şi p en tru in s ta u ra re a păcii
în în trea g a om enire.
Răm în cu dra g o ste fiască şi p u ru re a c ă tre D um nezeu ru g ă to r al P rea
F ericirii V o a stre adm irator, im plorîndu-V ă să m ă pom eniţi şi pe m ine
în ru g ă ciu n ile P rea F ericirii V oastre,
t DOROTEI,
M itro p o lit de P ra g a şi a l în tre g ii C eh o slo v a cii
PASTORALE — SCRISORI IRENICE 23

Prea Fercirii Sale,

Prea Fericitului I u s t i n ,
Patriarhul Bisericii O rtodoxe R om âne,
Locţiitor al scaunului din Ce7Mreea C apadociei,
M itropolit al U ngrovlahiei şi
A rh iep isco p al B ucureştiului,
Prea Fericirea V oastră,
H risto s se n a şte !

V ă rog din inim ă să prim iţi din p arte a B isericii n o astre şi a sm ere­
niei m ele salu tări şi u ră ri de to t b inele în H ristos care născîndu-S e ne-a
um plut de bucurie.
«Şi cu v în tu l trup s-a făcut şi a lo cu it cu noi... plin de h ar şi de ade-
var» (Ioan 1, 14).
În ă lţîn d rugăciuni fierbinţi în ziua N a şte rii Lui, credem cu tărie că
C uvîntul care S-a întrupat, A d e v ăra tu l nostru Dum nezeu, d ă ru ie şte p u ­
tere poporului său şi b in ec u v în te ază cu pace pe pop o ru l său» (Ps.r 28, 11).
P rim iţi, V ă rog, de asem enea, cu ocazia N oului An, u ră ri cordiale
în H ristos, p en tru B iserica O rto d o x ă R om ână, p en tru p atria P rea F eri­
cirii V oastre, în v ia ţa perso n ală să n ă ta te şi m ultă b u cu rie în ostenelile
apostolice ale P rea F ericirii V oastre.
Cu stato rn ică dra g o ste şi dev o ta m e n t în H ristos, ră m în al P rea F e­
ricirii V o a stre iubitor frate în Domnul,
,t VASIItfE,
M itro p o lit al V a rşo v ie i şi a to a tă Polonia

Prea Fericirii Sale I u s t i n ,

Patriarhul Bisericii O rto d o xe Rom âne
Prea Fericirea V oastră,
Este acum m om entul de d eo se b ită in sp iraţie p en tru creştinii de p re ­
tutindeni, cînd slăv ită zi a N a şte rii D om nului este atît de aproape, să
proiecteze în lum ină re a lita te a ecum enism ului lor frăţesc prin u ră ri în
rugăciune şi s alu tări frăţeşti în num ele D om nului cel în tru p at.
De aceea şi eu V ă doresc un b in ec u v în ta t C răciun şi un fericit An
Nou, atît P rea F ericirii V o a stre cît şi tu tu ro r m em brilor B isericii pe care
o conduceţi.
C uvintele din E vanghelia după Ioan : «în El era v iaţa şi v iaţa era lu ­
m ina oam enilor» (1, 4), îşi găsesc sem nificaţia lor în v ia ţa n o astră de
creştini. A c eastă lum ină care a fost fă cu tă să s trălu c easc ă în v iaţa B ise­
ricii este neîm p u ţin ată şi veşnică. Pe ac e a stă tem elie pră zn u ieşte poporul
Noii A lianţe să rb ă to a re a C răciunului cu m are b u cu rie pe plan u niversal,
acum şi to tdeauna.
De aceea, m ulţum im lui D um nezeu şi ne rugăm Lui în ac este m o­
m ente d eosebite spunînd «S lavă în tru cei de sus lui D um nezeu şi pe
păm int pace».
24 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

Prea Fericirea V oastră,

C u acest prilej m ă sim t dator să aduc în a te n ţia S an ctităţii V o a stre
ac tu ala situaţie de secetă în Etiopia. Ţ ara n o astră este una dintre zo­
nele cele m ai afecta te de sec etă din A frica, peste şase m ilioane de e tio ­
pieni suferind din cauza lipsei de hrană.
B iserica O rto d o x ă Etiopiană, astăzi ca to td eau n a, se co n sa cră îm ­
p re u n ă cu în treg u l popor al Etiopiei, aju to ră rii v ictim elor secetei, lucrî.nd
clin ră sp u te ri cu to ţi s lu jito rii ei la m obilizarea tu tu ro r credincioşilor o r­
todocşi pe plan local şi naţional, p en tru a d u n a rea re su rselo r nec esare
s u p ra v ie ţu irii acestor victim e. în tru c it ac tu ala s ec etă este m ult prea
extinsă, re zo lv area acestei problem e dep ă şeşte p o sib ilităţile poporului
a cestei ţări.
«Slavă în tru cei de sus lui Dum nezeu şi pe p ăm înt pace...».
Cu d ra g o ste frăţea sc ă în D om nul cel în tru p at,
t ABBA TEKLE-HAJMANOT,
P a tria rh u l E tiopiei

Prea Fericite,
«El v a v e n i ; El v a v eni şi nu va zăbovi». C uvintele pro fetice ale lui
A vacum se vo r îm plini întocm ai. «D um nezeu va veni din T hem an şi
C el S fînt din m untele cel cu um bră deasa». P rofetul co n stată m ai d e ­
p a rte : «Slava Lui ac o p eră cerurile, iar p ăm întul este plin de lau d a Lui»
(A vac., 3, 3— 4).
Şi atu n c i cînd se va îm plini ac ea stă profeţie, adică astăzi la s ă rb ă ­
to a re a N a şte rii Dom nului, p u n eţi m îinile v o a s tre c u rate şi ne b inecu-
v în taţi pe noi toţi, cei de ap ro ap e sau de departe, şi în ă lţa ţi-v ă sufletul
p en tru ca să ved e ţi slava sa ca re a cuprins ce ru rile din N o a p te a ac ee a
Sfîntă p en tru to td eau n a . Şi în ce p eţi a cîn ta im ne de lau d ă ca re v o r um ­
ple întregul p ăm înt p în ă cînd v a ap a re o astea în g erilo r lău d în d pe Dum-
nezeu şi zicînd : S lavă în tru cei de sus lui D um nezeu şi pe păm înt pace, ;
în tre oam eni bunăvoire». i
S prijiniţi poporul, sprijiniţi popoarele, sprijiniţi pe cei ca re tră ie sc
în jur, a căror cred in ţă este sfidată şi zd runcinată. S p rijin iţi-v ă pe voi
toţi, p în ă cînd m îinile v lă g u ite şi genunchii slăbănogiţi se v o r ridica
şi v o r sta în faţa lum inii şi dragostei lui D um nezeu.
A c easta să V ă fie sărb ă to rire a p re a m inunatei N a şte ri a D om nului,
s ărb ăto rire plină de bu cu ria haru lu i şi ad e v ăru lu i, adică tră ită în harul
şi a d e v ăru l lui D um nezeu.
Cu dra g o ste în H ristos cel în tru p at,
t IACO BO S,
A rh iep isco p al A m e ric ii de N ord şi de Sud
LvA

ître
zo-
tio-

im-
ind
or­
*viam* BiseRicenscfi*
a re
trea
iiîui
PARTICIPAREA CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA LA CEL
DE AL III-LEA CONGRES AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI
ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE

V iaţa social-politică ro m ân e asc ă a fost m arc ată la începutul acestui

an de lu cră rile C ongresului al III-lea al F rontului D em ocraţiei şi U ni­
tăţii S ocialiste şi ale celei de-a Il-a C onferinţe pe ţa ră a O rganizaţiei
D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste, am bele desfăşu ra te la B ucureşti, în
>lui zilele de 7 şi 8 februarie 1985. Ele s-au co n stitu it într-o p u tern ic ă re a fir­
a şi | m are a u n ităţii întregului popor, a h o tă rîrii de a asig u ra în flo rire a co n ­
de- h tin u ă a p atrie i şi p rom ovarea cauzei păcii şi colaborării in tern a ţio n a le .
Lui» ^ D esfăşurate în clim atul de p u tern ic ă e ferv e scen ţă creato a re, de m o­
bilizare a energiilor tu tu ro r m em brilor societăţii p en tru re alizarea o b iec­
rbă-
tiv elo r actu alu lu i cincinal, lu cră rile celui de-al III-lea C ongres al F ro n ­
ÎCU-
tului D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste, care s-au succedat la scurt timp
etul
după lu cră rile C ongresului al X lII-lea al P.C.R. şi s-au co n stitu it într-un
:eea
ecou direct, de cea m ai larg ă cuprindere, a acestora, au re p rez en tat un
um­ evenim ent cu largi sem nificaţii în v ia ţa social-politică a ţării, de afirm are
il m- puternică a cadrului dem ocratic de p a rtic ip a re a m aselor de cetăţeni, în
ace,
deplină u n itate de v o in ţă şi acţiune, la ela b o rarea şi în făp tu ire a politicii
in tern e şi e x te rn e a statului. P uternica m an ifestare a adîncirii continue
dese
a dem ocraţiei societăţii n oastre, a partic ip ă rii m aselor p o p u lare la co ndu­
voi
cerea tu tu ro r sec to a re lo r de ac tiv itate, C ongresul a m arc at u n m om ent
dica
de im p o rtan ţă d eosebită în în tărire a u n ităţii în treg u lu i popor, în în făp ­
tuirea n ea b ă tu tă a program ului de în ă lţa re a p atrie i pe noi trep te de
ului, |
civilizaţie şi progres.
arul
C ara cteru l concret de lucru al acestui C ongres în care s-a făcut auzit
glasul fă u rito rilo r b unurilor m ateria le şi spirituale, exprim ă în m odul cel
mai elo c v en t trăsă tu rile dem ocraţiei n oastre, al căru i elem ent fu n d a­
Ltl m ental îi re p rez in tă a n tre n a re a m aselor ia a d o p ta rea d eciziilor de care
depind b u n ăstarea şi p ro g resu l naţiunii.
R olul de m are în sem n ătate al F rontului D em ocraţiei şi U nităţii S o­
cialiste în sistem ul dem ocraţiei n oastre, în cadrul form elor şi m o d alită­
ţilor care asigură p artic ip a rea larg ă a m em brilor so cietăţii ia v iaţa
econom ică şi socială, la co nducerea şi re alizarea sarcin ilo r tu tu ro r d o ­
m eniilor de ac tiv itate, d ec u rg e din faptul că în condiţiile orînduirii so ­
26 BISERICA ORTODOXA ROMÂNA

cialiste, m asele largi ale oam enilor m uncii acţio n e ază în deplină co ­
eziune p en tru în făp tu ire a asp ira ţiilo r com une şi în co n cordanţă cu c e ­
rin ţele progresului social. In concepţia conducerii su p erio a re a ţării
noastre, ad în c irea dem ocraţiei are v alo a re de c e rin ţă istorică, iar îm bu­
n ătă ţire a continuă a cadrului său organizatoric şi instituţional, a m ec a­
nism elor sale constituie una din căile inco n testab ile ale progresului noii
orînduiri, ale dezvoltării g en e rale a societăţii în sfera econom iei, ştiin ­
ţei, culturii şi înv ăţăm în tu lu i. O c a rac teristică e s e n ţia lă a evoluţiei so ­
cietăţii rom âneşti o constituie şi faptul că m odernizarea şi p erfec ţio n a­
re a continuă a econom iei, a tu tu ro r dom eniilor vieţii sociale, s-a desfă­
şu ra t în strîn să u n itate cu p a rtic ip a rea to t m ai eficientă a m aselor la
lu are a deciziilor.
A firm îndu-se tot m ai m ult ca o form ă su p erio a ră de u n ire şi co o r­
d o nare a e fo rtu rilo r întregii naţiuni, a v oinţei şi h o tărîrii întregului po­
por de a-şi făuri, cu deplină conştiinţă a re sp o n sab ilităţii istorice, p re ­
zentul şi viito ru l în m od liber şi dem n, F rontul D em ocraţiei şi U nităţii
S ocialiste ilu streaz ă profundele tran sfo rm ări s u rv e n ite în societatea
noastră, evoluţia ei, rid ica rea nivelului de p re g ătire şi a spiritului civic
al tu tu ro r ca teg o riilo r de cetăţeni. S tadiului actual de dez v o lta re a so ­
cietăţii n o astre îi corespunde, astfel, o stru ctu ră a d e cv a tă a institu ţiilo r
şi form elor dem ocratice, problem a care se pune acum fiind aceea a fru c­
tificării depline a noului cadru org a n iz ato ric al dem ocraţiei. în vasta
o p eră de m ateria liz are a isto ricelo r h o tărîri ad o p ta te de C ongresul al
X lII-lea, a P rogram ului de în ain tare a ţării pe c a isa pro g resu lu i şi c iv i­
lizaţiei noi, socialiste, dem ocraţia jo ac ă un rol de prim ă m ărim e, d e o a ­
re ce sarcinile ce re v in fiecărui om al m uncii, în treg u lu i no stru popor în
anul curent, h o tă rîto r p en tru în ch e ie rea cu succes a actu alu lu i cincinal
şi, totodată, p re g ătirea în cele m ai bune condiţiuni a cincinalului viitor
cer o im plicare p atrio tică responsabilă, de în altă com petenţă p ro fesio ­
nală şi abnegaţie m orală. în acest am plu proces de fău rire şi edificare
a civilizaţiei şi p rogresului gen e ral al patriei, F rontul D em ocraţiei şi U ni­
tăţii S ocialiste contribuie în tr-u n chip decisiv la dinam izarea iniţiativei
şi re sp o n sab ilităţii fiecărui cetăţean, la în tă rire a şi afirm area spiritului
gospodăresc şi civic, la chibzuirea ra ţio n a lă a re su rselo r m ateriale de
care dispune ţa ra noastră.
Este m eritul pre şed in telu i N icolae C eauşescu de a fi prom otorul
acestui proces. Profund ata şa t v a lo rilo r dem ocraţiei şi id ea lu rilo r u m a­
nism ului, pre şed in tele ţării n o astre a adus o contribuţie h o tă rîto a re la
ela b o rarea unei viziuni originale, arm onioase despre dem ocraţie, la co n ­
tu ra re a form elor concrete care dau conţinut sistem ului dem ocraţiei so ­
cietăţii noastre.
C reat la puţin tim p după C ongresul al IX -lea, în ansam blul p ro c e­
sului de dez v o lta re a dem ocraţiei, al cărui in iţia to r este p reşedintele
N icolae C eauşescu, F rontul D em ocraţiei şi U nităţii S ocialiste atestă, prin
com ponenţa sa larg ă — cuprinzînd principalele organe şi organizaţii de
m asă şi obşteşti, ce ac ţio n e ază în m od u n itar p en tru ela b o rarea şi înfăp­
tu irea politicii in tern e şi ex te rn e a statu lu i — că este cel m ai larg o r­
ganism politic, cu c a rac ter re p rez en tativ , înm ănunchind to ate clasele şi
categoriile sociale ce alcătu iesc so cieta te a noastră. El asig u ră cadrul
VI ATA BISERICEASCĂ 27

optim de afirm are şi în tărire a u n ităţii tu tu ro r c e tăţen ilo r tării, fără

deosebire de n aţio n alitate, de p artic ip a re a tu tu ro r oam enilor m uncii la
conducerea societăţii.. F rontul D em ocraţiei şi U nităţii S ocialiste re p re ­
zintă, astfel, un a d e v ăra t forum n aţio n al al d em ocraţiei, form a su p erio a ră
de unire şi coordonare a efo rtu rilo r întregii naţiuni, de m anifestare a
voinţei şi h o tă rîrii poporului n o stru de a realiza exem plar program ul
construcţiei socialiste.
O p riv ire re tro sp ectiv ă asupra drum ului p arcurs în anii construcţici
socialiste în ţa ra n o astră p robează o n e în tre ru p tă afirm are şi dez v o lta re
a o rganizaţiilor de m asă şi obşteşti în v iaţa p atriei, cu d eosebire în p e ­
rioada ce a u rm at C ongresului al IX -lea. C o n tin u în d şi am plificînd pe o
trea p tă su p erio a ră trad iţiile în a in tate în ceea ce p riv eşte contribuţia
ior la lupta poporului p en tru elib erare socială şi n aţională, cele circa
90 de organe şi organizaţii de m asă şi obşteşti ex isten te în prezent, din
care p este 30 create în ultim ele do u ă decenii, desfăşo ară o su sţin u tă şi
m u ltilaterală a c tiv itate econom ică, politică şi cu ltu ra l-ed u ca tiv ă , afir-
m indu-se ca factori de seam ă ai adîncirii dem ocratism ului socialist.
A c tiv itatea m u ltilaterală a F rontului D em ocraţiei şi U nităţii So­
cia liste a m arc at o no u ă eta p ă prin co nstituirea, în cursul anului 1979,
din in iţia tiv a p reşedintelui N icolae C eauşescu, a O rg an izaţiilo r D em ocra­
ţiei şi U nităţii Socialiste. A c eastă stru ctu ră , cu to tu l nouă, de a tra g ere a
ca teg o riilo r celor mai largi şi m ai diferite de ce tăţen i la v iaţa politico-
socială este d ete rm in a tă de ce rin ţele o biective ale în ain tării pe calea so ­
cialism ului, corespunzînd pe deplin ridicării n ivelului conştiinţei politice
şi civice a m aselor de oam eni ai m uncii, n ec esităţii p artic ip ă rii tot m ai
active, organizate, a tu tu ro r c e tăţen ilo r la co n ducerea societăţii.
După cum este cunoscut, C ongresul FDUS şi C onferinţa pe ţa ră a
ODUS au fost p recedate de o v a s tă ac tiv itate în cadrul tu tu ro r o rg a n i­
zaţiilor de m asă şi obşteşti care alc ătu iesc F rontul D em ocraţiei şi U ni­
tăţii Socialiste. în în trea g a ţa ră au av u t loc ad u n ări şi conferinţe pentru
dare de seam ă şi alegeri ale O rg an izaţiilo r D em ocraţiei şi U nităţii S o­
cialiste din întreprinderi, instituţii, ca rtiere şi sate, precum şi conferinţe
terito ria le ale FDUS şi ODUS. T oate aceste ad u n ă ri şi conferinţe au co n ­
stitu it un nou p rilej de afirm are a coeziunii in d estru c tib ile a poporului
nostru, a tu tu ro r oam enilor m uncii, fără d eosebire de n a ţio n alitate, din
R om ânia so cialistă. De la trib u n a ad u n ă rilo r g en e rale şi conferinţelor,
re p rez en tan ţii celor m ai diferite categorii de oam eni ai m uncii, de c e ­
tăţeni, au reafirm at cu tăria arg u m e n telo r faptice, cu girul re alizărilo r de
pinâ acum , h o tă rire a lor de a acţiona cu to ată p riceperea, pasiu n ea şi
d ăruirea, p en tru trad u c erea în v iaţă a obiec tiv e lo r stab ilite de C ongresul
ai X lII-lea al P.C.R., pen tru înfăptuirea n ea b ă tu tă a P rogram ului de edifi­
care a so cietăţii socialiste m u ltilateral d ez v o lta te în p a tria noastră.
A ceasta a fost de altfel esenţa m andatului cu care delegaţii s-au pre-
Tentat la C ongresul al III-lea al F.D.U.S. şi la cea de-a Il-a C onferinţă pe
ţa ra a O.D.U.S.
Incununînd ac ea stă perio a d ă de larg ă şi rodnică dezbatere, C o n g re­
sul, ca re a re u n it 3125 delegaţi re p rez en tîn d to ate o rganizaţiile politice,
«le m asă, obşteşti, profesionale, inclusiv C ultele, practic to ate clasele şi
ca teg o riile sociale, în treg u l popor rom ân, a analizat cu ră sp u n d ere şi
28 BISERICA ORTODOXA R OMA NA

e x ig e n ţă a c tiv ita te a d esfăşu ra tă de C onsiliul N aţional, de org an izaţiile

com ponente în ultim ii cinci ani, şi a stabilit cu d ep lin ă an g a jare m ijlo a ­
cele şi căile de acţiune p en tru m obilizarea şi u n ire a ene rg iilo r tu tu ro r
m em brilor so cietă ţii în v e d e re a înfăptuirii n ea b ă tu te a h o tă rîrilo r C o n ­
gresului al X lII-lea, asig u ra rea în ain tării patriei pe drum ul so cialism u ­
lui, afirm are a tot m ai pu tern ic ă a R om âniei pe aren a m ondială ca stat
liber, su v eran şi independent.
C ongresul F rontului D em ocraţiei şi U n ităţii S ocaliste a dat o în altă
ap recie re ra p o rtu lu i p re zen ta t de p re şed in tele N icolae C eauşescu lâ
C ongresul al X lII-lea al P.C.R., docum ent p rogram atic d>e deo se b ită v a ­
loare te o re tic ă şi practică. în su şin d u -şi pe deplin ideile, tezele şi o rie n ­
tările cuprinse în acest raport, C ongresul F rontului D em ocraţiei şi U ni­
tăţii S ocialiste a h o tă rît ca ac est docum ent să d ev in ă p ropriul său p ro ­
gram de ac tiv itate, al tu tu ro r o rg a n iz aţiilo r şi o rganism elor com ponente,
platform a de u n ire a en e rg iilo r creato a re, de m obilizare a în treg u lu i
popor în lupta şi m unca p en tru ed ificarea noii o rînduiri în ţa ra noastră.
P articip an ţii la C ongres şi-au ex p rim a t co n v in g e rea că o rg a n iz aţiile
com ponente ale F rontului D em ocraţiei şi U n ităţii Socialiste, toţi oam enii
m uncii din R om ânia, v o r ac ţio n a în s trîn s ă u n itate, cu în altă răsp u n d ere ,
p en tru în d ep lin irea e x e m p la ră a isto ricelo r h o td riri ale C o n g resu lu i-a l
X lII-lea al P.C.R., asig u rîn d m ersul inainLe al R om âniei pe calea d ez v o l­
tării sale econom ico-sociale.
D eschiderea lu cră rilo r celui de-al III-lea C ongres al F ro n tu lu i D em o­
c raţiei şi U nităţii S ocialiste a fost m arc ată de cu v în ta re a pre şed in telu i
N icolae C eauşescu, în ca re sînt an a liz ate cu profunzim e şi e x ig e n ţă re a li­
zările econom ice şi sociale obţinute în p erio a d a u ltim ilor cinci ani, a
o b iec tiv e lo r dez v o ltă rii so cietă ţii rom âneşti în urm ăto ru l cincinal, p re ­
cum şi a pro c eselo r şi ten d in ţelo r de pe aren a in tern a ţio n a lă , fundam en-
tînd direc ţiile v iito a re ale activ ităţii statului, ale întregului n ostru popor.
A c eastă cu p rin z ăto are cu v în ta re a fost ad o p ta tă ca docum ent p ro g ram a­
tic şi s-a h o tă rît ca ideile ex p u se să stea la b aza activ ităţii v iito a re a
F.D.U.S., a tu tu ro r org a n iz aţiilo r sale com ponente.
B ilanţul celor cinci ani care au tre c u t de la ultim ul congres al FDUS,
p re zen ta t în cu v în ta re a p re şed in telu i C eauşescu, este rem arcabil. în in­
dustrie, în prim ii doi ani ai cincinalului, în 1981— 1982, ritm ul de creştere
a pro ducţiei a fost de 2,8% anual, în 1983 de 4,8%, iar în 1984 producţia
in d u strială a crescu t în tr-u n ritm de aproape 7%. De asem enea, s-au
obţinut succese însem nate în a g ric u ltu ră — în prim ii p atru ani ai a c tu ­
alului cincinal, pro d u c ţia de ce rea le fiind cu circa 2 m ilioane tone m ai
m are d ec ît m edia cincinalului a n te rio r — , în 1984 re alizîn d u -se cea mai
m are p roducţie de c e rea le din istoria ţării.
P ornind de la n iv elu l atins în d ez v o lta rea bazei m ateria le a noii
o rînduiri, ţin în d seam a de forţa a c tu ală a econom iei rom âneşti, p re şe d in ­
tele C eauşescu a indicat in co n tin u are căile prin ca re p o t fi înm ulţite
re alizările de p în ă acum , re le v în d că treb u ie făcut to tu l p e n tru ca R om â­
nia să p arcu rg ă o no u ă etapă, su p erio a ră, pe calea d ez v o llă rii sale e c o ­
nom ico-sociale, astfel încît pînă în anul 2000 să dev in ă o ţa ră socialistă
m u ltilateral dez v o lta tă, în care toţi oam enii, fă ră d eo se b ire de n a ţio n a ­
litate, în treg u l popor, să se bucure din plin de o în a ltă civ ilizaţie m a te ­
\ !AŢ \ BISERICEASCA 29

rială şi spirituală. în acest sens s-a subliniat în sem n ătate a d eo se b ită pe

care o au p en tru buna co nducere a în treg ii ac tiv ită ţi ap lica rea ferm ă a
noului m ecanism econom ic, a auto c o n d u cerii şi autogestiunii, d e z v o lta ­
rea in ten siv ă a tu tu ro r ra m u rilo r industriale, m o d ernizarea şi rid ica rea
n;velului tehnic şi c a lita tiv al producţiei, în făp tu ire a noii rev o lu ţii teh-
njco-ştiinţifice, in tro d u ce rea pe sca ră larg ă a au to m atizării şi robotizării
oroceselor de p roducţie. în centrul în treg ii ac tiv ităţi v o r sta adâncirea
sistem ului dem ocraţiei, a sig u ra rea condiţiilor p artic ip ă rii tot m ai largi a
m aselor populare, a întregului popor, la conducerea c o n ştien tă a tu tu ro r
sec to a re lo r, îm b in a rea arm onioasă a a c tiv ităţii org a n elo r de s tat cu cea
d org a n iz aţiilo r de m asă şi obşteşti. P ornind de la în tă rire a rolului s ta ­
tului în p lan ifica rea şi co nducerea u n itară a în treg ii ac tiv ităţi econo-
n ico -so c iale, se v a asig u ra c reştere a continuă a p artic ip ă rii ac tiv e a co n ­
siliilor oam enilor m uncii, a consiliilor n aţionale, a forum urilor re p re z e n ­
tative din diferite dom enii de ac tiv itate, în d ep lin irea în bune condiţiuni
a roiului fiecărei organizaţii de m asă şi obşteşti m em bre ale FDUS, la
ad o p ta rea tu tu ro r h o tă rîrilo r şi p lan u rilo r de dez v o lta re, la tran sp u n e rea
lor în viaţă. în făp tu ire a p ro g ram elo r adoptate, asig u ra rea v iito ru lu i lu ­
minos, lib er şi in dependent al patriei, al poporului nostru, au ceru t şi v o r
cere desigur şi în co n tin u are eforturi susţinute, m uncă plină de ab n e g a ­
ţie. P reşe d in te le N icolae C eauşescu îndem na «să acţionăm cu to a tă ho-
târirea şi să nu uităm că ră sp u n d ere a gen e raţiei n oastre, a fiecărei g e ­
neraţii, este de a asig u ra în tă rire a co n tin u ă a patriei, a forţei sale m a­
teriale, de a asig u ra în tărire a naţiunii, lib e rta te a şi in d ep e n d en ţa ei».
O p a rte im p o rtan tă a cu v în tării p re şed in telu i N icolae C eauşescu a
fost co n sa cra tă problem elor intern a ţio n a le , su bliniindu-se faptul că, în ­
făptuind P rogram ul de făurire a societăţii socialiste m u ltilateral d e z ­
voltate, ne îndeplinim în d a to rire a faţă de p oporul no stru şi, în ac elaşi
timp, aducem o co n trib u ţie de m are în sem n ătate la cauza socialism ului,
a in d ep e n d en ţei n a ţio n ale şi păcii în lum e. S-a e v id e n ţia t p re o cu p area
oerm anentă a R om âniei faţă de s itu a ţia te n s io n a tă din v iaţa in te rn a ţio ­
nală, ca u rm are a p o liticii de fo rţă şi dictat, de am estec în treb u rile in ­
terne, a intensificării cursei înarm ărilor, în prim ul rînd a celei nucleare,
accentuării crizei econom ice m ondiale şi sp oririi d ec alajelo r d in tre sta-
tî, a stărilo r conflictuale ex isten te în diferite p ărţi ale lum ii. în aceste
condiţii, R om ânia co nsideră că se im pune să se ac ţioneze cu to a tă ră s p u n ­
derea, cu to ată h o tărîrea, p en tru re lu a re a şi co n so lid area politicii de
destindere, în ţeleg e re şi pace. C a ţa ră eu ropeană, R om ânia este v ita l in ­
tere sată în in s ta u ra re a unui clim at de d estin d ere şi co la b o rare pe co n ­
tinent, pen tru re alizarea unei E urope a păcii şi sec u rităţii au te n tic e. P re­
şed in tele N icolae C eauşescu a re le v a t în sem n ătate a în tîln irii de la G e­
neva a m iniştrilor de ex te rn e ai U niunii S ovietice şi ai S ta telo r U nite, şi
a a p recia t că în ţeleg e rile la care s-a aju n s privind org a n iz area de noi
negocieri sov ieto -a m e rica n e re p rez in tă un fa cto r pozitiv ce treb u ie să
ducă, în final, la în ce ta rea cursei în arm ă rilo r şi la dezarm are, la e lib e ­
ra rea om enirii de pericolul unei ca tastro fe n ucleare. S-a e v id e n ţia t n e ­
c e sita te a ca to ate statele să-şi aducă co n trib u ţia la d esfăşu ra rea cu bune
rezultate a neg o c ierilo r so v ieto-am ericane, în m od deosebit, ca ţările
din cadrul T ra tatu lu i de la V a rşo v ia şi din N A T O să se în tîln e ască şi să
30 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

contribuie ac tiv la succesul acestora, în v ed e rea creării unui clim at care

să favorizeze oprirea im ediată a am plasării şi p roducerii de noi arm e
nucleare, a oricăror acţiuni de m ilitarizare a spaţiului cosm ic. P rofund
a ta şa tă ideilor păcii şi d estin d erii pe continent, R om ânia şi-a reafirm at
h o tărîrea de a ac ţio n a p en tru d e z v o lta rea co la b o rării în B alcani şi tra n ­
sform area acestei regiuni în tr-o zonă fă ră arm e n u cle are şi fără baze
m ilitare străine, p en tru crearea unor asem enea zone şi în alte regiuni
ale Europei, ale globului.
De la în altu l forum dem ocratic al poporului rom ân, p re şed in tele
N icolae C eauşescu a reafirm at h o tă rîre a şi v o in ţa u nanim ă a ţarii n o a s ­
tre de a colabora cu to ate sta te le şi popoarele, cu to ate fo rţe le d em o ­
cratice, progresiste, realiste, p en tru dezarm are, pace, p en tru o c o la b o ­
ra re egală, în v ed e re a dez v o ltă rii econom ico-sociale in d ep e n d en te şi li­
b ere a fiecărei naţiuni, p en tru progres. P reşe d in te le N icolae C eauşescu
a a d resat o nouă şi v ib ra n tă chem are la raţiu n e , re sp o n sab ilitate p en tru
destin ele om enirii, ale civilizaţiei :
«De la în alta trib u n ă a C ongresului F rontului D em ocraţiei şi U nităţii
S ocialiste — forum ul suprem al d em ocraţiei, ex p resia u n ităţii întreg u lu i
n ostru popor — , doresc să adresez din nou tu tu ro r şefilor de state şi g u ­
verne, tu tu ro r forţelor politice şi naţiu n ilo r din Europa, chem area de a
ne uni eforturile, de a face to tu l p en tru a salva po p o arele n o astre, p e n ­
tru a s alv a Europa de la d istru g ere , de la c a tastro fa nucleară, de a face
to tu l p en tru re alizarea a c o rd u rilo r nec esare în tre U niunea S ov ie tic ă şi
Statele U nite, la care ţările eu ro p en e treb u ie să partic ip e în m od activ !
P înă nu este p re a tîrziu, pînă nu v o r începe să cadă bom bele n u ­
cleare, să oprim ac tu alu l curs periculos al ev e n im e n telo r !
în num ele po p o arelo r noastre, în num ele v ieţii c e tăţen ilo r ţărilo r
noastre, al fem eilor şi copiilor, în num ele gen e raţiilo r v iito a re, al e x is ­
ten ţei v ieţii pe p lan e ta n o astră , să facem to tu l p en tru a ap ă ra p ac ea şi
v iaţa !».
L ucrările C ongresului s-au desfăşu ra t în plen, în cadrul a cinci co ­
misii pe dom enii de a c tiv itate, precum şi în C onferinţa a Il-a pe ţa ră a
O rg an izaţiei D em ocraţiei şi U n ităţii S ocialiste.
A u fost stab ilite u rm ăto a rele com isii pe dom enii de ac tiv ita te :
C om isia p en tru dez b aterea sarcinilor privind d ez v o lta rea industriei,
construcţiilor şi tran sp o rtu rilo r, c reştere a p ro d u c tiv ităţii m uncii, in tro ­
d ucerea p ro g resu lu i tehnico-ştiinţific, v alo rific are a s u p erio a ră a m ate­
riilor prim e, en e rg iei şi com bustibililor, rid ica rea c a lită ţii şi a te h n ic i­
tăţii p roduselor, re alizarea exe m p la ră a c o n tra ctelo r la ex p o rt şi sp o ri­
rea co n tin u ă a eficienţei în treg ii ac tiv ităţi econom ice ; C om isia p en tru
d ez b aterea sarcinilor priv in d în făp tu ire a obiec tiv e lo r noii rev o lu ţii
agrare, a P rogram ului n a ţio n al de irigaţii, îm bunătăţiri funciare şi re a li­
z a rea u nor producţii agricole sigure şi stabile, a m ăsurilor p en tru c re ş te ­
re a co n tin u ă a efectiv elo r de anim ale şi a prod u c ţie i anim aliere, a P ro ­
gram ului unic de d ez v o lta re a p roducţiei agricole în gospodăriile pop u ­
laţiei ; C om isia p en tru dez b aterea sarcinilor priv in d ac tiv ita te a de co n ­
trol a oam enilor m uncii şi cre şte re a rolului a c esteia în îm b u n ătăţirea
funcţionării com erţului şi serv ic iilo r publice, în re alizarea politicii de ri-
\ / AŢA BISERICEASCĂ 31

dlcare continuă a calităţii v ieţii in p atria n o a stră ; C om isia p en tru dez­

b ate rea sarcinilor privind ac tiv itatea organizatorică, politico-educativă,
o rganizarea «Tribunei dem ocraţiei» şi în făp tu ire a h o tă rîrilo r de in te n si­
ficare continuă a partic ip ă rii c e tăţen ilo r la v iaţa politică a ţării ; Com isia
p entru dez b aterea sarcinilor privind p artic ip a rea org a n iz aţiilo r com po­
nente, a c e tăţen ilo r la în făp tu ire a p o liticii ex te rn e a statu lu i nostru, co n ­
s ac rată dezarm ării, colaborării in tern a ţio n a le şi asigurării păcii în lum e.
în plen, în cele cinci com isii pe dom enii de ac tiv itate, şi în C onfe­
rinţa a Il-a pe ţa ră a ODUS au lu at cu v în tu l 252 p artic ip a n ţi din to ate
ju d eţele ţării, re p rez en tîn d diferite dom enii de ac tiv itate, de m are d i­
v ersitate, d ar şi de o m are com plexitate, p ractic, to ate s ec to a re le s o cie­
tăţii, oam eni ai m uncii de cele m ai v a ria te profesii, din to a te ca teg o ­
riile sociale, fem ei şi bărbaţi, tin eri şi v îrstn ici care, pu tern ic însufleţiţi
de m obilizatoarele îndem nuri cuprinse în cu v în tarea pre şed in telu i
N icolae C eauşescu, au ab o rd at cele m ai im portante problem e politice,
econom ice, cultural-ştiinţifice şi sociale ce in tră în sfera de preo cu p ări
ale F rontului D em ocraţiei şi U n ităţii Socialiste.
A ducînd la tribuna C ongresului com petenţa acum ulată, pornind de
ia re alită ţile pe care le cunosc în m od nem ijlocit, ei au făcut num eroase
propuneri şi au form ulat ob serv aţii judicioase, lu cră rile C ongresului con­
stituind, astfel, cadrul tre c e rii în re v is tă a unui fructuos şi dens schim b
de ex p e rien ţă, a unei am ple şi profunde dezbateri dem ocratice privind
d ez v o lta rea R om âniei socialiste.
Desigur, în centrul a te n ţie i s-a situ a t analiza căilor şi a m odalităţilor
prin care organizaţiile şi organism ele care com pun F.D.U.S. acţionează
p entru înfăptuirea h o tă rîrilo r C ongresului al X lII-lea al P.C.R., delegaţii
angajîndu-se, într-o atm osferă de pu tern ic entuziasm şi în altă v ib raţie
p atriotică, să acţioneze cu ferm itate şi ră sp u n d ere p en tru tran sp u n e rea
ior în viaţă.
în cadrul d ez b aterilo r s-a făcut o am plă analiză a a c tiv ităţii o rg a ­
n izatorice şi politic o -ed u c ativ e d esfăşu ra tă de consiliile F rontului Dem o­
craţiei şi U n ităţii S ocialiste, de la to ate nivelurile, de organizaţiile com ­
ponente p en tru înfăptuirea h o tă rîrilo r privind rid ica rea p atrie i pe trep te
:ot m ai în alte de progres şi civilizaţie so cialistă. V orbitorii au pus în
’um ină faptul că în perio a d a care a tre c u t de la p re ced e n tu l congres,
unindu-şi forţele în cadrul F rontului D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste,
organizaţiile proprii, celelalte organizaţii de m asă, obşteşti şi p ro fesio ­
n ale au con trib u it p rin ac tiv itatea org a n iz ato rică şi politic o -ed u c ativ ă
desfăşurată, la în tărire a coeziunii în treg ii naţiuni, la cre şte re a eficienţei
a n g a jării întregului popor în opera de edificare a econom iei n aţionale,
de p erfecţio n are a v ieţii sociale, de în flo rire a culturii şi de fău rire a
om ului nou. D ezbaterile au scos în relief p re o cu p ările C onsiliului
F.D.U.S., ale o rganizaţiilor com ponente, de îm b u n ătăţire continuă a în ­
tregii ac tiv ităţi, la to ate nivelurile, pe baza v alorificării în tr-o şi m ai
m are m ăsură a ex p e rien ţei acum ulate, p en tru m obilizarea tu tu ro r c e tă ­
ţen ilo r p atriei, la în făp tu irea obiec tiv e lo r ac tu alei etape de dez v o lta re
a societăţii noastre, a sarcinilor fiecărei u nităţi, ale fiecărui colectiv de
m uncă, în tran sp u n e rea în v iaţă a p re v ed erilo r C ongresului al X lII-lea
32 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

al P.C.R. S-a su b lin ia t n ec esitatea d esfăşurării unei ac tiv ităţi p ătru n se

de spirit m ilitant, de m îndrie p a trio tică p en tru m arile izbînzi ale p o p o ­
rului în co n stru c ţia vieţii sale noi.
A nalizînd ac tiv ita te a d esfăşu ra tă de FDUS, de org a n iz aţiile com po­
nente, în în făp tu ire a politicii ex te rn e a statu lu i nostru, d ezb aterile au
pus în lum ină faptul că în în trea g a ţa ră s-a dez v o lta t o p u tern ic ă m işcare
de m asă m ateria liz ată în m itinguri, şi m arşuri în fa v o are a dezarm ării şi
păcii. A u fost ev id e n ţia te de asem enea largul ecou in tern a ţio n a l pe care
îl au A pelul poporului rom ân, ad o p ta t în cadrul m arii ad u n ă ri populare
de la B ucureşti şi a d resat sesiunii speciale a A d u n ă rii g en e rale a O.N.U.
din 1982, c o n sa cra tă d e z a rm ă rii; A d u n a rea rep rez en tan ţilo r o rg a n iz aţii­
lor com ponente ale F.D.U.S. din septem brie 1983, în ca re s-a dat e x ­
p resie v oinţei de p ace a tu tu ro r fo rţe lo r sociale şi politice ale n aţiu n ii
n oastre, nu m ero a sele ac tiv ităţi d esfăşu ra te de c ă tre org a n iz aţiile de
m asă, obşteşti şi pro fesio n ale p en tru în tărire a conlucrării cu o rg a n is­
m ele sim ilare de peste h o ta re în lupta p en tru d ezarm are, destin d ere şi
pace.
In spiritul p o liticii ex te rn e a statu lu i nostru, cei care au lu at c u v în ­
tul au sub lin ia t n ec e s ita te a ca FDUS să acţioneze şi în v iito r pen tru
s o lu ţio n a rea tu tu ro r problem elor litigioase num ai pe cale paşnică, a tr a ­
tativ elo r, p en tru re n u n ţa re a cu d esă v îrşire la politica de fo rţă şi de
am e n in ţa re cu forţa în re la ţiile d in tre state, p en tru re s p e c ta re a n e a b ă ­
tu tă a principiilor deplinei e g a lită ţi în drepturi, in d ep e n d en ţei şi s u v e ­
ra n ită ţii naţionale, n ea m estecu lu i în treb u rile interne, av a n taju lu i re ­
ciproc, a dreptului sacru al fiecărui popor de a-şi alege în m od su v eran
o rîn d u ire a socială, fără nici un am estec din afară. Ei s-au p ro n u n ţat
p en tru d ez v o lta rea în co n tin u are a legăturilor, c o n ta ctelo r şi conlucrării
cu organism ele sim ilare de p este h o ta re în lu p ta p en tru în făp tu ire a asp i­
ra ţiilo r de progres şi b u n ăstare ale tu tu ro r popoarelor.
Luînd cuvîntul în plenul lu cră rilo r C ongresului, Prea Fericitul Pă­
rinte Patriarh Dr. Iustin M oisescu, In tîistă tăto ru l B isericii O rtodoxe
R om âne a ro stit u rm ăto a rea cu v în tare :
«Este, pen tru C ultele re lig io ase din ţa ra n o astră , o deo se b ită cinste
şi o ale asă bucurie re în tîln ire a în ac est m ăreţ forum larg re p rez en tativ
al n aţiunii rom âne, C ongresul F rontului D em ocraţiei şi U nităţii S ocia­
liste, cu re p rez en tan ţii tu tu ro r ca teg o riilo r sociale şi org an izaţiilo r o b ­
şteşti, în v ed e re a îm p reu n ă -lu cră rii n o astre p en tru în tă rire a u n ităţii şi
d e z v o lta rea form elor d em o cratice de v ia ţă ale tu tu ro r fiilor p atrie i n o a s ­
tre, în scopul p ropăşirii m ateria le şi sp iritu ale a în treg u lu i popor, a în ­
floririi n e în c e ta te a p atrie i şi a sporirii prestig iu lu i e i ’pe p lan m ondial.
In teg rate în re alită ţile sociale şi naţio n ale ale poporului şi patriei,
C ultele re lig io ase din ţa ră îşi d esfăşo ară a c tiv itatea lor re lig io asă p ro ­
prie în clim atul de lib ertate re lig io asă a s ig u ra tă prin co n stitu ţia şi legile
ţării, bucurîndu-se, după nevoi, de aju to ru l şi ocro tirea statului. în ac e ­
laşi tim p ele co nsideră ca o în d ato rire firească şi p atrio tică p artic ip a rea
la s p rijin irea tu tu ro r acţiunilor ca re se în trep rin d p en tru b u n ăstarea
o am enilor şi pro g resu l ţării. S ocotind că cel m ai p o triv it cadru în care ar
p u tea să-şi d esfăşo are ac tiv ita te a lor socială cu re z u lta te cît m ai efici­
ente, este F rontul D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste, C ultele religioase,
 \ŢA BISERICEASCĂ 33

- a u in teg ra t în v iaţa lui. A tm osfera de în fră ţire a tu tu ro r cetăţenilor,

;diferent de n a ţio n alitate şi credinţă religioasă, a u şu ra t colaborarea
a ju to ra re a în a c tiv itate a s lu jito rilo r şi credincioşilor diferitelor Culte,
-•recum şi co n v ieţu irea lor în p riete n ie şi bu n ă în ţeleg e re. F rontul Dem o­
craţiei şi U nităţii Socialiste se d ovedeşte, în acest fel, o bună şcoală
’etă ţe n easc ă.
R înduită să slu je asc ă şi să înnobileze to ate latu rile v ieţii poporului
lostru, în zilele senine din tre c u t şi m ai cu osebire în condiţiile v itreg e
de trai ale înaintaşilor noştri, B iserica O rto d o x ă R om ână a fost p re zen tă
otdeauna şi pretu tin d en i, cu gîndul, cu cuvîntul şi cu fapta, — după
m p reju rări — în m ijlocul credincioşilor dintre h o tare le ţării, şi m ai de-
iarte, în inim ile fiilor ei de pe to ate m eleagurile lumii.
S olidară cu poporul, atît în străd a n iile lui zilnice p en tru satisfacerea
nevoilor vieţii, cît şi în n ăzuinţele lui de a tin g ere a idealului de v ieţu ire
'n libertate, B iserica a ju c a t un rol pozitiv în istoria neam ului nostru.
Sa a fost to td eau n a alături de om ul în suferinţă, de om ul sărac, de omul
vploatat şi o p rim a t; a fost to td eau n a ală tu ri de B asarab, la Posada, în
330; m ulţim ile de credincioşi au v en it în în tîm p in area lui M ihai, la
Alba Iulia, în 1600, şi au aclam at pe C uza la Iaşi şi B ucureşti, în 1859 ;
-serica a sp rijin it luptele p en tru n ea tîrn are , în 1877— 1878 ; iar pentru
.nirea cea m are, în 1918, a d at m ulţim e de jertfe, ca şi p en tru elib erare a
-.,n august 1944. în vrem ea de acum , în alta ie ra rh ie bisericească, p re o ţi­
r ă şi credincioşii, însuşindu-şi to ate asp iraţiile şi id ea lu rile actuale
ie poporului, se găsesc strîn s uniţi în ju ru l preşed in telu i ţării, Dom nul
' 'icolae C eauşescu, şi p a rtic ip ă cu bu cu rie la în făp tu ire a operei celei
'.ari de zidire a R om âniei noi, a R om âniei fericite.
E ntuziasm at de frum useţea destinului pe care şi-l fă u reşte acum şi
J p î n pe so arta sa, poporul n ostru face n ec o n ten it paşi m ari înainte pe
:lea progresului, adăugind la re alizările de ieri înfăptuirile de azi, ca
■nnelii ale dezvoltării de m îine a patriei. V olum ul şi v a rie ta te a produc-
;ei no astre depăşesc cele m ai optim iste aprecieri. Dar, nim ic nu se face
întîm plare. Totul este bine chibzuit, ştiinţific fu n d am en tat şi într-un
>umit scop realizat.
îndeosebi, ultim ii douăzeci de ani din istoria p alrie i se disting in
-ivinţa re alizărilo r m ateriale şi spirituale. Ei se în făţişea ză ca o epocă,
■ care, în ciuda unor m ari greutăţi, au fost re alizate cele m ai im por-
-" te obiective din econom ia n aţio n ală actuală. A cestea se datorează
esigur p u rtării de grijă p erm a n en te şi înd ru m ărilo r d irecte ale preşedin-
-tui R epublicii, Dom nul N icolae C eauşescu. De aceea, pe bu n ă dre p ta te
:eşti ani au fost num iţi «epoca C eauşescu» în isto ria patriei.
F ără nici o îndoială, cele m ai cu te zăto are înfăptuiri : canalul Du-
-ire-M area' N e ag ră şi. m etroul b u cureştean, u riaşe le h id ro ce n trale şi
îm binatele siderurgice, u rb a n iz ara satelor, m o d ernizarea agriculturii şi
.ijloacelor de transport, d iferite alte realizări m ajo re in ce lelalte do-
?nii publice au început să înnobileze v iaţa oam enilor, văd in d u -şi din
n u tilitatea . Ele îşi m anifesta aportul lor şi Ia dez v o lta rea şi înfrum u-
area patriei.
Cu ce rtitu d in e la loc de cinste p rin tre re alizările vrem ii de acum vor
pom enite şi schim bările care su rv in in g în d irea şi v iaţa cetăţenilor.
34 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

E lib erarea om ului de orice serv itu te şi în acelaşi tim p aşe zarea lui pc
tronul dem nităţii sale de om, ca stăp în al destin elo r sale, prin accesul
său la co n ducerea v ieţii politice şi so cial-econom ice a statu lu i şi la fo­
lo sirea av u ţiei obşteşti p en tru b u n ăstarea sa şi a celorlalţi ce tăţen i, vor
răm îne p o ate u n ele d in tre cele m ai frum oase realizări ale zilelor pe care
le trăim acum, ală tu ri de u n ita le a m oral-politică a poporului, indiferent
de deo se b irile de n a ţio n alitate, religie sau categorie socială.
P entru îm plinirea, asp ira ţiilo r şi în făp tu ire a id ea lu rilo r n oastre
în alte avem to ate cele de treb u in ţă : p ace în ţa ră şi bunuri m ateria le de
tot felul, m ăiestria m uncitorilor şi h ă rn ic ia poporului, iu b irea de p atrie
şi om enia rom ânească.
P acea in lum e, distinşi ascu ltăto ri, idealul de to td eau n a al cm enirii,
este p en tru noi o rîn d u ială a firii, o ce rin ţă a raţiunii, o n e c esitate a
vieţii. De ea avem treb u in ţă in to a tă v rem ea e x isten ţei n o astre pe p ă ­
m înt. In zilele de acum însă, cînd p lu teşte în v ăzduh um bra am eninţării
unui nou război cu in sp ăim în tă to a re u n elte de d istrugere, nu avem o
altă d ato rie m ai sfîntă de îm plinit decît a p ă rarea păcii, şi prin aceasta,
ap ă rarea propriei n o astre fiinţe, a p ă ra re a v ieţii sem enilor noştri, a p ă ­
ra re a tu tu ro r bunurilor de pe păm int. De aceea, nu vom înceta niciodată
ac ţiu n ile pentru m en ţin ere a păcii in lum e. P acea nu se înfăţişează num ai
ca o sim plă ab sen ţă de război ; ea este o sta re de e x isten ţă a oam enilor
şi p o p o arelo r în p rieten ie, bună în ţeleg e re şi colaborare. Ea face parte
din bu n u rile om ului, din conţinutul vieţii. De ac ee a o dorim , o iubim şi
ne străduim să o păstrăm cu to ate p u terile n oastre.
în înch e ie rea cu v în tu lu i m eu, după m u lţum irile pe care vi le a d re ­
sez Dvs. p en tru a sc u lta re şi răbdare, să-m i fie îngăduit să dau expresie
sen tim en telo r m ele de p re ţu ire faţă de în tre a g a clasă m u n cito are a ţării,
faţă de toţi cei ca re ostenesc, cu m in te a şi bra ţe le, la zidirea R om âniei
noi, R om âniei fericite, în frunte cu m arele ei ctitor, D om nul p reşedinte
al Republicii, N ico la e C eauşescu».
în tr-o atm osferă de p u tern ic a v în t creato r g en e rat de ideile de am plă
deschidere ale cu v în tării pre şed in telu i N icolae C eauşescu ro stite în p le ­
nul C ongresului, s-au d esfăşu ra t şi lu cră rile com isiilor cu ca rac ter de
spec ia lita te pe dom enii de ac tiv itate.
în cadrul lu c ră rilo r C om isiei p en tru d ez b aterea sarcinilor privind
p a rtic ip a rea o rganizaţiilor com ponente, a c e tăţen ilo r la în făp tu ire a p o li­
ticii e x te rn e a statu lu i nostru, c o n sa cra tă dezarm ării, co lab o rării in te rn a ­
ţionale şi asig u ră rii păcii în lum e, au lu at cu v în tu l din p a rte a C ultelot
în alt P rea Sfinţitul M itropolit Dr. N icolae C orneanu, al B anatului şi Prec
Sfinţia Sa Episcopul Dr. Ioan Robu, con d u c ăto ru l A rhiepiscopiei R om ano
C atolice din B ucureşti.
V orbind în num ele B isericii O rtodoxe R om âne, care şi-a îm p le tit de-<
lungul v e a cu rilo r destin ele sale cu cele ale poporului rom ân şi a rămas
strîn s l e g a t ă de s trăd a n iile ac estu ia spre m ai bine, I. P. S. M itropolit
N icolae C orneanu al B anatului a spus u rm ăto a rele :
«Este p en tru m ine o m are cinste să pot lua c u v în tu l de la aceaste
în a ltă trib u n ă în num ele B isericii O rto d o x e R om âne, m em bră, ca şi cele
lalte C ulte din R om ânia, a F rontului D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste.
V IA ŢA BISERICEASCĂ 35

A d eziunea n o a s tră la F rontul D em ocraţiei şi U nităţii S ocialiste este

în tem eiată nu doar pe c a lita te a de ce tăţen i ai ţării că reia ap a rţin em şi c ă ­
re ia înţelegem să-i fim loiali, m anifestînd cel m ai sincer patriotism , d ar
este întem eiată, în ac elaşi tim p, pe însăşi crezul n o stru religios ca re ne
cere să slujim cu to t ce avem m ai bun pe sem enii noştri, o bştea în m ij­
locul căreia trăim , să prom ovăm m ai binele indiv id u a l şi colectiv, să
trăim în pace cu to a tă lum ea.
De la în a in taşii întru acelaşi crez am m oştenit zicerea: «Unde este
poporul, acolo sîntem şi noi». Şi p en tru că poporul a îm b răţişat cu în ­
trea g a convingere F rontul D em ocraţiei şi U nităţii S ocialiste o facem şi
noi, sig u ri că aşa e bine, că e m odul cel m ai p o triv it de a pune în p ra c ­
tică p re cep te le sac re pe care le p ropovăduim în biserică».
R eferindu-se la ex p u n e rea p re z e n ta tă de p re şed in tele N icolae
C eauşescu în desc h id e re a lu cră rilo r C ongresului, ca re se co n stitu ie în ­
tr-u n nou şi cu p rin z ăto r program de acţiune p en tru în tre a g a ac tiv ita te a
F rontului D em ocraţiei şi U nităţii S ocialiste, în alt P rea Sfinţia Sa a e x ­
prim at deplina adeziune a clerului şi credincioşilor B isericii O rtodoxe
R om âne la ideile şi tez ele incluse în acest docum ent de în a ltă v alo a re
principială şi p ra ctică p en tru d e z v o lta rea g e n e ra lă a p atriei, a ră tîn d că :
«Am luat cu n o ştin ţă cu deosebit in tere s la C ongresul n ostru de im ­
p o rtan te le d ocum ente ce ne s în t supuse d elib erării, conţinînd p re v ed eri
m enite să asig u re n eîn tre ru p tu l m ers în ain te al ţării, sub co n ducerea în ­
ţe lea p tă a em inentului om de stat şi p a trio t înflăcărat, iub itu l şi stim atul
nostru p reşed in te, dom nul N icolae C eauşescu.
Exprim înd dep lin a adeziune a B isericii O rtodoxe R om âne la to t ce
s-a în făp tu it p în ă acum şi de asem enea la p ro iec tele de viito r, doresc
să asigur că atît noi, cît şi credincioşii pe ca re îi reprezentăm , sîntem
h o tărîţi să ne aducem co n trib u ţia la re alizarea im p o rtan telo r p lan u ri ce
ne stau în faţă».
în co n tin u are în alt P rea Sfinţia Sa a ev id e n ţia t principiile politicii
ex te rn e a R om âniei S ocialiste pusă în slu jb a in te re se lo r poporului n o s­
tru, co la b o rării în tre popoare, s ta to rn icirii păcii pe păm înt, făuririi unei
ium i m ai bune şi m ai d repte, precizînd u rm ăto a rele :
«Sîntem în ac elaşi tim p pe deplin co n ştien ţi că tot ce re alizea ză şi
p roiectează pentru v iito r p oporul nostru, nu-i v a p u tea asigura fe ricire a
proprie şi a urm aşilor d ec ît în tr-u n clim at de pace. Ia tă p en tru ce îm b ră­
ţişăm cu to a tă co n v in g e rea po litic a de pace pe ca re o p rom ovează s ta ­
tul nostru, p re şed in tele ţării, D om nul N icolae C eauşescu.
P olitica de pac e a R om âniei este o po litică an g a jată, d esfăşu ra tă îm ­
p reună cu celelalte ţări şi p o poare p en tru im punerea păcii, p en tru a-i
asigura ac esteia g aran ţii concrete şi sigure, în m ăsu ră sâ fe rea scă u m a­
n itatea de flagelul războiului, să p erm ită p o p o arelo r să-şi co n c en tre ze
capac itate a şi en e rg iile p en tru a rezolva în m od ech ita b il m arile lor p ro ­
blem e de viaţă care îşi a ş te a p tă de m ult re zo lv area.
A vînd p ac ea la baza însăşi a doctrinei lor, C ultele re lig io âse susţin
in iţia tiv ele p re şed in telu i ţării, dem ersurile R om âniei în d re p ta te spre co­
labo rare şi d estin d ere în re la ţiile in tern a ţio n a le , spre dezarm are, şi în p ri­
mul rîn d dezarm are nu cle ară , spre in s ta u ra re a unor ra p o rtu ri de încre-
c e re şi re sp ect re cip ro c în tre state.
36 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

Definind una d in tre direcţiile ese n ţia le ale în treg ii a c tiv ităţi in te r­
n aţio n ale a R om âniei, p re şed in tele N icolae C eauşescu sublinia nu de
m ult, cu o uriaşă fo rţă sintetizatoare, crezul că nu ex istă ţel m ai înalt
decît dezarm area, în prim ul rînd d ezarm area n ucleară, asig u ra rea sec u ­
r ităţii fiecărei naţiuni, a păcii m ondiale.
Pe ac ea stă linie s-a înscris şi A d u n a rea C ultelor din ţa ra n o astră
p en tru dezarm are şi pace, ţin u tă înainte cu cîtev a luni, la care au p a r­
ticipat şi num eroşi in v ita ţi din străin ă ta te. A celaşi ţel u rm ăreşte s p riji­
n irea de că tre B iserica O rtodoxă Rom ână şi de celelalte C ulte din ţa ra
n o astră a tu tu ro r acţiunilor p en tru pace şi dezarm are ale org an izaţiilo r
b isericeşti in tern a ţio n a le . îm p reu n ă cu toţi oam enii cinstiţi din Europa
şi din lum ea în trea g ă cerem în făp tu ire a dezarm ării, îm piedicarea am p la­
sării de noi ra ch ete nucle.are pe co n tin en tu l n ostru şi re tra g e re a celor
existente, re alizarea unei re ale d estinderi şi colaborări internaţionale».
In încheiere, I.P.S. M itropolit N icolae C orneanu a spus :
«A cţionînd în d irec ţia sp rijin irii p o liticii de pace a ţării C ultele r e ­
ligioase sîn t co n ştien te că prin ac ea sta îşi re s p e c tă crezul propriu şi în
ac elaşi tim p contribuie la afirm area v o ca ţie i de pace a R om âniei, la c reş­
terea prestigiului ei în lum e.
Cu ac ea stă con v in g e re subscriem ia d ocum entele supuse C o ngresu­
lui F rontului D em ocraţiei şi U nităţii S ocialiste care p rom ovează dez v o l­
tarea paşnică a poporului n ostru şi cu ac ee aşi convingere urm ăm pe m ult
stim atul p reşedinte al ţării, Dom nul N icolae C eauşescu, eroul care în tru ­
chipează n ăzuinţele n o astre de p rogres şi pace».
Luînd cu v in tu l P rea S finţia Sa Episcopul Ioan Robu a re lie fat in te ­
gra rea B isericii R om ano-C atolice ală tu ri de ce lelalte C ulte din R om ânia
in străd a n iile com une de slu jire a p atrie i :
«P articipînd la lu cră rile C ongresului F.D.U.S. şi luînd cuvintul aici
ca re p rez en tan t al B isericii R om ano-C atolice din ta ra noastră, doresc să
adresez un salut călduros tu tu ro r celor de faţă din p arte a p re o ţilo r şi c re ­
dincioşilor catolici, exprim îndu-rru b u cu ria că pot da m ărtu rie despre so ­
lid aritatea n o a stră cu fiecare d in tre du m n ea v o astră, cu fiecare d in tre fiii
ţării n o astre întru s trăd a n iile com une de slu jire a patriei, sp re a ne aduce
co n trib u ţia n o astră la rid ica rea crescîn d ă a stării s p iritu ale şi m ateriale
a poporului nostru.
A dînc an c o rată în m arile pre o cu p ări ale p o porului nostru, B iserica
R om ano-C atolică, îm preună cu ce lelalte C ulte din ţară, îm preună cu to a ­
te organizaţiile şi forţele dem ocratice ale poporului nostru, îşi aduce c o n ­
trib u ţia ei stato rn ică şi g en e ro asă p en tru re alizarea asp ira ţiilo r întregii
suflări rom âneşti spre o v ia ţă nouă, lib eră şi independentă, sub
călăuzirea d istinsului n ostru conducător, Dl. p re şed in te N icolae
C eauşescu, rem arcabil prom otor al păcii şi d re p tă ţii în lum e.
De altfel, p atriotism ul este o dim ensiune a credinţei, şi a lucra la în ­
fă p tu irea binelui com un al ţării, este chem area fire ască şi responsabilă
a fiecărui locuitor de pe acest păm înt rom ânesc».
în continuare, P rea Sfinţia Sa E piscopul Ioan R obu s-a re ferit la m o­
dul în care B iserica R om ano-C atolică sp rijin ă politica ex te rn ă a statului
rom ân, in iţia tiv ele şi acţiunile pre şed in telu i N icolae C eauşescu co n sa­
crate păcii şi dezarm ării în lum e, precizînd că : «intrucît vo rb e sc în c a ­
 A BISERICEASCA 37

d-_: ac estei secţii de po litic ă ex te rn ă, in tru c it sînt bine cunoscute în

u * ; şi p este h o ta re străd a n iile de pace şi dezarm are ale p reşedintelui
noastre, precum şi in terv e n ţiile Dom niei sale p en tru o lum e mai
r^r-.a ii m ai d reap tă, doresc să m ă re fer la m odul în care B iserica Roma-
- :-C ato lică din R om ânia sp rijin ă aceste s trăd a n ii de pace şi dreptate.
In m aterie de pace, acţiunile B isericii R om ano-C atolice se d esfăşoară
e?“ r.;iai pe p lan de în v ăţăm în t m oral şi pe plan de o rien ta re a opiniei
d incioşilor ca să acţioneze a tît indiv id u a l cît şi com unitar în fa v o are a

B iserica nu ar putea fi fidelă m isiunii proprii, dacă chiar şi p en tru un

r. Mnent ar în ce ta să v e ste a sc ă p acea şi d re p ta te a p rin tre oam eni. De
iC-:ea, îndem nurile ei la reconciliere, sim ţ de ec h ita te, în cre d ere re c i­
procă, so lid a ritate, iubire frăţească, sînt to t a tîte a com ponente ale edu-
:;U ei la pace.
In în trea g a ac tiv itate de cult şi în v ă ţă tu ră a B isericii îşi găseşte
r -o'j şi voce asp ira ţia u n iv ersa lă la pace, «acest suflu profund al fiinţelor
_::.ane din to ate tim purile».
A lătu ri de celelalte C ulte din Rom ânia, B iserica R om ano-C atolică
'd rtic ip ă la to a te acţiunile în m aterie în trep rin se pe linie de F.D.U.S. şi
D.U.S., iar A d u n ările C u ltelo r p e n tru pace şi dezarm are din anii 1981
î. Î984 au co n stitu it noi ocazii în care să-şi exprim e ad eziunea la iniţia-
:.vele pre şed in telu i ţării de p ro m o v are a id ea lu rilo r de pace şi progres
i .c i a l ale om enirii, de in stitu ire a unei noi ordini econom ice în lum e.
R ealizarea in iţia tiv elo r rom âneşti de im ed iată re d u cere a arm am en-
ir'.or, de lichidare a tu tu ro r bazelor m ilitare, de elim inare a arm elor
-dcheto-nucleare ar elibera to ate po p o arele de coşm arul co nfruntării m i-
_:cre, al unui război nu cle ar pustiitor, şi ar d e sp o v ă ra om enirea de u ria ­
şa cheltuieli, dîndu-le a c esto ra o d e stin aţie de în tra ju to ra re a po p o are-
slab dez v o lta te şi su bdezvoltate. C ăci «dezvoltarea este noul num e
păcii», spunea papa Paul al V l-lea, şi to t efortul depus în acest sens
-.ste lu p tă p en tru pace train ică . N im ic nu este pierd u t cu pacea, totul
ro a te fi p ierd u t cu războiul. F ericiţi v o r fi num ai fă căto rii de pac e şi
c re p ta te !»
In încheiere, P rea Sfinţia Sa Episcopul Ioan Robu a exprim at în trea g a
adeziune a clerului şi credincioşilor catolici la po litica in tern ă şi in te r­
regională a R om âniei so cialiste, arătîn d că :
«A vînd co n ştiin ţa că sîntem părta şi în m od activ la v iaţa întregii
:i:i, noi, clerul şi credincioşii catolici, sprijinim to ate in iţia tiv ele co ndu­
cerii n o astre de stat, în fru n te cu Dl. p re şed in te N icolae C eauşescu, iniţia-
:.ve m enite să contribuie la rid ica rea nivelului sp iritu al şi m ateria l al po-
ro ru lu i, la cim entarea u n ităţii de gindire şi sim ţire rom ânească, la stabi-
_ :oa u n ei păci train ice în lum e, la pro g resu l şi b u n ăstarea popoarelor.
Fie ca efo rtu rile noastre, ale tu tu ro r fiilor ţării să aibă p arte de cu ­
nuna izbînzii !»
Sub egida tezelor, o rie n tă rilo r şi ideilor de în sem n ătate p ro g ram a­
tic i cuprinse în c u v în tarea ro s tită de p re şed in tele N icolae C eauşeşcu în
deschiderea celui de-al III-lea C ongres al F.D.U.S., s-au d esfăşu ra t şi dez­
baterile din ca d ru l C onferinţei a Il-a pe ţa ră a O.D.U.S.
 38 BISERICA ORTODOXA ROMA n A

P articip an ţii au e v id e n ţia t im p o rtan ta deosebită a in iţia tiv ei p re ­

şedintelui ţării privind crearea O rganizaţiei D em ocraţiei şi U nităţii S o­
cialiste, largul său ecou în rîndul opiniei publice rom âneşti, p en tru p o ­
sib ilitatea oferită tu tu ro r ce tăţen ilo r de a partic ip a cu to ate forţele, cu
în treg u l elan creato r la trad u c erea în v ia tă a m ăreţului program de edifi­
care a socialism ului în p atria noastră.
A nalizînd cu ex ig e n ţă ac tiv ita te a d esfăşu ra tă în ultim ii a ric i ani de
o rganizaţiile dem ocraţiei şi u n ităţii socialiste, v o rb ito rii au înfăţişat pe
larg asp e ctele sem nificative ale co n trib u ţiei m em brilor ODUS la so lu ­
ţio n are a principalelor problem e de m uncă şi de v iată ale celor m ai largi
categorii de ce tăţen i de la oraşe şi sate, au dezbătut într-un profund sp i­
rit de re sp o n sab ilitate sarcinile ce le revin în lum ina cu v în tării p re şed in ­
telui N icolae C eauşescu.
Intr-o deplină unanim itate, partic ip a n ţii la lu cră rile C o n feu n ţe i, re ­
pre zen ta n ţi ai tu tu ro r categoriilor sociale din ţa ra noastră, au dat o înaltă
ap recie re şi şi-au m anifestat deplinul acord faţă de politica in tern ă şi ex ­
te rn ă a statu lu i nostru, an g a jîn d u -se să facă to tu l p en tru îndeplinirea
a trib u ţiilo r ce re v in ODUS în to ate dom eniile de ac tiv itate, să acţioneze
cu ferm itate p en tru p rogresul continuu al R om âniei, p en tru ap ă ra re a s u ­
v era n ită ţii şi in dependenţei naţionale.
R eliefînd că organizaţiile d em ocraţiei şi u n ităţii socialiste şi-au s u ­
bord o n a t în trea g a a c tiv itate politică şi org a n iz ato rică m obilizării tu tu ro r
oam enilor m uncii la în d ep lin irea obiec tiv e lo r stab ilite de C ongresul al
X lII-lea, v o rb ito rii au subliniat n ec esitatea intensificării e fo rtu rilo r în
v e d e re a trad u c erii în v ia ţă a im p o rtan telo r sarcini ale cincinalului viitor,
a p re v ed erilo r p rogram elor speciale, p en tru re alizarea unei noi calităţi în
to ate sec to a re le activ ităţii econom ico-sociale. S-a ev id en ţiat, în acelaşi
timp, ate n ţia d eo se b ită ce se v a acorda a c tiv ităţii politico -ed u cativ e co n ­
sac rate însuşirii de că tre toţi m em brii ODUS a tezaurului de idei, teze
şi concepţii cuprinse în opera profund n o v ato a re a p re şed in telu i N icolae
C eauşescu, în docum entele C ongresului al X lII-lea.
în cu v în tu l lor, partic ip a n ţii au dat glas h o tărîrii de a contribui la
tra n sp u n e re a în v ia ţă a p rincipiilor politicii ex te rn e a R om âniei, de a m i­
lita co n se cv en t p en tru pace şi securitate, p en tru dezarm are, şi în prim ul
rînd p en tru dezarm are- n ucleară, p en tru în ţeleg e re şi co la b o rare între
to ate naţiunile.
în tre partic ip a n ţii care au lu at cu v în tu l s-au n um ărat şi re p rez en ­
tan ţii C ultelor şi anum e : P. S. Episcop Em ilian Birdaş de A lba Iulia, Dl.
T unyogi Csabo Iuliu, prim -c u rato r al Eparhiei R eform ate C lu]-N apoca şi
Dl. lia n s H e rm an stătter, cu rato ru l g en e ral al B isericii E vanghelice
C.A.— Sibiu.
Dînd glas gîndurilor şi sentim entelor de n eţă rm u rită dragoste, înaltă
pre ţu ire şi profundă re cu n o ştin ţă faţă de p re şed in tele R epublicii, Dl.
N icolae C eauşescu, cel m ai iu b it fiu al poporului, conducător în ce rca t al
statului, p rom otorul celor m ai în d răz n eţe asp ira ţii că tre progres şi civ i­
lizaţie, ap ă răto r al ind ep e n d en ţei şi su v eran ităţii ţării, m ilitant neobosit
pentru pace şi în ţeleg e re în în tre a g a lum e, P. S. Episcop E m ilian a spus :
«Din darea de seam ă am lu at cu noştinţă cu m are satisfacţie de re zu l­
tatele rem arcabile obţinute de poporul nostru în to ate dom eniile de ac ti­
 V IAŢ l RISERICCASCA 39

n e- vitate. A cest docum ent a ev id e n ţia t grăito r re alizările econom ice, sociale
So- şi politice din anii ce s-au scurs de la c o n stitu irea O rg an izaţiei D em ocra­
po- ţiei şi U nităţii S ocialiste şi p în ă în prezent, realizări ce se în scriu ca
, cu îm pliniri de prestigiu, la dim ensiunea epocii pe care o trăim , şi la care
lif i- noi. ierarhii, clerul şi credincioşii B isericii O rtodoxe Rom âne, ală tu ri de
c e lelalte C ulte, ca ce tăţen i şi fii ai aceleiaşi patrii, ne-am s trăd u it să
ide educem m odesta n o a stră contribuţie.
pe Pe fondul re alizărilo r obţin u te în cele p atru decenii de la re v o lu ţia
>lu- de elib erare socială şi naţională, antifa scistă şi a n tiiin p erialistă a p o p o ­
îrgi rului rom ân, şi, îndeosebi, în ultim ii 20 de ani de cînd destin ele patriei
spi- n o astre sînt conduse cu în ţelep ciu n e şi clarviziune de că tre D om nul
iin- p reşedinte N icolae C eauşescu, eroicul n o stru popor p ăşe şte cu deplină
Încredere spre un v iito r m ai lum inos.
re- Este îndeobşte cunoscut că în ultim ele două decenii ca re au m arcat
cltă o nouă epocă în isto ria p atrie i n o astre — epoca C eauşescu — , R om ânia
ex- s-a afirm at în lum e ca o ţa ră cu o econom ie e c h ilib ra tă şi dinam ică, cu o
irea industrie şi a g ric u ltu ră în co n tin u ă d ezvoltare, partic ip în d activ la d iv i­
Leze ziunea in tern a ţio n a lă a m uncii, la re zo lv area m arilor problem e ce p re o ­
SU- cupă lum ea contem porană.
Liniile d irec to are ale dez v o ltă rii v iito a re a v ieţii n o astre econom ico-
SU- sociale au fost în su şite unanim la m ăre ţu l forum al naţiunii, care a fost
jror C ongresul al X lII-lea din noiem brie 1984, ev enim ent ce s-a înscris cu
adinei re zo n an ţe în istoria p o porului rom ân, prin re a le g e re a în funcţia
' f1 suprem ă de se c re ta r gen e ral al P.C.R. a D om nului N ico la e C eauşescu,
itor, chezăşie sig u ră a înfăptuirii am plului program de d e z v o lta re a p a trie i
ti în n o astre şi s itu a re a R om âniei în rîn d u l ţă rilo r d e z v o lta te ale lum ii
;!aşi contem porane.
ra l­ Cu legitim ă satisfacţie am subscris la ac e a stă fe ricită re aleg e re, v ă -
ieze zind în tru ch ip ată , în perso an a distinsului n o stru p reşed in te, îm plinirea
□lae c e l o r m ai nobile asp ira ţii de progres, b u n ăstare şi fericire ale în treg u lu i
popor.
ii la în clim atul de deplină lib e rta te a c o rd at de înalta ocîrm uire de stat,
B iserica O rto d o x ă R om ână p ro m ovează u n itatea şi buna în ţeleg e re în tre
imul toţi fiii p atrie i şi în tre to ate cu ltele religioase.
ntre De la trib u n a acestei conferinţe, ţinem să aducem cu v în tu l n o stru de
profundă p re ţu ire D-lui p re şed in te N icolae C eauşescu p en tru ac tiv itatea
zen- neo b o sită ce o d esfăşoară spre binele poporului, p en tru afirm area p re s ti­
, Dl. giului ţării n o astre în co m u n itatea m ondială.
:a şi C unoaştem că Dom nia sa, personal, prin in iţia tiv ele şi m esaje le a d re ­
îllce sate m arilor p u teri şi alto r state, cere în num ele n o stru să Lriumfe ra ţiu ­
nea, p rin oprirea cursei înarm ărilor, p en tru ca re se ch eltu iesc sum e fa ­
laltă buloase, în tim p ce po p o arele su b dezvoltate trăie sc în m izerie, pierind
. Dl. de foam e m ilioane de v ie ţi om eneşti, şi prin în ce ta rea am plasării d.9 noi
it al ra ch ete n u cle are în Europa şi d istru g ere a celor existente, p en tru trium ful
civi- păcii în lum e, d ez id era te pe care le s p rijin ă şi B iserica O rtodoxă R om ână,
josit b npreună cu celelalte C ulte din tara n gastrâ.
pus : S:ntem m îrd ri că Dl. p re şed in te N icolae C eauşescu, p erso n alita te
-zul- p r-e m in e n tă a lum ii contem porane, re p rez in tă sim bolul v o ca ţie i de pace
a poporului rom ân, m ili^ n d consecvent p en tru ac ea stă n obilă cauză.
ECti-
40 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

A sigurăm cea de a Il-a C onferinţă a ODUS, a subliniat în în ch e ie re

P rea S finţia Sa, că s lu jito rii B isericii n o astre , v o r contribui cu to ată
co n v in g erea la opera de înflorire a scum pei n o astre patrii, R epublica So­
cialistă R om ânia şi la a p ă rarea păcii, acţio n în d cu to ate fo rţe le şi cu
m ijloacele n o astre specifice, pen tru în făp tu ire a h o tă rîrilo r ce v o r fi a d o p ­
tate de conferinţă, precum şi de C ongresul al III-lea al F ro n tu lu i D em o­
craţiei şi U nităţii S ocialiste».
Exprimând, în cuvîntul său, adeziunea to ta lă a B isericii R eform ate
C alvine din R om ânia faţă de d o cum entele supuse d ezbaterii, precum şi
sentim entele de g ra titu d in e şi p rofundă satisfacţie p en tru deplina lib e r­
tate re lig io asă în care îşi desfăşo ară ac tiv ita te a C ultele în R om ânia,
Dl. Turiyogi Csabo Iu.hu a a ră ta t u rm ăto a rele :
«Perm iteţi-m i v ă rog, ca să-m i exprim deplina satisfac ţie p en tru p o ­
sib ilitatea ce mi s-a d at de a lua cu v în tu l la ac ea stă C onferinţă, ca dele g at
al B isericii R eform ate C alvine din R epublica S ocialistă R om ânia.
Am lu at cu noştinţă cu deo seb it in tere s de con ţin u tu l dării de seam ă
a conducerii O rganizaţiei D em ocraţiei şi U nităţii S ocialiste, care este o
fidelă oglindă a m uncii c o n stru c tiv e colective pe care a desfăşurat-o, co n ­
tribuind la m ăre ţele realizări ale p a trie i n o astre în to ate dom eniile, p re ­
cum şi la în tă rire a frăţiei d in tre toţi ce tăţen ii p atriei noastre, fără d e o s e ­
bire de n aţio n a lita te şi con v in g eri religioase.
N e exprim ăm to tala n o a s tră adeziune la ac est docum ent, subliniind
că B iserica R eform ată C alv in ă din R epublica S ocialistă R om ânia se bu cu ră
de d eplină lib ertate în d esfăşu ra rea a c tiv ităţii sale cultice la to ate n iv e ­
lurile. Enoriaşii şi p erso n alu l clerical, ca c e tăţen i fideli ai R epublicii So­
cialiste R om ânia, se bu cu ră de to ate lib ertăţile a sig u ra te prin C onstituţia
ţării şi puse în aplicare spre binele în treg u lu i popor. M em brii B isericii
n o astre p artic ip ă cu însufleţire, îm preună cu toţi cetăţenii ţării la re a li­
zarea m ăre ţelo r program e de dez v o lta re a R om âniei în u rm ăto rii cinci
ani şi în p ersp ectiv ă p în ă în anul 2000, cu co n v in g e rea că înd ep lin irea
ac esto ra va asigura p ro sp e rita tea şi fericirea în treg u lu i popor.
De asem enea, s lu jito rii cultului n o stru iau p arte a c tiv ă în cadrul
F rontului D em ocraţiei şi U n ităţii S ocialiste la to ate ac ţiu n ile obşteşti lo ­
cale de dez v o lta re a lo ca lităţilo r patriei.
N e folosim de acest p rilej p en tru a ne exprim a to ta la n o a s tră a d e ­
ziune la politica internă, re a lis tă a conducerii p atrie i n o astre , care re p re ­
zintă asp ira ţiile în treg u lu i popor în drum ul spre cele m ai în alte culm i de
progres şi civilizaţie.
De asem enea, aderăm cu m îndrie p atrio tică la politica ex te rn ă c la r­
văz ăto are a conducerii p atrie i n o astre in iţia tă şi pro m o v ată cu strălu c ire
de că tre p re şed in tele N icolae C eauşescu, politică cu n o sc u tă şi apreciată
pe to ate m erid ian e le globului, în consens cu do rin ţa de pace a tu tu ro r
popoarelor lum ii. A c eastă politică prin in iţia tiv ele de dezarm are şi pace
este calea u n ică de a salva v ia ţa om enirii de pericolul unei catastrofe n u ­
cleare şi to to d ată de a asig u ra lib ertate a, ind ep en d en ţa şi s e c u ritatea tu ­
turor n a ţiu n ilo r de pe glob.
B iserica n oastră, îm preună cu în trea g a su flare a ţării, a pre ciza t în
co n tin u are v o rbitorul, se b u cu ră de re alizările u ria ş e ale p atriei noastre,
obţin u te în ultim ele două decenii sub con d u c ere a în ţe le a p tă a p re şe d in ­
V IA ŢA BISERICEASCĂ 41

telui N icolae C eauşescu. în ac ea sta perio a d ă R om ânia a cunoscut o dez­

v o ltare fără pre ced e n t în istoria sa m ultim ilenară. De ac ee a o num im, pe
drept cuvînt, «epoca C eauşescu». E xcelenţa sa şi-a dedicat în trea g a sa
v iaţă p en tru ridicarea p atrie i şi a poporului pe trep te le cele m ai înalte
ale dezvoltării, fiind to to d ată o p erso n alita te proem inentă, stim ată şi a p re ­
ciată în în trea g a lume.
A flîndu-ne la scurt tim p de la an iv e rsa re a zilei sale de n aştere şi a
îndelungatei sale ac tiv ităţi re v o lu ţio n are, ne alăturăm şi noi. cu s e n ti­
m ente alese de stim ă şi p re ţu ire u ră rilo r de bine, să n ă ta te şi fericire,
care i-au fost ad resate de în treg u l popor.
în încheiere, în num ele B isericii R eform ate C alvine din R epublica So­
cialistă Rom ânia, dorim să v ă asigurăm că nu vom pre cu p eţi nici un
efort pen tru îndeplinirea cu d evotam ent a tu tu ro r sarcinilor ce ne re v in
pentru re alizarea m ăre ţelo r program e de dez v o lta re a scum pei n o astre
patrii, R epublica S ocialistă România».
Luînd cuvîntul din p a rte a B isericii E vanghelice de C onfesiune A u-
g ustană şi a en o ria şilo r săi, Dl. H ans H e im a n stă tter a exprim at acordul
deplin al ce tăţen ilo r rom âni de n aţio n a lita te germ ană fa ţă de o rien tă rile
şi sarcinile cuprinse în e x p u n e rea pre şed in telu i ţării, p re zen ta tă C o n g re­
sului, spunînd urm ăto a rele :
«Am d eosebita onoare de a aduce în faţa D u m n eav o astră cu prileju l
celei de a Iî-a C onferinţe a O rganizaţiei D em ocraţiei şi U n ităţii S ocia­
liste, din p arte a B isericii E vanghelice de C onfesiune A u g u stan ă şi a en o ­
riaşilor săi, ce tăţen i de n aţio n alitate germ ană, a p recie rea d eo se b ită ce o
facem p riv ito r la conţinutul lu cră rilo r C onferinţei şi ap ro b are a n o a stră
pentru d ocum entele p re zen ta te şi aflate în dezbatere.
C onsiderăm că darea de seam ă a C om itetului n ostru ce n tral şi dez­
b ate rile la care participăm se in teg re ază în contextul D irectivelor C on­
gresului al X lII-lea al P artid u lu i C om unist Român, în sarcinile, indicaţiile
Si d irec ţio n ă rile date de p re şed in tele ţării noastre, Dl. N icolae C eauşescu,
privind d ez v o lta rea în p ersp ectiv ă a Rom âniei, p a rtic ip a rea tu tu ro r oam e­
nilor m uncii, rom âni, germ ani, m aghiari şi de alte naţio n alităţi, indiferent
de religie, a întregului popor, cu to a tă ca p ac itate a de m uncă fizică şi in ­
telectuală, cu d ăru ire şi profunde sentim ente p atrio tice la sp o rire a av u ­
ţiei n aţio n ale şi rid ica rea n ivelului de trai, ex p resie a u n ităţii întregului
popor în ju ru l conducerii n o astre de stat.
Fie-m i perm is, să exprim deplina n o astră adeziune, a celor pe care-i
reprezint, la politica g en e rală in tern ă şi ex te rn ă a R om âniei socialiste şi,
totodată, să exprim m ulţum irea n o a stră p en tru condiţiile ce ni se creează,
avind asig u ra te aceleaşi d re p tu ri şi lib ertăţi ca şi ceilalţi c e tăţen i ai, p a ­
triei noastre, fă ră deosebire de n aţio n alitate şi religie.
M enţionăm , în acest context, că noi, slu jito rii şi en o ria şii B isericii
E vanghelice C.A., ca şi ai ce lo rlalte C ulte, în general, avem asigurate
toate condiţiile ca să participăm la în trea g a v ia ţă econom ică, socială şi
cu ltu ra lă a ţării. De fapt, după cum se cu n o a şte şi se apreciază, în ac ea stă
direcţie, B iserica n o astră îşi desfăşo ară ac tiv ita te a prin influenţele sale
ed u c ativ e asupra m em brilor com unităţilor, în v ăţîn d u -i să-şi pună în trea g a
ca p ac itate de m uncă în slu jb a p ro sp e rită ţii patriei.
42 BISERICA ORTODOXĂ R OMÂNĂ

în ac est cadru, vedem , în a c tu ala p e rio a d ă de dez v o lta re econom ico-

socială a patriei, locul, rolul şi co n trib u ţia B isericii n oastre, p en tru co n ­
stru irea noii so cietăţi pe păm în tu l R om âniei.
Dorim, prin cuvîntul nostru, să exprim ăm a p recie ri deosebite p riv ito r
la politica ex te rn ă a conducerii ţarii n oastre, p erso n al a D-lui p re şed in te
N icolae C eauşescu, p en tru cre a re a unui clim at g en e ral de co la b o rare şi
bu n ă în ţeleg e re în tre popoarele lumii, o politică de pace şi dezarm are,
izv o rîtă din tr-u n m ăre ţ şi nobil sp irit um anist, faţa de care toţi c red in ­
cioşii şi p re o ţii B isericii n oastre, ală tu ri de ceilalţi ce tăţen i ai patriei,
şi-au d at şi îşi dau adeziunea deplină.
îm p reu n ă cu în treg u l n o stru popor, a spus în co n tin u are vo rb ito ru l,
apreciem elogios co n trib u ţia D-lui p reşedinte N icolae C eauşescu, în cele
două decenii de cînd conduce d estin ele ţării, la istoricele re alizări o b ţi­
n u te de p o porul nostru, dorindu-i, din to a tă inim a, m ulta săn ă ta te, v iaţă
lungă, p en tru fericirea R om âniei socialiste.
V ă făgăduim , din nou, că în adm irabila sa rîvnă, pre şed in tele ţării,
Dl. N icolae C eauşescu, se p o ate bizui şi în v iito r pe sincerul ata şa m en t al
B isericii E vanghelice de C onfesiune A ugustană, al p re o ţilo r şi e n o ria şi­
lor ei».
în tre a g a d esfăşu ra re a lu cră rilo r C ongresului F.D.U.S., a d em onstrat
h o tă rîre a tu tu ro r p a rtic ip a n ţilo r la ac est forum re p rez en tativ al dem o c ra­
ţiei n oastre, al tu tu ro r oam enilor m uncii, al în treg u lu i popor, de a face
to tu l p en tru în d ep lin irea n e a b ă tu tă a sarcinilor stab ilite de cel d e-al
X lII-lea C ongres al P.C.R., de a realiza în bune condiţiuni p lanul pe acest
an şi p re v ed erile pe în treg u l cincinal, p u nînd astfel bază tra in ic ă în ­
fă p tu irii cu succes a obiec tiv e lo r noii e ta p e de dez v o lta re social-eco-
nom ică a patriei.
D upă în ch e ie rea dez b aterilo r din plen, din com isii şi din C onferinţa
a Il-a pe ţa ră a O.D.U.S., a fost ales C onsiliul N a ţio n a l al F rontului D em o­
craţiei şi U nităţii Socialiste, a lc ătu it din 537 m em bri, care în prim a sa p le ­
n ară a dese m n a t Biroul ex e cu tiv al C onsiliului N a ţio n a l al FDUS, com pus
din 29 m em bri. A fost ales de asem enea C om itetul C en tral al O rganizaţiei
D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste, form at din 245 m em bri, care a desem nat
apoi Biroul, alcătu it din 19 m em bri.
în C onsiliul N a ţio n a l al F rontului D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste
au fost aleşi şi re p rez en tan ţi ai C ultelor din Rom ânia, după cum urm ează :
P rea F ericitu l P atriarh Dr. Iustin M oisescu ; II. PP. SS. M itropoliţi Teoc-
tist al M oldovei şi S ucevei, A ntonie al A rdealului, N esto r al O lteniei, N i­
colae al B anatului şi P. S. Episcop V asile T îrgovişteanul, v ica r p atria rh al,
■
— din p a rte a B isericii O rto d o x e Rom âne ; P rea S finţia Sa Ja k a b A ntal,
co n d u c ăto ru l Episcopiei R om ano-C atolice de A lba Iulia ; P rea S finţia Sa
Ioan Robu, con d u căto ru l A rhiepiscopiei R om ano-C atolice din B u c u re ş ti;
Pr. S ebastian K răuter, protopop rom ano-catolic de T im işoara ; Em. Sa
A lb ert K lein, E piscopul B isericii E vanghelice C.A. din Sibiu ; Em. Sa. Paul
Szedressy, E piscopul B isericii E vanghelice S.P. din C luj-N apoca ; Em. Sa
G yula N agy, co n ducătorul E parhiei R eform ate din C luj-N apoca : Em. Sa.
Laszlo Papp, con d u căto ru l Eparhiei R eform ate din O radea ; Em. Sa. Lajos
Kovacs, con d u c ăto ru l B isericii U n itarien e (C luj-N apoca) ; P rea Sfinţia Sa
K yprian Saxăci — B iserica C reştin ă de Rit V echi ; I. P. S. A rhiepiscop
rM J.A BISERICEASCĂ 43

Dirayr M ardichian al A rhiepiscopiei A rm ean o -G reg o rien e (B ucureşti) ;

Pr. Vladim ir M arcovici, co n ducătorul V icariatului o rtodox sîrb din Tim i­
ş o a ra ; Em. Sa M oses Rosen, Şef-Rabin al C ultului M ozaic ; Em. Sa M eh-
n e t Iacub, conducătorul C ultului M usulm an ; Past. M ihai H uşanu, p re ­
şed in tele C ultului C reştin B a p tis t; Past. D um itru Popa pre şed in tele C ul­
tu lu i A d v e n tist de Ziua a Ş a p te a ; Past. M eliton Lazarovici, prim delegat
«1 C ultului C reştin după Evanghelie, şi Past. P avel B ochian, p re şed in tele
C ultului P enticostal.
Prin im portanta problem elor dezbătute şi a d ocum entelor adoptate,
c e l de-al III-lea C ongres al F rontului D em ocraţiei şi U n ităţii S ocialiste sc
Înscrie ca un evenim ent m ajor, cu largi sem nificaţii în afirm area dem o­
c raţiei noastre, ca un m om ent de m are însem n ătate în am pla operă de
kiflorire a p atriei, în deplină lib ertate şi in d ependenţă, de c re ş te re a bu-
« ă s tă rii m ateria le şi spirituale a în treg ii naţiuni.
A lătu ri de to ţi fiii patriei, B iserica O rto d o x ă Rom ână, care a p a r ti­
c ip a t cu m ultă însufleţire, prin delegaţii săi, la lu cră rile celui d e-al III-lea
C o n g res al F rontului D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste, îşi exprim ă d e ­
plin a adeziune fa ţă de h o tă rîrile adoptate, şi se a n g a jeaz ă să contribuie şi
p e m ai d ep a rte la rid ica rea ţării pe noi trep te de civilizaţie şi progres.
ALEXANDRU M. IO N IŢ Ă

G HEORGHE VASILESCU

ALEGERI DE NOI IERARHI IN BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNA

P. S. Gherasim Cristea, noul episcop al Rîmnicului şi A rgeşu lu i;

P . S. Timotei Seviciu, noul episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului
U rm are a deceselor PP. SS. Episcopi Iosif G afton şi V isarion A şti-
leanu, titu la rii E parhiilor R îm nicului şi A rg eşului, şi respectiv, A radului,
Ienopolei şi H ălm agiului, credincioşii rom âni ortodocşi de pe aceste m e­
leaguri au răm as văd u v iţi de în tîiu l lor p ăstor sufletesc.
In tîistă tăto ru l B isericii n oastre, P rea F ericitul P atriarh Iustin a p ro ­
c e d at — în baza art. 130 din S ta tu tu l p en tru o rg an izarea şi funcţionarea
B isericii O rtodoxe R om âne la îm plinirea ac esto r v acanţe, convocînd în
ac e st sens C olegiul E lectoral Bisericesc.
L ucrările s-au deschis şi d esfăşu ra t în ziua de 30 septem brie 1984 în
5 a la sinodală a P alatului p atria rh al. Erau prezenţi m em brii Sfîntului Sinod
al Bisericii O rtodoxe Rom âne, m em brii celor două A dunări ep arhiale, in-
Titaţi.
De asem enea, erau de fa ţă Dl. Ion C um pănaşu, pre şed in tele D e p arta­
m en tu lu i C ultelor, şi Dl. V irgil T eodorescu, vice p reşe d in te al M arii A du-
p i r i N aţionale a R. S. R om ânia.
D upă oficierea slujbei Te-Deum -uIui, în P araclisul p atria rh al, s-a tre -
Cnt in Sala sinodală. L ucrările propriu-zise au fost deschise de cu v în tarea
P rea F ericitului P atriarh Iustin, din care redăm cele ce u rm ează :
■■Am tră it în anul acesta evenim ente de o d eo se b ită im portanţă is to ­
rică şi naţională, la care, îm preună cu în treg u l popor rom ân, a fost p ă r­
t a ş ş: B iserica noastră. într-o atm osferă de v ib ran t patriotism , expresie
44 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

a unităţii de nezd ru n cin at a întregii n o astre naţiuni, a fost sărb ăto rită
îm plinirea a 40 de ani de la e lib erare a patriei, ev enim ent de în sem n ătate
isto rică fundam entală, care a deschis o epocă nouă în d ez v o lta rea s o cie­
tăţii rom âneşti, trasîn d calea unor profunde transform ări re voluţionare, a
înfăptuirii celor m ai în alte aspiraţii de libertate, pace şi progres ale n a ţi­
unii noastre.
B iserica O rto d o x ă R om ână a întîm pinat m area a n iv e rsare prin o rg a ­
n izarea, la B ucureşti, în zilele de 21— 23 Lunie, a A dunării C ultelor din
R om ânia p en tru dezarm are şi pace, la care, pe lîngă conducătorii C ultelor
de la noi, re p rez en tan ţii clerului şi credincioşilor acestora, a u 'fo s t p re ­
zenţi şi soli ai B isericilor şi o rganizaţiilor m ondiale creştin e care, îm ­
preună, au ad resat un v ib ran t A pel că tre to ate B isericile şi o rganizaţiile
c reştin e m ondiale, re ligiile lum ii şi oam enii doritori de bine de p re tu tin ­
deni, precum şi m esaje că tre conducerile S ta telo r U nite ale A m ericii şi
U niunii R epublicilor S ocialiste S ovietice, pentru ap ă ra re a vieţii şi a păcii
pe p laneta noastră».
A rătîn d m otivul convocării C olegiului E lectoral B isericesc P rea F eri­
citul P atriarh Iustin spunea :
«în cronica v ieţii n o astre b iseric eşti s-au înscris în acest an şi două
evenim ente care au adus atm osfera c e rn ită de doliu p este sufletele n o a s ­
tre. La 9 iunie a în ce ta t din viaţa, Ia re şed in ţa sa episcopală din Rîm nicu
V îlcea, P rea S finţitul Episcop Iosif G afion, în v îrs tă de 83 ani, după.
a p roape 41 ani de arhierie, dintre care 35 ani do arh ip ă sto rire a E pisco­
piei R îm nicului şi A rgeşului. Iar la A rad, în ziua de 6 august, după o grea
şi lungă suferinţă, s-a m utat la cele veşnice, P rea Sfinţitul Episcop V isa-
rion A ştileanu, în v îrstă de 70 ani, după 22 ani de arhierie, dintre care 11
ani de a rh ip ă sto rire a E piscopiei A radului, Ienopolei şi H ălm agiului. V a-
can tare a ac esto r scaune episcopale n e-a în d a to ra t ca, îm plinind rîndu-
ielile canonice şi ad m in istrativ e ale B isericii n o astre O rtodoxe, să con-
vocăm C olegiile E lectorale B isericeşti p en tru ale g ere a de episcop la R îm ­
nicu V îlcea, precum şi de episcop la A rad. De aceea ne găsim aici, la o ­
laltă, în c a lita te de m em bri ai fiecăruia d in tre cele două C olegii ; m em ­
brii S fîntului Sinod ; Dl. Ion C um pănaşu, p re şed in tele D epartam entului
C ultelor ,■ Dl. V irgil T eodorescu, v ice p reşe d in te al M arii A dunări N a ţio ­
nale clericii şi m irenii d ele g aţi în A d u n a rea N a ţio n a lă B isericească ;
clerici şi m ireni care alc ătu iesc A d u n ă rile ep a rh iale ale celor două Epis­
copii vacante, cu re cto rii In stitu te lo r T eologice şi d irectorii Sem inariilor
Teologice».
Subliniind im p o rtan ţa şi rolul iera rh ilo r ortodocşi rom âni în viaţa
n o astră b iseric easc ă şi rom ânească, în tîis tă tă to ru l B isericii n o astre co n ­
tin u a :
«Deplin conştienţi de ro stu l în a lte i iera rh ii în v ia ţa n o a stră ortodoxă,
d upă m atu ră chibzuinţă să purcedem aşa d ar la rîn d u ire a în scaunele
episcopale v ăd u v ite de cîrm uitor, a celor m ai vre d n ic i slujitori, care să
p o arte în m îinile lor solia credinţei n o astre ortodoxe, a rătîn d u -se stăpîniţi
de rîv n a n o astră ortodoxă, de rîv n a C asei Dom nului şi de dra g o ste a de
p oporul nostru, lu p tăto ri p en tru pace şi slu jito ri ai binelui fa ţă de tot
omul.
T-A BISERICEASCĂ 45

Sâ alegem episcopi care ştiu sa m eargă în pas cu vrem ea, buni cu­
ratori ai re alită ţilo r m ateriale, sp iritu ale şi sociale ale lum ii de astăzi,
tării noastre, ale E parhiilor pe care sînt chem aţi să le păstorească.
C eea ce aşteptăm noi de la noii cîrm uitori de E parhii, ca şi de la cei
funcţiune, este — după cuvîntul Sfinlului apostol P avel — «Să-şi facă
plin slu jb a lor».
Apoi s-a dat citire art. 130 din S tatutul pen tru o rg an izarea şi funcţio-
a Bisericii O rtodoxe R om âne, re ferito r la p rocedura alegerilor. Po-
ît d ispoziţiilor statu tare , fiind v o rb a de alegeri de episcopi, alegerile
fost prezidate de m itropolitul locului. P rea F ericitu l P atriarh Iustin a
(•dinţat p re zid area şedinţei p en tru a le g ere a titu la ru lu i de R îm nic şi
■ş. I. P. S. M itropolit N e sto r al O lteniei, iar p en tru a le g ere a episcopu-
A radului, Ienopolei şi H ălm agiului, I. P. S. N icolae C orneanu, Mii.ro-
"tul B anatului.
1. S-a p rocedat m ai întîi la aleg erea noului episcop de Rîm nic şi Ar-
I. P. S. M itropolit pre zid en t a reuşit, prin cuvinte calde şi pline
sin ceritate, să alc ătu iască un frum os chenar pen tru cel ce a fost — în
jba B isericii şi a neam ului — episcopul Iosif G afton. C ontinuîndu-şi
-ţiunea, în altu l Ierarh a făcut un scurt dar cu p rin z ăto r istoric al m e­
rilor vîlcen e şi al vieţii — sub to ate aspectele — ce a p u lsat aici din
'unduri de istorie, a în făţişat principalele e ta p e din istorica exis-
ă a Episcopiei, num ind pe conducătorii ac esteia şi re alizările lor
plan bisericesc şi naţional. O m enţiune specială a făcut I. P. S. M i-
lit N esto r p en tru s trăv e ch ile ctitorii, ca şi p en tru frum oasele în-
iri re alizate de poporul rom ân, în anii de după elib erare, şi pe
acestei E parhii.
A urm at un răstim p p en tru consfătuire şi d istrib u irea votu rilo r. După
un erea a c esto ra s-a trec u t la d esp u ierea scrutinului, care a dat cîştig
cauză P. S. A rh ie reu v ica r G herasim P iteşteanul, pe care I. P. S. Mi-
“ clit N esto r l-a proclam at ca nou ales şi căruia i-a a d resat un cuvînt
felicitare, din care spicuim urm ăto a rele :
«Cu em oţia cu v e n ită în aceste m om ente v ă aduc la cunoştinţă că prin
1 M ăritului C olegiu E lectoral B isericesc sînteţi ales în dem n itatea de
~op al Eparhiei R îm nicului şi A rgeşului. C onstatăm cu bucurie că
stă d.orinţă a alegerii de că tre Episcopia R îm nicului şi A rgeşului re-
â fidel ap recie rea ju stă şi sp eran ţele în d re p tă ţite ale C olegiului Elec-
1 Bisericesc, care şi le-a m anifestat în acest m om ent faţă de P rea Sfin-
Y oastră, de a fi din acest m om ent, cu acordul conducerii de stat, ca-
rc arh ip ă sto r pen tru clericii, m onahii şi dre p tm ă rito rii creştini din de
nezeu păzită Eparhie a R îm nicului şi A rgeşului.
S înteţi cunoscut de că tre P rea F ericitul P atriarh Iustin, de că tre toţi
brii M ăritului C olegiu E lecloral B isericesc, ca un iera rh deosebit de
al B isericii O rtodoxe R om ane. A c tiv itatea depusă p în ă acum, tim p
aproape 15 ani la G alaţi şi la Rm. Y ilcea, ne în d rep tă ţe şte să facem
:2 ţia că aveţi deosebite ca lită ţi care se cer unui arhipăstor, unui ade-
î p ărin te bisericesc al p re o ţilo r .şi al credincioşilor dintr-o eparhie.
Prea Sfinţite Episcop G herasim ,
M ăreţia şi în alta re sponsabilitate a slujirii episcopale pe care o v eţi
>i de astăzi înainte v ă este cu noscută în cea m ai m are parte. Drumul
'c şi real îl v eţi urm a în co n tin u are sub înalta p u rtare de g rijă a
46 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

P rea F ericitului P atriarh Iustin, a S fîntului şi în d rep tă to ru lu i Sinod, folo-

sindu-vă şi de co n su ltările cu o rg a n ele p u terii de stat şi de dialogul p e r­
m anent cu sfetnicii de la C entrul Eparhial, cu protopopii, preoţii, cu cinul
m onahal şi cu to ţi enoriaşii din Eparhie.
în ac tiv itatea de episcop a P rea S finţiei T ale v a treb u i să urm ezi,
în tre altele, şi cu v in tele spuse din e x p e rien ţa Sf. G rigorie T eologul :
«A ceasta este re g u la de p u rtare a o ricărei p ă sto riri d u hovniceşti : să în ­
treb u in ţez i în to td e au n a folosul tău în folosul celorlalţi, căci arhipăsto-
rire a este îndeosebi ju g al slujirii».
Sîntem în cre d in ţa ţi că ac estea şi m ai m ult d ec ît ac estea urm îndu-le
şi îm plinindu-le, slu jirea o v eţi face deplin».
P rofund m işcat şi em oţionat în acelaşi tim p, noul ales a lu at cuvîntul
m ulţum ind p en tru v o tu l dat, pen tru încre d erea acordată, a n g a jîn d u -se
solem n să slu je asc ă cu d evotam ent B iserica n o astră străm o şea scă şi pe
p ăsto riţii în cre d in ţa ţi :
«Cu adîncă em oţie am lu at cu n o ştin ţă de chem area m ea la o noud
lu cra re în ogorul B isericii n o astre străm oşeşti, ac ee a de Episcop al R îm ­
nicului şi A rgeşului — ep a rh ie în ca d ru l căreia am lu cra t vrem e de nouă
ani, sub arh ip ă sto rirea vred n icu lu i de pom enire episcopul Iosif, p în ă Îs
trec erea sa la cele veşnice, la 9 iunie a anului cu ren t ; iar de atunci pînă
astăzi, sub o b lăd u ire a în alt P rea S finţitului A rhiepiscop al C raiovei şi M i­
tro p o lit al O lteniei Dr. N e sto r V ornicescu.
N u s în t uşor de re d at stările su fleteşti care îmi stapînesc în clipa de
faţă cugetul, inim a şi în trea g a m ea fiinţa.
în ac tu l alegerii m ele în dem n itatea de ocîrm uitor al Eparhiei R îm
n icului şi A rgeşului eu v ăd m ai întîi ch em area plină de dra g o ste a lui
Dum nezeu, p u rta re a Sa de g rijă cea m ântuitoare şi p ărin te asca bunăvo
inţă cu care El a că u tat asu p ra Sm ereniei m ele.
în al doilea rînd, îmi dau bine seam a că ac ea stă chem are, m ateriali
z a tă în vo tu l M ăritu lu i C olegiu E lectoral, are p en tru m ine o dublă di'
m ensiune : u n a ca re m ă cin steşte şi alta care m ă în d atorează.
M ă cinsteşte faptul că am fost rid ica t la o dem nitate atît de înalta
în d răz n esc să cred că atunci cînd M ăritu l C olegiu E lectoral şi-a exprim a
voinţa, s-a av u t în v ed e re şi asc u lta re a m ea în d elungată, v re m e de 18 ani
ca sta re ţ al v e stitei ctitorii a s trălu c itu lu i voievod, iu b ito r de ţa ră şi po
por, M atei B asarab, Ia m în ăstirea C ăldăruşani, m onum ent istoric de sea
mă, că ru ia i-am schim bat v eşm în tu l zd ren ţu it de vre m e şi de d iverse cala
m ităţi, cu unul nou, aşa cum sînt astăzi to ate în n o irile d,in p atria noas
tră.
A u u rm at apoi 14 ani de arhierie, m ai întîi ca a rh ie re u v ica r la Epar
hia D unării de Jos, sub p o v ă ţu ire a de fe ricită pom enire a episcopulu
C hesarie P ăunescu ţi a în alt P rea Sfinţitului A rhiepiscop Dr. A ntim Nic
al T onusului şi D unării de Jos, apoi, din 1975, la străv e ch e a Episcopie
R îm nicului şi A rgeşului, sub în d ru m area de curînd tre c u tu lu i la cele veţ
nice episcopul Iosif G afton. în acest timp, m -am s trăd u it să-m i îndeplines
în d ato ririle slujirii m ele a rh ie re şti cu frică de Dum nezeu, cu sim ţ de răi
pundere faţă de o rîn d u ire a d em o c ratică din scum pa n o a s tră p atrie şi c
d ra g o ste faţă de p re o ţim ea şi credincioşii din ep a rh iile un d e am fost rîi
duit.
V I AŢ A BISERICEASCA 47

Dar, cum spuneam , noua cinste ce mi s-a în cre d in ţa t este îm p re­

u n ată cu o nouă răspundere, şi nu cu u n a uşoară, d acă m ă gîndesc la
faptul că va trebui să păşesc pe urm ele atîto r vrednici, îm b u n ătăţiţi şi
ch iar slăviţi ierarhi, care au p ăsto rit a c ea stă eparhie.

Prea Fericite Părinte Patriarh,

M ărit C olegiu Electoral,
T oate pildele lum inoase ale în ain taşilo r m ei m ă covîrşesc, um plîn-
d u-m ă de em oţie, bine ştiind că ei au lăsat o m oştenire care se cere p ă s ­
trată şi sporită. In acelaşi tim p în să ele m ă şi în sufleţesc, aducîndu-m i
am inte că în alta chem are de a le urm a este o îm plinire a voii lui Dum ­
nezeu, după cum ne în cre d in ţe az ă Sfîntul apostol P avel, cînd zice : «Ni­
meni nu-şi ia singur cin stea aceasta, ci d acă este chem at de D um nezeu»
(Evrei 5, 4). A celaşi s lăv it A postol spune că «orice arhiereu, fiind luat
d intre oam eni, este pus pen tru oam eni, spre cele că tre D um nezeu» (Evrei
5, i). A cest lucru m ă în d rep tă ţe şte să consider că h o tă rîre a ce mi s-a
bin ev e stit astăzi se d a to re şte lui D um nezeu, ea fiindu-m i în c re d in ţa tă
prin oam eni şi pen tru oam eni. în ţeleg deci în alta ră sp u n d ere ia care sînt
chem at atît ca pe un dar al lui D um nezeu cît şi ca pe o în d ato rire de a
sluji pe oam eni. P entru darul prim it, p u ru rea fi-voi re c u n o scă to r P ărin ­
telui C eresc şi tu tu ro r celor prin care El şi-a făcut lu cră to are v oia Sa
cea sfînlă. Iar cu p riv ire la în d ato rire a noii m ele slujiri, m ă leg să veghez
cu n eo b o sită rîv n ă şi d ragoste m ere u vie asupra vieţii duhovniceşti a
păsto riţilo r met, clerici şi credincioşi, urm înd îndem nul m arelui A postol
P avel : «Luaţi am inte dc voi în şiv ă şi de turm a p este care Duhul Sfînt
v -a pus pe voi episcopi, ca să p ăsto riţi B iserica lui Dum nezeu, pe care a
cîştigat-o cu însuşi sîngele Său» (Fapte 20, 28).
O rice ac tiv itate a rh ie re ască îngem ănează două aspecte care nu pot
fi d e sp ă rţite unul de altul : cin stirea lui D um nezeu şi slu jirea om ului.
Noi avem co n v in g erea că num ai îm binarea ac esto r două aspecte poate
oferi im aginea clară a slujirii arh ie re şti. De ac ee a făgăduiesc solem n că
m ă voi strădui să fiu întru to ate p ăsto ru l cel bun, care sufletul său îşi pune
pentru oi, după pilda dată no u ă de M arele Păstor, D om nul n o stru Iisus
H ristos, p ăstrîn d în ac elaşi tim p cu scum pătate com oara sfintelor n o a s ­
tre în v ă ţă tu ri creştine d re p t-m ărito are şi re sp ectîn d după cuviinţă, cu
to ată conştiinciozitatea h o tărîrile şi în d ru m ările Sfîntului Sinod».
în co n tin u area cuv în tu lu i său, noul ales a ad resat m ulţum iri co ndu­
cerii D epartam entului C ultelor, rugînd to to d ată să se tran sm ită conducerii
su p erio a re dc stat h o tă rîre a de a-şi d esfăşura ac tiv ita te a de chiriarh al
Episcopiei R îm nicului şi A rgeşului în spiritul deplinei d ăru iri p en tru în ­
făptuirea idea lu rilo r de pace, de progres şi fericire ale poporului nostru.
V orb ito ru l a încheiat zicînd :
«Rog pe m ai m arele Păstor, pe D om nul no stru Iisus H ristos, «să în ­
dre p te paşii m ei spre tot lucrul bun» (Ps., 118, 133), să s trălu c easc ă în
inim a m ea «lum ina cea c u rată a cunoaşterii» (L iturghier, B ucureşti, 1974,
p. 104) şi înţelegerii de m are ră sp u n d ere ce mi se în credinţează, du p ă zisa
S fîntului apostol P a v e l : «de a m ărtu risi E vanghelia h aru lu i lui D um ne­
zeu» (Fapte 20, 24), «de a aşeza pre o ţi prin cetăţi» (Tit 1, 5), de a «pro­
48 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

povădui cu v în tu l lui D um nezeu cu tim p şi fără tim p, de a îndrum a şi m us­

tra, cu to a tă îndelunga răbdare» (II Tim .r 4, 2).
A ceste dum nezeieşti porun ci şi bunele exem ple de la salba de iera rh i
evlavioşi, c ă rtu ra ri, gospodari iscusiţi, p atrio ţi în flăc ăra ţi, iubitori de ţa ră
şi neam înaintaşi ai mei, îm i vo r fi to t atîte a lum ini călău zito are în co n ­
d uce rea credincioşilor de pe plaiu rile m ioritice ale E parhiei R îm nicului şi
A rgeşului. V ă asigur că îi voi p ăstori pe cei în cre d in ţa ţi m ie cu d ra g o s­
te, cu în d elu n g ă ră b d are , după pilda şi c u v în tu l M întuitorului, care a v e ­
nit «nu să I se slu je asc ă, ci ca să s lu je asc ă El» (M atei 20, 28)».

P rea Sfinţitul G herasim C ristea s-a născ u t la 14 noiem brie 1914 în

com una M untenii Buzău, jud. Ialom iţa. Încă din copilărie s-a sim ţit atras
de v iaţa m o n ah a lă pe care o v a şi îm brăţişa în anul 1934 cînd a fost p ri­
m it ca frate în m în ăstirea C ernîca. In 1937 a fost tuns în m onahism , iar în
1940 a fost h iro to n it iero d ia co n şi apoi ierom onah. A urm at S em inarul
m onahal de la C ernica, S em inarul «Nifon» din B ucureşti şi F acu ltate a de
T eologie, pe care a absolvit-o în 1948. Intre anii 1943 şi 1952 a fun c ţio ­
n at ca ierom onah s lu jito r la m în ăstirea A ntim , un d e s-a re m a rc at prin
străd a n ii d eosebite p en tru care a fost distins şi cu rangul de protosinghel.
Din anul 1952 a fost rîn d u it sta re ţ la c tito ria lui M atei B asarab de la Căl-
dăru şan i unde, v re m e de ap ro ap e două decenii, v a d esfăşu ra cu d eo se­
b ită rîv n ă o stă ru ito a re ac tiv ita te p en tru care v a fi ridicat la rangul de
arhim andrit.
La 15 decem brie 1970 a fost ales arh ie re u -v ic a r cu titlul de C onstăn-
ţeanul p en tru E parhia D unării de Jos, iar în 30 noiem brie 1975 a fost tr e ­
cut, cu acelaşi ra n g dar cu titlu l de P iteşteanul, la E piscopia R îm nicului
şi A rgeşului, unde a ac tiv a t p în ă la a le g ere a sa ca titular.
2. T recîndu-se la ale g erile pen tru episcop titu la r la E parhia A rad
lui, Ienopolei şi H ălm agiului, co n d u c ere a lu cră rilo r a fost în cre d in ţa tă
I.P.S. M itro p o lit N icolae al B anatului, sub ju risd icţia că ru ia se află. Luînd
cuvîntul, în alt P rea Sfinţia Sa a a ră ta t îm p reju ră rile v a c a n tă rii scaunului
episcopal din A rad şi ev e n im e n tele m ai im p o rtan te din isto ria ex isten ţei
n e în tre ru p te a a c estei Eparhii a ev id e n ţia t apoi c o n trib u ţia deo se b ită a
iera rh ilo r, a clerului şi a credincioşilor arădeni adusă de-a lungul v e a c u ­
rilo r p en tru d re p ta te so cială şi em an cip are naţională, p e n tru u n irea tu ­
tu ro r rom ânilor în g ra n iţe le aceluiaşi stat.
D upă d elib erare s-a tre c u t la v o t — care av e a să-l desem neze pe
P rea S finţitul Episcop v ica r T'imotei L ugojanul ca nou ales în scaunul
A radului. în tr-o sin ceră şi d u io asă alo c u ţiu n e I.P.S. M itropolit N icolae
C orneanu l-a p re zen ta t a sisten ţei pe noul ales, «de succesul că ru ia se
bucură, dar are şi o re ţin e re av în d în ved e re d esp ă rţirea care urm ează: .
De altfel în a lt P rea S finţia Sa a p re z e n ta t p lec are a P rea Sfinţitului
Tim otei prin alegoria d ăru irii unui trandafir, «dar făcut din inim ă, însă şi
cu co n ştiin ţa d ep lin ă că ghim pele din tulpina florii va în sîn g e ra pe în ­
săşi cel ce face darul». L-a îndem nat to to d ată să continue cu aceeaşi rîv ­
nă şi dăru ire lu c ra re a sa ca episcop al A radului, Ienopolei şi H ălm agiului
S tăpînit de sen tim en te de em oţie, a luat cuvîntul P rea Sfinţitul T -
m otei S eviciu. în alese şi m işcătoare cu v in te P rea S finţia Sa a m ulţum '
călduros tu tu ro r ac elo ra care i-au a c o rd at în crederea, făgăduind totodat.
P rea Sfinţitul GHERASIM CRISTEA,
Episcopul R im nicului şi A rgeşului
 :a ţ a b i s e r i c e a s c ă 49

s-j-şi sp o re ască rîv n a în ogorul C asei Dom nului, spre slava O rtodoxiei ro-
r-.ăneşti şi spre binele şi lolosul celor în cre d in ţa ţi spre păstorire. De ase-
-? n e a , a exprim at alese m ulţum iri conducerii statu lu i nostru pentru li-
re rtă ţile aco rd ate şi pentru în ţeleg e rea problem elor v ieţii n o astre bise-
ceşti.

P rea Sfinţitul Episcop Dr. Tim otei Seviciu s-a n ăscu t la 4 iunie 1936
oraşul Tim işoara. Tot aici a urm at cursurile şcolii ele m e n tare şi li-
:-u l, după care a ven it la B ucureşti p en tru studiile teologice. In anul
.361, octom brie 22, a fost h iro to n it diacon celib, p reot la 10 m artie 1968,
iDoi a fost tuns în m onahism la M în ăstirea Hodoş-B odrog, 24 iunie 1969,
sr la 6 decem brie 1970 a prim it h iro tesia în arhim andrit. Din anul 1961
începe şi ac tiv itatea didactică şi ad m in istrativ ă : profesor la Şcoala de
;.:ită reţi şi S em inarul T eologic din C aransebeş, sec reta r e p a rh ial la Arad,
secretar şi v ica r adm inistrativ la T im işoara, îndeplinind to to d a tă şi atri-
: -ţiile de re d acto r responsabil la re v ista «M itropolia B anatului». în tre
îr .ii 1967— 1968 şi 1971— 1972 a u rm at cursuri de specializare în Elveţia,
Bossey, N e u ch ate l şi F ribourg. La data de 5 iunie 1973 a su sţin u t şi
::o m o v a t la In stitu tu l T eologic din B ucureşti exam enul p en tru titlul de
-octor în T eologie, prezentînd ca teză subiectul «D octrina h ristologică a
P untului C hirii al A lexandriei în lum ina ten d in ţelo r ac tu ale de apropiere
.r.tre B iserica O rtodoxă şi V echile B iserici O rientale».
La 15 decem brie 1975, Sfîntul Sinod al B isericii O rtodoxe Rom âne l-a
;!es pe A rhim . dr. Tim otei Seviciu ca episcop v icar al A rhiepiscopiei T i­
m işoarei şi C aransebeşului cu titlul de L ugojanul. In ac e a stă funcţie a
=Tîivat p în ă la data alegerii sale ca titu la r al Episcopiei A radului, Ieno-
; :.iei şi H ălm agiului.

Cercetarea canonică. A doua zi dim ineaţa, luni, 1 octom brie 1984,

'fin tu l Sinod s-a în tru n it în şed in ţă de lucru, sub p re şed in ţia P rea Feri-
:.:u lu i P atriarh Iustin, p en tru a face, conform p re v ed erilo r art. 10, lit. e
i. a art. 130 din S tatutul de o rganizare şi fu ncţionare al B isericii O rtodoxe
R?Tnâne, «exam inarea şi c e rce tare a canonică» a ale g erilo r din ziua pre-
r -dentă. C om isia can o n ico -ju rid ică şi pen tru disciplină a Sfîntului Sinod
i studiat d o sarele şi a făcut propuneri pe care S fîntul Sinod luîndu-le în
- r.siderare a v alid at a le g ere a P. S. A rh ie reu v ica r G herasim C riste a ca
î:.s c o p al E parhiei R îm nicului şi A rgeşului şi a P rea Sfinţitului Episcop
.:a r Tim otei Seviciu ca Episcop al A radului, Ienopolei şi H ălm agiului.
înmînarea Decretelor prezidenţiale. M iercuri, 28 noiem brie 1984 a
r ut loc — la sediul D epartam entului C ultelor — , so lem n ita tea înm înării
I - c re te lo r prezidenţiale de re cu n o aşte re a P. S. G herasim C ristea ca
5:1 scop al R îm nicului şi A rgeşului, şi a P. S. Tim otei S eviciu în scaunul
titular al E parhiei A radului, Ienopolei şi H ălm agiului. Erau p rezenţi
r? în b r i ai Sfîntului Sinod al B isericii O rtodoxe R om âne în fru n te cu
? ”cq F ericitul P atriarh Iustin, consileri eparhiali, re p rez en tan ţi ai C ulte-
:* din ţa ra n o astră şi re p rez en tan ţi ai p uterii locale de stat din ju d eţele
* ~ ed in ţă Rm. V îlcea şi A rad.
50 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

După citirea D ecretelor p re zid en ţiale de re cu n o aşte re, Dl. p reşedinte

al D epartam entului C ultelor, a înm înat celor doi iera rh i nou-aleşi aceste
docum ente, ad resîn d u -le to to d a tă şi că lduroase felicitări şi u ră ri de su c­
ces în noua ac tiv itate.
PP. SS. Episcopi G herasim C ristea şi T im otei Seviciu au ad resat m ul­
ţum iri conducerii statu lu i n ostru — perso n al Dom nului N icolae
C eauşescu, pre şed in tele R epublicii S ocialiste R om ânia — , p en tru o n oarea
de a fi recunoscuţi ca episcopi titulari, dînd to to d a tă asig u ra rea unei m ai
intense slujiri a B isericii străm oşeşti şi a patriei. în alocuţiunile ro stite
cu acest prilej cei doi iera rh i au în v e d e ra t faptul că şi ierarhii, clericii
şi credincioşii B isericii O rtodoxe Rom âne îm părtăşesc năz u in ţe le sfinte
ale poporului rom ân în d rep ta te spre continua p ro p ă şire m ateria lă şi sp i­
rituală, spre ap ro p ie re şi co la b o rare sin ceră cu to a te p o p o arele lumii.

Instalarea P. S. Gherasim Cristea ca episcop al Rîmnicului şi Argeşului.

S olem nitatea în scăunării P rea Sfinţitului G herasim C ristea ca Episcop
al Eparhiei R îm nicului şi A rgeşului a a v u t loc dum inică, 2 decem brie 1984,
şi a fost o n o ra tă de p re zen ţa D-lui Ion C um pănaşu, p re şed in tele D epar­
tam entului C ultelor. Zi im p o rtan tă p en tru în trea g a Eparhie, cler şi c re ­
dincioşi, zi de bucurie p en tru B iserica O rtodoxă R om ână, dacă avem îa
ved e re că în aceeaşi zi, în p ărţile v estice ale ţării, ia A rad ,I.P .S . N icolae
C orneanu, M itropolitul B anatului, prezida so lem n ita tea in sta lării noului
titu la r al acestei Eparhii.
După oficierea Sfintei Liturghii de că tre un num eros sobor de iera rh i
şi clerici, sub p ro tia în a lt P rea S finţitului N esto r V ornicescu, M itropolitul
O lteniei, P.S. D am aschin S everineanul, Episcop v ica r al A rhiepiscopiei
C raiovei a d at citire G iam atei de înscăunare.
D upă citirea acesteia, I.P.S. M itropolit N e sto r al O lteniei înm îneazâ
c îrja Prea S finţitului G herasim , noul Episcop al E parhiei R îm nicului şi
A rgeşului, rostind form ula co n sa cra tă a în v estitu rii : «Prim eşte cîrja a-
c easta ca să p ă sto re şti turm a lui H ristos cea în c re d in ţa tă ţie. C elor a s­
cu ltăto ri să le fie p rin tine toiag de reazem şi în tărire , iar pentru cei n e ­
stato rn ici şi n ea scu ltăto ri să o foloseşti ca toiag de ce rce tare , toiag de
îndreptare». Apoi a ţin u t o am plă c u v în tare din care redăm : «Sfînta d u ­
m inică de astăzi, 2 decem brie, an u l m în tu irii 1984, devine isto rică pentru
străv e ch e a Eparhie a R îm nicului şi A rgeşului, p en tru ac ea stă C atedrală
episcopală, zidită şi re în n o ită de Sfîntul Ie rarh C alinic C ernicanul.
A c eastă solem nitate a fost o n o ra tă de p re zen ţa D-lui Ion C um pănaşu,
p re şed in tele D epartam entului C ultelor, şi a o n o ra ţilo r re p rez en tan ţi ai
puterii locale de stat. S întem to to d ată onoraţi de pre zen ţa în alţilo r ie ­
rarhi, m em bri ai S fîntului Sinod, a distinşilor oaspeţi v en iţi din d iferite
p ărţi ale ţarii, a cinstitului cler de la m înăstiri şi din parohii şi a tu tu ro r
d rep tc re d in c io şilo r creştini, aici prezenţi.
A c eastă zi este im p o rtan tă pen tru că se face în scău n a re a solem nă a
noului ei arhipăstor, ca nonic rînduit, în perso an a P rea Sfinţitului Episcop
G herasim C ristea. Pe m eleagurile isto rice ale R îm nicului şi A rgeşului
pre d ic area Sfintei E vanghelii s-a făcut din prim ele v ea cu ri creştine, ca
de altfel pe to t cuprinsul p atrie i — începînd cu T om isul străbun. Pe aceste
V I AŢA BISERICEASCĂ 51

m eleaguri, D acia M alvensis de odinioară, s-a nevoi-t şi Sf. M ucenic M er-

curie în v rem ea îm păraţilor D ecius şi A ureiian, din ale cărui sfinte m oaş­
te o p a rte se păstre az ă şi astăzi în ac ea stă C atedrală. De la înccputul
sec. XVI, n eîn tre ru p t, la R îm nicu V îlcea este scaun v lăd ice sc p en tru
pu rtarea d u h ovnicească de g rijă a en o ria şilo r de pe ac este m eleaguri
străbune.
P rea Sfinţitul G herasim , în c a lita te a înaltă, plină de cinste, dar în
acelaşi tim p şi de m are re sp o n sab ilitate , v a ex e rcita în ca d ru l acestei
Eparhii slujirile a rh ie re şti prin excelenţă, în v ăţăto re şti şi conducătoare,
după pilda M ai-m arelui păstorilor, D om nul n o stru Iisus H ristos, cu în ­
ţelepciune, cu jertfeln icie şi n em ă rg in ită dragoste.

Prea S lin ţite Episcop Gherasim,

Ţi s-a înm înat astăzi, în_chip special, darul conducerii bisericeşti, t a ­

lantul puterii spirituale de a rh ip ă sto r al E parhiei R îm nicului şi A rgeşului.
Toţi sîntem în cred in ţaţi că în alta slu jire o v eţi face deplin (II Tim., 4,5),
că talan ţii prim iţi vor fi în treb u in ţaţi cu în ţelep ciu n e, cu blîndeţe, cu d e­
p lină cum pănire, cu p u tern ic ă credinţă, cu n ăd e jd e şi cu d ragoste fră ­
ţească, care este cununa tu tu ro r v irtu ţilo r (I Cor., 13). Cu aceste gîn-
duri şi sp eran ţe în d rep tă ţite se începe astăzi o pag in ă de co n tin u itate
şi noi îm pliniri în istoria E parhiei R îm nicului şi A rgeşului».
In cadru] aceleiaşi solem nităţi au m ai v o rb it : P. S. Episcop vicar
Rom an lalom iţeanul al A rhiepiscopiei B ucureştilor, delegat al P rea F e ri­
citului P atriarh Iustin la în scău n a re a noului titu la r de R îm nic şi A rgeş,
şi P reot Ion D um itrescu, v ica r ad m in istrativ al Eparhiei, care a v o rb it în
num ele C onsiliului perm anent, al A dunării Eparhiale, al o s ten ito rilo r de
la C entrul eparhial şi al p re o ţilo r Eparhiei R îm nicului şi A rgeşului. Dînd
glas re cu n o ştin ţe i p en tru m ilo stiv irea cu care D um nezeu l-a cercetat, în-
credinţîndu-i ac ea stă nouă slujire, le-a răspuns, cu b lîn d eţea -i cunoscută,
Prea Sfinţitul Episcop G herasim , care a spus, p rin tre altele : «Astăzi, în
acest im presionant cadru festiv, cu adîncă em oţie şi re cu n o ştin ţă , am p ri­
mit G ram aca şi toiagul p ă sto ririi clerului şi credincioşilor din cuprinsul
străvechii Eparhii a R îm nicului şi A rgeşului. C u v re re a A to tp u tern icu lu i
D um nezeu, care a că u tat cu b u n ăv o in ţă asupra Sm ereniei m ele, cu b in e ­
c u v în tarea Sfîntului Sinod, în frunte cu P ărin tele n o stru duhovnicesc P rea
F ericitul P atriarh Iustin, prin p re zen ţa distinşilor re p rez en tan ţi ai co ndu­
cerii de stat, a preoţim ii şi credincioşilor, sînt rid icat la o d em n itate pe
cit de înaltă, pe atît de plină de ră spunderi. C eea ce m ă îm b ărb ă te az ă ur-
cind tre p te le acestui istoric scaun v lădicesc este faptul că nu v in aici ca
un necunoscut. V rem e de 9 ani, din 1975 şi p în ă la 9 iunie a.c., am o sten it
aici ca A rhiereu vicar, sub ob lăd u irea de curînd ră p o satu lu i Episcop
Iosif, iar de atunci pînă astăzi, sub direc ta îndrum are, plin ă de g rijă şi în ­
ţelep c iu n e a iubitului nostru M itropolit Nestoi-.
Din p ă rin te asca c u v în tare a În a lt P rea S finţiei Sale, din a c ea stă zi
m ăre aţă p en tru m ine şi Eparhie, şi din zăbava asu p ra tre c u tu lu i istoric
al acestei de Dum nezeu păzite Eparhii, cunosc bogata isto rie a ac esto r
locuri şi străd a n iile în altelo r p e rso n alită ţi bisericeşti, care au rid icat la
loc de cinste a c ea stă Eparhie.
52 BISERICA ORTODOXĂ R OMANĂ

Sînt ap roape copleşit de m are a ră sp u n d ere ca re îmi stă înainte, de

a continua lu cra re a u nor iluştri înaintaşi.
Înalt Prea S iin ţite Părinte M itropolit N estor,
Este cu noscut tu tu ro r că lu cra ţi de m ultă vrem e la A rhiepiscopia
C raiovei, cu bo g ate înfăptuiri, care g ră ie sc de la sine. A ţi ad u n a t o im ­
p re sio n a n tă şi m u ltilaterală ze stre d uhovnicească. Pe lîngă ad m in istraţia
bisericească, Înalt P rea S finţia V o a stră v -a ţi d ăru it şi în slu jb a prom o­
v ării teologiei orto d o x e rom âne şi cu ltu rii rom âneşti, dînd la lum ină
lu cră ri de în altă ţin u tă în acest dom eniu. Pe lîn g ă a c ea sta desfăşu ra ţi de
m ai m ulţi ani, o in ten să ac tiv itate ecum enică şi so cial-patriotică, pe li­
nia a n g a jării n o astre creştin e în s lu jirea m arilo r asp ira ţii de apropiere,
co la b o rare şi pace ale om enirii contem porane.
E parhia R îm nicului şi A rgeşului, ca su frag an ă a M itropoliei O lteniei,
se îm p ărtăşe şte bogat din ac e a stă lu cra re şi ex p e rie n ţă a în alt P rea Sfin­
ţiei V oastre.
S m erenia m ea, urcînd în sca u n u l de la V îlcea, v ă asigur cu cel m ai
profund re sp ect de în d ato rito area co la b o rare şi de acum înainte în p ro ­
blem ele E parhiei ca re in tră în com petenţa Sinodului M itropolitan.
D om nule p reşedinte al D epartam entului C ultelor,
D istinşi rep re zen ta n ţi ai puterii de stat locale,
V ă rog să-m i îngăduiţi să consider pre zen ţa D om niilor V o a stre la
actul in sta lării m ele ca Episcop al R îm nicului şi A rgeşului dre p t o dovadă
a p re ţu irii pe care o a c o rd aţi co n trib u ţiei arh ip ă sto ru lu i, pre o ţilo r şi c re­
dincioşilor ortodocşi rom âni la s lu jirea operei de în d ep lin ire a m arilor
năzuinţe ale poporului rom ân şi de pro p ă şire a scum pei n o astre p atrii.
In tr-ad ev ă r, d e-a lungul v ea cu rilo r, B iserica n o a s tră a d ovedit că
şi-a îm pletit în m od con se cv en t v ia ţa sa cu v iaţa poporului pe care l-a
slu jit şi l-a sp rijin it în efo rtu rile sale spre b u n ăstare şi progres. A ceeaşi
atitu d in e dorim să o facem cu n o sc u tă şi în prezent, cu sp o rită rîv n ă şi
dep lin ă loialitate, în noile condiţii de lib ertate şi cuceriri ale întregului
n o stru popor.
V ă rog să-m i îngăduiţi să v ă m ulţum esc cu adînc re sp ect şi în altă
co n sid eraţie p en tru cin stea ce m i-aţi făcut, de a fi p rezenţi la ac e a stă fe s­
tiv ita te şi p en tru în c re d e re a ce-m i acordaţi în noua m ea m isiune. T o to d a­
tă, v ă rog să prim iţi asig u ra rea că v ă voi fi perm a n en t şi activ ală tu ri în
îm plinirea sarcinilor leg ate de ac tiv ităţile obşteşti ce ne stau înainte.
Prea S tin ţiile V o a stre,
Cu frăţea sc ă dra g o ste în H risto s Dom nul nostru, v ă m ulţum esc din
adîncul inim ii pen tru sen tim en tele alese cu care m ă în co n ju ra ţi în a c ea s­
tă îm p reju ra re a tît de în sem nată a vieţii m ele. Rog pe Bunul D um nezeu
s ă v ă ră sp lă teasc ă bogat o sten ea la p artic ip ă rii şi v ă asigur de sen tim en ­
tele m ele cele m ai ale se în lu cra re a de îm p reu n ă -slu jire a lui Dum nezeu
şi a sem enilor noştri.
O noraţi m em bri ai A dunării Eparhiale,
V ă rog să-m i îngăduiţi să v ă m ulţum esc şi în ac ea stă îm p reju ra re
festivă, p en tru în cre d erea ce aţi in v estit în m ine prin chem area ce m i-aţi
făcut, îm p reu n ă cu ceilalţi m em bri ai C olegiului E lectoral B isericesc, de
V I AJ A BISERICEASCA 53

a ocupa scaunul de Episcop al E parhiei R îm nicului şi A rgeşului. Am co n ­

v ingerea că vom lucra îm preună în m od cinstit şi stăru ito r, cu bune re ­
zultate pen tru in tere sele B isericii şi p atrie i noastre.
P ăstrez în cre d erea că îmi v eţi acorda tot sp rijin u l p en tru d ucerea
ia îndeplinire a sarcinilor ce ne stau în faţă şi, la rîndul m eu, vă fă g ă­
duiesc că veţi găsi m ereu la m ine cuvenita dragoste, înţelegere, colabo­
rare şi îm preună d ăru ire spre îm plinirea a tot lucrul bun.
Prea C ucernici Părinţi,
C uvios cin m onahal şi
Iubiţi credincioşi,
P ăşesc astăzi pe noul drum al slujirii m ele arh ip a sto rale, cu n ă d e j­
dea n ec lin tită în aju to ru l B unului D um nezeu, precum şi cu în cre d erea că
îm preună vom d esfăşura o lu cra re ro d n ică în ogorul B isericii şi patriei
noastre.
N oi ne cunoaştem de m ultă vrem e. V ă cunosc ev la v ia adîncă, d ra ­
gostea cu rată şi resp ectu l deo se b it faţă de B iserica n o a stră străbună,
precum şi s trăd a n iile n eobosite pe care le depuneţi p en tru pro p ă şirea
vieţii noi din p atria noastră.
O norată asistenţă,
M ulţum indu-vă din inim ă tu tu ro r p en tru d ra g o ste a şi frum oasele
sentim ente cu care m -aţi întîm pinat la ac est în ce p u t de drum nou, îmi
înalţ gîndul cu a d în c ă sm erenie c ă tre A to tţiito ru l Dum nezeu, rugîndu-L
să-şi re v e rse peste noi toţi d aru rile Sale cele m întuitoare, să v ă binecu-
vinteze şi să vă fie pururi în ajutor».
La orele 14,00, la re şed in ţa episcopală a a v u t loc trad iţio n ala agapă
festivă în cadrul căreia au lu at cu v în tu l : Dl. Ion C um pănaşu, pre şed in tele
D epartam entului C ultelor ; Dl. G heorghe Stoica, prim v ice p reşe d in te al
Consiliului popular ju d e ţe a n V îlcea ; P. S. L ucian F ăgărăşanul, Episcop
vicar al A rhiepiscopiei Sibiului ; Dl. dr. David Pantelim on, d ele g at m i­
rean al P rotopopiatului C aracal şi m em bru în A du n a rea ep a rh ială a Epis­
copiei R îm nicului şi A rgeşului ; A rhim . B. V. A nania ; Dl. prof. Em ilian
Popescu ; Prot. C o n sta n tin D ejan ; Pr. asist. V iorel Ioniţă şi Pr. prof.
D um itru Radu, p ro recto ru l In stitu tu lu i T eologic de grad U n iv ersita r din
B ucureşti.
Le-a răspuns P rea Sfinţitul Episcop G herasim C ristea, care a a d resat
tu tu ro r v iile sale m ulţum iri, concluzionînd : «După cum fe stiv itatea de
astăzi s-a d esfăşu ra t sub sem nul colaborării şi ecum enicităţii, tot astfel
doresc ca în anii ac tiv ităţii m ele v iito a re să m ă bucur de aceeaşi asis­
tenţă, de ac elea şi îndem nuri bune, de aceeaşi p riete n ie m ărtu risită astăzi»

In aceeaşi prim ă dum inică de decem brie 1984 a a v u t loc şi instala­

rea noului titular la Arad, Prea Sfinţitul Dr. Tim otei Seviciu. Erau pre­
zenţi înalţi ierarhi, clerici, invitaţi, precum şi o nu m ero a să asistenţă.
La sărb ă to a re a credincioşilor arăd en i şi hun ed o ren i au p artic ip a t şi
Dl. Ion Popescu, d irec to r în D epartam entul C ultelor, precum şi re p re ­
zentanţi ai a u to rităţilo r locale de sta t ai ju d eţelo r A rad şi H unedoara.
 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

Sfînta Liturghie arh ie re ască a fost să v îrşită de un ales sobor sub

protia Înalt P rea Sfinţitului N icolae C orneanu, M itropolitul B anatului,
ca re a înm înat noului chiriarh de la A rad Gramata de în scău n a re — care
a fost citită de Pr. Ilie M aier, v ica r adm inistrativ al A rhiepiscopiei T i­
m işoarei — , şi cîrja episcopală.
în alt P rea Sfinţia Sa a rostit şi o în su fleţito are c u v în tare în care a
făcut o trec ere în re v istă a co o rd o n atelo r vieţii religioase, sociale şi
c ulturale tră ită de pre o ţii şi credincioşii Eparhiei arădene, a n g a jaţi în
re alizarea m ăre ţelo r idealuri p rom ovate de întregul n ostru popor. A dre-
sîndu-se noului Episcop ales, în alt P rea Sfinţia Sa a spus : «C redincioşii
şi clericii Eparhiei, cu vre d n ic ia lor, cu co n ştiin ţa lor în altă au n evoie
de în d ru m are dar şi de dragoste. Să le fiţi p ăsto r, d ar m ai ales părinte.
Şi p erio a d a pe care Bunul D um nezeu v ă v a înv red n ic i să o p etre ce ţi
în fruntea ac estei E parhii să fie în c u n u n a tă de bune înfăptuiri, aşa cum
s-au s trăd u it să bin efă p tu ia scă to ţi cei care v-a u precedat. Fie ca acest
în cep u t de acum să se dov ed e ască pe p arcu rsu l anilor un început to t
a tît de strălucit, dacă nu m ai strălucit, ca al vre d n ic ilo r P rea Sfinţiei
V oastre înaintaşi».
A u m ai ro stit cu v în tări : P.S. A rh ie reu vicar G herasim H unedorea-
n u l ; Prot. A lex a n d ru H o taran — care a v o rb it în num ele clerului E par­
hiei, şi Dl. Silviu Suciu, co nsilier juridic, — în num ele m em brilor A d u ­
n ării Eparhiale, al C onsiliului ep a rh ial şi ai credincioşilor. Le-a ră spuns
P rea Sfinţitul Dr. Tim otei S eviciu, asigurînd S fîntul Sinod al Bisericii
O rtodoxe Rom âne şi conducerea su p erio a ră de stat, precum şi pe toţi
cei prezenţi, de to ta lă dăru ire p en tru s lu jirea B isericii străm oşeşti şi
p en tru re alizarea binelui şi fericirii tu tu ro r :
«Cu văd ită em oţie trăie sc acest m om ent în ca re sînt aşezat în locul
care re p rez in tă catedra de prop o v ăd u ire a dreptei credinţe, em vonul şi
s tran a în ălţării sfintelor rugăciuni şi je ţu l cîrm uirii duhovniceşti
a B isericii M întu ito ru lu i din p ărţile A radului şi H unedoarei. D rept în ­
tărire mi s-a în c re d in ţa t şi toiagul călăuzirii n ea b ătu te a m ădularelor
acestui tru p tainic al D om nului n ostru Iisus H ristos. D acă am urcat
tru p eşte ac este trep te sim bolice, cugetul îi port spre suişul spiritual a
ceea ce cu ad e v ă ra t re p rez in tă Înălţim ea acestui scaun. De la în ă lţi­
m ea lui gră ie şte o în trea g ă isto rie a acestui colţ de ţa ră prea m inunat.
Un scaun episcopal nu se tem eluieşte la întîm plare, ci după treb u in ţe
reale şi v rednicii m ultiple, aducînd am inte că Iisus H ristos este Dom nul
cel tare, în v ăţăto ru l dum nezeiesc şi A rh ie reu l v e a cu rilo r care tronează
în m ijlocul celor ai Săi. Un scaun ca cel de aici am inteşte de propovă-
duirea de tim puriu a în v ăţătu rii creştine de-a lungul M ureşului prin
v estite centre, apoi despre buna rîn d u ială bisericească. De asem enea
arată că Ja vrem e de re strişte sub stăpLniri s trăin e a fiinţat şi în alte
locuri ale căror num e Eparhia le-a p ă s tra t în titu la tu ra sa şi nu m ai
puţin m ărturiseşte despre slujbele s ăv îrşite cu cred in ţă şi dragoste, după
cam rezultă din a titea cărţi de ritual şi cîn tare bisericească, date la lu-
rn!na de că tre cunoscuţi ostenitori, răm ase norm ative pe o arie întinsă
v re m e a n o astră. D espre vechim ea sfintelor aşezăm inte, ca Pris-
sau H odoş-B odrogul, vo rb e şle însăşi v rem ea C uviosului N icodim
VIAŢA BISERICEASCĂ 55

de la Tism ana, care ate stă to to d ată şi le g ă tu ra perm a n en tă cu O rto d o ­

xia de p re tu tin d en i şi m ai ales cu celelalte provincii rom âneşti. M ulte
alte m bdeste biseric u ţe sem ănate pe tot întinsul acestui păm înt h ră n it
cu credinţa, n ăd e jd ea şi dra g o ste a în ain taşilo r p en tru a rodi îm belşugat
in v iaţa su flete ască a urm aşilor se adaugă celor am intite. în tre ele
Lipova, D ensuş, cu to a tă în ze strare a lor străv e ch e ce, în parte, îm bogă­
ţesc azi v alo ro a sele colecţii de a rtă şi cu ltu ră biseric easc ă veche. In-
rîu ririle în arh ite ctu ra, p ictu ra sau sculptura sfintelor locaşuri, den o tă
îm preună cu circ u laţia cărţii de cult u n itatea biseric easc ă a cred in cio şi­
lor din to ate provinciile rom âneşti. La to ate însă se ad a u g ă v iaţa o a ­
m enilor care le-au însufleţit, m ulţim ea credincioşilor ale că ro r num e şi
vîrstă, stare sau parte, după cum zice ru g ă ciu n ea «singur C el ce ştie,
to ate le cunoaşte», preoţi cu inim a lîn g ă popor, ca toţi aceia care au
m urit îm preună cu H orea şi re v o lu ţio n arii de la 1784, călugări rîv n ito ri
ca Sfîntul V isarion Sarai, a p ă răto r al O rto d o x iei în aceste locuri, vlădici
plini de înţelepciune, ca şi G herasim Raţ, participant la re v o lu ţia din
1848 sau Ioan Papp, unul dintre m ilitanţii de frunte p en tru realizarea
M arii U niri de la 1918. în acest co n te x t se pot ream inti cuvintele celui
din urm ă care au co n stitu it o deviză p en tru to ţi iera rh ii ulteriori, fiind
citat co n stan t în to ate c u v în tările program ale acesto ra : «Unde m erge
poporul, m ergem şi noi». Şi au fost to ţi îm preună cu poporul şi m ult iu ­
b itul v lădică G rigorie şi A ndrei unanim ven e ratu l, precum şi cel al c ă ­
rui chip apropiat îl păstrăm cu ev la v ie m ereu în ain tea noastră, re g reta tu l
episcop V isarion. P reţu iţii iera rh i care ilu strîn d scaunul A radului, p e n ­
tru v rednicia lor au fost rîn d u iţi să cîrm uia.scă azi m itropoliile M oldovei
şi B anatului, în alt P rea Sfinţiţii T eoctist şi N icolae, se im pun m ereu prin
m unca pe care în num ele B isericii o d esfăşo ară n eo sten it în slu jb a p a ­
triei şi p en tru v iaţa lumii, pildă făcîndu-se pen tru clerul şi credincioşii
ce-i au în grijă.
La acestfe m ari pilde căutînd cu team a de a le fi p re a departe, îmi vin
m ereu şi s tăru ito r în m inte cu v in tele pe care M în tu ito ru l le-a ad resat
cu b lîn d eţe U cenicilor săi, conţinînd poate o m ustrare, d ar şi o în c u ­
ra ja re : «Unul este cel ce seam ănă şi altul este cel ce seceră...» (Ioan
4, 37). «Eu v-am trim is să seceraţi ceea ce voi. n-aţi m uncit. A lţii au
m uncit, iar voi aţi in trat în osten ea la lor» (Ioan 4, 38). Dar «iată holdele
sînt gata de seceriş» (Ioan 4, 35). Şi tot cuvîntul S cripturii a ra tă cum tre ­
buie să se poarte cei aflaţi în ata re s itu a ţii: «Se. cuvine ca episcopul
să fie fără d>e p rih an ă ca un iconom al lui Dum nezeu...» (Tit 1, 7). Or, a
avea ch iv e rn isirea B isericii în g rijă este o lu cra re de care fiecare iconom
trebuie să dea seam a în ain tea lui Dum nezeu şi a oam enilor. O eparhie
ca ac ee a a A radului este lesne de înţeles că cere o în ţelea p tă chiver-
n isire despre care am deplină conştiinţă. P arc ă îmi sună şi m ie aceleaşi
cuvinte prin care Sfîntul apostol P avel av e rtiza pe ucenicul său a p ro ­
piat : «O, Tim otei, p ăzeşte com oara ce ţi s-a încredinţat...» (I T im otei
6, 20). Iar d acă îmi pun în tre b a re a cum voi face aceasta, p o ate tot ac e ­
leaşi îndem nuri şi sfaturi ale A postolului N eam urilor că tre patro n u l m eu
duhovnicesc m ă vo r călăuzi : «îţi am intesc — spune Sfîntul P avel — să
aprinzi m ai m ult, din nou, h aru l lui D um nezeu care este în tine prin
p u n erea m îinilor mele» (II Tim., 1, 6) ; «S tăruieşte cu tim p şi fără timp...»
56 BISERICA ORTODOXĂ ROMĂNĂ

(II Tim., 4, 2). T oate privesc în trea g a ac tiv itate p asto ra lă care prim eşte
pînă in am ănunte re com andarea apostolică : «Ia am inte la tine însuţi şi
la im aţă tu ră, stăru ie în aceasta, căci făcînd aşa, şi pe tin e te vei m întui,
şi pe cei ce te vo r asculta. Pe cel b ătrîn să nu-1 înfrunţi, ci să-l îndem ni
ca pe un p ărin te ; pe cei tineri ca pe nişte fraţi. Pe b ătrîn e îndeam nă-le
ca pe n işte mam e, pe cele tin ere ca pe surori, în to ată curăţia» (I Tim.,
4, 16 ; 5, 2). Sau în altă parte, privind co n lu crarea : «D ojeniţi pe cei fără
de rînduială, îm b ărb ătaţi pe cei slabi la suflet, sp rijin iţi pe cei n ep u tin ­
cioşi, fiţi în d elu n g -răb d ăto ri faţă de toţi» (I T es.r 5, 14). P este toate
însă prim ează dorinţa A postolului ce devine o p o runcă pentru oricare
d intre slu jito rii Sfintelor a lta r e : «Slujba fă-o d e p lin !» (II Tim., 4, 5).
P enlru ca această slu jire să fie deplină, este nec esară re sp ecta rea unei
ad e v ăra te reguli de trăire o rtodoxă leg ată de m ărtu risire a credinţei,
buna rîn d u ială a cultului, cinstita organizare a in s titu ţiilo r bisericeşti.
La ac ea stă m are lu cra re unul singur nu poate face totul, ci toţi trebuie
să fie una. Iar harul lui Dum nezeu ya fi acela care v a ţine pe toţi în
s trîn să unitate. In v irtu te a acestui fapt mi se în d rea p tă acum gîndul spre
toţi aceia care au fost şi sînt cu tot sufletul alătu ri de ceea ce stă să
se plinească.
Un prinos de re cu n o ştin ţă aduc din acest loc P rea F ericitului P a­
triarh Iustin, re p rez en tat aici prin I. P. S. M itropolit N icolae C orneanu.
G rija pe care In tîistă tă to ru l B isericii O rtodoxe R om âne o a rată tuturor
ep a rh iilo r se răsfrînge d.in plin şi asupra E parhiei A radului. D rept aceea
rog ca şi de acum în ain te să o arate cu îm belşugare a tît asupra Eparhiei,
cît şi asu p ra celui pe care l-a aşezat să v eg h eze asupra ei. T otodată dau
asig u ra rea de în trea g a supunere, încredinţîndu-m ă rug ăciu n ilo r Prea
F ericirii Sale, pentru ca v re re a să se transform e m ereu în faptă reală
spre binele Bisericii şi pro p ă şirea ţării.
S pre confirm area h o tărîrii ce treh u ie m ereu să d ev in ă faptă, apelez
la bun ăv o in ţa o noraţilor re p rez en tan ţi ai o rganelor lo cale de stat cărora
le exprim şi cu acest p rilej cele m ai re spectuoase m ulţum iri p en tru a g re­
m entul d at cu în cre d ere p en tru ceea ce pot duce la îndeplinire spre p ro ­
p ăşire a acestui m inunat colţ de ţară. S lujitdrii şi în ch in ăto rii altarelo r
B isericii n o astre sînt şi ce tăţen i ai ţării, in teg raţi în v iaţa poporului, aşa
în cît n-am putea da îm preună o asig u ra re m ai solem nă decît aceea de a
re sp ecta perm anent acest statu t de conştiinţă.
Înalt P rea S finţitului M itropolit N icolae îi m ulţum esc p en tru toate
cele îm plinite azi, ca şi în în treg răstim pul cît a p u rta t g rijă de condu­
cerea E parhiei A radului. în m ai m ulte rînduri şi după ce a păstorit efec­
tiv aici, a consacrat timp şi energie pentru a ţine în bună rîn d u ială tre ­
b urile Eparhiei, m ai ales în v a c an ţele episcopale, şi to td eau n a a fost
balsam m îngîietor p en tru p reoţii şi credincioşii săi. în loc de alte dovezi
de re cu n o ştin ţă sau de an g a jam en t îl asigur de d o rin ţa de a continua
lucrul început în in ten ţia în alt P rea S finţiei Sale, ca şi a prea vrednicilor
iera rh i ce m -au precedat. Rog să fie în cre d in ţa t despre aceasta, aşa după
cum S fîntul apostol P avel a fost în cre d in ţa t despre fid elitatea uce n icu ­
lui său cînd i-a spus : «Tu însă râm îi în cele ce ai în v ă ţa t şi de care eşti
încredinţat, d eoarece ştii de la cine le-ai învăţat» (II Tim., 3, 14). Lu­
crarea unui sfert de vea c in p reajm a în alt P rea Sfinţiei S ale poate fi o
 P rea Sfinţitul TIMOTEI SEVICIU,
E piscopul A radului, Ienopolei şi H ălm agiului
V IA TA BISERICEASCĂ 57

chezăşie d in tre cele m ai dorite p en tru o conlucrare care d ep a rte de a

se întrerupe, trec e doar pe plan u ri diferite. C red că v a av e a reu şita
m uncii de la început, aşa cum în a lt P rea S finţia Sa a subliniat în cu-
vîntul de p re ţu ire rostit.
în alt P rea Sfinţitului M itropolit A ntonie şi P rea S finţiţilor Episcopi
Em ilian de A lba Iulia şi V asile al O radiei, p re zen ţi la a c ea stă s ă rb ă ­
toare, le ad resez cea m ai ale asă m ulţum ire pentru o sten ea la de a fi
cinstit-o în chip m ăreţ.
Prea o n o ra ţilo r re p rez en tan ţi ai B isericilor şi C ultelor re lig io ase din
ţa ra n oastră, le exprim m ulţum irile cuvenite, ţinînd a le ream in ti co n ­
lu cra re a ec um enică de to td eau n a pildă pentru credincioşi şi con trib u ţie
la u n itatea în treg u lu i nostru popor. F ăgăduiesc să nu m icşorez întru n i­
mic ac ea stă ze stre d o bîndită a d ragostei frăţeşti. A nul ac esta m ai ales
A d u n a rea C u lte lo r din R om ânia pentru dezarm are şi pace a a ră ta t cit
de m ult pot face C ultele într-o sim fonie pentru re zo lv area m arilor p ro ­
blem e ale lum ii contem porane.
Iubitului cler şi b in ecredincioşilor m ireni ai E parhiei A radului le
adresez un prim cu v în t prin m ulţum irea p en tru în tîm p in area plină de
dra g o ste şi locul pe care cu n ă d e jd e mi l-au re z e rv a t în inim ile lor.
A pelez la îm p reu n ă -lu cra rea în ogorul B isericii şi to to d ată al m arii obşti
a ţării, după cum au re le v at şi cei care în num ele tu tu ro r au ro stit cu-
v întul în d ătin at. N u tre sc c e rtitu d in e a că voi găsi to td eau n a un răspuns
bun la toţi. îi rog să m ă co nsidere din m ijlocul lor, cum însum i am tem ei
să m ă socotesc. în u rm ă cu cîtev a zile s-au îm plinit 23 de ani de cînd
prin m îinile aceluiaşi a rh ie re u ca re m-a călăuzit spre scaunul episcopal
am p rim it h iro to n ia întru d.iacon în ac ea stă sfîn tă catedrală, iar m ai apoi
şi nu departe, la m în ăstirea H odoş-B odrog, in tra re a în cinul m onahal.
A ctul îm plinit azi v re a să strîn g ă m ai m ult încă leg ă tu rile s tato rn icite
odinioară.
Iar acum pu rtîn d în adîncul sufletului to ate aceste îndem nuri ale g h i­
dului, sim ţăm întului şi voinţei, în alţ um ila-m i ru g ăciu n e că tre Dum ­
nezeu. P este pu tin ţa de a-I m ulţum i însă, este b u n ăv o in ţa cu care se
p leacă totdeauria spre fiecare, şoptind p arcă fiinţei ce n ăz u ieşte spre
El, cu v in tele de în tă rire ale psalm ului (90, 15-—16) : «S triga-va că tre M ine
şi— 1 voi auzi pe el... şi-i voi a răta lui m în tu ire a M ea».
în cinstea noului ales, C entrul ep a rh ial a o ferit o agapă la care au
partic ip a t toţi cei prezenţi la solem nitate. Cu acest p rilej au ro stit cu ­
vîntări u r m ă to r ii: I. P. S. N icolae C orneanu, M itropolitul B anatului ;
P. S. Episcop V asile al O radiei ■ Em. Sa Paul S zedressy, conducătorul
E parhiei E vanghelice C luj-N apoca ; Em. Sa Laszlo Papp, con d u căto ru l
E parhiei R eform ate O radea ; Em. Sa A lbert Klein, co n d u c ăto ru l B isericii
E vanghelice C. A. Sibiu ; Dl. E rnest N eum ann, prim rabin — T im işoara ;
Prot. S ebastian K răuter, con d u c ăto ru l P ro to ieriei ro m ano-catolice din
T im işoara ; Past. Ioan T ruţă, sec reta ru l com unităţii b ap tiste din A rad ;
Pr. Ilie M aier, v ica r ad m in istrativ al A rhiepiscopiei T im işoarei ; Arhid.
prof. C onstantin V oicu, rectorul Institutului T eologic de grad U niversi­
tar din Sibiu ; Pr. T eodor G reucean, co nsilier ad m in istrativ — A rad ;
 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

I. ?. S. A ntonie P lăm ădeală, M itropolitul A rdealului, şi Dl. Ion Popescu,

clrecLor in D epartam entul C ultelor.
T uturor Ie-a răspuns —■prin c u v în tarea din care inserăm în rîn d u rile
de m ai jos — P rea Sfinţitul Dr. Tim otei S eviciu, noul titu la r al Episcopiei
A radului, Ienopolei şi H ălm agiului : «în tra d iţia poporului nostru, p o r­
nită după cum e zicerea, din c ă ru n te vrem uri, ce p arcă se îngem ănează
cu veşnicia, cerem onialul sau ritu alu l leg a t de anum ite evenim ente îşi
g ăse şte o îm plinire în m asa de praznic. Fiind com ună p en tru toţi cei ce
iau parte, ac ea sta sug ereaz ă com uniunea şi în treg şirul v irtu ţilo r de cara
fiecare şi lao laltă dau dovada, în tre ele n um ărîndu-se om enia rom â­
nea scă şi d ra g o ste a frăţească, s o lid a ritatea în u rm area binelui şi sin ce­
rita te a în orice făurire spre folosul obştesc, în ze strare a bo g ată şi m unca
o sîrduitoare, ca şi m ulte altele. T radiţia creştin ă a im prim at o notă de
sfinţenie ac estei îm părtăşiri din aceeaşi h ra n ă şi b ă u tu ră cum însuşi
Sfîntul apostol P avel lasă a se în ţeleg e în Epistola I C orinteni (10, 3— 4).
F ără a aduce în plus v re u n tem ei biblic, p o ate s-ar po triv i aici o referire
la un argum ent luat din P ărinţii Bisericii, anum e m otivul ospăţului, ca
de pildă la M etodiu de Olimp, spre a trezi în cuget p ărtă şia v irtu ţilo r
religioase şi um ane, m orale, patriotice, individuale şi sociale, pe care
fiinţa n o astră le face lu cră to are .
D acă p en tru oricine o ata re com uniune este folositoare, cu atît mai
m ult ea re p rez in tă o în tărire b in efă că to a re pen tru cel ce din m ijlocul
obştei este chem at să îm plinească o răspundere, căci ia p u teri sporite
la însuşi coeficientul ac elo ra care îl în c o n jo ară cu grija, devotam entul
şi p re ţu irea lor. D rept aceea o în d ato rire p lăc u tă re v in e de a m ulţum i
tuturor, iar în chip a p a rte celor care în v irtu te a rostului pe care îl au
în v iaţa B isericii şi a so cietăţii şi-au dat p a rte a n e p re ţu ită la d esfăşu ra­
re a praznicului de azi. N -ar fi o re lu a re sim plă doar, a ceea ce s-a e x ­
prim at deja, atît cu p rileju l alegerii cît şi al înm înării D ecretului p re zi­
denţial, căci dacă în m om entele am intite s-a av u t în v ed e re m ai m ult
co n sid eraţia de care s-a bu cu rat cel care acum are cinstea de a m ul­
ţum i p en tru toate, azi se cere pus accentul pe sprijinul sub d iferitele-i
form e pe care ac elaşi are ce rtitu d in e a să-l g ăsească în v irtu ţile tu tu ro r
celor ce n-au p re cu p eţit o sten ea la p en tru a lua p arte la acest act din
cronica E parhiei.
A ducînd am inte cuvîntul biblic că «binecuvîntarea p ărin te lu i în tă ­
re şte casele fiilor» (Isus Sirah 3, 9), îndrept gînd re cu n o scă to r pentru
cele îm plinite că tre În tîistă tăio ru l B isericii O rtodoxe R om âne, încredin-
ţîndu-m ă sfintelor sale rugăciuni pentru în ce p ere a acestei noi activităţi.
C unoscînd şi dra g o ste a delegatului P rea F ericirii Sale, am. convingerea
că se va face întocm ai p u rtă to r al cuvintelor, gîndurilor şi sim ţăm inte-
lor acelora ce au fost de faţă la ac ea stă clipă.
E xprim înd în trea g a re cu n o ştin ţă au to rităţilo r locale p en tru am abi­
lita tea cu care m -au prim it, năd ă jd u ie sc to to d ată 1a. în ţeleg e rea cu care
v o r fi a ju taţi preoţii şi credincioşii E parhiei, ca ală tu ri de toţi cetăţenii
ţării să îm plinească dezideratul m en ţio n at al contribuţiei la v iaţa po p o ­
rului nostru.
în alţilo r iera rh i prezenţi, m ulţum ind din suflet p en tru în ţeleg e rea cu
ca re m -au înco n ju ra t, le m ărturisesc d o rin ţa de a afla m ereu sprijin
V IA ŢA BISERICEASCA 59

p ărin tesc şi frăţesc în u n itatea B isericii O rtodoxe R om âne. G a ran ţie spre
aceasta aflu în m om entul com un al dobîndirii chiria rh ilo r atît de către
E parhia A radului, cît şi de că tre cea a R îm nicului şi A rgeşului. în to c ­
m irea m inunată a păm intului străm oşesc se tace tem ei al acestei v irtuţi
a u nităţii, izvor de istorie. O em oţionantă legendă, g ră ito a re printr-unul
d intre cei m ai iscusiţi povestitori contem porani, v o rb e şte despre doi
fraţi, fiii b ătrîn u lu i Hăsm aş, ce ne p o a rtă gîndul la un m unte. T atăl i-a
îndem nat pe cei doi, pe num e O lt şi M ureş, să fie m ereu îm preună, să
nu se d esp a rtă vre o d ată, m ai ales în lupta de ap ă rare a păm intului lor.
în cre ză to ri în să în propria lor v itejie, dorind — nu din m îndrie, ci din
d ragoste frăţea sc ă — să se av în te cîte unul în luptă, p en tru a cruţa pe
celălalt, au fost am îndoi doboriţi, dar nu de p u tere a, ci de v icleşugul
v răjm aşului (în povestire, A rghita, îm preună cu C alim an şi Puciosul),
Şi în cheie leg e n d a : «Din m untele Hăsm 'aşului curg veşnic cele două
rîuri. Sînt cei doi fraţi căzuţi în luptă, dar în că viforoşi. P arcă sînt două
paloşe de argint la brîul ţării» (Al. M itru, în Ţara legendelor, B ucureşti,
1983, p. 172). A vînd m ereu în ain te u n itatea , lib ertate a şi fericirea ţării,
dorim ca fiecare să întruchipeze pe eroii legendari, dîndu-le un nou s u ­
flu de v iaţă.
în ţelesu l adînc al istorisirii cred că ar av e a asentim entul unanim de
a fi extins şi asu p ra conlucrării in cîm pul ecum enism ului p ra ctic local,
al tu tu ro r cultelor religioase, re p rez en tan ţilo r acesto ra solicitînd în duh
de ev la v ie în treg sprijinul p en tru care le adresez, ca şi pînă acum cea
mai ale asă m ulţum ire.
în a lt P rea Sfinţitului M itropolit N icolae, cu re cu n o ştin ţa ce o m ă r­
tu rise şte fiecare dintre clipele a c tiv ităţii depuse în slu jb a A rhiepiscopiei
Tim işoarei şi C aransebeşului, îndrăznesc sa cer sprijinul şi pe m ai d e ­
parte, făgăduind la rîndu-m i a căuta m ereu căile ce apropie lu c ra re a ce­
lor d ouă Eparhii surori. In ac ea stă p riv in ţă aş încerca o re fe rin ţă la o
altă legendă re d a tă dc acelaşi iscusit p o v estito r şi care apropie tainic
două lo ca lităţi de care însum i sînt a ta şa t : T im işoara şi Şiria. Se spune
că Iancu de H unedoara, ju d ec in d pe prinşii din tab ă ra cotropitorilor,
le cru ţă viaţa, — cum aceştia nu au făcui cu oam enii vo iev o d u lu i — , în
schim bul săpării unei galerii de sub ce tatea Ş iriei şi de lîn g ă fîntina
v ră jită Beg Bunar, pînă la T im işoara, prin acest m ijloc reuşind apoi să
în lă tu re ocupaţia străină. T raseul ac estei galerii nu se m ai cunoaşte, dar
desigur că a răm as cel n e v ă zu t ca re u n eşte d in lo td e au n a pe cei de o
parte şi de alta a M ureşului. Pe acesta dorim să-l parcurgem m ereu.
T u tu ro r celor ce prin p re zen ţă au m ărit frum useţea m om entului,
m em brilor A dunării Eparhiale, osten ito rilo r C entrului eparhial şi d istin ­
şilor oaspeţi, m ulţum ind p en tru aceasta, le îm părtăşesc d o rin ţa ca prin
propriile lor v irtu ţi să facă rodnică o co n lu crare aştep tată. Şi ac ea sta cu
aju to ru l lui Dum nezeu în tru m ulţi ani cu binecuvintare».
în glas cu cei încredinţaţi spre păstorire, urăm noilor cîrmuitori ai de
Dumnezeu păzitelor Eparhii ale Rîmnicului şi Argeşului, ţi Aradului,
Ier.opolei şi H ălmagîului, ani îndelungaţi, sănătate şi întru t o a t e bună
sporire !
ALEXANDRU M. lO NIŢÂ
60 BISERICA ORTODOXA ROMANĂ

CEA DE A X lV-a ÎNTRUNIRE A COMISIEI ROMÂNE

DE ISTORIE ECLESIASTICĂ COMPARATA
C om isia rom ână de istorie ecleziastică com parată şi-a ţinut cea de-a
XIV -a sesiune a sa în ziua de joi, 13 decem brie 1984, la In stitu tu l teo lo ­
gic u n iv ersitar din B ucureşti. A c easta în tru n ire a fost ded ic ată a n iv e r­
sarii a 200 de ani de la desfăşu ra rea m işcării ţără n eşti din T ransilvania,
condusă de H orea, C loşca şi C rişan (1784— 1984).
In cuvîntul de d eschidere a lu c ră rilo r întrunirii, I. P. S. M itropolit
NESTOR al O lteniei, p re şed in tele Com isiei, a a ră ta t că a lă tu ri de în tre ­
gul popor şi m em brii acestei com isii îşi exprim ă bucuria că Dl. N icolae
C eauşescu, p re şed in tele R epublicii S ocialiste Rom ânia, a fost re ales în
în alta funcţie de suprem ă conducere, fapt ce co n stitu ie chezăşia în ain ­
tării ţării n o astre spre noi trep te de p rogres şi b u n ăstare. Pe ac e a stă linie
de in teg ra re în efo rtu rile în treg u lu i popor spre o v ia ţă m ereu m ai dem nă
şi m ai bună şi cultele din ţa ra noastră, re p rez en tate în ac e a stă C om isie,
îşi sporesc an g a jam en tu l lor fa ţă de politica in tern ă şi ex te rn ă a statului
nostru.
I. P. S. M itropolit P reşe d in te a a ră ta t apoi că în in terv a lu l care s-a
scurs de la ultim a în tru n ire a acestei Com isii, doi dintre vrednicii m em ­
bri ai C om isiei au fost pro m o v aţi pe tre p te înalte în iera rh ia Bisericii
O rto d o x e Rom âne. A stfel, P. S. Episcop GHERASIM CRISTEA a fost
ridicat la ran g u l de episcop e p a rh ial al E piscopiei R îm nicului şi A rg e ­
şului iar P. S. TIM OTEI SEVICIU ia ran g u l de episcop al E piscopiei
A radului, Ienopolei şi H ălm agiului. F elicitînd pe cei doi iera rh i pentru
p ro m o v area lor m eritorie în iera rh ia B isericii n o astre , I. P. S. M itropolit
NESTOR a exprim at sp eran ţa că cei doi iera rh i titu la ri vo r aduce de
acum o co n trib u ţie sp o rită şi în cadrul C om isiei de istorie eclesiastică
com parată.
S-a tre c u t apoi la prim ul punct al ordinei de zi : an iv e rsa re a a două
sute de ani de la d esfăşu ra rea răscoalei ţără n e şti din T ransilvania, co n ­
dusă de H orea, C loşca şi C rişan. Prim ul re ferat la ac ea stă tem ă a fost
su sţin u t de că tre Pr. prof. dr. MIRCEA PÂCURARIU, de la In stitu tu l
teologic u n iv e rs ita r din Sibiu.
In re feratu l său, v o rb ito ru l a ară ta t că «m area ră sco ală ţără n e a sc ă
din 1784 — prin pro p o rţiile ei, ca şi prin sem nificaţia in tern ă şi in te rn a ­
ţională — a fost co n sid erată ca un m om ent de ră scru c e în istoria ro m â­
nească m odernă. Ea reprezintă, de fapt, începutul p rocesului re v o lu ţio ­
nar de în lă tu ra re a feudalism ului, fiind în d rep ta tă a tît îm potriva m arilor
latifundiari, cît şi îm potriva nobilim ii, d e ţin ăto a rea p u terii politice.
R ăscoala de la 1784 se d eo se b eşte profund de to ate ră sco ale le p re ­
cedente ale Evului m ediu, atît prin am ploarea ei, cît şi prin program ul
re v o lu ţio n ar pe care-1 form ulează ţărănim ea, cerînd, în term eni fără
echivoc, co ndam narea iobăgiei şi a nobilim ii. în acest sens este sem nifi­
cativ «Ultim atum ul» pe care-1 adresează- ţăran ii nobilim ii, la Deva, în
ziua de 11 noiem brie 1784, prin ca re re v en d ica u cu h o tă rîre ca no b i­
limea să fie desfiinţată, să-şi p ă ră s e a s c ă m oşiile, să p lătea scă dări ca şi
poporul de rînd, iar păm întul să fie îm părţit celor ce-1 m uncesc. Era
forma cea m ai rid ica tă a d e z id era te lo r sociale ale ţărăn im ii rom âne
din Evul m ediu. A nalizînd cuprinsul acestui U ltim atum , se poate co n ­
V I AT A BISERICEASCĂ 61

stata cu u ş u rin ţă că lupta ţărănim ii viza to ate latu rile asupririi ro m â­

neşti : naţională, socială şi religioasă, fireşte într-o v iziune specifică
m en talităţii ei. R ăscoala avea, în prim ul rrnd, un ca rac ter social, u rm ă­
rind d esfiin ţarea iobăgiei, dar şi a clasei nob ilia re-latifu n d iare . A vea şi
un c a rac ter naţional, căci ea viza clasele s tăp în ito a re ale celor trei n a ­
ţiuni politice p riv ileg iate din T ra n silv a n ia m edievală, ca şi pe re p rez en ­
tan ţii statu lu i habsburgic, care adm inistrau dom eniile m iniere din m unţii
A puseni. In ac elaşi timp, răsco ala viza şi pe re p rez en tan ţii re lig iilo r «re-
cepte» care, spre deo se b ire de B iserica ro m ân e asc ă socotită «tolerată»,
erau p rincipalii s u sţin ă to ri ai sistem ului politic con stitu ţio n al de atunci.
T rebuie re ţin u t şi faptul că acum , p en tru prim a d ată în isto ria ro m â­
nească, ţără n im e a îşi cere d re p tu l de a soluţiona, re v o lu ţio n ar, problem a
n aţională, re v en d ica tă pînă atunci num ai de că rtu ra rii rom âni, d ar în
m od teoretic, ei cerînd reform e şi d re p tu ri pe seam a poporului, cu in ­
v o ca rea u nor argum ente de ordin istoric sau lingvistic».
V o rb ito ru l a p re zen ta t apoi d esfăşu ra rea m işcării de la 1784 precum
şi re zu ltatele sale în istoria poporului rom ân. A u rm at re feratu l in titu ­
lat : « In terp reta rea d re p tu rilo r poporului în istoriografia de lim bă m a­
g hiară, re ferito a re la re v o lu ţia lui H orea», s u sţin u t de că tre P astorul
JUHA SZ ANDRAS din Tg. M ureş. R eferatul p o rn e şte de la lu cră rile u r­
m ătorilor istorici m aghiari : Szilâgyi Ferenc, Lum ea lui H orea în T ran­
silvania, Pesta, 1871 ; R ettegi G yorgy, Lucrări dem ne de am intire,
1718— 1784, ed. J a k o Szigm ond, B ucureşti, 1970 ; T ele k y Dom okos, L u­
m ea lui Horea în T ransilvania, Pesta, 1865, precum şi de la lu cra re a de
sinteză in titu lată M area răscoală ţărănească de sub conducerea lui H o­
rea, oglindită de izvoare, Ed. K riterion, B ucureşti, 1984, ed ita tă de către
M ag y a ri A ndras, în care este p re z e n ta tă m işcarea ţă ră n e a s c ă de la 1784.
F a ţă de unele ipoteze strec u rate în lu c ră rile m enţionate, v o rb ito ru l a
a ră ta t că în m işcarea co n d u să de H orea nu putem v o rb i de am estecuri
străin e sau n e ţă ră n e şti : «Răscoala a p a rţin e a în întregim e ţărănim ii. Prin
ca rac teru l ei, răsco ala condusă de H orea se in teg re ază în rîndul ră sc o a ­
lelor ţără n e şti de m ari pro p o rţii din acest răstim p din R usia (1773— 1775)
şi din C ehia (1775).
C ara cteru l întru totul ţără n esc al ră sco ale i e personificat de chiar
con d u c ăto ru l m işcării. E venim entul însuşi s-a fixat şi în isto rio g rafia de
lim ba m aghiară, sub num ele de «atacul lui H orea» sau «lum ea lui H orea».
Istoricul Szilâgyi F erenc, care a scris prim a m onografie ştiinţifică a
răscoalei afirm ă : «Istoricul im parţial treb u ie să m ărtu rise ască şi despre
acest m are conducător, că so arta poporului său ap ă sat şi elib erare a lui
le-a p u rtat în inimă... cauza c ă reia şi-a co n sa cra t to a tă ac tiv itatea şi în-
trea g a-i viaţă, şi pen tru care pe ac ea sta şi-a şi sacrificat-o, n-a trăd a t-o
niciodată şi i-a răm as pînă la sfîrşit credincios, ch ia r şi pe eşafod, în
faţa m orţii celei m ai cum plite.
Cel de-al tre ile a referat, priv in d ecoul m işcării lui H orea în presa
şi istoriografia germ ană contem porană, a fost su sţin u t de că tre Prof. dr.
HERMAN PITTERS de la Institu tu l teo lo g ic p ro testa n t, ra m u ra lu tera n ă
— Sibiu.
A m intind cele m ai im portante p erio d ic e germ ane din a doua ju m ă­
ta te a sec. X V III-lea, ca Siebenburger Z eitung (Sibiu) ; Politisches
Journal (H am burg) ; R eal Z eitung (E rlangen) ; F rankfurter O bser-
 BISERICA ORTODOXĂ R OMÂNA

p osta m tszeitu n g (F rankfurt) ; Zeiturig aus R egensburg ; Der deutsche

M crAur (W eim ar) ş.a., a u to ru l a ra tă că rev o lu ţia Iui H o rea «a avut un
larg ecou în presa şi în isto rio g rafia germ ană contem porană. La răspîn-
direa ştirilo r despre ac ea stă im p o rtan tă m işcare so cială de an v e rg u ră
istorică eu ropeană, a c o n trib u it şi p resa g erm a n ă a saşilor din A rdeal.
A cest fapt este rezu ltatu l in ten selo r co n ta cte istorice şi sociale între
n aţio n alităţile e x isten te în T ransilvania, care şi-au adus în tre c u t şi-şi
aduc şi în pre zen t contribuţii pozitive la co n v ie ţu ire a d iferite lo r com u­
n ităţi etnice pe terito riu l p atrie i noastre».
A urm at apoi cel de-ai 4-lea referat, in titu lat Preoţim ea ardeleană
In tim pul re v o lu ţie i condusă de Horea, su sţin u t de că tre Pr. prof. onorar
TEODOR BODOGAE de la In s titu tu l teologic u n iv e rs ita r din Sibiu. Evi­
d enţiind p a rtic ip a rea preoţim ii ardelene la m om entul an iv e rsat, v o rb i­
torul a a ră ta t că e greu de stab ilit cît a a v u t de suferit p re o ţim ea de pe
urm a răscoalei. Ioan H agi C rişănuţ, din Bistra, a fost tras în ţea p ă pen tru
că a ata cat ileg alitatea tax e i sp o rite a crîşm ăritului. Pom elnicul lor e
lung. în orice caz, nobilii din co m itatele H u nedoarei şi A lbei erau atît de
porniţi îm potriva partic ip ă rii p re o ţilo r la răscoală, încît au ceru t să fie
p edepsiţi cel m ai aspru, dac ă nu cu m oartea, m ăcar să fie expulzaţi, iar
d ac ă pe v iito r s-ar m ai ivi v re o răscoală, atunci p re o tu l satului să fie
pedepsit cu m oartea. N u se ştie exact cîţi din ră scu laţii condam naţi la
frîn g e rea cu roata, tra g e re a în ţe a p ă sau prin sabie au fost p re o ţi din
to talu l de 36 ele osîndiţi în com itatul A lba, 17 la C luj şi 16 la Deva».
In continuare, Pr. dr. VIOREL IONIŢÂ, sec reta ru l Com isiei, a p re ­
zentat cel d e-al cincilea re ferat, pe m arginea tem ei principale a în tru ­
nirii, in titu lat : «Ecoul re v o lu ţiei condusă de H orea, C loşca şi C rişan în
p resa occidentală», p rin are a fost subliniat in tere su l larg, de care s-a
b u cu rat acest ev e n im e n t rom ânesc în O ccident, ca şi faptul că pe această
cale rom ânii au atra s ate n ţia în treg ii lum i asupra s itu a ţie i şi asu p ra ro ­
lului lor isto ric în Europa su d -e st-eu ro p e an ă.
La discuţiile care au u rm at au luat cuvîntul : Prof. Lengyel Lorand
(C luj-N apoca) ; P. S. Episcop E pifanie al B uzăului ; Pr. prof. Ioan Răm u-
re an u (B ucureşti) ; Prof. Em ilian P opescu (B ucureşti) ; Pr. prof. A lex a n ­
d ru C iurea (B ucureşti) ; Diac. conf. P etre D avid (B ucureşti) ; P. S. Episcop
T im otei al A rad u lu i ; Pr. prof. T eodor B odogae (Sibiu) ; P. S. Episcop
G herasim al R îm nicului şi A r g e ş u lu i; Diac. asist. Ioan C araza (B ucu­
reşti).
V orbitorii au e v id e n ţia t d iferite aspecte ale sem nificaţiei isto rice şi
n a ţio n ale a răscoalei condusă de H orea, C loşca şi C rişan, în treg in d prin
a c ea sta im aginea fe stiv ă a m om entului.
La p unctul doi al ordinei de zi a fost com em orată p erso n alita tea Prof.
dr. Juh asz Istv an de la C luj-N apoca, fost v ice -p re şe d in te al acestei C o­
m isii, d ecedat la 13 septem brie 1984. Prof. Galfi Z oltan de Ia Institu tu l
teologic p ro testa n t unic din C luj-N apoca a prezentat, în cuvinte e lo ­
gioase, v iaţa şi a c tiv itatea celui dispărut.
h i continuare, I. P. S. M itropolit NESTOR a p re zen ta t un am plu r e ­
fe rat p riv ito r la do b în d irea autocefaliei de că tre B iserica O rtodoxă R o­
m ână. I. P. S. Sa a subliniat faptul că B iserica O rto d o x ă R om ână s-a
b u cu rat în to td e au n a de un statu t de larg ă autonom ie, că actul de la 1885
VI ATA BISERICEASCĂ 63

■?ra firesc în dez v o lta rea fire ască a B isericii n o astre şi că pe ac ea stă bază
--a afirm at apoi deplin an g a ja re a B isericii O rtodoxe Rom âne pe calea
siujirii id ea lu rilo r poporului, în sînul căruia îşi d esfăşo ară activ itatea,
afirm îndu-se cu putere în rîndul tu tu ro r B isericilor creştine.
La ultim ul punct din ordinea de zi s-a stabilit ca urm ăto a rea în tru ­
nire a C om isiei să se ţin ă în m ai 1985.
în cu v în tu l de încheiere, I. P. S. M itropolit NESTOR al O lteniei, m ul­
ţum ind re feren ţilo r şi tu tu ro r partic ip a n ţilo r, a e v id e n ţia t atm osfera de
fraţietate care s-a d eg a jat şi din lu cră rile acestei în truniri, ceea ce co n ­
stituie înca un pas înainte pe calea adincirii bunelor re la ţii dintre cultele
din ţa ra noastră, ca şi la sporirea an g a jam en tu lu i cu care B isericile sînt
d ato a re să s lu je asc ă p atria com ună.
Fr. dr. VIOREL IO N IŢ Ă

CONSULTAŢIA TEOLOGICA PENTRU PACE SI DREPTATE

«KARLOVY VARY VI»

în tru n irile creştine cunoscute sub num ele de «K arlovy Vary» sînt
consultaţii teologice în tre Biserici din Est şi V est. Prim a re uniune de
acest fel a fost in iţia tă de Prof. I. H rom adka şi org a n iz ată dc C onferinţa
C reştină p en tru Pace, la K arlovy V a ry în tre 14— 18 m ai 1S62. D elegaţia
B isericii O rtodox e Rom âne care a participat la ac ea stă în tru n ire a fost
a lc ătu ită din P rea F ericitul P atriarh Iustin, in acea vrem e M itropolit at
M oidovei şi S ucevei şi re g re ta tu l preot prof. M ilan Şesan de la In stitu tu l
T eologic U niversitar din Sibiu. Tem a acesLei consultaţii a f o s t : «R ăspun­
d erea n o astră în tensiunea ac tu ală internaţionala».
U rm ătoarele două în tru n iri au a v u t loc în ca d rai C om itetului C en­
tral al C onferinţei C reştine p en tru Pace. C ea de-a p a tra consultaţie te o ­
logică de la K arlovy V a ry s-a ţin u t intre 21— 23 n oiem brie 1979 şi a a v u t
ca tem ă : «R elaţiile Est-V est : sarcini ale Bisericilor». B iserica O rto d o x ă
Rom ână a fost re p rez en tată de I. P. S. M itropolit N esto r al O lteniei şi
A rhim . N ifon M ihăiţă consilier p atria rh al, în acel tim p sec reta r al se c to ­
rului R elaţii E xterne B isericeşti.
«K arlovy V a ry V» s-a ţin u t la P rin ceto n T heological S em inary din
S.U.A., între 5— 8 octom brie 1982. Din R om ânia a partic ip a t I. P. S. M i­
tropolit Dr. A ntonie P lăm ădeală al A rd ealu lu i şi Prof. dr. A rpad Pentek,
rectorul In stitu tu lu i teologic p ro te s ta n t unic din C luj-N apoca. Tem a în ­
trunirii a fost : «Bisericile şi n aţiu n ile din Est şi V est şi procesul de în ­
tărire a încrederii dintre ele;>.
în tre 10— 13 decem brie 1984 s-a ţin u t cea de-a V l-a consultaţie te o ­
logică între B isericile din ţările e st-e u ro p en e şi B isericile din S.U.A., la
K arlovy V ary în C ehoslovacia, ia in v ita ţia B isericilor din C ehoslovacia.
Tem a în tru n irii a fost : «A ngajam entul B isericilor p en tru pace şi d re p ­
tate în Est şi Vest».
B iserica O rtodoxă R om ână a fost re p rez en tată cu binec u v în tă rea
P rea F ericitului P atriarh Iustin, de că tre Pr. prof. dr. Ş tefan A lexe de la
Institu tu l Teologic U niversitar din B ucureşti şi Prof. dr. A urel Jivi de
 BISERICA ORTODOXA ROMÂNA

ir. in stitu tu l T eologic U n iv ersita r din Sibiu. Din ţara n o astră a p artic ip a t
şi P as‘. prof. K aroly S zekely, B iserica R eform ată, C luj-N apoca.
La co n su ltaţia «K arlovy V a ry VI» au lu at p a rte 52 delegaţi şi co n d u ­
cători de Biserici, cei m ai n um eroşi fiind din S.U.A. (15) şi din U niunea
S ovietică (13).
La d eschiderea co n su ltaţiei au v o rb it cei doi preşed in ţi : Episcopul
Dr. K aroly Toth şi Dr. A v e ry Post, precum şi P atriarh u l B isericii H usite
din C ehoslovacia Dr. M iroslav N ovak, în num ele B isericilor din ţara
gazda, adresînd m ulţum iri celor p re zen ţi p en tru p artic ip a re şi exprim înd
sp e ra n ţa că în tru n irea va avea re zu ltate pozitive în ac ţiu n e a g enerală
p en tru ap ă rarea păcii în lum e.
A u fost p re zen ta te două re ferate la tem a am intită, unul din parte a
B isericilor am ericane de că tre Dr. W illiam P. Thom pson, avocat, ca re a
făcut parte din echipa de avocaţi în procesul de la N iirn b erg şi cel de-al
doilea, de că tre Episcop Dr. K aroly Toth. R eferatele au fost urm ate de
discuţii în şed in ţe p lenare şi în d o u ă grupe. Prof. A urel J iv i a fost ales
s ec reta r al p rim ei grupe.
D elegaţii B isericii O rtodoxe R om âne au lu at cu v în tu l în şed in ţele
p len a re şi în g ru p a I.
D upă ce a p re zen ta t pe scurt d iferite tem eiuri biblice şi p a tristice în
le g ă tu ră cu p ac ea şi d re p ta tea, Pr. Prof. Ş tefan A lex e a spus : «Astăzi
vorbim de p ace şi d rep tate, sau de o pace dreaptă, într-o s itu a ţie in te r­
n a ţio n ală fo a rte com plexă, în condiţiile unei în co rd ări deosebit de grave.
F actorul deo seb it de ag rav an t al situ a ţie i in tern a ţio n a le îl constituie a c ­
ce lera rea cursei înarm ărilor, în prim ul rînd a în arm ă rilo r nucleare. De
aceea, tem a g en e rală a ac estei în tru n iri cere ca B isericile din Est şi V est
să se a n g a jeze p en tru a p ă rarea păcii şi a dre p tă ţii, în alţi term eni spus,
p en tru op rire a acestui curs prim ejdios al ev e n im e n telo r spre în co rd a re
şi război, p en tru e v itarea u n ei ca tastro fe nucleare, care ar însem na p ra c ­
tic însăşi distru g ere a civilizaţiei um ane, a condiţiilor e x isten ţei vieţii
pe p lan e ta n oastră. B iserica O rto d o x ă Rom ână, credincioasă în v ăţătu rii
Sfintei S cripturi şi Sfintei Tradiţii, p ro p o v ă d u ie şte pacea, se ro a g ă «pentru
p acea a to ată lum ea» şi este a lă tu ri de to ţi oam enii de bine care doresc
pacea şi ap ă ră v iaţa om enirii. Ea îşi g ăse şte tem eiu rile p en tru ap ă rarea
păcii, a d re p tă ţii şi e g a lită ţii în lum e, nu num ai în tezaurul sfînt de c re ­
dinţă, d ar şi în do rin ţa credincioşilor săi de a tră i în pace. P acea a fost
to td eau n a un elem ent c o n stitu tiv al sufletului rom ânesc. P oporul n o s­
tru, paşnic din fire, n-a p u rtat n icio d ată războaie de cotropire. El d o ­
re şte să-i fie re s p e c ta tă in d ep e n d en ţa şi su v eran itatea, să trăia scă în
pace şi bună în ţeleg e re cu to ate popoarele, să dezvolte re la ţii de c o la­
b o ra re şi în cre d ere cu to ate c e lelalte state, m ilitează p en tru stin g erea
focarelor de război şi de tensiune, p en tru înfăptuirea dezarm ării g e n e ­
rale si totale, în prim ul rînd a celei nucleare, p en tru în lă tu ra re a defini­
tiv ă a colonialism ului şi neocolonialism ului, p en tru stim u larea schim bu-
r l o r de v alo ri m ateria le şi s p iritu ale în tre naţiuni, p en tru sprijinirea
•.-:-.'.or în curs de dezvoltare, p en tru in sta u ra re a unui clim at de în ţe le ­
gere dc- colaborare, de încredere, de pace şi dreptate, p en tru in sta u ra rea
noi ordini m orale şi econom ice în lum e. B iserica O rtodoxă R om ână
V I A Ţ A BISERICEASCĂ 65

a fost to td eau n a alături de poporul d re p tc re d in c io s pe ca re îl slu je şte şi

a s p rijin it aceste principii u m an itare pro m o v ate de Rom ânia.
B iserica O rto d o x ă R om ână este deplin an g a ja tă în lu cra re a de in s ta ­
u rare a unei păci d re p ta în lum e. în ac ea stă p rivinţă, Pr. prof. Ş tefan
A lexe a c itat d e c lara ţia P rea F ericitului P atriarh Iu stin : «în mod cu to ­
tul deo se b it vom spori efo rtu rile n o astre p en tru ap ă ra re a păcii, în tru cît
pacea se află p lasată în însuşi ce n tru l m isiunii n o astre religioase. îm p ă ­
ca rea om ului cu Dum nezeu, pacea în sufletul om ului şi v ie ţu ire a o am e­
nilor în pace d esă v îrşită unii cu alţii, co n stitu ie ţelul cel m ai m are al
religiei n oastre. De aceea, în slu jb a păcii, noi punem ad e v ă ru rile de
credinţă, căldura d ragostei şi zelul n o stru s tato rn ic de în făp tu ire a ei».
Prin consfătuiri interconfesionale, co nferinţe teologice m terconfesionale,
m oţiuni de p ro test îm potriva unor acte de ag resiune şi a p re g ătirilo r de
război, sem narea a p e lu rilo r p en tru pace şi a m esaje lo r de s o lid a ritate cu
cei care luptă p en tru binele şi fericirea om enirii, s-a d esfăşu ra t o lu cra re
de zidire şi în tă rire a păcii şi a în fră ţirii între oam eni. A cţiunile de pace
iniţiate' de B iserica O rtodoxă R om ână şi înfăptuite cu sprijinul ierarhilor,
p reoţilor şi credincioşilor ei, s-au făcu t cunoscute peste h o tare p rin scri­
sori irenice, ap e lu ri şi m esaje p en tru pace, cu v în tări şi dec lara ţii în c a ­
drul vizitelo r făcute u nor co n ducători bisericeşti p este h o tare sau a v i­
zitelor pe care le-a u făcui a c eştia B isericii O rtodoxe R om âne.
De asem enea, p rin ad e ra re a la 25 aprilie 1974 la F rontul D em ocra­
ţiei şi U n ităţii Socialiste, B iserica O rto d o x ă R om ână are p o sib ilitatea de
a-şi exprim a şi în cadrul acestui organism h o tă rîre a sa ferm ă de a sp ri­
jini to ate ac ţiu n ile m enite să stato rn ice ască pacea şi d re p ta te a în lum e.
în încheiere, Pr. prof. Ş tefan A lex e a v o rb it despre «A dunarea C ul­
te lo r din R om ânia p en tru pace şi dezarm are», din 21—23 iunie 1984, care
a ad re sa t la sfîrşitul lu c ră rilo r un «Apel că tre to ate B isericile şi o rg a n i­
za ţiile creştine m ondiale, religiile lum ii şi oam enii d o rito ri de bine»
de pretu tin d en i, ce rîn d u -le să-şi sp o re ască şi m ai m ult străd a n iile , acum
p în ă nu este p re a tîrziu, p entru a p ă ra re a vieţii, p en tru o p rire a cursului
periculos al în arm ă rilo r şi s a lv g a rd a re a om enirii de la o c a tastro fă n u ­
cleară».
F iecare B iserică şi fiecare cult din ţările din estu l Europei şi din
S.U.A., au d a to ria m orală de a co n lu c ra cu to ate forţele p ro g resiste şi
de a în c u ra ja şi sprijini to a te ac ţiu n ile m enite să în tă re a sc ă
pacea şi d re p ta tea, p en tru că, după ex p resia S fîntului Ioan G ură de A ur,
pacea «este m am a tu tu ro r bunurilor, e a este tem elia bucuriei. C ăci dacă
nu este pace, to ate sînt de prisos» (O m ilia III la E pistola c ă tre C oloseni).
La rîndul său, Prof. A u rel Jivi, după ce a v o rb it despre rolul Sfintei
L iturghii în v iaţa credincioşilor, s-a re ferit ia a titu d in ea creştin ilo r p e n ­
tru pace. «R aportarea B isericilor la m arile problem e care co nfruntă lu ­
m ea de astăzi se face şi p en tru faptul că creştinii îm part cu ceilalţi o a ­
m eni re s p o n sab ilitate a p en tru n e g lija re a şi v io lare a păcii şi drep tăţii sub
d iferite form e. C reştinii treb u ie să re n u n ţe la m ulţum irea de sine şi să
recunoască faptul că unii dintre ei au p artic ip a t alătu ri de forţele d istru ­
g ăto a re din lum e, că n-au fost înLotdeauna credincioşi chem ării de a pro-
b .o .r . — 5
66 BISERICA ORTODOXA ROMANĂ

povădui şi de a prom ova pacea şi d re p ta te a în lum e. în felul acesta, de

fapt, unii creştini au îm piedicat lu cra re a lui D um nezeu în lume.
Din a c ea stă pricină, prim ul pas pe care creştinii trebuie să-l .facă
spre a p u tea contribui la re alizarea păcii şi d re p tă ţii în lum e este acela
al chem ării lor la o v iaţă de pocăinţă, la .o v ia ţă de cred in ţă re în n o ită
şi de su p u n ere faţă de D um nezeu. în acest sp irit de pocăinţă, creştinii
vor re cu n o aşte m ai întîi faptul că lipsa lor de u n itate este şi re zu ltatu l
u nor stări de n ed rep tate din trec u t şi în acelaşi tim p, în trec u t şi chiar şi
în pre zen t ac ea stă sta re de diviziune a g e n e ra t n ed rep tăţi şi lupte, chiar
şi războaie. Este suficient să am intim aici conflictele trag ic e din Irlanda
de Nord, la baza c ă ro ra stau cauze politice şi sociale, d ar şi religioase.
A şadar, prim a co n trib u ţie pe care o aduc B isericile la cauza păcii
şi d re p tă ţii în lum e o constituie n ă z u in ţa lor p erm a n en tă către re fac ere a
unităţii, năz u in ţă care cu sig u ran ţă că va av e a un efect pozitiv asupra
d orinţei lum ii întregi spre u n ita te care se p o ate realiza num ai in tr-u n
clim at de pace şi de dreptate».
în co n tin u are Prof. A urel J iv i a subliniat cîtev a din acţiunile care
exprim ă an g a jare a B isericilor p en tru pace şi d re p ta te în lum e, ca : pro-
p o v ăd u ire a m esajului E vangheliei de pace şi d re p ta te ; ed u c are a cred in ­
cioşilor lor în spiritul păcii şi d re p tă ţii, al în ţeleg e rii şi frăţietăţii, pre-
g ătin d u -i să dev in ă făuritori ai păcii şi dre p tă ţii. «A ceasta cu atît m ai
m ult acum cînd ne aflăm în pragul anului 1985 care ca u rm are a unei
rem arcabile in iţia tiv e a R om âniei a fost proclam at de c ă tre O.N.U. drept
A nul In tern aţio n al al T in eretu lu i ce se v a d esfăşura sub deviza «P arti­
cipare — D ezvoltare — Pace». A c eastă in iţia tiv ă re p rez in tă de fapt în ­
cun u n a rea u n ei s tato rn ice p re o cu p ări a R om âniei în d irec ţia prom ovării
la O.N.U. sub m ultiplele sale aspecte, a problem aticii tin ere i g eneraţii».
B isericile treb u ie să lucreze p en tru o no u ă ordine m orală in lum e,
care p o ate avea consecinţe asupra realizării unei noi ordini econom ice,
p rin presa biseric easc ă şi alte m ijloace proprii, să se a lă tu re şi să sp ri­
jin e ţările şi org a n iz aţiile care m ilitează p en tru in sta u ra re a în lum e a
unei ordini a păcii şi a dreptăţii. în a c ea stă privinţă, «Biserica O rtodoxă
R om ână şi to ate B isericile din ţa ra n o a s tră sp rijin ă cu ferm itate ac ţiu ­
nile R om âniei în ac ea stă direcţie. P reo c u p ările R om âniei, ale p re ş e d in te ­
lui ei p en tru situ a ţia g ra v ă a re la ţiilo r in tern a ţio n a le precum şi n u m ero a­
sele m ăsuri p ropuse p en tru g ăsire a de noi soluţii care să ducă la în lă ­
tu ra re a n e d rep tăţii şi la in s ta u ra re a unei păci d u ra b ile în lum e sînt
b inecunoscute in m ulte ţări ale lum ii.
în tr-o re cen tă cu v în ta re ro stită în tr-u n im portant for al ţării, p re ­
şed in tele N icolae C eauşescu a sub lin ia t in terd e p en d en ţa care ex istă'
în tre contradicţiile d in tre ţările bogate şi ţările sărace pe de o p arte şi
cre şte re a pericolului unui nou război m ondial pe de altă parte. Şi de
această dată p re şed in tele R om âniei a a r ă ta t că nu ex istă o altă a lte rn a ­
tivă decît aceea a în lătu rării defin itiv e a războiului, d ec ît o politică a
colaborării şi a păcii. R om ânia co nsideră că ţările pe te rito riu l cărora
se am plasează noile arm e n u cle are îşi asum ă o m are ră sp u n d ere nu
VI AŢA BISERICEASCĂ 67

num ai faţa de propriile lor popoare, ci faţă de p opoarele europene, faţă

de în tre a g a lum e. R om ânia so co teşte n ec esar să se facă totul pentru a
se opri am p lasa rea de ra ch ete şi de o p a rte şi de alta». B iserica O rto ­
doxă R om ână, a spus în în ch e ie re Prof. A urel Jivi, sp rijin ă poziţia ţării
n oastre în aceste problem e socotind că pu n erea în p ra ctică a in iţia ti­
velor ei contribuie în m od su b stan ţial la re alizarea păcii şi d re p tă ţii
în lum e.
U nele din ideile p re zen ta te de cei doi dele g aţi ai B isericii O rtodoxe
R om âne au fost re lu a te şi de alţi dele g aţi şi au fost incluse în ra p o arte le
celor două grupe ca şi în C om unicatul final.
G rupa întîi de lucru a discu tat u rm ăto a rele tem e : 1. T eologia
păcii şi a d r e p tă ţii; 2. R ealizarea în cre d erii şi 3. E ducaţia p en tru pace
şi dre p ta te. în s itu a ţia in tern a ţio n a lă ac tu ală este nec esar să se re a li­
zeze o în cre d ere m u tu ală g enerală. S-au p ropus diferite m ijloace, ca :
s p rijin irea adoptării de tra ta te in tern a ţio n a le şi re g io n a le p en tru pace ;
s p rijin irea începerii unui dialog în tre N A T O şi P actul de la V arşo v ia ;
în g h e ţa re a arm am entului n u cle ar ; cre a re a de zone d en u c leariz ate ; a n ­
g a ja re a creştinilor p en tru d re p ta te şi aju to r acordat victim elor din
Etiopia ; ad în c irea studiului privind re la ţia d in tre pace şi d re p ta te ;
o rg an izarea de sem inarii care să studieze ra p o rtu l d in tre creştinism şi
d re p ta tea socială în diferite contexte.
în ceea ce p riv eşte ed u c aţia pen tru pace, să fie folosite to ate m ij­
loacele p en tru a da o im agine re ală a e v e n im e n telo r care să zidească
pacea, căci p acca este un fruct al ad e v ăru lu i. A u fost propuse schim buri
de grupuri din A m erica şi B isericile din est, schim buri culturale, etc.
G rupa a doua s-a ocupat cu două ob iec tiv e : ad o p ta rea unui program
im ediat pen tru c rearea de re la ţii în tre B iserici şi popoare şi ad o p ta rea
unui program pe term e n m ai lung care p riv eşte re la ţiile in tern a ţio n a le
şi reg ionale. G rupa reco m an d ă ca să fie folosite to ate m ijloacele, co res­
pondenţă, întruniri, vizite reciproce, rugăciune, în v e d e re a în tăririi în ­
crederii între oam eni şi popoare. în a c este re la ţii treb u ie utilizat un v o ­
cabular clar. De asem enea, să fie c o n tin u ată ac tiv ita te a teo lo g ică între
B isericile din S.U.A. şi ţările est-e u ro p en e şi în discuţii să fie folosite
to ate in form aţiile în le g ă tu ră cu p ac ea şi d re p ta tea, fav o rizate de in sti­
tuţiile care se ocupă cu problem a păcii, ca In stitu tu l C reştin In tern aţio n al
p en tru Pace organizat de C onsiliul Ecum enic S uedez ; să fie org a n iz ată
o în tru n ire a co n d u c ăto rilo r bisericeşti din U niunea S ovietică şi S.U.A.
pe fluviul Elba în le g ă tu ră cu an iv e rsa re a a 40 de ani de la v icto ria ?rm a-
telor aliate, în 1945.
Şi ac ea stă g ru p ă a propus aceleaşi m ijloace pentru re alizarea d e z a r­
m ării şi a păcii ca şi grupa întîi.
La sfîrşit a fost adoptat un C om unicat în care au fost incluse ideile
din ra p o arte le celor două grupe. în C om unicat se spune : «Viaţa, creaţia
sfîntă a lui Dum nezeu, este grav a m e n in ţa tă de : state care în cearcă să-şi
asigure s e c u ritatea pe seam a a lto r ţări ; m işcarea c ă tre m ilitariz are a sp a­
ţiului c o s m ic ; d ez v o lta rea tehnologiei n u cle are m ai deg rab ă p en tru
scopuri m ilitare decît in scopuri paşnice ; e sc alad a rea producţiei, corner-
 BISERICA ORTODOXĂ R OMANĂ

ţului şi am plasării arm am entelor, esc alad a re ce foloseşte re su rse v aste,

care ar p u tea fi m ai bine în tre b u in ţa te p en tru a lin area foam etei şi s ă r ă ­
ciei în lum ea în tre a g ă ; te n ta ţia om enească de a folosi în mod gre şit p u ­
te re a în diferite chipuri, în d iv erse sistem e sociale (Isaia 5, 7—8) ; p re a ­
m ărirea războiului, care p are să ignore re a lita te a m orţii şi a violenţei,
în tim p ce creează «eroi» ; c rearea de «chipuri de duşm ani», în felul acesta
urm ărin d u -se scopuri politice. N i s-a re am in tit că B iserica este p u tern ic ă
atunci cînd se află în rugăciune. N e vom ru g a unii p en tru alţii pen tru a
fi în chipul cel m ai deplin m esag eri şi făcători de pace în com unităţile
n o astre şi în sfera n o a stră de influenţă.
S-a su b lin ia t cu tărie, de, m u lte ori, orice program care v a d ezvolta
p riete n ia şi dialogul în tre po p o arele din diferite ideologii şi sistem e şi
am s a lu tat în ţeleg e rea dintre S.U.A. şi U niunea S ovietică de a re lu a n e ­
gocierile p en tru d ezarm are. Ni s-a am intit de re p e ta te ori să fim realişti,
prin urm are am p etre cu t u n tim p considerabil analizînd obiec tiv e le de
lungă d u ra tă şi de scu rtă du ra tă , prin care lum ea p o ate aju n g e la o re a ­
lizare d eplină a păcii şi a d re p tă ţii în lum e. în tre altele n e-au re ţin u t
ate n ţia u rm ăto a rele : d ez v o lta rea u nor com unităţi «înfrăţite» în R ăsărit şi
Apus ; o c e leb ra re v ă d ită a c reştin ilo r la locul de pe Elba unde forţele
so v ietice şi am ericane s-au în tîln it la sfîrşitul celui d e-al doilea război
în Europa ; un program m ultiplu în Biserici, de e d u c aţie pen tru pace, în
special a tin ere tu lu i ; sprijin co n tin u u p en tru ex tin d erea program elor
ecum enice pen tru a p ă ra re a p ă c i i ; s u b lin ie rea faptului că foam etea din
lum e p o ate fi elim inată, precum şi an g a ja re a în acest scop ; a co ntinua
să cerem o în g h eţare n u cle ară m ondială a arm am entului ca prim p as p e n ­
tru d ez arm a rea n ucleară ; a c ce n tu a rea ca rac teru lu i de u rg e n ţă al confe­
rin ţei a tre ia p en tru tra ta tu l de n ep ro lifera re în 1985 ; c o n tin u area şi
în tă rire a ac tiv ităţii n o astre p en tru pace, p o triv it chem ării lui Dum nezeu».
în încheierea- C om unicatului se afirm ă că slu jirea n o a stră p en tru
îm păcare şi pace îşi are exem plul în v ia ţa M în tu ito ru lu i Iisus H ristos,
D om nul P ă c i i ; de ac ee a se face apel că tre toţi creştinii să nu folosească
o în v ă ţă tu ră care ar ju stific a ră zboiul, p re g ă tire a p en tru război, v io len ţa
de orice fel şi folosirea de idei pseu d o teo lo g ice p en tru a ju stific a h o lo ­
caustul nuclear, sau in v o ca rea de m otive re lig io ase în sp rijin u l politicii
de d esc u raja re. «Pace pe păm înt, bu n ă în v o ire în tre toţi» (Luca 2, 14).
De asem enea, co n su ltaţia «K arlovy V a ry VI» a trim is două scrisori :
una ad resată p re şed in telu i S.U.A. şi pre şed in telu i U niunii S ovietice în
care se exprim a bu cu ria p en tru re lu a re a neg o c ierilo r d in tre U.R.S.S. şi
S.U.A. prin în tîln ire a de la G eneva d in tre m in istru l A facerilor E xterne al
U niunii S ovietice A ndrei G rom îco şi sec reta ru l de stat al S.U.A., G eorge
S chultz. A r fi de dorit ca să fie ad o p ta te de u rg e n ţă u rm ăto a rele m ăsuri :
1. A cord b ilatera l în tre S.U.A. şi U.R.S.S. cu p riv ire la în g h e ţa re a arm a ­
m entului n u cle ar ; 2. A d o p tarea unei hoLărîri ca să re n u n ţe prim ul la
folosirea arm elor n u cle are ; 3. N e fo lo sirea spaţiului în scopuri m ilitare,
inclusiv d ep o z ita rea arm elor n u c le a re în spaţiu.
C ealaltă scriso a re a fost a d resată p re şed in telu i C onferinţei de la
S tockholm p en tru în tă rire a în cre d erii şi s e c u rităţii şi p en tru dezarm are
în Europa.
V IA ŢA BISERICEASCĂ 69

S-a lu at h o tă rîre a ca în tru n irile «K arlovy V ary» să fie continuate.

Peste doi ani, co n su ltaţia teo lo g ică va av e a loc în S.U.A. Din p arte a
B isericilor din A m erica a fost ales p re şed in te p en tru u rm ăto rii doi ani,
P astorul Jam es A ndrew s, p re şed in tele A d u n ă rii g en e rale a B isericii
P resbiteriene din S.U.A., iar din p a rte a B isericilor din ţă rile e st-e u ro p en e
a răm as ac elaşi p reşedinte.
în general, atm osfera în tru n irii a fost calm ă, discuţiile p u rtîn d u -se
în clim atul de sp eran ţă creat p rin an u n ţa re a re lu ă rii neg o c ierilo r de la
G eneva d in tre S.U.A. şi U niunea S ovietică.
In teresu l tu tu ro r p a rtic ip a n ţilo r p en tru a aduce o co n trib u ţie la fă u ­
rirea păcii şi a d re p tă ţii în lum e, a fost dem o n stra t prin efortul c o n c en tra t
şi susţinut, în cele cîtev a zile de discuţii de la K arlovy V ary, în v e d e re a
g ăsirii u n o r soluţii p ra ctice ca re să stim uleze şi m ai m ult an g a ja re a
B isericilor creştine, în co n te x tu l actual, la salv g a rd a re a păcii şi v ieţii
pe păm înt.
Pr. prof. ŞTEFAN ALEXE

V
D IN V I A T A C O M U N IT Ă Ţ IL O R O R T O D O X E
R O M A N E DE P E S T E H O T A R E

Parohia ortodoxă română «Sf. Nicolae»< din Offenbach,

Frankfurt am Main — R. F. Germania

Cu începere de la 7 m artie 1984, p aro h ia orto d o x ă ro m ân ă din

O ffenbach/M ain — R. F. G erm ania are un nou con d u c ălo r : P reotul
C orneliu Dorin Jac o tă . P rea C ucernicia Sa s-a n ăscu t la 15 aprilie 1935
în F rătău ţi— S uceava ; este lic en ţiat al In stitu tu lu i Teologic U niversitar
din Sibiu (1959) şi al F acu ltăţii de F ilologie a U n iv ersităţii din Iaşi (1971).
Pr. C orneliu D orin J a c o tă a funcţionat un tim p în în v ăţăm în tu l laic,
iar din 1975 a fost profesor la S em inarul Teologic din C aransebeş, unde
a funcţionat şi ca d irec to r (1976— 1978). La 15 noiem brie 1975 a fost
h iro to n it diacon, iar la 12 fe b ru arie 1980 a fost h iro to n it p re o t pentru
C ated rala Episcopală din R îm nicu-V îlcea.
in prim a dum inică după so sirea sa la O ffenbach, Pr. C orneliu Dorin
J a c o tă a oficiat S fînta L iturghie îm preună cu Pr. A lex a n d ru Tudor —
o rganizatorul şi con d u c ăto ru l paro h ie i sus-am intite, p în ă la 15 septem ­
b rie 1983 cînd a ceru t să re v in ă în patrie. Prea C ucernicia Sa a p re zen ­
ta t credincioşilor pe noul lor conducător sp iritu al şi a ţin u t o cu v în tare
de răm as bun.
A vo rb it şi noul p reot care a m ulţum it p en tru cu v in tele frum oase
ad resate şi p en tru felul în care a fost p rim it de credincioşi. A încheiat
zicînd : «La acest început de drum rog pe Bunul şi A to tp u tern icu l Dum ­
nezeu să ne dea tu tu ro r tărie , în ţelepciune şi săn ă ta te, p en tru ca tot
lucrul cel bun să fie în continuă sporire».
Dorim să m ai m enţionăm că Pr. T udor A lex a n d ru s-a în g rijit şi de
a p a riţia ultim ului num ăr al re v iste i «V iaţa creştină» 10— 12/1983, în care
sîn t pub licate u rm ăto a rele a rtic o le :
Pentru pace, pentru viaţă, de A rhidiacon prof. C onstantin V oicu ;
M ihai V itea zu l, conducător de cruciadă şi m artir al credinţei ortodoxe,
de Diac. conf. P etru I. D avid. ; G îndul la m oarte, de Pr. dr. Dum itru
B odale ; A lex a n d ru V lahuţă, de A sist. dr. Ioan V asile Leb ; R evista mai
cuprinde C ronica parohială, ştiri din v iaţa B isericii O rtodoxe Rom âne
şi altele.
N um erele 1—3/1984 ale re v iste i «V iaţa creştină» au ap ă ru t prin grija
şi străd a n ia Pr. C orneliu D orin J a c o tă şi consem nează urm ăto a rele :
A ctualitatea în vă ţă tu rii Siinţilor Trei Ierarhi — V a sile, Grigorie şi Ioan,
de Arhim . dr. C hesarie G heorghescu ; A c tiv ita te a desfăşurată de rom â­
nii de peste hotare în ve d erea făuririi Statului Unitar N aţional Român,
de Asist. dr. A urel Jiv i ; H orele Unirii de G elu S tr a tu la t; C instirea S fin ­
ţilor, de Prot. C oriolan M u re ş a n ; Lum ina înalţilor stejari, de N icolae
B ănică-O logu ; M em oria păm întului rom ânesc, de Ion T ărbescu -, Ştiri
V I AŢ A BISERICEASCĂ 71

din v iaţa B isericii O rtodoxe R om âne, din v iaţa A rhiepiscopiei O rtodoxe

R om âne din Paris, C ronica P arohiei, d iv erse anunţuri.
în tru c ît aceste rînduri ap a r cu o areca re întîrzieve, avem p o sib ilita­
tea să sem nalăm ap a riţia a încă trei num ere din re v ista «V iaţa creştină».
M enţionăm c îtev a titlu ri de fond, din nr: 4—6/1984 : Sfin te le Paşti, Inal-
tarea şi R usaliile, sărbători ale înnoirii vie ţii, de Pr. dr. M iron Dan ;
T ropaeum Traiani, la 1875 ani de la inaugurarea sa, de Pr. I. Ionescu ;
Ion C reangă — scriitor naţional — A n ive rsa re a a 145 de ani de la n a ş­
tere şi 95 de ani de la m oarte, de Gh. V asilescu ; File din trecutul rom â­
nesc — Basarabia, de C onstantin Stan ; De la Florii la R usalii — obi­
ceiuri, am intiri, de Pr. C. D. Jacolă.
Din nr. 7—9/1984 : «Învăţătura de credinţă ortodoxă — Taina B ise­
ricii şi unitatea ei», de P. S. V asile, Episcopul O radiei ; Ştefan cel M are
— 400 de ani de la moarte, de Pr. R adu M ironovici ; Istorii neterm inate
şi A p o sto lii A rdea lului — Horea, de N icolae B ănică-O logu ; File din tre­
cutul rom ânesc — Bucovina, de C o n sta n tin Stan ; Pentru ce m ergem la
biserică, de Pr. dr. Gh. P aschia ; C ine sapă groapa altuia cade singur în
ea, d.e Pr. dr. D um itru Bodale.
Din nr. 10— 12/1984 : Învăţătura de credinţă ortodoxă — T em eiuri
ale cinstirii sfin te lo r icoane, de Prot. Sim ion F ă r c u ţ ; C um trebuie să ne
pregătim acasă pentru a ve n i la biserică ?, de Pr. dr. Gh. P aschia ;
Slujirea aproapelui, o perm anentă îndatorire creştină, de P. S. Episcop
V icar Lucian F ă g ă r ă ş a n u l; Bari — oraş ecum enic, de prof. M arcello
M arin ; File din trecutul rom ânesc — 1 D ecem brie 1918, de Pr. prof. dr.
M ircea P ăcu rariu ; Istorii neterm inate — P rovocarea destin u lu i şi A p o s ­
tolii A rd ea lu lu i — A n d rei Şaguna, de N icolae B ănică-O logu.
D intre evenim entele d eosebite pe ca re le-a tră it com unitatea rom â­
nească din O ffenbach de la sosirea nou lu i pre o t şi pînă la finele anului
1984, notăm : slu jb a a rh ie re ască în so ţită de cuvîntul de zidire sufletească
al P. S. Episcop V asile al O radiei, dum inică 2 septem brie 1984. In aceeaşi
lună, la 16 septem brie, cunoscutul c în tă re ţ G ică P etrescu, aflat în trec ere
prin O ffenbach, a dat un concert în faţa rom ânilor din localitate, oferind
celor p rezenţi m om ente em oţionante. Tot în septem brie, la 29, a avut
loc la re sta u ra n tu l Lucullus din O ffenbach/M ain, re u n iu n e a «Balul
Toam nei». Cu acest prilej a fost o rg a n iz ată o expoziţie de icoane pe
stic lă şi cruicî sculptate în lem n — a u to r Dl. Ş tefan G eorgescu din
R egensburg — şi tap iserie m ică şi ac u are le, au to a re p icto riţa Doina
J a rc o v ă ţ (născută Jacotă) din Iaşi.
Cu d eosebită solem nitate s-a serb at hram ul parohiei la 6 decem ­
brie 1984. Sfînta Liturghie şi P ara sta su l au fost oficiate de I.P.S. A drian
H riţcu, conducătorul A rhiepiscopiei O rtodoxe R om âne p en tru E uropa
C en tra lă şi O ccidentală, în c o n ju ra t de un sobor form at din : Pr. Ipolit
Jac o tă , Pr. R adu M ironovici de la B aden-B aden şi Pr. C orneliu Dorin
Jac o tă . R ăspunsurile la stra n ă au fost date de doctoranzii Ion Tulcan,
C onstantin S trugariu şi Ion Stancu, aflaţi la studii în R. F. G erm ania şi
de un grup de că lu g ăriţe de la A lba Iulia, aflate la R egensburg.
M ai notăm că p aro h ia din O ffenbach a fost v izitată de Pr. D um itru
Soare, d irectorul Editurii Institu tu lu i Biblic şi de M isiune al B isericii
72 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

O rtodoxe Române, care a slu jit şi p re d ic at dum inică 30 septem brie 1984,
şi de Pr. prof. D um itru Radu, p ro recto ru l Institutului Teologic din B ucu­
reşti, care a p artic ip a t la Sfîntă Liturghie şi a pre d ic at în dum inica din
16 d ecem brie 1984.

Parohia ortodoxă română «învierea Domnului»

din Salzgitter — R. F. Germania
V iaţa sp iritu ală şi ac tiv ita te a c u ltu ra lă rom ânească la S alzgitler se
d esfăşo ară în co n tin u are în bu n e condiţii, d ato rită şi faptului că aici co­
m u n ita tea rom ânească îşi are biserica ei p roprie în ca re Pr. V asile
F lorea a oficiat slu jb e le re lig io ase cu re g u la ritate în fiecare dum inică
şi sărb ăto are.
D intre m anifestările cu ltu ra le am intim sărb ăto rire a a 35 de ani de
ex isten ţă a A sociaţiei rom ânilor bucovineni de pe cuprinsul Landului
N iedersacsen. F e stiv ităţile au av u t loc la 22 septem brie 1984 în sala
re sta u ran tu lu i G ăstehaus din S alzgitter. La re alizarea program ului cul-
tu ra l-a rtistic şi-au d at concursul gru pa de copii de sub co n ducerea D-nei
H odel, precum şi grupa corală co n d u să de Dl. S tefany, ca re au exe cu tat
cîn tec e şi dansuri din B ucovina. Sem nalăm de asem enea ap a riţia publi­
caţiei p arohiale «Păstorul cel Bun», n um erele 1, 2, 3, 4./1984. în afară de
c ronicile parohiale, ştiri din v ia ţa B isericii O rtodoxe Române, însem ­
nări, note, P asto ralele I.P.S. A rhiepiscop A d ria n la p raznicele N aşterii
şi în v ierii Dom nului, poezii etc., p re zen ta te cititorilor de a c ea stă pu­
blicaţie parohială, m ai notăm artic o le le : Porunca m în tu ito a re a iubirii
aproapelui, şi E noaptea siîn tă de Crăciun, de Pr. V asile F lorea ; La praz­
nicul U n ir ii: iubirea pentru R om ânia, de R om ulus Z aharia ; Figuri lu ­
m inoase ale M arii Uniri — V a sile Goldiş, de Pr. V asile F lorea şi A m in ­
tiri de Crăciun, de Sim ion B euran.

Parohia ortodoxă română -«Sfîntul Dimitrie»

din Hamburg — R. F. Germania
La H am burg duhul o rtodoxiei se face sim ţit şi cunoscut în cercuri
to t m ai largi, g ra ţie a c tiv ităţii sp iritu al cu ltu ra le a p arohiei ortodoxe
rom âne «Sfîntul Dim itrie» şi a paro h u lu i ei, Pr. dr. Dan M iron. în acest
sens, sem nalăm p artic ip a rea p re o tu lu i şi a m em brilor p arohiei la în tru ­
nirea C ercului F iloxeniei de la m în ăstirea ben e d ictin ă N iitschau, din
24—25 februarie 1984. La ac ea stă în tru n ire a fost in v ita t şi I.P.S. A rh i­
episcop A drian de la P aris. S îm bătă 25 fe b ru arie s-a ce leb ra t o L iturghie
panortodoxă, după ca re s-a oficiat şi T aina Sfintei C ununii p en tru doi
tineri din cadrul com unităţii orto d o x e rom âne din H am burg. A doua zi,
dum inică 26 fe b ru arie 1984, I.P.S. A drian a oficiat S fîntă Liturghie la
H am burg, săvîrşind cu acest p rilej şi sfin ţirea C apelei O rtodoxe Rom âne
din localitate. In ca d ru l ac ţiu n ilo r ec um enice se înscriu şi re feratele
p re zen ta te de Pr. dr. M iron D an la div erse în tru n iri teologice, ca :
«O rthodoxe K irche in einem Freuden Găstland», re ferat susţinut în
M arktkirche, H anover, la 20 m artie 1984 în faţa unui num eros auditoriu ;
Im portanţa T ainei S im ţu lu i M ii pentru înţeleg e re a şi receptarea docu-
\ 1AŢA BISERICEASCĂ 73

meritelor de la Lima de către con fe siu n ile creştine, re fe ra t p re zen ta t în

cadrul C om isiei teologice din H am burg, la 2 aprilie 1984. De asem enea,
p reotul Dan M iron a p artic ip a t îm preună cu un grup de credincioşi, la
jubileul A sociaţiei E cum enice «A rbeitsgem einschaft C h ristlich e r Kir-
rhen in H am burg», care şi-a a n iv e rs a t 20 de ani de e x isten ţă la 7 aprilie
1984. F estiv ităţile s-au în ch e ia t cu o v ec ern ie ecum enică la care Pr. Dan
M iron a s lu jit îm preună cu M itro p o litu l A ugustinos de la Bonn. A ceeaşi
A sociaţie Ecum enică a o rganizat la N titschau o în tru n ire la 3 septem brie
1984, p en tru a dezbate procesul de re cep ţio n are a docum entelor de la
Lima privind Botezul, E uharistia şi M inisteriul. La ac ea stă întrunire, Pr.
Dan M iron a expus do ctrin a şi pu n ctu l de v ed e re ortodox în ceea ce
p riveşte tem a dezbătută.
Din p u b licaţia p aro h ia lă «N ădejdea — H offnung», p rezentăm nr.
23—24. P ublicaţia, sub form ă de re v istă , conţine 64 pagini şi p re zin tă
cronica parohială, spicuiri din ac tiv ita te a p a s to ra lă a I.P.S. A rhiepiscop
A drian, ştiri şi ex tra se din d iv erse publicaţii locale, conferinţele ţin u te
în lim ba germ ană la u n ele în tru n iri ecum enice şi o serie de articole,
dintre care m enţionăm : C redincioasa necredinţă sau despre S fîn tu l
A p o sto l Toma, de Prot. dr. V asile P etrică ; Istoria ouălor roşii, de Pr.
dr. D an M iron ; îm părate ceresc, M ln g îieto ru le, de A rhid. prof. I. Ză-
grean ; O riginea c u v în tu lu i «prunc», de G eorge V aida ; Un nou sfîn t
rom ân — Ierem ia V alahul, de T. V. B ădescu.
Drd. TOADER DOROFTEI
 DIN VIAŢA
BISERICILOR ORTODOXE SVRORI

PATRIARHIA ECUM ENICĂ

— P atriarh ia Ecum enică a num it un nou re p rez en tan t pe lingă C on­

siliul Ecum enic al B isericilor, în postul d eţin u t de I.P.S. Em ilianos Tim ia-
dis, care s-a pensionat. Este v o rb a de P reotul G heorghios T setsis ; el are
v îrsta de 50 de ani, a făcut studii teologice la A cadem ia teologică din
H alki şi la Institu tu l ecum enic din B ossey. A a c tiv a t la S ecretaria tu l
Sfîntului Sinod al P atriarh ie i Ecum enice, apoi ca diacon la centrul ep is­
copal din insulele P rincipe (în M area de M arm ara) şi în cadrul C onsi­
liului Ecum enic al B isericilor, din 1965, la C om isia p entru în tra ju to ra re a
în tre Biserici şi a sisten ţa re fu g iaţilo r ; el v a ocupa apoi, succesiv, func­
ţiile de s ec reta r asociat, sec reta r ex e cu tiv p en tru B isericile O rtodoxe şi
O rientul A propiat, şi apoi d irec to r ad ju n c t al acestei com isii, însărcinat
cu co o rd o n area sec re ta ria te lo r re gionale, funcţie pe care o d eţine pînă
în decem brie 1984.
In tre tim p a d esfăşu ra t şi o frum oasă ac tiv itate p a sto ra lă la biserica
g re acă din G eneva (în tre 1966— 1982). Este că săto rit şi ta tă a doi copii.

BISERICA ORTODOXĂ RUSĂ

— B iserica O rtodoxă Rusă a re un nou e x a rh în E uropa occidentală.
Este v o rb a de I.P.S. V ladim ir de R ostov, în v îrstă de 49 ani, fost p ro ­
fesor la S em inariile T eologice difi O dessa şi L eningrad. U lterior a în ­
d eplinit şi sarcina de şef al m isiunii ruse de la Ierusalim . A fost h iro ­
tonit episcop în 1966, cînd a fost num it şi re p re z e n ta n t, al Bisericii
O rtodoxe R use pe lîngă C onsiliul E cum enic din G eneva.
In 1968 a fost num it ep isco p -v icar al M itropoliei de Kiev.
Episcopia la care a fost chem at este în fiin ţa tă din 1968. Ea num ără
9 parohii şi 10 preoţi, şi cca. 200.000 de ortodocşi, de origine ru să şi
franceză.
BISERICA ORTODO XĂ SlRBĂ
— R ăspunzînd in v ita ţie i ad resate de S an ctitatea Sa P atriarhul
G herm sn al S erbiei, S an ctitatea Sa P atriarh u l Pim en al M oscovei şi al
întregii Rusii a sosit la B elgrad la 29 septem brie 1984, în so ţit de o m are
V I A ŢA BISERICEASCĂ 75

delegaţie, din care făceau p a rte — p rin tre alţii — II. PP. SS. M itropoliţi
A ntonie al L eningradului şi F ila ret de M insk. V izita a d u ra t pînă la
6 octom brie.
Cei doi p atria rh i au co n c eleb rat în C ated rala p a tria rh a lă din Bel­
grad, dum inică 30 septem brie. Ei au partic ip a t, de asem enea, la m an ife s­
tările org a n iz ate cu ocazia celei de-a 60-a a n iv e rsări a înfiinţării b ise­
ricii ruse din B elgrad. S an ctitatea Sa P atriarh u l Pim en a v izitat cîtev a
m înăstiri din re g iu n e a Kosovo, p rin tre care co m u n itatea de că lu g ărite
din G racanica, Devie, J icau şi m în ăstirile din D ecani şi S tudenica. S anc­
tita te a Sa P atriarh u l Pim en a v izitat de asem enea C ated rala şi S em ina­
rul din Priznen.
în alo c u ţiu n ile sale, vorb in d de v iito ru l S inod panortodox, S an cti­
tate a Sa P atriarh u l Pim en a afirm at că succesul ac estu ia va depinde de
«înţelegerea şi u n itatea care v o r dom ni în re la ţiile d in tre B isericile
locale». R eferindu-se la v iata in tern a ţio n a lă , S an ctitatea Sa P atriarh u l
Pim en a subliniat im p o rtan ta luptei p e n tru pace.
La rîndul său, I.P.S. M itropolit F ila re t a ev o c at problem ele actuale
ale ecum enism ului «în care B isericile O rto d o x e sînt an g a ja te în mod
serios». El a pre ciza t im p o rtan ta găsirii căilor u n ităţii creştine, d ar a
specificat că a c ea stă u n ita te nu treb u ie făcută pre m a tu r sau forţat.

— în tre 27 şi 30 septem brie s-a re u n it în m în ăstirea din S tudenica

cel de-al 6-lea S im pozion ecum enic al F acu ltăţilo r de teologie din
Iugoslavia. A u fost p rezenţi 70 de partic ip a n ţi, re p rez en tîn d to ate facu l­
tă ţile şi şcolile teologice din Iugoslavia.
Tem a ce n trală a ac estu i sim pozion a fost «Timpul S fîntului Duh,
tim p al Bisericii». P articip an ţilo r li s-a v o rb it d esp re aspectul trin ita r al
teologiei S fîntului Duh în B iserica R om ano-C atolică şi în B iserica O rto ­
doxă, despre aspectul ecclesiologic şi sem nificaţia sa p en tru noi.

în ziua de 30 octom brie 1984, S. S a P atriarh u l G herm an al S erbiei

a p re zid at cerem onia de p re zen ta re a prim ei traduceri în sîrb eşte a N o u ­
lui T estam ent. C erem onia s-a d esfăşu ra t la B elgrad în cadrul celui d e-al
29-lea T îrg in tern a ţio n a l al cărţii, în p re zen ţa a cca. 1.000 de persoane.
L ucrarea de trad u c ere a ac estei cărţi sfinte a în ce p u t acum m ai bine de
40 de ani. Ea a fost în tre ru p tă de m ai m ulte ori. L ucrarea a fost tip ărită
în tr-u n prim tira j de 10.000 exem plare şi a fost adm isă în cult în mod
oficial în Biserică.

BISERICA OR TODOXĂ DIN CEHOSLOVA CIA

— B iserica O rto d o x ă din C ehoslovacia se p re g ă te ş te să com em oreze
cea de-a 1100-a a n iv e rsare de la m o arte a S fîntului M etodiu, apostolul
slavilor. S olem nităţi d eosebite v o r a v e a loc în to a te eparhiile, iar p u ­
blicaţiile vo r aborda tem e privind lu cra re a Sfinţilor C hirii şi M etodiu
în M oravia.
7(5 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

BISERICA OR TODOXĂ DIN POLONIA

în tre 4 şi 7 septem brie 1984, M itropolitul D am askinos al Elveţiei
a efectuat, la in v ita ţia B isericii O rtodoxe şi a B isericii V echi C atolice
din P olonia, o v izită în ac ea stă ţară . I.P.S. Sa a fost prim it de M itropolitul
V asile al V arşoviei, în tîis lâ tă to ru l B isericii O rtodoxe autocefale P olo­
neze, şi de co n ducătorul B isericii V e chi-C atolice, M gr. Tadeusz M ag-
w aski. P entru m eritele sale în dialogul ortodocşilor cu vechii catolici
M itropolitului D am askinos i s-a inm inat m edalia «F rancizek H odura».
B iserica O rtodoxă din P olonia are un num ăr de 850.000 de cred in ­
cioşi, organizaţi în 233 de paro h ii şi 5 eparhii. Ele sînt d ese rv ite de 430
de pre o ţi a căror p re g ătire se face în cele două Sem inarii şi în secţia
orto d o x ă a A cadem iei creştin e din V arşovia.

DIASPORA ORTODOXĂ
— C om itetul de conducere al In stitu tu lu i teologic Sf. V ladim ir a
num it la 15 m artie 1984 în funcţia de decan pe Pr. J e a n M eyendorff. El
succede părin te lu i Al. S chm em ann, tre c u t la cele veşnice.
N ăscut în F ran ţa la N eu illy -su r-S e in e în 1926, P ărin tele M eyendorff
a stu d ia t la S orbona unde şi-a lu at licen ţa în lite re în 1948 şi la In stitu ­
tu l «St. Serge» unde îşi ia licen ţa în 1949. U lterior obţine diplom ele
«d'etudes superieures» (1949), «d'Ecole pra tiq u e des H autes Etudes»
(1954) şi docto ra tu l în lite re (1958). A fost asisten t la c a ted ra de Istorie
B isericească a In stitu tu lu i St. S erge ; după prim irea hiro to n iei v a activ a
ca profesor de Istoria b iseric easc ă şi p atristică la In stitu tu l St. V ladim ir
(1959), în ac elaşi tim p fiind şi lec to r p en tru teologie biza n tin ă la H ar-
v ard U n iv ersity D um barton O aks C entre şi la D um barton O aks, W a s­
hington, D.C. (1959— 1967) şi profesor de Istorie biza n tin ă la F ridham
U n iv ersity (începînd din 1967).
Din bo g ata sa ac tiv itate publicistică am intim tex tu l critic şi tra d u ­
ce rea u nor lu cră ri din Sf. G rigore V alam o (1959), «Biserica O rtodoxă»
(1963) ; «O rtodoxie şi C atolicism » (1966); «Teologia bizantină» (1973),
«C ăsătoria, o p ersp ectiv ă ortodoxă» (1975) ; «Tradiţia vie» (1978) ;
«Bizanţul şi Rusia» (1980) : «M oştenirea biza n tin ă în B iserica O rtodoxă»
(1981) şi «C atolicism şi B iserică» (1983).
L ucrările sale au fost trad u se în m ai m ulte limbi. M em bru al m ai
m ultor societăţi pro feso ra le P ărin tele M eyendorff a fost p re şed in te al
S o cietăţii Teologice O rtodoxe din A m erica, al A sociaţiei P atristice
A m ericane şi este m em bru al C om itetului e x e cu tiv al C om itetului
S.U.A. p en tru Studii bizantine.
A fost p reşedinte al C om isiei «C redinţă şi C onstituţie» (1967— 1976)
din cadrul C.E.B. şi m em bru în C om itetul C entral. Este unul din m em ­
brii fondatori ai organizaţiei creştin e p en tru tin ere t, SYNDESMOS. Este
d octor honoris causa al U n iv ersită ţii N otre Dam e şi m em bru co resp o n ­
dent al A cadem iei B ritanice.
*
— Episcopul ortodox grec M ethodios de Skopelis, fost v ica r al
A rhiepiscopiei G receşti din A m erica a fost ales episcop de Boston.
VI AŢA BISERICEASCĂ 77

în m ai 1982, la v îrs ta de 35 de ani — cînd a fost ales episcop,

P. S. IViethodios a dev e n it cel m ai tîn ă r iera rh din isto ria A rhiepiscopiei
O rtodoxe G receşti din cele două A m erici.
P. S. M ethodios este m em bru al C o n su lta ţie i n a ţio n ale ortodoxo-
rom ano-catolică. Este p re şed in te al C onsistoriului celui d e-al treilea
d istrict arhiepiscopal şi va fi în co n tin u are co o rd o n ato r al celui de-al
28-lea C ongres bienal clerico-laic ca re se în tru n eşte de obicei la
N ew York.

— «Grupul C on su lta tiv O rtodox», organism consultativ al C om isiei

«M isiune şi E vanghelizare» (C.M.E.), s-a re u n it la sfîrşitul anului 1984
la H idersheim (R.F.G.), sediul episco p atu lu i sîrb din Europa.
A lcă tu it din 12 p erso an e, re p rez en tîn d diferite B iserici O rtodoxe,
inclusiv cele V e ch i-O rie n tale, şi condus în p re zen t de Pr. C yrille A rgenti
{P atriarhia Ecum enică), grupul a dez b ătu t un p ro iec t p re zen ta t de te o lo ­
gul rom ân Pr. Ion Bria, direc to ru l ad ju n c t al C.M.E., în sărc in at cu re la ţiile
ortodoxe. S-a su b lin ia t d im ensiunea ecum enică a m ă rtu risirii ortodoxe,
n ec esitatea în tă ririi m ărtu risirii B isericilor locale, a în cu ra jării rolului
tin erilo r în Biserică, precum şi co n trib u ţiei pe care o aduc fem eile în
m isiunea orto d o x ă astăzi.

— B iserica O rtodoxă din F ran ţa şi F ed eraţia p ro te s ta n tă din ac ea stă

ţa ră au organizat, la V ersailles, în ziua de 4 octom brie 1984 cea cLe-a
IV -a în tîln ire an u a lă de dialog teologic. în tiln ire a a av u t loc sub p re ­
ş e d in ţia Past. J ac q u es M au ry şi a M itropolitului M eletios. S-a d iscu tat
desp re docum entul de la Lima, ela b o rat în 1982, p riv ito r la «Botez,
E uharistie şi .M inisteriu». A fost p re zen ta t un p ro iec t de text, ela b o rat
de un p ro te sta n t (M. Leplay) şi un ortodox (N. Loccky), care v a fi p re lu ­
c ra t u lte rio r şi trim is la G e n ev a la C om isia «C redinţă şi C onstituţie».

— S tatistici re cen te indică că în A u stra lia ex istă ap roape un m ilion

de ortodocşi, d in tre care cca. 700.000 de origine g re acă (peste 300.000
sîn t n ăsc u ţi în G recia). C onferinţa p erm a n en tă a episcopilor ortodocşi
d in A ustralia, p re zid ată de A rhiepiscopul S tilyanos, e x a rh u l P atriarh ie i
E cum enice, num ără 3 episcopi greci, u n episcop al P atriarh ie i de A nlio-
hia, un episcop sîrb şi u n episcop de origine rusă.
Drd. VASILE RĂDUCA
 CRONICA

M arţi, 4 septem brie 1984, P rea F ericitul P atriarh Iustin a p rezidat

lu crările S inodului perm anent.
D um inică, 30 septem brie 1984, P rea F ericitul P atriarh Iustin a p re ­
zidat lu cră rile C olegiului bisericesc p en tru a le g ere a titu la rilo r în sca u ­
nele v ac an te ale Episcopiilor R îm nicului şi A rgeşului, şi A radului. în
urm a îm plinirii tu tu ro r p ro c ed u rilo r s tatu tare , au fost aleşi : P. S. A rh i­
ereu v ica r G herasim P ite şte an u l ca episcop titu la r al E piscopiei R îm ­
nicului şi A rgeşului ; iar P.S. Episcop v icar Tim otei L ugojanul, ca ep is­
cop titu la r al E piscopiei A radului.
Luni, 1 octom brie 1984, sub p re şed in ţia P rea F ericitului P atriarh
Iustin s-au d esfăşu ra t lu crările S fîntului Sinod p en tru v alid area a le g e­
rilor făcute de C olegiul ele cto ral bisericesc p en tru Episcopiile R îm nicu­
lui şi A rg eşului, şi A radului.
în aceeaşi zi, P rea F ericitul P atriarh Iustin a prim it pe Em inenţa Sa
A rhiepiscopul rom ano-catolic Luigi Pogi, nun ţiu papal p en tru catolicii
din ţările Europei de răsărit, în so ţit de p re o tu l J o h n Bucovski. A fost
de fa ţă P. S. Episcop v icar V asile T îrgovişteanul.
M arţi, 9 octom brie 1984, s-au desfăşu ra t lu cră rile C onsiliului e p a r­
hial al A rhiepiscopiei B ucureştilor, sub p re şed in ţia Prea F ericitului
P atriarh Iustin.
M iercuri, 10 octom brie 1984, P rea F ericitul P atriarh Iustin a prim it
vizita p ro to co la ră de p re zen ta re a E xcelenţei Sale D-lui G audenz Salis,
noul am basador al E lveţiei la B ucureşti. A fost de fa ţa A rhim . N ifon
M ihăiţă, consilier p atria rh al.
V in eri, 12 octom brie 1984, P rea F ericitul P atriarh Iustin a prim it
pe H ans H yun, m em bru în B undestagul vest-germ an, p u rtăto r de cuvînt
în problem e in tern e al P artidului U niunea C reştin Socială din R.F.G.,
aflat într-o v izită în ţa ra n oastră. A fost de faţă A rhim . N ifon M ihăiţă,
consilier p atria rh al.
Sîm bătă, 13 octom brie 1984,' P rea F ericitul P atriarh Iustin a prim it
pe E piscopul rom ano-catolic R onald Bar din O landa, însoţit de s e c re ta ­
rul său, Rev. W im B arning. A u fost de faţă : P. S. Episcop V asile T îrgo­
vişteanul, v ica r p a tria rh al, şi A rhim . N ifon M ihăiţă, consilier p a tria rh al.
M arţi, 30 octom brie 1984, P rea Fericitul^ P atriarh Iustin a prezidat
şedinţa P erm anenţei C onsiliului N aţional B isericesc.
lu n i, 12 noiem brie, şi m arţi, 13 noiem brie 1984, P rea F ericitu l P a­
triarh Iustin a prezidat lu cră rile S inodului perm anent.
V in eri, 30 noiem brie 1984, P rea F ericitul P atriarh Iustin a p rim it pe
Dl- D im itrios Serbos, am basadorul G reciei la B ucureşti.
Dum inică, 9 decem brie 1984, P rea F ericitul P atriarh Iustin a prezidat
lu cră rile A dunării ep a rh iale ale A rhiepiscopiei B ucureştilor.
V IAŢA BISERICEASCĂ 79

M arţi, 12 decem brie, şi joi, 13 decem brie 1984, P rea F ericitul Pa-
'triarh Iustin, îm preună cu I. P. S. M itropolit T eoctist al M oldovei şi S u­
cevei, au p artic ip a t în ca lita te de dep u ta ţi la lu cră rile sesiunii M arii
A dunări N aţionale.
V in eri, 14 decem brie, şi sim bătă, 15 decem brie 1984, la P alatul p a ­
triarh al din B ucureşti s-au desfăşu ra t lu cră rile C onsiliului N aţio n a l Bi­
sericesc, sub pre şed in ţia P. S. Episcop V asile T îrgovişteanul, v ica r p a ­
triarhal, ca d eleg at al P rea F ericitului P atriarh Iustin.
D um inică, 16 decem brie 1984, în sala festivă a P alatului patriarhal
din B ucureşti s-au d esfăşu ra t lu cră rile A dunării N a ţio n a le B isericeşti.
Luni, 17 decem brie, şi m arţi, 18 decem brie 1984, s-au d esfăşu ra t lu ­
crările Sfîntului Sinod al B isericii O rtodoxe R om âne, sub p re şed in ţia
P rea F ericitului P atriarh Iustin. '
Sim bătă, 22 decem brie 1984, Prea F ericitul P atriarh Iustin a luat
p arte la C oncertul de colinde de C răciun şi A nul N ou, su sţin u t de corala
C atedralei p a tria rh a le din B ucureşti şi de coralele bisericilor «Dom niţa
Bălaşa» şi «Sf. S piridon-N ou» din B ucureşti. Au m ai lu at p arte : I. P. S.
A rhiepiscop A drian H riţcu al A rhiepiscopiei O rtodoxe Rom âne pentru
E uropa C en tra lă şi O ccidentală ; P. S. Episcop E pifanie al Buzăului, şi
PP. SS. Episcopi v icari V asile T îrg o v iştean u l şi Rom an Ialom iţeanul.
D uminică, 25 decem brie 1984, P rea F ericitu l P atriarh Iustin a săv îrşit
Sfînta Liturghie a rh ie re ască în C ated rala p a tria rh ală din B ucureşti, în ­
c o n ju ra t de PP. SS. Episcopi vicari V asile T îrg o v iştean u l şi Roman lalo-
m iţeanul, şi de un ales sobor de preoţi şi diaconi ai C atedralei.

IN M E M O R IA M :

AC ADEM ICIAN STANCIU STOIAN

La 17 iulie 1984 a în ce ta t din v iaţă academ icianul Stanciu Stoian, om

de în altă cultură, de ale asă e x p e rien ţă p edagogică şi sim ţire patriotică.
S-a născut la 20 septem brie 1900 în com una V îrteju-N efliu, jud. Il­
fov (azi M ăgurele), din părinţi ţăra n i nevoiaşi dar avînd p osibilitatea
să-şi susţină copiii (7) p en tru a term in a studiile elem entare. S-a înscris
la S em inarul ce n tral p en tru un an, urm înd apoi Şcoala n o rm ală de la
«Sf. Ecaterina». A fost num it în v ăţăto r în com una n ata lă (1919— 1924)
dînd d o vadă de rîvnă, dragosLe faţă de fiii satului şi n ep recu p e ţit efort
pentru rid ica rea nivelului de trai al co n să te n ilo r săi. D ornic de a se
perfecţiona, în v ăţăto ru l Stanciu Stoian a urm at cursurile F acultăţii de
lite re şi filozofie din cadrul U n iv ersităţii din B ucureşti (1924— 1929) unde
se d istinge ca em inent student, dovedinriu-se cu e x p e rien ţă pedagogică
şi deosebit de activ în orele de sem inar. In ac elaşi timp, cunoscînd v iaţa
grea, a ac tiv a t insistent în ce rcu rile dem ocratice ale studenţim ii de
atunci.
 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

D atorită cu n o a şte rii şi iniţierii în lite ra tu ra vec h e este re ţin u t asis­

tent la F acultate, fiind num it cadru u n iv ersitar, în 1931. in ac est timp,
se apropie de re d acţii şi cu n o a şte pe Al. Sahia, cu care co n lu c rea ză la
e d ita re a săp tăm în alu lu i «Vrem ea», suplim ent lite ra r al ziarului Foaia
tineretului.
In iţiat în isto ria lite ratu rii, pasio n at p en tru m onum entele isto rice şi
religioase, re m arcîndu-se prin cite v a studii, N. io rg a ii în cre d in ţe az ă m i­
siunea de re v iz o r şcoiar (1931— 1932) pentru ju d eţele O lt şi V îlcea, apoi,
Ilfov şi Ialom iţa. In 1932, m in istru l D im itrie G uşti num eşte pe profesorul
Stanciu S toian sub d irec to r g e n e ra l în M inisterul Instru c ţiu n ii p en tru în-
văţă m în t prim ar, norm al şi sem inarial. în a c ea stă situaţie, în tocm eşte
regulam ente interne, titu la rizea ză d ascăli de biserici ca în v ăţăto ri, în to c­
m eşte program a p en tru p re o ţi în ceea ce p riv ea orele de religie şi istorie
b isericeasca.
Cu o bo g ată ex p e rien ţa de tere n , cu n o scăto r al re a lită ţilo r concrete
ale neam ului nostru, Stanciu S toian in tra în rîndurile in te lec tu a lilo r care
în tre z a re a u ziua de m îine. A c eastă o rie n ta re a sa s-a co n c retiza t prin
n en u m ă rate artico le şi studii p en tru rid ica rea n ivelului c u ltu ra l al ţă ­
ranilor. Începînd din anul 1934, a fost num it direc to r al re v iste i «Căm inul
cultural» şi inspector la fundaţiile culturale. în 1938 este num it directoţ
general, m ai ales în acele vre m u ri tulburi. în 1942 îşi susţine tez a de
d o cto ra t : Sociologia şi pedagogia satului, sub co n d u c ere a prof. D. Guşti
In 1943 este num it profesor de pedagogie şi re cto r al A cadem iei de
Ş tiinţe C ooperatiste. Cu to a te g re u tă ţile războiului, profesorul de v o ca ţie
Stanciu S toian p re g ăteşte in te le c tu a lita te a satelo r şi în ac elaşi tim p se
străd u ie şte ca m uncitorii să fie cît m ai uniţi cu ţăranii, d o vadă a c tiv ita ­
tea sa deo se b ită în F rontul p a trio tic antifascist .şi contribuţia sa pentru
contopirea P artidului socialist ţă ră n e s c cu F rontul p lugarilor, ceea ce a
dus şi la succesul în ale g eri al prim ului g u v ern dem ocratic sub dr.
P etru G roza. în continuare, i se trase az ă sarcini pe linia învăţăm ântului
pe care le duce la bun sfîrşit. în 1947 este num it pro feso r la Institutu i
de ştiinţe econom ice şi la P olitehnică. în acelaşi an, profesorului Stoian
i se în cre d in ţe az ă funcţia de m inistru al C ultelor (1947— 1951). Cu înaltă
com petenţă re zo lv ă problem ele C ultelor din Rom ânia, co ntribuind efec­
tiv la ela b o rarea D ecretului 177/1948, precum şi a altor re g le m en tări p ri­
v in d C ultele din ţa ra n o astră în noile condiţii sociale ale poporului
rom ân.
De asem enea, m inistrul Stanciu S toian a sem nat actele şi docum en­
tele p en tru -reo rg an iza rea F acu ltăţii de T eologie din cadrul U niversităţii
B ucureşti (1948) şi tre c e re a acestei instituţii de în v ăţăm în t su p erio r sub
con tro lu l nem ijlocit al B isericii O rto doxe R om âne (1949) ; a ap ro b at p ro ­
pu n erile p en tru re p ara rea , înfrum useţarea, re n o v a re a şi re d are a cultului
a tu tu ro r m onum entelor b iseric eşti şi de a rtă distruse de cutrem ur, d-
război sau de v icisitudinile vrem ii.
C ontinuînd c e rce tările sale în dom eniul pedagogiei, este din nou
num it pro feso r la U n iv ersita te a din B ucureşti şi în ac elaşi timp director
al Institutului de Ş tiinţe p ed agogice (1955— 1967) şi m ai pe urm ă con­
silier al m inistrului E ducaţiei şi învăţăm ântului.
V I AŢ A BISERICEASCĂ 81

P ara le l cu a c tiv itatea ştiinţifică, profesorul Stanciu S toian a c o n ti­

n u at ac tiv itatea sa politică. A stfel ,în p erioada 1946— 1975 a fost dep u tat
în M area A d unare N aţio n a lă şi v ice p reşe d in te al C om isiei de politică
externă, m em bru al grupului rom ân al Uniunii In terp arla m e n tare , co n si­
lier al pre şed in telu i delegaţiei rom âne la O.N.U. şi m em bru al d elegaţiei
rom âne, s ec reta r gen e ral al Ligii rom âne de p riete n ie cu popoarele din
A frica şi A sia, funcţie d e ţin u tă pînă la deces.
A c tiv itatea sa ştiinţifică şi didactică, e x p e rien ţa sa de pedagog şi
om de cu ltu ră se poate co n stata din cele 44 volum e şi peste 220 de studii
şi artic o le publicate, din care se d e g a jă v o ca ţia sa de pedagog şi om de
ştiinţă. P en tru aceasta, A cadem ia R om ână l-a ales m em bru corespondent
(1963) şi apoi m em bru deplin ; a fost an iv e rs a t cu prileju l îm plinirii v îrs-
tei p salm iste de 80 de ani, cu p atru ani în urm ă. A fost distins cu înalte
titluri, ordine şi m edalii ale R om âniei.
Şi-a c h iv e rn isit totul cu m igală. S-a stins din v ia ţă în iunie 1984.
M itingul de doliu a avut loc la A cadem ia R om ână.
C onform testam en tu lu i său şi d o rin ţei fam iliei înm orm întarea s-a
făcut după trad iţiile no astre creştineşti.
D iac. conf. PETRU I. DAVID

B.O R 6
 * I N B K V MĂ R I ♦PaST . OR- aU

RESPO NSABILITATEA B ISE R IC II

PENTRU CR EŞT IN II DE AZI

P ro to s. IRINEU POP

S fînta S criptură v o rb e şte de «lume» şi de «oameni» în v e d e re a min-

tuirii o ferite de Dum nezeu. C o m plexitatea discursului se rid ică la com ­
p lex itatea răspunsului om ului la d aru l iui Dum nezeu. în Loale acestea
este reflectat m isterul divin al d re p tă ţii şi al m ilei. «Eu am v en it ca lu ­
m ea v iaţă să aibă şi din belşug să aibă» (Ioan 10, 10). N u este cunoscut
în Sfînta S criptură un dualism în tre lum e şi m întuire, fiindcă m întuirea
are loc tocm ai în m ijlocul lum ii reale, nu în afara ei. «Cînd a v en it pli­
n irea vrem ii, Dum nezeu a trim is pe Fiul său, născuL din fem eie, născut
sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscum pere, ca să dobîndim înfierea»
(Gal., 4, 4— 5). C uvintul sau Fiul lui D um nezeu «în lum e era şi lum ea prin
El s-a făcut» (Ioan 1, 10).
în tre g U niversul e creat de C uvintul lui D um nezeu (Fac., 1, şi Ioan,
1). Este u n m esaj, o re v e la ţie a slavei lui Dum nezeu, u n dar p en tru om
ca să-l adm ire şi să-l ap recieze ca un sem n al m ăririi şi b u n ătă ţii lui
D um nezeu.
Iată deci că în trea g a creaţie re p re z e n ta tă şi culm inată de om stă în
faţa lui D um nezeu şi p oate să-L adore «în adevăr» (Ioan 4, 24) şi «să g ă­
sească odihnă» în El (M atei 11, 28). Dar ac ea sta p o ate să-L şi respingă
•şi astfel să întunece şi să contam ineze lum ea cu to ate consecinţele ac es­
tei decizii. «V iaţă şi m o arte ţi-am pus Eu astăzi înainte, şi bin ec u v în ta re
şi blestem . A lege v iaţa ca să tră ie ş ti tu şi urm aşii tăi» (D eut., 30, 19).
Lum ea este în to td e au n a p en tru om şi a om ului. R elaţia lui cu lum ea
este decisivă p en tru re la ţia lui cu D um nezeu şi invers. P en tru om lum ea
este un d ar b in ec u v în ta t dacă el o re cu n o aşte ca şi creaţia lui D um ne­
zeu, d ar este şi m esaj. O m enirea re v o ltîn d u -se îm potriva C reatorului, se
condam nă pe sine şi atra g e lum ea, păm întul în cre d in ţa t întregii rase
um ane, în m izerie şi în tu n eric (Rom., 8, 20—22). C ăd erea om ului a avut
dre p t urm are deform area p rofundă a fundam entului m oral, slăbind p u ­
te re a sa de stăp în ire asu p ra n atu rii, asupra lum ii. D upă concepţia te o ­
logică creştină, prin n ea sc u lta re a faţă de porunca div in ă s-a distrus a r­
m onia între creaţie şi C reator (Fac,, 3, 18), forţînd om ul să culeagă spini
ÎNDRUMĂRI PASTORALE 83

şi pălăm idă, iar n atu ra să geam ă in n ăd e jd ea m întuirii (Rom., 8, 19, 23).

T eilhard de C hardin, în in te rp re tă rile sale teologice, a ra tă că n atu ra este
a c tiv ă iar U niversul se s trăd u ie şte să atin g ă gradul cel m ai înalt de p er­
fecţiune *.
Deşi om ul şi lum ea au căzut, to tu şi voia lui D um nezeu de m întuire
este m ai m are. «Lumina lum inează în în tu n eric şi în tu n ericu l nu a cu-
prins-o» (Ioan 1, 5). M arele ad e v ăr d esp re lum e care aru n că lum ină a s u ­
pra tu tu ro r este că «Dum nezeu aşa a iubit lum ea în cît pe Fiul său Cel
l'n u l N ăscut L-a dat, ca oricine crede in El să nu piară, ci să aibă v ia ţă
veşnică» (Ioan, 3, 16). «Dum nezeu prin nesfârşita sa iubire p roniatoare
co b o a ră la noi şi ne vin d ec ă prin însăşi in tro d u ce rea Logosului divin
în organism ul suferind al fă p tu rii noastre» -. O m ul a fost re s ta u ra t in
Iisus H ristos şi lum ea de asem enea a c ă p ă ta t prin H ristos o d estin aţie
nouă. De aceea Iisus a fost num it «M întuilorul lum ii» (Ioan 4, 42 ; I Ioan
4, 14) :i. P entru lum e s-a întrupat, a rnurit pe C ruce şi a în v iat F iul lui
D um nezeu şi n e-a chem at şi a răm as, prin c o n lu c rarea n oastră, Îm preună
cu noi. în tru p area, R ăstignirea, În v ierea şi în ă lţa re a M întuitorului stau
la tem elia invierii n o astre şi a re în v ie rii întregii creaţii (I Cor., 15, 14 ;
Rom., 8, 19), d estin ată să fie «pom ul vieţii», po liru l ce ne p oate îm bia la
v iaţa dum nezeiască fă ră de m o arte şi «grădina p rin care um blă Dum ­
nezeu» l.
O m ul D um nezeu, Iisus H ristos, este cei ca re re le v ă în ţeleg e rea co ­
re ctă a lum ii şi a om ului. El dem ască p ăc atele lum ii p rin actul R ăscum ­
părării. P aradoxul este că El care a d esc o p erit d ra g o ste a lui Dum nezeu
p en tru lum e este refuzat de lum e. V icto ria lum ii în R ăstig n irea lui Iisus,
care este cea m ai cla ră m anifestare a co-um anităţii, dev in e v icto ria
dra g o ste i lui D um nezeu asu p ra lumii. «V iaţa isto rică e scă p ată de p ăcat
ca un stigm at n ecesar, în tru cît vine Iisus in istorie din afară de ea» 5.
Deci, ultim ul cu v în t c ă tre lum e şi al lum ii nu este re sp in g e re, ci este
a c ce p ta rea lum ii de c ă tre D um nezeu în perso an a «Fiului Său cel iubit»
(M atei 3, 17), D um nezeu asigurînd lum ea şi om ul că El, în d ra g o ste a Lui,
este m ai m are decît m izeria lum ii p ăcătoase. Tocm ai p en tru că n e-a
iubit «H ristos s-a sm erit pe Sine, a s c u ltă to r făcîndu-se p înă la m o arte —
şi încă m o arte de C ruce» (Filip., 2, 8). «Cu cît iu b irea o ferită a fost m ai
m are, cu atît re zu ltatu l ei a fost sim ţit m ai d ureros. T otuşi num ai p rin tr-o
astfel de co b o rîre p u tea ea cîştiga pe oam eni» 6.
însuşi sensul vieţii s-a îm plinit în H ristos în tru cît El a d at p o sib ili­
ta te a ca om ul şi lum ea să a ju n g ă la d e să v îrşire a fin ală şi la v ia ţa de veci.
«Cu ev e n im e n tele ce au u rm at R ăstignirii lui Iisus, ceva radical nou s-a
produs în isto ria um anităţii, care p o ate fi num it o «noua creaţie». P u te rea
învierii, a v ieţii a apărut, p u tere pe care nu sînt capabile să o înv in g ă
p u terile m orţii, b iru ite definitiv. în v ie re a a tran sfo rm at radical cadrul
1. Prof. N. Z nbo lo tsk y, T h e C hristian In terp reia tio n ol the p ro b lem s ol M odern
E cology, în «The Jo u rn a l of th e M oscow P a tria rc h ate n , 1972, nr. 4, p. 38.
2. Pr. C. G aleriu , J e rtlă şi R ăscum părare, te z ă d e d o c to ra t, B u cu reşti, 1973, p. 95.
3. Dr. A ntonie P lăm ă d ea lă , Ca to ţi să lie una, B ucureşti, 1979, p. 337.
4. Pr. Prof. Dr. D u m itru S tăn ilo ae, T eo lo g ia D ogm atică O rto d o xă , voi. 1, B u cu ­
reşti, 1978, p. 477.
5. Idem , Iisu s H risto s sa u restaurarea o m u lu i, Sibiu, 1943, p. 295.
6. Idem , D um nezeu e ste lu m in ă, în «O rto d o x ia» X X VI (1974), n r. 1, p. 96.
84 BISERICA ORTODOXĂ R OMANĂ

sociai al vieţii um ane» 7. Iar p rin în ă lţa re a sa de-a d re ap ta T atălui, în

ca lita te de je rtfă curată, H risto s «ne p o ate im prim a şi no u ă sta re a de
je rtfă cu ra tă şi ne poate in tro d u ce şi pe noi ia Tatăl» 8.
V iaţa a u te n tic ilo r discipoli ai lui H ristos este o v ia ţă în «această
lum e», în ac est p arad o x al unei lum i create de Dum nezeu, căzute şi to ­
tuşi obiectivul d ragostei Sale, o lum e confuză şi n erecunoscătoare.. U ce­
nicii nu sînt din a c ea stă lum e p ă c ăto asă (Ioan 15, 19) în sensul că pot şi
se străd u ie sc să tră ia sc ă pe linia unei frum useţi a curăţiei, a unui c a ­
ra cter superior. Ei pot fi o lum ină ca re strălu c eşte în a c ea stă lum e, nu
de la ei înşişi sau de la o în ţelep c iu n e păm întească, ci de ia o putere
ca re vine de sus. Ei sîn t ca pabili să-şi iu b ea sc ă şi duşm anii, capabili să
iu b ea sc ă pe aceia care în ochii lum ii eg o iste şi aro g an te nu contează
(M atei 5, 11).
O rto d o x ia p riv eşte lum ea m ai întîi ca op eră a lui Dum nezeu, o p eră
pe care «D um nezeu a văz u t că este bună» (Fac., 1, 31). în al doilea rînd,
ea e so co tită p ărta şă la c ă d ere a în păcat, o d ată cu că d ere a om ului, şi
astfel dev in e o lum e a p ăcatului, despre ca re S fîntul apostol Ioan spune
că nu treb u ie iu b ită (I Ioan 2, 15—-16). în al treilea rînd, lum ea e ră scu m ­
p ărată de D um nezeu prin je rtfa F iului său (Ioan 3, 16) şi se face din nou
v re d n ic ă de iubire. O tră s ă tu ră com ună a tu tu ro r p ărţilo r din S fînta
S crip tu ră este v iziu n ea dinam ică, optim istă care a n g a jeaz ă recip ro c lu ­
m ea şi om ul în pro c esu l d esă v îrşirii. Lum ea ră scu m p ăra tă a re istorie,
lum ea este isto rie în ca re creştin u l aştea p tă v ea cu l eshatologic. Cu
a c e a stă p ersp ectiv ă el este solidar cu lum ea că «om ului nou» îi v a co ­
re sp u n d e un «veac nou» în îm p ără ţia lui Dum nezeu. P rin prom isiunile
d ivine şi îndem nurile D uhului lum ea «ce va veni» este d eja p re zen tă
c ă «cei ce cred în H ristos tră ie sc din v ia ţa în v ierii Lui fiind m orţi în-
tru c îtv a vieţii de păc at şi v ea cu rilo r dinainte, eonului lum ii acesteia» 3.
«O d ată cu în v ie re a lui H ristos, s e p a ra re a d in tre v ea cu l de acum» şi « v ea­
cul ce v a să fie» (M atei 12, 32) nu m ai există, d eo a rec e esh a to lo g ia p ă ­
tru n d e în istorie. Deşi distin c te din punct de v ed e re ontologic, tem pora-
lita tea şi v eşn icia nu se opun şi nu se exclud. A nii v ieţii om eneşti nu
sîn t paşi spre m oarte, ci prilej de v a lo rific are a d aru rilo r prim ite de la
D um nezeu şi posib ilităţi de do b în d ire a v ie ţii veşn ice l0.
A şa că d iferitele în treb u in ţări ale cu v în tu lu i «lume» indicînd re a ­
lită ţi d isp ara te ca : buna c reaţie a lui Dum nezeu, s o lid a ritatea perd iţiei
într-o lum e căzută, so lid a ritatea m întuirii prin cred in ţa şi v ia ţa în H ristos,
sînt in ter-relate , asociate intr-o sinteză dificilă de faptul că a c ea stă lum e
d e oam eni este o istorie care se p etre ce aici şi acum.
Destinul com unităţii um ane a dev e n it unul p en tru toţi, pe cînd mai
de m ult diferite grupuri de oam eni au av u t o istorie a lor, personală.
Istoria a d ev e n it acum u n obiect im portant al v ieţii creştine. Ea im plică
o nouă viziune a cre a ţie i şi ev o lu ţiei unei singure lumi în cre d in ţa te în-
7. Pr. Prof. Dr. Ion Bria, M ărtu ria creştin ă In Biserica O rto d o xă : a sp e cte , posi-
şi p e rsp ec tiv e a c tu a le, în « G lasul B isericii» XLI (1982), nr. 1— 3, p. 92.
8. Pr. Prof. Dr. D. S tăn ilo ae , T eo lo g ia D ogm atică O rto d o xă , voi. 2..., p. 145.
^ Ibidem , voi. 3, p. 212.
i \ Pr. D um itru S o are, P le n itu d in e a v ie ţii, în «O rtodoxia;), XX XV I (1984), ni.
în d r u m ă r i p a s t o r a l e 85

tregii om eniri. A c easta p en tru că Iisus H ristos este om ul central al is to ­

riei a cărui om enitate «nu e confiscată de un individ om enesc, ci răm îne
la fel de aproape de toţi ca fiind m ediul de ap ro p ie re a lui D um nezeu,
C are nu are ten d in ţa e g o c en trică a inşilor um ani, ci e p u rtăto ru l de g rijă
ai tu tu ro r. De om en itatea lui Iisus nu se p o ate face uz egoist. Prin ea
Iisus îm brăţişează om enirea» 11 şi în trea g a ei istorie în care «nu m ai este
iudeu, nici elin ; n u m ai este rob, nici liber ; nu m ai este p arte b ă rb ă ­
tea sc ă şi p a rte fem eiască», p en tru că toţi sînt una în H risto s Iisus şi
«aceiaşi este D om nul tuturor» (Gal., 3, 28 ; Rom., 10, 12).
A d e v ăru l fundam ental al m o ralităţii re v elate, leg e a iui D um nezeu
cu om enirea, în ţelesu l ei de istorie şi v ia ţă în credinţă, decizia pentru
ac ea stă s o lid a ritate pe care H ristos n e-a re v elat-o , to ate apar astăzi
în tr-o n o u ă ac tu a lita te şi u rgenţă. Şi e firesc p en tru că «istoria lum ii
şi a om ului a dev e n it un proces divino-um an, iar Logosul este M ijlo c i­
torul ce duce lum ea p rin Duhul Sfînt la m întuire» r-. O ri m în tu ire a im ­
p lică o continuă înnoire şi progres, du p ă cu v în tu l A pocalipsei : «Iată Eu
pe to ate le fac noi» (Apoc., 21, 5).
în procesele biologice, în în trea g a ev o lu ţie şi m ai ales în acea a
v ieţii care tîn je ş te spre u n ita te a în tre fiinţele um ane este o prezenţă
a D uhului care re în n o ie şte faţa p ăm întului în ac e a stă d irecţie (Ps., 103,
31). D uhul Sfînt este cel ca re lea g ă B iserica ac tu ală nu num ai de com u­
n itatea isto rică a A postolilor, ci şi de ad u n a rea M ielului la sfîrşitul
tim pului, cînd Ei v a strîn g e v u ltu rii în ju ru l tru p u lu i Său (M atei 24,
28 ; Luca 17, 37) 13. A şa cum m ărturisim în S im bolul credinţei, D uhul
Sfînt este «Domnul de v ia ţă făcătorul». P rin D uhul Sfînt are v ia ţă lum ea
şi tot prin El istoria lum ii şi a om enirii este capabilă de în n o ire şi p ro ­
gres, partic ip în d în m od sp iritu al la re a lita te a îm p ără ţie i viitoare.
C reştinul a u te n tic ştie că aportul s ă u la m în tu ire a tu tu ro r este, chiar
în dim ensiunea sa cosm ică, dom eniul în care p ro p ria m în tu ire este re a ­
lizată. «Istoria ne face responsabili pe unii faţă de alţii p en tru e te rn i­
tate. D um nezeu nu v re a individualism de m onade în sens p ro testa n t,
ci s o lid a ritate istorică. A ltfel isto ria n -a r avea nici un rost. B iserica ar
fi im posibilă nem a ie x istîn d d ec ît u n ra p o rt p a rtic u la r în tre ins şi D um ­
nezeu» 14.
«R esponsabilitatea n o a stră este a n g a ja tă pe un cîm p v ast şi în tr-u n
tim p nedefinit. F apta n o a stră are re p erc u siu n i asupra celor p re zen ţi şi
celor viitori» l5. A c e a stă lum e care, p rin d ez v o lta rea teh n o lo g iei şi c o ­
m unicaţiei este în m od irevocabil una, tră ie ş te încă în tr-u n fel de trib a-
lism m oral. C o nsecinţele previzibile ale te o riilo r in d iv id u a liste înguste
şi ale legilor ap lica te în treg ii isto rii şi um anităţi nu sînt încă lu ate în
co n sid erare în m od realist. «A cţiunea politică, p lan ifica rea econom ică,
d ez v o lta rea tehnologiei sînt d ete rm in a te în lă u n tru l lim itelor fiecărei n a ­
11. Pr. Prof. D. S tăn ilo ae, Iisu s H risto s sa u resta u ra rea om ului..., p. 155.
12. Ibidem , p. 345.
13. Pr. Prof. Ion Bria, in v ă tă tu ra o rto d o xă de sp re v ia ja v iito a re , în « O rto d o x ia»
X X XV I (1984), nr. 1, p. 13.
14. Pr. Prof. D. S tăn ilo ae, Iisu s H ristos sau restau ra rea om ului..., p. 40.
15. Pr. Prof. P. Rezuş, R ă sp u n d erea c reştin ilo r iaţă de lu m e, în « O rto d o x ia»
X X IV (1972), nr. 2, p. 299.
86 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

ţiuni. A cesle problem e de bază nu pot fi depăşite fără o nouă gîndire.

în acest m om ent istoric cred in ţa n o astră în tr-u n D um nezeu este testata
de lib e rta te a n o astră de a acţiona în so lid a ritate p en tru ac ea stă lume» l6.
P entru c reştere a co n ştiin ţe i de in terd e p en d en ţă în istorie, creştinii
cu toţi oam enii de b u n ăv o in ţă din lum e ar treb u i să fie în stare să se
elibereze de vechile paradigm e re stric tiv e şi să creeze un nou cadru
p en tru c o n fru n tare a noii situ a ţii, elib erate p en tru noi iniţiative, ca unii
care ştiu şi cred că «M ielul în ju n g h ia t este tem elia lum ii în curs de
m întuire, în El este forţa care în treţin e dinam ism ul lum ii în drum spre
desă v îrşire, spre creştere în spirit» 17.
C reştinii, trăin d în lum e şi în istorie, au re sp o n sab ilitate a să îm ­
p a rtă pîin ea d ată de T atăl şi de a-şi organiza to ate talen te le p en tru ca
prin m uncă să h ră n easc ă pe cei flăm înzi. S fîntul V asile cel M are spune :
«O ricine re ţin e nu im portă ce d ar de la D um nezeu p en tru pro p riu l său
folos, şi fără a face să profite şi altul de el, v a fi condam nat p en tru ca
şi-a ascuns talantul» 1S. Ca şi copii ai lui D um nezeu ne putem m înca
p îin ea îm preună num ai re cunoscînd dem n itatea şi lib ertate a tu tu ro r de
a p articipa la m asa com ună a v ieţii istoriei în cadrul că reia «Iisus s-a
făcu t prin iubire şi ca om inim a lum ii, du p ă ce era Logos creator» ,q.
Răul, în to ate form ele sale în sp ăim în tă to a re : in ju stiţie, inegalitate,
su fe rin ţă şi m oarte, în cetează să fie în sp ăim în tă to r dacă vedem evoluţia
istoriei în lum ina trium fului final al fid elităţii lui D um nezeu că tre lib e r­
ta te a de a iubi. Şi ac ea sta este o e v id e n ţă in co n testab ilă că «Iisus venind
de dea su p ra istoriei ia cele re le ale istoriei ca s-o scape de ele. P osibi­
lita tea îm plinirii destinului său a d e v ă ra t o cîştigă isto ria d e-abia prin
co b o rîrea Fiului lui D um nezeu în ea» 2I).
H ristos ca re s-a re v e la t ca în v ie re este C uvînt în tru p at care com ­
p letează m unca creaţiei, 'efortul lum ii, dinam ica istoriei. El pre d ic ă îm ­
p ă ră ţia v eşn ică a T atălui, v in d ec ă bolnavi, elib ereaz ă pe asupriţi, h ră ­
n eşte pe flăm înzi şi îndeam nă pe to ţi la frăţie în d re p ta te şi pace. Privind
la H ristos care se oferă ca p îin ea v ieţii p en tru v ia ţa lum ii (Ioan 6) ne
sim ţim d ato ri să ne ridicăm cu curaj p en tru cauza tu tu ro r oam enilor şi
prin a c ea stă an g a jare vom găsi noi posib ilităţi să ac tualizăm credinţa
n o astră şi să invităm pe alţii Ia o partic ip a re responsabilă-
R esp o n sab ilita tea n o a stră nu este în afara isto riei pre zen te p en tru că
în cre d erea n o astră este în D ragostea veşn ică (I Ioan 4, 8), în Dum nezeu
care este pre zen t în m ijlocul istoriei um ane şi o conduce spre realizare.
«Căci, aşa cum afirm ă Sf. Isaac Şirul, Iisus era de faţă, în taină, în toate
tim purile, în to ate lu cră rile d eo se b ite ale iconom iei Lui» 21. A celaşi Iisus
este şi acum Domn al istoriei. «Iisus H ristos — ieri şi azi şi în veci —
este acelaşi» (Evr., 13, 8). D acă trăim după E vanghelie putem transform a
lum ea radical. Şi ac ea sta în şi prin B iserică fiindcă «atîta v re m e cît se­
16. B. H ărin g , Frce a nd F a ith tu l in C hrist, L ondon, 1979, p. 133.
i". Pr. Prof. b . S tăn ilo ae , Iisu s Hris>tas sau resta u ra rea om ului..., p. 351.
!8 Sfîntul V asile cel M aro, R eg u la c b re v iu s tra cta lae, 253, P. G. 31, col. 1252 R. C.
Pr. Prof. P. S tăn ilo ae, Iisu s H risto s sau re sta u ra rea om ului..., p. 303.
Ibid em . p. 295.
! SI. Isaa c Şirul. C u v in te d e sp re S iln icie n e v o /n je, LXX/V, în F ilo calia rom.,
: p. W8.
ÎNDRUMĂRI PASTORALE 87

p araţie între v echiul eon şi cel nou nu s-a produs, lum ea răm îne cîm pul
de ac tiv ita te al Bisericii»
Relaţia dintre Biserică şi lum e. «R elaţia d in tre B iserică şi lum e nu
este un dialog între o re alita te p ro p riu creştin ă şi alta care ar fi străin ă
creştinism ului, între religios şi profan, su p ra n a tu ra l şi intram undan, ci
intre două m oduri com plem entare de a trăi unicul creştinism : ex p resia
eclezială, sacră, specială, a v ieţii teo lo g ice a c reştin ilo r şi ex p resia m un-
dană, non-specială, a ac eleiaşi v ieţi a harului» 23. In tre B iserică şi lum e
există o d eosebire ontologică, d ar «creştinul nu tră ie ş te în două sfere
de ex isten ţă opuse. O rdinea divină în care e x istă B iserica nu este o o r­
dine închisă, se p a ra tă de lum e. Pe de o p arte , B iserica tră ie ş te din re la ţia
ci cu Dum nezeu, de aceea elem entul s p iritu al este prim ordial. Pe de altă
parte, Biserica, fiind şi o com unitate um ană, nu p oate răm îne s trăin ă
îaţă de v iaţa în so cieta te : O rtodoxia nu p o ate fi contra lum ii, p en tru
că nu duce o v iaţă ru p tă de lum e. Ea şi-a dez v o lta t m isiunea şi v iaţa ei,
avînd în ţeleg e rea faţă de re alită ţile concrete, v aria te, istorice, ale c re ­
dincioşilor ei» 24.
S înt fără îndoială şi p ersp ectiv e şi atitudini cu p riv ire la re la ţiile
d intre B iserică şi lume. N orm a şi c rite riu l este re la ţia lui D um nezeu cu
lum ea re v e la tă în Iisus H ristos. El v ine ca un R ăscum părător şi oferă
rem ediul ca u n s lu jito r (M atei 20, 28). Şi, deşi slăv it de Tatăl, El v re a
ca B iserica în fiin ţa tă de El să continue m isiunea Lui şi pre zen ţa cvasi-
sac ram e n ta lă p en tru lume, să fie o B iserică ca re îl u rm ea ză în m od ra ­
dical ca slujitor. D um nezeu nu s-a în tru p a t în tr-o lum e cum inte, c red in ­
cioasă, care îl a ştep ta cu b ra ţe le deschise. Cu to ate a c estea El a v en it
s-o serv şască . «D um nezeu nu se p lasea ză în contratim p cu lum ea, pentru
că ea nu crede. Nu o p ărăseşte, p en tru că ea se îndoieşte. El vine în
timp. Se în tru p ea ză în istorie, sfinţeşte tim pul şi istoria. R ăscum pără lu ­
m ea prin jertfa Sa, pînă la atîta o p re ţu ie şte . Dă pe ea v iaţa lui Dum-
nezeu-om ul» -3. De aceea nu lum ea este p en tru Biserică, m ai d eg rab ă
Biserica, «Trupul lui H ristos» (Col. 1, 18) este p e n tru lum e. Ecleziologia,
dacă nu i se dă ad e v ă ra ta p e rsp ectiv ă cosm ică, dacă nu este în ţelea să
ca şi form a creştin ă a cosm ologiei, este în to td e au n a ecleziolatră. Tocm ai
din acest m otiv Sfinţii P ărinţi au a ră ta t că «nu se poate o sep a rare sau
o d istribuire n e tă în tre sfera m ateria lă şi cea spirituală, între B iserică
şi lum e, chiar d acă ele apar ca două «ordini» din pu n ct de vfedere al
structurilor» 26.
D eschiderea B isericii faţă de lum e ţine de însăşi e se n ţa în v ăţătu rii
Sale fiind fu n d a m e n tată pe d atele R evelaţiei. N a tu ra B isericii este de a
ex ista în lum e, iar p re zen ţa şi lu cra re a ei în lum e se înscriu în planul
iconom iei divine. De ac ee a B iserica nu p o ate fi d esp ă rţită de lum e. în
H ristos c reaţia a d e v e n it o com unitate ecum enică, un tru p u n iversal
22. Prof. N. A fa n asiev , Le m o n d e dans I'E criturc S a in tc , în «Ir£uiknm> t XLII
1969, p. 25.
23. E. S c hillebeock x , I e M o n d e et l'EglsSe, Paris, 1967, p. 155.
2 1 f A nto n ie P lăm ăd eală, B iserica slu jito a re , B u cu reşti, 1972, p. 300—301.
25. Idem , Ca to ţi să iie una..., p. 310—311.
26. Pr. Prof. Ion Bria, M ărtu ria c rcştin â în lîiscrica O rtodoxă..., p. 74.
 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

(Efes., 3, 15). «Nimeni p în ă la în tru p a re a Fiului lui Dum nezeu, n-a fost
în stare să dea a tîta însem n ătate lum ii şi în special omului» 21.
F aptele A postolilor indică p rezenţa id ea lă a m icii com unităţi de
discipoli ai lui H ristos. Ei s-au b u cu rat de fa v o are a întregului popor şi
erau ţinuţi în m are cinste (Fapte 2, 47). Ei erau o com unitate m odei unde
lauda lui Dum nezeu era re flec ta tă în dra g o ste a reciprocă şi în s o lid a ri­
ta te a generoasă. C reştinii in ten ţio n au să fie pfentru lum e ceea ce este
sufletul pen tru corp. Ei se în cre d in ţa u în p u tere a rugăciunii şi în m ăr­
tu ria con v in g ă to a re a vieţii, ca serv ic iu l lor că tre lum e. Un tex t din
Epistola c ă tre D iognet este clasic în ce ea ce p riv eşte a titu d in ea prim ilor
creştini faţă de lum e : «C reştinii nu sînt a p a rte de ceilalţi oam eni, nici
prin ţară, nici prin lim bă sau îm brăcăm inte. Ei nu locuiesc în o raşe n u ­
m ai ale lor, nu folosesc v re u n d jalec t ex tra o rd in ar şi felul lor de v iaţa
nu are nim ic special. Ei locuiesc în cetăţi greceşti sau barbare, po triv it
cu casa în care treb u ie să locuiască ; ei re sp ectă obiceiurile locale cu
privire la haine, la m încăruri şi cu p riv ire la to ate obiceiurile vieţii»
De aceea şi Sfîntul V asile cel M are ne ad resea ză urm ăto ru l îndem n : «Să
im ităm prim a adunare a creştinilor. La aceştia to ate e rau com une : viaţa,
sufletul, u n irea sentim entelor ; m asa le era com ună, frăţia nezdruncinată,
dra g o ste a nefăţarnică, care făcea u n singur trup din m ai m ulte trupuri
şi s ăv îrşe a o singură u n itate din diferite suflete» 29.
P rin chem area şi h aru l dum nezeiesc B iserica este sfîntă dar ea este
şi lum ească, în d iverse în ţelesu ri biblice ; ea este acea p arte p riv ileg iată
a lum ii unde acce p ta rea divină dev in e în m od clar v izibilă şi efectivă.
Biserica C uvîntului în tru p at în tru p ea ză în m od legitim cîtev a din m o­
delele şi stru ctu rile gindirii unei culturi şi societăţi concrete. B iserica
p o ate prim i m ult de la lume, p oate aju ta indivizilor so cietăţii şi ac tiv i­
tăţii um ane, iar, !a rîndul ei, p o ate prim i şi ea a ju to r de la lum e. Ea în­
ţeleg e că istoria sa este în tre ţe s u tă cu ac ee a a lum ii întregi, în cadrul
că reia creştinul ca m icrocosm os şi co la b o rato r al lui D um nezeu are p osi­
b ilita te a «să se d esă v îrşeasc ă p în ă la îndum nezeire şi să desăvârşească
şi cosm osul prin geniul m inţii sale» :!0.
Sfînta S criptură şi Sfinţii P ărinţi a ra tă că în tre om şi so cieta te există
un ra p o rt strîns de re cip ro c itate care im plică re sp o n sab ilitate a cred in ­
ciosului faţă de sem enii săi. M esajul creştin are un ca rac ter social, e x ­
prim at în teologia p atristică şi p rin co n sid erare a B isericii ca «fam ilie a
lui Dum nezeu», ca o u n itate a celor m ulţi care form ează o com unitate
de cred in ţă şi viaţă. B iserica este în to td e au n a o en tita te socială vizibilă.
In d iferen t că d oreşte sau nu, ca e n tita te socială ea este o re a lita te de in ­
fluenţă în dom eniul social. B iserica are o enorm ă m isiune p en tru lume
şi societate, m isiune care nu se re strîn g e num ai la e lib erare a indivizilor
din robia păcatului. H ristos, R ăscum părătorul lum ii, v re a ca B iserica să
fie a elib erării de ex p lo a ta re, opre siu n e şi orice alt fel de rău tem poral
27. Pr. Prof. D. S tăn ilo ae, Iisu s H risto s sau resta u ra rea om ului..., p. 62.
28. L'Epitre ă D iognet, trad. H. I. M a rro u , Coli. «Sourccs C hretien jies» , 33, P a ri1-
19:>1. p. 65.
29. S fîntu l V asile cel M are, C u v în t rostit în tim p ele fo a m e te şi secetă , în ro r.
de Pr D. Fecio ru , B ucureşti, f.a., p. 14— 15.
30. Pr. Prof. I. Com an, U m a n ism u l O rto d o x iei ro m â n eşti, B ucureşti, 1948, p. 25
ÎNDRUMĂRI PASTORALE

re a lită ţi produse şi p e rp etu ate de păcat. A fi în lum e şi în istorie în ­

seam nă sa fim creştini cu tim pul nostru. «Cei care ar voi să izoleze c e ­
tate a păm în tea sc ă de trec u t şi de ete rn ita te pierd dim ensiunea în ca re
v ieţile om eneşti îşi au ultim ul sens şi persp ectiv a în care n evoile v ieţii
păm înteşti sînt cu ad e v ă ra t v ăzute. Dar tot aşa, cei care ar voi să asp ire
cu dev o ţiu n e spre cer fă ră să realizeze a n ticip a rea cerului ce treb u ie
g ăsită în c e tatea p ăm întească, a ju tă o falsă dihotom ie, care e cauza
m ultor rele» :il.
B iserica, ca in stitu ţie şi popor al lui Dum nezeu, treb u ie să ac ţioneze
în so lid a ritate cu toţi oam enii de b u n ăv o in ţă p en tru binele lum ii. «Ecle-
ziologia socială se b azează pe ideea de com uniune şi îşi are su rsa în
t>cea «rudenie» dintre D um nezeu şi om şi a oam enilor între ei. Deci, nu
este v o rb a de o sim plă s o lid a ritate um ană, ci de o p artic ip a re ontologică
din care decurge n ec esitatea de ră sp u n d ere re cip ro c ă şi de slujire» 3-.
B iserica îşi ju stific ă m isiunea sa fiind p re zen tă în lum e, nu în tr-u n
scop de dom inaţie sau de clericalism , ci prin cola b o rarea ei v ie şi d in a ­
m ică cu societa te a um ană, prin slu jire a lum ii cu sm erenie, cu o n esti­
tate şi cu co n ştiin ţa v ie că aşa m erge pe urm ele C elui ce a sp ălat p icio a­
rele U cenicilor (Ioan 13, 15). M în tu ito ru l H ristos este p en tru creştini
m odelul de a sluji lum ea. A c easta îl face pe S fîntul Ioan G ură de A ur
să zică cred in cio şilo r săi şi nouă : «Luaţi-vă de acolo m odelul. Iată un
chip perfect. Lui a s e m ă n aţi-v ă în fiec are zi» 3!. N um ai o B iserică ce
p ra ctică p u te re a în spirit de um ilinţă, în v ed e rea re alizării unei com u­
nităţi de p ărtă şie şi de slujire, p o ate fi p en tru lum e un «semn» al
îm părăţiei.
«P ărăsind lum ea, B iserica ar re n u n ţa nu num ai la m isiunea sa, ci
de asem enea la dra g o ste a lui D um nezeu, care, atît a iubit lum ea, că a
dat pentru ea pe Fiul său unic. D um nezeu a iubit lum ea ca fiind c reaţia
sa, şi a c ea stă d ragoste a lui D um nezeu răm îne în lum e p în ă la v e n ire a
Fiului în tru slavă. P roblem a «acceptării» sau «nonacceptării» lum ii de
că tre B iserică, este o falsă problem ă. «Biserica nu p o ate accepta lum ea,
ca şi cum ar fi a lumii, p en tru că B iserica nu e din lume, dar ea nu p oate
nici să n-o accepte, p en tru că ex istă în ea şi pentru că are, în ra p o rt
cu ea, o m isiune specială» 34.
Responsabilitatea concretă a Bisericii în slujirea creştinilor, astăzi.
C reştinii p ătru n şi de în sem n ătate a ro s tu rilo r lor pe păm înt au ch e m a­
re a să re ad u că în ac tu alita te şi să în tru p ez e în re alită ţi de v ia ţă do ctrin a
s o cială a M întuitorului n ostru Iisus H ristos. M isiunea lor este de a trăi
in ten s cu alţi oam eni, de a m erge ală tu ri de ei în m unca lor grea, in
su fe rin ţe le lor şi în s p eran ţele lor. C reştinii treb u ie să a n u n ţe p rin p ro ­
pria lor v iaţă şi prin m ărtu ria lor că D uhul lui D um nezeu este d eja în
lucru în lume.
S lujirea se întem eiază pe p re cep te le evanghelice, precum şi pe sp i­
ritul de co m u n itate al oam enilor, fiind o consecinţă m orală a «proexis-
31. M ichael R am sey, G od, C hrist and th e W o rld , London, 1969, p. 116.
32. f A nto n ie P lăm ă d ea lă , Biserica slu jito a re..., p. 269—270.
33. S aint Je a n C h rv so slo m e, Des O u e v re s co m p lete z, D. M. Je an in , Paris, 1865,
voi. XI, p. 81.
34. Prof. N. A famasiev, op. cit., p. 25.
90 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

teniei», adică a ex isten ţei p en tru alţii şi îm preună cu alţii, urm ărind
rid ica rea com unităţii um ane pe trep te m ai în alte de p ropăşire :v\
C reştinul, a v e rtizat de pre zen ţa p ăcatului şi a răului în om (egoism,
orgoliu, nevoia de a dom ina şi a av e a cît m ai m ulte satisfacţii m ateriale),
treb u ie să joace rolul său evanghelic, de ferm ent în aluatul um an ; c re ­
dinţa sa trebuie să-i perm ită de a fi o lum ină pe care să nu o lase sub
obroc (M atei 5, 15). O bştea c reştin ă reprezintă, deci, aluatul prin care
H ristos, în D uhul Sfînt, dospeşte to ată frăm în tă tu ra (M atei 13, 33), adică
transform ă lum ea. Ştiind că dra g o ste a în tre oam eni este esenţialul m e­
sajului eva nghelic, creştinul treb u ie să caute p este tot ocaziile de a
p ractica dragostea, de a o răspîndi. T rebuie să ştie că rolul său, m ărtu ­
ria credinţei sale, este de a face ex p licită acţiu n ea ascunsă a lui Dum ­
nezeu în lume, făcînd-o m anifestă prin exem plul propriului său a n g a ja ­
m ent, lucid şi plin de speranţă. ('C reştinii sînt trim işi nu să ju d ec e lum ea,
ci să aducă v e ste a cea bună a m întuirii, dre p tă ţii şi îm păcării : «Cu pace
să ieşim, întru num ele Dom nului» 36.
R esponsabilitatea creştin ă faţă de problem ele om enirii contem po­
ra n e este m ult m ai m are în tr-o vrem e ca a n oastră, cînd Biserica, prin
credincioşii ei, v enind în co n tact cu to ate re alită ţile v ieţii practice şi
sociale, trebuie să-şi justifice p rezenţa şi u tilitatea ei în lum ea creştină.
«Biserica — zice H om iacov — nu este o doctrină. Ea nu este un sistem
şi nu este nici o instituţie. B iserica este un organism viu al adevărului,
al slujirii sau m ai exact, ad e v ăru l şi iubirea ca organism » 3T.
E vanghelizarea vizează în profunzim e un niv el m ai radical, acela al
relaţiei fiecărui om cu Dum nezeu, al d esă v irşirii sale duhovniceşti şi
um ane, dar ac ea stă dim ensiune v ertic ală tra v e rse a z ă obligatoriu dim en­
siunea orizontală a efortului de prom ovare şi e lib erare um ană. «Sepa­
ra re a între v ertic al şi orizontal, între ev a n g h elizare şi acţiu n e a socială,
în tre teologia ev a n g h elică şi cea a eliberării, este o p o larizare nu num ai
artificială, ci şi nebiblică. C ăci E vanghelia este, în acelaşi timp, p ro c la­
m area unui m esaj dum nezeiesc că tre lum e şi p re zen ta rea unui mod de
v iaţă» 3S.
M esajul ev a n g h elic este cu ad e v ăra t lib era to r al om ului şi, în acelaşi
timp, contestata?- ai tu tu ro r alien ă rilo r şi opresiunilor. P orunca «Să iu ­
beşti pe aproapele lău ca pe tine însuţi» (M atei 22, 39) înseam nă «să te
îngrijeşti de ap ro ap ele tău ca de tine, să suferi pentru el ca p en tru tine,
sa te bucuri de bucuriile lui ca de ale tale, să se îm p ărtăşe ască de b u cu ­
riile vieţii egal cu tine, re alizîn d ad e v ăra ta dreptate, şi inlăturind orice
d ista n ţă sp iritu ală intre el şi tirie. A c easta este iubirea absolută» 39. Iar
slu jirea lui Dum nezeu se validează, se verifica prin slu jirea oam enilor.
S lujirea aproapelui şi a lum ii se echilibrează cu slu jirea lui Dum nezeu
şi a n o astră înşine şi dă un sens vieţii noastre.
35. Pr. Prof. D. S tăn ilo ae, S e rvire şi p ro e xislen ţă . in «G lasul Bisericii» X XII (1963!.
11 — I?. p. 1027.
36. Pr. Prof. lori Bria, M ărtu ria creştin ă în B isericii O rto d o x ă .... p. 108.
’7 G. La m arin e, V n a m Lociam , P re la te u u x o c u vre s th e o lo g iq u e s de II. S. Khom ia-
P. r K 1930, p. .18.
H. Pr, Prof, Ion Bria, M ărturia c reştin ă a B isericii O rtodoxe..., p. 9Î.
«, Pr. Prof. D. StL niloae, O p in ii în leg ă tu ră cu v iito ru l S iîn tu lu i şi M arelu i Sinod
■: x in O rto d o x ia.. XXV (1973), nr. 3, p. 440.
ÎN D R U M Ă R I p a s t o r a l e 91

De ac ee a B iserica nicio d ală n-a în ţeles că Irebuie să închidă pe

credincioşii săi într-o com unitate p re o cu p ată exclusiv de problem ele de
credinţă, ci în lru c ît aceştia sînt şi ei fiinţe om eneşti reale, «vrea să c o n ­
trib u ie la cre şte re a lor spre a d eveni factori folositori ai com unităţii
um ane deschise v ieţii largi, p re o cu p ată de. to ate problem ele ex is te n ­
ţei» 40. Paul Evdokim ov num eşte B iserica «m acro-anthropos», aşa după
cum om ul este un m icrocosm os 41 ; asta înseam nă că ea, în ca lita te de
«Trup al lui H ristos», treb u ie să-I p re ia funcţia slujirii pe care şi-a
an u n ţa t-o şi a transm is-o în istorie p rin apostoli» (M arcu 10, 45 ;
Ioan 13, 15).
C reştinii pot fi im portanţi factori de in flu en ţă şi de opinie, acţio-
nînd. asupra unei opinii publice, plină de p re ju d e că ţi ra siste sau egoism
de clasă, sau an u n ţîn d u -i pe ce tăţen i asu p ra am eninţării po lu ării şi d e ­
g ra d ării care apasă asupra m ediului în c o n ju ră to r şi deci, asupra om ului
însuşi. B iserica p oate tran sm ite lum ii c o n v in g e rea că «creaturile iui
Dum nezeu slujesc nu lui D um nezeu, nici în g erilo r şi nici lor inşile, ci
num ai om ului» 42.
Biserica, în v irtu te a E vangheliei ca re i s-a încredinţat, p roclam ă
d re p tu rile om ului, re cu n o aşte şi ţine in m are cinste dinam ism ul tim p u ­
lui nostru, care, peste tot, dă un nou ela n acestor drepturi. In v rem ea
noastră, m ilioane de oam eni suferă de foam e, de lipsa de acces la b u n u ­
rile culturale, de ex p lo a ta re, d iscrim inări şi opresiune. P entru a-i co n ­
vinge de ad e v ăru l în v ăţătu rii creştine, B isericile treb u ie să devină ele
în sele B iserici ale săracilo r şi o prim aţilor, să se identifice cu nevoile
a c esto ra şl cu lup ta lor p entru dem n itate um ană şi d re p ta te socială. F ie­
c a re creştin în p a rte şi toţi la un loc tre b u ie să fie ală tu ri de cei ce
tru d esc să în lătu re discrim inările etnice, ra sia le sau de orice fel ar mai
fi ele în lum e, căci «nu ex istă e g a lita te şi în fră ţire acolo un d e oam enii
sînt îm părţiţi în p riv ileg iaţi şi ned rep tăţiţi, în bogaţi şi săraci, în liberi
şi robi, în instruiţi şi ignoranţi» 4:\
P rin ex a m in a rea im p licaţiilor m ai largi ale p articipării pe plan social,
B isericile se străd u ie sc să dea fiec ăru ia m ijloacele de a fi m ai re sp o n ­
sabili şi m ai re cep tiv i în luptele cotidiene duse p e n tru a in sta u ra o lum e
m ai b u n ă şi m ai dreaptă. «Întrezărind acel suspin al creaţiei com parabil
cu d u re rile n aşterii (Rom., 8, 22, 23) B isericile treb u ie să trăia scă în
m ijlocul luptelor ac tu ale ale lum ii, e x e rcitîn d o m isiune profetică, ce
le este proprie, adică de a zice «da» la to t ce este conform cu îm părăţia
lui Dum nezeu, aşa cum a d escoperit-o în v iaţa Lui, H ristos, şi a zice «nu»
faţă de tot ce deg rad ea ză dem n itatea şi lib ertate a fiinţelor um ane şi a
o ricărei creatu ri vii. Ele sînt chem ate să dev in ă factori de reconciliere
în tr-o lum e divizata, sa ia poziţii proprii, evanghelice, îh lu p tă şi
conflicte» 44.
40. Idem, C on?unila(o p rin iubire, in <O rto d o x ia» X V (1903), nr. 1, p. 5.7.
41. P. E vdokim ov, L'Egli&c ci la Soc io li:. La d im e n sio n socialo c/e T ecclcsio lo q ie
orth o d o x e, în «C ontaetsf' X IX Mt'S7|, nr. 59—60, p. 207
42. Prof. N. Z ab o lo tsk y . op. cit., p, 37.
43. Pr. Prof. D. Belu. ftesponsofajiiiofoa cred in c io su lu i, în «M ilrooolia A rd ealu lu i»
X X III (1978), nr. 10— 12, p. 826.
44. Pr. Prof. Ion Bria, .M ariur/a c reştin ă a B isericii O rtodoxe..., p. 91.
92 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

D acă creştinii sînt credincioşi D om nului şi ate n ţi la sem nele tim pu­
lui ei vo r fi av a n g ard a p ro g resu lu i um an ad e v ăra t. B iserica şi creştinii
trebuie, nu num ai să p redice c o n v e rsiu n ea individuală, dar să se s tră ­
d uiască pen tru înnoire continuă, că nu putem scăpa de p u terile în tu ­
nericului în v iata p erso n ală d acă nu ne purificăm şi nu construim un
m ediu divin de pace, bu n ăta te , sin cerita te. «Biserica treb u ie să fie deplin
a n g a ja tă în lume, ac ea sta fiind d ato ria ei istorică. Dar ea trebuie să aibă,
de asem enea, o viziune a îm p ără ţie i pe care o poate oferi lum ii. Fără
a c ea stă viziune eshatologică, lum ea răm îne fără n ăd e jd e şi o istorie fără
\ iziune eshatologică este co ndam nată la m oarte. B iserica este prezentă
aici p en tru m întuirea istoriei şi nu num ai pen tru a urm a cursul
istoriei» jr>.
La a V l-a A dunare g en e rală a C.E.B., de la V an co u v er — C anada
(24 iulie — 10 au g u st 1983), în alt P rea Sfinţitul A ntonie, M itropolitul
A rd ealu lu i spunea : «Tot ceea ce am eninţă omul, tot ce am eninţă pacea,
v iaţa şi echilibrul ecologic al P lanetei, treb u ie san c ţio n a t ca im oral, ca
păcat. S tă în p u tere a B isericilor să definească, să prom oveze şi să im ­
p ună principiile unei noi ordini m orale. La rindul ei, o ordine m orală
n ouă va sprijini realm ente şi în m od eficient o nouă ordine econom ică» 4h.
B iserica creştină învaţă, de altfel, că p rogresul tehnico-ştiinţific treb u ie
să fie dublat de unul spiritual-m oral, astfel ca «civilizaţia să in tre în
serviciul om ului şi sub com andam entele eticii superioare» 4T.
P entru că d re p tu rile om ului nu pot fi tra ta te ind ep en d en t de p ro ­
blem ele m ai g en e rale ale păcii, dreptăţii, m ilitarism ului, dezarm ării şi
d ezvoltării, B iserica treb u ie să sp rijin e acţiunile m enite să elim ine orice
form e de com portare inum ană, de b ru talitate, discrim inare şi opresiune.
«Bisericile şi creştinii pot şi treb u ie să fie in strum ente ale reconcilierii
şi ale păcii intru d rep tate. Pace, dezarm are, d re p tu rile om ului, locul
fem eii în B iserică şi so cieta te ; şom ajul, m izeria, ecologia, iată cîtev a din
problem ele dificile că ro ra noi creştinii, treb u ie să le căutăm soluţii, îm ­
p re u n ă cu toţi oam enii doritori de bine» 4S.

«Biserica, în v iaţa p o porului nostru, — spunea P rea F ericitul P a­

triarh Iustin — , a fost m ereu un loc de ad ă p o st atunci cînd era nevoie.
A dat celor neputincioşi p utere, n e ş tiu to rilo r în v ăţătu ră , a făcut to t ce
a p u tu t ca o m am ă a d e v ă ra tă a poporului în m ijlocul căruia a tră it şi
a slujit. Astăzi, cînd o lum e n o u ă se clădeşte sub ochii noştri, Biserica
îşi îndeplineşte în d ato ririle sale dînd credincioşilor ceea ce au nevoie
p en tru vrem urile pe care le trăie sc» 49.
45. *** L'approche p n e u m a to lo g iq u e du m ystcre d e TEglise, c o n fe rin ţă tin u tă la
G en e v a (17 m ai 1977), în «E piskepsis» n r. 169/1977, p. 10— 11. .
46. Pr. D um itru Soare, P articiparea u n ei d e leg a ţii a B isericii O rto d o x e R om âne
-:eo cic a V l-a A d u n a re G enerală a C o n siliu lu i E cu m en ic al B isericilor, in «B.O.R.-.
a 1983). Tir. 7—«, p. 473.
17. Pr. Prof. I. T o d o ran , T e h n ic ă şi spirit, Sibiu, 1944, p. 88.
4", Dr. A n to n ie P lăm ăd eală, M itro p o litu l A rd e alu lu i, Un e ve n im e n t im p o rtan t în
- <.-• umerjj'sm u/ui, în «T eleg rafu l Rom ân», a n u l 131, nr. 39— 40, p. 1, 4.
■. Pr. Lect. Dr. N ic o lae D. N ec u la , S ă rb ă to rire a S iin filo r T rei Iera rh i la In stitu tu i
r .e rsila r din B u cu reşti, în «Studii T eologice» XXXIII (1981), nr. 3— 4, p. 289.
în d r u m ă r i p a s t o r a l e 93

A stăzi, în noul co n te x t social, în ca re îşi d esfăşo ară m isiunea sa

proprie, B iserica n oastră, cu iubire şi om enie, îşi exprim ă slu jire a ei
faţă de popor prin s p rijin irea u n ităţii n aţio n ale şi a s o lid a rităţii întregii
obşti rom âneşti în p ro m o v area p ro g resu lu i m ateria l şi s p iritu al al tu tu ­
ror. Prin ac ea sta a ra tă cît de eficientă este forţa dra g o ste i în procesul
unificării, dez v o ltă rii şi înnoirii s o cietă ţii um ane şi a lum ii întregi, cum
afirm ă şi S fîntul Ioan G u ră de A ur : «Tem elia v ieţii sociale şi rădăcina
tu tu ro r bun u rilo r este iu b irea de oam eni» ®°. A c easta p entru că « dra­
gostea ţi-1 a ra tă pe ap ro ap ele ca pe un a lt eu ; ea te în v a ţă să te bucuri
de bucuriile sale, ca de ale tale, şi să-i suporţi d u re rile ca pe ale tale.
D ragostea ad u n ă m ulţi în tr-u n singur trup şi le tran sfo rm ă sufletele în
tot atîte a locaşuri ale D uhului» 51. A c eastă dra g o ste o p ro p o v ă d u ie şte şi
o p ra ctică B iserica O rto d o x ă R om ână în ca d ru l că reia s lu jito rii sînt
conştienţi că treb u ie «să fie fa ţă de com unitate ceea ce este sufletul faţă
de trup» 52.
B iserica creştină, care de la C incizecim e şi-a asum at ră sp u n d ere a
u n ică de a fi «trupul» lui H ristos în tim p şi spaţiu, în c o n tin u itate şi
com uniune cu A postolii, prin care lu m ea a fost atra s ă în sfera D uhului
lui D um nezeu, este p ă tru n să de co n v in g e rea că p en tru re alizarea binelui
şi trium ful lui în lum e treb u ie — du p ă ex p resia F ericitu lu i A ugustin —
«să se lărg e asc ă spaţiile iubirii» 53.
în lum ea ac estei re s p o n sab ilităţi şi convingeri, B iserica O rtodoxă
R om ână, îm preună cu to a te B isericile de pe glob, îşi m anifestă slu jirea
prin co m baterea răului din lum e, prin lu p ta p en tru ap ă rarea viito ru lu i
om enirii, p rin re s ta u ra re a dem n ităţii v ieţii, acolo unde ac ea sta este
afectată, contribuind la în n o b ila rea şi co n tin u a în fru m u seţa re a e x is te n ­
ţe i um ane.
N um ai prin efortul c reştin ilo r de aici şi de p re tu tin d en i de a extinde
îm p ără ţia lui D um nezeu pe păm înt şi de a p re zen ta E vanghelia lui
H ristos lum ii de astăzi se v a aju n g e ca om enirea, scu tu tra tă de coşm a­
rul am e n in ţă to r al m orţii, să trăia scă o v iaţă dem nă, p lin ă de sens şi
re alizări în folosul tuturor.

CREŞTINUL
ŞI REALIZĂRILE ŞTIINŢEI ŞI TEHNICII
Prof. IORGU IV A N

1. A b a te ri de la in te rp re ta re a şi a p lica rea co rectă a în v ă ţă tu rilo r

cu p rin se în Sfînta S crip tu ră şi în S fînta T ra d iţie — cele două izvoare
fundam entale ale în v ăţătu rii B isericii O rto d o x e — au e x is ta t dintot-
d ea u n a după .căderea prim ilor oam eni în păcat, fiindcă pizm aşul m în tu i­
rii oam enilor şi-a găsit to td eau n a u n elte p rin ca re să-i în d ep ă rteze de
50. S fîntul Io an G u ră de A u r, O m ilie în cin ste a Iu i Lazăr, 6, P. G. 48, col. 990.
51. Idem , De p e rlec ta caritate, 2, P. G. 56, col. 281.
52. S fîn tu l G rigorie d e N azianz, A p o lo g ia sa u c u vîn ta rea în care arată m o tiv e le
ce l-au înd e m n a t să lugă de P reoţie, trad . d e Pr. N. Donos, H u şi' 1931, p. 49.
53. F e ricitu l A ugu stin , Serm o 69, P. L. 5, col. 440— 441.
94 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

la calea cea d re ap tă şi să-i d u că aslfel la p ierzare ; dar p arcă niciodată

n-au apărut m ai m ulte şi m ai p rim ejdioase ră tă ciri de îa în ţeleg e rea co­
re ctă a în v ăţătu rilo r Sfintei S cripturi ca In -vremea n oastră. B iserica
O rto d o x ă n-a socotit nicio d ată ştiin ţa şi teh n ica in com patibile cu c re­
dinţa creştinilor în .aju to ru l iui D um nezeu. D im potrivă, ea a apreciat
progresele ştiinţei şi tehnicii ca produse ale p u terilo r cu care D um nezeu
a în ze strat pe oam eni ca să ducă la îndeplinire p orunca pe ca re a dat-o
prim ei p erechi de oam eni, cînd, b inecuvîntîndu-i, le-a spus : «C reşteţi
şi v ă înm ulţiţi şi um pleţi păm întul şi-l supnneţi ; şi stăp în iţi peste peştii
m arii, peste p ăsă rile cerului, peste toate anim alele, peste v ie tăţile care
se m işcă pe păm înt şi p este tot păm întul» (Fac., 1, 28). A şadar, Lot ceea
ce om ul a in v en tat şi a p e rfec ţio n a t ca sa stăp în ea sca păm întul şi m area,
în v ed e re a p ro c u rării celor n ec esare vieţii, a re alizat în cadrul m isiunii
ce i s-a încre d in ţa t de că tre C rea to r şi cu a ju to ru l p u terilo r sau d aru rilo r
cu care a fost în ze strat în ac est scop. C oncepţia B isericii O rtodoxe d es­
pre im portanţa şi folosul ştiinţei, p en tru binele şi p rogresul societăţii,
a exprim at-o foarte clar — in tre alţi Sfinţi P ărinţi — Sfîntul G rigorie de
N azianz, spunînd : ‘ Prim ul d in tre bunuri este ştiinţa ; şi eu nu înţeleg
num ai ştim ţa n oastră, care se ocupă de m în tu ire şi de frum useţea bunu­
rilor sp irituale, ci m ă re fer la ştiin ţa p rofană pe care a liţia creştini
— orbiţi, fără îndoială — o resping ca plină de prim ejdii, ca îndepărtînd
de D um nezeu. Să nu dispreţuim ştiinţa, fiindcă displace unora, ci să
privim pe vrăjm aşii ei ca jo sn ic i şi ignoranţi. Ei ar dori ca to ată lum ea
sa li se asem ene, p en tru a-şi ascunde ig n o ran ţa ioc în cea a altora. A
nu av e a decît m o rav u rile sau num ai singură ştiinţa, înseam nă a nu avea
decît un ochi. Dar cei care strălu c esc in am îiidouă în acelaşi timp, aceia
sînt cu ad e v ăra t perfecţi» (C uv. 43, 10— 12 passiin).
2. Este cunoscut de altfel că cei m ai strălu c iţi apologeţi ai creşti­
nism ului, ca şi cei m ai bogaţi şi docum entaţi lîlcuitori ai Sfintei S crip­
turi, au avut o tem einică p re g ătire în ştiin ţe profane, ca : filosofia, d re p ­
tul, retorica, ş.a. M enţionăm , num ai ca exem plificare, pe Tertulian,
O rigen, Sf. Ioan G ură de A ur şi Sfîntul V asile cel M are. La aceştia doi
din urm ă ne vom referi îndeosebi, pentru a arăta că nu păc ătu ieşte
creştinul care foloseşte pro g resele ştiinţei şi tehnicii în scopul u şu ră m
şi îm bunătăţirii vieţii, şi că nu co n tra v in e încrederii pe care trebuie să
o aibă în a ju to ru l lui Dum nezeu, dacă apelează şi la aju to ru l m edicilor
cînd s-ar îm bolnăvi.
M eseriile sau arte le pe ca re om ul şi le-a în su şit la început au fost
în strîn să leg ă tu ră cu nevoile indispensabile vieţii. în ac ea stă privinţa
S fîntul Ioan G ură de A ur, arătîn d că om ul şi-a însuşit dintru început
m eseriile şi artele, le m en ţio n ea ză în o rd in ea im portanţei lor p en tru om
a stfel : «M eşteşug este ag ric u ltu ra ; m eşteşug este şi ţesăto ria ; m eşteşug
e ste şi zidăria — m eşteşuguri care sîn t foarte treb u ito are şi care cuprind
în ele în trea g a n o astră viaţă. C elelalte m eşteşuguri sînt slu jito are ac es­
tora, ca de pildă : tu rn ă to ria de aram ă, tîm plăria, păstoritul, etc. în să d in ­
tre to ate acestea cea m ai tre b u ito a re este agricultura, pe care Dum nezeu
a introdus-o de la început, ch iar cînd l-a plăsm uit pe om. F ără de încăl­
ţăm inte şi fără de h aine este cu p u tin ţă a trăi cineva ; fără de agricultura
însă este cu neputinţă> (v. E xplicarea Epistolei a Il-a către C orinteni, trad.
ISDRUMĂRI PASTORALE 95

de A rh ie reu l Teodosie P loieşteanul, B ucureşti, 1910, p. 196). In tr-ad ev ă r,

uşa se a ra tă în S fînta S criptură : «Şi a lu at D om nul D um nezeu pe omul
pe care-1 făcuse şi l-a pus în raiul cel din Eden ca să-l lucreze şi să-l
pazească» (Fac., 2, 15), arătîn d u -se în acelaşi tim p că om ul care Îndepli­
neşte bine ac ea stă rîn d u ială este ră sp lă tit p en tru m unca lui cu rod îm ­
belşugat, aşa cum a fost ră s p lă tit Isaac : «Şi a sem ănat Isaac in păm întul
acela şi a cules în acel an rod însutit. Dom nul l-a binecuvîntat» (Fac.,
2u, 12). P entru fiecare dintre m eserilie de care om ul a av u t n e\ oie, rea-
iizindu-le prin s tăru in ţă şi in v en tiv ita te , el şi-a u şu ra t şi şi-a îm b u n ătăţit
m unca, creînd unelte şi m aşini to t m ai p erfecţionate. A stfel a in v en tat
pluguri care pot ră stu rn a d e o d a tă m ai m ulle brazde, dar şi trac to are care
să poată trag e u n asem enea plug ; a in v e n ta t sem ănători perfec ţio n a te
pentru îm p răştiere a uniform ă a sem inţelor, p en tru ca toate firele încolţite
sa se dezvolte în cît m ai bune condiţiuni şi să dea cit m ai bogate roade ;
a in v en tat m aşini care în acelaşi tim p seceră, treieră, lea g ă în baloturi
paiele ca sa uşureze rid ica rea lor de pe te re n şi p en tru a se p u tea trece
cit m ai rep ed e la ara re a păm intului, în v ed e rea p re g ătirii lui pentru
v iito a rea în săm în ţare ; a in v en tat şi p erfecţionat m aşini de ţesu t p en tru
producerea a cît m ai m ulte şi m ai v a ria te ţesătu ri, p en tru ca, pe de o
p a n e , să satisfacă nevoile to t m ai m ari im puse de c reştere a populaţiei,
iar pe de altă parte, să cultive in acelaşi timp şi sim ţul p en tru frum os al
oam em lor ; a in v en tat a p a rate şi u n elte cu aju to ru l că ro ra este in stare
să zboare şi să lucreze la înălţim i de zeci de mii de kilom etri dea su p ra
p ă m in tu lu i; a in v en tat m ijloace care l-au aju ta t să aju n g ă pe Lună ca
să-i cerceteze structura, form atul şi atm osfera, în v ed e re a unei e v e n ­
tuale folosiri a bogăţiilor ei ; a in v e n ta t tehnici care l-au a ju ta t să trim ită
in cosm os instrum ente perfec ţio n a te capabile să-l inform eze despre co n ­
diţiile în care se găsesc celelalte p lan e te d escoperite pînă în pre zen t ;
a p lasat pe orbite circ u m te restre s a teliţi do taţi cu in strum ente care-1
inform ează m ai bine despre bogăţiile păm întului, ale m ărilor şi o ce an e­
lor, precum şi asupra m odificărilor atm osferice, prevenindu-1 asupra
ev e n tu alelo r furtuni, cicloane, pioi, zăpezi, cu tre m u re ; a in v en tat m eto ­
de de co n stru cţii cît m ai eficiente şi stiluri de a rh ite c tu ră care au c a ra c ­
terizat diferitele epoci ale istoriei o m e n irii; a in v e n ta t şi p erfec ţio n a t
a tîtea m eserii şi arte ca re chiar d acă nu sînt a tît de indispensabile v ieţii
ca ag ric u ltu ra, au contribuit to tu şi la în fru m u seţa rea şi în n o b ila rea vieţii
om ului, aşa cum este sculptura, pictura, m uzica, etc. ; a in v en tat şi p e r­
fecţionat m edicam ente p en tru în g rijirea săn ă tă ţii, folosind şi p ro p rie ­
tăţile de care dispun p lan tele şi diferite le ro a d e ale păm intului ; a in ­
v e n ta t şi p erfec ţio n a t ap a rate p en tru d ep istarea p ărţilo r b o ln av e ale
organism ului um an, ca şi in strum ente cu a ju to ru l că ro ra chirurgi dotaţi,
specializaţi, pot salva m ulte v ieţi om eneşti ; a in v en tat m ijloace de co ­
m unicare — la orice dista n ţe ■ — în tre oam eni, com unicînd chiar şi cu
ap a rate trim ise p en tru c e rce tări în Cosm os.
în ac elaşi tim p însă, din în clin are a sp re rău, care este în firea om u­
lui, au fost in v en tate şi to t felul de arm e, unele m ai perfec ţio n a te decît
altele, fiind în m ăsură să d istru g ă — dac ă ar fi folosite — nu num ai
v iaţa întregii om eniri, ci şi p ro p rie ta te a păm intului de a m ai produce
tot felul de roduri, aşa cum a fost în ze strat de C reator, spre binele şi
96 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

fe ricire a om ului. A sem enea invenţii şi perfecţionări, fiind c o n tra re

scopului p en tru care D um nezeu a în ze strat pe om, s în t condam nate de
că tre toţi creştinii. Exstă to tu şi ră tă ciţi şi înrăiţi în co n ştiin ţa c ă ro ra
resp ectu l p en tru v ia ţa sem enilor a dispărut, şi aceştia nu ezită să folo­
sea scă asem enea arm e sau m ijlo a ce d istru g ăto are îm potriva oam enilor
care nu s-au făcut cu nim ic v in o v aţi nici faţă de ei, nici faţă de societate.
E xistă în schim b şi o altă ca teg o rie de oam eni care, invocind chiar
cred in ţa în aju to ru l lui Dum nezeu, refuză folosirea ro ad elo r progresului
ştiin ţei şi tehnicii, şi resping, în caz de boală, atît p en tru ei cît şi pentru
copiii lor, orice form ă de aju to r din p arte a m edicilor lor, fie de adm inis­
tra re a unor m edicam ente in v en tate de specialişti şi v erificate ca folosi­
to are în anum ite boli, fie de in d icare a unui regim alim entar, fie de in ­
terv e n ţie chirurgicală. La asem enea ră tă ciţi — ex isten ţi şi în zilele n o as­
tre — s-a re ferit Sfîntul V asile cel M are încă din v ea cu l al IV -lea.
3. A stfel, la în treb a rea : «Dacă folosirea a rte i m edicale corespunde
scopului pietăţii», ca re form ează ultim a d in tre R egulile M ari (a 55-a),
S fîntul V asile răsp u n d e pe larg, arătîn d că în tru cît şi arta m edicală a luat
fiinţă ca şi celelalte arte (agricultura, ţesutul, zidăria), to t prin v o ia lui
D um nezeu, nu este incom patibilă a p e lare a la m edic, în caz de
boală, cu c red in ţa creştin u lu i în aju to ru l A to tp u tern icu lu i Dum ­
nezeu. Prin răspunsul în ţelep t al Sfîntului V asile cel M are la
a c ea stă în treb a re sîn t condam nate aspru m ulţim ea g ru p ă rilo r re ­
ligioase din zilele n o astre ca re refuză orice aju to r al ştiinţei
m edicale, în caz de boală, şi care p rin tr-o asem enea atitu d in e
p ăc ătu iesc îm potriva voii şi rîn d u ielii lui Dum nezeu, C are a dat plan telo r
şi ierb u rilo r pe care le p roduce păm întul p ro p rie tăţi ce pot fi de folos
om ului atunci cînd sînt în tre b u in ţa te cu pricepere. In acest sens, Sfîntul
V asile cel M are spune : «F iecare a rtă ne-a fost dată de D um nezeu ca
aju to r p en tru n atu ra n o astră slabă. Spre exem plu a g ric u ltu ra ne-a fost
d a tă p en tru că cele ce cresc de la sine din păm înt nu sînt în d ea ju n s p en ­
tru satisfac erea nevoilor n o astre ; apoi arta ţesutului, fiim ică p u rtarea
îm brăcăm intei este n ec esară şi p en tru b u n ăc u v iin ţa şi p en tru ap ă rarea de
influenţa d ău n ă to a re a aerului ,• iar zidăria la fel, şi tot astfel şi arta m e­
dicală. D eoarece corpul nostru, din cauza slăbiciunii lui, este supus la d i­
ferite influenţe păg u b ito are, p arte ven in d din afară, parte născ u te d in lă­
un tru — prin m încăruri — , şi suferă cînd din cauza ab undenţei, cînd din
lipsă, de ac ee a ni s-a d at de că tre Dum nezeu, conducătorul v ieţii noastre
întregi, arta m edicală, ca un m odel pen tru v in d ec are a sufletului, pentru
ca prin ea să se taie ceea ce este de prisos şi să se adauge ceea ce este
de treb u in ţă. C ăci precum n-am fi avut treb u in ţă de in v en tarea şi m unca
agriculturii, dacă am fi răm as în p aradisul desfătării, la fel n-am avea
treb u in ţă de nici un aju to r m edical p en tru în lă tu ra re a durerilor, dacă am
fi răm as liberi de orice durere, aşa cum ne era d at după creare, înainte
de cădere. Dar aşa cum — du p ă ce am fost izgoniţi în acest loc şi am
auzit cu v in tele : «In su d o area feţei tale îţi vei m înca p îinea ta» (Fac.,
3. 19), dună lungă ex p e rien ţă şi o sten ea lă în lu cra re a păm întului — ara
d eprins a rta ag ric u ltu rii spre m icşo ra rea su fe rin ţe lo r (rezultate) din acest
blestem , fiindcă D um nezeu n e-a d at cu n o a şte re a şi p rice p erea acestei
arte, la fel, fiindcă am prim it porunca în to arc erii iarăşi în păm înt, din
care ara fost luaţi, şi fiindcă am fost uniţi cu ca rn ea cea pătim itoare, care
ÎNDRUMĂRI PASTORALE 97

din cauza p ăcatului a fost co ndam nată la p ieire şi p en tru ac ea sta este su ­
p u să ac esto r boli, (de aceea) ni s-a dat şi aju to ru l artei m edicale, care
a ju tă aţii cît se p oate pe cei bolnavi.
C ăci ierburile care sînt p o triv ite p en tru fiecare b oală n-au ră sărit
din păm înt aşa la întîm plare, ci s-au produs în m ed ce rt prin v o in ţa C re a ­
torului, ca să ne fie sursă de folos. De ac ee a p u terile m ateria le ce se află
în ră d ăcin i şi flori, sau în frunze, sau în sucuri, şi to ate cite din m etale
si din m are s-au găsit priincioase p en tru folosul corpului, to ate sînt a s e ­
m enea ac elo ra pe care le-am d esc o p erit ca să m încăm şi să bem . însă
ceea ce s-a in v en tat pe deasupra, fără să fie de treb u in ţă şi este rod al
curiozităţii, şi pretinde m ultă ocupaţiune, ţin în d u -n e în d rep ta tă spre g rija
cărnii ap roape toată viaţa, (de aşa ceva) creştinii treb u ie să se fe rea scă ;
iar de aria m edicală, dacă ar îi cîndva necesară, ei trebuie :;ă se Îngri­
jească s-o folosească in aşa le i Incit să nu-i atribuie ei atît cauza să n ă ­
tăţii cit şi a bolii, ci să prim ească binefacerile ei ca rînduite spre m arirea
lui D um nezeu şi ca un m odel al în grijirii sufletelor. Iar în lipsa a ju to a ­
re lo r arte i m edicale, să nu ne punem to ată nădejdea p en tru u şu ra rea d u ­
re rilo r num ai în ac ea stă artă, ci să ştim că D om nul sau nu v a lăsa să fim
în ce rca ţi m ai m ult decît putem su p o rta (I Cor., 10, 13), sau (va proceda)
ca atunci cînd — c îteo d a tă — p re g ă te a tin ă şi un g ea pe b olnavi şi le p o ­
runcea să se spele în Siloam (Ioan 9, 6— 7), sau ca altă d ată cînd se m ă r­
ginea la sim plă v o in ţa Lui, spunînd : «Voiesc, fii c u răţit !» (M atei 8, 3) ;
iar pe unii îi v a lăsa să lupte cu su ferin ţele spre a-i face m ai probaţi
prin ispitire ; la fel se întîm plă şi cu noi, c îteo d a tă ne a ju tă în mod n e ­
văz u t ţi în ascuns, cînd socoteşte că ac ea sta este în folosul sufletelor
noastre, iar altă d a tă socoteşte de bine să în treb u in ţez e şi m ijloace n e ­
m ateria le pen tru bolile noastre, (astfel) ca p rin am înarea' vindecării sa
ne facă m ai p u tern ic ă şi m ai co n stan tă am int-rea binefacerii, sau chiar,
precum am spus, ca să ne dea un m odel de im itat p en tru în g rijirea su fle­
tului. C ăci precum în p riv in ţa corpului este n ec esară fie în d e p ă rta re a a
ceea ce este străin, fie ad ă u g are a a c e ea ce este de treb u in ţă, la fel şi
în priv in ţa sufletului nostru, este n ec esar să îndepărtăm ceea ce este
străin şi să prim im ceea ce este p o triv it cu n a tu ra n o astră. Pentru, că
D um nezeu l-a făcut pe om dre p t (Eccl., 7, 29), şi pe noi n e-a rre a t spre
fapte bune, ca în tru ele să um blăm . Şi, desigur, aşa cum in cazul artei
m edicale, p en tru v in d ec are a tru p u lu i suportăm operaţii, cauterizări, şi
bem m edicam ente am are, la fel şi p e n tru v in d e c a re r sufletului, treb u ie
să suportăm tă ie tu ra cu v in telo r de m u strare şi m edicam entele cele am are
ale epitim iilor. A c easta o spune şi cu v în tu l profetic celor care nu s-au
îndreptat, m u s trîn d u -i: «O are nu m ai ex istă balsam în G alaad ? Ori. nu
m ai este nici un m edic acolo ? De ce nu se rid ică vin d ec are p en tru fiica
p oporului M eu?» (Ier., 8, 22). Şi faptul că v in d ec are a bolilo r în v ec h ite
se obţine prin trata m e n te diferite şi du re ro ase ap lica te timp îndelungat,
ac ea sta constituie un indiciu că şi p ăc atele sufletului trebuie să ]e în ­
d reptăm prin ru g ăciu n e stăru ito are, p rin căin ţă în d elu n g ată şi printr-o
disciplină aspră, pe care şi S criptura n e-o a ra tă ca suficientă p en tru în ­
sănătoşire. Aşadar, pentru faptul că unii nu în trebuinţează :n m od cinstit
arta m edicală, nu se cade să fu g im de orice folos pe care ea ni-1 poate
aduce. C ăci d acă cîţiva n e în frîn aţi în p lăceri se folosesc de arta fiertului,
B.O.R. — 7
 BISERICA ORTODOXĂ ROMĂNĂ

a coptului sau a ţesutului, p en tru iscodirea deliciilor, trec in d peste lim i­

tele necesităţii, nu însem nează că treb u ie să condam năm to ate arte le la
u n loc, ci dim potrivă, prin în tre b u in ţa re a d re ap tă a lor, să m ustram ceea
ce s-a corupt de că tre aceia. T ot aşa şi în privinţa artei m edicale, nu este
drept ca din cauza unei rele întrebuinţări a ei, să denigrăm darul lui
D um nezeu. C ăci dacă pe de o p a rte este lucru ex a g era t (negîndit înde­
ajuns) să-şi pu n ă cineva to ată n ăd e jd ea de în săn ăto şire a lui (numai)
în m îinile doctorilor — cum vedem că fac unii d in tre n efericiţii suferinzi
ca re nu se dau în lătu ri să-i n u m ească pe m edici chiar m în tu ito ri — pe
de a ltă parte, este în că p ăţîn are să fugi com plet de orice folos din cele
pe care le poate aduce m edicina. De aceea, precum Ezechia n-a socotit
şirul de sm ochine (pus pe ra n ele lui) dre p t cauza p rin cip a lă a în să n ă to ­
şirii lui (IV Regi 20, 7), şi nici n -a a trib u it acestuia v in d ec are a corpului
său, ci spre p re am ărirea lui D um nezeu a ad ă u g at şi m ulţum irea p entru
cre a re a sm ochinilor, la fel şi noi, cînd prim im plăgi de la D um nezeu, Cel
c are conduce cu d re p ta te şi în ţelep c iu n e v ia ţa n oastră. 11 rugăm întîi sa
ne facă să cunoaştem cauza p en tru care ne lo v eşte în încercări, şi apoi
să ne scape de suferinţe şi să ne dea răbdare, aşa fel în cît o d ată cu în ­
c e rca re a (la care sîntem supuşi) să ne dea şi p u te re a ca s-o putem su ­
p orta (I Cor., 10, 13).
D arul vindecării care ni se dă fie prin vin şi untdelem n, ca în cazul
celui căzut între tîlh a ri (Luca 10, 34), fie prin sm ochine, ca în cazul lui
Ezechia (IV Regi 20, 7), îl prim im cu recunoştinţă. Şi nu vom face nici o
deosebire, fie că p u rta re a de g rijă a lui D um nezeu se face în m od n e v ă ­
zut, fie că se face prin tr-u n u l din m ijloacele m ateria le care ad esea ne
conduc m ai eficace la c u n o a şte re a h aru lu i (ce vine) de la Dom nul. Dar
fiindcă adesea ne îm bolnăvim p en tru p ed e p sirea noastră, sîntem condam ­
n aţi să suportăm o v in d ec are d u re ro asă şi grea, ca p arte a pedepsei.
A şadar, ra ţiu n e a săn ă to a să ne în v aţă să nu fugim nici de o peraţii, nici
de cauterizări, nici de su fe rin ţe le pe ca re le pro v o a că m edicam entele
ta ri şi dureroase, nici de postiri, nici de regim aspru, nici de abţineri de
la lucruri v ătă m ă to are ; şi to ate acestea, o repet, ca să se salveze scopul
folosului sufletesc, aşa încît avîndu-1 pe ac esta ca m odel, să se înveţe
g rija de sine însuşi. E xistă însă şi pericolul de a că d ea în concepţia
ră tă c ită că p en tru o rice b oală este nev o ie de a ju to ru l m edicinei. Căci
nu to ate bolile ne v in de la n a tu ră sau de la o d ietă g re şită sau din alte
cauze corporale, pen tru care vedem că m edicina este c îteo d a tă de folos.
Fiindcă adesea bolile sînt p edepse p en tru păc atele noastre, v en ite (asupra
noastră) p en tru în toarcere. C ăci S criptura spune : «Pe cine iu b eşte Dom­
nul, pe acela îl ceartă» ; şi «P entru a c ea sta m ulţi d in tre voi sînt
n eputincioşi şi bolnavi, şi m ulţi au m urit. C ăci de ne-am fi judecat
noi înşine, nu am m ai fi ju d ec aţi. D ar fiind ju d ec aţi de Domnul,
sîntem pedepsiţi, ca să nu fim osîndiţi îm preună cu lum ea» (I Cor., 11,
30—32)- A şadar, cei de felul acesta, cînd vo r cu n o a şte greşelile lor, fiind
liniştiţi şi uitînd de aju to a re le m edicinei, treb u ie să îndure cele trim ise
a supra lor, după exem plul celui care a zis : «îndura-voi m înia Domnului,
căci am p ă c ătu it îm potriva Lui» (M ih.f 7, 9), şi să dea d o vadă de în d rep ­
tare, prin aceea că face roade vre d n ic e de că in ţă şi să-şi aducă am inte
de Dom nul care spune : «Iată că te-a i făcut sănătos, de acum sa nu mai
ÎNDRUMĂRI PASTORALE

păcătuieşti, ca să n u -ţi fie ceva m ai rău» (Ioan 5, 14). Dar bolile m ai p ro ­

vin c îteo d a tă şi la ce re re a celui ră u (a diavolului), cînd S tăpînul cel iu ­
bitor de oam eni pune la lu p tă ca un îm p o triv ito r al acestuia pe u n m are
luptător, şi dărîm ă trufia lui prin ră b d a re a la cea m ei în altă tre a p tă a
serv ilo r săi, ceea ce ştim că s-a întîm plat în cazul lui Iov (Iov 2, 6). Sau
şi ca exem plu p en tru cei n e răb d ăto ri se a ra tă de că tre D um nezeu unii
care pot să rabde şi să suporte pînă la m oarte, ca în cazul lui Lazăr, care,
acoperit de astfel de bube (Luca 16, 20), aşa cum se a rată în S criptură,
n icio d ată n-a ceru t ceva de la cel bo g at şi nici nu s-a ară ta t nem ulţum it
din cauza stării lui ; de ac ee a a şi obţinut odihna în sînurile lui A vraam ,
ca unul ce prim ise cele rele în v iaţa lui (Luca 16, 22, 25). Dar m ai aflăm ,
şi alte cauze p en tru care se îniîm plă bolile la sfinţi, ca în cazul Aposto*
lului. C ăci ca să nu se p ară că trec e p este lim itele m ateriei om eneşti şi
ca să nu cread ă cineva că el t r fi în ze strat de la n a tu ră cu ceva în plus
(lucru pe ca re l-au făcut unii licaonieni, ca re i-au adus cununi şi tauri)
(Fapte 14, 13), era bolnav n econtenit, ca să a rate că n a tu ra lui era cu
ad e v ăra t om enească. A şadar, ce cîştig p o t să aibă de la m edicină o a­
m enii de acest fel ? Nu este m ai d eg rab ă un pericol p en tru ei, ca unii care
s-au ab ă tu t de la în v ă ţă tu ra cea dreaptă, ca să se în g rijeasc ă de corp ?
De aceea, cei ca re s-au îm bolnăvit d intr-o dietă rea, treb u ie să se folo­
sească de v in d ec are a corpului ca de un m odel şi exem plu p en tru în g ri­
jire a sufletului, precum s-a spus m ai înainte. C ăci ab ţin erea de Ia cele
păg u b ito are (cerută) de ra ţiu n e a m edicală, ne este şi n o u ă folositoare,
alegînd cele folositoare şi păzind p o runcile ei. C hiar şi tre c e re a corpului
de la b o ală la să n ă ta te să ne fie o m îngîiere (încurajare), ca să nu ne
decepţionăm în p riv in ţa sufletului, ca şi cum nu s-ar m ai întoarce prin
c ă in ţă de la p ăc ate la in teg ritatea sa proprie. A şa d ar nici nu treb u ie să
fugim cu totul de ac ea stă artă, nici nu treb u ie să ne punem to a tă n ă d e j­
dea în ea. Ci precum folosim agricultura, d ar ro ad ele le cerem de la Dum ­
nezeu, şi precum cîrm a o încredinţăm conducătorului, dar p en tru salv area
din m are ne rugăm lui D um nezeu, la fel şi cînd chem ăm pe m edic, dacă
ar fi nevoie, să nu părăsim n ăd e jd ea în D um nezeu. Dar m ie mi se pare
că a c ea stă artă co ntribuie m ult şi la în frîn a re. C ăci eu văd că ea suprim ă
desfătările, d isp reţu ieşte s ă tu ra re a peste m ăsu ră şi în lătu ră ca n ep riito are
v a rie ta te a bu ca telo r dietei şi ab undenţa n e tre b u ito a re a condim entelor şi
în g en e ral ea num eşte s o b rieta te a ca m aică a săn ă tă ţii, îneît şi în ac ea stă
p riv in ţă îndrum ările ei ne sînt folositoare.
A şadar, fie că ne-am folosi cîndva de re co m an d ă rile m edicinei, fie că
nu le-ara folosi, p en tru v re u n u l din m otivele a ră ta te m ai înainte, să se
aibă în v ed e re to td eau n a scopul de a p lăc ea lui D um nezeu, să se p o arte
g rijă de folosul sufletului şi să se îm plinească po ru n c a A postolului, care
spune : <'Deci, ori de m încaţi, ori de beţi, ori altce v a de faceţi, to ate spre
m ărirea lui D um nezeu să le faceţi» (I Cor., 10, 31).
Din cele de m ai sus rezultă, aşadar, clar că B iserica O rtodoxă n-a so­
cotit n icio d ată ştiin ţa p rofană — din orice dom eniu — ca necom patibilă
cu în v ă ţă tu ra Sfintei S cripturi şi nu condam nă in v en ţiile şi re alizările şti­
inţei şi tehnicii atîta tim p cît sînt puse în slu jb a p rogresului societăţii
şi în folosul şi îm b u n ătăţirea v ieţii om ului. în ac elaşi tim p, ea socoteşte
şi condam nă ca ră tă ciţi de la ac ea stă d re ap tă în v ă ţă tu ră pe toţi cei care
ion BISERICA ORTODOXĂ ROM \ N Ă

refuză să prim ească, în caz de boală, vreo în drum are sau îngrijiri de la
slu jito rii arte i m edicale, invocind în sprijinul acestei atitudini credinţa
lor în aju to ru l A to tp u tern icu lu i Dum nezeu, fără să fie însă în m ăsură să
cunoască — aşa cum a ra tă Sfîntul V asile cel M are —■ ad e v ă ra ta cauză
care stă Ia baza bolii sau suferinţei lor.

FAMILIA
ŞI RAPORTURILE DINTRE MEMBRII EI
Pr. GHEORGHE PAŞCHI A

a. Membrii fam iliei în Noul Testament. In S fînta S criptură nu găsim

cu v în tu l fim ilie, căci sfinţiţii au to ri ai ei foloseau m etaforic cu v în tu l casa
în loc de fam ilie. însuşi M în tu ito ru l a în tre b u in ţa t acest stil : «A stăzi s-a
făcut m întuire casei acesteia» (Luca 19, 9), zice El, vorb in d despre fam ilia
Iui Z aheu V am eşul, care l-a prim it in casa lui. A u to ru l F ap telo r A p o sto ­
lilo r scrie : «C orneliu e ra cucernic şi tem ăto r de D um nezeu cu to a tă casa
lui» (F apte 10, 2) ; sau : «Crispus, m ai-m arele sinagogii, a crezut în Dom­
nul îm preună cu casa lui» (F apte 18, 8). în felul acesta, în N oul T estam ent
cuvîntul casă este în tre b u in ţa t de 17 ori.
Toţi trad u c ăto rii N oului T estam ent au m en ţin u t cu v în tu l casă şi chi^r
latinii, deşi a v e au cuvîntul fam ilie — fam ilia — în lim ba lor, şi de la ei
l-am m oştenit şi noi.
Dacă cuvîntul fam ilie nu-1 găsim în tre b u in ţa t d irect în N oul T esta­
m ent, în schim b sînt num iţi m em brii fam iliei desc en d en ţi şi ascendenţi,
care au aceiaşi singe, şi de obicei locuiesc sub acelaşi a c o p e ră m în t: soţii
copiii, p ărin ţii şi socrii (M atei 3, 14 ; M arcu 1, 30; Luca 4, 38-39). Fraţii,
fiii lor şi alţii, sînt rude co la te rale de diferite grade. Toţi aceşti m em bri
ai fam iliei sînt num iţi îm p reu n ă de M în tu ito ru l: «D ezbinaţi vor fi: tatăl
îm potriva fiului şi fiul îm p o triv a tatălu i, m am a îm p o triv a fiicei şi fiici
îm potriva m am ei, soacra îm p o triv a norei şi n o ra îm potriva soacrei»
(Luca 12, 53).
h. Raporturile tiinire soţi. In tre soţi trebuie să existe ra p o rtu ri de
dragoste şi rie b u nă-cuviinţă. Din punct de v ed e re m oral d ra g o ste a este
cel m ai cu prinzător cu v în t din v o ca b u laru l om enesc. N im eni p în ă acum
n-a dat o definiţie a dragostei în care să fie cuprinse toate calităţile, for­
m ele şi n u an ţe le ei m ultiple şi v aria te, nici chiar S fîntul apostol P avel
care a scris renum itul capitol al treisp re ze cele a despre d ra g o ste din Epis­
tola I că tre C orinteni. S fîntul Ioan G ură de Aur, după ce adaugă alte ca­
lităţi la cele scrise de Sfîntul ap o sto l Pavel, exclam ă : «D ragostea este ră­
dăcina, izvorul şi m am a tu tu ro r b unătăţilor» J.
Toţi ‘tim că din d ragoste se că săto re sc cei doi soţi, d ar nim eni n a
ştie în ce pro p o rţie a c ea stă dra g o ste este sentim ent, in stin c t sexual, lege
a firii (Rom., 2, 14), în ce m ăsu ră este anim alică, om enească, sfîn tă z o
dum nezeiască, căci s-a num it chiar D um nezeu dra g o ste (I Ioan 4, 8).
1. Sf. Io an G ură de A u r, O m ilia a ll-a Ia T răd area Iui Iuda.
- Sf. Io an G u ră d e A u r, O m ilia I asupra sp era n ţei.
ÎNDRUMĂRI PASTORALE 101

D ragostea, cu to ate n um irile şi c a lită ţile ei, este baza fam iliei, după
cum fam ilia este baza societăţii. R ap o rtu rile d in tre soţi şi dintre soţi şi
ceilalţi m em bri ai fam iliei treb u ie să izvorască din dragoste. D atoriile
dintre soţi şi fam iliile lor se în deplinesc m ai u şo r cînd sin t p o rn ite din
dragoste. T oate faptele ce se săvlrşosc în fam ilie de că tre m em brii fam i­
liei sin t bune şi frum oase cînd izvorăsc din dragoste. D ragostea este m o­
torul ca re m işcă to iu l in ra p o rtu rile d in tre soţi şi dintre ei şi r u d e 3.
P entru ca d ra g o ste a dintre soţi să nu se schim be, să nu se î tup u ţin e­
le , să nu slăbească, iar dacă a slăbit, din nou să se îm bogăţească, să re ­
v in ă la ce a fost, se reco m an d ă tin erilo r soţi să urm eze sfatu rile bnnei-
cu v iin ţe creştine, care constă din p o v ăţu iri ale S finţilor P ărinţi, si aie
în ţelep ţilo r lum ii, care au alc ătu it p ro v e rb ele şi m axim ele, nu num ai
din cu g e tări adinei, ci şi din ex p e rie n ţă personală. P ov ăţu irile a c e jte a
com pletează poruncile S fintei Scripturi, le explică, dînd m etode de e x e ­
cutare.
c. îm bogăţirea dragostei dintre soţi. î) Prin căsătorie, cei doi soţi
s-au unit tru p eşte şi în tr-o m ăsu ră chiar sufleteşte. După căsătorie, soţii
treb u ie să a ju n g ă Ja o d e s ă v trş ire sufletească, p en tru că num ai atunci se
v o r p u rta unul faţa de altu l aşa cum se p o artă cu ei înşişi. «Nimic m ai
plăcut — spune în ţelep tu l din popor — decit cînd m uierea cu b ărb atu l
p etre c am in doi în tr-o unire şi într-o glăsuire». «B ărbatul cu m uierea în ­
tr-o glăsuire să p etre ac ă şi d ra g o ste a în tre ei n e c lin tită să se găsească»'.
<•U nirea şi glăsu ire a îm preună» se o b servă şi cînd cei doi soţi au
aju n s buni p rieteni. «Prietenii cei m ai buni, m uierea cu bărbatul, cînd
unul altuia întîm pină cele rele» zme în v ă ţa tu l Io rd ach r G clescu. «P rie­
ten u l cel m ai bun e to td eau n a soţul şi co n so larea cea m ai în trea g ă so ­
ţia» 5, scrie T udor A rghezi.
C hiar de 1a începu Lui căsniciei cei doi soţi treb u ie să stab ileasc ă pe
care dintre vechii p riete n i ai fiecăruia îi p ăstre az ă ca p riete n i ai fam i­
liei şi de care se vo r lipsi. In p riv in ţa aceasta, Sf. Ioan G ură de A ur sfă­
tuieşte: «Nu p ă stra ţi nişte prieteni care v ă duc la p ierd e re a v o astră , care
ţin m ai m ult la m asa v o a s tră decit la p rie te n ia v o a s tră » 6 ; iar u n p ro ­
verb u n iv ersa l glăsuieşte : «Prieteni şi cărţi să aveţi puţini, dar bani».
2) P entru ca un tîn ăr şi o tîn ă ră să se c ă săto re ască treb u ie să-şi p la ­
că unul altuia. P lă ce rea ac ea sta reciprocă este bine sa se păstre ze şi d u ­
pă căsătorie. C lem ent A lex a n d rin u l scrie : «B ărbatul faţă de femeia sa
să nu fie m îndru, nici îngim fat, ci m ărinim os, darnic, căutînd să placă
num ai fem eii lui, silindu-se a-i fi după dorinţă. Să nu te g ăte şti ca să te
do re ască o a ltă fem eie >7. în A ş e z ă m in te le A p o sto lic e fem eia este s fă ­
tuită : «Fem eie, dac ă voieşti să fii cred in cio asă şi bin e-p lă cu tă Dom nului,
nu te găti ca să placi alto r b ărb aţi. D acă voieşti să fii cred in cio asă b ă r­
batului tău, sile şte-te să placi num ai lui» 8. Şi Sf. Ioan G u ru de A ur sfă­
3. A se v e d e a Pr. dr. Gh. Pasch ia, Din c u g etă rile si sfa tu rile Sfin ţilo r P ărinţi şi
ale unor sc riitori m ora lişti clasici ro m â n i — Despre- p u rta rea so lilo r u n u l fală de allu!
în «Biserica O rto d o x ă R o m ân ^ ., CIX (1981), nr. 1 - 2 .
4. Io rd a ch e G olescu (1768— 1843), P o vă ţu iri p e n tru b u n a -cu v iin ţă , cap. P rieten ie,
e d iţia Dr. Gh. Paschia, B u cu reşti, 1075.
5. T udor A rghezi, In scrip lii pe uşă, în «O pere», voi. 3, B ucureşti, 1962.
6. Sf. Ioan G ură d e A ur, O m ilia a X L V III, 7, la E va n g h e lia d upă M atei.
7. C lem ent A lex an d rin u l, P ed agogul, II, 8. 8. A şe ză m in te le A p o sto lice , 1, 3, 8.
102 BISERICA ORTODOXA R OMANĂ

tu ieşte pe fem eie «Dacă v o ieşti să placi b ărb atu lu i tău, prin ac ea sta ai
să placi : prin gingăşie, p rin blîn d eţe, p rin o n estitate. C ăci crede-m ă fe ­
m eie, că d acă b ărb atu l tău ar fi de o m ie de ori p lec at spre desfrînări
şi nestăpînit, to tu şi av în d to ate acestea : blîndeţea, cinstea, neîngîm fa-
rea, econom ia, sim plitatea, m ai m ult îl v o r atra g e spre tine. V oieşti să
fii frum oasă ? Fii, d ar cu o frum useţe pe care o cere D um nezeu» 9.
3) Sf. A m brozie scrie : «Fem eia cîştigă inim a bărb atu lu i său m ai p u ­
ţin prin frum useţea sa decît p rin bu n ele pu rtări» 10. T hom as M orus, relu-
înd id ee a Sf. A m brozie, afirm ă : «Soţia cîştig ă d ra g o ste a bărb atu lu i m ai
puţin prin farm ece tru p eşti şi m ai m ult prin p u rta re a cinstită, prin b lîn ­
d e ţe şi re sp ect unul p en tru altul» n .
4) Fem eile se plîng ade sea că b ărb aţii lor nu le m ai iubesc. C auzele
sîn t m ulte. în tre aceste cauze este şi lipsa de c u răţen ie p e r s o n a lă ; de
ac ee a fem eia a fost şi este p o v ăţu ită: « C urată la b ă rb a t p u ru re a să te
arăţi, ca nu cum va să-l scîrbeşti, căci în d ată îl pierzi». Şi nu num ai curată
corporal, ci şi îm b răc ată cu rat şi cu obrazul v e s e l 12.
5) D arurile d in tre soţi co n trib u ie şi ele la p ă s tra re a şi îm bogăţirea
dra g o ste i conjugale. B ărbatul care v re a să păstre ze iu b irea cea dintîi a
soţiei — şi m ai bo g ată decît a c ea sta nu este alta — să nu uite să-i aducă
în d ar de ziua num elui, de ziua nunţii şi în alte zile din v ia ţă la care ea
ţine, flori, un obiect de îm brăcăm inte ori de po d o ab ă care ştie că-i tr e ­
buie sau îi face plăcere. S ă-şi aducă am inte de p ro v e rb u l francez care
spune : «Darul în treţin e dragostea». «Nu v a lo a re a darului — scrie Sf.
G rigorie de N azianz — , ci in te n ţia celui care dă este ac ee a care naşte
m e ritu l» 13. Iar p ro v e rb u l rom ânesc spune: «Darul nu după m ărim e, ci
după d ragoste se preţuieşte». Scopul darului este să placă, să aducă bu cu ­
rie ; de ac ee a «cînd d ăru ie şti ceva, fă aşa ca d aru l să coste p uţin şi să
p lacă mult» 14.
C ea m ai gingaşă p roblem ă p are a fi nu v alo a rea , m ărim ea darului, ci
ofe rirea lui. «Nu darul l-a m ulţum it — scrie La B ruyere — , ci m odul în
care s-a oferit» 13. P en tru a co respunde ac esto r ce rin ţe se ce re în primu!
rîn d ca darul să aibă un asp e ct frum os, plăcut. A l doilea, să ţinem seam ă
dacă prezentăm d aru l d irect sau îl prim eşte indirect. C înd d aru l se p re ­
zintă d irect şi personal, e bine să fie în so ţit de c îtev a cuvinte de urare,
spuse cu sim ţire cu că ld u ră şi zîm bet. D arul se o feră indirect cînd se
pune într-un loc potrivit, spre a p ricinui surpriză la g ăsire şi cînd se tri­
m ite ocazional din a ltă lo ca litate. în aceste cazuri d aru l v a fi însoţit d j
o scrisoare scrisă în cuvinte cît m ai m işcătoare.
6) In tre condiţiile puse de b ăie ţi fetelor în ain te de că săto rie este şl
aceea de a găti m în căru rile ob işn u ite în fam ilie. M asa în fam ilie este mai
c urată, m ai econom icoasă şi m ai p lă c u tă ; ea în treţin e şi îm bogăţeşte
d ra g o ste a în tre soţi. F rancezii spun : «Le flam beau de l'am o u r s'allum e a
la cuisine» (F lacăra d ragostei se aprinde la b u cătărie). C instea de a pre-
9. Sf. Io an G u ră de A u r, E xp lica rea E p isto lei că tre E vrei, O m ilia a XX VIII-a.
10. Sf. A m brozie, D espre Cain ?i A b el.
11. T hom as M orus, U topia, II.
J2. lo rd ac h e G olescu, op. cit., cap. M uiere.
13. Sf. G rig o rie d e N azianz, C u v in ta re a a V lII-a .
14. B a lta sar G racian, A io rism e , 25, B ucureşti, 1944.
15. La B ru y ere, C aracterele, VII, 45.
în d r u m ă r i p a s t o r a l e 103

găti m asa în fam ilie p en tru ai casei şi p en tru m usafiri răm îne to t fem eii,
chiar dacă este a ju ta tă de b ă rb a t şi de copii.
7) A ju to ru l re ciproc în tre soţ şi soţie s-a c e ru t şi se cere şi azi nu
num ai la b u că tărie, ci în to ate ale gospodăriei. «E o a d e v ă ra tă frum useţe
şi o p u tere ta re aşezată bine, ră s p lă tito a re cu fapta p en tru cei ce se a ju ­
tă unii cu alţii» 16, scrie C lem ent A lexandrinul.
După tim pul liber şi p re g ă tire a ce o are fiecare, cei doi soţi prin
bună în ţeleg e re îşi program ează lu cru l ca să fie la în ălţim e a c a ra c te ri­
zărilor s tră m o ş e ş ti: «B ărbatul este cheia casei» şi «o fem eie v re d n ic ă e s­
te co ro an a ei» 17. «G ospodăria cea m ai s ă racă în care dom neşte o fem eie
econoam ă, v ese lă şi ordonată, p oate fi tran sfo rm ată în tr-u n căm in al b u ­
nei în ţeleg eri, al v irtu ţii şi al norocului, în scena ra p o rtu rilo r celor m ai
nobile în sinul fam iliei» 18.
8) De cînd creştinism ul a pro c la m at eg a lita te a fem eii cu bărbatul,
dîndu-le ac elea şi dre p tu ri şi obligaţii, m ai ales în fam ilie, în gospodărie,
s-a pus în tre b a re a : «Intre soţi e bine ca punga să fie com ună ?». A cum
circa 150 de ani Iordache G olescu a ră sp u n s : «La că săto rie — u n ire su ­
fletească, dra g o ste frăţea sc ă şi pu n g ă o bştească» 19. A c esta este idealul
şi răm îne ideal, cu to ate că în u nele fam ilii nu se ap lică sfatul lui Io r­
dache G olescu, p en tru că nu toţi soţii ş i soţiile sînt egal de cum pătaţi,
econom i şi buni adm inistratori. De aici a ieşit p ro v e rb u l: «B ărbatul să
ad u c ă cu sacul şi m uierea să sco a tă cu acul, to t se isprăveşte».
d. Cauze ale slăbirii dragostei dintre soţi şi evitarea lor. 1) G elozia
este p rin tre cele dintîi cauze ale slăbirii d ragostei d in tre soţi. Ea m erge
p în ă la epuizare, pînă la u cid e rea to ta lă a dragostei, şi ca u rm are la
destră m are a căsătoriei, la divorţ. G elozia se naşte din iubire ; este iu b i­
re a ex a g e ra tă la m axim um . Italienii spun : «Non e am ore senza gelozia»
(N u este iubire fă ră gelozie). La fel francezii : «11 n 'a a point d'am our sans
jalousie». F ericitul A u gustin a scris : «Qui non zelat, non am at» (C ine nu
este gelos, nu iubeşte).
G elozia de care se v o rb e şte în m axim a şi p ro v e rb ele citate e m ică,
cum pătată, nu face rău nim ănui, nu dep ă şeşte lim itele ra ţiu n ii şi nu în ă ­
buşă iu b irea din care s-a născut, cum face gelozia ex a g era tă, despre care
un p ro v e rb francez scrie : «La jalo u sie n ait de l’am our com m e la cendre
du feu, pour l'etouffer» (G elozia se n a şte din iubire ca cenuşa din foc,
spre a-1 înăbuşi).
Soţul gelos se tem e de p ierd e re a soţiei iubite ; p en tru a c ea sta su fe­
ră, o învinuieşte, o to rtu re a z ă în fel şi chip, încît v iaţa fam ilială d evine
iad, ad e v erin d u -se astfel afirm aţia lui Solom on : «Ca iadul de grozavă-i
gelozia» (Cînt. cînt., 8, 6).
«Gelozia este tiran u l re g atu lu i iubirii» 20, scria ren u m itu l C ervantes.
Tiran sau ex a g era re a iubirii, oricum s-a r numi, gelozia este o boală, este
16. C lem ent A lex an d rin u l, op. cit., III, 12.
17. Io rd a ch e G olescu, op. cit., cap. P e n tru b ă rb a t şi b ărb ă ţie .
18. S. Sm iles, Fii om de caracter, ed. a 2-a, Ed. C u g e ta re a, p. 44.
19. Io rd a ch e G olescu, op. cit., Cap. C ăsă to rie.
20. C e rv an te s, Don Q u ijo te , I, 14.
104 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

cancerul d ragostei conjugale. Spre d eosebire de cancer, este în să o boală

sufletească, şi ca to ate bolil'e sufleteşti, se vin d ec ă num ai prin voinţă.
V rei să te vindeci, te vindeci. N u vrei, suferi şi faci şi pe alţii să sufere
m ai m ult. N im eni nu com pătim eşte pe bo ln av u l de gelozie ; din contră,
îl dispreţuieşte, îl u ră şte , cum scrie M ontesquieu : «Există oam eni foarte
nenorociţi pe care nim eni nu-i consolează : b ărb aţii geloşi ; alţii pe care
tOLtă lum ea îi u ră ş te : b ărb aţii geloşi ; alţii pe care to ţi oam enii îi d isp re­
ţuiesc : to t b ărb aţii g e lo ş i» 21. M ontesquieu constată, R oileeu sfătuieşte:
«Fugiţi întotdeauna, fugiţi de gelozie / A firilor v u lg are u rîtă frenezie» —.
2) P rin sem narea actului de că săto rie la oficiul stării civile, prin
p unerea cununiilor pe cap şi b in ec u v în ta rea preotului la S fîntă T aină a
N unţii, b ărbatul şi fem eia fac legăm înt în ain tea lui Dum nezeu că se
v o r uni, «vor fi am îndoi un trup» (Efes., 5, 31), că vor fi credincioşi unu!
altuia to ată viaţa, că nu se vor trăd a .
P entru p re v en ire a trăd ă rii d in tre soţi s-a spus : «O rice soţ trebuie S:i
ştie să-şi infrîneze lim ba, sexul şi inima», iar m oralistul rom ân sfătuieşte:
«Intoarce-ţi capul cînd vezi fem eie frum oasă, că îndată te s ă ­
getează» 23. «Cu m u iere a m ărita tă nici să glum eşti, nici în pilde să gră-
ieşti, ca să nu te încurci în m ai m ari n e c a z u ri» 24. «Altă m uiere să nu
la rji să intre în căm ara ta, d acă v re i pe al tău b ărb at să-l aibi pe seam a
ta !». «în d ragoste şi în dom nie nu încape tovărăşie».
3) Un p roverb latin esc în v ersu ri trad u s în m ulte lim bi zice : «Sunt
tria dam na dom us / Im ber, m ala fem ina, fumus» (Sînt trei lucruri care iz­
g onesc pe om din casă : ploaia, fem eia re a şi fum ul). R ăutatea ac ea sta a
unor femei se v ed e m ai ales din cicăleala bărbatului. P roverbele rom â­
neşti spun : «M uierea cicală te scoate din casă afară». «Mai bine singur
şi fără m asă decît cu cicală în casă». «Mai bine b ătu t decît cicălit».
F rancezii zic : «La langue des femm es est leur epee, et elles ne la
laissen t pas se rouiller» (Limba fem eilor este sabia lor şi n-o lasă să se
ruginească). F rancezii au şi un renum it epitaf p en tru fem eile cicălitoare:
«Ci gît ma femme. A h ! quel bien pour son repos et pour le m ien!»
(Aici zace nevastă-m ea. A h ! ce binefacere p en tru odihna ei şi a m ea !) 25.
Un rom ân, ca om agiu p en tru so ţia sa tăc u tă , i-a scris la m orm înt : «V or­
b eşte m ult şi p iatra cînd soţia în v ia ţă tace» 2S.
C icăleala este o b o ală ca re se poate vindeca, un defect care este cu
pu tin ţă să se înlăture. în p iesa de te a tru a lui V ictor Ion Popa in titu lată
«Eu tac, tu taci... ea vorbeşte», se recom andă soţiei cicălitoare să ia apă
în gură şi s-o ţin ă p în ă îi va tre c e e n e rv a re a şi pofta de a cicăii.
4) Unele femei sînt c e rtăreţe. Ele sînt g ata să p o rn e ască la c e artă cu
soţul din orice lu cra m ăru n t în tîm p lat la b u că tărie ori în gospodărie, so ­
cotit ca o greşeală, ca o p agubă sau jignire personală. în tre p roverbele
21. M o n tesq u ieu , C u g etă ri d iv e r s e , L, IV.
22. B oileau, A rta p o etică , IV, 111— 112. T rad. de Io n el M arin escu , B u cu reşti, 1957.
23. Io rd a ch e G olescu, op. cit., cap. M uiere.
24. Ibid em , cap. B ărbat.
25. Ja cq u e s d u L orens (1583—'1650), Les S a iy res, Paris, 1624.
26. M aria A rc u d in sc h i, B iserica M ih a i V o d ă , B ucureşti.
ÎNDRUMĂRI PASTORALE 105

]t.i L Solom.cn se g ăseşte şi ac esta : «Mai bine să locuieşti în pustiu, decît

cu o fem eie c e rtă re a ţă şi care îşi face necaz» (Pilde 21, 19).
O r i urile n -a r fi aşa de supăr ă to a r- dacă um il sau a l'u i o 'r.tre soţi
n-ar Întreb u in ţa cu v in te grele, cuvinte de insultă ori sud^im e. «Mai bine
pline nea g ră cu dra g o ste cu rată — zice un p ro v e rb •— d ec ît albă ca z ă ­
pada şi plină de sudalrne». «Nu v ă c e rta ţi în tre voi, — s fă tu ie şte Sf. Ioan
G ură de A ur — , căci nim ic nu poate fi m ai am ar ca cearta, nim ic nu poate
fi m ai s u p ărăto r ca zîzania dintre b ă rb a t şi fem eie, căci ce rtu rile şi lup­
tele pe tăc u te contra p erso an elo r iubite sîn t pline de s m ă ră c iu re » i,T.
5) U rm area im ed iată a cerţii d in tre soţi este su p ărare a, m înia. in c a ­
zuri de acestea, în ţelep ţii din popor sfătuiesc : ("Muierea se înduplecă cu
m ingîieri, dra g o ste şi cu plăcere». «Nim ic altce v a nu supune pe fem eie
'ca m îngîiercci».
6) De la ceartă, ad;:sea se aju n g e la b ătaie. Sf. Ioan G ură de A ur
scrie : «Nu spun că b ărb atu l să-şi b ată fem eia — să n u fie u n a ca asia !
căci este cea m ai de pe urm ă b atjo cu ră, nu p en tru cea b ă tu tă ci p en tru
cel ce a b ă tu t-o » 28. Fem eia să nu spună b ă rb atu lu i «prostule, fricosule,
trînriavule...», iar b ărb atu l cînd aude astfel de m ustrări, să nu alerge la
insulte şi bătăi, ci s-o sfătuiască, s-o m îngîie, ca pe una ce este im ­
perfectă, s-o co nvingă prin ra ţio n a m e n te şi n icio d ată să r;u în tin d ă m îna
asupra ei» w .
B ătrînii în ţelep ţi spuneau : «M uierea şi bărbatul, u n trup fiind, cînd
unu] pe. aUul bate, se bate însuşi pe el» 'J°. F rancezii spun : «Cel care
îşi bate soţia este ca cel cere bate un sac cu făină ; to t ce este bun se
duce şi ce este rău răm îne».
B ătaia nu slăb eşte dra g o ste a d in tre soţi, ci o distruge { căci în cele
m al m ulte cazuri se ajunge la divorţ, Ia destră m are a căsătoriei.
7) Viciul, patim a care slăbeşte, distruge, nu num ai d ra g o ste a d intre
soţi, d ar şi arm onia d in tre toţi m em brii fam iliei, ss te beţia, in m area
m ajo ritate bărbaţii se îm bată, sînt beţivi, nu fem eile. D im itrie C antem ir
scrie în «D escrierea M oldovei» : «în ad u n ă ri ra reo ri vezi o fem eie bae-
tă» j'-. Spre cin stea genului fem inin a c e a stă c o n stata re a lui Dim itrie
C antem ir e v ala b ilă şi azi.
C înd fem eia se Îm bată, fam ilia are mf.i m ult de su ferit da pe urm::
beţiei ei decît de pe urm a b eţiei soţului. A cest lucru ni-1 spune şi p ro ­
verbul rusesc : «Decă b ă rb atu l bea, ju m ătate din casă a r d e ; dacă fem eia
bea, to ată casa arde». «O fem eie bea tă — zice u n p ro v e rb germ an —
este o p o a rtă deschisă» 32.
B eţivul are de obicei un v o ca b u lar de ocări şi în ju ră tu ri pe care
le aru n că asupra oricui, dar m ai ales asu p ra m em brilor fam iliei lui, care
sînt condam naţi să-i su p o rte to ate m ojiciile. în fam ilie, nec u v iin ţe le
beţiv ului sînt u rm ate de o serie în tre a g ă de lipsuri, căci beţivul bea - i
27. Sf. Ioan G ură de A ur, E xplicarea E p isto lei către E lcsent, O m ilia a 20-a.
28. Sf. Ioan G u ră de A u r, E xplicarea E p isto lei I către C o rin ten i, O m ilia o 26- •.
29. Sf. Ioan G u ră d e A ur, E xplicarea E p isto lei către E iesen i, O m iiia a 20-a.
30. lo rd ac h e G olescu, op. cit. c ap Muie. e.
31. D im itrie C antem ir, D escrierea M o ld o v e i, XVII. T rad . P. P andrea, Bu>
32. Dr. Gh. Pasch ia, D icţionar al b u n e i-c u v iin te , cap. B eţie, B u cu re* t:. !
106 BISERICA ORTODOXA ROMANA

banii necesari p en tru h ra n a şi îm brăcăm intea m em brilor fam iliei, p en ­

tru în tre ţin e re a locuinţei.
B eţivii alcoolizaţi ca şi fum ătorii nicotinizaţi, conştienţi sau incon­
ştienţi, m erg spre sinucidere len tă ; de aceea beţia a fost în fierată cu
c uvintele cele m ai aspre de S finţii Părinţi. Sfîntul V asile cel M are zice :
«Beţia este diavolul v o lu n tar care se in troduce în suflet prin plăceri» 33.
Sf. Ioan G ură de A ur, citîndu-1 p e S eneca, fără să-l num ească, zice :
«Beţia este o nebunie de bună voie, o tră d a re a gîndurilor, o nenorocire
ridiculizată, o boală expusă b atjo cu rii, o în d răc ire de bu n ă voie şi mai
grea decît nebunia»
S faturi d espre b eţie şi d esp re beţiv i sînt m ulte la Sfinţii Părinţi, în
p roverbe. R eproducem d oar c îtev a : F ericitul Ieronim sfătuieşte : «Vinul
să fie în treb u in ţat cu m ăsură, p o triv it cu v îrsta, cu să n ă ta te a şi cu tem ­
p eram en tu l fiecăruia» 35. P ro v erb ele sfătuiesc şi e l e : «Să bei, dar să
n u-ţi bei m inţile». «Să bei vinul, dar să nu te bea el».
B eţivul avînd ap u c ătu ri de nebun, p ro v e rb ele ne în v aţă cum să ne
purtăm cu el, spre a ne feri de n e c u v iin ţe le lui şi de a-i a ju ta să se în­
d repte. «Om ului beat să-i baţi în strună». «B eţivul nu se c e artă şi nu se
s fă tu ie şte decît cînd e treaz».
8) La slăbirea d ragostei con ju g a le se aju n g e şi cînd, după că săto ­
rie, unul dinte soţi cade în p atim a fum atului, patim ă ase m ă n ăto are cu
p atim a beţiei. F um atul ca şi b eţia este o n ebunie v o lu n tară , căci este
n ebunie să-ţi distrugi s ă n ă ta te a şi să-ţi arzi agonisita m uncii, să-ţi afumi
fam ilia şi s-o lipseşti de m ulte bunuri m ateria le s trict nec esare pentru
bunul trai în societate. F um atul este un viciu de care se p o ate elibera
cel cu v o in ţă de fier, fără dez in to x ic ări m edicale, şi astfel să se poată
re in sta la pacea şi arm onia în fam ilie, şi chiar în societate, căci p rin tre
patim ile care supără cel m ai m ult se n u m ără şi cea a fum atului, fum ă­
torii aruncînd fum ul oriunde, fără să ţin ă seam ă de nefum ători şi ne-
g îndind la nec u v iin ţe le pe care le săvîrşesc.
M edicina trad iţio n a lă chineză recom andă a c u p u n ctu ra şi pentru
v in d ec are a de beţie şi fum at, iar p re so p u n ctu ra 28 — care a rată punctele
răsp în d ite pe corpul om enesc ce, putînd fi m asate de oricine, înlătura
su ferin ţele pro v o c ate de ex c esu l sau lipsa de energie, — nu u ită nici pe
cele în le g ă tu ră cu beţia şi fum atul.
e. Raporturile dintre soţi şi membrii familiei, precum şi dintre soţi
şi nirie. 1) Baza ra p o rtu rilo r d in tre so1,i şi m em brii fam iliei, precum şi din­
tre soţi şi rude, este to t d ra g o ste a şi bun a-cu v iin ţă, ca la ra p o rtu rile
dintre soţi. D ragostea ac ea sta însă d iferă p en tru că «dragostea dintre
soţi avînd un pu n ct de p lec are în v iaţa sexuală, este profund deosebită
de d ragostea dintre p ărin ţi şi copii, dintre fraţi şi surori, dintre rude de
to ate gradele». D ragostea d in tre p ărin ţi şi copii se a ra tă prin creştere a
şi ed u caţia lor. Sf. apostol P av el sfă tu ie şte pe p ărin ţi să-şi crească
33. Sf. V asile cel M are, O m ilia contra beţiei.
34. Sf. Io an Guxă de A ur, C u v în t de În vie re .
35. Fer. Ieronim , E p istola către N e p o ţia n .
36. Dr. Sabin Ivan, Un m a sa j la în d e m in a o ric u i: P resopunctura, B ucureşti, 1933.
În d r u m ă r i p a s t o r a l e 107

copiii «în în v ă ţă tu ră şi în ce rc e ta re a Dom nului» (Efes., 6, 4). în v ăţătu ra ,

edu c aţia copiilor creştini, to td eau n a a co n stat din în v ă ţa re a ştiin ţelo r
vrem ii, a dogm elor şi m oralei creştine, a re g u lilo r de p u rta re în viaţă,
a re g u lilo r b unei-cuviinţe.
Sf. Ioan G ură de A ur scrie : «Din prim a v îrs tă d ate ază înclinările
om ului spre viciu sau spre v irtu te. D acă ch ia r de la început, din p ra g u l
v ieţii, v eţi în d ep ă rta pe copii de viciu şi-i v eţi conduce pe ca lea v ir­
tuţii, v eţi schim ba ch iar n a tu ra lor p rin dep rin d e rile pe care i le v eţi
im prim a. Ei nu se vor înclina bucuroşi spre rău, o d ată ce d ep rin d e re a
îi va an tre n a spre bunele lucrări. Să nu ne gîndim cum să-i lăsăm pe
copii bogaţi, ci cum să-i lăsăm v irtu o ş i» 37. In altă parte, acelaşi Sfînt
P ărinte zice : «P ărinţii vo r culega cei d in tîi ro a d ele c reşterii copiilor
lor, dacă vor fi obraznici, n eru şin a ţi, n e a s c u ltă to ri şi b ădărani. V irtu te a
s u flete ască num ai atunci o v o r av e a copiii n o ştri cînd v o r fi în v ă ţa ţi
să fie buni, n e stăp în iţi de iuţim e, cînd v o r fi iub ito ri ai sem enilor lor,
fără ră u ta te, b inefăcători ai a lto ra » 38. T ot ce fac p ărin ţii p en tru copiii
lor, p en tru e d u c aţia lor, fac din d ragoste, chiar şi atunci cînd greşesc,
cînd ex ag erează. Din dra g o ste e x a g e ra tă se aju n g e la fam iliaritate e x a ­
gerată, din fa m iliaritate ex a g era tă, unii p ărin ţi în g ăd u ie fiilor lor chiar
u n ele n ecuviinţe, în tre care este şi a c ee a de a-i tutui, fără să-şi dea
seam a că prin tu tu ire se dim inuează re sp ectu l ce-1 d ato re az ă orice copil
p ă rin ţilo r lui. P ărin ţii care în g ăd u ie fiilor lor să-i tu tu iască, săv îrşe sc
o n ec u v iin ţă ; d ra g o ste a nu treb u ie să anuleze re g u lile b unei-cuviinţe,
ci să le sprijine. D ragostea p en tru fii a re şi ea m ăsura ei, ca şi s e v e ri­
tatea, asprim ea. Sf. Ioan G ură de A ur s fă tu ie şte : «Toţi care av e ţi copii,
iubiţi-i cu m ăsură» 39.
E xistă p ărin ţi care nu num ai că în g ăd u ie fiilor lor u rîtu l, n e s ă n ă ­
tosul, păg u b ito ru l şi ucigaşul viciu al fum atului, dar le dau chiar bani
să-şi cum pere ţigări, ca stim ulent ca să în v eţe. U nor p ă rin ţi ca aceştia
Iordache G olescu le spune = «în v aţă pe copilul tău în tîi n ă ra v u rile ceie
bune, apoi celelalte ş tiin ţe ; că n ă ra v u rile p en tru toţi sînt, iar ştiinţa
num ai p en tru el» 40. T ot Iordache G olescu a spus : «C opilul dezm ierdat
v a rv a r iese şi blestem at, că de m ic copil se dedă cu strigări, cu zbie­
rete, cu răcnete, cu certe, cu în ju ră tu ri, cu ocări şi m ai ales cu bătăi
şi cele m ai m ari blestem ăţii, ce i se ia rtă la dezm ierdare. N ici să răsfeţi,
nici să dezm ierzi pe copilul tău, p e n tru că îl pierzi. Cu b ătă i şi ce rte
şi ră c n e te m ari să nu sperii pe copii, ci m ult m ai bine cu b lîn d eţe şi cu
m îngîieri să le în d rep ţi gre şelile lor. U rm ează şi tu în v ă ţă tu ra ce le-o
dai, că v o rb a se uită, iar cu fa p ta se dedau» 41.
F am ilia este prim a şcoală unde copilul «învaţă n ărav u rile cele -
bune» sau bu n a-cu v iin ţă . P rofesori la şcoala din fam ilie sînt nu num ai
p ărinţii, ci de m ulte ori şi bunicii copilului, cînd locuiesc îm preună.
Bunicii copilului sînt de m ult a ju to r în fam ilie, nu num ai în ed u caţia
37. Sf. Ioan G ură de A u r, E xp lica rea E p isto lei către R om ani, O m ilia a 10-a.
38. Idem , E xplica rea E p isto lei către E le sen i, O m ilia a 21-a.
39. Idem , C u v în tu l I Ia Rusalii.
40. Io rd a ch e G olescu , op. cit., cap. P ă rin ţi şi copii.
41. Ibidem .
108 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

copiilor, ci în to ate treb u rile casei, cînd în tre ei ex istă arm onie. Cei doi
soţi să nu uite că ceea ce sînt copiii lor p en tru ei acum , au fost şi ei
pentru părinţii lor cîndva. Cu ac ee aşi d ra g o ste i-au crescut, cu aceeaşi
g rijă i-au educet, ca la b ă trin e ţe să aibă sprijin şi m îngîiere. între
« n ărav u rile cele bune» pe -care copiii treb u ie sa le în v eţe în fam ilia
creştină, sînt şi ru g ă ciu n ile de dim ineaţă, de sea ră şi de Ia m asă. Unde
s in i m ai m ulţi copii, e bine ca ru g ă ciu n ile ac estea să fie spuse cu rîndul.
2) Copiii d a to re az ă re cu n o ştin ţă părinţilor, iar ac ea sta se a ra tă prin
În tre ţin e re ,cî''.d au nevoie, prin aju to r ia boală, p rin cuvinte cuviin­
cioase, prin respect sau cinstire. Sfîntul C hirii al Ierusalim ului scrie :
«Prima v irtu te a creştin ilo r esLe de a cinsti pe părinţi, a ră sp lă ti o ste­
nelile celor care le-au dat v ia ţă şi a ie p ro c u ra din to a tă p u tere a cele
treb u in cio ase tihnei lor. C hiar d acă i-am ră sp lă ti cu m ai m ult decit
acestea, totuşi nicio d ată nu vom p u tea să-i n a ş te m » '2.
Deşi Sf. C hirii al Ierusalim ului spune că prim a v irtu te a cre şti­
nism ului este de a p ro c u ra cele treb u in c io a se pen tru tih n a părinţilor, au
fost fii de creştini care au u ita t de ac ea stă datorie. U nor astfel de fii
nerecunoscători, Sf. A m brozie se ad resea ză zicînd : «C hiar de vei hrăni
pe m am a ta, to t nu eşti ac h ita t faţă de ea, pen tru d u re rile şi neliniştile
pe care ea le-a în d u rat p en tru tine ; nu-i vei răsp lăti nici acele griji
delicate pe care Ie-a a v u t atîia vrem e cit te -a p u rta t în sînul ei ; nu-i vei
da nim ic în schim b p en tru to ate acele lipsuri ia care ea s-a osîndit pen­
tru a-ţi asigura ex isten ţa. De cîte ori ea a v eg h e at pen tru a-ţi p ro te ja som ­
n u l ! A Stropit leagănul tău cu lacrim i, iar tu v e i av e a tă ria de a o lăsa
în sărăcie ? O, fiul m eu ! Ce p ed e ap să chem a-vei asu p ra ta de nu vei
hră n i pe tatăl tău ! Tu îi eşti d ato r to td eau n a to t ce ai p en tru că îi eşti
d ato r tot ce eşti» :3.
3) D atoriile pe care le au fiii fa ţă de părinţi, le eu şi ginerii faţă de
socri, pentru că prin c ă săto rie socrii le-au dev e n it părinţi. în Sfînta
S criptură ni se dă exem plu de îm plinirea unei astfel de datorii, de către
apostolul P etru. Im bolnăvindu-i-se soacra de friguri, el <-a rugat pe M is ­
tu ito ru l p en tru ea» (Luca 4, 38— 39), şi a fost v indecată. S oacra lui Petru
locuia cu ei în aceeaşi casă. Şi azi unii soţi tin eri locuiesc îm preună cu
părinţii, cu socrii. Idealul a fost to td eau n a ca tin erii c ă săto riţi să-şi aibă
gospodăria lor deo se b ită de a socrilor, să se ch iv e rn iseasc ă cum v o r şi
cum pot, fără am estecul socrilor care de m ulte ori duce la slăb ire a d ra ­
g ostei fam iliale, la ceartă, ade sea cu urm ări neplăcute, chiar fatale p en ­
tru tîn ă ra căsnicie. Unii tineri că săto riţi au a v u t şi au p o sib ilitatea să
locuiască în case ori a p a rtam en te s ep a rate de ale părin ţilo r sau socri­
lor, dar sentim entele cri d iv erse in tere se îi opresc să se d espartă. F o­
lo sirea cu g rijă de că tre toţi a bu n ei-c u v iin ţe creştine îi a ju tă să tră ­
iască în bună înţelegere, în p ace şi m ulţum ire.
4) R aporturile d in tre soţi şi ru d e le care nu fac p arte din fam ilie sînl
a ră ta te de p r o v e rb u l: «Sîngele ap ă nu se face». A şa este, însă sîngele
45. SI. Chirii ai Ieru salim u lu i, C a teh e za a V ii-a .
43. Sf. A m brozie, D espre Psalmi.
'N D R u y A r i p a s t o r a l e 109

a cesta se «diluează» cu cît gradul de ru d e n ie este m ai d ep ă rtat. D ilua­

re a nu se va sim ţi d acă toţi v o r p ra ctica în v o rb ire şi în fapte buna-
cu v iin ţă creştină, cel puţin aşa cum o practică bunii p riete n i în lre ei.
P rietenii care sîn t şi rude, sînt m ai sinceri unul cu aitul, m ai grabnici
a se a ju ta la nevoie, fără pretenţii.
5) C înd bunele ra p o rtu ri dintre cei doi soţi, dintre m em brii fam i­
liei, d in tre rude, sîn t tu lb u rate, b u n a -cu v iin ţă creştin ă reco m an d ă celor
ce au greşit, cauzînd tu lb u rarea, orice ra n g fam ilial ar avea, să-şi re c u ­
noască vina, să nu se jeneze, să aibă c u raju l de a cere ie rta re 44 celor
ofensaţi, n ed rep tăţiţi ori păgubiţi, iar a c eştia să ierte (M atei 6, 12, 14 ;
Luca 17, 3—4), ca să fie şi ei ierta ţi cînd vo r greşi, căci a greşi este
om eneşte. P rocedînd astfel, se v a re sta b ili p acea şi buna în ţeleg e re în ­
tre soţi, între m em brii fam iliei, în tre rude. R ugăm intea de ie rta re şi ie r­
tare a p ro n u n ţa tă cu s in cerita te d o v ed e sc că sen tim en tu l d ragostei c o n ­
jugale, dra g o ste i fam iliale, dragostei d in tre rude, este încă pu tern ic şi
v a răm îne aşa c ît tim p v a fi folosită ie rta re a de o p a rte şi de alta, de
către toate părţile.

44. Dr. Gh. Pasch ia, D icţionar al b u n e i-c u v iin te , c ap . Ie rta re , B u cu reşti, 1972.
DIN TR6CMTHL BISCRICii Ş! PATRIC!

LĂCAŞURI DE CULT ŞI AŞEZĂRI STRĂVECHI

PE PAMÎNTUL MUNTENIEI»

Pr. ALEX. STĂNCIULESCU-I3ÎRDA

In cu ltu ra ro m ânească etn o isto ria este o disciplină aflată încă în
faza de pionierat. Studii te o re tic e sau aplicate sînt foarte puţine Cu
to ate acestea, istoricii rom âni au o b serv at de tim puriu n e c esitatea a b o r­
d ării etnologiei, — în form ă re strîn să , a folclorului — , ca ram ură a u x i­
liară a istoriei. Din p ăc ate însă, nim eni nu a în ce rca t p în ă în pre zen t să
realizeze o sinteză de e tn o isto rie rom ânească A sem enea încercări, mai
m ult sau m ai puţin reuşite, e x istă însă în alte c u l t u r i 3.
* Un m a teria l sim ilar p riv ito r la O lte n ia în « M itropolia O lteniei», 1984, nr. 5— 6,
ia r a ltu l p riv ito r la M oldova în a n u a ru l M u zeului ju d e ţe a n B otoşani, H ierasus.
1. V ezi H en ri H. S tah l şi Ion D onat, E tnografie şi isto ric, în « R evista de E tn o g ra ­
fie şi Folclor», t. XI, 1966, p. 3— 1 2 ; O v id iu B îrlea, Folclor şi Isto rie, în rcv. cit., p.
13—25 ; P au l S im ionescu, E tn o isto ria — sem n ilic a ţia u n u i raport inte rd isc iplin a r, în
«T ransilvan ia» , II, 1977, nr. 6, p. 43—4 4 ; Idem , C onsem n a rea istoriograiică şi sen su l
in v estig a ţiilo r e tn o lo g ic e, în «Rev. de Isto rie» , t. XXXI, 1973, p. 1500— 1520; Idem,
m ărturii etn o g ra fic e — p u ţin cu n o scu te — ale un o r c ălători stră in i în Ţă rile R o m â n s
(sec. X V II — X V III), în «Rev. E tnogr. şi Folclor», t. XVI, 1971, p. 283—2 99; P au l Sim io­
nescu şi Paul C ern o v o d ea n u , P agini ele e tn o g ra fie rom ânească în opera m em o ria listică
a unor c ă lă to ri stră in i (sec. X V II — X V III), în rev. cit., t. XV II, 1972, p. 373— ?90 ; I lein,
C etatea d e sca u n a B ucureştilor. C on sem n ă ri, tradiţii, le g en d e , B ucureşti, 1976, 11H p . ;
M ircea E liad e, De Z a lm o x is ă G en g is-K h a n . U ludes c o m p a ra tlve s s::r Ies religloiis ■t te
lo lk lo r de la Dacie et de 1‘E urope O rie n ta le , Paris, 1970, 252 p. ; Idem , Co.’.’ien in rji Ia le ­
genda M e şte ru lu i M a n o le, B u cu reşti, 1943, 250 p. ; Paul Sim ionescu, E tnoistoria —
ştiin tă a c o n ve rg en ţe i in terd isc ip lin a re, în voi. In tro d u c ere în etn o lo g ie , B u cu reşti, 1930,
p. 39— 50.
2. Pre ze n tu l stu d iu face p a rte d in tr .o sin tez ă de e tn o is to r ie : C o n trib u ţii p rivin d
e tno isto ria rom ânilor sau C ronica nescrisă a ro m â n ilo r afla tă in c u rs de p reg ă iire.
3. V ezi A c te s d u C o n g res In tern a tio n a l d ’eth n o lo g ie eu ro p ee n n e, Paris, 19/3 j
W . H. Mc. N eill, P a ttern s ol E uropean Itisto rY , C hicago, 1973; Franţ:ois C h ite le t, La
naissance d e I’h isto ire. La lo rm a tio n de Ia p e n see h isto rien n e en G rece, Paris, 1962;
Ancfre L ero i-G o u rh an , L 'h isto ire sans te x te s, în «L 'h istoire et ses raethodes», Paris, 1961,
p. 217—2 47: H. J. M arro u , De Ia c o n n a issa n c e h isto riq u e, Paris, 1954; H en ri S., Scien ce
e t philoso p h ie de l'h isto ire , Paris, 1933 ; C lau d e L ev i-S irau ss, A n tro p o lo g ia structurală,
trad . d e J. Pech er, B ucureşti, 1978 ; E m ilio R afael de Ipola, I e structuralism*? ou I'his-
toirc e n e xil, Paris, 1969 ; F ern an d B rau d el, flcrits sur l'h isto ire, Paris, 1969 ; Ch. V. Lan-
glois et Ch. Seig n o b o s, In tro d u c tio n a u x e tu d e s h isto riq u es. P aris, 1899; R avm ond A ron,
Djffie/is.'Ons d e la consc.ience h isto riq u e, Paris, 1961 ; Je a n V an sin a, O ral tradition, oral
h is to iy . A c h iv e m e n ts and p ro sp e cts, în « Q u ad ern i Storici», t. XII, 1977, p. 340— 358;
Idem. De la tra d itio n orale. Essai d e m&thode h isto riq u e, în «M usee ro y al de i'A friq u a
C entxale-T erv u ro n » , B elgique, « A n n ales — Scien ces h u m aines», 1961, nr. 36, X + 179 p.
DIN TRECUTUL BISERICII Ş7 PATRIEI NOASTRE 111

E tnoistoria se ocupă cu in v estig are a şi c e rce tare a d a te lo r oferite de

trad iţia po p u lară p riv ito are la m om ente, p erso n alită ţi, stări di3 lucruri
etc. d in tr-u n tre c u t m ai m ult sau m ai p u ţin în d ep ă rtat, p en tru a le p u tea
oferi ca docum ente a u x iliare studiilor istorice p ropriu-zise. P rin ac ea sta
se p o ate aduce o su b stan ţială contribuţie la c u n o a şte re a istorică globală,
pluridim ensională. C oro b o ra rea date lo r furnizate de docum entele etno-
istorice cu cele oferite de docum entele istorice p ropriu-zise co n stitu ie o
prem isă m a jo ră în elu c id a rea şi apro fu n d area a d e v ăru lu i istoric.
In v ea cu l al X lX -lea o serie de că rtu ra ri rom âni şi-au în d rep ta t
ate n ţia spre m asele populare, în ce rcîn d să salveze ceea ce se m ai p utea
salva cilii zestrea s p iritu ală a ac estora. O bu n ă p arte d in tre ei au re alizat
culegeri de folclor care constituie a d e v ă ra te p ietre de tem elie în dom eniul
re sp ectiv 4. A lţii au emis, prin in stitu ţiile în ca d ru l că ro ra -îşi d esfăşurau
ac tiv itatea , o serie de chestionare, u rm ărin d ca prin ră sp u n su rile ce av e au
să prim ească să-şi fundam enteze anum ite teorii, idei etc. Dem nă de sem ­
n ala t în ac est sens este lu cra re a lui N icolae D ensuşianu 5, p en tru re a li­
zarea căreia tita n icu l ce rc e tă to r s-a folosit, p rin tre altele, şi de cele
cîtev a m ii de ră sp u n su ri prim ite din satele M oldovei, Ţării R om âneşti şi
T ransilvaniei 6. C u p riv ire la acest m ateria l s-au scris cîtev a lu cră ri de
re ferin ţă 7. Un alt m are c ă rtu ra r rom ân din secolul trec u t B ogdan P etri-
ceicu-H aşdeu, a lan sat două ch e stio n a re, d in tre care unul lingvistic, iar
altul ju rid ic (1884, 1877) 8.
A c eştia e ra u de fapt co n tin u ato rii a ceea ce A lex a n d ru O dobescu
iniţiase cu cîţiv a ani înainte (1871— 1873). A cesta îşi pro p u n e a să re ­
constituie, pe baza trad iţiei populare, un v ast plan de c e rce tări arh eo lo ­
gice pe cuprinsul R om âniei şi to to d ată re alizarea unei istorii ex h a u stiv e
a rom ânilor. D acă nu şi-ar fi ab a n d o n at a tît de re p ed e lu cra re a, ar fi p u ­
tu t da la lum ină, fără îndoiala, şi cel m ai m are studiu etn o isto ric ro m â­
nesc. Din păcate, im ensul m ateria l o bţinut de la preoţii şi în v ăţăto rii
4. C ităm c îte v a lu c ră ri m ai r e p re z e n ta tiv e în a ce st sens : G. A lex ici, T e x te din li­
teratura poporană rom ân ă, B u d a p esta, 1899 ; I. G. Bibicescu, Po ezii p o p u la re din T ra n ­
silvania, B ucureşti, 1893 ; J. B ugnariu, M usa Som eşa n ă . P o esii p o pulare rom âne, G herla,
1892; J e a n C ra tiunesco , Le p e u p le roum ain d 'a p re s ses c h a n les natior.aux, Paris, 1874;
N. A. C aranfil, C in te ce po p u la re de pre V a le P ru tu lu i, H uşi, 1872; T. F rîn cu , G. Can-
d rea, R om ânii d in M u n ţii A p u se n i, B u cu reşti, 1888; M. G aster, L itera tura populară ro­
m ână, B ucureşti, 1883; S. FI. M arian, T ra d iţiu n i p o porale ro m â n eşti, Sibiu, 1878; Idem,
N u n ta la rom âni, B ucu reşti, 1890; Idem , B alade rom ăne, B otoşani, 1869; Idem, P oesii
p oporale rom ăne, C e rn ău ţi, 1873— 1875; A th. M. M a rien escu , Poesia populară. C olinde,
P esta, 1859; C ristu S. N eg o escu , P oesii p o p u la re a lese, B ucureşti, 1895 ; I. Pop-R ete-
g anul, P o ve şti ard e len e şti, B raşov, 1888, 5 voi. ; Idem, P o ve stiri şi o b ic eiu ri rom âneşti,
B ucureşti, 1893 ; C. R ă d u lescu -C o d in , Din M u sce l. C în tec e p oporane, B u cu reşti, 1896 ;
Idem , C om orile poporu lu i, C îm pulung, !9 0 0 ; Gr. T o cilescu , M a teria lu ri io lk lo rislic e,
B ucureşti, 1900; G. Dem. T eo d o re scu , P oesii p o p u lare rom ăne, B u cu reşti, 1885; Iu liu
A. Z anne, P roverbele rom ânilor. B ucureşti, 1895— 1903, 10 voi. ş.a.
5. N ic o lae D ensuşian u , Dacia p reisto rică , B u cu reşti, 1913.
6. V ezi m ss. rom . 4545—4561, din B iblioteca A ca d em iei Rom âne.
7. N ic o lae D ensu şian u , V e c h i c în iec e şi tra d iţii po p u la re ro m â n eşti. T e x te p o e tice
din răspunsurile la «C h estio n a ru l isto ric » (1893— 1897), stu d iu in tro d u c tiv de I. O p rişan ,
B ucureşti, 1975; A d rian Fochi, D atini şi e resu ri p o pulare d e la slirşitu l se co lu lu i al
X lX -lea . R ăspunsurile la C h e stio n a rele lu i N ico la e D ensuşianu, B ucureşti, 1976.
8 Bibi. A cad. Rom., mss. rom. 3418—3438. Ca lu c ra re de re fe rin ţă a se v e d ea
I. M uşiea, O v. B îrlea, Tip o lo g ia to lclo ru lu i. Din ră sp u n su rile la ch estio n a rele lu i B. P.
H aşdeu, B ucureşti, 1970,
112 1MSEIUCA ORTODOXĂ KO.M.uVA

satelo r a fost dat u i t ă r i i 9. Doar c e rce tăto ru l N icolae Stoicescu a folosit,

în tr-o oareca re m ăsură, ră sp u n su rile ]a C hestionarul lui A lex a n d ru Odo-
bescu la ela b o rarea u n eia din lu cră rile sule 10. FoncLul A lax a n aru Odo-
bescu, alături de cele ale lui N icolae D snsuşianu şi Bogdan P elriceicu-
H aşdeu constituie un m ateria l de o ex c ep ţio n ală v alo a re pen tru etno-
istoria rom ânească, dem n de a fi stu d ia t şi uin ac ea stă p ersp ectiv ă de
că tre ce rce tăto rii noştri.
In cele ce urm ează, pc baza ră sp u n su rilo r la ch e stio n a ru l lui Al, Odo-
bescu, vom ev id e n ţia un în sem n at num ăr de lăcaşuri de cult (biserici
de mir, schituri şi m inăsliri) şi aşezări rom âneşti (sate, tirg u ri şi cetăţi)
dispărute, '.are, la Începutul celei de-a doua jum a uiţi a secolului al
X lX -lea, se p ăstra u încă vii în m em oria populară. M cierialu l îşi are
v alo a rea sa indiscutabilă, deo a rec e nu serv eşte num ai celor ce vor să
întocm ească m onografii locale, ci şi c e rce tăto rilo r istoriei g en e rale a
poporului rom ân.
M aterialele în discuţie p ăstre az ă m enţiuni p riv ito are la 338 biserici,
102 schituri şi m înăstiri, 224 sate, 37 tîrg u ri şi 195 cetăţi dispărute. Pentru
ju d eţele M unteniei însă num ărul lor este destul de m ic in com paraţie cu
al altor zone (O ltenia şi M oldova, de pildă). O ex p lica ţie plauzibilă a
fenom enului ni se pare aceea leg a tă de con te x tu l g eo g rafic şi fluctuaţiile
dem ografice care carac terize az ă istoricul zonelor de cîm pie. Oricum , m a­
teria lu l constituie o ex p resie fidelă a frăm întatei istorii a poporului n os­
tru. A vtnd în ved e re concluziile ştiinţifice unanim ac ce p ta te cu p riv ire la
iim pul de p ăstra re n c a îte ra tă în m em oria p o p u lară a unui fenom en isto­
ric t!, deducem că num ărul im ens de lăc aşu ri de cult şi aşezări rom â­
neşti au d ispărut num ai în perioada cuprinsă între secolele XVI şi XIX,
v rem e de o areca re stăv ilire a invaziilor şi de re la tiv ă s ta b ilita te poiitic4.
Precizăm că n u 'd in to ate lo ca lităţile au p a rv en it răspunsuri, iar unele au
fost întocm ite cu ev id e n tă superficialitate, nep u tîn d ii utilizate ca atar<‘.
în ceea ce p riv eşte dispariţia, d :stru g erea sau p ărăsirea lăc aşu rilo r d.-
cult, ceuzele sînt m enţionate în parte. U nele — şi. cele mai m ujie, de a lt­
fel — , au fost distru se de turci şi tă t-r i, altele de cutrem ure f lipsa posi­
b ilită ţilo r de c o n se rv are şi a re p a ra ţiilo r şi-a spus şi ea cuvintul. Locali­
tăţile au d isp ăru t d ato rită invaziilor, incendiilor, em igrărilor, m ăiarilo ;
fiscale ale vrem ii, epidem iilor etc.
în te e a ce p riv eşte p re zen ta rea m aterialului d ocum entar propriu-zis,
p en tru facilitarea cercetării, am folosit o rd in ea alfabetică. Nu am avut
p o sib ilitatea să încadrăm obiec tiv e le re sp ectiv e în ac tu ala îm părţire ad­
m inistrativă, d a to rită faptului că n u m ero ase lo c a lităţi-re p er şi-au schim ­
b at denum irile intre tim p sau au d isp ăru t ele însele. De asem enea, din
DIN TRECUTUL BISERICII Ş/ PATRIEI NOASTRE 113

lipsă de spaţiu, nu ne putem perm ite a studia, com parativ, şi docum entele
isto rice deja cunoscute, p en tru a p u tea oferi un studiu com plet. A ceasta
răm îne în g rija fiecărui ce rce tăto r care va utiliza studiul nostru. P rec i­
zăm că la unele lăcaşuri de cult sînt m en ţio n aţi şi ctitorii, cel m ai adesea
v oievozi de frunte ai P rin cip atelo r Rom âne. N u în to td e au n a a c este date
sînt conform e cu re a lita te a sau cu a d e v ăru l istoric. Le-am p ă s tra t totuşi,
pe de o p arte din re sp ect p en tru autori, pe de a lta considerînd că ar fi
totuşi de folos ce rce tării istorice şi pe m ăsu ra descoperirii unor noi d o ­
cum ente şi-ar dovedi v alo a rea . R ecom andăm , deci, m ultă p ru d e n ţă celor
care utiliz eaz ă docum entul etnoistoric, av în d în v ed e re re la tiv ita te a a d e ­
vărului furnizat.
P en tru localizarea rapidă, am folosit, în prim plan, d enum irile lo c a ­
lită ţilo r care la data culegerii ex istau de fapt, iar cele d isp ăru te fuseseră
situ ate pe v ec h ea lor v atră , ori în ap ro p ie re a ac estora. A tunci cîn d a fost
m en ţio n ată şi denum irea obiectivului dispărut, am inclus-o în paranteze.
N e cerem c u v e n ite le scuze p en tru ev e n tu alele ero ri în ceea ce p riv eşte
în ca d rarea g re şită a unor lo c a lităţi în u n ele ju d eţe.

A. B iserici disp ăru te

1. Ju d e ţu l B u ză u : 1. A lunişul 12; 2. Boziar 13 ; 3— 4. Boziori (două
biserici) 14 ; 5. F undeni 15; 6. G lodeanu S iliştea 16 ; 7. Lăpuşul N ou 17;
8. Scăieni IS; 9. V intilă V odă 19; 10. V ispeci -°.
2. Ju d e ţu l D îm boviţa : 11. B ucşani 21; 12. C ăpuşna 22 ; 13. O cniţa 2:i;
14. P ie tra r i24 ; 15. R ăzvsdu 25.
3. Ju d eţu l Ilfo v : 16. A rm aşeşti M ; 17. B ălăceanu 27 ; 18. B orduşani 28 ;
10. C ăld ăraru 29; 20. C ernica 30 ; 21. C opăceni 31; 22. D obreni 32 ; 23. F ie r­
binţi 33 ; 24. F lăm înzeni 34 ; 25. G re c i35 ; 26. H orăşti 36 : 27. Iv ă n e ş ti37 ;
12. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom. 224, f. 407 r.
13. Idem , f. 518 r. şi f. 520 r.
14. Idem , f. 352 r.
Îs. Idem , f. 473 v.
16. Idem , f. 349 v.
17. Idem , t. 288 r. (b ise ric ă d istru să de tă tari). ,
18. Idem , f. 351 r.
19. Idem , f. 493 r.
20. Idem , f. 367 v (d o u ă biserici).
21. Bibi. A cad. Rom., m ss. ram . 225, f. 183 v.
22. Idem , f. 162 r.
23. Idem , f. 209 r.
24. Idem , f. 169 r-v.
25. Idem , f. 202 v.
26. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom . 227, f. 167 r-v.
27. Idem , f. 70 v. (b ise ric ă «de g ard, în v e lită cu stuf»).
28. Idem , f. 114 r.
29. Id em , t. 24 r.
30. Idem , f. 24 r.
31. Idem , f. 75 v.
32. Idem , f. 86 r (ctito r Ş erb an C an tacu zin o ).
33. Idem , f. 66 r (F ierb in ţi-S tro ieşti).
34. Idem , f. 19 r.
35. Idem , f. 5 r.
36. Idem , f. 126 r.
37. Idem , t. 145 r.
B.O.R. — 8
 BISERICA ORTODOXA R OMANĂ

28. Jilă v ile 38; 29. M anasia 39; 30. P a n te lim o n 40; 31—32. Sudiţi (două b i­
s e r ic i)41; 33. T ă m ă d ă u 42; 34. Tg. de F lo c i43; 35. T u r b a ţi44; 36. U lu­
iţi 45; 37. V îră şti 46.
4. Ju d e ţu l P rahova : 38. B ă n e ş ti47; 39. C ă lu g ă r e n i4S; 40. D răgă-
n e ş t i 49 ,■41. F ilipeştii de P ădure 50 ; 42. G herghiţa 51; 43. H îrşa 52; 44. N e-
d e l e a 53 ; 45. O gritinul 54 ? 46. Podenii N o i 55; 47. P odenii V echi 56 ; 48. Rîn-
c e z i 57 ; 49—50. T ărculani (două b is e ric i)58; 51. V alea C ălu g ăreasc ă 5J.
5. J u d e ţu l T eleorm an : 52. B ordea 60; 53— 54. C îrligenii (două b ise ­
r i c i ) 61; 55. C u c u ie ţi62; 56. L iţa 63 ; 57. M ăg u rele (Tr. M ă g u r e le ? )64;
58. P ia tra 65 ; 59. P opa (Papa ?) 66 ; 60. V iişoara r>7.
6. J u d e ţu l V la ş c a : 61. C ăm ineasca 68; 62. N aipu 69; 63. P a ra p a n i70.

B. M înăstiri şi schituri dispărute

1. J u d e ţu l Buzău : 1. A luniş 71; 2. B rîie ş ti72 ; 3. C isleu 73 ; 4. F in te n i74 ;
5. F u n d e n i73; 6. Lopaşul N ou 76; 7. M a n e n i77; 8. N ăieni P rosca 78; 9. Ti-

38. Idem , f. 129 v.

39. Idem , f. 185 r-v. (b iserică «de zid, cu b o lta to t de zid, de o so lid ita te rară,
c u h ram u l «Sfinţii Voievozii». Pe p e re te le de la p ro n ao su l a ce stei b iserici, în d rea p ta
şi în stîn g a, p e p a rte a d in in te rio r, e ra u z u g ră v ite p o r tr e te le u n o r m em bri d in fam ilia
Cantacuzi.no).
40. Idem , f. 6 r (P a n telim o n -D o b re şti. A v ea h ram u l «Sfîntul V isarion»).
41. Id em , f. 250 r. 42. Id em , f. 53 v. 43. Id em , i. 242 r-v.
44. Id em , f. 54 r-v (ctito r V la d Ţ epeş).
45. Idem , f. 186 r. 46. Id em , f. 263.
47. Bibi. A cad. Rom., mss. rom . 228, f. 540 r.
48. Idem , f. 626 v. (ctito r M ircea c el B ătrîn).
49. Idem , f. 568 r.
50. Idem , f. 653 r.
51. Idem , f. 566 r.
52. Idem , f. 766 r.
53. Idem , f. 680 r.
54. Idem , f. 557 v. (satu l şi b ise ric a p ă ră s ite din cau za cium ei).
55. Idem , f. 618 r.
56. Idem , f. 612 r.
57. Idem , f. 724 (p ă ră sită d in cauza cium ei).
58. Idem , f. 653 r.
59. Idem , f. 609 v.
60. Bibi. A cad. Rom., m ss1. rom. 229, i. 539 r.
61. Idem , i. 598 r.
62. Idem , f. 418 v.
63. Id em , f. 376 r şi 638 r.
64. Id em , f. 573 v.
65. Idem , f. 352 r.
66. Idem , f. 420 v.
67. Idem , i. 630 v.
68. Bibi. A cad . Rom., m ss. rom. 230, f. 447 r.
69. Idem , i. 435 v.
70. Idem , i. 415 r.
71. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom . 224, f. 408 r (schit de maici).
72. Idem , f. 302 r. 73. Idem , f. 403 v.
74. Idem , f. 552 r (sch itu l Petric elii).
75. Idem , f. 473 v.
76. Idem , f. 428 r (ctito r «Doam na N eaga»).
77. Idem , f. 326 r (c tito r N eg ru V odă).
78. Idem , f. 554 r.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE H5

r ă u 79; 10. V alea C a p rii80 ; 11. V a le a V iei (P ătîrlagele) 81; 12. V in tilă
V odă 82.
2. J u d e ţu l D îm boviţa : 13. L u d e ş ti83 ; 14. P ie t r a r i 84; 15. V ifo rîta 85 ;
3. J u d e ţu l Ialom iţa ; 16— 18. F lăm înda (trei schituri) 86; 19. M oldo­
veni 57.
4. Ju d e ţu l Ilîo v : 20. C h ia jn a 88 ; 21. C opăcenii de Sus 89 ; 22. C ornet-
B ragadiru 90 ; 23. R ad o v an u 91.
5. Ju d e ţu l Prahova : 24. C ă lu g ă r e n i92; 25. lo rd ăc h ian u 93 ; 26. M ăgu-
r e n i 94 ; 27. P ăm înteni 95; 28. Podenii N o i 96 ; 29. Podenii V e c h i97 ; 30. Pro-
viţa de Sus 98; 31. S chitul P ăm înteni °9.
6. Ju d e ţu l T eleorm an : 32. C iolăneştii din D e a l100; 33. D e d e ş ti101;
34. D răgîneşti 102; 35. Ţ igănia l03.
7. J u d e ţu l V laşca : 36. B abele 104 ; 37. C oraana i°5 ; 38. P ara p an ce a i®6 ?
39. P ă n g ă le ş ti107.

C. Sate d isp ă ru te :
1. Ju d e ţu l Buzău : 1. C isleu 108.
2. Ju d e ţu l Ia lo m iţa : 2. B o rd u ş a n i109; 3. C ris te ş ti110; 4—5. H a-
g i e n i 1;tl; 6. H ă rp ăşe şti.112; 7. Iazu 113 ; 8. Jilă v ile 114; 9— 10. P ăuşeşti
(două sate) 115 ; 11. P oiana 116 ; 12. R asa ll7.
79. Id e m r f. 344 r-v (ctito ri D oam na N ea g a, R adu M ih a lc ea şi «alţi b o ie ri din v e ­
chim e». A fost je ftu ită de turci).
80. Idem , f. 345 r. 81. Id em , f. 431 r. 82. Id em , l. 493 r.
83. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom . 225, f. 139 r.
84. Idem , (. 169 r-v. 85. Idem , f. 187 r.
86. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom. 227, f. 242 v. 87. Id em , f. 180 r.
■ 88. Idem , f. 4 r (c tito r M ih ail Şuţu. B iserică p r ă d a tă d e tu rci în 1821, în tim p ce
a sed ia u B ucureştiul).
89. Idem , f. 75 v.
90. Idem , f. 56 v-57 r (m în ă stire d e c ă lu g ă r i; u n u l d in tre s ta re ţi s-a n u m it M a_
carie).
91. Id em , t. 35 r-v (ctito r N eg ru V odă).
92. Bibi. A cad. Rom., mss. rom. 228, f. 626 v.
93. Id em , f. 638 r (sch it de m aici). 94. Id em , t. 679 v. 95. Id em , f. 557 r.
96. Idem , f. 618 r (ctito r R adu Paisie).
97. Idem , 767 r. 98. Id em , f. 549 v. 99. Id em , f. 726 r.
100. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom . 229, f. 530 r (m în ă stire a Baldovinu).
101. Idem , f. 613 v.
102. Idem , i. 652 r (c tito r M a tei B asarab).
103. Id em , i. 445 r (ctito r M a tei B asarab).
104. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom . 230, f. 359 r-v (c tito r N eg ru V odă).
105. Id em , f. 448—450 r. (c tito r M a tei B asarab).
106. Idem , f. 431 v.
107. Idem , f. 447 r.
108. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom . 224, f.403 v.
109. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom . 227, f.114 r.
110. Idem , f. 281 r. (satu l T iu ţio ara, d istru s de tu rci).
111. Idem , f. 252 v (două sa te).
112. Idem , f. 322 v. (satu l M itocul).
113. Idem , f. 239 r.
114. Idem , f. 129 r.
115. Idem , f. 322 r (d o u ă sate).
116. Idem , f. 124 v.
117. Idem , f. 106 r.
116 BISERICA O RTOD O XA RO M ANA

3. Ju d e ţu l Ilfo v : 13. A f u m a ţi118; 14. C hiajna 119; 15. C opăcenii de

S u s 1-0 ; 16. F ierbinţi-S toieşti 121 ; 17. H o ta r e le 122; 18. M aia 12;i; 19. Mic-
şuneşli 124; 20. P antelim on-D obreşti 125 ; 21. Tăm ădău li:6 ; 22. T u r b a ţi127 ;
'4. Ju d e ţu l Prahova : 23. B ăneşti 128 ; 24. Fuiga 129 ; 25. G herghiţa i:i0 ;
26. N ucşoara 131; 27. O gritinul 132; 28. R în c e z i133; 29—30. T ărculani (doua
sate) ia4.
5. Judeţul Rimrticul Sărat : 31—32. B ălăceanu (două sate) 1:!5; 33—34.
B ă le ş ti136 ; 35. Buda 137; 36—37. C oroteni (două sate) 138 ; 38. M ăcrina 139 ;
39. M ărtineşti u o ; 40. O breziţa 141; 41. P o p e ş ti142; 42. P uieştii de J o s 143.
6. Ju d eţu l T eleorm an : 43— 44. A lex a n d ria (două s a t e ) 114; 45. Beli-
t o r i 145 ; 46— 47. C rin g e n i146 ; 48. Liţa 147 ; 49. M ăgurelele 48; 50. M ăză-
ceni 149; 51—52. P ia tra 150 ; 53— 54. V iişoara (două s a t e ) 1M.
Judeţul V la ş c a : 55. B a b e le 15,2; 6. C ăm ineasa 15:i; 57. G h im p a ţi151;
58. N aipu 155 ; 59. P arapani 156.

D. Tîrguxi dispărute :
1. Ju d e ţu l D îm boviţa : 1. M estea că n u 157.
11& Id em , f.39 r (satu l S trah an a). 119. Idem , i. 4 v.
120. Idem , f. 76 r (satu l C areda).
121. Idem , f. 66 r. 122. Id em , f. 90 v.
123. Id em , f.74 r (satu l C a rab u le a).
124. Id em , f. 5 v (satu l Sitaru).
125. Idem , f. 6 r. 126. Id em , f. 53 v. 127. Idem , f. 54 r.
128. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom. 228, l. 540 r.
129. Idem , f. 648 v.
130. Id em , f. 566 r.
131. Idem , f. 737 r.
132. Idem , f. 557 v.
133. Id em , f. 724 r (sat p u stiit d e cium ă).
134. Idem , f. 653 r.
135. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom . 229, f. 50 r. (satele B ă lrîn a şi C iscani).
136. Idem , f. 65 v (satele C o d reşti şi B ă leştii V echi).
137. Id em , 58 r.
138. Idem , f.24 v (satele G ru m azi şi R o m ân eşti d istru se şi ro b ite de turci).
139. Idem , f.45 r. (satu l P u ieştii V echi).
140. Id em , f.60 r.
141. Id em , f.24 r. (satu l Slîm nicul).
142. Idem , f.52 r. (satu l R isipiţi).
143. Idem , f.45 v.
144. Id em , f. 407 r.-v. (satele B îh ien i şi M itropolia).
145. Id em , f. 628 r. (satu l Serafim ului).
146. Idem , l. 598 r-v.
147. Id em , f. 367 r. şi 638 r.
148. Idem , f. 573 v. (T u rn u M ă g u re le ? ).
149. Idem , f. 510 r. (satu l P lu găreşti).
150. Id em , f. 352 r. (satele P e tric ea u a şi S tejen i, d istru se de tu rcii lui Pasv an -
toglu).
151. Id em , f. 630 v.
152. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom. 230, t. 359 r-v (satu l Podeni).
153. Idem , f. 447 r. (satu l Bila).
154. Idem , f. 420 r. (satu l S to b o rîta, p u stiit d e tătari).
155. Id em , f. 434 r.
156. Idem , f. 415 r.
157. Bibi. A cad. Rom., mss. rom . 228, f. 6 r. (tîrg p u stiit de tu rci şi d e tătari).
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PA TRIEI N O A STRE 117

2. Ju d e ţu l Ilfo v : 2. Ibazeşti 158.

3. Ju d e ţu l R îm nicul S ă r a t: 3. M a r tin e ş ti159.

E. Cetăţi şi cetăţui dispărute sau în stare de ruină :

1. J u d e ţu l B u ză u : 1. C ioari 160 ; 2. P ie tro asa de J o s 161; 3. V in tilă
V odă 162.
2. Ju d e ţu l D îm boviţa : 4. Bucşiani 1 & ! 5. G encenea (?) 154 ■ 6. P ie­
trari l55.
3. J u d e ţu l Ialom iţa : 7. C iocăneşti ,&6.
4. Ju d e ţu l Ilfo v : 8. C ăciulaţi 167.
5. Ju d e ţu l Prahova-: 9. A d :ncata 163; 10. B ocarnea 109 ; 11— 12. Drag-
n ea (două cetăţi) 170 ; 13. M ălăieştii de J o s 171 ; 14. P uchenii M ari 172 ; 15.
Tinosu 173.
6. J u d e ţu l R îm nicul Sărat : 16. Slobozia l74.
7. Ju d e ţu l T eleo rm a n : 17. Balaciu 175 ; 18. C ucuieţi 176 ; 19. D elcean-
ca 177; 20. M arginea 178; 21. O rbeasca de J o s 179; 22. P ieaşovu 180; 23. P u­
ţinei 181 ; 24. R a d o ie ş ti182 ; 25. R oşiori de V ede iB3 ; 26. S crioaştea m ; 27.
S egarcea din D e a l185 ; 28— 30. Tr. M ăg u rele (trei cetăţui) 186 ; 31. Uda Pa-
-ciurea lS7; 32—33. U rluieni (două cetăţiu) !S8 ; 34. Z iranicea l89.
8. Ju d eţu l V laşca : 35. C revedia M are 190; 36. O bislaru 191 ; 37. Para-
pani iai.

158. Bibi. A cad. Rom.,mss. rom. 227, f, 40 r.

159. Bibi. A cad. Rom.,mss. rom . 229, f. 60 r.
100. Bibi. A cad. Rom.,mss. rom. 224, f. 375 r.
161. Idem , f. 557 v.
162. Idem , f. 493 r. (« ce tate d e la Radu N eg ru V odă sau d e Ja V intild V odă»).
163. Idem , f. 183 r. 164. Id em , f. \->7 r.165.Idem , f.169 r.
166. Bib). A ced. Rom., mss. rom. 227, f. 259 r şi f. 266 r.
167. Idem , i. 25 r.
168. Bibi. A cad. Rom., mss. rom. 228, i. 629 r.
169. Idem , 749 r-v. 170. Id em , f. 557 r şi 727 r. 171. Idem , f. 763 r.
172. Idem , f. 563 v. 173. Id em , f. 656 r.
174. Bibi. A cad. Rom., m ss. rom. 229, f. i’4 v. 175. Id em , i. 536 r.
176. Id em , f. 406 r.
177. Idem , f. 654 r.
178. Idem , i. 576 r.
179. Id em , f. 439 r.
180. Idem , f. 474 r şi 608 r.
181. Idem , f. 479 r.
182. Idem , f. 411 r.
183. Id em , f. 406 r.
184. Idem , f. 643 r.
185. Idem , f. 474 r.
186. Id em , f. 352 v., f. 550 v şi 556 r.
187. Idem , f. 609 r.
188. Idem , f. 511 v.
189. Idem , f. 546 r.
190. Bibi. A cad. Rom., mss. rom. 230, f. 386 r.
191. Idem , (. 404 r.
192. Idem , f. 415 v.
 INFLUENŢA BIZANTINA ASUPRA TERITORIULUI MOLDOVEI
IN SEC. VIII—XIII IN LUMINA IZVOARELOR LITERARE,
ARHEOLOGICE ŞI NUMISMATICE *
Pr. drd. ILIE OA TRIN O IU

în ultim ii 40 de ani c e rce tările privind perio a d a sec. VIII— XIII pe

te rito riu l R om âniei în g en e ral şi al M oldovei în special au d obîndit o
d ez v o lta re nec u n o scu tă m ai în ain te. P uţinele ştiri ale izv o a relo r scrise
au fost co m p leta te cu n u m ero a se descoperiri arheologice, ca re a ru n că o
no u ă lum ină asu p ra ac estei p erio a d e p re a p uţin cu n o sc u tă altăd a tă. D ife­
ritelo r ra p o arte de săp ă tu ri arh eo lo g ice şi artic o le lo r cu c a rac ter special
li s-au a d ă u g at unele studii sin te tic e m ai m ici \ că ro ra le-au u rm at în
u ltim ii ani lu c ră ri am ple de sinteză, d in tre care ne lim ităm să m enţionăm
pe cele ale h arn ic ilo r ce rce tăto ri ieşeni Dan Gh. T e o d o r2 şi V ictor
S p in e i3, unde se în tîln e sc re feriri la to a te pu b licaţiile an te rio are . La
ac estea ar m ai fi de a d ă u g at lu c ra re a m ai nouă a lui Ş tefan O ltea n u p ri­
vind prim a p arte a ac eleiaşi p erio a d e pe to t cuprinsul p a trie i n o a s tre 4.

Populaţia locală Ia est de Caipaţi

în contextul econom ic, politic
şi religios al sec. VII!—XIII
C erc etările am intite m ai sus au dus la c o n stata rea că în secolele
VIII—XIII, pe te rito riu l ţării n o astre a a v u t loc p rocesul de e v o lu ţie a
so cietă ţii rom âneşti de la stru c tu ra in ferio ară a orînduirii feudale tim ­
p u rii la cea a feudalism ului d e z v o lta t din sec. XIV şi u rm ăto a rele.
Prim a p arte a acestei perioade, cea a sec. V III—XI, ap a re dre p t cea m ai
im p o rtan tă v e rig ă a lanţului e v o lu ţiei so cietăţii ro m ân eşti feudale tim ­
purii, o a d e v ă ra tă «placă tu rn an tă » a în treg ii so cietă ţi spre form ele
su p erio a re de cu ltu ră şi civilizaţie m edievală. în a c e a stă p erioadă, ca
urm are a unui răgaz de re la tiv ă lin işte şi s tab ilita te politică, a a v u t loc
o sensibilă creştere a populaţiei, o aprecia b ilă d ez v o lta re econom ică şi
o m ai m are c la rita te în crista liz are a cu ltu rii şi civilizaţiei v echi ro m â­
neşti, — d o vadă in co n testab ilă a c o n tin u ităţii n o astre istorice pe ac e­
* L u cra re d e sem in a r în to c m ită si su sţin u tă la sp e c ia lita te a B izan tin o lo g ie, în ca­
d ru l c u rsu rilo r p e n tru p re g ă tire a d o c to ra tu lu i în T eo lo g ie su b în d ru m a re a D -lui p ro ­
fesor Em ilian Popescu, care a d a t şi a v izu l de p u b licare.
1. D an Gh. T eodor, E le m e n te şi in ilu en te b iza n tin e în M o ld o va în se co le le V I —
XI, în S tu d ii şi cercetă ri de isto rie v e c h e (şi a rh e o lo g ie ), (S.C.I.V .A ), 21, 1970, 1, p.
97— 123; V ic to r Spinei, Les rela tio n s de la M o ld a v io a vea le B yza n ro e t Ia R u ssie o :
prem iers qu a rt du Il-e m illen a ira â la lu m iere d es so u rc es a rch eo lo q iq ues, în Dacia.
N. S., XIX, 1975, p. 227—2 42; I. M itre a, In ilu e n ţe b iza n tin e în cu ltu ra m aterială ţl
spirituală din re g iu n ea subca rp a tică a M o ld o ve i în se co le le V I — IX , în S.C.I.V .A . 30
1979, 2, p. 145— 162.
2. D an Gh. T eodor, Te rito riu l est-ca rp a tic în vea c u rile V — X I e.n. C ontribui::
arheologice şi isto rice la pro b lem a io rm ă rii p o p o ru lu i rom ân, Iaşi, 1978, (223 p . ) ; Idem,
R o m anitatea carpa to -d u n ă rea n ă şi B iza n ţu l in v e a c u rile V —X I e.n., Iaşi 1981, (120 p.
3. V ic to r Spinei, M o ld o va în se co le le X I — X IV , B u cu reşti, 1982, (333 p.).
4. Ş tefan O lte an u , S o c ieta tea rom â n ea scă Ia cum p ă n ă de m ile n ii (seco lele V III—
X I), B ucureşti, 1933, (230 p.).
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 119

leaşi locuri în care ne-am n ăscut ca popor. F ără a c ea stă v e rig ă de c ris­
ta liza re şi afirm are a culturii m ateria le şi sp iritu ale u n itare a poporului
nostru, n-ar fi fost posibil p ro g resu l din secolele urm ăto a re, n-ar fi fost
cu p u tin ţă civilizaţia m edievală ro m â n e a s c ă 5.
Pe terito riu l M oldovei, îndeosebi în jud. Botoşani, a laşu lu i şi a
B îrladului, c e rce tările arheologice au co n stata t o d eo se b ită con c en tra re
de aşezări din secolele VIII—XI, cu o m are den sitate de populaţie. M a jo ­
rita te a erau aşezări deschise (n eîn tărite). N um ai u n ele erau aşezări fo rti­
ficate, cu şanţ şi val de păm înt, cea de la Fundu H erţii (com. C ristineşti,
iud. B otoşani) av în d trei rîn d u ri de v alu ri şi to t atîte a şanţuri de a p ă ­
rare, d atînd din trei epoci consecutive, ceea ce a ra tă d ăin u ire a ei ca
fortificaţie pe o perio a d ă m ai în d e lu n g a tă 6. F o rtificarea u nor astfel de
aşezări a fost o consecinţă a tran sfo rm ărilo r social-polilice care au a v u t
loc în sînul obştilor săteşti, dar şi a p ătru n d e rii u nor noi v alu ri de
populaţii m igratoare de c ă lăre ţi nom azi (m aghiarii şi pecenegii) pe te ri­
toriul de la est de C arpaţi 7. S porul de po p u laţie a n e c esitat sporirea
pro d u se lo r agricole prin e x tin d erea su p ra feţei arabile, înm ulţirea şi d i­
v ersific area u n eltelo r agricole, arătîn d ca rac teru l e x te n siv îndeosebi al
c ulturii p lan telo r c e rea lie re s.
N ivelul m ai înalt de dez v o lta re econom ică a fost însoţit de un nivel
su p erio r de o rganizare so cial-politică. Din sînul obştilor săteşti s-au d e s ­
prins anum ite p ersoane în v estite de com unitate cu funcţii de conducere.
P entru a face faţă am en in ţărilo r de to t felul, aşezările au început să se
g rupeze în funcţio de re alită ţile de teren, pe te rito riu l M oldovei aflindu-
se astfel de grupări sau uniuni de obşti In zona B otoşanilor, a laşului,
B îrladului, V asluiului, C otnarilor, B acăului, V rancei şi G aleţilor. A p ă ra­
re a in tere selo r com une a fost în cre d in ţa tă u nor perso an e cunoscute sub
num ele de jupani, cneji, principi, duci, voievozi, care vo r re p rez en ta
«germ enii p u terii de stat» 9. A şezări fo rtific ate ca ac elea de la H orodiş-
tea, F undu H erţii, Dersca, jud. B otoşani ş.a., constituiau de re g u lă ce n ­
trele u nor astfel de uniuni de obşti sau form aţiuni p re sta tale. O d ată cu
desp rin d e rea p erso an elo r îm p u tern icite cu funcţii social-politice din
sînul co le ctiv ităţii, a ap ă ru t fenom enul a se rv irii sau al situ a ţie i în care
se găsea un grup de pro d u c ăto ri direcţi, care p re sta u fa ţă de astfel da
perso an e m unci gratuite, pre d în d a c esto ra o p a rte din produsele ior.
A serv irea, după cum se r-tie, a co n stitu it p unctul de p lecare al societăţii
feudale, în care principalul m ijloc de p roducţie, păm întul, m onopol al
feudalilor, era ex p lo a ta t cu a ju to ru l p ro d u c ăto rilo r direcţi, aserviţi. Pe
terito riu l M ondovei procesul de ase rv ire este d ocum entat de însăşi e x is ­
tenţa aşezărilor în tărite pe care le-am am intit şi al altora, tot atîte a
ce n tre ale conducătorilor locali, a căror rid ica re şi în treţin ere nu p u tea
fi făcută fără contribuţia efectiv ă a lo cu ito rilo r s atelo r din îm p rejurim ile
acesto ra 10, începînd din a doua ju m ătate a sec. XI p în ă în sec. XIII, n u ­
5. Ibid em , p. 17— 18 ţi p a s s im ; Dan Gh. T eodor, R om anitatea..., p. 4fî.
6. N. Z ah aria, M. P e trescu , Em. Z ah a ria, A şe ză ri din M o ldo va de Iap a tc o 'itlc
pînă în se co lu l al X V llI-lsa , B ucureşti, 1970, p.114şi urm., 2 87; D an Gh. T eodor,
Te ritoriul cst-carpatic..., p. 70—71 si 102— 103 ; St. O lte an u , op. cit., p. 30.
7. Dan Gh, T eodor, Rom anitatea..., p. 45 şi 50— 51.
3. St. O lte anu, op. cit., p. 53 ş\ urm .
9. Şt. O lteanu, op. cit., p. 185.
10. Ibidem , p. 206—207.
7 20 BISf.RICA ORTODOXĂ ROMANĂ

m ărul aşezărilor de pe terito riu l M oldovei a d escrescut su b stan ţial faţă

de perio a d a an te rio ară , m ai ales în p a rte a de sud a provinciei, unde
p ătru n d e re a v io len tă a nom azilor turci (pecenegi, uzi, cum ani) şi apoi
m ongoli (tătarii) a dislocat m ulte din aşe zările pop u laţiei rom âneşti. In
sec. XIII, m ai ales după m area invazie tă ta ră din 1241, cele m ai m ulie
aşezări ale com unităţilor locale se aflau în zona de dealuri şi m unţi din
ce n tru l şi n o rd -v estu l M oldovei, un d e condiţiile n a tu ra le de ap ă rare
erau m ult m ai fa vorabile ca în zonele de cîm pie n .
N ecesităţile v ieţii de to ate zilele, ale p ro c u rării u nor produse ce se
g ăseau în anum ite locuri, dar lipseau în altele, au dus la c rearea unor
c e n tre în care se în tîln e au p ro d u c ăto rii de d iferite bu n u ri d intr-o an u ­
m ită reg iu n e (agricultori, p ăstori şi crescă to ri de vite, podgoreni, pescari,
m ineri şi m eseriaşi de to t felul), p en tru a-şi desface p rodusele m uncii lor
şi a pro c u ra altele de care a v e au nevoie. A ceste centre, cunoscute sub
num ele de — tîig u ii — term en de origine slavă, care a ra tă atît acţiunea
de v în za re-cu m p ăra re, cît şi locul în care se p etre ce a a c ea stă acţiune,
s-au d ezvoltat pe to t spaţiul ca rp ato -d an u b ian , de obicei la vad u rile
rîu rilo r sau la în cru cişări de drum uri. Pe te rito riu l M oldovei se cunosc
ca m ai vechi : Tîrgu N eam ţ, T îrgu P utnei, T îrgul Săraţii, T îrgu Trotuş,
T îrgul B irladului. U nele tîrg u ri în care m eşteşugurile şi com erţul au
d obîndit o dez v o lta re m ai m are, s-au tran sfo rm at în ad e v ăra te aşezări
urbane, cunoscute de la sfîrşitul sec. XIII începutul celui de-al X lV -lea,
cu term e n u l de o r a ş 12. Din cauza îm p reju ră rilo r istorice nefav o ra b ile şi
îndeosebi a nesfârşitului lan ţ al invaziilor trib u rilo r în m igraţie, aşezările
u rb a n e de pe te rito riu l M oldovei au a p ă ru t cu în tîrziere. C ele m ai vechi
au lu at n aştere în a doua ju m ătate a secolului al X lII-lea, pe văile şi la
vad u rile rîurilor, în leg ă tu ră cu form aţiile po litice rom âneşti prestatale,
îm prum utînd num ele h idronim elor (Şiret, Baia, Suceava) sau în centre
politic o -ad m in istrativ e ale H oardei de A ur, care dev in centre m eşteşu ­
g ăreşti şi com erciale (C etatea A lbă, O rheiul V echi, C osteşti) 13.
U nele cronici v echi ruseşti, docum ente ale ca n ce la riei u n gare şi bule
pap a le consem nează ex iste n ţa în sec. XII— XIII, pe terito riu l de la est
de C arpaţi, a berladnicilor, brodnicilor şi bo lo h o ve n ilo r şi a unor for­
m aţiuni politice p re sta tale, co n sid erate de unii istorici cel m ai probabil
rom âneşti, de alţii rom âno-slave sau s la v o -tu rc e -ro m â n e ş ti14.
In ceea ce p riv eşte v ia ţa b iseric easc ă a rom ânilor de pe te rito riu l
de la est de C arpaţi şi în g en e ral de la n ordul D unării In ferioare, în sec.
VIII—XI, izvoarele scrise nu ne aduc nici o m enţiune, deşi în a doua
ju m ătate a sec. IX B izanţul a început în cre ştin a rea m oravilor, bulgarilor
şi sîrbilor, p o poare slav e din ju ru l nostru. D upă cum s-a observat, deşi
rom ânii erau situaţi în tre aceste popoare slave, izvoarele bizantine nu
fac nici o m enţiune d esp re v re o «m isiune» pe te rito riu l ţării noastre,
p en tru că ea nu era n ecesară, aici existînd o veche o rg an izare biseri-
11. V. Spinei, M oldova..., p. 90.
12. C. C. G iu rescu , T îrg u ri sau oraşe şi c e tă ţi m o ld o v en e d in seco lu l al X -lea,
B ucureşti, 1967, p. 72—73 ; C. C. G iuxescu, Dinu C. G iu rescu , Istoria R om â n ilo r, I.
Bucureşti, 1974, p. 239, 245— 248.
13. V. Spinei, op. cit., p. 218—-225.
14. C. C. G iurescu, Dinu C. G iu resc u , op. cit., p. 223—2 2 5 ; V. Spinei, op. cit..
p. 40, 79—80 şi 143— 146.
DIN TRECUTUL BISERICII $1 PATRIEI NOASTRE 121

ceaşcă în frunte cu iera rh i de neam rom ân. în săşi în cre ştin a rea tre p ta tă
a slavilor de pe terito riu l ţării no astre p re su p u n e e x isten ţa nu num ai a
unor credincioşi strărom âni, ci şi o iera rh ie bisericească, alc ă tu ită din
episcopi (e p arh ic ţi sau periodeuţi), h o repiscopi şi preoţi, d eo a rec e în-
c ie ştin a re a nec esită pre d ic ă şi botez, pe care nu le p uteau face cre d in ­
cioşii simpli, ci num ai m em brii clerului. O serie de m ărturii arheologice
asupra că ro ra vom re v en i m ai departe, inclusiv u nele cim itire creştin e
desc o p erite la est de C arpaţi (Stoicani şi S erd a ru — G alaţi, A rsu ra—
Vaslui, ş.a.), confirm ă c o n tin u itatea de v ia ţă c reştin ă a p opulaţiei vechi
rom âneşti de pe terito riu l de azi al M oldovei în sec. VIII—XI u .
E xistenţa în co n tin u are a unei B iserici la vlah ii de la ră sărit de
Carp&ţii orien ta li în secolele XII— XIII, condusă de episcopi ortodocşi,
co nsideraţi de papa G rigore al IX -Iea «pseudoepiscopi care ţin ritui g re ­
cilor» (quibusdam pseudoepiscopis g raecorum ritum ), (scrisoarea din 14
noiem brie 1234 că tre viitorul rege al U ngariei Bela al IV -lea), este ate s ­
tată atît înainte cît şi după invazia tă ta ră din 1241, de diferite izvoare
scrise şi dovezi arheologice din rîndul c ă ro ra o m enţiune specială m e­
rită bisericile de la B îtca Doam nei, P iatra N eam ţ, R ădăuţi şi din alte lo­
calităţi ale M oldovei, şi crucile re lic v ia r sau crucile engolpion de bronz
de pro v e n ie n ţă b izantină sau k iev ian ă , al căror num ăr a sporit consi­
d erab il în ultim ul timp. T oate ac estea a ra tă că în M oldova sec. XII—
XIII au ex istat episcopi, p re o ţi şi biserici o rtodoxe în s trîn să leg ă tu ră
cu form aţiunile politice p re sta tale rom âneşti, d in tre ca re cele m ai bine
cunoscute sînt a c elea ale b erladnicilor, brorînicilor şi bolohovenilor,
m enţionate m ai înainte. Au ex istat fă ră în d o ială şi m în ăstiri în re g iu n e a
d in tre m unţi şi Şiret, im de m ai tîrzru v a fi o in ten să v ia ţă m onahală şi
în B ucovina cu o trad iţie m o nastică a tît de bogată.
Din punct de v ed e re religios, p o p u laţia rom ânească de la ră s ă rit da
arcul carpatic trăia sub au to rita te a su p re m ă a p a tria rh u lu i de C onstan-
iinopol, d ar era in flu en ţată de ţin u tu rile slave de la sud de D unăre, iar
mai tîrziu şi de m itropolia de Kiev. D upă în tem eierea episcopiei de H alici,
că tre m ijlocul sec. XII este probabil ca p a rte a de nord a M oldovei să fi
in trat sub influenţa acesteia.
Cu p riv ire la a d o p ta rea Liturghiei s lav e b iseric eşti de că tre rom âni,
se adm ite că acest proces a început în sec. X, dar nu s-a în ch e ia t decît
In secolele u rm ăto a re :6. în le g ă tu ră cu ac ee aşi problem ă s-a em is însă şi
p ărere a că deşi a e x istat o dom inaţie po litic ă b u lg ară de tip tu ran ic (de
la distanţă) asupra unor te rito rii de la n o rd de D unăre ale R o m tn iei de
aslăzi, nu se poate vorbi la noi de o e x p a n siu n e a culturii în lim ba slavă
vec h e d ec ît odată cu a p a riţia celui de-al doilea ţa ra t bulgar (vlaho-
bulgar), în 1185— 1186. în re alita te, iera rh ia biseric easc ă a rom ânilor
no rd -d u n ăre n i era supusă iera rh ie i co n stan tin o p o lita n e, fiind în fond o
iera rh ie b izantină l7. D upă o a ltă p ărere , ex istă dovezi că p aralel cu lim ba
15. Pr. prof. dr. M ircea P ă c u ra riu , Istoria B isericii O rto d o x e R om âne, voi. I, B u cu ­
reşti, 1980, p. 182— 187.
16. Ibidem , p. 177—'187 şi 233—236 ; C. C. G iu rescu , D inu C. G iu rescu , op. cit.,
p. 253—256 ; V. Spinei, op. cit., p. 104— 112.
17. A u re lia n S ac erd o ţea n u , O rg a n iza rea B isericii O rto d o x e R om âne in sec. al
IX -le a, în S tu d ii T e ologic e, 20, 1968, nr. 3—4, p. 247—257.
7 22 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

s lav ă v ec h e («slavona»), pe te rito riu l ţării n o astre a circulat şi limba

g reacă : «O dată cu ritul ortodox, B iserica ortodoxă a ad o p ta t m uzica bi­
zantină, care a venit, ca şi cultul, prin interm ediul contactului d irect cu
Bizanţul» l3.
M ăituxii ale scriito rilo r bizantini. Unii cronicari bizantini (Simcon
M agistar, G eorgios M onachos, Leo G ram m aticus) ne inform ează că în
anul 813, ţaru l b ulgar Krum a c u c erit A drianopolul şi a ridicat din acel
oraş şi din îm prejurim ile lui un n um ăr m are de p rizonieri, pe c/.re i-a
colonizat în «B ulgaria de dincolo de Dunăre». D ep o rtare a prizonierilor a
du ra t circa 25 de ani, p în ă ;n tim pul îm păratului biza n tin Teofil (829r-
842), cînd, ia ru g ă m in tea celor surghiuniţi, au fost trim ise de Ia Bizanţ
corăbii, pe care, cu to a tă îm p o triv irea bulgarilor, care au chem at în aju to r
si pe m aghiarii aflaţi atunci în p artea da ră s ă rit a ţă rii n oastre, au reuşit
să se îm barce şi să se în to arc ă în p atrie :9. Ţ inutul în care au fost tra n s ­
p o rtaţi p rizonierii rid ica ţi de K rum era cel m ei probabil colţul form at
de N istru, D unăre şi M area N eagră, vechiul O nglos -= (Bugeac), m en ţio ­
n at de cronicarii bizantini T heophanes C onfessor şi N ik ep h o ras p a tria r­
hul ca locuit de p ro to b u lg ari înainte de a trec e la sud de D unăre sau
o re g iu n e s itu a tă nu d ep a rte de g urile m arelui fluviu, de uncie :;u putut
să se îm barce în gra b ă pe co răb iile trim ise de îm păratul Teof 1;’!. Ipo­
tez ele după care O nglos s-a r fi aflat pe te rito riu l M unteniei de a s tă z iL-
sau în altă parte, sînt lipsite de tem ei.
P rim a inform aţie sig u ră a unui scriito r b izantin despre terito riu l cie
la est de C arpaţi în sec. V III—XIII date ază de pe la m ijlocul sec, al X -lea
şi a p a rţin e lui C onstantin P o rp h y ro g e n etu l care a rată că în ultim ul d e c e ­
niu al sec. IX, m aghiarii locuiau ţin u tu l cnoscut sub r i m e l e de A te lk u z u
(în lim ba m ag h iară v ec h e E te lk u zu = «ţinutul d in tre rîuri»), de unde au
fost alu n g a ţi de pecenegi în alia n ţă cu b ulgarii (896), st^ bilindu-se d efi­
nitiv în cîm pia P ancniei. S criitorul şi îm p ăra tu l b iza n tin p recizează că
prin ţin u tu l A telkuzu, locuit m ai înainte de m aghiari (turci), iar în tim pul
său (circa 950) de pecenegi, cu rg cinci rîu ri : Baruch, Kovbon, T rouloos,
B routos şi S eretos, identificate prim ele trei probabil r:u N iprul, Bugnl şi
N istrul, iar ultim ele două în m od sigur cu P rutul şi Şiretul. A stfel s-ii
ajuns şi la lo ca liz are a p ro b a b ilă a ţin u tu lu i A telkuzu în tre cursul infe­
rior ol r u r il o r N ipru la est şi Şiret la vest, iar de unii ce rce tăto ri num ai
în tre ju m ătatea de sud a n u rilo r N istru şi Şiret S3.
18. Gh. C iobanu, S tu d ii de e tn o m u zic o lo g ie şi b iza n tin o lo g ie , B u ru re-ti, 1374, n
278 şi 287.
19. rn n te s H isto ria e Dacorom artae, II, R u ru reşti, 1970, p. 631 şi 651— G53 ; I. IV r-
nea, Din istoria D obroqei, III, B ucureşti, 1971, p. 12—13, 25 şi 29.
20. Fontes..., p. 619 şi 627.
21. N. B ănescu, L'a n cien Eial b ulgare et ies P avs R arm -.ins, B u ra re st. 1917, -
29— 31 ; I. B arnea, loc. cit.
22. P. D iaconu, Le p ro b lem e de Ia lo ca lisa tio n ele I'O nglos, In Dacia, N. S. XIV
1970, p. 325—334.
?3. Const. PorphYrogenitus, De a d m in istra n d o im p erio , ed. Gy. M o n ’ R T ”
J e n ’nna, B ud ap esta, 1949, 38/30, 65— 70 şi 40 13/25 si voi. II, C o m m en ta rw T.ondr.’
1062, p. 118; Izvo a rele islo riei R o m â n iei, II, B u cureşti, 1970, p. 666 şi 66/ (ţrrcşit «Svr-
to rln k » in loc de «Seretos») ; P. D iaconu, Les P etch e n eg u e s au B as-P annhc B u rt ‘
1570, p. 11— 13, 19 şi 34— 36.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE

In tr-u n m anuscris grecesc de la biblioteca Escorial din M adrid (Cod.

Scorial. gr. R-II-11, f. 269—270), d ata t în tre anii 975—979, se în tiln e şts
d enum irea de M esopotam ia A p u su lu i (Msaoiio'cajua trfi Ausso)*:), folosită
p en tru un. ţin u t (them ă) în fru n te a c ă ru ia se afla un «strateg» insLaiat
după v icto ria îm păratului Ioan Tzim iskes asu p ra cneazului S viatoslav
al K ievului la D orostolon—S ilistra (971). O astfel de denum ire se d a to ­
rează, fă ră îndoială, poziţiei geografice a noii them e bizantine ase m ă­
năto a re cu cea a ţinutului M esopolam iei O rientului, s itu a t între rîu rile
Tigru şi Eufrat. Ea am inteşte însă şi denum irea A telkuzu, cu aceeaşi sem ­
nificaţie în lim ba m aghiară veche, în cazul de fa ţă denum irea gre cea scă
ăpărînd ca o trad u c ere a acesteia. De aceea prin term e n u l de «M esopo­
tam ia O ccidentului» s-a în ţeles them a biza n tin ă de la D unărea de Jcs,
care stăp în ea ţin u tu rile situ ate de-a lungul fluviului (Paristrion, Paradu-
navon), în tinzîndu-se pe anum ite porţiu n i n ed e term in ate şi în stingă
acestuia, cup rin zîn d în tre altele şi re g iu n e a situ a tă în tre cursul inferior
al rîu rilo r N istru, P rut şi Şiret (Atellcuzu) din sec. IX z' i.
O inform aţie deosebit de p re ţio a să d espre e x isten ţa rom ânilor m ol­
doveni la ră s ă rit de C arpaţi în sec. XII este cea din H istoiia lui N ichita
C honiates (sec. X II—XIII). R elatînd d espre e v a d are a din tem n iţă în anul
1164, a lui A ndronic C om nenul, v ăru l îm păratului M anuel C om nenul, el
arată că fugarul se în d rep ta spre G aliţia, dar tocm ai cînd se apropia de
h o tare le G aliţiei şi se considera scă p at c e urm ărilor, a fost prins de
«vlahi» şi dus înapoi la îm părat. E pisodul re la ta t de istoricul bizantin a
d a t n a şte re u nor în d elu n g ate dispute în tre istoricii m oderni, rom âni şi
străini, din cauza lipsei u nor precizări ale textului. Totuşi, dat fi:nd fap­
tul că fugarul care fusese închis p en tru că com plotase îm potriva îm pă­
ra tu lu i şi v ăru lu i său, nu se p u tea crede în s ig u ran ţă decîţ după ce p ă ră ­
sise terito riu l Im periului bizantin, re zu ltă clar că el a fost prins de rom âni
(vlahi) la nordul D unării, în ap ro p ie re a h o tare lo r principatului de H ali-
ciu, care în acel timp era condus de cneazul Ia ro siav O sm om îsl ( i i 53—
1187), şi se întindea la nord de M oldova, acolo un d e se află G aliţia de
a s t ă z i 25.
P asajul din opera lui N ichita C h o n ia tes privind episodul cu fuga lui
A ndronic C om nenul din anul 11G4, a fost re produs aproape întocm ai in
a doua ju m ătate a sec. XIII de că tre istoricul b izantin T eodor
S k u ta rio tes 25.
Istoricul bizantin Ioan K innam os, sec re ta ru l îm păratului M anuel I
C om nenul (1143— 1180), re la tîn d despre e x p e d iţia din anul 1166 a ac es­
tui îm părat îm potriva ungurilor, p o v esteşte că in timp ce arm ata biza n ­
tină în ain ta spre vest, pe m alul d re p t el D unării, gen e ralu lu i Leon
24. N. A. O ikonom ides, R ech erch e s su r T h isto ire d u Bas-Danube a u x X e—XI*
sie cles : Le M esopotam ia do TO ccid en t, în iie v u e des iîtcd c s sL d -est eusop& eanex. BL
1965, 1—2. p. 57—5 9 ; P. D iaconu, op. cit., p. 24— j I. B am ea. D in ****** ţ. M i
Ivan Bozilov, A u su je t de la /v 'o g ra p h ie h isto rîq u e d e la reg io n tiu
xauLta — în Izv e stija -V a rn a . i. X D (X X V H l
(bula.) cu rez. fr.. p. 31—32 ; I d e a , A nonim a/ na H a e ( b a iţ . c s M S.
p. IUI— 196 îi 218— 219. ‘ v
25. Fontcs Historiae Daco-Rojxmae. IU f t n w A MOL 2 > i V .'
p. 78 (cu bib liac ra fia).
26. Ibidem . p. 413 ; V. S p io e t toe. cM.
124 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

V atatzes i s-a În cred in ţat m isiunea de a aduce «altă oaste n u m eroasă

din altă parte, ba chiar şi o m are m ulţim e da vlahi, despre care se spune
că sînt colonii de dem ult ai celor din Italia, şi i-a poruncit să n ă v ă ­
lească în ţa ra hunilor (ungurilor) dinspre ţin u tu rile de lîngă Pontul zis
Euxin, de unde nim eni n icio d ată nu a n ăv ă lit asupra lor» -7.
P roblem a originii v lah ilo r din arm ata lui Leon V a ta tzes a form at
obiectul u nor lungi discuţii în rîn d u rile isto ricilo r rom âni şi străin i din
sec. XIX— XX, unii (Th. U spenskij, D. O nciul, N. Iorga, V. Z latarski ş.a.)
SGcotindu-i rom âni de la nordul D unării, cel m ai probabil de pe te rito ­
riul de azi al M oldovei, iar alţii (J. Chr. Engel, R. R oesler, B. P. H a şd eu t
J. Ju n g . F. C halandon, N. B ănescu, Gy. M oravcsik şi în ultim ul tim p
I. B arnea, Al. Elian, N. S. T anaşoca, V. Spinei ş.a. îi consideră vlah i de
la sudul D unării, — din Balcani sau P aristrio n (D obrogea), aşa cum re ­
zu ltă cel m ai probabil din text. De altfel e ra şi firesc ca arm ata să fi
fost co n stitu ită pe terito riu l Im periului bizantin şi cu locuitori din cu­
prin su l acestuia. O ricum , tex tu l în discuţie este o d o v ad ă strălu c ită a
co n ştiin ţe i originii rom ane a v ala h ilo r (rom ânilor) în secolul X I I £H.
Un alt te x t din H istoria lui N ich ita C honiates m ai sus am intită ne
inform ează despre aju to ru l dat în anul 1199 A să n eştilo r de c ă tre vlahii
şi cum anii de la no rd u l D unării — cel m ai probabil din M untenia şi
M oldova — în lu p tele lor cu bizantinii, pe te rito riu l T hraciei a9.
A celaşi istoric bizantin în reg istre ază p en tru anii 1200— 1201 un alt
atac al vlah ilo r şi cum anilor asu p ra unor regiuni ale Im periului de la
sudul D unării, după care s-au în to rs n ev ă tăm aţi în ţin u tu rile lor. In
co n tin u are ni se spune că vlahii şi cum anii p o ate ar fi ajuns chiar p în ă
la porţile d inspre co n tin en t ale capitalei, dacă cneazul R om an MsLisîa-
vici al H aliciului n-a r fi po rn it îm p o triv a cum anilor 30. U ltim a p recizare
duce la p re su p u n ere a că de data ac ea sta vlahii aliaţi ai cum anilor, vor
fi fost cel m ai probabil rom âni de pe terito riu l M oldovei. A ceeaşi ştire
este re p ro d u să m ai pe scurt de T eodor S k u ta rio tes şi de călugărul b i­
zantin din sec. XIII—XIV, Efram 3l.
în ce ea ce p riv eşte re la ta re a istoricului bizantin G eorgios P achy-
m eres despre cei 16 000 de alani, p opulaţie iran ia n ă aju n să p in ă în
M oldova, că ro ra îm păratul biza n tin A ndronic al II-lea P aleologul (1282—
1328), la in te rv e n ţia m itropolitului Luca al V icinei, le-a perm is ca, de
team a tătarilo r, să se refugieze în Im periul bizantin, c e rce tările m ai noi
au a ră ta t că ev enim entul n -a av u t loc la sfîrşitul sec. XIII, după cum se
cred ea m ai înainte, ci în anul 1302, evenim entul depăşind astfel cadrul
cronologic al lucrării n o astre 32.
27. Fontes H istoriae D a co .R o m a n a e, III, B ucureşti, 1975, p. 239.
28. Ibidem , n o ta 2 7 ; I. B arnea, op. cit., p. 160— 161 (cu b ib lio g ra fia ); V. Spinei,
op. cit., p. 61 ; A. A rm b ru ster, R o m a n ita tea rom ânilor. Istoria u n ei idei, B u cu reşti, 1972,
p. 24—25.
29. Ibidem , p. 291 ; V. Spinei, op. cit., p. 78.
30. Ibidem , p. 307—309.
31. Ibidem , p. 433 şi 473.
32. Fontes..., p. 451— 453; Pr: prof. I. R ăm u rean u , M itro p o lia V ic in e i şi ro lu l ei
in păstrarea o rto d o x ie i in ţin u tu rile ro m â n eşti, în «De la D u n ăre la Mare/>, G alaţi, 1979
p. 156; V. Spinei, op. cit., p. 203.
DIN TRECUTUL BISERICII $I PATRIEI NOASTRE

Docum ente arheologice şi num ism atice. P u tin ele ştiri ale izvoarelor
scrise b izantine sînt com pletate de n u m eroase v estig ii arheologice de
origine sau influentă b izantină şi m onede bizantine din sec. VIII— XIII,
d esc o p erite pe te rito riu l de la est de C arpaţii orientali. P rintre cele clin­
tii ca re treb u ie m en ţio n ate sînt dep o z ite le de u n elte ag ric o le şi arm e de
fier din sec. VIII—XI, d escoperite la D ragosloveni, C îm pineanca, R ăstoaca
şi Budeşti, jud. V rancea, despre care s-a emis ipoteza că au fost p ro c u ­
ra te ca urm are a u nor s trîn se schim buri com erciale cu B izanţul, facilitate
şi de dista n ţa re la tiv m ică (60— 70 km) d in tre zona în care au fost găsite
şi D obrogea bizantină, prin interm ediul c ă reia e ra u difuzate probabil astfel
de produse. Tot im porturi bizantine sint scotile ram ele de fier p entru
h îrleţele de lem n, d escoperite la V aslui şi P oieneşti, jud. V aslui, un a n u ­
m it tip de săpăligi, precum şi co soarele de fier p re v ăzu te cu din te folosite
in lu cră ri de v itic u ltu ră şi pom icultură, afla te în s ă p ă tu rile de la C oşna-
F loreni, jud. S uceava, M urgeni, D odeşti şi D um eştii V echi, jud. V aslui,
D ragosloveni, B ogheşti, Iugani şi Ja riş te a , jud. V ran cea şi G îrbcvuţ,
jud. G a la ţi:i3.
C ît p riv eşte ce ram ica sîn t de am intit îndeosebi am forele de p ro v e ­
n ien ţă bizantină, folosite p en tru uleiul d.e m ăsline, dar şi p en tru vin,
continuînd tra d iţia străv e ch e a im portului de astfel de vase, în tre b u in ţa te
de vea cu ri p en tru tran sp o rtu l ac elo ra şi produse din lum ea gre acă înspre
zona g urilor D unării şi m ai d ep a rte spre nord, pe drum urile de-a lungul
rîu rilo r P rut şi Ş iret. A stfel de v ase s-au găsit la Şendreni, jud. G alaţi,
D odeşti şi E pureni, jud. V aslui, B ăiceni şi Spinoasa, jud. Iaşi. Tot d?
fa ctu ră sau de in flu en ţă bizantină sînt ulcio arele araforoidale, p aharele
tronconice, oalele cu cîte o toartă, ca p ac ele de vase şi alte produse c e ­
ram ice de bună calitate, dintre care u n ele sm ălţuite, aflate cu prileju l
s ă p ă tu rilo r arh eo lo g ice de la H Lncea şi T îrgu Frum os, jud. Iaşi, A ldeşti,
jud. N eam ţ, Ş endreni şi C avadineşti, jud. G alaţi, precum şi din alte lo ­
ca lită ţi din sudul M oldovei.
O ca teg o rie ap a rte o co n stitu ie o serie de m ateriale de co n stru cţie
lucrate din lut ars (tuburi de apeduct, cărăm izi, ţigle şi colane), de p ro ­
v en ie n ţă sau influenţă bizantină, ca re văd e sc anum ite ten d in ţe de o rg a ­
nizare u rb a n ă a u nor aşezări de pe te rito riu l M oldovei, cum sînt cele de
la Ş endreni, jud. G alaţi, B udeşti, jud. V ran cea şi G rum ezoaia, jud. V aslui,
und-e s-au d esc o p erit astfel de p iese 34.
Tot din cuprin sul Im periului b iza n tin au aju n s pe te rito riu l M oldovei
diferite obiecte lu cra te din sticlă, ca v ase de form e şi fe lu rite m ărim i, b ră ­
ţări şi m ărgele de sticlă. îndeosebi ac e ste a de pe urm ă au ap ă ru t în num ăr
destul de m are, re m a rc în d u -se prin v a rie ta te a form elor şi d iv ersitate a
culorilor. F ragm ente de vase şi o biecte de podoabă din sticlă, de felul
celor am intite, s-au găsit în aşe zările feud ale tim purii de la B îrlăleşti,
A rsura, Dodeşti şi M urgeni, jud. V aslui, Lozna, S trăteni şi Lunca, jud.
B otoşani 3-\
33. D an Gh. T eodor, R om anitatea..., p. 60 şi 63.
34. Ibidem , p. G1— 62 ; I. B arnea, O. Ilie scu , C. N icolescu , C ultura b iza n tin ă în
R om ânia, B ucureşti, 1971, p. 163— 164, n r. 280— 285 j V. SpLnei, op. cit., p. 96.
35. Dan Gh. T eodor, op. cit., p. 64.
126 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

Din rîndul nu m ero a selo r şi fe lu rite lo r obiecte de p o doabă de m etal,

în deosebi din m etale pre ţio a se, prim ele ca re se im pun a te n ţie i n o astre
s în t cele tre i tez au re de obiecte de p o doabă de fa ctu ră bizantină d esc o ­
p e rite la R ăducăneni şi V oineşti, jud. Iaşi şi O ţeleni, jud. V aslui. T ez au ­
rul d esc o p erit la R ăducăneni, în 1969, date ază din secolul al X -lea şi se
com pune din 59 de piese, m a jo rita te a obiecte de pod o ab ă fem inine, din
a rg in t sim plu sau aurit, fie de p ro v e n ie n ţă bizantină, fie im itaţii după o ri­
ginale im portate din Im periul b iz a n tin 35. T ezaurul de la V oineşti, din
care se m ai păstre az ă 31 de o biecte de podoabă întregi şi fragm entare din
a rg in t sim plu sau aurit, to ate datin d din sec. XIII, se com pune din 14 b ră ­
ţă ri (10 întregi) form ate din sîrm e răsucite, cu c a p etele lăţite, sau din
plăci d ec o rate în teh n ica niello, 9 cercei de tîm plă (4 întregi) cu unul sau
trei bum bi fixaţi pe v erigă, do u ă p a n d a n tiv e circulare, o c a tara m ă şi o
lim bă de curea, şi p atru aplice, re stu l îm preună cu vasu l în care s-au
găsit, fiind pierdute. Un tezaur de obiecte de podoabă, d in tre care u n ele
(b răţările şi cerceii de tîm plă) de tipuri ase m ă n ăto are cu cele de la
V oineşti, s-a găsit în secolul tre c u t la C e rn ă u ţi37. T ezaurul de la O ţeleni,
din care se m ai p ăstre a z ă două b ră ţă ri din sîrm e de a rg in t ră su cite, cu
cap etele lăţite şi d ec o rate cu granule, o b ră ţa ră din placă de argint, o rn a ­
m en ta tă in teh n ica niello, doi cercei de tîm plă şi un p an d a tiv globular
din acelaşi m etal preţios, d ate ază din p e rio a d a prem ongolă (în ain te de
1241), dar, aşa cum a ra tă cele do u ă m onede bizantine (v. m ai jos) şi n u ­
m ărul m are de dirhem i m ongoli cu care a fost găsit îm preună, a fost
ascuns la sfîrşitul sec. XIII, în ce p u tu l celui urm ător. Nu se p o ate p reciza
dacă tez au ru l a fost e x e cu tat la sud de D unăre sau pe terito riu l R usiei
lcieviene 38.
D intre d iferitele ca teg o rii de obiecte de po d o ab ă de m etal de p ro ­
v en ie n ţă sau in flu en ţă bizantină, desc o p erite izolat pe te rito riu l M oldovei,
s în t de am intit în prim ul rînd ce rce ii sem ilunari cu p an d a n tiv stelat de
la H orodiştea, jud. Botoşani, Izvoare-B ahna, jud. N eam ţ şi V ădeni, jud.
V aslui (sec. VIII), socotiţi de ce rtă origine bizantină. Una din m atriţele
de os de la C osteşti, jud. Iaşi (circa 700), a ra tă că astfel de cercei în ce­
p u seră să fie lu cra ţi de tim puriu şi pe păm întul M oldovei.
T ot de origine biza n tin ă sînt socotiţi cerceii cu p a n d a n tiv u l în form ă
de «ciorchini de struguri», d escoperiţi la R ăducăneni, jud. Iaşi (sec. X),
ca şi cei cu o rnam ent g ra n u la t sau în filig ran de la Izvoare-B ahna şi
V ăleni, jud. N eam ţ, A rsura, jud. V aslui şi S toicani, jud. G alaţi, cît şi
cerceii m ai sim pli de la D odeşti, jud. V aslui, H olboca şi S pinoasa, jud.
Iaşi (sec. VIII—XI) 39. De aceeaşi obîrşie sau re zu ltatu l aceleiaşi în rîu riri
biza n tin e sînt socotite o serie în tre a g ă de p o doabe şi accesorii de îm b ră­
36. Ibidem , p. 67.
37. Dan Gh. Teodor, T e za u ru l le u d a l tim p u riu d e o b iecte de podoabă d e sco p erit
la V o in e şti-Ia ş i, în A rh e o lo g ia M o ld o v e i, I, 1961, p. 245— 269; Idem, în D acia, N. S.
V, 1961, p. 503— 520 ; V. Spinei, op. cit., p. 100— 101.
38. Dan Gh. Teodor, O b ie cte le d e podoabă d in te za u ru l leu d a l tim p u riu d e sco ­
perit la O le len i, în A rh e o lo g ia M o ld o ve i, II— III, 1964, p. 343— 361 ; V. Spinei, op. cit.,
p. 101 ; I. Barnea, O. Illescu, C. N ico la escu , op. cit., p. 236—237, nr. 156— 157.
39. Dan Gh. Teodor, Terito riu l..., fig. 38, 39 şi 4 2; Ib id em , p. 68; Maria Comşa
în R cv u e de s e tu d e s su d -est e u ro p £ en n es, IX, 1971, 3, p. 384, 385— 386 ; I. Barnea, A rta
c reştină 3n R om ânia, 2, Bucureşti, 1981, p. 32— 33.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 127

căm inte din aur, argint sau bronz (brăţări, colane, p andantive, aplice, c a ­
taram e, limbi de curea, inele şi nasturi), din secolele VIII—XIII, desc o ­
perite în lo ca lităţile m en ţio n ate şi în altele, ca : F edeşti, B îrlăleşti, D ăneşti
şi V ădeni, jud. Vaslui, H lincea, B ăiceni şi Erbiceni, jud. Iaşi, Hudum , jud.
B otoşani, O neşti, jud. B acău şi T îrgu F rum os, jud. G alaţi 40.
O d eosebită im portanţă p en tru ilu strare a re la ţiilo r M oldovei cu Bi­
zanţul în sec. VIII—XIII p re zin tă obiectele litu rg ice şi de cult creştine
descoperite pe te rito riu l acestei provincii rom âneşti. Din rîndul prim ei
categorii de obiecte treb u ie am inti Le un capac de căd eln iţă de bronz (sec.
X—XI) de la C oşna-F loreni, jud. S uceava, term in at în p a rte a su p erio a ră
cu o cruce sim plă 41. Ca obiecte de cult creştin sînt cunoscute o serie în ­
trea g ă de cruci p ec to rale sim ple, cioplite din plum b sau piatră, şi duble
re lic v ia r (m ajoritatea), aproape to ate tu rn a te din bronz şi în m od e x c ep ­
ţional din argint. C rucile p ec to rale d u b le-relicv iar de bronz sînt îm podo­
bite unele cu figura M aicii Dom nului sau a Sfîntului G heorghe în a titu ­
dine de orant, iar cele m ai m ulte cu re p re z e n ta re a Iui H ristos pe cruce pe
o faţă şi cea a M aicii D om nului pe cealaltă, am bele în ca d rate de obicei
în m edalioane cu busturi de sfinţi. O cru ciu liţă sim plă de plum b, din sec.
VIII-IX, s-a găsit la H lincea-Iaşi, iar cîte una sim plă de p iatră (sec. X-XI),
la M urgeni şi Dodeşti, jud. V aslui. C ruciuliţe d u b le-relicv iar de bronz se
cunosc la A djud, jud. V ran cea şi D odeşti, jud. V aslui (sec. XI—XII) ■, Ibă-
neşti, jud. B otoşani (sec. XII), P iatra N eam ţ, V orniceni, B răeşti şi B oto­
şani (sec. XII-XIII), d intr-o lo ca litate nec u n o scu tă din nordul M oldovei
(sec. XII-XIII) şi din C îndeşti, jud. N eam ţ (prim a ju m ătate a secolului
XII). D eosebită este crucea d u blă-relicviar, în altă de 9,3 cm., tu rn ată din-
tr-un aliaj de arg in t şi cositor, d esc o p erită la B îtca D oam nei-Piatra N eam ţ.
Pe faţa unei jum ătăţi a ei este re p re z e n ta t H ristos ră stig n it pe cruce,
av în d de o p a rte şi de alta bustul M aicii Dom nului şi a l Sfîntului Ioan
E vanghelistul. Pe faţa ce leilalte ju m ătăţi se află crucea R ăstignirii, avînd
în d re ap ta şi în stînga b usturile S finţilor apostoli P etru şi P avel, iar sus
probabil bustul S fîntului N icolae. A ceste cruci de bronz şi arg in t p ro ­
vin din a te lie re bizantine. A ltele asem ănăLoare cu ele, din sec. XIII,
p u rtîn d inscripţii în lim ba slav ă veche, aflate to t pe terito riu l M oldovei,
sînt cel m ai probabil de origine k ie v ia n ă 42.
De m are im portanţă este un v ăsc io r tu rn a t din plum b, d escoperit în
1968 la Iaşi, cu p rileju l u nor lu cră ri edilitare. V ăsciorul, în alt de 8,1 cm.,
are form a unei ploscuţe, cu corpul d estu l de aplatizat, p re v ăzu t cu două
to rtiţe şi un gît înalt şi larg, în form ă de pîlnie. Pe cele două feţe plate
el este îm podobit cu cîte o cruce, d iferită una de cealaltă, fiecare în c h e ­
n ar circular alc ătu it din ornam ente geom etrice. A stfel de v ăscioare, din
lat ars, plum b şi chiar din m etale pre ţio a se, cunoscute sub num ele de
eulogia, erau m u lt ră sp în d ite în perio a d a p a le o cre ştin ă (sec. IV-VI), fiind
folosite de că lăto rii la locurile sfinte (Ierusalim , m orm întul S fîntului
M ina din Egipt, m orm întul S fîntului D um itru de la T esalonic ş.a.), p en tru
40. D an Gh. T eodor, R om anitatea..., p. 69— 71 ; V. Spinei, op. cit., p. 226—227.
41. Idem, T eritoriul..., p. 110; I. B arnea, op. c it, p. 124— 125.
42. Ibidem , p. 110, R om anitatea..., p. 71— 7 2 ; C. S co rpan, în D acia, N. 3., IX,
1965, p. 451—452 ; I. B arnea, op. cit., p. 25—2 6 ; 34—35, 134— 196, 200— 201 ; V. Spinei,
în Dacia, N. S„ XIX, 1975, p. 234—242.
128 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

tran sp o rtu l la în ap o ierea acasă a aghiasm ei sau a uleiului sfinţit. T ra d i­

ţia a co n tin u at şi m ai tîrziu, văsc io ru l de la Iaşi, d atabil în sec. XI-XII,
găsindu-şi analogia cea m ai ap ro p ia tă în tr-u n exem plar din acelaşi m etal
de la T îrnovo (B ulgaria) 43.
Un m are num ăr de m onede biza n tin e din sec. VIII-X III confirm ă în
m od strălu c it re la ţiile M oldovei, pe terito riu l că reia au fost găsite, cu
Bizanţul, în perio a d a respectivă. In continuare vom p re zen ta m ai intîi te ­
zaurele m onetare, iar după aceea, d escoperirile izolate de m onede.
Pe terito riu l com. C leja, jud. Bacău, s-a d escoperit în tîm plălor, în
anul 1930, un tez au r a lc ătu it'c lin 38 m onede b izantine de bronz şi una
de argint, de la urm ăto rii îm păraţi : 1 AE Leon V şi C o n sta n tin (813-820);
1 A £ M ihail II şi Teofil (820-829) , II AE Teofil II (829—840), 1 AE Teofil,
M ihail II şi C onstantin (829-840) ,- 2 AE V a sile I (867-880) , 1 AE şi
6 AE V asile I şi C on sta n tin (867-886) ; 11 AE Leon VI (886-912) ; 3 AE
Leon VI şi A lex an d ru (886-912) ; 1 AE C on sta n tin VII şi Zoe (913-959) ;
7 AE Roman I Lecapenos (920-944) ,- 3 AE C on stan tin VII P orfirogenetul
(913-959) **.
în com. D olheşti, jud. Iaşi, s-a găsit prin anii 1881-1882 un tez au r cu
50-60 m onede de au r de la îm p ăraţii V asile II şi C onstantin VIII (970-
1028). AII tez au r co nstînd din 20 m onede, to t din aur, em ise cam in a c e ­
laşi tim p cu prim ul, desc o p erit prin 1920, ne pune în faţa în treb ă rii dacă
nu a p a rţin e un u ia şi aceluiaşi tez au r 4S.
La O ţeleni, jud. V aslui, s-a g ăsit în 1951 un m are tezaur de m o­
n ede tă tă re şti şi obiecte de p o doabă probabil bizantine de aur (hyper-
peri) de la Ioan III D ucas V a ta tzes (1222-1254) 46.
De la Paşcani, jud. Iaşi, au fost re c u p e ra te 4 m onede de bronz b i­
zantine anoium e (sec. XI), d esp re care se pre su p u n e că făceau parte
d in tr-u n tezaur descoperit în anul 1955 47.
D escoperirile izolate de m onede b izantine se prezintă în ordine a l­
fa b etică pe lo ca lităţi după cum u rm ea ză :
Bacău, p e te rito riu l m u n icip iu lu i : follis d e la Ioan T zim isch es-V asile II (3(i9
1025)^.
B rezeni, ju d . V a s lu i: 1 AE de la T ib e riu s III A p sim aros (698— 705) 49.
B îrlăleşti, com. E pureni, ju d . V aslu i : o m on ed ă em isă p ro b ab il de Im p eriu l de ld
T esalo n ic (1227— 1246) 50.
îiotoaia, ju d . S u cev a : 1 A E d e la Io an T zim isches (969— 976) 51.

43. V icto r M acarie, U n v a s b iza n tin d e c u lt d c sco p erit la Ia.<:i, în S.C .I.V .A .. 3'J
1981, p. 299— 302 ; D an Gh. T eo d o r, R om anitatea..., p. 72.
44. O. Iliescu , in C u ltu ra b iza n tin ă in Rom ânia..., p. 253, nr. 406; C. !’re d i
Circulaţia m o n ed e lo r b iza n tin e în re g iu n ea carpa to-du n ărea n ă , în S.C.I.V., 23, 197J.
nr. 3, p. 399 ; D an Gh. T eodor, op. cit., p. 72.
45. C. Pred a, op. cit., p. 400 • D an Gh. T eodor, loc. cit.
46. O. Iliescu, op. cit., p. 256, nr. 441 ; C. Pred a, op. cit., p. 405 ; V. Spinei, op. cit.
p. 216.
47. B. M itrea. In Dacia, N. S„ 25. 1981, p. 3»!, nr. 191.
48. Ibidem , 17, 1973, p. 415, nr. 85, d.
49. O. Preria, op. cit., p. 396 ; O. Ilie scu , op. cit., p. 253, nr. 399.
50. O . Iliescu , în A c tc s d u X lV e Conqriis inte rn a ţio n a l d e s e tu d es bis-mUr.:-
B ucarest, 6— 12, sept., 1971, voi. III, B u cu reşti, 1976, p. 193 şi196; B. M itrea, în Duci'
N. S„ 21, 1977, p. 380, nr. 112 j V. Spinei, op. cit., p. 217.
51. C. Pred a, op. cit., p. 396.
DIN TRECUTUL BISERICII Şl PATRIEI NOASTRE 129

Botoşani, 1 AE de la Rom an III A rg h iro s (1028— 1034) 52.

C lrja, corn. M urgen i, jud. V aslu i : follis ano n im de la C o n stan tin IX M onom ahul
(1042— 1055) sau C on stan tin X D ucas (1059— 1067)«.
G iurcunî, com. G ăg eşti, ju d . V aslu i : un follis ano n im de la C o n stan tin IX M o ­
nom ahul 54
G ugeşti, com. B oteşti, ju d . V a s lu i: 1 AE de la Leon VI (886— 912) 55.
Horga, com. Epureni, jud. V a s lu i: 1 AE de la C o n stan tin X D u c a s 56.
M anoleasa, jud. B o to şan i: 1 h y p e rp e r de la M anuil I C om nenul (1143— 1180) 57.
Miroslava, com. U ricanî, jud. Iaşi : 1 AE d e la Rom an III A rg h iro s !a.
M urgeni, ju d. V a s lu i: 1 follis de la N ich ifo r III B o tan iates (10713— 1081); 1 AE
din epoca C om neniîor ; 1 AE din tim pul Im p eriu lu i de la N iceea (1204"—1261) 39.
N e g re şti, jud. V aslui : 2 folles an o n im i (sec. X I ) 60.
Nicrflae B ălcescu, ju d . B otoşani : 1 AE ano n im (sec. XI) 6‘.
Rădăuţi, jud. Su c e av a : 1 AE de la R om an III A rg h iro s 61.
Sărăteni, jud. V aslu i : 1 AE de la Rom an III A rţţh iro s
Suceava, pe te rito riu l o raşu lu i : 1 AE d e ^la Rom an III A rg h iro s M.
Şendreni, jud. G alaţi, în să p ă tu rile d in 1961 ; 1 AE d e la R om an III A rg h iro s 65.
Şte iâ n eşii, jud. Botoşani : 1 AE (sec. X I) 66.
Su ie tea , jud. V aslu i : 1 AE d e la Rom an III A rg h iro s, su rfra p a t ; 1 AE de la C o n ­
sta n tin IX M o n o m a h u l67.
T e c u ci, jud. G alaţi : 1 AE (nr. n ep re ciz at) de Ia iloan T zim isches şi R om an III A r-

V oineşii, jud. V aslui : 1 AE de la C o n stan tin IX M o n o m a h u l69.

Zorleni, jud. V aslu i : 1 follis de la L eon VI (886—9 1 2 )70.
M old o va de sud : (loc n ep re ciz at) : m on ed e de la Ioan T zim isches şi Rom an IV
D iogenes (1068— 1071) n .
M oldova, (loc neprecizat), m on ed ă de a ra m ă sc h ifată 72

Concluzii
Din cele a ră ta te mai sus rezultă in flu en ţa aproape co n tin u ă a B izan­
ţului asupra p oulaţiei rom âne de pe terito riu l de la est de C arpaţi în
sec. VIII— XIII. M ai slabă în sec. VIII— IX, cînd însuşi Im periul cu
capitala la C onstantinopol trec ea p rin cu n o scu ta criză cu c a rac ler g e ­
neral, ac ea stă influenţă a dobîndit o deo se b ită in ten sita te între anii
971— 1185 şi chier pînă în 1204, cînd B izanţul a re lu a t în stăp în ire
52. Ibidem .
53. B. M itrea, in Dacia, N.S.. 25, 1981, p. 387, nr. 175.
54. Ibidem , nr. 179.
55. Ibidem , nr. 181.
56. C. Preda, op. cit., p. 402.
57. Ibidem , p. 403.
58. Ibidem .
59. Ibidem , p. 404 ; B. Mitrea, în Dacia, N. S., op. cit., p. 388 ; nr. 188 ; V. Spinei,
op. cit., p. 217.
60. B. M itrea, toc. cit., nr. 189.
Gl. Ibidem , nr. 190.
62. C. Preda, op. cif., p 407.
63. Ib idem , p. 408.
64. Ibid em , p. 409.
65. Ib idem .
66. B. M itrea, în Dacia, N. S„ 25, 1981, p. 388, nr. 197.
67. Ibidem , nr. 198 ; C. Preda, op. cit., p. 409.
68. C. Preda, ioc. cit.
69. B. M itrea, op. cit. nr. 20(2.
70. Ibidem , nr. 204.
71. C. Preda, op. cit., p. 412.
72. V. Spinei, op. cit., p. 217.
B.O.R. — 9
130 BISERICA ORTODOXA ROMANĂ

org a n iz ată reg iu n e a D unării de Jos, înfiinţind aici them a Paristrion

(Paradunavon), cu noscută şi sub num ele de M esopoiam ia O ccidentului,
sub a cărei a u to ritate se aflau şi te rito riile din sudul M oldovei. De altfel
tot tim pul, dar m ai ales în ac ea stă p erioadă, D obrogea a co n stitu it o
pu tern ic ă v erig ă de leg ă tu ră în tre B izanţ şi te rito riu l M oldovei. P re­
zenţa aproape co ntinuă a flotei bizantine de-a lungul litoralului de V
şi N V al M ării N egre şi în zona gurilor D unării, a co n trib u it în cel mai
înalt grad la m en ţin ere a re la ţiilo r d in tre M oldova şi Bizanţ. Pe drum u­
rile ce s trăb a teau te rito riu l est-c arp a tic de la sud la nord, pornind dan
faţa ce n trelo r u rbane şi a p o rtu rilo r ex isten te la C etatea Albă, Chilia,
N oviodunum -Isaccea şi D inogeţia, încrucişîndu-se cu altele de pe te ­
rito riu l M oldovei cu d irec ţia est vest, circulau tot felul de m ărfuri şi
idei veh ic u la te de străini şi autohtoni. O biectele de cult creştin şi m o­
nedele bizantine din sec. VIII—XIII, a p ă ru te la est de C arpaţi, stau
ca m ărtu rie a leg ă tu rilo r d in tre p opulaţia rom ânească die pe ac est te ri­
to riu şi stăp în irea politică, precum şi cu P atriarh ia ecum enică de la
C onstantinopol. Influenţa biza n tin ă n-a în ce ta t nici în tim pul^stăpinirii
latin e asupra C onstantinopolului (1204— 1261) şi n-a fost s tăv ilită cu
to tu l nici de m area invazie tă ta r ă din anul 1241, d o v ad ă fiind m onede
ale Im periului de la N ice ea şi o biecte de cult creştin (cruci p ectorale)
din ac ea stă p erioadă aflate pe terito riu l M oldovei. Este cît se p o ate de
elo c v en t faptul că tocm ai în v re m u ri g re le p en tru Bizanţ, papa G rigore
al IX -lea sem nala e x isten ţa la ră s ă rit de arcul C arp a ţilo r orien ta li a
unor «pseudoepiscopi», deci a cel puţin doi sau m ai m ulţi episcopi care
ţin eau de ritul grecilor (v. m ai sus). A c easta confirm ă m en ţin ere a le­
g ă tu rilo r d in tre B iserica orto d o x ă v ec h e ro m ân e asc ă de pe terito riu l
M oldovei şi P atriarh ia ecum enică de la C onstantinopol chiar în m o­
m entele cele m ai gre le a tît pentru una cît şi p en tru cealaltă. în m enţi­
n erea acestor leg ă tu ri şi a in flu en ţei ex e rc ita te de B izanţ asupra M oldo­
vei în sec. VIII—XIII un rol im portant l-a d eţin u t m itropolia de V icina.
A celeaşi legături politice şi b iseric eşti şi aceeaşi influenţă au dăinuit
p în ă la în tem eierea M oldovei ca stat independent, ele continuînd după
aceea în mod oficial şi organizat secole de-a rîndul.
C onştiinţa rom anităţii şi a a p a rten e n ţe i sp iritu ale la Im periul con­
tin u ato r al im periului rom an de altăd a tă, a contribuit la d efin itiv area
tră să tu rilo r culturii m ateria le şi sp iritu ale a populaţiei vechi rom âneşti
din spaţiul ca rp a to -p o n to -d a n u b ia n 73, inclusiv la m enţinerea religiei
sale creştine ortodoxe. A ceste tră s ă tu ri v o r continua şi se v o r am pli­
fica în tot cursul Evului m ediu, păstrîn d u -se p în ă în ziua de astăzi.

73. D an Gh, T eo d o r, R om anitatea..., p. 73.

 ♦?\NlveR$5\RI-WC3\RI‘

UNIREA : IDEAL ŞI REALIZARE

A lexandru M. ION1ŢÂ

«U nirea tre b u ie să răm înă un idea! p e n tru

ca re , dacă nu-1 vo m îm p lin i, nu m erită m
n u m ele de ro m â n i».

Cu fiecare an an iv e rsările istorice, cu lum ina şi în v ăţăm in tele lor,

se înscriu adînc în v iaţa şi lu cra re a poporului nostru. Ele nu sînt num ai
n işte m om ente trec ăto are, ci ad e v ă ra te şi train ice leg ă tu ri cu în ce p u tu ­
rile şi izvoarele — de unde îşi au fiinţa.
A niversăm în acest geros ian u a rie 1985, m ult ase m ă n ăto r ac elu ia al
anului 1859, 126 de ani de la re alizarea epocalului ev enim ent care a
fost, este şi va fi UNIREA.
Unire, cu v în t desprins din filele S cripturii, cuvînt a tît de dra g şi atît
de scum p rom ânilor, cu v în t atît de definitoriu rom ânesc. Id e ea de u n ire '
şi de u n itate s-a născut o dată cu poporul ro m â n ; ea a fost, esEe şi va
fi co o rdonată de bază a e x isten ţei n o a slre în istorie. Şi dacă în făp tu ire a
ei în secolul XIX este co n sid erată ca o re alizare a g en e raţiei paşoptiste,
ea este de fapt în c u n u n a rea d o rin ţelo r şi e fo rtu rilo r u nor oam eni tră i­
tori d in to td e au n a pe acesl păm înt şi pen tru care nu a fost visare m ai iu ­
bită decît U nirea. U nirea rom ânilor în tr-u n singur stat nu este o idee
ie'şită din dez b aterile de la ’48 încoace ; ea a fost sentim entul naţio n al
în to ate p ărţile R om âniei de cînd isto ria a în ce p u t a ne spune cîte ceva
despre Dacia — afirm a C ezar B ollîac x. în tre a g a n o astră istorie este s tră ­
b ătu tă de idealu l u n ităţii şi el alc ă tu ie şte axul c e n tral al devenirii
noastre. U nirea nu a fost trium ful u n ei singure g eneraţii, ci al unui
ideal form at şi p re g ătit în decurs de secole, ce străb a te ca u n fir roşu
în trea g a n o astră istorie. Idealul ac esta îşi are izvorul în co n ştiin ţa com u­
nităţii de origine, de neam , de lim bă şi de credinţă, co n ştiin ţă tran sm isă
din g e n e raţie în g e n e raţie şi continuu cim en ta tă prin m ultiple legături
— econom ice, politice, c u ltu ra le şi sp iritu ale — care, în cu rg ere a v e a c u ­
1. D um itru A lm aş, T e m elia u n ită ţii no a stre, în «Rom ânia L ib erăr d in 17 n o ie m ­
brie 1983, p. .1—2.
33 2 BISERICA ORTODOXA ROMĂNĂ

rilor, au unit tot m ai strîns poporul rom ân lo cu ito r pe terito riu l b ătrîn e i
D a c ii2. N en u m ărate efo rtu ri au p re g ătit acest evenim ent care reprezintă,
fă ră îndoială, unul dintre acele ra re m om ente de în sem n ătate covîrşi-
to are care — trăg în d u -şi seva îm plinirilor din tem eiu rile tre c u tu lu i — ,
au în d rep ta t cu h o tă rîre şi cu te zan ţă destinul istoric al poporului rom ân
spre noi orizonturi. A ctul U nirii de acum 12G de ani n-ar fi p utut fi scris
fără prologul n ăzuinţelor şi lu p telo r m u ltisecu lare n u trite şi p u rta te de
în trea g a suflare rom ânească. E senţa sa decurge din conştiinţa de u n i­
ta te m ilenara care frăm întase to ate gen e raţiile de rom âni şi diin s tră d a ­
niile lor p en tru a-1 înfăptui, o d ată p e n tru totdeauna.
U nitatea etnică, lin g v istică şi religioasă, legăturile p erm a n en te din­
tre «oam enii păm întuiui», locuitori în d iferite p ărţi ale te rito riu lu i ţării,
u n ita te a în d iv ersitate a acestui terito riu , au h ră n it v eacuri de-a rindul
o conştiinţă u n itară în acest sens. O riginea, limba, credinţa, păm întul şi
istoria, to ate le erau com une. Iar datinile şi obiceiurile — cu nuanţe
d eo se b ito a re n e e sen ţiale — , d in to td e au n a aceleaşi la rom âni, erau atit
de în rădăcinate incît «mai uşor se p u tea sm ulge ghioaga din m îna lui
Plercule decît să fie ab ă tu ţi rom ânii de la ele» \ L egăturile perm anente
şi frecv e n te pe tărim econom ic, social, cu ltu ra l şi sp iritu al în tre to ate
p rovinciile locuite de rom âni, în ciuda artific ialelo r g ra n iţe im puse de
v rem elnice slăpîniri s trăin e şi arbiLrare, au g en e rat şi n u trit idealul de
unire, în tr-u n singur stat, a tu tu ro r rom ânilor.
Punctul de p lecare al idealului de u n itate a poporului rom ân îl con­
stitu ie ro m anitatea lui dacică, de pe to ate v ersan tele C arpaţilor rom â­
neşti, de la D unăre şi M area N eagră. U n itatea rom ânilor nu este o fic­
ţiune sau o creaţie a istoricilor, ci un fapt re al ; rom ânii au m oştenit-o
de la străm oşii lor daco-geţi şi apoi daco-rom ani, şi au p ăstra t-o dincolo
de g ra n iţe le artificiale im puse de is to r ie 4. Ea a re p re z e n ta t u n ideal
scum p pentru num eroase g en e raţii şi pentru în făp tu ire a sa s-au jertfit
— după ex p resia fericită a in sp iratu lu i au to r al CmteCelor lăiă tară —
«şi m oşii şi străm oşii».
în întreaga lui istorie, p oporul rom ân a m anifestat o n ăz u in ţă con­
stan tă spre unire, spre unitate, a s p ira ţie 'a lim e n ta tă continuu şi de ad­
v ersită ţile pe care a treb u it să le în fru n te şi care l-au obligat m ereu
să-şi s trîn g ă rîndurile, să acţioneze în tr-o coeziune puternică. L ocuitorii
m eleagurilor carpato -d an u b ian o -p o n tice e ra u 'c o n ş tie n ţi şi convinşi ca
sînt una şi aceeaşi n aţie : şi ca a ta re nu treb u ie să existe g ra n iţe între
ei : «Sîntem un popor de o v iţa şi de un sînge, şi prin urm are avem nu
num ai dreptul, dar şi d ato ria de a trăi îm p re u n ă » 5, m ărtu rise a istoricul
A. D. X enopol. M arile încercări prin care vrem e de secole a treb u it să
trea că poporul rom ân nu l-au d esc u raja t, nu l-au zdruncinat din în c re ­
2. N. A d an ilo aie, In d ep e n d en ta în g în d irea şi a c ţiun ea iă u rito rilo r U nirii Prin­
cipalelor, în «*** — U n irea P rin c ip a telo r şi p u te rile e u ro p en e» . B u cu reşti, 1984, p. 225
3. Ştefan Pascu, Făurirea sta tu lu i n a ţion a l u n ita r ro m â n , voi. I, B u cu reşti, 1983
p. 33.
4. Dr. I. T o d era şru , E vo lu ţia isto rică u nitară a p o p o ru lu i rom ân, in «*** — A specte
a le lup te i p e n tru u n ita te n a ţio n ală. Jaşi, 1600— 1359— 1918», Iaşi, 1983, p. 30.
5. A. D, X enopol, R esb a a ele d in tre ruşi şi tu rci şi în rîu rirea lor asupra Ţerilor
R om âne, voi. II, Iaşi, 1880, p. 251. V ezi şi Dr. I. Saizu, Iaşii şi lu p ta p entru unirea
tutu ro r rom ânilor (1877— 1916), In «*** — A sp ec te a le luptei...», v o i. cit., p. 149.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 133

d erea că idealul său se va realiza. Am în tîln it dureri ce nu n e-au frînt

p u tere a de luptă, am suferit decepţii ce nu ne-au slăbit credinţa, ni s-au
im pus jertfe în faţa c ă ro ra nu am ezitat. P entru că, pe dea su p ra tu tu ro r
v icisitudinilor trec ăto are, aveam p u ru ri lim pede în ain tea ochilor un
ideal pe care ştiam bine că nu-1 puteam înfăptui fără du re ri şi fără sa ­
crificii 6.
Poporul rom ân a biruit prin p u te re a sufletului, prin credinţa Iui s ta ­
tornică, prin dorul după o v ia ţă u n ita ră , lib eră şi dem nă. G lia s trăm o ­
şească ne-a fost leagăn şi h o tar al stato rn icie i şi afirm ării din v ea c in
veac. N e era sfîntă lim ba în care în v ăţase m num ele lui D um nezeu şi al
m arilor lui fapte m în tu ito are : C răciun, C ruce, P aşte, R usalii. N e u n ea
acelaşi singe, şi al firii şi al dum nezeieştii E uharistii, cu care ne îm păr­
tăşeam din aceiaşi potir 7. N e e ra scum p păm înlul m oştenit din m oşi-
slrăm oşi, de unde num ele de m oşie, şi nu ne-am dezlipit de el. în că M e-
num orut — v oievodul b ăştin aş şi ospitalier, dar h o tă rît în ceea ce p ri­
v eşte ap ă ra re a p ăm întului său şi a fiinţei naţionale, afirm a acest a d e v ăr
în cu v in tele : «Spuneţi lui A rpad, ducele Ungariei, dom nului v o s tru : d a ­
tori îi sintem , ca un am ic unui amic, cu to ate ce îi sint necesare, fiindcă
e un om străin şi duce lipsă de m ulte. T erito riu l ce l-a ceru t însă bunei
n o astre v oinţe nu i-1 vom ceda niciodată, cîtă v re m e vom fi in viaţă» **.
De atunci se a rată acelaşi fir de gindire, acelaşi fir de sim ţire şi de
iegăinînt cu v a tra părirjtpasră de c o n ş t i i n ţ ă a u n ităţii n aţio n ale în to ate
luptele duse de rom ân^ .L upta pentru re alizarea idealului U nirii se re g ă ­
seşte in m od c o n s ta n tin în trea g a v ia ţă — sub to ate aspectele — a locui­
torilor dintre C arpaţi şi M are şi îşi are tem eiul in v ie ţu ire a n eîn tre ru p tă
pe acelaşi teritoriu, în conştiinţa u n ităţii de origine şi neam , de lim bă
şi obiceiuri, de s tru c tu ră psihică, în n u m ero a sele şi n eîn tre ru p te le le g ă ­
turi ce au ex istat de-a lungul secolelor în tre to ate p rovinciile rom âneşti,
in tre toţi rom ânii. A c easta este şi m o tiv a rea tem einică a îm plinirii unei
asp ira ţii m u ltisecu lare şi care a c o n stitu it o perm a n en ţă in gindirea, sim ­
ţirea şi acţiunile’ poporului ro m â n 9, in pofida sfîşierilor sec u la re rom ânii
au p ăstra t u n ita te a de neam , u n itatea d e limbă, u n ita tea de m o rav uri şi
sentim ente, şi b in eîn ţeles asp ira ţia la u n ita te a s t a t a l ă j G m dliin ponor sp~
a g a ta atit de m ult de o idee, este im posibil ca insliTTctu l s ă u T ă -l înşele,
este im postbil-^ a -a c e a s ta idee să nu fie ro d n ic ă jD a c ă Esla-ari*wăLaî sS
SCTWr4.n--qenRr.g£ rc a unnre â 'e 5 te o 1jindt& egrerTn'contestab 11ă pentru orice
n aţiune divizată, trebuie s u b l i niaj-dsfrprent.ru rom âni ea e ra re clam ată mai
im p e rio s ' decît oriunde. Şi ac ea sta pentru ca dintru început au locuit
acelaşi te rito riu , au aceeaşi origine, aceeaşi religie, aceleaşi obiceiuri
şi lim bă — to t atîte a elem ente de u n itate. A c eastă re a lita te era de altfel
re cu n o scu tă căci leg iferările o rganice av e au înscris urm ătorul paragraf :
«începutul, religia, obiceiurile şi cea de un fel lim bă a sălăşluitorfToF
6 Dr. I. A grig o ro a ie i şi Dr. Gh. Buzatu, 1918: Ia şii şi triu m lu l lu p te i p e n tru
constitu irea sta tu lu i n a ţio n a l u n ita r rom ân, în «*** — A sp e c te a le luptei...», voi. rit.,
p. 3(>r>— 306.
7. Pr. prof. C on stan tin C alo riu , La a n iversa rea a 120 dc ani d e Ia U n irea P rin­
c ipatelor R om âne, în «Studii T eologice» XXXI (1979), nr. 1— 4, p. 5.
8. G. P opa L isseanu, I zvo a re le isto riei rom ânilor, voi. I, B ucureşti, 1934, p. 91.
9. ***, R om ânii lu 7359. U nirea P rincipatelor R o m â n e jn c o n ştiin ţa europeana.
D ocum enta e x te rn e , voi. I, B u cu reşti, 1984, p. IX.
 134 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

în tr-a ceste două P rincipaturi, precum şi cele d e o p o triv ă treb u in ţe, sînt
îndestule elem enturi de o m ai aproape a lor unire, care pînă acum s-au
fost p o a n t-ş i-s -au ztrbovit num ai după îm p reju ră ri întîm plătoare» 10.
_____D apJdealul n aţional nu s-a re alizat de la sine ; înfăptuirea sa a ce­
ru t eforturi u riaşe şi jertfe fă ră num ăr. Începînd cu secolul XIV rom ânii
au av u t de înfru n ta t m areie pericol re p rez en tat de Im periul otom an. Ţa-
ra te le b ulgarilor şi sîrbilor fu se seră tran sfo rm ate în paşalîcuri ; rezis­
ten ţa com ună a rom ânilor- îm potriva pericolului otom an, v icto riile re ­
p u rta te în tim pul dom niei lui M ircea cel B ătrîn (1386— 1418), Iancu de
H u n ed o ara (1441— 1446), V lad Ţepeş (1456— 1462), Ş tefan cel M are
(1457— 1504) şi a altora, le-a perm is să-şi co n se rv e autonom ia internă,
să-şi con tinue ex isten ţa ca s tate de sine stătăto are. Pe la m ijlocul v e a ­
cului XVI presiunea politică şi econom ică otom ană se accentuează. T ra­
tatele politice cunoscute sub num ele de «capitulaţii» (iiv ia v o are ie tu rce şti
-gahi4fta m e>4 le perm it însă rom ânilor să-şi p ăstreze autonom ia politica
şi adm inistrativă, să se conducă după p ropriile legi şi obiceiuri.
A cest rem arcabil fapt istoric, unic în centrul şi sud-estul Europei
în tr-o p erioadă cînd p u tere a m ilitară şi politică a Im periului otom an era
la apogeu, iar statele v ec in e celor rom âneşti dispăreau, rînd* pe rînd, de
pe h a rta politică a co ntinentului — fiind tran sfo rm ate în p aşalîcu ri — ,
se explică înainte de to ate prin faptul că p u tere a otom ană nu a putut
înfrînge lupta d îrză şi u n ită a rom ânilor, dra g o ste a lor p en tru glia s tră ­
bună, dorul lor de lib ertate şi n ea tîrn are . M ulţi dintre voievozii rom âni
— m unteni, m oldoveni, tran silv ăn e n i — au înţeles că nu se pot apăra
cu destulă tărie în faţa prim ejdiei tu rceşti d ec ît aliindu-se, d ecît reunin-
du-şi forţele. M ihai V iteazul a cu te zat să dea v iaţă acestei idei, izbutind
să realizeze în anul 1600 prim a unificare politică şi m ilitară a rom â­
nilor. Deşi a fost de scu rtă d urată, ac ea stă unire s-a înscris cu lite re de
a u r în istoria patriei, ea contribuind la d ez v o lta rea conştiinţei de u n i­
tate a ro m ânilor şi că pătînd p en tru toate g en e raţiile u rm ăto a re o v a ­
lo are de sim bol şi o n ep ie rito a re chem are spre atin g erea scopului unirii.
A m intirea actului de la 1600 s-a transm is de la o epocă la alta, de la g e ­
n eraţie la generaţie.
D reptul im prescriptibil al poporului rom ân la u nire a reprezentat
în co n tin u are o dom inantă a gîndirii şi acţunii u rm aşilor lui M ihai Vodă.
Istoria însăşi a confirm at ju sle ţe a şi n ec esitatea obiectivă a celor săvir-
şite la 1600 de v o ievodul cu num e de arh an g h el prin re alizarea u lterio ara
a idealului său, ideal al tu tu ro r rom ânilor, statu l n aţio n al u n itar român.
U nirea realizată la cum păna v e a cu rilo r XVI—XVII sub sceptrul V itea­
zului verifica, în m od ca tegoric, în pofida v icisitu d in ilo r tim pului şi is­
toriei, forţa şi au te n tic itate a idealului de u n itate al rom ânilor. îm b ră­
ţişa t de m asele largi populare, acest ideal a dobîndit o forţă de n e s tă ­
v ilit, ideea unirii tu tu ro r rom ânilor re g ăsin d u -se în to ate m arile mişcări
p re m e rg ă to a re şi p re g ătito a re revoluţie^ paşoptiste.
D esfăşurată la h o taru l d in tre două epoci istorice, m işcarea rom â­
n ească de la 1784, de sub co nducerea lui H orea, C loşca şi C rişan, m ar­
chează un m om ent bine definit al n ecu rm atelo r eforturi depuse de popo-
10. N. C iachir, 100 de a n i de la U nirea P rincipatelor, B ucureşti, 1958, p. 74.
ANPJERSĂRI — EVOCĂRI 135

rul n o stru în v ed e rea dobîndirii u n ităţii şi lib ertăţii n aţionale. Ea d e ­

sem nează cadrul program atic u n itar cu care rom ânii au păşit în epoca
m odernă şi care situa în prim plan id ea lu l u n ităţii naţio n ale . D acă în
v iaţă H orea fusese o speranţă, prin m o arte a sa el devine un m artir şi un
sim bol, o chem are m ereu trează.
în p erioada dom niilor fanariote, m ai m ult ca oricînd, poporul ro ­
m ân a treb u it să lupte nu num ai p en tru ap ă ra re a patriei şi dobîndirea
n ea tîrn ării, ci şi pentru a-şi p ăstra fiinţa naţio n ală p rim ejduită de p u terile
vecine. Se ştie că în tim pul şi după îm p ărţire a P oloniei (1772— 1795) s-au
făcut m ai m ulte p roiecte de îm părţire a P rincipatelor, dar ele au eşuat
d ato rită re zisten ţei poporului rom ân şi in tere selo r d iv erg e n te ale m ari­
lor puteri lim itrofe 1!. N um eroase războaie pu stiito are — am plificate de
ex p lo a ta rea cru n tă a regim ului turco'-fanariot — au dus la s ec ătu irea
bogăţiilor n atu rale, la d istru g ere a sau în străin area a n en u m ă rate valori
m ateria le şi spirituale. T oate acestea au în tîrziat procesul de închegare
a naţiunii rom âneşti în tr-u n stat unitar.
R evoluţia de la 1821 de sub co n d u c ere a V ladim irescului, deşi în ă ­
buşită, a a v u t urm ări im p o rtan te pe linia re d eştep tării rom ânilor d.e
pretutindeni, pe linia re alizării dorinţei de u n itate n aţională. C uprinzînd
reg iu n ile de la sud de C arpaţi, re v o lu ţia d in 1821 a av u t un larg ecou
şi peste m unţi, unde rom ânii tra n silv ă n e n i îl aştep ta u pe «craiul Todo-
ruţ» să s tato rn ice ască «legea n aţiu n ii rom âne». R evoluţia de la 1784
condusă de H orea, C loşca şi C rişan, şi cea din anul 1821 condusa de Tu- J
dor V ladim irescu au pus pu tern ic în e v id e n ţă năz u in ţa im perioasă de /
un itate a rom ânilor.
Anii 1834— 1848 m archează o ascensiune co n sid erab ilă a miş<
rom âneşti de em ancipare n aţională. S chim barea s tatu tu lu i in tern a ţio n a l
prin co n stitu irea unui stat u n itar rom ânesc e ra o idee înscrisă în le ­
giuirile organice care defineau ten d in ţele şi asp ira ţiile unui în treg popor
în .lupta lui de în lătu rare  dom inaţiei străine. U nirea şi independenţa
erau idealul şi ex p resia unei dorinţi g en e rale 12.
Trfibnip. cij rnpnţinn^ţŢi r3 7 H,:si1p ŞÎ ten d in ţele de u n itate politică şi
in dependenţă au devenit m ai stă ru ito a re «4iim 'd u p ă re v o lu ţia din anul
1821, îm bracînd to t m ai m ult un ca rac ter d,e m işcare n aţio n ală şi fiind
transform ată într-o luptă continuă p en tru progres, lib ertate şi un itate
naţională.
D esfăşurată sim ultan în to ate pro v in ciile locuite de rom âni, fiind
expresia aceloraşi cerinţe obiective ale dezvoltării societăţii rom âneşti
şi avînd ţelu ri com une, re v o lu ţia rom ân e asc ă de la 1848 a înscris pe
stindardul ei, pe lîngă ob iectiv ele de larg interes social, în altele idealuri
de înfăptuire a u nităţii n a ţio n al-sta ta le . Dînd glas tu tu ro r asp ira ţiilo r şi
visu rlio r care anim au la 1848 pe rom ânii din în treg spaţiul carpato-da-
nubiano-pontic, N icolae B ălcescu scria : «Vrem să fim o n aţie, una, p u ­
tern ic ă şi lib eră prin dreptul şi d ato ria noastră, pen tru binele n o stru şi
11. Prof. dr. N. A dăniloae, 1877. în c u n u n a rea lu p te i ele v ea c u ri a pop o ru lu i rom ân
p entru n e a tim a re, în «Alm anahul parohiei ortodoxe române din Viena» XVI (1977),
V iena, 1977, p. 89.
12. A postol Stan, Proiecte d e co n stitu ire a u n u i sta t na lio n a l rom ân în c o n te x ­
tul echilib ru lu i politic al E uropei d e su d -est (1829— 1848), în «*** — Unirea Princi­
patelor...», voi. cit., p. 23.
136 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

a] ce lo rlalte naţii, căci voim fe ricire a n o a s tră şi avem o m isie a în ­

deplini în om enire. A ceste condiţii de p u tere de care avem n evoie nu
le putem găsi decît în so lid a ritatea tu tu ro r rom ânilor, în u n irea lor în-
tr-o singura naţie, unire la care sînt m eniţi p rin n a ţio n alitate, prin
a c eeaşi limbă, religie, obiceiuri, sim ţăm inte, p rin p oziţia geografică, prin
trec u tu l lor şi, în sfîrşit, p rin nev o ia de a se p ăstra şi a se m înlui 13.
Îm binînd lupta p en tru d re p ta te socială cu lupta Îm potriva asupririi
străin e şi pen tru re alizarea u n ităţii naţionale, re v o lu ţia de la 1848 în
Ţ ările Rom âne a av u t un ca rac ter cu to tu l deosebit. Ideea forţă care a
dom inat re v o lu ţia a fost aceea a refacerii vechii Dacii, crearea <Daco-
Romaniei», a «Daciei noi», p atria care să-i cuprindă lao laltă pe toţi ro ­
mânii. Exprim înd acest crez politic, ca re a în so ţit pe toţi rom ânii la 1848,
presa tim pului co n se m n a : «Toate ţările locuite de rom âni treb u ie sn se
num ească îndeobşte R om ânia şi sa form eze un stat, p en tru că ioate sînt
patria rom ânilor şi p en tru că to ţi rom ânii, locuitori pe dînsele, form ează
n aţiunea rom âneasca care să fie una şi ned esp ărţită» u .
Bogata m oştenire ideologică şi cu ltu ra lă a re v o lu ţio n arilo r de la
1848 şi idealurile de unire şi lib ertate n aţio n ală au fost preluate, am ­
plificate şi ridicate pe noi trep te în deceniul u rm ător de că tre forţele
proc
înfăptuirea Unirii P rincipatelor din
1859 au contribuit o serie în trea g ă de intelectuali şi lum inaţi patrioţi
din to ate p rovinciile locuite de rom âni şi a p a rţin în d tu tu ro r stratu rilo r
sociale. L uptelor v o ievozilor le-a u rm at îndelungatul război al co n d e ie­
lor, al m uncitorilor cu tiparul, al cronicarilor şi al pre o ţilo r cărturari,
al poeţilor şi pre d ic ato rilo r care au frăm în ta l n econtenit sufletul n e a ­
m ului, l-au trezit, l-au lăm urit prin scrisul lor, l-au în ălţat şi l-au întărit
prin d escoperirea am intirilor unui tre c u t de glorie, accentuind cu n e ­
în treru p tă s tăru in ţă că m oldovenii, m untenii şi tran silv ăn en ii, fiind de
aceeaşi origine, form ează un sin g u r neam . P erso n a lităţi de seam ă ale
culturii rom âneşti su sţin e au cu tă rie ideea U nirii şi căutau să p o ­
larizeze to ate en e rg iile n a ţio n ale în slu jb a îm plinirii m ăreţului ideal.
F orţa dinam ică p rincipală şi h o tă rîto a re în lupta p en tru re alizarea id e a ­
lului U nirii au constituit-o, rtesiaur. m asele largi populare. Ele trebuiau
însă m obilizate şi conştientizate. S trădaniile continue şi co n stan te ale
oam enilor de cu ltu ră şi ale co n d u c ăto rilo r spirituali de la noi, tim p de
generaţii, vechile şi în su fleţito are le idei ale originii etn ice com une, ale
identităţii de lim bă şi ale com uniunii de fond sufletesc, dep ă şise ră s ta ­
diul unor în d rep tă ţite d eziderate şi dob în d iseră nu num ai am ploare de
m ase, d ar erau tot m ai im perios so licitate de că tre ac estea a fi aplicate
efectiv vieţii concrete a poporului rom ân. R evoluţionarii de la 1848 vor
lăsa m oşten ire nu num ai u n program care a treb u it doar să fie întregii
şi adaptat noilor îm prejurări, dar şi m etode specifice de luptă care-$i
vo r dovedi acum din plin eficienţa. Se cerea deci con tin u area luptei
13. N. Bălcescu, O pere, to m u l I, p a rte a a Il-a, B u cu reşti, 1940, p, 1 0 5 G eneral
lo c o ten e n t dr. Ilie C e auşescu , T ra n silva n ia , stră v e ch i pdm înf rom ân esc, Bucureşti,
1984, p. 3 1 - 3 2 .
14. Dr. M ircea M uşat, U nirea din 1859, in «C andela» — p u b lic aţie relig ies-
c u ltu ra lă a paro h ie i o rto d o x e r o m â r e d in Sto ck h o lm — , 1932, nr. 1—2, p. 15.
 ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 13 7

conştiente, h o tă rîte şi solidare, p en tru re alizarea idealului străm oşilor

şi m oşilor noştri, adică p en tru u n irea tu tu ro r rom ânilor, aşa cum făceau
toate n aţiu n ile din lum e care se sileau din ră sp u te ri şi luptau cu eroism
p en tru idealul naţional. C onştiinţa n aţio n ală şi ideea de u n itate obţin
v ale n ţe sporite prin ac tiv itatea so cietă ţilo r lite ra re şi culturale ce fiin­
ţau în cele trei Ţari R om âneşti. Ideea u n ităţii dev e n ise catehism ul tu tu ­
ror rom ânilor. Iată cum se exprim a N icolae B ălcescu în acest sens :
Ţinta lu p tăto rilo r p en tru dre p tu ri naţio n ale nu poate fi alta docît u n i­
tatea n aţio n ală a rom ânilor. U nitatea m ai întîi în idei şi sim ţăm inte care
sa aducă apoi cu vre m e a u n itatea politică» 15. A celaşi m are p atrio t su b ­
linia cu h o tărîre : «Nu p o ate fi fericire fără libertate, nu poaLe fi lib er­
tate farn putere, şi noi rom ânii nu putem fi puternici pînă cind nu ne
vom uni cu toţii în unul şi ac elaşi corp politic» 16.
A ceastă lib e rta te nu se putea a ştep ta de la curţile îm părăteşti, ci
num ai de la un irea s lrîn să în tre toţi rom ânii şi dintr-o ridicare a tuturor
îm preună.şi în solidaritate.
în m oţiunea pe care o p rezenta în tr-o a d u n a re org a n iz ată la Iaşi,
Mi ha ii K ogălniceanu — cunoscutul diplom at şi om politic — arăta celor
prezenţi tem eiurile şi arg u m en tele în favoarea în făp tu irii m ăreţului
ideal : «Dorinţa cea m ai m are, cea m ai generală, aceea h o tă rîtă de to ate
g en e raţiile trec u te, ac ee a care este sufletul g en e raţiei actuale, aceea
ce îm plinită va face fericirea v iito a relo r generaţii, este U nirea rom ânilor
înlr-un singur stat, o unire care este firească, leg iu ită şi n ea p ăra tă, p en ­
tru că sîntem acelaşi popor, om ogen, identic ca nici unul altul, pentru că
avem ac elaşi început, acelaşi num e, aceeaşi limbo, ac eeaşi religie, aceeaşi
istorie, aceeaşi civilizaţie, ac elea şi instituţii, aceleaşi legi şi obiceiuri,
aceleaşi tem eiuri şi aceleaşi speranţe, ac elea şi treb i de îndestulat, a c e ­
leaşi h o tare de păzit, aceeaşi m isie de îndepliniţ i 17. . ^ ------
M arile idei de un itate naţio n ală au ajuns la urechile şi inim a celor
m ulţi şi şi-au aflat îm plinirea lor şi d ato rită oam enilor Bisericii. S lu ji­
torii A ltarului străm oşesc au fost d in to td e au n a în rînd cu p ăsto riţii lor,
sprijinindu-i şi incurajîndu-i în to ate ac ţiu n ile lor în trep rin se pentru
re alizarea idealurilor lor de unitate, d re p ta te şi libertate. Le era scum p
pâm întul străm oşesc pe care înfloreau locaşuri de închinare şi in care
sălăşluiai! m artirii neam ului şi ai credinţei. Le era scum p graiul popo­
rului, atît de lim pede şi curgător, în ca re le predicau E vanghelia, în
care Ie slu je au Sfînta L iturghie, în care se cin tau im nele, doinele, v i­
tejiile eroilor, şi în care erau jeliţi cei dra g i în drum spre m orm înt. Cu
tim p şi fără tim p ei predicau p ăsto riţilo r lor m arile a d e v ăru ri de c re­
dinţă şi m ăre ţele idealuri naţionale.
Cu un entuziasm nee g alat arh im a n d ritu l M elchisedec Ş tefănescu —
profesor şi rector al S em inarului din Huşi, m ai apoi episcop al D unării
de Jos, iar din 1869 episcop al R om anului şi H uşilor, afirm a în ca ted ra la
15.'Ş te fa n Pescu, op. cit., p. 92.
1G. Dr. A le x an d ru Zub, La ca p ă tu l u n e i lu p te sccu la rc : Rom ânia u nită şi in ­
depen d e n tă , în ■*A lm an ah u l p aro h ie i o rto d o x e ro m âne din V iena» XVI (1977},
V iuna. 1977, p. M7.
17. Pr. prof. C o n stan tin G aleriu, art. cit., p. 9. V ezi ţi Pr. prof. D um itru Radu,
24 Ianuarie — U nirea P rincipalelor, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», XCV II (1979),
nr. 1 - 2 , p. 7.
138 BISERICA ORTODOXA RO M ĂNĂ

din Huşi : «Cel care fuge de Unire, m erge co n tra ideii g en e rale a um a­
nităţii, contra progresului, co n tra în v ăţătu rii lui Iisus, se ţine departe
de sfera fiinţelor mor-ale. Prin urm are, d acă pen tru rom âni a v en it v re ­
m ea chem ării lor la Unire, este do v ad a că ei se află pe calea progresului
un iv ersa l al om enirii, că ei sînt chem aţi să urce scara progresului etern,
s cara pe care Iacob a văzut-o unind păm întul cu cerul», jn tr-o alta îm ­
pre ju rare , conştient de vo ca ţia firească a rom ânilor p en tru îm plinirea
id ea lu rilo r lor şi tot din d o rin ţa de a lăm uri şi lum ina m asele p entru
aceeaşi cauză n obilă a Unirii, în v ăţatu l iera rh spunea : «Străm oşii n oş­
tri şi-au v ărsat sîngele de m ulte ori, şi-au pus sufletele ca să ne păstreze
no u ă p atria aceasta. O are ce ar zice ei cînd ar v ed e a că străn e p o ţii lor
sînt aşa de mici la suflet incit nu voiesc a jertfi p en tru viito ru l ferice
al n aţiei nici m ăcar o d eşa rtă am biţie, un netre b n ic egoism , un orb in ­
teres, mai ales cînd chiar ac ea sta num ai în p ărere este je rtră ? Ce ar zice
Ştefan cel M are şi M ihai V iteazul şi alţii ca re cu sute de ani, înainte
c;u cunoscut că m întuirea p a trie i n o astre este în U nire şi o au că u tat cu
jertfe m ari ? Ce ar zice cînd n e-ar v ed e a pe noi că, avînd ocazie de
unire, fugim de ea, ne tem em de ea, cînd ea chiar ni se propune ? Eroii
cei m ari ai naţiei n o astre au dorit să v ad ă zilele care noi ie-am aju n s şi
nu s-au învrednicit de dînsele. Noi, care am ajuns asem enea zile, să ne
folosim de ele ! Să jertfim nişte p ag u b e p ăru te pen tru nişte folosuri reale
şi glorioase, pentru v iito ru l nostru. Să ne lăsăm un num e de laudă pentru
urm aşi, care să se p o ată m îndri că au av u t nişte pre d ece so ri vrednici» 1s.
«C redinţa n aţiei rom âne nu a fost, nu este şi nu v a fi decît U nirea
într-un singur stat, singura an c o ră a m întuirii sale, singurul port în care
poate scăpa corabia sa de furtuna v a lu rilo r ce o îm presoară» 19, subli­
nia neobositul lu p tăto r pentru re alizarea idealului n aţio n al care a fost
arhiereul N eofit Scriban.
N e aju n su rile dezbinării şi im plicit foloasele U nirii erau v izate de
arhim andritul Iosafat S nagoveanu atunci cînd scria, în august 1356:
«O ricare poate ved e a că dacă am fi fost uniţi, n-am fi astăzi în starea
în care ne aflăm, ci am fi fost şi noi ca unul dintre statele cele deopo­
triv ă ţării noastre, care deşi nu au nici populaţia, nici poziţia geografică,
nici bogăţiile ţării noastre, cu to a te acestea sînt m ult m ai înflorite şi
mai în ain tate decît noi» 20. P erso n a litate pro e m in e n tă a O rtodoxiei şi
a culturii rom âneşti, m itropolitul p rim at N ifon R usescu a depus eforturi
d eosebite p entru re alizarea idealului U nirii : «Priviţi şi veţi ved e a câ
toţi sintem rom âni ; aceleaşi sim ţăm inte ne leagă, ac elaşi sînge ne
u neşte. Toţi avem o p atrie în ain te ; să avem şi un cuget şi u n scop ;
să ne însufleţim - de aceeaşi d ra g o ste şi de aceeaşi sfîntă credinţă, ca
C erul să b inecuvinteze osten elile noastre» 21. Şi iară şi : «V iitorul se
18. A rhim . M elch ised cc, J ertfă p en tru U nirea P rincipalelor, în « A rte şi clncu-
m ente rela tiv e Ia isto ria ren a şte rii R om âniei», p u b lic ate de G h en a d ie P e trescu , e p is­
cop de A rgeş, şi D im itrie A. Sturdza, voi. III, B ucureşti, 18S9, p. 626.
19. E piscopul N eofit Scribnn, C u v in te b ise ric eşti c o m p u se şi ro stite Ia d iferite
ocazii. B ucureşti, 186!i, p. 237—238. *
20. M ircea M u şat, Poziţia m arilor P uteri e u ro p en e la[ă de U nirea P rincipatelor.
în «*** — U nirea Principatelor...», v o i. cit., p. 191.
2\. Pr. prof. C o n stan tin G aleriu , art. cit., p. 9.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 139

deschide acum în faţa voastră. F aceţi astfel în cît ţa ra să-l poală privi
în pace şi cu încredere. G îndiţi-vă cu că ld u ră la dra g o ste a de patrie.
G indiţi-vă cu d re p ta te şi b u n ăv o in ţă la cei ce v ă vor urm a. U niţi-vă
în ac elaşi sp irit frăţesc şi naţional, faceţi, cu ac ea stă forţă, pe care o
văd în inim a voastră, ca in tere su l tu tu ro r să predom ine pe cei al fie­
căruia» -2. Iar om ologul său de la Iaşi, m itropolitul S ofronie M iclescu,
deschizînd A dunarea ad-hoc, ro stea solem n : «M oldorom ânii de astăzi
sini to t una. Ei au o origine, un sînge, o patrie, o istorie, o credinţă, un
D um nezeu. Să ne silim d ară să fim aşa, ca să fim vii şi ca să învieze
întru noi iubita n o astră patrie» '•i3.
In tr-ad ev ă r, pentru to ate ac este personalităţi, ca şi p en tru toate
categoriile de oam eni ce i-au u rm at în to ate acţiunile ce au a v u t loc,
U nirea constituie ideea fundam entală, ideea cheie, p en tru că din ea şi
din re a lita te a ei a v e au să se nască — în timp — pentru acelaşi popor,
alte şi alte realizări.
D upă în ăbuşirea re v o lu ţiei de la 1848 contradicţiile sociale şi n a ­
ţio n ale au continuat să se d ezvolte şi să se asc u tă tot m ai m ult. in v ara
anului 1853, liniştea care p ărea că se in sta lase în Europa — după anii
furtunoşi ai re v o lu ţiei — este în tre ru p tă d ato rită conflictului dintre m a­
rile puteri p en tru a v a n taje econom ice şi politice, ca şi pentru anexiuni
te rito ria le în O rien t şi în sud-estul eu ro p ean 3‘. În c h eierea conflictului
v a fi consem nată prin tra ta tu l de la P aris din 30 m artie 1856.
H o lărîrile luate aici îi priv ea u d irec t şi pe rom âni, căci, du p ă cum
se ştie, problem ele lor aju n sese ră pe m asa d ezbaterilor in tern aţio n ale.
Din n eferic ire insă, ca şi in alte triste îm p reju ră ri din e x isten ţa noastră,
alţii se sim ţeau chem aţi să răsp u n d ă şi să h o tăra scă în locul nostru. Dar
firea om enească e m ai pu tern ic ă d ec ît convenţiile scrise pe pergam ent
şi rom ânii au y îs it m odul de a eluda p lanurile viclene ale m arilor puteri
de a-i ţine despărţiţi. C onvenţia de la Paris p rev ăzu se o serie de e v e n ­
tualităţi, dar nu şi pe aceea ca re a av u t loc de fapt — ale g ere a aceleiaşi
p ersoane ca dom nilor de că tre A d u n ă rile o rganizate la Iaşi şi B ucureşti.
C ită dre p ta te avea N icolae B ălcescu cînd, ad resîn d u -se rom ânilor,
scria : «In zadar veţi inganunchia şi v ă veţi ruga pe la p orţile îm p ăra­
ţilor, pe la uşile m iniştrilor lor. Ei nu v ă vor da nim ic, căci nici vor, nici
pot. Fiţi gata dar a o lua voi, fiindcă îm păraţii, dom nii şi boierii păm în-
tului nu dau fără num ai ac ec a c.2 le sm ulg popoarele. Fiţi g ata d ar a vă
lupta b ărb ăteşte căci prin lu cra re şi jertfire, prin sîngele v ărsat, poporul
dobindeşte conştiinţa d re p tu rilo r şi d ato riilo r sale» 23. Ziua im plinirii
visului, a realizării idealului secular sosise. D upă nu puţine Încercări
pro v o cate de forţe ostile Unirii rom-ânilor, cu adunări în care lib ertate a
22. Pr. G rigorie N. Popescu, Din tre c u tu l S e m in a ru lu i N ilo n M itro p o litu l din
B ucu reşti B ucureşti, 1943, p. 45.
23. D im ilrte A. Sturdza şi C. C o lesru V artic , Ac?? şi d o c u m e n te re la tiv e Ia Isto ­
ria R en a ş tetiî R om âniei, voi. VI, p a rte a I, B ucureşti, 1393, p. 34— 35. V ezi şi f N esto r,
M itro p o litu l O lteniei, 125 de a n i de la U m rea P nnci;M telor Rom âne. Participarea m i­
tro p o litu lu i M o ld o ve i Soironie M iclescu la în lă p tu irea U nirii P rincipatelor R om âne —
J859, In «Biserica O rto d o x ă Rom ână» C il (1984), nr. 1—2, p. 100.
24. «*** — R om in iî la 1859...», op. cit., p. X.
25. M ircea M uşat, art. cit., p. 145.
140 BISERICA OR TO D O XĂ RO M ÂNĂ

a le g erilo r era com prom isă, iar liste le e le cto rale falsificate 26l a sosit şi
clipa m ult dorită.
C oncentrîndu-şi eforturile în ju ru l constituirii şi lu cră rilo r celor
d ouă A dunări elective, rom ânii a v e au să-şi d o v ed e ască în că o dată c u ra ­
jul şi înţelepciunea, c a p ac itate a lo r d>e a influenţa şi de a determ ina
m ersul evenim entelor. La 5 ian u a rie 1859 A d u n a rea e le ctiv ă de la Iaşi
a proclam at în unanim itate ca ales al ei şi dom n al M oldovei pe co lo ­
nelul A lex an d ru Ioan Cuza, unul d in tre fruntaşii de la '48.
Dînd do v ad ă de înalt patriotism , de clarviziune şi de altruism ,
com ponenţii A dunării ele ctiv e de la B ucureşti au pus m ai presus decît
orice d o rin ţa re alizării idealului naţional. Ni se pare sugestiv în ac est
sens urm ăto ru l p arag ra f din discursul ţin u t de V. B oerescu în cadrul
întrunirii co n su ltativ e din no ap te a de 23 ianuarie, ţin u tă la hotelul
«Concordia» din strad a S m îrdan : «Nu sîntem toţi rom âni ? N u avem toţi
aceeaşi p atrie ? P entru ce să zicem noi şi voi ? De ce să nu zicem noi
rom ânii ? A ne uni asupra principiului este a ne uni şi asupra p ersoanei
ce reprezintă acest principiu. A c eastă perso an ă este A lex a n d ra Ioan
C uza, dom nul M oldovei» -1. Si p arcă p en tru a în tări şi răm îne defini­
tiv ă h o tă rîre a luată, m itropolitul p rim at N ifon — ca rc prezida înLru-
n irea — , ridicîndu-şi m îinile în ain tea icoanei P rea Sfintei T reim i se ruga
zicind : «Doamne D um nezeule al p ărin ţilo r noştri, aruncă-Ţ i p riv ire a Ta
asupra inim ilor n o astre şi nu slăbi c u raju l fiilor Tăi. U neşte pe toţi
in tr-o cugetare şi în tr-o sim ţire şi fă ca inim ile tu tu ro r sa aib ă aceeaşi
b ăta ie p en tru ţa ra lor. P rincipele C uza este unsul Tău în tre noi şi p e n ­
tru dînsul jurăm toţi că îl vom susţine» 28. A d u n a rea e le ctiv ă de a doua
zi l-a proclam at ales pe acelaşi Cuza. în num ai 19 zile, în acel ianuarie
de iarnă aspră şi cu zăpadă m ultă de acum 126 de ani, pe scena istoriei
rom âneşti s-a p etre cu t unul d in tre cele m ai sem nificative ev e n im e n te :
re alizarea idealului naţional. Idealul dev e n ise re a lita te !
R om ânim ea ale se se m ai m ult o cauză d ecît un om şi C uza în tru ­
chipa ac ea stă cauză. El însuşi cu n o ştea acest lucru. A ac ce p ta t însă şi
a p ă s tra t tro n u l ca pe «un depozit sacru» —■după p ropria sa m ă rtu ri­
sire — , p en tru a înfăptui do rin ţele naţiunii, şi l-a părăsit atunci cînd n e ­
ce sita te a n aţio n ală a im pus-o 29.
R ecunoscută de m arile puteri ale vrem ii ca fapt îm plinit, U nirea din
ian u a rie 1859 a fost co nsolidată p rin tr-o serie de reform e largi şi ra d i­
cale ca re s-au re alizat nu în interesul unei gru p ă ri sau al alteia, ci în
in tere su l naţional, căci Cuza a folosit dom nia în folosul exclusiv al n a ­
ţiunii, exem plu cu puţine p re ced e n te în istorie.
U nirea din 1859 a bu cu rat inim ile tu tu ro r rom ânilor, inclusiv ale
celor răm aşi sub stap în ire străin ă . Era un bun cîştigat şi o prem isă s i­
g u ră p en tru d s s ă v îrş ire a visului. «Românii din T ransilvania, în îm p re­
ju ră rile de faţă, num ai la P rincipate privesc, num ai de aici aştea p tă
26. «*** — R om ânii la 18,59...», op. cit., doc. nr. 544. p. 144.
27. Pr. prof. C o n stan tin G aleriu , art. cit., p. 10 ; N. C iachir, op. cit., p. 129.
28. Ibidem , V ezi şi Pr. prof. D um itru Radu, art. cit., p. 7,
29. Gh. Plato n , U nirea P rincipatelor ţ i Belgia, in «*** — U n irea P rin c ip a telo r . »,
voi. cit., p. 119,
A NIV ERSĂR I — EVOCĂRI 141

sem nul, num ai de aici îşi v ăd scăparea» 30, d ec lara A lex an d ru Papiu
Ilarian în 1860. Ea reactualiza, m ai m ult ca oricînd, în T ransilvania,
d o rin ţa unanim ă exprim ată la 1848 pe C îm pia L ibertăţii : «Noi vrem să
ne unim cu Ţ ara !». «Sim ţul n aţio n al s-a d e ştep ta t in to ată rom ânim ea
— d eclara în 1858 Tim otei C ipariu — . Am început, d ară nu am te r m in a t;
răm îne ca să continuăm şi să term inăm » 31.
Subliniind n ec esitatea strîn g erii tu tu ro r rom ânilor laolaltă, a u n i­
tăţii depline, Bogdan P etriceicu H aşdeu a răta că ceea ce treb u ie să-i
preocupe de acum pe rom âni este u n irea cea m are, u n irea între toate
piraie le ce treb u ie să se verse in oceanul rom ânesc ; între to ate ac o r­
durile, fără de care nu se poate arm oniza h ora n o astră n a ţio n ală ; între
toaLe p ietricelele, cile sînt n ec esare pentru a reco n stitu i anticul m ozaic
— Dacia. M oldova, T ransilvania, M untenia, nu ex istă pe faţa păm îniu-
l u i ; e x istă o singură R om ânie, cu un p icior în D unăre şi cu altu i pe
ra m ificaţiile cele m ai d ep ă rtate ale C arpaţîlor ; ex istă un singur corp
şi un singur suflet, în care toţi nervii şi to ate suspinele vib rea ză unul
că tre altul 3î.

Idealul U nirii a însoţit m ereu de-a lungul întregii sale istorii po p o ­

rul rom ân şi el nu poate fi cu nici un chip d esp ă rţit de ex isten ţa sa, aşa
cum nu pot fi desp ă rţite de ac ea sta nici dra g o ste a sa de glie, setea de
lib ertate şi d rep tate. P entru m arii noştri voievozi şi că rtu ra ri, pen tru
toţi rom ânii, conştiinţa a p a rten e n ţe i la ac elaşi popor a fost suportul
trainic al puterii lor de a se ridica dea su p ra furtunilor v eacurilor, ai
în cre d erii că tre b u ia să vină tim pul în care să trăia scă unit, liber şi
singur s tăp în pe destinele sale. Idealul U nirii nu a fost doar visul frum os
n u trit m ulte sute de ani, ci şi ţelul stato rn ic al luptei, al faptelor popo­
rului nostru.
îm potriva tu tu ro r opreliştilor in te rn e sau ex te rn e, idealul de u n i­
ta te n aţio n ală a îm purpurat p erm an en t steag u rile de luptă ale p o p o ru ­
lui rom ân, i-a sporit forţele, făcîndu-1 sa înscrie pagini de a d e v ăra tă
epopee.
E venim ent cu a d e v ăra t epocal, actul de la 24 ian u a rie 1359 încheia
un lung şi com plex proces de «lucrare a poporului asupra lui însuşi»,
cum se exprim a B ălcescu. A vînd ac ee aşi limbă, aceleaşi datini, aceleaşi
năzuinţe, aceeaşi lege străm o şea sca — credinţa orto d o x ă — , neam ul
n ostru rom ânesc, prim ul în timp care a um anizat spaţiul caT pato-dună-
re ano -pontic şi singurul care l-a ocupat statornic, a Lins din to td e au n a
să în lătu re fru n ta riile artificiale care-1 obligau să tră ia s c ă divizat. U nirea
era singurul m od de a consolida n aţio n a lita te a rom ânilor, de a le da
d em nitate, p u tere şi m ijloace p en tru a îm plini m isia lor pe păm înt. Deşi
v re m u rile n e-au tă ia t în m ulte părţi, rom ânii au sim ţit d in tru început
nev o ia de a se considera acelaşi popor, cum s-au m anifestat pe tot par-
30. Dr. M ircea M uşat. U nirea,,., art. cit., p. 19.
31. G. P .r S ărbătorirea zilei d e 1 D ecem b rie in cadru! A d m in istra ţie i Patriarhale
şi A rh ie p isc o p iei B ucu reştilo r, în «Biserica O rto d o x ă R om ână» LXXXVI (1968),
nr. 11— 12, p. 1273.
32. Dr. M ircea M uşat, Unirea..., art. cit., p. 19.
142 BISERICA ORTODOXA- RO M Â NĂ

cursul istoriei şi au că u tat pe căi sim ple la început, pe căi p o triv ite cu
o cu ltu ră m ai în altă pe urm a, să realizeze o u n itate rom âneasca.
Lupta pentru înfăptuirea m ăre ţu lu i ideal a fost înd elu n g ată şi nu a
fost deloc uşoară, căci ad v e rsarii din lău n tru şi din afară s-au opus cu
m ultă îndîrjire. R om ânii însă n-au re n u n ţa t nicicînd, căci idealul făuririi
unui s tat puternic şi de sine s tă tă to r pe m eleagurile vechii Dacii nu
puteau fi ucise şi cu atît m ai pu ţin uitate, pen tru că ele erau adine îm-
plîn ta te în însăşi sîngele şi spiritul lor, în datul lor existenţial. «O riunde
am fi, oricum am fi, sîntem h o tă rîţi sa m ergem p înă la capăt, în cre­
din ţa că nu se poate cu nici un chip ca, şi în ain tea celei m ai sălbatice
forţe organizate, să p iară d re p tu rile unui popor de a trăi liber şi unit
pe păm întul în care nu este fir de ţă rîn ă care să nu fie acoperit de cel
m ai nobil sînge» 3:i, av e a să consem neze, concluzionînd, în v ăţatu l istoric
N icolae Iorga.
în făp tu ire a de acum 126 de ani a pus bazele statului naţional rom ân
m odern, a perm is an g a jare a lui pe drum ul progresului şi civilizaţiei şi
a c reat posibilităţi noi de afirm are şi acţiune rom ânească în planul re ­
laţiilo r internaţionale.
«Unirea cea mică», cum o num ea H aşdeu, prim a m are b iru in ţă pe
calea întregirii, a însem nat un m are pas în ain te spre îm plinirea altor
idealuri ale rom ânilor, spre in d ep e n d en ţa n aţio n ala re alizată în 1877—
1878 şi spre «unirea cea m are» îm plinită în 1918.
C ivilizaţia unui popor se fă u reşte prin efortul n eîn tre ru p t al g e n e ­
ra ţiilo r, iar U nirea, în cazul poporului rom ân, a fost şi v a răm îne cheia
de b o ltă — ca să folosim ex p resia lui K ogălniceanu ■ — a celor m ai de
seam ă re alizări ale sale.

33, Dr. Gh. f. Fîo rescu , Ia şi 7910— 1918, capitala ^ reziste n ţei p lnă la capăt*, în
«*** — A sp ec te ale luptei...», v o i. cit,, p. 234.
CREDINŢA VIE A CREŞTINILOR D IN IM PERIUL BIZANTIN
TIM PURIU ÎN LUMINA INSCRIPŢIILOR

Prof. EM ILIAN POPESCU

Există un gen de docum ente gre ceşti şi latine, scoase la iv ea lă de

arheologie şi stu d ia te de m ai bine de 100 de ani încoace de epigraiie,
care în să sînt m ai puţin cunoscute teologilor. Este v o rb a de inscripţii.
A cestea au fost lu ate în co n sid erare m ai cu seam ă de istoricii antichităţii
clasice greco-rom ane, care au găsit în ele in form aţii noi, de cele m ai
m ulte ori unice, în leg ă tu ră cu div erse aspecte ale vieţii econom ice,
politice, sociale şi religioase.
în ultim ile 4— 5 decenii epigrafia, ţin în d pasul cu d esc o p eririle în ­
re g istra te de arheologie, a făcut şi ea m ari p ro g rese tinzînd să dev in ă
d intr-o disciplină a u x iliară în fa cu ltăţile de istorie şi filologie clasică,
o ştiin ţă aparte, de sine stă tă to a re şi in d isp e n sab ilă c e rce tării istorice.
A c eastă poziţie şi-a dobîndit-o ca u rm are a fa ptului că oam enii de
ş tiin ţă au re cu n o scu t din ce în ce m ai m ult prospeţim ea şi v alo a rea
d ocum entară a inscripţiilor în com paraţie cu ale altor docum ente. D eja
în secolul trec u t m arele istoric T heodor M om m sen, co n sid erat părin te le
epigrafiei latine, spusese : «Inscripţiile a p a rţin vieţii, nu literaturii».
M om m sen v ro ia prin aceste cuvinte să sublinieze v alo a rea d o cum entară
deosebită a inscripţiilor, care nu p o ate fi eg a la tă de a nici unui alt izvor.
Ele exprim ă în cel m ai în alt grad v iaţa reală.
Pe aceeaşi linie de gîndire, în v rem ea n oastră, m arele epigrafist de
la P aris, Louis R obert spune 1 că spre d eosebire de operele istorice şi lite ­
ra re transm ise din a n tich itate prin interm ediul copiştilor şi în felul
acesta pasibile de m odificări şi deform ări, inscripţiile ne ap a r ex a ct în
form a în care au fost puse în vechim e, au fost v ăzu te şi citite de a n ­
tici. în special, inscripţiile pe piatră, a că ro r g ra v are era d estin a tă p u ­
blicităţii u n iv ersa le şi durabile, sînt m ărtu rii direc te ale u n o r re a lită ţi
istorice, pe care anticii le cu n o ştea u n em ijlocit, iar noi azi venim în
1. L ouis R obert, Epigraphie, în «L 'histoire e t ses m eth o d es. E ncycloptW ie de la
Pleiade», volu m e p u b lic sous la d irec tio n d e C h a rles Saram an , de l'In stitu t, Paris, 1961,
p. 460—463 (şi e x tra s p. IU— 13), v. ţ i tra d u c e re a g e rm a n ă făc u tă d e H. E ngelm arm ,
Die E pigraphik d er kla ssisc h en W e lt, H ab elt, Bomn, 1970, p. 16, 18.
144 BISERICA O RTOD O XĂ RO M A NĂ

co n tact cu ele prin iriterm ediul lor. Dar nu num ai inscripţiile pe piatră,
ci şi celelalte scrise pe alte m ateria le — m etal, ceram ică, m ozaic, m or­
tar, obiecte m ăru n te de uz casnic etc. — ne transm it în form a pe care
o av e au sub ochi contem poranii, în teh n ica şi m oda tim pului, cu c a ­
ra cterele scrisului obişnuit atunci, sobru sau îm podobit, în g rijit sau n e ­
g lijent, cu grafii care ate stă d irec t lim ba şi cu n o ştin ţele s c riito ru lu i2,
ginduri, sentim ente şi ev e n im e n te tră ite de contem porani cu secole în
urm ă. Prin interm ediul in scrip ţiilo r p ătrundem deci nem ijlocit în lum ea
veche greco-rom ană, venim în co n ta ct cu re alită ţi pe care izv o a rele
lite rare nu le cuprind to td eau n a şi nu ni le p rezintă în în trea g a lor v a ­
rietate. S-ar p u tea spune deci că inscripţiile sînt o fe rea stră deschisă d i­
re ct spre trecut.
Ce ne pot spune deci ele despre tem a n o astră ale asă spre ce rce tare
şi anum e C redinţa v ie a creştin ilo r din Im periul bizantin tim puria (se­
colele IV— VI).
în această, p riv in ţă aş v re a să subliniez că treb u ie av u te în v ed e re
nu num ai tex tu l propriu-zis al inscripţiilor, ci şi form a e x te rio a ră a
m onum entelor pe care acesta a fost gravat, anum e decoraţia. A ceastă
dec o raţie nu av e a num ai un sim plu rol estetic, ci şi o sem nificaţie m ai
adîncă, sim bolică. C reştinii din prim ele veacuri îm podobeau, de pildă,
inscripţiile cu crucea, peştele, ancora, porum belul, păunul şi alte sim ­
boluri religioase, nu întîm plător, ci p en tru că le acordau ac esto ra o a n u ­
m ită v alo a re. Un sim bol sau altul era p re zen t aproape fără exc ep ţie pe
inscripţiile din secolele IV—VI. Cel m ai frecv e n t se în tîln e şte însă
crucea, ca sim bol al suferinţei şi b iruinţei M întuitorului asu p ra m orţii.
A şe zată la începutul sau sfîrşitul tex tului sau şi la început şi la sfîrşit,
alteo ri în ca d ru l lui, ea dev e n ea sem nul distinctiv, ca re m arca înainte
de orice ap a rte n e n ţa la credinţa creştină. N u ra reo ri m onum entele sau
obiectele pe ca re se scria tex tu l inscrip ţiilo r lu au ch ia r form a crucii.
E xistă deci o coresp o n d en ţă în tre sim bolurile d ec o rativ e şi tex tele in ­
scripţiilor, în sensul că sem nificaţia u n o ra este co m p letată de a
celorlalte.
Dar ce ea ce constituie a d e v ă ra ta v alo a re a m onum entelor creştin e cu
inscripţie este textul acestora. Ele aduc inform aţii d iv erse cu p riv ire la
istoria şi o rg an izarea b isericească, la ac tiv ita te a edilitară, la h ag io ­
grafie, la ierarhie, la s ta re a econom ică, la frăm în tă rile d o ctrin a re şi la
lu p ta îm potriva păgînism ului. Dar im portanţa lor co n sid erab ilă rezidă
în faptul că ne intro d u c în v iaţa in te rio a ră a so cietă ţii creştine, m ijlo-
cindu-ne cu n o a şte re a sim ţăm intelor şi g în d u rilo r intim e ale oam enilor,
v alo rile m orale şi religioase, care îi conduceau în v iata de to ate zilele.
T oate ac estea ar fi greu de aflat din izvoarele lite ra re ale tim pului.
C ititorul obişnuit cu in scrip ţiile greceşti şi latin e pagîne, aflat în
faţa celor creştine, su rp rin d e de la început o deo se b ire fundam entala
2. Idem , Epigraphie, p. 459— 461 ( — e x tra s, p. 9— II ; E pigraphik..., p. 18— 19).
DOCUM ENTARE 145

atît în aspectul lor exterior, cît m ai ales în conţinut. F orm ele de e x ­

prim are, oarecum tipice în in scrip ţiile g reco-rom ane păgîne, nu m ai sînt
pre zen te ,• ele sînt acum înlocuite cu altele m ai p o triv ite unui fond
de gîndire nou. C hiar dacă în p erio a d a de început a creştinism ului
liber se m ai în tîln e sc în inscripţii, m ai ales în cele cu ca rac ter oficial,
form ulări trad iţio n ale, a c estea vor disp ăre a cu tim pul, făcînd locul celor
tipic creştine. V o cab u laru l epigrafic creştin s-a c o n stitu it destul de r e ­
pede şi el ne ap a re aşa chiar din cursul secolului al IV -lea.
In tre cu v in tele ca rac teristice in scrip ţiilo r creştine tim purii se n u ­
m ără zpioxiavo? = christianus. El d esem na pe creştini în an titez ă cu
paginii şi re p rez en ta un titlu de m îndrie p en tru cei ca re -1 p u rta u chiar
şi în perio a d a persecuţiilor, cum ne a te stă o in scrip ţie din anul 279 din
A sia M ică 3. M îndria cu care creştinii îl p u rta u ne este clar arătată, m ai
tîrziu, de pildă, de A ctul m artiric al S fîntului m ucenic Em ilian, m a rti­
rizat la D urostorum (Silistra) în tim pul îm păratului Iulian A postatul
(362). C înd v ica ru l T hraciei, în c a lita te de ju d ec ăto r, îl în trea b ă pe
Em ilian «Cum te num eşti» ?, atunci prea putern ic u l atle t al lui H ristos
îi ră sp u n d e : «Dacă m ă în treb i de num ele m eu obişnuit, m ă num esc
Emilian, dacă dim potrivă, cauţi num ele m eu cel d esă v îrşit, atunci soco-
teşte-m ă a m ă num i creştin» 4.
Un a lt term e n c a rac teristic p en tru creştin este mato?, -q, corespun-
zînd lui fidelis din lim ba latină. El desem na, pe de o p arte , pe creştin
în ra p o rt cu păgînii, pe de alta, pe cei ca re răm âneau n e stră m u ta ţi în
credinţa creştină. Intr-o inscripţie din ce ta te a U lm etum (D obrogea) din
secolul al V -lea doi ţin eri n ec ăsăto riţi (86o a-fa;i.oi) îşi a ra tă ap a rte n e n ţa
la credinţa c reştin ă prin cu v in tu l itiaToi şi re p re z e n ta re a crucii pe stela
lor fu n e r a r ă 5, iar în in su la C reta o fem eie, O lym pia, a ra tă că a fost
credincioasă to t tim pul v ieţii zicînd 7: 10x7)? oiiarfi ei? âitavra xpovov 6.
Uneori Triată? este asociat cu ^piaxiavo? ca într-o in scrip ţie din Bul­
garia d a ta tă în secolele III— I V 7. (Aup(^Xia) Kop-^Xa tciott) asip.-
vr/axo?).
C reştin ilo r le plăcea, de asem enea, să se n um ească serv i ai lui
D um nezeu sau H ristos — SouXoi xoo 0eo5 (xoo Xptatou) (servi Dei, C hristi)
3. C orpus in sc rip tio n u m g rae ca ru m ( - CIG), IV, 3865, 1, — Le Bas e t W ad d in g to n .
V o y ag e archeologiqu e. In scrip tio n s, t. III, nr. 1008.
4. A c ta Sanctorum ..., co lleg it J. B o llandus cet., Iul. t. IV. Pnrisiis et Rom ac 18&'
373— 376 i B ibliotheca H agiographica G raeca, IlI-e ed. p a r Fr. H alk in . I. B n ix H ^
p. 9 ; Idem , Saint E m ilien de D urostorum , m a rty r so u s J u lie n . in A n alecte Fî — - - : -•-*
9 0 , 1972, p. 27—35, în cazul n o stru p. 3 2 ; în tra d u c e re a Fr. prof. I :■ . - r
A c te le M artirice (P ărinţi şi sc riito ri b ise rice şti, 11), B u cu reşti '.J3J - -
5. E m ilian Popescu , In scrip ţiile g re ce şti şi la tin e d in z ' . i ----- :• --
în'R o m ă n ia (— IGLR), B ucureşti, 1976, nr. 210.
6. A n astasiu s C. B an d v (M PENTHS), The G rcc k - ■
voi. X, P a rt I : I V : IX A.D. ‘(Xpi3TtivtX 2i I • :* 7 7 - T : I > : j.
A '— 0 ' f*. X p .) ,’A e v m .c f . R. M e rk e lb a r P. :. : -
g riechischer S tă d te a u s K lein c sie n , 2<~ s E ;
7. V. Besavliev. Sp ă tg riec h ii. ' . i* . i . ' . . " - :_ - •
Berlin, 1964, nr. 220 b.
B.O.R. — 10
146 BISERICA OR TO D O XA RO M A NA

sau sim plu SouXot (servi) 8, m an ife stîn d în felul a c esta d ev o ţiu n ea lor
fa ţă de div in ita te . A lteori ei îşi ziceau conservi 9, m arcînd prin ac ea sta
nu num ai d e v o ţiu n ea şi u m ilinţa fa ţă de Dum nezeu, dar şi d ra g o ste a
fa ţă de sem enii lor (m ai ales fa ţă de cei apropiaţi din familie).
D estul de frecvent ei se n u m esc fraţi (dăeXtpot) (fraîres), term en ca re
indica rap o rtu rile de d ragoste in s titu ite de H ristos în tre o a m e n i; alteo ri
ei îşi zic «prieteni ai lui H ristos» : <piXot Xpiaxou, <piXoxpiaxoi, ex p resii care
îşi au fun d a m e n tare a în S fînta E van ghelie 10. în tr-o perio a d ă ceva m ai
tîrzie creştinii ală tu ră num elui lor titlu ri de um ilin ţă : eXa^iatoS (sm e­
ritul), â|j.apTu>X6? (păcătosul) xa^eivo? (sărm anul) şi altele de felul a c es­
tora. C ei care îşi tră ise ră v ia ţa după în v ă ţă tu ra E vangheliei ad ă u g au n u ­
m elui e p itete ca euX a^î (cu frica lui Dum nezeu), e u o s^ î (evlaviosul),
[Aaxâpto? (fericitul) n .
S em nificativ p en tru cred in ţa creştin ilo r din prim ele v ea cu ri ale Bi­
zanţului este faptul că în tîlnim în inscripţii nu num ai m ărtu risiri de
cred in ţă în în v ă ţă tu ra Sfintei S cripturi, d ar şi în dogm ele stab ilite de
B iserică. De exem plu, creştinii fac re feriri la cred in ţa în «D um nezeul
cel viu» (0s6? Ccov) şi în «Iisus H ristos, F iul lui D um nezeu cel viu» 12-
(’I tjooo Xpiaxs uU 0eo5 xou C*vxoS).De ase m e n ea ei îşi m ărtu rise sc c re­
din ţa în «Treim ea cea de o fiinţă»(Tpiâţ 6p.oouoio?)13 sau în «M area,
de v ia ţă fă căto a rei şi cu ratei Treim i» ([AsfâXTj xa't Cioo-rcotoţ xat axpavxo?
Tpiâ?)15. R eferirile la Fiul lui D um nezeu sînt d estu l de frecv e n te şi chiar
la Duhul S fîn t15. F iul lui D um nezeu este a ră ta t ca fiind co nsubstanţial
cu T a t ă l 16, (6[aoouoio? xŞ Ilaxpî), L ogosul lui Dum nezeu, Fiul T atălui,
P antocrator, N ă scu t din F ecioara M aria (XMX) 17. R ap o rtu rile lui cu
T atăl sînt definite şi prin citarea cu v in telo r din Sim bolul credinţei : «Lu­
m ină din lum ină, Dum nezeu a d e v ă ra t din Dum nezeu ade v ăra t» 18.

8. Fr. Cum ont, Les in sc rip tio n s g re cq u e s de T A sie M in eu re, în M elan g es d 'A r-
c h eologie et d 'h isto ire, 15, 1895, p. 249, 2 6 3; e x istă n u m e ro a se ex em p le în a lte p ă rţi
ale Im p e riu lu i; p e n tru D obrogea v. Em. Popescu, IGIR, 12, 203, 3 7 4 ; p e n tru Egipt, v.
G u sta v e L efebvre, R ec u eil d es in sc rip tio n s g re cq u e s c h retien n e s de l'E g y p ie, Le C aire,
1907, p a s s im ; H. G reg o ire, R ec u eil d e s in sc rip tio ns g re cq u e s c h retien n e s de T A sie
M ineure, fasc. I, Paris, 1922, p a s s im ; D. Feissel, R ec u eil d e s in sc rip tio n s c h retien n e s
de M acedoine d u IlI-e au V l- e siecle (E cole F ran g aise d 'A th e n es, B u lletin de C orresp o n -
d a n ce H elleniq u e , Suppl. VIII), Paris, 1983, passim .
9. Em. Pop escu , IGLR, 51.
10. Cum ont, op. cit., p. 2 60; G re g o ire, op. cit., 7 6 ; D. Feissel, op. cit., 117 şi alte
e x em p le în n u m e ro a se v o lu m e cu in scrip ţii.
11. L efebvre, op. c it., 231 ; C um ont, op. cit., p. 2 6 3 ; R. M erk elbach ... D/e In sch -
rilten v o n C ha lked o n , nr. 8 0 : $(<o<:) X(pia-uoo) <p(aNei) ^(âaiM). ’EM0a8e x£T(aO <L (jL0MaX“ M
’A m-uiomioC (!) ăfJapTioXaiC.
12. C um ont, op. cit., p. 254— 255 ; B andy, op. cit., 102.
13. S itzun g sb er. A kad. M iinchen, 1863, I, p. 238 ; cf. C um ont, op. cit., p. 265;
V. B esevliev, S p ă tg riec h isch e u nd sp ă tia tein isch e In sch riite n au s B ulgarien, Berlin,
1964, 3 5 ; C. M ango — J. S e v c en k o , T h r e e In scrip tio n s ol th e R eign ol A n a sta siu s I
and C onstantin V, în B y zan tin isc h e Z eitsch rift, 65, 1972, p. 379— 383.
14. D. Feissel, op. cit., 215.
15. Ibidem .
16. B esev liev , op. cit., 35.
17. Em. Popescu, IGLR, p. 31.
18. N. A. Bees, Die g rie ch isch -ch ristlich e n In sch riite n d e s P elo p o n es, 1 : Isth m o s-
K orin th o s (C orpus d e r g rie c h isc h -c h ristlich e n In sch rifte n v o n H ellas, 1), A th en , 1941,
nr. 1 ; C orinth VIII, 3 T h e In scrip tio n s 1926— 1950 b y Jo h n H a rw e y K en t, P rin c eto n
D O CU M E N TA R E

Lauda creştin u lu i şi ră sp la ta lui de la D um nezeu v en e au de la c re­

dinţa în ac ea stă D ivinitate, în D um nezeu C reatorul, care a făcut totul
din nim ic, aducînd «lum ea din nefiinţă spre fiinţă», cum spune atît de
frum os într-o inscripţie un pre o t şi to to d ată m edic din P h ilip p i19.
D ar inscripţiile subliniază că este n ev o ie nu de orice credinţă, ci
de cea ad e v ă ra tă (icfotiţ op068o£o<;), pe care o p ăstre az ă B iserica O rto ­
doxă (catholică) (xa0oXix-q exxX^aîa). A p a rte n e n ţa la credinţa şi B ise­
rica O rtodoxă este re le v ată frecv e n t în inscripţii. Un citeţ (lector,
âvaf vcboxTjţ) al B isericii din Tom is, H eraclide, se m îndrea că a a p a rţin u t
sfintei Biserici catolice (âvapcboxTjî X7j? oqîa£ xal xa0oXix7j? exxXTjoia?)20, iai
G ennadios, fiul lui H elios din Lydia 21, spune şi el că a pus bazele unui
cim itir al creştinilor B isericii catolice : [Koijuvjx^piov xp^iocvcov xaOoXixTjî
IxxXTjotaî 'coîi'co exxiae TewaSio? 'HXîou. Şi creştin ii din S alona, din Philippi
şi alte p ărţi m enţionează că ap a rţin eau B isericii catolice 22.
In ac elaşi sens treb u ie in te rp re ta tă şi re p e ta re a T risaghionului în
form a "Afio? o 0eoî, âfioî ioxupoS, Sfio? âOavaxoC fără adaosul «Care
Te-ai ră stig n it p en tru noi» (o oxaupoSel? Si’^jacK), adm is de m o n o fiz iţi23.
O rtodocşii m ai sînt, de asem enea, de re cu n o scu t atunci cînd folosesc
îm potriva d elin cv e n ţilo r an a tem a C elor 318 p ărin ţi de la N ice ea (sxel
âvâ0eţj.a ăizb xwv xiTj'itaxepmv u>S exd'zpoS xoo 0sou) M.
F rec v en t întîlnim citate din Psalmi, din Evanghelii, m ărtu risiri fo r­
m ulate m ai m ult sau m ai puţin liber pe baza Bibliei sau a T radiţiei Bi­
sericii : «Domnul este lu m in area m ea şi M în tu ito ru l m eu, de cine m ă
voi tem e ?» (Ps., 26, 1) 23; «Emanuel, cu noi este Dum nezeu, de cine m ă
voi înfricoşa» (Ps., 117, 6 ; Isaia 7, 4 ; M atei 1, 23) 26; «A ceasta este
p o arta Dom nului, d repţii v o r in tra printr-însa» (Ps., 117, 24) 27 ; Cel ce
locuieşte în aju to ru l C elui p re a înalt, în tru ac operăm întul D um nezeului
cerului se va sălăşlui» (Ps., 90, 1—2) 28; «V eniţi la m ine to ţi cei osteniţi
şi îm p o v ăra ţi şi Eu v ă voi odihni pe voi» (M atei 11, 28) 29 ; «Cel ce crede
în m ine va av e a v ia ţă veşn ică şi la ju d e c a tă nu v a veni» (Ioan 5, 25) 30 ;
form ulări in sp irate din E vanghelia după Ioan ca ac ea sta : «Eu sînt lu-
N. J. ^1966, nr. 508; W. D itte n b erg e r, S v llo g e in sc rip tio n u m gra eca ru m 3, nr. 910 A ;
S u p p le m en tu m e p igraph icu m gra ecu m , II, 337.
19. St. P e le kanide s, A rch. Ephem ., 1955 (1961), p. 162.
20. Em. Popescu, IGLR, 45.
21. BulI. 6p. 1960, 364.
22. P aul L em erle, P hilippes et la M acecloine o rien ta le ă l'&poque ch retien n e et
by za n tin e . R ech erch e s d ’histoire et d 'a rch eo lo g ie. A lbum e t T ex te, Paris, 1945, I, p.
93— 101; Bull. ep. 1963, 140 (P h ilip p i); CIL III 13124 (S a lo n a ); St. P ele k an id e s, S tu ­
dieri zur iriîchristlichen und b y za n tin isc h en A rch â o lo g ie, T h essalo n ik i, 1977, p. 381,
nr. 2. ,
23. CIG IV, 8916 - Le Bas et W ad d in g to n , op. cit., 5 00; cf. CIG IV, 8918;
C um ont, op. cit., p. 265 ; L efebvre, op. cit., nr. 69, 354, 777 ; Bandy, op. cit., 24.
24. Bull. Corr. H ell. IX, 83 ; C um ont, op. cit., p. 265 ; A. F e rru a , E p ig rap h ica, 18,
1965 (a p ă ru t 1958), p. 94— 103; Fr. H alk in , A nal. Boli., 70, 1952, p. 126; L. R obert în
Bull. ep. 1959, 467, 523 cu ex em p le p în ă în seco lu l al X lV -lea.
25. Em. Popescu, IGLR. 60, 118.
26. Ibidem , 16, 140 ;Bull. cp. 1962, 362; 1973, 489.
27. Bull. ep. 1950, 215.
28. G regoire, op. cit., 165.
29. B. Lifshitz, R evu e bib liq u e, 1970, p. 77—79, nr. 15.
30. Idem, op. cit., nr. 16.
148 BISERICA O RTOD O XĂ RO M Ă NĂ

m ina şi v iaţa, A lfa şi Om ega» 31 sau pasagii din E pistolele pauline, de

pildă : «V oieşti să nu ai frică de stăp în ire ? Fă binele şi vei avea laudă
de la ea» (Rom., 13, 3) 32.
Aş dori să precizez că re feririle la a d e v ăru rile de credinţă, ca cele
citate m ai sus, nu sînt lu ate d in tr-o anum ită ca teg o rie de inscripţii, de
pildă, cu ca rac ter oficial, puse de au to rităţi laice sau eclesiastice, p re o ­
cupate m ai m ult d ecît p erso an ele p artic u la re de p ăstra re a p u rităţii d o c­
trin are. Nu, nu este aşa. Ele au fost culese din to ate ca teg o riile de in­
scripţii, puse fie de au to rităţi, fie de sim ple perso an e partic u la re. în
acelaşi timp, aş v re a să subliniez că ele nu sînt cazuri izolate, ci re a ­
lită ţi frecvente. C îteva exem ple la care m ă voi referi vo r fi suficiente
să a ra te că Sfînta S crip tu ră şi ad e v ăru rile dogm atice s tab ilite de Bi­
s eric ă erau v alo ri cunoscute de to ate categ o riile sociale şi că acestea
se sim ţeau leg a te de ele. «D um nezeu cel viu» din S fînta S criptură (0eo?
C&v) este m en ţio n at de m ulte ori în inscripţii din A sia M ică, puse
de p erso an e partic u la re, care îşi înch e ia u tex tu l cu form ula «Să aibă
de a face cu D um nezeul cel viu» (eaxai aikui irpo? xov tujvxa 0eov sau saxai
a6xu> mpo? xov 0sov CuWxa)33. «Iisus H ristos, Fiul lui D um nezeu cel viu» este
in v o ca t în tr-o m odestă in scrip ţie fu n e rară din C reta, de un serv (3o5Xo<;)
al său, pe num e N ikon, care îşi începe tex tu l de pe p iatra de m orm înt
în felul u rm ăto r : «Iisuse H risto ase , Fiul lui D um nezeu cel viu, pom e­
n eşte pe robul tă u N ikon» (’lyjaou Xpiaxs, oU 0so5 xoo Câmoî, [iv^a0yjxi xov
SouXov aoo Nixcovoţ) 34.
In schim b m en ţio n are a Treim ii celei de o fiinţă sau a Fiului lui
Dum nezeu, co n su b stan ţial cu T ată l se află în inscripţii cu c a rac ter ofi­
cial. îm p ăra tu l A nastasius I (491— 518) refăcînd c e tatea E uchaita şi in ­
stituind acolo prim ul episcop o pune sub paza «Treim ei celei de o
fiin ţă » 35(Tou-cov cpoXâxxoi Tpiocţ ofioooaio? ev xoîţ ax^uxpoiţ vixtjx'/jv âvaSixoaa)
iar c o n su b stan ţialitatea lui Iisus H ristos cu T ată l este in d icată de o in ­
31. Idem , op. cit., nr. 17; D. F eissel, In scriptio ns b y za n tin e s de Teno s, Bull. Corr.
H ell., 104, 1980, p. 504. Io an 8, 12 în tr-o in sc rip ţie din Lydia, v. G reg o ire, op. cit., 297:
’Sfw ei[u zb (p<Sî iou xoafioo o GCX.oXou0<jc>v efioi ou jj.-/] Tiept-aT^aei b) [rŞj axoxîa].
32. B. Lifshitz, in Z eitsch rift fur P a p y ro lo g ie und g p ig rap h ik , 7, 1971, p. 163, nr. 22.
33. W . M. Ram say, T h e C itie s and B ishoprics oi P hrygia, II, O xford, 1395, p. 565,
625, 654 ; Cum ont, op. cit., p. 252—2 5 5 ; W . M. C ald er, în A n ato lian Studies, B ucklcr
(1939), p. 15—26, cf. Bull. ep. 1939, 2 0 ; W . M. C ald er, in A n ato lian S tud ies Jo u rn a l
of Brit. în st. A rch. A n k ara, 5, 1955, p. 25— 3 8 ; cf. Bull. ep. 1956, 24, 2 92; W . M.
C alder, M on u m en ta A sia e M in o rls A n tiq u a ( — M AM A ), VII, 1956, p. X X XV II din
in tr o d u c e r e ; idem , Jo u rn a l of Rom an Studies, 1956, 33 (cf. Bull. ep. 1959, 3 2 ); Louis
R obert, H ellenica. R ec u eil d 'e p ig ra p h ie , de n u m ism a tiq u e et d 'a n tiq u ite s grecq u es,
XI— XII, p. 398— 405. Se în tîln e s c c h ia r form e ca : idi'iazo'i 8eov (R am sav, op. cit.,
388 din A pam ea) sau : laxai au-rw r.p it zb'i 'l(riaouv) X(piatov) (Ib id em , '526, nr. 371 din
Eum eneia) ; u n a lt e x em p lu din A p am ea (M AM A, VI, 224) : ea-cti auzâ - p ic xiv 8eov'

34. Bandy, op. cit., 102.

35. C. M ango — I. Sev cen k o , T h ree In scrip tio n s ol th e R eign ol A n a sta siu s I and
C onstantin V, în Byz. Z eitschr., 65, 1972, 379— 383 (cf. Bull. ep., 1973, 3 1 ): 'O
8(eo)u tmv oXuv xpa-rmv ’A v a a x ia io î eiţasP')]': auTOxpixmp xovSc zb'i iepiv '/râpov (rio-
Xi^ei) v.a'i ■zb'i xâXXiov evnvsua-eiî Ttapâ zoo [Aap-upoî pet zâ> TtoXîaixa-uei xer/^oî, ăauXc'j
[liv ETit r.âaiv Trpmtoî auzb'i eiSpuaev âpxiepaTm ,»iv xâ9e8pav Tiipoiv, ouipov 8(e)râ
npoaevâfv.aţ x a i f^p-rupaC tÎ)<: Eîiaepîac Toyţ eu TraSov-caC r.-tn'fyoZ. Toutov ffluXaTTOi T p iis
ifiouaioc ev toîC <jxij7tTpoiC vixT'jT'rjv âvaSv.6aa.
DOCUMENTARE 149

scrip ţie pusă în tinda unei biserici din P autalia 36. La fel, cu v in tele «Lu­
m ină din lum ină, D um nezeu ad e v ă ra t din D um nezeu ade v ăra t» s în t puse
în fru n te a unei inscripţii oficiale rid ica te de g u v ern ato ru l V icto rin u s în
v re m e a lui Iustinian 1 37.
în schim b, form ulări care îl num esc pe Iisus H ristos ca Logos al lui
D um nezeu, Fiul T atălui, P antocrator, N ă scu t din R ecioara M aria se află
înscrise pe o gam ă larg ă de in scripţii, inclusiv pe obiecte m ăru n te de
uz-casnic (am fore, v ase de d iv erse m ărim i, capace de vase etc.) 38, ceea
ce a ra tă în tin sa lor ră sp în d ire la d iv erse categorii sociale. «Dum nezeu
C reatorul» este invocat de un p re o t m edic în in scrip ţia sa fu n e rară în
u rm ăto ru l co n te x t : «Doamne Iisuse H risto ase D um nezeule, care ai fă­
cut to tu l din n efiinţă spre fiinţă, în ziua ju d ec ăţii nu m ă uita pe m ine
şi ai m ilă de g re şalele mele» 39.
Im nul T risaghion, v echi şi a te sta t ch ia r din secolul al II-lea, cîntat
în L iturghiile S fîntului V asile cel M are şi Ioan C hrysostom şi larg răs-
p îndit m ai cu seam ă du p ă Sinodul al IV -lea ecum enic de la C halcedon,
este p re zen t în num eroase inscripţii publice sau p a r tic u la re 40. Locui­
torii o raşului M ilet îl aşează, de pildă, în fru n te a unei in scripţii, care
consem nează re p a ra re a unei p orţi a ce tăţii în tim pul îm păratului Iu sti­
n ian I şi a soţiei sale T h eodora 41, d ar el este p re zen t şi în alte inscripţii
puse de perso an e p artic u la re 42.
C ita te le din Psalm i şi E vanghelii sînt în eg a lă m ăsu ră pre zen te în
inscripţii puse de au to rităţi sau de p artic u la ri. A stfel, Psalm ul 26, 1
«Domnul este lu m in a rea m ea şi M în tu ito ru l m eu de cine m ă voi tem e»
se află înscris pe un v as de m arm ură, folosit probabil p en tru aghiasm ă
în lr -0 bazilică din Tomis, şi pe o m ensa m a r ty m m din H istria. Psalm ul
117, 6 ( = Isaia 7, 14; M atei 1, 23) «Em anuel, cu noi este Dum nezeu» pe
o arh itra v ă din A pam ea (Syria), pe in scrip ţii din N ubia, din H istria,
Tom is şi alte p ărţi cu ca ra c te r divers. Psalm ul 28, 3 (29, 3) «Glasul Dom ­
nului peste ape, D um nezeul slavei a tunat» a Tost înscris pe un baptis-
teriu. în schim b, Psalm ul 117, 20 (118, 20) «A ceasta este p o a rta Dom ­
nului, drepţii v o r in tra printr-însa» ap a re în tr-o inscripţie pusă de robul
lui D um nezeu D um itru din H ebron (P alestina), ca re cere aju to ru l şi în g ă ­
d uinţa lui Iisus H ristos într-o anum ită îm p reju ra re, iar Psalm ul 117, 24
« A ceasta este ziua care a făcut-o D om nul să ne b ucurăm şi sa ne veselim
36. B esevliev, op. cit., 35 ; cf. C um ont, op. cit., p. 265.
37. D itte n b erg e r, Syll. 3, nr. 910 A ; Bees, Corpus... Isth m o s-K o rin th o s, 1 ; C orinth
V III, 3, nr. 508 ; + «EmC iv. (puxic, Qsic âX?10ivi<: iv. 0eou iXf]0iMoo, ouXiS?] -.b't AuTov.pckopct
’loua-civiavftv v-ai -.b't -'.azbv aotou SouXom B'.xtopivov -roTc oixouaeiv i m ’EXXâBi xouţ
x(a)x(i) 0ei>v WVTOC+-.
38. Em. Popescu, IGLR, p. 31.
39. St. P ele k an id e s, A rch . Ephem ., 1955 (1961), p. 162: KoipTj'ripiov IIau[Xou] 7tp£a-
(fiuTEpou) y.a'i ia-cpou «I’tXi-x'iliiuiv. K(upi)c ’I(T]aou) X(piai)E 6 0e6î o noi^aaZ ctnb tmv [at]
OVTMM £l(<:) ElMCIl, £M tJLS.p5XpiOElOţ fii) (J VT]aT7j<: T (OM 4 U.a p-Cl<0M fJLOO eXe^SOV [U.
40. în form a sa m ai v e ch e p e c are o în tîln im în C o n stitu tio n es a p o sto lica e, cap.
LLXXII a v e a u rm ăto ru l te x t : " A fia ţ, a-fioc Kupioc Sa3a<J0, TtXi]pEiC o oupavic x at
V T»j t 'Î î 5o£t]C oou, ia r d u p ă Sin o d u l al IV -!ea e cu m en ic d e la C h alced o n : (âfio<z) o
0soc, iaxupi^ o Osie, O eiî iSâMaTOC âXEijaov Tijj.ăc. tn in sc rip ţii îl în tîln im d e stu l de
fre cv e n t, v. L efebvre, op. cit., p. XXX şi nr. 69, 354, 777.
41. G regoire, op. cit., 219.
42. CIG IV, 8916 ( - G r e g o ir e , ib id e m , 230).
150 BISERICA O RTOD O XA RO M A n A

într-însa» z g îria t pe p eretele u n ei m înăstiri din E g ip t43. La in tra re a

în tr-o bazilică din insula Lesbos, datînd din secolele IV—V, se află pe
o p ia tră în c a d ra tă în zid in scrip ţia cu v erse te le 1 şi 2 din P salm ul 90 :
«Cel ce lo cu ieşte în aju to ru l C elui P reaînalt, în tru acop eră m în tu l Dum ­
nezeului cerului se va sălăşlui, v a zice D om nului : s p rijin ito ru l m eu eşti
şi scă p are a m ea ; D um nezeu m eu voi n ă d ă jd u i spre dînsul».
C ît p riv eşte c itate le din E vanghelii, ca cel de la M atei 11, 28 «Ve­
niţi la m ine toţi cei osteniţi şi îm p o v ăra ţi şi eu v ă voi odihni pe voi»,
sau Ioan 5, 24 «Cel ce crede în m ine v a av e a v ia ţă v eşn ică şi la ju d e ­
c a tă nu v a veni» se găsesc pe p ereţii pictaţi ai unei bazilici, d ar şi în
alte docum ente epigrafice. V e rse tu l «V oieşti să nu ai frică de stăp în ire ?
Fă binele şi v ei av e a laudă de la ea» din Epistola că tre Rom ani 13, 3 a
fost găsit pe un m ozaic din Sinai.
S ugestivă şi b o g ată în sem nificaţii p en tru credinţa oam enilor din
perio a d a de care ne ocupăm este frecv e n ţa invocaţiilor ad resate lui
D um nezeu, Iisus H ristos, F ecioarei M aria, în g erilo r şi sfinţilor pentru
a ju to r în cele m ai d iferite îm p reju ră ri. F orm ule ca «Doam ne ajută»
(Kopie poVjQi), «Iisuse H risto ase a ju tă robului (roabei) tău» (’Itjoooî
Xpiaxe, (3oVj0i tŞ SooXtp aoo), « N ăscătoare de D um nezeu ajută»... (0eox6xe
Şotjxi), «Sfinte a rh an g h ele ajută...» (Sţie Apxâ-neXe... poVjOi), «Sfinte D im itrie
(G heorghe, etc.) ajută...» (orfie AtjjuLxpts... ŞovjQi), le citim atunci cînd o a­
m enii au n ev o ie de aju to r atît în v ia ţa aceasta, dar şi cînd p lea că în
cea de dincolo.
C înd locuitorii ce tăţii Tom is (C onstanţa) refac zidurile de ap ă rare
după o îm p reju ra re grea aşe ază la loc vizibil, pro b a b il chiar la p o arta
p rin cip a lă o p ia tră cu in scrip ţia u rm ăto a re : «Doamne a ju tă ce tăţii re ­
înnoite» 44 (Kopie (3o?;0i ttjv itoXiv âvaveoo|jivy)v). Un d em n itar cu funcţia
de stratilates din secolul al V l-lea cere aju to ru l lui D um nezeu p en tru
sine şi p en tru ai săi 45 ( + Kopie po^^Tjaov Eiooaxiv(tp) axpatiXâ^T))), iar g u ­
v ern a to ru l A haiei din vre m e a lui Iu stin ian I, V ictorinus, in v o că a ju to ru l
Sfintei M aria, N ă sc ă to a re a de D um nezeu, ca să păzească « îm părăţia iu ­
bitorului de H ristos Iustinian, pe el însuşi şi pe locuitorii din C orint, care
trăie sc după v o ia lui Dum nezeu» 46. ■
Şi p erso an ele p artic u la re ce r a ju to ru l lui D um nezeu p en tru ele
singure sau p en tru cei apropiaţi. Leontie şi A ndrei, de pildă, din H agioi
D eka (C reta) cer a ju to ru l lui D um nezeu p en tru ei şi toţi cei îm preună
cu ei» (Kopie (3ot[0i toK BooXoiî aoo Aeovxîtp xai ’AvSpea xal icâat xoî?
aoxffiv + )* 17-
Im p re sio n a n tă este însă in v o ca rea a ju to ru lu i lui D um nezeu de un
creştin din Sirm ium (M itrovitza) că tre sfîrşitul secolului al V l-lea, în
43. Ch. B ach atly, Le m o n a ste re de P h oibam m on d a n s Ia T h e b a id e , II G ralliti, in-
sc riptions et ostraca, Le C aire, Public. Soc. A rch. C opte, 1965, nr. 16; cf. (Bull. 6p.
1972, 615).
44. Em. Pop escu , IGLR, n r. 7.
45. V. B efevliev, op. cit., 173.
46. D itte n b erg e r, Syll- 3 910 B ; Bees, op. cit., nr. 2 ; D. F eissel, Bull. C orr. H ell.,
101, 1977, p. 22—224 : + 'A f(!a ) Mapîa, 9 eozi-te, cpiîXaEov ttjv paaiXeîav %o5 (ptXoXpîotou
'Io im m a v o o x a l SouXeoov-ta aoTui Bixxopîvov + auv -coTţ oiv.ouaiv ev Kopiv8<j)
x(<n:a) ţom aC + .
47. Bandv, op. cit., 25.
DOCUMENTARE 151

perio a d a foarte tu lb u re a n ă v ă lirilo r barbare. Pe o m odestă cărăm idă,

pe care ac esta a putut-o av e a la îndem în ă, necu n o scu tu l au to r al in ­
scripţiei cere aju to ru l lui D um nezeu p en tru c e tatea în care locuia, p en ­
tru R om ania (Im periul bizantin) şi p en tru el însuşi ca să fie scăpaţi de
«duşm anul avar» 48.
în g erii sînt, de asem enea, in v o ca ţi şi în tre ei cu p re căd e re Sfinţii
arh an g h eli M ihail şi G avriil.
De pildă, în insula T hera a fost d esc o p erită o inscripţie datîn d din
secolul al V -lea cu u rm ăto ru l tex t : «Sfinte şi în frico şate arh an g h ele
M ihail, aju tă robului tău H arilaos şi M nem osinei şi copiilor lor» 49.
Dar în afară de in scrip ţiile care le sînt d ed icate separat, cei doi
arh an g h eli apar asociaţi num elui lui H ristos, a tît pe m onum ente de p ia­
tră, cît şi pe obiectele de uz casnic (vase de d iv erse ca teg o rii din c e ra ­
m ică, capace de v as etc.). In acest ultim caz num ele lor au fost citite
în inscripţii g ra v ate de cele m ai m ulte ori ab rev iat sub form a I M F
(XpioxoS, Mr/aTjX, Ta^pt^X) 50.
D estul de frecv e n te sînt, cel pu ţin în anum ite zone ale Im periului,
inscripţiile care m enţionează pe «îngerul păzitor» (fără num e) al fie­
cărei persoane. C îteva exem ple din A sia M ică şi in su le le din M area
Egee vo r fi edificatoare p en tru acest gen de inscripţii : «îngerul lui
D ionysie» 51 (vA-pfsXoS Aiovuaîoo). «îngerul lui Epicto preoteasa» 32 (’ A^eXo?
’E iuxtouS T:psa{36Ti8oS), «îngerul lui H e lio d o r» 53 (“A ţţeXoS 'HXioăwpoo)
«îngerul lui Tryfon» 54 (vAvfeXoS TpocpwvoS).
F rec v en t sînt invocaţi în tre s f in ţi: Sf. Ştefan, prim ul m artir, Sf. Ioan
Teologul, Sfinţii P etru şi Pavel, Sf. N icolae, Sf. G heorghe, Sf. D um itru şi
Sf. Pantelim on. In zonele cu sfinţi locali foarte populari era obişnuit să
se apeleze, în prim ul rînd, la aceştia. De pildă, Efesul era p atro n a t de
S fîntul Ioan Teologul, T hessalonicul de Sfîntul D um itru, E uchaita în
Pont de Sfîntul Teodor S tratila t şi aşa m ai departe.
Invocaţiile că tre sfinţi sînt scu rte şi în ele se cere aju to r p e r­
sonal, pen tru fam ilie şi cei apropiaţi sau p en tru com unitatea întreagă,
din care creştinul făcea parte. Iată cîte v a exem ple : «Teologule, aju tă
lui Isidor econom ul» 55 (QsoXoţs SovjSei ’laiîwpu) olxovopfp), «Sfinte N icolae,
a ju tă locului (satului) ac esta şi tu tu r o r » 56 (’A ţis NixoXas, po^OTjaov tio
’/wpîcp Tooxcp xai iwivTa), «Sfinte P antelim oane, ajută-m i» ^("A fie IIavTsXeî{i.ajv,
{tovjei), «Sfinte Dim itrie, aju tă -n e nouă» ("A ţis A'/jjj,^xpie, {3ot)0i «Şi tu,
Dom nul meu, S finte D im itrie, aju tă ro b ilo r tăi şi roabei tale M aria, pe
care ne-ai dat-o (ca fiică) 58.
48. E ranos V ind o b o n en sis, W ien , 1895, p. 331— 333 ; V. H offiller, P rolegom ena zur
A u sg ra b u n g e n in Sirm ium , B erich t iib er den VI. In tern . K ongreS fiir A rch ăo lo g ie,
1939, Berlin, 1940, p. 519, p lan şa 5 9 ; G yula M o rav csik , B yza n tin o tu rc ic a , I, Berlin, 1958,
p. 303 ; A rn u lf K ollautz, Die «Inscripţio de A v a r is v o n S irm iu m » als D okum en t ein er
b y za n tin isc h en G ebetsa n ru iu n g , în S tu d ia in h o n o rem V e s e lin i B es ev liev , Sofia, 1978,
p. 534— 652; D. A. Z ak y th in os, B yza n tin isc h e G esch ich te, 324— 1071, B ohlaus N achf.,
W ien -G raz, 1979, p. 52—53 : Xp[i<n:E] 7.[upis] f3oij0L tije t.6XetoC, 7,’lpuîov (y i epo£ov) %bv
'Af3apiv, n i ituXaîov ( —tpuXa£ov) tijv 'Pdifjiaviav x i 1
49. G regoire, op. cit., 116. 50. Em. Popescu, IGLR, p. 414.
51. G regoire, op. cit., 169. 52. Ib id em , 167. 53. Ibidem , 174.
54. Ibidem , 185. 55. Ib id em , 85. 56. Bandy, op. cit., 24.
57. Ibidem , 112. 58. D. Feissel, R ecu eil... 107; Bandy, op. cit., 112.
 15 2 BISERICA ORTOD O XĂ RO M ÂNĂ

^ Invocaţiile ad resate sfinţilor sîn t scrise pe m onum ente de piatră,

pe obiecte ceram ice sau din alte m ateriale.
O categorie im p o rtan tă de docum ente epigrafice, care ne a ju tă să
cunoaştem bine credinţa şi gîn d u rile oam enilor din B izanţul tim puriu,
o form ează cele funerare. Întîlnim pe ele o m are v a rie ta te de sim boluri
(crucea, porum belul, ancora, păunul, chrism a, lite rele A şi Q, cu v in ­
tele $ă?-Zco7j) şi de m oduri de exprim are, care to ate duc spre aceeaşi
cred in ţă g en e rală : Iisus H ristos a biruit m o arte a prin înviere, el a p re ­
gă tit tu tu ro r v iaţa de dincolo, ca re este cea ad e v ăra tă, odihna şi fe ri­
cirea v eşn ică (xoi^Tjx^piov, ăvânaucis). De ac ee a re feriri ca ac estea :
in m orte resurrectio 59 (prin m o arte spre înviere), crux m ortis et resur-
rectionis 60 (crucea m orţii şi a în vierii), «odihneşte D oam ne cu drepţii
pe roaba Ta» «am m urit în tru n ă d e jd ea în v ierii şi g u stării v ieţii v e ş ­
nice» 02, «Doamne, ato tp u tern ic e, odihneşte sufletul roabei Tale cu sfinţii
Tăi» 63, «Doamne D um nezeule, od ih n eşte sufletul robului tă u în sînul lui
A vraam , Isaak şi Iacov, căci acolo odihnesc dre p ţii tăi» 04, «Iisuse H ris-
toase, Fiul lui D um nezeu cel viu, pom eneşte pe robul tău... şi aşează su ­
fletul său în sînurile lui A vraam , Isa ak şi Iacov» 65 şi altele, sîn t num ai
cîte v a din g îndurile ex p rim ate pe p ietre le de m orm înt.
Deşi v iaţa ac ea sta este so co tită zadarnică («părăsind v iaţa aceasta
zadarnică» citim pe un e p i t a f 66 — .xataXiităv xov ^âxaiov Şîov), totuşi
num ai tră ire a ei în v irtu te asig u ră fe ricire a în lum ea de dincolo. O serie
de v irtu ţi creştine sîn t ev ocate ca g aran ţii p en tru d o bîndirea v ieţii v e ş ­
nice. Un m edic v e te rin a r din C reta am in teşte că el a fost «un om blînd
şi lin iştit înainte de a p ărăsi a c ea stă v iaţă zadarnică» 67, un pre o t spune
că «a fost om în v ăţat, p riete n al lui H ristos şi iniţiat în toate
lu cru rile şi to td eau n a s fă tu ito r» 68; un citeţ g ăse şte că m eritul său in
v ia ţă a fost acela de a fi făcut ac te de c a ritate 69; alţii am intesc că au
ap a rţin u t «Bisericii ortodoxe», că «au m ărtu risit pe H ristos ca D um ne­
zeu şi M întuitor» 70.
D estul de frecv e n t este am intită ca o v irtu te d eosebită fecioria, mai
ales de femei diaconiţe şi de episcopi. Iată ce citim pe cîtev a inscripţii
din M acedonia (Edessa) : «M onum ent al d iaconiţei Theodosia, al A spiliei
şi al A gathocleiei fecioare» 71 ; «M onum ent al K alim erei, A kylinei şi
59. Em. Popescu, IGLR, 94.
60. Ibidem , 173.
61. Ibidem , 44.
62. Ibidem , 92.
63. Inscrip ţie din P a n o p o lis (Egipt), cf. Bull. ep., 1974, 697.
64. Togo M ina, In scrip tio n s c o p tes et g recq u e s de N u b ie (Public. Soc. A rch.
C opte), Le C aire, 1952, nr. 153 ; cf. Bull. ep. 1946— 1947, 25.
65. Bandy, op. cit., 102.
66. Ibidem , 97, 104.
67. Ibidem , 97.
68. Ibidem , 77.
69. Ibidem , 104.
70. Ibidem , 76.
71. D. Feissel, op. c it., 20.
DOCUMENTARE 153

A pantiei, p u ru rea fecioare» T2. O diac o n iţă din A thena se roagă lui D um ­
n ezeu p en tru ie rta re a păcatelor, a rătîn d că to ată v iaţa a dus-o «în
feciorie, cu zei faţă de D um nezeu şi p ă s trîn d asceza» 73. C astilatea, sîr-
ijuinţa, d re ap ta credinţă, ap a rten e n ţa la B iserica orto d o x ă sînt am intite
şi de doi episcopi pe epitafurile lor,sperînd ca prin ac estea să dobin-
dească ierta rea păc atelo r şi v iaţa de v e c i 74.
M ai sintetic în a a răta că a tră it v irtu ţile creştine, un locuitor al
cetăţii A m phiopolis (M acedonia) spune pe p iatra sa de m orm înt «că ei
ţ,i-a dus v iaţa obişnuită om enească aşa cum se cuvine (demn), rugîndu-se
Lot tim pul să d obîndească v iaţa v eşn ică de la T reim ea de v iaţă fă că­
toare, m are şi fără prihană» 75.
T ră irea veţii in chip dem n (soax^piovcoc), adică după principiile E van­
gheliei, avea ca scop final do b în d irea fe ricirii veşnice. Un c în tăreţ
(^iXxvjc) din insula C reta a ra tă şi el pe p iatra de m orm înt că «aşteaptă
făgăduinţele nem incinoase ale lui H ristos» (irepipeviov xac atyeuSsK to'j
XpiatoS ETioq-feXîaţ)76. «Făgăduinţa ac ea sla nem incinoasă a lui H ristos»
era, cum ne lăm ureşte altă in scripţie, învierea. Un p ro c u rato r al dom e­
niilor im periale din regiunea T hessalonicului spune că şi-a p re g ătit
m orm întul p en tru sine, soţia şi fiica sa «pînă la înviere» (eio? dvaaxâasiuî)77.
în v iere a şi fericirea v ieţii veşnice se d o b îndeau deci prin credinţa
ad e v ăra tă, tră ire a şi m oartea în H ristos. Pe m ulte p ietre de m orm înt ci­
tim că defuncţii au trăit în H ristos 78 (Cukia ev XpiaxŞ), că au acţionat
făcind ceva în num ele lui H ristos 79 (stcoitjosv sv XpioxiŞ) şi că au adorm it
in H r is lo s 80 (avaTiayaajxevr, sv Xpioxuj, ev XpiaxA xoijA^xV/piov). De aceea,
creştinii îşi încheiau uneori tex tu l de pe p ietre le funerare cu îndem nul
pentru ceilalţi de «a trăi în Dum nezeu» «în H rislos» ev 0s<jj81, sv
Wîio de «a se b u cura in H ristos» (xepste ev X(pia)x(Ş)83.
O tre a p tă su p erio a ră de tră ire a v irtu ţilo r c reştin e o re p rez en ta v iaţa
m onahală. Ea asigura om ului în lum ea a c ea sta v ia ţa curată, fe rirea s u ­
72. Ibidem , 22. '
73. E. M astrocostas, A th en s A n als A rch., 4, 1871, p. 188: + ’IîvflâţE x tîi a i r,
-t,y K(upio)u QiOTZfiT.ia. aEi-ipOevcî xxi 8iax(oviaaa) Xp(iato)u,aa/.il-iy.o-v,OeoE^ov, r.iv-
asjiviv ts iv Kupiio Bem Stav ila a i jîiov. O in sc rip ţie din A sia M ică (Y onuslar) n e sp u n e
că A n astasia a trăit to ţi cei 60 de ani ai v ie ţii în fec io rie ; cf. L. Roberl, H elionicu
XIII, p. 76—77.
74. E. M a strocostas, op. cit., p. 1S9 : + E-vfli&e '/.Tte eipeiî 6(es)u, 0eîgş, otxcnGv
ipboBsSoC, inuB to lix o c...... i-ia-i.Q-oţ, Bull. ep. 1939, 421 : e p isco p u l H eo rta siu s
este a ră ta t ca : ovîpwv, TÎjjuoC euvouxoî -a v r a TipoÂi^aC o-EfificiTa te XixGupfuiv -i.i\
£■/.-/. jUjjiaC —oXii-ri jJtov.
75. D. F eissel, op. cit., 315.
76. In scrip tio n e s G raecae X, 2, 351 ; cf. 440.
77. Inscrip tio n e s G raecae X, 2, 351 ; cf. 440.
78. D. Feissel, op. cit., 116.
79. Ibidem , 226.
80. Ibidem ., 15; cf. G regoire, op. cit., 69—71 : -e?,eic6ei« ev XpiSTw, -rEÂEonjaaaţiv ev
Xpiwji.
81. D. Feissel, op. cit., 9.
82. Ibidem , 11.
83. Ibidem , 12 ; form ule a sem ă n ă to a re sa u c h iar id e n tic e se în tîln es c în n u m e ro a se
inscripţia, v. de ex. L efebvre, op. cit., p. XXX— X X X I; B. Lifshitz, în Z eit-sdirift des
F a le stin a -V e re in s, 78, 1062, 180— 184 ; cf. Bull. ep. 1964, 514
B.O.R. — 11
 154 BISERICA OR TO D O XA RO M A NĂ

fletului de co ru p ţia diav o lu lu i şi în final bu cu ria raiului ală tu ri de m ar­

tirii victo rio şi : «Păm întul cel m ai bun ac o p eră tru p u l meu..., d ar sufletul
.m eu se bucura în parad is cu m artirii p u rtă to ri de b iruinţă, fiindcă eu am
plec at din v iaţa cu rata, su fletu l fiindu-m i ferit de co ru p ţia D iavolului
p rin v ia ţa m onahală» 84.
Intîlnim aici co ncepţia m ai v ec h e p o triv it căreia oam enii desăvîrşiţi
puteau fi asim ilaţi, după perio a d a p ersecu ţiilo r, cu m artirii, a căror dem ­
nitate era co n sid erată incom parabilă.
M onahii atin g ea u punctul culm inant al trăirii în H ristos, adică în-
dum nezeirea, posibilă prin în tru p a re a Fiului lui Dum nezeu. S tarea aceasta
de în altă tră ir e su flete ască şi îndum nezeire este ev o c ată pe p iatra de
m orm înt a m onahului M agnus d in isula C reta : «H ristoase, C uvîntule,
Tu ai prim it pe M agnus în ce a ta p io asă a celor drepţi. T ruda după lu ­
crurile cereşti, renum ită p en tru roadele sale, i-a adus lui cinste în g e ­
rească, deo a rec e a cinstit cele sfinte şi ca ră sp la tă a prim it îm părăţia
ce ru rilo r şi veşn ica îndum nezeire a lui D um nezeu Întrupat. El era o b iş­
nuit să prim ească Duhul T ău lărgindu-şi su fletu l său deosebit de m are,
pen tru ca în făţişarea sa m u rito are să ca p ete splendida s trălu c ire
divină, d ar divin al învierii. O, C el B inecuvîntat !» s5.
Dar p en tru a reliefa m ai p re g n an t im aginea despre credinţa oam e­
nilor din Im periul b izantin tim puriu şi a sesiza ră scru c ea pe care a m a r­
cat-o creştinism ul în ac ea vrem e, mi se p a re util să m ă refer la modul
în care au p ro c ed at îm păraţii, perso an e oficiale prin ex c elen ţa şi deci
leg a te prin ac ea sta de trad iţiile păg în e ale statu lu i rom an.
In actele în care se consem nează a c tiv ita te a îm păraţilor, constatăm
că se p ăstre az ă o serie de form ulări trad iţio n ale, m ai cu seam ă în titu ­
la tu ra im perială. Şi în ac ea stă vre m e se m enţionează titlu rile trium fale,
luate de îm păraţi du p ă ob ţin ere a u nor victo rii m ilitare îm potriva p o p o a­
re lo r b arb are , de asem enea, anul consulatului, unele ep itete ca Pius, Felix
V icto r (Trium phator), sem per A u g u s tu s şi chiar P o n tiiex M axim us. Se.
ştie că prim ul îm părat creştin, care a re n u n ţa t la titlu l de P o n tiiex M a x i­
m us a fost T heodosie I cel M are. Intîlnim chiar la sfîrşitul secolului al
IV -lea la îm p ăra tu l A rcadius form ulări de ac estea : «Sităpîn al păm întu-
lui, m ării şi al întreg u lu i neam om enesc» 86 ([To]v 77); xai 0aX[âaa]7j<; xai
•rcav'cofî] âvOpoTCou iOvoo? xai fevooî Sea^oTTjv [OX.] ’ApxdStov), care s în t re ­
m iniscenţe ale titu la tu rii im periale din prim a ju m ătate a secolului
al III-lea.
Cu to a te acestea, ele m e n tele creştine îşi fac a p a riţia chiar de la
început. îm p ăra tu l C onstantin cel M are este o n o ra t de oraşul A ugusta
T raiana (Bulgaria) ca lu p tăto r p en tru p ace (pacilicus — tov EtpVjvTjţ
84. Bandy, op. cit., 93.
85. Ibidem , 86.
86. G reg o ire, op. cit., 124 te r : [T6]m 7 -rjî x a i 0 a tX [â a a ]x a i rarVTd[î] â-vBpâzdiv I8mgik
X.Ii f£MOUî BccraoiV [<C>X.] ’Apxdoiov r; K oXotjnujv tioXi C ; cf. nr. 124, 275, 276. A ce ste fo r­
m u le sîn t a sem ă n ă to a re cu a c e le a a le îm p ă ra ţilo r d in se co lu l al III-lea. în lr-o in sc rip ţie
on o rifică pusă p e n tru îm p ă ra tu l C a rac alla d e c ă tre a u to rită ţile c e tă ţii H istria (Dobro-
gea), c itim : ’A faflij [T]iM fi]:: x a i 0aXaaaT)î Auxoy-pâ-topa [K jaiaapa M[âpxov]
Aiip[r]Xiov ’Amtmmeî^ov] euaepîj 2e[i[aati)v], ’A papixţov]... v. H istria I. M o n o g raiie a rh e o ­
logică, B ucureşti, 1954, p. 530— 533, nr. 16.
DOCUM ENTARE 15 5

irpojxaxov), ca cel ce aduce în trea g a fericire neam ului om enesc 87 (âirâoTjţ

EL>8ai|Aovta'; x°P7iTov)’ iar în tr-o in scrip ţie pusă la p o arta p rincipală a
pala tu lu i im perial citim : «Pentru co n tin u a şi pioasa cin stire a lui Dum ­
nezeu, H ristos a aju ta t îm păratului să stin g ă focul tiranului, dîndu-i să
dom nească p este întregul păm înt» 88; fiul său C onstantius esLe pus,
într-o in scrip ţie din A phrodisias (Caria) sub p ro tec ţia «singurului şi u n i­
cului D um nezeu 8U (sîî Bsoî o [XOVOÎ ouiCe Ku)vo-tâvTEiv(tov).
Cu tim pul îm păraţii îşi v o r m odifica titu la tu ra oficială trad iţio n ală
introducînd. şi m ai m ulte elem ente creştine. Ei vo r să exprim e că dom ­
nesc «în num ele lui Iisus H ristos», că «sînt pioşi şi cu frica lui D um ne­
zeu». De aceea expresii ca : ev ovojxaTi tou SeonoToo Tjjiujv ’lTjooo Xpio-coo;
ev Xpioxu) PaatXeuî (auToxpâTwp) 'P u)|aeo)v, suaspeoTaxo? xai 0eo<ptXeaxa't:oS (3aai-
Xeuî), le întîlnim frecvent în in s c rip ţii90.
O inscripţie oficială care consem nează ac tiv ita te a ed ilitară d ep u ­
să de îm păratul A nastasius I (491— 518) la E uchaita şi priv ileg iile a c o r­
date oraşului, îl arată pe acesta că «prin v o in ţa lui Dum nezeu el are
putere, peste to ate lucrurile şi este un pios autocrator» °>.
F orm ulările tipic creştine p riv ito are la îm păraţi se d esă v îrşesc însă
în tim pul lui lu stin ian I ; ele v o r deveni după ac ee a obişnuite la su cc e­
sorii săi. Inscripţiile din v rem ea lui lu stin ian I, ori în ce p arte au fost
g ra v ate, se disting atît prin form ulare, cît şi prin conţinutul lor în alt
teologic. Este de presupus că tex tu l u n o ra d in tre ele a fost re d acta t
chiar de lu stin ian însuşi. în ele întîlnim form ulări teologice care se p o ­
triv esc cu gustul lui pen tru problem ele teologice. Pe de altă parte,
P rocopius din C ezareea n e spune că îm păratul, supranum it de el «cei
care nu doarm e» îşi re d acta singur unele din legile şi actele sale, sta b i­
lind p în ă în cele m ai mici am ănunte norm e de aplicare a lor 9-, N um ărul
docum entelor epigrafice din tim pul lui lu stin ian I este foarte m are. N e
vom referi doar la cîteva.
O inscripţie din T rapezunt începe cu urm ăto a rele cuvinte : «în n u ­
m ele D om nului nostru Iisus H rislos, D um nezeul nostru, îm păratul C ezar
F lavius lu stin ia n ...» 93; o alta din M ilet are în fru n te T risaghionul (Sfin­
87. B esevliev, op. cit., 190.
88. J. V ogt, K onsta n tin dcr Grofte und se in J a h rh u n d ert, zw eite n e u b e a rb e ite te
A uflage, 1949/1960, F. Bruckmairan K. G. MQinchen, p. 217 : <.Uber dem H au p tein g a n g
des P a la ste s zetigt-e e in G em ăid e den K aiser u nd sein e Sohne, u n te r ih r tn Fu ssen d ie
Schlange, îiber ih ren H ău p tern d as K reuz. D en Sinn d ie se r D arste llu n g d a rf m an w ob!
in de r ln sc h rift e rlă u te rt sehen, d ie iib er den zum M eer h in a b fru h ren d e n T or an g e-
b rac h t w ar und d ie neuerdisngs als F ra g m en t w ie d erg efu n d en u nd sn ţje d eu tet v iir d e :
« C hristus habe dem K aiser w eg e n se in er b e stăn d ig en from m en V ereh ru n g d es Gof-
tliche n geholfen, d as F e u e r d es T y ran n e n au szu lo sch e n u nd ihm d ie H errsch a ft u b e r
die g anze E rde v e rliehe n » .
89. G ^g o d re, op. cit., 253.
90. Ibidem , 69, 107, 219, 291 ; B esev liev , op. cit., 157; In scrip tio n e s G raecae, X,
2, 1, 24 etc.
91. v. m ai sus n o ta 35.
92. P rocopius, Istoria se cretă , e d iţie c ritică, tra d u c e re şi in tro d u c e re de H. Mi-
h ăescu, B ucureşti, 1972, 13, 28— 29, 33 ; 14, 4— 5.
93. CIG HV, 8636.
156 BISERICA OR TO D O XĂ RO M Â NĂ

te Dum nezeule) 94, iar în docum ente din P eloponez citim la început
u rm ăto ru l pasagiu din Sim bolul C redinţei : «Lumină din lum ină, Dum­
nezeu a d e v ă ra t din D um nezeu adevărat» 95 sau in v o ca rea ajutorului
M aicii Dom nului ca «N ăscătoare de Dum nezeu» 96. Iustinian şi Theodora
sîn t a rătaţi de inscripţii ca îm păraţi creştini, iubitori de H ristos şi o rto ­
docşi. în tr-o in scrip ţie din B ostra c itim 97 : «Prin p u rta re a de g rijă şi
d ărnicia îm păraţilor noştri ortodocşi Iustinian şi Theodora» ([â x itpo|j.]-
■r;()sla[î] x (a i) cpiXoTijuaS [xwv] 6p0o5o£[<ov v/fitov Paoi]Xeu>v ’Iouotiviscvou x a l
W eoSwpaî). Dar fo a rte sem nificativă pen tru cred in ţa lui Iustinian I
mi se par două inscripţii, una p usă la C onstantinopol, alta la m în ăstirea
Sinai, şi al căror te x t cred că a fost re d acta t chiar de îm părat.
Inscripţia de la C o n stantinopol se in sp iră din rug ă ciu n ea zisă de
p reot în m om entul cel m ai solem n al Sfintei L iturghii, anum e la E uha­
ristie : «Ale Tale dintru ale Tale, Ţie îţi aduc H ristoase robii tăi Iu s ti­
nian şi T heodora, pe care bine le prim eşte, Fiule al lui D um nezeu, C el
ce Te-ai în tru p at şi ră stig n it p en tru noi, şi p ăzeşte-n e în cred in ţa o rto ­
doxă, iar îm p ără ţia pe care n e-ai în cre d in ţa t-o p re am ăreşte-o întru slava
i a şi apăr-o prin m ijlocirea N ă scăto arei de D um nezeu şi p u ru rea
F ecioarei M aria» 98.
C ealaltă de la Sinai, este de fapt p iatra fu n dam entală a m înăstirii,
care com em orează pînă azi opera sa gra n d io a să efectu a tă aici : «S-a rid i­
cat din tem elii ac ea stă sfîn tă m înăstire, aici u n d e a vo rb it D um nezeu lui
M oise, de că tre um ilul îm părat al rom anilor Iustinian, p entru a fi spre
v eşn ica lui am intire şi a soţiei sale T heodora. S-a sfîrşit în al 30-lea an
94. G reg o ire, op. cit., 219.
95. V. m ai sus n o ta 37.
96. V. m ai su s n o ta 46.
97. CIG IV, 8638.
98. CIG IV, 8643 : T i a i ir. a<iv aot xpoatfipojAEv o- BouXoi aou, X piate,
fhoSiufra, i £.u(±esku!: - p o iîe îm , uU xal Aofe t&u 0eou o capy.(i0£iî uTiep uţuiiv, x a l Tljjâ1:,
EV Tţ 6pfloW;(îi -ic-Tît aou Siart'qpi'laov *.al TioXfil-eiav, îjv TifiN i[ —]LaxeuaaC, e iţ t'i'v iStav
ao'J 5oiav i-j;Tiaov y.a\ Ş'jX-iîov rpssfletai? 'A 'fia 1: Heotoxcu n.ll .iet -apfls’jou Mapia*:.
E ditorii in sc rip ţie i în CIG n e d a u fo arte p u ţin e in fo rm aţii a su p ra co n d iţiilo r de g ăsire
şi nu n e spun nim ic d e sp re so a rta ei în m o m entu l p u b lic ării. Ei se lim i tează a arii ta
că a fost g ra v a tă p e o m asă lu x o a să, îm p od o bită cu a u r şi p ie tre p re ţio ase (gem e)
şi d ă ru ită de îm p ă ratu l Iu stin ia n I (527— 565) şi so ţia sa T h eo d o ra Bisericii Sf. Sofia
din C o n stantin o p o l. Ei m ai a ra tă că in sc rip ţia a fo st c o p iată în m a ju sc u le de iezu itu l
P .A ndresius şi că a ce sta a trim is co p ia şi o d e sc rie re su m a ră lui M u ralo ri oa s-o
pu b lic e în co lec ţia sa de d o c u m en te a n tic e (în voi. IV, p. MDCCCXCV). Dc fapt, m e ­
r itu l lui A n d re si;u s n - a r fi fo st d e c ît să tran sp u n ă în m a ju sc u le u n te x t p e care il
tran sm ite în m in u scu le G eo rg iu s C ed ren u s (v. G eo rg iu s C edren u s, J o an n is Skylit7Me
ope H istoriarum C o m p e n d iu m ab lm m an u ele B ek k ero su p p le tu s et e m en d atu s, to m u 1^
prior, în «C orpus S c rip to ru m H isto ria e B yzantinae», Bonn, 1837, p. 677). D ar C ed ren u s
prec ize az ă că in sc rip ţia a fost g ra v a tă pe «o m asă "sfînlâ» (i'fta âxpissCa). po a te c h iar
sfîn ta m asă d in a lta ru l B isericii Sf. Sofia, d istru să îm p re u n ă cu c ib o riu m -u l şi am ­
von uj de c ăd e re a c upolei d u p ă c u tre m u ru l d in an u l 558. In scrip ţia ar fi fost sc risă
în cerc p e a c e a stă m asă : « a tu n rî a făc u t o m asă sfîn ta , o p e ră de n e im ita t ; e ra din
aur, a rg in t şi piailră felu rită, lem n şi m e ta l de to a te c ate g o riile cîte se află pe p ăm în t.
în m are şi în to a tă lum ea ; d in e le a a d u n at to t ca e rmai b un şi p re ţio s ; lu c ru rile
mai puţin v a lo ro a se a u fost în c a n tita te mdcă ; pe cele c are se p u te a u topi le-a topit,
c ele ta ri le-a in se ra t şi aşa a d e să v îrşit form a m esei, în e ît s tră lu c ire a felu rită p r o d u ­
cea celor c are o p riv e a u u im irea ; în cerc e ra u rm ăto area in scripţie» .
DOCUM ENTARE 157

al dom niei şi a fost aşezat în ea egum enul Dula, în anul de la Adam...

şi de la Hristos...» a9.
D orinţa lui Iustinian s-a îm plinit, fiindcă de m ai bine de un m ileniu
şi ju m ătate num ele său şi al T heodorei sîn t pom enite fără în tre ru p e re în
ac ea stă m înăstire. Ea a dev en it nu num ai locul de pom enire al îm p ăra­
tului şi al soţiei sale, ci şi un tezaur de p re ţ al Bisericii R ăsăritului, căci
ad ă p o ste şte nu num ai m oaştele Sfintei E caterina, ci şi m ateria le de o
d eosebită v alo a re cu ltu ra lă şi artistică. r

Am încercat în ac ea stă p re zen ta re să re le v interesul pe care îl p re ­

zintă pentru teolog ii şi istoricii spaţiului sud-est eu ro p ean m aterialul
epigrafic. Am ales cu pre căd e re docum ente din acesl spaţiu geografic,
dar am com pletat deseori inform aţiile lor cu altele luate din inscripţii
d escoperite în re stu l lum ii bizantine. N u ex istă deosebiri im portante
într-o zonă sau alta. Lumea de atunci era uniLară din punct de ved e re
spiritual, trăia într-o ad e v ăra tă oiku m e n e, căci se în scria şi în g raniţele
politice ale unui singur stat : cel bizantin.
C eea ce am făcut nu este decît un llorilegium . B ogăţia şi v a rie ta te a
de conţinut a docum entelor cpigrafice sînt m ult m ai m ari, decît am
putut s-o arăt eu aici în ac este rînduri.
C eea ce, credem însă, că a reieşit cu priso sin ţă din p re zen ta rea
noasLră este faptul că v iaţa oam enilor din Im periul bizantin tim puriu
era dom inată de religia creştină. C redinţa în Iisus HrisLos şi viaţa dusă
după în v ă ţă tu rile Sale erau re alită ţi vii. A cest lucru reiese atît din form a
ex te rio ară a docum entelor epigrafice, cît m ai ales din conţinutul lor.
C eea ce atra g e aLenţia în chip deosebit este faptul că oam enii acelui
tim p av e au ca ideal de viaţă tră ire a în H ristos şi prin aceasta asig u ra rea
vieţii veşnice. De asem enea, îi vedem in tere saţi de m ariîe dispute d o c­
trinare, care au frăm întat B iserica şi lum ea bizantină. R eferirile la
«Treim ea cea de o fiinţă», la =<Iisus ca Fiul lui Dum nezeu cel \iu » .
născut din Tatăl ca o «Lumină din Lum ină, D um nezeu ad e v ă ra t din
D um nezeu ad e v ăra t?, la F ecioara M aria ca N ăscăto are de Dum nezeu
(Theotokos), la T risaghion, fără adaosul m onofizit, la h o tă rîrile S inoa­
delor ecum enice şi la altele ase m ă n ăto are sînt p rezente in inscripţii şi
constituie dovezi asupra gradului de im plicare al oam enilor în p ro b le ­
m ele teologice înalte.
99. CIG, 8634 : «in m o n a sta rio M ontis Sinai in ta b u la m arm o rea su p ra p o rta ir^
se p ten trio n a le m , qu a e in h o rtu m d e scend itu r» : + ’E x fiâ0p<i>v âvyfipO?) xi ispdv xotho
(xovaoxijpiev tou Sivctioo opooC, ev02 eXiXijJEV o tm Mânai], sapa x&u ia~eiv&u gaaiXsMC
‘Patfxattii'v ’louaxmcivoij 7tpiC âîSio'i fJ-M^oauMov auxcO xa'i au£ifou x&u 0eoSupaC. "EXa^E
-ceXo': fiexâ ib xp'.oixoa-uiv exoî -tije xou x ai x^xeaT^aev ev aoxio r|fou,aevov ovopiaxi
Â&uXâ ev Extt arc b ’Aoa;x ( i i , aici 5; X(pi3to)u tpiC-
158 BISERICA OR TO D O XA RO M A n A

«Ar fi greşit să adm item , spun e profesorul A. M. R itter 10°, că dis­

putele d o ctrin a re ale acelui tim p au av u t ecou num ai în cercurile ep is­
copilor de fru n te şi ale teologilor. C ît de m ult a fost im plicat în ele
«omul de pe stradă» ne a rată in d ig n are a exprim ată de Sfîntul G rigorie
de N yssa în cu v în ta re a sa De d eita te Filii et Spiritus Sancti, ţin u tă în
faţa p a rtic ip a n ţilo r convocaţi de îm părat în C onstantinopol în iunie 383,
la o ciiscuţie religioasă». S fîntul P ărin te spune că to ate locurile o ra şu ­
lui sînt pline de asem enea oam eni, a tît u liţe le înguste, cît şi pieţele,
ră scru c ile de străzi şi că peste tot înLîlneşti vîn ză to ri de textile, schim ­
b ăto ri de bani, v în ză to ri de alim ente. «De întrebi, cîţi oboli face cutare
lucru, el filozofează şi-ţi spune ceva desp re «Născut>» şi «N enăscut».
V rei să afli p re ţu l unei bucăţi de pîine, alunei prim eşti ca răspuns :
«Tatăl este m ai m are şi Fiul i se supune». Dacă întrebi : «Este baia deja
gata ?» , Ţi se ră sp u n d e c ă : «Fiul îşi a re e x isten ţa din nim ic».
Inscripţiile pe ca re le-am ev o c at d ate ază dintr-o p erio a d ă istorică
c o n sid erată de m ulţi în v ă ţa ţi d ecadentă. Este ad e v ăra t că prim ele 2— 3
secole ale Im periului bizantin nu se pot com para cu p erioada de glorie
a Im periului rom an (secolele 1— 2), cînd s-au în reg istra t p ro g rese eco­
nom ice, cu ltu ra le şi politico-sociale. T otuşi pro g resu l nu treb u ie cotat,
m ai ales de că tre teologi, num ai prin lu a re a în co n sid erare a n u m ăru ­
lui şi gra n d o are i con stru c ţiilo r publice şi p artic u la re, a m ulţim ii operelor
lite rare şi artistice. El este şi tră ire sufletească, com uniune a om ului cu
D um nezeu. Şi în perio a d a p ro to b iza n tin ă au e x istat construcţii n u m e­
roase şi chiar gigantice, d a r a c estea au fost bazilicilc, în ch in ate lui
D um nezeu. Ele au fost d esc o p erite de arheologi p este tot, la ora şe şi
sate, în tr-u n num ăr atît de m are, îneît unii în v ăţaţi ca rac terize az ă p rim ele
2— 3 secole din istoria biza n tin ă ca perio a d a «bazilicii paleocreştine».
A re p re z e n ta t ac ea sta o d e c ad e n ţă în istoria om enirii, dacă au lipsit şi
alte edificii publice sau p a rtic u la re to t atît de m ăre ţe ? Noi considerăm
că nu. B azilicile au fost locul un d e s-a plăm ădit şi m enţinut credinţa vie
a creştinilor în Iisus H ristos. A ceşti oam eni n-au tră it în pala te ca p re ­
d ecesorii lor, dar au fost în stare sa îndure v ic istitu d in ile invaziilor b a r­
bare şi crizele de tot felul, să salveze civilizaţia g reco-rom ană şi s-o
tren sm ită g e n e raţiilo r u rm ătoare. M ai m ult decît atît, creştinii de atunci
au fost capabili să-şi m enţină cred in ţa într-o vrem e a tît de grea şi s-o
transm ită p o p u laţiilo r b arbare, civilizîndu-le prin aceasta. Procesul
creştin ării p o p o arelo r barb are este un alt aspect pe care ni-1 relevă
inscripţiile. Goţi, huni, slavi prim esc cred in ţa creştin ă şi asim ilează to t­
o d ată o civilizaţie superioară.

100, A 'te K irche, I, a u sg ew ăh lt, îib e rsetz t u n d k o m m e n tie rt v o n A d o lf M artin

R itte r (K irchon — und T h e o lo g ieg e sch ich te in Q u ellen . Ein A rb e itb u c h h e ra u sg eg e b en
von H eiko A. O bf'rm an, A d o lf M. R itte r u n d H an s W a lte r Kramwied-e), 2. Aufl. 1932
N eukixcher V erlag , p. 182— 183.
DOCUM ENTARE 159

La ră scru c ea istoriei, pe care a re p rez en tat-o sfîrşitul an tich ităţii

clasice greco-rom ane, creştinii au fost în sta re să salveze lum ea prin
credinţa lor vie, reflectată, aşa cum s-a văzut, şi în inscripţii. N -ar p u tea
fi ac esta un exem plu v alabil şi p en tru alte tim puri, o el« iei, după
ex p resia lui T hucidide ? (I, 22).

ISTORICUL UNEI BIBLII DIN BIBLIOTECA ACADEMIEI

REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
Pr. IO N IONESCU

B iblioteca A cadem iei R. S. R om ânia, secţia C arte a V eche, poseda

u n exem plar un ica t din Biblia de la Petersburg, 1819, în stare bună, leg a tă
în piele m aron, cu im prim ări florale şi a u rită m arginal (C V R , cota 1031).
Exem plarul posedă p a lru însem nări de m ină cu cerneală, trei în chi­
rilică şi una cu alfabet latin, pe prim a şi a doua filă lim inare din faţă.
Pe fila a doua v erso : D am s-au dat prea Si. Sale părintelui ep isco ­
pului B uzăului chir K esarie după întoarcerea m ea din Basarabia la 1832,
m artie 6
f G rigorie al U n g ro vla h iei

In co n tin u are : A ce a stă Sfin tă Biblie m i-e ste răm asă m ie, ierodia-
conului Serafim , de la răposatul episcop K esarie, ca unul ce am fost şi
diacon al Prea S fin ţie i Sale din lea tu l 1828, luna dec h em v rie pînă la
raposarea întru fericirea sa în leatul (1)846, au răposat la sfîrşitul lunii
noiem brie 30
Ş i s-au în se m n a t d e m in e lerodiaconu!
S era fim al S i in ie i E piscopii 13u za u
F ebruarie 20, 1859

Pe prim a fila, v erso : De m ine su p tu iscălitul dată în dar lai Ioniţă

Stănescul pentru aducere am inte
P rotos S era lim e g u m e n u l S k (ilu !ui)
A lu n iţu l, 1861, m at 25

D upă prim a însem nare a m itropolitului G rigorie al U n grovlahiei se

află în sem narea în alfabetul latin : A ce a stă scrisoare de m ai sus este
s crisa cu însăşi m ina fericitului în tru pom enire Grigorie M itropolitul
U n g r o v la h ie i; şi am însem nat spre ştiinţă pentru respectul bătrîniîor
E u f to sii M i/f. M o ld a ve i 4 mai a n u l 1*92,
Q-rua prcp.-.etcîi'c an-3
Biblia re sp ectiv ă a făcu t parte din bocetd b .b ^ o îe c â a n u tro p o ^ tu -
lui Iosif N aniescu ai M oldovei (1875— r ; —as in ar-m t .-ec cre­
dincioşilor ca «Iosif cel sfinte \ pe care ei â cor.s'.-o A csce —iei
M itropolitul Iosif N a n ie scu (1875— lP i'ji. de c-r^.-î s-;-
în ă lţa re a actualei c a ted ra lc m itro p o litan e c .r las. ir.ce-U ‘. i *_b \ > -
niam in C ostachi (1833 — 1839), căreia i-a pus a doua piatră de l e — e h e la
15 ap rilie 1881 şi a sfinţit-o la 23 ap rilie 1887, ir.i.c iu v ca ir.cir.id r^
1. Px. prof. dr. M ircea P ă c u ra riu , Isto ria B isericii Ocicrduxe r.: v :
B ucureşti, 1981, p. 166.
160 BISERICA O RTOD O XĂ RO M Â NĂ

său, m itropolitul V eniam in C ostachi (1803— 1808; 1812— 1821 ; 1823—

1842) şi că Sfîntul C alinic de la C ern ic a (1787— 1868), a fost şi un c ă r­
tu rar şi iubitor al cărţii, un bibliofil. C ărţile pe care le-a p ro c u rat şi au
form at biblioteca sa le-a do n at B ibliotecii A caderhiei Rom âne, urm înd
exem plul episcopului D ionisie Rom ano al B uzăului (1865— 1873), care a
do n at în 1867 A cadem iei Rom âne «80 de titlu ri de cărţi din secolele
XVI—XVIII», form înd «prim ul fond al B ibliotecii A cadem iei şi
în ce p u tu l acţiunii de strîn g ere şi co n se rv are a v ec h ilo r tip ăritu ri
rom âneşti» 2.
Fiu de pre o t din R ăzălăi-S oroca, răm as orfan de m ic şi în g rijit de
un unchi al său, ierom onahul Teofilact, în 1835 fusese că lu g ărit şi h i­
ro to n it ierodiacon de C hesarie al B uzăului (1825— 1846), care i-a dat
n um ele de că lu g ărie al dascălului său, Iosif, prim ul episcop al A rg e ­
şului (1793— 1820). U rm ase în prim a serie cu rsu rile S em inarului din Bu­
zău, deschis în 1836, şi apoi, tim p de şapte ani, cursurile C olegiului Sfîn­
tul S ava din B u c u re ş ti3.
11 lega astfel de Buzău şi de episcopul C hesarie, n aşul său de c ă ­
lugărie, am intiri scum pe ; Biblia din 1819 de la P etersburg, ca re a p a rţi­
nuse episcopului C hesarie, prim ită în dar de la el de la m itropolitul
G rigorie D ascălul în 1832, şi apoi d a tă în dar, la rîndul său, ierodiaco-
nului Serafim , care şi el a dăru it-o lui Ioniţă S tănescu, aju n sa apoi în
«proprietatea» sa, era o carte cu am intiri scum pe, pe care îşi p u n ea
sem n ătu ra sa «spre ştiinţă pentru respectul bătrînilor». La rîndul său, a
donat-o B ibliotecii A cadem iei Rom âne.
A stfel, din d ar în dar, Biblia dc la Petcrsburg din 1819, aju n g e de la
m itropolitul G rigorie D ascălul din Ţ ara R om ânească la m itropolitul
Iosif N aniescu în M oldova, şi apoi în fondul de C arte V eche R om â­
nea scă al B ibliotecii A cadem iei R. S. Rom ânia, ca un exem plar unicat
de ra ră valo a re de ca rte v eche rom ânească.
In urm a războiului ru so -tu rc izbucnit în 1828 se în ch e ia pacea de
la A drianopol din 2/14 septem brie 1829, cind cele d o u ă P rincipate
Rom âne tre c sub o cupaţia rusească, din aprilie-m ai 1823, p în ă în aprilie
1834. în locul dom nitorilor celor do u ă ţări, care s-au re tra s (G rigore al
IV -lea Ghica, 1822— 1828, şi Ioniţă S andu Sturza, 1822— 1828), s-a in sti­
tu it o adm inistraţie m ilitară rusă, în fru n te cu contele F eodor Pahlen,
num it p re şed in te al A d u n ă rilo r (divanurilor) celor două P rincipate, din
fe b ru arie 1828, p în ă în noiem brie 1829. P entru cîtev a zile ca locţiitor de
dom n sau caim acam fusese d esem nat m itro p o litu l G rigorie al IV -lea
D ascălul (1823— 1829; 1833— 1834). D in-noiem brie 1829 şi p în ă în aprilie
1834 funcţia de preşe'dinte al d iv an u rilo r a fost în c re d in ţa tă gen e ralu lu i
P avel D im itrievici Kisseleff, com andantul tru p elo r ru seşti din P rin ci­
pate, în tim pul războiului.
în curînd, m itropolitul G rigorie a aju n s în conflict cu noua stă-
pînire, fiindcă nu a ac ce p ta t in stitu ire a de noi dări pe ţară , a n g a rale şi
podvezi asupra p re o ţilo r şi a poporului, din p ricin a m ăsurilor lu ate în
problem a m în ăstirilo r în ch in ate în prim ii săi ani de arh ip ă sto rie, şi din
pricina refuzului de re aşez are aşa-num itei dări a «cîrjei» (cîte doi gal-
2. Ib id em , p. 158.
3. Ib id em , p. 44— 45.
D O CU M E N TA R E

beni de preot), care să fie trim isă nep o a tei boierului B arbu V ăcărescu,
c ă să to rită cu g eneralul rus B agration, p en tru ac o p erirea d ato riilo r ce
le făcuse la P etersburg, unde ducea o v ia tă uşoară.
în faţa ac esto r cereri, m itropolitul G rigorie a stat «ca un zid n e ­
m işcat», apărindu-şi tara. Din aceste m otive, la 24 ian u a rie 1829, con­
tele P ahlen a a n u n ţa t pe m itropolit că, din dispoziţia ţaru lu i Rusiei, era
în lă tu ra t din scaun şi trim is în su rg h iu n la C hişinău, urm înd ca tre b u ­
rile M itropoliei să fie conduse de episcopul N eofit al R îm nicului.
La 10 fe b ru arie 1829, m itropolitul G rigorie pleca din B ucureşti cu
cîţiva însoţitori şi aju n g e a la C hişinău la 29 m artie 1829. A ici a stat în
surghiun aproxim ativ doi ani şi zece luni. E liberarea din su rghiun i-a
v en it în decem brie 1831. La 12 ian u a rie 1832 a p ărăsit C h işin a u l; ajunge
la Buzău în fe b ru arie 1832, unde avea să stea m ai bine de un an. La 13
aprilie 1833 m itropolitul a p ărăsit B uzăul în d rep tîn d u -se spre m în ăsti­
re a C ăldaruşani. La 22 august 1833, du p ă o şedere o bligatorie şi la C ăl-
dăruşani, de p atru luni, m itropolitul G rigorie se re în to a rce în scaunul
său din B ucureşti, dupâ un exil de p atru ani, şase luni şi 11 zile, în ­
du ra t p entru curajul său dîrz, patriotic, în a p ă rarea cauzei poporului
său păstorit. Din cauza sufe rin ţe lo r îndurate, după 10 luni, la 22 iunie
1834, avea să închidă ochii p entru to td eau n a , cu p re ţu irea lăsată u r ­
m aşilor săi.
La Buzău a fost prim it de episcopul C hesarie, pe care el îl num ise
episcop în aprilie 1825, şi pe care îi ap recia şi-l preţuia. P entru o sp ita­
lita tea ac o rd ată şi pentru co la b o rarea lor cu ltu ra lă desfăşu ra tă în acest
timp aici, unde a înfiinţat o tipografie în care s-au im prim at cîtev a din
trad u c erile făcute în tim pul exilului de la C hişinău : A le lui Iosif mo-
nghul V rien ie cu v in te doazeci şi doao pentru purcederea prea Sfîntului
Duh (1832 ) ; A lui Fotie patriarhul C onstan tinopolii epistolie de obşte
cătră scaunele arhieraticeşti ale Răsăritului şi doao cu v in te doveditoare
pentru purcederea prea S fîn tu lu i Duh ale S fîntului G rigorie Palama,
arhiepiscopul T esalonicnlui (1832); C artea ce să n u m eşte îm părţirea de
griu u Sfîn tu lu i Ioan Gura de A u r (1833) (care cuprinde 57 de cuvîntări)
şi Cartea ce să n u m eşte Putui S fîntului Ioan Gură de A u r (1833, care
cuprinde 48 de cuvîntări), cărţi tipărite cu m ari cheltuieli şi îm părţite
de ei «în dar» preoţilor şi c re d in c io ş ilo r4, m itropolitul G rigorie al IV-
lea D ascălul i-a d ăru it episcopului C hesarie, Biblia de la P etersburg, din
1819, pe care o adusese cu el de la C hişinău, ca sim bol al d ragostei şi
al p re ţu irii ce-i purta.
A c eastă Biblie, frum os o rn a tă în p iele m aron şi a u rită m arginal,
pă s tra tă astăzi în B iblioteca A cadem iei R. S. R om ânia, p o artă o în c ă r­
că tu ră scum pă de am intiri, leg ate şi ele în au ru l coperţilor.

4. Ib id em , p, 46 ; C o n stan tin C. T om escu, M itro p o litu l G rigorie IV ' al U ngro-

v lahiei, C hişinău, 1927 ; Pr. prof. N ic u lae M. Popescu, V ia ta şi la p te le p ă rin telu i G ri­
gorie D ascălul m itro p o litu l Ţă rii R o m â n eşti, în «Biserica O rto d o x ă Română,», LII (1934),
nr. 5— 6, p. 298— 305.
 ♦R e c e n z i i *

Dr. NESTOR VORNICESCU, M itropolitul O lteniei, «Participarea m itro ­

politului M o ld o ve i Solronie M iclescu la Înfăptuirea Unirii P rincipa­
telor R om ane», Editura M itropoliei O lteniei, C raiova 1984, 160 p.

în tre g u l n o stru p o p o r a să rb ă to rit, an u l trec u t, cu c in stirea cu v en ită , a n iv e r ­

sa re a a 125 de ani de la în fă p tu ire a U nirii P rin c ip a telo r, m o m en t d o m in an t a! isto riei
na ţio n ale în care u n ita te a s ta ta lă a n a ţiu n ii ro m ân e s-a c o n cretiza t in tr-o re a lita te
in d e stru ctib ilă şi irev e rsib ilă . In chip firesc, a c e st e v en im e n t d e e x c e p ţio n ală în se m ­
n ă ta te n a ţio n ală s-a afla t în c e n tru l a te n ţie i isto rio g ra fie i ro m ân e şti care, în efortul
său in v e stig a to r, a d at la iv e ală n u m e ro a se lu c ră ri, de Ia c o lecţii de d o c u m en te 13
m onografii şi stu d ii sp eciale, ce în tre g e sc fondul d o c u m en ta r d e ja e x iste n t, ad în cin d
c u n o aşte rea perio a d ei re sp e ctiv e, în ţe le g e re a maii te m ein ică a tră s ă tu rilo r ei, ca şi
n a tu ra prob lem elo r ce se p u n e au cn a c u ita te rom ânelor în tr-o e ta p a d ecisiv ă a isto riei
lor. Din a ce astă b ogntă lite r a tu ră se d e ta şe a z ă lu c ra re a a.parţinind Dr. N esto r V o 'n i-
cescu, M itropo litu l O lte n iei, p a sio n a t c e rc e tă to r al tre c u tu lu i isto ric ro m ân esc, c o n ­
sa crată m itro p o litu lu i So fro n ie M iclescu, fig u ră lu m in o asă a cleru lu i m o ld o v ean rlin
secolul trecut, m ilita n t de se am ă p e j i t u U n irea Prinoipaitelor de la 1FS59.
V ia ţa şi a c tiv ita te a m a re lu i ie ra rh fu sese ră d o ar p a rţia l şi n u m ai ta n g en ţial a b o r­
da te în c îtev a stu d ii şi lu c ră ri a n te rio a re . O p e rso n a lita te d e p re stig iu ca a ^ e ca a
m itro p o litu lu i Sofronie M iclescu al M o ld o v ei m erita, în să, d e m u ltă v rem e un efo rt
m ai su b sta n ţia l de om agiere. N u a tît fa p te le în si.ne a le u nui c ă rtu ra r p a trio t se c ere a u
a fi rele v ate, c ît o an aliză m ai în a d în cim e a su p ra c o n trib u ţie i sa le la în făp tu ire a
actului U nirii se im p u n ea a fi rev ă zu tă m tr-o lu c ra re u n ita ră ; lipsa a c e a s ta a fost
su p lin ita prin c a rte a I.P.S. M itro p o lit Dr. N esto r V o rn ice şcu , c a rte c are face şi o b ie ctu l
a ce sto r 'în d u ri.
C a rtea nu este num ai un sim plu a c t om agial. Autoruil, c are a în c erca t din plin
pasiu n ea c ondeiu lu i atu n ci cînd a c re io n at v e rita b ilu l p o rtre t al u n e i p e rso n a lită ţi de
seam ă din trec u tu l B isericii si al p a triei, u rm ează, cum se sp u n e, firul isto rie i şi p o r ­
n e şte d e la la p te, p e c are le su b o rd o n ea ză în tre g u lu i, le in te g -ea ză ev en im e n tu lu i,
dind m om entului su p u s an alizei o ro tu n jire d e fac tu ră m o n o g rafică, fără să n a re ze
pur şi sim plu. A u to ru l rec o n stitu ie m o m en tu l c e rc e ta t în fu n cţie d e c o n trib u ţia ad u să
de Sofronie M iclescu la în fă p tu ire a s ta tu lu i n a ţio n a l rom ân , cu in te n ţia de a clădi în
c o n ştiin ţa c itito ru lu i im agin ea d e stin u lu i u rm at d e m a re le ierarh . M e ritu l e sen ţial al
cărţii e ste a cela de a rep u n e în d rep tu ri, în co n ştiin ţa c elor m ai m ulţi ritiitoini, ro lu l
im p o rta n t pe c are l-a a v u t a ce st ierarh , p a trio t şi c ă rtu ra r la fă u rirea Rom âniei m o­
de m e , pu n in d în circ u la ţie o in fo rm aţie in e d ită , a lă tu ri d e n e n u m ă ra te a lte p re c i­
zări de u n rea l in te res. E le n e în d e am n ă a afirm a că m itro p o litu l Sofronie M iclescu
s-a situ a t în tre p e rso n a lită ţile p ro em in en te aile isto rie i Rom âniei, b in e m eritin d a d m i­
ra ţia , re sp e c tu l şi cin stirea g e n eraţii lor c are i-au urm at.
RECENZII 163

în su şiri rem a rca b ile îl in d ic au cu p riso sin ţă pe a u to r p e n tru sc rierea a ce stei

cărţi. R eputat sp e cia list ai isto rie i n o a stre b ise rice şti şi bun c u n o scă to r al isto rie i
m o d e m e a Rom âniei, -aşa cum se re c o m an d ă p rin lu c ră rile sale de p în ă acum,
Dr. N e sto r V ornicescu , care întrumeşite cele d ouă c o n d iţii de bază ale o n c u re i in ­
v e stig a ţii a d ev ă ra te, c o n tac tu l n e m ijlo c it cu iz v o arele şi in fo rm aţia p e rm a n en t r e ­
îm p ro sp ă tată, s-a a p ro p ia t p recis, e x ac t şi cu în ţe le g e re de o tem ă a cărei re z o lv are
p re su p u n e spiirat critie, d a r şi co m p re h en siu n e p a trio tic ă.
A duinînd cu m igală şi co m p ete n ţă m ă rtu rii diimtre cele mai ilu s tra tiv e , com pa-
r în d d a te şi fapte, făcîn d an alo g ii, ad u cîn d p ro b e in d u b itab ile, a u to ru l a ce stei c ărţi
a rid ic a t o so lid ă c o n stru cţie de teze şi a rg u m e n te d ep lin e d ifica to are asu p ra c o n tri­
b u ţie i m itro p o litu lu i Sofronie M iclescu la în fă p tu ire a U nirii Prin c ip a telo r.
In v estig area m in u ţio asă a su rselo r d o c u m en ta re, am p lificată d e £> b ună stă p în ire
a m ijlo ac elo r de exprim aire şi o d e p lin ă c u n o a şte re a e v en im e n te lo r epocii, c o n sti­
tu ie a trib u te le in c o n te s ta b ile a le reu şitei, a u to ru lu i in lab o rio asa în tre p rin d e re ş tiin ­
ţifică, u n a d in tre cele m ai c o m p lete şi m ai v a lo ro a se rea liz ări 6e ace st fel, de □
red a biogjrafia unei p e rso n a lită ţi d e e x ce p ţie din tre c u tu l n eam u lui. în tr-o lu c ra re p rin
« led tu ra c ă re ia înţe le g em m ai n u a n ţa t p ro ce su l d e v en irii n a ţiu n ii ro m ân e m oderne».
L u cra re a se rem a rcă , în p rim u l rîn d , p :in m u ltitu d in e a şi d iv e rs ita te a su rselo r
şi iz v o arelo r d o cum en tare, p rin n o u ta te a , c a lita te a şi c a n tita te a in form aţiei, p rin a n a ­
liza a p ro fu n d a tă şi in te rp re ta re a fen o m en u lu i isto ric, pffin a c u ra te ţe a stilu lu i, p rin
concizie.
în econom ia d e m o n straţiei saile a u to ru l fs^ce d es a p el la iz v o are şi la citatu l
c ritic, a căror v a lo a re e x p re siv ă e ste to td e a u n a b in e a leasă. Rezultă, de aici, un a p a ra t
c ritic c are trim ite la su rsele utiliza te , d a r c are lasă, p rin c o b o rîre a u n o r ex em p le ana-
loa g e în su b so lu l c ărţii, loc lib e r de e x p re sie celo r m ai e d ifica to are m ă rtu rii şi ju d e că ţi.
Î n a lta ţin u tă ştiin ţific ă a cărţii, tip ă rită in co n d iţii g rafice d e o seb ite de E d itu ra
M itro p o liei O lteniei, e sle su sţin u tă ţi p rin tr-u n g ru p aj e x p re siv d e ilu s tra ţii, care dau
o n o tă de v a ria ţie şi rid ică n iv e lu l c a lita tiv al a ce steia.
L u crarea, a lc ă tu ită cu e leg a n ţă şi rafin a m en t, d e b u tea ză p rin tr-u n concis c u v în t
în a in te , su g e stiv in titu la t «Prelim inarii», şi e ste s tr u c tu ra tă p e n o u ă capitole, ce se r e ­
c om andă prin te m ein ica lo r d o cu m en tare, încfieiindu-se p rin sin tetice concluzii, la c are
se a d a u g ă un rez u m at în lim bile fra n ce ză şi en g leză.
P rin n a tu ra şi p ro fu n zim ea c erce tării, p rin n o u ta te a in fo rm aţiei p e c are o in tr o ­
du c e în c irc u itu l ştiinţific, p rin stilu l oLair, p rin a rg u m e n te le la c a re rec u rg e ţi p rin
b o g ă ţia m a te ria lu lu i faplic, lu c ra rea se c o n stitu ie in tr-o re v e la to a re fre scă a tim pului,
ad u cîn d noi m ă rtu rii de n a tu ră să în tre g e a sc ă a sp ec tele m ai p u ţin c u n o scu te din p e ­
rio ad a Urnirii P rincip atelo r.
Cum e ste şi firesc, d e m ersu l ştiin ţific al a u to ru lu i p o rn eşte de la re a lita te a con-
c re t-isto rică , form ulînd, cu a rg u m e n te p u rtln d a m p re n ta m în d riei p e n tru tr e r u lu l n o s­
tru eroic, idei şi concluzii g en erailizato are cu p riv ire !a ră d ă cin ile isto rico a le Uni îi
P rin c ip a telo r, c are rez id ă în lu p ta p e n tru u n ita te , lib e rta te şi in d e p en d e n ţă p u rta tă dc
popo ru l rom ân din cele m ai v ech i tim puri. R ezu ltat n e c e sa r a l a ce stei lu p te în d e lu n ­
ga te, c o n stitu ire a sta tu lu i n a ţio n a l rom ân, se m e n ţio n e az ă în lu c ra re, s-a d istin s prii:
m o d a lita te a prin. c are a fost rea liz at, p rin u n a n im ita te a cu c are a fo-;t d i-d a ra ta şi im ­
p u să voriîiţa n a ţio n ală, prin im p licaţiile şi c o n sec in ţe le sa le in te rn aţio n ale .
P re o ru p ln d cercu rile p o litice şi d ip lo m atice e u ro p e n e do la m ijlocul s r r o l u ’ui
tre c u t, U nirea M u n ten iei cu M o ldova s-u p lă m ăd it în tr-u n carîru in te rn aţio n al, d a r r e a ­
liz a re a ei în a c e st c ad ru po litic g e n e ra l e u ro p e an a fost, în a in te d e to a te, o p e ra ro m â ­
n ilo r înşişi. T em eiu l n o ului sta t n a ţio n a l l-au r e p re z e n ta t tr a ta te le şi în ţe le g e rile in te r ­
n a ţio n a le ale c ăro r h o tă riri, în sp rijin u l c au z ei ro m ân eşti, n u p o t fi n e g ate , nu m ai că
e le se cuvin, re le v ă pe b u n ă d re p ta te a u to ru l, c ircu m scrise fac to ru lu i c are a f'icu t
p osibilă U nirea, a d ică a c tu lu i de v o in ţă e n erg ie şi un an im al ro m ân ilo r ca n a ţiu n e
c are şi-a re v e n d ic a t id e n tita te a şi fiinţa în isto rie p rin c o n stitu ire a sta tu lu i na ţio n al,
tre a p tă n e ce sară a d e zv o ltă rii unei so c ietăţi modt?rne, d e sd iisn ^pre p ro g res. A stfel,
sub lin iaz ă auto ru l, lu p ta ro m ân ilo r p e n tru în fă p tu ire a u n ită ţii lo r n a ţio n ale, p o ziţia fav o ­
ra b ilă U nirii a u no r p u te ri e u ro p e n e — F ra n ţa, Rusia, Pru sia şi S ard in ia — p rec u m si sim ­
p a tia d e c are s-a b u c u ra t ea în rîn d u l fo rţelo r p ro g re siste a p u sen e , au d e term in a t C ongre­
su l de Ia Paris, c o n v o cat în u rm a răzb o iu lu i C rim eii, să in clu d ă în T ra ta tu l d e pace. în­
c h eia t la 30 m a rtie 1856, o h o tă rire c are p re v e d e a ca p opo u l ro m ân să fie consulta»
în p riv in ţa U nirii. C o n su ltare a u rm a să se facă p rin d e lcn a ţi ii tu tu r o r dasefcr-
p ă tu rilo r so c ietăţii în c ad ru l u n o r a d u n ări sp e cia le , n u m ite D iv an u ri ad-h o c. i n t r a i t r
la Iaşi şi la B ucureşti. P u terile e u ro p e n e se m n a ta re a le T ra ta tu lu i d e la P sris mm t n b
164 BISERICA OR TO D O XĂ RO M Â NĂ

şi o com isie în P rin cip ate, a d au g ă a u to ru l, p e n tru a se în c re d in ţa la faţa locului,

dacă în tr-a d c v ă r U n irea e ra o d o rin ţă a în tre g ii p o p u la ţii, sau e ra o p e ra umor v iz io ­
nari, a urnei infim e m in o rităţi. C înd a c e a stă com isie a v e n it în Prin c ipa te, se p re c i­
zează în lu c ra re, în to a te o raşe le şi s a te le Tom âneşti c u re n tu l n a ţio n al e ra unanim ,
m işca re a p e n iiu l'n ir e e ra v ie în popor, ce a v ea ad în c îm p lîn ta t sp iritu l de sacrificiu
p e n tru m a re le id eal şi se a v în ta cu en tu aia sm sp re îm p lin irea ace stu i vis se cu la r,
strîn g în d u -şi rin d u rile îm p o triv a se p a ra tiştilo r in te rn i şi, în p rim ul rînd, a su sţin ă ­
to rilo r lor din afa ră — . P o a rta otom ană şi C u rte a d e la V ie n a — oare, tem în d u -se că
un s ta t ro m ân e sc u n ita r Ie v a stin g h eri p o litica de e x p an siu n e în a c e a stă p a rte a E u ­
ropei, au făcut din îm p ied ic are a rea liz ă rii lui m obilul u n e ltirilo r lor. Cum U nirea tr e ­
buia p e ric lita tă nu m ai în una din cele d ouă ţări, reţin em din lu crare, m a n ev rele a n li-
u m o n iştilo r s-au în d re p ta t sp re M oldova, care e ra m ai d e p arte de sediul, sta b ilit In
B ucureşti, a l Com isiei de su p rav e g h ere a celo r şa p te p u te a e u ro p e n e şi u n d e se g ă­
se au m ai m ulţi ad ep ţi ai se p aratism u lu i, în d e o seb i în rîn d u l m arii bo ierim i c o n se rv a ­
toare. P e n tru a îm p ied ica p ro n u n ţa re a lib e ră a v o in ţe i n a ţio n ale, p u te rile p o triv n ic e
U nirii — T urcia şi A u stria — au in iţia t -aioi o se rie de m ăsu ri abuzive. In tre altele,
a fost in stitu it un reg im fidel p o liticii se p aratiste , care a urm ărit, p rin v io le n ţă şi
co ru p ţie ,să dislo ce fro n tu l u n io n ist. A le g e rile e ra u un p rilej n im e rit d e m e n ţin e re
a se p aratism u lu i. D acă D ivanul ad -h o c al M o ld o v ei se p ro n u n ţa în tr-u n sens se p a ­
ratist, p la n u rile u n io n iştilo r din a m în d o u a P rin c ip a tele e ra u răstu rn a te . în a ce st scop
s-a tre c u t la falsifica re a aleg e rilo r, în tre b u m ţin d u -se to a te m ijlo ac ele p e n tru a-i in-
frîn g e pe unionişti.
D ificultăţile în c ale a U nirii P rin c ip a te lo r e rau , deci, m ultip le, n e a ra tă a u to ru l,
a d v e rsită ţile p u te rn ice , mai a les în M oldova, d ar n ic io d ată p în ă a tu n ci p o p o ru l rom ân
nu se afla.se în tr-o situ aţie a tît de fav o rab ilă em an c ip ării sale n a ţio n ale. C rm ditiile
a ce stea de luptă, d eo seb it de a sp re şi dificile, era u am p lificate şi de a titu d in e a e c h i­
vocă a c elor p a tru p u te ri fa v o rab ile c o n stitu irii u n u i s ta t n a ţio n al ro m ân esc, care,
rem a rcă a utorul, ced în d şi căzîn d la so lu ţii de com p ro m is cu p u te rile p o triv n ic e Urnirii,
n-au făc u t a ltce v a d e cît să c re ez e ro m ân ilo r cîm p de acţiiune, oferiindu-le d o a r p o si­
b ilitatea d e a lu p ta p e n tru îm p lin irea n ă zu in ţe lo r lor fu n d am e n ta le din acea vrem e.
A u to ru l ev id en ţiaz ă în c o n tin u are am p lo are a lu p te i p e n tru U nire, ce a a n tre n a t
a ctiv largi p ă tu ri so ciale, m asele p o p u la re , to a te sp irite le în a in ta te a le so c ie tă ţii ro ­
m âneşti, c are în ţe le g ea u să acţio n e ze en erg ic, a tît p e p la n in tern c ît şi pe plan e x ­
tern, p e n tru fru c tific area in te g ra lă a p o sib ilită ţilo r c re a te de h o tă rîre a a d o p ta tă de
Congresul de la Paris în le g ătu ră cu c o n su lta re a d o rin ţe i lo c u ito rilo r M o ld o v ei şi
M unte nie i în p riv in ţa v iito ru lu i Iar. R e ferin d u -se la fro n tu l u n io n ist, ce a cu p rin s pe
mai toţi locuito rii Ţ ărilo r Rom âne, a u to ru l re ţin e p a rtic ip a re a cleru lu i orto do x din
a m îndouă P rin c ip a tele care, a fa ră de n e în se m n a te ex ce p ţii, a fost la în ălţim ea a re lo r
vrem î, a în ţe le s şi a sim ţit n e v o ile şi a s p ir a ţiile p o p o ru lu i şi a fost a lă tu ri d e el, iu
c u v în tu l şi cu fapta, în îm p lin irea id e alu lu i U nirii.
A uto ru l su rp rin d e, astfel, la c ap ă tu l u n ei rig u ro ase d e m o n straţii ştiin ţifice, m odel
de eru d iţie, in te lig e n ţă şi p ro b ita te, sem n ifica ţia m o m en tu lu i 1859 în isto ria rom ân ilor,
c are, p u nînd baze le sta tu lu i n a ţio n a l m od ern , a c o n stitu it o prem isă p e n tru c u ce rire a
in d e p en d e n ţei în 1877, p e n tru U n irea cea M are d in 1918 şi, im plicit, p e n tru ed ifica re a
R om âniei d e azi, a c te isto ric e m em o rab ile ce rep re z in tă , în tr-o în lă n ţu ire lo g ică ţi
a rm onioasă, tre p te le de aur pe care a u rc a t p o p o ru l n o stru p e d rum u l afirm ă rii d re p ­
tu lu i in a lie n ab il de a-şi fău ri p ro p ria so a rtă p o triv it v o in ţe i şi p rice p erii sale.
In ace*vt c ad ru e ste circ u m sc risă a c tiv ita te a m itro p o litu lu i Sofronie M ici eseu care,
d ă ru it cu în tre ag a fiin ţă p ro p ăşirii ţării, s-a m an ifesta t, ca o co n sec in ţă a p o ziţiei
sale de in tîis tă tă to r al lîise ririi M o ld o v ei, şi ca un m ilita n t p e n tru unitaitea n a ţio n ală,
p a rticip în d activ la lu p ta p e n tru a firm a re a d rep tu lu i sacru al p o p o rulu i rom ân de a
fi lib e r şi stă p în pe a cţiu n ile sale. L u crarea a re, de altfel, d rep t m otto, c u v in tele
d e v en ite c ele b re ale m a re lu i ie ra r h : «U nde-i turm a, acolo-i şi p ăsto ru l» , tocm ai p e n ­
tru a ne su g e ra una din raţiu n ile care au g e n erat sc rierea ei, şi a n e an u n ţa, cu
un ceas m ai devrem e, c a ra c te ru l a n g a ja t al u n e i în tre p rin d e ri de ace st fel.
C laritic în d ace ste a sp ec te g e n erale , a u to ru l p re z in tă în co n tin u are , «drum ul
vieţii» lui Sofronie M ic le s c u ; d e sc e n d e n t al un ei stră v e c h i fam ilii m o ld o v e n eşti din
p ă rţile B otoşanilor, a u rm at la şco lile tim p u lu i în ţa ră , u n d e a în v ă ţa t, în tre aQtele,
lim ba greacă, din c are a şi tra d u s m ai tîrz iu u n e le c ărţi n e ce sare cu ltu lui, şi a in tr a t
de tîn ă r în m on ah ism la m în ă stire a Secu, fiind c ă lu g ă rit în 1818, ia r p e ste c îţiv a ani
h iro to n it iero m o nah de m a re le ie ra rh V en iam in C ostachi, p e n tru a fi apoi ales ep isco p la
RECEN7.ll 165

H uşi în 1826 şi rid ic at în sc au n u l de m itro p o lit al ţării în 1851, re le v in d u -se, in area>ld

din urm ă c alitate , d e v o ta t cauzei Unirii.
E ven im en tele n u l-au g ăsit n e p re g ă tit pe m itro p o lit, ne sp u n e a u to ru l, căci,
în a in te de co n v o ca re a A d u n ării ad-hoc, deşi nu s-a e x p u s făţiş în a in te a se p aratiştilo r,
din m o tiv e ta ctice , ce s- a u d o v e d it ju stific a te — a titu d in e a a d o p tată , dc a ltle l şi de
c on d u ce re a m işcă rii u n io n iste d in M oldova, c are a acţio n at, u n tim p, mai m uit su b ­
terani, din o p o rtu n ita te p o litică, p e n tru a n u -şi irosi fo rţele şi a e v ita cio cn irile in u tile
c u a u to rită ţile -— Sofronie M iclescu, c are în 'inima lui e ra de p a rte a U nirii, i-a în c u ra ja t
ta cit pe unio n işli în a cţiu n e a de c u ltiv a re a id e alu lu i n a ţio n a l în ccm ştiinţa o p in iei p u ­
blice in te rn e şi in te rn a ţio n a le , a şte p tîn d m o m en tu l h o tă rîto r ca sâ -şi ex p rim e desch is
ad ez iu n ea ferm ă la fău rirea s ta tu lu i n a ţio n al. A flam , a stfel, diîi lu c ra re că su b o b lă ­
d u ire a şi din disp o ziţia m itro p o litu lu i, urnii c lerici p a trio ţi, in tre care 'a rh im and riţii
N eo fit Scriban şi M elch ised ec, a u p u b lic at în p erio d ice le «Zimbrul» «Steau a D unării»
sc rieri cu c a ra c te r u n io n a l c are au av u t un la rg eco u a tît în ţa ră c ît şi în s tră in ă ta te .
De m are in te re s sîn t in fo rm aţiile din lu c ra re re la tiv e la p resiu n e a e x e rcitată
d e a u to rită ţi a su p ra B isericii, a tît in tim p u l c aim acam u lu i T eo d o r Bdlş cil şi a su c ­
ceso ru lu i aca stu ia , N icolae V o g o rid e, care a ii rec u rs la to a te m ijlo ac ele p e n tru a in ­
flu en ţa sta re a de sp irit a c leru lu i şi a -1 face in stru m e n t al p o liticii se p aratiste .
P rin tre prim ii a fost a b o rd a t m itro p o litu l Sofronie M iclescu, ne a ra tă au to ru l, si
in v ita t stă ru ito r să sem n eze o d e c la ra ţie de re c u n o ştin ţă c ă tre P o a rtă p e n tru « e x ce ­
lenta» a le g e re făc u tă în p e rso a n a c aim acam u lu i Balş, cu in te n ţia d e a-1 ciştig a de p a r ­
tea opusă c o n v in g erilo r sale şi a -1 p rez en ta ca se p a ra tist ch iar 111 faţa umomşLilo",
prec u m ^i în a in te a "1 urci ei şi A u strie i. Dar, în a ltu l ie ra rh a refu za t cate g o ric să s p r i­
jin e un a ct ce e ra în d ezaco rd cu p ro p ria c o n ştiin ţă, le zîn d u -i d em n itatea. S-a rec u rs
a tu n ci la prom isiuni, c o n tin u ă au to ru l, o ferin d u -se e p isco p ia Rom anului, ce nu a v ea
titu lar, a rh ie re u lu i C alinic M iclescu, n e p o tu l m itro p o litu lu i, a flai eg u m en la S latin a,
cu c o n d iţia ca am îndoi să lu c re ze in c o n tra U nirii. Şi o asem e n ea p ro p u n ere a fost
resp in să din c apul locului, fiind calificată o fen sa to a re şi in a cc ep ta b ilă , a tît dc c ătre
m itro p o lit c ît şi de e g u m en u l de la Slatin a, co se nu m ă ra p rin tre fru n taşii m işcării n a ­
ţionale. V âzînd că to a te a ce ste te n ta tiv e se d o v e d esc a ti n ep u tin cio ase , precizează
auto ru l, s-a tre c u t la v io le n ţă şi in tim id ări. M itro p o litu l a fost alen ticm at in muci o fi­
cial că P o a rta otom an ă e ste ne m u lţu m ită de a titu d in e a sa fav o rab ilă U nirii ; p rev e n it
că n e p o tu l său, a rh ie reu l C alin ic M iclescu, v a fi scos din stă re ţia m în â slirii S latina
p e n tru făţişă a c tiv ita te u n io n istă ; în v in u it d e p a rtic ip a re a m asiv ă a cleru lu i la lup ta
p e n tru U nire ; cerîn d u -i-se să i-a m ăsu ri g rab n ic e p e n tru p riv a re a d e d re p tu rile e le c to ­
ra le a p reo ţilo r cu idei o p u se guvernuluii ; a v e rtiz a t de caimaicam că va ci're su lta ­
nulu i să -l rec u ze din c a lita te a d e p re şe d in te al D iv an u lu i ad-hoc, pe c are i-o c o n ­
ferea h o tă rire a F irm an u lu i din iu n ie 1857. A ce sto r jig n iri, re p ro şu ri şi p resiu n i de tot
felul din p a rte a a u to rităţilo r, a căro r ţin tă d e v en ise m itro p o litu l, li s-a ad ău g a t, d e z ­
v ă lu ie m ai d e p a rte au to rul, calo m n ierea sa la P a tria rh ia din C o n stan tin o po l, p rin r a ­
p o a rte tic lu ite d e caim a ca m u l V o g o rid e c are, d isp re ţu in d a u to n o m ia Bisericii m o ld o ­
ven eşti, c erea să fie ju d e c a t şi cate risit. C ed în d in sisten ţelo r caim acam u lu i, p a lria rh u l
C hirii din acea vrem e, a se rv it Porţii, a a d re sa t m itro p o litu lu i Sofronie M iclescu o
sc riso are n ecuviincio asă, p rin form a şi m an ierd in r a r e .1 fost rem isă, p lin ă d e d o jan a
şi m u stră ri p e n tru op o ziţia sa faţă de g u v e rn în p rob lem a U nirii. Fiin d că m esaju l
n e ire n ic al p a tria rh u lu i din C o n stan tin o p o l n -a a v u t e fe ctu l la c are se a ştep tau se p a ­
ratiştii, ci, dim potriv ă, a irita t şi n e m u lţu m it cleru l şi so c ietate a ro m ân ească, care
au c o n testat d re p tu l P a tria rh ie i de a se am estec a in v ia ţa B isericii n o a stre şi a-1 ofensa
pe în tîis tă ta to ru l ei, caim acam ul a in stitu it şi trim is com is tuni c iv ile în m in ăstiri p e n ­
tru a pu n e la c a le o rev o ltă îm p o triv a m itro p o litu lu i. Cum nici a ce astă în c e rc a re n-a
reuşit, a d au g ă a u to ru l, g u v e rn u l a h o tă rît să -l d e stitu ie, g în d in d u -se ch iar la r e p r e ­
salii fizice, în tre care, În ch id e rea in tr-o m în ă stirc p e n tru a-i p o to li zelu l un io n ist.
Dar, a titu d in e a n e c lin tită a m itro p o litu lu i în faţa am en in ţărilo r, c are a în ţe le s câ e ra
în joc nu a tît pe rso a n a sa, c ît p restig iu l B isericii ce cu e v la v ie slu jea şi d estin e le
p a trie i sale pe care cu v red n ic ie o se rv e a, a u to rita te a pe care o a v ea în rîn d u l c le ru ­
lu i şi sp rijin u l prim it din p a rte a fru n taşilo r m işcării u n io n iste, p recu m şi sim D jtid
de c are se b u c u ra p rin tre c o m isarii p u te rilo r eu ro p e n e, a u d e term in a t g u v p m u l să d ea
înapoi, c o nchide a u to rul, te m în d u -se de un co n flict deschis, in ţară, in p rea jm a c o n v o ­
cării A du n ării ad-hoc.
lu c r a r e a zu g ră v eşte, în c o n tin u are , ta b lo u l d ezo la n t al filsific â rii a j e ţ t n k f AiS
M oldova, din v a ra a n u lu i 1857, g rav ă a m en in ţare p e n tru cau za U nirii d a r *1 r r m t a u
166 BISERICA OR TO D O XA RO M Â NĂ

n a ţio n ală. A u to ru l rele v ă, în tre a ltele, m ijlo ac ele sa m av o ln ice în tre b u in ţa te de căim ă-
căm ie, în bă tălia e lec to rală , p e n tru în frin g erea u n io n iştilo r. D estitu irile , a re stă rile , p r e ­
siu n ile m orale, to a te au fost u tiliza te în te n ta tiv a de a c o ru p e co n ştiin ţa lu p tă to rilo r
p a trio ţi şi a -i d e term in a să se r e tr a g i d in fro n tu l un io n ist. Ig n o rîn d a m e n in ţările şi
disp re ţu in d fav o ru rile, co n d u că to rii lu p te i p e n tru U nire a u rez ista t, însă, p resiu n ii
e norm e ce se e x e rc ita asu p ra lor, p rin in te n sific area p a rtic ip ă rii la m işca re a n a ţio n ală.
In faţa coeziunii şi a vig o rii fro n tu lu i u n io n ist, n e sp u n e a u to ru l, g u v e rn u l se p a ra tist
a rec u rs la m ăsu ra e x tre m ă a şte rg e rii a b u ziv e a a le g ă to rilo r de pe lis tele e lec to rale ,
la g răb ire a n e ju stiîic a tă a o p e ra ţiu n ilo r do p re g ă tire a a leg e rilo r, c o n co m iten t cu
in sta u ra re a în în tre a g a ţa ră a u n ei atm o sfere de te ro a re p e n tru a -i în sp ă im în ta pe
a le g ă to ri şi a-i d e term in a să nu-i v o te ze p e c a n d id a ţii u nionişti.
S u b stan ţa lu c ră rii e ste d a tă d e p a g in ile a fe c ta te op oziţiei ferm e a m itro p o litu lir
Sofronie M iclescu faţă d e a ce st sim u lac ru d e a leg e ri p re g ă tit de g u v e rn u l se p aratist.
D ezvăluind c o m p lex itatea situ a ţie i in te rn e a M oldovei, lu p ta d in tre u n io n işti şi a d v e r ­
sa rii lor, a u to ru l re le v ă c o n trib u ţia m itro p o litu lu i la d e m asc are a p o liticii a n tip a trio tic a
a c ăim ăcăm iei, c a re -1 p reo c u p ă şi-i dau p rile ju l u n o r am ple şi h o tâ rîte acţiu n i de
co m b ate re a u n e ltirilo r se p a ra tiste , ro lu l să u d e su sţin ă to r, d a r şi de sfă tu ito r al
fru n taşilo r lup te i p e n tru U n ire in e fo rtu l d e rez iste n tă faţă d e g u v ern . In a c e ste p a g in i
m itropolitul, c are e ra o fire p a şn ică şi lin iştită , n e a p are activ , d irec t im p lica t in
even im e n te , reu şin d să se d e p ăşe asc ă pe sin e şi să a cţio n e ze făţiş p e n tru a p ă ra re a
c auzei U nirii. Prin p ro te s te en erg ice , e x p rim ate în sc riso ri şi m em orii c ă tre Com isia
e u ro p e a n ă d e la B u cu reşti, m itro p o litu l d e n u n ţă n e d re p tă ţile şi siln iciile c are se p e ­
tre c e a u în M old o v a cu sco p u l d e n su b m in a şi n ă ru i rea liz a re a U nirii, d o rită şi a ş te p ­
ta tă de în tre g u l popor. La so sire a la Iaşi a c o m isa rilo r p u te rilo r e u ro p e n e, el i-a
viz ita t, în m ai m u lte rîn d u ri, p e unii d in tre ei, c o m u n icîn d u -Ie tem erile, d a r şi s p e ­
ra n ţe le sa le, p recu m şi ab u zu rile g u v e rn u lu i, c erîn d a m în are a a le g e rilo r şi în to c ­
m irea core ctă a lis telo r e lec to rale . Peste c ite v a luni, în aco rd cu fru n taşii p a rtid e i
isaţi/snale, care p ă ră se sc a ru m te re n u l lu p te i în d o m en iu l a lc ă tu irii lis te lo r e lec to rale ,
r-c nu m ii a v ea ob iect, m itro p o litu l, d e c e p ţio n a t de fals ifica re a a leg e rilo r p e n tru
D iva:u;l ad -h o r, c h em a t să h o tă ra sc ă v iito ru l Ţ ărilo r R om âne, a d ecis să se o b ţin ă
de la vo t şi să nu p rez id ez e a le g e rile cleric ilo r, fix ate p e n tru z iu a de 7 iu lie 18:77.
In u niitite de sim ţire şi v o in ţă cu a rh ip ă sto ru l lor, p reo ţii a le g ă to ri sîn t a lă tu ri d e
taitrop îlit şi boic o tea ză aleg e rile, p rin n e p re z e n ta re a m asivă la vot. E xem plul p a trio tic
al în tîi'.tă tă to ru lu i Bisericii, îm p ă rtăşit şi de cler, a a v u t o m a re in flu e n ţă în po p o r,
fiind u rm at de cei m ai m ulţi d in tre a le g ă to ri, astfel ră , a h tin e re a de la vot, d e v e-
rin rt un fenom en g e n eral, a făc u t ca a le g e rile se p a ra tiste , ile g ale să fie p a ra liz ate .
de m onstra, a stfel, că în a fa ră d e g u v e rn şi de c ite v a fam ilii d e m ari boieri, m an e-
v ia ţi d :n afară, M o ld o v a în tre a g ă e ra p e n tru U nire. In faţa ev id en ţe i, p u te rile e u ro ­
pe n e au a n u lat a le g e rile falsificate, iar în n o ile aleg eri, e le m e n te le se p a ra tiste fiind
d e fin itiv înfrînte, unioni.ştii ob ţin o m a jo rita te c o v îrşito are .
In c ap ito lele d e d ic a tc p -ez id ării de c ă tre m itropW U ul So fro n ie M iclescu a lu ­
cră rilo r A du n ării ad -h n e şi A d im ării e le c tiv e din M oldova, d e sfă şu ra te Sn atm o sfera
plin ă de în c ă rc ă tu ră o m oţionaJă ce a p re c e d a t şi a h o tă rît U n irea P rin c ip a telo r şi a le ­
g e re a lui Al. I C u /a r;*i dom n, în a ltu l ie ra rh n i se înfăţişea ză , p rin d e m o n straţia c o re ctă
a a u to ru lu i, nu d o a r ca o n o ra tu l p e rso n a j c are a deschis şi co n d u s a ce ste a d u n ări isto ­
rico, ci ca prin cip alu l a rU /a n al triu m fu lu i id eii n a ţio n ale.
'I n în c h e ie re a lu c ă r ii, a u to ru l c o n tu re az ă d e liw tiv p o rtre tu l lu m in o s al d istin ­
sulu i ie ra rh , form ulinci a p re c ie re a p o triv it c ăreia , ă firm în d u -se ca un d;r? lu p tă to r
p e n tru U nire, m itro p o litu l Sofronie M iclescu a p u r ta t c îrja aT hipăstorenscâ cu d e m ­
n ita te , cu d-flgoste d e B iserică şi cu iu b ire d e p a trie, lă sîn d un n u m e c k istit de u r ­
m aşi şi n e u ita t în tre rom âni.
E xpresie a c erin ţe lo r în co n tin u ă e x p an siu n e faţă de stu d iu l celo r m ai im p o rta n te
e v e n im e n te ale istorie i p o p o ru lu i rom ân, lu c ra re a I.P.S. M itro p o lit Dr. N esto r V orni-
cescu, g e n ero asă p rin însă şi p ro b lem atica ei, re a liz a tă cu rig o are ştiin ţific ă şi re sp e c t
p e n tru a d e v ă ru rile v a lid a te d e isto rie, se circ u m sc rie e fo rtu rilo r d e a d în c ire a c u ­
n o a şterii trcc u tu lu i isto ric şi re d ă rii lui p rin to t cee a ce îl d e fin eşte, a d ău g în d u -se
în chip feric it c elo rla lte titlu ri c o n sac ra te U nirii P rin c ip a telo r c are au v ă zu t lu m in a
tip a ru lu i p în ă acum .
P riv ită în ansam blu, c artea a p a rţin în d Dr. N esto r V o m ic esc u re p re z in tă o co n ­
trib u ţie n o ta b ilă la a p ro fu n d area şi m ai b una c u n o aşte re a isto rie i n a ţio n ale şi, în
 Rl-.CEN2.II 167

ace laşi tim p, e ste un a d in tre c ele m ai re u şite lu crări caro s-au scris d e -p re a ce st m are
p rec u rso r al lupte i p e n t:u u n irea ro m ân ilo r, m itro p o litu l M o ld o v ei S o f n m e M U lescu.
C eea ce c a rac teriz ea ză p re z e n ta re a p e rso n a lită ţii m itro p o litu l Mi SoJf'jnte M i"lescu,
r e a liz a tă de I.P.S. M itro p o lit Dr. N es tor V o rn icescu , e ste to n u l cald, a p ro p ia t, în ţe le g e ­
re a nu num ai a m ilita n tu lu i u n io n ist 51 a c ă rtu ra ru lu i p a trio t, ci şi a ie ra rh u lu i şi
a om ului Bisericii, a tră s ă tu rilo r sa le d istin ctiv e, c are, «plin de b lîn d e le , în ţe le p t :
paşnic», cum rem a rcă au to ru l, «s-a a fla t p e rm a n en t în m ijlo cu l a rh ip ă sto ritilo r, fiind
un slu jito r p ild u ito r al S fintei n o a stre B ise_ici ţi al drepLurilor sale, un d îrz tu p t'ito c
p e n tru cauza no b ilă a U nirii, u n iu b ito r ţi zelo s slu jito r al a sp ira ţiilo r p o p o ru lu i si

A preaiLnd îm p lin irea sc o p u lu i p ro p u s In lu c ra re, nu ne rărn în e d e cit să subscriem ,

cu înde m n u ri cald e sp re le c tu ră şi m ed ita ţie , la c oncluzia e x p rim ată de au to r, că
a titu d in e a p a trio tic a a m itro p o litu lu i So fro n ie M iclescu al M oldovei, iz v o rită din ce ­
rin ţe le a cute a le tim pului său, «este şi răm în e ro d n ică , p ild u ito are şi p e n tru noi <ei
de a stăzi >1.
L ec turind c artea , c itito ru l v a trăi din p lin ş i.v a fi cu p rin s de fiorul a ce lei a p rig e
în c le ş tă ri din anii fră m in ta ţi, d a r plini de b iru in ţă , d in tre 185G— 1859, c in d n a ţiu n e 5)
ro m ân ă s-a a lia t im p licată în tr-o lu p tă g 'e a şi triu m făto are. Prin în se m n ă ta te a ei,
a c e a stă c a rte imp-une în v iito r n e a p ă ra ta c o n su lta re şi u tiliza re de c ă tre to ţi cei care
se v o r a p ro p ia în studîdle lor d e com p lex a p ro b lem atică a p e rio a d e i U nirii P rin c ip a ­
te lo r. C ititorul va găsi în p a g in ile ei a d e v ă ru ri c e a lcă tu ie sc un n e sec at izvor de
m îndrie p a trio tic ă, u n îndem n de a slu ji cu n e stră m u ta tă c re d in ţă p a tria n o a stră lib eră
şi Indep e n d en tă — Republica S o cialistă R om ânia.
GHEORGHE VASILESCU

M IHAIL DIACONESCU, Speranţa, B ucureşti, 1984, 611 p.

M ihail D iaconescu e un p e rse v e re n t fre c v e n ta to r al isto rie i p a triei, un ro m a n ­
c ier în d răg o s tit de trec u tu l na ţiei n o a stre şi de b ă rb a ţii ei d e seam ă. N oul să u rom an,
S p c ra n ja (E ditura Em inescu, 198-1, 611 p .), în c e a rc ă să c u p rin d ă o p a n o ra m ă im ensă,
ca e x tin d e re sp a ţia lă şi ca n u m ă r de p e rso n a je , d a r şi e x tre m de c o n ce n tra tă ca s u ­
b iect : lupta unio n iştilo r m o ld o v en i, de la B lebea — fab rica de p o sta v a iui M ihail
Kog&lniceanu, de lin g ă T îrg u -N eam ţ, u n d e a a v u t ioc o im p o rta n tă re u n iu n s s e c re tă — ,
— la Londra, în p a latu l re g in e i V ic to ria, la Paris, în b iro u rile din C h am p s-E 'isees, u n d e
se forja politica lui N ap o leo n al III-lea, la Berlin, la V icn a, la C o n stan tin o p o l, e tc , -ţi
b in e în ţe les la Iaşi şi, mai în trec ere , la B ucureşti.
în v e d erea îm h ră ră rii în v e şm in te ro m ân e şti a a ce stei m e n to rii am biţii, a u to ru l a
re c u rs la un stil uniform , d e p o sed a t de a cc en tu ă ri, e g al cu sine în su şi in a d istrib u i in
mod e gal lu tu ro r p e rso n a je lo r d a te p sih o lo g ice c are să nu tu lb u re su p rafaţa în tre g u lu i,
n e ce sară, se p resu p u n e , p rez en tă rii m asei ca m u ltip lic are a ad lîb ilu m a unuia, in c adrul
luptei in de v ălm ă şie , în p e rim etru l ei n u in d iv id u al a v in d im p o rta n tă , d fac to ru l com un.
Se p re su p u n e că a şa ar fi n e ce sar, d o v a d ă şi e x iste n ţa ro m an u lu i în d isc u ţie , deşt pot
fi a firm a te şi opinii d e o seb ite de a c e a sta c o n cep ţie, deşi se p o t g ă si şi c itito ri sp e rîn d In
neu n ifo rm itate a c ara c te re lo r, în p reg n a n ţa in d iv id u a lită ţilo r in co n fu n d abiie, în d rep tu l
la o rig in a lita te a! c tito rilo r n e am u lu i n o stru , p rin tre ace şti ctito ri in sc riin d u -se şi se m ­
n a ta ru l rîn d u rilo r de faţă.
Insă a ce asta d istin g ere a p u n c telo r de v e d ere a su p ra a ce sem n ifică d rep tu l p e r ­
s o n a ju lu i la viaţă, nu ne in flu e n ţea ză n e g ativ . D im potrivă, re - a m stră d u it să c erce tam
e ch iv a len te a rtistic e p e n tru p ro ce d eu l lui M ih ail D iaco n escu şi ne-am o p rit la ace r
d om eniu al a rte lo r p la stice d e u n d e resp e c tiv u l gen ro m ân esc îşi îm p ru m u tă n um ele,
a dică la frescă. In re a liz ă rile m eşte rilo r fre sca ri m işca re a v ia în a in te a o b ie ctu lu i in
m işcare, n u m ă ru l o mai im p o rta n t d e c ît u n ita te a, p e rsp e c tiv a m ai d e seam ă ca prim*
p lanul, a nsam blul m ai c o eren t d e c ît e.ste d e ta liu l d e sem n ificativ . Im b in in d a ltfe l de
reguli cu e v ita re a culorii, ca in d e p rin d e re a x ilo g ra v u rilo r de c arte veche, se o bţin e fe cte
de d ista n ţa re b enefice cînd slu jesc n a ra ţiu n ii d e re sp ira ţie em plă şi p o triv :n d u -se fo lo ­
sirii in te n siv e a d o cu m en telo r, cu re d a c ta re a lor e x ac tă, v o it s ă r a c ă ; ace lea şi e fe cte
sîn t p r o d u c ă to a re d e d au n e p rin c o n trib u ţia lo r !a m o h o rirea sc en e lo r p sv e s tite j i la
În săilarea a c e sto ra în tr-o c u rg e re m onotonă, fără acc id en te , m een d re. nici n e a şte p ta t.
A ce st de fe ct al te h n icii a d o p ta te l-a sim ţit a u to ru l c ă rţii şi şi-a lu a t m&suri d e p c m -
 BISERICA O RTOD O XĂ RO M Â NĂ

ţie, în c ercîn d să -l c o n tra b alan se ze cu lo v itu ri de te a tru din re c u z ita isto ris irilo r de ta p a
Si sp a d ă (cum ar fi lu n g u l ep iso d al am o ru rilo r, d e iec tîn d -o pe fiica p e rso n a ju lu i p rin c i­
pal), ori am intin d u -şi de u n e le v iziuni a le d e sco m p u n erii, in tro d u se în lite ra tu ra n o a stră
c ontem pora nă de E u g en Barbu, în P rin c ip ele (co n tin u a in v azie în tr e p a g in ile S p era n ţei a
flu tu rilo r verzi şi g reţo şi p e rse cu tîn d în c h ip u irea m alad iv ă a lui G rig o re A lax an d ru
G hida al X -lea), in flu e n tă c o n sta ta tă d e c îtiv a re c en z an ţi ai cărţii, lo tu ş i, to c m ai u nul
d in tre a c e ste fra g m e n te ni s-a p ă ru t a in d ic a un filon v red n ic de e x p lo a ta t ui v iito r do
ta len tu l r o m a n c ie ru lu i; n e referim la h a lu c in a ţiile p e rso n a ju lu i n um it, cu p rin se in tre
p ag in ile 266—274, r e a la re v ă rs a re a u nui sp irit ro m an tic, c o n v in g ăto r c în d m în u icşte
im aginile n e a şte p ta te şi cuvînilul rar, cu m iez si m ust, b o g a t în rez o n an ţe .
Să poposim p u ţin a su p ra ro lu lu i d o c u m en tă rii in e lab o rare a a c e stu i rum ân, m e n ­
ţio n a t m ai sus ca p rec u m p ăn ito r. Se e x a g e re a z ă u tilizin d u -se c u le g e rile de la jx im e si
aforism e c ele bre , v e fi c azu l p e rso n a ju lu i C o stică Balş ; în se ara cîn d a h o tă rît să-şi
su rp rin d ă riv alu l în p a tu l p ro p riu şi să -l u cid ă, v ictim a n e c in stei c o n ju g a le de b itea ză
în gînd pa gini în tre g i d e c u g etă ri an tifem in iste c o n ce p u te cu în c ep e re din tsimpurile
biblice, trec in d p e la filosofii elini şi a ju n g în d u -se la sc riito rii o c cid e n tali m oderni.
F e ricit sp irit e n cic lo p ed ic şi chip de a -ţi p e tre c e cele m ai triste c e a su ri din viată...
M o nsier OphLon D u n k elw e sen nu p a re să fi fost in tro d u s în c arte d c cît p e n tru a oferi
liste c ît m ai c om p lete din b ib lio g rafia ştiin ţe lo r oculte... La p. 263 dăm p e ste o e n u m e ­
ra re a buru ien ilo r d e le ac d e pe te rito riu l ţării. Că în tre g ro m an u l c o n stitu ie şi un
tr a ta t de a rh a n d o lo g ie m o ld o v e n ea sc ă ţine, d e fapt, d e c a lită ţile lu i — im p actu l cu
re a lită ţile e x ac te p e n tru care e ste el p reţio s.
B ogăţia info rm aţiilo r d o c u m en ta re d in te re n u l p o liticii e u ro p e n e a ep o cii s e r ­
v e şte c u rio z ita te a din plin. T ran sm ise p rin g la su l n a ra to ru lu i, ori p rin în d e lu n g ate şi r e ­
p e tate în tîln irj Ia n iv e l ina.lt sau .mai o b işn u it, prin şed in ţe , a u d ien ţe , d isc u ţii p r e g ă ti­
to a re sau în plen, p rin co n fe rin ţe, m ese ro tu n d e, lu ări de c u v în t şi m e m irii, evi-
tîn d n -se cu g rijă p o rtre te le şi re a c ţiile fizice p rea sem n ilica tiv e , d in a b n eg a ţie faţă de
im a g in e a''g lo b a lă , s-a clăd it un co rp u s de c u n o ştin ţe isto ric e d esfă şu rat en g -o s şi cu
sîrg în a in te a a p etitu lu i de e x a c tita te ai o rică ru i în se ta t de a şti mai m ult a su p ra m ini
m om ent e v ita t de stu d io şi şi de lite ra ţi d a to rita a p a re n te i lu i lipse de evenim ifnte, d a r
de o im p o rta n ţă o o v îrşito a re în p re g ă tire a n a şterii Rom âniei. O r, M ihail Diaciw iesru
a g lom erează d a te p e ste d a te în tru în tă rire a co n v in g erii că P rin c ip a tele D u n ăren e au
c onstitu it, în a ce le clipe, p u n c tu l n o d al al în tre g ii m işcării d ip lo m atice eu ro p e n e, de la
O ce an u l A tla n tic p în ă în Caucaz, d e la M area N o rd u lu i r ă z b ă tîn d pfoiă-n ste p ele A siei,
a u to ru l zvîrlin d fascico le de lu m in ă c h iar şi a su p ra v :e |ii p u b lic e din India. A ceastă
( arte m ai a re un m e rit : re stitu ie un ero u răm a s in um b ra g e n ero ase i g e n e r a li a unio-
n iştilo r : G rigore A le x an d ru G hica, dom n o sc ilîn d în tre d re p tu l ţă rii ta au l ocon d u '.e re
şi p ă re re a sa că ar p u te a orea o d in astie, ca u lte rio r să a d e re la sp iritu l g e n eral de
sacrificiu de sine, ren u n ţîn d la o rice v a n ă am b iţie, in fav o a re a b inelu i obştesc.
In p a ginile a c e ste i rom an a p ar ch ip u ri cu n o scu te în isto ria lîiseric ii O rto d o x e
R om âne. A stfel, N eo fit Scriban, r e p re z e n ta n tu l u n e i te o log ii ra ţio n ale , a p ă ră to ru l b u ­
n ului sim ţ îm potriv a su p e rstiţie i, în te m e in d u -se n e co n te n it pe Sfinţii P ărin ţi, p u rtă to ru l
de c u v în t al unei d e m n e în ţe le g eri faţă de oin şi o p o n e n tu l plin de p a trio tism al tr ă ­
d ă to rilo r de neam.
S ta reţu l m în ă stirii N eam ţu , D ionisie, e sle u n ex em p lu c ă lu g ă re sc din a ltă , lum e
d e c ît p rec ed e n tu l, un m a re trăito r, n esfiin d u -se de p e ric o le le lu p te i d ire c te îm p o triv a
ju g u lu i stră in.
Mai im p o rta n tă în să e ste m ig ălo asa în făţişare a d a te lo r p r e g ă tito a re se cu l irigării
a v e rilo r m în ă stire şti în c h in a te B isericilor din lîă să rit, d e ta lia ta p re z e n ta re a co n d iţiilo r
d e p a u p e rita to la c are au fost red u se lo c aşu rile p ă m in te n e din p ricin a a v id ită ţii un o r
p a tria rh ii stră in e de in te rese le m o n ah ilo r no ştri.
Speranfa e un ro m an cc va in te resa p e o rice iu b ito r al isto rie i n a ţio n ale, o cale
d e acc es lesn ic io asă la d o c u m en te le ep o cii ; o rice efo rt c ă rtu ră re sc în ace st .sens c
m erito riu şi vredn ic de lu a t în seam ă.
M IH AI RADULESCTJ
 Bisemcfl
« M lM lfl
BULETIN UI. OFICIAL ^L PATRIARHIEI ROMÂNE
' • T II! V. - \» \ kT!E - APRII.IE 1985
 CUPRINSUL

Pag-

R e d a c ţ i a , Două ac te isto rice în v ia ta nouă a p o p o ru lu i rom ân . . . . 173

P rea Fericitul Părinte P atriarh Dr. Iu stin M o isescu la 75 de ani de v ia ţă
T e le gram a adresată de D om nul N ico la e C e a u şescu , secre ta r g en era l al P artidului
C om unist R om ân, p re şed in tele R ep u b licii S o c ia liste R om ânia . . . 178
P ortret din culori de c u v in te a lese, de I.P.S. M itropolit A n t o n i e al A rd ealului 178
Sărbătorirea zile i de na ştere a Prea F ericitu lu i P ărinte P atriarh Iu stin , de Pr. Ion
B ă n â ţ e a n u ...............................................................................................................181
Tele g ra m e de f e l i c i t a r e ................................................................................................................195

V IA Ţ A B ISERIC EA SC A

L ucrările C o m itetu lu i e x e c u tiv al C o n siliu lu i E cu m en ic al B isericilor (G eneva,

4—8 februarie 1 9 8 5 ) ................................................................................................... 197
Ş edin ţa de lucru cu d ire cto rii U n ită ţii 1 *C red in ţă şi M ă rtu risire » d in cadrul
C onsiliului Ecum enic al B isericilor (G eneva, 9 feb ruarie 1985) . . . 204
M a sa rotundă cu tem a «N o i p erico le ce a m en in ţă da ru l sacru al v ie ţii. în d a ­
toririle no a stre » (M oscova, 10— 13 feb ruarie 1 9 8 5 ) ................................ 204
S im p o zio n u l «N o rd icii în Europa» (Sigtun a — Su ed ia, 19— 20 feb ruarie 1985),
de I.P.S. M itropolit A n t o n i e al A r d e a l u l u i .......................................... 208

ÎNDRUM ĂRI p a s t o r a l e

Pr. prof. N icolae N e c u 1 a, P reo tu l şi p a stora ţia în g în d irea Prea F ericitu lu i

P ărinte Patriarh I u s t i n ..........................................................................................216
Pr. prof. V asile M i h o c, N a ştere a D o m n u lu i în P a sto ra lele Prea F ericitu lu i
Părinte P atriarh I u s t i n ............................................................................................... 232

a n iv e r s a r i — ev o cări

Pr. prof. Const. C o r n i ţ e s c u, C o n trib u ţii ale Prea F ericitu lu i P ărinte P atriarh
Iustin la stu d iu l b iblic al N o u lu i T e s t a m e n t .................................................... 252
Pr. prof. Ş tefan A 1 e x e, S iin ţii P ărinţi în p re o cup ările Prea F ericitu lu i P ărinte
Patriarh I u s t i n ........................................................................................................................ 265
Prof. N ic o lae C h i ţ e s e u , P r e z e n ta 'ş i co n trib u ţia Prea F ericitu lu i P ărinte
P atriarh Iu stin în d ia lo g u l e c u m e n i c .......................................................285
Pr. prof. A le x an d ru C i u r e a, T ip a ru l, cartea şi p e rio d ic ele b ise ric eşti din
tim p u l arh ip ăsto ririi Prea F ericitu lu i P ărinte P atriarh Iu stin . . . 299
Pr. S c a rla t P o r c e s c u, P a trim o n iu l cu ltu ra l-n a ţio n a l d in M o ld o va în v iz iu ­
n ea şi preo cu p ă rile Prea F ericitu lu i Patriarh I u s t i n 311

RECENZII

D o s o f t e i , P saltirea în versu ri. E d iţie în g rijită d e N. A. U rsu, cu o p red o slo v ie

de I.P.S. M itro p o lit Iu stin M oisescu, d e D iac. C risto fo r D a n c u . . 324
 DOUĂ ACTE ISTORICE
ÎN VIAŢA NOUĂ A POPORULUI ROMÂN

In votul unanim dat de ce tăţen ii p atrie i p en tru re a le g e re a D-lui

N icolae C eauşescu ca p re şed in te al R epublicii S ocialiste R om ânia s în t
cuprinse şi dra g o ste a şi re c u n o ştin ţa iera rh ilo r, clerului şi credincioşilor
B isericii O rtodoxe R om âne în num ele c ă ro ra P rea F ericitul P ărinte Iustin
a a d resat u rm ăto a rea

TELEGRAMA

E xcelenţei Sale
D om nului N IC O L A E CEAUŞESCU
P reşedintele R epublicii Socialiste Rom ânia 1

«Îm preună cu toţi iiii patriei noastre dragi, înalta ierarhie, clerul şi
credincioşii Bisericii O rto d o xe Rom âne trăiesc astăzi clipe de suprem ă
bucurie, luînd cunoştinţă de realegerea dum neavoastră în înalta fu n cţie
de preşe d in te al R epublicii Socialiste Rom ânia. A c tu l istoric al realegerii
dum neavoastră în fruntea celui m ai înalt for de conducere din patria
noastră, co n stitu ie pentru noi, toţi fiii patriei, certitudinea îm plinirii m a ­
rilor idealuri ale poporului nostru de a trăi in pace şi cooperare cu toate
popoarele lum ii, de a m erge cu paşi hotă rîţi pe calea progresului şi a
ridicării n ive lu lu i său de via ţă m aterială şi spirituală. C instirea sinceră,
plină de în su fle ţire şi încredere pe care v-o arată astăzi ţara întreagă,
reprezintă o reînnoire a om agiului fierb in te pe care poporul îl aduce
vre d n ic u lu i şi neobositului său conducător, de nu m e le căruia se leagă
m ăreţele realizări din u ltim ii 20 de ani, perioadă care, printr-o spontană
m anifestare a c o n ştiin ţe i întregii ţări, este n um ită «Epoca Ceauşescu».
Folosim şi acest prilej p entru a vă asigura, m u lt stim a te dom nule
preşedinte, că toţi slujitorii Bisericii O rto d o xe R om âne, lu în d parte în
m od a ctiv la viaţa întregii ţări prin Frontul D em ocraţiei şi U nităţii
Socialiste, nu v o m precupeţi nici un efo rt pentru a sprijini şi de acum
încolo, cu sporită rîvnă, toate in iţia tiv e le dum neavoastră m e n ite să în ­
tărească unitatea noastră de gîndire şi sim ţire rom ânească, să ridice pe
noi trepte de propăşire m aterială şi spirituală patria noastră dragă,
Republica Socialistă Rom ânia, să apere in dependenţa şi su veranitatea
ei şi să p ro m o v eze m arile idealuri de pace, de apropiere şi de colabo­
rare în tre oam eni şi popoare».
t i u s T i N,
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
174 DOUĂ A CTE ISTORICE DIN V IA ŢA POPORULUI ROM ÂN

M om ent de im p o rtan ţă d eo se b ită în v ia ţa ţării, alegerile de d ep u ta ţi ‘i

in M area A d unare N a ţio n a lă şi în co nsiliile populare, de la 17 m artie |
1985, au ev id e n ţia t încă o d a tă în co n te x tu l dem ocraţiei n o astre u n ita ­
te a în treg u lu i popor în cadrul F rontului D em ocraţiei şi U nităţii S ocia­
liste, h o tă rîre a tu tu ro r oam enilor m uncii de a se an g a ja cu to ate fo r­
ţele în re alizarea ob iec tiv e lo r actualului cincinal şi ale celui viitor,
m enite să asigure în flo rire a co ntinuă a patriei, cre şte re a b u n ăstării
m ateria le şi sp iritu ale a m em brilor societăţii.
A leg e rile au culm inat cu m area ad u n a re po p u lară din C apitală, de
la 15 m artie, p rile ju ită 'd e în tîln ire a pre şed in telu i N icolae C eauşescu cu
re p rez en tan ţi ai c e tăţen ilo r din circum scripţia ele c to ra lă nr. 1, «23 A u ­
gust», ca re l-au propus ca n d id at p en tru ale g erile de dep u ta ţi în forul
leg islativ al ţării, cu m ii şi mii de oam eni ai m uncii din m unicipiul
B ucureşti. A ceastă, în su fleţită m anifestare ce tăţen ea scă a d at expresie
gîn d u rilo r şi sentim entelor de profundă p re ţu ire şi re cu n o ştin ţă pe care
i le p o a rtă p re şed in telu i R om âniei, locuitorii C apitalei, în treg u l nostru
popor. C u v în ta rea ro stită de pre şed in tele N icolae C eauşescu la ac ea stă
m are ad u n a re po p u lară a înfăţişat, atît prin sinteza problem elor cît şi
sub aspectul ab o rd ării an a litice a acestora, tabloul m obilizator al dez­
v o ltă rii ţării în cei cinci ani care au tre c u t de la p re ced e n tele alegeri,
perio a d ă în care oam enii m uncii au o b ţin u t re alizări re m a rc ab ile în in ­
dustrie, în ag ric u ltu ră, în cre ş te re a v e n itu lu i n a ţio n al precum şi în e x ­
tin d ere a re la ţiilo r econom ice ex te rn e ale R om âniei. în conexiune fi­
re ască cu to a te acestea s-a asig u ra t rid ica rea niv elu lu i de tra i al popo­
rului, c reştere a gradului de civilizaţie şi b u n ă sta re a în treg ii ţări. In
cu v în ta re a preşed in telu i N icolae C eauşescu au fost, de asem enea, j a ­
lo n ate p rincipalele sarcini ale etapei urm ăto a re, al că rei o biectiv re ­
zidă în d ez v o lta rea pe o tre a p ta su p erio a ră a fo rţelo r de producţie, p e r­
fe cţionarea, în continuare, a re la ţiilo r sociale şi re alizarea unei co n ­
co rd an ţe cît m ai depline în tre diferitele sectoare, rid ica rea calităţii
m uncii şi a v ieţii în to ate dom eniile econom ico-sociale. R eferindu-se la
po litica ex te rn ă a ţării, p re şed in tele N icolae C eauşescu a ară ta t că
Rom ânia a d esfăşu ra t în p erio a d a care a tre c u t de la alegerile p re c e ­
d en te o larg ă ac tiv ita te in tern a ţio n a lă , de e x tin d ere şi consolidare a
leg ă tu rilo r de p riete n ie şi co la b o rare cu alte state, a m ilitat ac tiv p e n ­
tru d ezarm are şi p en tru pace, p en tru s o lu ţio n a rea pe cale paşnică, prin
trata tiv e , a problem elor com plexe ale lum ii contem porane.
V otul de la 17 m artie a fost exprim at în baza drep tu lu i dem ocratic
al în treg u lu i n o stru popor de a p artic ip a nem ijlocit la co n d u c ere a s o ­
cietăţii, de a h o tă rî asupra destin elo r ţării. M asiva p artic ip a re la v o t
ilu stra tă prin p re zen ţa în fa ţa u rn e lo r a 15.732.095 de alegători, re p re-
zentînd 99,9% din to talu l celo r înscrişi în listele ele cto rale , a ra tă că
d em o c raţia constituie un ad e v ăr cu ră d ăcin i adînci în v ia ţa so cietă ţii
noastre, care d o v ed e şte în profunzim e an g a ja re a p len a ră a tu tu ro r
en e rg iilo r creato a re ale n aţiu n ii în so lu ţio n a rea m arilor problem e ale
ţării.
V otul dat can d id aţilo r F ro n tu lu i D em ocraţiei şi U n ităţii Socialiste,
act de suprem ă re s p o n sab ilitate cetăţen ea scă , ex p rim ă în cre d erea d e ­
plină a în treg u lu i n o stru popor în politica in te rn ă şi e x te rn ă a stătu -
 ■TE ISTO R ICE IN V IA ŢA NO UA A POPORULUI ROM ÂN 175

w .-'ezintă o no u ă şi elo c v en tă d o v ad ă a deplinei u n ităţi de gînd şi

■'^ţă a tu tu ro r fiilor ţării care şi-au m an ife sta t astfel cu în altă
---.ţă a în d ato ririi civice co n v in g e rea ferm ă că vo tea ză p en tru dez-
■ e a co n tin u ă a patriei şi afirm area ei to t m ai p u tern ic ă în lum e.
''/o tu l unanim pe care ce tăţen ii din circum scripţia ele c to ra lă nr. 1
— August» — din C ap itală l-au ac o rd at cu însufleţire p re şed in telu i
ae C eauşescu, alegîndu-1 d ep u ta t în m arele sfat al ţării, re p rez in tă
:ii în treg ii n o astre naţiuni, acordul d eplin al în treg u lu i popor, ex-
un om agiu adus a c tiv ităţii rodnice ce o d esfăşo ară în fru n te a sta-
. şi, to to d ată, g aran ţia că ob iectiv ele platform ei e le cto rale a Fron-
D em ocraţiei şi U n ităţii Socialiste, în tem eiate pe h o tă rîrile C ongre-
al X lII-lea, pe P rogram ul d ez v o ltă rii econom ico-sociale a patriei
: ' fi n ea b ătu t înfăptuite.
Dînd d o vadă de o în a ltă ră sp u n d ere cetăţen ea scă , m ilioanele de oa-
?ni ai m uncii din p a tria n o a stră au v o ta t p en tru cei care prin m unca
prin exem plul lor, oferă g aran ţia că-i vo r re p rez en ta cu cinste şi
vo tam en t în o rg a n ele p u terii de stat, că v o r acţiona cu bu n e re zu ltate
tiitru slu jirea in te re se lo r obşteşti. D esigur, ex p rim a rea v o tu lu i s-a în-
'is ca un m om ent im portant al ex e rc ită rii d re p tu rilo r e le cto rale de
:re cetăţenii patriei, d ar dialogul d in tre ale g ăto ri şi aleşi se extinde
ic o lo de cabina de v o tare, în v iaţa d e to a te zilele, un d e ideile, m ă­
rile, acţiunile d e p u ta ţilo r vo r d eveni fa p tă num ai p rin tr-o am plă par-
ripare ce tăţen ea scă la ap lica rea lor în practică, ceea ce p re supune în
ja lă m ăsură sp irit de in iţia tiv ă, în a ltă re sp o n sab ilitate , o a titu d in e ci-
:ră în a in ta tă a tu tu ro r oam enilor m uncii.
Prim a sesiu n e a celei de-a IX-a le g islatu ri a M arii A dunării N aţio-
^le, în tru n ită la B ucureşti, în zilele de 28 şi 29 m artie, şi-a consacrat
jcră rile alegerii o rganelor suprem e ale p u terii şi ad m in istraţiei de stat
: loc de fru n te situîndu-se a le g ere a p re şed in telu i ţării. S esiunea a fost
"ecedată de p len a rele com une ale C om itetului C en tra l al P.C.R. şi Con-
- iiul N aţio n a l al F.D.U.S., în ca d ru l c ă ro ra s-au an a liz at re zu ltatele a le ­
g erilo r de d ep u ta ţi în M area A d u n a re N a ţio n a lă şi în consiliile populare,
■’e la 17 m artie, şi s-au ad o p ta t p ro p u n e rile de ca ndidaţi p en tru o rg a ­
nele suprem e ale pu terii şi ad m in istraţiei c e n trale de stat, spre a fi p re ­
zentate forului leg islativ al ţării. P le n are le au ad o p ta t pro p u n e rea u n a ­
nim ă să recom ande M arii A dunări N a ţio n a le re a le g e re a în funcţia su-
nrem ă de p re şed in te al R om âniei pe se c re ta ru l g en e ral al P artidului
C om unist Român, p re şed in tele F rontului D em ocraţiei şi U nităţii S ocia­
liste, N icolae C eauşescu.
La m em orabila so lem n ita te au lu at parte, a lă tu ri de deputaţi, n u ­
m eroşi in v ita ţi — co n ducători de in stitu ţii c e n trale şi organizaţii de
m asă şi obşteşti, inclusiv ai C ultelor religioase, re p rez en tan ţi ai o am e­
nilor m uncii, p e rso n alită ţi ale vieţii ştiinţifice, c u ltu ra le şi artistice. Au
fost de faţă şefii m isiunilor diplom atice a c red itaţi la B ucureşti, precum
şi co respondenţi ai p re sei străine.
îndeplinind actul c o n stitu ţio n a l al ale g erii pre şed in telu i ţarii, M area
A dunare N a ţio n a lă l-a reales, în tr-o atm osferă de p u tern ic ă v ib raţie
p atrio tică şi în su fleţito are u nanim itate, pe se c re ta ru l g eneral al P artidului
C om unist Român, p re şed in tele F rontului D em ocraţiei şi U nităţii S ocia­
liste, N icolae C eauşescu, în în alta funcţie de p re şed in te al R epublicii
Socialiste R om ânia. F orul legislativ a îndeplinit, astfel v oinţa naţiunii
176 DOUĂ A C TE ISTO R IC E ÎN V IA Ţ A NO UĂ A POPORULUI ROM ÂN

de a în cre d in ţa pe m ai d ep a rte d estin ele ţării celui m ai v re d n ic şi stim at

fiu al ei, prim ul p re şed in te al R om âniei, N icolae C eauşescu.
R eîn v estirea D-lui N icolae C eauşescu ca pre şed in te al R epublicii
exprim ă p re g n an t în c re d e re a n estră m u ta tă a în treg u lu i no stru popor în
co n d u c ăto ru l în ce rca t al statu lu i, re p rez in tă o consfinţire a m arilor
re alizări obţin u te p în ă acum şi to to d ată chezăşia îm plinirilor v iito a re,
e c h iv aleaz ă cu a n g a jam en tu l solem n de a-1 urm a cu cred in ţă şi d e v o ­
tam ent, în strîn să u n itate, în m ăre aţa operă de edificare a noii so cietă ţi
pe p ăm întul rom ânesc.
P rintr-o fe ricită coincidenţă, desfăşu ra rea acestui ev enim ent m e­
m orabil a a v u t loc în m om entul în care în trea g a ţa ră a om agiat, cu
sim ţăm inte de ale asă p re ţu ire, îm plinirea a două decenii de cînd, prin
v o in ţa poporului, p re şed in tele N icolae C eauşescu a fost ales în suprem a
funcţie de stat. D ouă decenii care s-au în tip ă rit în inim i şi în conştiinţe
şi, deopotrivă, în paginile m arii c ă rţi de istorie a neam ului, dre p t anii
în care ţa ra a s tră b ă tu t un drum lung, de am ple şi profunde tra n s fo r­
m ări înnoitoare. T oate înfăptuirile p o porului rom ân din perio a d a u lti­
m ilor două decenii sînt profund leg a te de co n trib u ţia h o tă rîto a re a
pre şed in telu i N icolae C eauşescu la fu n d a m e n tare a re a lis tă a p ro g ram e­
lo r cu p riv ire la d ez v o lta rea econom ică a ţării, în flo rire a co n tin u ă a
ştiin ţei, în v ă ţăm în tu lu i şi culturii, p erfec ţio n a rea dem ocraţiei, afirm a­
re a p u tern ic ă a p erso n a lită ţii um ane. P reşe d in te le N icolae C eauşescu
este de asem enea c tito ru l politicii e x te rn e rom âneşti, a p ă răto ru l n e în ­
fric at al dre p tu lu i sac ru al p o p o arelo r la in d ep e n d en ţă şi su v eran itate
n aţio n ală , la d e z v o lta rea econom ico-socială liberă, p rom otorul co nsec­
v en t al înţelegerii, c o la b o rării şi cooperării în tre to a te naţiunile, al c a u ­
zei n obile a păcii.
R eale g ere a p re şed in telu i N icolae C eauşescu a trez it un larg ecou
în rîndul opiniei publice rom âneşti, precum şi peste hotare. S em nifica­
tiv e şi em oţionante p rin v ib ra ţia lor p atriotică, sîn t nu m ero a sele te le ­
g ram e p rin interm ediul c ă ro ra colectivele de m uncă din u n ităţi ec o n o ­
m ice şi so cial-cu ltu rale, fo ru rile ce n trale şi locale, conducerile m in iste­
relor, ju d eţelo r, org a n iz aţiilo r de m asă şi obşteşti, re p rez en tan ţii C ul­
telo r, l-au fe lic ita t călduros pe p re şed in tele N icolae C eauşescu, dînd o
în altă ap recie re efo rtu rilo r n e o b o site pe care le d ep u n e în înfăptuirea
m ăreţei opere de rid ica re a p atrie i pe noi trep te de d ezvoltare. Cu a c e ­
laşi p rilej i s-au a d resat m esaje de felic ita re din p a rte a a num eroşi şefi
de state şi gu v ern e, co n ducători ai u nor organism e in tern a ţio n a le , p e r­
so n alităţi ale v ieţii publice din lum e.
In cadrul solem nităţii în v estitu rii, p re şed in tele N icolae C eauşescu
a p rim it în sem nele p re zid en ţiale şi de com andant suprem al F o rţelo r
A rm ate ale R.S.R. şi a rostit, cu m îna pe C onstituţie, ju răm în tu l pe care
l-a consfinţit prin sem nătură.
în discursul solem n ro s tit de la în a lta trib u n ă a prim ei sesiuni a
celei de-a IX -a leg islatu ri a M arii A d u n ă ri N aţionale, cu p rileju l re în -
v estirii în funcţia suprem ă în stat, p re şed in tele N icolae C eauşescu a
ad resat cele m ai calde m u lţum iri în treg u lu i popor rom ân, care a optat
p rin v o tu l de la 17 m artie, p en tru p rogram ul p re zen ta t de F ro n tu l D e­
m ocraţiei şi U nităţii S ocialiste, program baz at pe h o tărîrile C ongresului
al X lII-lea, pe D irectivele privind d ez v o lta rea econom ico-socială a
Rom âniei în p erio a d a 1986— 1990 şi, în persp ectiv ă, pînă în anul 2000.
DOUA A CTE ISTO R IC E ÎN V IA ŢA NO UA A POPORULUI RO M AN 177

De la trib u n a M arii A d u n ă ri N aţionale, p re şed in tele N icolae C eauşescu

a asig u ra t poporul rom ân, pe cei 369 de dep u ta ţi ai forului leg islativ al
;arii că şi în v iito r v a face to tu l p en tru a-şi îndeplini în cele m ai bune
condiţii în alta ră sp u n d ere în cre d in ţa tă, subliniind că n -a av u t şi nu v a
av e a ţel m ai în alt decît s lu jirea in te re se lo r n aţiu n ii rom âne, cauza co­
lab o ră rii şi păcii. A rătîn d că ac tiv ita te a ac tu alei leg islatu ri coincide cu
o eta p ă no u ă de d ez v o lta re a ţării, p re şed in tele N icolae C eauşescu a
în făţişat p rincipalele direc ţii de ac ţiu n e v iito a re, obiec tiv e le ese n ţia le
din ac est ultim an al cincinalului şi din cincinalul urm ător, ad resînd o
în su fleţito are chem are tu tu ro r oam enilor m uncii din p atria n o a s tră de
a-şi m obiliza energiile, de a-şi uni p u terile, de a-şi înzeci efo rtu rile
c reato a re, de a-şi pune p rice p erea, com petenţa şi elanul lor co n stru c tiv
in slu jb a p rogresului şi dez v o ltă rii p atrie i. în u ltim a p arte a discursului
solem n, p re şed in tele N icolae C eauşescu s-a re ferit la po litic a ex te rn ă a
ţării, la problem ele cu ca re se confruntă azi om enirea. O d a tă m ai m ult,
prin glasul preşed in telu i său, R om ânia şi-a re afirm a t v o ca ţia sa de pace
şi colaborare, de a m ilita şi în co ntinuare, cu ac ee aşi h o tă rîre şi s tă ­
ruinţă, p en tru ca să trium fe id ea lu rile cele m ai nobile ale p opoarelor,
pen tru ap ă ra re a d re p tu rilo r fu n d a m e n tale ale ac esto ra la v iaţă, la
pace, la ex isten ţă de sine stă tă to a re , p e n tru ca pe p la n e ta n o astră să se
in sta u re ze un clim at de d estin d ere, în ţeleg e re re cip ro c ă şi colaborare,
singurul în m ăsu ră să confere condiţii propice lib ere i d ezvoltări a n a ­
ţiunilor, v a lo rific ării depline a geniului lor co n stru c tiv , dez v o ltă rii n e ­
în treru p te a m arilor cuceriri ale gîn d irii creato a re a um anităţii.
D upă a le g ere a m em brilor C onsiliului de Stat, (p o triv it C onstituţiei,
pre şed in tele R epublicii este şi p re şed in te al C onsiliului de Stat), a p ri­
m ului m inistru al gu v ern u lu i şi a m em brilor g u v ernului, a m em brilor
T ribunalului Suprem şi a p ro c u ro ru lu i general, care au depus în ain tea
p re şed in telu i ţării ju răm în tu l de c red in ţă şi dev o ta m e n t fa ţă de Rom ânia,
şi a desem nării com isiilor perm a n en te ale M arii A dunări N aţio n a le , în
cadrul sesiunii au fost a d o p ta te apoi im p o rtan te m ăsuri v izînd bunul
m ers al a c tiv ităţii econom ico-sociale.
T re cîn d u -se la u ltim ul pu n ct înscris pe ord in ea de zi, s-a adoptat
«A pelul M arii A d unări N a ţio n a le a d re s a t S ovietului Suprem al U niunii
S ovietice, C ongresului S ta telo r U nite ale A m ericii, p a rla m en telo r din
to ate ţările eu ro p en e şi C apada», care re le v ă n ec esitatea de a se a c ­
ţiona, în tr-u n spirit de în a ltă re sp o n sab ilitate , p en tru o p rire a ac tu alu lu i
curs p ericulos al eve n im e n telo r in tern a ţio n a le , p en tru p ro m o v area
ferm ă a unei politici de d estin d ere, dezarm are, co la b o rare şi pace.
P ăşind în tr-o n o u ă leg islatu ră , de fapt în tr-o nouă eta p ă de ro d n ice
îm pliniri, în tem eiată pe co n lu c rarea a c tiv ă în tre ale g ăto ri şi deputaţi,
pe co n v in g e rea că m unca tu tu ro r ce tăţen ilo r, fă ră d eosebire de n a ţio ­
n alitate, co n stitu ie cea m ai de p re ţ a v u ţie n aţio n ală , baza tu tu ro r p re ­
facerilor din s o cieta te a n o astră , în treg u l popor, adînc în su fleţit de c a l­
dele îndem nuri ale p re şed in telu i N icolae C eauşescu, este ferm h o tă rît
să confere noi dim ensiuni u riaşe i o pere de co n stru c ţie desfăşu ra te pe
pam întul R om âniei, să în alţe p a tria pe culm i to t m ai în alte de p ro g res
şi civilizaţie.
REDACŢIA
 PREA FERICITUL PĂRINTE PATRIARH
Dr. IU ST IN M OISESCU
LA 75 DE ANI DE VIAŢĂ

Dr. IUSTIN MOISESCU,

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROM ÂNE

Cu prilejul celei de a 75-a aniversări a zilei D um nea­

voastră de naştere, vă adresez calde felicitări şi cele mai
bune urări de via tă îndelungată, m u ltă sănătate, p utere de
m uncă şi fericire.

NICOLAE CEAUŞESCU,
SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN,
PREŞEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

PORTRET DIN CULORI DE CUVINTE ALESE

Omagiu la împlinirea vîrstei de 75 ani

a Pfea Fericitului Patriarh Iustin

N ă scu t la sfîrşitul prim ului deceniu al secolului nostru, cel care

av e a să fie al p atru le a p a tria rh al B isericii O rto d o x e R om âne, P rea
F ericitul Iustin M oisescu s-a form at şi a av u t de p arcu rs de-a lungul
cclor 75 de ani pe care îi sărb ăto rim acum , ani de m ari bucurii şi de
m ari dureri, bucurii şi d u re ri p erso n ale, ca şi bucurii şi du re ri ale ţării,
care nu î-au răm as străine. S tudii în ţa ră şi în s tră in ă ta te (A tena, S tras-
sbourg), p ro feso ra t la V arşovia, la S uceava şi la B ucureşti, două ră z­
boaie m ondiale, în cel dintîi pierzîndu-şi tatăl, m are a U nire din 1918,
dezastru l din 1940, elib erare a din 1944, tran sfo rm ările re v o lu ţio n are
carc? i-au urm at, au fost frărnîntări de m are in ten sita te prin ca re a tr e ­
cu! cu curaj, cu p rice p ere şi speranţă, dăltuindu-şi un chip in terio r to t
atît de robust şi de frum os ca şi cel dinafară.
Din prim a tin e re ţe p în ă în zilele acestea, im presia pe care o face
celor care îl cunosc de d ep a rte şi de aproape, m ai de m ult sau de ieri,
este aceea de om sigur pe sine, care ştie ce v re a şi ce face, ca re nu lasă
loc întîm plării în v ia ţă şi în a c tiv itatea sa. Pare un ste ja r p u tern ic pe
care nim ic n u -1 p o ate clinti şi care este ceea ce este, pentru că asta tre ­
buie să fie. Nu are com plexe de om «ajuns» şi nim ănui nu-i trec e prin
A X IX E R S Ă R I 179

cap să-şi im agineze că ar fi pu tu t fi acum a ltce v a d ec ît este. P are născ u t

P atriarh.
In to t ce în trep rin d e şi în re la ţiile cu alţii se sim te de în d ată p a siu ­
n ea ex a ctităţii, pe ca re d esigur şi-a c u ltiv at-o în anii în care ex e rsa cu
m igală exegeze n o u -testa m e n tare . T rim ite şi azi, din m em orie, la tex te
din to a tă S criptura, cu in d icarea lo cu rilo r precise şi a e x p resiilo r o rig i­
nale, greceşti. R espinge apro x im a ţia şi p rip eala. P en tru p re ciza rea unui
cu v în t sau a unei date, chiar d acă nu e e s e n ţia lă p en tru discuţie, tri­
m ite după cărţi şi enciclopedii şi ca u tă singur în ele, şi nu se lasă pînă
nu găseşte. Ştie în to td e au n a unde să caute.
P aradoxal, pasiu n ea ex a ctităţii şi a am ănuntului nu-1 face to tu şi să
se p iard ă in lu cru rile m ici, pierz în d u -le din v ed e re pe cele m ari. Dim ­
p o triv ă, trec e peste lu cru rile m ici ca u n com andant care v ed e arm ata,
d u nastu rii de la v esto an e. Se o rien te ază du p ă jalo an e m ari, cu alu ră
de con d u c ăto r obişnuit să nav ig h e ze sigur de sine şi de drum ul pe care
m erge. In sp iră ac est sen tim en t şi tu tu ro r celor d in ju ru l său. în to td e a u n a
ştie m ai m ulte lu cru ri d ec ît ai crede şi d ec ît arată.
N u e isp itit de orgolii m ărunte, de cele m ai m ulte ori oferindu-şi,
cu s u p erio a ră discreţie, m ai ales satisfac ţii in terio are, cu care nu-i place
să fie surprins. F lo area d iscreţiei şi d e lic a te ţe a cu ca re îşi adm inistrează
bucuriile sînt la D însul sem ne ale u n ei p u rităţi a se m ă n ăto are albului
im aculat al în g ere ştilo r straie p atria rh ale. Ii re p u g n ă to t ceea ce e
zgom otos, te a tra l, căutat, ţipător. In a d ecv a ţiile estetice îi su p ără ochiul
pre te n ţio s şi spiritul obişnuit să citea scă, preţios, n u an ţe le . A c easta
n u -1 izolează în să şi n u -1 d ep ă rtea ză de cei ca re nu ştiu nim ic nici de
estetică, nici de n u anţe. Ia oam enii aşa cum sînt şi se a p le acă spre n e ­
v oile lor cu in tere s nea şte p tat. N e aştep tat, p en tru că p are distant, dar
se d esc o p eră a p ro p ia t şi cald. M ai asp ru e cu cei care se pretind a fi,
ceea ce nu do v ed e sc a fi. Dar şi ac esta e m ai m ult un ex e rciţiu interior,
în forul în care îşi rîn d u ieşte ie ra rh ia v alorilor. Se străd u ie şte să fie
P ărin te cu toţi.
C înd te-ai a ştep ta să fie m ai n e rece p tiv , socotindu-ţi problem a n e ­
im portantă, tocm ai atunci e m ai atent. Ştie că d u re rea fiec ăru ia e im ­
p o rtan tă . C înd te aştepţi să pedepsească, şi cînd ex istă m otive de p e ­
deapsă, deo d a tă se deschide în El un re so rt de adîncă în ţeleg e re şi de
com pătim ire om enească. Şi iartă. Şi ch iar atu n c i cînd nu are în co tro şi
treb u ie să aprobe o p ed e ap să c e ru tă de can o an e şi de canonişti, n ici­
o dată nu p ro n u n ţă sen tin ţe defin itiv e şi pe v iaţă. Lasă p o rtiţe de în ­
d re p ta re şi de re ab ilita re. E in tratab il în să atunci cînd i se pro p u n e să
se ignore leg islaţia b iseric easc ă şi canoanele. Să fie îndulcite, dacă e
posibil, da, d ar să fie călcate, în nici u n caz ! R înduiala biseric easc ă tr e ­
buie p ă s tra tă cu sfinţenie.
îşi ap ă ră colaboratorii, deşi e ca un p ărin te care ştie că nu e p e d a ­
gogic să-ţi ră sfeţi copiii. Dar să nu se atin g ă cin e v a de ei. Pe cei slabi
îi ocroteşte. Pe ceilalţi îi pune la lu cru şi îi u rm ăreşte cu exigenţă,
chiar şi atunci cînd p are că-i ignoră. N u lasă nici un lu cru la jum ătate.
Un lu cru n e iz b u tit azi, treb u ie izbutit m îine. Un plan de construcţii cu
lipsuri astăzi, îşi v a găsi m îine soluţia. Nu-1 izb u teşte unul, va fi d at a l­
tuia. Să nu ne grăbim ! Şi să nu ne m ulţum im cu prim a so lu ţie ca re ni
 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNA

se prezintă. N u lasă din m înă o idee pe ca re a ap u c at a şi-o contura. O

u rm ăreşte cu p ers e v e re n ţă dem nă de sta tu ra lui m a jestu o asă neo b işn u ită
cu eşecul, cu p ierderea. C eea ce şi-a propus treb u ie să realizeze, pentru
că în to td e au n a ceea ce-şi pro p u n e e bine gîndit şi are în m intea sa ju s ­
tificări absolute.
A şa îl ştiu cei care i-au fost elevi — şi aproape to t clerul din ţa ră
ajuns la a doua v îrstă, a tre c u t prin m îinile sale — şi aşa l-am cunoscut
toţi, fie la cîrm a M itropoliei A rdealului, fie la cea a M oldovei şi S u­
cevei, fie la cîrm a B isericii O rto d o x e R om âne, începînd din 1977. în
anul viito r — 1986 — va treb u i să-l sărbătorim din nou, căci va îm ­
plini 30 de ani de arh ie rie, o în d elu n g ată slu jire a Bisericii, timp în
care a fost, chiar şi cînd nu era P atriarh, d eschizător de drum uri în
orien ta rea Bisericii, atît în v ia ţa in tern ă , cît şi în a re la ţiilo r in te rn a ţio ­
nale b isericeşti, Se p o ate spune, fără ex ag erare, că P rea F ericirea Sa
a fost arh ite ctu l ac esto r noi orientări.
Să ne aducem am inte că a fost p rin tre fondatorii C onferinţei Bi­
sericilor Europene şi m em bru în co n ducerea ei p înă la u rc are a pe
tro n u l p atriarh al, cînd s-a re tra s p en tru a lăsa locul altora.
S ă ne aducem am inte că a fost co n d u c ăto ru l d ele g aţiei care a
ho tă rît in trarea B isericii n o a stre în C onsiliul E cum enic al B isericilor,
în 1961, la A d u n a rea g en e rală de la N ew Delhi, şi că de atunci şi p în ă
în 1977 a fost m ere u ales în C om itetul ce n tral al acestei organizaţii
ecum enice m ondiale.
Să ne aducem am inte că a fost p rin tre m em brii fondatori ai C on­
ferinţei C reştine p e n tru P ace şi m ilitant p înă azi p en tru pace şi în ­
frăţire între oam eni şi popoare.
M ulţi v o r fi u ita t de n u m ero a sele sale că lăto rii în străin ă ta te,
cînd ţa ra trec ea prin n ecazuri m ari — inundaţii, cutrem ur — , şi cînd a
obţinut a ju to are su b stan ţiale p en tru cei răm aşi fără adăpost şi fără
m inim um -ul n ecesar. Să nu uităm to ate acestea.
Să nu uităm nici nu m ero a sele sale că lăto rii c ă tre rom ânii sta b i­
liţi peste hotare, p înă d ep a rte în A m erica şi pe alte continente, păs-
trîn d cu ei leg ă tu ri sfinte, bazate pe dra g o ste şi încredere. A stăzi în ­
şirăm num ărul m are de p aro h ii m isionare, dar tîn ă ra g e n e raţie trebuie
să ştie că P rea F ericirea Sa este in iţia to ru l în fiin ţă rii lor, pe vrem ea
cînd a vorbi despre ac tiv ita te a ex te rn ă a B isericii O rtodoxe Române,
însem na a vorbi de ac tiv ita te a m itropolitului M oldovei şi Sucevei,
Iustin M oisescu. R elaţiile n o a s tre ex te rn e bisericeşti sînt şi azi pe un
bun făgaş, sînt re la ţii de p riete n ie şi colaborare, dar ele au fost puse
pe făgaş de P rea F ericirea Sa.
Se cade să ne am intim de to ate ac estea acum , la a c ea stă an iv e r­
sare a frum oasei v îrs te de 75 ani. Cei vechi so coteau că num ărul a n i­
lor descoperă cît de m ult te iu b eşte Dum nezeu ! Cu îm plinirea v îrstei
de 75 ani ne aflăm însă d o ar la o e ta p ă ca re pe P rea F ericirea Sa îl
g ăse şte în plină v ig o are şi săn ă ta te, om al acţiunii şi al speranţei Bi­
sericii n o astre în îm plinirea m isiunii ei m în tu ito are şi a înd ato ririlo r
ei p atriotice.
A v en it la B ucureşti de la Iaşi, după 20 de ani de p ăsto rire a unei
Eparhii m ari, cu preoţi m ulţi, cu biserici num eroase, cu m inunatele şi
ASIVERSĂRI 181

n e în tre cu tele ei m înăstiri — m onum ente istorice şi de a rtă ale ţării.

C ine le-a văz u t înainte de 1957 şi le re v ed e azi, le găse şte înnoite, re a ­
duse la frum useţea cea dintîi, în care le-au c tito rit voievozii, vlădicii
51 poporul credincios din trec u tu l nostru. A ni de-a rîndul, m itropolitul
Iustin M oisescu ş-a co n sa cra t acestei opere de re sta u rare, unice în
istoria noastră, rectitorindu-ie.
A v en it la B ucureşti cu re p u ta ţie de arh ite ct şi de constructor. E
gata să-şi reia pasiunea şi aici, punînd p iatră de gînd p este p iatră de
gind, şi e sigur că nu-şi v a da răgaz p în ă cînd ceea ce a im aginat nu va
că p ăta co n tu ru ri m ateria le şi pînă nu-şi va v ed e a plan u rile realizate.
P erseverent, precum s-a dov ed it în to ate, fără îndoială va izbuti, p en ­
tru că gindul e dintre cele m ai scum pe inim ii sale de profesor de T eo ­
logie şi de m are ecum enist al vrem ii. De altfel, în v ă ţăm în tu l şi d o tare a
lui cu in strum ente ad e cv a te de lucru i-a fost p erm an en t una dintre
pre o cu p ările prioritare. P en tru stu d en ţi a in iţia t colecţiile de trad u c eri
din Sfinţii P ărinţi, pe care g en e raţii în treg i pînă acum treb u ia u să-i
citească num ai în limbi străine, atîta cît pu tea u să-i citească ! P entru
m area m a jo ritate răm îneau inaccesibili. în v ă ţa u despre Sfinţii P ărinţi,
d ar nu in trau n icio d ată în o perele lor propriu-zise. Şi s-a v ăzut că T eo ­
logie ad e v ăra tă n-au pu tu t face decît aceia care s-au p utut adăpa din
a cest izvor au te n tic şi au to riz at al O rtodoxiei. A şa şi-a scris şi P rea
F ericirea Sa o p era teologică, avînd, ca puţini alţii, acces d irec t la
surse, în lim ba originală, desă v îrşin d u -şi studiile teologice, p în ă la
titlul suprem , în acea A ten ă în ca re a p re d ic at Sfîntul P avel şi au s tu ­
diat Sfinţii Ioan G ură de A ur şi V asile cel M are.
în lim bajul biblic ex istă o ex p resie : «Nu sînt graiuri, nici cuvinte».
Se p o triv eşte s-o folosim astăzi. N u s în t graiuri, nici cu v in te care să
poată înm ăn u n ch e a to ate la tu rile p erso n alită ţii şi activ ităţii P rea
F ericitului P atriarh Iustin. Am ales doar c îtev a d in tre ele, m enite să-i
măsoare- cît de cît chipul uriaş, ac ea stă întocm ire arm onioasă de b ărb at
bisericesc din fru n te a B isericii O rtodoxe Române.
F olosind culori din cuvinte alese, am sch iţat acest p o rtre t p ro v i­
zoriu, p o rtre t de popas, la 75 de ani, în tim p ce P rea F ericirea Sa trec e
m ai d ep a rte cu inim a şi cu gîndul tîn ăr, în că rca t de plan u ri şi speranţe,
spre noi îm pliniri şi desăvîrşiri, spre alţi m ulţi şi fericiţi ani, pe care îi
dorim din inim ă în slujba B isericii n o a stre străm oşeşti şi a p atriei.

t ANTONIE,
MITROPOLITUL ARDEALULUI
 SĂRBĂTORIREA ZILEI DE NAŞTERE
A PREA FERICITULUI PATRIARH DR. IUSTIN MOISESCU

La 5 m artie 1985 în tre a g a B iserică O rtodoxă R om ână a sărb ăto rit

îm plinirea a 75 de ani de v ia ţă ai vre d n ic u lu i ei în tîis tă tă to r, P rea
F ericitul P atriarh Iu stin M oisescu.
A cest m ăreţ şi lum inos popas an iv e rsar ne oferă nouă tu tu ro r slu ­
jito rilo r şi fiilor B isericii O rtodoxe R om âne strălu c itu l p rilej de a aduce
om agiul n ostru de d ragoste, re sp ect şi a le asă cinstire — acum , la îm ­
plinirea celor şapte decenii şi ju m ătate de v ia ţă —■ ac elu ia care v e ­
g h ea ză n e în c etat la cîrm a destin elo r sp iritu ale ale credincioşilor o rto ­
docşi rom âni. M om entul a c esta sărb ăto resc ne d ă fe ricita ocazie de a
ne uni gîn d u rile şi inim ile în faţa B unului Dum nezeu, C ăruia să-I m u l­
ţum im că B iserica n o astră străm o şea scă are astăz i în fru n te a sa o p e r­
so n alitate de dim ensiuni ecum enice, pano rto d o x e , p an c reştin e şi pan-
um ane, cu n o sc u tă în în tre a g a lum e, u n m are erudit, în ze strat de D um ­
nezeu cu alese ca lită ţi in telec tu a le , m orale şi fizice, d o tat cu m ultă
p u tere de lucru, cu u n deo seb it sim ţ al dreptăţii, al binelui şi al a d e v ă ­
rului. P rea F ericirea Sa s-a do v ed it în to td e au n a a fi un b ă rb a t chibzuit,
cum pănit şi e c h ilib ra t în ac ţiu n ile sale şi în to a tă ac tiv ita te a sa pasto ra lă
şi patriotică, pusă cu gen e ro zitate în slu jb a B isericii şi a p atrie i noastre,
om ul ales care p ăstre a z ă în inim a sa de arh ip ă sto r o p re ţu ire d eo se b ită
o dra g o ste fierbinte fa ţă de ierarhi, p re o ţi şi credincioşi, şi fa ţă de toţi
c e tăţen ii p atriei n o astre .
In istoria B isericii O rto d o x e R om âne ex istă p erso n alită ţi iera rh ice
de p re stig iu care, prin fo rm a ţia lor teo lo g ică şi prin ale asa lo r tră ire
spirituală, au re u şit să se im pună în epoca în ca re au tră it şi au activat.
Sîntem convinşi pe deplin că o asem enea p erso n a lita te care s-a im pus
în co n tem poraneitate, pe m ultiple planuri, este cea a P rea F ericitului
P atriarh Iustin.
La fo rm a rea proe m in e n te i sale p erso n alită ţi a c o n trib u it în prim ul
rînd m ediul fam ilial din ca re se tra g e şi apoi ale asa sa p re g ătire in te le c ­
tu ală d o bîndită atît în ţa ră cît şi în s trăin ă ta te, în cu n u n a tă cu o b ţin e­
rea docto ra tu lu i în T eologie în dom eniul stu d iilo r biblice.
Ca profesor u n iv e rsita r P rea F ericitu l P atriarh Iu stin a fost un
cadru didactic de elită, d a to rită b o g ate lo r şi tem ein ice lo r sale cunoş­
tin ţe biblice şi patristice, publicînd v alo ro a se studii care au co n stitu it
după ac ee a a d e v ă ra te lu cră ri de re ferin ţă în s p e c ia lita te a studiilor
biblice.
In anul 1956 p ro feso ru l u n iv ersitar Iustin M oisescu u rc a pe tre a p ta
su p e rio a ră a în altei iera rh ii bisericeşti, d ev enind m itropolit al A rd e a ­
lului, iar după ap roape un an, m itropolit al M oldovei şi S ucevei. Sub
cum pănita şi în ţelea p ta sa arh ip ă sto rie de p este douăzeci de ani M i­
tro p o lia M oldovei şi S ucevei în scrie pagini de glorie n ep ie rito a re în
to ate sferele v ieţii religioase şi n aţionale, care au lăsat p uternice urm e
în am intirea şi conştiinţa cred in cio şilo r şi pre o ţilo r m oldoveni, dînd d o ­
v ad ă de în a ltă com petenţă şi o larg ă ex p e rien ţă, s îrg u in ţă şi h ărnicie
în co nducerea turm ei pe ca lea m întuirii, de clarviziune şi de patriotism
înflăcărat.
 183

i ale g ere a şi în tro n izarea sa ca P atriarh al B isericii O rtodoxe

cu ap ro ap e opt ani în urm ă, P rea F ericitu l P ărin te Iustin, sta-
i cuvînt şi în faptă, stăp în it de o to ta lă dăru ire în m ăre aţa
'■> slujire a B isericii şi a patriei, a început o nouă eta p ă în gran-
sa ac tiv itate, de a c ea stă d ată p re lu în d cîrm a d estin elo r în treg ii

isericii, ca p reşedinte al S fîntului Sinod. G rija p en tru binele B isericii

-a făcut sim ţită în to ate s ec to a re le de ac tiv itate, atît ale P atriarh ie i
".omâne în general, cît şi ale A rhiepiscopiei B ucureştilor în m od special,
care o conduce în ca lita te de M itropolit al U ngrovlahiei şi A rhiepiscop
B ucureştilor. Pe la tu ră g o sp o d ăreasc ă s-a do v ed it un n e în tre c u t în ­
drum ător şi ate n t c h iv e rn isito r al tu tu rtfr celor de treb u in ţă în d esfă­
şurarea m uncii ad m in istrativ e şi pro d u c tiv e . Pe de altă parte, prin
lare a colecţie de trad u c eri din Sfinţii P ărin ţi pe care a iniţiat-o, Prea
F ericitul P atriarh Iustin a re v ita liz at scrisul şi gîn d irea teo lo g ică ro m â­
nească, şi prin a c ea sta în săşi v ia ţa şi tră ire a creştin ă ortodoxă. Apoi,
a c tiv itatea ecum enică a B isericii n o astre îşi p rim eşte un nou suflu, şi
putem afirm a fără p u tere de tăg a d ă că face p arte din program ul său de
:ucru. Pe te re n p asto ral-duhovnicesc, P rea F ericitu l P atriarh Iustin s-a
Îngrijit cu inim ă de p ărin te de clerul şi credincioşii B isericii, cu m ultă
în ţelepciune şi ta c t pastoral, cu b u n ăta te şi iubire de oam eni, îndem -
nîndu-i în to ate ocaziile la bună co n v ie ţu ire , la pace, iubire, în tra ju ­
torare, fră ţie ta te şi m ilostenie, după pilda M în tu ito ru lu i n o stru Iisus
H ristos.
In ac elaşi timp, P rea F ericitu l P atriarh Iu stin este s tăp în it n ec o n ­
ten it de o în flăc ăra tă d ra g o ste de ţa ră şi popor, de un cald şi viguros
184 BISERICA ORTODOXĂ ROM ÂNĂ

patriotism în sp iritu l în ain taşilo r săi, id en tificîn d u -se cu cele m ai m ari

idealuri ale trecutului, cu cele m ai nobile opţiuni ale p re zen tu lu i şi cu
cele m ai tem erare năz u in ţe de v iito r ale p o porului nostru.

P o triv it h o tă rîrii S inodului perm a n en t al B isericii O rtodoxe

Rom âne, în ziua de 3 m artie 1985, Dum inica O rtodoxiei, s-a s ărb ăto rit
la C entrul p a tria rh a l cea de-a 75 an iv e rsare a zilei d e n a şte re a P rea
F ericitului P atriarh Iustin M oisescu.
A cest m ăreţ popas an iv e rsa r a în cep u t prin slu jirea Sfintei L itur­
ghii să v îrş ită în C ated rala p a tria rh a lă de către I.P.S. M itro p o lit N esto r
al O lteniei îm preună cu P.S. Episcop Eftim ie al R om anului şi H uşilor,
şi cu P.S. Episcop R om an Ialom iţeanul, v icarul A rhiepiscopiei B ucureşti­
lor, în c o n ju ra ţi de un ales sobor de p re o ţi şi diaconi.
A u asistat m em brii S fîntului Sinod al B isericii O rtodoxe Române,
vicarii adm inistrativi, d irec to rii, consilierii p atria rh ali ai A d m in istraţiei
P atriarh ale şi ai A rh ie p isc o p iei B ucureştilor, profesorii u n iv ersitari
o n o ra ri şi activi, d o cto ra n zi şi stu d en ţi teologi, n um eroşi credincioşi.
La m om entul rînduit, I.P.S. M itro p o lit N esto r al O lteniei, —■ în
num ele m em brilor S fîntului Sinod şi al tu tu ro r celo r de fa ţă — , a rostit
un în ălţăto r cu v în t în ca re a o m agiat v iaţa, opera şi ac tiv ita te a P rea
F ericitu lu i P atriarh Iustin, cu v în t pe care îl inserăm în rîn d u rile
ce u rm ează :
« S trălucită şi b in e c u v în ta tă să rb ă to rire s ăv îrşe şte astăz i B iserica
n o astră !
P răznuim sfînta şi m are a D um inică a O rtodoxiei. în faţa ochilor
m inţii n o astre se în făţişea ză afirm area orto d o x ă despre cultul sfintelor
icoane şi afirm area ad e v ăru lu i de v ia ţă creştină.
S ărbătorim D um inica ecum enică a O rtodoxiei, sărb ăto rim şi O rto ­
doxia rom ânească, astăzi condusă cu ale asă v re d n ic ie de P rea F ericitul
P ărin tele n o stru Dr. Iu stin M oisescu, P atriarh u l B isericii O rtodoxe
R om âne — de la a cărui b in ec u v în ta tă n a ş te re an iversăm acum , cu
inim i înflorite de bucurie, îm plinirea a 75 de ani plini de rodnicie p en ­
tru sfînta n o astră B iserică !
Jm nografia zilei ne a ra tă că acum m are bu cu rie e x istă peste tot,
căci s trălu c irea d reptei c red in ţe lu m in e a z ă ! B iserica este îm podobită cu
frum useţea sfintelor icoane şi cu u n itatea d re p tm ă rito rilo r creştini d ă ­
ru ite de D um nezeu. D reaptă slăvire, d re ap tă credinţă, co n tin u itate n e ­
în treru p tă cu trad iţia apostolică, prin S inoadele ecum enice, prin Sfinţii
Părinţi, cred in ţa ta re a B isericii neîm p ărţite din prim ul m ileniu : ac ea sta
este O rtodoxia ro m ân e asc ă,!
De ap roape un deceniu, la cîrm a în ţelea p tă a O rtodoxiei rom âneşti
se găse şte În tîistă tăto ru l, s tra jă neobosită, că lău ză p u rtîn d făclia,
p u ru rea ap rin să şi lum inînd «în to a tă casa», P rea F ericitu l P atriarh
Iustin, astăzi sărb ăto rit solem n, sinodal, obşteşte, aici în C atedrala
p atria rh ală.
Prea Fericirea V oastră,
In num ele Sfîntului Sinod, al clericilor, al tu tu ro r d re p tm ă rito rilo r
creştini, al celor care din b in e c u v în ta te pricini nu s în t de faţă, al tu tu ­
i\ . ■RSÂR1 185

ror i'.ilor duhovniceşti din ţa ră şi de peste h o tare, îngăduiţi-ne, cu pri-

ac estei in au rite aniversări, să aducem prinosul n o stru sm erit de
^ "d, sim ţam int şi cuvînt, ca nişte ram uri de m ăslin înflorite, p rin ci­
palele od ră sliri-în făp tu iri din v iaţa şi ac tiv ita te a atît de bo g ata a P rea
Fericirii V oastre, îm pliniri bisericeşti, p atrio tice, iren ic e şi ecum enice,
s^r-j bucuria, sp o rire a lă u n trică şi în v ă ţă tu ra n o a s tră a tuturor.

De la înălţim ea an iv e rsării de astăzi şi de pe a c ea stă m inunată co­

lină din inim a C apitalei n o astre , ce rce tîn d cu gîn d u l în trecut, ne oprim
!a începutul v erii anului 1977, anul de cînd cîrm uiţi cu în ţelepciune Bi­
serica O rto d o x ă R om ână. Tim p de douăzeci de ani m ai în ain te aţi fost
ierarh de re cu n o scu t pre stig iu al B isericii noastre. M ai în ain te de
aceasta, timp de alţi ap roape douăzeci de ani, e raţi ilustru profesor u n i­
versita r de Teologie în ţa ră şi în s tră in ă ta te — to a te ac estea urm înd
celorlalţi apro x im a tiv douăzeci de ani de în v ă ţă tu ră şco lară şi ac ad e­
m ică, in stru ire m u ltilaterală şi d esă v îrşire a culturii teologice, în ţară,
in G recia, în F ranţa. A şadar, v irs ta bu cu riilo r fă ră griji nu a du ra t în
viaţa P rea F ericirii V oastre d ec ît prim ii 5—6 ani ai copilăriei, începînd
la foarte frag ed ă v îrstă calea străd u in ţelo r şi studiului. Bunul p ărin te al
P rea F ericirii V oastre, în v ă ţă to ru l Ioan M oisescu, a căzut eroic p en tru
ap ă rarea p atriei în 1916. M am a, o ero in ă prin eforturile şi d ra g o ste a ei,
şi-a crescu t ca v ăduvă, cu deo se b ită v rednicie, scum pele v lăstare. A ţi
în v ă ţa t ese n ţia lu l de la părin ţii tru p eşti cei cum inţi şi curaţi, apoi de la
em inenţii profesori pe care i-aţi a sc u lta t şi urm at, dar şi de la vrem uri,
de la viaţă. Sim pla curgere a tim pului nu are însă o sem nificaţie im-
B. o . r . — 2
186 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

p o rtan tă , im portant este ce c o n ţin u t p o a rtă în sine tim pul — cum atît de
în ţelep t aţi cu g e tat în cu v in te la începutul anului 1983 : «...Timpul se
m ăso ară nu num ai cu zilele şi anii, ci îndeosebi cu roadele s trăd a n iilo r
noastre, cu re alizările s p iritu ale sau m ateriale». Este cu g e tare a-fro n -
tispiciu p e n tru slăv ită an iv e rsa re de astăzi. P rin b in ec u v în ta rea lui
D um nezeu p u rtaţi lum inoasa cunună a unei v îrs te bo g ate în ani şi d e ­
cenii, d ar c ît de frum os este îm podobită ac ea stă v îrs ta cu n estem a te le
străd a n iilo r, cu re alizările p ild u ito a re prin ani şi decenii !».
Prea S fin ţit Sinod,
C instiţi Părinţi şi iubiţi fraţi creştini,
Din b ogatul rod al străd a n iilo r şi re alizărlio r P rea F ericitului
P atriarh Iustin, să încercăm a ne opri în clipa de fa ţă la cîtev a aspecte
ese n ţia le : p ild u ito a rea slu jire a B isericii şi a patriei, ac tiv ita te a n e în tre ­
ru p tă şi rodnică p en tru a p ă rarea păcii şi a vieţii.
Prea Fericirea V oastră,
Din cea dintîi clipă a chem ării la p atria rh a la s lu jire aţi arătat, după
s trăv e ch ile tradiţii, că Sfîntul apostol A ndrei a p re d ic at în p ărţile de
ră s ă rit ale ţării n o astre , că B iserica n o a s tră este «o B iserică apostolică
în cel m ai au te n tic în ţeles al cuvîntului». M ărtu rise aţi atunci că în tîia
sfîn tă în d ato rire ce V ă re v in e este ac ee a de a v e g h e a cu ad în c ă luare-
am inte la p ă s tra re a d re p te i credinţe, a O rtodoxiei rom âneşti, la v ie ­
ţu irea în tru sm erenie, c u răţie su flete ască şi dra g o ste frăţească. «Mă în ­
credinţez lui D um nezeu — aţi spus atunci, p ătru n s de m area sfinţenie
a m om entului şi a tain ei ce se s ăv îrşe a — , fiindcă în num ele lui H ristos
şi cu p u tere a Sfîntului Duh voi p ăstori tu rm a d ată m ie spre păstorire».
A nul trecut, la acest început de m artie, P rea F ericirea V o a stră m ă r­
tu ris e a ţi din nou adînca ră sp u n d ere a s lu jirii : «Ceea ce pot spune este
că rîv n a m ea şi a m em brilor S fîntului Sinod este de a face m ai m ult,
cît m ai bine şi cît m ai frum os, în slu jb a B isericii. Şi dacă am re alizat
ceva, ac ea sta se d a to re şte B unului Dum nezeu, C el care lu crează cu noi».
D reptslăvitori creştini,
P rea F ericitul P ărinte P a tria rh Iustin a îm plinit cele făgăduite cu
su p ra m ă su ră ; întocm ai astfel le îm plineşte m ere u ca P ărin te sufletesc
al tu tu ro r p ăsto riţilo r, al celor ca re au nev o ie de sfat, de sprijin, de m în-
gîiere du h o v n ice ască şi de d ra g o ste p ărintească.
Prea Fericirea V oastră,
Din p lin ătatea d a ru rilo r cu ca re aţi fost d ăru it n e -a ţi d at n eobosită
pildă p rin c u v în t şi faptă, n o u ă tu tu ro r s lu jito rilo r Sfintei Biserici, ară-
tîn d u -n e că «sîntem rîn d u iţi de D um nezeu să slujim p a tria n o astră —
R om ânia», cu venindu-se să ne îm plinim cu to t zelul d ato ria fa ţă de fiii
poporului n o stru şi să contribuim în acelaşi tim p la a c tiv ita te a m isionară
şi ecum enică pe tărîm m ondial! Prin îm b răţişare a cu că ld u ră şi hotă-
rîre a m arilor id ea lu ri ale poporuljii în vrem uri de grea cum pănă, to t­
d ea u n a B iserica n o astră a c o n trib u it la p ă s tra re a libertăţii, in d ep e n d en ­
ţe i şi su v eran ităţii patriei. In zilele n o astre , B iserica îşi în d ep lin eşte m i­
siu n ea ei în rîn d u rile credincioşilor, sprijinind în ac elaşi tim p co n stru ­
ire a v ieţii celei noi, a unui v iito r fericit al n aţiu n ii noastre.
Am în v ăţat de la P rea F ericirea V o a s tră că, m ergînd pe făgaşul slu ­
jirii poporului, B iserica n o a stră soarbe din izvorul cu rat al trad iţiilo r ro-
 SRSĂR! 187

M ftneşti, din în v ă ţă tu ra S fintei Scripturi, îşi în d ep lin eşte ro stu l său în

poporului, identificîndu-se cu n ăz u in ţe le cele m ai nobile ale aces-

Cu p rileju l Înscăunării ca În tîis tă tă to r al B isericii noastre, la 19 iu-

■ie 1977, I. P. S. M itropolit T eoctist V ă m ărtu rise a că noi toţi, «clerul
£ credincioşii, V -am asc u lta t deseori cu v în tu l ro stit la trib u n a Sfatului
T arii — M area A dunare N a ţio n a lă — , în diferite foruri şi C ongrese ale
poporului nostru...». Cu asem enea p rileju ri, P rea F ericirea V o a stră aţi
«cbiiniat cu p u tere legăm întul n o stru sfînt, ca s lu jito ri ai Sfintei Bise-
lic i O rtodoxe, s o lid a ritatea n o astră cu to ţi ce tăţen ii p atrie i în tru s tră ­
daniile com une p en tru înflorirea ei, ad u cîndu-ne co n trib u ţia n o astră la
rid ica rea pe culm i tot m ai în alte a stării sp iritu ale şi m ateria le a po­
porului nostru.
Iubiţi ciedincioşi,
A c tiv itatea iren ic ă a P rea F ericitului P atriarh Iu stin este concepută
ca parte in te g ra n tă a v a stu lu i program de s lu jire şi se d esfăşo ară pe
coordonatele ce rin ţelo r tim pului nostru. în c ă de la începutul d e c en iu ­
lui al şaselea em inentul profesor teolog Iustin M oisescu b in ev e ste a cu
d eosebită căldură sufletească în v ă ţă tu ra n o a stră creştin ă despre pace,
p rin studii foarte docum entate, cu p ertin e n te aplicări la re a lita te a tim pu-
hii. în anii urm ători, ca şi astăzi, P rea F ericitul P atriarh Iustin po artă
cu înţelepciune, cu ten a citate, m esajul creştin al bu n ei-v o iri şi al îm-
p re u n a-lu c rării în arm onie, atît în sînul S fintei B iserici cît şi în ra p o r­
turile cu celelalte religii şi culte, în lău n tru l p atrie i noastre, cît şi pe
m eridianele lum ii. A şa ni se înfăţişează, aşa îl cunoaştem , susţinînd cu
inepuizabilă energie şi n e c lin tită convingere ac est sfînt d ez id era t al ex is­
tentei um ane, apărînd p erm an en t pacea şi to ate bunele ei rodiri. A stfel,
la 19 iunie 1977, în «această sfîntă ca ted ra lă , în atm osfera solem nă şi
în m iresm ată a acelei zile, P rea F ericitul P atriarh Iustin m ărtu rise a : «In
mod cu to tu l deosebit vom spori e fo rtu rile n o astre p en tru a p ă rarea p ă ­
cii, în tru cît p acea se află p lasată în însuşi centrul m isiunii n o astre re li­
gioase. în slu jb a păcii, noi punem ad e v ă ru rile n o astre de credinţă, c ă l­
d u ra dra g o ste i şi zelul n ostru stato rn ic de în făp tu ire a ei».
A p ă rarea păcii este u n a d in tre v irtu ţile strălu cin d ca o p iatră p re ­
ţioasă în cununa v ieţii şi a c tiv ităţii P rea F ericitului P atriarh Iustin care
ne în v aţă ca «pacea nu e o sim plă tă c e re a arm elor, ci d esfiin ţarea lor.
Spiritul um an, capac itate a creatoare, progresul, re alizarea unei tot m ai
depline calităţi a vieţii, to ate ac estea nu se pot înfăptui decît într-o a t­
m osferă de pace re ală şi statornică».
Prea Fericirea Voastră,
S înteţi astăzi unanim re cu n o scu t ca anim at de n obilele idealuri ale
păcii şi în ţeleg e rii între Biserici şi popoare, iub ito r al arm oniei, al b u ­
nei-voiri, al conlucrării. Noi, slu jito rii Sfintei Biserici străbune, am fost
em oţionaţi şi în m odul cel m ai sincer fericiţi cînd, fiindu-V ă re cu n o s­
cute m eritele Vi s-a conferit M edalia C onsiliului M ondial al Păcii —
cu p rileju l celei de a X XV -a an iv e rsări a M işcării M ondiale p en tru Pace.
188 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

La o C onferinţă m ondială cu tem a «O am enii de religie p en tru a p ă ­

ra re a darului sacru al v ieţii, îm potriva ca tastro fe i nucleare», p articipînd
în fruntea unei nu m ero a se delegaţii rom âneşti, P rea F ericirea V o a stră
aţi făcut cunoscut lum ii în treg i că p en tru R om ânia « apărarea vieţii
constituie u n a dintre cele m ai în alte pre o cu p ări actuale». P reşe d in te le
ţării n o astre , Dl. N icolae C eauşescu, neo b o sit m ilitan t p en tru pace, este
e x p onentul v o in ţei u nanim e a poporului atunci cînd cere cu ferm itate :
«să facem totul p en tru ap ă ra re a d reptului suprem al popoarelor, al o a ­
m enilor, dreptul la viaţă, d re p tu l la pace».
A stăzi, cînd p ac ea şi v ia ţa lum ii sînt m ai prim ejd u ite decît oricînd,
se cuvine să ne sporim e fo rtu rile p en tru a trezi în sufletele oam enilor
conştiinţa re sp o n sab ilităţii fiec ăru ia în p arte fa ţă de destinul întregii
um anităţi. Cu num eroase p rile ju ri aţi subliniat că d ato ria cea m ai sfîntă,
p re o cu p area cea m ai stă ru ito a re a fiecărui creştin trebuie să fie îm pli­
nirea m esajului D om nului H ristos, ca re a v en it în lum e p en tru ca ac ea sta
«viaţă să aibă, şi încă din belşug să aibă» (Ioan, 10, 10).
La A d u n a rea C ultelor p en tru d ezarm are şi pace, care a av u t loc
aici, la B ucureşti, în iunie 1984, P rea F ericirea V o a stră aţi a d resat un
cald şi stă ru ito r îndem n : «Trebuie să ajutăm pe co n d u c ăto rii de state
să re sta b ile ască în c o n ştiin ţa um ană v alo rile m orale autentice, în sensul
că nu afirm area p u terii ca re d eg e n ere az ă în conflicte ci, dim potrivă,
afirm area încrederii, a dre p tă ţii, a cooperării, a în tra ju to ră rii, a re s ­
p ectului reciproc şi, m ai profund, a dra g o ste i frăţeşti, re alizea ză a d e v ă ­
ra ta sum ă de v alo ri care slujesc viaţa».
D reptslăvitori creştini,
P rezenţi astăzi la ac e a stă în ă lţă to a re solem nitate, se cuvine să c u ­
n o aşteţi că ac tiv ita te a p lin ă de roade, p ild u ito a rea d ăru ire şi slu jire n e o ­
b o sită a Sfintei B iserici şi a patriei, prin care este c a rac teriza tă p e rs o ­
n alita te a P rea F ericitului P a tria rh Iustin, ne însufleţesc n e c o n ten it pe
noi, toţi m em brii Sfîntului Sinod, pe toţi clericii, în s lu jirea altaru lu i
străbun, în îm plinirea în d ato ririlo r fa ţă de p atrie şi de popor.
P rea F ericitul P atriarh Iu stin p ăstre az ă în m are a sa inim ă bună, de
În tîistă tă to r al B isericii n o astre , o m are p re ţu ire şi o fierbinte dra g o ste
fa ţă de în tre a g a ierarhie, fa ţă de to ţi clericii ş i 1fiii B isericii noastre, faţă
de toţi ce tăţen ii ţării. C elor care, cu sm erenie, îi sîntem ap roape în slu­
jire a ce ni s-a încre d in ţa t, fiec are pe tre a p ta sa şi cu toţii în tr-u n cuget
şi într-o faptă — în cadrul Sfîntului Sinod, al A dunării N aţio n a le B ise­
riceşti — ne solicită c o n lu c rarea n ec o n ten ită p en tru în tă rire a Sfintei
O rtodoxii şi a B isericii n o a stre străm oşeşti, p en tru slu jirea scum pei n o a s ­
tre p atrii.
Prea Fericirea V oastră,
Prin exem plul în treg ii v ieţi, cu d e s ă v îrş ită ră b d are şi cu blîndeţe,
dar şi cu au to rita te a statu rii m orale a P rea F ericirii V oastre, n e-aţi în ­
v ă ţa t sensul profund al v irtu ţilo r creştin e : C redinţa, S p era n ţa şi D ra­
gostea. N e-aţi în v ă ţa t să le trăim după dum nezeiasca poruncă, să le
urm ăm n eabătut. C ît de c o n v in g ă to r şi cald, şi însufleţitor, ră su n ă şi
acum în inim ile n o astre îndem nul pe care l-aţi ro stit în tim pul unei
A \ ■L k S Â R I

T-_z.:e p atria rh ale în M oldova, cînd în so ţe aţi un înalt o asp ete al Bise-
r.o.: noastre, în o ctom brie 1983 ! «Să avem în cre d erea că luptînd pen-
ap ă ra re a v ieţii şi a păcii, prin ru g ă ciu n ile noastre, vom înv in g e !
A colo unde este D um nezeu cu omul, om ul are p u tere a lui D um nezeu !
*r::oideauna a fost n evoie în lum e de dragoste. A stăzi, m ai m ult d ecît
c-r.cind, lum ea are nevoie de dra g o ste !» — aţi spus atunci.
P ilduitor p en tru noi to ţi s lu jito rii sfintelor altare, prin p rofunzi­
mea c u n o a şte rii în v ă ţă tu rii scrip tu ristice , apostolice şi patristice, n e-aţi
-nvaţat o teologie a tu tu ro r tim purilor şi, cu deosebire, a epocii n o astre :
, teologie a încrederii, a sp eran ţei în d re p ta tea şi p ac ea b iru ito are în
._me, a rătîn d u -n e în d ato rire a n o astră în tre ită şi cea m ai sfîntă : să p ă ­
zim d re ap ta credinţă, să întărim năd e jd ea, să propovăduim şi să lucrăm
;-b ire a şi pacea.
V ibrează în inim ile n o astre şi v a v ib ra în tim pul ce vine, cu a c e ­
eaşi in ten sita te, ecoul cuv în tu lu i a tît de p ătru n z ăto r pe care l-aţi ro s ­
u l în num ele tu tu ro r s lu jito rilo r B isericii O rto d o x e R om âne — cu m ai
auţin de o lună în urm ă — de la trib u n a în altu lu i forum al în treg u lu i
nostru popor, F rontul D em ocraţiei şi U n ităţii S ocialiste — : «Pacea în
.um e — idealul de to td eau n a al om enirii — este p en tru noi o rîn d u ială
vie, o ce rin ţă a raţiunii, o n e c esitate a vieţii ; de ea avem tre b u in ţă
in to ată v re m e a e x isten ţei n o astre pe păm înt. N u vom în ceta n icio d ată
acţiunile p en tru m en ţin ere a păcii. P acea nu se în făţişea ză ca o sim plă
absenţă de război. Ea este o sta re de ex is te n ţă a oam enilor, a p o p o a­
relor, în p rieten ie, în ţeleg e re şi co la b o rare. Ea face p a rte din bunurile
omului, din con ţin u tu l e n tităţii lui. De ac ee a o dorim , o iubim şi ne
străduim s-o p ăstră m intactă, p u tern ic ă !».
Prea Fericirea V oastră,
Ştiţi, sim ţiţi şi v e d e ţi cum V ă în c o n jo a ră toţi m em brii S fîntului Si­
nod, clericii, m ulţim ea d re p tc re d in c io şilo r creştini, cu m are p re ţu ire, cu
evlavie, cu deo se b ită d ra g o ste şi v en e raţie.
în num ele tu tu ro r, V ă adresăm , la ac est solem n popas an iv e rsar,
trad iţio n ala u ra re : «La m ulţi ani fericiţi, cu să n ă ta te dep lin ă !» în fru n ­
tea S fintei n o astre Biserici, cu noi şi bo g ate în făp tu iri în slu jirea arhi-
pasto ra lă şi ecum enică, în slu jire a p atrie i, în a p ă ra re a v ieţii şi a păcii !
R eînnoim acum solem nul legăm înt că vom urm a cu to ţii pilda de
d ăru ire pe care ne-o oferă P rea F ericirea V oastră. Vom depune efo r­
turi sporite p e n tru a sprijini s trăd a n iile de zi cu zi ale în treg u lu i popor,
întru zidirea v ieţii celei noi în R om ânia Socialistă, condusă cu în ţe le p ­
ciune şi d eosebită v re d n ic ie de Dl. p re şed in te N icolae C eauşescu.
N e unim cu to ţii glasul inim ii, ru g în d pe P rea B unul D um nezeu să
V ă d ăru ia scă p len itu d in ea bucuriei, în cu n u n a rea cu m ulţum irea şi li­
n işte a lău n trică, p en tru că îndelung, şi lum inos, şi neistovit, şi rodnic
V -aţi străduit, p en tru s lav a Sfintei B iserici, p en tru b in ele poporului,
cinstind p ilduitor num ele de creştin, şi d e o p o triv ă num ele de rom ân !
în tr-u n cuget şi în tr-u n sin g u r glas rostim acum p rofeticele c u v in te :
«Cei ce năd ă jd u ie sc în tru D om nul vo r înnoi p u te re a lor, le vo r creşte
aripi ca ale vulturului...».
 Prea Fer ic ir ea Voastră,
în atm osfera de d eplină b ogăţie spirituală, de «har peste har», din
sfînta n o a s tră B iserică străm oşească, îm podobită cu noi frum useţi p rin
n eobosita o sten ea lă p a tria rh a lă a P rea F ericirii V oastre, în ac ea stă s lă ­
v ită zi de a n iv e rsare , D um inica O rto d o x iei din an u l 1985 — ale asă s ă r ­
b ăto a re a O rto d o x iei rom âneşti — rostim tex tu l litu rg ic :
«M ereu b in ecuvintează, D oam ne D um nezeule, pe P rea F ericitul
P ărin tele n o stru P atriarh IUSTIN, pe care-1 d ă ru ie şte sfintelor ta le b ise­
rici, în pace, întreg, cinstit, sănătos, în d elu n g at în zile, dre p t învăţînd
cu v în tu l ad e v ăru lu i T ău !». «Am in !».

în c o n tin u area fe stiv ităţii care s-a d esfăşu ra t în C ated rala p a tria r­
hală, a lu at c u v în tu l P rea F ericitu l P atriarh Iustin, care a spus :
«Cel d intîi cu v în t pe ca re v re a u să-l rostesc astăzi, cu p rileju l îm ­
plinirii v îrstei de 75 de ani, este un c u v în t de ad în că m ulţum ire că tre
B unul D um nezeu p en tru d aru l m ulţim ii de zile pe ca re l-a trim is a s u ­
p ra m ea cu m are dărnicie.
T o to d ată m ulţum esc din to a tă inim a în alt P rea S finţiţilor M itropo-
liţi şi A rhiepiscopi, P rea S finţiţilor Episcopi şi A rhierei, clerului şi d re p t­
m ă rito rilo r creştini care m -au făcut p ă rta ş d ragostei lor prin p a rtic i­
p area la acest m om ent festiv din v iaţa mea..
Să-m i fie în g ăd u it apoi, ca şi în ac e a stă îm p reju ra re să exprim în
num ele întregii iera rh ii b iseric eşti, al preoţim ii şi al tu tu ro r d rep tcre-
dincioşilor noştri, cu v in te a le se de m ulţum ire şi re cu n o ştin ţă faţă de
D e partam entul C u ltelo r şi de în alta co n d u c ere de stat, în fru n te cu Dl.
N icolae C eauşescu, p re şed in tele R epublicii, p e n tru larga în ţeleg e re şi
s p rijin u l pe care le ac o rd ă B isericii noastre.
In acelaşi tim p, asigur conducerea de stat de to ată p re ţu irea, d e ­
v o tam en tu l şi co la b o rarea n o a s tră la în făp tu ire a o ricărei acţiuni m enite
să co n trib u ie la îm b u n ătăţirea nivelului de tra i m ateria l şi sp iritu al al
poporului şi la pro p ă şirea p atrie i.
In chip cu to tu l deo se b it m ulţum esc B unului D um nezeu care v a rsă
fără în ce ta re belşug de d aru ri peste S fînta n o a stră Biserică, p ăstrîn d -o
în u n itatea , sfinţenia, s o b o rn icitate a şi a p o sto licitatea B isericii drep t-
m ăritoare, precum şi în slu jire a poporului nostru, p o triv it cu n ăz u in ­
ţele şi id ea lu rile lui înalte. Sim ţind m îna lui D um nezeu asupra n o astră ,
în to t locul şi în to a tă v re m e a, înălţăm cuvînt de în treb a re, zicînd, îm ­
pre u n ă cu P salm istul : «Cu ce vom ră sp lă ti D om nului p en tru to ate cîte
n e dă n o u ă ?» (Ps., 115, 3).
C instiţi ascultători,
S-a distijis B iserica n o a s tră de-a lungul v rem ii în m ulte chipuri. în ­
deosebi ea s-a făcut cu n o sc u tă prin p ăzirea sta to rn ic ă a d reptei c re ­
dinţe şi pro p o v ă d u irea v ieţii în sfinţenie. C îndva, u n ii iera rh i din sînul
ei erau socotiţi ad e v ăra te în d rep ta re de cred in ţă p e n tru în tre a g a B ise­
rică. M ulţi s-au dov ed it desc h iz ăto ri de drum uri în T eologie şi în v iaţa
creştină. Dar cea m ai de p re ţ p o doabă a B isericii n o a stre o constituie
JL\!\E R SĂ R I 191

fcngul şir de sfinţi şi m artiri pen tru c red in ţa in H ristos, ale căror num e
s e pom enesc n eîn c etat cu ad în c ă evlavie. Apoi, rîv n a popo ru lu i n o stru
p e n tru p ă s tra re a u n ităţii n a ţio n ale s-a re flec ta t în B iserică p rin rîv n a
pen tru p ă s tra re a u n ităţii de credinţă. P oate că şi acesta a fost u n u l d in ­
tre m otivele care au determ inat, într-o anum ită vrem e, rîn d u ire a unui

singur episcop p en tru ţa ra în treag ă. în Istoria sa bisericească, un v echi

scriitor, Sozom enos num it, în secolul al V -lea, scria aşa : «N eam ul a c esta
(al Sciţilor) are m ulte oraşe şi sale m ari şi ce tăţi întărite. Iar m e tro ­
pola lor este 'lom is (C onstanţa de astăzi), oraş m are şi p rosper pe m alul
mării. în că şi acum dom neşte acolo un obicei v echi de a p ăstori u n
singur episcop bisericile în treg u lu i neam » (P.G., LXVII, 1344). Se p a r e ’
că acest obicei s-a p ăstra t secole de-a rîndul, p înă tîrziu de tot. în p ri­
m ele decenii ale veacului al X lII-lea, N ichita C honiatul, şi în v ea cu l u r­
m ător, N ichifor C allistos, sp uneau că p înă în zilele lor se m ai m enţinea
obiceiul acesta vechi.
192 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

De altfel, la în tem eierea P rincipatelor, în secolul al X lV -lea se v o r­

beşte tot de un num ăr redus de episcopi la noi (P.G., CXXXIX, 1366;
CXLVI, 669).
In ac eeaşi vrem e apare în ţa ra n o astră şi d o rin ţa ca iera rh ii să fie
oam eni din p a rte a locului, rom âni. în secolele u rm ătoare, cînd sporise
num ărul de străin i aju n şi la cîrm a Bisericii, a fost nev o ie de unele m ă­
suri pen tru asig u ra rea conducerii rom âneşti a Bisericii.
O altă tră s ă tu ră ca rac te ristic ă proprie Bisericii no astre treb u ie s o ­
cotită dorinţa s tato rn ică a B isericii de a fi liberă, de a se conduce sin­
gură, de a fi n e a tîrn a tă de nici o altă Biserică, de a fi autocefală. Este
şi ac ea sta un re flex al v o in ţei poporului nostru de a fi liber, in d ep e n ­
dent, suveran. în orice caz, problem a autocefaliei a a p ă ru t în B iserica
n o astră foarte de tim puriu. în secolul al V -lea, de pildă, ep a rh ia Tom i­
suiui, în u n ele docum ente vechi, se înfăţişează ca arhiepiscopie a u to ­
cefală. U lterior, chiar de la în tem eierea P rincipatelor, B isericile n oastre
au m anifestat s tato rn ic v o in ţa lor de a avea autocefalia. Li s-a re c u ­
n o scu t abia în 1885.
S trădaniile B isericii p en tru re cu n o aşte rea autocefaliei pun în lu ­
m ină do rin ţa ierarhiei, clerului şi credincioşilor p en tru o v iaţă p ro ­
prie, p o triv ită cu n ev o ile şi asp ira ţiile lor. B iserica n o astră n-a v ru t n i­
c iodată să se alinieze la v ia ţa altor B is e ric i; ea a u rm ărit n e în c etat
să-şi p ăstreze chipul ei propriu, slujind ţa ra şi poporul nostru.
în a c ea stă atm osferă s-a'u s tato rn icit la noi leg ă tu ri train ice în tre
stat şi Biserică.
Este a d e v ă ra t că b u n ele legături d in tre stat şi B iserică fu se seră s ta ­
b ilite cu m ulte v ea cu ri în ain te, pe vre m e a îm păratului C o n sta n tin cel
M are. Dar, celebra «simfonie» bizantină a îm b răc at form e noi în ra ­
p o rtu rile d intre stat şi B iserică în ţa ra n oastră. în făţişarea B isericii ca
s lu jito are a poporului sau sp rijin irea B isericii de c ă tre stat a co n stitu it
to td eau n a un fapt firesc la noi.
îm pletindu-şi destin ele ei cu d estinele poporului, B iserica n o astră
şi-a fă u rit un chip propriu, p o triv it cu chipul neam ului nostru, B iserica
n o astră O rto d o x ă este, în ad e v ăr, B iserica rom ânească.
D reptm âritori creştini,
D ato rită in teg ră rii ei în v ia ţa poporului nostru, B iserica s-a făcut
părta şă la satisfac erea tu tu ro r cerin ţelo r m ateria le şi sp iritu ale ale o a ­
m enilor, la îm plinirea lipsurilor de fiecare zi sau la re alizarea unui ideal
u rm ărit cu stăru in ţă, vea c după veac, de întregul popor. Ea a înfiinţat
cele dintîi. şcoli şi a org a n iz at cele dintîi spitale. T o td eau n a B iserica a
fost ală tu ri de om ul în suferinţă, de om ul sărac, de om ul e x p lo a ta t şi
oprim at ; dar, to to d ată, cu m ulţim ile de credincioşi, e a a fost alături
de m arii no ştri voievozi în lu p tele p en tru e lib erare de sub s tăp în irea
străină, p en tru d o bîndirea independenţei, p en tru su v e ra n ita te a n a ţio ­
n ală ; a fost ală tu ri de în treg u l n o stru neam în lu p tele p en tru u n irea
cea m are ; îm preună cu în treg u l n o stru popor ea şi-a adus contribuţia
ei la elib erare a din august 1944.
în vre m e a n oastră, a s p ira ţiile poporului no stru sîn t în d re p ta te spre
fă u rirea unei v ieţi noi, m ai frum oase şi m ai bune. în tre a g a ţa ră este
ASIVBRSÂRI 193

un v ast şantier. S-a creat o industrie m odernă ; ag ric u ltu ra nouă a în ­

ceput să dea belşug de roade. P opulaţia se m uta în case noi, confor­
tabile. Ştiinţa, a rte le şi cu ltu ra în g en e ral se găsesc în plin progres. Pe
scurt, în ta ra noastră, în trea g a v iaţă a om ului se înnoieşte. La săv îrşire a
âcestei opere de înnoire a ţării, B iserica îşi aduce co n trib u ţia ei cu
toate m ijloacele care îi stau la îndem înă.
Dar idealul cel m are al om enirii în treg i răm îne astăzi ap ă ra re a p ă ­
cii în lum e. B iserica n oastră, ca şi alte Biserici, co n ştien tă de ră sp u n ­
derea pe care o are în faţa lui D um nezeu şi a oam enilor, depune to ate
e io rtu rile de care ea este capabilă p e n tru a aduce o co n trib u ţie cît m ai
m are la ap ă rarea păcii în tre oam eni şi popoare.
De pace este nevoie to td eau n a şi p re tu tin d en i p en tru desfăşu ra rea
vieţii om ului pe păm înt, în condiţii norm ale. Dar, dacă se ţine seam ă
de ceea ce ar p u tea face din în trea g a lum e un nou război, în condiţiile
dezvoltării tehnico-m ilitare şi acum spaţiale, cînd păm întul însuşi s-ar
p utea transform a într-o p lan e tă sau o stea ca oricare alta, lum inoasă
şi frum oasă de la distanţă, d ar rece ca g h ea ţa ori fierbinte ca focul,
lipsită însă de viaţă, atunci nim ic nu p o ate fi co nsiderat m ai frum os,
mai bun sau m ai în ţelep t ca glasul celui care pro p o v ă d u ie şte pacea.
C ea m ai m are parte din om enire este deplin co n ştien tă de acest
îd e v ă r. Ea ţine m inte că în ultim ele zeci de ani a trec u t de m ai m ulte
ori pe m arginea prăpastiei. De ac ee a astăzi în fru n te a oam enilor care
sînt p re ţu iţi p en tru înfăptuirile lor excepţionale, ea pune pe oam enii
păcii, pe făcătorii de pace.
Iar noi, d reptm ăritori ai P ărin telu i no stru din înălţim i şi slujitori
ai neam ului nostru, cu stă ru in ţă ne rugăm ca «Darul Dom nului no stru
Iisus H ristos, dra g o ste a lui D um nezeu-T atăl şi îm p ărtăşire a Sfîntului
Duh să fie cu noi toţi. A m in !».

F e stiv itate a din C ated rala p a tria rh a lă s-a înch e ia t cu P olihroniul

îndătinat, în cadrul căruia toţi cei de faţă au in to n at Im nul p atriarh al.
La ieşire a din C ated rala p atria rh ală, o m are m ulţim e de pre o ţi şi
credincioşi au înm înat P rea F ericirii Sale frum oase buchete de flori —
sem nul dragostei şi alesei p re ţu iri pe ca re i-o p o artă .
La P alatul p a tria rh al în tîis tă tă to ru l B isericii O rtodoxe Rom âne a
fost felicitat cordial de Dl. Ioan C um panaşu, pre şed in tele D e partam en­
tului C ultelor.
In tim pul u n ei scu rte recepţii, în holul ce n tral al P alatului p a tri­
arhal, P rea F ericitul P atriarh Iustin a v izitat sala special a m e n ajată
cu darurile, buch e tele şi coşurile de flori o ferite P rea F ericirii Sale cu
p rilejul acestui jubileu de că tre m em brii S fîntului Sinod, de că tre sec­
to are le A dm inistraţiei P atriarh ale şi ale A rhiepiscopiei B ucureştilor, de
că tre preoţi, credincioşi şi alţi oaspeţi.
194 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

P otrivit trad iţiei, în trap e za P alatului p atria rh al, Prea F ericitul P a­

triarh Iustin a o ferit o agapă în cin stea tuturor celor care l-au s ă rb ă ­
to rit şi o m agiat cu p rileju l an iv e rsării v îrste i de 75 de ani.
In tim pul m esei fe stiv e ,, î. P. S. M itropolit A n to n ie al A rdealului
a dat citire unui frum os cu v în t de om agiere, creionînd un p o rtre t a l­

cătuit din culori de c u v in te alese, în cinstea a n iv e rsarii a 75 de ani a

P rea F ericitului P atriarh Iustin al B isericii O rtodoxe Române.

Ziua de 5 m artie va ră m în e înscrisă pen tru totd eau n a in fila d e.

cronică a B isericii n o astre străm oşeşti ca un popas a n iv e rsar închinat
P rea F ericitului P atriarh Iustin, vred n ic conducător, em inent teolog şi
s trălu c it că rtu ra r, omul ales de Dum nezeu şi de credincioşii ortodocşi
rom âni, care şi-a dedicat v iaţa celui mai înalt ideal de slu jire a B ise­
ricii şi a neam ului, în cea m ai glorioasă epocă din istoria poporului
nostru.
D evotam entul cu care se identifică în îm plinirea m ăre ţelo r idealuri
ale m inunatului nostru popor, d ă ru ire a cu care slu je şte asp ira ţiilo r um a­
n itare ale lum ii co n tem porane şi credinţa cu care pro p o v ă d u ie şte e v a n ­
ghelia păcii, îi înscrie num ele în isto ria neam ului, ca ctitor al sp iritu a­
lită ţii ortodoxe rom âneşti şi îl aşe ază în g aleria m arilor ierarhi care au
s lu jit pînă la jertfeln icie a s p ira ţiile spirituale şi n aţio n ale ale neam ului
n o stru rom ânesc.
, Pr. FON BÂNĂŢFANU
 TELEGRAME DE FELICITARE
Cu prileju l celei de-a 75-a an iv e rsări a zilei sale de n aştere, în tii-
itâtorul B isericii O rtodoxe R om âne, P rea F ericitul P atriarh Iustin a
imit — din p a rte a unor p erso n alită ţi din ta ră şi de peste h o tare —
m eroase teleg ram e şi scrisori de fe lic ita re, din care m enţionăm :

Prea F ericirii Sale

IU ST IN M OISESCU ,
P A TR IA R H U L BISERICII O R TO D O X E R O M A N E

C u prileju l c ele i de a 75-a a n iv ersă ri a zile i d e na şte re a Prea F ericirii V o a stre ,

rog să prim iţi cele m ai c ălduroase le licită ri, îm p re u n ă cu sin c erele n o a stre urări
sănătate, Iericire şi o a c tivita te b in ecuvântată de D u m n eze u în slu jb a B isericii
odoxe Rom ane, şi spre bin ele p a triei noastre.
In n u m ele cleru lu i şi al c red in cio şilo r B isericii E va n g h e lic e C.A .,

t ALBERT KLEIN

P re a F ericitului IU ST IN ,
P A TR IA R H U L BISERICII O R TO D O X E R O M Â N E

Cu p rileju l zilei de na ştere a Prea F ericirii V o a stre , care să lie b in e c u v în ta tă de

ti D um nezeu, V ă tra n sm item în n u m ele B isericii U n ita rien e şi al m eu perso n a l
m ai călduroase le licită ri, a sig u rîn d u -v ă de a d în că ş i sinceră d ra g o ste, rugind
D um nezeu cel p ro v id en ţia l să V ă b in e c u v in te ze cu v ia tă lungă, să n ă ta te, p u te re
m uncă şi cu a gerim e spirituală, spre b in ele şi feric irea c red in c io şilo r pe care îi
cri/i, al p o porului şi al p a triei n o a stre so cia liste.
t Dr. LA JO S K OVACS,
c o n d u c ă to ru l B isericii U n ita rien e

Prea F ericitului IU ST IN ,
PA TR IA R H U L BISERICII O R TO D O X E R O M A N E

Prea F ericirea V oastră ,

La a 75-a a n iversare de la na şterea Prea Fericirii V o a stre , V ă tra n sm item a tît
num e p ersonal c ît şi în tr-a c el al C o m u n ită ţii e v r e ie ş ti din R. S. R om ânia, căldu-
le lic ită ri şi urări de sănătate. V ă dorim sp o rite p u te ri d e m uncă spre a păşi,
de azi îna in te «din suc ce s în succes» în b in e c u v în ta ta a c tivita te ce o d esfă şu ra ţi,
tiu jb a B isericii, pa triei şi păcii.
Cu Iră te şti se n tim en te, Dr. MOSES ROSEN,
Şef R ab in u l C u ltu lu i M ozaic

Prea Fericirii Sale IU STIN,

P A TR IA RH U L BISERICII O R TO D O X E R O M Ă N E

P entru a n iversarea zilei d e na ştere a Prea Fericirii V o a stre V ă a d resez, cu dra-

;e Irăţească, cele m ai sin cere ură ri de să n ă ta te ş i p ro sp erita te. Fie ca M în tu ito ru l
 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

să b in c c u v in te ze slu jirea Prea F ericirii V o a stre către El şi ca m ărturia S iin tei B ise­
rici pe care o c o n d u ce ţi să se u m p le de le rvo a re in slu jb a p a triei Prea F ericirii V o a stre
şi a obştii e cu m en ice. La m u lţi a n i !,
Dr. EMILIO CASTRO,
secretar general
al C onsiliului Ecum enic al Bisericilor

Prea F ericirii Sale IU ST IN ,

P A TR IA R H U L BISERICII O R TO D O X E R O M Â N E
C u p rileju l celei de a 75-a cele b ră ri a zilei de n a ştere a Prea Fericirii V o astre ,
to ţi num ero şii p rie te n i din C o n ferin ţa B isericilor E uropene V ă a d resează salutări şi
ie licitări călduroase. Fie ca D u m n ezeu să coboare p e ste Prea Fericirea V o a stră cele
m ai boga te b in e c u v în tă ri ale Sale.
Cu d e o seb ite urări de b in e d in partea V e lie i şi a m ea p ersonal,
Dr. GLEN GARFIEI.D WILLIAMS,
secretar general
al Conferinţei Bisericilor Europene

Prea F ericirii S a le IU S T IN ,
P A TR IA R H U L BISERICII O R TO D O X E R O M Â N E
V ă a d resez le lic ită ri cordiale cu p rileju l cele i de a 75-a a n iversă ri a zilei de
n aştere a Prea F ericirii V o a stre şi rog pe D ătătorul tu tu ro r b u n u rilo r să V ă în tă ­
rească n e în ce ta t tru p e şte şi su fle te şte p en tru slu jirea S fin te i B iserici O rto d o x e R om âne
care, avîn d u n în ţe le p t în d ru m ă to r în perso a n a Prea F ericirii V o a stre , să prospere
n eîn ce ta t.
Fie ca leg ă tu rile fră ţe şti în tre B isericile no a stre şi n a ţiu n ile noastre să d e vin ă
c ît m ai p u tern ice.
Cu d ra g o ste în D om nul n o stru , + PIMEN,
Patriarhul M oscovei şi a toată Rusia

Prea F ericirii S a le IU ST IN ,
P A TR IA R H U L BISERICII O R TO D O X E R O M Â N E
Prea Fericite,
Cu ocazia c ele i de a 75-a a n iv ersă ri a zilei de naşte re a Prea F ericirii V o a stre,
Vd rog să p rim iţi fe lic ită rile m ele sin cere şi u rările cele m ai bune. P ăstorul n ostru
S uprem , M în tu ito ru l Iisu s H ristos, să V ă dăruiască să n ă ta te m ultă şi îm b e lşu g a te d a ­
ruri pen tru p ro sp e rita tea S iin te i Sale Biserici. P rim iţi V ă rog şi exp re sia ale cţiu n ii
noastre fră ţeşti.
Cu p rofund resp ect,
t F1LARET,
M itropolitul M inskului şi al B ielorusiei
preşedinte al Departam entului pentru
r elaţiile bisericeşti extern e al
Patriarhiei M oscovei
 ♦viaŢR'B.iseRiceascft*

LUCRĂRILE COMITETULUI EXECUTIV

AL CONSILIULUI ECUM ENIC AL BISERICILO R

G eneva, 4— 8 februarie, 1985

A. Prim a se siu tie din a n u l 1985 a lu c ră rilo r C o m itetulu i e x e c u tiv al C o n siliu lu i

_ :um enic al B isericilor a a v u t loc la G enev a, in tre 4— 8 feb ru arie 1985, la C en tru l
. . jr n a ţio n a l Jo h n Knox. Au p a rtic ip a t to ţi m em b rii C o m itetu lui ex ec u tiv , cu e x ce p ţia
r W. A. V isse r't Hooft, p re şed in tele de o n o a re, c ăru ia v îi'sta în a in ta tă şi b o a la nu
• îu m ai perm is să -şi p ă ră se a sc ă dom iciliul.
A fost p rez en t de a sem e n ea Dr. Emilio C astro , se c re ta ru l g e n eral al C o n siliului
. -jm e n ic al B isericilor.
Din p a rte a B isericii O rto d o x e Rom âne a fo st p rez en t la lu c ră ri Dr. A n to n ie Plă-
îd e a lă , A rhiep isco p al Sibiului şi'M itro p o lit- al A rd e alu lu i.
A fost prim a se siu n e a C o m itetu lu i e x e c u tiv de d u p ă a le g e re a n o u lu i se cre ta r
ren e ra l al C onsiliului Ecum enic al B isericilo r Dr. E m ilio C astro, in lo cu l Dr. Philip
? jtter, re tr a s la c e re re cu u n an m ai d e v re m e d e c ît e x p ira re a m an d atu lu i.
Cu p rile ju l a c e ste i sesiu n i, s-a o rg an iz at in sta la re a o ficială a n o u lu i se cretar
:e n e ra i in cad ru l c u ltu lu i ecu m en ic de luni, 4 feb ru arie , în c ap ela de la C e n tru l Ecu-
-îenic de pe str. F e rn e y d in G en ev a, în p re z e n ta tu tu ro r fu n c ţio n a rilo r C o n siliu lu i
Ecum enic, ai C on fe rin ţei B iseric ilo r E u ro p en e, ai F e d e ra ţie i L u th e ra n e M ondiale, ai
A îianţei M ondiale R eform ate şi a i re p re z e n ta n ţilo r B isericilo r din G en ev a.
C ultul a fost oficiat d e Dr. H einz Io ach im H eld, p re şe d in te le C o m ite tu lu i c en tral
C onsiliului Ecum enic al B isericilor, cu p a rtic ip a re a şi a I. P. S. M itro p o lit H ri-
-::stom de M ira (P a triarh ia E cum enică). L ec tu rile b ib lice au fost din Isaia 6, 1—8,
rvo cîn d trim iterea p ro fe tu lu i la lu c ra re a în n u m e le D om nului, ia r d in N o u l T estam e n t,
:in F aptele A p o sto lilo r 22, 6— 11, în care Sf. ap o sto l Pa v e l în tre a b ă : «D o am ne, ce
.1 iac», a c e a sta fiind d ev iza p e c are Dr. Em ilio C a stro şi-a a les-o ca sem n al in tră rii
n oua ră sp u n d e re ecu m en ică, d u p ă cum a m ă rtu ris it el în su şi în c u rsu l u n ei cu-
.’in tă ri. Cei care a u a lc ă tu it te x tu l cu ltu lu i de in sta la re au in tro d u s în e l în tre b ă ri şi au
^ re văz ut răsp u n su ri (cum e în slu jb a c ălu g ă riei la o rto d o cşi), şi ch iar în slu jb a h iro to -
iei e p iscopului. Ex. : în treb a re : «A firm i, in p re z e n ţa a c e ste i a d u n ări, d e p en d e n ta ta d e
arul lui D um nezeu în îm p lin irea noii sa rc in i şi ră sp u n d e ri ce ţi s-a în c re d in ţa t? » .
R. Da, a ju tîn d u -m i D um nezeu.
I. M ă rtu ris e şti cu co n v in g ere că D um nezeu a c h em at C o n siliu l E cum enic al Bi­
sericilor ca să a ju te B isericile în c ă u ta re a u n ită ţii, a m ă rtu rie i şi a slu jirii, şi în
ve d erea a p ă ră rii c auzei d re p tă ţii şi p ă cii în lu m e ?
R. Da, cu a ju to ru l lui D um nezeu.
I. Te în c re d in ţe zi a ce stei s lu jiri (m in istry ) în so lid a rita te cu c o leg ii tă i şi cu
: ■ţi cei care îm p ă rtăşe sc a ce stă slu jire cu tin e, p e n tru îm p lin irea sc o p u rilo r C o n si­
liului E cum enic al B iseric ilo r?
198 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

R. Da, cu a ju to ru l lu i D um nezeu.
A poi o fician tu l s-a a d re s a t cre d in cio şilo r din c ap e lă, în tre b în d u -i :
V ă rea firm a ţi c re d in ţa în tr-u n sin g u r D um nezeu, T atăl, Fiul şi Sfîn tu l Duh, şi
vă d ă ru iţi sco p u rilo r şi in te n ţiilo r C o n siliu lu i Ecum enic al B isericilo r ?
R. Da.
î. Pro m iteţi să d a ţi f ra te lu i n o stru Emilio, pe care-1 in stală m acum în nu m ele
lui D um nezeu celui în T reim e, sp rijin u l v o stru in D omnul, să -l sp rijin iţi cu d rag o ste
şi în c u ra ja re , să -l a v e ţi în ru g ăc iu n ile v o a stre şi să -l faceţi v red n ic s ă rşî îm p linească
sc o p u l p e n tru care a fost c h em at ?
R. Da.
1. (că tre Dr. C aslro ) In n u m e le C o m itetulu i cen tral, te in stală m în slu jb a de
s e c re ta r g e n eral al C o n siliu lui E cum enic al B isericilor, în n u m e le T a tă lu i şi al F iu lu i
şi al S fîntu lu i Duh. Fie ca D om nul h a ru rilo r să -ţi d ea d rag o stea , în ţe le p ciu n e a şi
p u te re a , n e c e sare p e n tru a -ţi îm p lin i slu jire a.
A u rm at o ru g ăc iu n e de în c h e ie re d u p ă c are i s-a d at o em b lem ă a ecurnenis-
m ului, lu c ra tă la A m sterd am pe o p la că m etalică, ia r rep re z e n ta n ţii B isericilo r din
G en e v a i-au d a t o «robe de G eneve», n e ag ră şi cu flu tu re a lb la gît, D in p a rte a fu n c ­
ţio n a rilo r C o n siliu lu i E cum enic a l B isericilo r i s-a d a t o B iblie, ca sem n al te m eliei
pe c are treb u ie să -şi bazeze slu jire a. A u rm at o sc u rtă re c e p ţie la C o n siliu l E cum enic,
du p ă care m em brii C o m ite tu lu i e x e c u tiv au re v e n it la c en tru J o h n K nox, in trin d de
în d a tă în lu crări.

B. D upă a p elu l n o m in al şi a d o p ta re a P ro c esu lu i v e rb a l al şe d in ţe i a n terio a re , a

lu a t c u v în tu l n o u l s e c re ta r g e n e ra l p rez en tîn d u n ra p o rt v e rb a l şi a ră tîn d , d u p ă
obicei, ce s-a p e tre c u t n o u în v ia ţa ecu m e n ică în ultim a vrem e. A stfel, a in form at
că au tre c u t la D om nul tre i m ari e c u m e n iş ti: S tep h e n N iles, a u to r al unei isto rii
a e c u m e n ism u lu i; H erm a n D ietzfelb in g er, fost p re şe d in te al B isericilo r L u te ra n e din
R.F.G. şi Dr. N o rm an G oodal (p<? c are şi a u to ru l a c e sto r rîn d u ri l-a a u d ia t ca v isi-
tin g pro ie sso r la H e y th ro p C o lleg e, O xford, în a n u l 1969). Dr. C astro a a ră ta t apoi
c ă de cu rîn d a făcu t o v iz ită la C o n siliu l E cum enic o d e le g a ţie din Iraq , c erîn d
ca C.E.B. să m ed ieze p e n tru p a ce în reg iu n e . De a sem e n ea C e n tru l E cum enic a fost
v iz ita t şi de a m b asa d o ru l Isra e lu lu i în E lv eţia, d e v ic e -p re şe d in te le C o m itetu lu i p e n tru
C u lte din U.R.S.S., Dl. M a ca rţev şi d e o d e le g a ţie din R.D.G., co n d u să de v ic e p re ş e ­
d in te le C o n siliu lu i d e stat, G erald G otting.
La rîn d u l său, C o n siliu l E cum enic a trim is d iferite d e leg a ţii p e n tru a se in ­
form a la faţa lo cu lu i a su p ra u n o r situ aţii, în Sudan, N ic arag u a , Etiopia, G recia, Turcia,,
C o re ea de Sud, China. T o ţi cei c are au făc u t a c e ste v iz ite au fost in v ita ţi să p r e ­
zin te sc u rte ra p o a rte în faţa C o m ite tu lu i ex ec u tiv , c ee a ce au şi făcut.
Dr. Emilio C astro şi-a făcu t ap oi c u n o scu te c îtev a d in p rin cip iile şi g în d u rile
cu c are v rea să-şi co n tin u e slu jire a e cu m en ică în n o u l oficiu, D-Sa n efiin d n o u în
m işca re a ecu m en ică. A fost un n u m ă r în se m n a t d e an i d ire c to r al C o m isiei M isiu n e
şi Evan g h eliza re, d e sfă şu rîn d o a c tiv ita te a p re c ia tă de to a te B isericile. A spus că
d o reşte să în c u ra je z e în sp e cia l Com isia C red in ţă şi C o n stitu ţie sa lu c re ze p e n tru
d e sco p e rire a b a ze lo r te o lo g ic e în v e d e re a rea liz ă rii intercom unium ii eu h aristic e. De
fap t a n u m it-o o sp ita lita te e u h a ristie i, pe c are B isericile să şi-o p o a tă oferi u n e le
alto ra, în n u m ele d rag o stei cre ştin e . « T u tu ro r n e v in e g reu să spu n em că tocm ai de
la E u haristie p o rn esc div iz iu n ile n o a stre, a d ică d e la îm p ă rtă şire a cu Iisu s H risto s
pe c are to ţi îl m ărtu risim » , a sp u s D-Sa. «Există, a m ai a d ău g a t, căi teo lo g ice în fa ­
v o a re a o sp italităţii e u h aristic e. T reb u ie c ău ta te. Să facem a c tiv ă iconom ia şi să m e r­
gem p e calea fila n tro p iei. A ce ste dou ă, bine ad în crte , şi folosite, n e v o r p u te a aju ta» .
Cu p riv ire la m o d u l cum în ţe le g e să-şi d e sfă şo are a c tiv ita te a de s e c re ta r g en eral,
Dr. Emilio C astro a d e c la ra t că n u se va su p u n e nici u n e i a u to ce n zu ri, ci va sp u n e
în to td ea u n a ceea ce c re d e că tre b u ie spus. «M ai b in e mă la s c o re cta t, d e c ît să mă
autocenzu rez» . A m ai d e c la ra t că nu a re d e g în d să schim be nim ic din m odus o p e ­
ranţii, din m eto d ele de luc ru din C o n siliu l Ecum enic, ia r d a că v a fi n e v o ie de sch im b at
c eva , o v a face cu a co rd u l tu tu ro r.
O n o u ta te pe c are a in tro d u s-o to tu şi pe ag en d a de lu c ru a C o m itetu lui e x e ­
cutiv, a fost p re v e d e re a în d ouă d in şe d in ţe le p rim e lo r d o u ă zile (sîn t în g e n eral p a tru
 ~A BISERICEASCĂ 199

c m ti şe d in ţe pe zi), a u n o r fD isc u ţii d e sch ise cu se cre ta ru l general*, a c e sta ur-

să-şi p rez in te u n e le opinii, p u n c te de v e d e re ţii p la n u ri, iar m em brii C o m itetu -
tx e c u tiv să le com en teze, p u ţin d să fie ap o i in stru m e n ta te in v e d e re a in tră rii lor
c jc u it u l a ctiv ită ţilo r ecu m en ice.
Cu p riv ire la v iz ite le prim ite in u ltim a v rem e la C o n siliu l E cum enic d in G en ev a,
se cre ta r g e n eral a a p re c ia t fap tu l că r e p re z e n ta n ţii ţă rilo r d in Est se a ra ta mai
r<.?jţi de a c tiv ita te a C o n siliu lu i d e c ît cci din V esl. A r d ori ca ţi ace ştia din urm ă
in te rese ze de a c tiv ita te a C o n siliu lu i şi să se a lă tu r e a l u n i l o r lui in fav o a re a
t d i . ii a păcii. Dr. Emilio C astro s-a referit a p o i la D ec la ra ţia d e la S tu ttg a rt din
? a Bisericilor ge rm a n e, p rin c are se re c u n o a şte v in a g erm an ilo r in d e c la n şa re a c e ­
ea al doile a război m o n d ial şi in p ro v o ca re a m a rilo r su ferin ţe u n o r o a m en i lip siţi
a p ira r e . Se în tre b a d acă a c e a stă D ec la ra ţie v a p u te a fi re lu a tă cu p rile ju l ÎMpii-
a n u l a cesta, la 40 de a n i de la în c h e ie re a celu i d e al d o ilea răz b o i m ondial.
D iscuţiile la r a p o rtu l se c re ta ru lu i g e n e ra l a u fost în g e n e re poz itiv e . Dr. A aron
ien (C am erun) a spus că cel m ai im p o rta n t lu c ru e ste ca şi p e v iito r C onsiliul
- e n î c să-şi m e n ţin ă şi să -şi m ă re ască p e ste to t c re d ib ilitatea . In ace st sco p ar
de sigur b in e v en ite şi c o n ta c te le m ai de se cu s ta te le o ccid e n tale. Ţ ările r ă să rite n e
in te rese az ă de a c tiv ita te a C o n siliu lu i p e n tru că v ă d în el o trib u n ă a p ăcii şi tre-
să în c u ra jă m ca astfel d e v iz ite să c o n tin u e. In ace laşi sens a v o rb it Episcopul
_oiy T oth din U ngaria. M o d e ra to ru l C o m ite tu lu i e x ec u tiv Dr. H einz Io ach im H eld
.G.) s-a sim ţit o b lig a t să ră sp u n d ă la în tr e b a r e a în le g ă tu ră cu D eclaraţia de la
Sgart. N -a d at un ră sp u n s oficial, p e n tru că a c e sta nu s-a fo rm u lat în c ă, d a r el cre d e
ge rm a nilor lc va fi fo arte g reu să să rb ă to re a sc ă sfîrşitu l celu i d e al d o ile a răzb o i
dial, care, p e n tru ei, a în se m n a t c ap itu larea , în frin g erea . Po a te că B isericile v o r
‘ c eva, porn in d m ai ales de la ră sp u n d e re a lo r în lu m ea de azi, p e n tru a p reîn -
pina noi su fe rin ţe şi n e d re p tăţi.
La ra p o rtu l s e c re ta ru lu i g e n e ra l a lu a t c u v în tu l şi' r e p re z e n ta n tu l B isericii O r-
-xe R om âne, Dr. A n to n ie P lăm ă d ea lă , M itro p o litu l A rd e alu lu i, c are a sp u s p rin tre
le :
<Sîntem în feb ru a rie şi s e c re ta ru l g e n e ra l Dr. Emilio C a stro şi-a lu a t în prim ire
iul la 1 ia n u arie . A m a sc u lta t to tu ş i u n ra p o rt larg, b ine in fo rm at şi cu p e rsp e c tiv e
'iste, ca după o lun g ă a c tiv ita te , c ee a ce e u n în c ep u t p ro m iţă to r. S în t de a co rd
se În cu rajez e v iz ite le la C onsiliu şi din Est şi din V est. M u n ca şi o rie n ta re a Con-
’ ' lui v o r fi m ai bine în ţe le se şi a p re c ia te cîn d v o r fi c u n o scu te şi aici, la faţa lo-
•i. E chilibrul pe care îl a re in v e d e re Dr. C astro , cu p riv ire şi la a n g a ja re a u n o r
ta cle m ai strîn se şi cu u n e le sta te din V est, e sto d e sig u r n o rm al. în tr e b a r e a e ste :
ce re p re z e n ta n ţi ai g u v e rn e lo r d in V est n u v in ? N u s în t in te re sa ţi ? Ig n o ră a c ­
te te a B iseric ilo r? In a c e a stă p riv in ţă C o n siliu l tre b u ie să refle cte ze cum să se im -
ă şi cum să-şi im pun ă a ctiv ita te a , in a şa fel în c it să in te rese ze . D ar să fie şi cu
de a nu lim ita c o n tac tele cu E stul. Eu a p re cie z d e p ild ă fap tu l că la C onsiliu au
' prim ite de c u rîn d d o u ă v izite, u n a din p a rte a u n e i ţă ri a ra b e (Iraq u l) şi a lta din
ea Isra elu lu i. S-a v o rb it de p a ce , de m e d iere a u n ei în ţe le g e ri, ceea ce e în spi-
1 C o nsiliului Ecum enic. A ş v re a să v ă inform ez că şi Rom ânia p ro m o v ea ză a ce st
—: în p o litica ei e x tern ă, în tre ţin în d rela ţii d ip lo m atice şi p rie te n e şti a tît cu ţă rile
be, c ît şi cu Israelul».
C. A u urm at, ca de obicei, ra p o a rte le U nităţilor.
I. Dr. T odor Sabev , s e c re ta r g e n e ra l a d ju n ct, a p re z e n ta t ra p o rtu l U n ită ţii I «C re­
tă şi M ă rtu risire » , din care reţin e m :
a) S u b u n ita te a C red in ţă şi C o n stitu ţie a c o n tin u a t să a ju te la p ro ce su l de re-
tie al D o cum entului d e la Lima : B otez, E u h a ristie, P reoţie. De asem e n ea a orgfi-
at o c o n su lta re în K o tay am , Ind ia (nov. 1984), cu p riv ire la Cred inţa A p o sto lică ,
rp re tîn d a rt. 2 al Sim b o lu lu i n ic e o -co n stan tin o p o lita n . O a ltă co n su lta ţie , an alizîn d
3 din a ce laşi Sim bol, a a v u t loc la C h an tilly , F ra n ţa (ian. 1985), îm p re u n ă cu o
co n su lta ţie care a tr a ta t tem a : «U n ita tea B isericilor şi reîn n o irea c o m u n ită ţii
n e şti». U n ita tea a p u b lic a t u n volum , al tre ile a d in se rie, in titu la t : C o n lessin g nvr
th around the W o rld — Caribean and C en tra l A m erica (M ărtu risin d u -n e c re d in ţa
lum e — în zona C a raib e lo r şi a A m ericii C en trale), v olum ded ica t fo stului se-
ar g e n e ra l Philip P otter.
Pe n tru an u l 1985 co m isia C red in ţă şi C o n stitu ţie a re in v e d e re u rm ă to a re le ac-
,i d e d ica te pro m o v ării u n ită ţii c re ştin e : O c o n su lta ţie in te r-o rto d o x ă cu p riv ire la
 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

re ce p ţia D ocum en tu lu i BEM care v a a v ea loc la H oly C ross T h eo lo g ica l School, Bos­
ton, S.U.A. (1.7—22 iu n ie 1985); o c o n su lta ţie cu p riv ire la in te rp re ta re a p rim u lu i a r ­
ticol al Sim bolului n ic eo -co n s tan tin o p o lita n v a a v ea loc îri m a rtie la K inshasa, Zair,
iu m a rtie 1965, cu te m a : «C ătre o e xp re sie co m u n ă astă zi a cred in ţei a postolice», iar
în septem b rie, se v a o rg an iz a (nu s-a sta b ilit lo cu l) c o n su lta ţia cu teina : C o m u n ita tea
bărbaţilor şi ie m eiio r in rela ţie cu u n ita tea şi reîn n o irea B isericii şi a co m u n ită ţii
o m eneşti.
P len a ra com isiei C red in ţă şi C o n stitu ţie va a v e a loc în tre 12—26 a u g u st la Sta-
v a nger, N o rv eg ia.
b) Com isia M isiune si E va n g h e liza re a ţin u t o în tru n ire o rto d o x ă in R.F.G., (o c­
tom brie 1984) ţi o a lta la L iinuru, K en y a (ian. 13—'20, 1985), a x a te mai ales pe tem a :
E vanghelic ş i cultură.
C o n ferin ţa g e n e ra lă a com isiei M isiu n e şi E v an g h e liz are se va ţine în 1988 sau
1989. P en tru v iito r sîn t p re v ă z u te c o n su lta ţii şi v iz ite în Brazilia, U.R.S.S. C eh o slo ­
vacia. în a n u l 1987 re v is ta In tern a tio n a l R ev ie w oi M ission va îm plini 75 de ani de
e x iste n ţă. S-a n u m it un n o u com ite t de red a cţie.
c) S u b -u n itate a D ialogul în tre c red in ţe şi id eo lo g ii a o rg an iz at în u ltim u l tim p
do u ă c o n su lta ţii: una la Boston în S.U.A. (23- 29 n o iem b rie 1984), cu te m a : «Î n ţe le ­
surile şi lim itele p lu ra lism u lu i religios», o cu p în d u -se d e re la ţiile iu d aism -creştin ism ;
a doua c o n su lta ţie (d ec em b rie 1984), cu te m a : «C o n ilict şi re co n c ilie re — resurse în
cadrul tra d iţiilo r religioase», s-a o c u p at de rela ţiile d in tre creştin ism şi budism .
C o n su ltaţii v iito a re s în t p r e v ă z u te în A n g lia (10— 15 m a rtie 1985), in M alaezia
(20—2G iu n ie 1985), in F iji (8— 13 sep t. 1985) şi a ltele.
d) S u b -im itatea B iserică şi so c ieta te a o rg an iz at în 1984 o c o n su lta ţie cu tem a :
«T e h n o io g y , E m p lo ye m en t and Rapid S ocial Change», în G lasgow . In d ecem b rie 1984,
Dr. D avid C osling, d ire c to ru l su b -u n ită ţii, a p u b lic at îm p re u n ă cu B. M u ssch en g a ;>
c a r te : Ş tiin ţa , e d u ca ţia şi v a lo rile etice. Pînă la sfirşitu l a n u lu i 1985, su b -u n ita tea va
m ai o rg an iza în tru n iri la B ossey, în E lv eţia (14—21 a p rilie), în In d o n ezia, la Sa tv a
W ac an a U n iv ersity , în Filip in e (dec. 1985); Dr. D avid G oslîng p r e g ă te ş te o n o u a c arte
îm p re u n ă cu H o w ard D avis : tfe h n o lo g ia nouă şi v iito ru l m u n c ii».
2. R ap o rtu l u n ită ţii a d o u a : D reptate şi slu jire, a fost p re z e n ta t d e Dr. N in ian
K oshi, d irec to ru l Com isiei p e n tru rela ţii in te rn aţio n ale . U n ita tea a Il-a a a v u t de
c u rîn d o în tîln ire a celo r cin ci Com isii care o com pun, la V e ld h av e în O lan d a ( 1 4 -
19 ian. 1985), Dr. N in ia n K oshi a a ră ta t că s-au o rg an iz at m ai m u lte c o n su lta ţii cu
tem a : «Legătura din tre lu p te le p e n tru d re p ta te şi pace şi in te g rita tea creaţiei*.
S -au p rez en ta t ap o i pe rîn d a c tiv ită ţile celo r cin ci com isii : CICARW S, C om isia
p e n tru D ezv o ltare, C om isia M ed icală, P ro g ram u l p e n tru c o m b ate rea rasism u lu i şi C o ­
m isia p e n tru r e la ţii in te rn aţio n ale . S-au d a t in fo rm aţii cu p riv ire la situ a ţiile d in Sri
Lanka, Sudan, N o u a C aled o n ie, C ipru, A frica d e Sud şi A m e ric a .C entrală. In Ja p o n ia
s-a org an iz at în o cto m b rie tr e c u t o c o n su lta ţie cu tem a : *Pace şi d re p ta te în nord-
e stu l A siei» , cu a cc en te sp e cia le p e rez o lv are a c o n flictului pe cale paşn ică.
3. R ap o rtu l u n ită ţii a tre ia : EDUCAŢIE ŞI REÎN NO IRE a fost p re z e n ta t de D -na
M ă rie A ssa ad , s e c re ta r g e n eral a d ju n c t al C o n siliu lu i Ecum enic al B isericilor. S-a
a ră ta t că îri cad ru l U nită ţii s-au o rg an iz at cinci g ru p e de lu c ru care se v o r în tîln i
la O ax tep e c în M ex ico (18— 26 a p rilie 1985), iar o ech ip ă din d o u ă p e rso a n e v a v iz ita
H aiti. A lte ech ip e v o r v iz ita C hina, Zona C a raib e lo r şi A m erica C e n trală şi ţări din
A frica. Şi a c e astă u n ita te a o rg an iz at o seam ă de c o n su lta ţii im p o rta n te , p rin tre c are
cea m ai n o ta b ilă e ste cea din A n n ec y (dec. 1984) cu tem a : « S p iritua lita tea p en tru
■v rem u rile noastre».
P rogram ul p en tru E ducaţia T eo lo g ică (u n a din su b u n ită ţile u n ită ţii a IlI-a) a
o rg an iz at un se m in a r cu te m a : « S lu jirea să ra cilo r» la In stitu tu l Ecum enic d e la B os­
se y (iulie 1984) şi un a ltu l cu te m a : «T eo lo g ia p o p o ru lu i» (T h eo lo g y b y th e people),
la Rom a a u g u st 1984. S u b -u n itate a «Fem eile în B iserică şi so c ietate » a a v u t o în ­
tîln ire în M adras, India, cu tem a : «Participarea iem eilo r d in p e rsp ec tiv ă b ib lică». O
c o n fe rin ţă a fem eilo r se a re în v e d e re p n tru iu lie 1985 p e lîn g ă F orul o rganizaţiilo;
n on-g u ve rn a m en ta le d e p e lîn g ă O.N.U., ce v a a v ea loc la N airo b i, In K enya.
4. R ap o rtu l celei de a p a tra u n ită ţi din c ad ru l C o n siliu lu i E cum enic al B iserici­
lor (num ită ^G en eral S e c re taria t» şi n e p u rtîn d n ici un num ăr) a fo st p re z e n ta t de
Dr Emilio C astro , n o u l s e c re ta r g e n eral. R a p o rtu l a tr a ta t d e sp re u rm ă to a re le te m e :
V U I A BISERICEASCA

fe s titu tu l ecum enic de la B ossey, rela ţiile cu ro m an o -c ato licii, v iz ite la B iserici, ex-
fin d ere a loc alu lu i C o n siliu lu i E cum enic din G en ev a.
A u u rm at d isc u ţii la ra p o a rte le u n ită ţilo r, a p ro b în d u -se c o n su lta ţiile p ro p u se şi
S iln d u - li- s e liniile de o rien tare.

D. P recum am a ră ta t m ai sus, p e ag en d a C o m ite tu lu i e x e c u tiv a fost in tro d u să o

■ouă te m ă : C onv orb iri cu se cre ta ru l gen era l. A u a v u t loc în tr-a d e v ă r tre i a stfel de
con v o rb iri, de sch ise p rin tr-o la rg ă p re z e n ta re făc u tă de Dr. E m ilio C astro . A ce sta şi-a
e xpus de fapt p ro g ra m u l şi p rin cip iile « g u v e rn ă rii» , p e c are o în c ep e p e n tru v iito rii
şa p te ani, în fru n tea C o n siliu lu i E cum enic al B isericilor. în cele ce u rm ea ză v om în ­
sem na c îte v a din ele, d e sp re c are p u tem afirm a cu a n tic ip a ţie că s în t în tr-a d e v ă r în ­
d răz n eţe , d a r nu în to td e a u n a u şo r de a rm o n iza t cu p rin cip iile tu tu ro r B isericilo r c are
ir.trd în com p o n en ţa C onsiliului.
Dr. Em ilio C astro şi-a în c ep u t e x p u n e re a p rin în tr e b a r e a : C ine sîn t «bossi» n o ş ­
tri ? M itropolitii, episcop ii, su p e rin te n d e n ţii sa u rev o lu ţio n arii, de p ild ă cei din A m e ­
rica L atină ? N u e v o rb a în să d e a sta b ili a ce asta . N oi în ţe le g e m şi priv im B iserica lu i
H ristos ca pe o B iserică slu jito a re , c ata liz a to a re a e lib e ră rii lum ii. A v em n e v o ie de
institu ţii b ise rice şti, d a r scop u l lo r să fie slu jire a lum ii, d e care se leag ă şi rea liz a re a
îm p ă ră ţie i lui D um nezeu.
Dr. C astro şi-a mai pu s în tre b a re a : Ce e ste Biserica ? D esigur, nu e n u m ai Bise--
rica în care dum in ica se slu je şte L itu rg h ia. în tr e b a r e a e ce face B iserica p e n tru r e în tro -
n a re a d re p tă ţii în lu m e ? A ce asta tre b u ie să re ia să şi din cult. C o nsiliu l E cum enic al
Bisericilor ar tre b u i să facă c ev a m ai m u lt şi p e n tru u n ita te a B isericilor.
De p ildă să m ijlo ce ască p e n tru u n ire a fam iliilo r c re ştin e a p ro p ia te (o rto d o cşii,
v e ch i-o rien ta lii, arm en ii, copţii). Şi a c e a sta a r fi o slu jire, la c are e ste b in e în ţe le s
c hem at C onsiliul.
De obicei — a sp u s Dr. C astro — n e -a m o b işn u it să gîn d im d efen siv . De ce să
du gîndim şi ofen siv ? Cînd ai o cre d in ţă , o v iz iu n e c lară, b ir u ie ş ti!
Dr. C astro a p rec iza t apoi că a c tiv ită ţile în c are se la n sea ză C o nsiliul E cum enic
al B isericilor sîn t p re a n u m e ro a se , ceea ce face ca in te re su l să se d isp e rsez e şi lu m ea
că nu m ai p o a tă în ţe le g e to tu l aşa cum treb u ie. D ouă treim i d in a c tiv ită ţi ar treb u i
redu se, A ce la şi lu c ru a r tre b u i făc u t şi p e n tru lu c ră rile o b işn u ite a le C o m itetu lu i c e n ­
tral. Se pun în d isc u ţie p re a m u lte tem e. A r treb u i să se răm în ă la 6— 10 te m e, c are
să p o a tă fi bine a d în cite. M ai m u ltă e x ig e n ţă ar tre b u i a ră ta tă şi faţă d e c o re sp o n ­
d e n ţa C onsiliului cu B isericile. Pre a m u lte h îr tii şi p rea m ultă lim bă e n glez ă, ca şi cum
to a te B isericile a r c u n o aşte -o .
R evenind la p ro b lem a in te rco m u n iu n ii, p e care a p u s-o şi în ra p o rtu l să u in iţial,
Dr. C astro a spus că ştie că a c e a sta e im p o sib ilă, d a r a r d o ri ca în v ir tu te a ico n o m iei,
a libertăţii, a iubirii la ţă d e a proapele, — rec u n o scu te şi a c e ste a de c a n o a n e ,— fiec are
B iserică să d e sch id ă m asa e u h a ristic ă p e n tru c e le lalte. A r fi p o a te o d esch id e re d r a ­
m atică, ea c erîn d un fel de m o arte, o tr e c e r e p e ste an u m ite p rin cip ii, d a r a r fi fru ­
m os să se facă g e stu ri d ram a tic e m o tiv ate d e d ra g o ste şi lib e rtate. N o a ştep tăm ca
bă trîn ii să se opună, d a r să în cercăm .
A u u rm at discu ţii. M itro p o litu l H riso sto m de M ira (P a triarh ia E cu m enică) s-a
de c la ra t de aco rd cu m u lte din id eile Dr. C a s tr o : că B iserica tre b u ie să fie slu jito a re ,
că e n e v o ie de a d în c iri teo lo g ic e a le u n o r rela ţii, d a r a r tre b u i să ne p u n e m mai ales
în tre b a re a cum e în ţe le a să slu jire a B iseric ilo r de c ă tre C o n siliu l E cum enic. Cu p r i­
vire la o sp ita lita te a e u h aristic ă, la o rto d o cşi e x istă o a ltă o rien tare, d eşi şi o rto d o cşii
ţtiu ce e ste slu jire a , lib e rta te a şi iu b ire a de o am eni. O rto d o cşii cred că e p e ric u lo s
sa v o rb im acum de o sp ita lita te e u h aristic ă, în a in te de e lu cid a rea d ife re n te lo r te o lo ­
gice cu p riv ire la în ţe le g e re a E u h aristiei.
In a ce laşi sens a v o rb it şi P a tria rh u l Ig n atie al A n tio h iei. De p e a lte p o ziţii a
v o rb it D -na M arga B uhring p e n tru c are d ifere n ţele te o lo g ic e d isp a r din ce în ce m ai
m ult, c ee a ce face să cre asc ă p o sib ilita te a oferirii o sp ita lită ţii e u h aristic e. D esigur, in ­
te rlo c u to a re a a v o rb it ca p r o te s ta n tă şi a ctiv istă e cum en ică, d a r nu ca teo lo g , p e n tru
că nu e ste. In a ce laşi sens şi de p e a c e le a şi p o ziţii a v o rb it şi Dl. H a rry A shm all,
ir.curajîndu-1 pe no u l s e c re ta r g e n e ra l în id e ea sa d e a m ilita p e n tru o sp ita lita te a
e u h aristic ă.
B. O. R. — 3
202 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

In le g ă tu ră cu a c e a sta a v o rb it şi re p re z e n ta n tu l B isericii O rto d o x e Rom âne,

Dr. A nto n ie P lăm ăd eală, M itro p o litu l A rd e alu lu i :
«S-au făcu t aici afirm a ţii şi p ro p u n eri c are au en tu zia sm a t pe c îţiv a d in tre noi
şi i-au în d e m n at să v ise ze situ aţii id eale, în c are o sp ita lita te a e cu m en ică să-i u n e asc ă
pe c re ştin i şi să u n e asc ă şi B isericile c are a lcă tu ie sc C o n siliu l Ecum cnic. Persp ec tiv a
e în tr-a d e v ă r de n a tu ră să en tu zia sm e ze su fle tu l c re ştin d o rn ic de u n ita te . D incolo de
c ee a ce ne p o a te m işca pe n o i su fle teşte, aici, treb u ie să nu n e u ităm to tu şi B isericile
n o a stre, c re d in ţa lor, te o lo g ii lor. T o ţi sîn tem g a ta să o p tăm p e n tru u n ita te . D ar n u
p e n tru o rice u n ita te . N u p e n tru o u n ita te care să ne p ia rd ă id e n tita te a , să ne r e la ti­
vizeze cre d in ţa . N u p e n tru o u n ita te p rin care să p ierd em , ci p e n tru u n a p rin c are să
c îştig ă m toţi. în p ro b lem a u n ită ţii, n o u a form ulă la n sa tă d e n o u l se c re ta r gen eral,
Dr. Emilio C astro, o sp ita lita te eu h a ristic ă , nu e de n a tu ră să rez o lv e problem a. Se
ştie că în tre u n e le fam ilii d e B iserici ea se o feră în c azu ri d e fo rţă m a jo ră, în mod
ex ce p ţio n al şi fără să a n g aje ze v re o re p e tiţie . O sp ita lita te a e d o ar te m p o rară, d a că
n u ch iar cu c a ra c te r unic, ,în caz d e m o arte. De pildă, cîn d u n cato lic e ste p e m o arte,
în tr-o zonă o rto d o x ă, în im p o sib ilitate de a găsi a tun c i un p reo t cato lic să-i d ea îm ­
p ă rtă şa n ia . U n ele B iserici o rto d o x e o feră In a stlel de cazuri o sp ita lita te. D ar nici în
le g ă tu ră cu a c e a sta n u s-a lu a t o d ecizie p a n o rto d o x ă şi p ra c tic a u n or B iserici nu s-a
im pus şi celo rla lte . V isaţi, aşad a r, c ît d o riţi, d a r p e n tru a a ju n g e la so lu ţio n area p r o ­
blem ei, treb u ie lă sa ţi te o lo g ii să lu c re ze . P ro b lem a e de o rd in te o lo g ic şi e clesio lo g ic
şi nu se n tim e n ta lă. Şi noi sîn tem se n tim e n ta li, p ro m o v ăm d rag o stea , slu jire a , o sp ita ­
litate a, lib e rtatea , d a r n u fără d isc e rn ă m în t teo lo g ic cînd e v o rb a de Sfin tele T aine.
N oi credem că în c a d ru l C o n siliu lu i Ecum enic, com isia Credinţă şi C o n stitu ţie tr e ­
buie să p re g ă te a sc ă te re n u l p e n tru c o m u n iu n ea eu h a ristică . N u treb u ie m inim alizat
lu c ru l a ce stei Com isii, cu c re d in ţa că v om a ju n g e la o sp ita lita te a e u h a ristică fără e x ­
p lo ră rile ei -teologice, şi fără un co n sen s te o lo g ic al B isericilor. A ici, în com isia C re ­
d in ţă şi C o n stitu ţie, se v o r p r e g ă ti so lu ţiile. A m au zit aici v o rb e fru m o ase d e sp re
p o sib ilita te a o sp ita lită ţii e iih a ristice, d a r nu din p a rte a u n o r te o lo g i. A şa cum în fizică
nu se p ro n u n ţă ag ro n o m ii şi în ag ro n o m ie nu se p ro n u n ţă lin g v iştii, în p ro b lem ele
te o lo g ic e treb u ie să se p ro n u n ţe te o lo g ii, să clarifice ei p ro b lem ele. Aş v re a să se în ­
ţe le a g ă în să că, în a c e a stă p ro b lem ă, nu nu m ai o rto d o cşii fac dific u ltă ţi. B iserica
R e form ată din R. F. G erm an ia s-a p ro n u n ţat, de pild ă, îm p o triv a D o cu m en tu lu i BEM,
de sig u r p e n tru că a cc en tu e az ă c a ra c te ru l sa cram en ta l al E u h aristiei şi al Preo ţiei.
D acă un ii ca a ce ştia s-a r p ro n u n ţa — şi se p ro n u n ţă —■ p e n tru o sp ita lita te a eu h a ris­
tică, a r face-o a v în d în v e d e re în ţe le su l p e care ei îl dau E u h aristiei, deci un în ţe ­
le s to ta lm e n te diferit de la n o stru . A şadar, nu v o rb im a ce ea şi lim bă. Şi atu n ci ce r e a ­
lizăm p rin tr-o astfel de o sp ita lita te e u h a ristic ă ? N im ic. N e a u to -am ăg im . U n ita tea p e
care o u rm ărim e cea în tr-o cred in ţă , u n D om n, un B otez.
In p rez en ta rea p u n c te lo r sa le de v e d e re şi relu în d o re c o m an d a re a A d u n ării
g e n erale a C o n siliu lu i E cum enic d e la V a n c o u v er (1984), Dr. C a stro a făcu t ap el la
Biserici, ca şi la cei c are lu c re az ă în b iro u rile C o n siliu lu i Ecum enic, să p rom o v eze o
te o lo g ie 'c o eren tă, un stil teo lo g ic, o şco ală, p e n tru a se a ju n g e la o te o lo g ie e c u ­
m enică. D om nia Sa a re c o m an d a t d e zb a ter i teo lo g ic e în C e n tru l ecu m en ic de la G e­
n e v a, to cm ai p e n tru a se a ju n g e la o c o n ştiin ţă ecu m e n ică b a za tă p e o tc o lo y ie e c u ­
m enică. A şa cum e x istă an u m ite teo lo g ii : ro m an o -c ato lică , n e ag ră, afric ană , a sp e ­
ran ţe i, a e lib eră rii, să e x iste şi u n a a C o nsiliu lu i E cum enic sau e cu m ep ică. A ltă d a tă
u n K arl B arth sp u n e a p ro te s ta n ţilo r ce e d re p t şi ce nu. A stăzi nu le m ai sp u n e
nim eni. T reb u ie să re -ed u c ăm sta ff-u l e cu m en ic şi să -l in iţiem în te o lo g ia c o n tem ­
po ran ă . Pe a c e a stă tem ă s-a r p u te a o rg an iz a c h iar o c o n su lta re . O an u m ită c o eren ţă
e x istă în ecum enism , d a r n u p re a e x istă o in te rp e n e tra ţie în tr e d iferite le orien tări.
C ă tre a ce asta tre b u ie să n e în d rep tăm de acum încolo.
In le g ă tu ră cu a c e a sta a lu a t c u v în tu l încă o d a tă re p re z e n ta n tu l B isericii O rto ­
doxe Rom âne, Dr. A n to n ie P lăm ă d ea lă , M itro p o litu l A rd e alu lu i, care a sp u s p rin tre
a ltele :
«Problem a p e c are o p u n e Dr. C a stro e ste in te re sa n tă şi im p o rta n tă , d a r tre b u ie
clarifica ta . N u e a tît de sim plu p e c ît pa re . M ai în tîi treb u ie să n e clarificăm d e sp re
ce vorbim şi să în c ercă m să lim pezim şi re c o m an d a rea de la V a n c o u v er de a lu c ra
p e n tru mai m u ltă co eren tă . E v o rb a, în cele sp u se d e Dr. C a stro , de d o u ă lu c ru ri care
s!nt fo arte d iferite. Pot fi lu a te şi îm p reu n ă, d a r şi se p arat. In m işca re a ecum en ică, în
CEZ'ai : .« tr u , treb u ie să le lu ăm s e p a r a t : o te o lo g ie şi c o eren ţă . N u p u tem să ne pro-
, â c reăm o te o lo g ie , d e d rag u l de a a v ea o te o lo g ie a C o n siliu lu i E cum enic. A r
 7 A BISERICEASCĂ 2 03

« n ific ial. O teo lo g ie ori se n a şte, o ri nu. Şi ia tă că p în ă în p rez en t, nu s-a n ă scu t, în

___ r j ] de a a v ea o te o lo g ie a C o n siliu lu i E cu m en ic. T eo lo g ie ecu m e n ică a v e m ; av em
• c a te d re de e cum en ism la F a c u ltăţile d e te o lo g ie. E a ce a teo lo g ie c are stu d iaz ă căile
ţ l m ijlo ac ele r e sta u ră rii u n ită ţii B isericilor. D ar u n a e să e x iste o te o lo g ie ecum e-
aferâ. şi a lta e să d orim o teo lo g ie a C o n siliu lu i E cum enic. A ce asta din u rm ă ar fi
«fciăr p eric u lo a să. O te o lo g ie a C o n siliu lu i E cu m en ic ? C a re ? O a stfel de teo lo g ie ar
f c r e din C onsiliul E cum enic o B iserică, o se ctă , u n a p rin tre cele lalte, o te o lo g ie p r in ­
de c ele lalte. A a v e a o teo lo g ie , în se am n ă a a v ea o d o c trin ă. Şi atu n ci ce a r m ai fi
C on siliu l E cum enic în re la ţia cu B isericile ? N ici v o rb ă d e aşa ceva. C o n siliu l Ecu-
a e n ic tre b u ie să fie, şi este, şi treb u ie să ră m în ă u n loc de în tîln ire a teo lo g ilo r
■ b e ric ilo r c are îl com pun. D acă ar a v e a o te o lo g ie , ar d ev en i p artiza n , n -a r m ai îi
ie s d iis tu tu ro r B isericilor. C o n se c in ţa ar fi că B isericile l-ar p ă ră si şi astfel s-ar des-
» im a . C oerenţă ? — Da. A d ică o gînflire a rtic u la tă , a p re c ie ri lim pezi, e v a lu ă ri te o ­
logice c o e re n te a le d ia lo g u rilo r te o lo g ic e şi a le d o c u m en te lo r pe care le e la b o ­
rea ză ‘C onsiliul, b a z a te în to td e a u n a p e r e v e la ţie şi o rie n ta te sp re u n ita te , ţin în d p e r ­
m an ent se am ă de leg ile fu n d am e n ta le a le e cu m en ism u lu i. D esp re ja lo a n e le co e re n ­
te i în e cum enism şi în a c tiv ita te a C o n siliu lu i E cum enic, în situ aţia în care treb u ie
« r u tă în v e d e re d iv e rs ita te a te o lo g iilo r B isericilor c o m p o n en te a le C o nsiliului, v om
■ a i p u te a d isc u ta şi d esig u r în a c e st sen s mai ales, v o m in te rp re ta re c o m an d a rea
A du nării g e n e ra le de la V an c o u v er. A ce asta e c eea ce p u te m face acum . în v iito r
se i a p u te a e la b o ra şi o te o lo g ie d e co n sen s e cu m enic. S p re a c e a sta m ergem . Ea v a
fi a ce ea a u n ită ţii re a liz a te şi a d efin irii a ce lei u n ită ţi d e sp re care încă n u ştim
t t m v a fi».
A u c o m en ta t te m a în a ce laşi sen s şi E p isco p u l g e rm a n (R.D.G.), Jo h a n n e s H em pel,
Si D -na B ehring (E lv eţia) şi Dr. H eld (R.F.G.), d u p ă care d isc u ţia n u s-a m ai relu a t.

E. C om itetu l e x ec u tiv a a sc u lta t ap o i c îte v a r a p o a rte p riv in d : «R o lu l C o n siliu lu i

E cum enic al B isericilo r în treb u rile in te rn a ţio n a le» , o *Notă asupra situ a ţie i d in N o u a
Caledonie» şi inform aţii a su p ra u n o r situ a ţii de n e lin işte din A frica de Sud, Sudan,
Sri L anka şi O rie n tu l M ijlociu. S-a h o tă rît să se facă n o te c ă tre g u v e rn e le re sp e c tiv e
ti a p elu ri p e n tru p a ce şi b u n ă în ţe le g e re . D e a sem e n ea s-au r e d a c ta t c îte v a sc riso ri
c ătre u n e le B iserici d in z o n ele resp e ctiv e.

F. în şe d in ţă co n fid e n ţia lă , C o m itetu l e x e c u tiv a a n aliz at c ere rile d e a ju to r din

p a rte a u nor o rg an iz aţii care lu p tă îm p o triv a d isc rim in ă rilo r rasiale , îm p o triv a ju g u rilo r
stră in e e tc. In c ad ru l P ro g ra m u lu i p en tru c o m b a terea ra sism u lu i s-au a p ro b a t a ju to a re
su b sta n ţia le u n o r o rg an iz aţii din A n go la, M ozam bic, Z im babw e, S.U.A., A ng lia ş.a.
T oate a ju to a re le au fo st d a te p rin B isericile d in ţă rile re sp e ctiv e, c are u rm ea ză să le
d istrib u ie în cad ru l a cţiu n ilo r u m a n ita re şi a le so lic ită rilo r de a c e a stă n a tu ră .

G. C om itetu l e x e c u tiv a d ecis să rec o m an d e C o m itetu lu i c en tral p rim irea în C o n ­

siliu l E cum enic a u n o r noi B iserici care au so lic ita t a ce st lu c ru : Biserica c reştin ă C on-
gregaţională din Sam oa am erica n ă şi B iserica M e to d istă din Z im b a b w e. De a se m e ­
n e a C om itetul e x ec u tiv a a p ro b a t p ro g ra m u l şi o rd in ea d e zi a lu c ră rilo r C o m ite tu ­
lui c e n tra l al C on siliu lu i E cum enic al B isericilo r ce v a a v ea loc în tre 28 iu lie — 9
a ugust la B uenos-A ires, A rg e n tin a , în lo c alu l c en tru lu i c u ltu ra l San M artin, d in c e n ­
trul o raşului.

H. T ot în şed in ţa co n fid e n ţia lă C o m ite tu l e x e c u tiv a fost in fo rm at a su p ra u n o r

problem e şi cazuri de v io la re a d rep tu rilo r o m u lu i sa u d e re s ta u ra re a lor. A stfel :
ia 15 a u g u st 1984 a fost e lib e ra t Rev. C. M. Kao, se c re ta ru l g e n e ra l al B isericii Pres-
b ite rie n e din T a i w a n ; in Sri L an k a a fost e lib e ra tă D -n a A n n a th a le A b a y a se k e re
2 04 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

m em bră a C o m ite tu lu i e x ec u tiv al C.E.B. ; în A fric a d e Sud a fo st e lib e ra t şi re in s ta la t

ca s e c re ta r g e n e ra l al C o n siliu lu i S u d -A frican al B isericilo r, B ey ers N a u d e ; P ap a
Ş e nuda al IlI-le a al B isericii C o p te d in E gipt s-a în to rs din e x i l ; se n a to ru l Jo v ito
Salong a, F ilip in e, a fost e lib era t. In le g ă tu ră cu to ţi a ce ştia , C o n siliu l E cum enic a
făc u t d e m ersu ri sc rise la g u v e rn e le resp e ctiv e şi apoi a trim is sc riso ri d e m u lţu m ire.

J. O re c e p ţie o ferită d e Dr. Em ilio C astro la lo c u in ţa sa a în c h eia t lu c ră rile s e ­

siu n ii de ia rn ă a lu c ră rilo r C o m ite tu lu i e x ec u tiv -a l C o n siliu lu i E cum enic al B iseric i­
lor. N o u l C om itet e x ec u tiv , ca şi n o u l s e c re ta r g e n e ra l au lu c ra t în b u n ă co lab o rare ,
deschis, po zitiv , cre ato r. O rie n ta re a C o n siliulu i E cum enic se p ă stre a z ă p e lin ia im p ri­
m a tă d e p re d e ce so ri în a n ii trec u ţi, fiind tot* a tît d e d e v o ta tă u n ită ţii B isericilo r şi
r a p o rtu rilo r B isericii cu lu m ea de azi. P re o cu p ă rile p e n tru u n ita te se c o n ju g ă arm o n io s
cu p reo c u p ările p e n tru p a ce şi d re p ta te so c ială în lum e.

Şedinţă de lucru cu directorii Unităţii I CREDINŢA şl MĂRTURISIRE

din cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor
Sîm b ătă, 9 feb ru a rie 1985, a a v u t loc la C e n tru l E cu m en ic din G enev a, E lv eţia,
o şe d in ţă d e lu c ru a c o n d u că to rilo r U n ită ţii I, la c are a u p a rtic ip a t : M itro p o litu l
A rd e alu lu i A n to n ie P lăm ă d ea lă , m o d e ra to r, cei doi v ic e-m o d e ra to ri, Dr. T ho ro g o o d
(A nglia) şi Dr. S m art (S.U.A.), Dr. T o d o r Sabev, se c re ta r g e n e ra l a d ju n ct al C o n siliu ­
lui E cum enic şi d irec to rii celo r p a tru s u b - u n ită ţi: Rev. S. W e sle v A ria ra ja h (Sri
L anka), d ire c to ru l su b -u n ită ţii D ia lo gu l cu cele la lte c red in ţe şi id eo lo g ii, Dr. G iin ter
G assm an n (R.F.G.), d ire c to ru l c o m isiei C red in ţă şi C o n stitu ţie, Dr. D avid G osling
(A nglia), d irec to ru l su b -u n ită tii B iserică şi S o c ieta te şi Revd. E u g en e Sto ck w e ll (S.U.A.),
d irec to ru l com isiei M isiu n e şi E v an g h e liz are . Cu a c e st prilej s-a c o n stitu it G rupul
e x e c u tiv al U n ită ţii I a lc ă tu it d in cei n u m iţi m ai sus, la care se v o r a d ău g a cei p a tru
m o d e ra to ri din p a rte a C o m ite tu lu i C e n tral p e n tru fie c a re su b -u n ita te în p a rte . G ru p u l
e x e c u tiv se v a în tîln i din n o u la B u en o s-A ires (A rg e n tin a ), în iu lie 1985, cu p rile ju l
se stu n ii C o m itetu lu i c e n tra l al C o n siliului E cum enic al B isericilor. La lu c ră rile de
Ia G en ev a au p a rtic ip a t şi e x p e rţi fin an c ia ri d in c ad ru l p e rso n a lu lu i te h n ic al C o n ­
siliu lu i. S-au a n aliz at p ro ie c te le d e v iito r ale su b -u n ită tilo r şi a c tiv ita te a de co o rd o ­
n a re d in c ad ru l U n ită ţii I. D e asem-enea, s-a u stu d ia t im p lica ţiile fin an c ia re ale a c ti­
vită ţilo r p ro p u se, rec o m an d în d u -se lim ita re a la a c tiv ită ţile p rio rita re , în fu n cţie de
resu rse le fin an c ia re d isp o n ib ile.

Masa rotundă cu tema :

NOI PERICOLE CE AM ENINŢA DARUL SACRU AL VIEŢII.
ÎNDATORIRILE NOASTRE
T em a d e m ai sus a fost d e z b ă tu tă la o M asă rotu n d ă o rg an iz ată la M osco va
în tre 10— 13 feb ru arie 1985, de c ă tr e un C om itet de in iţia tiv ă cu c a ra c te r in te rn a ţio n a l.
Este v o rb a de a ce laşi co m ite t c a re în an u l 1984 a o rg an iz at, to t la M osco v a, M asa
ro tu n d ă cu tem a : Un sp a ţiu iară a rm e, şi în 1983 o rg an iz ase m asa ro tu n d ă ' cu te m a :
«I m p lica ţiile m orale şi eco n o m ic e ale u n e i În gh eţă ri a Înarm ării n u c lea re ». La în tîl-
n ire a d in 1985 au p a rtic ip a t m ai m u lt de 60 d e r e p re z e n ta n ţi ai relig iilo r, e x p e rţi şi
oa m en i de ştiin ţă din 27 de ţă ri d in A sia, A fric a, A m e ric a de N o rd şi d e Sud- şi
din E uropa.
Din partea B isericii O rto d o x e R om âne a p a rtic ip a t Dr. A n to n ie P lăm ă d ea lă ,
M itro p o litu l A rd e alu lu i. A u m ai p a rtic ip a t 26 de o a sp eţi d in ie ra rh ia şi c o rp u l d id a c ­
tic al B ise rid i O rto d o x e R use şi ai b u d iştilo r şi m u su lm an ilo r flin U.R.S.S., în a fa ră
de c irca 20 d e p e rso a n e în să rc in a te cu o rg an iz are a, tra d u c e re a c u v în tă rilo r etc.
L u cră rile au fost c o n d u se d e M itro p o litu l P au lo s M ar G reg o rio s, de N ew D elhi,
i ' j i a a ju ta t d e M itro p o litu l F ila re t d e M in sk (U.R.S.S.), şi d e Dr. R ich ard A n d riam a n -
;M a d ag a sc ar). A p ro a p e to ţi p a rtic ip a n ţii au lu a t cu v în tu l, c o n trib u in d la rea liz a-
 ■7A BISERICEASCA 205

„ unui clim at de u n a n im ita te cu p riv ire la n e c e sita te a în lă tu ră rii p e ric o lu lu i răz-

io ;u lu i şi a a p ă ră rii păcii. A u p re z e n ta t re f e r a te sp eciale, in te re sa n te şi d o cu m en ta te ,
■ a i ales sp e cia liştii in v ita ţi d in S.U.A., R.F.G., In d ia, U.R.S.S. ş.a.
D eschizînd d e zb a terile , I.P.S. M itro p o lit P a u lo s G reo g o rio s a su sţin u t refe ra tu l :
~ jT iţi în tu n e ric u l de la a m ia z ă : sa lv a ţi v i a / a /». El a p re z e n ta t r e z u lta te le u nui
ngres şi al u nei C om isii de sa v a n ţi d in O ccid en t, c are au stu d ia t c o n sec in ţe le u n u i
- ţboi n u c le a r (25— 26 a p rilie 3983, C am b rid g e şi W ash in g to n , oct.— nov. 1983), co n­
ţ i i c are, c om parate, co in cid în to c m a i cu cele ale sa v a n ţilo r so v ie tic i. A u lu a t p a rts
-»este 40 de sa v an ţi, p rin tre care P a u l E h rlich (S tan fo rd U n iv e rsity ), C ari Sag an
,f> r n e ll Univ.), S tep h e n G ould (H a rv ard U niv)., N o rm an M y e rs (O xford Univ.), R afael
K ’ire ra (V en ez u ela) şi alţii (v. rev . «Science et vie», 23 dec. 1983). O sin tez ă alcă -
* ..:ă de C ari S agan, a v în d la b a ză p r e su p u n e re a u n ei ex p lo zii de 5 000 de m eg ato n e
e xplozibil n u c le a r (ad ică 12% d in sto c u rile e x iste n te), v e rific a tă şi a ce asta de
t rapu te rele so v ie tic e, a ju n g e la u rm ă to a re le con clu zii :
E xplozia, după o p e rio a d ă de in cen d ie re, în c ălz ire m axim ă, ira d ie re , ar fi u rm ată
: o iarnă nucleară p ro v o c a tă de sm ogul (a b u ri + fum) ce s-ar rid ic a de p e p ăm înt.
I " tă şi e fe cte le a c e ste i ie rn i n u c le a re :
a) Ea s-ar p ro p ag a pe to t p ăm în tu l, in d ife re n t de lo c u l u n d e s-ar p ro d u ce ex p lo -
: - n u c le a ră ;
b) In prim a lu n ă d u p ă ex p lo zie, ar u rm a o ră c ire tr e p ta tă a a eru lu i, m u lt sub
-•’ro g rad e ;
c) A ce astă ră c ire ar a v e a d re p t u rm are sc h im b a re a c u re n ţilo r d e aer, cu v ite za
în d ire c ţia v în t u l u i ;
d) S u rse le de ap ă p o ta b ilă v o r în g h e ţa c o m p letam e n te în c ele m ai m u lte re-
;.uni. E chilib ru l eco lo g ic al p la n e te i se v a stric a. R e co ltele v o r fi d istru se .
e) F iin ţe le om en eşti, an im alele , p la n te le şi m ic ro o rg a n ism e le de p e su p ra fa ţa
- ă m în tu lu i v o r m uri.
f) ln tr u c ît p h ito p lan c to n u l d in a p e v a fi d istru s, în cele d in u rm ă v a în c e ta v ia ţa
:: în o c ea n e şi m ări.
De fapt, c h iar d a că s-ar u tiliza n u m a i 100 de m eg ato n e d e ex p lo zib il n u c le a r
din cele circa 40.000 de m e g ato n e ex iste n te), rez u lta tu l ar fi cam a ce laşi ca şi d u p ă
' 000, de sig u r cu c o n sec in ţe m ai len te.
Din ta b lo u l de m ai sus se d esp rin d c îte v a co n clu zii şi c o n sec in ţe p r e v iz ib ile :
1. O m a re e x p lo zie n u c le a ră (d.p. 5 000 m eg ato n e), o riu n d e s-a r p ro d u ce a r a v ea
c o nsecinţe clim aterice de a sem e n ea n a tu ră , în c ît ar c o m p rom ite v ia ţa p e p la n etă .
2. Un război n u c le a r «lim itat», în d re p ta t n u m a i îm p o triv a u n o r c e n tre u rb a n e şi
n d u stria le, n um ai de 100 m e g ato n e v a lic h id a o raşe le , ia r c o n sec in ţe le clim a teric e
ie v o r în tin d e şi a su p ra c e lo rla lte zone.
3. O bom bă de 1 m e g ato n ă , e x p lo d ată în aer, v a d istru g e jo s 250 k m 2, n u m a i o
zecim e d e m e g ato n ă d istru g în d 50 km 2.
4. Ia rn a n u c le a ră v a a p are ca u rm are a p o lu ă rii stra to sfe re i cu p ro d u se r a d io ­
active, cu/ fum şi praf. O p e rio a d ă lu n g ă d e tim p s o a re le n u v a m ai p ă tru n d e p e
păm înt, ia r te m p e ra tu ra v a fi sub zero , deci te m p e ra tu ră de în g h eţ, şi v a ra . R e coltele
nu v o r m ai fi posibile. C h iar d a că ar m ai su p ra v ie ţu i cin ev a , a r m u ri de foame.
5. D acă s - a r face u n răz b o i lim ita t n u m a i la an u m ite z o n e — c ee a ce e g reu
de adm is, p e n tru că o d a tă în c ep u t, răz b o iu l v a c re şte în loc să se m icşo reze, u tilizîn d
toate rez e rv e le de lu p ta — ch iar şi în a c e st caz a r m u ri m ai m u lt d e u n m iliard de
-.ameni şi alţii ar fi ră n iţi şi m u tilaţi. E ch ilib ru l e co log ic co m p let sch im b at, v a duce
la m o a rte şi pe c eila lţi răm a şi în v ia ţă, c are v o r su feri o m o a rte le n tă şi in e v ita b ilă .
A ce astă situ a ţie a r fi c h iar m ai d e za stu o as ă d e c ît ia rn a n u c lea ră .
M itro p o litu l P au lo s M a r G reg o rio s a a r ă ta t a p o i că r e c e n ta D ec la ra ţie de la
N ew D elhi a ţă rilo r n e a lin ia te a p rec o n iza t în g h e ţa r e a p ro d u ce rii de arm a m e n t n u ­
c lear şi că a ce laşi lu c ru îl c er m e re u şi ţă rile so c ialiste . Ce r e ţin e o a re pe c ele lalte
m ari p u te ri de la tr e c e re a im e d ia tă la în c e ta re a c u rse i în a rm ărilo r, s-a în tr e b a t M i­
trop o litu l G regorios. «Falsul o rg o liu ? Sau p u te re a c elo r care trag p ro fitu ri d in cu rsa
în a rm ă rilo r şi d i n ' co m erţu l cu arm e ? Sau fa p tu l că in stitu ţiile d em o cratice din ta rile
resp e c tiv e sîn t fin a n ţa te de so c ie tă ţile şi a g en ţii in d u striilo r m ilita re ?».
R ă sp u n d e re a c ad e a su p ra tu tu ro r în să, d e a ce ea to a te p o p o a re le tre b u ie să se
a n g aje ze în a p ă ra re a păcii.
C u v în ta re a M itro p o litu lu i P au lo s M ar G reg o rio s a fost u rm ată de cea a M itro ­
p olitu lu i F ilare t d e M insk, d u p ă c are s-au în c e p u t d isc u ţiile la rap o a rte. El s-a o cu p at
 B ISER IC A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

m ai a les de răz b o iu l din sp a ţiu l cosm ic, d irec ţie în c are se în d re a p tă acum to t efo rtu l
m ilita r al S tate lo r U nite, c ee a ce v a p ro v o ca din nou c re şte re a fricii şi in te n sific area
c u rsei în a rm ărilo r. T im p d e d o u ă zile au lu a t c u v în tu l a p ro a p e to ţi p a rticip a n ţii.
Ia rn a n u c le a ră a fost în m od d e o seb it în a te n ţia tu tu ro r 'o a m e n ilo r de ştiin ţă p r e ­
zen ţi, a ră tîn d cu a rg u m e n te in d u b ita b ile că ea n u e ste o in v e n ţie , ci o re a lita te
ştiin ţific p rev iz ib ilă şi c ata stro fa lă . M itro p o litu l F ilare t de Min.sk a a ră ta t că e ste,
po a te, p e n tru prim a o a ră cînd cele d o u ă » b lo cu ri m ilita re şi p o litice au a ju n s la un
e c h ilib ru ap ro x im ativ de forţe, c e e a ce în m od sigur, în caz d e c o n fru n ta re a rm ată,
vor duce la d istru g e re a a m b elo r ta b ere. D eocam d ată, e ch ilib ru l m ilita r e co n ju g at şi
cu un « ech ilib ru al fricii» u n o ra faţă de alţii, d ar a c e asta în d e am n ă la în arm are, nu
la d ezarm are. In tim id area re c ip ro că v a duce în cele din u rm ă la cata stro fă . Lum ea
tre b u ie să refu ze şi co n ce p ţia «ră zb o iu lu i a d m isib il» şi pe cea a «in tim id ă rii recipro ­
ce». Sin g u ra cale e p a ce a şi în ţe le g e re a . T reb u ie ca o am enii relig iilo r să lu creze p e n ­
tru a trezi în o m en ire c o n ştiin ţa a p ă ră rii şi a su p rav ieţu irii, care mu p o t ii a sig u rate
d e cît p rin pace.
C o m u n icarea sa v a n tu lu i am eric an G eo rg e F. C a rrie r, in titu la tă Iarna n ucleară :
ce spune ştiin ţa ? (citită d e Prof. B ru ce Rigdon d in C hicago), a fost ca un c ap ito l de
rom an Science iic tio n , d e scriin d sfîrşitu l lum ii ca pe o c a ta stro fă abia im ag in abilă si
irev e rsib ilă . Cu a rg u m e n te d e o rd in ea e v id en ţe i, p ro fe so ru l am eric an a a ră ta t că iarn a
n u c le a ră va fi co n sec in ţa sig u ră a răz b o iu lu i a to m ic şi, p rin u rm are, d istru g e re a v ieţii.
C eea ce v a rez ista m orţii p rin c ăld u ră, v a c ăd e a su b m o a rtea p rin în g h e ţare . La a ce stea
a a dus co m p letări aca d em ic ia n u l so v ie tic B. V. R au sch enb ach , c are a sp u s că ia m a
n u c le a ră ar p u te a d u ra de la 3 lu n i în sus, cee a ce v a fi su fic ien t p e n tru a în g h e ţa
to a tă v e g e ta ţia şi a d istru g e v ia ţa . Iarn a n u c le a ră v a a v ea un c a ra c te r g lo b a l: se v a
în tin d e în am b ele em isfere, in d ife re n t în care s -a r p ro d u ce explozia.
A cad em icia n u l so v ie tic R a u sc h en b a ch a co m b ătu t te o ria in c ertitu d in ii cu p r i­
v ire la m o a rtea chiar a tu tu ro r o am en ilor. U nii sp u n că nu to ţi v o r m uri, ci că v o r
fi şi su p rav ieţu ito ri, aşa că să n u se e x ag e re ze cu p riv ire la un răzb o i n u c lea r !
C ei c are su sţin că d istru g e re a g e n e ra lă n u e certă , în c u ra je a z ă e x p e rie n ţa şi în c e r­
carea şi fin alm en te răz b o iu l. A cad . R au sc h en b a ch a a fir m a t: d istru g ere a generală
e certă ; ea p o a te fi d e m o n stra tă m a tem atic.
în tr e b a t ce se v a în tîm p la cu sto c u rile de e n erg ie a to m ică în cazul fericit că
n u v o r fi fo lo site, A cad. R au sc h en b a ch a răsp u n s că, în ■tim p, m a teria lu l ato m ic
d e cade şi nu m ai e ste p e ricu lo s. In p a rte , e n erg ia a to m ică v a p u te a fi fo lo sită în
sc o p u ri p aşn ice.
D espre te o ria in c ertitu d in ii a v o rb it şi p ro fe so ru l g erm an W ilfrie d B ach (R.F.G.).
N ea v în d c e rtitu d in ea că răz b o iu l a to m ic v a fi o c ata stro fă g e n erală , oam enii de
ştiin ţă nu ştiu cum să -i sfătu iasc ă pe po liticien i. D ar p o liticien ii n u a şte a p tă . Ei iau
decizii cu cît ştiu ei. De a c e e a se im p u n e ca o am en ii de ştiin ţă să -şi form uleze o p i­
n iile cu e x a c tita te . Şi rep ed e. în a in te ca oam enii p o litici să ia d ecizii pe baza celo r
cu n o scu te de d înşii. E n e ştiin ţific să li se sp u n ă o am en ilo r p o litici să a ştep te. Să
n u ne a scu n d em în sp a tele fap tu lu i că n u p u te m a v ea c ertitu d in i. C înd vom a v ea
c ertitu d in ea , v a fi p rea tîrz iu . C a în cazu l p ă d u rio r care m or din cau za p o lu ării.
E c o re ct că e x istă o an u m ită in c e rtitu d in e , d ar d a că ea d u c e la în a rm are, d e v in e
to t m ai m ult c ertitu d in e. P ro b le m a e să se e la b o rez e o stra teg ie a sa lvă rii. Ştiinţific
e să lucrăm azi p e n tru s a lv a re a n o a stră , nu să a ştep tăm p în ă vom a v e a m ai m u lte
in form aţii.
Id ee a a fost ex em p lifica tă d e A cad. R a u sch en b ach p rin in c e rtitu d in e a pe c are
o a re un p ilo t n e v o it să a teriz ez e la u n m o m en t dat. N u-şi m ai p o a te a leg e tim pul
ci a teriz ea ză în c o n d iţii de in c e rtitu d in e , n e ştiin d ex ac t cum v a i i !
A u m ai v o rb it, în a ce laşi sens, Prof. dr. V lad im ir P re o b a je n sk i (U.R.S.S.), şi
Prof. P o dlesnîi. U n c ălu g ă r b u d ist d in N ep al, B h ikkhu A m rita n d a, a c eru t o am en ilo r
de ştiin ţă să fab rice o b om bă bun ă , care să-i facă pe o am en i m ai b uni ! De a c e a sta
e n e v o ie în lum e. P ro b lem a şi p e ric o le le e x tin să m ai în tîi în m in tea oam enilor, în
m in tea celo r ce d eţin p u te re a , d e şi e cu rio s că d u p ă ce n u m ai sîn t c o n d u căto ri, to ţi
v o r pace, îşi ad u c a m in te că au fam ilii, c o p ii! A r tre b u i să nu u ite a c e asta nici
cînd au p u te re a în m ină.
E pisco p u l am eric an Dr. D av id Preuss, p re şe d in te le Bisericii L u th e ra n e din S.U.A.,
a re p ro şa t u n o ra d in tre v o rb ito ri că p rea p u n a cc en tu l p e v in a S tate lo r U nite în
c o m p etiţia m ilita ră actu a lă. Şi în A m e ric a sîn t m u lţi c are d au to a tă v in a p e so v ie tic i şi
suun că a c e ştia sîn t a tît de în a rm aţi, în e ît p o t o cu p a E u ro p a în tre i zile, şi că ei au
d e stab iliz at situ a ţia în lum e. P ro b lem a e cum să sc ăp ă m d e a m e n in ţa re a care n e pri-
y n ..\~ \ B ISER IC E A SC Ă 207

T.e toţi, nu să n e acu zăm u n ii p e a lţii. Să aju n g em să lu ă m m ăsu ri com une de

^ (H - m a r e şi să scăp ăm de a tm o sfera d e ab su rd în c are tră ie şte om en irea. Să ne
şi E stului şi V estu lu i. P ă c ate sîn t de a m b ele p ă rţi şi p o c ăin ţa treb u ie să fie
k e -ib e le p ă rţi, cum scrie în m e saju l să u şi A rh iep isco p u l de C an te rb u ry .
E piscopul a m eric an a c h em at la d e sch id e re şi în c re d ere . D esch id ere p e n tru con-
T ' . rec ip ro c şi p e n tru c e rc e ta re com ună. El a c h em at de asem e n ea la o n o u ă o rd in e
j in te rn a ţio n a lă c are să d ea c o n d u c ă to rilo r m arilo r p u te ri o o rie n ta re sp re p a ce
fc'.elegere.
C om entînd v o rb irea ep isco p u lu i a m eric an , Dr. A n d riam a n ja to din M a d ag a sca r a
vC - ' â în tr-a d e v ă r ex istă şi de o p a rte şi de a lta te n d in ţe de a u to ju sjiîtc a re şi e fo arte
■ M să arb itre zi. T reb u ie to tu şi să arg u m e n tă m p u te rn ic s în g u 'â ju stifica re v a la-
H U : a păcii şi a vie ţii. Să arg u m e n tă m cum tre b u ie o rd in ea m o rală la ra r e treb u ie
r e e v e r tită lu m e a şi mai a les m arile p u te ri. T reb u ie să trec em din co lo de p ro p ag a n d ă,
h d e zv ă lu irea a d e v ă ru rilo r celo r m ai cru d e. T reb u ie să facem sa nu m ai d o n m e asc ă
> '.ume raţiu n e a celui m ai tare, cum sp u n e a La F o n tain e — «La raiso n du plus
i ■■ est to u jo u rs la m eilleu re» — ci ra ţiu n e a celu i ce rfre d rep ta te . Să d o m n ească
r - 't a te a . N evoile mici din lum e, n e v o ile locale, nu se v o r îm p lin i d e cît p rin tr-o
= >rroeconom ie bine o rg an izată, la sc ară m o n d ială. D um nezeu p o a te zice : «V -am d at
; . . - e a cea de to a te zilele, d a r v o i aţi d istrib u it-o rău. De aici v in e n e c e sita te a unei
ird in i e co no m ice m ondiale.
Dr. A n d riam a n ja to s-a r e fe rit apoi la m işcă rile d e e lib e ra re din A m erica L atină
n =-a d e c la ra t ne m u lţu m it de .fap tu l că P a p a a c o n d am n a t te o lo g ia e lib eră rii care era
- 'a e r a n ţă nouă p e n tru m u lţi c reştin i. In fin al el a a p re c ia t fap tu l că p a rte a so v ie tic ă
i îic u t d e c la ra ţia că nu v a folosi p rim a arm a atom ică. «Să facă şi p a rte a a m eric an ă
- i ’î c la r a ţie sim ilară», p e n tru că în că n -am au zit-o din p a rte a lor.
A lu a t c u v în tu l şi r e p re z e n ta n tu l B isericii O rto d o x e R om âne, Dr. A n to n ie Pla-
- id e a lă , M itro p o litu l A rd e alu lu i, care a sp u s p rin tre a lte le :
«Mă bu c u r că ne rev e d em în ju ru l a c e ste i M ese ro tu n d e, la cea d e a tre ia în tîl-
re p re z e n ta n ţi ai relig iilo r, sa v a n ţi şi e x p e rţi din to a tă lum ea. Am a scu ltat toţi
"U in te res re fe ra te le o am en ilo r de ştiin ţă C a rrie r, Bach, R a u sch en b ach , P re o b ra je n sk i
ai;ii. P e rsp ec tiv e le sînt, d u p ă cum am p u te a în ţe le g ere, sum bre. N i s-au făcu t rle-
s . n s l r a t i i ştiinţifice, v e n ite din p a rte a uruor spe cia lişti. D esigur, v iito ru l re z e rv a t
-T ienirii în e v e n tu a lita te a u n u i război, le e ste c u n o scu t şi c o n d u că to rilo r m arilo r
r u te ri. Şi atu n ci cum se ex p lică fap tu l că tre b u ie a tîte a e fo rtu ri ca să se lase c o n v in şi
: i tre b u ie să r e n u n ţe la ră z b o i? Ce se în tîm p lă cu noi, o a m en ii? N e pie rd e m sim ţul
ie o rie n ta re şi ne p răb u şim in e v ita b il în c ata stro fă , în tr-o c ata stro fă p ro v o ca tă ch iar
io noi înşine ? S întem ca în tr-u n te a tr u al a b s u rdu lu i : p reg ă tim o sin u c id e re colec-
\ v ă şi ne plînge m îm p o triv a ei, d a r c o n tin u ăm să fab ricăm arm e, bom be, a rm e nu-
-:eare, to t m ai d istru g ă to are , to t mai u c ig ă to a re ! P a rcă am fi in tr-u n vis in c are nu
n a i sîn tem cap a b ili să ne sch im b ăm d ire c ţia sp re c ata stro fă . D ar sîn tem to tu şi treji,
•Sa că nu sîn tem c o n d am n aţi fără apel. P u tem schim ba d irecţia. P u tem răm în e la
r aţiu ne. P u tem e v ita ab su rd u l. A ce asta tre b u ie să fie ch em a re a n o a stră ca rep re-
r ^ n ta n ţi ai religiilor. Să a ju tă m ca o m en iraa să se trez ea sc ă din v isu l în tu n e c a t şi
Ir.sp âim întător şi să v a d ă şi să se în to a rc ă la lu m in a zilei, a sp e ra n ţe i, a lu c id ită ţii,
î raţiunii.
S-a v o rb it aici, de «răzb o iu l ste lelo r» , d e în a rm a 'e a în cosm os, c are e u ltim a
d intre « strategiile» im ag in ate, d e fap t u ltim a d in tre n eb u n ii. E sig u r că p e n tru o
vrem e, dacă nu e sto p a tă la v rem e, c o m p etiţia d in tre m arile p u te ri se v a m u ta in
spaţiu. D ar c înd se v a e ch ilib ra în sp aţiu , se v a re lu a pe p ă m în t, şi vom tră i m e re u
- oşm arul c u rsei în a rm ărilo r a ju n s d e ja la p a ro x ism . So lu ţia nu e d e c ît în e c h ilib ra re a
srîn re d u c e re a arm a m e n telo r şi a arm e lo r în p rim u l rîn d a celo r d o u ă b lo c u ri m ili­
ta re N A TO şi T ra ta tu l de la V arşo v ia , p rin r e d u c e re a lo r p în ă la n iv e lu l cel mai de
;os, care să nu m ai p u n ă în p e ric o l om en irea.
R om ânia p ro p u n e de m u lt ace st lu cru , o d a tă cu p ro p u n e re a şi a în g h e ţării c h e ltu ie ­
lilor m ilita re şi re d u c erea lor d e o ca m d ată cu 10%, u rm în d ca d u p ă a ce ea să se tre a c ă
;-j o re d u c e re tre p ta tă . In le g ă tu ră cu sp a ţiu l cosm ic, se p ro p u n e o rg an iz are a u n ei
c o nferinţe m ondigle c are să reg le m e n tez e fo lo sirea c osm osului nu m ai în sc o p u ri
paşnice.
Ca oam eni ai relig iilo r, ce ră sp u n d e -i n e rev in n o u ă ? N oi nu avem p u te re .
A vem totu şi p u te re a de a se n sib iliza c o n ştiin ţe le c re d in cio şilo r şi de a le a ră ta p e ri­
c olele ce n e sta u în faţă şi care co n tra zic cele m ai e le m e n ta re p re c e p te ale c re d in ­
ţe lo r noa stre. C ăci toţi, d e o rice relig ie sîn tem , resp e ctăm p o ru n ca : «Să n u ucizi»,
208 BISER IC A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

g lo rificăm v ia ţa şi pe a u to ru l ei. A m to t sp u s m e re u : să fim a p ă ră to ri ai păcii. A

fost bine. D ar eu cre d că treb u ie să facem un. p as m ai d e p arte. Pa c ea o iubim to{i.
T oţi cred in cio şii n o ştri iu b esc p a cea. T reb u ie sa -i facem a c tivi, să -i facem să d e v in ă
o /o r/d a păcii, o torţă a c tivă în a p ă ra re a păcii. P a siv ita te a n u m ai im p u n e în tr-o
lum e în co n tin u ă co m p etiţie m ilita ră . N u e tim p de a ştep tat. N u e x istă a ltern a tiv e .
Şi a m e n in ţarea ne p riv e ş te p e toţi, nu n u m ai p e unii. Să fim o v o c e, u n ică, lim pede,
p u te rn ică .
A şa cum am m ai v o rb it şi în an ii trec u ţi aici, la a c e a stă M asă ro tu n d ă, d e sp re
n e c e sita te a u n ei n o i o rd in i m orale in te rn a ţio n a le, re ia u a c e a stă id ee şi m ă b u cu r
că am au zit-o azi şi de la Dl. R au sc h en b a ch şi de la Dl. S errano . A ce asta treb u ie să
fie m ai a les ch em a re a n o a stră. Să a ră tă m că răz b o iu l e im oral, că m o rală e a p ă ra re a
v ieţii, că m o rală e in te rzic ere a cu rse i în a rm ă rilo r şi a răzb o iu lu i, că m o rală e o n ouă
ord in e econom ică in te rn a ţio n a lă , c a re să org an iz ez e v ia ţa o m en irii pe p rin cip ii de
e c h ita te şi e g alitate , că m o rală e r e sp e c ta re a c o n v en ţiilo r şi a p rin cip iilo r de bază
ale rela ţiilo r in te rn a ţio n a le ,_ a e g a lită ţii în d re p tu ri a tu tu r o r po po a re lo r, a in d e ­
p e n d en ţe i a su v e ra n ită ţii n a ţio n ale, a n e am e ste cu lu i în tre b u rile in te rn e, a ren u n ţă rii
la forţă şi la a m e n in ţa re a cu fo rţa, că m o rală e lu c ra re a îm p re u n ă p e n tru p ro g re s şi
d e zv o lta re, nu lu c ra re a u n o ra îm p o triv a a lto ra, nu d re p tu l fo rţei şi al celu i m ai p u te r ­
nic. A sp u n e şi a m ilita p e n tru to a te a ce stea , e ste în d a to rire a n o a stră, a relig iilo r,
a cre d in cio şilo r n o ştri, de o rice c re d in ţă , d e orice r a să şi de o rice n eam ar fi».
La sfîrşit s-a re d a c ta t o D eclaraţie a M esei ro tu n d e d e stin a tă p rese i şi s-au tr i­
m is sc riso ri p re şe d in ţilo r U.R.S.S., S.U.A. şi Indiei, ca p re şe d in te al g ru p u lu i ţă rilo r
n e alin iate , c e rîn d u -le să facă to tu l p e n tru d e za rm a re şi p a c e !

Simpozionul «NORDICII IN EUROPA»

Sigtuna, Suedia 19— 20 februarie 1985
In tre 19—20 fe b ru arie 1985 a a v u t loc la S ig tu n a în Su ed ia, sim p o zio n u l N o rd e n
in E urope o rg an iz at de In stitu tu l e cu m en ic nordic cu se d iu l în a c e st o raş din a p ro ­
p ie re a cap italei, Stockholm . Sco p u l sim p o zio n u lu i a fost m o b iliza rea B isericilo r din
ţă rile sc an d in a v e (Suedia, N o rv e g ia , F in lan d a, D an em arca şi Isla n d a) în v e d erea
a d e ră rii lor la o o rg an iz aţie b ise rice asc ă n u m ită EECCS — E uropean E cu m en ica l C o u n ­
c ii lor C hurch and S o c ie ty (C o n siliu l E cum enic E u ro p ea n p e n tru B iserică şi S ocietate).
A ce astă o rg an iz aţie e x istă de m u ltă v rem e pe lîn g ă C o m u n ita tea E uropeană (cu
se d iu l la B ru x elles) şi p e lîn g ă C o n siliu l E uropei (cu se d iu l la S tra ssb o u rg ), dar a c ti­
v ita te a ei a fost d e stu l de şte a rsă p în ă acum . A tre c u t a p ro a p e n e lu a tă în seam ă
D in 1982 se în c e a rc ă re în v io ra re a şi re a c tiv a re a ei, şi lu c ru l se face ch iar cu o a n u ­
m ită p e rse v e re n ţă . In 1982 s-a o rg a n iz a t la In te rla k e n , în E lv eţia, o c o n su lta ţie la
c are au p a rtic ip a t d e leg a ţi d in to a tă E uro p a de V e st (31), d e le g a ţi ai organ iz aţiilo r
in te rn a ţio n a le (15), c o n su lta n ţi (12), sta ff (5), in te rp re ţi (4). G ru p u l p re g ă tito r a fost
a lc ă tu it de 13 r e p re z e n ta n ţi de v a lo a re a i B isericilo r d in E u ro p a o c cid e n tală şi la
C o n su ltaţie au p re z e n ta t r e fe ra te sc rise 10 p e rso a n e, d e -a lu n g u l a cinci zile de d is­
cuţii. Din a c e ste a se p o a te d e d u ce c îtă im p o rta n ţă s-a a c o rd a t în tîln irii. L ucrările
au fost p u b lic ate în tr-u n v olum d e m ai m u lt d e 100 de p agini, cu titlu l T h e ta sk ol
th e C hurch es in W e ste rn E urope (Sa rc in ile B isericilo r din E urop a o c cid e n tală). Din
cele do u ă D ocum ente p re g ă tito a re se d e sp rin d e id e ea n e c e sită ţii a n g a jă rii B isericilor
în sp a ţiile în c are e x istă , în c azu l d e faţă, în O ccid en t. Se d e lim itea ză o id e n tita te
oc cid e n tală «în cre şte re » (p. 9), c are im p un e o so lid ariza re lo cală. A ce astă id e n tita te
vin e din c u ltu ra com ună, isto ria com ună, sta n d a rd u l de v ia ţă, sistem u l so cia l (s.n.),
un ita tea econom ică, p o litică şi m ilita ră (s.n., p. 10).
M ulte lu c ru ri n u se sp u n în a c e ste D o cu m en te p re g ă tito a re , d a r din c ele ce se
spun, se p o a te d e sp rin d e id e ea că se u rm ă re şte d e lim itarea u n ei id e n tită ţi o ccid e n ­
ta le în care să se in te g rez e şi B isericile, su b p re te x tu l n e c e sită ţii p rez en te i lor în
c o n te x tu l local. A p are a şa d a r c o n ce p tu l d e «Biserici o ccid en tale» n u ca p în ă acum ,
d enum ind d o ar lo c aliza re a lo r g e o g rafică, ci ca o rg an iz aţie cu tră s ă tu ri id eo lo g ice
specifice, cu c ara c te re d e u n ita te (s.n. p. 11). Se d escriu de altfel şa p te elem e n te
cara c te ristic e , com une, c are in d iv id u alize az ă B isericile din V est, p rin tre care : r ela ţii
spe cia le ' cu C o m u n ita tea E u ropeană şi cu C o n siliu l E uropei, cu lu m ea a treia, fap tu l
că trăiesc în tr-u n sistem d e m o cratic cu tr ă s ă tu r i com une, o a n u m ită id e n tita te c u l­
tu ra lă , c o n fru n ta re a cu a ce lea şi c o n tra d ic ţii, c a lita te a com u n ă a v ie ţii şi a c o n v in ­
ge rilo r. a a n x ietă ţilo r, a fricii, a d e zo rien tării c ă re ia B isericile treb u ie să le facă
t;a t- A b is e r ic e a s c a 209

fc:ă. V orb in d de sistem u l d e m o cratic o c cid e n tal, c are le -a r fi com un tu tu ro r ţă rilo r

1> care e x istă B isericile re u n ite în EECCS, D o cu m en te le p re g ă tito a re ex p rim ă şi u n e le
te d o ieli cu p riv ire la e fic ie n ţa şi re a lita te a lui : « T reb u ie să n e p u n e m de a sem e n ea
tî.'c - b a re a în ce m ă su ră sistem u l d e m o cratic a l E u ro p ei o c cid e n tale a sig u ră p a rtic i­
pare a c e tă ţe n ilo r la lu a re a d eciz iilo r m a jo re c a re d e term in ă fo rm ele de v ia ţă om e-
a ea scă din so c ietate . C o n tro lu l d em o cratic e ste lim ita t d e c ătre d iv e rş i facto ri. F acto -
î» J e conom ic cu dim e n siu n ile lu i tra n s n a ţio n a le sc ap ă deciziilo r la n iv e l p o litic. M ai
« x.stă apoi c re şte re a c o m p lex ă a d e z v o ltă rii te h n o lo g ic e, care c re ea ză o p ră p a stie
targ a în tre e x p e rţi şi p o p o ru l de rîn d . Şi m ai e x istă p u te re a a scu n să d a to ra tă in acce-
tfb iiită ţii la inform aţie. O am en ii v o rb esc de o b icei, şi n u fără ju stific a re , de o ero-
xzane a sistem u lu i d em o cratic» (p. 13).
C ă u tîn d sc o p u rile p e n tru c are B isericile d in V est ar treb u i să se u n e asc ă în tr-o
o rganizaţie se p a ra tă , se n u m ă ră v reo opt, p r in tr e c are : să lu p te a lă tu ri de C o m u n itatea
E axcpeană p e n tru m e n ţin e re a p ă cii d in tre E st şi V est (p. 16— 17), p e n tru d re p ta te în
re la ţiile N ord-S ud (p. 17), p e n tru a se so lid ariza cu cei slab i şi lip siţi, să-şi d efin e ască
p-r^pria m o b ilita te faţă d e a lte relig ii, faţă de m u nc ito rii stră in i, să -şi d e fin e ască un
« ii pro p riu în p ro b lem ele e co lo g ice, în c ad ru l c o m p an iilo r tr a n s n a ţio n a le şi a le insti-
& :iilo r Pieţe i C om une şi, m ai m ult, d e c ît to a te, să se în sc rie în d o rin ţa şi in te n ţia C o ­
m un ităţii E u ropene «de a-şi re c o n sid e ra ţe lu rile » (p. 18). Şe e n u m eră şi o rg a n iz aţiile
ea c are urm ea ză să c o o p ereze B isericile, în c o n tex tu l v e st-e u ro p e a n :
1. C onsiliul E uropei, fo n d at în 1949;
2. C om u n ita tea c ă rb u n elu i şi oţe lu lu i, 1952; a c e ste a d u c în d la C o m u n ita tea E uro-
ro p ea n ă, 1967 ;
3. P iaţa C om ună şi E uratom , 1952 ;
4. C on siliul N ordic, 1952 ;
5. U niune a v e st-e u ro p e a n ă , 1955 ;
6. A so ciaţia com erţu lu i lib e r e u ro p e an , 1960 ;
7. O rg a n iz aţia p e n tru C o o p e rare E conom ică şi D ez v o lta re 1961 şi
8. B enelux-ul.
î,n m ă su ra în c are se o cu p ă d e a p ă ra re şi se c u rita te , în c a te g o ria a ce sto ra e
num it şi N A TO (N o rth A tla n tic T re a ty O rg a n iz atio n ) (p. 26).
E lim pede din c ele de m ai su s că se d o re şte o c o lab o rare s tr în s ă şi o co o rd o ­
n are cu a ce ste o rg an iz aţii a p u sen e care c a ra c te riz e a z ă în tr-a d e v ă r clim atu l, stilul
de v ia ţă , ideologia, sistem u l so c ial o c cid e n tal.
V orb ito rii de la In te rla k e n a u în c e rc a t să d elim itez e in te re se sp e ciiice ale B ise­
ricilor în v est, p e n tru a ju stifica o rg an iz are a lo r se p a ra tă . N u se p o a te sp u n e că
au reuşit. C hiar şi a tu n ci cînd au n u m it c îtev a , e le se p u te a u a p lica E u ro p ei în
tDată în tin d e re a ei g e o g rafică. De a ltfel m u lţi v o rb ito ri s-au refe rit cu m ai m u ltă
con v in g ere Ia întreag a E uropă d e c ît la p ro b lem e sp ecifice o c id en ta le şi care ar n e ­
c esita v re o g rijă sp e cia lă a B isericilo r, şi c are să le o b lig e să se o rg an iz ez e a p arte.
D acum entele n -a u re u şit să e lu cid e ze nici p ro b lem a ra p o rtu rilo r cu C o n siliu l E cu ­
m enic al B isericilor, cu C o n fe rin ţa B isericilo r E u ro p en e, cu F e d e ra ţia L u th e ra n ă M o n ­
dială, cu A lia n ţa M o n d ia lă R efo rm ată şi cu B iserica R o m an o -C ato lică. Se afirm ă că
B isericile din E uropa treb u ie să c o n sid ere p rio rita re re la ţiile cu B isericile din to a tă
Europa, să sp rijin e în în tre g im e C o n fe rin ţa B iseric ilo r E u ro p en e în ro lu l ei d e pod
Intre E st şi V est, să n u se izoleze, să n u -şi cre ez e s tr u c tu ri g rele la n iv e lu l v e st-
euro p e an . N u e ste n e v o ie să se o rg an iz ez e u n C o n siliu v est-e u ro p e a n al B isericilor,
ci în c a d ru l EECCS să lu c re ze a lă tu ri de C o m u n ita tea E u ro p ea n ă şi C onsiliu] E uropei,
c rg a n izîn d u -şi în a oest scop d o u ă se c re ta ria te , u n u l la S tra sb o u rg şi altu l la
B ruxelles (p. 84— 85).
în două sc riso ri c ă tre B isericile şi-C o n siliile B isericilo r din V estu l E uropei, o r­
g a n iza to rii în tru n irii de la I n te rla k e n a ra tă sc o p u l p e c are şi-I p r o p u n : a num e, să
lă rg e ască EECCS şi «să-i lă rg e a s c ă a c tiv ita te a şi c o m p o n en ţa p rin in tra re a în ea
ca m em bri a ctiv i a tu tu ro r B isericilo r şi C o n siliilo r de B iserici d in ţă rile E uropei
o c cid e n tale şi să se le g e astfel de C o m u n ita tea E u ro p ea n ă şi de C o n siliu l Europei»
(p. 87).
O ric ît am dori să în ţe le g em că n u e c e e a ce p a re a fi, n u p u te m să n u id e n ­
tificăm tn sc o p u rile o rg a n iz ato rilo r un C o n siliu al B isericilor O ccid e n ta le, in te n ţia
de a fonda o o rg a n iz a ţie d e b lo c b ise rice sc, p a ra le l cu b lo c u l p o litic o c cid e n tal.
In tre i rîn d u ri, o d a tă în P rezid iu (1982) şi de d o u ă o ri în Pre zid iu şi în C o m itetu l
c o n su lta tiv (1983, O xford, 1984, Les A v an ts, E lv e ţia ) s-a p u s p ro b lem a şi în Con-
220 BISER IC A O R T O D O X Ă R O M Ă N Ă

ferinta B isericilor E uro p en e. N u s-a p rec iza t insă ce se d o reşte : a filierea C onfe­
rinţei la EECCS ? C o lab o rarea d in tre KEK şi EE C C S? N u s-au p rec iza t nici d o m e­
niile colab o rării, nici m o d a lită ţile p rac tic e, de a ce ea d isc u ţiile nu au dus la nici o
decizie lim pede. P re zid iu l şi-a e x p rim at aco rd u l cu co lab o rare a, d ar în tru n irile v i­
ito a re au decis d o a r ca se c re ta ru l g en era] să se inform eze d esp re a c tiv ita te a EECCS
şi să inform eze la rîn d u l său C o n fe rin ţa B isericilo r E uropene.
A ce sta este, în linii m ari, fu n d alu l care stă în sp a tele o rg an iz ării co n su lta ţie i
de la Sigtuna, « N ordicii in E uropa». B isericile n o rd ice u rm au să-şi sp u n ă cu v în tu l
cu p riv ire la a titu d in e a faţă de so lic ita re a de a d e v en i m em bre în EECCS. Şi cev a
în p lus : de a-şi fixa sa rc in ile fin an c ia re . O rg a n iz ato rii de la S ig tu n a au in v ita t şi
rep e z e n ta n ţi ai c îto rv a o rg an iz aţii c re ştin e in te rn aţio n ale , cu titlu l de o b se rv a to ri
şi p e n tru a a ră ta care e ste a titu d in e a o rg a n iz aţiilo r lo r faţă de EECCS.
C onferin ţa B isericilo r E u ro p en e a d e leg a t doi rep re z e n ta n ţi, u n u l din Vest,, pe
p ro fe so ru l P e te r W ilh elm Bockm an (N o rv eg ia) şi u n u l din Est, pe M itro p o litu l A n ­
to n ie P lăm ă d ea lă al A rd e alu lu i, am bii m em bri în C o m itetu l c o n su lta tiv al C onfe­
rin ţe i, cel din u rm ă m em bru şi în C o m itetu l fin an ciar.

Consultaţia de la Sigtuna
C on su ltaţia a fost co n v o ca tă de In stitu tu l E cum enic N ordic, condus de K jell O ve
N ilsson. A u p a rtic ip a t n u m ero şi r e p re z e n ta n ţi ţ i o asp eţi.
L ucrările au fost d esch ise de Dl. N ilsso n p rin tr-o c u v în ta re a lc ă tu ită m ai ales
din semlne d e .-în tre b are, d e zv ă lu in d astfel in te n ţia de a nu se p ro n u n ţa în a in te de
a lăsa să se d e sfă şo are d isc u ţiile celo r p rez en ţi. V a p u te a o o rg an iz aţie d o a r o c ­
c id e n ta lă să e v ite te n siu n ile cu • E stul în v iito r ? In nici un caz, B isericile nu tr e ­
bu ie să p ună în p erico l rela ţiile e u ro p e n e. Noi am a c o rd at şi a co rd ăm m ar e im p o r­
ta n ţă C on ferin ţei B isericilo r E u ro p en e. Ea n u treb u ie slă b ită , şi n ic i nu treb u ie d u ­
b la te a c tiv ită ţile ei. O are nu se v o r d u b la ? N u v a in te rv e n i o c o n cu ren ţă ?
P e n tru a in tra în. tem ă, Dl. J. C. Ă h lan d er, se c r e ta r al p a rla m e n ta rilo r suedezi,
m em bri în P a rlam en tu l E u rop ean (în n u m ă r de 16),a făcu t o p re z e n ta re a a c tiv i­
tă ţilo r C o n siliu lu i E u ro p ea n cu se d iu l la S tra sb o u rg, in sistîn d m ai ales a su p ra p re o ­
cu p ării a ce stu ia d e d re p tu rile om ului, a su p ra ro lu lu i tr ib u n a lu lu i e u ro p e an de pe
lîn g ă C onsiliu şi a făcu t o d e sc rie re la rg ă a s tru c tu rilo r sale. L,a sfîrşit s-au pus î n ­
treb ă ri. M itro p o litu l A n to n ie al A rd e alu lu i a în tr e b a t : «Ar p u te a să n e sp u n ă v o rb i­
to ru l d acă in p re o c u p ările C o n siliu lu i E u ro p ea n se p o t ide n tific a p reo c u p ări de o rd in
religios, şi anum e ce fel ?» R ă sp u n su l a fost : «In g e n e ra l n u . P o a te ace lea c are se
ocupă de a p ă ra re a d e m n ită ţii u m an e, de d re p tu rile om ului». I s-a r e p li c a t: « A cestea
sîn t mai d e g ra b ă din c ate g o ria p re o c u p ă rilo r u m an iste, m o rale» — «E a d e v ă ra t. P re o ­
c u p ări p u r re lig io ase n-aş p u te a id en tifica» . Î n tre b a re a a u rm ărit să sc o ată în e v i­
d e n ţă, prin răsp u n s, fa p tu l că n u e x istă p rem ise care să in d ice so licitarea B isericilor,
în prob lem e sp ecifice lor. Şi a tu n ci c are v o r fi p ro b lem ele în c are C o n siliu lu i E uropei
şi C om unita tea E u ro p ea n ă v o r so licita B isericile ? N u c u m v a v o r fi a m e ste c a te în p ro ­
blem e stră in e v o c a ţie i lo r şi a n g a ja te pe căi c are să d ă u n ez e u n ită ţii c re ştin e ?
M aun u S in n em ăk i (F in lan d a) a în c e p u t p rin a a ră ta că e p isco p u l lu th e ran al
F in lan d e i refu ză c o a liţiile b ise rice şti. B isericile tre b u ie să zid ea scă p o d u ri şi să r e ­
fuze o E u ro p ă o rie n ta tă u n ila te ra l, în tr-o sin g u ră p a rte . L ucrul cel m ai im p o rta n t e
cum să se m e n ţin ă le g ă tu rile d in tre Est şi V est. In a c e a stă p riv in ţă , ro lu l C onfe­
rin ţe i B isericilo r E u ro p en e a fost şi e ste d ecisiv . N u tre b u ie să se p e rm ită slă b irea
C onferinţei. Şi cum vom e v ita slă b ire a ei p rin in tra re a în EECCS ? Prim a n o a stră
an g a ja re e u ro p e an ă e ste C o n fe rin ţa B isericilo r E u ro p en e. In n o u a p e rsp e ctiv ă, p rin
a c tiv a re a EECCS, care v a fi v iito ru l C o n ferin ţei ? S înt B isericile din V est g a ta să
cre ez e pro b lem e în rela ţiile E st-V e st? O are o rg a n iz aţiile e x iste n te, C o n siliu l E cu ­
m enic al B isericilor, C o n fe rin ţa B isericilor E uro p en e, F e d e ra ţia L u th e ra n ă M o n d ială
etc. n u se p o t o cu p a de to a te p ro b lem ele ? EECCS v rea să a ib ă o a n u m ită in fluen ţă
politică în C o n siliu l E uropei, d a r n o i în g e n eral e v ităm im p lica rea B isericilo r în p o ­
litică. N i se c ere să d ev en im m em b ri în E E C C S ; n u e ste oa re şi d e a ju n s că a ce st
C e n tru E cum enic N o rd ic din S ig tu n a a d e v e n it m em bru c o n su lta tiv ? C are va fi s e r ­
vic iul rea l al EECCS ad u s B isericilo r ? N u cum va vom d ev en i o o rg an iz aţie care îl
c aută pe H ristos pe c oridoarele p u te rii ? (la S tra sb o u rg şi Bruxelles). Şi a p o i n o i cei
din S c and in av ia nu sîn tem le g aţi d e cît cu C o n siliu l E uropei. N u m ai D an em arca face
v ; -VŢA B ISER IC E A SC Ă 211

parte din P iaţa C om ună. Ia tă în tre b ă ri la care d e leg a tu l fin lan d ez a c eru t ră sp u n su ri
lă m u rito a re în a in te de a se g în d i la a filierea Bisericii sa le la EECCS.
A răsp u n s Dl. P ierre C h retien , p re şe d in te le EECCS şi s e c re ta r g e n eral al F e d e ­
ra ţie i P ro te sta n te din F ra n ţa. El a a ră ta t că a cţiu n e a p re z e n tă a fost in iţia tă de Bi­
se ricile de pe m alul R inului, c are au c eru t o m ai b ună c o o rd o n a re a B isericilor din
E uropa O cc id e n tală , a lătu ri şi îm p re u n ă cu C o n siliu l E uropei şi cu C o m u n ita tea E u ro ­
peană. D om nia sa a rea firm a t apoi h o tă ririle d e la ln te rla k e n . In e x p u n ere a a p ă ru t
j i con ce p tu l de solida rita te critică a B isericilo r faţă de in stitu ţiile e u ro p e n e (C om u­
n ita te a E uro p ea n ă şi C onsiliul E u ro p ean ) şi faţă de re a lită ţile tra n s n a ţio n a le din a c e a s ­
tă zonă. A rea firm a t c o m p lem en ta rita tea faţă d e C o n ferin ţa B isericilo r E uropene, d ar
r u d o rin ţa de a-i d u b la a ctiv ita te a . EECCS a r p u te a co n trib u i la d ia lo g u l d in tre
E st-V est. N u a re in te n ţia de a d ev en i un C o n siliu al B isericilo r O cc id en tale. EECCS
va fi locul în c are B isericile d in V est îşi v o r p u n e îm p re u n ă m arile p ro b lem e cu c are
se c onfruntă , în sp e cia l din d o m en iu l «Biserică şi S o cietate» . Vom p u te a lu cra şi îm ­
p reu n ă cu B iserica R o m an o -C ato lică în do m en ii ca : p a ce a, m u n c ito rii stră in i etc.
A c o m p letat ră sp u n su rile Dl. M arc L endcrs, s e c re ta r g e n eral al EECCS, care
s-a re fe rit la dom eniile de co lab o rare , n u m in d şo m aju l, să ră cia, fo am ea în A frica,
d rep tu rile om ului, pro b lem ele de b io g e n etică . A re a firm a t d o rin ţa de c o o p erare cu
C onferinţa B isericilor E uropene.
Dl. T rond B a kkev ig (N o rv eg ia) a sp u s apoi că B iserica sa v a p u tea cmnlribui
la in sta u ra re a un u i s e c re ta ria t pe lin g ă C o n siliu l E uropei, la S trasb o u rg , dar n u v rea
să se im plice in nim ic din ceea ce e le g a t d e C o m u n ita tea E u ro p eană, ţa ra sa nefiind
m em bră. A a firm at, ca şi ceila lţi, d o rin ţa de a nu se slăb i C o n fe rin ţa B isericilor
E u ro p e n e : «Nu v rem să n e am estec ăm în c ev a care a r slăb i a c e a stă o rg an izaţie» .
A lu a t apoi c u v în tu l Dl. P. W . Bockm an, re p re z e n ta n t al C o n ferin ţei B isericilor
E uropene. A a ră ta t că Dl. A ppel, p re şe d in te le C o n fe rin ţei B isericilo r E u ro p en e e ste
la fel de in te re sa t şi în EECCS şi fo arte a ctiv în a c e a stă o rgan iz aţie. Din H o tă rîre a
P re zidiului C onfe rinţei din 1982, d u p ă ln te rla k e n , se p o a te v e d ea că KEK (C o n ferin ţa
B isericilor E uropene) d o reşte a filierea la EECCS d a r nu cu co m u n ita tea e u ro p e an ă ,
ci n um ai cu C onsiliul Europei d e la S tra sb o u rg (a r e p e ta t teza lui B akkevig).
In co n tin u are , Dl. K laus K rem k au (R.F.G.), c are se o cu p ă de p a rte a fin an c ia ră
a o rg an iz ării unui s e c re ta ria t la S tra sb o u rg , a a ră ta t ce sa rc in i fin an c ia re v o r c ăd ea
a supra B isericilor scan d in a v e, în cazu l în care se v o r a filia la EECCS, to tu l rid ieîn -
du-se Ia sum a de 622.000 de co ro a n e su ed eze.
A doua zi, m ie rcu ri 20 feb ru arie , a fost in v ita t să ia c u v în tu l M itro p o litu l A n ­
tonie P lăm ădeală, rep rez en tîn d C o n ferin ţa B isericilo r E u ro p en e, d a r şi ca re p re z e n ta n t,
al un e i Biserici din R ăsărit, care a sp u s p rin tre a lte le :
« C onsultaţia Dvs. u rm ăre şte să sta b ile a sc ă d a că B isericile din ţă rile sc an d in a v e
doresc sa u n u să se afilieze ca m em bre la C om isia E u ro p ea n ă E cum enică p e n tru
rela ţiile B iserică şi so c ietate (EECCS), în p re sc u rta re a in iţialelo r în lim ba e n g leză :
E uropean E cum enical C om ission for C hurch an d Society. E ste tre a b a Dvs. şi a Bi­
s e ricilo r Dvs. cum v e ţi so lu ţio n a a c e a stă p ro b lem ă. R e la ţiile d in tre C o nfe rin ţa Bise-
ricîlo r E uropene şi EECCS se v o r sta b ili d e sig u r de c ă tre C on ferin ţa B isericilo r Eurn-
pene, şi n u aici. Dl. Bockm an şi cu m in e sîn tem aici d o a r ca o b se rv a to ri şi p e n tru
a v ă sp u n e c are a fost p în ă în p rez en t a titu d in e a C o n ferin ţei faţă de in v ita ţia la n ­
s a tă de C o n su ltaţia de la ln te rla k e n . A fi au zit ieri cele co m u n ica te d e Dl. Bockm an.
I n tr-a d e v ă r, P rezidiul C o n ferin ţei B isericilo r E u ro p en e şi-a d a t u n aviz pozitiv, de
prin cip iu , în 1982, dar în se siu n ile Jo in t M e e tin g -u rilo r (Prezidium + C o m itetu l co n ­
su lta tiv care au de fap t p u te re a de d ecizie în tr e A d u n ările g e n erale ) di.n anii 1%3
la O xford şi 1984 la Les A v an ts/M o n treu x , E lv eţia, au a v u t loc d isc u ţii ap ro a p e
d ram a tic e pe a ce astă tem ă la care eu în su m i am lu a t p a rte . A lă tu ri d e v o ci care
a u p le d a t p e n tru a filierea C o n fe rin ţei la EECCS, au fost şi voci eziU mte şi c h iar n 5t
în opoziţie. Sesiunea din O xford n-a lu a t nici o d e c iz ie ; se siu n e a din Les A v an ts/
M o n tre u x a h o tă rît în cele d in u rm ă ca s e c re ta ru l g e n e ra l al C o n fe rinţei să p ă s ­
trez e le g ă tu ra cu EECCS şi să ra p o rte z e C o n fe rin ţei cîn d v a a v e a ce rap o rta . A ce asta
e ste ultim a d ecizie a C onferinţei.
V ă v e ţi în tre b a : de ce a c e ste ezită ri din p a rte a u n o ra din KEK (vo-n u rm i în
c o n tin u are cu a ce ste in iţiale C o n fe rin ţa B isericilo r E u ro p en e — K o n lere n z E uropăischer
K irchen, cu c are e ste în d e o b şte c u n o scu tă ) in le g ă tu ra cu afilierea la EECCS ? Un
răsp u n s sim plu e ste ace sta : F iindcă nu e ste u şo r p en tru KEK să -şi v o te z e sin u c id e rea !
Căci ce a ltce v a ar în sem n a a filierea sa la EE C C S? S-a v o rb it aici de d o rin ţa de a
nu slă bi KEK, da r cum să n u fie slă b ită , cînd e x a c t a c e lea şi p reo c u p ări v o r fi p~e-
212 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

lu a te de EECCS ? D e c la ra ţiile v e rb a le nu o v o r salv a. E le v o r d o a r să a co p e re ceea

ce i se v a în tîm p la . O c o n fe rin ţă a B isericilo r E u ro p en e a filiată la o o rg an iz aţie
oc cid e n tală, v a în se m n a că r e n u n ţă la a m ai fi cee a ce a fo st d in tru în c ep u t si ce
e n e v o ie să fie şi de acu m în co lo : un pod în tre E st şi V est, o p u n te de le g ătu ră
şi de c o lab o rare în tre Biserici, fără a ţin e seam a de sistem e le so ciale, de o rien tările
po litice , de b lo c u rile p o litice şi m ilita re . O ri EECCS sp u n e lim p ed e că v re a să se
d edice pro b lem elo r zonei, cu sistem u l ei social, cu p ro b lem ele ei p o litice, econom ice,
sociale. Să le c o m b ată ? G reu de im ag in at. Să le a p ere ? D esigur, d a r a tu n ci s-a te r ­
m in a t cu v o c a ţia de p u n te, în tre Est şi V est.
KEK este o o rg an iz aţie b in e s tru c tu ra tă , a c tiv ă şi cu b u n e r e z u lta te în urm ă.
Şi-a a x at p re o c u p ările în d ouă d ire c ţii : 1. sp re u n ita te a B isericilo r şi a E uropei şi
2. sp re p a ce şi co lab o rare . A re u n se c r e ta r ia t de stu d ii, u n p ro g ra m care se o cupă
de d re p tu rile om u lu i şi u n p ro g ra m com un cu C o n siliu l E cum enic al B isericilor, şi
a num e sarc in a CICA RW S în E uropa. Ce ar adu ce în p lu s a iilierea la EECCS ? N im ic
în plus, după cum am v ă zu t ch iar d in e x p u n erile a sc u lta te aici, şi d u p ă cum se v e d e
din D ocum en tele de la In terla k en , d a r fo arte m u lt în m inus. Şi an u m e : i-ar fi a n u ­
la tă c alitate a de m ed iato are, de loc de în tîln ire a B isericilor din în trea g a Europă.
KEK şi-a r p ie rd e c re d ib ilita te a . A r d e v en i cev a în c o ad a o rg a n iz aţiilo r po litice ale
P ieţe i E uro p en e şi a le C o n siliu lu i E u ro p ean .
Şi m ai sîn t şi a lte a sp ec te :
A fi m em bru în EECCS, în se am n ă a te lim ita la p ro b lem ele E u ro p ei d e V est.
In z ad a r se p rev in e v e rb a l că EECCS nu in te n ţio n e az ă să d e v in ă un C o n siliu E cu­
m enic al E uropei de V e s t. In fap t a sta v a d ev en i. In fap t e ste aşa ceva, de v rem e
ce-şi lim ite az ă zona d e p re o c u p ă ri n u m a i la V estu l E uropei. Şi n ici m ă ca r la to t
v e stu l Europei, ci n u m a i la cele 10 ţă ri p a rtic ip a n te la C o m u n ita tea E u ro p ea n ă şi
la cele 21 de ţă ri p a rtic ip a n te la C o nsiliu l E uropei, care le in c lu d e şi pe cele 10
dintîi. Din ace st p u n c t de v e d ere, c h iar n u m e le EECCS e ste im propriu şi in e xa c t. Ax
tre b u i s ă fie o C om isie a B iseric ilo r din ţă rile C o m u n ită ţii E u ro p en e şi a C o n si­
liului Europei. A m v ă zu t că în a n u m ite p riv in ţe a re în v e d e re şi p ro b lem ele N ATO,
deci, în fond e ste o o rg a n iz a ţie m u la tă d u p ă m a rile o rg an iz aţii p o litice din V est.
C are p e c arc v a m a n ip u la ? N u c re d că e g reu de g h icit şi apoi, p e n tru noi se
p u n e o în tre b a re : De ce a ce st EECCS e o rg an iz at pe lin g ă C o m u n ita tea E u ro p ea n ă
şi C onsiliu l E u ro p ei ? A ce ste a sîn t o rg an iz aţii în p rim u l rîn d p o litice. De ce EECCS
nu e indep en d e n tă ? D upă cum se ştie, KEK e ste in d e p e n d e n tă . A se a filia la EECCS
va însem n a să p ia rd ă in d e p e n d e n ţa şi n e u tra lita te a şi să d e v in ă p a rtiza n ă. N u se
v a p u te a altfel. B isericile se v o r p o litiza . In fap t, v o r în c e ta de a m ai fi ceea ce

Eu sîn t de m u lţi an i m em bru în C o m itetu l fin an c ia r al KEK (din 1971) şi în al

C o nsiliului E cum enic al B isericilo r (din 1975). Ştiu cîte d ific u ltă ţi fin an c ia re au a ce ste
d ouă o rgan izaţii. U n eo ri sîn t a p ro a p e de falim en t. A cum , n o i sa rc in i fin an c ia re se
v o r sta b ili pe seam a B isericilor, a a c e lo ra şi B iserici care sîn t şi m em bre a le KEK.
C um le vo r su p o rta B isericile ? U n ele o rg an iz aţii v o r fi d e sig u r p re fe ra te a lto ra, cîn d
b u g e tele B isericilor n u v o r p e rm ite o fin an ţare a tu tu ro r. N u v a în sem n a a c e a sta o
slă b ire ?
C h iar d a că nu e ste în in te n ţia sa p rez en tă , EECCS se v a stru ctu ra aparte. Se
zice în d o cu m en te că n u se d o re şte o s tr u c tu ră p u te rn ică , d a r o s tr u c tu ră oricum
se doreşte. M ai în tîi a fost EECCS (E cu m enical Com ision for C hurch an d S o ciety
in th e E u rop ean C om m unity, a d ică C om isia E cu m en ică p en tru B iserică şi Societa te
în C om un ita tea Europeană) e x iste n tă d e c irca 15 ani. T reb u ie să spu n em că atu n ci
nu m e le îi e ra m ai p ro p riu . La In te rla k e n s-a h o tă rît să se lă rg e a s c ă şi la B isericile
din C onsiliu l E uropei, S tra sb o urg , şi să -şi c reeze un nou se c r e ta r ia t la Strasb o u rg ,
ba c h iar să -şi a filieze şi m a rile o rg an iz aţii c re ştin e in te rn aţio n ale , d eşi ace st din
u rm ă d e zid e ra t a fost p re z e n ta t cu tim id ita te , p e n tru că e ta e v id e n t ab su rd . D ar
a c e a sta nu în seam n ă o a re a -ţi m ări stru c tu rile ? A şa d a r EECCS se stru ctu re a ză aparte.
D eocam dată. P a su l u rm ăto r v a fi să se stru c tu re z e îm p o triv ă. îm p o triv a cui ? V a u rm a
po litica b lo cu lu i la c are s-a a lin ia t : îm p o triv a Estului. Şi îm p o triv a B isericilor din
Est. P o a te v i se p a re că m e rg p rea d e p a rte , d a r e în lo g ica lu c ru rilo r să se în tîm p le
aşa. Şi ia tă cum, B isericile v o r ii pu se în situ a ţia d e a p ro m o va po litica d e bloc.
A şa v a in tra p o litica şi în B iserici. Şi atu n ci s-a te rm in at cu trîm b iţa ta n o a s t'ă d o ­
r in ţă de u n ita te , cu E v an g h e lia p ă cii şi a c o o p erării, cu în fră ţire a o a m en ilo r în n u ­
m ele lui H risto s, din co lo d e b lo c u rile p o litice şi m ilitare. V a fi astfel a fe cta tă C o n ­
f erin ţa B isericilo r E u ro p en e ? F ă ră în d o ia lă . Şi n u n u m a i ea. D iscordia se va resim ţi
V I A Ţ A B ISE R IC E A SC Ă 2 13

ed iat şi în C onsiliu l Ecum enic al B isericilo r şi în F e d e ra ţia M o n d ială P ro te sta n tă

s; in A lia n ţa M o ndială R eform ată şi în A lia n ţa B ap tistă E u ro p ea n ă şi M on dială etc.
Se va tră d a astfel m isiu n ea u n ific a to a re a Bisericii.
D esigur, B isericile din Est, to a te n u n u m a i cele o rto d o x e, n ici n u sîn t in v ita te
s i in tre în EECCS. N u se p o ate. Ele sîn t din Est. D ar a tu n ci se p u n e în tre b a re a : v a
ş u te a EECCS d isc u ta p ro b lem ele E stului, fă ră B isericile din E st ? D acă ar face-o,
*r fi neloiali. Şi ia ră şi : v a p u te a EECCS d isc u ta d o a r p ro b lem ele VesLului, fără să
f>e critică faţă de E st? E în d o ieln ic. O ricum , ea v a d isc u ta şi v a a ra n ja cu p rec ă-
. -re, d a ca nu în e x c lu siv ita te, p ro b lem ele B isericilo r din V est. A şad ar, e ste o org a-
r.izaţie de bloc. V eţi zice : N u d e bloc, ci z o n ală, cum sîn t C o n fe rin ţele b ise rice şti
locale şi zonale. A şa ar fi d acă n u a r fi a filiate la cele d o u ă o rg an iz aţii de b lo c

EECCS, de şi nu e cu to tu l v e stic ă, d e o a re c e v re a să c u p rin d ă d o a r B isericile

din ţă rile afiliate la C o m u n ita tea E u ro p ea n ă şi C o n siliu l E u ro p ei,» să zicem că e to ­
tuşi v e s te a , occid e n tală. D ar a tu n c i de ce se a u to in titu le a z ă euro p ea n ă ? N u e e u ro ­
peană. E uropa e c ev a mai m are. O ri se v r e a sc h im b a re a stru c tu rii c o n tin en tu lu i ?
Se v re a e lim in a rea E stu lu i din E u ro p a ? KEK e cu a d e v ă ra t o o rg a n iz aţie e u ro p e an ă .
y .a i n orm al ar fi ca EECCS să se aliH eze Ia KEK. C ea m ică la cea m are, cea p a r ­
ţială la cea to ta lă , nu in v ers. A ltfel, nu e nici logic, n ici firesc.
N u e firesc de a sem e n ea să se c e a ră a filierea K EK -ului la EECCS a tîta v rem e
r it în c om ponenţa KEK in tră a tîte a B iscrici r ă să rite n e . A d ică cum ? Să d u cem a ce ste
B iserici să ba tă la uşile de pe c o rid o a rele de la B ru x e lles şi S tra sb o u rg ? A r fi şi
-m ilito r şi n e serios.
EECCS va fi a n tre n a t să lu c re ze p e n tru div iziu n e. La a c e a sta treb u ie să se
a ştep te, d a că n u ch iar în sco p u l a ce sta unii c au tă să o stru c tu re z e pe tip a ru l c elo r
două o rg an iz aţii v e st-eu ro p en e . D ar şă n u băn u im in te n ţii re le în a in te de a se fi
produs. Cfe-aţi zice da că lu în d m o d elu l Dvs. B isericile din Est se v o r g în d i şi ele să
se org an iz ez e pe lîn g ă CAER ? A tu n c i n e v e ţi e tic h e ta im e d ia t: B iserici co m u n iste !
D ar în felul a ce sta şi Dvs. v ă e tic h e ta ţi : B iserici c a p ita lis te. în o rice caz, B iserici
de bloc. Eu cre d că şi u n ii şi a lţii tr e b u ie sa n e ferim de a a lu n ec a în a şa c ev a .
Ce vo r zice cred in cio şii n o ştri ? La a sta n u v ă g în d iţi ?
Şi aş m ai p u n e cîto v a î n tr e b ă r i:
— La In te rla k e n şi aici s-au p re z e n ta t ţe lu rile EECCS. N -am p u tu t g ă si nici u n u l
care să nu p o a tă fi in stru m e n ta t p rin KEK sa u p rin C o n siliul E cum enic al B iseri­
cilor. S-a v o rb it de d re p tu rile o m u lu i; KEK a re un p ro g ra m sp e cia l d e d ica t a c e sto r
problem e şi un s e c r e ta r în s-taff n um ai cu a c e ste a trib u ţii ; se v o rb e şte de re la ţiile
Biserică şi S o c ieta te ; în C o n siliu l E cum enic al B isericilor, in u n ita te a I al c ărei m o ­
d e ra to r sîn t, e x istă o su b -u n ita te care se n u m e şte B iscrică şi S o c ieta te şi c are a
p re lu a t to a te pro b lem ele de a c e a stă n a tu ră şi n u m ai din E uropa. O a re EECCS nu
d ublează ace ste a c tiv ită ţi? Şi de c e ? Cu ce sc o p ? Nu se fac b in e în cele d o u ă o r ­
ganiza ţii ? N u c o re sp u n d o rie n tă rii sp e cifice a V e stu lu i E u ro p ei ? La a c e asta n u s-a
răspuns.
— Pe d e a ltă p a rte , aş în tre b a, ce a n u m e a făcu t p în ă acum EECCS n o ta b il şi
diferit, ori ch iar com plem en tar faţă de KEK şi CEB (C o n siliu l E cum enic al B isericilor) ?
Nu ni s-a spus. P e n tru ca nu e ste n im ic d e spus. D oar in te n ţii v iito are. O ricum ,
d u b la re a sa u c o m p lem en ta rita tea v a d u ce la slă b ire a şi a KEK şi a CEB. C it de i n ­
te re sa t e CEB în a c e a stă pro-blem ă se v e d e şi din a ce ea că n -a trim is aici nici u n
d e le g a t! E d rep t că la In te rla k e n a fost d irec to ru l Com isiei p e n tru r e la ţii in te r n a ­
ţio n a le a CEB, dar el a v o rb it a co lo n u m ai de re la ţiile cu lum ea a trşia .
— D om nul P ierre C h retien , acu m p re şe d in te al EECCS, a a ră ta t ie ri că «ţelul
EECCS e ste de a a ju ta B isericile din V est să se ap ro p ie de re a lită ţiie p o litice , s o ­
c iale şi c u ltu ralo a le E uropei o ccid en tale» . Să se ap ro p ie, c u m ? In ce fe l? M ai m u lt
d e cît o fac a c u m ? Să se c o aliz ez e ? Să fio m a i strîn se la un lo c ? A şa se d escrie
tocm ai o p o litică de bloc ! T o t Dl. C h re tien a v o rb it d e o solid a rita te critică a B i­
sericilor fată de C om u n ita tea E u ro p ea n ă şi C o n siliu l E uropei. D ar a c e a sta se p o a te
face fo arte bine şi în KEK, d e sig u r cu g rija d e a n u a lu n e c a în p o litica de grup.
E sig u r în să că so lid a rita te a v a în c e ta d e a m ai fi critică şi v a ră m în e d o a r so lid a ­
rita te cu cele două o rg an izaţii, că d o a r v o r tr ă i sub ace laşi a co p e ră m in t po litic şi
ideologic.
— M -ar in te re sa d acă EECCS lu c re a z ă cu su b -u n ita te a B iserică şi S o c ie tate din
CEB. Se p a re că în cei 15 ani d e e x iste n ţă n u s-au d a t sem ne de co lab o rare . Şi
atu n ci de ce se v re a afilierea K EK-ului ?
 214 B ISER IC A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

în c h ein d , aş v re a să sp u n că la urm a u rm ei e tre a b a B isericilo r o c c id c n talc să

se o rgan izeze cum vo r, to t aşa cum e tre a b a B isericilo r sc an d in a v c să se eu ro p e ­
n ize ze , afiliin d u -se la E E C C S ! D ar ca r e p re z e n ta n t al K EK-ului v -am r e la ta t n e li­
n iştile un o ra d in tre B isericile m em b re ale a c e ste i o rg an iz aţii. Sper că KEK n u v a fo­
losi m aşin a de v o t p e n tru a h o tă rî a filierea la EECCS. D acă ar face-o, nu ştiu caro
va fi h o tă rîre a B isericilo r m em b re din Est. O c o lab o rare , la n ev o ie, se v a p u te a s tu ­
dia, a tîta v rem e c ît EECCS v a răm în e c re d in cio s sco p u rilo r p e c are tre b u ie să le
aib ă o B iserică sa u o a d u n a re de B iserici.
Ca r e p re z e n ta n t al u n e i B iserici'clin Est, nu p o t să sa lu t c eea ce îm p a rte B isericile.
KEK re u n e şte şi, cel p u ţin p în ă acum , a lu c ra t frum os. Toţi, to a te B isericile d in E uropa
am fost una, am d isc u ta t îm p re u n ă, ne-am ru g a t îm p re u n ă, am făc u t p la n u ri îm ­
preu n ă , am afirm a t ţe lu ri com une, am lu p ta t p e n tru o B iserică şi o E uropă u n ită,
p e n tru o o m en ire u n ită. A ş d ori ca B isericile să c o n tin u e p e a c e a stă cale».

In c o n tin u are a lu a t c u v în tu l Dl. D avid L eg erg ren (suedez), sp e cia list în p ro ­

blem ele Z airu lu i, fost p re şe d in te al B isericilor B ap tiste d in S u edia, în p re z e n t se ­
c re ta r g e n eral al A lia n ţe i B ap tiste E u ro p ene. D om nia sa a c o m en ta t mai a les in te r ­
v e n ţia a n te rio a ră : B isericile c re ştin e tre b u ie să fie pu n ţi de le g ă tu ră în tre Est şi V est,
aşa cum a sp u s M itro p o litu l A n to n ie . S u edia şi F in lan d a sîn t ţă ri n e u tre , de a ce ea
e le sîn t ezita n te . D esigur, o c cid e n talii v o r re a liz a c ee a ce vor. EECCS e x istă d e mai
m ulţi a n i: ce a făc u t p în ă a c u m ? Este c ev a c are îi ju stifică e x is te n ţa ? M ai a les
că c ere a tîţia bani. C e ea ce a sp u s M itro p o litu l A n to n ie tre b u ie să ne d ea de
gîndit. Şi a şa dăm g reu b a n i o rg an iz aţiilo r e x iste n te. D acă v om da şi EECCS, cu cc
va m ai răm în e KEK-ul ? In S ca n d in av ia s-a c re a t un In stitu t p en tru Pace : c ît se dă
p e n tru el ?
M itro p o litu l Jo h n de H elsin k i (o rto d o x ) a v o rb it în sp rijin u l u n ită ţii şi al e v i­
tă rii d u b lă rii a ctiv ită ţii o rg a n iz a ţiilo r ex iste n te.
A u mai v o rb it T ro n d B a k k ev ig (N o rv eg ia) şi G ro v ik L orenz (Fin lan d a). A ce sta
din urm ă a sp u s că o stru c tu ră n o u ă în E u ro p a v a p u n e p ro b lem e K EK-ului. M ii
în tîi fin an c ia re . N oi tre b u ie să ră m în em lo iali K EK-ului. U nde m ergem , d a că c re ăm
stru c tu ri n o i în E u ro p a şi a lte m ijlo ac e d e co m u n ica re în V e st? R iscul e că, c re ş­
tinii din V est v o r u ita d e cei d in Est. A ce st lu c ru a şi în c e p u t să se în tîm p le de
altfel. Se v a a ccen tu a.
In n u m e le F e d e ra ţie i L u th e ra n e M o n d iale a v o rb it Sam D ahlgren, care a în ­
c ep u t p rin a sp u n e că M itro p o litu l A n to n ie i-a u şu ra t sa rc in a . Ce e ste Europa ? A v em
o E uropă d iv iz ată, d a r noi, ca şi KEK, în F e d e ra ţia L u th e ra n ă am în c e rc a t să un im
Bisericile. E fo arte g reu să zid eşti p o d u r i; e fo arte u şo r să le d istru g i. N oi sîn tem
pe n tru s trîn g e re a le g ă tu rilo r d in tre Est şi V est, ca şi KEK. în ţe le g că EECCS d o reşte
să aibă u n im p act a su p ra v ie ţii p o litice. D ar n u o v a p u te a face fără d ific u ltă ţi. Eu
nu în ţe le g d e ce u n ii care sîn t în KEK, d.p. Dl. A p p el, lu c re az ă acum p e n tru alte
stru c tu ri ! N -a fost KEK b u n ? F e d e ra ţia n o a stră se d e cla ră p e n tru c o o p erare.
Dl. N ilsso n c are a c ondus C o n sfă tu irea a r e g r e ta t că Dl. U ricli B aker, care tr e ­
bu ia să re p re z in te C o n siliu l E cum enic al B isericilo r, n-a p u tu t v e n i a şa cum a p ro ­
mis. A m fi a v u t astfel şi u n p u n c t d e v e d e re al CEB-ului.
în g e r Lise O lsen, re p re z e n ta n ta F e d e ra ţie i M o n d iale a S tu d en ţilo r C re ştin i
(W .S.C.F.), S e cţia p e n tru E uropa, s-a p ro n u n ţa t p e n tru în tă rire a s tru c tu rilo r ex iste n te,
mai d e g ra b ă d e c ît p e n tru c re a re a a lto ra noi. T reb u ie în tă r ite le g ă tu rile d in tre e u ro ­
peni, nu slă b ite . N oi, de p ild ă, lu c ră m fo arte b in e şi cu KEK şi cu CEB în CICA RW S,
un d e a vem re p rez en tan ţi.
Dl. K rem kau, tre z o rieru l EECCS, a re lu a t lă m u ririle fin an c ia re pe care le în c e ­
pu se cu o zi în a in te . El şi-a e x p rim at sp e ra n ţa că p o liticien ii nu v o r fi în s ta re să-i
co ru p ă p e o am en ii B isericii şi EECCS nu v a d ep in d e d e stru c tu rile p o litice. Tocm ai
de a ce ea tre b u ie fin an ţat. N oi v re m să in flu e n ţăm p e p o liticien i. KEK nu a re o r g a ­
niz aţii su b reg io n ale . M itro p o litu l A n to n ie a spus că m ai n o rm al ar fi ca EECCS să
se afilieze K EK-ului, cel mic la cel m are, p a rte a la în tre g . Să ex p lo ră m şi a c e a stă
p o sib ilita te şi să d ev en im p a rte d in p ro g ra m u l KEK. V oi fi p re z e n t la Sofia în a p ri­
ge, la In tiln ire a P re zid iu lu i şi a C o m ite tu lu i c o n su lta tiv KEK.
N o rv e g ie n ii a u r e v e n it cu p r e c iz a re a că ei nu se v o r afilia la s e c re ta ria tu l de
3 L r_ x ::!es, cel d e p e lîn gă C o m u n ita tea E u ro p ean ă. D acă v o r plă ti, v o r p lă ti num ai
V I A Ţ A B ISE R IC E A SC A 215

D.-ntru s e c re ta ria tu l de la S tra sb o u rg , de pe lîn g ă C o n siliu l Europed. Şi d a că v o r

Dlăti v o r să aib ă in flu e n ţă în se cre ta ria t. Dr. K rem k au a răsp u n s că se în d o ie şte că
ur m ai p u te a fi sc him b a t c ev a din s tru c tu ra e x iste n tă . Cu p riv ire Ia d o rin ţa de a
nu se lega şi de C o m u n ita tea E u ro p ean ă, M arc L en d ers a răsp u n s că c ele d ouă nu
se pot se p ara. E pisco p u l F re d rik G ro n n in g sae te r (to t n o rv eg ia n ) a sp u s că le v in e
fo arte g re u să m e arg ă la B iserici şi să le sp u n ă p u r şi sim p lu să p lă tea sc ă. T re ­
buie să le sp u n ă şi de ce.
T ro nd B a k kevig a re lu a t id e ea că EECCS nu e nici e u ro p e an ă şi nici m ăcar
vest-euri>pcană. C eea ce s-a sp u s Ia In terla k en , ar fi a m en in tat în tr-a d c v ă r KEK-ul,
dar din e x p lica ţiile da te aici se p a re că s-a d im in u at m u lt ro lul EECCS, a şa în c ît
KEK-ul e m ai p uţin am en in tat. C red că M itro p o litu l A n to n ie v a sp u n e a c e a sta
KEK-ului. Şi noi, B isericile din S c a n d in av ia , n e -a m te m u t de p re te n ţiile EECCS. A cum
«ie au scăzut.
M itro p o litu l A n to n ie a r e p lic a t: v c rb a v o la n t! C ele sp u se la In terla k en au r ă ­
mas pe h îrtie , sîn t d oc u m en te !
F in lan d e zu l M aun u S innem ăki a în tre b a t d a că n -ar fi su fic ien t ca B isericile din
ţările sc an d in a v e să fie r e p re z e n ta te în EECCS p rin In stitu tu l E cum enic N o rd ic care
este m em bru a sociat. Prin a ce asta ar p u te a fi p rez en te în d iferite le Com isii ale
EECCS. T re z o rie ru l EECCS, K rem kau, ferv en t a p ă ră to r al O rg a n iz aţiei, a a tra s a te n ­
ţia că n u e b ine să se c re ad ă că b a n ii sîn t to tu l şi că ei ar um bla d u p ă bani. C e ea
ce se u rm ă re şte e ste eticien ta , a tît a O rg a n iz aţiei ap u sen e , c ît şi a KEK-ului, c are
au fost cam in e ficie n te p în ă acum . D orim ca B isericile din Scan d in av ia să in tre in
EECCS p e n tru că soco tim că v o r p u te a c o n trib u i la a c e a stă efic ie n ţă. D esig u r In ler-
laken treb u ie rec o n sid e ra t d acă a l^ sat im p re sia că am en in ţă KEK-ul.
Iaa k k a L au n ik ari (F in lan d a) a rem a rc a t că in tr-a d e v ă r C o n su ltaţia d e la In ter-
laken n-a m ers pe linii rea liste . G eo rg e F erry , din C o n siliu l p e n tru rela ţii e x tern e
ale B isericii Suediei, a p rec iza t că oricum , c o n trib u ţia B isericilo r sc a n d in a v e treb u ie
îă tre a c ă prin o rg an iz aţiile e x iste n te : KEK, CEB, F e d e ra ţia L u th e ra n ă etc. V om lucra
si cu KEK şi cu V estu l, în tru c ît nu to a te B isericile din V est s în t m em b re în KEK.
N oi în să am p u te a a v ea in fo rm aţiile n e ce sare din P a rlam en tu l E u ro p ea n p rin cei
cel puţin zece p a rla m e n ta ri ai n o ştri, din to ta lu l de 16, c are sîn t m em bri ai B isericii
Suediei.
In gen eral, m odu l d e c o lab o rare în tre B iseric ile d in ţă rile sc an d in a v e şi EECCS
n -a fost prec iza t. In c ele mai m u lte cazu ri a fost e v ita t un răsp u n s lim pede. De
a ltfel nici nu s-a p ro p u s să se a ju n g ă la v re o decizie. D iscu ţiile u rm ea ză să fie co ­
m un ic ate B isericilor, in c lu siv cele cu p riv ire la sa rc in ile fin an c ia re , a sup ra c ăro ra
s-a in sistat m ult, u rm în d fa fiec are B iserică să d ecid ă p e n tru sin e ce a re dc făcu t
Si să reg le ze p roblem a d irec t cu EECCS.
In KEK, d isc u ţiile se v o r relu a , d esig u r, la u rm ăto area în tîln ire a P rezid iu lu i
şi a C om ite tului c o n su lta tiv care v a a v ea loc la Sofia, în p a rte a a d o u a a lunii a p ri­
lie d in a ce st an.

t Dr. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ,

MITROPOLITUL ARDEALULUI
 ♦ I N » R \ f M ! \ R I +Pî \ $T ORi \ L e ♦

PREOTUL ŞI PASTORAŢIA ÎN GÎNDIREA

PREA FERICITULUI PĂRINTE PATRIARH IU ST IN

Pr. prof. N ICO LA E D. NECULA

îm p lin ire a în acest an a 75 de ani de v ia ţă şi ap roape tre i decenii

de ro d n ică şi p ild u ito a re slu jire arh ip ă sto rea scă, m ai în tîi ca m itropolit
al A rdealului, apoi ca m itro p o lit al M oldovei şi S ucevei şi ca p atria rh
al B isericii O rtodoxe Roînâne, ne oferă p lă c u tu l şi bin ev e n itu l p rilej de
a în făţişa cîtev a din g în d u rile În ţîistă tă to ru lu i B isericii n oastre, P rea
F ericitul P ărin te P atriarh IUSTIN, 'p riv ito are la p re o t şi pasto ra ţie . F a ­
cem a c ea sta cu sp eran ţa că reuşim să aducem u n sm erit om agiu ilu stru ­
lui no stru În tîis tă tă to r la acest popas an iv e rsar, d ar şi cu co n v in g e rea
că slu jito rii B isericii n o astre străm oşeşti, ca şi cei ca re se p re g ătesc să
îm brăţişeze în fric o şă to are a şi plina de re s p o n sab ilitate m isiune p re o ­
ţea sc ă vo r găsi în ac este rîn d u ri în dem nuri fo lo sito are p en tru o cît mai
frum oasă şi efic ien tă pasto ra ţie .
Precizăm de la în ce p u t faptul că P rea F ericitu l P ărin te P atriarh
Iustin, deşi fost distins pro feso r de teo lo g ie şi bun cu n o sc ăto r al co n ­
cepţiei biblice şi p atristice d esp re preoţie, nu are o lu cra re specială
ded icată acestei tem e Totuşi, din scrisul său teologic şi m ai ales din
cu v în tările ro stite în div erse îm p reju ră ri, ca în alt Ierarh, din p a s to ra ­
lele trim ise clerului şi credincioşilor şi din scrisorile irenice, ad resate
în tîis tă tă to rilo r de Biserici, la m arile p raznice ale c reştin ătăţii ortodoxe,
pagini care sînt a d e v ă ra te sinteze teo lo g ice şi subtile reflexii pastorale,
desprindem o b ogăţie de ideî, gînduri, sen tim en te şi tră iri în ch in ate p re o ­
ţiei şi p asto ra ţie i în general. A c estea ne v o r servi să prezentăm , în rîn-
durile ca re urm ează, co ncepţia P rea F ericirii S ale d espre pre o t şi pasto-
raţte, şi m ai ales să zugrăvim chipul p re o tu lu i din vre m e a n o astră , cu
în d ato ririle sale m isionare şi p asto ra le ce ru te de tim pul pe care îl trăim .
1. T em ein ica şi b in e cu n o sc u ta lu c ra re a Prof. Iu stin M oisescu, Ierarhia biseri-
tv .iscd în e p o ca a p o sto lică , în «M itro p o lia O lten iei» , V I (1954), nr. 1—2, p. 52—7 4 ; nr.
P- 209— 233. a re a lt c arac ter. Ea e ste o so lid ă a rg u m e n ta re a e x iste n ţe i c elo r trei
' î-le ie ra rh ie i în p e rio a d a a p o sto lică.
IS D R U M Ă R I P A ST O R A L E 217

a. Originea slujirii preoţeşti sau a preoţiei. P o triv it concepţiei

jrrip tu ris tic e şi p atristice , p re o ţia este de origine divină. Ea se d esfăşoară
pc p ăm înt şi de c ă tre oam eni, d ar ac eştia sînt re p rez en tan ţi, trim işi sau
s lujitori ai lui Dum nezeu. P reotul lu cre az ă în num ele lui Dum nezeu, în
v irtu tea h aru lu i p rim it la hirotonie, ca re v in e de sus, dintr-o sursă
divină, şi nu de la oam eni. C oncepţia ac ea sta este lim pede r e ­
flectată în scrisul P rea F ericitului P ărin te P atriarh Iustin. In tra re a în
p reoţie este «un act sacram ental, o lu c ra re sfîn tă prin care, în chip văz u t
se îm p ărtăşe şte h aru l dum nezeiesc al slu jirii preoţeşti» 2. De ac ee a p re o ­
tul este ales d in tre oam eni, dar se d eo se b eşte de aceştia, -tocmai prin
a ceastă p o g o rîre asupra sa a h aru lu i dum n ezeiesc care-1 face lu cră to r
p entru oam eni. A şa cum a ra tă P rea F ericirea Sa, profund şi tem einic
docum entat, biblic şi teologic, «tpţi credincioşii se fac părta şi ai d aru rilo r
dum nezeieşti, ai h aru lu i de m ulte feluri, al lui D um nezeu. Toţi cred in ­
cioşii — ca m em bri ai tru p u lu i tainic al Dom nului — se îm părtăşesc de
roadele în treitei lucrări a M în tu ito ru lu i în lum e, ca în v ăţăto r, arh ie re u
şi îm părat. Prim ind ad e v ăru l de cred in ţă şi m ărturisindu-1, ei p artic ip ă la
lucrarea de în v ăţăto r, aducînd je rtfe duho v n ice şti (I P etru, 2, 5) bine-
p lăcute lui D um nezeu prin Iisus H ristos, ei p artic ip ă la lu cra re a de ar-
niereu ; fiind rid ica ţi de M în tu ito ru l la m ărirea Sa dum nezeiască, ei p a r­
ticipă la lu cra re a Lui de îm părat. De aceea, S fîntul apostol P etru spune
că toţi cei care co n stitu ie trupul tainic al Dom nului sînt «sem inţie aleasă,
pre o ţie îm p ărătească, neam sfînt» (I P etru, 2, 9). A c eastă p a rtic ip a re la
roadele în treitei lu cră ri a M în tu ito ru lu i nu înseam nă în să chem are dum ­
n ezeiască la s lu jire pre o ţe asc ă. S lujitorii celor sfinte au d esigur îm preună
cu toţi credincioşii, h aru l şi duhul înfierii, cu to ţii sîntem fii ai lui Dum ­
nezeu, casnicii lui, sîntem tem ple în ca re lo cu ieşte S fîntul Duh.
F iind chem aţi în să la slu jirea ta in e lo r lui Dum nezeu, cei ce in tră în
pre o ţie dobîndesc, prin hirotonie, h aru l sau duhul pu terii (II Tim., 1, 7)
şi al dra g o ste i şi al m inţii săn ă to a se spre a se slu ji «de el în folosul tu tu ­
ror, ca n işte buni iconom i ai darului celui de m ulte feluri al lui Dum ­
nezeu». C înd pro p o v ăd u iesc adevărul, c u v in tele lor sînt cu v in te ale lui
D um nezeu ; cînd săv îrşe sc o slu jb ă sfîntă, lu c ra re a lor se face cu p u tere a
Iui D um nezeu (I P etru 4, 10). D esigur, s lu jito ru l în tr-u n a din trep te le
pre o ţie i s ăv îrşe şte nu slu jb a sa, ci pe ac ee a a M întuitorului, în B ise­
rică» 3.
P reo tu l este verig a de le g ă tu ră d in tre D um nezeu şi oam eni, ap a rţi-
nînd şi lui D um nezeu şi credincioşilor. «S lujitorul bisericesc prin h iro ­
tonie, se id entifică pe de o p a rte cu H ristos, p artic ip în d la lu cra re a Lui
m în tu ito are, ca iconom al h a ru lu i lui D um nezeu, iar pe de altă parte, se
identifică cu credincioşii, purtîn d u -i d u h o v n ice şte în fiinţa sa» 4.
P reotul este rîn d u it spre slu jb a oam enilor, dar de fapt el este în
slujba cerului, este «om al lui D um nezeu» (I Tim., 6, 11), adică în slu jb a
Lui. P reoţii sîn t m andatari sau d e ţin ăto ri ai h a ru lu i dum nezeiesc spre
slujba oam enilor. «Săvîrşind lu cra re a de sfinţire, de în v ă ţă tu ră re lig io asă
2. C u v în la re a I. P. S. M itro p o lit Iu stin a l M o ld o v ei şi Sucevei, la h iro to n irea
în tru a rh ie re u a P. Cuv. A rhim . A d rian H riţcu , în «BOR», XCII (1974), nr. 1—2, p. 40.
3. I bidem , p. 40— 41.
4. I bidem , p. 41.
B. O. R. — 4
2 18 B ISER IC A O R T O D O X A R O M A N Ă

şi de p ăsto rire a credincioşilor pe calea m întuirii, s lu jito ru l bisericesc

îm plineşte în chip v ă z u t lu cra re a pe care M în lu ito ru l însuşi o săvîr-
şeşte în chip nevăzut. D upă slăv ită sa În v iere din m orţi, Dom nul nostru
Iisus H ristos a dat, desigur, A postolilor Săi pu tere de a lega şi dezlega
(M atei, 18, 18). El le-a poru n cit apoi să m ea rg ă la p ro povăduire, spunîn-
du-le : «D atu-M i-s-a to a tă p u te re a în cer şi pe păm înt. D rept aceea, m er-
gînd, în v ăţaţi to ate neam urile, b otezîndu-le în num ele T atălui şi al Fiului
şi al S fîntului Duh, în v ăţîn d u -i să păzească to ate clte v-am poruncit
vouă. Şi ia tă : Eu sînt cu voi in to ate zilele, p în ă la sfîrşitul veacului»
(M atei, 28, 1B—20). Evident, A postolii, ca şi urm aşii lor, treb u ia u să p ro ­
povăduiască, d ar în v ă ţă tu ra era a M în tu ito ru lu i ; ei botezau, d ar o fă ­
ceau în num ele T atălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh ; ei slu je au c re ­
dincioşilor, dar o făceau cu M în tu ito ru l care, prin Sfîntul Duh, este cu
noi în to ate zilele. D acă to ţi credincioşii se unesc strîn s cu Dum nezeu,
prin T aina B otezului, slu jito rii bisericeşti sînt insă chem aţi prin h iro to ­
nie, să îm plinească, îm preună cu H ristos lu cra re a de m întuire a lum ii.
De ac ee a a spus M în tu ito ru l A postolilor Săi că va fi cu ei, în Loate zilele
pînă la sfîrşitul veacului. A şadar, toţi credincioşii sînt uniţi strîns sau
«afundaţi» în D um nezeu. H risto s însă îm plineşte lu c ra re a Sa m m tu ito are
în lum e în chip deo seb it cu slu jito rii Săi. S lu jito ru l bisericesc îm plineşte
lu cra re a sa sfîntă nu în locul M întuitorului, adică singur p rin pu tere a
sa, ci în num ele M întuitorului, adică cu p u tere a M întuitorului» P u te­
re a preoţiei v ine aşa d ar din p u tere a lui H ristos. P reoţii sînt «slujitori ai
lui H ristos şi iconom i (adică chivernisitori) ai tain elo r lui Dum nezeu»
(I Cor., 4, 1). A c eastă co ncepţie este p re g n an t re lie fată de P rea F ericitul
P ărin te P atriarh Iustin cînd spune : «D ătătorul h aru lu i Sfîntului Duh este,
aşadar, D om nul n o stru Iisus H ristos ; s lu jito ru l este num ai iconom ai
tainelor- lui D um nezeu» (I Cor., 4, 3). A c eastă îm p reu n ă -lu cra re a slu ji­
to ru lu i cu D um nezeu pune în ev id e n ţă m are a d ep ă rta re d in tre p uterile
n o astre lim itate şi n em ă rg in irea p u terii dum nezeieşti. De ac ee a Sfîntui
apostol Pavel, cugetlnd la slăb iciu n ea p u terii sale în faţa atotputerniciei
haru lu i care lucra prin el, se lăuda «mai ales cu n ep u tin ţele sale, pentru
ca să locuiască în el p u te re a lui H ristos» (II Cor., 12). Astfel, lucrarea
biseric easc ă pe care o s ăv îrşe sc slu jito rii din iera rh ia B isericii nu este
de la oam eni, nici nu stă în cum pănă cu p u terile lor om eneşti. Ei sint
în tr-a d ev ăr oam eni, d ar lu c ra re a lor este d u m n ez eiască » 6.
b. M isiunea preotului creştin este aceea de a continua în lume
lu cra re a ră scu m p ără to are a M întuitorului, aju tîn d pe credincioşi să-şi
însuşească efectele m în tu irii aduse de El. C a succesori ai Sfinţilor A pos­
toli, episcopii, p re o ţii şi d iaconii sîn t c o n tin u ato ri ai lu cră rii de m în tu ir'
săv îrşite de H ristos în lum e. Prin h aru l sfinţilor al S fintelor Taine şi ie-
rurgii pe care le săvîrşesc, p rin în v ă ţă tu ra dum nezeiască pe care o p ro ­
povăduiesc şi prin în d ru m area credincioşilor, ei continuă opera de m în­
tu ire u n iv ersa lă să v îrşită de H ristos.
D u p ă cum se ştie, ac tiv ita te a sau m isiunea M întuitorului a av u t trei
latu ri sau înfăţişări : în v ăţăto re ască , s fin ţito a re şi conducătoare. Ca în-
5. Ib id em , p. 42,
6. Ib id em , p. 43.
 RUM A M P A S TO R A LE 219

ţător, M în tu ito ru l a lum inat lum ea, ca a rh ie re u a m întuit-o p rin Cruce,

“ tind-o, iar ca îm părat conduce B iserica spre îm p ără ţia cerurilor,
eotul este şi el un în v ăţăto r al turm ei sale duhovniceşti, u n sfinţitor
un conducător al ei.
Cu p rileju l alegerii sale ca m itropolit al M oldovei şi Sucevei, P rea
ricirea Sa preciza că s lu jito ru l lui D um nezeu este «propovăduitor al
ptei credinţe, iconom al haru lu i divin şi p ăsto r al turm ei d rept credin-
’oase» 7, iar în îndrum area pe care o d ăd e a c itito rilo r rev istei «M itro-
“lia A rdealului», înfiinţată din in iţia tiv a P rea F ericirii Sale, arăta că
evii şi studenţii, form aţi p en tru a dev e n i slu jito ri ai h arului, ai ade-
ârului şi ai vieţii n eprihănite, după h irotonie, vo r îm părtăşi credincio-
'lor harul lui D um nezeu, prin slu jb e le religioase, vo r propovădui cu-
întul Evangheliei, prin p redicile lor, şi v o r îndrum a pe fiii lor d u h o v ­
niceşti, prin p o v aţu iri şi pilda v ieţii lor, să tră ia s c ă în v i r t u t e 8. «Prin
în v ăţătu ra pe care o pro p o v ă d u ie şte în B iserică, prin sfinţirea pe care o
îm p ărtăşe şte credin cioşilor şi prin p ă s to rire a turm ei sale, asem enea lui
lisus-Profet, asem enea lui lisu s-A rh iereu , şi asem enea lui Iisus-îm părat,
A rhiereul, şi deci şi preotul, îm plineşte pe păm înt însăşi lu cra re a pe
care M întuitorul a săvîrşit-o, venind în lum e, şi pe care o s ăv irşe şte n e ­
în ce ta t în ceruri — u n irea de n eg răit a credincioşilor cu D um nezeu»
c. Din originea divină a m isiunii pre o ţe şti şi din ac tiv ilatea de c o n ­
tin u are a operei ră scu m p ără to are a M întuitorului în lum e, rezultă sub­
lim itatea sau înalta demnitate a slujirii preoţeşti, afirm ată cu a tîta con­
v in g ere şi fior sfînt de că tre P rea F ericirea Sa. A stfel, cu prileju l h iro ­
tonirii în tru arhiereu, stăp în it de em oţia sfînta a acestui m om ent în ă l­
ţător, afirm a : «De daruri m ulte ne în vrednicim fiecare din p a rte a lui
D um nezeu, clipă de clipă, în to ate zilele v ieţii n oastre. D arul arh ie riei
covîrşeşte, însă, tot ce m intea om enească, în m arginile ei fireşti, poate
bănui. Deşi în trup, slujitorii b isericeşti, în fru n te cu a rh ie re u l îm pli­
nesc lu cra re cerească. T otdeauna, cînd sfinţesc pe credincioşi, ei săv îr-
şesc lucrul lui Dum nezeu ; cînd pro p o v ă d u ie sc E vanghelia D om nului
nostru Iisus H ristos, ei vestesc a d e v ăru ri re lig io ase v eşn ice ; cînd p ă s to ­
resc turm a, cu p u tere a S fîntului Duh, ei a rata calea pe care treb u ie să
m eargă credincioşii pentru a dobîndi fericirea, în îm părăţia lui D um ne­
zeu. S lujitorul bisericesc este v istie rn ic ai com orilor cereşti. In el s ă ­
lăşlu ieşte pu tere a lui D um nezeu ; el îm p ărtăşe şte credincioşilor h ra n ă
d u h o vnicească ; 'p rin el se v a rsă pe păm înt rîu rile de apă vie care p o to ­
lesc setea om ului după b u n u rile n ev ăzute» l0. Iar la în ce p u tu l anului
u n iv ersitar 1956, prim ul său an de arh ip ă sto rire ca m itropolit al A rdea-
luluf, se adresa stu d en ţilo r Institutului T eologic U n iv ersita r din Sibiu,
cu u rm ăto a rele cuvinte pline de sim ţire duho v n ice ască şi de re sp o n sab i­
litatea nobilei m isiuni de slu jire a lui H ristos : «Desigur, sim ţiţi în voi
7. C u v in la re a I. P. S. M itro p o lit Iu stin al A rd e alu lu i la a leg e re a sa ca M itro p o lit
al M oldovei si Sucevei, în «ROR», LXXV (1957), nr. 1—2, p. 40.
8. I. P. S. Iustin, M itro p o litu l A rd e alu lu i, În d ru m a re, în « M itropolia A rd ealu lu i» ,
I (1956), nr. 1—2, p. 3.
9. C uv in la re a P. S. Iustin d u p ă h iro to n irea în tru a rh ie reu , în «BOR», LXXIV
(1956), nr. 3—4, p. 232.
10. Ibidem , p. 232.
220 BISER IC A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

chem area de a deveni s lu jito ri ai lui H ristos şi aţi v en it aici ca să v ă

p re g ătiţi în ac est scop. Ca m îine v eţi fi preoţi, adică v e ţi dobîndi p u te ­
rea de a coborî asupra oam enilor credincioşi p u tere a lui Dum nezeu. în-
tr-a d ev ă r, ce este m ai în alt şi m ai de folos în ac ea stă lum e, decît h aru l
n ev ă zu t şi a to tp u tern ic al lui D um nezeu ?
Iată, voi sîn te ţi chem aţi să îm părtăşiţi en o ria şilo r v o ştri de m îine
acest har. S înteţi chem aţi să cîrm uiţi pe credincioşii v o ştri de m îine, în-
dem nîndu-i să v ieţu iască du p ă principiile M întuitorului, spre a se p u tea
m întui. Ce p o ate fi m ai frum os şi m ai în ălţăto r, p en tru un om, decît să
în v eţe pe alţii să trăia scă du p ă legile sublim e ale m oralei creştin e ?
S înteţi chem aţi, apoi, să propo v ă d u iţi E vanghelia lui H ristos, în ţe ­
lepciunea înţelepciunilor, cea m ai înaltă conştiinţă, care-şi are originea
în însăşi p u tere a lui Dum nezeu» u .
d. Dar, pe cît de în altă şi cin stită este preoţia, pe atît de m are şi
de gra v ă este şi răspunderea preotului, fiindcă celui ce i s-a d at m ult,
i se va cere m ult. A şa cum sp u n ea P rea F ericitul P ărin te P atriarh, la h i­
ro to n ia sa în tru arhiereu, «înaintea tro n u lu i D reptului Ju d ec ăto r, om ul
va fi cîn tărit după faptele să v îrşite în ra p o rt cu d aru rile prim ite. C re­
dinciosul av în d d ato ria să se în g rijeasc ă de sufletul său, v a da seam a
num ai de faptele sale. A rh ie reu l (şi prin ex te n siu n e preotul) însă, fiind
d ato r să v eg h eze asu p ra în treg ii sale turm e, v a fi chem at să dea soco­
te a lă de sufletele tu tu ro r p ăsto riţilo r săi» 1S. D espre g re u ta te a şi ră sp u n ­
derile p reoţiei, în altu l A rh ip ă sto r v o rb e a şi s tu d en ţilo r teologi, viitori
p re o ţi : «Grea, în adevăr, este m isiunea p re o ţe a s c ă ! V oi s în te ţi chem aţi
să d ăru iţi fiecăruia dintre credincioşi ceea ce H ristos ne-a d ăru it nouă
tu tu ro r : m întuirea. S înteţi chem aţi să duceţi m ai d ep a rte opera ac ea sta
dum nezeiască, pe care a săv îrşit-o Fiul lui D um nezeu coborît în lum e» l3.
«S lujitorul bisericesc îm p ărtăşe şte bucuriile şi d u re rile credincioşilor,
îşi în su şeşte idealurile lor şi m ijloceşte cu H ristos p en tru ei, la Dum-
nezeu-T atăl. El este p ărin te le duhovnicesc al credincioşilor, iar ei sînt
fiii lui duhovniceşti. El are sarcin a de a p u rta g rijă nu num ai de turm a
în cre d in ţa tă lui spre p ăsto rire , d ar şi de fiecare d in tre ei.
Desigur, p riv it p rin p rism a m arilor ră sp u n d eri pe ca re le com portă,
în faţa lui D um nezeu şi a oam enilor, jugul preoţiei, în cum pănă cu p u ­
terile om eneşti, este greu, fiindcă — zice Sfîntul Ioan G ură de A ur —
«mai m ulte s în t fu rtu n ile ca re zguduie sufletul p re o tu lu i d ec ît v în tu rile
care zbucium ă m area». M în tu ito ru l însă gîndindu-se la p u terile dum ne­
zeieşti care însoţesc şi îm plinesc p u terile om eneşti în s lu jirea p re o ­
ţească, spune că «jugul M eu e bun şi p o v ara M ea este uşoară» (M atei,
10, 30) 14.
e. C eea ce dă tă rie p re o tu lu i de a se a n g a ja să prim ească jugul
preoţiei este ajutorul permanent şi nedezm inţit al harului divin «care
11. C u v în ta re a I. P. S. M itro p o lit Iu stin al A rd e alu lu i la so le m n itate a d esch id erii
n oului an şc o lar 1956— 1957 la In stitu tu l T eo lo g ic d e g rad u n iv e rs ita r din Sibiu, în
M itropolia A rd e alu lu i» , I (1956), n r. 1—2, p. 167— 168.
12. C u v în ta re a d u p ă h iro to n ire a în tru arh iereu ..., p. 232—233!
13. C u v în ta re a I. P. S. M itro p o lit Iustin al A rd e alu lu i la so lem n itatea..., p. 168.
'■J. C u v în ta re a la h iro to n ire a în tru a rh ie re u a P. Cuv. A rhim . A d rian H riţcu
 _'.MA R I P A S T O R A L E 221

. cele nep u tin cio a se le v indecă şi pe ce le cu lipsă le îm plnieşte», fă-

uit de M întuitorul, ca şi p re zen ţa Sa ală tu ri de s lu jito rii Săi, pînă la
x \:s itu l vea cu lu i (M atei, 28, 20). In ac e a stă p rivinţă, P rea F ericitu l Pă-
P atriarh Iustin m ărtu rise a la h iro to n ire a in tru arh ie re u : «Am in-
— ast ăzi în S fîntul altar, copleşit de do u ă sim ţăm inte p u ternice. De o
^cr",e, sufletul m eu era zbucium at, cug e tîn d la m area ră sp u n d ere care
leg a tă de slu jire a arh ie re ască , sp re care îngerii p riv esc n e în c etat
: . uim ire şi de ca re se înfricoşau cei m ai m ari sfinţi ai creştin ătăţii. Pe
c-f altă parte, în să glasul tainic, ca re m -a îndem nat să iau ju g u l lui H ris-
a re v ă rs a t în în trea g a m ea fiin ţă o linişte desă v îrşită . P ătruns de
:: nvingerea că p u te re a n esfîrşită a lui D um nezeu v a îm plini lipsurile
r.c ie şi m ă v a face v re d n ic slu jito r al F iului său, m i-am p lec at genun-
r.-.ii p en tru a prim i sublim ul h a r al arhieriei» l5. «Fiind în c re d in ţa t că îm i
£ sta în a ju to r h aru l lui D um nezeu «care pe ce le n ep u tin cio a se le în-
•jreşte şi pe cele de lipsă le îm plineşte», îmi plec fru n te a în ain tea M în-
vcitorului D um nezeu şi, la chem area ce mi s-a făcut astăzi, răsp u n d :
=Iată, Doam ne, v in să fac v o ia Ta» 16.
Ideea ac ea sta a aju to ru lu i h aru lu i dum nezeiesc a dez v o lta t-o în altu l
lorarh şi în fa ţa stu d en ţilo r teologi. «Nu u itaţi niciodată, că n u sîn te ţi
;;nguri. T o ată v ia ţa v o a s tră v eţi av e a a lă tu ri de voi pe H ristos, Dum ­
nezeul nostru, care v ă înze streaz ă cu p u te re şi v eg h e az ă la îm plinirea
acestei m isiuni» l7.
De asem enea, cu p rileju l h iro to n irii unor noi a rh ie re i sau al în scău ­
nării u n o ra din ac tu alii Ie rarh i ai B isericii n oastre, P ărin tele P atriarh
histin a ev id e n ţia t a c ea stă idee a a ju to ru lu i n ep recu p e ţit pe care îl dă
ra ru l celui ce a p rim it hiro to n ia. «M ai p resu s de o rice .sprijin om enesc,
:n lu cra re a de p ăsto rire a B isericii lui D um nezeu, v ă v in p u ru rea în aju to r
Dum nezeu — p ărin te le n o stru ceresc, D om nul n o stru Iisus H ristos —
capul Bisericii, şi Duhul Sfînt — v is tie ru l b u n ătă ţilo r şi al puterilor» l8.
f. La ch em area care ni se face p en tru m isiunea pre o ţie i pe ca re
nim eni n u şi-o ia de la sine, ci num ai cel chem at, ca A aron, la a ju to ru l
şi p u te re a pe care ni le dă h aru l D uhului Sfînt, treb u ie să adăugăm
pregătirea n o a stră p en tru ca lu cra re a p re o ţe a sc ă să fie to t m ai rodnică.
D espre a c ea stă p re g ătire, n ec esară şi o b lig ato rie p en tru cel ca re in tră
în ogorul p a sto ra ţie i creştine, P rea F ericitu l P ărin te P atriarh Iustin v o r­
b eşte de n en u m ă rate ori. «Erudit teolog, cu s trălu c ite studii făcute în
15. C u v în ta re a d u p ă h iro to n ire a în tru arh ie reu ..., p. 232.
16. C uv în ta re a P. Cuv. Iconom S ta v ro fo r Iu stin M oisescu în faţa C o leg iu lu i
E lecto ral B isericesc, d u p ă a le g e re a sa ca m itro p o lit al A rd e alu lu i, în «BOR», LXXIV
(1956), nr. 3—4, p. 226.
17. C u v în ta re a I. P. S. M itro p o lit Iu stin la so le m n itate a d esch id erii.,., p. 168.
18. C u v în ta re a Pre a F e ricitu lu i P ă rin te P a tria rh Iu stin ro stită la in sta la re a I.P.S.
T eo c tist ca M itro p o lit a l M old o v ei şi S u cev ei, în «BOR», X CV (1977), nr. 9— 12, p. 862.
V ezi şi C u v în ta re a ro stită la in sta la re a I. P. S. N esto r ca M itro p o lit al O lteniei..., în
«BOR», X CV I (1978), nr. 5— 6, p. 4 14; C u v în ta re a ro stită la in sta la re a P. S. A n to n ie
P lăm ă d ea lă ca e piscop al Buzăului, în «G lasul Bisericii» XXXIX (1980), nr. 1—2, p.
156; C u v în ta re a la h iro to n ire a P. C uv. A rhim . V asile C o stin ca e p isco p -v ic ar p a ­
tria rh a l, în «rev. cit.», p. 106.
222 B ISER IC A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

ta ră şi străin ă ta te, distins profesor de teologie» I!), şi ex p e rim en tat ie ­

rarh, cel care av e a să p o arte d estin ele B isericii O rtodoxe Române, a
ac o rd at în to td e au n a o ate n ţie d eosebită p re g ătirii s lu jito rilo r b iseri­
ceşti. Nu se p o ate concepe succes p asto ra l fă ră un cler lum inat, şi ac ea s­
ta cu atît mai m ult astăzi, cînd ap a n aju l celor pe care îi păstorim este
cultura. P rea F ericirea Sa indică şi căile sau studiile ca şi m ijloacele de
p re g ătire sau de însuşire a n n ei culturi teologice, de spec ia lita te şi
anum e : studiile sem inariale, stu d iile u n iv ersitare, cu rsu rile de în d ru ­
m are p asto ra lă şi m isionară, co n ferin ţele proto p o p eşti şi cele preoţeşti,
studiul personal sau individual.
A stfel, la începutul activ ităţii sale de arhipăstor, îşi exprim a aceste
gînduri prin u rm ăto a rele cu v in te de p ă rin te a sc ă îndrum are : «Pentru în ­
deplinirea m isiunii ei dum nezeieşti în lum e, B iserica are nev o ie de un
cler tem einic pre'gătit şi că lău zit fără încetare, în ac ţiu n e a de a duce pe
credincioşi la m întuire. A c eastă în d o ită lu cra re — p re g ă tire a p entru
pre o ţie şi în d ru m area clerului — se s ăv îrşe şte în in stitu ţiile n o astre de
în v aţăm in t teologic, prin n em ijlo cita p u rtare de g rijă a înaltei ierarhii
b isericeşti.
In Sem inariile şi In stitu te le teologice ale B isericii n o astre elevii şi
studenţii sînt form aţi p en tru a deveni slu jito ri ai harului, ai adevărului
şi ai v ieţii n ep rih ă n itş. De la d ascălii lor, ei d obîndesc to ate cunoştinţele
necesare, Apoi p en tru a face cît m ai ro d ito are lu cra re a lor în parohii,
arătîn d u -se n eîn c e ta t lum inători ai credincioşilor, plini de rîv n ă după
bun u rile cereşti şi în setaţi după o aşezare s tato rn ică a dreptăţii în orin-
d u irea socială, preoţii dobîndesc noi cu noştinţe şi îndrum ări la cursurile
de îndrum are m isionară şi socială, la conferinţele protopopeşti şi la
consfătuirile p reoţeşti, unde sînt chem aţi să ia p arte din vrem e în vrem e.
In sfîrşit, cărţile şi m ai ales re v iste le teologice au m enirea să ajute
pe slujitorii a ltarelo r să ad în c easc ă din zi în zi tot m ai m ult în v ăţătu ra
de cred in ţă a B isericii n o astre dre p t-m ărito are , să le a rate n e în c etat c a ­
lea pe care să îndrum eze pe credincioşi şi să le înfăţişeze diferitele laturi
ale v ieţii religioase din ţa ra n o a stră şi de peste hotare» 20. S ubliniind
n ec esitatea p re g ătirii şi form ării v iito rilo r pre o ţi ai a ltarelo r noastre,
în chip cît m ai corespunzător, P rea F ericirea Sa ac ce n tu e ază im portanţa
autoinstrucţiei, au to e d u caţiei şi au todisciplinei. A dresîndu-se stu d en ţi­
lor de la Institu tu l Teologic din Sibiu, cu ocazia deschiderii oficiale a
cursurilor, în toam na anului 1983, P rea F ericirea Sa spunea : ((Fără îndo­
ială că dascălii, duhovnicii, cei ce sînt în adm inistraţie se în g rijesc de
form area Dvs. In chip deplin in sa nu va v eţi form a n icio d ată dacă nu v ă
v eţi preocupa p erm an en t de autoform are. N u este suficient ceea ce vă
va spune un profesor la un curs, ci este nev o ie ca personal, fiecare să
studieze cursul şi a ltă lite ra tu ră leg a tă de el ; nu este destul să faceţi
ceea ce v ă îndeam nă cineva din pu n ct de v ed e re educativ, ci treb u ie ca
perm anent, în to ate îm p reju ră rile, să vă p re o cu p aţi de a u to e d u caţia Dvs.,
19. Vezi Pr. I. G agiu şi Diac. P. I. D avid, A le g ere a , în m în a rea D ecretu lu i prezi-
d e recu n o a ştere şi In tro n iza rea Prea F ericitu lu i Patriarh dr. Iustin M o/sescu
ca A rhie p isc o p a! B u cu reştilor, M itro p o lit ai U n g ro via h iei şi P atriarh ai B isericii O rto-
3 - ,-Ticne. în -BOB.'.. X CV (1977), nr. 7—3, p. 647—648,
I S D R U M Ă R l P A S TO R A LE 223

de autodisciplina Dvs., care este o lu cra re de fiecare zi, u rm ărită cu

persev eren ţă. F orinîndu-ne astfel, ne vom p u te a aduce şi noi m ai vădit
co n trib u ţia la m ai binele so cietă ţii n oastre, ca oam eni care avem o b li­
gaţia de a inslrui, a educa şi a disciplina pe fiii no ştri sufleteşti. N u
poale un m edic sa fie de folos, după cum nici un p re o t nu p oate să r ă ­
spundă la to ate n evoile credincioşilor săi, d acă nu se p re g ăteşte m e­
reu» -1.
P reo cu p area perm anentă a P rea F ericirii Sale pentru p re g ătirea v i­
itorilor slu jito ri ai a ltarelo r şi-a găsit ex p resia şi in consfătuirile c a d re ­
lor didactice din şcolile teologice ale B isericii O rtodoxe R om âne, in iţia te
şi conduse de In tîistă tăto ru l ei. La co n sfătu irea din 12— 13 septem brie
1983, P rea F ericirea Sa spunea : «Felul în care se p re g ătesc şi sînt e d u ­
caţi candidaţii la pre o ţie în şcolile teologice se reflectă în ac tiv itatea
lor ia parohii. P entru fiecare profesiune este n ec esară o pre g ătire anum e,
Dar m ai m ult decît p en tru o rica re alia, pen tru p re o ţie este n ec esară o
a te n ţie cu totul specială în pregătire.
P reg ă tirea p entru p re o ţie csle fo a rte com plexă. N u sînt suficiente
cu n o ştin ţele de g reacă şi latină, nici cele de istorie. P reotul treb u ie să
aibă cu n o ştin ţe foarte v a ria te şi, în special, el treb u ie să p o ată da to t­
d eauna ră spuns fiecărui credincios la orice în tre b a re pe care i-ar p u ­
ne-o. De aceea, pre o ţia treb u ie să fie cu m ultă g rijă c u ltiv ată şi leg a tă
de v iaţa parohiei, a societăţii, a com unităţii din fiecare epocă. N oi nu
pregătim orice fel de preoţi, noi pre g ătim pre o ţi ortodocşi, p re o ţi care
să fie buni s lu jito ri ai lui Dum nezeu, p o triv it credinţei n o astre străbune.
Omul este nu num ai suflet, el este şi trup ; p re o tu l însuşi este trup. De
.'.ceea pre o lu l treb u ie să fie p re g ătit p en tru a-i aju ta pe credincioşi să
trăia scă în tr-a d e v ă r în lum ea n o astră rom ânească. P entru o asem enea
ac tiv ita te sîiit datori să lucreze cu oam eni din diferite ram uri ale so cie­
tăţii n o astre rom âneşti. Tot aşa un in g in er se gîndeşte nu num ai la p re ­
gătire a un eltelo r, ci şi la p re g ă tire a oam enilor pe care îi are co la b o rato ri
un m edic se gîndeşte la v in d ec are a un u i bolnav, dar nu-şi lim itează
ac tiv itatea num ai la aceasta. Om ul societăţii n o astre treb u ie să fie com ­
plex. P reotul trebuie să ştie, nu zic de to ate, d ar to t ceea ce i se cere de
către credincioşii noştri» 22.
g. Pe lîngă chem are şi p re g ătire, pre o tu l treb u ie să fie în ze strat
cu o seam ă de virtuţi şi calităţi alese care to ate contribuie la succesul
său pastoral. P rim a şi cea m ai im p o rtan tă este cred in ţa în Dum nezeu,
ca tem elie a în treg ii lu cră ri p re o ţe şti, iar a doua v irtu te, care treb u ie să
îm podobească pe slu jito ru l lui H ristos şi al oam enilor, este iubirea de
Dum nezeu şi de sem eni. Iubirea a c ea sta este izvorul zelului pasto ra l al
preotului şi suportul m oral în lupta cu ţoale în ce rcă rile şi gre u tă ţile
pastoraţiei.
21. C uv în ta rc a Pre a F e ricitu lu i P ă rin te P a tria rh Iu stin la d e sc h id e re a n o u lu i an
de în v ă ţă m în t la In stitu tu l T eoloyic U n iv e rsitar din Sibiu, 20 se p tem b rie 1933, in «M i­
trop o lia A rdealului», XXVIII (1983), nr. 9— 10, p. 544— 545.
22. Cuvlntareci Pre a F e ric itu lu i P ă rin te P a tria rh Iu stin la C o n sfă tu irea c ad relo r
d id a ctice din şcolile teo lo g ice a le Bisericii O rto d o x e Rom âne din 12—13 se p tem b rie
1&83, în «Studii Teologice», X X X V (1983), nr. 7—8, p. 613— 615.
224 B ISE R IC A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

în cu v în ta re a ro stită cu p rile ju l sfinţirii întru arhiereu, P rea F eri­

cire a Sa sp u n ea : «Pentru a p u te a cîştiga în îm p ără ţia ce ru rilo r pe toţi
fiii săi duhovniceşti, arh ie re u l treb u ie să trăia scă în inim ile tu tu ro r ce­
lor p ăsto riţi de el, să se facă tu tu ro r toate, să se d ăru ia scă tu tu ro r, să
se aducă pe sine je rtfă p en tru t o ţ i ; asem enea M în tu ito ru lu i ca re s-a
ră stig n it pe C ruce, p en tru to a tă fă p tu ra om enească. P entru a p u tea el
însuşi să stea în locul cel sfînt, m ai m ult decît M oisi, care a treb u it să
aru n ce încălţăm intea, înainte de a se apropia de ru g u l de foc, a rh ie re u l
treb u ie să se lepede de sine, să ia cru cea şi să urm eze pe H ristos. D escă­
tu ş a t de tot ceea ce ar p u tea în tin a fiinţa sa, arh ie re u l, ca m ăd u lar ro d ­
nic al tru p u lu i D om nului, treb u ie să-şi un ea scă în trea g a sa fiinţă cu M în ­
tuitorul, p en tru a p u te a grăi, îm p reu n ă cu A postolul P av el : «De acum
nu m ai trăie sc eu, tră ie ş te în m ine H ristos» (Gal.. 2, 20) 23.
D ragostea faţă de D um nezeu şi ap ro ap ele a că lău zit şi in sp irat în ­
trea g a ac tiv itate a P rea F ericitului P ărin te P atriarh Iustin ca arhipăstor,
cum însuşi m ărtu rise a la a le g ere a sa ca p atria rh al B isericii O rtodoxe
R om âne : «F ăcîndu-m ă «tuturor toate», tu rm a lui D um nezeu d a tă în paza
m ea o voi păstori, p o triv it cu îndem nul S fîntului apostol P etru, cerce-
tînd-o «nu cu silnicie, ci cu v o ie bună, aşa cum p o ru n c eşte Dum nezeu,
nu p en tru cîştig urît, ci d in b u n ăv o in ţă, nu ca şi cînd aş fi st'ăpîn peste
B iserică, ci pildă făcîndu-m ă turm ei» (I P etru, 5, 2—3). în cu g e tu l m eu
v o r stăru i fă ră în ce ta re c u v in tele S fîntului lacob, ca re zice aşa : «Cu­
cernicia c u rată şi n e în tin a tă în ain tea lui D um nezeu şi T ată l ac ea sta
este : să cercetăm pe orfani şi v ăd u v e în n ecazul lor şi să ne păzim pe
noi fără de p a tă din p a rte a lum ii» (lacob, 1, 27). Iar d ra g o ste a de om v a
răm îne p u ru re a legea -vieţii m ele. V oi p u rta p u ru re a în inim a m ea a d e ­
v ă ru l m ărtu risit de m are le A postol al neam u rilo r în im nul d ragostei
creştine — u n a din cele m ai frum oase pagini din în tre a g a lite ra tu ră u n i­
v ersală : «Toate lim bile om eneşti şi în g ere şti de le-aş vorbi... Şi d ar p ro ­
o rocesc dac ă aş av e a şi tain ele to ate de le-aş cunoaşte... Şi de aş avea
c red in ţă a tît de m ultă, să m ut m unţii din loc... Şi to a tă a v e rea m ea de aş
face-o m ilostenii şi tru p u l mi l-aş da să fie ars... D acă nu am .d ra g o ste,
nim ic nu sînt...» (I Cor., 13, 1—3) 24. A c eea şi d ra g o ste treb u ie să în c ă l­
zească şi să m işte inim a fiecărui p reot sau slu jito r al lui H ristos.
In s lu jirea s a c erd o ta lă şi în în tre a g a lu cra re de p ăsto rire, spunea
P rea F ericirea Sa în a ltă îm p reju ra re, «toate să le cum păniţi, to ate să le
chibzuiţi, to ate să le săv îrşiţi cu m ăsură, cu m ăsu ra dragostei. Să nu
uitaţi, însă, că d ra g o ste a nu are m ăsură ; d ra g o ste a este nelim itată» 2S.
Dar ceea ce treb u ie să c a rac terize ze v ia ţa unui a d e v ă ra t p ăsto r este
curăţia sa m orală, c e ru tă de ca lita te a lui de s lu jito r al celor sfinte, pe
de o p arte, iar pe de alta de ac ee a de îndrum ător al v ieţii m orale a c re ­
dincioşilor, c ă ro ra treb u ie să se a ra te în to td e au n a pild ă v ie de urm at şi
m odel de v irtu te. P reotul este în v ă ţă to r al credincioşilor, sfin ţito r al
v ieţii lor şi în d ru m ăto r pe calea m întuirii. în to ate acestea, el trebuie
23. C u v în ta re a d u p ă h iro to n ire a în tru a rh iereu ..., p. 233.
24. C u v în ta re a P re a F e ricitu lu i P ă rin te Iu stin la a le g e re a sa ca p a tria rh al Bi­
se ricii O rto d o x e Rom âne, în «BOR», X CV (1977), nr. 7—8, p. 600— 601.
25. C u v în ta re a P re a F e ric itu lu i P ă rin te P a tria rh Iu stin la in sta la re a P. S. A n to ­
nie P lăm ă d ea lă ca ep isco p al B uzăului.,., p. 157.
t s DRV M Ă R I P A STO R A LE 225

să fie exem plu viu, prin v iaţa m orală, p rin faptă şi tră ire creştinească,
Drintr-o strin g en tă co n cordanţă între ceea ce în v a ţă şi face. în ac ea stă
privinţă, P rea F ericitul P ărinte P atriarh Iustin spunea stu d en ţilo r te o ­
logi : «Nu u itaţi că spre a p u tea deveni cu a d e v ă ra t slu jito ri ai M întui-
torului, treb u ie să v ă străd u iţi şi să izbutiţi să v ă tran sfo rm aţi în a d e ­
v ărate «vase alese» ale lui H ristos. N u v eţi p u tea d eveni cu ad e v ăra t
slujitori ai lui H ristos decît atunci cînd v eţi izbuti să trăiţi în v ă ţă tu ra
pe care o p ropovăduiţi şi să propo v ă d u iţi v ia ţa pg care o v eţi duce. N u ­
mai în ac est fel, dragii mei, v eţi p u tea să v ă rid ica ţi p en tru a îndeplini
in lum e însăşi m isiunea pe care a îm plinit-o H ristos, v e n in d pe păm înt
şi trup de om luînd» 26. «Pentru a p u tea ridica lîn g ă tro n u l ce resc pe toţi
p ăstoriţii săi, a rh ie re u l treb u ie să m ea rg ă în fru n te a turm ei sale ; făcîn-
du-se tu tu ro r pildă, «cu cuvintul, cu p u rtarea , cu d ragostea, cu credinţa,
cu curăţia» (I Tim., 4, 12) 27.
La co n sfătu irea cad relo r didactice din septem brie 1983, P rea F eri­
citul P ărin te P atriarh Iustin e v id e n ţia în că o d a tă n ec esitatea şi im por­
tanţa exem plului p e r s o n a l a ! p re o tu lu i p en tru ac tiv ita te a p asto ra lă.
P reotul «poate da răspunsul m ai bun (la p roblem ele pe ca re i le pun
credincioşii) prin exem plul v ieţii sale. A c easta este calea cea m ai direc tă
de pro p o v ă d u it ad e v ăru l creştin. P reo tu l treb u ie să p ropovăduiască, d e ­
sigur, în v ă ţă tu ra creştină, în v ă ţă tu ra dum nezeiască. Iar p en tru a reuşi
să facă aceasta, treb u ie să în ce ap ă din frag ed ă tin e re ţe să se apropie
de Dum nezeu, să se îndum nezeiască, aşa cum ne în v a ţă to a tă sp iritu ali­
tate a ortodoxă. Ca oam eni ai B isericii a v e ţi obligaţia să fiţi d esă v îrşiţi
în toate. G îndiţi-vă m ereu la cu v in tele M în tu ito ru lu i : «Fiţi desăvîrşiţi,
precum şi T atăl v o stru este d esăvîrşit» (M atei, 5, 48) 28.
h. V iaţa m orală a pre o tu lu i este ce ru tă de c a lita te a lui de «părinte
sufletesc al credincioşilor». în leg ă tu ră cu ac ea stă nobilă c a lita te a p ăs­
torului de suflete, P rea F ericitu l P ărin te P atriarh Iustin exprim a, la
aceeaşi consfătuire, gînduri de adîncă sim ţire părin te ască , argum entînd
teologic ra p o rtu rile dintre p re o t şi credincioşi şi o b lig ativ itate a p ă sto ­
rului de a fi la înălţim ea chem ării sale duhovniceşti. S înt rîn d u ri de
adîncă c u g e tare teologică, cu frum useţe şi iz p atristic, pe care le redăm
în întregim e : «Preotul este num it de to a tă lum ea «părinte», p ărin te le
parohiei, p ărin te le fiilor lui duh o v n ice şti. Or, el treb u ie în tr-a d e v ă r să
se p re g ă te a sc ă serios p en tru a deveni u n p ărin te . Un ad e v ă ra t p ărin te
este acela care îşi dă v iaţa p en tru copiii săi. F ace to t ceea ce îi stă în
p u tin ţă să îi fe rească de ispite, să-i fe rea scă de to t răul, să-i fe rea scă de
orice ar p u tea să le întineze ex isten ţa. Se în ţeleg e că pre o ţii no ştri cu ­
nosc a c ea stă m isiune, dar nu sînt to td eau n a ca pabili să o realizeze, fi­
indcă nu au fost bine p re g ătiţi în acest sens. Sîntem datori, deci, ca p ă ­
rinţi ai turm ei n o astre binec red in cio a se să ne îngrijim de cele tre b u i­
to are sufletului, d ar şi de cele treb u ito are trupului. F iindcă M întuitorul,
p en tru a ne m întui, s-a făcut El însuşi om, s-a făcut trup. Dar noi p en tru
a p u tea reuşi în ac tiv itatea n o astră, treb u ie să ne facem asem enea turm ei
26. C uv în ta re a I. P. S. M itro p o lit Iu stin al A rd e alu lu i la so lem n itatea..., p. 168.
27. C u v în ta re a d u p ă h iro to n ire a în tru arh ie reu ..., p. 233.
28. C u v în ta re a P rea F ericitu lu i P ă rin te P a tria rh Iu stin la C o n sfătuirea..., p. (515.
226 B ISER IC A O R T O D O X Ă R O M Â N A

n oastre duhovniceşti spre a o p u te a ridica la Dum nezeu. Esle în tru p area

preotului în v iaţa credincioşilor. P reotul treb u ie să se pună în situ a ţia
in care se g ăse şte credinciosul, în situ a ţia de a fi el cel păcătos, p en tru
a-l ridica la înălţim ea sa. Dar p e n tru a-1 p u tea ridica,, preotul treb u ie
sa aibă el însuşi înălţim ea du h o v n ice ască la care v re a să-l ridice pe
păcătos» 20.
în lot tim pul slu jirii sale, de arhipăstor, P rea F ericirea Sa a fost şi a
riitnas un a d e v ă ra t purm te, cald şi bun, apropiat de nev o ile fiecăruia din
păstoriţii săi, îndeplinind prin aceasta angajam entul solem n pe care şi-l
lua la ale g ere a sa ca p atriarh al B isericii O rtodoxe R om âne : «Statornic
slu jito r al m arilor idealuri pe ca re urm ăresc să le în făp tu iasc ă Biserica,
p oporul n ostru şi lum ea în trea g ă, nu voi pierde din v ed e re că sînt p ă­
r in te sufletesc al fiecăruia din cei în cre d in ţa ţi m ie dc D um nezeu spre
duh o v n ice ască păstorie. Cum o d inioară S fîntul apostol Pavel, care,
av în d pe um erii săi po v ara p u rtării de g rijă de to a te B isericile, pe care
le întem eiase el, găsea totuşi v re m e să se ocupe şi de so arta fiecăruia
din cei care-i ce rea u aju to ru l, — m ă g îndesc îndeosebi la O nisim din
C olose — , m ă voi ţine şi eu ap ro ap e de toţi cei care au nev o ie de sfatul
m eu, de sprijinul meu, de dra g o ste a mea. N ăzuiesc să pot spune şi eu,
în tr-u n glas cu A postolul : «Cine este slab şi eu să nu m ă sim t slab cu
el ? C ine se aprinde şi eu să nu ard de focul lui ?» (II Cor., 11, 29) 30.
i. Dar, ceea ce constituie nota originală şi c a rac teristică a co n c ep ­
ţiei P rea F ericirii Sale d esp re pre o t şi p asto ra ţie oste rolul slujitorului
bisericesc şi al activităţii lui în vrem ea în care trăim , cu aUe cuvinte
o s 'e v iziunea despre «preotul zilelor noastre», cum de altfel îl şi n u ­
m eşte. P reo tu l conceput de In tîistă tăto ru l Bisericii n o astre este pre o tu l
chem at să slu je asc ă B iserica în tr-o so cieta te în continuă transform are
şi înnoire şi în tr-o vrem e ca re p re tin d e ca m etodele pasto ra le sau m odul
de lucru al preotului să fie altele decît cele clasice, adică ad a p tate la
n oile condiţii de v ia ţă ale credincioşilor. în n en u m ă rate rînduri şi în
diferite îm p reju ră ri, P rea F ericirea Sa şi-a ex p rim a t lim pede ac ea stă
nouă ipostază în care treb u ie aşe zat p re o tu l orto d o x rom ân. începîn-
du-şi ac tiv ita te a arh ip ă sto rea scă în tr-o v re m e de adînci şi su b stan ţiale
tran sfo rm ări ale so cietă ţii rom âneşti, în altu l Ierarh şi-a dat seam a că
p en tru a se în ca d ra în ritm ul nou de v ia ţă al so cietă ţii rom âneşti, în
p erm a n en tă tran sfo rm are şi în co n tin u ă înnoire şi înflorire, p ăsto ru l s u ­
fletesc trebuie să fie un p re o t al ac esto r vre m u ri şi al oam enilor contem ­
porani lor.
A şa cum preciza într-o c u v în ta re om agială, în 1968, «preotul a d e ­
v en it preot al zilelor n o astre şi este p re g ătit să ră sp u n d ă chem ării sale,
ţinînd seam a de n ev o ile ac tu ale ale credincioşilor» 31. A cest p re o t tr e ­
buie form at în şcolile teo lo g ice ale B isericii noastre. «Pentru d ăltu irea
p reotului nou, bu cu rîn d u -se de p re ţu ire a şi dra g o ste a m em brilor Sfîn-
29. Ibid em , p. 614— 615.
30. C u v in la re a Pre a F e rcitu lu i P ă rin te Iustin la a leg e re a r a p a triarh ..., p. 600.
31. C u v in la re a ro stită cu p rile ju l festiv ită ţii de a n iv e rsa re a 20 de ani de p a ­
tr ia rh a t ai P a tria rh u lu i Iu stin ia n , în PBOR», LXXXVI (1968), nr. 6, p. 592.
ÎN D R U M Ă R I P A STO R A LE 227

tului Sinod, osîrduiesc cu riv n ă sfîntă vrednicii n o ştri dascăli de te o ­

logie la In stitu te le şi S erainariile n o a stre teologice. Prin străd a n iile lor
n oua teologie ro m ân e asc ă tinde sa d o b in d ea sc ă un profil nou. Este o
teolo gie care în su fleţeşte lu cra re a B isericii n o astre O rtodoxe în vrem ea
a c ea sta de înnoire a ei pe to ate tarîm urile» 3‘-.
A d resîn d u -se profesorilor şi s tu d en ţilo r Institutului T eologic din
B ucureşti, cu p rileju l d eschiderii anuiui u n iv ersitar 1979— 1980, P rea
F ericirea Sa sp u n ea : «O d a tă cu ap o rtu l pe ca re p rofesorii îl aduc în
v iaţa B isericii, însăşi B iserica d epune to ate e fo rtu rile p en tru a face din
Institu tu l n ostru o in stitu ţie cu care să ne m îndrim , pe de o parte, şi să
fie u tilă p en tru B iserică pe de altă p arte , fiindcă form area clerului n o s ­
tru este în cre d in ţa tă In stitu te lo r teoiogice. De aceea, g rija n o astră se
în d rea p tă în mod perm anent, c ă tre acest secto r al form ării cad relo r
n o astre de co nducere din Biserică... C eea ce cerem noi de la profesori
este de a ne aju ta să form ăm un cler al zilelor noastre. Nu m ai putem
astăzi să predăm teologia aşa cum o predam acum 50, 60 sau 100 de ani.
Ţ ara s-a înnoit, poporul n o stru este în tr-u n proces continuu de înnoire.
A ceşti credincioşi care sîn t pe zi ce trece, oam eni to t m ai noi, au n e ­
voie de o no u ă predică, de o n o u ă litu rg h isire , de o nouă m isiune. De
aceea îndem nul pe care îl dau p ro feso rilo r no ştri este de a căuta să ne
form eze p re o ţii de care avem n ev o ie astăzi. De ce avem nevoie ? De
ap ă rarea d reptei credinţe, de îm plinirea nev o ilo r sp iritu ale ale cred in ­
cioşilor şi de s lu jire a om ului de că tre B iserică. Este v o rb a deci de o la ­
tu ră de do ctrin ă — ap ă rarea d reptei credinţe, de o la tu ră spirituală, care
se m anifestă îndeosebi prin slu jb e le n o astre religioase, şi de o latu ră
socială. Spre aceste trei direcţii treb u ie să se în d rep te s trăd a n iile n o as­
tre şi ale D um neavoastră)»33.
Sînt s in te tiz ate şi expuse aici cu to a tă cla rita tea latu rile sau d ire c ­
ţiile că tre care treb u ie să se în d rep te a c tiv ita te a p reotului zilelor n o as­
tre şi p en tru care tre b u ie să fie form at în şcolile teologice şi anum e :
la tu ra doctrin a r-m isio n ară , litu rg ic o -p a sto ra lă şi c e tăţen esc -p atrio tică .
în acest scop, P rea F ericirea Sa trasa, la C onsfătuirea cu ca d rele d id ac­
tice din septem brie 1983, jalo an e le ac tiv ităţii didactice spre a răspunde
ac esto r nec esităţi ac tu ale ale p asto ra ţie i : «C onducerea su p erio a ră b ise­
rice asc ă a d o rit şi d o re şte să im prim e înva^ăm intului teologic d irec ţi­
onări care sa ră sp undă ce rin ţelo r de ordin m isionar din v iaţa parohiilor,
să lege m ai strîns în v ă ţăm în tu l teologic de v iaţa re lig io asă din B iserica
no astră . De aceea, a a c o rd at o a te n ţie d eo se b ită disciplinelor cu c a rac ter
m isionar şi practic, grija ac ea sta re flec tîn d u -se în sporirea num ărului
de ore la îndrum ările m isionare şi la disciplinele scripturistice, în p ra c ­
tica litu rg ic ă şi orele de ad m in istraţie b isericească. Un alt aspect îl con­
stitu ie g rija p en tru ed u c aţia p a trio tică a tin erilo r teologi, prin program a
specială p en tru orele de edu c aţie ce tă ţe n e a s c ă şi patriotică, precum şi
p en tru e d u c aţia duho v n ice ască M.
32. Ibiclem , p. 593.
33. C u v in ta re a ro stită la fe stiv ita te a d e sch id e rii o ficiale a c u rsu rilo r In stitu tu lu i
T eologic din B ucureşti..., p. 764.
34. C u v in ta re a la c o n sfă tu irea c a d relo r didactice..., p. G13.
228 B ISE R IC A O R T O D O X Ă R O M A N Ă

A şadar, p re o tu l o rtodox rom ân contem poran treb u ie să fie, în con­

cepţia P ărin telu i P atriarh Iustin, tem einic p re g ă tit p e n tru m isiunea sa,
cu solide şi v a s te cu n o ştin ţe s c rip tu ristice şi teologice, un bun cunos­
căto r şi ap ă răto r al d re p te i cred in ţe, g ata să dea ră spuns o rică ro r în tre ­
bări care i se pun. El tre b u ie să fie apoi un s lu jito r d esă v îrşit. P rea
F ericirea Sa aco rd ă o m are ate n ţie latu rii sac ram e n ta le a slu jirii p re o ­
ţeşti. P reotul, ca m ijlo cito r al h aru lu i d iv in prin sfintele slujbe, treb u ie
să săv îrş e a s c ă cu to a tă ev la v ia şi p ă tru n d e re a cultul divin şi m ai ales
S fînta L iturghie. In a c e a stă p riv in ţă În tîis tă tă to ru l B isericii n o a stre spu­
n ea : «C reştinii ortodocşi v in la sfintele slu jb e nu num ai p e n tru a a s ­
culta c u v în tu l lui D um nezeu, a lăuda pe P ărin tele ceresc şi a se ruga
Lui, ci şi p en tru a trăi cu a d e v ă ra t şi m ai deplin în D uhul Sfînt, p en tru
a prim i, din m îna p re o tu lu i şi episcopului, d aru rile cereşti de care au
nevoie, p e n tru a p u tea duce, zi de zi, o v ia ţă c reştin easc ă deplină, a u ­
ten tică şi activă» 35. De ac ee a a tră g e a ate n ţia stu d en ţilo r şi c a d relo r d i­
dactice asu p ra rolului p re o tu lu i de bun bisericaş sau de săv îrşito r al
celor sfinte în v re m e a n o a s tră : «Ştiţi cu to ţii cît de im p o rtan tă este
în v ia ţa O rto d o x iei slu jb a re lig io asă . N u este u n sim plu ac t a se m ă n ă­
to r te a tru lu i din v ec h im e ; slu jb a re lig io asă are la noi cu to tu l un alt
rost. Ea este inim a sp iritu alită ţii n o a stre bisericeşti. De ac ee a slujbele
re lig io ase tre b u ie fă cu te cît m ai dem n, cît m ai co rect şi să fie cît m ai
a tră g ă to a re p en tru credincioşii zilelor n o astre . Ştiţi cu to ţii că m ai m ult
ca in trec u t, slu jb e le n o a stre re lig io ase cheam ă astăzi pe credincioşi.
D acă nu avem p re g ă tire a n e c e sa ră şi co n ştiin ţa p re o ţe asc ă de a să-
v îrşi s lu jb e le re lig io ase aşa cum treb u ie , m ai m ult stricăm d ec ît d re ­
gem . De aceea, rog pe P ărin ţii P rofesori să aib ă g rijă d eo se b ită p en tru
fo rm a rea litu rg ic ă a clerului n o stru de m îine» 36.
La a c ea sta se ad a u g ă g rija p en tru în d a to ririle g o spodăreşti ale p re o ­
ţilo r şi în prim ul rînd, p e n tru bu n a în tre ţin e re a lo ca şu rilo r de cult în
care s ăv îrşe sc sfintele slujbe. S ta rea bisericii este prim a ca rte de v i­
zită a p re o tu lu i după care re cu n o aşte m rîv n a şi d e v o ta m e n tu l său p e n ­
tru s lu jirea pre o ţe asc ă.
O biectivele m isionare şi p a sto ra le de re alizat în ac tiv ita te a preo-
ţim ii n o astre de azi au fost sch iţate şi exprim ate lim pede de că tre P rea
F ericitul P ărin te P atriarh Iu stin ch iar de la înce p u tu l lu cră rii sale ca
arh ip ă sto r şi le-a u rm ărit cu te n a c ita te de-a lungul anilor. A stfel, în
cu v în ta re a ro stită la in s ta la re a ca m itropolit al M oldovei şi Sucevei,
sp u n ea : «Aşa m i-a fost v o ia şi ac ea sta p u ru rea îm i v a fi ca roadele
lu cră rii p reoţim ii n o a stre să se v ă d e a sc ă stato rn ic în cuc ern ic a săvîr-
şire a slu jb e lo r şi c h iv e rn is ir e a . cum inte a lăc aşu rilo r dum nezeieşti, ir.
p ăzirea n e în tin a tă a d re p te i cred in ţe şi în v ie ţu ire a după po ru n c ile M în­
tu ito ru lu i, în a p rin d e re a du h u lu i de jertfeln icie p en tru b inele obştesc,
în p ro p o v ă d u irea d ra g o ste i şi bunei în v o iri în tre toţi fiii patriei, în
35. C u v în ta rc ro stită cu p rile ju l v iz ite i în B iserica N a ţio n a lă L u te ra n ă din D a­
nem arca, în 1971, în « M itro p o lia M o ld o v e i şi Sucevei» XLVII (1971), nr. 9— 1'.
p. 587— 5&8.
36. C u v in ta re ro stită de P re a F e ricitu l P ă rin te P a tria rh Iu stin la fe stiv ita te
de sch id e rii o ficiale a c u rsu rilo r In stitu tu lu i T eo log ic U n iv e rsitar d in B ucu reşti, p e n t'_
c-inl a cad em ic 1979/1980, în «Studii T eologice», XX XI (1979), nr. 5— 10, p. 764.
ÎN D R U M Ă R I P A S TO R A LE 229.

unirea tu tu ro r spre to t lu cru l bun şi în p aşn ica v ie ţu ire în tre to ti o a ­

m enii» 37.
C ît p riv eşte latura socială a slu jirii p re o ţe şti, P rea F ericitu l P ă­
rinte P atriarh Iustin i-a ac o rd at o ate n ţie cu to tu l aparte. Sînt v re d n ic e
de am intit cu v in tele ro stite cu p rileju l in sta lă rii ca m itropolit al A rd e a ­
lului : «Mă ro g să-m i fac din p ăsto rie o cu nună cu ca re să-m i îm podo­
besc v ia ţa şi să-m i slu je sc B iserica şi p atria , spre slav a şi în ă lţa re a
lo r» 38. T oată v ia ţa şi a c tiv ita te a P ă rin telu i P atriarh Iustin au fost în ­
ch in a te slu jirii a c esto r două altare, al B isericii şi al p atrie i, iar legă-
m întul pe care îl făcea la în ce p u t de drum s-a do v ed it sfînt. A spectul
social al slu jirii p re o ţe şti a co n stitu it p re o cu p area de că p eten ie, u rm ă­
rită cu g rijă în o rie n ta re a s lu jito rilo r B isericii n o astre , iar re feririle la
acest aspect al p asto ra ţie i abundă în scrisu l P atriarh u lu i nostru.
Deşi m isiunea p re o ţe asc ă u rm ăreşte re alizarea unui scop d u h o v n i­
cesc, şi anum e m în tu ire a credincioşilor, totuşi ea nu p o ate neg lija a s ­
pectele v ieţii sociale ale celo r pe ca re preoţii sîn t chem aţi să-i p ă s to ­
rească. De aici nev o ia ca B iserica şi lu c ra re a p re o ţe a sc ă să fie a n g a ­
ja te în v iaţa socială. Pe de altă parte, p re o tu l nu este num ai p ro p o v ă ­
duitorul, sfin ţito ru l şi în d ru m ăto ru l credincioşilor, ci este, ca şi ei, c e tă ­
ţea n al unei ţări, av în d ca o rica re o p atrie . El este aşa d ar un p re o t c e ­
tă ţe a n şi p atrio t. Ideea aceasta, a tît de scum pă . P rea F ericirii Sale, o
întîlnim în nu m ero a se pagini din scrisul său. C u v în tă rile ro stite la C on­
g re sele II şi III ale F ro n tu lu i D em ocraţiei şi U n ităţii S ocialiste sîn t p a ­
gini de e ru d ită şi c u p rin z ăto are docu m e n ta re a rolului p e care B iserica
şi s lu jito rii săi l-a u a v u t şi co n tin u ă să-l aib ă în v ia ţa socială. «Inte­
g ra tă deplin în v ia ţa poporului rom ân, B iserica O rto d o x ă şi-a în v e d e ra t
conştiinţa ei rom ânească, a tît în tra iu l de fiecare zi al credincioşilor,
cît şi în m om entele m ari de bu cu rie sau de d u re re din isto ria patriei.
H o tărîtă să îm brăţişeze to a te la tu rile v ieţii p o porului n o stru în co n d i­
ţiile v itre g e de tra i ale în a in taşilo r noştri, B iserica a fost p re zen tă p re ­
tu tin d e n i şi to td eau n a , cu c u v în tu l şi cu fapta, unde se sim ţea n ev o ie
de aju to ru l ei. U nde era în tu n eric, ea a adus lum ină ; unde era d u re re,
ea a adus alinare, cînd neam ul era în prim ejdie, ea şi-a dat, du p ă p u ­
tere, în trea g a ei co ntribuţie. în că din zilele elib erării p atrie i, B iserica
n o a stră s-a a n g a ja t să sp rijin e în făp tu ire a m arilor reform e p en tru zi­
direa v ieţii celei noi în ţa ra noastră» 39.
S lujirea po p o ru lu i şi a patriei, cu m ijlo a cele proprii, şi sp rijin irea
tu tu ro r ac ţiu n ilo r m enite să d u că la în flo rire a ei, treb u ie să fie u n a din
co o rd o n atele m ajo re ale activ ităţii tu tu ro r slu jito rilo r B isericii n o astre
şi un ap an aj al p re o tu lu i v re m u rilo r n o astre . «Ca slu jito ri ai lui Dum ­
nezeu treb u ie să fim cu lu are am inte la chem ările şi ce rin ţele vea cu lu i
în care trăim , la v re rile p o porului nostru, la n ev o ile lum ii n o astre . «Hri-
37. C u v în ta re a I. P. S. Iu stin la in sta la re a ca m itro p o lit al M o ld o v ei şi S u cev ei,
în «BOR», LXXV (1957), nr. 1—2, p. 76. V ezi şi art. om ag ial, În a lt Prea S fin ţitu l
Iustin, M itro p o litu l M o ld o ve i şi S u c ev ei, a îm p lin it şa se zec i de ani, în «M itro p o lia
M oldovei şi Sucevei», XLVI (1970), nr. 3—6, p. 111.
38. C uv în ta re a I. P. S. Iu stin ro stită la in s ta la re a ca m itro p o lit al A rd e alu lu i,
în «BOR», LX XIV (1956), nr. 3— 4, p. 242.
39. C u v în ta re a ro stită la C o n g resu l al II-le a al F ro n tu lu i D em o craţiei şi U n ită ­
ţii S o cialiste, în «G lasul B isericii», XXXIX (1980), nr. 1— 2, p. 9— 11.
230 B ISER IC A O R T O D O X Ă R O M A N Ă

stos este ac elaşi ieri, azi şi în veşnicie» (Evrei 13, 8). S întem slu jito rii
lui H ristos in v eacu l n o stru şi in ţara n o a s tră ; de ac ee a trebuie să ţ i­
nem seam a de b ătă ile inim ii vea cu lu i nostru, de năz u in ţe le în alte ale
poporului şi de v re rile p ăsto riţilo r noştri. De aceea, ...clerul şi cred in ­
cioşii să ca u te a fi buni creştini şi cetăţeni, d ev o ta ţi ai scum pei n o astre
patrii... «să se su p u n ă stăp in irilo r şi d re g ăto rilo r, g ata fiind spre tot
lucrul bun» (Tit 3, 1)
«Ca pre o ţi ai so cietăţii de astăzi, spunea P rea F ericirea Sa s tu ­
den ţilo r teologi, treb u ie să răspundem n e v o ilo r s o cietă ţii de azi, fiind
im perios n ec esar să v ă p re g ătiţi a d ev e n i p re o ţi ai credincioşilor noştri
în zilele de astăzi» 41. P reo tu l de care are nev o ie s o cieta te a de astăzi
esle preotul-cetăţean. în ac e a stă p riv in ţă P rea F ericirea Sa spunea p ro ­
fesorilor şi s tu d en ţilo r teologi : «In ce p riv e ş te ac tiv ita te a socială, este
des Lui să spunem că p re o tu l de ra re avem nev o ie astăzi este un preot-ce-
td ţean . în to td e au n a clerul B isericii n o a s tre O rtodoxe şi-a adus co n tri­
b u ţia sa la rezo lv area m arilo r problem e ale so cietă ţii din fiec are epocă.
A tu n ci cînd am fost ata c a ţi de oşti străine, preoţii au m ers îm preună cu
credincioşii pe fro n tu rile de luptă. A tunci cînd a ap ă ru t fo a m e tea în ţară,
p re o ţii au fost cei d in tîi care au d at aju to are. Se ştie că cele dintîi sp i­
tale au fost întem eiate la noi de B iserică, iar şcolile s-au deschis în
p rid v o arele m înăstirilor. in g en e ral, se p o ate spune că orice ac tiv itate
socială s-a b u cu rat în tre c u t şi de sprijinul B isericii. A c easta este una
din c a ra c teristicile O rto d o x iei şi aş p u tea spune că la noi s-a dez v o lta t
m ai p u tern ic ca în alte părţi. B iserica tre b u ie să fie a lă tu ri de to a te o r­
gan iz aţiile sociale din sta t p en tru a-şi aduce co n trib u ţia ei la rid ica rea
so cietă ţii n o a stre rom âneşti» 42.
N e c e sita te a p re o tu lu i-c e tă ţe a n a sub lin iat-o P rea F ericirea Sa şi la
co n sfătu irea cu ca d rele d id actice din septem brie 1983 : «în vre m e a n o a s ­
tră noi treb u ie să punem aqcentul în prim ul rîn d pe a c ea stă disciplină
bisericească, pe a c ea stă discip lin ă cetăţen ea scă . V rem să avem buni
preoţi, dar vrem ca preoţii să fie şi buni cetăţeni. Ei să fie exem ple în
faţa credincioşilor în to a te : în în v ăţătu ră , în curăţie, în fapte bune, în
iubire jertfeln ică, aşa cum neîncetat, ne în v a ţă Sfîntul apostol Pavel» 43.
P reotul c e tăţean este în acelaşi tim p şi un preot-patriot, cu d ra ­
goste s in ceră de ţară , de frum useţea şi bogăţiile ei, de trec u tu l ei g lo ­
rios, de re alizările p rezente şi de v iito ru l lum inos pe care şi-l c o n stru ­
ieşte. A şa cum spunea P rea F ericitu l P ărin te P atriarh Iustin, «avem o
ţa ră frum oasă, bogată, trăim în tr-o vre m e de în flo rire a ţării n oastre.
Să ne arătăm vre d n ic i de ep o c a ac ea sta pe care o trăim şi să ne s tră ­
duim să punem fiecare firicelul n o stru de nisip la zidirea Rom âniei
celei noi. Să putem spune în to td e a u n a « ţara m ea», adică ţa ra la fe ri­
c ire a că reia lucrez şi eu. Ţ ara ca re m ă h ră n eşte, ţa ra pe ca re şi eu
40. C u v în fa re a I. P. S. M itro p o lit Iu stin la in sta la re a P. S. Episcop P a rten ie
C iopron al R om anului ţi H u jilo r, în « M itropolia M o ld o v ei şi S ucevei», X X X V III (1962),
nr. 3—4, p. 146.
41. C u v în ta re a la d e sch id e rea o ficială a c u rsu rilo r la In stitu tu l T eo lo g ic din
Sibiu, p. 545.
42. C u v în ta re a la d e sch id e rea oficială a c u rsu rilo r la In stitu tu l T eologic din
B ucureşti..., p. 764.
43. C u v in ia re a la C o n sfă tu irea c a d relo r didactice..., p. 615.
 ’D R U M Ă R I P A ST O R A L E 231

aju t sa înflorească, ca să se ridice la în ălţim e a oam enilor şi a d e sti­

nului ei» 44.
Cu p rileju l unei v izite la In s titu tu l T eologic U n iv ersita r din B ucu­
reşti, în altu l n o stru Ierarh, ad resa tin erilo r ac este cu v in te dinam iza-
:ja re : «Sînteţi, dragi tineri, în perio a d a de p re g ă tire p en tru a îm brăca
aina preoţiei. Pilde n en u m ă rate a v e ţi din aria de eroi ai p atriei, de
.uptători p en tru a p ă ra re a acestui p ăm înt străm oşesc. S înteţi, fără îndo-
.ula, stu d en ţi teologi, d ar s în te ţi în acelaşi tim p cetăţeni, s în te ţi stu-
?nţi-cetăţeni. De aceea, p re g ătirea v o a s tră treb u ie să se îm bine cu
p re g ătirea v o a s tră p atrio tică . S întem un popor ca re n e iubim patria, care
slujim lui D um nezeu şi care sîntem h o tă rîţi să ne aducem s p rijin u l nos-
:ru de înălţare, de p ro p ă şire a to t ceea ce se cheam ă fiinţă om enească
In lu m e...» 45.
P en tru p ropăşirea p a trie i şi co n tin u a ei înflorire, m uncesc toţi fiii
-•i, in d iferen t de a p a rte n e n ţa lor etnică. C lim atul de în fră ţire a tu tu ro r
c e tăţen ilo r în so cieta te a n o a s tră so cialista a a v u t o in flu en ţă b in efă­
cătoare şi asupra C ultelor. E cum enism ul pra ctic local este o re a lita te
in v iaţa credincioşilor C ultelor din ţa ra n o astră , iar preotul zilelor n o a s ­
tre treb u ie să fie u n prom otor asiduu al acestuia. «în ra p o rt cu c e le ­
lalte culte re lig io ase din ţa ra n o astră , clericii şi credincioşii no ştri vo r
fi îndem naţi să p ăstre ze bune leg ă tu ri cu slu jito rii şi credincioşii de altă
credinţă, în tin z în d u -le cu bu cu rie m îinile în to a te lu cră rile de in tere s
o bştesc şi patriotic» 46.
Una din ac tiv ită ţile de la care nici un p re o t al zilelor n o astre nu
trebuie şi nu p o ate să lip sească este cea c o n sa cra tă ap ă rării păcii şi
vieţii, în tr-o lum e am e n in ţa tă cu m o arte a şi d istru g ere a. M esager al
păcii pe to ate m erid ian e le păm întului, in iţia to r şi su sţin ă to r al m ultor
acţiuni co n sa cra te păcii, pe plan local şi n a ţio n al 47, P rea F ericitu l P ă­
rinte P atriarh Iustin, v ed e în fiecare p re o t un iub ito r şi ap ă răto r al ei.
C ontinuînd opera M în tu ito ru lu i în lum e, p re o ţii sînt în ac elaşi tim p fă ­
cători de pace. « în credinţîndu-ni-se nouă, ca slu jito ri ai B isericii, lu ­
crarea păcii lui D um nezeu în lum e, în num ele lui Iisus H ristos, noi s în ­
tem în ad e v ăr « îm preună-lucrători cu H ristos» (II Cor., 6, 1), la zidirea
îm părăţiei lui D um nezeu (Col., 4, 11). N oi sîntem chem aţi să vestim
$i să dăm oam enilor p ac ea lui H ristos. Dar, noi nu putem da lum ii
pacea d ec ît în m ăsura în care noi o avem , în m ăsu ra în ca re noi vieţuim
în p ac e în tre noi şi în pace cu Dum nezeu» 48. De ac ee a şi p re g ă tire a
pre o ţilo r de m îine ai B isericii n o astre , treb u ie fă cu tă în acest sens :
■Avem d ato ria de a form a p re o ţi p e n tru zilele n o a stre ca re să aibă o
44. Ibidem , p. 515.
45. C uv în ta re a la să rb ă to rire a h ram u lu i In stitu tu lu i T eolog ic d in B ucu reşti, (30
ia n u a r ie 1979), în «S tudii T eologice», XXXI (1979), nr. 1—4, p. 317— 348.
46. Îndrum are..., p. 4.
47. D espre a c tiv ita te a Pre a F e ricitu lu i P ă rin te P a tria rh Iustin, d e d ic a tă păcii, v e zi
Pr. prof. Const. G aleriu , Din a c tivita te a Prea F ericitu lu i Patriarh Iu stin , ca re p re ze n ­
tant al B isericii O rto d o x e R om âne p e ste ho ta re, în (G lasu l B isericii», XX XV I (1977),
nr. 6, p. 583—591 ; I. P. S. M itro p o lit N esto r al O lte n iei, Prea F ericitu l Patriarh
Iustin, b in e v e stito r şi apărător a! păcii, în « M itro p o lia O lten iei» , XXXII (19H0), nr.
3—6, p. 265— 281.
48. Scrisoărea irenică trim isă de Pre a F e ricitu l P a tria rh Iu stin I n tiistă tă to rilo r de
Biserici c re ştin e , in «BOR», CXV II (1979), nr. 9— 12, p. 932.
232 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

com portare şi o p re g ătire propice p roblem elor actuale, de a ap ă ra pacea

şi de a se d ărui în to talita te , cu to t ceea ce este m ai bun, B isericii s tră ­
m oşeşti şi patriei» 49. Sînt gîn d u ri izv o rîte dintr-o în a ltă c o n ştiin ţă a
ră sp u n d erii p a sto ra le p en tru v ia ţa şi m în tu ire a credincioşilor.
A cesta este, în linii gen e rale , chipul p re o tu lu i ortodox rom ân în
concepţia P rea F ericitului P atriarh Iustin, cu 'V irtu ţile şi ca lită ţile care
treb u ie să-l îm podobească şi cu p rincipalele în d ato riri ale m isiunii sale,
în c o n te x tu l tim pului şi al s o c ietă ţii în care tre b u ie sa activeze. Este
chipul p re o tu lu i ad e v ăra t, co n ştien t şi resp o n sab il de m isiunea sa, aşa
cum ni-1 înfăţişează Sfînta S crip tu ră şi Sfinţii P ărinţi, din care În tîistă -
tă to ru l nostru, ca profund cu n o sc ăto r al lor, s-a inspirat. G îndurile în ­
c hinate pre o ţie i şi p asto ra ţie i de P rea F ericitu l n o stru A rh ip ă sto r sînt
pagini de ra ră frum useţe, de ad în c ă sim ţire creştinească, de su b tilă sin ­
tez ă teo lo g ică şi de c o n v in g ă to a re şi m o b iliz ato are tră ire sac erd o ta lă .
De ac ee a am socotit nec esar să dăm m ai pe larg fragm ente din b o ­
găţia ac esto r gînduri şi trăiri.
C unoscînd co n c ep ţia despre p re o t şi p a sto ra ţie a În tîistă tăto ru lu i
nostru, ca şi în d ato ririle care re v in p re o tu lu i în v re m e a n o astră , sp e­
răm că slu jito rii a lta re lo r stră b u n e v o r face lu cra re a lor p a sto ra lă m ai
ro d n ică şi m ai ziditoare, arătîn d p rin ac ea sta d o rin ţa lor de a fi la
înălţim ea chem ării m isiunii p re o ţe şti şi de a ră sp u n d e aştep tă rilo r şi
n ăd e jd ilo r pe ca re În tîistă tă to ru l B isericii n o astre şi le pune în lu cra re a
p reoţim ii n o astre . în d ep lin irea cu resp o n sab ilitate a în d ato ririlo r s a c e r­
dotale, pe ca re P rea F ericirea Sa le aşte a p tă de la p re o tu l vre m u rilo r
noastre, c e tă ţe a n şi patriot, p o a te constitui un ră spuns la n ăz u in ţa P rea
F ericitului P ărin te P atriarh Iu stin «de a îndrum a ac tiv ita te a cle ru lu i în
spiritul nou care că lăuzeşte astăzi în trea g a n o a s tră v ia ţă b isericească,
astfel ca p re o ţii şi credincioşii să v ieţu iască în ev la v ie d e s ă v îrş ită şi
să p ăstre ze d re ap ta credinţă, să fie to td e a u n a crainici ai păcii pe p ă ­
m înt, s lu jito ri ai binelui o bştesc şi ce tăţen i d e v o ta ţi p atriei, în cuprinsul
c ă reia trăie sc şi lucrează» 90.
A r fi cel m ai n im erit om agiu adus cu p rile ju l acestui fe ricit popas
an iv e rsar din v iaţa P rea F ericitulu i n o stru P atriarh .

49. C u v în ta re a la C o n sfă tu irea c ad re lo r didactice..., p. 614.

50. Scrisoarea ircnică trim isă I n tîis tă tă to rilo r de B iserici, d u p ă in tro n iz a re a Sa
ca p a tria rh al Bisericii O rto d o x e Rom âne, în «BOR», X CV (1977), nr. 7— 8, p. 667.
’.'e ii ţ i Pr. prof. Ilie D. B rătan, A c tiv ita te a Prea F ericitu lu i P ărinte P atriarh Iustin
J~ :^inată pasto ra ţiei, în «M itro p o lia O lten iei» , XXXII (1980), nr. 3— 6, p. 342—357.
 NAŞTEREA DOMNULUI IN PA STORALELE
PREA FERICITULUI PÂRINTE PATRIARH
DR. IUSTIN MOISESCU
Pr. prof. V A SILE M IH O C

A tunci cînd, în februarie 1956, profesorul de S tudiul N oului T esta­

m ent de la In stitu tu l Teologic U n iv ersita r din B ucureşti, Dr. Iustin
M oisescu, era ales în scaunul de m itropolit al A rdealului, fe ricitul întru
adorm ire p atria rh u l J u stin ia n sublinia că, prin a c ea stă alegere, in tră în
rindurile Sfîntului Sinod «o p erso n alita te care va p u tea contribui cu lu ­
m inile ei ştiinţifice, teologice, canonice şi dogm atice la re zo v larea p ro ­
blem elor g en e rale bisericeşti ale O rtodoxiei rom âneşti» 1.
A c eastă ap recie re îşi afla p u tern ic e tem eiuri în biografia celui la
.a re se referea. C el atunci nou -a le s m itro p o lit al A rd ealu lu i era d eja
cunoscut ca un m are teolog ortodox. O p re g ă tire teo lo g ică de excepţie,
in ţa ră şi peste h o tare (teza de do cto ra t în teologie, p u b licată la A tena,
ă fost p re m ia tă de A cadem ia de ştiinţe a G reciei), o em inentă a c tiv itate
ca profesor u n iv ersitar (la V arşovia, C ernăuţi, S uceava şi B ucureşti), un
bogat re p erto riu de lucrări teologice, ca re ex c elea ză p rin eru d iţie şi
prin v a rie ta te a pre o cu p ărilo r l o r 2, — ia tă ze strea cu care in tra în rîn-
rile înaltei iera rh ii bisericeşti în tîis tă tă to ru l de astăzi al B isericii O r­
todoxe R om âne.
Ca ierarh, fostul profesor de teo lo g ie n-a în ce ta t a fi şi a se sim ţi
teolog. P rea F ericirea Sa a slu jit şi slu je şte teologia nu num ai ca în ­
drum ător al în v ăţăm în tu lu i b isericesc şi al ce rce tării teologice, ci şi
prin în trea g a sa ac tiv itate pastorală, m isionară şi ecum enică.
A stfel, despre ac tiv itatea P rea F ericitului P ărin te P atriarh Iustin
în fru n te a M itropoliei M oldovei s-a p u tu t afirm a : «A co n tin u at să fie
profesorul care ştie să se facă asc u lta t şi de la care m ereu se învaţă.
S-a co n tin u at la M itropolia M oldovei şi S ucevei un duh academic...
M itropolia M oldovei a fost nu num ai un am von, ci şi o catedră de teo ­
logie teoretică şi practică» 3. Iar un distins c e rce tăto r al operei sale
teologice co n stată cu d rept cu v în t : «Prea F ericitul P ărin te P atriarh
Iustin a u rc at trep te le de sus ale iera rh ie i n o astre b iseric eşti fă ră a în ­
1. C uv în ta re a P. F. Patriarh Ju stin ia n Ia a leg erea I.P.S. Iu stin ca M itro p o lit al
A rd e a lu lu i, în (BOR) ( - B iserica O rtodoxă Rom ână), LX X IV (1965), nr. 3 - 4 , p. 224.
2. Amintim aici lucrările teo logice mai im portante ale Prea F ericirii S a le : E vagrie
P onticul — viata, scrierile, în v ă ţă tu ra (în lim ba greacă), A tena, 1937 ; S lîn ta Scrip tu ră
şi inte rpre tare a ei în opera S iîn tu lu i Ioan H riso sto m , Rîm nicu-V îlcea, 1942 ; O rig in a ­
litatea parabolelor M în tu ito ru lu i, în «C an dela», 1944— 1945, p. 60— 107 (şi în e x t r a s ) ;
A ctiv ita te a Si'intului A p o sto l P a vel In A te n a , F apte X V II, 16— 34, Iaşi, 1946 ; S lln tu l
A p o sto l P ave l şi via fa celor m ai de seam ă c o m u n ită ţi c reştin e din ep o ca apostolică,
In «Studii T eo lo gice», III (1951), nr. 7—8 ; T e m eiu rile lu cră rii B isericii p e n tru apărarea
păcii, în «Studii T eo lo gice» V (1953), nr. 3— 4 ; Ierarhia bisericească în ep o ca a p o sto ­
lică, C raiov a, 1955.
3. î Eftim ie, E piscopul Rom anului şi H uşilor, O m a g iu l Eparhiei R o m a n u lu i şi
H uşilor la sărbătorirea a şa p te ze ci de ani de v ia ţă a Prea Fericirii Sale, Prea F erici­
tu lu i P atriarh Iustin, în «M M S» ( — M itropolia M oldovei ?i Su cevei), LVI (1080), nr.
3—5, p. 227.
B. O. R. — 5
23 4 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

ceta să fie în co n tin u are şi la sca ră co n stan t crescută, teolog şi p ro ­

fesor de teologie în în ţelesu l integru al cuvîntului» 4.
R eferindu-se la p asto ra lele alc ătu ite de P rea F ericirea Sa, ac elaşi
ce rce tăto r scrie : «Teologia lor — căci to ate sînt teologic concepute şi
tra ta te — va p u tea să form eze, cu un prilej potriv it, obiect de studiu
separat» 5.
«Prilejul potrivit» ivindu-se — a 75-a aniversare a Prea Fericitului
Părinte Patriarh Iustin — vom căuta, în cele ce urm ează, să schiţăm
un tablou de ansam blu al eve n im e n tu lu i m în tu ito r al N a şte rii D om nu­
lui după p a sto ra lele de C răciun pe care an de an P rea F ericirea Sa —
m ai întîi ca m itropolit al A rd ealu lu i (în 1956), apoi ca m itropolit al
M oldovei şi S ucevei (din 1957— 1976) şi, în ultim ii ani, ca în tîistătăto r
al B isericii O rtodoxe R om âne (din 1977 p înă astăzi), le-a ad resat fiilor
săi duhovniceşti.

P astoralele de C răc iu n ale P rea F ericitului P ărinte P atriarh Iustin

constituie şplendide în m ănuncheri ale d ate lo r pe ca re S fînta S criptură şi
trad iţia biseric easc ă ni le oferă p riv ito r la N a şte rea Dom nului.
M înecînd de la un te x t biblic, de la o cîn tare biseric easc ă sau de
la tîlcu irea icoanei cu N a şte rea D om nului, ele oferă, pe de o parte, ta ­
blouri vii, de m are fo rţă evo c ato are, ale v en irii în lum e a Fiului lui Dum ­
nezeu, iar pe de a ltă p a rte ex pun arg u m e n tat tem ele de b ază ale te o ­
logiei întrupării.
în esenţă, aceste p asto ra le se re feră la :
1. Nădejdea m esianică. P astoralele P rea F ericitului P ărinte P atriarh
Iustin evocă în prim ul rîn d s itu a ţia om enirii de d in ain te de în tru p are
şi asp ira ţia g en e rală după u n M întuitor.
«N eascultarea celor d in tîi oam eni — scrie P rea F ericirea Sa —
constituie izvorul trag e d iei re lig io ase a lum ii vechi... P ăcatul n aşte
păcat. încetul cu încetul, în tre Z iditor şi fă p tu ra sa o pră p astie adîncă
s-a s ă p a t ; pam întul a ju n sese v ră jm a ş al cerului» 6. F ăp tu ra se în stră i­
nase de adevăr, «iar gura celor ţin tu iţi de ră u ta te în ce ta se de a mai
slăvi pe Dum nezeu. Inim ile celor m ulţi se îm pietriseră. Cu u rechile
auzeau, d ar nu în ţeleg e au ; cu ochii se uitau, dar nu pricepeau...» 7.
D atorită d ecăderii religios-m orale a om enirii, năzuinţa după un
M întuitor era u n iv ersală. Evreii, deşi a v e au L egea lui M oise, «îşi d ă ­
deau seam a că ac ea sta nu e ra d ec ît o că lău ză ca re îi p u tea duce la m în-
tuire» 8. Iar «păgînii sim ţeau nev o ia în su flete le lor să-şi în d rep te paşii
către D um nezeu ; d ar ei nu cu n o ştea u calea» 9. N-o cunoşteau, pentru
că nici nu vo iau s-o cu n o a scă : «Din cele sădite de D um nezeu în ini­
m ile lor şi din cele pe ca re le p u tea u dobîndi prin c u g e tare a lor, ei ar
4. Pr. Prof. Dr. G rig o rie M arcu , Prea Fericirea Sa Dr. Iu stin M o ise scu — Patriarh
teolog, în «MMS», LVI (1980), nr. 3— 5, p. 243. 5. Ib id em , p. 256.
6. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1958, în «MMS» XX XIV (1958), nr. 11— 12
p. 852.
7. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1956, în «M A », ( — M itro p o lia A rd ealu lu i), I
(1956), nr. 3— 4, p. 179.
8. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1957, în «MMS» XXXIII (1957), nr. 10— 12,
p 720.
9. Ibidem .
 IS’D R U M Ă R I P A ST O R A L E 235

fi pu tu t cu noaşte «însuşirile Lui cele n e v ă zu te , puterea Lui cea v e ş ­

nică şi d u m nezeirea Lui» (Rom., 1, 20) l0.
Dum nezeu h o tărîse încă de la început sa-i trim ită om ului un M în-
tuitor. V e n irea în lum e a acestui M în tu ito r a fost p re g ă tită v ea cu ri de-a
rindul de P ronia dum nezeiască, la ev rei p rin re v e la ţia m ozaică şi prin
re p etatele făg ăd u in ţe făcute p rin gura proorocilor, iar la pag in i pe c a ­
lea re v elaţiei n atu ra le. M ulte d in tre p asto ra lele P rea F ericitului P ărinte
Patriarh Iustin au adus în ate n ţie profeţiile m esianice ale V echiului T esta­
ment, ilu strîn d astfel dum nezeiasca ped a g o g ie a p re g ătirii om ului în v e ­
derea m întuirii. P rea F ericirea Sa afirm ă : « H otărîrea lui D um nezeu de
a trim ite un m în tu ito r pe p ăm înt p en tru a ridica pe om la cer se în tre ­
zăreşte în -cele dintîi pagini ale Sfintei S cripturi, în înseşi cu v in tele
care istorisesc fa cerea om ului...» n . «De la cea dintîi p în ă la cea din
urm ă pag in ă a Sfintei S cripturi a V echiului T estam ent, a ştep ta rea lui
M esia străb a te ca un fir roşu în to a tă isto ria v eche a ev reilo r. In cartea
Iov — una dintre cele m ai frum oase scrie ri ale Sfintei S cripturi — , se
rezum ă oarecum co n v in g e rea credincioşilor de dem ult că Iisus H ristos
trebuie să v in ă pe păm înt, în cu v in tele ac e ste a : «Eu ştiu că M în tu ito ru l
m eu este viu şi că în cele din urm ă El se v a ridica pe păm înt» (19, 25).
A lţi scriito ri vec h i sînt p u rta ţi cu duhul lor la d iferite latu ri ale v e ­
nirii sau ale lu cră rii Fiului lui D um nezeu în lum e. Isaia v o rb e şte
d e . n a ş te re a m ai p resu s de rîn d u ielile firii ; D aniil îşi în d rea p tă
cugetul spre vre m e a v en irii F iului O m u lu i; iar M iheia v e s te ş te că
Iisus treb u ia să se nasc ă în B etleem l2.
P roorocii V echiului T estam ent îl p re zin tă pe M esia m ai ales ca
Domn al păcii şi d escriu în cuvinte în arip a te îm p ără ţia păcii d esăvîr-
şite pe care El o v a in sta u ra : «M esia, U nsul lui D um nezeu — H ristos, tr e ­
buia să se aşeze pe tro n u l lui D avid ; D om n al păcii fiind, av e a sa
dea «poruncile sale m ultor popoare spre a face săbiile lor fiare de plug
şi lăncile lor cosoare». îm p ără ţia Lui tre b u ia să fie fără h o ta r şi «pacea
Lui fără sfîrşit» (Isaia 2, 4 ; 9, 5). In locul V echiului L egăm înt av e a să
încheie un Legăm înt N ou, un «Legăm înt de pace, un L egăm înt veşnic»
(Iezechiel 37, 26) l3.
în tem eiul u n o r astfel de profeţii, M în tu ito ru l e ra aştep ta t cu
bucurie, ca Ce] ce avea să ab o le ască a s u p rire a de orice fel, izbăvind
poporul de asuprire şi pe săraci, orfani şi v ă d u v e de necaz. A c este sp e­
ra n ţe sînt ilu strate e lo c v en t în c în tarea Sfintei F ecioare M ăria (Luca
1, 46—55), unde este vorba, p rin tre altele, de risip irea celor m îndri, de
în ălţare a celor sm eriţi, de u m plerea de b u n ătă ţi a celor flăm înzi, p re ­
cum şi de p ed e p sirea a s u p rito rilo r 14.
P rofeţii m ai v estiseră , în le g ă tu ră cu M esia, «despre N a şte rea Sa
în B etleem din F ecioară, despre Fuga în Egipt, d esp re In tra re a în Ie ru ­
salim , d espre P atim ile şi M o artea Sa pe C ruce, în u m ilinţă, precum şi d e s ­
10. P astorală la N aştere a D om nului 1983, în «BOR», C il (1984), nr. 1—2, p. 9.
11. Pastorală Ia N aştere a D o m n u lu i 1982, în «BOR» CI (1983), nr. 1— 2, p. 17
12. Pastorală la N aşterea D o m n u lu i 1970, în «MMS» XLVI (1970), nr. 11—12, p. 607.
13. Pastorală la N aşterea D o m n u lu i 1964, în «MMS» XL (1964), nr. 11—12, p. 550.
14. Pastorală la N aştere a D o m n u lu i 1978, în «BOR», XCVI (1978) n r 11—12
p. 1197—1198.
236 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

pre în v ie re a Sa din m orţi» l5. Cu to ate ac estea, cu v in tele profetice re ­

flectau num ai în foarte m ică m ăsură re a lita te a care av e a să se descopere
«la p lin irea vrem ii» : «O ricît de frum oase şi de pline de în ţeles ar fi zi­
cerile din afară ori pro o ro ciile V e chiului T estam ent, ele nu pot sta n ici­
decum în cum pănă cu ad e v ăru l despre M întuitorul, Fiul lui D um nezeu,
care «pe păm înt a v e n it şi, prin El, om ul la cer s-a suit», cum spun Sfin­
ţii Părinţi» l6. P roorocii înşişi a v e au c o n ştiin ţa n e d e să v îrşirii re v elaţiei
ai căror m esageri e rau şi, de aceea, v o rb in d despre m în tu ire a m esianică,
ziceau : «Cele ce a pregătit D um nezeu p en tru cei ce-L iubesc, pe acelea
ochiul încă nu le-a vă z u t şi urechea nu le-a auzit şi la inim a om ului nu
s-au suit» (Isaia 64, 3 ; I Cor., 2, 9) 17.
R evelaţia V echiului T estam ent şi-a atins însă scopul v o it de Dum ­
nezeu. «Pe zi ce tre c e a — scrie P rea F ericirea Sa — , P ronia d u m ne­
ze iască îşi v ed e a tot m ai bo g ate ro a d ele lu crării sale în lum e. Suspinul
făpturii după nestric ăciu n e se sim ţea, încetul cu încetul, răspîndindu-se
în în trea g a zidire ; aşteptarea neam urilor îşi făcea loc tot m ai larg în
sufletele oam enilor, iar p riv irile credincioşilor spre cel dorit se d o v e­
deau din zi în zi to t m ai s tăru ito are» 18.
2. «Plinirea vremii». La vre m e a h o tă rîtă de D um nezeu, făgăduinţele
m esianice şi-au aflat îm plinirea. «C ererea e v a n g h elistu lu i V e chiului
T estam ent (Isaia, n.n.) în d re p ta tă c ă tre Dum nezeu, zicînd : « A h ! De-ai
siîşia cerurile şi Te-ai pogorî...» (63, 19), s-a în d ep lin it...» 19. F iu l-lu i
Dum nezeu s-a po g o rît în tre noi. «La plinirea vrem ii... crugul istoriei V e ­
chiului A şezăm înt se încheiase, făg ăd u in ţele T ată lu i ceresc şi p re zice­
rile pro o ro cilo r se îm pliniseră. D orinţa a rzăto a re a dre p ţilo r se înfăp-
tuise : F iul lui D um nezeu v en ise în lum e spre a m întui pe om» 20.
«Plinirea vrem ii» co respunde m om entului istoric al B uneivestiri,
cînd arh an g h elu l G avriil a v en it în N azaretu l G alileii, aducînd P rea
C u ratei F ecioare M aria v e s te a cea b u n ă a în tru p ă rii din ea a F iului lui
Dum nezeu. P rea F ericitul P ărinte P atriarh Iustin v o rb e şte în cuvinte
alese despre N ă scăto area de D um nezeu : «în trea g a v ia ţă a M acii Dom ­
nului a fost rugăciune, sm erenie, sfinţenie. T ot ceea ce se p o ate num i
v irtu te i-a îm podobit fru n te a în cea m ai m are m ăsură. De aceea, pe
bu n ă d re p ta te se spune că noi oam enii am adus ca d ar p en tru Dom nul
n o stru Iisus H ristos, la S fînta lui N a şte re, odorul cel m ai de p re ţ pe
care l-a av u t om enirea, pe P rea C u rata F ecio a ră M aria» 21.
La cu v in tele de bună v estire ale arhanghelului, S fînta F ecioară
M aria «s-a b u cu rat şi cu sm erenie a zis : «Iată roaba D om nului. Fie m ie
după cu v în tu l tă u !» . în clipa aceea, în clipa ro stirii ac esto r cuvinte de
asc u lta re şi în ch in are în faţa lui D um nezeu s-a făcut înce p u tu l m întuirii
n oastre» 22. «Atunci, în clipa aceea, a sc u lta rea ei d e s ă v îrş ită a deschis
15. P astorală la N a ştere a D o m n u lu i 1964, în «MMS» XL (1964), nr. 11— 12, p. 550;
a se v e d ea şi p a sto ra le le din a n ii 1958, în «MMS», XXXIV, (1958), nr. 11— 12, p. 855—
856; XX XV I (1960), nr. 9— 12, p. 511— 512 şi a ltele.
16. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1983, în «BOR», C i l (1984), nr. 1—2, p. 10.
17. P astorală la N a ştere a D o m nu lu i 1964, în «MMS» XL (1964), nr. 11— 12, p. 550.
18. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1982, în «BOR» CI (1983), nr. 1— 2, p. 17.
19. P astorală Ia N a ştere a D o m nu lu i 1976, în «MMS» LII (1976), nr. 9— 12, p. 602.
20. P astorală Ia N a ştere a D o m nu lu i 1956, în «MA» I (1956), nr. 3— 4, p. 179.
21. P astorală ia N a ştere a D o m n u lu i 1978, în «BOR», X CVI (1978), nr. 11— 12
p 1199— 1200. 22. Id em , p. 1199.
 NDRUMĂR1 PA STORA LE

a le a spre B etleem şi de acolo spre îm p ără ţia lui D um nezeu şi spre

riata cea veşnică. R oaba lui D um nezeu se face M aică a Dom nului şi
dum nezeului n o stru Iisus H ristos, iar p este c e tatea lui David se re-
rarsă iarăşi b in ec u v în ta rea cerului» 23. In altă p asto ra lă, citind pe larg
textul din Luca 1, 26—38, P rea F ericirea Sa spune : «A ceasta este cea
Bntîi p agină în c a rtea vieţii lui Iisus : zăm islirea Lui m ai p resu s de
lire, în F ecioara M aria, cu p u tere a lui Dum nezeu, de că tre Duhul Sfînt» 24.
B unavestire m archează o nouă eta p ă a descoperirii tainei m întuirii.
Deşi sînt m ulte p ro feţiile m esianice ale V echiului T estam ent, to tu şi «ni­
căieri în gîn d irea religioasă v ec h e nu se găse şte o m ărtu rie clară că
Iisus H ristos este Dum nezeu-Fiul, C el în Sfînta Treim e lău d a t şi m ărit.
Abia în b in ec u v în ta ta zi a B uneivestiri, în g eru l trim is de Dum nezeu
pentru a descoperi F ecioarei M aria tain a N a şte rii m inunate a Fiului ei
a m ărturisit că Iisus este «Fiul celui Prea înalt..., Fiul lui D um nezeu»
(Luca 1, 32—35) 25.
Sfînta F ecioară M aria, n ăsclnd pe Em anuil, «s-a în ă lţa t deasupra tu ­
turor făpturilor» şi a d evenit «N ăscătoare de Dum nezeu» 26.. T otodată
insă, ea s-a făcut şi M aică a n o a stră ; citind un cu v în t al Sf. Ioan Da-
m aschin : «C u vin tu l ziditor al lui D um nezeu, unindu-se cu firea o m e­
nească, s-a unit prin ea cu întreaga zidire», P rea F ericirea Sa adaugă :
■F ăcîndu-se deci M aică a Fiului lui Dum nezeu, Sfînta F ecioară M aria
este în acelaşi tim p şi M aică a noastră, a tu tu ro r celor care am dobîndit
înfierea de la Dum nezeu prin Fiul Său...» 21.
3. Evenimentul Naşterii Domnului. P asto rale le de C răciun ale P rea
F ericitului P ărin te P atriarh Iustin evocă în prim ul rînd — cum e şi fi­
resc — eve n im e n tu l N a şte rii Dom nului, p e tre c u t în Betleem , acum a p ro a ­
pe două mii de ani.
P rea F ericirea Sa ac ce n tu e ază id ee a că să rb ă to a re a este m ai m ult
decît o sim plă an iv e rsare a ev enim entului m în tu ito r ; ro stu l sărbătorii
rs te cu m ult m ai înalt, în cadrul ei ac tu alizîn d u -se oarecum acest e v e n i­
m ent. «An de an — scrie P rea F ericirea Sa — în ziua acestui d um ne­
zeiesc praznic, îm preună cu în trea g a fă p tu ră c u v în tăto a re, trăim şi noi
aievea no ap te a cea sfînta a N a şte rii Dom nului. Lum ina care a în v ălu it
pe păstori, la v e n ire a îngerului, s trălu c eşte acum în cu g etele n o astre ;
asem enea m agilor, deschizînd v istie riile sufletelor n o astre, punem în a ­
intea D om nului credinţa, n ăd e jd ea şi d ra g o ste a n o a s tră ; p ac ea pe care
Domnul no stru Iisus H ristos a dăru it-o lum ii sălăşlu ieşte acum în su ­
fletele noastre» 2B. Apoi citează un cuvînt al Sf. Efrem Şirul, care zice :
<Ziua N a şte rii Dom nului este b u cu ria tu tu ro r oam enilor. V eac după
veac, ea se în to arc e la noi an de an» 29. In altă p a sto ra lă citim : «Pur-
\în d u -n e cu gîndul către peştera săracă din ţin u tu l B etleem ului, în n o ap ­
tea aceea b in ec u v în ta tă a începutului m întuirii noastre, sîntem o a re ­
cum de fată la slăv ită N a şte re a Dom nului. In fiecare an, la acest în ă l­
23. Pastorală !a N aştere a D o m n u lu i 1981, în «BOR» C (1982), nr. 1—2, p. 11,
24. Pastorală la N aşterea D om nului 1968, în «MMS» XLIV (1968), nr. 11— 12, p. 594.
25. Pastorală !a N aşterea D om nului 1976, In «MMS» LII (1976), nr. 9— 12, p. 599.
26. P astorală la N aştere a D om nului 1968, In «MMS-> X LIV (1968), nr. 11— 12, p. 597.
27. Ibidem .
28. Pastorală la N aşterea D om nului 1969, in «MMS» XLV (1969), nr. 9— 10, p. 551.
29. Ibidem.
238 BISERICA O R T O D O X A R O M Â N Ă

ţător şi lum inat praznic, trăim şi noi a ie v ea n o ap te a cea de ta in ă a N a ş­

terii Dom nului. în n o ită acum în sufletele n oastre, b u cu ria N a şte rii Dom ­
nului sp o re şte m ereu pe m ăsu ră ce p ătrundem to t m ai adînc tain a şi
rostul în tru p ării Fiului lui Dum nezeu...» 30.
La ac ea stă actualizare, P rea F ericirea Sa co n trib u ie prin evo c are a
em o ţio n an tă a întîm plărilor re la tate de S fintele. Evanghelii. Im presio­
nantul tablou al N a şte rii din B etleem este sch iţat în linii sobre, p re cise :
«Sînt ap roape două mii de ani de atunci. Ieşise p o ru n c ă de la stăpînire
să se în scrie fiecare în c e ta te a sa de obîrşie. A uzind aceasta, D reptul
Iosif şi S fînta F ecioară M aria s-au suit din N a zaret în B etleem ca să se
înscrie în c e tatea aceea a lui David, fiindcă din casa şi din neam ul lui
erau ei. În tru c ît n-a u găsit loc p en tru a găzdui peste noapte, în oraş, ei
s-au aşe zat în apropiere, în tr-o p eşteră, unde se ad ă p o ste au uneori p ăs­
torii cu tu rm ele lor. In n o ap te a aceea, pe care o prăznuim noi astăzi,
îm plinindu-se v re m e a ca să nască, Sfînta F ecioară M aria a născut pe
fiul ei cel dintîi născut şi l-a înfăşat şi l-a culcat în ie s le » (Luca 2, 7) 31.
La Betleem , «unde se ad ă posteau, din vrem e în vrem e, turm ele c res­
cute p en tru jertfele de la tem plul din Ierusalim » 32, se n a şte M ielul lui
D um nezeu, Cel ce se v a aduce pe Sine jertfă fă ră de prihană. N a şte rea
sa s-a p etre cu t în tr-o p eşteră, care era to to d ată ad ăpost p e n tru anim ale.
«Nu e x istă p en tru oam eni u n sălaş m ai sărac decît acesta. Din vechim e
se spune că pe m agi nu i-a în fricoşat tro n u l lui Irod, îm păratul. C eea
ce i-a înspăim întat în să pe m agi a fost n em ă rg in ita sărăcie a lui Iisus» 33.
In tr-ad ev ă r, cum zice Sfîntul apostol P avel, Fiul lui D um nezeu a luat
chip de rob (Fii., 2, 6), golindu-se «nu num ai de m ărirea sa dum nezeias­
că, dar şi de d em n itatea sa om enească, a rătîn d u -se ca un rob, om lip­
sit de dre p tu ri sau de bunuri, supus şi sărac» 34.
L îngă iesle, unde a fost culcat P runcul, «Prea C u rata sa M aică,
S fînta F ecio a ră M aria, cu faţa îm bujorată, caută, fericită, cu dragoste
şi sm erenie spre Fiul şi D um nezeul ei. La o parte, D reptul Iosif cum ­
p ăn e şte în cugetul său c u v in tele p roorocilor şi faptele p etre cu te la v e ­
nirea M întu ito ru lu i în lum e» 3S.
4. întreaga făptură îl întîmpină pe Mîntuitorul la Naşterea sa. Cîn
s-a n ăscut Dom nul, «în afară de P rea C u rata sa M aică şi D reptul Iosif
nu m ai era nim eni de faţă» 36, în d ată însă, la bu cu ria lo r s-a asociat
în trea g a făptură.
Un înger a v e s tit u nor păstori, ce-şi păzeau tu rm ele lîngă Betleem
că în oraşul lui David s-a n ăsc u t M în tu ito ru l (Luca 2, 11). «Pentru evre:
— scrie P rea F ericirea Sa — un înger al lui D um nezeu trim is în lum e
30. Pastorală Ia N a şterea D om nului 1971, în «MMS», XLVII (1971), nr. 9— 12
p. 548—549.
31. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1963, în «MMS» XXXIX (1963), nr. 11— 12
p. 645.
32. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1958, în «MMS» X X XIV (1958), nr. 11— 12
p. 849.
33. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1981, în «BOR» C (1982), nr. 1— 2, p. 9.
34. Ib id e m ; vezi şi p a sto ra le le din 1965, în «MMS», XLI (1965), nr. 11—2, p
590—591 ; XLVIII (1972), nr. 9— 12, p. 689— 690 şi altele.
35. P astorală Ia N a ştere a D o m nu lu i 1974, în «MMS» L (1974), nr. 9— 12, p. 663.
36. P astorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1978, în «BOR» X CV I (1978), nr. 11— 12
p. 1199.
IS D R U M Ă R I P A ST O R A L E 239

nu era un fapt cu to tu l neobişnuit. Apoi, c u v în tu l lui nu p u tea fi pus

la îndoială» 37. De aceea, p ăsto rii asc u ltă cu tre m u raţi cu v in tele m esa­
gerului ceresc. D eodată li s-a a ră ta t îm preună cu îngerul m ulţim e de
oaste cerească, lău d în d pe D um nezeu şi cîntînd «cîntarea cea n o u ă a
m intuirii noastre» 38 : «Slavă în tru cei de sus lui D um nezeu şi pe p ă ­
mînt pace, în tru oam eni b u năvoire» (Luca 2, 14).
P rea F ericitul P ărin te P atriarh Iustin re v in e în re p e ta te rînduri
asupra adîncului în ţeles al cîn tării în g ere şti. Se în treab ă, în prim ul
rind, care este tem eiu l acestei n em ă su rate bucurii a c e telo r în g ere şti
ţi a ra tă că şi p en tru îngeri N a şte rea M în tu ito ru lu i a însem nat o nouă
revelaţie, «un nou chip de d esco p erire a lui D um nezeu în lum e» 39. în ­
gerii se bu cu ră d e «nem ărginita d ra g o ste pe ca re D um nezeu o re v ărsa
asupra fiinţei o m e n e şti» 40, saltă de v ese lie «pentru ac ea stă m inunată
ară ta re a p u terii şi m ilostivirii dum nezeieşti» şi pre am ăresc «cu im n
de bucurie pe P ărin tele lum inilor» 41. «îngerilor din ceruri — se a ra tă
In altă p asto ra lă a P rea F ericirii Sale — care s în t «toţi duhuri litur-
g h is ito a r e 42, trim ise spre slu jire pentru cei care vo r să m oştenească
m întuirea», cum citim în E pistola c ă tre Evrei (1, 14), s-a d e sc o p erit Fiul
iui Dum nezeu, la N a şte rea sa, îndeosebi ca M în tu ito r — D om nul Păcii.
El le-a v e s tit că este trim is de D um nezeu-T atăl, din d ra g o ste faţă de
făptura m îinilor sale, p en tru a aduce pe p ăm în t p ac ea şi în oam eni h a ­
rul bu n ăv o irii sale, ca în Fiul său iubit» 43.
R evelaţia fă cu tă îngerilor «trebuia v e s tită şi oam enilor, fiindcă p e n ­
tru ei se în tru p ase Fiul lui D um nezeu şi din d ra g o ste a p en tru ei coborîse
pe păm înt» 44. C în ta rea în g ere asc ă ad u c ea oam enilor o m ai adîncă în ­
ţeleg e re a fiinţei şi lucrării lui M esia ; căci deşi în no ap te a N aşterii
Dom nului p ăsto rii au înţeles că M esia a v en it, iar m agii şi-au d at seam a,
din a r ă ta re a stelei, că s-a n ăsc u t M arele îm părat, «nici unii însă, nici
alţii nu cu n o ştea u fiinţa M în tu ito ru lu i şi scopul lăm urit al v en irii sale
în lume» 45. «In ac ea stă cîntare, lu cra re a m în tu ito are a D om nului n o s ­
tru Iisus H ristos se în făţişea ză nu num ai ca prilej de p ro slăv ire a P ărin ­
telui ceresc pentru în d u rarea sa faţă de om ul căzut în păcat, d a r îndeo-
selfi ca p ro slăv ire a lui Dum nezeu, p rin Fiul său, în fă p tu ra m îinilor
sale. P rin re v ă rs a re a dra g o ste i d u m nezeieşti asu p ra om ului, după R ăs­
37. Ibidem , p. 1198.
38. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1967, în «MMS» XLIII (1967), nr. 11— 12, p. 653.
39. Pastorală Ia N aştere a D o m n u lu i /9o6, în .M A » I (1956), n r 3—4, p. 180.
•40. Ibidem . 41. Ibidem .
42. «D uhuri litu rg h isito a re » c o n stitu ie o re d a re m ai e x a c tă a e x p re sie i Xtixoup^ixi
uveufiaTa din te x tu l o riginal, faţă de tra d u c e re a din u ltim ele e d iţii ro m ân e şti a le N o u ­
lu i T e s ta m e n t: «îngerii o a re nu s în t to ţi d u h u ri slu jito a re , trim ise ca să slu jească...» .
E ste u nul din m u ltele caz u ri în c are p a sto ra le le P re a F e ricitu lu i P ă rin te P a tria rh
Iu stin su g e re az ă îm b u n ă tă ţiri a le tra d u c e rii ro m ân e şti a te x te lo r biblice.
43. Pastorală Ia N aştere a D o m n u lu i 1967, în "M M S . XLIII (1967), nr. 11— 12,
p. 652— 653.
44. Pastorală Iu N aştere a D om n u lu i 1956, în «MA» I (1956), nr. 3— 4, p. 180.
45. P astorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1957, în «MMS» X X XIII (1957), n r. 10— 12,
p. 720.
240 BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

cum părare, făptura însăşi se îm p ărtăşe şte de slav a F ăcătorului, ca u r ­

m are a u nirii om ului cu Dum nezeu» (Ioan 17, 1 şi urm , ; Evrei 2, î 6 ) 46.
Iată, m ai îndeaproape, ca re este în ţelesu l cîn tării îngereşti :
— Slavă în tru cei de sus lui D um nezeu. «Sînt cu v in te de laudă şi
pream ărire a lui D um nezeu p en tru n em ărginita d ragoste pe care El a
a ratat-o neam ului om enesc. T otodată, în aceste cuvinte se a ra tă că M în ­
tuito ru l av e a să pro p o v ă d u ia scă tu tu ro r că, m ai presus decît oam enii şi
îngerii dintru înălţim e, «D um nezeu este D uh şi cei ce I se închină se
cade să I se în ch in e în duh şi adevăr» (Ioan 4, 24). In acest fel, îngerii
v estesc că M în tu ito ru l va descoperi a d e v ăru l despre fiinţa lui D um ne­
zeu şi despre leg ă tu rile în g erilo r şi oam enilor cu El» 47.
— Pe păm înt pace. P rea F ericitul P ărinte P atriarh Iustin explică
ac este cuvinte prin tex tu l paulin din Efeseni 2, 14— 18, în care se spune
că H ristos «esfe pacea noastră, C el care a surpat p eretele din m ijloc al
despărţiturii, vrajba... pentru ca întru Sine să-i zidească... într-un om
nou, făcînd pace şi să-i îm pace cu D um nezeu, într-un trup, prin cruce,
om orînd vrajba prin ea. Şi ve n in d a v e s tit pace celor de departe şi celor
de aproape, căci prin El a ve m şi unii şi alţii apropiere de Tatăl într-un
Duh». «Cu greu — zice P rea F ericirea Sa — se poate găsi o tîlcuire mai
frum oasă şi m ai în altă a păcii decît a c ea stă zidire a doi oam eni într-un
singur t r u p » '8. N a şte rea Dom nului «este în v ălu ită în nim bul păcii de-
săv îşite ; cerul şi păm întul îşi deschid larg bra ţe le, m ergînd unul în în-
tîm pinarea c e lu ila lt» 49. R ealizarea păcii pe păm înt face p arte in te ­
g ra n tă din lu cra re a m în tu ito are a lui H ristos : «în adevăr, dacă M în­
tu ito ru l a v en it p en tru ca, p rin El, să se u n ea scă în tre ele toate, fie cele
de pe păm înt, fie cele din ceruri, şi la o laltă să se îm pace cu Dum nezeu,
cum zice S fîntul apostol P av el (Col., 1, 20), atunci, fără îndoială, pacea
ocupă un loc ce n tral în lu cra re a D om nului n o stru Iisus H ristos pentru
m întuirea lumii» 50.
Intru oam eni bunăvoire. «V oirea de bine — zice P rea Fericirea
Sa —,despre care se p o m eneşte în înch e ie rea cîn tării îngereşti, este
dar dum nezeiesc, este p u tere a ac ea sta a în d rep tă rii cugetului cred in ­
ciosului spre bine, este h aru l pe care noi îl dobîndim prin Sfintele
T aine ale B isericii spre a p u tea vieţu i după voia lui Dum nezeu» 51. In
altă pasto ra lă se arată, pe ac ee aşi linie, că b u n ăv o ire a între oam eni
<'este darul Sfîntului Duh, pe care D um nezeu îl v arsă în sufletele no as­
tre p en tru a ne aju ta în lu cra re a de aşe zare a păcii pe p ă m în t; este-
p u tere a de în d rep ta re şi în tă rire a v o in ţei p en tru p ăstra rea păcii de-
46. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1964, în «M M S» XL (1964), nr. 11— 12, p. 551
47. Pastorală la N a ştere a D om n u lu i 1957, în «MMS» XXXIII (1957), nr. 10— 1.'
p. 721. 48. Ib id em , p. 722.
49. Pastorală la N a şterea D o m n u lu i 7972, In «M M S», XLVIII (1972), nr. 9— 12
p 691.
50. Pastorală Ia N a şterea D o m n u lu i 7980, în «BOR» X CIX (1981), nr. 1—2, p. 12
51. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1957, în «M M S» XXXIII (1957), nr. 10— 12
p. 722.
 \D R U M Ă R I P A STO R A LE 241

>iine cu Dum nezeu, a păcii în adîncul sufletelor şi a păcii în tre oam eni
?! popoare ; este pu tere a de v ieţu ire deplină în d ra g o ste a lui Dum nezeu
— Dom nul Păcii» 52.

După ce îngerii au plecat de la ei, p ăsto rii au a le rg at în gra b ă la

Betleem , unde au aflat, precum li se vestise, pe S fînta F ecioară M aria şi
oe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle. V ăzîndu-L, ei «au destăinuit c u v în tu l
grăit lor despre acest copil» (Luca 2, 17). P ăstorii «s-au făcut astfel cei
dintîi v estito ri ai N aşterii D om nului n o stru Iisus H ristos» 53.
C elor d in tre păgîni ca re aştep ta u v e n ire a M în tu ito ru lu i li s-a v estit
şi lor m inunea, în alt mod. «Pentru a în tări cred in ţa celor din neam uri
in N a şte rea M întuitorului a fost n ec esară a p a riţia unei stele, a stelei
Lui, Ia răsărit» 54. M agii de la ră sărit, « înţelepţi ai perşilor» 5S, p urtîn-
du-şi paşii după m ersul neo b işn u it al acestei stele, în că u ta re a M arelui
Îm părat nou-născut, au aju n s la B etleem . «S-au b u cu rat m agii de la ră ­
sărit, înţelegînd că s-a născ u t M în tu ito ru l lum ii în tre g i» 56, şi închi-
nîndu-I-se, i-au adus daruri, aur, tăm îie şi sm irnă.
In acest fel, la N a şte rea sa, D om nul «a fost în tîm p in at după cu ­
v iin ţă de în trea g a făptură cu v în tăto a re» 57. Şi nu num ai de aceasta. «O
veche cîn tare b iseric easc ă ad a u g ă la bu cu ria fiinţelor c u v în tăto a re
chipul de slu jire a făpturilor n e în su fle ţite Ia N a şte rea D om nului, zi­
cînd : «Lui D um nezeu C elui ce s-a născut din Fecioară toată făptura cu
cutrem ur I-a slu jit : cerurile cu steaua, p âm întul cu ieslea, m untelg cu
peştera, m agii cu daruri, păstorii cu m inunea, îngerii aducîndu-I c în ta ­
re» 58. «Mal m ult însă decît o rica re om de pe păm înt sau în g er din ce­
ruri, de N a şte rea Dom nului no stru Iisus H ristos s-a b u cu rat Sfînta sa
M aică, P rea C urata şi p u ru rea F ecioara M aria. P lină de har, ea ştia lă­
murit. că Iisus este «Fiul C elui Prea în a lt şi că D om nul D um nezeu îi va
da Lui tronul părintelui său D avid şi va îm părăţi p este casa lui Iacov
in ve c i şi îm părăţia Lui nu va avea s iîr ş it■», fiindcă despre to ate acestea
ii grăise ei îngerul G avriil» 59.
5. Em anuil. în re la ta re a sa despre N a şte rea Dom nului, Sfîntul e v a n ­
ghelist M atei citează şi proorocia lui Isaia (7, 14) că M întuitorul «se va
chem a Em anuil, ca re se tîlc u ieşte : C u noi este D um nezeu» (M atei 1, 23).
«Potrivit cu graiul Sfintei S cripturi — zice P rea F ericitul P ărin te P atriarh
— cu v in tele ac estea : se cheam ă sau se va chem a, îndeosebi cînd este
vorba de D um nezeu-T atăl de D um nezeu-Fiul sau de D um nezeu-D uhul
Sfînt, treb u ie în ţelese ca : este sau va ti, deo a rec e ele în v ed e rea ză
52. Pastorală Ia N a şterea D o m n u lu i 1959, in «MMS» X X X V (1959), nr. 9— 12, p. 539.
53. Pastorală Ia N a şterea D om nului 1970, în «MMS-. XLVI (1977), nr. 11— 12, p. 608.
54. Pastorală Ia N a şterea D om nului 1978, In BOR» X CV I (1978), nr. 11— 12, p. 1198.
55. Pastorală Ia N a şterea D om nului 1958, In «M M S» X X XIV (1958), nr. 11— 12,
p. 850.
56. Ibidem .
57. Ibidem .
58. Ib id e m ; ve zi şi p a sto ra le le din 1975, in «MMS» LI (1975), nr. 9— 12, p. 620;
«BOR» X CVI (1978), nr. 11— 12, p. J199 şi altele.
59. Pastorală Ia N a şterea D o m n u lu i 1966, In «MMS» LXII (1966), nr. 9— 12,
p. 623—624.
242 BISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

totdeauna o însuşire, o lu cra re sau un m od de d esco p erire sau m anifes­

tare a lui Dum nezeu în lum e. De aceea, auzind că îngerul a spus
F ecioarei M aria că fiul ei se va chem a Fiul C elui P rea în a lt sau Fiul lui
D um nezeu, noi nu treb u ie să înţelegem num ai că El v a p u rta acest,
num e ci, îndeosebi că El este Fiul C elui P rea în a lt sau Fiul lui D um ne­
zeu. In ac elaşi fel treb u ie să înţelegem noi şi cu v în tu l proorocului
Isaia...» 60.
Emanu.il este nom ele M în tu ito ru lu i ca perso an ă d iv in o -u m an ă,:
«N um ele de E m anuil a fost d a t num ai D om nului n o stru Iisus H ristos,
care s-a făcut asem enea cu noi, luînd firea om enească, fără să lase
sau să schim be firea sa dum nezeiască. D um nezeu-C uvîntul a fost n u ­
m it Emanuil, fiindcă nu era sim plu om, nici num ai Dum nezeu, ci «Dum­
n ezeu în om», zice S fîntul Sfîntul Ioan H risostom . A stfel, Dom nul n os­
tru Iisus H ristos este singurul Em anuil, Dum nezeu-O m ul» 61.
6. Fuga în Egipt. Iisus la templu la 12 ani. «De team ă să nu-i ia tro­
nul, cînd v a fi m ai m are, Irod a pus la cale u cid e rea pruncului Iisus» 62.
A stfel, «pentru în tîia oară, prin sufletul M aicii Dom nului a tre c u t sa ­
bia» 63. Dar «Pronia ce rea scă l-a ferit pe Iisus de cel rău. N oaptea, la
îndem nul îngerului Dom nului, Iosif a lu at P runcul şi pe M am a lui şi au
plec at în Egipt, unde au sta t p în ă la să v îrşire a lui Irod. Se îm plinea în
acest fel o v ec h e p roorocie ; alta i-a u rm at în d ată la îm plinire : u cide­
rea p runcilor din B etleem şi din to ate, h o tare le lui» 64.
D upă m oartea lui Irod, Iosif, Iisus şi M aria s-au întors acasă, lo ­
cuind la N azaret. S fîntă F ecio a ră M aria «cunoştea cel m ai bine taina
întru p ării» 65, d ar «păstra toate aceste cu v in te , cum pănindu-le în inima
ei» (Luca 2, 19). «Inconjurîndu-L cu d esă v îrşită d ra g o ste părintească,
M aica D om nului v ed e a cum «copilul creştea şi se întărea cu duhul, um-
plîndu-se de în ţelep ciu n e. Şi harul lui D um nezeu era p este El» (Luca 2,
40). Dar, despre faptele şi cu v in tele lui Iisus ea nu v o rb e a nim ănui n i­
mic. N um ai în acest fel se ex p lică lipsa n o astră d'e ştiri despre cei dintîi
ani ai M întu ito ru lu i pe păm înt» 66.
T ăcerea S fin te lo r. E vanghelii se v a în treru p e pe n ea şte p tate, «fă-
cînd loc isto risirii pe larg a a ră tă rii lui Iisus ca Fiu al lui Dum nezeu,
în faţa în v ăţăto rilo r Legii vechi, în tem plul din Ierusalim . C uvintele pe
care le-a ro stit atunci, în faţa în v ă ţă to rilo r Legii şi a p ă rin ţilo r săi, zi-
cînd că este «în cele ale Tatălui său», constituie cea dintîi m ărtu rie a lui
Iisus că El este Fiul lui D um nezeu» 67.
7. Naşterea Domnului, minune şi taină dumnezeiască. N a şte rea
D om nului este o m are m inune dum nezeiască. «Se spune deseori
— zice Prea F ericirea Sa — , că D om nul n ostru Iisus H ristos s-a
născut, în adevăr, ca o rica re alt prunc. Dar N a şte rea lui este în ­
60. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1968, în «M M S» XLIV (1968), nr. 11— 12, p. 595.
61. Ib id em , p. 596.
62. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1979, în «BOR» XCV II (1979), nr. 9— 12, p. 1124.
63. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1981, în «BOR» C (1982), nr. 1— 2, p. 12.
64. Ibidem .
65. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1976, în «M M S» LII (1976), nr. 9— 12, p. 599.
66. Ibidem .
67. Ib id em , p. 599— 600.
ÎN D R U M Ă R I P A STO R A LE 243

c o n ju ra tă de fapte m inunate. El s-a în tru p at m ai presus de rîn d u ielile

firii. Iar la N a şte rea lui Iisus, un în g er a în d ru m at pe p ăsto ri să m eargă
în c ă u ta re a pruncului. în d a tă după aceea, în g erii din ce ru ri au cîn tat
un im n de m ărire lui D um nezeu, de p ace pe p ăm înt şi de b u n ăv o ire în
sufletele oam enilor. Apoi, o stea m in u n ată a a ră ta t m agilor calea pe
care treb u ia u să m eargă p en tru a găsi pe M întuitorul, iar, ascu ltîn d de
v estire a unui înger, losif şi M aria au scăpat pe Iisus de u cid e rea de
că tre Irod» 68.
A cest şir de m inuni au reo lea ză m are a şi tain ica m inune a înom e-
nirii F iului lui D um nezeu. în tru p a re a este «taină a ta in e lo r şi m inune a
m inunilor» 69 ; ea este «taina cea din v e a c asc u n să — cum zice S fîntul
apostol P avel — ca re a fost desc o p erită în g erilo r şi oam enilor prin N a ş­
te re a în trup a Dom nului n o stru Iisus H ristos» 70. «M intea om enească
— citim în u n a din p asto ra le — n u v a fi nicicînd în sta re s ă p ătru n d ă
în m iezul tain ei în tru p ă rii Fiului lui D um nezeu. D upă m ărtu ria că rţilo r
bisericeşti, chiar îngerii din ceruri se m in u n eaz ă de no u a d e sc o p erire a
lui D um nezeu în lum e. S lă v itu l apostol P av el d e o p o triv ă îşi a ra tă u i­
m irea sa în a c ea stă p riv in ţă, m ărginindu-se s ă spună : «Cu adevărat
m are este taina credinţei noastre : D um nezeu s-a arătat în trup, s-a
vădit (D um nezeu) prin D uhul Său, a fo st vă z u t de îngeri, s-a p ropo­
văduit între neam uri, a fost crezut în lum e, s-a înălţat întru slavă»
(I Tim., 3, 16) 71.
« Intr-adevăr — scrie P rea F ericirea Sa — «taină străină şi pream ă­
rită» este N a şte rea Dom nului, căci p rin ea Cel n e v ă z u t se face văz u t ;
Cel necu p rin s de ceruri în p eşteră se .cuprinde şi în scutece se în faşă ;
Cel ce şade pe scau n de heruvim i este culcat în iesle ; C el n ăsc u t din
T ată l fără de m am ă din v eşn icie se n a ş te în tim p din m am ă fă ră de
ta tă ; C el în co n ju ra t de s lav ă d u m nezeiască se îm bracă cu chipul ro ­
bului p en tru a fi asem enea cu n o i ; Fiul lui Dum nezeu, Fiu al F ecioarei-
M aică se face astăzi» 72.
De aceea, «alungind din cu g etele n o a stre iscodirile d eşarte, prim im
tain a p rin credinţă» 73.
8. Scopul şi tem eiul întrupării. «Dacă felul de în tru p a re a Dom nului
nu p o ate fi cuprins cu m intea o m en ească d eo a rec e este taină, iar tain a
nu sufer-ă isp itire ci num ai crezare, în schim b ro stu l în tru p ă rii Dom ­
nului ne este bine cunoscut» — afirm ă P rea F ericitul P ărin te P atriarh
Iu s tin 74. S copul în tru p ă rii este su irea n o a s tră la c e r 75, prin înfierea
68. Pastorală la N a ştere a D om nului 1982, în «BOR» CI (1983), nr. 1—2, p. 16.
69. Pastorală Ia N a ştere a D om nului 1983, în «BOR» C il (1984), nr. 1—2, p. 10.
70. Pastorală Ia N a ştere a D om n u lu i 1959, în «MMS» X X XV (1959), nr. 9— 12, p. 534.
71. P astorală Ia N a ştere a D om nului 1958, în «MMS» X X X IV (1958), nr. 11— 12,
p. 851—852.
72. Pastorală Ia N a ştere a D om nului 1969, în «MMS» XLV (1969), nr. 10— 12,
p. 551— 552.
73. Ibidem , p. 5 52; v e zi şi p a sto ra le le d in 1971, în «MMS» XLVII (1971), nr.
9— 12, p. 549 ; «BOR» C il (1984), nr. 1— 2, p. 11 şi altele.
74. Pastorală Ia N a ştere a D om nului 1958, în «MMS» XX XIV (1958), nr. 11— 12,
p. 851— 852.
75. Ibidem , p. 852; vezi şi P astorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1965, în «MMS» XLI
(1965), nr. 11— 12, p. 590.
244 B ISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

n o a s tră de către D um nezeu 76. Fiul lui D um nezeu s-a făcut asem enea
no u ă p en tru ca noi să ne facem asem enea lui. A cest scop este înfăţişat
pe scurt în S im bolul credinţei, prin care m ărturisim că Fiul lui Dum ­
nezeu «pentru noi oam enii şi p entru a noastră m în tu ire s-a pogorît din
ceruri şi s-a întrupat de la D uhul Siin t şi din Fecioara M aria şi s-a
tăcut om» 77. T otodată, «în iconom ia tain ei d um nezeieşti a m în tu irii se
cuprinde nu num ai u n irea om ului cu Dum nezeu, ci şi ad u n a rea lao laltă
în H ristos şi îm păcarea tu tu ro r celor v ăzu te şi nev ă zu te cu D um nezeu,
prin Fiul său» 78.
In altă p asto ra lă, citind te x tu l paulin din G alateni 4, 4—5, P rea
F ericirea Sa conchide : «A şadar, ră scu m p ăra re a de sub robia ră u tă ţii
p ăcatului şi în ze strare a n o a stră cu darul înfierii constituie scopul în ­
trupării D om nului n o stru Iisus H ristos ; iar izvorul ei este nem ărginita
d ra g o ste a lui D um nezeu faţă de fă p tu ra m îinilor sale, cum zice Sfîntul
ev a n g h elist Ioan : «Intru aceasta s-a arătat dragostea lui D um nezeu că­
tre noi, că pe Fiul său U nul N ă scu t L-a trim is D um nezeu în lu m e ca să
vie ţu im prin El» (I Ioan 4, 9) 79.
C uvintele acestea indică şi tem eiul în tru p ă rii : nem ă rg in ita iubire a
lui D um nezeu fa ţă de făpturile sale. «A rătarea D om nului n o stru Iisus
H ristos pe păm înt — citim în alt loc — este rod al dragostei lui Dum­
nezeu faţă de lum e. C ăci «aşa de m ult a iubit D um nezeu lum ea încît a
dat pc Fiul său Unul N ăscut p entru ca oricine crede într-Insul să nu
piară, ci să aibă via ţă veşnică» (Ioan 3, 16). Prin tot ceea ce M întuitorul
a prop o v ă d u it şi a săvîrşit, p rin în trea g a sa v ia ţă de po g o rîre de la m ă­
rire a dum nezeiască la slăbiciunea trupului om enesc, s-a v ăd it re v ă rs a ­
re a dragostei lui D um nezeu p este fă p tu ra zidită de El» 80.
9. Iisus H ristos, D um nezeu ad e v ă ra t şi Om a d e v ăra t. Un loc im por­
tan t în pasto ra lele la N a ş te re a Dom nului ale P rea F ericitului P ărinte
P atriarh Iustin îl ocupă im p o rtan ta tem ă teo lo g ică a unirii celor două
firi, dum nezeiască şi om enească, în perso an a M întuitorului n o stru Iisus
H ristos.
In to ate actele v ieţii p ăm în teşti a Dom nului se m an ife stă atît ome-
nita te a cît şi dum nezeirea sa : «P rintre oam eni a tră it în a d e v ăr ca om,
d ar v iaţa Lui p ăm în tea sc ă p u rta p ec etea v ieţu irii sale cereşti. Iisus a
v ăz u t lum ina zilei într-o p e şte ră săracă, adăpost al fiinţelor necuvîn-
tă to a re ; d ar îngerii din înălţim i i-au cîn tat im nul slavei dum nezeieşti.
La tem plul 'din Ierusalim El m ergea ca fiecare, ev reu cre d in c io s; dar
se sim ţea acolo ca în casa P ărin telu i său din ceruri. De că tre Ioan a
fost botezat ca o rica re a l t u l ; dar, după ce a ieşit din apa Iordanului,
76. In p a sto ra la din 1977 («BOR», X C V (1977), nr. 9— 12, p. 927—928), sîn t c itate
mai m ulte te x te din Sfinţii P ărin ţi, c are afirm ă în m od c o n stan t că «Fiul lui D um nezeu
s-a făc u t om p e n tru ca om ul să se fac ă fiul lui D um nezeu» ; v ezi şi Pastorală Ia N a ş­
terea D om nului 1961, în «MMS» X X XV II (1961), nr. 9— 12, p. 603— 604, u n d e sîn t
c itate, p rin tre altele, c u v in tele Sf. C iril al A le x an d riei : «El s-a făc u t a sem e n ea nouă
p e n tru ca noi să n e facem asem e n ea Lui, pe c ît e ste cu p u tin ţă firii n o a stre şi pe cit
o în g ă d u ie iconom ia re în n o irii n o a stre cea d u p ă h ar. S-a făc u t El, ce sîn tem noi
adică om, p e n tru ca noi să n e facem ce e ste El, a d ică D um nezeu» (p. 603).
77. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1977, în «BOR» X CV (1977), nr. 9— 12, p. 927.
78. Ibidem , p. 928.
79. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1965, în «MMS» XLI (1965), nr. 11— 12, p. 590.
St P astorală la N a ştere a D o m n u lu i 1974, în «MMS» L (1974), nr. 9— 12, p. 665.
!M DRV M Ă R I P A S TO R A LE 245

cerurile s-au deschis şi D uhul lui D um nezeu a pogorît din în ălţim i şi

a răm as peste El, iar un glas ceresc a zis : *A ce sta este Fiul M eu cel
iubit m tru care am binevoit» (M atei 3, 16— 17 ; M arcu 1, 10— 11 ; Luca
3, 21— 22; Ioan 1, 32—34). A ceeaşi m ărtu rie a dat-o D um nezeu despre
Fiul său şi la S chim barea la faţă a M în tu ito ru lu i pe m untele T aborului» 81.
Ca un nou Adam , M în tu ito ru l «este în ce p ătu ră celei de a doua zi­
diri, a zidirii celei n estric ăcio ase şi n ep ie rito a re» 82. A lu at tru p u l lui
Adam , «dar nu tru p u l lui A dam cel căzut, ci tru p u l lui A dam n e în tin at
de p ă c atu l străm oşesc. De aceea, Sfîntul apostol P avel zice că D um ne­
zeu a trim is în lum e pe Fiul său, nu în tru p păcătos, ci în «asem ănarea
trupului păcatului» (Rom., 8, 3) S3. M în tu ito ru l s-a născ u t fără păcat,
căci s-a zăm islit în P rea C u rata F ecioară M aria prin um b rire a D uhului
Sfînt. Sf. Ioan H risostom scrie în acest sens : «Trup cu rat şi sfînt şi fără
de p rih an ă şi de to t p ăc atu l neum blat, din tru p de fecioară a luat
H ristos»
în tre a g a v ia ţă p ăm în tească a D om nului «a fost o v ia ţă dum nezeiască.
El s-a n ăsc u t ca om ad e v ăra t, dar m ai p resu s de legile firii. A p u rta t
chip om enesc, d ar «păcat n-a să vîrşit, nici s-a aliat v ic le şu g în gura
Lui» (I P etru 2, 22). în faţa tu tu ro r, El s-a d ovedit : «sfînt, fără de rău­
tate, fără de pată, osebit de păcătoşi...» (Evrei 7, 26) 8\
Tocm ai acest ad e v ăr îl exprim ă d enum irea Fiul O m ului, pe care
şi-L dă M întuilorul. Este un num e «care îşi tra g e o bîrşia din v echile
proorocii», av în d c a rac ter m e s ia n ic 86. în su şin d u -şi ac est num e, «M în­
tu ito ru l a voit d esigur sa d escopere tu tu ro r a d e v ăru l că El este «H ristos,
Fiul lui D um nezeu, care a ve n it în iuine», în chip de om. El nu s-a num it
însă pe sine «om», în în ţelesu l că ar fi un u l d in tre noi oam enii, ci s-a
num it «Fiul O m ului», în în ţelesu l 'că, în El, ca D um nezeu-O m ul, este
cuprinsă, în tr-u n anum it fel, prin harul lui Dum nezeu, în tre a g a fiinţă
om enească» 87.
în c ă la N a şte rea sa, M în tu ito ru l a fost m ărtu risit ca D um nezeu nu
num ai de îngeri, ci şi de oam eni aleşi ca Z ah a ria şi E lisabeta, dreptul
Sim eon, proorociţa Ana. A c eastă ta in ă e ra cu n o sc u tă însă cel m ai bine
de P rea C u rata sa M aică SH. C hiar prin P atim ile sale, culm e a d eşe rtării
de slavă, Iisus se do v ed e şte a fi D um nezeu : «Fără nici o în d o ială —
zice P rea F ericirea Sa, — , in v rem ea în fric o şa telo r sale Patim i Iisus
H ristos s-a în făţişat ca D um ezeu m ai m ult p o ate d ecît atunci cînd tăm ă-
duia bo ln av i sau chiar cînd în v ia m orţii, m ai m ult decît cînd po ru n c ea
p u terilo r văz d u h u lu i ori s tih iilo r naturii» 89. P unctul culm inant al m a­
81. P astorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1977, în «BOR» X CV (1977), nr. 9— 12, p. 9 2 6 --
927; ve zi şi P astorală Ia N a şterea D o m n u lu i 1980, în «BOR» X CIX (19âl), nr. 1—2, p. 11
82. P astorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1004, in ' MMS:> XL (1S64). r r. I I — 12. p. 5.52.
83. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 19S6, în <MMS» XLII (1966), nr. 9— 12, p. 625.
84. Ibidem , p. 626.
85. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1969, în «MMSr XLV (1969) nr. 10— 12, p. 552.
86. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1976, în iM M S r XLIII (1967), nr. 11— 12,
p. 653— 654.
87. Ibidem , p. 654. în c o n tin u are , In a c e ea şi p a sto ra lă (p. 65a— 657), se a rg u ­
m entează, c-u- n u m e ro a se c itate din N oul T esta:n e n t, că Iisu s H risto s, Fiul O m ului,
e ste d e o p o triv ă Fiul lui D um nezeu.
88. P astorală la N a ştere a D o m n u lu i 1976, în «MMS» LII (1976). nr. 9— 12, p. 599.
89. P astorală la N a ştere a D om nului 1982, In «BOR» CI (1983), nr. 1—2, p. 16.
 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

nifestării lui Iisus ca D um nezeu îl constituie însă în v ie re a : «Mai presus

de toate, în v ie re a din m orţi răm îne d o vada de n ec lin tit a dum nezeirii
Dom nului n o stru Iisus H ristos» 90.
D um nezeirea M în tu ito ru lu i este afirm ată în Sfintele E vanghelii şi
de n u m eroasele te x te în ca re se a rată com uniunea sa cu Tatăl şi cu
S tin tu l Duh. în m ai m ulte rîn d u ri T atăl dă m ărtu rie despre Fiul său ;
însuşi M în tu ito ru l d esc o p eră a d e v ăru l că El şi T atăl una s î n t 31. Tot atît
de s trîn să este leg ă tu ra sa cu Sfintul Duh. în le g ă tu ră cu cu v in tele Sf.
Ioan B otezătorul din Ioan 1, 32—34, P rea F ericitul P ărin te P atriarh
scrie : «Ceea ce Sfîntul Ioan B otezătorul ţine să pu n ă în lum ină nu este
num ai po g o rîre a Sfîntului Duh, ci îndeosebi ră m în e rea Lui p este Iisus.
în acest sem n a v ăz u t el ad e v ăru l că M în tu ito ru l este Fiul lui D um ne­
zeu» 92. îm plinindu-se în perso an a M întu ito ru lu i p roorocia lui Isaia (9,
2), p lin ătatea d a ru rilo r Sfîntului Duh s-a s ă lăşlu it în tru El (Luca 4, 18).
A stfel, n eîn c etat, D uhul Sfînt lu crează prin M în tu ito ru l : «Iisus este p u r­
ta t de D uhul Sfînt într-o p arte sau alta ; în S fîntul D uh El vo rb e a ; cu
p u tere a Sfîntului Duh El să v îrşe a m inuni» 93.
Ca Dum nezeu ad e v ăra t, de o fiinţă cu T atăl şi cu Sfîntul Duh, Dom ­
nul nostru Iisus H ristos «nu are în cep u t al zilelor, nici sfîrşit al vieţii
sale : este veşnic. El este p re tu tin d en i de faţă : p u tere a Lui nu are m a r­
gini. Este în ţelep t şi ato tştiu to r ; este sfînt, dre p t şi bun. Icoană a ip o s­
tazei lui Dum nezeu, ca Fiu, El este chipul lui Dum nezeu. Ca strălu c ire
a slavei lui Dum nezeu, El este cel d intîi faţă de în trea g a făptură. La
zidirea lum ii de D um nezeu-T atăl, to ate prin D um nezeu-Fiul, C uvîntul
lui Dum nezeu, s-au făcut...» 94.
P aginile frum oaselor şi bo g ate lo r p asto ra le ale P rea F ericitului P ă­
rin te P atriarh Iustin sînt de m ulte ori îm podobite de n eîn tre c u te sinteze
hristologice. în m od concis, pe în ţelesu l credincioşilor, sînt expuse dog­
m ele fundam entale ale cred in ţei n oastre. Iată nurftai un exem plu, din
cele m ulte care s-ar p u tea cita aici : «Făcîndu-se om, Fiul T atălui nostru
ceresc n-a în ce ta t să fie Dum nezeu. El a răm as ce era', adică D um nezeu :
este Dum nezeu şi Om , adică D um nezeu-O m ul. Pe de o parte, în El «lo ­
cuieşte toată plinătatea dum nezeirii» (Col., 2, 9) ; pe tro n u l puterii sale
dum nezeieşti El şade la d re ap ta T atălui în ceruri ; îm preună cu T atăl şi
cu Sfîntul Duh El este în ch in at şi m ărit. El este D um nezeu-M întuitorul :
D om nul tu tu ro r, profetul sau în v ă ţă to ru l a d e v ăru lu i şi M arele A rhiereu.
Pe de altă parte, cîtă vrem e a v ieţu it pe păm înt cu oam enii, El a fost întru
to ate asem enea cu ei, în afară de păcat. Iisus, în tru p în d u -se de la Sfîntul
Duh şi din F ecio a ra M aria, n-a fost supus robiei p ăc atu lu i străm oşesc.
Apoi, El «păcat n-a să vîrşit, nici s-a aflat vic le şu g în gura Lui» (I Petru
2, 22). L ucrarea de m întuire a neam ului om enesc şi de îm păcare a tu tu ­
ror cu D um nezeu, pe care a săv îrşit-o în tim pul v ieţii sale pe păm înt, o
continuă acum Dom nul n o stru Iisus H ristos cu d aru rile Sfîntului Duh
şi cu p u tere a pe care în cer şi pe păm înt le are. Dom n şi H ristos, Mîntui*
90. Ibidem .
91. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1976, în «MMS» LII (1976), nr. 9— 12, p. 60u
92. P astorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1979, în «BOR» XCVTI (1979), nr. 9— 12, p. 1124
93. P astorală la N a ştere a D o m n u lu i 1976, în «MMS» LII (1976), nr. 9— 12, p. 601
94. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1966, în «MMS» XLII (1966), nr. 9— 12.
p 624.
ÎN D R U M Ă R I p a s t o r a l e 247

to ru l pe tro n u l m ăririi la d re a p ta lui D um nezeu-T atăl, s u s: şade şi aici

cu noi este, în to ate zilele p în ă la sfîrşitu l veacului» 95.
10. Roadele întrupării Fiului lui Dumnezeu. în tru p a re a D om nului
este prim ul m are act al lu crării sale de m întuire, ale că rei roade în v iata
om ului şi a lum ii sînt m ultiple.
In prim ul rînd, în tru p a re a c o n stitu ie descoperirea d esă v îrşită a lui
D um nezeu către oam eni. D esigur, în tre v ec h ea re v e la ţie şi cea no u ă
ex istă o re la ţie de strîn să co n tin u itate, m arcată, de pildă, chiar la în c e ­
p utul E vangheliei, cînd «îngerul v e s te ş te n a ş te re a lui Ioan B otezătorul
ap ro ap e cu ac elea şi c u v in te ca şi M aleahi» (Luca 1, 17) 96. N um ai în
H ristos însă, D um nezeu îşi face cu n o sc u tă în m od d e să v îrşit iubirea,
b u n ăta te a, în ţelep c iu n e a şi p u terea, num ai în H ristos îşi desc o p eră El
deplin v o in ţa de a-i m întui pe oam eni 97. C u v în tu l lui D um nezeu făcut
om co n stitu ie astfel re v e la ţia ultim ă şi suprem ă a lui Dum nezeu.
în al doilea rînd, «darul cel m are, pe ca re ni l-a agonisit no u ă M în­
tuito ru l, prin în tru p a re a sa, este înfierea n o a stră de că tre D um nezeu-
Tatăl» 98. «Sfîntul e v a n g h elist Ioan — scrie în a ltă p a rte P rea F ericirea
Sa — v ed e d o bîndirea înfierii n o a stre d e că tre D um nezeu în m are a Lui
d ra g o ste fa tă de noi. «V e d e ţi — zice el — cîtă iubire ne-a dat nouă
Tatăl, ca să ne num im fii ai lui D um nezeu. Şi sîntem ... Iubiţilor, acum
sîn te m fii ai lui D u m n e zeu » (I Io a n 3, 1— 2). A postolul neam u rilo r spune
că «dacă a v en it plinirea vrem ii, D um nezeu a trim is pe Fiul său ca să
dobîndim înfierea» (Gal., 4, 4— 5). D ovadă sig u ră că sîntem fii ai lui
D um nezeu — afirm ă P avel —■este sălă şlu ire a duhului F iului lui D um ne­
zeu sau duhului înfierii în inim ile n o astre , ca re ne în d ea m n ă să chem ăm
pe D um nezeu : «T ată» (Rom., 8, 15— 17 ; Gal., 4, 6). Şi, dac ă sîntem fii,
ad a u g ă S fîntul apostol Pavel, sîntem «şi m o şten ito ri ai lui D um nezeu şi
îm p reu n ă -m o şten ito ri cu H risto s» (Rom., 8, 17 )99.
Deşi de la c reaţie am fost zidiţi cu d estin aţia de a fi fii ai lui Dum ­
nezeu, fiind făcuţi după chipul şi a se m ă n area lui Dum nezeu, totuşi «nu­
m ai o d ată cu în tru p a re a în om a Fiului, care este «chipul lui D um nezeu
C elui n evăzut», s-a făcut în ce p u tu l înfierii n o astre de că tre T ată l ce­
resc. Fiul lui Dum nezeu, în tru p în d u -se, s-a făcu t asem enea cu noi, p e n ­
tru ca noi, u n indu-ne cu El, să ne putem face asem enea cu El. A stfel,
p rin în tru p a re a F iului lui D um nezeu, noi toti am d ev e n it fii ai lui D um ­
nezeu» 10°. N um ai la în tru p a re se îm plineşte d estin u l tra s a t om ului la
creaţie.
In al tre ile a rînd, în strîn să le g ă tu ră cu înfierea, este şi unirea o m u ­
lui cu D um nezeu şi a făpturilor întreolaltă, u n ire ca re îşi are şi ea te-
95. P astorală la N a ştere a D o m n u lu i 1978, in «BOR» XCVT (1978), nr. 11— 12. p.
1200; ve zi şi p a sto ra le le din 1962, în «MMS» X X X V III (1962), nr. 9— 12, p. 6 42; XLI
(1965), nr. 11— 12, p. 591 şi altele.
96. P astorală Ia N a ştere a D o m n u iu i 1960, în «MMS» XXXVI (1960), nr. 9— 12, p. 512.
97. Ibidem , p. 514.
98. P astorală Ia N a ştere a D om nului 1965, în «MMS» XLI (1965). n r. 11— 12, p. 591.
99. P astorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1982, în «BOR» CI (1983), nr. 1—2, p. 17.
100. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1983, in «MMS» XXXIX (1963), nr. 11— 12,
248 31SERI CA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

m eiul în în tru p are. «Prin în tru p a re a M întu ito ru lu i — zice P rea F ericitul
P ărinte P atriarh Iustin — , D um nezeu a p ătru n s in tr-u n chip nou în lum e
şi lum ea întru El, un in d u -se p en tru to td eau n a . La N a şte rea Dom nului,
cerul şi păm întul s-au unit. Fiul lui D um nezeu a co b o rît pe păm înt şi a
lu at chip de om, un in d u -se cu el, iar om ul a dobîndit p u te re a să se ri­
dice la D um nezeu, p en tru a se uni cu El. A c eastă u n ire nu se m ărgi­
n eşte însă la H ristos şi la om ; după în v ă ţă tu ra Sfintei n o astre Biserici
ea cuprinde în tr-o ta in ică le g ă tu ră pe D um nezeu şi în trea g a zidire. îm ­
p re u n ă cu omul, îngerii, fiinţele n ec u v în tă to a re şi stihiile lum ii acesteia
se îm părtăşesc în tr-u n fel sau altu l de d aru ri m ai presus de fire şi iau
p a rte în diferite chipuri la d e să v îrşire a tre p ta tă a tu tu ro r, p en tru ca
Dum nezeu să aju n g ă din nou to tu l în toate» 101.
A şadar, întruparea iniţiază o atotcuprinzătoare lucrare de îm păcare
a întregii făpturi cu D um nezeu şi în sine.
P rea F ericitul P ărinte P atriarh se re feră de m ai m ulte ori, în p asto ­
rale, la îm păcare, ca rod al în tru p ării.
U niţi deplin cu H ristos, care, deşi şade de-a d re ap ta T atălui, este
p rezent perm anent, în m od tainic, în B iserica sa şi se identifică cu fie­
ca re d in tre credincioşii s ă i 102, beneficiarii În tru p ă rii form ează o m are
fam ilie, «o zidire nouă, ale c ă rei în c h e ie tu ri sînt în tă rite de S fîntul Duh,
spre a fi tem plu al lui D um nezeu, cum zice Sfîntul apostol P avel (Efes.,
2 , 13—22) l03.
L ucrarea de îm păcare se extinde şi asu p ra lum ii în g ere şti : «... în
ce reştile locaşuri, ce telo r în g ere şti li se face cu n o scu tă acum «înţelep­
ciunea cea de m u lte feluri a lui D um nezeu, prin Biserică» (Efes., 3, 10).
«M ulte cete în g ere şti se supun M în tu ito ru lu i (Efes., 1, 21—2 2 ; I Petru
3, 22) ; cele n ea sc u ltă to a re au fost desp u iate de p u teri şi d ate în v ileag
de El...» 104.
Apoi, dacă din p ricin a p ă c atu lu i în sufletele oam enilor îşi făc.use
sălaş nu num ai team a de D um nezeu, ci şi team a de Îngeri, «din pacea
n o a stră cu D um nezeu s-a n ăsc u t şi p acea între noi şi îngeri. De atunci,
privind cu d ragoste şi în cre d ere unii că tre alţii, îngerii a ju tă pe oam eni
şi m ijlocesc p en tru ei la D um nezeu, iar oam enii se ro a g ă p en tru ajutor
şi m ijlocire, dîndu-le to to d a tă c u v e n ită cinstire» 105. A cesta şi constituie
unul dintre tem eiu rile «proslăvirii d eosebite a lui D um nezeu de către
îngeri în c în tarea lor din sfînta no ap te a N a şte rii Dom nului» 106.
Pe de altă p arte, însăşi fire a n ec u v în tă to are , « tu lb u rată în ex isten ţa
ei din pricina păc atu lu i celor d intîi oam eni, fiind supusă deşertăciu­
n i, Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 7958, în «MMS,. X X XIV (1958), nr. 11— 12,
p. 854— 355.
.102. V ezi p a sto ra le le din 1956, în «MA» I (1956), nr. 3— 4, p. 182; «MMS» XXXIV
(1958), nr. 11— 12, p. 852—8 53; LII (1976), nr. 9— 12, p. 602.
103. Pastorală la N a ştere a D o m n u lui 1963, în «MMS» XX XIX (1963), nr. 11— 12,
p. 647.
104. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1973, în «MMS» XLIX (1973), nr. 11— 12,
p. 728.
105. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1959, în «MMS» XX XV (1959), nr. 9— 12,

106. Ibidem.
 ■WRUMĂRl PASTORALE

r;ii» 107r se în n o ieşte şi ea prin v e n ire a M întuitorului, prim ind «daruri

mai presus de fire p en tru tre b u in ţele om ului» 108.
Din atotd u p rin ză ţo are a lu cra re de îm păcare re a liz a tă de Fiul lui
Dum nezeu în tru p a t face p arte şi pacea pe păm înt, în sensul ei cel m ai
larg, aşa cum a fost ea v e s tită în c în tarea în gerească.
P asto rale le P rea F ericitului P ărinte P atriarh Iustin, care şi-a d o b în ­
dit renum ele unui n eobosit lu p tăto r p en tru pace, s tăru ie în m od d eo ­
sebit asupra acestui aspect, oferind to ate ele m e n tele nec esare p en tru o
teologie creştin ă a p ă c i i 109.
în prim ul rînd, a rată P rea F ericirea Sa, p ac ea este un dar al în tru ­
pării : « în scăunarea păcii d esă v îrşite în lum e a în cep u t o d ată cu v en ire a
M întuitorului» 110. De aceea, «praznicul N a şte rii Dom nului este să rb ă ­
toarea păcii» 111 ; «Ziua de N a şte re a Dom nului este ziua de n a ş te re a
păcii», cum spun Sfinţii P ă ţ i n ţi 112. P acea este m are a lecţie a În tru p ă rii :
-<Aceasta (pacea) este în v ă ţă tu ra cea m are şi sfîntă care izv o ră şte din
tîlcuirea m arelui praznic al N a şte rii Dom nului» 113.
în că în V echiul T estam ent p acea este în făţişată ca operă a lui
M esia, Dom nul Păcii. P rea F ericirea Sa re v in e în re p e ta te rîn d u ri asupra
proorociilor m esianice pen tru a desluşi sen su rile păcii aduse în lum e
de M întuitorul.
în tru p a re a rii-L d escoperă de D um nezeu ca D omn al păcii : «Dacă
p en tru zidirea d in tîi D um nezeu este îndeosebi Dom n al vieţii, fiindcă a
adus to ate de la n efiinţă la fiinţă, p en tru zidirea a doua, adică p en tru
lum ea care a început odată cu în tru p a re a M întuitorului, D um nezeu este
I îndeosebi Domn al păcii, fiindcă pe to ate le-a u n it cu Sine prin Fiul, şi
| în to ate sălăşluieşte, p rin Sfîntul Duh» 114. în tru p a re a re le v ă tem eiul
1 dum nezeiesc al păcii : «U nitatea de fiinţă a T atălui, Fiului şi S fîntului
Duh, u n ita te a de lu cra re a T atălui, Fiului şi Sfîntului Duh, precum şi
u n ita te a de v iaţă a celor trei feţe ale S fintei Treim i, fiecare din ele
bu cu rîn d u -se de celelalte două, alcătuiesc tem eiu rile în v ăţătu rii n o astre
despre D um nezeu ca pace în fiinţa sa, în lu c ra re a sa, în v ia ţa sa» llS.
M în tu irea re alizată de F iul lui D um nezeu în tru p a t este ea însăşi o
«lucrare de aşezare a păcii pe păm înt» n6. A stfel, p ac ea «nu treb u ie m ă r­
107. Pastorală la N a şterea D o m n u lu i 1973, în «MMS» XLIX (1973), n r. 11— 12,
p. 728.
108. Pastorală Ia N aşterea D o m n u lu i 1958, în «MMS» X X XIV (19j8), nr. 11— 12.
p. 851.
109. V ezi Pr. D. Isop escu , C o n cep ţia desp re pace în lucrarea Prea F ericitului
Patriarh Iu stin , în «MMS» LVI (1980), nr. 3—5, p. 302— 321.
110. Pastorală la N aşterea D om nului 1958, în «MMS» XX XIV (1958). nr. 11— 12,
p. i856.
111. Ibidem , p. 855 j v e zi şi «MMS» LI (19/5). nr. 9— 12, p. 621 ; «BOR» C il (1984),
nr. 1—2, p. 12 şi altele.
112. Pastorală la N a ştere a Danrmului 1959, în «MMS.. XLV (1969), n r. 10— 12,
p. '554.
113. Pastorală la N a ştere a D om n u lu i 1956, in «MA» I (1956), nr. 3— 4, p. 183.
114. P astorală Ia N aştere a D o m n u lu i 1953, în «MMS», XX XIV (1958), nr. 11— 12,
p. 856.
115. Pastorală la N a ştere a D om n u lui 1959, in «MMS» XX XV (1959), n r. 9— 12,
p. 537.
116. P astorală la N a ştere a D o m n u lu i 1964, în «MMS» XL (1964), nr. 11— 12,' p. 551.
B. O. R. — 6
 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

ginită la s tato rn icire a leg ă tu rii credinciosului cu Dum nezeu. M întuirea,

ca lu cra re de re v ă rs a re a păcii lui D um nezeu pe păm înt, are ca rac ter
m ult m ai larg şi m ai adînc. Pe de o part'e, ea cuprinde în tre a g a zidire,
iar pe de a ltă p arte ea consistă în în ze strare a tu tu ro r cu darul dragostei
lui Dum nezeu» U7. Sau, în altă p arte : «M întuirea este p ro p o v ă d u ită acum
ca pace în tre D um nezeu şi om, ca p ace în tre făpturile cereşfi şi oam eni,
ca pace în tre oam eni şi în su flete le lor» n s.
Ca lu cra re a M întuitorului, pacea este dar d u m n e zeiesc : «Potrivit
cu v estire a îngerilor, pacea a v e n it pe păm înt, ca dar dum nezeiesc, odată
cu N a şte rea D om nului n o stru Iisus H ristos. Ea a fost dată oam enilor ca
o bin ec u v în ta re, în chip de «bunăvoire» a unuia faţă de altul, în chip
de în ţeleg e re, de a ju to ra re şi de în fră ţire în tre ei» ,119.
A cest dar nu ro d e şte însă în lum e fără co n trib u ţia n oastră, căci
pacea, ca şi m întuirea, este o lu cra re sinergetică, este rod al c o n lu c ră­
rii om ului cu D um nezeu. Pacea este aşadar riu num ai dar dum nezeiesc,
ci şi m isiune a noastră, po ru n c ă dum nezeiască de îm plinit din parte a
n o astră . Astfel, M în tu ito ru l a pus păcii tem elie n ec lin tită p rin opera de
îm păcare pe care a realizat-o, «iar nouă ne-a dat .poruncă să îm plinim
şi noi, ca fii ai lui Dum nezeu, lu cra re a sa de înfăptuire, p ă s tra re şi în ­
tă rire a păcii în .fiinţa n o astră , în tre noi oam enii şi în tre to ate p o ­
poarele» 120.
Sînt n e în tre c u te p o v eţe le şi îndem nurile Prea F ericitului P ărinte
P atriarh Iustin re ferito a re la în d ato rire a n o astră de a fi făcători de pace.
A stfel de p o v eţe şi îndem nuri, tem einic m otivate biblic-teologic, nu lip ­
sesc din nici una d in tre p asto ra lele P rea F ericirii Sale, izvorîte fiind din
conştiinţa că «cea d intîi d ato rie a B isericii e s te ’ de a propovădui E van­
ghelia lui H ristos», care este «Evanghelia p ă c ii» 121. A stfel în cît — co n ­
clude P rea F ericirea Sa — «dacă B iserica n -a r p ropovădui şi nu s-ar
strădui p en tru re alizarea păcii, ea nu şi-ar îndeplini m isiunea ei sfîntă
în lum e. în făp tu ire a păcii şi u n irii oam enilor în tre ei, precum şi înfăp­
tu ire a păcii şi u nirii oam enilor cu Dum nezeu, ac ea sta este, sub un a n u ­
m it aspect, rostul B isericii pe păm înt» 122.

D esigur că ac ea stă p re zen ta re re flec tă num ai în m ică m ăsu ră con­

ţin u tu l teologic extrem de b o g at al celor aproape 30 de p a sto ra le la
N a şte rea Dom nului ale P rea F ericitu lu i’ P ărin te P atriarh Iustin.
A ceste p asto ra le, ne oferă, în prim ul rînd, analize aprofundate, de
în a ltă ţin u tă teologică, ale te x te lo r ev anghelice ca re re la teaz ă e v e n i­
m entul m în tu ito r al N a şte rii Dom nului. Profund cu noscător al lim bii o ri­
ginale a N oului T estam ent,' P rea F ericirea Sa sesizează sensul adînc al
tex telo r, d iscern e gîndul alc ătu ito rilo r lor, îm bogăţind astfel tabloul
venirii în lum e a Fiului lui D um nezeu cu detalii sem nificative. N um e­
117. Ib id em . .
118. P astorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1983, în «BOR» C il (1984), nr. 1—2, p. 12.
119. Pastorală Ia N a ştere a D o m n u lu i 1964, în «MMS» XL (1964), nr. 11— 12, p. 5o2.
120. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1966, în «MMS» XLII (1966), nr. 9— 12, p. 627.
'.21. Pastorală la N a ştere a D o m n u lu i 1980, în «BOR» X CIX (1981), n r. 1—2, p. 12.
122. Ibidem .
:\DRUM ĂRI PASTORALE 25 1

roase citate din Sfînta S criptură, din scrie rile S finţilor P ărinţi, din cîn ­
tările bisericeşti, precum şi v a ria te in form aţii din v iaţa poporului ales
sprijină d re ap ta în ţeleg e re a ac esto r tex te evanghelice.
în al doilea rînd, p a sto ra lele P rea F ericitului P ărinte P atriarh Iustin
cuprind pagini n eîn tre cu te de teologie a N oului T estam ent. în strîn să
iegătură cu evenim entul în tru p ării, ac este p asto ra le înfăţişează liniile
m ajore ale hristo lo g iei şi soteriologiei. Iisus H ristos, D um nezeu ad e v ă ra t
$i om ad e v ăra t, îm păcarea în H ristos, Iisus H ristos —: D om nul Păcii,
m întuirea ca pace, cin stirea S fintei F ecioare M aria ca N ă scăto are de
D um nezeu — ia tă num ai c îtev a d in tre tem ele teologice dez v o lta te în
aceste p astorale.
In al treilea rînd, este re m a rc ab ilă v a le n ţa ac tu alizato are a p a sto ­
ralelo r P rea F ericirii Sale. Pe de o p a rte , ele ne asociază la bucuria în ­
tregii făpturi p en tru p o g o rîre a în lum e a Fiului lui Dum nezeu, ne fac
să ne sim ţim de faţă în peştera din B etleem , să ne asociem spontan în ­
gerilor în cîn tarea lor de pream ărire, p ă s to rilo r şi m agilor în gestul de
a d o rare a P runcului dum nezeiesc. Pe de altă p arte, ele ne im plică în
ro stu rile în tru p ării, făcîndu-ne să sim ţim cu to a tă fiinţa că d e ş e rta ­
rea de s lav ă a Fiului lui D um nezeu prin v e n ire a sa în lum e s-a făcut
pentru noi. E xigenţele vieţii de u n ire cu H ristos ne privesc, deci, în
m odul cel m ai d irect şi nu ne putem su strag e chem ării de a actualiza
în noi şi în tre noi darul păcii ato tcu p rin z ăto are, care n e-a fost adus prin
sălăşlu ire a între noi a D om nului Păcii.
P rin astfel de re u şite de excepţie, p asto ra lele P rea F ericitului P ă­
rinte P atriarh Iustin, pe lingă îm plinirea rostului lor p asto ra l şi m isio­
nar, se adaugă la patrim oniul teologiei orto d o x e rom âne ca însem nate
lu cră ri biblic-teologice.
La an iv e rsare a a 75 de ani de' v iaţă ai P rea F ericirii Sale, cu re c u ­
n o ştin ţă şi cu d ra g o ste fiască ne unim gîn d u l cu al tu tu ro r dre p tc re -
dincioşilor creştini, rugind pe Dom nul şi M în tu ito ru l nostru Iisus H ristos
«să-l d ăru ia scă sfintelor sale Biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos,
în d elu n g at în zile, d rept în v ăţîn d cuvîntul a d e v ăru lu i său».
 *amveasfui-mciiRi ♦

PREA FERICITUL PĂRINTE PATRIARH IU ST IN

. LA 75 DE ANI

CONTRIBUŢII ALE PREA FERICITULUI P A T IilA îiti IUSTIN

LA STUDIUL BIBLIC AL NOULUI TESTAMENT
Pr. prof. C O N ST A N T IN CORNIŢESCU

Este îndeobşte cunoscut faptul că P rea F ericitul P ărinte P atriarh

Iustin, în ain te de a fi chem at la slujba arh ie re ască , a fost profesor de
N oul T estam ent la F acu ltate a de teologie din V arşovia, S uceava şi Bu­
cu reşti 1.
In v re m e a respectivă, pe lîn g ă ac tiv ita te a d id actică d esfăşu ra tă de
la catedră, a a v u t şi o b o g ată ac tiv ita te p ublicistică, iar cele m ai m ulte
din lu cră rile P rea F ericirii S ale aparţin, în m od firesc, dom eniului b i­
blic.
Lucrări de în altă ţin u tă ştiinţifică, ele aduc o contribuţie su b sta n ­
ţială la re zo lv area u nor problem e de in tro d u ce re biblică şi la dez v o l­
ta re a exegezei în general.
în cele ce u rm ează vom enum era aceste lucrări în ordinea lor cro ­
nologică, încercind să desprindem tră s ă tu rile esenţiale.
1. Sfînta S criptură şi in te rp re ta re a ei în opera S fîntului Ioan Hri-
so sio m '(în «Cartdela», C ernăuţi, 1942, p. 116— 238). Este o lu cra re densă
în care este p re z e n ta tă co n trib u ţia şcolii din A ntiohia, în special a Sfîn­
tului Ioan H risostom , la ex egeza S iintei Scripturi.
S fîntul Ioan H ristostom este co n sid erat de m ajo rita te a teologilor
d rept cel m ai m are in te rp re t al Sfintei Scripturi. N u num ai prin faptul
că a com entat ap roape în trea g a S fînta S criptură şi că volum ul operez
sale nrn este echivalat, d in tre scriitorii orientali, decît ds O rigen, ci >şi
p rin aceea că a folosit cele m ai bune priqcipii de- in te rp re ta ră şi a apro­
fu n d a t ca puţini alţii sensul Sfintei Scripturi. O pera lui a fost folosită
ca etalon, în epoca patristică, p en tru cei ce s-au încum etat să înţeleagă
şi să explice şi a lto ra cu v in tu l Sfintei S cripturi.
1. Pr. prof, Io an R ăm u rean u , Proi. Dr. lu siin M o isescu, în «Studii T eo lo g ice
Z.Z : —e 1982. p. 36—B9.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI

Era, deci, firesc ca P rea F ericitul P ărin te P atriarh, p urcezînd la in-

erp re ta re a Sfintei. S cripturi, să p o rn e ască de la izvoare, să studieze şi
să d esprindă principii în prim ul rîn d din opera corifeului ex egeţilor.
L ucrarea Prea F ericirii Sala se p rezintă ca un ghid deosebit de preţios,
ca un autentic tra ta t de erm ineutică biblică, în tem eiat, deci, pe afirm a­
ţiile celui m ai m are in terp ret a l 1 Sfintei S cripturi, Sfîntul Ioan G ură de
Aur.
L ucrarea se îm parte în două p ărţi : în prim a p arte se ex pune «Con­
cepţia Sfîntului Ioan H risostom despre Sfîntă Scriptură» şi vorbeşteK d es­
pre :
a) Izvoarele re v elaţiei divine ;
b) R aportul d in tre V echilii şi N oul T e s ta m e n t;
c) Inscripţia Sfintei S cripturi ;
d) C onsecinţele in sp iraţiei divine ;
In parte a a doua se tra te a z ă d espre « In terp reta rea Sfinteis Scripturi
după Sfîntul Ioan H ristostom » şi se v o rb e şte despre :
a) M ijloacele de in te rp re ta re ;
b) S ensurile Sfintei S cripturi ;
o) Folosul citirii Sfintei Scripturi.
L ucrarea are, deci, două p ărţi : una cu cuprins teoretic, în care este
lim pezită problem a fundam entală de cred in ţă a re v elaţiei, iar p arte a a
doua cu cuprins practic, în care sînt expuse norm ele propriu-zise ale
in terp retării.
A stfel, vorbind despre R evelaţie, în lu cra re se precizează că în afară
de re v e la ţia n atu rală, m ijlo c ită prin interm ediul raţiunii, cu care om ul
a fost în ze strat încă de la creaţie., o a m e n ilo r'li s-a făcut cunoscută voia
lui D um nezeu şi pe cale s u p ra n atu rală . L egea m orală n atu rală, în to v ă ­
ră ş ită de dobînclirea cu noştinţelor despre «Efamnezeu prin m ijlocirea
creaturilor, în tr-u n cuvînt re v e la ţia n atu ra lă, a fost u rm ată de îm p ăr­
tă şire a a d e v ăru rilo r divine pe cale s u p ra n atu rală . A stfel, trăind- în v ir­
tute, aşa cum poruncise glasul conştiinţei şi tinzînd către D um nezeu, pe
care-L cu noşteau prin m ijlo c irea creatu rilo r, oam enii s-au a ră ta t v re d ­
nici să dobândească cunoştinţe m ai în alte şi m ai clare d espre D um ne­
zeu şi despre lum e prin com unicarea lor d irec tă cu Dum nezeu. C erce-
tîn d cugetele oam enilor şi găsindu-le curate, D um nezeu a g ră it cu ei
în m ed direct, cob orîndu-se la p u tere a lor de a-L înţelege» 2.
In tre cele două părţi a lc ătu ito a re ale Sfintei Scripturi, în tre V e ­
chiul şi N oul T estam ent este un acord desă v îrşit, p en tru ca prin am în-
două v o rb e şte acelaşi Duh Sfînt. N um ai că «Legea V eche îşi în d rea p tă
p rivirile că tre rodul păcatului, iar N oul T estam ent u rm ăreşte d is tru ­
gerea rădăcinii păcatului. A-vînd în ' v e d e re ac elaşi păcat, legea v eche
osîndeşte efectele ’ui, în tim p ce legea n o u ă se în d rea p tă îm p o triv a n a ş ­
terii lui. A stfel privit, N oul-T estam ent nu ap a re ca opus V echiului T es­
tam ent, deo a rec e el nu face decît să-i plinească lipsurile, să p erfec­
ţioneze şi să precizeze în v ă ţă tu rile re v e la te în vechim e» 3.
Sub ra p o rtu l form ei, Legea V eche se deosebeşte şi ne apare in ­
ferioară în ra p o rt cu legea cea nouă. A cest aspect se explică prin faptul
2. Prof. Iu stin M oisescu, S iîn la Scrip tu ră ?j‘ in te rp re ta re a ei in opera S iin tu lu i
Ioan H risostom , în «C andriii», 1942, p. 135. 3. Ib idem , p. 144.
254 BISERICA ORTODOXA ROMANĂ

că «Legea V echiului T esta m e n t a fost scrisă în tr-u n anum e timp, p e n ­

tru oam eni cu m e n talitate şi cu felul de v ia ţă cu to tu l deo se b ite de
cei cărora se adresea ză N oul Testam ent... (în ac est caz), în v ă ţă tu ra d i­
vin ă desc o p erită în m od tre p ta t oam enilor nu treb u ie ju d e c a tă în r a ­
po rt cu p erfec ţiu n e a veşnic a c ee aşi a lui D um nezeu, şi cu dez v o lta rea
g ra d ată a neam ului om enesc» 4.
«A u to ritatea suprem ă a Sfintei S cripturi se în tem eiază pe faptul că
ea cuprinde ad e v ăru ri dum nezeieşti, scrise de oam eni aleşi de D um ne­
zeu, sub direc ta inspiraţie a D uhului Sfînt» 5.
A u fost in sp irate «nu num ai în v ă ţă tu rile dogm atice şi m orale, ci
în gen e ral to t ce e x istă în cuprinsul Sfintei Scripturi» 6. Nu, însă, în
sensul u nei inspiraţii verb ale 1.
în procesul in sp iraţiei divine, perso an a aghiografului nu este a n ih i­
lată, aghiograful nu dev in e u n in stru m en t pasiv 8, ci îşi m enţine to ate
fa cu ltăţile sale sp iritu ale 9, care sînt lum inate, călăuzite şi fe rite de g re ­
ş e a lă de h aru l S fîntului Duh p en tru prim irea şi tran sm itere a a d e v ă ru ­
rilo r divine M. A şa se explică deosebirile form ale d in tre c ă rţile Sfintei
Scripturi. «Sfinţii autori, p en tru pro p o v ă d u irea acestor ad e v ăru ri (a ad e ­
văru rilo r com unicate lor prin inspiraţie), s-au folosit, p o triv it cu tem ­
peram entul, treb u in ţele şi cu n o ştin ţele fiec ăru ia sau ale c itito rilo r lor,
de cu n o ştin ţele lor gram atice, stilistice, lite rare, istorice, geografice,
cronologice, etc. T oate a c estea nu constituie decît cadrul m ateria l al
S fintei S cripturi şi ap a rţin în întregim e autorului inspirat. F iecare scrii­
tor a p u tu t alege faptele istorice, cu n o ştin ţele geografice, d ate le cro­
nologice, form ele gra m a tic ale pe care le socotea m ai potrivite, în d e o ­
sebi p en tru cititori, spre a p u tea p ropovădui a d e v ăru rile re lig io ase la
a căror ju s tă p re ciza re în ac este form e ex te rn e a v eg h e at D uhul Sfînt» u .
R eferindu-se la acest aspect, Sf. Ioan H risostom spunea : «După
cum în tr-o liră sînt coarde d eo seb ite, acordul însă este unul, to t aşa şi
în grupul A postolilor, p erso an ele sînt diferite, în v ăţătu ra , însă, este
una, deo a rec e şi lu cră to ru l este unul : D uhul Sfînt ca re pune în m işcare
sufletele» 12.
P artea a doua a lucrării, a d e v ă ra t tra ta t de erm ineutică biblică, e x ­
pune norm ele de in terp retare şi sen su rile pe care le poate av e a textul
Sfintei Scripturi. în prim ul rînd se subliniază co ntactul direct şi perm a­
n en t cu tex tu l Sfintei Scripturi, desfătare a zilnică cu lec tu ra ei. «Plă­
cută este o cîm pie cu flori, un paradis», spunea S fîntul Ioan H risostom ,
«dar cu m ult m ai plăc u t este a citi Sfintele Scripturi. .A colo sînt flori
ca re se veşteje sc, aici s în t idei ca re înfloresc ; acolo un zefir care suflă,
aici a d ie re a D uhului S fîn t; acolo sîn t spini, care o îm prejm uiesc, aici
pronia lui D um nezeu şade la tem elie.; acolo g reierii cîntă, aici profeţii
g lăsuiesc ; acolo p lăc ere din p rivire, aici folos din citire. P aradisul este
în tr-u n singur loc, iar S cripturile sînt p re tu tin d en i în lum e ; paradisul
este supus schim bărilor vrem ii, iar S cripturile — atît iarn a cît şi v ara
— sint îm podobite cti frunze şi pline de roade» 13.
4. Ibid em , p. 145. 5. Ib id em , p. 148. 6. Ibidem , p. 152.
7. Ibid em , p. 159. 8. Ib id em , p: 153, 154. 9. Ib id em , p. 155.
10. Ib id em , p. 156 şi 170. 11. Ib id em , p. 158.
11. C u v jn t de laudă in c in stea m a rtiru lu i Ig n a tie, iu «P.G.», 50, 588.
O r 'Iia d esp re E uiropiu, in «P.G.», 52, 395—397.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 255

In rîndul al doilea, este aşe zată p re g ătirea m o rală şi in telec tu a lă

a exegetului, cu răţia vieţii, ru g ă ciu n ea 14 şi d o bîndirea cu n o ştin ţelo r n e ­
ce sare despre faptele ce treb u ie a fi in te rp re ta te . F iindcă «pentru a p re ­
ciza ideea unui tex t din S fînta S criptură, sim pla citire nu este sufici­
entă. De m ulte ori, aflarea sensului este în g reu ia tă de n ec u n o aşterea
m otivelor care au d eterm in at pe a u to r să facă o afirm aţie, ori a scopu­
lui pe care el l-a u rm ărit scriind o carte. Lipsa de inform aţii asu p ra c e ­
lor d in tîi cititori, n e c u n o aşterea tim pului şi locului în ca re a fost scrisă
o carte, precum şi a c a rac teristicilo r şi a ten d in ţelo r fiecărei scrieri oferă
nu ra reo ri m ari d ificultăţi în 'p re ciza rea ad e v ăra tu lu i sens al fiecărui
te x t inspirat» 1S.
în rîndul ,al treilea, se spune că in terp retu l treb u ie să aibă în v e ­
dere con te x tu l în care este în ca d rat un fapt şi locurile p aralele. In caz
contrar, trunchind tex tu l, se p o ate a ju n g e la concluzii s trăin e de spi­
ritu l Sfintei S cripturi. «Nu este de ajuns — spune Sf. Ioan H ristostom —
să zicem că (un cuvînt) o afirm aţie se află scrisă în S crip tu ră (şi în
co n tin u are să o in terp retăm sep a rat de context), ci treb u ie să citim to t
şirul ideilor, căci dacă vom în treru p e co n tin u itatea şi le g ă tu ra d intre
ele, v o r lua n aştere m ulte în v ă ţă tu ri greşite. P en tru că, de exem plu, în
S criptură este scris că nu este D um nezeu (Ps., 14, 1)... (Nu p e n tru că
nu este Dum nezeu, ci p en tru că a zis cel neb u n în inim a sa : «nu este
Dum nezeu») 16.
în al p atru le a rînd, in terp retu l Sfintei S cripturi treb u ie să aib ă în
v ed e re in te rp re ta re a trad iţio n ală, n orm a de cred in ţă a Bisericii. S fîntul
Ioan H risostom ţin e să a rate de m ulte ori că exp lica ţiile sale sîn t în
acord cu cele transm ise de înaintaşii săi, pe cale scrisă, ori pe cale
o ra lă 17. în sfîrşit, ex e g etu l nu treb u ie să n eg lijeze critica tex telo r. In
ac ea stă privinţă, to t S fîntul Ioan H risostom p o ate fi lu at ca exem plu.
«In om iliile sale el nu ev ită u nele problem e de critică te x tu ală , dacă
lăm u rire a lor co ntribuie la p re ciza rea în ţelesu lu i unui text, ori la com ­
b ate rea unei erezii» 18.
In d ecursul istoriei, Sfînta S criptură n-a fost in te rp re ta tă de to ţi la
fel, ci unii au in te rp re ta t-o ‘ în sens strict literal, alţii s trict alegoric,
aju n g în d u -se un eo ri la ex a g eră ri. Sfîntul Ioan H risostom ţine calea de
m ijloc : re sp ectă is to ricitatea faptelor re la ta te de S criptură şi v ed e u n e ­
ori în ele sensuri m ai înalte, re feriri la stări de viaţă- superioare, ori
Ia fapte v iitoare. După in te rp re ta re a hrisostom ică, tex tu lu i Sfintei S crip­
turi îi putem da u rm ăto a rele s e n s u r i:
a) Sensul lite ral (istoric sau gram atical). Este sensul pe care îl au
cu v in tele în v o rb ire a obişnuită, sensul istoric al faptelor. Sfîntul Ioan
H risostom in terp reteaz ă S fîn ta -S crip tu ră îndeosebi în sens literal, fiind
convins că afirm aţiile S cripturii se întem eiază pe fapte re ale 19.
b) S ensul anagogic. Este sensul su p erio r d at unui fapt, ideea în altă
de ordin m oral sau eshatologic pe care o d esprinde in terp retu l d intr-un
14. Prof. Iu stin M oisescu, op. cit., p. 187— 189.
15. Ibidem , p. 193.
16. O m ilia X , 23 Ia Ierem ia, în «P.G.s>, 56, 1 5 6 -1 5 7 .
17. Prof. Iu stin M oisescu, op. cit., p. 196.
18. Ib idem , p. 197.
19. Ibidem , p. 206.
256 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

anum it fapt. Sensul anagogic nu este un sens nou, d iferit de cel istoric,
ci o ex tin d ere a ideii ex isten te la alta s u p e r io a ră ; sensul anagogic
nu exclude, ci p re supune sensul l i te r a l 20. Sf. Ioan H risostom spune :
«îndem nul pe care n e în c e ta t îl adresez d ragostei v o astre îl fac şi a s ­
tăzi şi v ă sfătuiesc : să nu p arcu rg e ţi cuvintele la întîm plare, ci sa c e r­
ce taţi ideile. D acă cineva se o preşte num ai asu p ra cu v in telo r şi nu c e r­
cetează nim ic m ai m ult decît cele scrise, m ulte g re şeli v a săvîrşi» 21. El
p recizează d eo se b irea d in tre sensul lite ral şi cel anagogic în C om en­
ta riu l său la Psalm ul 110,. vers. 9 : «Domnul a trim is izbăvire poporului
său», zice, se re feră la lib e rta te a iudeilor ; în m od anagogic, însă, se
re feră la aceea a în treg ii lumi» 22.
c) Sensul tipic. Este sensul p refigurativ, în su şirea u n o r evenim ente,
fiinţe sau lucruri de a pre fig u ra evenim ente, fiinţe sau lucruri viitoare.
Din însăşi definiţia lui se în ţeleg e că nu exclude, ci pre su p u n e faptul
istoric. Sfîntul Ioan Hristo'stom g ăse şte că m ulte fapte «nu s-au p e tre ­
cut la întîm plare... nici nu au a v u t loc după rîn d u iala legilor n a tu ­
rale» 23, că Adam, Noe, M oise, corabia, Legea veche, jertfele, M ielul
pascal, etc., pre fig u rea ză pe M în tu ito ru l şi Legea cea n o u ă cu in stitu ­
ţiile e i 24.
d) S ensul alegoric. Este sensul care face ab stra cţie de faptul isto ­
ric. Sfîntul Ioan H ristostom rtu este îm potriva unei astfel de in te rp re ­
tări a S fintei Scripturi, în să o ap lică foarte ra r şi num ai te x telo r poetice
şi unor tex te profetice 25.
2. O rig in alitatea p arab o lelo r M întuitorului, R îm nicu-Vîlcii, 1945 (ex­
tras din «C andela», 1944— 1945).
în a in te de a in te rp re ta u n text, este lucru firesc să se ştie în p ri­
m ul rînd d ac ă tex tu l re sp ectiv este autentic, în al doilea rînd, dacă
re p rez in tă g aran ţia originalităţii. P entru că o 'afirm aţie îm prum utată,
ca orice lu cru de îm prum ut, aduce o glorie efem eră, pe care tim pul o
risipeşte.
Se ş tie că în secolul trec u t a fost pusă la îndoială au te n tic ita te a ce­
lor m ai m ulte că rţi ale S fintei S cripturi şi cu atît m ai m ult o rig in ali­
ta te a lor. De com pilaţie au fost acuzate în prim ul rînd p arab o lele M în-
tuitorului, cu atît m ai m ult cu cît o b u n ă p a r te a în v ăţătu rii sale este
co n c en tra tă în ele.
S-a zis că M în tu ito ru l ar fi fost in flu en ţat îndeosebi de gîndirea
b u d istă şi de cea ra b in ic ă şi că p arab o lele sale nu ar fi decît n işte imi-
taţiu n i servile, îm prum utate din p atrim oniul religios al acestora.
S tudiul P rea F ericitului P ărin te P atriarh v en e a să dem onstreze co n ­
trariul, să a rate tocm ai o rig in alitatea de fond $i form ă a a c e s to r, opere
20. Ibidem., p. 214.
21. D espre m ilă şi ju d e ca tă , în «P.G.», 48, 769.
22. E xp u n e re Ia Ps. 111, în «P.G.», 55, 289.
23. O m ilia 62 Ia Fac., «P.G.», 54, 535.
24. Prof. Iu stin M o isescu, op. cit., p. 222—226.
25. Ibid em , p. 2 1 7 - 218.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 257

iite rare fără egal, care sînt p arabolele M întuitorului. De altfel, acest
a devăr l-a exprim at M întuitorul. însuşi, cînd a zis : «Nim eni nu pune
un p etec de po stav nou la o h ain ă v ec h e ; p en tru că şi-ar lua um plu­
tura din h ain ă şi ru p tu ra ar fi m ai rea. N ici nu pun oam enii vin nou
în burdufuri v echi ; astfel, burdufurile plesnesc, vinul se v a rs ă şi b u r­
dufurile se p răpădesc ; ci vin u l nou îl pun în burdufuri noi şi se p ă s ­
trea ză îm preună» (M atei 9, 16— 17).
S înt puse p aralel pe două coloane parab o la sem ănătorului (M atei
13, 3—9), a ta lan tilo r (M atei 25, 14—3 6 ; Luca 19, 11—26), a d a to rn i­
cului nem ilos (M atei 18, 23—-35), a m ă rg ă ritaru lu i de m are p re ţ (M atei
13, 40—45), a năvodului aru n cat în m are (M atei 13, 47—50), a sm ochi­
nului n ero d ito r (Luca 13, 6 —9) şi p a rab o la lu c ră to rilo r viei (M atei 20,
1— 16), cu p arab o lele din lite ra tu ra rabinică şi cea budistă, din care s-a
zis că s-ar fi in sp irat M întuitorul, se an a liz eaz ă cuprinsul lor şi se arată
a tît elem entele com une, cît şi deo se b irea de form ă şi de fond.
Din ex p u n e rea făcută se pot trag e u rm ăto a rele co n c lu zii:
a) M etoda de a vorbi în p arab o le nu ap a rţin e exclusiv M în tu ito ru ­
lui H ristos. P arabolele ev anghelice pot fi socotite ca alcătuind un gen
de v o rb ire propriu M întuitorului, num ai în sensul că prin fondul lor
d octrinar ca şi prin form a lor n e în tre c u tă în frum useţe se p re zin tă ca
opere d esă v îrşite , dem ne de înălţim ea divinului creator.
Cu m ultă vrem e înainte de epoca creştină, în ţelep ţi ca Solom on,
profeţi ca N a ta n şi Isaia au a lc ătu it parab o le frum oase (Eccl., 9, 14— 16 ;
II Regi 12, 1—7 ; Iseia 28, 23—29 ş.a.). N u era s trăin ă de v o rb ire a în
parabole nici lite ra tu ra re lig io asă a vec h ilo r p o poare orientale. O rig i­
nea p arab o lelo r pierzîndu-se în adîncul v e a cu rilo r trec u te, treb u ie că u ­
ta tă în do rin ţa de to td eau n a a oam enilor de a exprim a noţiu n ile ab s­
trac te prin m ijloace concrete, de a lăm uri o idee înaltă cu aju to ru l unui
fapt sensibil, de a propovădui o în v ă ţă tu ră prin interm ediul unei isto ­
rioare. M în tu ito ru l H ristos nu a făcut altce v a d ec ît să se adapteze ce­
rinţelor a s c u ltă to rilo r săi 26. .
b) în tr-a d ev ăr, p arab o lele M întu ito ru lu i şi parab o lele rabinice au
unele elem ente com une. Se v o rb e şte d esp re ogoare, plante, agricultori,
u n eltele folosite de ei, m unca sav irşită, de m are, de peşti, p escari, n ă ­
vod, p ietre preţioase, se folosesc d iferite im agini, m axim e etc. Insă fap­
tul de a folosi în parabole elem ente com une este explicabil. In prim ul
rînd se explică prin aceea că condiţiile com une de v iaţă au d eterm in at
pe M în tu ito ru l şi pe rabini să-şi îm brace în v ă ţă tu ra în cu v in te şi figuri
de stil ase m ă n ăto are ; în rîndul al doilea, se p oate spune că u n ele m a­
xim e şi sentinţe create de poporul e v re u în d ecursul v e a cu rilo r au in s­
p irat atît pe rabini, cît şi pe M întuitorul, num ai că M în tu ito ru l le-a dat
o în că rcă tu ră no u ă de c o n ţin u t; în rîn d u l al treilea , faptul de a folosi
elem ente com une se explică prin ac ee a că a tît M în tu ito ru l cît şi r a ­
binii au a v u t su rsă com ună de in sp iraţie V echiul T estam ent.
c) însă, ideile şi în lăn ţu irea lor din p arab o lele M întu ito ru lu i şi cele
m en ţio n ate m ai înainte sînt absolut diferite,. Pe cînd parab o lele rdbi-
nice subliniază lucruri obişnuite în tîln ite aici pe păm înt : v ia ţa m orală,
26. Prof. Iu stin M oisescu, O rig in a lita tea 'parabolelor M în tu ito ru lu i, p. 4—5.
 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

dre p ta tea, parabolele M întuitorului în alţă cugetele "asc u ltăto rilo r săi
că tre cer, că tre D um nezeu, m întuire, v iaţa v iito a re etc. 27.
d) T rebuie re ţin u t şi faptul că cele m ai vechi docum ente lite rare
ale rabinilor date ază abia din prim a ju m ătate a secolului al doilea după
Hristos. şi că u nele d in tre ele au fost influenţate chiar şi în form ă de
p arab o lele M întuitorului 28.
e) R eferitor la parabolele budiste, cu care sînt com parate de obi­
cei parabolele M întuitorului, reţinem că cuprind idei s trăin e E vanghe­
liei, — cum este cea a m etem psihozei, — iar u n ele sînt p o sterio a re ce­
lor ev a n g h elice 29.
3. A ctivitatea Sfîntului A postol Pavel în Atena (Fapte 17, 16—34),
Iaşi, 1946. t
în epoca apostolică, A ten a continua să rep rezin te centrul culturii
şi filozofiei antice şi locul de d e o se b ită cinstire a m ulţim ii zeilor care
alc ătu iau bogatul pan te o n grecesc. Este ad e v ăra t, nu m ai erau în floare
sistem ele filozofice ale lui P laton şi A ristotel, însă se n ăsc u seră altele
noi : cel stoic şi cel epicureic, iar p an teonului i se fnai adăugase o sta­
tuie : statu ia zeului necunoscut. A ten a era sim bolul păgînism ului antic.
Sfîntul apostol P avel, apostolul neam urilor, acela care se consi­
d era d ator să facă cunoscut tu tu ro r E vanghelia lui H ristos, soseşte, în
sfîrşit şi aici, pen tru ca păgînism ul să fie înfrînt în. chiar centrul lui.
Din B ereea, A postolul a v en it la A tena. «Şi pe cînd aştepta... pe Sila
şi pe Tim otei, i se în tă rită duhul la v ed e re a acestei ce tăţi pline de idoli,
în sinagogă s tătea de v o rb ă cu iudeii..., iar în piaţă s tătea de v o rb ă în
fiecare zi cu aceia pe care îi întîlnea. Unii dintre filozofii epicurieni
şi stoici au in trat în v o rb ă cu el. Şi unii ziceau : «Ce v re a să spună
p ala v rag iu l ac esta ?» A lţii cînd l-au auzit că v esteşte pe Iisus şi în ­
v ierea, ziceau : «Pare că v esteşte nişte dum nezei străini». A tunci, pu-
nînd m îna pe el, l-au dus în A reopag şi au zis : «Putem să ştim care
este ac ea stă în v ă ţă tu ră no u ă pe ca re o v esteşti tU ? P entru că ne aduci
c eva ciudat la auz. Am v re a dar să ştim ce v re a să zică aceasta...».
Iar P avel, stînd în m ijlocul A reopagului, a zis : «Bărbaţi atenieni ! în
to ate p rivinţele v ă găsesc foarte religioşi... am d escoperit chiar un a l­
tar, pe care este s c r is : «D um nezeului celui necunoscut». Ei bine, ceea
ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, ac ee a v ă vestesc eu. Dum nezeu... a
făcut lum ea şi tot ce este în ea... în-El trăim , ne m işcăm şi sîntem , după
cum au zis şi unii din poeţii vo ştri : S întem din neam ul lui... Iar cînd
au auzit ei de în v iere a m orţilor, unii îşi b ate au joc, iar alţii au zis :
«Despre aceste lucruri te vom asculta altădată» (Fapte 17, 16— 34).
P artea întîi a lu crării (p. 1—65)' este un v alo ro s capitol de istorie
a culturii şi filozofiei greceşti, foarte nec esar p en tru a în ţeleg e am bianţa
şi u rm ările cu v în tării S fîntului apostol P avel în A reopag.
în parte a a doua a lu cră rii (p. 66— 196) se analizează din punct de
ved e re filologic şi do ctrin a r cuprinsul predicii Sfîntului apostol Pavel,
făcîndu-se corecturi ale u nor in te rp re tă ri gre şite ale textului.
27. Ib id em , p. 43— 45.
28. Ib id em , p. 45-^16.
29. Ib id e m , p. 18.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI

a) R eferitor la cuvîntul de b atjo c u ră 07^ 1*0X670? cu care filozofii

A tenei îl ca rac terize az ă pe A postolul P avel, se p re cize ază că ac est t e r ­
m en nu treb u ie trad u s prin «sem ănător de cuvinte» (aşa cum greşit este
re d at în v ersiu n ile latin e ale N oului T estam ent, ca de exem plu : în V u l­
g ata p rin sem iniverbius, iar în scrie rile Fer. A ugustin, C assiodor şi Beda
V enerabilis p rin sem inator verborum ), ci prin flecar, pala v rag iu sau
lim but. A c eastă trad u c ere este ju s tific a tă prin faptul că term enul oicsp-
1*0X670? provine de la verb u l ooXXe^eiv = a culege, a aduna, a strînge
şi su b stan tiv u l arcepfj.a — săm înţă. A ten ie n ii în ţeleg e au prin o-rcîpiioXofoi
p ăsă rele le mici, care se h ră n esc cu sem inţe, spre d eosebire de p ăsările
de p ra d ă care se h ră n esc cu ca rn ea anim alelor răpite. P rin ex tensiune
asupra oam enilor, 31^ 1*0X6701 erau num iţi ce rşeto rii care tră ia u adu-
nînd de la alţii cele nec esare p en tru h ra n a lor. In ordine m orală, oitsp-
(J.0X0701 erau num iţi şi oam enii care îşi p ierd e au vrem ea în ag o ra a te ­
n iană strîngînd de p re tu tin d en i -glume, zicători, v orbe re le sau bune,
destul de cunoscute, dar pe care le tran sm itea u apoi şi altora.
Or, în m îndria lor, filozofii A tenei au calificat cu d ispreţ pe A p o s­
tolul P avel drept 01^ 1*0X070?, adică p ala v rag iu 3(>.
b) R eferitor la afirm aţia : «Şi punînd m îna pe el l-au dus în ain tea
A reo pagului» se face p re ciza rea că term enul âiuXa66|*evoi (de la v erb u l
eiciXa(j.6âvîo&ai) conţine n o ţiu n ea de vio len ţă. A postolul P avel n-a fost
in v ita t ci a fost dus cu forţa în A reopag, spre a fi ju d ec at, ca unul care
in tro d u cea zei noi în c e tate şi să v îrşe a o crim ă de im pietate 31.
c) In le g ă tu ră cu afirm aţia A postolului P avel că pre d ic ă pe Dum ­
nezeu cel necunoscut, a cărui s tatu ie o văzuse la A tena, se p recizează
că acesta nu p u tea fi identificat cu Iahve, cu D um nezeu cel prea înalt
(o u^ iotoî 0s6?), a d o rat cîndva la A tena, cu zeul A m en ori cu zeii
m isterelor. Toţi aceştia erau cunoscuţi la A tena. Se p are că statu ia re s ­
p ec tiv ă fusese ridicată, aşa cum spune Işidor P elusiotul, cu ocazia unei
epidem ii de cium ă la A tena. Cu acea ocazie s-au adus je rtfe tu tu ro r
.zeilor cunoscuţi, în să efortul a fost zadarnic. în ţeleg în d locuitorii c e tă ­
ţii că probabil e x istă un oareca re zeu, pe ca re l-au lăsat n e v e n e ra t şi
care a trim is cium a, au co n stru it un altar pe care au pus inscripţia
’^ vwotu) 0 s 5 “ . A ducînd jertfe în ain tea acestui a ltar se zice că a în ­
ce tat c iu m a 32.
d) R eferitor la cu v in tele A postolului P avel «Pentru că în El trăim ,
ne m işcăm şi sîntem , cum a spus chiar unul d in tre poeţii voştri», se
p recizează că deşi- cuvintele sîn t p re lu a te d in tr-o scrie re profană, în
gura A postolului ele nu au co n ţin u t panteist, ci a u te n tic creştin. C ele
trei v o rb e indică v iaţa sub to ate asp e ctele ei : C?/v se re feră la v iaţă
în general, com ună tu tu ro r fiinţelor corporale, c reate de D um nezeu:
plante, anim ale şi oam eni care se nasc, cresc şi m or ; xiveîo&ai indică
v iaţa fiinţelor ca re se m işcă din tr-u n loc în altul pe păm înt : anim ale
şi oam eni ; sTvai se re feră la v iaţa fiin ţelo r în sufleţite, indică v iaţa sp i­
ritu a lă a celei m ai d esă v îrşite c reatu ri de pe păm înt, om ul, al cărui
suflet este nem uritor.
30. Prof. Iu stin M o isescu, A c tiv ita te a SI. a p o sto l P avel în A te n a , Iaşi, 1946, p.
82— 85.
31. Ibidem , p. 98 —107. 32. Ib id em , p. 136— 142.
 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

Ideea p ro p o v ă d u ită de A postol este în întregim e creştină : d ep e n ­

d enţa de D um nezeu a tu tu ro r făpturilor, îndeosebi a o m u lu i33.
e) în sfirşit, în le g ă tu ră cu afirm aţia «din neam ul lui D um nezeu
sîntem » se precizează că ac esta este bine re d at de Sfîntul Ioan G ură de
Aur, care zice : «acela (A ratus) a v o rb it despre Zeus, iar acesta (P a­
vel) se re feră la creator, nu zicînd ca acesta este identic cu acela, D oam ­
ne fereşte, c» num ai aplicînd la ac esta cele zise despre acela...». A zis
că noi sîntem neam al lui D um nezeu, adică fam iliari, foarte apropiaţi,
sau, cum ar spune cineva, locuitori ală tu ri de El, vecini»
4. Ierarhia bisericească în epoca apostolică, C raiova, 1955.
Este cu noscut faptul că în secolul tre c u t unii teologi au pus la în ­
doială originea apostolică şi a te sta re a scrip tu ristică a ie ra rh iei b iseri­
ceşti, susţin în d că trep te le a doua şi a tre ia ale ac esteia sînt p o ste ri­
oare epocii apostolice, iar com unităţile prim are au fost în cre d in ţa te de
A postoli, spre conducere, b ătrin ilo r, care în afară de în ţelep c iu n e a acu­
m ulată în tim pul v ieţii şi de o v ia ţă m o rală ireproşabilă, nu se d eo se­
b ea u cu nim ic de creştinii de rînd.
S tudiul P rea F ericitului P ărin te P atriarh d em onstrează că cele trei
trep te ale iera rh iei b iseric eşti s în t ate sta te în N cul T estam ent şi arată
to to d a tă funcţiile pe care fiec are tre a p tă era chem ată să le în d eplinească
în Biserică. A stfel, se p recizează u rm ăto a rele :
a) B iserica p rim ară este alc ă tu ită din tre i categorii de oam eni : din
«Apostoli», c ă ro ra Ii se în cre d in ţa se d irect de M în tu ito ru l m andatul
de a face cunoscută' în treg ii lum i în v ă ţă tu ra sa f din „irpsaSikîpoi11 adică
din s lu jito rii bisericeşti din ce le trei trep te ale ie ra rh iei b iseric eşti şi
din «fraţii», adică din ceilalţi credincioşi 35.
b) P en tru no ţiu n ea de s lu jito r bisericesc nu se foloseşte term enul
•ispeoS şi âpxuspsuS. A cest lu cru este explicat prin faptul că pfin acest
term en erau desem naţi p reoţii p ăg în i şi pre o ţii Legii V echiului T esta­
m ent, iar prim ii creştini, p en tru a nu se face confuzie în tre ac eştia şi
p reoţii lor, i-au num it cu alt num e 3C.
S înt a te sta te scripturistic to a te cele trei trepte ale ierarhiei' b ise ri­
ceşti de diacon, de pre o t şi de episcop, după ce în p re alab il se p re ­
zintă sensul terp ie n u lu i re sp ectiv în lite ra tu ra greacă şi în V echiul T es­
tam ent. A stfel, în leg ă tu ră cu p rim a trea p tă, trea p ta diaconatului, se fac
urm ăto a rele p recizări : diaconii fac parte din ierarhie şi în ac ea stă tre a p ­
tă sînt introduşi prin hirotonie. Deşi la început slu je au la m ese, această
s lu jire avea ca rac ter religios, s£ făcea la agape ce a v e au loc oarecum
în cadru liturgic şi nu p u te a fi îm plinită de sim plii credincioşi. Pericopa
de la F apte 6 , 1— 6 nu re la teaz ă a le g ere a prim ilor diaconi. Cei şapte
b ărb aţi am intiţi în ac est te x t sînt cei dintîi diaconi a căror hirotonie
este p om enită în N oul T estam ent, dar ei nu trebui-e socotiţi cei dintîi
diaconi din B iserica c reştin ă 37.
33 Ibid em , p. 173.
34, Ib id em , p. 177.
Prof. Iu stin M oisescu, iera rh ia b isericească, p. 12— 15.
36. Ibid em . p. 9^-10.
37. Ibid em , p. 20—21.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI' 261

R eferito r la Febe, diaconiţa din C henhrea, se p re cize ază că n-a fă ­

cut p a rte din ie ra rh ia bisericească ; că fem eile erau num ite diaconiţe
in sensul de a ju tă to a re în lu cra re a de ca teh izare, la botezul fem eilor,
la în g rijirea bolnavelor, orfanelor etc 38.
c) In N oul T estam ent se în treb u in ţea ză p en tru d esem narea s lu jito ­
rilor bisericeşti, în general, term enul de tzpsaduzspoi.
în le g ă tu ră cu acest term en, sînt de re ţin u t tre i aspecte :
1 ) In N oul T estam ent nu sînt desem naţi prin acest term e n bătrinii.
simpli, oam enii în ain taţi în v îrstă. in tr-a d e v ă r, sensul prim ar al acestui
term en (ad jectiv u l icpso^u?, la com parativ lipsoSuispo?) este de «mai în
-vîrstă, bătrîn». B ar, atît în lite ra tu ra clasică greacă, cît şi în scrierile
V echiului T estafnent, «noţiunea de b ă trîn a fost îm p ere ch ea tă cu ac ee a
de cîrm uitor. Cu tim pul, în ţelesu l cel nou, a d ă u g at la în sem n area e ti­
m ologică aju n g e să predom ine în sfera acestei noţiuni, irpeaSu-ispoi
fiind n um iţi nu cei în ain taţi în v îrstă, ci conducătorii. P entru ex p rim a­
re a n oţiunii de b ătrîn, în to ate v re m u rile grecii au folosit în prim ul rînd
cu v in tu l Ţepwv» 39.
2) Prin term e n u l «presbiteri» sîn t desem naţi to ţi aceia care ap a rţin
ie ra rh iei bisericeşti. R elatînd d esfăşu ra rea S inodului A postolic din Ie ru ­
salim , S fîntul ev a n g h elist Luca (în F apte 15) spune, p rin tre altele, că
venind de la A ntiohia, P avel şi B arnaba au fost întîm pinaţi la Ierusalim
«de că tre B iserică şi de A postoli şi de preoţi» (uico zrjţ 'ExY.Xyoiai xai wbv
d^oanoMov xai tcov irpsaoo'îspwv). In urm ă, s-au ad u n a t «A postolii» şi «preo­
ţii» (oi drcocsToXoi *al al irpsoSiktprn) să ce rceteze ac e a stă problem ă.
D upă ce s-a aju n s ia în ţeleg ere, «...au h o tă rît A postolii şi preoţii, îm ­
p re u n ă cu to a tă Biserica» (sfiose xoK ânoozoXoiţ xai toK irpsaSotepoiî aov oXrj
x-q ’Ey.v.X7j3ta) să trim ită credincioşilor d in An1 iohia, Siria, C ilicia o ep is­
tolă, care începe cu u rm ăto a rele cu v in te : «A postolii şi p re o ţii şi fraţii
c ă tre fraţii dintre neam uri» (ol dicooxoXoi x a i . ol upsooikspoi -/.ai ol âBeXcpot
toî? aSsXcpoK efrvffiv). M ai tîrziu, P avel, Sila şi Tim otei, ce rce tîn d c e ­
tăţile A siei Mici, în c ă lăto ria a Il-a, m isionară, dăd e au în g rija c red in ­
cioşilor «să păzească h o tă rîrile stato rn ic ite de că tre A postolii şi pre o ţii
cei din Ierusalim » (ono twv d^oaxoXtov xai irpsaootspwv twv sv IepoaoX6[j.oiî).
D acă term enul dTuoa'îoXoi d esem nează pe cei 12 A postoli, iar cel
de «dBsXcpot», fraţi, desem nează pe credincioşi, term enul de «•rcpsa&kspoi»
desem nează pe m em brii iera rh ie i din Ierusalim , d in tre care făcea p arte
S fîntul Iacob, fratele D om nului, episcopul cetăţii 40.
3) D acă la început p rin term enul ,,-irpsaS6i:spoi“ erau d esem n ate to ate
cele tre i trep te ale iera rh iei, cu tim pul, fiecare dintre ac estea au fost
d ese m n a te cu num ele ce indica şi slu jb a sa v îrş ită de fiecare d in tre
aceştia. «Intrucit dintru in ce p u t s lu jito rii b iseric eşti din tre a p ta de jos
a iera rh iei, ca slu jito ri ai p re o ţilo r şi episcopilor d obîndiseră num ele
de diaconi, iar slu jito rii din cea m ai în altă tre a p ta a ierarhiei, ca p ă s ­
tori ai B isericilor din anum ite regiuni, şi-au leg a t num ele lor de te rm e ­
nul «episcop», a răm as pentru slu jito rii b iseric eşti din trea p ta a doua
n um ele de pre o ţi (^psaSoTspo?), care c a rac terize az ă latu ra p rin cip a lă a
38. Ibidem , p. 31 şi 34.
39. Ibidem , p. 8, 11.
40. Ib id em , p. 13— 14.
262 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

lu crării iera rh iei în m ijlocul cred in cio şilo r: s fin ţire a 41. C ă îndeosebi
p reoţii se o cupau cu sfinţirea credincioşilor re zu ltă din epistola Sfîn­
tului Iacob 5, 14 şi din epistolele Sf. apostol P avel (I Cor., 9, 9). Cum,
însă, şi episcopii săv îrşe au acte de sfinţire a credincioşilor, iar preoţii
făceau ac t de p a sto ra ţie şi conducere, pre o ţilo r li s-a zis u neori eirîaxo-
« o i, iar episcopilor li s-a zis «peogoTepoi42. Întorcîndu-se la Ierusalim ,
din a tre ia că lăto rie m isionară şi răm înînd cîtev a zile la M ilet, «trim iţînd
la Efes, a chem at pe preoţii-B isericii («peoSoTepooC T7jC ’ExxXvjaiaî) şi întîl-
nindu-i, le-a zis : «Luaţi am inte la voi şi la to a tă turm a, în care Duhul
S fînt v -a pus pe voi episcopi (ev w zb «veufia to " A fio v e&sto eitioxo«ooS).
d) A treia trea p tă, tre a p ta episcopatului, prin care treb u ia să se suc-
ceadă la infinit h aru l în B iserica lui H ristos, este de asem enea a te sta tă ,
scripturistic : Iacob, fra te le . Dom nului, Tim otei şi Tit fac p arte dintre
prim ii episcopi. A c esto ra li se p o t adăuga «îngerii», adică conducătorii
B isericilor din Efes, Sm irna, P ergam , T iatira, S ardes, F iladelfia şi Lao-
diceea, m enţionaţi de Sf. Ioan în A pocalipsă (cap. II— III), Sf. Ignatie
din A ntiohia, Policarp al S m irnei şi m ulţi alţii 43.
e) în c a d ra re a cuiva în rîn d u rile iera rh iei s-a făcut to td eau n a prin
hirotonie. Despre hiro to n ia diaconilor se v o rb e şte la F apte 6 , 6 : «I-au
adus în ain tea A postolilor care, după ce s-au rugat, şi-au pus m îinile
p este ei» ; despre hiro to n ia pre o ţilo r se v o rb e şte la F apte 14, 23 : «Şi
h irotonindu-le lor pre o ţi în fiecare Biserică, după ce s-au ru g a t şi au
postit, i-au în cre d in ţa t în m îna D om nului, în ,care crezuseră» (Tit 1, 5).
D espre h irotonia episcopilor se v o rb e şte în prim a ep isto lă ad resată de
Sf. apostol P avel lui Tim otei, un d e se spune : «Nu nesocoti h aru l din
tine, care ţi s-a d at prin pro o ro cie cu pu n erea m îinilor cetei m ai m arilor
p re o ţilo r ( too irpsaSmspîoo) (I Tim., 4, 14) 44.
5. Pastorale. G rija p en tru in te rp re ta re a cor-ectă a Sfintei S cripturi
se re flec tă şi în p asto ra lele P rea F ericitului P ărin te P atriarh Iustin. C hiar
şi în epistolele cu ca rac ter festiv se analizează te x tu l Sfintei Scripturi,
se lim pezesc tem e cu ca rac ter dogm atic, se scot în v ăţăm in te pentru
v iaţa de to ate zilele. Din b o g ăţia acestor idei vom d esprinde doar ci-
te v a :
a) R eferindu-se la cuvîntul îngerului a d resat b ătrîn u lu i Iosif, pe
cînd se gîndea să p ărăsea scă pe logodnica sa : «Ea v a n aşte un fiu şi-I
v ei pune num ele Iisus, p en tru că El v a m întui pe poporul Lui de p ăc a­
tele sale» şi la adaosul ev a n g h elistu lu i : «Toate aceste lucruri s-au în-
tîm plat ca să se îm plinească ce vestise Dom nul prin proorocul, care
zice : «Iată fecioara va -avea în p în tece şi v a n aşte un fiu şi-i vei pune
num ele Emanuil», care, tălm ăcit, înseam nă «D um nezeu este cu noi»
(M atei 1 , 22—24), P rea F ericitul P ărinte P atriarh spune : «în scrierile
V echiului T estam ent nu s-a m ai p ă stra t nici o altă d o v ad ă că avea să
se dea Dom nului no stru Iisus H ristos num ele de Emanuil». De altfel, în
afară de Sf. ev a n g h elist M atei, nici un scriito r nu pom eneşte acest num e
in N oul Testam ent. Sfîntul e v a n g h elist M atei ştia d esig u r că Fiul lui
41. Ibidem , p. 15 şi 48.
42. Ibidem , p. 40—42, 49.
43. Ibidem , p. 52— 57.
44. Ibidem , p. 59—61.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI

Dum nezeu întrupîndu-se, pe lîngă num ele de Domn, ca D um nezeu, şi

de M esia sau H ristos, ca re în seam nă C el uns, v a p u rta îndeosebi n u ­
m ele de Iisus, care se tălm ăc eşte în lim ba n o a s tră - M în tu irea Dom ­
nului sau M întuitorului, fiindcă chiar el scrie în ca rte a sa că «îngerul
D om nului s-a a ră ta t lui losif în vis grăind : Iosife, fiul lui £)avid, nu
te tem e să iei pe M aria, fem eia ta, că ce s-a zăm islit în tr-în sa este de
la Duhul Sfînt. Ea v a naşte fiu şi v ei chem a num ele Lui : Iisus, p en tru
că El v a m întui pe poporul său de p ăc a te le sale».
N um ele «Emanuil» se tălm ăc eşte în a d e v ăr : cu noi este D um ne­
zeu, aşa cum spune S fîntul ev a n g h elist M atei. Şi m ai m ult decît orice
alt num e, se c u v e n ea să se dea lui D um nezeu num ele de Em anoil în
V echiul T estam ent p en tru că cea m ai sta to rn ic ă n ăz u in ţă a e v reilo r n-a
fost alta decît ac ee a de a av e a pe D um nezeu cu ei. Dar Isaia, cînd v o r­
beşte de n aşterea lui Em anoil din F ecioară, nu se gîn d eşte num ai la iz­
b ăv ire a poporului ev reiesc din robie, ci friînat de Duhul Sfînt, cugetul
proorocului este în d rep ta t îndeosebi sp re n a ş te re a D om nului n o stru
Iisus H ristos.
N um ele Em anoil, zice T eo d o ret al C irului, a rată pe D um nezeu cu
noi, pe D um nezeu care s-a întrupat, pe D um nezeu care a lu at firea om e­
nească, pe D um nezeu care s-a u n it cu ac ea sta ■, a ra tă chipul lui D um ­
nezeu şi chipul robului, care s în t în v ed e rate îm preună în tr-u n singur
Fiu. Cu alte cuvinte, num ele de Em anoil a fost d at num ai D om nului
n ostru Iisus H ristos, care s-a făcu t asem enea cu noi, luînd firea om e­
nească, fără să lase sau să schim be firea sa dum nezeiască. Dum nezeu-
C uvîntul este num it Em anoil, fiindcă s-a n ăscu t ca şi noi oam enii, ^ p ă r­
taşi sîngelui şi trupului» (Evrei 2, 14), răm înînd, însă, în acelaşi tim p
D um nezeu-F iul»45. 1
b) V orbind despre Biserică, despre fiinţa, ro stu l şi ra p o rtu l ac esteia
cu H ristos, capul ei, în alt loc se spune : «Despre ac ea stă s trîn s ă le g ă ­
tu ră în tre credincioşi şi M în tu ito ru l prin m ijlocirea Sfîntului Duh v o r­
beşte lăm urit şi S fîntul apostol P avel, arătîn d că B iserica se ase am ăn ă
cu corpul om enesc. «Este un singur trup, zice el, şi un singur duh, o
sin g u ră nădejde. Este un Domn, o credinţă, u n Botez. Un D um nezeu şi
ta tă al tu tu ro r, care este p este to ate şi prin to a te şi în toţi» (Efes., 4,-
4— 6).
A stfel, după cuvîntul A postolului, B iserica este u n a fiindcă ex istă
u n singur tru p tainic al Dom nului — obştea tu tu ro r celor care p ăstre az ă
d re ap ta c r e d in ţă ; B iserica este una fiindcă e x istă un singur suflet care
dă v iaţă acestui trup, Sfîntul Duh ; B iserica este u n a fiindcă m em brii ei
au aceeaşi n ă d e jd e — v ia ţa fe ricită cu D um nezeu ; B iserica este una
fiindcă ex istă un singur Cap al ei, D om nul n ostru Iisus H ristos ; B ise­
rica este una fiindcă ex istă o singură cred in ţă ; în v ă ţă tu ra cea a d e v ă ­
ra tă pe care o păz eşte B iserica O rto d o x ă ; B iserica este u n a fiindcă e x is ­
tă un singur B otez — u şă prin care intrăm în ea ; B iserica este u n a
fiindcă există un singur Dum nezeu, P ărin tele n ostru ceresc, S tăpînul de-
să v îrşit al în treg ii fă p tu r i46.
45. «M itropolia M o ld o v ei şi S u c e v ei-, XLIV, nr. 11— 12, 1968, p. 594— 596.
46. «M itropolia M o ld o v ei şi Sucevei;!, XXXIII, nr. 3—4, 1957, p. 196— 197.
2 64 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

c) C uvîntul Sfintei S cripturi este pus în slujba v irtu ţii sub toate
aspectele ei, a v ieţii şi a păcii. A şa ele exem plu, în tr-u n a din pastorale,
ocazionată de N a şte rea D om nului, se a rată cît de d o rită şi de ap recia tă
este pacea în V echiul T estam ent şi care avea să fie aportul lui M esia
la re alizarea ei. «De la M oise p înă la M aleahi», se spune în pastorala
respectivă, «aproape în to ate că rţile V echiului T estam ent se v esteşte
în diferite chipuri hotărîr-ea lui D um nezeu de a trim ite pacea pe păm înt.
A stfel, în cea d intîi scriere a Legii V echi (Fac., 49, 10), ca şi în prooro-
cia lui Isaia (9, 5). M esia este num it Domn al p ă cii; iar în cartea
Psalm ilor deseori se în alţă cu v in te de laudă şi m ulţum ire lui D um nezeu
fiindcă prin M întuitorul avea să pună capăt ră zb o aie lo r p în ă la capătul
lum ii dăruind lum ii «belşug de pace cît v a sta luna pe cer» (45, 5 ;
81, 7).
P entru a se pune capăt războaielor, în Sfînta S criptură se vorbeşte
în chip stăru ito r de nim icirea d e să v îrşită a tu tu ro r arm elor de luptă
după ven ire a M întuitorului. A stfel, P salm istul pom eneşte de sfărîm area
arcurilor, de ru p e rea suliţelor, de ş rd e re a caselor de război (45, 5 ;
75, 4), iar proorocul Isaia n ă d ă jd u ie şte că în v rem ea lui M esia popoarele
«vor face săbiile lor fiare de plug» şi lăncile lor seceră. N ici un neam
nu va m ai ridica sabia îm potriva altui neam şi nu v o r m ai în v ăţa să
se războiască» (2, 4). Apoi, Iezechiel, după ce v o rb e şte despre Legă-
m în tu l păcii, pe care-1 va s tato rn ici M întuitorul, adaugă : «Atunci
locuitorii cetăţilo r lui Israil v o r ieşi şi vo r aprinde foc, vo r arde a r­
m ele, scuturile şi pavezele, arcurile, săgeţile, lăncile şi suliţele...» (39).
M ai tîrziu, Z aharia, în cartea sa, v e ste şte v en ire a lui M esia, care «va
sfărîm a carul cel din Efraim, caii cei din Ierusalim şi arcul de război
v a fi rupt. El va v esti pefce p o p o arelo r şi îm părăţia lui se va întinde
de la o m are p înă la cealaltă» (9, 10). C uvinte ase m ă n ăto are de aşe­
zare a păcii d esă v îrşite pe p ăm înt după v en ire a M întuitorului găsim din
belşug şi în alte scrieri ale V echiului T estam ent. Dar, o d ată cu v estire a
n aşterii In aintem ergătorului, care «avea să în to arc ă inim a p ărin ţilo r că­
tre fii şi inim a fiilor că tre părinţi», pre g ătin d în acest chip calea «Soa­
relui dreptăţii, care va aduce izbăvirea şi va înnoi L egăm întul de viaţă
şi de pace (Mal., 2, 5 ; 3, 20 ,• 24), cea din urm ă ca rte p rofetică a Legii
V echi a luat sfîrşit. La p lin irea vrem ii, în să «C uvînt ceresc s-a auzit ia­
răşi pe păm înt» 47.
în altă p asto ra lă, o cazionată de sărb ăto are a În v ierii Dom nului se
subliniază rolul M întuitorului la p ro m o v area vieţii. P raznicul învierii
Dom nului este sărb ă to a re a vieţii. F ără îndoială, Sfînta n o astră B iserica
pre am ăreşte n eîn c etat pe T atăl ceresc ca izvor al vieţii, iar Sfîntul Duh
este num it în Sfînta S criptură «făcător de viaţă» (Ioan 6 , 63; II Cor..
3, 6 ). Dar în chip cu to tu l deo seb it Dom nul n ostru Iisus H ristos s-a a ră­
ta t lum ii ca d ătă to ru l de v iaţă. D upă cum însuşi a m ărturisit, M întui­
to ru l este v iaţa (Ioan 11, 25 şi 14, 6 ), p îin ea vieţii (Ioan 6 , 35), adică
izvor al vieţii (Ioan 3, 26). Pe p ăm înt el a v en it p en tru ca oile sale viaţd
să aibă (Ioan 10, 10). în v ă ţă tu ra sa este «izvor de apă care duce la
v iaţă veşnică» (Ioan 6 , 27). P en tru noi El s-a dat m orţii şi s-a scu lat din
47. M itro p o lia M o ld o v ei şi Sucevei», X XXVI, 9— 12, 1960, p. 511— 512.
 M VERSĂRI — EVOCĂRI 265

orm înt ca «din m oarte la v iaţă şi de pe păm înt la cer să ne ridice

noi».
D acă m întuirea poate fi num ită şi v iaţă a om ului cu Dum nezeu,
tunci în v iere a Dom nului este cununa în treg ii sale lu cră ri de m întuire.
fărîm înd îm părăţia m orţii, El a dat v ia ţă celor adorm iţi în n ăd e jd ea
în v ie r ii; suindu-se cu firea sa om enească la cer, El s-a făcut pîrgff în ­
gerii noastre*; trim iţînd în lum e pe M întuitorul, Duhul de v ia ţă făcător,
El a în ze strat B iserica sa cu p u tere a de a călăuzi la v ia ţă pe dreptcre-
dincioşi» 48.

A runcînd o privire de ansam blu asu p ra lu cră rilo r m enţionate p u ­

tem spune că trei sînt ca rac teristicile ca re le definesc : ele g an ţa stilu ­
lui, acribia ştiinţifică, logica şi ortodoxia concluziilor.
Tem ele dezbătute, în tr-u n stil clar şi frum os, sînt an a liz ate şi lă ­
m urite în cele m ai mici am ănunte. Se fac largi investigaţii în tex tu l
Sfintei Scripturi, în scrierile S finţilor P ărinţi şi în lite ra tu ra de s p ec ia­
litate, se expun to ate p ărerile form ulate în le g ă tu ră cu tem a în cauză,
iar în cele din urm ă concluziile apar ca un lucru logic şi firesc.
De aceea, putem spune că lu cră rile P rea F ericitului P ărinte P atriarh
Iustin se înscriu ca lucrări m odel în p atrim oniul lite ratu rii teologice
româneişti.

SFINŢII PĂRINŢI IN PREOCUPĂRILE PREA FERICITULUI

PATRIARH IUSTIN
Pr. prof. ŞTEFAN ALEXE

In ziua de 5 m artie 1985, P rea F ericitul P ărin te Dr. Iustin

M oisescu, P atriarh u l B isericii O rtodoxe R om âne, îm plineşte v irsta de
75 ani ! A c eastă a n iv e rsare um ple de bu cu rie inim ile dre p tm ă rito rilo r
creştini ortodocşi rom âni şi ale tu tu ro r credincioşilor creştini de p re ­
tutindeni care cunosc, stim ează şi iubesc pe În tîistă tăto ru l Bisericii
noastre, devenind din sărb ăto are intim ă, o sărb ăto are a în treg ii Biserici
O rtodoxe Române.
P riv ită de pe culm ea celor 75 de ani, v iaţa P rea F ericitului P ărinte
P atriarh Iustin ne apare ca o fericită sinteză de harism e şi de m uncă,
îm plinită într-o neobosită acţiune.
In cuvîntul ro stit după ale g ere a în scaunul de P atriarh al Bisericii
O rtodoxe R om âne, P rea F ericitul P ărin te Iustin, făcea u rm ăto a rea p re ­
cizare : «Privind înainte, m ă voi strădui să trag brazdă no u ă în ogorul
Bisericii, brazdă de înnoire adîncă, cu p rin z ăto are şi p erm an en tă a vieţii
n oastre religioase, în spiritul Sfintei S cripturi, al trad iţiei m arilor p ă ­
rinţi ai B isericii şi al v ieţii n o astre ortodoxe rom âneşti». A şadar, în ­
no irea vieţii religioase, p o s tu la tă de P rea F ericitul P atriarh Iustin,
ţine seam a de trei coordonate fundam entale O rtodoxiei : S fîntă S crip­
tură, S fîntă T radiţie şi trad iţia ortodoxiei rom âneşti.
48. «M itropolia M o ld o v ei şi Sucevei», XX XIV , 3— 4, p. 181.
B.O.R. 7
266 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

«Tradiţia m arilor părinţi ai Bisericii» constituie «succesiunea» sau

m oştenirea apostolică, adică tez au ru l Sfintei T radiţii, de o valo a re
inestim abilă p en tru v iaţa B isericii şi a fiecărui creştin. Sfinţii P ărinţi ne
în v aţă fid elitatea fa ţă de E vanghelia ca re are drept urm are p len itu d i­
n ea vieţii duhovniceşti a credinciosului ortodox în h o tare le apostolici-
tăţii Bisericii. In acest sens « literatura p atristică cu v alo a re de S fîntă
T radiţie a p u rta t şi p o artă şi astăzi firul şi m irul apostolic» \ cu alte
cuvinte, B iserica continuă să fie apostolică num ai p en tru că ea este
patristică. în v ă ţă tu ra P ărin ţilo r nu e m ai puţin im p o rtan tă decît cu v in ­
tele. S cripturii de care ac ea stă în v ă ţă tu ră nu se desp a rte niciodată.
în n o irea adîncă, cup rin z ăto are şi p erm a n en tă a vieţii B isericii în
lum ina «tradiţiei m arilor părinţi», cere ca în v ă ţă tu ra Sfinţilor P ărinţi
să fie bine cunoscută. C erc etarea d irectă a lite ratu rii p a tristice este n e ­
c e sară p en tru a cunoaşte s tru c tu ra ei a d e v ă ra tă şi sensul ei întreg.
în cele ce u rm ează vom c e rce ta în linii m ari, ce loc au ocupat şi
ocupă Sfinţii P ărinţi în p re o cu p ările P rea F ericitului P atriarh Iustin.
D upă ab so lv ire a S em inarului «M iron P atriarhul» din C îm pulung-
M uscel, ca şef de prom oţie, tîn ă ru l Iustin M oisescu a beneficiat de o
bursă de studii la A ten a — G recia, un d e a frecv e n tat cu rsu rile la F a­
c u ltate a de Teologie, timp de p a tru ani u n iv ersitari, din octom brie 1930
şi pînă în iulie 1934. în aceşti ani, a în v ă ţa t perfect lim ba neogreacă, şi
greaca veche, distingîndu-se p rin m uncă s tăru ito are şi sistem atică. Ca
urm are, prin re co m an d a rea p atria rh u lu i M iron C ristea, în toam na an u ­
lui 1934 a obţinut o b u rsă de studii la F acu ltate a de T eologie C atolică
din S trasbourg, unde a răm as p în ă în iulie 1936. P aralel cu frecv e n tare a
cursurilor de teologie şi-a p re g ătit teza de do cto ra t în teologie, pe care
av e a să o su sţin ă în iunie 1937 la A tena. Teza sa de doctorat, cu titlul :
Evagrie Ponticul. V iaţa, scrierile şi în v ă ţă tu r a 2 a fost s u sţin u tă la
ca ted ra de P atrologie, ilu stra tă în acea vrem e de distinsul patro lo g grec
D im itrios Balanos. L ucrarea a fost ap recia tă cu calificativul «excepţio­
nal», calificativ ce ate sta cunoştinţele întinse, precum şi ca lită ţile de
c e rce tăto r riguros în dom eniul p atristic, ale tînărului. doctor în teologie.
Iustin M oisescu.
Intr-un studiu in titu lat : Preocupări patristice ale Prea Fericitului
Patriarh Iustin, a u to ru l Pr. prof. dr. N icolae C. Buzescu, prezen tîn d lu­
crare a despre E vagrie Ponticiţl, spune urm ăto a rele : «D eoarece este
ela b o rată în lim ba greacă, ea se în făţişea ză ca o com oară ferecată, ac­
cesibilă num ai specialiştilor în lim bile clasice, sau teologilor m ai v e r­
saţi în ele. A cest fapt ne-a d ete rm in a t să-i expunem co n ţin u tu l pe larg,
spre a o face cunoscută şi m ai ales p en tru a-i pune v alo rile în circulaţia
teologică ac tuală» 3. Şi pe zece pagini, a u to ru l ex pune în rezum at, viaţa,
scrierile şi în v ăţătu ra lui Evagrie, cu unele consideraţii personale.
A firm aţia de m ai sus, că orice lu cra re în tr-o lim bă accesibilă n u ­
m ai sp ec ia liştilo r este «ca o com oară ferecată», este cu to tu l adevărată.
Tocm ai de aceea, Prea F ericitu l P atriarh Iustin a alc ătu it şi a publicat

1. P reo t Prof. Dr. Ioan G. C om an, Patrologie, voi. I, B u cu reşti, 1984, p. 15.
2. E i i f p i oQ 6 novxiy-oî.BioS, auf7pâfj,,u.a-ct, 5i5aan.aXîa, A ten a, 1937, 156 p.
3. In «M itropolia O lten iei» , XXXII (1980), n r. 3— 6, p. 316.
 ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 267

in re v ista «Biserica O rtodoxă Română» 4, la un an de la s u sţin e rea te ­

zei de doctorat, deci în 1938, un am plu rezum at al cărţii, pe o întin d e re
de 44 pagini, cu 80 note, punînd astfel la îndem îna credincioşilor ro­
m âni, clar şi concis, o a d e v ă ra tă com oară de inform aţii bio-bibliogra-
fice, aprecieri critice, idei dogm atice şi in tere san te expuneri re feri­
toare la v iata creştină, aşa cum a conceput-o Evagrie.
Ucenic al m arilor dascăli ai Bisericii, Sfinţii V asile cel M are şi Gri-
gorie de N azianz, care i-au insuflat atît cred in ţa vie în Dum nezeu cît şi
dra g o ste a de v iata pustiului, Evagrie din Pont s-a distins prin traiu l său
plin de v irtu te ca şi prin m area sa în v ăţătu ră , d o bîndită în că de tînăr.
în «Introducere», autorul a rată m otivul p en tru care şi-a ales spre
studiu subiectul de fată. N um ele lui Evagrie a fost vrem e înd elu n g ată
p ro n u n ţat cu re ţin e re d a to rită fa ptului că şi-a însuşit unele în v ăţătu ri
greşite din O rigen şi a fost condam nat la unele S inoade ecum enice. Dar
B iserica n-a spus nim ic cu p riv ire la în v ă ţă tu ra lui practică. A stfel,
«veacuri de-a rîndul lu cră rile lui au fost prea că u tată h ra n ă d u h o v n i­
cească p en tru sufletele cucernice din to a tă lum ea creştină. Nu fără u i­
m ire ce rce tăto rii trecutului creştin au d escoperit în vre m u rile din urm ă
că în S crierile lui Evagrie din Pont îşi are originea în trea g a în v ăţătu ră
sp iritu ală a B isericii răsăriten e. Şi p en tru cine cu n o a şte v ia ţa din trec u t
a B isericii noastre, lucrul ac esta are o în sem n ătate covîrşitoare. Iată
deci pricina p en tru care ne-am s trăd u it să îm prăştiem în tu n ericu l ce se
lăsase la noi asupra num elui lui Evagrie, cercetîndu-i v iaţa, scrierile şi
înv ăţătu ra » 5.
Studiul asupra vieţii, scrierilor şi în v ăţătu rii lui E vagrie se im pune
printr-o ex c elen tă acribie ştiinţifică. Sînt indicate la bibliografie 74 ti­
tluri de lucrări. A ceste lu cră ri sînt folosite p en tru cla rificarea p ro b le­
m elor leg ate de ex isten ţa şi lu cra re a lui Evagrie, fără ostentaţie, -ci n u ­
mai atît cît pretinde iconom ia lucrării. Ipotezele şi p ărerile diferite sînt
trec u te la note, astfel că edificiul lu cră rii apare plin de lum ină. P entru
v iata lui E vagrie, născut în preajm a anului 346 în lo ca litatea Ibora din
Pont, sînt folosite : Istoria lausiacă, scrisă de Paladie, episcop de Eleno-
pole în Bitinia, prietenul şi ucenicul său ; Istoria m onahilor din Egipt,
lu cra re scrisă pe la începutul secolului al V -lea şi p ă s tra tă în tra d u ­
ce rea latin ea sc ă a lui Rufin ; precum şi lu cră rile de istorie bisericească
scrise de S ocrate şi Sozom en, Ieronim şi G henadie, adică lu crările a-
propiate de v ieţu irea lui Evagrie.
Tatăl lui Evagrie a fost p reot şi era în strin să le g ă tu ră de p rie te ­
nie cu S fîntul V asile cel M are şi m ai ales cu Sfîntul G rigorie de N a ­
zianz. A şa se explică şi faptul că tînărul Evagrie, crescut creştin eşte în
sînul fam iliei sale, este prim it cu d ragoste în societa te a m arilor capa-
docieni. El p etre ce cu Sfinţii' V asile şi G rigorie de N azianz în pustiul
din Pont, începe să iubească v iaţa de ascet, în v aţă dogm ele Bisericii,
explică S fîntă S criptură îm preună cu dascălii săi şi partic ip ă la alc ă­
tu irea Filocaliei din opera celebrului scriito r bisericesc O rigen. în acest
tim p a început să citească scrierile lui O rigen şi să fie pasio n at după sis­
tem ul teologic al m arelui didascal alexandrin. R ăm îne ală tu ri de Sfîn-
4. Dr. Iustin M oisescu, E vagrie din Pont. în «Biserica O rto d o x ă R om ână, LVI
(1938), nr. 5—6, p. 230—274. 5. Ib id em , p. 230.
268 B ISERICA O R T O D O X A R O M Â N Ă

tul V asile p înâ la m o arte a acestuia (1 ian u a rie 379), cînd p ărăseşte Ce-
za ree a C apadociei şi se în d rea p tă spre C onstantinopol unde în tîln e şte
pe Sfîntul G rigorie care-1 h iro to n eşte diacon. Este perio a d a m arilor
( on tro v erse trin ita re , cînd S fîntul G rigorie alc ătu ieşte n em u rito arele
C u vm tă ri T eologice şi cînd O rtodoxia înfruntă arianism ul şi m acedo-
nianism ul.
A lătu ri de Sfîntul G rigorie, E vagrie a pus în slu jb a O rtodoxiei ni-
ceene, întinsele sale cunoştinţe teologice şi talen tu l său oratoric, lup-
tînd din toate p u terile îm potriva ereziilor care tu lb u rau liniştea Bise­
ricii. A c eastă ac tiv ita te l-a făcut cunoscut în capitala Im periului b izan­
tin. C hiar Sfîntul G rigorie îl lau d ă într-o scrisoare şi-l num ără în te s ­
tam entul său p rin tre m oştenitori, ca sem n al re cu n o aşte rii m eritelo r a-
cestui distins m onah.
La un an după cel de-al II-lea Sinod ecum enic, Evagrie părăseşte
C onstantinopolul şi după o sc u rtă şedere la Ierusalim , s-a în d rep ta t spre
Egipt, în m untele N itriei unde a răm as doi ani. Aici, E vagrie a găsit
num eroşi asceţi care îm p ărtăşe au în v ă ţă tu ra lui O rigen. C ătre sfîrşitul
anului 384, Evagrie se re tra g e la C elule, nu d ep a rte de N itria unde a
p etre cu t tim p de 14 ani într-o asceză extrem de severă, în so ţită de
e xerciţii sp iritu ale cu aju to ru l că ro ra el tin d ea să d o bîndească stare a de
n epătjm ire, în care sufletul om ului răm îne nem işcat în faţa orică ru i fel
de p atim ă sau ispită. E xperienţa sp iritu ală a pus-o ia îndem îna m onahi­
lor, înfiripîndu-se în ju ru l lui o a d e v ă ra tă şcoală de v ieţu ire ascetică.
In ac est timp, E vagrie nu a n eg lija t studiul problem elor de teo lo g ie d o g ­
m atică şi al filozofiei. P entru d e să v îrşire a cu noştinţelor sale filosofice
v en e a un eo ri chiar la A lex a n d ria spre a asculta şi discuta cu re p re ­
zentanţii diferitelor şcoli filosofice de acolo. P rea F ericitul P atriarh sub­
linia p re g ătirea excepţională, ascetică, teologică şi filosofică a lui E va­
grie, astfel : «Lucrările lui ne stau şi astăzi m ărtu rie de în tin se le sale cu ­
no ştin ţe teologice şi filosofice, precum şi de m area p ătru n d e re a m inţii
sale. în că din v rem ea şederii în pustiul din Pont, el începuse să înveţe
dogm ele creştin e şi principiile filosofiei antice. Iar acum în Egipt, el
ad în c eşte şi m ai m ult cu n o ştin ţele sale citind ală tu ri de operele lui
O rigen, care au av u t o în rîu rire h o tă rîto a re asupra sistem ului său dog­
m atic ori spiritual, şi scrierile S fîntului V asile cel M are, ale Sfîntului
G rigorie de Nazianz, ale m arelui A tanasie, ale lui S erapion de Thm uis,
şi fără îndoială, pe cele ale lui C lem ent de A lexandria» 6.
N um ele lui Evagrie s-a ră sp în d it cu iu ţe a lă d ato rită trăirii sale în
v irtu te şi v astelo r sale cu n o ştin ţe teologice şi filosofice, astfel că spre
sfîrşitul secolului al IV -lea el era socotit d e ja o perso n alita te printre
m onahii din Egipt. P rintre ucenicii săi, în afară de Paladie, sînt am intiţi
Sfîntul Ioan C asian, E raclide, episcop de Efes, p riete n şi ucenic al Sfîn­
tului Ioan G ură de A ur şi scriito ru l Rufin.
D upă o p e tre ce re de m ai bine de 15 ani în pustiu, E vagrie s-a în­
vre d n ic it să p rim ească de la D um nezeu d aru l gnozei, adică al cunoaş­
terii, al înţelepciunii şi al deosebirii duhurilor, fiind socotit u n purtător
de Duh, v ăz ăto r al celor v iito a re şi fă căto r de m inuni. D upă un an se
6. Ibidem , p. 234.
 A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 269

re trag e la Schit unde răm îne pînă în anul 400 cînd se stinge din v iaţă
in v îrs tă de 54 ani.
Evagr ie şi disputele origeniste. P en tru a în ţeleg e de ce scrierile şi
num ele lui Evagrie au fost m ai puţin cunoscute, au to ru l analizează în
lum ina docum entelor e x isten te disp u tele origeniste. în ce m ăsu ră au
făcut obiect al S inodului al V -lea ecum enic, în v ă ţă tu ra şi perso an a lui
Evagrie, m ai ales că a c esta era acuzat că profesează ca şi O rigen în ­
v ă ţă tu ra despre p ree xisten ţa sufletelor şi restabilirea tuturor ?
R ezum înd discuţiile p u rtate în ac e a stă p riv in ţă p înă în secolul al
V ll-lea, au to ru l spune : «Term inînd ce rc e tă rile no astre asu p ra acestei
problem e putem spune că în adevăr, Sinodul al V -lea ecum enic s-a
ocupat de origenism în şedinţele p re m e rg ă to a re deschiderii oficiale a
S inodului, care fusese convocat pen tru c e rce tare a «celor trei capitole».
H o tarîrile luate atunci au fost probabil în v estite în şed in ţele oficiale cu
au to ritate a ce lo rlalte acte ale S inodului. Prin condam narea origenis-
m ului nu m ai încape nici o îndoială că şi do ctrin a lui E vagrie a fost
condam nată. în ce p riv eşte insă co n dam narea perso an ei lui Evagrie din
Pont, nu se p o ate p ronunţa cineva cu s ig u ran ţă d esă v îrşită , cu to ate că
unele m ărturii am intite m ai sus confirm ă acest fapt, din pricină că ne
lipsesc ac tele oficiale ale Sinodului» 7.
P artea doua a lucrării se ocupă cu scrierile lui E vagrie din Pont.
F ără îndoială, E vagrie s-a distins ca m are ascet şi dascăl, d ar de-a lu n ­
gul tim pului s-a făcut cu noscut ca scriitor. O perele sale au în fru n ta t
vrem ea şi pe ad v e rsarii săi, uneori cu rem anieri sau sub num e de îm ­
prum ut. De aici şi g re u ta te a re sta b ilirii tex tu lu i şi prin urm are a cu­
n o aşterii ex a cte a în v ăţătu rii sale. P rea F ericitul P atriarh Iustin a în ­
tre b u in ţa t o m etodă ştiinţifică eficace, după cum însuşi m ărtu rise şte :
«Pentru lăm urirea acestei chestiuni am so co tit p o triv it să recurgem
direct la izvoare., cum facem de altfel în to t cursul lu crării n oastre, d ar
fără să trecem cu v ed e re a şi c e rce tările alto r autori, care s-au ocupat
îndeaproape cu a c ea stă problemă;> 8. P lecînd de la in form aţiile date de
contem poranii lui Evagrie, ca cei m ai v re d n ic i de încredere, autorul a
alc ătu it urm ătorul catalo g al o p erelo r lui Evagrie, so co tite a u ­
tentice : 1. Practicus sau M o n a h u l; 2. A n tite tic ; 3. G nosticul sau Către
. cel ce s-a în vred n ic it de gnoză ; 4. Şase su te de problem e prognostice ; 5.
Către m onahii din chinovii ori adunări ; 6. C ătre fecioara sau fecioare
şi 7. Epistole. A ceste lu cră ri s-au p ă s tra t p în ă la noi, fie in m anuscrise
greceşti, fie în trad u c eri în una din lim bile : latină, siriacă, arm eană,
iar m ai tîrziu în arabă, copta, e tio p ian a şi slavă. M ai ales, trad u c erile
făcute în siriacă, încă din secolul al V -lea, au a v u t o in flu en ţă p u tern ic ă
asupra cW .voltării teologiei sirienilor. T ra d u ce rile s în t im portante şi
p entru re sta b ilire a tex tu lu i iniţial.
în afară de scrierile au te n tic e ale lui E vagrie, sînt analizate şi
unele lu cră ri «îndoielnice» a că ro r au te n tic ita te nu a fost încă lim p e­
zită. D intre ac estea am intim : S entinţe (gnom e), D efiniţiuniie pasiunilor
su fle tu lu i r a ţio n a l; C auzele care distrug liniştea m onahilor şi m ijlocul
7. Ibidem , p. 241—242 ; comp. l-vagrie P onticul..., p. 49— 50.
8. Ibidem , p. 242.
270 B ISER IC A O R T O D O X A R O M A N A

de liniştire a acestora D espre rugăciune şi Despre dileritele cugetări

rele. ,
De asem enea, sînt am intite şi unele titluri de scrie ri care au circulat
sub num ele de Evagrie. D intre ac estea prim ul loc îl deţin scrierile a s­
cetice ale lui N il Sinaitul, care s-au p ăstra t, aproape toate, în tra d u ­
cerea siriacă şi arm eană sub num ele lui Evagrie, ca de pildă : C uvînt
către m onahul E vloghie ; D espre cele opt duhuri rele ; Despre în v ă ţă ­
tori şi ucenici ■ Pareneză către m o n a h i; Despre v iţiile corespunzătoare
virtu ţilo r ; C u vîn tu l lui X ystu s (colecţie de sentinţe) şi E xpunere de
credinţă a celor 318 părinţi de la N iceia.
în general, E vagrie îm parte pe m onahi în două categorii : una a
celor începători care se află în prim ul stadiu al vieţii duhovniceşti şi
a doua a celor în ain taţi în gnoză. A c easta reiese şi din scrie rile sale ■:
M onahul sau D espre vieţuirea practică şi A n tiretic în ca re este p re ­
z e n tată în v ăţătu ra de cred in ţă în definiţii scurte, precum şi o re la tare
a luptelor m onahilor cu dem onii. E vagrie analizează cele opt cugete rele
pe ca re le introduc dem onii în sufletele oam enilor, şi anum e : lăcom ia,
desfrîul, av a riţie , în trista rea , m înia, d eznădejdea, deşe rtăc iu n e a şi mîn-
dria, dînd în v ăţătu ri asu p ra m etodelor pe care să le folosească m onahii
p en tru a scăpa de ele. în A n tiretic, au to ru l citează num eroase locuri din
Sfînta S criptură pe care să le folosească m onahii spre a alunga gîndu-
rile rele, ce vin de la dem oni.
L ucrarea G nosticul sau C ătre cel ce s-a în vred n ic it de gnoză des­
crie felul de v ia ţă a m onahilor avansaţi, a rătîn d u -se felul v irtu ţilo r şi
felul de a le p ra ctica p en tru ca să nu m ai fie cu p u tin ţă că d ere a în
păcate.
C ea m ai de seam ă scriere, in titu lată Şase su te problem e prognos-
tice, foarte p re ţu ită în Siria, ex pune sistem ul teologic al lui E vagrie. Se
v o rb e şte despre Dum nezeu şi fiinţa Lui,. S fînta Treim e, despre îngeri,
oam eni şi dem oni şi rap o rtu l cu Dum nezeu, despre începutul şi sfîrşitul
lum ii, precum şi despre ap ro p ie re a şi un irea fiinţelor create cu
Dumnfezeu.
D intre epistolele lui E vagrie, reţin a te n ţia două : Epistola către
M elania, care este un rezum at al întregului sistem de teologie eva-
g rian ă şi A pologia către C ezarieni despre plecare şi despre credinţă, în
care după ce a ra tă m otivele plec ării sale din C ezareea C apadociei,
com bate ereziile a ria n ă şi m acedoniană.
P artea a treia se ocupă cu în văţătura lui Evagrie Ponticul. A ceastă
în v ă ţă tu ră nu este în făţişată de E vagrie într-o ordine anum ită, într-un
sistem . P rea F ericitul P atriarh s-a în tem eiat în e x p u n e rea în v ăţătu rii lui
E vagrie pe scrie rile au ten tice ale acestuia, ţinînd seam a şi de scrierile
care s-au ocupat p în ă la acea d ată de E vagrie.
P entru o m ai bu n ă înţelegere, a u to ru l p rezintă în văţătura dogm a­
tică în trei capitole m ari : I. T eologia, II. C osm ologia şi III. Eshatologia.
Bun cunoscător al lite ra tu rii bisericeşti şi al filosofiei greceşti, Evagrie
s-a s trăd u it în tim pul p e tre cu t în p ustiu să p ătru n d ă cu m intea sa agera
cele m ai dificile problem e ale în v ăţătu rii creştine. E vagrie spune câ
Dum nezeu ex istă num ai unul, singur, după fiinţă, fără început şi ne-
com pus, C are nu poate fi definit, pentru că definiţiile ap a rţin lum ii p ro ­
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 271

duse şi com puse. Deşi în principiu nici o fiinţă cre a tă nu p o ate p ătrunde
cu m intea n atu ra lui Dum nezeu, totuşi c reatu rile ra ţio n a le pot să-l cu­
noască, pentru că însăşi Sfînta Treim e a co b o rît din ceruri şi s-a ară ta t
nouă şi apoi, pen tru că privind c reatu ra ne dăm seam a de creator. M ai
mult, Dum nezeu poate fi cunoscut de cei ca re se vo r uni cu El, dar nici
atunci Dum nezeu nu p o ate fi definit căci definiţia se re feră la gen, sp e­
cie, diferenţă, propriu, accident, noţiuni care nu pot fi atrib u ite lui Dum ­
nezeu. El e ca rac teriza t de E vagrie ca singurul care este, sau fiinţă de
un singur fel, lum ină, iubire şi m ai ales, u nim e, în ţeleg în d u -se prin
aceasta că Dum nezeu este unul nu ca num ăr, ci ca natură. Sfînta S crip­
tu ră şi Sfinţii P ărinţi num esc pe D um nezeu bun, tare, înţelept, creator,
tată, atotputernic, elem ente veşnic ex isten te în fiinţa divină. Dum nezeu
este p retutindeni, dar în m od ese n ţia l El locuieşte în fiinţa Sa 9.
S fînta T reim e. D um nezeu lucre az ă în lum e prin Puterea şi în ţe le p ­
ciunea Sa adică prin Fiul şi prin S fintul Duh. D um nezeu Tatăl, D um ne­
zeu Fiul şi D um nezeu D uhul Sfînt alc ătu iesc S fînta Treim e, de aceeaşi
fiinţă, care nu poate fi cuprinsă de m intea om enească. Sfînta Treim e
este veşnic aceeaşi, nefiind supusă transform ării în tru cît nu face parte
din lum ea celor com puse. Deşi a lc ătu ită din trei ipostase, nu sînt trei
D um nezei în ordine num erică, m atem atică, unul cîte unul, ci este o
ese n ţă uniform ă cu totul şi p en tru to td eau n a egală cu ea însăşi.
«Fiinţa cea u n a a pre am ăritei Treim i se c a rac terize az ă de asem enea
ca pace şi linişte nespusă, fără început şi fără sfîrşit, n elocuind într-un
loc o arecare, ci lu crîn d m ai ales în sufletul raţional, fiind num it tem plul
Sfintei Treim i, în care se şi descoperă» 10.
Tatăl. T ată v eşn ic prin natură, din C are s-au făcut to ate, unicul, de
o sin g u ră ese n ţă în unim e, Dum nezeu T ată l este cauza şi sfîrşitul tu tu ­
ro r jşi fericirea cea de pe urm ă. Fiului A c estu ia şi S fîntului Duh este
T ată şi cauză fiinţială, «prin n atu ra fiinţei» şi num ai prin h a r este ta tă
al creaţiei ra ţio n a le pe care a făcut-o prin m ila Lui după C hipul Său u .
Fiul. C el ce este născ u t m ai înainte de veci şi U nul-născut, Fiul,
prin ca re s-au făcut to ate. Fiind după fiin ţă D um nezeu şi de o fiinţă cu
Tatăl, Fiul este singurul care cunoaşte pe T atăl «după un irea unim ii»,
după cum şi T atăl este singurul care cu n o a şte pe H ristos:
Din d ragoste faţă de oam eni, El' a v e n it în lum e şi s-a fă cu t m întui-
tor şi îi desă v îrşeşte pe a c eştia prin cu n o a şte re a Sfintei Treim i. El a
v en it în lum e, luînd tru p ase m ă n ăto r cu tru p u l oam enilor şi suflet la
fel ca al n ostru şi ne-a slobozit pe noi, p rin m o arte a Lui, din păcat. în
trupul lui H ristos «a binevoit să locuiască tru p eşte în trea g a p lin ătate
a Dum nezeirii», de aceea se cuvine să ne închinăm Lui. E vagrie insista
asupra perso an ei M întuitorului şi explică form ula aplicată de arieni
Logosului divin : «a fost un tim p cînd nu exista». A c eastă form ulă se
aplică M în tu ito ru lu i H ristos al cărui tru p a fost c reat in timp, deci
părţii m ateria le dar nu şi Logosului — D um nezeu întrupat. D upă în v ie ­
re a din m orţi, tru p u l lui H ristos dev in e n estricăcios şi răm îne veşnic
u nit cu d um nezeiasca lui fire. S ăvîrşind în diferite chipuri lu cra re a de
9. E vagrie' Ponticul.... p. 102— 105.
10. Ibidem , p. 107.
11. Ibidem .
 BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

m întuire a oam enilor, Dom nul a prim it diferite num e, ca : Uşă, Cale.
Păstor, înger, M iel, A rh ie reu şi A postol. Dar actul dum nezeiesc de o
im p o rtan ţă co v îrşito are a fost în v iere a M întu ito ru lu i H ristos, nu după
firea d um nezeiască ci după cea om enească, p en tru ca să ne izbăvească
pe noi din m oarte şi să ne fa c ă părtaşi v ieţii cereşti. Logosul, P uterea.
D reapta lui D um nezeu, izvorul sfinţeniei, Fiul lui Dum nezeu, înainte de
în tru p are şi după în tru p are, S-a a ră ta t oam enilor în diferite chipuri ca
p u rtă to r de g rijă fa ţă de fă p tu ra Sa 12.
S fîn tu l Duh. Deşi a lu p tat îm potriva m acedonienilor <şi a lu at parte
la Sinodul al II-lea ecum enic, to tu şi E vagrie nu dez v o ltă o în v ă ţă tu ră
sistem atică cu p riv ire la cea d e-a tre ia P ersoană a S fintei Treim i. De o
fiinţă cu T atăl şi cu Fiul, cel ce este după fiinţă Dum nezeu, S fîntul Duh
num it degetul şj în ţelep c iu n e a lui Dum nezeu, este prin e x c elen ţă izvo­
rul sfinţeniei. Fiind D um nezeu după fiinţă, S fîntul Duh este sfînt în mod
e senţial, nu în felul în care pot deveni sfinţi oam enii. El îi în tă re ş te pe
cei botezaţi cu p ec etea nestric ăciu n ii şi-i d esă v îrşeşte p rin a rătarea
ad e v ăra tu lu i Său C hip ^13.
II. C osm ologia. P rea F ericitul P atriarh Iustin a a c o rd at o atenţie
d eosebită în v ăţătu rii lui E vagrie despre creaţia lum ii, precum şi în v ă ­
ţătu rii lui eshatologice.
Existînd veşnic Dum nezeu, o singură fire în tre i ipostase, a creat
lum ea din nim ic. Lucrare a Sfintei Treim i, lum ea a fost făcută în timp,
deşi «în în ţelep c iu n e a lui D um nezeu şi în P u te rea lui c reato a re există
cu El fără de început». E vagrie afirm ă că lum ea nu v a avea un sfîrşit,
cum ar fi norm al pen tru că are un început, nu p en tru că ar fi de sine
s tătăto are, ci «pentru u n irea creaţiilo r ra ţio n a le c u 'C e l care nu are nici
început, nici sfîrşit»:14.
T oate cele c reate după chipul lui D um nezeu au fost în m om entul
creaţiei bune, p en tru că D um nezeu este bun şi ra ţiu n e a creatu rilo r (în­
geri, oam eni şi dem oni) s-a în tip ă rit în ase m ă n area C reatorului. Cu alte
cuvinte, lum ea a fost creată d esă v îrşită , desigur nu în sensul desăvîr-
şirii absolute şi pozitive, care e x istă num ai la D um nezeu, ci în sensul
că d e să v îrşirea se află în mod p o ten ţial în fiinţele raţio n ale. Din ac ea stă
cauză, E vagrie num eşte un eo ri fiinţele ra ţio n a le , dum nezeieşti sau chiar
dum nezei. Prin ac ea sta nu treb u ie să se în ţelea g ă că E vagrie ar fi p ro ­
fesat panteism ul p en tru că din în v ă ţă tu ra lui reiese clar distin c ţia pe
care o face în tre n atu ra lui D um nezeu şi lum ea creată.
E vagrie subliniază că D um nezeu este cauza tu tu ro r fiinţelor, făcînd
deosebirea, că p en tru Fiul şi S fîntul Duh este cauză fiinţială, adică îşi
au originea în e se n ţa Lui, în tim p ce p en tru lum e, care a fost c reată din
nim ic şi nu din fiinţa Sa, D um nezeu este p ărin te şi cauză num ai prin har.
P entru E vagrie ex istă o s in g u ră lum e. Ea nu este «una prin natură»,
ci este «una ca num ăr». în ac ea stă p riv in ţă se d eo se b eşte de O rigen care
în v ăţa despre e x isten ţa m ai m ultor lumi. U neori E vagrie v o rb e şte despre
«lumi» şi «veacuri», dar prin acestea, el în ţeleg e p ărţi ale lum ii create,
adică lum ea îngerilor, a oam enilor şi a dem onilor, sau lum ea tru p ea scă pe
12. Ib id em , p. 107— 109.
13. Ib id em , p. 109.
14. Ib id em , p. 110.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 273

p ăm înt şi lum ea sp iritu ală în îm părăţia cerurilor. Deşi am inteşte în

scrierile sale de tre i zidiri, num ai una este creaţie, adică adu c ere a din
nefiinţă la fiinţă, celelalte înseam nă schim barea din ră u în bun şi în ­
v iere a din m orţi. A firm aţia că to ate fiinţele ex isten te au fost o singură
d ată create, idee p re lu a tă de la O rigen, are dre p t consecinţă în v ă ţă tu ra
gre şită despre pree xisten ţa sufletelor ca re se află ex p rim a tă clar în o p e­
rele lui Evagrie. ■
F iinţele ra ţio n a le au fost născ u te în tru to tu l egale şi în ze strate de
C rea to r cu unele daruri. T oate aceste d aru ri treb u ie să fie considerate
ca «puteri» sau «calităţi dobîndite» şi nu ca o « capacitate esenţială» sau
«energie» a n atu rii creatu rilo r raţio n ale. P u te rea se tran sfo rm ă în e n e r­
gie prin v o in ţa liberă. De D um nezeu depinde num ai ad u c ere a la ex is­
ten ţă a n a tu rilo r raţionale, iar faptul de a d eveni m u ritori sau nem u ­
ritori răm îne la buna ale g ere a fiecăruia, după cum , dq asem enea, a le ­
g erea binelui sau a răului şi ră m în e rea în ele, stă în p u tere a creatu rii
raţionale, pronia divină nesilind pe nim eni să facă bine, liberul arb itru
avînd p u tere a suprem ă în a c ea stă p rivinţă.
D intre to ate darurile cu ca re a fost în ze strată fiinţa ra ţio n a lă de
D um nezeu, prim ul şi cel m ai de seam ă a fost «cunoaşterea Sfintei
Treimi», adică «unirea» cu aceasta, fapt ce poate să fie socotit ca scop
şi sfîrşit al tu tu ro r creatu rilo r raţio n ale. «D arurile acestea ale lui D um ­
nezeu, cu n o a şte re a lui D um nezeu şi v irtu te a în general, ca fiind a d ă u ­
gate în firea raţiunii, puteau să fie p ă s tra te sau să fie p ierd u te sau chiar
să fie înlocuite de către co n tra riile ac esto r puteri, p o triv it cu v oinţa
raţiunii, adică cu liberul arbitru» 15.
S tarea de fericire a fiinţelor raţio n ale, în cu n o a şte re a şi deci în u n i­
rea cu S fînta Treim e, a d u ra t a tîta v re m e cît ele au răm as nem işcate,
folosindu-se de darurile dobîndite la creaţie. A c eastă stare a în ce ta t
odată cu intro d u ce rea răului în lum e. De un de vine răul ? C ăutînd ră s ­
puns la ac ea stă în trebare, E vagrie u rm ează pe dascălul său O rigen.
A stfel, el identifică răul cu «necunoştinţa» d re p t c o n tra riu al cu n o ştin ­
ţei (gnozeî) lui Dum nezeu. R ăul nu are ra ţiu n e a de a exista, în tru c ît este
ex c lu să 'e x is te n ţa unui rău esenţial. Cu to ate că răul nu este de sine
s tătăto r şi nici atribut, to tu şi el se v ed e în lum e. Toţi putem să ne îm ­
părtăşim de ră u d a r aceasta nu înseam nă că avem în noi prin n atu ră sau
ca atrib u t p u tere a răului. D um nezeu a d a t om ului num ai p u tere a de a
face binele, iar lipsa binelui este răul. A şadar, răul nu este decît lipsa,
n eg a ţia binelui, contrariul puterii e x isten te de a face binele. Din cauza
neglijenţei, s-a produs «m işcarea», elem ent fundam ental în sistem ul eva-
grian, privind cauza prim ului rău. Din p ricin a n eglijenţei, fiinţa M ţio-
nală şi-a întors faţa de la D um nezeu şi fiind lipsit de cunoştinţa, care-1
ţin ea în unire cu Dum nezeu, a căzut în necunoştinţa. adică din stare a
p rin cip ială (de început) a răm as în stare n atu ra lă. în stare a n atu ra lă nu
mai ex istă o lum e alc ătu ită din fiinţe u n ite în tre ele şi v ieţu in d cu to ate
în Dum nezeu, ci există fiinţe separate, m ai ap roape sau m ai dep a rte de
Dum nezeu, deosebindu-se intre ele după folosirea liberului arbitru.
Dum nezeu fiind Binele suprem , adică existenţa, înseam nă că co n ­
trariu l ex isten ţei este nefiinţa. P entru fiin ţele create, deci, m o arte a este
15. Ibidem , p. 114.
274 B ISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

prim ul şi cel m ai m are rău. Din în clin are a c ă tre m oarte fiinţele se îm ­
p art în trei categorii : 1. în u nele dom neşte v iata ; 2. în altele v iata şi
m oartea şi 3. în altele num ai m oartea. A c eastă îm părţire este o urm are
a căderii, ca şi corpurile p u rta te de aceste trei categorii de fiinţe :
îngerii, oam enii şi dem onii.
Evagrie subliniază că p o triv it cu gradul de cădere, fa cu ltăţile su ­
fleteşti au luat o form aţie deosebită, p en tru fiecare ca teg o rie de fiinţe
activînd altfel. A stfel, «îngerii» sînt fiinţe ca re în tim pul m işcării s-au
d e p ă rta t într-o m ăsură m ică de la un irea cu D um nezeu. N em aiexistînd
u n irea dintre ei şi stare a de com uniune fericită s-a stricat, fiecare înger
lucrînd potriv it cu liberul său arbitru. D esigur, îngerii activ e ază în p rin ­
cipiu bine, dar nu toţi la fel p en tru că liberul arb itru este factorul p ri­
m ordial. A şa explică E vagrie ex isten ţa cetelor cereşti în puteri, îngeri,
arh an g h eli etc. i u sîn t socotiţi necorporali, d ar aceasta num ai în raport
cu oam enii ; în fond, îngerii au corpuri fine.
O puşi îngerilor sînt dem onii care şi-au însuşit răul de bună voie şi
sînt conduşi în actele lor d e m înie. Ei ca u tă să ducă pe oam eni la
pierzare.
O am enii, egali prin n atu ra lor cu celelalte fiinţe raţionale, se află
în tre îngeri şi dem oni, fiind socotiţi ca fiinţe m ijlocii. C onsecinţa prim ă
a căderii lor este d istru g ere a u n ităţii n atu rii lor sp iritu ale şi tulburarea
o rdinei fireşti a pu terilo r sufletului. O am enii p o artă trupuri care se deo­
sebesc a tît de cele ale în g erilo r cît şi de cele ale dem onilor. După
E vagrie, luarea de corpuri poate fi o consecinţă a căderii. T rupurile însă
nu sînt rele în sine. Sufletul, prin v o in ţa sa liberă, jo ac ă un rol d eterm i­
n an t în a se face ase m ă n ăto r cu du m n ez eu sau cu anim alele 16.
în v ă ţă tu ra eshatologică a lui Evagrie este leg ată strîns cu concepţia
lui despre cădere. A plicînd principiul m işcării în sensul de depărtare
de la o tem elie stab ilită şi du p ă un drum circular de re v en ire înapoi.
E vagrie ajunge la concluzia că lum ea va avea un sfîrşit ce va coincide
cu re v en ire a la punctul de plecare, adică la D um nezeu, urm înd calea
întoarsă, adică urcîndu-se la u n irea cu D um nezeu, cu aju to ru l dum ne­
zeiesc, p arcurgînd invers trep te le p rin care a trec u t la cădere.
C înd to ate fiinţele se vor stato rn ici în bine sau în rău, p o triv it cu
liberul arbitru al fiecăruia, va av e a loc judecata cea dreaptă. A tunci
to ate fiinţele, la p o runca drep tu lu i ju d ec ăto r îşi vo r îm brăca din nou
corpurile în care au v ieţuit, dar transform ate în corpuri spirituale. Astfei
reînnoite, ele vor trăi în v eşn icie în noile corpuri care vor fi nestricâ-
cioase asem enea corpului M întuitorului. F iinţele bune se vo r bucura
de o m ai m are cu n o a şte re a lui D um nezeu, iar cele re le vor suferi pen­
tru că îşi dau seam a de «necunoştinţa» lor ca acţiune de d ep ă rtare de
D um nezeu. Astfel, ju d ec ata cea d re ap tă ap a re ca o deosebire a fiinţe­
lor în bune şi rele, prin m ărirea binelui sau răului, unele prim ind răs­
plată iar celelalte pedeapsă.
îm părăţia lui D um nezeu sau p aradisul este ră sp la ta celor buni
Evagrie înţelege îm părăţia c e ru rilo r ca o creştere a cunoştinţei lui
Dum nezeu, adică a apropierii de El prin s tato rn icire a în bine a fiinţelor
bune. A ltfel spus, ră sp la ta din îm părăţia cerurilor înseam nă ridicarea
16. Ibidem , p. 114— 123; Comp. E vagrie din Pont, în rcv. cit., p. 260— 263.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 275

oam enilor la stare a îngerilor şi la v ie ţu ire a lor cu aceştia în apropiere

de D um nezeu. D im potrivă, iadul este ped e ap sa celor p ăc ăto şi şi constă
în creştere a n ec u n o ştin ţei de D um nezeu şi a d ep ă rtării de El. Totuşi,
p ed e p sirea sau chinuirea în iad au d re p t scop purificarea. Urm înd de
ap roape în v ăţătu ra lui O rigen, E vagrie consideră că prin re în n o irea
fiinţelor în clipa ju d ec ăţii, fiecare re v in e în stare a sa n a tu ra lă de m inte
incorporală. De d ata aceasta, cu aju to ru l haru lu i divin to ate fiinţele
vor tinde spre bine, spre Dum nezeu ca re ţine lîngă El pe cei buni şi dă
v iaţă şi celor răi. «Viaţa» d ată celor ră i înseam nă p rogres în u rc are a
c ă tre D um nezeu, aju n g în d u -se pînă la urm ă la o eg a lare , la un acord al
v oinţelor, adică la stare a n a tu ra lă iniţială, în care a fost c reată lum ea
la început. A c easta este după E vagrie îm p ără ţia c e ru rilo r cea d esă v îr-
şită, al cărei îm p ăra t este H ristos. S tarea ac ea sta nu este definitivă.
Dum nezeu, în nesfîrşita Sa b u n ăta te , v a da fiinţelor d aru l cunoştinţei,
le v a uni cu El, fiind re sta b ilite astfel în stare a din ca re au căzut. Este
m om entul cînd to ate fiinţele ra ţio n a le v o r fi supuse T atălui de că tre Iisus
H ristos, cînd îm p ără ţia cerului v a lua sfîrşit şi cînd v a începe «îm pără­
ţia lui Dum nezeu», care v a dăinui în veac. D upă cum este cunoscut,
re sta b ilire a g en e rală (a p o cata sta za tuturor) .în îm p ără ţia lui D um nezeu
este o în v ă ţă tu ră greşită, co n dam nată de B iserică 17.
C apitolul II din p arte a treia a lucrării se ocupă cu viaţa creştină.
A tît p en tru el, d ar şi p en tru m onahii din ju ru l lui, în pustiu, E vagrie
Ponticul alc ătu ieşte un sistem de v ie ţu ire s p iritu ală cu aju to ru l căruia
fiecare om p oate să recap e te fericirea p ierdută. In acest sistem , m intea
jo ac ă un rol prim ordial. E vagrie adoptă concepţia Sfîntului G rigorie de
N azianz despre a lc ătu irea sufletului din trei p ărţi : p a rte a raţională,
p a rte a concupiscibilă şi p arte a irascibilă. P artea ra ţio n a lă (nous) co n sti­
tu ie după E vagrie, ca şi du p ă A ristotel, e se n ţa sufletului. În a in te de
cădere dom nea un echilibru p erfect în tre cele trei elem ente ale su fletu ­
lui, ra ţiu n e a avînd rolul de conducător. Din cauza dezacordului s u rv e ­
nit s-a tu lb u rat ac ea stă ordine, p arte a concupiscibilă şi p a rte a irascibilă
tinzînd m ai ales spre rău. La săv îrşire a binelui co nlucrează trei factori :
aju to ru l îngerilor, lib era v o in ţă bună şi n a tu ra um ană, iar răul este p ro ­
v o ca t de doi factori : acţiu n e a dem onilor şi lib era v o in ţă rea.
A p ro p ie rea de D um nezeu se face p rin d istru g ere a răului. M în tu ito ­
rul Iisus H ristos n e-a a ră ta t ce treb u ie să facem spre a dobîndi m în tu i­
rea, n e-a dat « în v ăţătu ra creştină», care după E vagrie conţine trei trep te
de v ieţu ire : practică, n atu ra lă şi teologică.
. C alea practică este m etoda s p iritu ală prin ca re sufletul se cu răţă
de rele, ţine po ru n c ile şi v ieţu ieşte în v irtu te şi do b în d eşte liniştea de-
s ăv îrşită faţă de to t ce este străin de fiinţa sa, adică im p asib ilitatea
(apatheia). Un rol principal în ac ea stă m etodă îl co n stitu ie asceza co r­
p o ra lă şi spirituală. D upă cum s-a am intit, dem onii jo ac ă un rol im por­
ta n t în săv îrşire a răului, insuflînd c u g e tele rele. E vagrie se ocupă pe
larg cu acestea. O pt sînt cu g etele re le cele m ai de seam ă care se referă
la cele trei p ărţi ale sufletului : cu g e tele lăcom iei, d esfrîn ării şi avari-
ţiei, la p arte concupiscibilă ; cu g e tele în tristă rii, m îniei şi deznădejdii,
la p arte a irasc ib ilă şi cugetele d e ş e rtăc iu n ii şi m îndriei privesc p arte a
17. Evagrie Ponticul..., p. 123— 130; Comp. Evagrie d in P ont, p. 263—265.
276 B ISER ICA O R T O D O X A R O M Â N Ă

raţio n ală. C ugetele rele au coresp o n d en te le lor, păc atele în acţiune, pe

care le săv irşe sc m ai m ult cei ce tră ie sc în lum e decît cei din pustiu.
S criind p en tru m onahi, E vagrie insistă m ai ales asupra luptei îm potriva
p ă c atelo r cu m intea, adică a cugetelor rele.
V irtu tea d eţine un loc de seam ă în u rc are a p ro g resiv ă pe calea
desăvîrşirii. în fru n te a v irtu ţilo r se află credinţa, n ăd e jd ea şi d ragostea
din care se n aşte im pasibilitatea. Prin p ra cticarea tu tu ro r v irtu ţilo r, su ­
fletul ajunge în sta re a de a acţiona p o triv it cu n a tu ra sa, îndreptîndu-se
că tre contem plaţie. Cu aceasta, se ajunge la un alt stad iu de urcuş d u ­
hovnicesc num it de E vagrie vie ţu irea naturală sau cunoştinţa fiinţelor.
A cest stadiu are dre p t scop d esc o p erire a a d e v ăru lu i care este ascuns
în lucruri, «A cesta p o ate fi re alizat num ai cu aju to ru l contem plaţiunii
spirituale, adică prin in tu iţia d irec tă a ra ţiu n ilo r fiinţelor de c ă tre in ­
telectu l curat» 18. C ontem plaţia, după Evagrie, este re ală (pragm atică)
şi spirituală, ea se identifică cu cunoştinţa. Intelectul trec e din cu n o ş­
tin ţă în cu n o ştin ţă p înă a ju n g e de se co n c en tre ază to t mai m ult în el
însuşi, năzuind în acelaşi tim p la începutul şi scopul ex isten ţei lui, adică
la Dum nezeu. C ele două stadii parcu rse p în ă acum , p ractic şi natural,
nu co n stitu ie un scop în sine ci m ijloace spre o u rc are şi m ai sus, către
ultim ul stadiu : teologia sau cunoştinţa lui D um nezeu. «Sufletul purifi-
cîndu-se de pasiuni, în stad iu l p ractic şi desă v îrşin d u -se prin purificarea
intelectului, in stadiul n atu ra l, aju n g e în sfîrşit la cap ătu l drum ului său
la teologie, adică la cu n o ştin ţa sau gnoza Sfintei Treimi» 19. C unoştinţa
d iv in ă se petre ce prin h aru l lui D um nezeu în m om entul cînd sufletul se
g ăse şte în «rugăciune curată». E vagrie subliniază că a c ea stă u n ire m is­
tic a a om ului cu D um nezeu nu se în ţeleg e după fire, ci du p ă h ar şi ee
co n stitu ie scopul în treg ii v ieţu iri în H ristos, începutul şi sfîrşitul fie­
că ru ia dintre noi.
în v ă ţă tu ra lui E vagrie a fost p re ţu ită şi a' a v u t o influenţă m are
asupra scriito rilo r bisericeşti p osteriori, care s-au o cupat cu astfel de
problem e, precum şi asupra creştin ilo r doritori să p etre ac ă o v iaţa cu­
ra tă şi n e p rih ă n ită 20.
L ucrarea se term in ă cu o C aracterizare în care P rea F ericitul P a­
triarh Iustin fixează pe scurt pu n cte le de bază.
A stfel, se scoate în ev id e n ţă faptul că din secolul al V -lea şi p în i
în v rem ea scrierii ac estei lucrări, au fost exprim ate cele m ai co n tra­
dictorii p ăreri asupra lui E vagrie, u n eo ri fiind so co tit ca un eretic p ri­
m ejdios, 'iar alteo ri fiind a şe zat în rîn d u l sfinţilor. O d ată cu editarea
operelor în să se poate cu n o a şte din ce în ce m ai bine, care sînt îm pru­
m uturile şi care este p arte a lui perso n ală din în v ă ţă tu ra profesata.
E vagrie n-a scris p e n tru m ulţim e, ci p en tru cei in iţia ţi în în v ă ţă ­
tu ra sa, pe care, probabil, o ascultau adesea de la eruditul lor dascăl
De aceea, în v ă ţă tu ra lui nu form ează un sistem m etodic. N um ai cunos­
cătorii teologiei din care s-a in sp irat E vagrie pot sa stab ileasc ă sistem a,
un itar al acestuia. Însuşi E vagrie m ărtu rise şte că ol îşi în tem eiaz ă în­
v ă ţă tu ra pe scrierile S finţilor P ărinţi şi a S criitorilor bisericeşti. In pri­
18. E vagrie din Pont, p. 270.
19. Ib id em , p. 271.
20. Ibidem , p, 272 ; Comp. E vagrie Ponticul..., p. 143—144.
A N IV E R S A R I — EX’O C A R I 277

mul rînd, treb u ie am intit num ele lui O rigen din care E vagrie citează
din belşug, fără însă să-i am intească num ele sau titlu l lucrărilor. C on­
cepţiile despre fiinţa lui D um nezeu, fa cerea lum ii, p re ex isten ţa sufle­
telor, cădere, n a tu ra ră u lu i şi re sta b ilire a tu tu ro r îşi au orig in ea în lu ­
crările lui O rigen. Totuşi, E vagrie s-a in sp irat şi din Sfîntul V asile cel
M are, din S fintul G rigorie de N azianz, iar cu p riv ire la v iaţa d u h o v n i­
cească, din M arele A tanasie, Didim A lexandrinul, S erapion de Tmuis,
A ntonie cel M are, M acarie, Ioan Tebeul. O in flu en ţă m arc an tă asupra
lui a e x e rcitat-o Şcoala A lex a n d rin ă. La C lem ent A lexandrinul, E vagrie
a găsit în v ă ţă tu ra despre cunoaştere, iar la O rigen, îm p ărţire a vieţu irii
s p iritu a le 'în p ractică, n a tu ra lă şi teologică. Tot p rin Şcoala A lex a n d rin ă
a îm prum utat concepţiile d iferiţilo r filosofi pe ca re i-a folosit în m e­
toda sa de ce rce tare 21.
E vagrie P onticul a ex e rc ita t o in flu en ţă deo se b ită asupra teologiei
siriene, care în tre secolele V —XIII a fost prin ex c elen ţă ev a g rian ă . De
asem enea, el a fost trad u s de tim puriu (sec. ,V) şi în A pus, prin Ieronim ,
R ufin şi G henadie şi m ai ales prin S fîntul Ioan C asian care a lu at de
la E vagrie în v ă ţă tu ra despre îm p ărţire a vieţii d u hovniceşti în practică,
cun o a şte re a fiinţelor şi cu n o a şte re a Sfintei Treim i, im p asib ilitatea (apat-'
heia) şi m ai ales în v ă ţă tu ra despre cele opt c u g e tări care a fost p re ­
lu ată de la Ioan C asian ş i de alţi scriito ri apuseni 22.
în B iserica greacă, E vagrie a ex e rc ita t influenţă m ai ales cu p ri­
vire la în v ă ţă tu ra practică. P rintre scriito rii care au co n trib u it la aceasta
se n u m ără D iadoh al Foticeii, Ioan S cărarul şi m ai ales M axim M ă rtu ­
risitorul, cel m ai credincios ucenic al lui Evagrie. «P ecetluită de o rto ­
d oxia S fîntului M axim M ă rtu risito ru l şi ră sp în d ită astfel în în treg Im ­
p eriu l bizantin, în v ă ţă tu ra p ra ctică şi m istică a lui E vagrie din Pont a
d ev e n it tem elia v ieţii sp iritu ale în B iserica ră săritea n ă» 2;3.
P rin lu cra re a Evagrie Ponticul. V ia ţa , Scrierile şi învăţătura, P rea
F ericitul P atriarh Iustin a um plut un gol în lite ra tu ra p atristic ă rom âne.
R ezum atul în ro m âneşte al acestei lucrări, p u b licat în re v is ta «Biserica
O rto d o x ă Română», a făcut-o ac ce sib ilă celor ce se in tere seaz ă de p ro ­
blem ele leg ate de m istica b izantină şi a contribuit la cla rificarea p o zi­
ţiei lui E vagrie în sp iritu alita te a ortodoxă.
L ucrarea m ai a rată că a fost a lc ă tu ită cu o deosebită com petenţă.
Pe lîngă acribia ştiinţifică care face din lu cra re un m onum ent p a tris ­
tic de referinţă, se cuvine să subliniem stilul clar folosit, care stil se
o bservă, de altfel, în to ate lu crările P rea F ericitului P atriarh Iustin.
O altă lu cra re p atristică de p roporţii a P rea F ericitului P atriarh
Iustin este in titu lată : Sfînta Scriptură şi interpretarea ei jn opera Sîîn-
tului Ioan H risostom 2A.
S fîntul Ioan H risostom (cca 354—407) a fost contem poran cu E va­
grie P onticul ; el s-a form at în să la Ş coala A ntiohianâ. în introducere,
Prea F ericitul P atriarh face o p re z e n ta re a celo r două ţco li ex e g etice :
din A lex a n d ria şi din A ntiohia. în tre ac estea sîn t deosebiri im portante.
21. E vagrie P onticul..., p. 149.
22. E vagrie din Pont, in rev. cit,, p. 274.
23. Ibidem .
24. Prof. Dr. Iustin M oisescu, S lin la Scrip tu ră şi inte rp re ta re a ei in opera S im ­
ţului Ioan H risostom , în «Candela», L—LII (1939— 1941), p. 116— 238, şi extras.
278 B ISER ICA O R T O D O X A R O M Â N A

Ş coala ca teh etică din A lex a n d ria văd e şte în pre o cu p ările teologice o
ten d in ţă speculativă, in tu itiv ă şi m istică. S trăduindu-se să sco a tă în ev i­
d en ţă elem entul su p ra -ra ţio n a l şi tainic al a d e v ăru rilo r de cred in ţă r e ­
velate, alexandrinii au adus o re ală co n trib u ţie la form ulările dogm a­
tice ale Bisericii creştine. A ntioh ienii, la rîndul lor, au pus accent pe
p arte a p ra ctică a problem elor, încercînd să justifice uneori cu ra ţiu n e a
tem einicia a d e v ăru rilo r o rtodoxe faţă de afirm aţiile eretice. D eosebi­
rile sînt m ai p ro n u n ţate şi în ceea ce p riv eşte in te rp re ta re a Sfintei
Scripturi. P rea F ericitul P atriarh spune : «M ergînd pe urm ele lui O ri-
gen, re p rez en tan tu l cel m ai strălu c it al acestei şcoli, ale x an d rin ii soco­
tea u că pre tu tin d en i în S fînta S criptură e x istă alegorii. Din această
cauză, în in te rp re ta re a c ă rţilo r sfinte, ei se străduiau n eîn c etat să d es­
copere sensul m istic şi figurat, înţelesul ascuns sub lite ra Scripturii,
acorqlînd o im p o rtan ţă foarte m ică sensului istoric-gram atical. Dim po­
triv ă, antiohienii credincioşi trad iţiei şi urm înd pilda scriito rilo r inspi­
raţi, în c e rce tare a Sfintei S cripturi, ac o rd ă im portanţă îndeosebi sen ­
sului literal, istoric şi g ra m a tic a l» 25. P rincipiile p en tru o in terp retare
co rectă a Sfintei S cripturi se găsesc în că rţile sfinte, fiind aplicate de
M întuitorul şi de Sfinţii A postoli. R eprezentanţii celor două şcoli, te o ­
retic au prom ovat ac elea şi p rincipii de in terp retare , p ractic însă, sub
influenţa m ediului cultural în care s-au dezvoltat, alexandrinii au accen ­
tu at in terp retare a alegorică, iar antiohienii au ac o rd at im portanţă p rin ­
cip ală sensului literal. Cum s-a dov ed it de istorie, Ş coala A ntiohiană
a fost su p erio a ră în ac ea stă p rivinţă. R eprezentantul cel m ai de seam ă
al acestei şcoli a fost Sfîntul Ioan H risostom care s-a im pus nu num ai
prin num ărul considerabil de o p ere exegetice, d ar şi prin s tab ilirea n o r­
m elor de in te rp re ta re trad iţio n a lă a Sfintei Scripturi. M a jo ritate a ope­
re lo r lui au fost socotite exegetice, om ilii şi com entarii, S fîntul Ioan
H risostom inţe'rpretînd ap roape în întregim e Sfînta S criptură. «Pentru
a ce rce ta opera ex e g etică a S fîntului Ioan H risostom este nec esară ce­
tire a tu tu ro r lu cră rilo r lui», p recizează P rea F ericitul P atriarh Iu s tin 26.
C ele 547 note din a c ea stă lucrare, care se re feră la opera Sfîntului Ioan
H risostom , a rată că re co m an d a rea de m ai sus se bazează pe ex p e ri­
en ţa proprie a autorului'. De altfel, aşa se explică rezum atele dense şi
clare pe care le face P rea F ericitul P atriarh Iustin p re zen tîn d în In tro ­
ducere, fiecare op eră e x e g etică a Sfîntului Ioan H risostom . Dăm un
exem plu : «Evanghelia după M atei a fost co m entată în întregim e, în
90 omilii. De m ultă vrem e a fost re m a rc at faptul că aceste om ilii consti­
tuie nu num ai un m odel de exegeză, d ar şi o ex p u n e re com pletă a
întregului sistem de m orală creştină. S-a zis că nu ex istă o altă carte
în lum e, care să cuprindă a tite a p re cep te m orale, şi în nici o a ltă scri­
ere Sfîntul Ioan H risostom nu a depus atîta străd u in ţă, nu a a r ă ta t atîta
pricepere, a tîta a rtă ca în ac est com entar» 27.
P artea în tîi a lu crării cu titlu l : C oncepţia S fîn tu lu i Ioan Hrisostorr.
despre Sfînta Scriptură este îm p ărţită în p atru capitoie. C apitolul I, Iz ­
25. Ib id em , p. 118.
26. Ib id em , p. 133. Dintre scriitorii răsăriteni, în afară de Origen, nimeni n-a
scris aşa de m ult ca Sfîntul Ioan Hrisostom . Opera sa este cuprinsă în 18 volum-:-
Ivol. 47— 64) din colecţia lui J. P. M igne : P atrologiae se ries graeca.
27. Ib id em , p. 124.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 279

voarele rev ela ţie i divine, se ocupă cu Sfînta S criptură şi Sfînta T radi­
ţie. Dum nezeu este autorul principal a tît al re v elaţiu n ii n a tu ra le cît şi
al re v elaţiu n ii su p ra n atu rale , d irecte sau in d irec te 28. «Scrise sub înrîu-
rirea D uhului Sfînt, to ate cele cuprinse în S fînta S criptură nu sînt spuse
num ai p en tru a lua cu noştinţă oam enii de ele, ci îndeosebi pen tru a-i
conduce la m întuire» 29.
C ărţile Sfintei Scripturi au fost d ete rm in a te de anum ite n ec esităţi
sp iritu ale v rem elnice şi sînt expuse p o triv it cu treb u in ţele cititorilor,
că tre care scrierile sfinte au fost a d re s a te în prim ul rînd. A ceste scri­
eri nu sînt expuneri sistem atice ale tu tu ro r a d e v ăru rilo r re v elate, ci
ele av e au scopul să lăm u re ască cele p re d ate de D um nezeu oam enilor.
De aceea, creştinul are d ato ria să ce rce teze d eo p o triv ă atît Sfînta S crip­
tu ră cît şi S fînta T ra d iţie 50.
Sfînta T radiţie, al d o ilea-iz v o r al re v e la ţie i divine, cuprinde în v ă ­
ţătu ri re v elate, care nu se găsesc în S fînta S criptură şi ca re au fost
transm ise la început pe cale orală, p aralel cu S fînta Scriptură. Sfînta
Tradiţie are v alo a re egală cu S fînta S c rip tu ră 31. De n o tat că Sfîntul
Ioan H risostom nu enum eră că rţile canonice ale N oului şi V echiului
Testam ent, dar el le citează în om iliile sale, în cît se p o ate afirm a că el
«prim eşte în canon to ate scrierile V e chiului şi N oului T e s ta m e n t» 32.
în capitolul II, in titu lat : Raportul dintre V e c h iu l şi N o u l T esta­
m ent, au to ru l precizează că sub ra p o rtu l cuprinsului, S fîntul Ioan H ri­
sostom g ăseşte V echiul T estam ent inferior N oului T estam ent. V echiul
T estam ent a fost folositor şi necesar, a co n stitu it o p re g ătire pentru
N oul T estam ent care d esă v îrşeşte legea veche, acţiu n ea Sfîntului Duh
a supra oam enilor fiind acum m ai p u ternică, d aru rile o ferite de Dum ­
nezeu m ai înalte, iar răsplata celor credincioşi m ai m a r e 33.
Inspiraţia S fin te i Scripturi (cap. III) este o problem ă foarte im ­
p o rtan tă p en tru au to ritate a Sfintei S cripturi. P rea F ericitul P atriarh
Iustin subliniază că « autoritatea suprem ă a S fintei S cripturi se în tem e­
iază pe faptul că ea cuprinde a d e v ăru ri dum nezeieşti, scrise de oam eni
aleşi de D um nezeu, sub direc ta in sp iraţie a D uhului S fîn t» 34. In sp ira­
ţia divină este socotită de S fîntul Ioan H risostom ca o colaborare a om u­
lui cu Dum nezeu, autorii Sfintei S cripturi, în m o m e n tu l. scrierii c ă r­
ţilor lor găsindu-se sub că lău zire a Sfîntului Duh, dar p ăstrîn d u -şi în
întregim e to ate facultăţile lor in telec tu a le 35.
în ultim ul capitol (IV) din ac ea stă p a rte este v o rb a de C onsecin­
ţele inspiraţiei divine. Sfîntul Ioan H risostom are co n v in g e rea că to ate
în v ăţătu rile religioase, care se află în Sfînta Scriptură, in d iferen t de p e r­
soana care le-a scris sau le-a pro n u n ţat, sînt ad e v ă ra te şi nec esare
oam enilor spre m întuire, în tre scrierile in sp irate existînd un acord de-
săvîrşit. El atra g e ate n ţia că în că rţile sfinte sînt unele idei m ai greu
28. Ibidem , p. 136.
29. Ibidem , p. 138.
30. Ibidem , p. 139.
31. Ibidem , p. 141.
32. Ibidem , p. 142.
33. Ibidem , p. 146— 147.
34. Ibidem , p. 143.
35. Ibidem , p. 155.
280 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

de înţeles, de ac ee a este n ec esară o c e rce tare m ai ad în c ă a întregului

cuprins al scrierilor inspirate. De altfel, Sfînta S criptură treb u ie să fie
c itită cu lu are am inte, chiar atunci cînd este v o rb a de unele cuvinte,
oricît de sim ple ar părea, p en tru că totul este de folos sufletesc
In parte a doua, in titu la tă : Interpretarea Sfintei Scripturi după S fîn ­
tul Ioan H risostom , P rea F ericitu l P atriarh Iustin tra te a z ă u rm ătoarele
p roblem e : M ijloacele de interpretare (cap. I) ; Sensurile Sfintei Scrip­
turi (cap. II) şi Folosul citirii S fin te i Scripturi (cap. III).
C itirea Sfintei S cripturi a co n stitu it o pre o cu p are perm a n en tă p en ­
tru dreptcredincioşi şi S fîntul Ioan H risostom , în consens cu ceilalţi
P ărinţi şi S criitori bisericeşti, a îndem nat atît pe clerici cît şi pe laici
să se în d eletn ice ască n e în c etat cu studiul că rţilo r sfinte, cău tîn d să-i
convingă de ad e v ăru l că « n ecunoaşterea S cripturilor este cauza tu tu ­
ro r relelor» 37.
P entru o bună în ţeleg e re a Sfintei S cripturi p en tru folosul vieţuirii
creştine în acord cu voia lui Dum nezeu, este nec esar ca citirea să fie
continuă, ca sensul ad e v ă ra t al celor scrise să fie înţeles, ca locurile
m ai grele să fie ex p licate de că tre clerici, care s-au p re g ătit tem einic
p en tru acest lucru. O altă condiţie în ac ea stă g re a în trep rin d e re de
tîlc u ire a sensului Sfintei S cripturi este cu răţen ia vieţii interpretului.
A cesta treb u ie să-şi în d rep te ochii sufletului cu ev la v ie şi re sp ect către
tex tu l Sfintei S c rip tu ri38.
De asem enea, Sfîntul Ioan H risostom pune un accent deosebit pe
o in te rp re ta re integrală, ţinînd seam a de context, de locurile paralele,
de in te rp re ta re a trad iţio n ală a B isericii O rtodoxe, de critica textelor
atunci cînd este necesar, de p o sib ilitatea de în ţeleg e re ra ţio n a lă a cre­
d incioşilor şi de credinţa acestora.
în in te rp re ta re a Sfintei S cripturi, S fîntul Ioan H risostom este p re ­
ocupat să descopere şi să pro p o v ă d u ia scă a d e v ăru l scris. In ceea ce
p riv eşte m etoda folosită, îndeosebi, este e v id e n tă m etoda istoric-lite-
rală, ţinînd seam a de regulile gram aticale, de în ţelesu l cuvintelor, de
v alo a rea partic u le lo r de le g ă tu ră şi de sem nele de p u n c tu a ţie 39. Dar
S fîntul Ioan H risostom s-a folosit şi de m etoda sensului anagogic, care
în treg e şte sensul istoric prin ad ă u g are a unei idei m ai înalte. Sensul an a­
gogic se re feră de cele m ai m ulte ori, la ad e v ăru ri viitoare, pe care
scriito ru l inspirat le-a cunoscut m ai înainte, de aceea este num it u n e­
ori şi sens profetic 40.
De asem enea, P rea F ericitu l P atriarh Iustin sco a te în relief şi fap­
tul că Sfîntul Ioan H risostom co n stată ex isten ţa sensului alegoric în
că rţile sfinte şi el nu este potriv n ic in terp retării alegorice, dacă aceasta
se face p o triv it u nor norm e stab ilite chiar de Sfînta S c rip tu ră 41. Sfîntul
Ioan H risostom am inteşte în n u m eroase locuri şi sensul tipic. A cesta
se re feră la faptele istorice, fiinţete şi obiectele, care au serv it pentru
pro p ovăduirea a d e v ăru rilo r v iito a re şi care p o artă num ele de tipuri
36. Ibid em , p. 161— 175, passim .
37. Ibid em , p. 179, nota 278.
38. Ibid em , p. 190.
39. Ibid em , p. 206—207.
40. Ibidem , p. 213—215.
41. Ibid em , p. 217.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 281

preînchipuiri, um bre ale adevărului, im agini ale re a lită ţii42. Sensul ti ­

pic se află atît în V echiul T estam ent, cît şi în N oul T estam ent.
Ultim ul capitol, F olosul citirii S fin te i Scripturi este foarte im por­
ta n t p en tru v iaţa m o rală şi p en tru m în tu ire a c re d in c io ş ilo r43. Sfîntul
Ioan H risostom recom andă citirea Sfintei Scrfpturi a rătîn d foloasele d u ­
ho vniceşti pe care creştinii le dobîndesc din aceasta. M ai întîi, citirea
Sfintei Scripturi este de m are folos num ai dacă creştinul îşi po triv eşte
v ieţu irea în leg ă tu ră cu conţinutul ac esteia. «Căci citind Sfînta Scrip­
tu ră fără să ne d esăvîrşim cu n o ştin ţele religioase şi să ne îndreptăm
felul de viaţă, tru d a ac ea sta este nu num ai inutilă dar chiar v ă tă m ă ­
toare» 44.
Sfînta S criptură în alţă sufletul că tre ceruri : este p o arta prin care
om ul in tră în sfera celor divine, ea îi a ra tă cheia cu n o a şte rii lui Dum ­
nezeu ; c itirea Sfintei S cripturi este v o rb ire a om ului cu D u m n ez eu 45 ;
Sfînta S criptură treb u ie ex p lica tă de c ă tre preoţi, credincioşilor, p en ­
tru că este o c a rte de în v ă ţă tu ră veşnică. M are o s îrd u ito r p en tru în ­
d re p ta re a n ed rep tăţilo r sociale din vre m e a sa şi p en tru rid ica rea m o ­
ra lă a credincioşilor săi, Sfîntul Ioan H risostom recom andă citirea Sfin­
tei S crip turi p o triv it scopului p en tru care a fost scrisă : «Pentru ac ea sta
in terp retăm S cripturile, zice el, nu num ai ca să le învăţaţi, d ar ca să
în d rep ta ţi şi m o rav u rile v o astre . D acă nu are loc aceasta* în zadar le
citim, în za d ar le explicăm » 46.
în în ch e ie re, P rea F ericitul P atriarh Iustin rezum ă în chip m ag is­
tral cele trata te , sub liniind cîtev a idei d irec to are din opera şi a c tiv i­
tate a Sfîntului Ioan H risostom ca in te rp re t al S fintei Scripturi. In p ri­
mul rînd, Sfîntul Ioan H risostom a c ă u tat să ră sp în d e ască Sfînta S crip­
tu ră în popor, dînd astfel o replică a le x an d rin ilo r care lăsau in te rp re ­
ta re a c ă rţilo r sfinte pe seam a oam enilor în v ăţaţi. De aceea, făcîndu-şi
un ideal din că lău zire a credincioşilor p en tru a înţelege cuprinsul c ă r­
ţilo r sfinte, Sfîntul Ioan H risostom şi-a p us în joc to ată ştiin ţa sa te o ­
logică şi to t talen tu l său oratoric. Exem plul acestui m are iera rh al Bi­
sericii O rtodoxe, constituie o ad e v ăra tă ş co a lă p en tru toţi cei ce pun
m îna pe Sfînta S criptură. C uvintele cu care P rea F ericitul P atriarh
Iustin îşi încheie acest strălu c it studiu p a tristic sînt cu ad e v ă ra t g ră ­
ito are şi m obilizatoare în ac ea stă p riv in ţă : «Sfîntul Ioan H risostom p ra c ­
tică cultul că rţilo r inspirate de D um nezeu ; el v en e rea ză Sfînta S crip­
tură. C urăţindu-şi cugetul, o ia în m îini cu respect ; deschizînd ochii
sufletului, o citeşte cu cucernicie ; în flăc ăra t de credinţă, o explică în
frica lui D um nezeu» 47.
în to rs în ţa ră de 1a- studii, după ce şi-a făcut ec h iv alare a studiilor
de licen ţă şi d o cto ra t în T eologie ob ţin u te la A tena, P rea F ericitul P a­
42. Ibidem , p. 219.
43. A cest capitol a fost reprodus *pentru frumuseţea sa ţi nu mai pu |in pentru
folosul pe care-1 vor avea cititorii din lectura lui , cu t it lu l: Fnlosul c itirii S fin tei
S c ripturi după Sf. Ioan H riso sto m , şi in «Revista Teologică» XXXII I (1913), nr. 1— 2,
p. 91—97.
44. Prof. Dr. Iustin M oisescu, Si3/i!a Scnpfufd ţ i in te rp re ta ie a ei..., p. 227.
45. Ibidem , p. 228, notele 517, 518 ţi 526.
46. I b id em , p. 232, nota 541.
47. Ib id em , p. 238.
B. O. R.
 B ISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

triarh Iustin a func ţio n a t in an u l şcolar 1937— 1938 ca profesor de lim ­

bă latin ă la Sem inarul «Nifon M itropolitul» din B u c u re ş ti48. D espre ro ­
lul lite ra tu rii p a tristice în form area tin erilo r sem inarişti, aşa cum gîndea
că este potrivit, aflăm din prezentare,a pe ca re P rea F ericitul P atriarh
Iustin o făcea în acel tim p m anualului didactic de lim bă latină p entru
clasa a V lII-a de S em inar, întocm it de Iorgu Stoian, cu tex te ale se din
Scrisorile Fericitului Ie r o n im 49. P rea F ericitu l P atriarh scria u rm ăto a­
rele : «Elevul se in stru ieşte şi se form ează din pu n ct de v ed e re m oral,
adăpîndu-se d irect la iz v o a rele n ese cate de frum useţe şi în ţelepciune
cuprinse în operele n e în tre c u te ale epocii de aur a lite ratu rii creştine,
p rin tre re p rez en tan ţii căreia fe ricitu l Ieronim ţine un loc de frunte. De
altfel nu e x istă nici o în d o ială că genul literar, în care ac est scriitor
bisericesc ni se p re zin tă ca d e s ă v îrş it m ae stru al condeiului, este cel
epistolar. A d resate u nor persoane, .scrisorile lui Ieronim au fost d esti­
nate m arelui public. Din a c ea stă pricină, el se în g rije şte în acestea, în
m od cu totul deosebit, de stil, în treb u in ţîn d o lim bă curată, foarte ap ro ­
p iată de latin a clasică. A c esta este m otivul p en tru care d in tre toate
operele sale cele m ai m ult ră sp în d ite şi m ai iubite de popor au fost
scrisorile. S crisorile lui Ieronim se d isting atît prin v a lo a re a lor lite ­
ra ră ex c ep ţio n ală cît şi p en tru cuprinsul lor m oral» 50.
. Inform at la zi cu p u b licaţiile în care e ra vorba de im p o rtan ţa scrie­
rilo r patristice, P rea F ericitu l P atriarh IuLlin îm părtăşea p rin recenzii
şi n o te bibliografice re zu ltatu l studiilor sale în ac ea stă p riv in ţă. A stfel,
p rin tre altele, pre zin tă lu c ra re a eru d itu lu i profesor de p atro lo g ie D. S.
B alanos : N oua teologie ortodoxă in raport cu teologia patristică şi cu
concepţiunile şi m eto d e le m ai n o i 51, subliniind concluzia au to ru lu i că
«teologia ortodoxă ac tu ală se g ăse şte în deplin acord cu principiile te o ­
logice p atristice , care treb u ie să fie şi pe v iito r u n în d rep ta r p en tru te o ­
logii noştri» 52.
N u num ai lite ra tu ra p atristică , dar şi lite ra tu ra c reştin ă din p erioada
p o stp atristic ă in teresează. P rea F ericitu l P atriarh Iustin n o tea ză ap ariţia
articolului teologului Th. N. C astanas, in titu lat : S fin tu l G rigorie Pa-
lam a şi m isticism u l isihaştilor 53 făcînd ob serv aţia că orice contribuţii
m enite să ad u c ă noi lăm uriri privind perso ah a şi opera Sfîntului G ri­
gorie P alam a, «a cărui p erso n alita te um ple prim a ju m ătate a sec. XIV
din punct de ved e re spiritual în R ăsărit», este bine venită.
De asem enea, p re zen tîn d studiul lui Ad. N. D iam antopoulos : Ghe-
nadie Sholariu ca iz v o r istoric al vrem urilor din preajm a căderii Con-
48. Pr. prof. dr. Ioan Rămureanu, La 70 de ani de via ţă ai Prea F ericitulu:
Patriarh Iu stin , în «Biserica O rtodoxă Română», XCVIII (1980), nr. 3—4, p. 341.
49. Dr. Iustin M oisescu, S T O IA N IORG U , EUSEBII H IE R O N Y M I, E p istu la ru m e x ­
cerpta, Text în soţit de un studiu introductiv şi note explicative, Cîm pulung-M usce!
1936, p. 68, în «Biserica O rtodoxă Română», LVI (1938), nr. 9— 10, p. 585—58B.
50. Ib id em , p. 586.
51. Publicată în «Anuarul ştiin ţific al Facultăţii de T eologie de la U niversitatea
din Atena», 1936— 1937, p. 122— 129, în «Biserica Ortodoxă Română», LVI (1938), nr
1— 4, p. 149— 150.
52. Ib id em , p. 150.
5?. Publicat în revista „rpTjfopioc o IlaXajjuzc", 1938, nr. 6— 7, p. 224—234; Ibiderr.
nr. 9— 10, p. 596.
A N IV E R SĂ R I — E V O C Ă R I 2 83

s ta n tin o p o lu lu i54, P rea F ericitul P atriarh Iustin precizează : «Studiul d.

D iam antopoulos are o îndoită im portanţă : pe de o parte ne dă o icoană
clară a lui G henadie S holariu, iar pe de a lta ne a ra tă evenim entele is­
torice pe care lu cră rile lui sînt m enite să le lăm urească».
Şi în scrierile de mai tîrziu, P rea F ericitul P atriarh Iustin a dat un bun
exem plu în fo losirea tezaurului patristic. A stfel studiul Ierarhia b is e ­
ricească in epoca apostolică 55 este în tem eiat în e x c lu siv itate pe- S fînta
S criptură şi scrierile Sfinţilor P ărinţi şi S criitori bisericeşti. M ai m ult,
ţinînd seam a de re a lita te a în co n ju ră to a re, de in stitu ire a şi ap ă rarea p ă ­
cii în lum e şi de re fac ere a ţării după cel de-al doilea război m ondial,
Prea F ericitul P atriarh Iustin pune lâ îndem îna pre o ţilo r rom âni n u m e­
roase tex te biblice şi p atristice despre pace şi m uncă, selectîndu-le din
în v ă ţă tu ra celor doisprezece A postoli, Sfîntul C lam ent al Romei, C on­
stitu ţiile A postolice, C lem ent A lexandrinul, Sfîntul Ignatie al A ntiohiei,
Sfinţii V asile cel M are, Ioan H risostom şi C hirii al A lexandriei, Isidor
Pelusiotul, S fîntul Cipriai}, F ericitu l A ugustin, F ericitul Ieronim şi P etru
H ris o lo g u l56'. Cu cîţiv a ani m ai înainte P rea F ericitul P atriarh Iustin
publicase articolul : T em eiurile lucrării Bisericii pentru apărarea pă­
cii 57 care începea astfel : «Mai m ult ca oricînd, în vrem urile de faţă,
m area problem ă care frăm întă m inţile tu tu ro r celor care au dreptul la
num ele de om, în oricare parte a lum ii s-ar găsi ei, este a p ă rarea P ă­
cii» 50. D upă ce enum eră tem eiurile creştin e pen tru ap ă rarea păcii în
lum e, care se găsesc în Sfînta Scriptură, P rea F ericitul P atriarh Iustin se
re feră la P ărinţii şi S criitorii bisericeşti. A ceştia, urm înd în v ă ţă tu ra M în ­
tuitorului, după pilda A postolilor, s-au s trăd u it fără în ce ta re să trea că
în faptă dom nia păcii în lum e, după cum se a ra tă în predicile, cuvîn-
tările şi scrierile lor. Începînd cu epoca P ărin ţilo r postapostolici, în p e­
rio ad a patristică, se găsesc num eroase locuri în care este re co m an ­
dată pacea şi d ragostea între oam eni, ca elem ente ese n ţia le ale vieţii.
P acea este «maica tuturor bunurilor» (S fîntul Ioan H risostom ) 59 şi este
o d ato rie creştin easc ă de prim ordin de a o ap ă ra «cu m unca sa, cu
truda sa... şi, dacă este necesar, chiar cu prim ejdia v ie ţii şi a bunului
său num e» (O rigen) 60.
P rea F ericitul P atriarh subliniază că p en tru a p u tea stato rn ici şi
p ăstra p ac ea d esă v îrşită treb u ie ca la tem elia ei să stea d re p ta tea, adu-
cînd în acest sens un tem ei din Isidor P elusiotul care scria în una din
epistolele sale urm ăto a rele : «Pacea am e ste cată cu d re p ta tea este un
bun dum nezeiesc ; iar dacă una din ele ar ex ista fă ră c e alaltă se v a-
tăm ă frum useţea virtuţii. Căci, pace ex istă şi la tîlh a ri cu sem enii lor
şi în tre lupi ; la cei dintîi pen tru v ătă m a re a oam enilor, iar la ceilalţi
p en tru d istru g ere a turm elor. Dar, noi nu putem num i paca pe aceea
care nu este îm podobită cu dreptatea» bl.
54. Publicat în „EXAvi-/.4“ ,IX (1936), p. 285— 303; Ib id em , nr. 1— 4, p. 123— 129.
55. Iustin M oisescu, Ierarhia bisericea scă In ep o ca apostolică. A nexd : T e x te b i­
blice şi patristice d espre pace şi m uncă. Editura Centrului M itropolitan al Olteniei,
1955, 79 p.
56. Ibid em , p. 63— 71 şi 7 S -7 9 .
57. Publicat în «Studii T eo lo g ice;, V (1953), nr. 3—4, p. 247—268.
58. I bidem , p. 247. 59. Ib id em , p. 264, nota 28.
60. Ibidem , p. 263, nota 24. 61. Ib id em , p. 266, nota 44.
2 84 B ISERICA O R T O D O X A R O M Â N Ă

In anul 1955, la A ten a a început p ublicarea, cu b in ec u v în ta rea Sfîn­

tului Sinod al B isericii G reciei, a scrierilor Părinţilor şi Scriitorilor bi­
sericeşti greci, din in iţia tiv a şi cu p u rta re a de g rijă a asociaţiei b ise­
riceşti Slujirea apostolică a B isericii Greciei. Prim ind prim ele volum e
din a c ea stă colecţie, în 1960, P rea F ericitul P atriarh Iustin, pe. atunci
M itropolitul M oldovei şi Sucevei, i-a făcut o p re zen ţa re scu rtă arătînd
c a rac tere le g en e rale ale ac estei ediţii greceşti, ad resată în prim ul rînd
clerului şi stu d en ţilo r teologi 62.
P entru a a răta v a lo a re a acestei ediţii, P rea F ericitul P atriarh Iustin,
cita C u vîn tu l A rhiepiscopului A tenei şi al în treg ii Grecii, Spiridon, în
care se spunea : «Im portanta acestei opere se v ăd e şte de la sine. Edi-
ţia a c e a s ta 'a re , astfel, o foarte m are im p o rtan tă din punct de v ed ere
religios şi b isericesc. în lu crările P ărinţilor şi S criitorilor bisericeşti s-a
depus ca o com oară S fînta trad iţie a Bisericii, care constituie cel de-al
doilea izvor al credinţei ortodoxe. Cei m ai m ulţi din aceşti scriitor:
s-au a ră ta t p ersoane im portante şi de frunte în S inoadele locale şi ecu­
m enice, al căror duh şi h o tărîri le fac să răsu n e şi le tălm ăcesc în scri­
erile lo r» 63. 4
în scu rta pre zen ta re pe care P rea F ericitul P atriarh Iustin o făcea
acestei colecţii p a tristice greceşti, ră zb ate a p rin tre rîn d u ri o d o rin ţă as*
cunsă, d o rin ţă vec h e şi fierbinte, ac ee a ca şi B iserica O rtodoxă Rom ână
să aibă o colecţie de tex te p a tristice în rom âneşte. A c eastă d o rin ţă a
prins chip atunci cînd P rea F ericirea Sa a ajuns În tîistă tăto ru l Bisericii
noastre. în anul 1979 a p ă rea în «Editura Institutului Biblic şi de Mi­
siune al B isericii O rtodoxe Rom âne», prim ul volum din colecţia Părinţi
şi Scriitori bisericeşti. Pe pagina 4 este u rm ăto a rea pre ciza re : C olec­
ţia' «Părinţi şi scriitori bisericeşti» apare din in iţia tiva şi sub îndrumarea
P rea F ericitului P ărin te Iustin, P atriarh u l B isericii O rtodoxe R om âne.
C olecţia «Părinţi şi Scriitori bisericeşti», prim a de acest fel în ro­
m âneşte, v a cuprinde lite ra tu ra p atristică de limbă- gre acă şi de limbă
latin ă de la P ărinţii A postolici şi pînă la S fîntul Ioan Dam aschin, se ­
lec ta tă în 90 volum e. P înă acum au a p ă ru t prim ele 11 volum e, plus vo­
lum ele 29 şi 80. T extele trad u se sînt însoţite de introduceri, bibliografie
la zi, note şi indici, deci o ediţie rom ân e asc ă a P ărin ţilo r şi Scriitorilor
b isericeşti, lu c ra tă după cele m ai înalte principii ştiinţifice. C olecţia apa­
re în form at 24/17, în condiţii tipografice excelente.
P rea F ericitul P atriarh Iustin partic ip ă efectiv la e d itarea Sfinţilor
P ărinţi în rom âneşte. în program ul d e ed itare, în volum ul 35 v o r apăree
u rm ăto a rele scrieri din Evagrie" Ponticul : A n tireticu l, M onahicos, Pro­
blem e gnostice şi S e n tin ţe către m onahi şi m onahii 64, co o rdonator fiind
însuşi P rea F ericitul P atriarh Iustin.
62. f IUSTIN, M itropolitul M oldovei şi Sucevei, B iblioteca P ărinţilor şi Sc:.-
itorilor b isericeşti, în «M itropolia M oldovei şi Su cevei», XXXVI (1960), nr. 1—1
p. 7—8, 63. Ib id em , p. 8.
64. In F ilocalia, voi. I (Sibiu, 1947) ; Prot. stavr. dr.Dumitru Stăniloae a tradi.-
urm ătoarele scrieri din Evagrie Ponticul, clasificate de Prea Fericitul Patriarh Iusii-
între o perele În do ieln ice : S ch iţă m o nahicească, în care se arată cum treb u ie să r
n e vo im şi să ne lin iştim (p. 39— 47); C apete d esp re d e o seb irea p a tifhilor şi a g ir-
durilor (p. 48— 70); Din ca p ete le despre tre zv ie (p. 71—72) şi C u v în t d esp re jugd-
ciu n e (p. 73— 93).
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 285

Deşi P rea F ericitul P atriarh Iustin nu pre faţe ază ac ea stă cc^ecţie,
cum ar fi fost de altfel firesc, se bucură cu discreţia cunoscută că s-a
îm plinit un gînd de tinereţe. A ceasta o aflăm , indirect, din cele cîtev a
rînduri ale ilustrului profesor Dr. D um itru Fecioru, trad u c ăto ru l v o lu ­
m ului 4, in titu lat : C lem ent A lex a n d rin u l, Scrieri, p arte a întîi, de la p a ­
gina 4, unde citim : «Prea F ericitului P ărin te P atriarh Dr. Iustin M oisescu,
om agiu de p re ţu ire pentru a fi adus la îndeplinire, cînd bunul Dum ­
nezeu l-a aju ta t să fie In tîistă tăto ru l B isericii O rtodoxe R om âne, gîn-
dul nostru, al colegilor de studii de la A tena, care o sten ea u îm preună
la în v ăţarea limbii greceşti, cu scopul d eseo ri m ărtu risit de a traduce
şi tipări în lim ba n o astră scrierile Sfinţilor P ărinţi şi S criitori b ise ri­
ceşti din vechim e».
A dăueăm că din iniţia tiv a şi cu b in ec u v în ta rea P rea F ericitului
P atriarh M stin ap a re şi o altă colecţie de studii p a tristice in titu lată
«Biblioteca teologică» 6S.
Îm b răţişînd cu o privire g en e rală pre o cu p ările p a tristice ale P rea
F ericitului P atriarh Iustin se p o ate c o n stata cu u ş u rin ţă in tere su l con­
tinuu şi s trăd a n ia neobosită de a pune la îndem îna credincioşilor o rto ­
docşi rom âni com orile de gîndire, sim ţire şi acţiune ale P ărinţilor şi
S criitorilor bisericeşti, situ în d u -se prin ac ea stă ac tiv itate pe culm ile
cele m ai în alte ale c ă rtu ra rilo r B isericii O rtodoxe R om âne.

PREZENŢA ŞI CONTRIBUŢIA ^REA FERICITULUI PATRIARH IUSTIN

IN DIALOGUL GENERAL ECUMENIC
Prof. N. CHIŢESCU

A vorbi despre p rezenţa şi co n trib u ţia P rea F ericitului P atriarh

Iustin în dialogul g eneral ecum enic înseam nă p en tru cel ce sem nează
aceste rînduri şi a da m ărturie despre o parte, cel puţin, a im presiilor
ex tra o rd in are, pe care le-a tră it aievea, în stră in ă ta te de la 1961 — p ri­
m a ad u n a re m ondială a C onferinţei C reştine pen tru P ace de la P raga — ,
pînă la ale g ere a sa ca P atriarh al B isericii O rtodoxe Române. Bucu-
rîndu-m ă de acest privilegiu unic de a însoţi pe P rea F ericirea Sa la
unele adunări ecum enice, în c a lita te de re p rez en tan t al «Com isiei p en ­
tru C redinţă şi C onstituţie», am tră it clipele fe ricite de n e u itat pe care
ni le-a d ăru it celor p rezenţi acela căruia i s-a d ec lara t pe drept cu v în t
că «aţi adus spor duhovnicesc nu num ai in Sfintul Sinod, dar aţi fost
pu rtăto ru l său de cu v în t in num eroase în tiln iri pan o rto d o x e şi inter-
creştin e pe aren a m ondială, unde cuvintul în alt Prea Sfinţiei V oastre a
65. Dintre scrierile apărute pînă acum in această colecţie, ami îtirs : nr. I. Pr.
prof. Dr. Ioan G. Coman, Scriitori b ise ric eşti din ep o ca strărom ână. Bucureşti, 1979,
376 p. şi nr. 3, S iîn tu l V a sile cel M are, închinare la 1600 de ani de la săvirţirea sa,
Bucureşti, 1980, 490 p.
 286 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

d ete rm in a t atitudini şi h o tărîri pozitive în cele m ai a rzăto a re şi vitale

problem e ale B isericii creştin e şi ale um anităţii... »J.
S-a am intit de asem enea că P rea F ericitul P atriarh Dr. Iustin
M oisescu a re alizat «o v a s tă o p eră ecum enică m enită să înfrunte
veacurile... fiindcă P rea F ericirea Sa afirm ă, dinam izează şi ilustreaza
p re zen ţa vie şi acti.vă a B isericii O rtodoxe în lume». «Căci a devenit to*.
m ai im perativ... ca opinia p ublică creştin ă de pretu tin d en i să cunoască
şi să apreci-eze cu v e n ita v a lo a re a acestui profund teolog, asiduu ce r­
ce tăto r al S fintelor Scripturi şi în ac elaşi tim p în ce rca t conducător bise*
ricesc, iscusit gospodar, p ăsto r sufletesc de în altă sensibilitate, apă*
ră to r h o tărît al d reptei credinţe, păzitor al trad iţiilo r şi d atinilor s tră ­
bune, iub ito r de neam şi glie străm oşească, lu p tăto r p en tru pace, bu n ă­
stare şi p ropăşire sp iritu ală şi m aterială, ecum enist de în altă conduită
în slu jb a un ităţii creştin e şi a apropierii, colaborării şi înfrăţirii între
^ oam eni şi popoare» 2. F
Nu este num ai p ă re re a n o a stră a ortodocşilor rom âni, ci şi a unui
m are arh ip ă sto r ortodox grec, form ulată la o m asă oficială o ferită d?
P atriarh u l ecum enic D im itrios I la palatul ecum enic din C onstantinopol
în cinstea P rea F ericitului P ărin te P atriarh Iustin. Este v o rb a despre
A rhiepiscopul M eliton al C alcedonului. El exprim ă p ă re re a unanim ă
profundă şi cu p rin z ăto are a ortodocşilor ca re au co la b o rat cu Prea
F ericirea Sa în adunările p anortodoxe, zicînd : «în dubla n o astră cali­
ta te de p ăstor al C alcedonului şi de p re şed in te al C om isiei p en tru rela­
ţiile in tero rto d o x e din cadrul P atriarh ie i Ecum enice, salutăm pe m arele
P atriarh al B isericii O rtodoxe R om âne, salutăm pe un ctitor de dim en­
siuni ecum enice p anortodoxe, pan c reştin e şi panum ane...» 3.
A c tiv itatea P rea F ericitului P atriarh Dr. Iustin M oisescu este ex tra­
ordinară, însă nu num ai prin s trălu c irea ei, ci şi prin b ogăţia şi d iver­
sitatea ei. Despre ac ea sta au dat m ărtu rie cola b o rato rii săi apropiaţi,
d in tre care vom cita artico lu l plin de av în t al P. Cuv. A rhim , N icola’
Nifon M ihăiţă, co la b o rato r ac tu al şi pe cel îndelung stu d ia t al P. C. vicar
S cariat Porcescu, d ev o ta t îm p reu n ă -o sten ito r în d elu n g ată vrem e. Pri­
m ul a carac teriza t astfel lu cra re a P rea F ericirii Sale, om agiindu-1 la şap­
tezeci de ani de ac tiv itate : «Prea F ericitul P ărinte P atriarh Iustin este
perso n alita tea m ăre aţă care s trălu c eşte de trei decenii în lum ea ecum e­
n ică contem porană, im punîndu-se prin tr-o a c tiv itate p rodigioasă de gîn-
dire şi acţiune ecum enică, ducînd şi stabilind cu p re g n an ţă şi exuberantă
p restigiul B isericii O rtodoxe R om âne şi al p atriei no astre pe to ate me­
rid ian e le ' lumii. Prea F ericirea Sa a im prim at indiscutabil O rtodoxiei
rom âneşti acea dim ensiune ecum enică ce c a rac terize az ă s tru ctu ra Apos­
1. Sînt argum ente din cuvîn tu l ţinut Ia alegerea Prea Fericirii Sale ca Patriarh
de către I. P. S. M itropolit T eoctist Arăpaşu. V ezi : Diac. Gh. Bogdaproste, A /egere*
.şi întroniza rea Prea F ericitu lu i P ărinte Dr. Iu stin M o isescu , ca Patriarh al Bisei
O rtodox e Rom âne, în «Glasul Bisericii», XXXVI (1977), nr. 6, p. 514.
2. Pr. Dumitru Soare, C o n trib u ţia Prea F ericitu lui Patriarh Iu stin Ia dezvo ltc-rm
relafiilor ecum efice ale Bisericii O rto d o x e R om âne, în «Biserica OrSodoxă Români»,
XCVIII (1980), nr. 3— 4, p. 432; Idem, Prea F ericitu l Patriarh Iu stin , P ărinte iubitor si
drept, în «Mitropolia Olteniei», XXXII (1980), nr. 3—6, p. 366.
3. Cuvintarea de la C onstantinopol a M itropolitului M eliton al Calcedonului. ic
16 aprilie 1978, în «Biserica Ortodoxă Română», XCVI (1978), nr. 5—6, p. 373— 374.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 287

tolatului teologic şi social al B isericii 'n o astre şi care constituie co ordo­

n a ta ese n ţia lă şi de slu jire a preoţim ii şi teo lo g iei n o astre o rtodoxe rom â­
neşti. R em arcabila şi im presionanta co n trib u ţie a P rea F ericirii Sale la
d ez v o lta rea ecum enism ului contem poran a fost re v elată, re cu n o scu tă şi
adm irată, de m ulţi teologi şi conducători bisericeşti, atît din lum ea o r­
todoxă, cît şi din cea catolică şi protestantă...» 4.
La trei ani după elogierea P rea F ericitului P ărinte P atriarh, la în scă­
u n area P rea F ericirii Sale, făcută de I. P. S. M itropolit T eoctist, P. C.
v ica r S carlat P orcescu va rezum a ac tiv ita te a ca m itropolit a P rea F eri­
citului P atriarh Dr. Iustin M oisescu, în m inunatul articol in titu lat m o­
dest «C oordonate ale A rhipăstoriei P rea F ericitului P atriarh Iustin în
scaunul M itropoliei M oldovei şi Sucevei» 5, din care cităm : «Cu hotă-
rîre a de a adăuga pagini de slovă în isto ria biseric easc ă a A rhiepisco­
piei laşului, de a îm plini cele de lipsă, de a înfăptui în to ate dom eniile
de a c tiv itate m ult, bun şi frum os, de a prim eni faţa acestei eparhii, P rea
F ericitul P atriarh Iustin a pornit la tre a b ă cu hărnicie, com petenţă, cla r­
viziune şi dăruire. A rh ip ă sto rirea sa în M oldova răm îne peste ani şi
veacuri o tru d ă nec o n ten ită încu n u n a tă de roade, o silin ţă p ilduitoare
pentru s tato rn icire a unui sp irit nou. P ăstrarea u n ităţii de cred in ţă şi a
disciplinei b isericeşti, v iaţa n o u ă a patriei, ocro tirea şi p ăstra re a P a tri­
m oniului cultural-naţional, prim enirea g o sp o d ăreasc ă a A rhiepiscopiei
Iaşilor, înfăţişare şi conţinut ales re v iste i «M itropolia M oldovei şi Su­
cevei», corectitudine şi ordine în adm inistraţie, slujitorii b iseric eşti de
m îine, sînt preocupările, direcţiile cardinale spre care P rea F ericitul
P atriarh Iustin şi-a în d rep ta t p rivirile, co o rd o n atele p rodigioasei sale
arh ip ăsto rii în fru n te a M itropoliei M oldovei şi S ucevei. A stfel scaunul
de la Iaşi a c ă p ătat prin titu la ru l său spor de n o to rietate ca şi de înalţi
oaspeţi : conducători de state, şefi 'de g uverne, căpetenii bisericeşti, m i­
niştri, am basadori, teologi vestiţi, ziarişti etc., etc...» 6.
Noi însă nu ne vom m ai ocupa aici nici de frum useţea unică de
acum a m onum entelQ r bisericeşti din cadrul A rhiepiscopiei M oldovei şi
S ucevei — aproxim ativ 300 de biserici şi m înăstiri — , nici m ăcar de
ca ted ra la şi de m in u n atele zidiri ce o în co n jo ară, de «Trei ierarhi» şi
de nen u m ă ratele m înăstiri ale trec u tu lu i n o stru glorios, pe ca re «nici un
rom ân să nu m o ară pînă nu le-a văzut<> şi nici de locaşurile dum neze­
ieşti din cuprinsul M itropoliei U ngrovlahiei, afectate de cutrem urul din
anul instalării sale ca P atriarh, M itropolit al B ucureştilor şi A rhiepiscop
al U ngrovlahiei şi pe care le-a re p ara t, înnoit şi p ictat din nou tot P rea
F ericitul P atriarh Dr. Iustin M oisescu.

P entru a înţelege m isiunea specială p en tru B iserica n o astră şi pentru

O rtodoxie în g en eral, credem că este de ajuns, în cadrul acestui articol,
să anMntim ale g ere a sa de către prim ul P atriarh al Bisericii O rtodoxe
4. Arhim. Nifon M ihăiţă, Itin era r e cu m en ic al Prea F ericitu lu i Patriarh Ju stin , în
«M itropolia O lteniei», XXXII (1980), nr. 3 —G, p. 370—376.
5. «Biserica Ortodoxă Română», XCYIII (1980), nr. 3—4, p. 384— 404.
C. Ibidem , p. 385, 403 şi 104.
 BISERICA O R T O D O X A R O M Â N Ă

Rom âne — M iron C ristea,' p a tria rh u l Unirii — p en tru co n tin u area stu ­
diilor în s trăin ă ta te şi a p recie rea pe care au făcut-o şi străinii de pe di­
ferite m eridiane ale lum ii ortodoxe p erso n alită ţii sale şi re alizărilo r ei.
în acest consens, Pr. prof. C. G aleriu, după ce am inteşte strălu c ite le
studii cu care şi-a c u ltiv at p u tern ic a v o ca ţie ecum enică în s trăin ă ta te
unde a fost proclam at licenţiat, doctor şi chem at profesor, aduce două
dec lara ţii făcute de doi m ari iera rh i ai B isericii O rtodoxe, spre p ro slă­
v irea sa, aceea a M itropolitului V asile al P oloniei şi cea a A rh ie p is­
copului C alcedonului. Cel dintîi, ca fostul său student la F acu ltate a de
la V arşovia, a dec lara t în ziua proclam ării ca P atriarh a P rea F erici­
tului Dr. Iustin M oisescu : «Mă întorc cu gîndul înapoi cu patruzeci de
ani cînd, ca student, am av u t fe ricire a să fiu elevul P rea F ericirii V oas­
tre. La V arşovia, P rea F ericirea V o a stră v -a ţi ară ta t ca un teolog em i­
nent, un om lum inat şi un pedagog profund credincios în H ristos. Am
sim ţit în inim ă şi am sperat că P rea F ericirea V oastră, fratele no stru de
odinioară, ilustrul profesor Iustin,' va fi P atriarh u l B isericii O rtodoxe
Române...». Deci «dem nitatea de P atriarh, la care a fost chem at Prea
F ericitul P atriarh Iustin, a ap ă ru t m ultor perso n alită ţi eclesiastice ca o
încununare firească şi «de bun augur», continuă Pr. Prof. G aleriu şi
apoi adaugă o frază a m arelui teo lo g M eliton al C alcedonului, rostită
în aceeaşi şedinţă solem nă, în num ele P atriarhiei Ecum enice, cu care
com pletează p o rtre tu l făcut P rea F ericirii Sale : «Noi salutăm ridicarea
P rea Fericirii V oastre pe tro n u l p atria rh al al B isericii O rtodoxe Ro­
m âne, în consens cu toţi p artic ip a n ţii la în tro n izarea festivă, ca un semn
edificator p entru credincioşii ortodocşi din R om ânia, p en tru B iserica
O rtodoxă întreagă, pen tru creştin ătate şi p en tru M işcarea Ecum enică
şi, intr-un chip m ai general, p en tru m arele plan al păcii în lume» 7.
A stfel înzestrat cu bogate daruri din punct de v ed e re m oral, in te­
lectual şi fizic, — cu p re sta n ţă im punătoare, v o rb ire p lăc u tă şi cu ales
tac t diplom atic, P rea F ericirea Sa cu p re g ătirea unică, pe care a putut-o
m anifesta într-o polifonie a d e cv a tă şi nu m ai puţin de şapte limbi, v o r­
bind perfect limbile' greacă, franceză, germ ană, engleză, polonă şi rusă
P rea F ericirea Sa a dev e n it în că de la începutul a c tiv ităţii sale publice,
in tern a ţio n a le ctitorul lucrării ecum enice ortodoxe rom âneşti.
în acest consens am intim în tre a c ă t cu ce entuziasm era privit ecu-
m enism ul la începutul lui (Cf. H om er Duncan, «M işcarea Ecum enică în
lum ina Sf. Scripturi», Lubbock — Texas, 1976, p. 1). C unoscutul prim at
al A ngliei, W illiam Tem ple, îl descria ca m işcarea cea m ai im portantă
a veacului al XX -lea. P apa Ioan al X X III-lea spunea : «Inima m ea arde
de dorinţa de a lucra şi a suferi ca să grăbesc clipa cînd se va împlini
rugăciunea lui Iisus de la C ina cea de Taină, p en tru toţi oam enii, ca
toţi să fie una» ! Dr. E ugene C arson Blake, sec reta r g eneral al C onsi­
liului Ecum enic al B isericilor pînă de curînd spunea, de asem enea :
«Dum nezeu a deschis o no u ă u şă m are pentru B isericile de pretutindeni
. — uşă care duce la în trea g a lum e p en tru nevoile ei prezente. A ceastă
u şă este M işcarea Ecum enică. P rin ea creştinii pot fi salvaţi de inim ile
7. Pr. prof. C. Galeriu, Din a c tivita te a P. F. Patriarh Iu stin ca rep reze n ta n t al Bi­
sericii O rtod o xe R om ăne p e ste h otare, în «Glasul Bisericii», XXXVI (1977), nr. '6, p. 584.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I

lor re le şi de confortabilii zei fam iliari şi aru n caţi în im ensa m are d es­
chisa, care uneşte B iserica u n iv ersa lă cu Dum nezeu...».
P rezenta şi co n trib u ţia P rea F ericitului P atriarh Dr. Iustin M oisescu
la ecum enism le începem prin m inunata form ulare a lui în tr-u n a din acele
m em orabile e u v în tări ţin u te m ai la înce p u tu l acestei p rodigioase ac ti­
vităţi ca aceea de la postul de telev iz iu n e din Paris (cu prileju l sesiu ­
nii C om itetului C en tra l al C onsiliului Ecum enic al B isericilor din 31 iu ­
lie— 16 august 1962). La în treb a rea : «Care este ap o rtu l O rtodoxiei în
dialogul ecum enic ?», P rea F ericirea Sa a răspuns cu precizări m inu­
nate, care in tere sau în special pe au d ito rii p ro testa n ţi şi anum e form u-
lînd ecum enism ul ca unire, ca in te rp re ta re trad iţio n ală a S cripturii, ca
o dez v o lta re norm ală a gîndirii teologice, p o triv it cerinţelor vrem ii, ca
o bog ăţie a cultului religios şi ca o v ia ţă s p iritu ală angelică : Era e x p u ­
nerea tez au ru lu i religios pe care O rtodoxia îl pune la dispoziţie B ise­
ricilor m em bre ale C onsiliului Ecum enic. P rea F ericirea Sa a com pletat
ex p u n e rea cu lupta pen tru ap ă rarea păcii im pusă şi fam iliei ecum enice
de p rim ejdia catastrofei care am eninţă om enirea 8.
în co n tin u are P rea F ericirea Sa a in sista t asupra aceluiaşi subiect
la ce re re a specială a gazdelor p ro testa n te la c a ted ra la « O ratoire du Lou-
vre» de la Paris, în faţa som ităţilor P ro testan tism u lu i francez. în tr-u n
pasaj, pe care-1 reproducem aici, in sp irat cu ad e v ăra t de dum nezeieştile
cuvinte ale Dom nului, P rea F ericirea Sa a p ăru t că p arafraze az ă în a c ­
tu a lita te exp u n e rea întregii ac tiv ităţi ecum enice re v elate, ca re a făcut
o im presie deosebită, c o n stata tă cu n espusă bucurie de cei prezenţi :
«Nu num ai p en tru aceştia m ă rog», a zis Domnul, re ferin d u -se la Sfinţii
A postoli, ci şi p en tru cei ce vo r crede în M ine, prin cu v in tele lor», adică
şi pen tru ortodocşi, dar şi p en tru rom ano-catolici şi p en tru p ro testa n ţii
care um pluseră ca ted ra la P arisului p en tru a asc u lta pe P rea F ericirea
Sa. Scopul c u v în tării ca şi acela al cu v in telo r D om nului a fost ca toţi
cei ce le asc u ltă şi u rm ează «să fie sfinţiţi în tru adevăr». După care
Dom nul proclam ă aceste a d e v ăru ri : «Ca toţi să fie una, după cum Tu,
Părinte, în tru M ine şi Eu în tru Tine, aşa şi ac eştia în Noi să fie una, ca
lum ea să creadă că Tu M -ai trim is. Şi slava pe care Tu M i-ai dat-o,
le-am dat-o lor, ca să fie una, precum N oi u n a sîntem ; Eu întru ei şi
Tu întru M ine, ca ei să fie în chip d esă v îrşit una, şi să cunoască lum ea
că Tu M -ai trim is şi că i-ai iubit pe ei, precum M -ai iubit pe Mine...»
(Ioan 19, 23).
Iată cum a actu alizat în faţa p ro te sta n ţilo r biblici în v ă ţă tu ra ec u ­
m enică ortodoxă : «Lăsînd la uşa bisericii «toată grija cea lum ească»,
cum spune im nul ceresc al H eruvim ilor, spu nea P rea F ericirea Sa, c reş­
tinul ortodox tră ie şte în to ată p u tere a bucuria u nirii sale cu sem enii săi
şi cu D um nezeu. M ai m ult decît în orice alte îm prejurări, în tim pul
slujbei com une din biserică se în v ed e rea ză u n irea v ăd ită a credincio­
şilor. în am bianţa specifică de în ălţare şi intim itate religioasă, scara
ce u rc ă spre cer, devine o re alita te : credincioşii se sim t concetăţeni cu
sfinţii şi casnici ai lui Dum nezeu (Efes., 2, 19). «Unde sintem noi acum ?»,
se în treb a în predică P rea F ericirea Sa, ca să răsp u n d ă : «Am ajuns
8. In «Biserica Ortodoxă Română», LXXX (1962). nr. 11— 12, p. 1148.
290 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

p înă la conştiinţa chem ării n e în c e ta te a lui Iisus H ristos p en tru u n i­

ta te a deplină, care decurge din u n itatea Sfintei Treim i. Noi lăsăm pe
Iisus H ristos să se roage p en tru noi spre a atinge m atu ritatea . în acest
Sion vom gu sta d inainte fericirea contem plării v iito ru lu i Ierusalim ce­
resc, ilum inat de slava lui Dum nezeu. A stfel ne vom găsi într-o stare cu
totul nouă : ca m em bri ai diferite lo r Biserici creştine, sîntem apropiaţi,
am luat co n ta cte susţinute, .colaborăm , adîncim propriile n o astre c re­
d inţe şi acelea ale altora, fă ră să ne tîrguim cu co n ştiin ţa n o astră p ro ­
prie, ci pre ţu in d u -n e reciproc. în to ate dom eniile v ieţii B isericilor este
un clim at nou ; dra g o ste a c reştin ă îşi întinde aripile sale îngereşti pînă
la în tr-a ju to ra re a în m ulte dom enii. N u ne m ai ju d ec ă celelalte confesi­
uni, p o rnindu-se de la p ro p riu l său punct de vedere, ci de la ac ela al
a ltora, v ăzînd pe Dom nul în fraţii noştri. în v iziunea cosm ică a m întui-
rii, pe care o înfăţişează colosenilor, Sfîntul apostol P avel vo rb e şte
d esp re îm păcarea în treg ii făpturi cu D um nezeu prin Iisus H ristos (1,
15—20). Depăşind lim itele om eneşti, A postolul întinde opera m întuirii
asu p ra în treg ii făpturi. A c eastă idee este d e bună seam ă cuprinsă în
rug ă ciu n ea n o astră «pentru u n irea tuturor» 9.
C înd este în treb a t şi v o rb e şte despre B iserica n o astră străbună, Prea
F ericirea Sa, fiul eroului m ort în războiul de în treg ire a neam ului ro ­
m ânesc, g lorifică cu entuziasm patria, slu jită din m o şi-străm oşi de Bi­
serica O rtodoxă. A tunci v o rb e şte inspirat, cu m ăre v ib rare p o etică d es­
pre istoria ei m ile n ară şi zbucium ată şi despre «tezaurul trad iţiilo r ei
sp iritu ale şi m ateriale, agonisit sub duhul m ioritic şi d eplinei integrări
în re alită ţile cosm osului», despre poporul rom ânesc, «cu o s p ita lita te a şi
om enia lui, p re ţu ite p re tu tin d en i în lum e, cu e v la v ia lui adîncă şi s ta ­
tornică, dar şi cu s trăd a n iile sale nec o n ten ite spre o v iaţă m ai bună, mai
frum oasă şi m ai îm belşugată, tră ită sub so arele dem nităţii şi al lib er­
tăţii...». Sub ochii citito ru lu i se d esfăşo ară «priveliştea de basm a pă-
m întului rom ânesc, cu arcul de stîn c ă al C arpaţilor îm păduriţi, cu brî-
iele alb a stre ale rîu rilo r sale, cu ro d ito arele lui cîm pii întinse pînă la
ţărm ul M ării N egre, cu satele sale p ă s tră to a re de datin i şi de rînduieli
cu bisericile şi m înăstirile sale, în care graiul şi cugetul rom ânesc au
zăm islit com ori de a rtă şi cultură» l0.
Prea F ericirea Sa care a făcu t program e ab u n d e n te de a c tiv itate ec u ­
m enică în B iserica n o astră şi ca re are g rijă să se m enţină legăturile
e cum enice lău n trice şi cele ex te rn e, nu num ai cu B isericile creştine, ci
şi cu o rganizaţiile altor religii, am inteşte cu sm erenie adîncă tem eliile
creştine de nezd ru n cin at ale creştinism ului rom ânesc, precum şi tăria
lui unică.
A lătu ri de Evanghelie, ca re treb u ie să se găse ască în casa fiecărui
credincios rom ân B iserica O rto d o x ă R om ână p ăstre az ă ca «izvoare o ri­
g inale şi autentice ale C reştinism ului» şi T ra d iţia p a tristică în scrierile
Sfinţilor P ărinţi şi în h o tă rîrile S inoadelor ecum enice : «Noi, ca Bise­
rică veche, ne considerăm m ai aproape de izvoarele o riginale şi au te n ­
tice ale creştinism ului şi ne com portăm ca atare. P ăstrăm cu sfinţenie
9. Ibid em , p. 1137— 1140.
10. P unte de în ţe le g ere şi p rie te n ie, în «Alm anahul C apelei ortodoxe române d':r.
Baden-Baden» pe anul 1976, p. 53.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 291

bunele tradiţii m oştenite de la în ain taşi şi ne străduim să urm ăm E van­

g helia lui H ristos, în v ă ţă tu ra transm isă de Sfinţii P ărinţi şi cele hotă-
rîte de S fintele S inoade în v rem ea cînd în B iserică nu se ivise nici o
dezbinare». A m inteşte apoi cu m îndrie nivelul înalt al B isericii noastre,
care s-a distins în concernul ce lo rlalte Biserici prin stato rn icia în c re ­
dinţă cu pre ţu l vieţii şi avind m artiri ştiuţi şi neştiuţi, pe care num ai
în v rem ea n o astră i-a în ă lţa t B iserica din pild u ito a rea ei sm erenie şi
adaugă : «Noi creştinii din R om ânia nu cunoaştem fenom ene de criză
b isericească sau religioasă, ca în A pus, nu ducem lipsă nici de vocaţii
pen tru preoţie, nici d« frecv e n ţa credincioşilor la serviciile divine. R e­
ligiozitatea ortodoxă se m anifestă p ractic în v iaţa credincioşilor, care
ţin la datinile străm oşeşti, la bisericuţa şi pre o tu l lor» n .
P ornirea la lupta ec um enică a fost optim istă şi în cu ra jato are ; de
ac ee a a av u t succese s trălu c ito a re ca acela însem nat în re v ista «Epis-
kepsis», în tr-u n articol publicat cu p rileju l alegerii sale, unde citim
«In perso an a P atriarh u lu i Iustin B iserica O rto d o x ă R om ână ca p ătă un
p rim at de o m are a u to ritate p an o rto d o x ă şi ecum enică, m arc ată de o
viziune realistă, dar în ac elaşi tim p de larg ă an v e rg u ră p en tru v iito ­
rul O rtodoxiei. Noul P atriarh a re p rez en tat B iserica sa în to ate co n ta c­
tele ultim ilor 25 de ani, dintre B isericile O rtodoxe, ca şi în to ate întîl-
nirile m ajore pe plan ecum enic 12. în tr-a d ev ăr, P rea F ericirea Sa, care
condusese delegaţia B isericii n o astre la C onferinţa de la Rodos I, afirm a
în rap o rtu l în ain tat Sfîntului Sinod a su p ra ei că în sem nătatea ac estei
C onferinţe consta nu num ai în c a rac teru l ei panortodox, ci şi în a fir­
m area elocventă şi m asivă a unităţii şi tărie i O rtodoxiei. De asem enea
sublinia, într-un mod profund gîndit, m anifestarea h o tărîrii unanim e a
tu tu ro r B isericilor O rtodoxe de a ab orda în tr-u n fel nou şi de pe o p o ­
ziţie în ain tată toate problem ele sale v itale p riv ito are atît la lu cra re a
ei internă, cît şi la pre zen ta ei în largul lum ii şi al vrem ii» (A rhiva Sf.
Sinod, Dosar 11/1961).
In ac elaşi fel, dar cu un entuziasm ra r m ărtu rise şte credinţa în «des­
to in ic ia oam enilor cinstiţi şi înţelepţi că, aşa precum au fost în stare să
în tin d ă punţi şi peste u riaşe le dista n ţe cereşti, care d esp art planetele,
vo r fi în stare să întindă fără ză b av ă şi pu n ţile incom parabil m ai uşor
de întins peste m icile deosebiri şi distanţe, care-i m ai d esp a rt pe lo cu i­
torii planetei noastre» 13.
Cu o profunzim e rară, de teolog şi gînditor creştin, Prea F ericitul
P ărin te P atriarh co n stată că d u re rile lum ii ac esteia nu sînt to ate co n ­
secinţele unei b o l i ; ele sînt m ai m ult du reri de naştere ale unei lumi
noi, care se zideşte acum cu voia lui Dum nezeu şi cu lu cra re a Sfîn­
tului Duh». A cest fenom en psihologic-spiritual cere partic ip a rea om u­
lui, cu sentim entul profund al re sp o n sab ilităţii lui, ceea ce este ca ra c ­
teriz at de Prea F ericirea Sa ca o -tre z ire a om ului : în stadiul ac­
tual de cultură al om enirii, va continua Prea F ericirea Sa, om ui a do-
bîndit conştiinţa existenţei sale de om. E! îşi dâ seam a de v alo a rea fi­
11. In «M itropolia M oldovei si Su cevei. , LIII (1971; nr. 9— 12, p. 587—588.
12. «Episkepsis», nr. 170, ] 5 iunie 1977.
13. In «Mitropolia M oldovei ţi S u ce v e i „ nr. 5— 6. 1961. p, 333.
292 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

inţei sale şi v re a să trăia scă, îm preună cu sem enii săi, ca om deplin,

integ rîn d u -se într-o so cieta te cu aşezări drepte» 14.
N u este de m irare că p e rso n alită ţile cele m ai im portante cu care a
a v u t co n ta ct P rea F ericirea Sa au m anifestat cele m ai alese sentim ente
de adm iraţie pen tru cel ca re a fost p re zen t la to ate în tru n irile de m are
im portanţă in tero rto d o x e şi in terc reştin e din ultim ul sfert de veac. Vom
am inti in acest sens pe S a n ctitatea Sa P atriarh u l D im itrios I, care la 16
aprilie 1978, întîm pina pe P rea F ericitul P atriarh în c a ted ra la de la
C onstantinopol cu acest salut cerem onios : «...Salutăm astăzi pre zen ţa
V o a stră b in ec u v în ta tă în m area B iserică, p re z e n ţi nu num ai pro to co la ră
a unui P atriarh ortodox la noi, ci esenţială, adică p re zen ţa P atriarhului
Bisericii O rtodoxe Române, re cu n o scu t deja in tero rto d o x şi intercreştin,
ca p u rtăto r al D uhului acesteia, ca lucrător neobosit şi vrednic al id e a ­
lurilor înalte ale unităţii p anortodoxe, a în ţeleg e rii pancreştine, a u n i­
tăţii şi a păcii în lum e» l5.
P rea F ericitul P ărin te P atriarh Iustin am inteşte cele două sfere de
activitate^şi anum e ac ee a a relaţiilor in tero rto d o xe şi aceea a relaţiilor
intercreştine lB.
R elaţiile in tero rto d o x e se s p rijin ă pe u n itate şi diversitate, m ai ales
pe u n ita te a de credinţă, cult şi o rg a n iz area canonică. P rea F ericirea Sa
concepe ac ea stă un itate dinam ică, vie, creato a re, pe care o defineşte ca
privilegiu dum nezeiesc de a trăi în com uniune, dar liber şi independent
căci com uniunea este «în d ra g o ste şi în Sfîntul P otir al Sfintei n o astre
Biserici com une».
A c eastă unitate, ac tiv a tă de conferinţele p an ortodoxe, Rodos, au
dus la ideea Sfîntului şi M arelui Sinod, care «este m en it să dea m ărtu rie
despre v italita te a, dinam ism ul şi rolul sporit al O rtodoxiei în lum ea creş­
tină contem porană» 17.
Im portanţa ex c ep ţio n ală pe care o dă P rea F ericirea Sa acestui Si­
nod a făcut pe A rhiepiscopul M eliton al C alcedonului să-l proclam e
«credincios co n tin u ato r al S inoadelor ecum enice creştine, lu cră to ru l ce]
dintîi al viito ru lu i Sinod panortodox» lS. In acest Sfînt Sinod care con­
tinuă străv e ch ile S inoade ecum enice, P rea F ericirea Sa a v ăzut o m ă­
re a ţă «afirm are a u n ităţii şi prestigiului O rtodoxiei, iar pe ^ c e a s ta , ca
urm are a unei nec o n ten ite înnoiri a m etodelor ei de ac tiv itate şi a fo r­
m elor de exprim are şi de v alo rific are a m esaju lu i ev anghelic în lum ea
de astăzi» l9. In c o n tin u area s trăv e ch ilo r Sinoade ecum enice, el va ră s ­
punde asp ira ţiilo r sfinte, legitim e ale lumii, m anifestate prin «suspinul
14. Cuvîntarea Prea Fericirii Sale ca M itropolit al M oldovei şi S u cevei la deschi­
derea «C omisiei Pace şi Dreptate», în «M itropolia M oldovei şi Sucevei», XXXIX (1963),
nr. 3—4, p. 171.
15. Arhim. V. Costin şi Arhid. I. Bănăţeanu, V izita lră{casc.ă tă cu tă de cătrc Prea
F ericitul Patriarh .Iu stin S a n c tită ţii S a le D im itrios I, P atriarhul C o n sta n tin o p o lu lu i, în
• Biserica Ortodoxă Română», XCVI (1978), nr. 5— 6, p. 369.
16. V ezi articolul tem einic al Pr. prof. C. Galeriu, C o n cep ţia e cu m en ică a Prea
Fericirii Sale P ă rin telu i Patriarh Iu stin , în «M itropolia Olteniei», XXXII (1980), nr.
3—6. p. 379 sq.
17. Cf. Arhim . V. Costin şi Arhid. I. Bănăţeanu, V izita trăţească..., p. 364.
1K. Ibi'Jem , p. 373.
19. Ibidem , p. 364.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 293

întregii făpturi», cum zice A postolul (Rom., 7, 22), năzuind aşadar spre
îm părăţia lum inii şi a iubirii dum nezeieşti, adică prefăcînd păm întul
în cer.
In acest contex t foarte im portant şi subtil, P rea F ericirea Sa a ri­
dicat problem e m ari şi ac tu ale pentru O rto d o x ie — şi anum e cum se
m anifestă au to ritate a fiecărei Biserici, cum se m anifestă ac ee a a tu tu ­
ror B isericilor, dacă au to rita te a unicului C ap al B isericii O rtodoxe, Iisus
H ristos, p oate fi înlocuită cu aceea a unui cap v ăzut — , şi în general,
m an ife sta rea autocefaliei B isericilor O rtodoxe.
D upă ce, cu a u to rita te a sa p atria rh ală, a sfătuit pe celelalte că p e­
tenii bisericeşti să nu se g ră b easc ă la m an ife sta rea n etra d iţio n a lă a unei
întîietăţi, P rea F ericirea Sa a precizat a c ea stă situ a ţie într-un răspuns
dat A rhiepiscopului M eliton asu p ra organului care va realiza co ordo­
n area orto d o x ă spre a îm plini sim fonia dorită. «B isericile O rtodoxe
locale sînt autocefale. Dar O rtodoxia este un corp u n itar şi lu cra re a ei
în problem ele de in tere s gen e ral este com ună. B iserica are un cap, pe
Dom nul n o stru Iisus H ristos ; ea are o co nducere sinodală panortodoxă,
are un ce n tru istoric şi canonic, P atriarh ia Ecum enică şi ac ea sta asigură
m anifestarea u n ităţii B isericii şi lu cra re a în com un a B isericilor». Apoi
a precizat problem a c e n trală a a u to rităţii în B iserica O rto d o x ă astfel :
«In afară de H ristos, Cap al Bisericii, noi nu putem să acceptăm alte
ca p ete în afara şi îm p o triv a trad iţiilo r n o a stre şi a ordinii bisericeşti
de la noi. T actica u rm ată de noi în ac e a stă p riv in ţă ex p rim ă ecclesio-
lo g ia O rtodoxiei şi constituie un principiu teologic şi canonic...» 20\
U n itatea şi un an im itatea devin astfel tem eiul autocefaliei B iserici­
lor O rtodoxe, care exclude a tît «căile singulare» sau «opiniile separate»,
cît şi «orice fel de tutelă», afirm înd exclusiv «sobornicitatea Bisericii»,
declara m ai d ep a rte P rea F ericitul P ărinte P atriarh Iustin.
în acelaşi co n tex t P rea F ericirea Sa a pre ciza t în leg ă tu ră cu co ­
m uniunea şi independenţa B isericilor autocefale, ad e v ăru ri foarte su b ­
tile la solem nitatea in sta lării sale ca P atriarh : «C.a to ate ce lelalte B ise­
rici locale pe plan vertical, noi sîntem una, sfîntă, so bornicească şi apos-
to leasc ă B iserică locală, av în d însă p lin ătatea S fîntului Duh. Sfîntul Duh
e^.e, în întregim e, în fiecare B iserică şi în to a tă B iserica în întregim e,
cum în v aţă S fîntul V asile cel M are. De aceea, ca B iserică locală, noi
propovăduim Evanghelia, nu în num ele B isericii Ecum enice, ci în n u ­
m ele lui H ristos. N oi facem p ărta şi pe credincioşii noştri de to ate d a ru ­
rile S fîntului Duh, cu p u tere a pe care o avem de la Dum nezeu. N u s în ­
tem dependenţi de o altă Biserică, d ar nici nu putem să ne extindem
lum ina biseric easc ă dincolo de h o tare le ju risd icţiei n oastre, ci sîntem
d atori să p ăstorim turm a lui D um nezeu peste care Sfîntul Duh ne-a pus
pe noi păstori» 2l.
A şa s-a m anifestat şi se va m anifesta în to td e au n a p lin ă ta te a ap o s­
tolică şi p atristică b iseric easc ă prin B isericile O rtodoxe in lum ea c re ş­
20. Dr. A ntonie P lăm ădeală, episcop v icar p atriarh al, B iza n t-C o n sta n tin o p o l-
Ista n b u l în istorie ţi astăzi, în B iserica O rtodo xă Rom ână», XC1I (1974), nr. 9— 10,
p. 1143.
21. A le g ere a , înm în a re a D ecretu lu i p re zid e n ţia l de re cu n o a ştere şi în tro n iza rea
Prea F ericitului Dr. Iu stin M o ise scu ca P atriarh al B isericii O rto d o x e R om âne, în «B i­
seric a O rtodoxă Rom ână», X C Y (1977), nr. 7—8, p. 590.
294 BISERICA O R T O D O X A R O M Â N A

tină. A şa a dat O rtodoxia ce lo rlalte Biserici calitatea de «ecum enice»

şi M işcării de u n ire a B isericilor, num ele de M işcare Ecum enică.
M işcarea E cum enică a adus în discuţie problem e pe care P rea F eri­
citul P atriarh Iustin le-a analizat profund şi le-a rezolvat de m ultă vrem e,
avînd o viziune cla ră asu p ra lor. A stfel, r.u tim pul a a p ă ru t rasism ul sud-
african, care a îm părţit pe creştinii din A pus şi condam narea ecum enis-
m ului zis «orizontal» de unii ierarhi, chiar ortodocşi, începutul făcîndu-1
Leologi ca prof. J. Hoffm an, ori m isionarul am erican H om er D uncan. Prea
F ericirea Sa a spus : «In ju ru l un u i pol au a p ă ru t p reocupări strict te o lo ­
gice de prom ovare a u n ităţii Bisericii, j a r la polul opus au fost concen­
tra te n ec esităţile de dez v o lta re econom ică, d re p ta te socială şi pace u n i­
v ersală. De o parte, deci, o izolare de istoria om enirii, iar de altă parte
o identificare a C reştinism ului cu um anism ul societăţii laice. Dar Bise­
rica nu se poate re cu n o aşte pe ea însăşi în m isiunea ei evanghelică, dacă
este plasată într-unul sau altul din aceste cadre. De aceea, aprofundînd
sensul şi lărgind p ersp ectiv a d irec tiv e lo r de la U ppsala C onsiliul Ecu­
m enic al B isericilor se s trăd u ie şte acum să pună accen tu l pe ideea de
«com uniune» a B isericilor, ca form ă de v iaţă a u n ităţii Bisericii, înglo-
bînd în p reocupările sale to ate n e c esităţile fundam entale ale v ieţii om e­
neşti. P aralele cu ex am in area acestui concept de com uniune se p ro c e­
d ează acum la o rg an izarea ap ro fu n d ată a conceptului de om în s o cieta­
tea dezvoltată. Îndrum îndu-se pe calea aceasta ecum enism ul îşi în v e ­
d erează dim ensiunea sa, în timp, prin p ă stra re a con tin u ităţii sale, asu-
m îndu-şi re sp o n sab ilitate a p en tru v iaţa o ricărei fiinţe um ane. B iserica
in tră în contextul ei de catolicitate, extinzîndu-şi dim ensiunea orizon-,
tală pe plan universal. F undam entîndu-şi apoi dim ensiunea sa pe tem eiul
partic ip ă rii tu tu ro r la v iaţa în H ristos, care înnoieşte toate, prin Sfîntul
Duh, B iserica lea g ă pe plan v e rtic a l păm întul cu cerul» 2'2.
In felul acesta, episodul M artei şi M ăriei (Luca 10, 38—42) se lăm u­
re şte p erfect şi se com pletează cu acela al slu jirii (M atei 20, 28), slujirea
fiind alt pol al Ecum enism ului.
A ceasta este una din p rincipalele idei ecum enice, cu care şi-a în­
cheiat strălucita cu v în tare de la sfîrşitul fe stiv ităţilo r alegerii sale ca
P atriarh al Bisericii O rtodoxe R om âne : «Din dogm a în tru p ării M întui­
to ru lu i decurge şi o bligaţia n o astră de a ne în tru p a în societate, pentru
a ridica societa te a la fericire, la îm plinirea idea lu rilo r ei. Din cele
m ai vechi tim puri ale Bisericii, eu zic de pe vre m e a Sfîntului apostol
A ndrei, care este A postolul n o stru pînă astăzi, B iserica n o astră s-a arătat
o in stitu ţie în slu jb a neam ului, în slu jb a poporului, în slu jb a naţiunii
noastre. Evident, aşa cum am spus şi astăzi, slu jirea pe care o f^cem
noi în folosul p atriei, nu ne îm piedică să ne extindem ac ea stă ac tiv itate
a n o astră dincolo de h o tare le B isericii sau ale p atriei n o astre rom âneşti.
Noi facem parte din B iserica u n iv ersală, din B iserica u n iv ersa lă de to t­
d ea u n a şi de pretutindeni. De ac ee a v iaţa n o astră se d esfăşo ară aici în
ţa ra n o astră, R om ânia, în num ele lui H ristos şi în num ele B isericii de
p retutindeni. Noi vrem să avem şi ac ea stă p ărtă şie a ce lo rlalte Biserici,
care au v ru t sa fie pre zen te astăzi în acest m om ent în R om ânia. V edem
că B isericile din aproape în trea g a lum e au ţin u t să fie p rezente astăzi
22. In «Biserica Ortodoxă Română», LXXXVII (1969), nr. 7—8, p. 725.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 2 95

aici — a ad ă u g at P rea F ericirea Sa cu o legitim ă m indrie —, pentru a-şi

m anifesta ac ea stă trăire a lor în B iserica de pretutindeni...)) 23.
M işcarea ecum enică este co n lu c rarea B isericilor creştine, năzuind
la îm plinirea rugăciunii Dom nului, din Ioan 17, 21, pentru u n itatea lor
în credinţă şi în dragoste, adică în re alizarea d esă v îrşirii creştine. P racţic
a c ea sta se îndeplineşte prin ap ropiere şi co lab o rare p en tru u n irea tu ­
turor.
în acest context m anifestările M işcării Ecum enice s-au extins asu ­
p ra tu tu ro r problem elor care in tere seaz ă om enirea, fie religioase ori
sociale. Dacă problem ele religioase s în t specificate după Confesiuni,
cele sociale în schim b sînt generale, ele privind în trea g a om enire. De
aceea cele d intîi au pu tu t colabora in m ai m ulte feluri : prin dialoguri
între doua Biserici, individual sau general, ca de pildă o B iserică O rto ­
d oxă cu alta, sau cu to ate celelalte B iserici O rtodoxe, ori chiar cu una
d intre celelalte confesiuni, ca de pildă B iserica O rtodoxă R om ână cu Bi­
serica A nglicană în deceniul al p atru le a al vea cu lu i n o stru şi în c o n ti­
nuare. Ecunienism ul este m ai eficace, evident, cînd lu crează în com isii
sau în conferinţe, h o tărîrile finale a n g a jîn d sau fiind g aran tate de to ate
p ărţile p artic ip a n te prin delegaţi autorizaţi în m od oficial de B isericile
respective.
în consecinţă, istoria ecum enism ului rom ânesc în registrează, în
afară de ecum enism ul local, cu co nferinţe interconfesionale îndătinate,
anuale, la care participă' re p rez en tan ţii tu tu ro r cultelor locale 24 şi re ­
laţii in tero rto d o xe (generale sau parţiale), apoi re la ţii ale Bisericii O rto ­
doxe cu alte B iserici creştine, ca de pildă cu B isericile V echi-O rientale,
Biserica R om ano-C atolică, B iserica V echilor-C atolici, B iserica A nglicană
şi cu B isericile P rotestante.
B iserica n o astră are legături, în m od constant, aşa cum am am intit,
şi cu organi7Mţii creştine m ondiale, ca de pildă, cu C onsiliul Ecum enic
al B isericilor, cu C onferinţa B isericilor Europene şi cu C onferinţa C re­
ştină p en tru Pace.
In sfîrşit, B iserica O rto d o x ă R om ână şi-a lărg it re la ţiile cuprinzînd
în ele şi alte religii, C ult m ozaic şi pe cel m usulm an, P rea F ericitul P a­
triarh Iustin, năzuind spre un «ecum enism integral», pe tem eiul elem en­
telor, com une ale credinţei re lig io a s e ; ac esta ar în d rep tă ţi un «Consiliu
m ondial al tu tu ro r religiilor».
N u in tră în program ul n o stru să m ai repetăm istoricul re la ţiilo r ec u ­
m enice, ale B isericii n o astre in tero rto d o x e , sau cu cele eterodoxe, ori cu
alte religii. A ceasta s-a făcut în diferite îm p reju ră ri în re v iste le n o astre
şi cu m ultă com petenţă 2S.
23. Diac. Gh. Bogdaproste, A le g ere a şi in iro n iza rea Prea P eticitu lu i P ărinte Dr.
Iu stin M oisescu ca Patriarh al B isericii O rto d o x e R om âne, în «Glasul Bisericii», XXXVI
(1977), nr. 6, p. 581.
24. Pentru importanta ecum cnism ului local, a se vedea de pildă prezent-rea con­
ferinţei teologice in terconfesionale a 38-a, linută la Bucureşti, Intre 23— 24 noiem brie
1981, cu studiile respective, publicate în .Stu dii T eologice», X XXIV (1982), nr. 3— 4,
p. 258—282.
25. Amintim aici in treacăt numai urm ătoarele articole de folos pentru studiul
nostru : Pr. Dumitru Soare, C o n trib u ţia Prea F ericitulu i P atriarh Iu stin la d e zvo lta rea
relaţiilor e cu m en ice ale Bisericii O rto d o x e R om âne, in . Biserica Ortodoxă Română»,
296 B ISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

S ubiectul no stru ne scu teşte de acest istoric şi după ce am înţeles de

la perso n alită ţi proem inente ale veacului nostru calificarea e x tra o rd i­
n ară a contribuţiei P rea F ericitului P atriarh Iustin, ne m ai răm îne să
precizăm şi cum s-a m anifestat p rezenţa sa în dialogul ecum enic.
C om isia sinodală rom ână privind re la ţiile e x te rn e bisericeşti a fost
condusă trei decenii de P rea F ericitul P ărinte P atriarh Iustin ca p re­
şedinte, începînd din anul 1957 ca M itropolit al M oldovei şi Sucevei.
Cei care au cunoscut ac ea stă ac tiv itate a P rea F ericirii Sale, care a p re ­
supus o p re g ătire excepţională, cu idei originale, — ca de pildă aceea a
ecum enism ului local, interconfesional, p en tru care P rea F ericirea Sa a
re flec ta t şi a ac tiv a t m ult ca profesor m irean —, dar şi cu o stăruinţă
in eg alab ilă care a dus la ad în c irea şi d iversificarea năzu in ţe lo r pentru o
B iserică în progres cu o concepţie vie despre o lum e m ai bună, ca aceea
a păcii şi a u nirii pe păm înt. A c tiv itatea sa m ultiform ă, care valorifică
atît profunda sa p re g ătire teologică şi de cu ltu ră g en e rală cît şi bogăţia
şi o rig in alitatea ideilor sale, a provocat, aşa cum am văzut, aprecieri
excepţionale din p a rte a celor m ai distinşi partic ip a n ţi străini la m ani­
festările ecum enice ale B isericii creştine din ultim a parte a veacului nos­
tru pen tru P rea F ericirea Sa. P rez en ţa Sa a fost o b in ec u v în ta re pentru
Biserica noastră, fiindcă prin ea şi-a p ă stra t a u to ritate a ei duh o v n i­
cească.
în acest consens ne vom perm ite să aducem u nele exem ple, trăite,
p en tru a dem onstra im portanţa p rezenţei sale în istoria contem porană
a Bisericii, fără com entarii şi aprecieri de prisos. Astfel, la prim a A du­
n are m ondială a C onferinţei C reştine de la Praga (13— 18 iunie, 1961),
delegaţii C ultelor din ţara n o a stră au fost cei m ai bine pregătiţi, din
vrem e, pentru to ate problem ele, care urm au să fie d iscutate în cele zece
com isii — şi aceasta la in iţia tiv a P rea F ericitului P atriarh Iustin, p re ­
şedintele delegaţiei (şi care a p re zid at şi C om isia I «pentru pace şi drep­
tate») ; foştii m ei colegi cehi de la Paris, p rofesorii p astori Eugen Zeleni
şi M iroslav C rejci m i-au com unicat cu adm iraţie ac ea stă im presie în
acea m are adunare. în ac elaşi an, în toam nă, a doua delegaţie ortodoxa
rom ână, stră b ă te a M area M e d iteran ă pe un v apor de la Pireu la Rodos,
îm preună cu alte delegaţii ortodoxe, în tăc ere a unui am urg tu lb u rat de
şopotele v alurilor p en tru cei de pe punte şi de discuţiile liniştite ale ce­
lor ce rev ed ea u problem ele puse p en tru zilele urm ătoare. D eodată
ac ea stă tăcere a fost ruptă de o voce, care com unica partic ip a n ţilo r la
X C V IIl (1980), nr. 3—4, p. 405—4 32; A rhim . N ifon M ihăifă, Itin era r ecu m en ic al Prea
F ericitului Patriarh Iustin, în « M itropolia O lteniei», XXXII (1980), nr. 3— 6, p. 370—
377 ; Pr. prof. C o n stan tin G aleriu, Din a c tivita te a Prea F ericitu lu i Patriarh Iustin, ca
re prezenta n t al B isericii O rto d ox e R om âne p este hotare, în «G lasul Bisericii», XXXVI
(1977), nr. 6, p. 583— 591 ; Idem, C o n cep ţia e cu m en ică a Prea F ericirii Sa le P ărintelu:
Patriarh Iu stin , în « M itropolia O lten iei» , XXXII (1980), nr. 3— 6, p. 377— 388 j Diac.
Gh. B ogdaproste, A le g ere a ţ i m tro n iza rea Prea F ericitu lu i Părinte Dr. Iu stin M oisescu
ca Patriarh al B isericii O rto d o x e R o m â n e ?, în «G lasul Bisericii», X X XVI (1977), nr. 6
p. 507—583 ; Prof. N ico lae C hiţescu, E cu m en ism şi u n ita te creştină in c o n cep ţia Prea
F ericitului Patriarh Dr. Iu stin M o isescu , în « M itropolia M old o v ei şi Sucevei», LY1
(1980), nr. 3—5, p. 257— 2 70; Idem , M işcarea e cum enică, în «O rtodoxia», X IV (1962).
nr. 1—2, p. 3—59 ; Idem, R ela ţiile B isericilor O rto d o x e cu cele la lte c u lte, în «M itro­
polia M oldovei şi Sucevei», LIV (1978), nr. 1—2, p. 21— 60, etc.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 297

C onferinţă c.e se h o tărîse cu priv ire la c ă lăto ria şi program ul ei im pli-

cînd, fără să justifice, au to rita te a care d ispunea de tim pul şi rîn d u iala
slujbelor, conferinţelor, precum şi de ca lific are a lor. A tunci s-a rid icat
din m ijlocul nostru P rea F ericirea Sa, care a spus : «A ceasta nu se poate,
nu este în regulă» şi în d rep tîn d u -se că tre M itropolitul Nicodim , şeful
d elegaţiei ruseşti, au convocat îm preună, la in iţia tiv a P rea F ericirii Sale
şi pe Prof. Şt. Ţ ancov de la Sofia şi pe încă alţi doi. Ei au h o tă rît îm ­
p reună, la p ro p u n e rea P rea F ericitului Iu stin ca dele g aţiile să^facă un
p rogram potrivit, excluzîndu-se unele puncte propuse spre discuţie şi
înlocuindu-se cu altele. C instea prezidiului co nferinţelor şi d iscuţiilor
avea să fie în cre d in ţa tă pe rînd fiecărui d ele g at ortodox, după ordinea
canonică, re p etîn d u -se astfel şi la p lenare şi la şed in ţele p artic u la re în
ce p riv eşte au to ritate a propriu-zisă, a v e a să se păstre ze num ai întîie-
tatea onorifică, B iserica O rtodoxă nefiind R om ano-C atolică. A şa a im pus
Prea F ericirea Sa, de la început, u n ita te a şi ind ep en d en ţa B isericilor O r­
todoxe autocefale în toate ad u n ă rile p anortodoxe, fapt care s-a d a to ra t
deci prezenţei sale active.
S -ar putea pretin d e că aceste in iţia tiv e sînt v ala b ile şi eficace, n u ­
mai în p re zen ţa sa fizică şi că sînt zad arn ic e sau in ex isten te în absenţa
sa. Pot însă afirm a cu to a tă sig u ran ţa că ac ea stă p ărere nu este co n fir­
m ată de fapte pe tem eiul c îto rv a întîm plări trăite. A stfel, la ultim a con­
ferin ţă a Com isiei ortodoxe de la S alonic ţin u tă în 1976, în cadrul d ialo ­
gului ortodoxo-anglican s-a d iscu tat aprins în tre delegaţii ortodocşi p ro ­
blem a hiro to n iei femeii, care începuse a se s ăv îrşi în m ai m ulte p ărţi
ale C om m on-w ealthului britanic. La p lec are a din B ucureşti, am expus
p roblem a ac ea sta P rea F ericirii Sale — d eo a rec e am b ăn u it că se v a pune,
— in v ita ţia la Salonic fiind făcută fă ră in d icaţia program ului, iar m em ­
brii cei m ai num eroşi ai C om isiei o rto d o x e fiind pen tru în c e ta re a d ialo ­
gului. D upă ce am co n stata t în unele v echi docum ente canonice că fo r­
m ulele sfinţirii m aicilor în că lu g ărie se apropie de acelea ale unui fel
de diaconie pe care ele o săvîrşesc şi în a ltar şi prin c în tarea în m î-
n ăstire, P rea F ericitul m i-a d at dispoziţia de a m ă opune în ce tă rii d ialo ­
gului ortodoxo-anglican. Am făcut acest lucru, am intind că B iserica O r­
todoxă face efo rtu ri pen tru înce p ere a unui dialog o rto d o x -lu teran şi or-
todox-reform at, după 450 de ani în care p ro testa n ţii au av u t to t tim pul
fem ei-pastori, ceea ce nu ne în d rep tă ţe şte să nu m ai dialogăm cu a n g li­
canii fiindcă au început, acum , să h iro to n ea scă femei. M -am întors în
ţa ră ca unic su sţin ă to r al continuării dialogului cu anglicanii la Salonic,
fiind ap ro b at şi de S fintul Sinod. Am răm as pe aceeaşi poziţie la ad u ­
narea C om isiei ortodoxo-anglicane de la C am bridge, avînd bucuria de
a afla că şi P atriarh ia Ecum enică, şi alte P atriarh ii au ap ro b at c o n tin u ­
area dialogului ortodoxo-anglican.
P rezenţa P rea F ericirii Sale s-a m anifestat in tr-u n m od excepţional
şi în altfel de situ a ţii cu un pre stig iu a tit de înalt in cît cu d re p t cuvînt
s-a spus că ac ea stă p re zen ţă este un har- o jin e c u v in ta re şi o lum ină,
şi că răm în de ce rce tat şi an a liz at m ulte a m ă ru n te p riv ito are ia m inu­
nata operă ecum enică atît de com plexă a P rea F ericirii Sale,
P rezenţa P rea F ericitului P atriarh Dr. Iustin M oisescu a fost o bine-
cu v în tare nu num ai p entru instituţiile B isericii O rtodoxe R om âne, ci şi
B. O. R. 9
2 98 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

p en tru O rtodoxia în trea g ă şi p en tru C reştinism . M odul cu to tu l excep­

ţio n al în care a fost prim it p re tu tin d en i în creştin ătate şl la ridicarea
pe tro n u l p a tria rh al d o v ed e şte acest adevăr. De aceea, acum , la 5 m artie
1985, nu sîntem în s ărb ăto are num ai noi, credincioşii ortodocşi rom âni,
căci sînt alătu ri de noi şi cei de a ltă n a ţio n alitate şi de a lta credinţă, cu
care a lucrat îm preună în a d u n ă rile ecum eniste şi în m anifestările «ecu-
m enism ului local», care l-au iu b it şi l-au apreciat, dar şi cei din afara
g raniţelor, dintre care unii i-au fost elevi, v ăzînd în el un «semn edifi­
cator» p en tru O rtodoxia în treag ă, p en tru creştin ătate şi M işcarea ecu­
m enică, p en tru pace, d re p ta te şi libertate. A cest lucru se p oate explica
uşor dacă ne am intim cum a fost o n o ra t cu cele m ai m ari titlu ri în or­
ganizaţiile creştine m ondiale. A m intim cîtev a d in tre ele : a fost ales
m em bru în C om itetul central al C onsiliului Ecum enic al B isericilor, din
1961, m andatul fiindu-i re în n o it m ereu cu unan im itate de v o tu ri (însem ­
n ă ta te a a c tiv ităţii şi p e rso n alită ţii sale a fost n o ta tă şi de a ju to arele pri­
m ite de că tre B iserica n o astră cu p rileju l in u n d aţiilo r şi al seism ului
din 1977, din p a rte a C onsiliului Ecum enic, care a oferit de asem enea un
aju to r im portant p en tru c o n stru ire a unui nou local p en tru In stitu tu l teo ­
logic, d ublat de un centru ecum enic, precum şi de un post de profesor
rom ân ortodox din B ucureşti la Institu tu l ecum enic de la B ossey).
La cea de a IV -a A d u n a re g e n e ra lă a C onferinţei B isericilor Europene
(în 1964), P rea F ericitul P atriarh Iustin a fost ales m em bru in prezidiul
a cestei instituţii, de un d e s-a re tra s în 1979. Şi a c ea stă co nferinţă a nu­
m it un profesor rom ân din B ucureşti în tr-u n post al ei. La C onferinţa
C reştină pentru Pace, unde P rea F ericirea Sa s-a distins prin m ulţim ea
lu c ră rilo r pe tem a păcii, C onsiliul M ondial al Păcii l-a prem iat cu distinc­
ţii şi m edalii. A fost în fru n te a ei, partic ip în d la lu cră rile C om itetului
e x ecutiv şi consultativ şi răm în în d pre şed in te p erm a n en t al C om itetului
de conducere al C om isiei «Pace şi dreptate». A p re g ătit delegaţi perm a­
nenţi, teologi şi clerici, p en tru C om itetul de conducere, ca şi în S ecreta­
riatu l in tern a ţio n a l al C onferinţei şi în diferite C om isii ale d ep a rtam en ­
tului ei de studii.
P recum am am intit, a lu at in iţia tiv a form ării unui «C onsiliu m on­
dial al tu tu ro r religiilor», iar în 1974 a pus la P atriarh ia Ecum enică pro ­
blem a re la ţiilo r B isericii creştin e cu alte religii, avînd g rijă de adîncirea
b u nelor legături cu cultul m ozaic şi cel m usulm an, trim iţîn d dele g aţi la
c onferinţele lor şi găzduind în tru n iri academ ice între teologi ortodocşi
şi re p rez en tan ţi ai com itetului iudaic in tern a ţio n a l. De asem enea m enţi-
n înd bune legături cu şefii cultului m usulm an din ţa ra noastră, a prim it
cu cinste înalte p e rso n alită ţi al» acestui cult, care n e-au vizitat.
In calitate de co nducător al M işcării ecum enice a B isericii O rtodoxe
şi ca unul dintre conducătorii în m ai to ate form aţiile şi organizaţiile
m ondiale ale M işcării ecum enice (printre care se n u m ără şi C om isia pen­
tru C redinţă şi C onstituţie), a re p re z e n ta t B iserica O rto d o x ă R om ână în-
tr-u n m od exc epţional. A fost pre zen t la m arile A dunări, C onsfătuiri
şi C onferinţe bisericeşti de pe to a te m eridianele lum ii (pentru lo ca lită­
ţile unde a fost pre zen t pe m apam ond, a se v ed e a lista lor com pletă, pînă
la 1980, întocm ită de P. Cuv. A rhim . N ifon M ihăiţă, listă am in tită mai
sus la n ota 4J.
A N IV E R S A R I — E V O C Ă R I 299

A fost bucuria şi m în d ria B isericii O rto d o x e R om âne p en tru o ac ti­

v itate a tît de com petentă, d ez v o lta tă cu ferm itate şi u rm ărită cu jertfel-
nicie, cultivînd şi aprofundînd leg ă tu rile cu celelalte B iserici c reştin e şi
tran sp u n în d în v ia ţă năz u in ţe le înalte, de to td eau n a, ale om enirii şi ale
creştinism ului, ca p acea şi d reptatea, e g a lita te a şi lib ertate a, pro g resu l
m ateria l şi cel sp iritu al etc.
Ia tă p en tru ce credem că nu sîntem în să rb ă to a re num ai noi, cred in ­
cioşii rom âni, ci ală tu ri de noi, d ar to t a tît de entuziaşti, toţi cei din
lău n tru l ţă rii noastre, de altă n aţio n alitate şi de altă credinţă, cu care a
lu cra t îm preună Ia m an ife stă rile «ecum enism ului local» şi In adunările
ecum eniste. N u num ai ac eştia l-au a p recia t şi l-au iubit, ci şi cei din
afara g ra n iţe lo r ţării noastre, ca re au cunoscut pe P rea F ercitul P atriarh
Iustin şi v ăd în în ă lţa re a P rea F ericirii S ale pe tro n u l suprem al B isericii
n o astre «un sem n edificator p en tru credincioşii ortodocşi din Rom ânia,
p en tru B iserica O rto d o x ă în trea g ă şi p en tru M işcarea ecum enică, ca şi
în tr-u n m od m ai general, p en tru d e z id era te le ac tu ale ale om enirii».
S-a spus pe d rept cuvînt că, la p opasul a n iv e rs a r de b in ec u v în ta tă
v îrstă a P salm istului, sărbătorim nu num ai o viaţă, ci o epocă c reată de
ea a celui de al şaptezeci şi şap tele a m itro p o lit al U ngrovlahiei şi pe al
IV -lea p a tria rh al B isericii O rto d o x e R om âne. De aceea, fericiţi de b u ­
chetul preţuirii, re sp ectu lu i şi dra g o ste i pe care clerul şi credincioşii Bi­
sericii no astre îl aduce astăzi În tîistă tăto ru lu i ei, rugăm pe Cel A to tp u ­
ternic «să bin ec u v în te ze cununa an ilo r şi să-i dăru ia scă lungim e de zile
în fru n te a Sfintei n o astre Biserici, cu b u cu ria alto r m ăre ţe îm pliniri p en ­
tru slav a ei şi p en tru în ălţare a p atrie i iubite».

TIPARUL, CARTEA ŞI PERIODICELE TEHNOLOGICO-BISERICEŞTI

DIN TIMPUL ARHIPĂSTORIRII
PREA FERICITULUI PATRIARH IUSTIN
(din 1977 p în ă în p re z e n t)
Pr. prof. dr. ALEXANDRU I. CIUREA

A n iv ersare a îm plinirii v îrstei de trei p ă tra re de veac, la 5 m artie

1985, de că tre In tîistă tă to ru l B isericii O rto d o x e R om âne, P rea F ericitul
P ărin te P atriarh Dr. Iustin M oisescu, precum şi sărb ăto rire a, tot în acest
an, a altor do u ă ev e n im e n te bisericeşti, de prim ordială im po.rtanţă, şi
anum e : u n veac de la do b în d irea A u to cefaliei (aprilie 1885) şi şase d e­
cenii de la rid ica rea aceluiaşi v e n e rab il aşezăm înt străm oşesc la su ­
prem ul ra n g la care poate fi p rom ovată o B iserică n aţională, ac ela da
P atriarh at (1925), ne oferă b in e c u v în ta tu l în tre it p rilej de a efectua o
scu rtă re tro sp e c tiv ă sub trid im e n sio n alu l aspect en u n ţa t In fru n te a rîn-
d urilor de faţă. ^
De la început treb u ie să re cu n o aşte m că p re o cu p ările c ă rtu ră reşti,
scrisul _şi tip aru l teo lo g ico -b isericesc, au dotîm dit un p u tern ic im puls
şi avînt, alcătuind o ca rac teristică fu ndam entală a celor opt ani de cînd
* Prim o rd ia l tre b u ie să m ă rtu risim cu p ro b ita te că d a te le In fo rm ativ e, In tr-o mar®
m ăsură, le d a to ră m P. C, Pr. S abin V erza n , c o n silie r p a tria rh a l, c o n d u că to ru l T ipo ­
grafiei C ă rţilo r bise rice şti, c are cu g e n e ro z ita te a ee-1 c a ra c te riz e a z ă ne-a p u s la
în d e m în ă m a n u scrisu l să u p e rso n a l p u rtîn d titlu l « Pu b lica ţiile b ise ric e şti — 1983», de
c are ne -a m fo losit din p lin şt p e n tru c are îi ex p rim ăm p e a c e a s tă cale rec u n o sc ă to a re
m ulţum iri.
 300 B ISER IC A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

la cîrm a B isericii O rtodoxe R om âne se află P rea F ericitul P ărin te P a­

triarh Iustin, unul dintre cei m ai profunzi şi m ai cunoscuţi teologi ro ­
mâni, pe te re n intero rto d o x , in terc reştin şi chiar inter-religios. Dar să
nu anticipăm p re a m ult cu înch eierile, în detrim en tu l d esfăşu ră rii fap­
telo r propriu-zîse, ac e ste a din urm ă fiind cele dintîi g e n e ra to a re au to ­
riza te de tem eiuri, concluzii şi cum păniri finale. Să le luăm în ordinea
enunţată.
__ A. TIPARUL BISERICESC
(_ B iserica O rto d o x ă R om ână, la-nivelul_său c e n tral şi general, dispune
de u n organism anexă, co resp u n ză to r specializat, prin in term ed iu l căruia
în făp tu ieşte ed itarea, im prim area şi difuzarea «Stintei Scripturi, a căr-
'2 - ţilor de ritual, a lucrărilor şi rev iste lo r de ştiinţă teologică şi a lite ra ­
turii pentru întărirea relig io zită ţii credincioşilor, precum şi c o n fe cţio ­
narea şi răspîndirea icoanelor şi obiectelor sacre şi a-celor cu caracter
religios, necesare bisericilor şi credincioşilor», — aşa cum slalornicesc
dispoziţiile leg ale de fu n c ţio n a re ale acestui im portant a ş e z ă m în t1.
A cesta este «Institutul B iblic şi de M isiune al B isericii O rtodoxe
R omâne», care se află sub d irec ta în d ru m are a P rea F ericitu lu i P ărinte
P atriarh şi are în im ed iată d ep e n d en ţă, ca organ de execuţie, cunoscuta
şi v ec h ea «T ipografie a C ărţilo r bisericeşti», în fiin ţa tă cum se ştie de
c unoscutul m itropolit V arlaam (Ţ 18 noiem brie 1702), la 1678 2 şi care
a desfăşurat, în c u rg ere a celor peste trei v ea cu ri de ex isten ţă, cu unele
m ici h iatusuri, o im ensă şi m erito rie ac tiv itate pe te re n u l în treţin erii
p iozităţii, m oralizării şi c u ltu ra liz ării poporului nostru, prin interm ediul
că rţii religioase. F ără a in tra în detalii de p u ră specialitate, este bine
să precizăm to to d ată că T ipografia In stitu tu lu i Biblic a fost înzestrată,
în v rem ea din urm ă m ai ales, cu tot felul de m aşini, u tila je şi in sta laţii
m oderne de c a lita te şi ra n d am en t rem arcabil.
Se p oate afirm a cu h o tă rîre că astăzi, în tim pul celui de al p atru le a
p atria rh al B isericii O rto d o x e R om âne, P rea F ericitul P atriarh Iustin,
T ipografia Institu tu lu i Biblic dispune de condiţiile tehnice optim e afe­
re n te unei ac tiv ită ţi autonom e, p en tru im prim area u n o r lu cră ri p o lig ra­
fice com plexe şi p re te n ţio a se, av în d to to d ată la dispoziţie un personal
bine calificat din punct de v ed e re p rofesional şi co resp u n ză to r sarcinilor
specifice.
în principal, In stitu tu l Biblic şi de M isiune, ca şi tip a rn iţa ce-i intră
direct în ju risd icţie dese rv esc P atriarh ia R om ână şi M itropolia U ngro­
vlahiei, cu m ultiplele lor nec esităţi, d ar concret şi practic, a c tiv itatea
a c esto ra se extinde în m ulte p riv in ţe şi la celelalte eparhii şi nev o i g e­
n erale ale B isericii O rto d o x e R om âne, p în ă la m arginile ei, din ţa ră şi
chijyyiin exterior.
■ţ '^Tot aici treb u ie am in tite şi tipografiile b iseric eşti de la m înăstirea
Neam ţu^ de la Sibiu, Rm. V îlce a şi T im işoara care-şi desfăşo ară ac tiv i­
ta te a în folosul credincioşilor noştri
1. L e g iu irile B isericii O rto d o x e R om âne, B u cu reşti, 1953, p. 41 sq. a rt. 159— 16^.
2. Pr. pro f. dr. M. P ă c u ra riu , Isto ria B isericii O rto d o x e R om âne, voi. 2, B ucureşti.
1981, p. 129— 132.
3. V ezi şi Pr. D u m itru So are, B iserica O rto d o xă R om ână a stă zi — P u blicaţiile
b ise ric eşti. In « M ărtu rie orto d o x ă» , R e v ista C o m u n ităţii o rto d o x e ro m ân e din O landa,
an. ID, nr. 7./1984, p. 78.
A N IV E R SĂ R I — E V O CĂRI 301

Este cazul să m enţionăm că aceste tipografii m itropolitane, d a to ­

rită spiritului gospodăresc al ch iria rh ilo r re sp ectiv i, au fost d o tate şi ele
cu to t felul de a p a rata je , li s-au făcut m ăriri şi am e n ajări de local
(N eam ţu, Sibiu), sau au fost Înzestrate cu edificii noi coresp u n ză to are
şi proprii (Tim işoara).
A c tiv itatea p ublicistică a în treg ii B iserici O rtodoxe R om âne se d es­
fă şo ară în conform itate cu un plan general de editură anual, care se pune
la punct sub nem ijlo cita îndrum are a P rea F ericitului P atriarh Iustin şi
a Sfîntului Sinod, ţin în d u -se seam a de c e rerile In stitu tu lu i Biblic şi ale
tu tu ro r c e n trelo r ep arhiale, care prin s e c to a re le lor c u ltu ra le şi m isio­
nare, conduse de că tre un consilier e p a rh ial şi cu ap ro b are a ierarh u lu i
respectiv, îşi form ulează ce rerile de tip ăritu ri, în funcţie de n evoile p a ­
rohiilor şi ale credincioşilor lor 4.
D esigur, plan u l gen e ral de ed itu ră se re feră în prim ul rînd la p ro ­
gra m a re a că rţilo r ce se cer a fi im prim ate ; pe cînd ce lelalte tip ăritu ri
(reviste, în d ru m ăto are b iseric eşti m isionare şi p atriotice, calendare,
icoane etc.), fie că sînt ce n trale sau eparhiale, îşi au a s ig u ra tă p e rio d i­
citate a ap a riţie i lor, ind ep en d en t de plan u rile an u a le de apariţii tip o ­
grafice.
Cu aceste p recizări socotim că am spus în m od succint ese n ţia lu l
despre tip aru l b isericesc, din tim pul P rea F ericitului P atriarh Iustin, e x ­
te n siu n ea şi ca p ac itate a lui concretă, ca şi m o d alitatea îm plinirii ţe lu ­
rilor ce sîn t leg a te de el.

B. CARTEA TEOLOGICO-BISERICEASCÂ
în in te rv a lu l de tim p de care ne ocupămj-js-au tip ă ritj sub d irecta
p u rtare de g rijă a În tîistă tăto ru lu i B isericii n o astre , u rm ăto a rele „cate­
gorii d e^ c arţi nec esare v ieţii re lig io ase ortodoxej[din ţa ra n o astră ^ cu
tem atica şi titlu rile indicate parţial, la locul respectiv, după cum
urm ează :
1. Sfinta Scriptură^' ca rte a de că p eten ie a B isericii şi «cartea c ă rţi­
lor», cum o num esc m ulţi credincioşi, s-a b u cu rat de o ate n ţie d eo se­
bită din p arte a în v ă ţatu lu i fost profesor de N oul T estam ent din in v ăţă-
m întul u n iv ersitar, din anii 1940— 1954, ac tu alu l conducător al B isericii
rom âneşti. în tim pul arh ip ă sto ririi sale S fîntă S criptură a a p ă ru t Sn două
ediţii — prim a în 1977 şi a doua în 1983.
P e jîn g ă tex tu l in teg ra l al Bibliei a ap ă ru t în două ediţii N o u l Tes-
/a m e n ^ ig S O şi 1984) în tr-o trad u c ere re v iz u ită de o com isie de sp ec ia­
lişti, sub p re şed in ţia prim ului Ie rarh al B is e ric ii; apoi. a v ăzu: lum ina
tip aru lu i o c a rte m ull ag reată de credincioşii no ştri şi anum e Psaltirea,
în trei ediţii (două in 1981 şi alta în 1984). La acestea se adaugă trei
ediţii d intr-o a ltă carte, de asem enea m uit so lic ita tă şi g u s ta tă de c re ­
dincioşi, Tftica Biblie ilu strată, conţinind tex te selec tate din V echiul şi
Noul T estam ent,
Tot în E ditura In stitu tu lu i Biblic a ap ă ru t de cu rîn d : Cdlăuza b u ­
nului creştin în S iîn 'a Scriptură (B ucureşti. 1983) r in Editura M itropoliei
B anatului fusese tip ărită C ălăuza biblică- (Tim işoara. 1977).
4. Pr. S. V erzan, op. cit,, p. 10— 11.
302 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

P entru n evoile s lu jito rilo r a ltaru lu i de pe to t cuprinsul ţării a fost

im prim ată în condiţii cu totul speciale Sfînta E vanghelie (1983), cuprin-
zînd pericopele ce se citesc în d ecursul în treg u lu i an bisericesc.
In pre m ie ră ab so lu tă pe ţa ra n o a stră şi p en tru n ev o ile sufleteşti ale
celor nev ă ză to ri s-au im prim at în sistem ul de scriere Braille, E va n g h e­
liile după M atei, M arcu şi Luca *.
Tot aici treb u ie am intit că o com isie specială alc ă tu ită din oam eni
de în altă specialitate, sub co n d u c ere a I. P. S. M itropolit T eoctist al M ol­
dovei şi Sucevei, din în cre d in ţa rea P rea F ericitului P atriarh Iustin, lu ­
crează în acest m oinent în cadrul In stitu tu lu i Biblic la re e d ita re a ad e c­
v a tă a c u n o s c u te i/B ib iii’4( lui Şerban C antacuzino (1688)j*care a avut
un rol h o tă rîto r în c u ltiv are a şi u n ita te a lim bii rom ânejTlim bă lipsită
de dialecte pînă astăzi, la n ordul D unării, lu cra re m enită a m arca atît
m om entul s ărb ăto resc al îm plinirii a tre i v ea cu ri de la a p a riţie (1988),
cît m ai ales a constitui o bază ştiinţifică de am plă şi m u ltilaterală c e r­
c e tare şi analiză a acestui n e tre c ă to r m onum ent de cu ltu ră naţională,
teo lo g ică şi civilă. ^
2^C ă r ţile liturgice, de cult sau de slujbă, s-au b u cu rat de asem enea
de o s u sţin u tă a te n ţie în ac ea stă vrem e, aşa cum de altfel o şi m erită,
ac estea alcătuind în O rtodoxie o p arte a celui de al doilea izvor de c re­
dinţă, S fînta T radiţie, şi fiind to to d a tă un im portant instrum ent de ex p li­
care şi pre lu n g ire în pra ctic al Sfintei Scripturi.
In funcţie de cererile şi n ev o ile stu d ia te ale paro h iilo r şi ale slu ­
jito rilo r bisericeşti, aceste că rţi s-au p ublicat în m ai m ulte rinduri. D in­
tre ac estea m enţionăm : Liturghierul, M olitfelnicul, A g h ia zm a ta m l,
C easlovul, C atavasierul, O c to ih u l M are, Triodul, Penticostarul, M ineiele
(pe aproape to ate cele 12 luni), A ca tistieru l, Panihida, Tipicul bisericesc,
Prohodul D om nului, Slujba Sfinţirii bisericii, fără a m ai socoti frecv e n ­
tele cărţi de rugăciuni şi altele 6.
De m en ţio n at este că în a c este cărţi au fost in tro d u se slujbele sfin­
ţilor rom âni canonizaţi în 1955— 1956, precum şi anum ite rînduieli cerute
co n stan t şi în d elu n g at de v iaţa re lig io asă de to ate zilele, ca : num ita
«C ununie de argint», «Sfinţirea crucii la m orm înt» şi altele.
T oate ac este cărţi au a p ă ru t în E ditura Institutului Biblic, m ultora
revizuindu-li-se con ţin u tu l în c o n fru n tare cu tex tele o riginale de bază.
Unele ce n tre e p a rh iale au tip ă rit şi ele cîte ceva în a c ea stă direcţie.
A stfel, M itropolia B anatului a ed ita t A n to lo g h io n u l, p en tru nev o ile cîn-
tăreţilorL bisericeşti lo c a li; iar Episcopia O radiei, în 1983, A catistierul.
3.f_Opere P atristice] Este în deobşte cu n o sc u tă im p o rtan ţa prim ordi­
ală a scrierilor S finţilor P ărinţi şi scriito rilo r bisericeşti în B iserica O r­
todoxă, ca izvor al credinţei. P rea F ericitul P atriarh Iustin, cu p re g ă ­
tirea su p erio a ră teo lo g ică făcută la A tena, un d e a obţinut titlu l de doctor
în Teologie, în că de la v e n ire a în fru n te a B isericii n o astre a înscris în
planul de lucru al In stitu tu lu i Biblic şi de M isiune O rto d o x ă t r a d u c e r e a
şi tip ă rire a celor m ai de seam ă o p ere p a tristice şi a fondat^ C olecţia pur-
tînd num ele «Părinţi şi Scriitori b iserice şti» .j ,
Un com itet de ed itu ră a fost alc ătu it din : D irectorul Institu tu lu i Bi­
blic, — Pr. D um itru S oare — , şi o serie de profesori cu d eo se b ită expe-
5. Pr. D. So are, op. cit., p. 78— 79 şi Pr. S. V erzan , op. cit., p. 19—22.
6. Pr. D. S o are, op. cit., p. 7 9 ; Pr. S. V erzan, op. cit., p. 25—32.
A kirV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 303

rien ţă în m aterie, ca : Pr. prof. dr. D. S tănîloae, Pr. prof. dr. Ioan G.
Coman, Pr. prof. dr. D. F ecioru, Pr. prof. dr. T eodor B odogae, Pr. prof.
dr. Ioan R ăm ureanu, Prof. dr. A lex a n d ru Elian, ş.a. A cest com itet a alc ă ­
tuit o listă de lu cră ri patristice de prim ă im portanţă, de circa 90 de ti ­
tluri, începînd cu P ărinţii A postolici şi sfîrşind cu Sfîntul Ioan Dam as-
chinul, atît de lim bă greacă, cît şi latin ă. S-a făcut re p artiza rea sarci­
nilor, iar în m om entul de fa ţă se află d e ja depuse la E ditură peste 30 de
m anuscrise conţinînd volum ele re sp ectiv e. P înă acum au apărut, într-o
ţin u tă cu totul excepţională, u rm ăto a rele volum e : Scrierile Părinţilor
A p o sto lic i (1979), A p o lo g eţi de lim bă greacă (1980), A p o lo g e ţi de lim bă
latină (1981), O rigen — Scrieri alese — I (1981) , II (1982) , III (1983),
IV (1984), C lem ent A lex a n d rin u l — Scrieri — I (1982) ; II (1982), A c te le
m artirice (1982), Sf. G rigorie de N yssa — Scrieri — I (1982) şi Sf. M a x im
M ărturisitorul — A m b ig u a (1984).
D upă cum se v ed e a c ea stă p re te n ţio a să co le cţie constituind u n obi­
ectiv p rio ritar, s-a tran sp u s cu to a tă pro m p titu d in e a în realism ul v iaţii
teologice concrete.
Un alt ev enim ent rem arcab il to t în_acest dom eniu se ce re consem nat
aici. Este v o rb a de cunoscuta co le cţie(j-Filocalia-D sau C ulegere din scri­
erile S finţilor Părinţi care arată cum se poate om ul curăţi, lum ina şi de-
săvlrşi, în tra d u c e re a P ărintelui Prof. dr. D. S tă n ilo a e,\ca re a continuat
să ap a ră pînă în 1981, însum înd zece volum e, contopindu-se apoi cu
cea a P ărin ţilo r şi scriito rilo r bisericeşti, în fiin ţa tă de P rea F ericitul P a­
triarh Iustin, unde au a p ă ru t operele Sf. G rigorie de N yssa, M axim M ăr­
turisitorul 7 ş.a., d ar conferind F ilocaliei o m ai m are v italita te .
A m intindu-ne cu duioşie de u n ele în ce rcă ri lab o rio a se din tre c u ­
tul n o stru de a tran sp u n e în gra iu l s trăb u n com orile de g în d ire ale
S finţilor Părinţi, a tît de ag reate de clericii şi credincioşii noştri, cu cele
opt volum e din «Izvoarele O rtodoxiei» tip ă rite în tre 1938 şi 1946, sub
c o nducerea Pr. prof. dr. D. F ecioru şi Pr. dr. O lim p C ăciulă, treb u ie să
recunoaştem cu deplină ob iec tiv itate şi satisfac ţie că în ce rca rea din urm ă
este cea m ai v ig u ro asă dintre to ate în ce rcă rile de p în ă aici şi, a tît prin
num ărul volum elor pre d ate E diturii, cît şi a celor d eja editate, c o n sti­
tuie to to d ată o b u n ă g aran ţie că program ul celor 90 de titlu ri alc ătu ieşte
o prom isiune nu num ai g eneroasă, d ar şi re alizab ilă p rin vioiciunea şi
c o n se cv en ţa u rm ăririi ace_stei acţiuni de prestigiu.
4^M anua7e şi cursuri.. Este în d eo b şte cu noscut că B iserica O rtodoxă
R om ână, începînd cu anul 1949, a op tat şi a o bţinut ca şcolile p e a tm
form area s lu jito rilo r ei să in tre în p ro p ria şi n em ijlocita sa dependenţă,
ju risd icţie şi re sponsabilitate. A c easta a însem nat fo a rte m ult Dentrn
ea. De la m ijlo a cele m ateria le p e n t n în tre ţin e re a lo ce 'u riîo r. p e rs o n a ­
lului, b ursele e le v ilo r şi studenţilor- p în ă la a lc ătu irea p ro g ram elo r a n a ­
litice, educaţia d uhovnicească, m an u a le le şi c u rsu rile de 'n v â^ â rr.i't. De
atunci şi pînă astăzi fu n c ţio n e ază re fn tre n ip : îr. cadrele Siseric:: n oas­
tre şase sem inarii teologice (B ucureşti. N ean?:- C /ii-N ar-oca. CraiDve.
C ara n seb eş şi Buzău) 51 două In stitu te T eologica de grad u n iv e rs ita r (Bu­
cureşti şi Sibiu).
7. Pr. S. V erzan. op. cil., p. 32—3 9 ; Pr D. S o are. op. cit., p. 79—«0.
304 B ISERICA O R T O D O X A R O M Â N Ă

Sem inariile T eologice au un program de studiu de cinci ani, după

ab so lv ire a de către ele v i a celor zece ani de în v ăţăm în t gen e ral obli­
gatoriu. C ursurile la In stitu te le Teologice au o d u ra tă de p atru ani p e n ­
tru licenţă, şi alţi trei p en tru cele speciale de doctorat. R eiese de aici
destul de pre g n an t n evoia de m anu ale didactice, de cursuri u n iv ersitare
şi de ca rte teologică de n iv el deosebit.
P entru S em inariile T eologice s-au tip ărit în anii de care ne ocupăm
urm ăto a rele m anuale : S tu d iu l V ec h iu lu i T estam ent ; S tudiul N o u lu i T es­
tam ent, Istoria Bisericii R om âne (Edit. M itropoliei A rdealului, 1978),
O m iletica, C atehetica, Dogm atica, M orala creştină, Liturgica teoretică,
M anual de lim bi clasice (g reacă şi latină), Tipicul b iserice sc ; diferite
m anuale de cîntări bisericeşti, un repertoriu coral, e t c .8.
P entru In stitu te le T eologice s-au tip ărit tra ta te de n ivelul academ ic
corespunzător din lu cră rile unor profesori de m are renum e care pot servi
şi altor perso an e ce n u tresc in tere s p en tru problem ele teologice tra ta te
la nivel superior, sau au con tin g en ţe cu acestea. D intre acestea am intim
de asem enea num ai p en tru vre m e a n o a stră u rm ăto a rele cursuri u n iv e r­
sita re : Teologia D ogm atică O rtodoxă (trei volum e), de Pr. prof. dr. D.
S tăniloae ; Istoria Bisericii R om âne (trei volum e), de Pr. prof. dr. M. Pă-
cu rariu ; Teologia m orală ortodoxă (trei volum e), de un colectiv form at
din : I. P. S. N icolae M ladin, Diac. prof. dr. O rest B ucevschi, Prof. dr.
C. P avel şi A rhid. prof. dr. I. Zăgrean, precum şi Pr. prof. dr. D. S tăniloae
(voi. III) ; Istoria Bisericii U niversale (prim ul volum ), de Pr. prof. dr.
I, R ăm ureanu, Pr. prof. dr. M ilan Şesan şi Pr. prof. dr. T. B odogae ; Pa-
trologia (prim ul volum ) de Pr. prof. dr. I. G. C om an ; Istoria Religiilor
(două ediţii) de Diac. prof. dr. Em. V asilescu ; Istoria iilosoliei antice,
de Diac. prof. dr. N. B alca ; L iturgica specială, de Pr. prof. dr. Ene B ra­
nişte. Se află în curs de tip ă rire şi alte volum e din lu cră rile su sm en ­
ţionate, precum şi m anualul de în d ru m ări m isionare. în rîndul celor ti­
p ărite treb u ie să am intim şi v alo ro a sele lu cră ri teologice ale Pr. prof.
dr. Ion Bria, D icţionar de teologie ortodoxă A —Z (1981), şi Pr. dr. Ioan
M ircea, D icţionar al N o u lu i T esta m en t (1984).
D upă cum se v ed e este v o rb a de o re m a rc ab ilă şi febrilă activitate,
cu m enirea clară de a se satisface com petent nevoile în v ăţăm în tu lu i s u ­
p erio r teologic şi ale tu tu ro r o sten ito rilo r lui din diferite dom enii de sp e­
cializate.- l
5. Lucrări rem arcabile de T e o lo g ieJA tît în E ditura In stitu tu lu i Biblic
şi de M isiune al B isericii O rtodoxe Rom âne, cît şi în tipografiile, celor
p a tru centre m itropolitane, in d icate în prim ul p arag ra f al pre zen te lo r
rînduri, s-au tip ărit m ulte şi v alo ro a se lu cră ri teologice care au îm bo­
g ăţit in co n testab il patrim oniul cu ltu rii n o astre teologice şi de care nu
se va p u tea face a b s tra cţţejin u ltă vrem e.
A cestea se d a to r e s r u n o r d istin si ierarhi, p rofesori sau teologi, cu
neîn tre ru p te preocupări' c ă rtu ră reşti./ D intre cele m ai extinse şi re m a r­
cabile cităm : -*
I.P.S. M itropolit al M oldovei şi Sucevei,, T eoctist A răpaşu, \M ifropo-
litul Iacob P utneanul (1719— 1778), în lim ba ro m ân ă şi engleza (1979) :
Pe treptele slujirii creştine (două volum e) ;
8 Pr. S. V erzan , op. cit., p. 39—4 3 ; Pr. D. Soare, op. cit., p, 80.
A N rV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 305

I.P.S. M itropolit al A rdealului, ^Antonie P lăm ădeală, Ca toţi să fie

una ; Dascăli de cuget şi sim ţire rom ânească ; Pagini dintr-o arhivă in e ­
dită (Edit. M inerva, 1984), ş.a. ; -
I.P.S. M itropolit al O lteniei, N estor V ornicescu, C ontribuţii ale s lu ­
jitorilor bisericeşti la independenţa de stat a R om âniei (1877— 1878);
D espre viaţa şi opera St. V a sile cel M are ; D escătuşarea — 1821 ; Scrieri
p atristice în Biserica O rtodoxă Rom ână pînă în sec. X V II, ş.a.
I.P.S. M itropolit al B anatului, N icolae C orneanu, T em eiurile în v ă ­
ţăturii ortodoxe ; în văţătura ortodoxă despre m întuire ; cu bin ec u v în ta -
rea I.P.S. Sale, to t în Editura M itropoliei B anatului a ap ă ru t şi Erminia
picturii bizantine a lui D ionisie de F um a, de C. S ăndulescu-V erna ;
Cu b in ec u v în ta rea I.P.S. A rhiepiscop A ntim N ica al Tom isului şi
D unării de Jos : De la D unăre la M are, m ărturii istorice şi m on u m e n te
de artă creştină (două ediţii). De asem enea, sub în d ru m area P.S. A ntonie
ca Episcop de Buzău : Spiritualitate şi isto rie la întorsura C arpaţilor
(două volum e) şi lu cra re a perso n ală N u m e şi fa p te în istoria culturii
rom âneşti — sec. X V II—X IX -,
La O radaa, cu b in ec u v în ta rea P.S. Episcop V asile Com an, Rom an
C iorogariu (1872— 1936) — studii şi d ocum ente, şi lu cra re a p roprie S lu ­
jind lui D um nezeu, slujim oam enilor ;
P.S. Eftim ie Luca, Episcopul R om anului şi H uşilor, Episcopul M el-
chisedcc Ş tefănescu ;
P.S. G herasim C ristea, Episcopul R îm nicului şi A rgeşului, R ăzboiul
de In d e pendenţă în d ocum entele Episcopiei R îm nicului şi A rg eşu lu i ;
Preotul Radu Şapcă — om ul şi epoca sa ;
P.S. Em ilian Birdaş, Episcopul A lba Iuliei, A lb a lulia — oraş b i­
m ilenar ;
P.S. E piscop-vicar Ju stin ia n C hira, D arurile Bisericii ;
Pr. prof. dr. I. G. Coman, Scriitori b isericeşti din epoca strărom ână ;
Pr. prof. dr. M ircea P ăcurariu, în c e p u tu rile M itropoliei T ransilvaniei ;
Prof. dr. A lex a n d ru Elian, M ărturisirea de credinţă a Bisericii O rtodoxe
— 1642 ; Pr. Şt. S levoacă, Predici pentru toate dum inicile şi sărbătorile
anului b isericesc ; Diac. Ioan Ivan şi Pr. S carlat Porcescu, M înăstirea
N eam tu ; Pr. Gh. Papuc, Intru înnoirea v ie ţii -, A rhim . Ilie C leopa, D es­
pre credinţa ortodoxă ; Ierom . Ioanichie Bălan, Pateric rom ânesc, V e tr e
de sihăstrie rom ânească şi C onvorbiri d u h o vn ic eşti ; Pr. S carlat P o r­
cescu, Episcopia Rom anului ; Un colectiv de autori, C arte de învăţătură
creştină ortodoxă, ş.a.
Tot aici treb u ie să pom enim şi lu c ra re a A rta creştină în Rom ânia
din ^are au ap ă ru t pînă acum trei volum e, a tît în rom âneşte, cît şi în
lim ba engleză, alte lom uri fiind în p re g ă tire p en tru tipar. Tot în curs de
ap ariţie se află album ele-m onografii : Două m ilen ii de fru m u seţe rom â­
nească şi Biserica O rtodoxă Rom ână astăzi g.
Am m en ţio n at in aceste p uţine rin d u ri doar lu cră rile cele m ai de
seam ă ce s-au im prim at în aceşti ultim i opt ani, în tim pul, sub în d ru ­
m area şi co o rdonarea e d ito rială a P rea F ericitului P atriarh Iustin. După
cum ne-am p u tu t da seam a nu au fost incluse aici tezele de d o cto ra t în
T eologie ce au v ăzut lum ina tiparului, circ a 25, fo a rte n um eroasele
m onografii în ch in ate uhor eparhii, ca ted ra le , m înăstiri, biserici şi m o­
9. Pr. S. V erzan. op. cit., p. 50— 87 ; Pr. D. Soare. op. c it, p. 81—-83.
306 B ISER IC A O R T O D O X A R O M A N A

num ente isto rice ale B isericii O rto d o x e R om âne. N -au fost am intite nici
m iile de studii, artico le şi alte ela b o rate ale p rofesorilor de teologie şi
ale u nor oam eni de cultură, ce s-au tip ă rit în re v iste le n o astre b iseri­
ceşti, pliantele în ch in ate u nor in stitu ţii şi m onum ente bisericeşti, lu-
crările de m uzică psaltică şi corală bisericească, precum şi o serie în ­
tre a g ă de cărţi p riv ito are la circularea cărţii b isejiceşti In Transilvania
şi Banat, şi lu cră rile de edificare duho v n ice ască (Cărţi de rugăciune,
C atehism e, ş.a.), tip ă rite destul de frecv e n t şi în paralel în to a te tip a r­
n iţele m enţionate, m erg în d pînă la d o u ă-p atru ediţii de fiecare chiriarhie.
In fine, to t aici găsim n ec esar să subliniem o n o tă ca rac te ristic ă a c ­
tu ală a tu tu ro r ac esto r publicaţii şi ale In stitu ţie i tea n d rice ce le p a tro ­
n ea ză pe to ate ac estea, prin în a lta sa iera rh ie, anum e d im ensiunea ec u ­
m enică a T eologiei rom âneşti din a c ea stă vrem e, constînd d in tr-o largă,
n edezm inţită şi sin ceră desc h id e re a B isericii O rtodoxe R om âne către
dialogul colaborării şi al dra g o ste i cu celalalte confesiuni creştine, m ai
ales în in tere su l păcii u n iv ersa le.

C. PERIODICELE BISERICII ORTODOXE ROM ÂNE

B iserica n o a stră p o sed ă suficiente publicaţii periodice p en tru s atis­
fa cerea co n v e n ab ilă a n ec e sită ţilo r sale de com unicaţie şi edificare su ­
fletească, a s lu jito rilo r şi credincioşilor săi. A c estea sînt de m ai m ulte
ca teg o rii : 1. P eriodice ce n trale ale P atriarh ie i R om âne ; 2. P eriodice
locale — m itro p o litan e ; 3. P eriodice ecum enice în lim bi străine, d e s­
tin a te s tră in ă tă ţii ,■ 4. P eriodice rom âneşti care apar în străin ă ta te.
1. în a in te de a le în şira pe to a te ac estea se cuvine să am intim
unicul ziar (Foaie religioasă) de care dispunem , — v en e rab ila publicaţie
fondată de nem u rito ru l m itro p o lit al A rdealului A ndrei Ş aguna (1864—
1873), la 3 ia n u a rie 1853, şi care ap a re fără în tre ru p e re p înă astăzi, in-
trînd acum în cel de al 133-lea an al ex isten ţei sale. Este v o rb a de «T e ­
legraful român», care a în sem n at a tît de m ult p en tru fraţii noştri ro ­
m âni din T ra n silv a n ia şi ca re a fost m arto r şi a m ilitat activ, prin p a ­
ginile şi lite re le rîn d u rilo r sale, p rin p an a d e v o ta tă a scriito rilo r săi, la
a tîte a ev e n im e n te epocale din e p o p e ea fără seam ăn a poporului nostru
de pe to ate la tu rile C arpaţilor. Telegraful rom ân a dob în d it o ţin u tă
m ai s u b stan ţială prin con stan te le străd a n ii ale I.P.S. Dr. A ntonie P lăm ă­
deală, M itropolitul A rdealului, ca re are v alo ro a se co n trib u ţii în fiecare
num ăr. C inste d eo se b ită osîrd n icilo r p atrio ţi în ain taşi şi co n se cv en ţi­
lor u rm aşi de astăzi !
2. Am num it periodicele ce ntrale ale P atriarh ie i Rom âne, cele care
sînt ed itate de ac e a sta prin In stitu tu l Biblic şi de M isiune, avînd cir­
cu la ţie la to a te p aro h iile ţării, precum şi la cele din afară. A c estea sînt
cele trei re v iste binec u n o sc u te în ţa ră şi străin ă ta te. Ele s î n t : (a) «Bise­
rica O rtodoxă Rom ână», ca re a ap ă ru t lu n ar de la 1 octom brie 1874
p în ă astăzi, cu u nele scu rte în tre ru p e ri (1878— 1880 şi 1916— 1921), îm ­
plinind în anul de fa ţă cu rg ăto r 103 ani de n e în tre ru p tă v ia ţă şi a p a ­
riţie. Este cea m ai v ec h e re v is tă b iseric easc ă în ex isten ţă, cea care a
c o n trib u it în tr-u n în alt grad nu num ai la p ro m o v area teo lo g iei rom â­
neşti, dar şi a culturii n a ţio n a le din m ulte pu n cte de v edere. Paginile
sale în dec u rsu l acestui v eac de e x isten ţă au cuprins m ateria le de :
va lo a re cu to tu l ex cepţională. R evista a fost în tre c u t oficiosul Sfîntn-
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I

lui Sinod, iar astăzi «B uletinul oficial al P atriarh ie i R om âne». C om itetul

ei de re d acţie îşi d esfăşo ară ac tiv ita te a sub în d ru m area P rea F eric itu ­
lui P atriarh Iustin. R evista cuprinde ca ru b ric i specifice : V iaţa b ise ri­
c e ască Din v ia ţa co m u n ităţilo r o rtodoxe rom âne de peste h o ta re ; Din
v iaţa B isericilor O rtodoxe s u r o r i ; în d ru m ări p a sto ra le ; Din trec u tu l
B isericii şi P atriei n o astre ; A n iv ersări-E v o c ări D ocum entare ; R ecenzii,
şi ap a re în 12 num ere pe an, alcătuind şase volum e.
(b) «Studii T eologice» este num ele celei de a d o u a re v iste ce n trale,
c are este în fond re v ista In s titu te lo r T eologice din P atriarh ia R om ână.
P en tru aceea C om itetul ei de re d acţie este form at din re cto rii şi p ro fe­
sorii ac esto r In stitu te sub p re şed in ţia P rea F ericitului P ărin te P atriarh.
Aici, în cei 37 de ani de ex isten ţă n e în tre ru p tă (1948), au văz u t lum ina
o sum edenie în tre a g ă de studii, articole, lu cră ri de sem inar p en tru d o c­
to rat, p en tru to ate cele p atru secţii ale Teologiei, cît şi u n ele teze de
do cto ra t, în to a tă ex tin d erea lor. R evista ap a re în zece n u m ere pe an,
g ru p a te în cinci volum e. P rincipalele ei ru b ric i sîn t : E ditoriale ; A rti­
cole şi studii ; C ronica In s titu te lo r T e o lo g ic e ; A n iv ersări o m agiale ;
N ote bibliografice.
(c) «O rto d o x ia » este cea de a tre ia re v is tă ce n trală a P atriarh ie i
R om âne, e d ita tă to t de In s titu tu l Biblic. Ea ap a re de p atru ori pe an.
C om itetul ei de re d acţie este a lc ătu it din unii profesori de teologie, sub
co n ducerea P rea F ericitului P atriarh Iustin. în re v istă se publică de p re ­
fe rin ţă studii de fa ctu ră şi viziune in terco n fesio n ală, apoi u n ele p ro ­
blem e privind B iserica şi v ia ţa ; în sem n ări despre „cărţi şi reviste.
C ola b o ra to rii ac esto r re v is te sînt iera rh ii Bisericii, m em brii co rp u ­
lui didactic de to a te g rad ele de la In stitu te le şi S em inariile Teologice,
candidaţii la titlu l de doctor în Teologie, preoţii, etc.
T oate paro h iile din ţa ră prim esc, pe baz ă de abonam ent, re v iste le
ce n trale, de asem enea re v iste le ce n trale b iseric eşti au o m are circ u laţie
p este fru n ta riile ţarii, fiind cunoscute de m ulţi clerici ai alto r c o n fe­
siuni creştine, u n ele studii fiind citate sau făcînd p arte din b ib lio g ra­
fiile teo lo g ice cele m ai de sea m ă 10.
3. P eriodicele locăle-m itropolitane, sîn t u rm ăto a rele :
(a) «Glasul B isericii» este re v is ta oficială a M itropoliei U n g ro v la­
hiei. Ea apare de re g u lă în 12 num ere anual (şase volum e). P roblem a­
tica ru b ric ilo r ei ţin te şte , ca şi la to a te celelalte, ac ee aşi d e s tin aţie :
îndrum ări pasto ra le şi om iletice (predici) ; A rtico le şi studii ; P entru
pacea a to a tă lum ea ; D ocum entare ; R e c e n z ii; N ote bibliografice. Un
loc deo se b it îl o cupă ev e n im e n tele b iseric eşti din A rhiepiscopia
B ucureştilor, A rhiepiscopia Tom isului şi D un ării de Jo s şi Episcopia
Buzăului.
(b) «M itropolia M o ld o ve i şi S ucevei» este re v is ta E parhiei cu a c e ­
laşi num e. Ea apare, ca şi p re ced e n ta, şi cele trei urm ătoare, în 12 n u ­
m ere pe an (şase volum e). In ac est an, 1985, ea îm plineşte 61 de ani de
ex isten ţă n eîn c etată. D upă ed ito rialu l special o bişnuit re v is ta conţine
rubrici ca : D ezarm are şi pace ,■ M aterial om iletic ; A rtico le şi studii ;
V ieţi de s f in ţi; C ronica biseric easc ă ? A c tu a lita te a ec um enică etc.
10. Pr. S. V erzan. op. cit., p. 8a sq.
308 B ISER IC A O R T O D O X A R O M A N Ă

(c) «M itropolia A rdealului» este re v ista oficială a M itropoliei A r­

dealului, a A rhiepiscopiei S ibiului, a A rhiepiscopiei V adului, F eleacu-
lui şi C lujului, a E piscopiei de A lba Iulia şi a E piscopiei O radiei, av în d
ex a ct acelaşi regim de ap a riţie ca şi pre ced e n tele. în 1985 ac ea sta îm ­
plineşte 30 de ani de co n stan tă e x isten ţă. C uprinde u rm ăto a rele ru ­
b rici : A rtico le şi studii ; D reapta în v ă ţă tu ră de cred in ţă a B issricii ;
B iserica şi problem ele lum ii co n tem porane ; în d ru m ări om iletice (p re­
dici) ; V iaţa b iseric easc ă ; în sem n ări din irecut ; N ote ; R ecenzii ; T re ­
ceri la cele v eşn ice etc.
(d) «M itropolia O lteniei», ca re îm plineşte anul ac esta 35 de ani de
n e în tre ru p tă a p a riţie (nr. 1 pe iu lie -au g u st 1950), este re v is ta A rh ie p is­
copiei C raiovei şi a E piscopiei R îm nicului şi A rgeşului, avînd acelaşi
regim şi volum de ap a riţie ca cele de p în ă aici en u m e rate. R ubricile ei
sînt : A n iv ersări ; Studii şi a rtic o le ; P agini p atristice ; în d ru m ări om ile­
tice (predici) ; V iaţa biseric easc ă ; Recenzii. R evista publică, cu binecu-
v în ta re a I.P.S. M itropolit Dr. N e sto r V ornicescu, un fo a rte util ghid b i­
bliografic, al tem elor şi problem elor tra ta te pe în treg cuprinsul revistei
din cei 35 de ani de ex isten ţă, alc ă tu it de Pr. A lex. A rm ând M unteanu, un
im portant in stru m en t de lucru şi pu n ere în v a lo a re al în treg u lu i m a­
teria l editat, şi to to d a tă un îm bietor exem plu de u rm at p en tru ce lelalte
re v is te bisericeşti.
(e) «M itropolia Banatului», ca re îm plineşte şi ea în acest an 35 de
ani de n e în c e ta tă apariţie, este re v is ta oficială a A rhiepiscopiei T im i­
şoarei şi C aransebeşului şi a Episcopiei A rad u lu i ; ap a re în 12 num ere
pe an (şase volum e). R ubricile ei sînt : Studii ; A m vonul p re o ţilo r (p re­
dici) ; P roblem e pasto ra le şi litu rg ic e ; Urme din trec u t ; T repte ale dez­
v o ltă rii P atriei N ote şi c o m e n ta rii; C ronica biseric easc ă ; P rez en tări
bibliografice ; P oşta re d acţiei n .
In le g ă tu ră cu îm p ărţire a co n ţin u tu lu i ac esto r re v iste locale-m itro-
po lita n e în d iferite capitole, rubrici sau îm p ărţiri speciale, socotim că
este p o triv it să precizăm că P rea F ericitu l P atriarh Iustin a re un m erit
deo se b it în a c ea stă p riv in ţă. Se ştie că pe vre m e a cînd ac tiv a în în-
v ă ţă m în tu l teologic P rea F ericirea Sa a fost unul d in tre c o la b o rato rii de
bază ai re v iste i «M itropolia O lteniei». Spirit ordonat, d istinsul profesor
u n iv e rsita r de teologie a adus re v is te i am intite o su b stan ţială îm bună­
tă ţire prin clasificarea şi sistem atizarea m ateria lu lu i pe rubrici bine
distincte. M etoda ac ea sta s-a im pus şi la re v iste le «M itropolia A rd e a lu ­
lui» şi «M itropolia M oldovei şi Siicevei» e d itate de e p a rh iile cu ac elaşi
num e, — un d e P rea F ericirea Sa a p ăsto rit în tre anii 1956— 1957, şi
re sp ectiv 1957— 1977 — , m etodă ca re m ai apoi s-a g e n e raliza t şi la ce le­
lalte re v iste bisericeşti, d ev enind o ca rac teristică a acestora.
S erviciul de re la ţii ex te rn e b iseric eşti al P atriarh ie i R om âne şi un
C om itet de redacţie, sub în d ru m area P.S. Dr. V asile T îrgovişteanul,
Episcop v ica r p atria rh al şi re cto r al In stitu tu lu i T eologic de grad U ni­
v e rsita r din B ucureşti, scoate începînd din anul 1970 — o re v is tă
«Rom anian O rth o d o x C hurch N ew s» (ROC), ca re este d estin ată s tră in ă ­
tăţii, în două versiuni, en g le ză şi franceză (conţinut identic). A rtic o ­
lele sîn t gru p a te în u rm ăto a rele rub rici : C ronica in te rn ă ; M onum ente
11. Ibidem , p. 96— 102.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I

bisericeşti ; C om unităţi orto d o x e rom âne din s tră in ă ta te ; P uncte de v e ­

d ere ; Ecum enism local ; N o u tăţi ecum enice ; Recenzii, etc. Ea are m i­
siunea de a fi un m ijloc de corectă inform aţie asupra ev e n im e n telo r m ai
de seam ă din v ia ţa re lig io asă a B isericii n o astre şi un in stru m en t de
le g ă tu ră ecum enică cu to ate celelalte denom inaţiuni creştine. Cum s-a
spus, perio d ic u l ap a re de p atru ori pe an, în bune condiţii grafice şi
e d ito riale 12.
5. In fine, abordînd acum u ltim a ca teg o rie de periodice ale B ise­
ricii n o astre , şi anum e cele care apar în străinătate, putem afirm a pe
bună d re p ta te că lista celor în şira te p în ă aici n-ar p u tea fi socotită com ­
pletă fără ac estea din urm ă.
C om unităţile rom âneşti ortodoxe de sub ju risd ic ţia A rhiepiscopiei
M isionare O rtodoxe R om âne p en tru E uropa C en tra lă şi O ccidentală, ed i­
tează — cele m ai m ulte d in tre ele —■ p eriodice c u itu ra l-relig io ase cu a p a ­
riţie diversă. D intre ac estea am intim : re v is ta lu n a ră «C redinţa» (din 1950)
şi un A lm anah, ed itat de A rhiepiscopia M isio n a ră O rto d o x ă R om ână în
A m erica şi C a n a d a ; re v is ta lu n ară «V e s tito r u l» e d ita tă de A rh ie p is­
copia O rto d o x ă R om ână p en tru Europa C en tra lă şi O c cid en tală care
ap a re la P a ris ; «V e s tito r u l rom ân-canadian», p u b licaţie e d ita tă de p a ­
ro h ia din K itchener ; «A ltarul stră b u n », re v ista p aro h iilo r ortodoxe
rom âne din A u stra lia şi N oua Z eelandă (lunar) ; «învierea», re v is tă de
teologie şi cu ltu ră rom ânească, e d ita tă de R ep re ze n ta n ţa P atriarhiei
R om âne de la Ierusalim (lunară) ; «A ltarul», bu letin u l bisericii ortodoxe
rom âne din L ondra (din 1968) ; «învierea», b uletinul b iseric ii ortodoxe
rom âne din G eneva (din 1975) — b ilu n ar ; «Luceafăr nou», re v is ta t r i ­
m estrială a C om unităţii din V iena ; «Biserica rom ânească», publicaţie
religios cu ltu ra lă a C om unităţilor orto d o x e ro m ân e din Italia (din
1976) ; «Păstorul cel bun», publicaţie re ligio s-m orală şi c u ltu ra lă a p a ­
rohiei ortodoxe rom âne din S alzgitter — R. F. G erm ania (din 1977) ;
«V iaţa creştină», b uletinul bisericii ortodoxe rom âne din O ffenbach —
F ran k fu rt am M ein (din 1977) ; «Renaşterea», re v is ta com unităţii rom âne
din M iinchen — R. F. G erm ania (din 1977) ; «N ădejdea», re v ista com u­
nităţii rom âne din H am burg — R. F. G erm ania ; «Candela», re v ista p a ­
rohiilor orto d o x e rom âne din S uedia (din 1972) ; *Strana ro m â n e a sc ă ',
re v ista p arohiei din B ruxelles 13, ş.a.
Pe lîn g ă aceste reviste, unele p aro h ii ca cele din V iena, Londra,
Paris, B aden-B aden şi G oteborg, editea ză şi alm anahuri anuale.
T oate aceste publicaţii teo lo g ico -b ise riceşti de peste h o ta re pentru
rom ânii grupaţi în ju ru l o rg a n iz aţiilo r lor orto d o x e şi rom âneşti, an m e­
nirea să-i aju te pe aceştia să-şi p ăstre ze c red in ţa o rto d o x a m o şte n ită
din m oşi-străm oşi, o b ice iu rile şi datinile lor străbune, precum şi iim ba
poporului în m ijlocul c ă ru ia au v ăz u t lum ina zilei.
A c eastă acţiune face p a rte din re s p o n sab ilitate a m o rală de to t­
deauna a B isericii O rto d o x e R om ân? fa ţă ce poporul că ru ia. în îm p re­
ju ră ri obişnuite sau m ai puţin obişnuite, i-a slu jit n eîn c etat cu to t
devotam entul.
12. Ibidem , p. 96.
13, Ibidem , p. 113— 117; -'R om anian O rth c d o x C h u rch N ew - '.'H t-e ann6e,
No. 1/1978, p. 3 i—-10,
310 BISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

In fapt, aceste publicaţii de peste h o tare fiind singurele organe de

pre să ale rom ânilor stab iliţi dincolo de fru n ta riile p atrie i lor, au un ca­
ra cter m ai com plex şi polivalent, atît în ceea ce p riv eşte ţelu rile p ra c­
tice ce se urm ăresc, cît şi m o d alităţile de îm plinire ale acestora, n a ­
tu ral, în cadrul d re p tu rilo r fundam entale ale om ului, şi cu re sp ecta rea
principiilor de a u to d e te rm in are autonom ă a fiecărei conştiinţe.
A c easta este şi ex p lica ţia p en tru care B iserica O rto d o x ă Română,
prin p atria rh ii săi J u s tin ia n M arina (1948— 1977) şi Iustin M oisescu (din
1977), la ce rerea credincioşilor ortodocşi rom âni de p este h o tare , ca şi
la îndem nul cu g e telo r lor p ătru n se de re ală dra g o ste şi re sp o n sab ilitate
fa ţă de popor, au consim ţit să înfiinţeze şi să aju te c o n stan t aceste p a­
rohii şi aceste publicaţii rom âneşti de peste fru n ta riile ţării, ade sea nu
fă ră jertfe m ateria le şi spirituale, m ai puţin trîm biţate, d ar în fond adînc
gră ito a re, spre folosul peren al fiilor lor duhovniceşti.

La sfîrşitul ac esto r puţine pagini, fără p re te n ţie de ex h a u stiv itate

ab so lu tă şi ad în c ă analiză, în ch in ate tiparului, cărţii şi p eriodicelor teo-
logico-bisericeşti din tim pul celor opt ani care s-au scurs de la începutul
arh ip ă sto riei P rea F ericitului P atriarh Iustin, putem afirm a cu deplină
ob iec tiv itate u rm ăto a rele :
— Tiparul bisericesc, m ai precis tip arn iţele care stau pra ctic la
dispoziţia B isericii O rtodoxe R om âne, au co n tin u at să fie u tilate, p e r­
fe cţio n ate şi m o d ern izate cu to t ce le era necesar, p e n tru a p u tea sa­
tisface to a te ce rin ţele e d ito riale ale P atriarh ie i R om âne, ale eparhiilor
sufragane, ale in s titu ţiilo r de în v ăţăm în t, m ediu şi superior, ale p aro ­
hiilor, slu jito rilo r şi credincioşilor B isericii n o astre străm oşeşti, care are
o g lo rio asă ac tiv ita te isto rică în ac ea stă privinţă, atît ca n tita tiv cît ş.
calitativ.
— C artea teologico-bisericească, ca ex p resie a p o sib ilităţilo r m eri­
torii m en ţio n ate m ai sus, cu to a te ram ificaţiile ei, de la te x tu l sacru c'J
Biblia şi to ate v aria n te le acestuia, p în ă la fix area d efinitivă în cultura
ro m ânească a S cripturii din 1688 a lui Ş erban C antacuzino, prin ediţia
com em orativă p ro iec tată p en tru 1988 ; cartea liturgică de slujbă, cu
m ulţim ea v o lum inoaselor sale tom uri ; scrierile patristice şi filocalice de
p ro v e n ie n ţă elin ă sau la tin ă p ro g ram ate a v ed e a lum ina tip aru lu i ir.
iim ba rom ână, în 90 de cărţi, d in tre care m ai bine de o treim e sînt deja
g ata p en tru e d itare şi care co n stitu ie cu s ig u ran ţă idealul publicistic
ţintit, cu destoinică rîvnă, de că tre P rea F ericitul P atriarh Iustin ; nu­
m eroasele şi v a ria te le m anuale de în v ăţăm în t, c u rsu rile un iv ersitare
teologice ce au sp o rit considerabil în v rem ea n o astră, tratatele de teo­
logie propriu-zise, m en ţio n ate d o ar p arţia l în aceste rînduri, — sînt re a­
lizări de prim ordin ale ac tiv ităţii ed ito riale p atro n a te de că tre Prea
F ericitul P atriarh Iustin şi c o n stitu ie un a d e v ă ra t tez au r p en tru Biserica
şi T eologia rom ânească.
Să precizăm to t aici că din 1977 p în ă în 1985 au fost proclam at;
25 de doctori în T eologie (în to a te specialităţile), ceea ce spune — cre-
14. O b u n ă p re z e n ta re a a ce sto ra o face lu c ra re a în m an u scris ce n e -a sta t ;
dispoziţie si p în ă azi, p. 108— 112.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 311

dem noi — foarte m ult. T ezele de d o cto ra t ale acestora, to ate tip ărite
p o triv it reg u la m en telo r în vigoare, ad ă u g ate la celelalte s trăd a n ii te o ­
logice ale a c esto r opt ani, a ra tă îm preună, cît se poate de elocvent,
am ploarea preocupărilor, dim ensiunea în făp tu irilo r şi tonus-ul v ital te o ­
logic al B isericii O rtodoxe R om âne. N icio d a tă teologia orto d o x ă ro m â­
nească, în tot trec u tu l ei, n-a atins param etrii, p erform anţele şi in te n ­
sita te a s trăd a n iilo r contem porane !
In fine, căutînd să enunţăm o ju d e c a tă de v alo a re şi asupra perio ­
dicelor B isericii O rtodoxe Rom âne, cu to a te ca teg o riile lor en u m e rate
şi p roblem atica abordată, vom p u tea re cu n o aşte cu o n estitate şi fără
p u tin ţă de tăg a d ă că nicio d ată num ărul lor n -a fost m ai m are ca în zi­
lele n oastre, că acestea au p erm an en t deschise v iile lor m onade că tre
contactele, le g ă tu rile şi dialogurile ec um enism ului contem poran — una
d intre m arile b in ec u v în tă ri ale v eacului n o stru pe plan m ondial — , că
se află u n itar m obilizate în slu jb a um anism ului creştin şi a om eniei
n o astre rom âneşti, perene şi de unică specificitate prin to ate m aterialele
e v o catoare, com em orative, e d ific ato are şi c u ltu ra le ce publică, şi că
p ro b e ază astfel pe viu şi ce rt antropofilia şi dem ofilia de to td eau n a a
p oporului no stru şi a B isericii sale O rtodoxe, fie că se re feră la m ăd u ­
lare le sau în treg u l sem inţiei sale, fie la etniile în m ijlocul că ro ra îşi
d esfăşo ară ex isten ţa, fie la to ate ce lelalte popoare ale lum ii, că ro ra le
d o re şte sin cer p ro sp e rita tea şi fericirea v re m e ln ic ă şi veşnică. A cesta
este cel m ai de seam ă m esaj al s p iritu alită ţii orto d o x e a poporului
rom ân că tre lum e, lum ea zilelor n oastre, dim preună cu c e rtitu d in e a că
lum ea păcii va treb u i să cîştige n ea p ă ra t p ac ea lum ii.

PATRIMONIUL CULTURAL-NAŢIONAL D IN MOLDOVA

IN VIZIUNEA ŞI PREOCUPĂRILE
PREA FERICITULUI PATRIARH IU ST IN *
Pr. SCARLAT PORCESGU

Cu în d ep lin irea rîn d u ielilo r canonice, în luna ia n u a rie 1957, P rea

F ericitul P atriarh Iustin tre c e a în isto ricu l scaun m itro p o litan de la Iaşi.
De fapt, atunci, P rea F ericirea Sa re v e n e a în M oldova. C îţiv a ani, în a ­
inte, slu jise cu p ilduitoare o sîrdie B iserica şi şcoala teologică din acest
ţin u t străm oşesc, de la în ălţim e a unei ca ted re a U n iv ersită ţii ieşene, ca
dascăl de Exegeza T estam entului N ou şi E rm eneutica B iblică — în c e ­
pînd din octom brie 1940, «utilizat», iar din octom brie 1942 «ch e m a t»
pîn ă în anul 1946 — urm aş al em inentului ex e g et V asile G heorghiu.
P rea F ericirea Sa cunoştea, pe de o p arte , frum useţea p ito rea scă a
m elea g u rilo r m oldovene, în că rca te de istorie, bo g ăţia de ro a d e cu ltu ­
ra le ale u n o ra d in tre fiii v estiţi ai regiunii, a d ă u g ată patrim oniului spi­
ritu al al neam ului nostru, iar pe de alta, s trăd a n iile ie ra rh ilo r care au
p ăsto rit aici, cu vrednicie, cum şi ale tu tu ro r clericilor din ac ea stă p ro ­
vincie, închinate în altelo r ţelu ri : ap ă ra re a d re p te i credinţe, u n itatea în
duh şi m ărtu risire , îndrum area şi că lău zire a drep tc re d in c io şilo r pe ca­
* A vem în v e d e re p e rio a d a in c are Prea F e ricitu l P ă rin te P a tria rh a p ă sto rit ca
M itropolit al M oldovei şi Sucevei.
312 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Ă X Ă

lea m întuirii ; cunoştea, de asem enea, m ulţim ea aşe zărilo r călugărest.

«străjuite de codrii m u n ţilo r ori de ocolişurile apelor» ’, cum însuşi sp u ­
nea, v e tre de evlavie, c ă rtu ră rie şi m u n c ă ; cu noştea c u g e tările adine,
şi sim ţăm intele alese ale u n o r cuvioşi m onahi ,ale u nor p ăsto ri şi d as­
căli renum iţi, în tru p ate în m onum entalele locaşuri de în ch in are şi ir.
atîte a şi atîte a lu cră ri şi odoare bisericeşti, ca re se disting prin fru ­
m u seţea artistică, p rin linii şi p a rtic u la rită ţi de im p resio n an tă m ăies­
trie ; cunoştea, în sfîrşit, u n ele d in tre tră s ă tu rile c a rac tero lo g ice a'.-:-
m oldovenilor : m odestia, cum inţenia, om enia.
Pe v rem ea cînd P rea F ericitu l P atriarh Iustin pre lu a c îrja m itro ­
p o lita n ă a M oldovei şi Sucevei, cel d in tîi obiectiv postbelic — acţiunea
de vin d ec are a ră n ilo r pricin u ite de groaznicul cataclism — era deja :r.
plină desfăşurare. In ac elaşi timp, ţa ra n o astră p ăşea pe calea cea nouă
P retu tin d en i se lu cra stăru ito r p en tru aşe zarea tem eliilor orînduirii noi
p entru p rim enire, p en tru d ăltu irea om ului m uncitor, a om ului călăuzi:
de o în altă co n ştiin ţă um ană, a om ului care p re ţu ie şte v a lo rile re ale al-:
înaintaşilor, care ap ă ră p ac ea şi p re ţu ie şte d re p ta tea. C ontextul condi­
ţiilor noi, cu alte cuvinte, eta p a isto rică în care intrasem , deschisese s.
p en tru B iserica O rto d o x ă o no u ă cale.
Cu v ig o are tin ere ască , arh ip ă sto ru l cel nou ai M itropoliei M oldo­
vei şi Sucevei, P rea F ericitul P atriarh Iustin, cunoscut prin agerim ea Sc
in telec tu a lă , prin adînca şi v a ria ta sa p re g ătire că rtu ră rea scă, cu ex p e ­
rien ţa d eb în d ită la c a ted ră şi în jilţu l a rh ip ă sto resc de la Sibiu, n e c lin i;:
în h o tă rîre a de a da A rh iep isco p iei Iaşilor o faţă nouă, în iureşul s tră ­
d aniilor şi înfăp tu irilo r din ţară , a pornit la lu cru cu hărnicie, cla rv i­
ziune şi dăruire. A c tiv ita te a sa c h iria rh ală în M oldova, stăru ito are
m u ltilaterală şi, to td eau n a, îm b elşu g ată de roade, este ex p resia ju d e ­
căţilor de v alo are, îm plinirea procesului in telec tu a l de chibzuinţă şi
c um pănire adîncă. In ate n ţia sa au stat, p rio ritar, credinţa străm oşeasca
p ă s tra re a n e ştirb ită a p ro p o v ă d u irii M întuitorului, paza pre d an iei sfinte
u n ita te a credincioşilor în tr-u n singur duh şi în tr-o sin g u ră m ărtu risire
disciplina ac esto ra în asc u lta re d esă v îrşită .
Indeplinindu-şi sfîntul ei m esaj, în stat, cum deseori spune Prea
F ericirea Sa, şi nu în afară de lim itele sale, n elă sîn d u -se «ispitită dc
ideea de a dom ina poporul», necăzînd, «în greşeala de a se izola de lu ­
me», de a se refugia «oarecum în sfera contem plaţiei sau în zona n o ţiu ­
nilor abstracte», B iserica treb u ie să fie in te g ra tă în v ia ţa neam ulu.
«spre a-1 ajuta să-şi făurească o via ţă fericită» 2. C o n secv e n t aceslu.
principiu, axial, adînc teologic, P rea F ericirea Sa a stăru it, n eabătut
p en tru în ch e g are a u n o r leg ă tu ri s trîn se între s tat şi B iserică, îndepli-
nindu-şi, pe de o parte, în alta m isiune de m are p re o t în casa Dom nului
iar pe., de alta, în d a to rire a p atrio tică de fiu vred n ic al neam ului n o s trj
N econtenit a dat clericilor şi dreptc re d in c io şilo r îndem n p ărin te sc de =
se arăta, fiecare, s lu jito r al binelui de obşte, fiu d e v o ta t al patriei, lu ­
crăto r ac tiv în v ia Dom nului.
în n o irea go sp o d ăreasc ă a parohiilor, m înăstirilor, p ro to p o p iatele :
şi a în treg ii A rhiepiscopii a Iaşilor pe care a păstorit-o, cu bra ţ înait
1. «M itropolia M oldovei şi Sucevei», nr. 1—2/1957, p. 29.
2. « M itro p o lia M o ld o v ei şi Sucev ei» , nr. 5— 6/1974, p. 327— 328.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 313

m ai m ult de două decenii, cum şi c o rectitu d in ea exe m p la ră a s lu jito rilo r

b iseric eşti au fost, neco n ten it, la inim a P rea F ericitului P atriarh Iustin.
P ăstorul, b in ec u v în ta t de C el A to tp u tern ic cu însuşiri şi daruri re ­
m arcabile, a că u tat cu lu are am inte, pe cînd p ăsto re a în M oldova şi la
ceea ce a răm as de la înaintaşi, la tez a u ru l cu ltu ra l-artistic străbun, la
valo rile patrim o n iale p ăstra te în sau în p re ajm a sfintelor locaşuri. In
străv e ch e a ce tate a M oldovei şi, m ai cu seam ă, la v e tre le călugăreşti,
P rea F ericirea Sa a cunoscut şi înţeles, m ai m ult ca oriunde, m o şten irea
c u ltu ra lă care n aşte şi d ezvoltă gînduri şi sen tim en te de p re ţu ire pen tru
m esajul v ea cu rilo r de m ai înainte. A cunoscut şi în ţeles — străd a n iile
şi înfăptuirile sale în a c ea stă d irec ţie sînt m ărtu rii g ră ito a re — că tre ­
cutul n o stru au te n tic este pus în lum ină de letopiseţe, cronici şi scrieri
religioase, de fresce şi b roderii, de odoare de to t felul, de m iniaturi,
inscripţii în piatră, cre stă tu ri în lem n, ce tăţi şi d iferite fo rtificaţii, creaţii
folclorice, edificii laice şi bisericeşti.
«A lă tu ri de docu m en tele ve ch i, rem arca Prea F ericitul Patriarh
Iustin, de file le bătrînelor cronici, de cu m p ă n ite le predanii ale străm o­
şilor şi de obiceiurile păm întului, m o n u m e n tele istorice bisericeşti slnt
izvoare n esecate care ne ajută să cu n o a ştem aspecte din istoria poporu­
lui nostru, să în ţeleg e m m oştenirea culturală a străbunilor. In fiecare
locaş de închinare, în fiecare piatră, în fiecare ele m en t decorativ, în fie ­
care frescă, păstrate pînă în zilele noastre, desluşim id eile şi se n tim e n ­
tele înaintaşilor» 3, în tru p ate în ac este com ori de a rtă ale neam ului,
sîntem prin m ijlo c irea lor, în le g ă tu ră cu pu lsaţiile trec u tu lu i, înţal«-
gem, privindu-le, diferite latu ri ale v ieţii c u ltu ra le de odinioară.
A n de an, după ce P rea F ericitu l P atriarh Iustin a trec u t în scaunul
vlădicesc de la Iasi, co n ducerea de stat, prin D epartam entul C ultelor şi
prin D irecţia M onum entelor Istorice, cum şi ad m in istraţia ep arhială, au
alo c at fonduri, de ordinul m ilioanelor, a tît p en tru efectu a rea lu c ră rilo r
urg e n te de în treţin ere, cît şi, m ai cu seam ă, de re s ta u ra re ale ac elo ra
care, In isto ria arte i vechi m oldoveneşti, im pun prin p a rtic u la rită ţi re ­
m arcabile. Fie în faza de întocm ire a p ro iec telo r şi d o cum entaţiilor, fie
în tim p ce lu cră rile se aflau în plină d esfăşu ra re, P rea F ericitul Iustin a
dez b ătu t cu re p rez en tan ţii forurilor c e n trale şi ju d eţen e , cu a rh ite cţi şi
ingineri, specialişti în re sta u rări, problem e de istorie, a rtă şi, In genere,
de cultură, rid ica te de ac e a stă p atrio tic ă acţiune, un eo ri zile şi săp tă-
m îni, c îteo d a tă aprinse, atît la re şed in ţa sa, cît şi în p re ajm a m onum en­
telor, spre a găsi ce le m ai p o triv ite form ule, cele m ai in d icate procedee,
p en tru ca aceste com ori de in estim a b ilă v a lo a re să do b în d aască
m ăre ţia şi frum useţea lor de la început.
A ten ţia P rea F ericirii Sale a fost în d rep ta tă , p rio ritar, îa sfintele
locaşuri cu tră s ă tu ri arh ite ctu rale ca rac teristice, dar. deopotrivă, şi la
acele locaşuri de cult v alo ro a se p rin v echim ea şi în făţişarea lor a rtis ­
tică, dînd to td eau n a soluţii şi stăru in d p en tru u rg e n ta re a lucrărilor,
dacă, la ord in ea zilei erau edificii bisericeşti, sau trasln d sarcini p ri­
vind ad ăpostirea, buna p ă s tra re şi o cro tirea tu tu ro r b u n u rilo r im por­
tan te din sfintele locaşuri de închinare.
3. M o n u m e n te isto rice b ise ric eşti d in M itro p o lia M o ld a ve i ţ i S u c ev ei, la ţi, 1974,
ţ». 5.
B. O. R. 10
314 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

în a in te de a trec», sum ar, în re v istă ceea ce s-a lu crat la m onu­

m ente şi ce s-a făcut p en tru ocro tirea bun u rilo r bisericeşti valo a ro ase
din M oldova, pe vre m e a cînd P rea F ericitul Iustin p ăsto re a isto rica M i­
tropolie din ac ea stă zonă a ţării, în m are m ăsură, la in iţia tiv a şi
prin străd a n iile sale n ec ontenite, schiţez optica, m ai bine spus con­
cep ţia sa re ferito a re la P atrim oniul C ultural N aţional. N um eroase do­
cum ente p ăstra te în arh iv a m itro p o litan ă — p ro iec te privind re s ta u ra ­
re a m onum entelor, in terv e n ţii la forurile în dre p t p en tru bu n a d esfă­
şu ra re a lucrărilor, dispoziţii trim ise sup erio rilo r de la m înăstiri şi slu­
jito rilo r de altare — oglindesc gîn d irea P rea F ericitului re ferito a re la
m onum entele b iseric eşti v alo ro a se atît prin vechim ea cît şi prin înfăţi­
şarea lor artistică, h o tă rîre a sa de a le reda form a iniţială, de a le asi­
gu ra v iaţa şi, dacă v a fi posibil, veşnicia.
S ugestiv şi concis, v iziu n ea sa despre m o şte n irea n o astră cultural-
artistică este ex p u să în cu v în ta re a ro stită la 30 octom brie 1974, la şe­
d in ţa din acea zi a M arii A dunări N aţionale, în cadrul d iscuţiilor p ri­
vind Legea o c io tiiii P atrim oniului cultural al R epublicii Socialiste
Rom ânia 4. M onum entele b iseric eşti, spunea P rea F ericitul, «m o şten ite
de la străbuni constituie, în adevăr, o zestre naţională de m are preţ».
în letopiseţe şi cronici, u n ele d in tre ele scrise de s lu jito ri bisericeşti,
«cercetătorii pot găsi valoroase ştiri despre via ţa poporului nostru, stînd
ele m ărturie neclintită pentru daco-rom anitatea, unitatea şi continuita­
tea lui neîntreruptă pe tot în tin su l păm întului stră m o şesc » ; în m anu­
scrise şi tip ăritu ri religioaso m ai vechi, lingviştii g ăsesc preţioase
m ărtu rii în le g ă tu ră cu s tru c tu ra g ram aticală şi cu lexicul lim bii n oas­
t re : «psaltirea în versuri a m itropolitului D osoftei, certificatul de naş­
tere al poeziei culte rom âneşti, este şi astăzi, după trei veacuri, un izvor
n esecat de fru m u seţi literare» ; frescele bucovinene, acce n tu a P rea
F ericitul, «ale căror culori se aseam ănă cu albastrul cerului, cu verdele
cîm piilor sau cu rugina frunzelor de toam nă tîrzie, produc puternice
em oţii artistice în su fle tele tuturor». «Icoanele pe lem n cu valoare
«deosebită», sculpturile în p ia tră sau lem n, odoarele făurite din m etale
p re ţio a se şi bro d e riile din colecţiile b iseric eşti pun în lum ină m atu rita­
te a spiritului artistic al în ain taşilo r. «Pe scurt, afirm a, cu to a tă d re p ta­
tea, b unurile bisericeşti cu valoare istorică şi artistică stau cu cinste
alături de celelalte bunuri pe care le-a în fă p tu it sau le în fă p tu ie şte po­
porul nostru harnic, talentat şi deplin conştient de rostul său în lum e
«Dacă in trecut, a c o n tin u at P rea F ericitul, ar fi e x ista t o atentă
preocupare oficială şi particulară faţă de bunurile cu valoare obştească,
chiar în îm prejurări grele, în su şi num ărul m o n u m e n telo r de arhitectură
ar fi fost cu m u lt m ai m are decît acela pe care-1 a ve m astăzi». In
a c e a stă ordine de idei, a am intit că, în sec. XVIII, au fost d istru se cu
tu n u rile num eroase biserici şi m în ăstiri din T ransilvania, m ărtu rii e v i­
d en te ale co n tin u ităţii rom âneşti în ac ea stă regiune a ţării noastre. în
B ucovina, de asem enea, după an e x are a acestei provincii p ito reşti la Im ­
periul habsburgic, m ulte ctito rii v o iev o d a le au fost p u stiite şi ruinate.
■Umbra m arelui v o ie v o d al neam ului, Ş tefa n » şi urm ele alto r ctito ri din
secolele de dem ult, pre zen te la to t p asul «pe plaiurile b u c o v in e n e »,
e rau o bstacole în calea arm a telo r de ocupaţie şi în calea ac ţiu n ilo r prin
4. «M itropolia M o ld o v ei şi Sucevei», nr. 9— 12/1974, p. 677—681.
A N IV E R S Ă R I — E \'O C Ă R I 315

ca re rom ânii erau desc o n sid e raţi şi um iliţi. «R upţi de neam ul nostru,
prin originea lor, sau îndepărtaţi su fle te ş te de vatra străbună, tocm ai
cei care aveau datoria sfîn tă de a păstra com oara odoarelor străm oşeşti,
a hrisoavelor şi altor o biecte de valoare, chiar v ie ţu ito rii m arilor noas­
tre la vre rom âneşti, ad ă u g a P rea F ericitul, din neştiin ţă şi nepăsare de
m ulte ori, şi-au adus contribuţia lor la m icşorarea avu tu lu i nostru cul-
tural-naţional» 5.
F ără nici o îndoială, co n d u c ăto ru l duh o v n ice sc de atunci, al M i­
tropoliei M oldovei şi S ucevei, d ep u ta t în forul leg islativ al ţării,
d irig u ito ru l de astăzi al B isericii O rtodoxe R om âne, cînd se afla la
în alta trib u n ă a M arii A dunări N aţionale, exprim a, în a rtic u la ţiile cu-
v în tă rii sale, ceea ce de fapt a ră ta s e p în ă atunci, ceea ce av e a în inim a
şi în gîndul său, adică v iziu n ea şi p re o cu p ările sale p atriotice, p ri­
v ind a v u ţia n o astră cu ltu ra l-n aţio n ală şi m o şte n irea bisericească, c ti­
to riile în care sînt în tru p ate con v in g e rile şi sim ţăm intele m oşilor şi s tră ­
m oşilor, cum şi c ă rţile vechi, b ro d e riile şi odoarele bisericeşti, p ăstra te
în sfintele locaşuri.
în cele ce urm ează, înşir doar, en u n ţiativ , b iseric ile m onum ente de
arh ite ctu ră din A rhiepiscopia Iaşilor la care, sau în p re jm a cărora, s-au
efectu a t diferite lu cră ri în tim pul arh ip ă sto riei P rea F ericitu lu i P atriarh
Iustin la Iaşi, cu sprijinul teh n ic şi m ateria l al statu lu i şi al adm inis­
tra ţie i ep arhiale. P rin n a tu ra şi specificul lor, ac este lu cră ri au fost de
p ro teja re, co n se rv are şi consolidare, de re c o n stitu ire şi re sta u rare, de
d eg a jare şi în lă tu ra re a u n o r c o n stru c ţii nev a lo ro ase , ad ău g ate, între
timp, de străm u tare, de re fac ere şi re in te g ra re a u nor ele m e n te de a r­
h ite c tu ră care schim baseră în făţişarea o rig in ară a m onum entelor.
în A rhiepiscopia Iaşilor s în t peste 300 de biserici şi m înăstiri, m o­
n um ente de arh ite ctu ră, din p iatră sau d in lem n. U nele d in tre ele atrag,
în m od deosebit, a te n ţia prin m ăre ţia şi fru m u se ţe a lor artistică . A proape
la fiec are s-au săv îrşit, în ac est răstim p, lu cră ri de p ro teja re, consoli­
d are şi co n se rv are, p o triv it docu m e n ta ţiilo r care au fost p rezen tate,
în prealabil, În tîistă tăto ru lu i eparhiei, dar am în ved e re num ai acele b i­
serici şi m înăstiri ex p resiv e din punct de v ed e re a rh ite ctu ral, spre care
se în d re a p tă tu riştii şi ce rce tăto rii.
M onum entele b iseric eşti de a rh ite c tu ră la care s-au săvîrşit, !n
eta p a 1957— 1977, lu crări de re s ta u ra re şi reco n stru ire sînt u rm ă to a re le :
— M înăstirea N ea m ţu — s-a desfăcu t v e c h iu l acoperiş cu fro n to ­
nul d inspre v est al bisericii « în ălţarea D om nului» şi s-a re c o n stitu it cei
actual, cum a ra tă în fresca din gangul tu rn u lu i de in trare in Cere esîe
re p re z e n ta tă c tito ria lui Ş tefan cel M are , ancad ra m en tele ferestrelo r,
de asem enea, au fost re co n stitu ite, a v ird u - s e in v e d e re m artorii d esco ­
p eriţi : «pirguh', corpurile de chilii si ag h ia zm ataru l au fost re s ta u ra te ;
— M înăstirea Pdtna — a fost re co n stitu it ac o p erişu l bisericii «A-
dorm irea» ; tu rn u l tez au ru lu i : şi tu m u l de Ia in tra re au fost re s ta u ­
ra te ; paraclisu l a fost r e c o c î ^ i u i t ; c lîd ire a in care es:e ad ă p o stită co­
lecţia de o biecte b isericeşti şi corpul de chilii de p e latu ra de nord a
incintei au fost re făc u te cu o p lan im etrie n ouă şi cu m o tiv e a rh ite c ­
turale, de asem enea, n o i ;
5. Ibidem .
316 B ISER ICA O R T O D O X A R O M A N Ă

— Biserica V o ro n eţ — ac operişul a fost re co n stitu it dar cu lărg i­

re a ş a r p a n te i; nivelul de că lcare a fost co b o rît în curte la co tele ini­
ţiale ; zidurile îm prejm uitoare au fost su p ra în ă lţa te spre a fi p ro teja te
frescele ex te rio are îm potriva intem periilor ,• dren u l vechi a fost decol-
m atat [ to to d ată, alt dren, săpat la o adîncim e m ai m are, co le cteaz ă apele
freatice ;
— Biserica A rb o re — ac operişul a fost re co n stitu it în form a pe
ca re o are în tab lo u l v o tiv ;
— M înăstirea Dragomirna — im p u n ăto are a biserică, în ă lţa tă de m i­
tro p o litu l A n a sta sie Crim ca, are, acum , în urm a lu c ră rilo r efectuate, în
fă ţişa rea de la în c e p u t; b iseric u ţa în form ă de chivot, de la cim itir, tu r­
nul clopotniţă, tu rn u rile m asive de colţ, zidurile îm prejm uitoare cu d ru ­
m ul de s tra jă şi clă d irea cu în că p ere a gotică au fost re s ta u ra te ; ni­
v elu l de călcare al curţii a fost c o b o r ît; în unghiul no rd -v estic al in­
cintei a fost refăcu tă, cu m otive arh ite c tu ra le noi, clă d irea egum eniei
şi chiliilor c ă lu g ă re ş ti; p arte a ră s ă rite a n ă a clădirii se încheie, acum,
«a un paraclis, re făc u t în locul celui vechi, dar în tr-o form ă no u ă ;
— M înăstirea M o ld o viţa — «ec lesiarniţa» şi egum enia cu p aracli­
sul, m ultă vrem e, m orm ane de moloz, au fost re c o n stitu ite ( ac o p eri­
şul bisericii «B unavestire», tu rn u l clopotniţă, tu rn u l din co lţu l nord-
est şi cel din colţul sud-est şi zidurile îm p rejm u ito a re au fost re sta u ­
rate. Biserica H um or — ac operişul ctito riei din sec. XVI a fost re s ta u ­
ra t ; tu rn u l-c lo p o tn iţă zidit de V a sile Lupu şi-a re c ă p ă ta t form a origi­
nară, iar îm prejm uirea, în p arte , este refăcu tă, d ar n u In form a sa
in iţia lă t
— M înăstirea Secu — c tito ria lui N e sto r U reche, tu rn u l clopotniţă
şi clădirile de pe latu ra n o rd -v est a incintei au fost re s ta u ra te ;
— M înăstirea S u ce viţa — ac o p erişu l b isericii, clă d irea egu m e n eas­
că din v rem ea M ovileştilor, tu rn u rile b a stio an e şi zidurile îm prejm ui­
to are cu o porţiu n e a drum ului de s tra jă au fost re s ta u ra te j în zona de
n o rd -est a incintei, la o adîncim e de apro x im a tiv 8 m., un dren, p en ­
tru fa cerea că ru ia s-a u ch e ltu it m ulţi bani, ca p teaz ă un curs de apă
care co n stitu ia o prim ejdie p en tru în treg u l com plex ;
— M înăstirea Bistriţa — ac o p erişu l bisericii a fost r e c o n s titu it;
tu rn u l cu p araclisul c tito rit de Ş tefan cel M are, tu rn u l clo p o tn iţă şi zi­
d u rile îm prejm uitoare au fcTst re s ta u ra te ;
— M înăstirea C etăţuia — ac o p erişu rile tu rlelo r au acum form a din
tabloul votiv ; «Casa Duca», feredeul, tu rn u l clopotniţei şi zidurile îm ­
p re jm u ito are au fost re s ta u ra te ;
— Biserica Galata — c tito ria voiev o d u lu i P etru Şchiopul şi casa
dom nească au fost re s ta u ra te ; bisericile Sf. D um itru-H îrlău şi biserica
fostei M înăstiri Bisericani, de asem enea. în ultim ii 2—3 ani ai arh ip ă s­
toriei P rea F ericitului P atriarh Iustin la Iaşi, în ce p eau lu cră ri de re s ta u ­
ra re la m înăstirile «Sf. Ioari cel N ou » -S u cea va (turnul clopotniţă şi corpul
de chilii de pe latu ra sudică), Slatina (tu rn u rile de colţ, casa «Lăpuş-
neanu» şi zidurile îm prejm uitoare), R îşca (egum enia) şi la b isericile
«S fîn tu l G heorghe» (M itropolia v eche)-Iaşi, «Sf. N icolae», Prăjescu-Su-
ceava şi Deleni-Iaşi. Egum eniile m în ăstirilo r Sihăstria, Horaiţa şi schi­
tului Durău, au fost re c o n stitu ite ; C asa arh iepiscopală de la V ă ra tec
m ărită, clădirea cu «sala gotică» de la Biserica Sfin ţii Trei Ierarhi-Iaşi,
re sta u rată , egum enia de la biserica Golia, de asem enea.
A N IV E R S Ă R I — S V O C A R I 317

P rintre bisericile m onum ente care au dobîndit în făţişarea lor o ri­

ginară, prin lu cră rile de re sta u rare, sînt c îtev a de lem n. D eplin convins
că aceste locaşuri aduc în a te n ţie o eta p ă din istoria a rh ite ctu rii popu­
lare locale, Prea F ericitul a iniţiat, a sp rijin it şi v egheat, îndeaproape,
re s ta u ra re a u rm ătoarelor biserici de acest fel : V orniceni, Grigore Ghi-
ca-Dorohoi şi Brăieşti, — jud. B otoşani ; A d în ca ta şi Broşteni — jud.
Suceava, Prigoreni, jud. Iaşi, etc.
L ucrările de d eg a jare şi în lătu rare a unor construcţii n evaloroase,
care nu asam blau arm onic cu m onum entele, s-au s ăv îrşit la bisericile :
D obrovăţ (turlele ad ă u g ate la începutul sec. XIX) ; Războieni (pridvo­
rul) ; Tăierea C apului Sf. Ioan B otezătorul din m în ăstirea Secu (pridvo-
raşul, diaconicul şi proscom idiarul) ; «Adorm irea M aicii Domnului» din
m în ăstirea B istriţa (cortina care ac o p ere a in trarea în prid v o r şi fronto-
nui vestic) ; Galata (clădirile din incinta bisericii) , la m înăstirile Su c e ­
viţa (edificiile din incintă am plasate la stîn g a şi la dre ap ta turnului de
pe latu ra nordică) ; S fîn tu l Ioan cel N o u -Suceava (clădirile nea sp ectu o a se
din zona nordică a incintei) ; m înăstirea N ea m ţu (clădirile gospodăreşti
adosate latu rii de sud a incintei, în ex te rio r) ş.a. C onstrucţiile v echi din
ju ru l C atedralei m itropolitane ieşene au fost în lă tu ra te p en tru ca, în
locul lor, să fie în ălţate trei m onum entale clădiri care în ca d rea ză m aies­
tuos ctito ria m itropoliţilor V eniam in C ostachi şi Iosif N aniescu.
S-au efectuat şi lucrări de s trăm u tare a unor biserici v alo ro a se din
punct de v ed e re arhitectonic. A stfel, biseric a «S fîn tu l G heorghe» din
m înăstirea N eam ţu a fost desfăcută şi re clăd ită pe latu ra de ră s ă rit a
incintei m înăstireşti, spre a fi p usă în lum ină m onum entala ctitorie a
lui Ştefan cel M are, «înălţarea D om nului», B iserica Buhalniţa din jud.
Neam ţ, ctito ria lui V asile Lupu, a fost străm u tată din zona lacului de
acum ulare Bicaz pe un tere n m ai ridicat din apropiere.
D eoarece la u n ele m înăstiri, din co n sid eraţiu n i practice, fuseseră
am plasate construcţii gospodăreşti chiar în v ec in ă ta te a zidurilor îm ­
prejm uitoare, con tra stîn d izbitor cu m onum entele, P rea F ericitul P a­
triarh Iustin a h o tă rît străm u tarea ac esto ra în locuri m ai izolate, apoi
a sp rijin it şi u rm ărit re co n stru ire a lor. A stfel de lu cră ri s-au efectuat la
m înăstirile : Dragomirna, Putna, Su ce viţa , Sihăstria, Bistriţa, M oldoviţa
şi C etăţuia. La egum eniile şi corpurile de chilii m în ăstireşti de la N eam ţu,
Putna, M oldoviţa, S uceviţa, Dragomirna, Secu, Sihăstria, Horaiţa, A ga-
pia, V ăratec, B istriţa, C etăţuia, Durău, s-a adus apă cu ren tă şi s-au am e­
n aja t instalaţii sanitare.
P riv irile P rea F ericitului P atriarh Iustin s-au îndreptat, deopotrivă,
şi spre alte ctitorii din satele şi tîrg u rile m oldovene, im portante prin
istoria şi p artic u la rităţile lor arh ite cto n ice. T o td eau n a a văz u t şi a n a ­
lizat, cu ate.nţia încordată, su tele de docum entaţii privind lu cră rile care
se im puneau cu prioritate, a ac o rd at do taţii p en tru e x e cu tarea acesto ra
şi a u rm ărit buna lor desfăşurare.
Totdeauna şi pretutindeni, pictu rile ce leb re d eştea p tă şi d ezvoltă
em oţii artistice. R enum itele fresce de la bisericile b ucovinene în care
este ex p rim ată plastic, d ar in optică religioasă, frum os şî sugestiv, te-
m atica dogm atică a O rtodoxiei şi, aproape, toată istoria Bisericii, uim esc
pe cel care le p riv eşte şi-l intro d u c în u n iv ersu l problem aticii creştine.
M ai m ult decît atît, ele p o artă şi un m esaj patriotic. «Pe scenele icono-
318 B ISER IC A O R T O D O X A R O M A N Ă

g rafice, rem arca P rea F ericitul P atriarh Iustin, în care, po trivit canoa­
nelor picturii bisericeşti, sînt arătaţi cei pedepsiţi, cei păcătoşi, alături
de cei răi, distingem , uneori, pe duşm anii ţării, după cum în alte părţi
asupritorii celor săraci şi n ev o ia şi sînt înfăţişaţi ca adevăraţi ucigă­
tori de oam eni. înlocuirea păm înturilor sterpe de pe alte m eleaguri cu
ferm ecătorul nostru peisaj local, în care ţăranii şi m eşteşugarii apar
îm brăcaţi cu frum oasele lor straie, ocupîndu-se v o io şi de treburile lor
zilnice, ne arată dragostea de ţară a străm oşilor noştri, iar apariţia filo ­
zofilor necreştini la loc de cinste în iconografia bisericească vă d eşte
preţuirea pe care poporul nostru o acordă în ţelep c iu n ii um ane şi spi­
ritul larg de care este s tă p în it» 6.
C unoscînd rolul d idactic-m oral-religios îndeplinit de pictu rile m u­
rale sau pe lemn, p re ţu in d v a lo a re a a rtistică a acestora, pe deasupra,
ştiind că u n ele au v alo a re d ocum entară, în altu l a rh ip ă sto r de ieri al
clericilo r şi d re p tm ă rito rilo r credincioşi din M oldova şi-a în d rep ta t ocro­
tito r privirile la ac este creaţii ale P atrim oniului n o stru cultural, lumi-
nîndu-le u n o ra faţa prin lu cră ri de cu răţire, iar p en tru buna p ăstra re
a tu tu ro r luînd, în deplin acord cu D irecţia M onum entelor Istorice, m ă­
surile care ap ă rea u n ecesare. C înd tre c e a în scaunul m itropolitan, de
pildă, p ictu ra catedralei din Iaşi, săv îrşită de cunoscutul m ae stru al p e ­
nelului, Gh. T ăttărescu, era a tît de în n eg rită şi de prăfuită, în cît abia-
abia se m ai pu tea u d istinge chip urile sfinţilor. Una d in tre cele dintîi
în făp tu iri ale sale, la Iaşi, a fost sp ălarea şi c u răţirea p ic tu rilo r din
a c ea stă m onum entală b iseric ă de către un grup de pictori m onahi. A st­
fel de lu cră ri s-au m ai efectu a t la paraclisul din re şed in ţa m itropolitană
a Iaşilor, p ictat în prim ul dec en iu al secolului n o stru de Gh. P opovici
la biserica «Sfinţii A rhangheli» din m înăstirea A gapia, p ictată de m îna
b in ec u v în ta tă a pictorului N. G rigorescu, la biserica «A d o rm irea » din
m în ăstirea V ăratec, la b iserica «Tăierea C apului Sfîn tu lu i Ioan B oteză-
torul» din m în ăstirea Sec.u, la biserica S chitului Durău, p ictată de N.
T onitza — notez că înainte de înce p ere a lu c ră rilo r au fost consultaţi
cîţiv a specialişti p rin tre care C orneliu Baba, care, prin 1936— 1937, se
afla alătu ri de au to ru l picturii, la D urău — , la B iserica «S fin ţii Trei I e ­
rarhi» din Iaşi, p ictată la finele secolului trecut, — aici s-au săvîrşit.
m ai cu seam ă, lu crări de com pletare şi in teg ra re a po rţiu n ilo r de pic­
tu ră desprinsă — şi la biserica Galata, punîndu-se în lum ină fragm ente
din p ictu ra o rig in ară şi m ai nouă. N ici frescele b u covinene n-au răm as
în afara p re o cu p ărilo r sale ch iriarh ale. C u scopul de a le prelungi viaţa,
P rea F ericitul a în cu v iin ţat efectu a rea u nor lu cră ri de plom bare a fisu­
rilor şi de in je c ta re a solu ţiilo r fix ativ e sub po rţiu n ile de p icturi cojite
la biserica Hum or, la biseric a A rb o re şi la b iseric a m înăstirii M oldo-
viţa. în v ed e rea re sta u ră rii u n o ra şi consolidării altora, a trim is cîteva
icoane — în ce p u tu l unei acţiuni — a ta cate de carii, din catapeteasm a
de la b iseric a Bogdan V odă-Rădâuţi şi din cele p ă stra te la m înăstiriie
Rîşca, A gapia şi Bistriţa la diferite lab o ra to a re din B ucureşti spre a fi
trata te . Icoanele trim ise, în urm a lu cră rilo r, şi-au re căp ă tat prospeţim ea
şi în făţişarea de altăd a tă, apoi au fost re ad u se la m onum entele de unde
p ro veneau. P entru a opri a c ţiu n e a v ătă m ă to are a fum ului şi a prafului
a dispus să se instaleze, în bisericile cu p ictu ri v aloroase, v en tilato are-
6. Ibidem.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 319

asp ira to are şi sta tiv e pe care ard lu m in ă rile în locurile de cnde fu ­
m ul poate fi uşor aspirat. P entru o cro tirea frescelor in terio are s-a h o ­
tărît şi co n stru ire a unei biserici p aro h ia le la V o ro n eţ, ap ro p ia tă de c ti­
toria lui Ştefan cel M are, în care să se oficieze obişnuitele slu jb e litu r­
gice, şi zidirea unei biserici, cu acelaşi scop, la m înăstirea H um or, a lă ­
turi de locaşul istoric. T otodată, s-a recom andat folosirea paracliselor
m în ăstireşti la S u ceviţa, M oldoviţa, D ragomirna, C etăţuia, Slatina, Ga-
lata, Secu, Rişca, p en tru slu jb e le s tato rn icite de pravila călugărească.
A vuţia bisericească, c u ltu ra l-artistic ă din M oldova, este v a ria tă şi
cuprinzătoare. în afară de m onum ente de a rh ite c tu ră — locaşuri de în ­
chinare şi edificii m în ăstireşti — care, fiind v alo ro ase, prin sîrg u in ţa
P rea F ericitului Iustin au îm brăcat din nou « veşm intele lor de sărbă­
toare din zilele dintîi ale e x iste n ţe i lor», alte ex p resii ale culturii n o as­
tre de altă d a tă — m anuscrise şi cărţi, sculpturi în piatră şi lem n, icoane,
ţesături şi broderii, odoare din m etale preţioase, cu tem atică religioasă,
— care pun în lum ină p u lsaţiile spirituale şi g usturile estetice ale în a­
intaşilor, au fost p riv ite cu ale asă atenţie. F olosind o m etaforă, aceste
bunuri de re m a rc ab ilă v alo a re istorică şi artis tic ă sînt, ca şi m onum en­
tele de arh ite ctu ră, file de letopiseţ, d ocum ente grăitoare, p rin m ijlo ­
cirea c ă ro ra cunoaştem latu ri ale c u ltu rii n o astre de odinioară.
A stfel de lu cră ri v a lo ro a se se p ăstre a z ă aproape la to ate bisericile,
d ar m ai ales la m înăstiri, spre cinstea celor ce le-au av u t în prim ire
şi a celor ce le-au folosit. A stăzi, to a te ac este b unuri sînt o parte in ­
te g ra n tă a P atrim oniului C u ltu ral-N a ţio n a l şi, p o triv it Legii nr. 53 din
1974, u n ităţile bisericeşti, ca toţi cei ce deţin astfel de bunuri, au în ­
d ato rirea de a le p ăstra şi ocroti cu lu are am inte.
Cu m ult tim p înainte de ap a riţia legii, chiar în prim ii ani de arhi-
p^ storire în M oldova, P rea F ericitul Iustin a iniţiat o su sţin u tă acţiune
de organizare a colecţiilor de o biecte bisericeşti, a bib lio tecilo r şi a r­
h iv elo r paro h ia le şi m în ăstireşti din A rhiepiscopia Iaşilor. La to ate mî-
n ăstirile şi chiar la unele b iserici, m onum ente istorice, din eparhie, b u ­
n urile v a lo ro a se au fost expuse în săli şi încăperi corespunzătoare, avîn-
du-se în v ed e re tem atica şi p a rtic u la rită ţile lor artistice , ca să fie p ri­
vite şi cu noscute de cei care-şi în d rea p tă paşii spre aceste locaşuri ale
e v la v ie i străbune. De pildă, la Putna, unde din fe ricire s-au p ăstra t m ulte
şi v alo ro a se bu n u ri liturgice, u n ele din vre m e a slăv itu lu i ctitor Ş tefan
chiar în v a ra anului 1957, cînd se îm plineau cinci v ea cu ri de la u r ­
carea sa pe tron, au fost expuse, într-o clădire veche, în v itrin e, b ro d e ­
rii, icoane, odoare din m etal preţios, m anuscrise ş.a., în ca re sînt în tru ­
pate ideile şi sen tim en tele ctito rilo r şi m eşterilor. A stăzi aceste b unuri
sînt expuse în condiţîuni m uzeistice, prin p u rta re a de g rijă a P rea F e­
ricitului, cu sprijinul au to ritarilo r de stat şi a au to rităţilo r ju d eţu lu i Su­
c eava, în cîtev a în că p eri d intr-o clădire nouă. R ind pe rînd, apoi, au
fost expuse lucrări şi bunuri de v alo a re la a!*e m înăstiri si biserici. La
D ragomirna, că lăto ru l p o ate cunoaşte, în tre altele, c itev a din ce leb re le
m anuscrise copiate şi ornate, cu d e s ă v ;rs it sim: artistic, de m itropolitul
A n a sta sie C rim ca ; la Siicevj'/a, p riv irile viziiato ru iu i se opresc, în p ri­
m ul rînd, la b ro d e riile pe ca re sînt re p rez en taţi dom nii Ierem ia şi Si-
m ion M ovilă ; la M old o viţa , două bro d e rii din vrem ea lui Ştefan cel
M are şi un jilţ de lem n de pe v re m e a lui P etru R areş atra g în m od
320 BISERICA O R T O D O X A R O M A N Ă

deosebit a te n ţia ; la N eam ţu, ca tap etea sm a care pe vrem uri a ap a rţi­
nut paraclisului din C etatea N eam ţu, cîtev a icoane, cruci şi broderii m ai
noi, cum şi prese folosite în tip arn iţa nem ţeană, reţin, cu prio ritate , g ru ­
purile de v iz ita to ri; la Bistriţa, patul m etalic şi fragm entele de v esti­
m entaţie descoperite în m orm intele v o iev o d a le de acolo d eştea p tă in ­
tere s ) la Secu, m ai cu seam ă, odoarele litu rg ic e din m etale preţioase,
făurite, la începutul sec. XVII cu rîv n a ctitorului N estor U reche, u ti­
lizate la desfăşu ra rea slujbelor, cum şi epitaful d ăru it de M itrofana
U reche, farm ecă privirile celor ce se află în faţa lor ; la A gapia, m ai
m ulte icoane şi tablouri care pun în lum ină geniul renum itului pictor
N. G rigorescu, cîtev a icoane din sec. XVII— XVIII şi m ai m ulte covoare
şi broderii lu cra te de că lu g ăriţele de m ai înainte, solicită a te n ţia vizi­
ta to rilo r ; la V ăralec, icoane vechi din regiune, obiecte de cult din m e­
tale şi diferite lucrări de-ale c ă lu g ăriţelo r atrag, în chip deosebit, p ri­
v irile ; la C etăţuia, num eroase icoane, c îtev a obiecte liturgice de m e­
tal şi cîtev a b roderii sînt expuse în ( C asa Duca» ; la biserica «Sfinţii
Trei Ierarhi»-Iaşi, fragm ente de frescă din v ec h ea p ictu ră a bisericii,
b roderii şi obiecte de m etal fă u rite în sec. XVII, expuse în «sala go­
ticii», reduc atm osfera din v rem ea cînd s-a în ălţat ac est frum os locaş ;
la Slatina, n em aipăstrîndu-se din lu crările v alo ro a se ce-au a p a rţin u t mî-
n ăstirii, P rea F ericitul Iustin a dispus să se ex pună o serie d e/p ictu ri în
care sînt re p rez en tate c tito riile lui A lex a n d ru Lăpuşneanu, ctito r şi al
Slatinei ; aceste p icturi efectu a te de C. A gafiţei, îm preună cu o replică
a unui jilţ din vrem ea ctitorului, dau im aginea re ală a dom nului A lex a n ­
dru L ăpuşneanu ; în biserica «S fin tu l G heorghe» (M itropolia V eche), au
fost expuse fragm ente de frescă, p ietre de m orm înt, pisan iile fostelor
clădiri din ju ru l C atedralei m itropolitane, cîteva m anuscrise din sec.
X V III—XIX şi tip ăritu ri bisericeşti din ac elaşi secol ; la biserica Galata,
s-au expus, în casa dom nească, fotocopii după g ra v u ri vechi şi după di­
ferite docum ente din vrem ea ctitorului, dom nul P etre Şhiopul, cîteva
cărţi şi alte obiecte, p rin tre ca re un fragm ent de sfeşnic din lem n d ă ­
ruit de ctitor.
Intr-o m are m ăsură, p re o cu p ările Prea F ericitului P atriarh Iustin,
pe cînd păsto re a în M oldova, s-au co ncentrat şi la identificarea şi in ­
ventarierea bunurilor cu valoare ştiinţifică, istorică şi docum entară,
păstra te la biserici şi m înăstiri din A rhiepiscopia Iaşilor, cum şi la popu­
larizarea lor. în d ată după în scău n a re a sa, a dispus întocm irea unei «fişe»
— chestionar p en tru fiecare locaş de închinare, privind istoria fiecăruia,
p artic u la rităţile sale artistice, pictura, m obilierul de valoare, m orm in­
tele ctitoriceşti cu însem nările de pe lespezile cu care sînt ele acope­
rite, obiectele folosite în cult, dîndu-se despre fiecare detalii. U lterior,
s-a cerut de la fiecare paro h ie şi m înăstire întocm irea unei m onografii
a supra fiecărui locaş, însoţită de ilustraţii. A tît fişele cît şi m onografiile
însoţite de ilu straţii se p ăstre az ă în arhiva cancelariei m itropolitane.
O d ată cu lu cră rile de p ro te ja re şi re s ta u ra re ale b isericilor şi m înăs-
tirilor, şi cu ale celor de id en tifica re şi in v en tarie re, a început şi acţiunea
de p opularizare a com orilor cu ltu ra l-artistic e rom âneşti. S-au scris şi
publicat, este drept, p în ă la ju m ă ta te a secolului nostru, m onografii asu ­
pra u nor m onum ente m ai re p rez en tativ e, precum şi diferite studii de
sinteză In re v iste de s p ec ia lita te sau în volum , u n ele dintre ele avînd.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 32:

cum s-a am intit, v alo a rea lu cră rilo r de referinţă, dar o acţiune mai s u s­
ţinută în ac ea stă direcţie a început cînd m onum entele, în genere, eu
d evenit o problem ă la zi. A stfel, în E ditura A cadem iei, Tehnică, Ş tiinţi­
fică, M eridiane, Sport-Turism ş.a., prin g rija com itetelor ju d eţen e de
cu ltu ră şi ed u caţie socialistă, a D irecţiei M onum entelor Istorice şi a
u nor m uzee, au ap ă ru t scrie ri despre biserici şi despre bun u rile de cult
— icoane, broderii, argintării, cărţi ş.a. — p ă s tra te la parohii şi m înăs-
tiri sau în m uzee. C ercetătorii au, acum , la îndem înă, m ateria l b ib lio ­
grafic prin m ijlocirea căruia pot dobîndi cunoştinţe re ferito a re la av u ­
ţia n o astră c u ltu ra l-artistic ă bisericească.
M itropolia M oldovei şi S ucevei, pe vre m e a cînd era p ăsto rită de
Prea F ericitul P atriarh Iustin, a editat, cu sp rijin u l şi sub în d ru m area sa,
în v ed e rea popularizării m onum entelor, m ici album e — M on u m en te b i­
sericeşti din ju d eţu l I a ş i ; M on u m en te bisericeşti din ju d eţu l N ea m ţ ;
M o n um ente bisericeşti din ju d eţu l S uceava ; m icrom onografii : Biserica
V o ro n eţ, Biserica Hum or, M înăstirea M old o viţa , M înăstirea Dragomir-
na, M înăstirea Suceviţa, M înăstirea A gapia, M înăstirea N ea m ţu şi Mî-
năstirea V ăratec şi m onografii m ai d e z v o lta te : M înăstirea Putna, B ise­
rica Sfinţii Trei lerarhi-laşi, M înăstirea Sihăstria, M înăstirea Bistriţa,
Catedrala m itropolitană din Iaşi, Biserica Solea, M înăstirea C etăţuia —
şi m asivul volum M o n u m en te istorice bisericeşti din M itropolia M o ld o ­
ve i şi Su ce ve i. M onografii m ai d e z v o lta te şi acele incluse în m asivul
volum , deşi lucrări de popularizare, cuprind inform aţii expuse sistem a­
tic cu p riv ire la «cadrul natural în care sîn t aşezate m o n u m e n tele, tim pul
cînd au fost ele înălţate, ctitorii, arhitectura, reliefîndu-se trăsăturile
specifice fiecărui m onum ent, pictura, im portanţa lor culturală, tezaurul
artistic păstrat la fiecare dintre ele, m o m e n tele m ai s em n ifica tive din
istoria lor precum şi lucrările de restaurare efectu a te in ultim ii ani p e n ­
tru a le reda m ăreţia şi frum useţea originare» 7. V olum ul dă ce rc e tă to ­
rului şi drum eţului, în afară de cu noştinţe despre fiecare m onum ent în
parte, şi o viziune de ansam blu în le g ă tu ră cu arh ite ctu ra şi p ictu ra b i­
sericească din M oldova şi cu rolul cu ltu ra l-b ise rice sc îndeplinit de m î-
năstiri în trecut.
Tot cu scopul de a populariza m onum entele, aproape în fiecare n u ­
m ăr al re v iste i (M itropolia M oldovei şi S ucevei» s-au p ublicat studii
m onografice asupra unora d in tre cele m ai im portante. U nele num ere ale
re v iste i au fost închinate. în întregim e m onum entelor re p rez en tativ e —
N eam ţu, Putna, M oldoviţa, C etăţuia — după ce se în ch e ia se re s ta u ra ­
rea acestora.
P rez en tarea m onum entelor şi a colecţiilor de a rtă biseric easc ă in
faţa v izitato rilo r din ţa ră şi de peste h o ta re a s tat nec o n ten it în a te n ­
ţia P rea F ericitului P atriarh Iustin. I a fiecare d in tre cele re p rez en tativ e
au fost rînduiţi m uzeografi cu p re g ătire deosebită. în fiecare an s-au
organizat, la C entrul ep a rh ial Iaşi, sesiuni de cursuri la care au fos‘.
chem aţi m uzeografii pentru a audia ex p u n erile unor specialişti — isto ­
rici, critici de artă, arheologi, profesori de lite ra tu ră veche — din capi­
tală şi din Iaşi, şi, totodată, cursuri de lim bi străine. în sem n ările su b ­
scrise de vizitatori sînt docum ente re fe rito a re ia av u lia n o a stră c u ltu ­
7. M o n u m e n te istorice b ise ric eşti d in M itro p o lia M o ld o ve i ţf 5 u c ev e /. Iaşi, 1974
p. 8.
322 BISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

ra l-n aţio n ală — biseric easc ă din M oldova şi, deopotrivă, la re alită ţile
contem porane din p atria noastră.
A lături de m onum entele de a rh ite c tu ră şi de bun u rile liturgice în
care, cum s-a rem arcat, sînt în tru p ate gînduri, concepţii despre lum e şi
viaţă, sentim ente, care p o artă u n m esaj, lite ra tu ra ro m ân ă veche, fie
m anuscrisă, fie, apoi, tip ărită, este o e ta p ă im p o rtan tă în e v o lu ţia culturii
noastre, o tre a p tă spre lite ra tu ra pre m o d e rn ă şi m odernă. Letopiseţele,
cronicile, de pildă, şi scrierile religioase, u nele d in tre ele alc ătu ite sau
num ai tălm ăcite de că rtu ra ri b isericeşti, au, cum apreciază, cu to ată
d re p ta tea, istoricii şi criticii lite rari, im portanţă cu ltu ra lă şi docum en­
tară , fiind m ărtu rii p riv ito are la lim ba, locul no stru în fam ilia B iseri­
cilor O rtodoxe şi, în genere, la isto ria noastră. Prin u nghiul ac esto r con­
sideraţii, se explică in iţia tiv a P rea F ericitului P atriarh Iustin de a re ­
liefa v iaţa şi ac tiv itatea lite ra r-c ă rlu ră re a s c ă a u n o r slu jito ri m oldoveni
ai Bisericii, c ă rtu ra ri, în coloanele re v iste i «M itropolia M oldovei şi Su­
cevei». U nora d in tre ei — arh im a n d riţii Lazăr A sa ch i, Sofronie V îr n a v ,
episcopii M acarie, Pahom ie, M elchisedec, m itropoliţii T eoctist II, Grigore
Roşea, A n a sta sie C rimca, Iacob Putneanul ş.a. — li s-au co n sa cra t m o­
nografii, iar a lto ra — m itropoliţii Varlaam , D osoftei şi V en ia m in — n u ­
m ere în treg i de revistă. T ip ărirea în condiţii excepţionale, la 1974, a
Psaltirii versific ate de m itropolitul Dosoftei, în tr-o ediţie critică de N. A.
U rsu, ap recia tă drept «certificat de naştere al poeziei culte rom âneşti»,
co n stitu ie în ce p u tu l unei ac ţiu n i de v alo rific are a m oştenirii lite ra r-a r-
tistice ; re e d ita re a M ărturisirii O rtodoxe a fost p lăn u ită de P rea F eri­
citul P atriarh Iustin pe cînd se afla în scaunul de la Iaşi (e d ita rea a avut
loc după ce a tre c u t la cîrm a B isericii O rto d o x e Române), aduce în ac­
tu a lita te co n trib u ţia n o a stră în v iito a re a disp u te lo r şi co n tro v e rselo r
teologice din sec. XVII.
P riv irile P rea F ericitului s-au în d rep ta t, cu p a trio tică lu are am inte,
şi la alţi fii de re m a rc ab ilă d estoinicie ai neam ului nostru, odrăsliţi de
p ăm intul M oldovei. în fiecare an, înainte de 24 ian u a rie şi, m ai ales.
în ac ea stă zi istorică, m ulţi ieşeni m erg la biserica «Sf. T rei Ierarhi»,
spre a aduce om agii lui A lex a n d ru I. Cuza, ale cărui ră m ă şiţe păm în-
te şti au fost înhum ate, cu cinste deosebită, în anul 1959, sub cupolele
acestui sfînt locaş, în p re zen ţa prim ului iera rh al M oldovei, cînd s-a îm ­
plinit un secol de la în făp tu ire a epocalului act al Unirii P rincipatelor.
T ot în a c ea stă c tito rie au fost înhum ate şi o sem intele dom nitorului D i­
m itrie C antem ir, aduse din R usia în anul 1936. C înd s-au îm plinit două
sute cincizeci de ani de la m o arte a sa — 1721— 1971 — , la cripta sa au
fost expuse cîtev a opere scrise de el, ca re scot în lum ină eru d iţia ac es­
tui dom nitor. B isericuţa de lem n din Ipoteşti-B otoşani, în care a înge-
nunchiat, probabil, şi M . Em inescu, «Luceafărul» poeziei n oastre, pe cînd
era copil, a fost îm b răc ată în v eşm în t nou, în urm a lu cră rilo r care s-au
efectuat. B iserica din P rigoreni-Iaşi, în care odihneşte cronicarul Ion
N eculce, a fost re sta u rată . C asa de la m în ăstirea A gapia, în care, p e ­
riodic, a locuit A l. V lahuţâ, la ru d e n iile sale, călu g ăriţe, a fost re fă ­
cută şi în ze strată cu m obilierul ei de la început, d esc o p erit în satul
A gapia. în cam era din tu rn u l-c lo p o tn iţă al m înăstirii R îşca, în care s
locuit M. K ogălniceanu, pe v re m e a surghiunului său în a c ea stă m înâs-
tira, au fost expuse fotografii du p ă acte re ferito a re la trim ite rea şi 1=
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 323

s u p ra v eg h erea sa acolo. F ără îndoială, ate n ţia ac o rd ată de P rea F eri­

citul Iustin m em oriei ac esto r fii ai neam ului rom ânesc este o chem are
şi, în acelaşi timp, un îndem n patrio tic la cin stirea străd a n iilo r şi în ­
făptuirilor prin care s-au re m a rc at ei.
P atrim oniul cultu ra l-n aţio n al, o bună parte a sa religios, prin s tru c ­
tu ra sa tem atică şi prin form a sa, a sta t to t tim pul la inim a P rea F e ri­
citului Iustin pe cînd p ăsto re a A rh iep isco p ia Iaşilor. In v iziu n ea sa,
prin cu n o a şte re a tem einică a trecutului şi în ţeleg e rea clară a p re ze n tu ­
lui, desluşim m ai lim pede ca lea pe care treb u ie să m ergem , calea prin
care putem aduce o co n trib u ţie de cinste la fă u rirea viitorului.
In concluzie, la sfîrşitul ac esto r rînduri, ni se par foarte p o triv ite
înseşi cu v in tele P rea F ericirii Sale, ro stite la trib u n a M arii A dunări N a ­
ţionale : «Preţuirea şi ocrotirea pe care statul le acordă tuturor b u n u ­
rilor care constituie Patrim oniul cultural al patriei, asum îndu-şi sarcina
de restaurare, conservare şi apărare a lor de la pieire sau înstrăinare,
com portă şi pentru noi, cei care le d eţin em şi le folosim , po triv it cu
rînduielile noastre bisericeşti, im portante sarcini şi răspunderi. De aceea,
respectarea strictă a dispoziţiunilor legale, colaborare cu toţi factorii
care au obligaţii directe în activitatea lor perm anentă de păstrare a b u ­
nurilor istorice şi artistice, stabilirea de m ăsuri concrete pe teren şi an­
gajarea tuturor organelor şi persoanelor din adm inistraţia noastră în
acţiunea de ocrotire a Patrim oniului cultural-naţional vo r constitui p en ­
tru fiecare dintre noi, conducătorii de un ită ţi bisericeşti, înalte în d a to ­
riri patriotice, pe care ne v o m strădui, cu hotărîre, în m od perm anent,
să le îndeplinim cu întregul nostru d ev o ta m en t pe care-1 nutrim faţă de
ţara şi de Biserica noastră » 8.
La 25 septem brie 1977, în faţa m ăritului C olegiu electoral, în alt
P rea Sfinţitul T eoctist, ales la cîrm a M itropoliei M oldovei şi Sucevei,
referindu-se, în cu v în tu l rostit cu ac est prilej solem n, la v alo a rea şi
im portanţa m onum entelor isto rice biseric eşti am intea că P rea F ericitul
P atriarh Iustin a adus isto ricele ctito rii d in M oldova «la strălucirea lor
rea d in tîi» 9.
V alo rile patrim o n iale ne pun în le g ă tu ră cu m oşii şi străm oşii n o ş­
tri, cu trec u tu l n ostru naţional. C îrm u ito ru l B isericii O rtodoxe R om âne
de azi, In tîistă tăto r p în ă m ai ieri în sca u n u l m itropolitan al M oldovei
şi S ucevei, ştie p re a bine că, prin m ijlocirea ac esto r valori, fiii neam ului
n o stru din d iferite regiuni ale patriei, ca re se în d rea p tă spre m onum en­
tele b iseric eşti ale M oldovei, se cunosc m ai bine privind vestig iile m oş­
ten ite din străbuni, se înfrăţesc. Fiind docum ente de id en titate şi de
ate sta re n aţională, exprim înd un m esaj isto ric-a rtistic, îndeplinind un
rol e s e n ţia l în lu cra re a de în ch e g are a u n ităţii sp iritu ale a neam ului n o s­
tru, ac este v alo ri treb u ie p ă s tra te cu sfinţenie, treb u ie o cro tite cu luare
am inte, cu le a litate p atrio tică , treb u ie lă s a te u rm aşilor ca tez au r de m are
preţ.
8. «M itropolia M oldovei şi Sucevei», nr, 9—12/1974, p. 677— 681.
9, Ibidem , nr. 10— 12/1977, p. 714.
 ♦ R e C <6 H Z I I ♦
D o s o f t e i , Psaltirea în versuri. Ediţie în g rijită de N. A. Ursu, cu o
p redoslovie de I. P. S. M itropolit Iustin M oisescu.
N ice că s-a aflat, în tr e m arii n o ştri c ă rtu rari, p o eţi, ctito ri, au m ari slu jito ri
ai B isericii, la noi, şi c red că n u n u m a i la noi, ci în lu m ea to a tă, un a ltu l m ai sm erit
d e clt a cesta, d e sp re care c ro n ic aru l Io n N ec u lc e sc rie : «A cest D osoftei m itro p o lit nu
e ra om p ro st de felul lui. Şi e ra n eam de m azîl. P rea în v ă ţat, m u lte lim bi ş t i a :
e lin eşte, lă tin e şte , sla v o n eşte, şi a ltă a d în c ă c arte şi-n v ă ţătu ră . D eplin c ălu g ă r şi cu ­
cernic, şi blîn d ca un miel. In ţa ra n o a stră, p e a c e a stă v rem e iiu e ste om ca acela».
Căci pre lîn g ă a ce stea , aci în şira te, şi a ltele p e c îte le ştim , e ste el, m itro p o litu l
ace sta, în care tre a p ta în a ltă ie ra rh ic e a sc ă p e care a a v u t-o nu a sufocat, nici stin ­
gh e rit, nici o clipă, p re c ă lu g ă ru l d in e l ; el e ste în te m e ie to ru l p o eziei cu lte ro m â ­
ne şti, un u l din cei mai stră lu c iţi p ă rin ţi, g rijito ri şi c re scă to ri ai lim bii ro m ân eşti,
prec um şi u n a d in cele m ai în a lte c o n ştiin ţe ale u n ită ţii su fle tu lu i ro m ân e sc de
p retu tin d en i, v is de m u lte v e a c u ri al n e am u lu i c ăru ia el şi-a a fie ro sit în tre a g a lui v iaţă.
A u to r al m u lto r şi v a lo ro a se lu c ră ri de lite ra tu ră , şi nu num ai, în v ă ţa tu lu i m i­
tro p o lit Ii a p a rţin e şi P saltirea in versu ri. La trei su te u n u ani de la prim a ei a p a ­
riţie (Uniev, 1673), a c e a stă o p e ră v e d ea — su b o b lă d u irea şi din in iţiativ a a rh ie p is­
copului Iaşilo r şi m itro p o litu lu i M old o v ei şi S u cev ei, Iu stin M oisescu, In tîistă tă to ru l
B isericii O rto d o x e Rom âne d e azi — , ia ră şi lum ina tip a ru lu i. A ce astă n o u ă e d iţie —
dem nă şi c o n tin u ato are a tre c u tu lu i tip o g ra fic esc ro m ân e sc — , a p ărea în isto ric a ti­
p a rn iţă a M în ă stirii N eam ţu lu i. E la b o ra re a ei ştiin ţific ă, de a crib ie şi co n ştiin ţă c ă r­
tu ră re a sc ă de m are clasă, e ste ro d u l stră d a n ie i u n u i c e rc e tă to r de r a să şi a lea să ch e ­
m a re în cee a ce a făcut, N. A. Ursu.
R e tip ă rire a P sa ltirei de la 1673 re p re z in tă u n d e o seb it şi sem n ifica tiv a c t de
cu ltu ră. E ste c eea ce se d e sp rin d e şi din «pred o slo v ia» ed iţie i, sc risă de f Iustin,
arh ie p isc o p al Iaşilo r şi m itro p o lit al M o ld o v ei şi Sucevei.
D upă m u lţi a n i de tă c e ri sm e rite, sp ecifice O rto d o x iei, al c ăru i m are a p ărăto r
a fost ace st D osoftei, în c u ltu ra n o a stră şi in p e rm a n e n ta g rijă de c ăp ă tîi a Bise­
ricii ro m ân e şti, « c re şte re a lim bii ro m ân e şti şi a p a trie i c in stire» , cum scrie V ăc ărescu l
ve ac u lu i trec u t, r e a p a re fu n c ţio n a lita te a isto ric ă a p red o slo v iei. C ăci a ce ste p red o slo v ii
şi tip ă ritu rile pe c are le -a u în so ţit, a u fost d re p ta re le lim bii, c u ltu rii şi o rto d o x iei
ro m ân e şti şi n u n um ai ro m ân eşti.
N u treb u ie să n e referim d e cît la p a tru stîlp i ai c u ltu rii şi lim bii ro m ân e şti ca
să arg u m e n tă m fără m u lte v o rb e a c e a sta : d iaco n u l C oresi şi m itro p o liţii V arlaam ,
Sim eon Ştefan şi D osoftei. F en o m en u l a ctu lu i de c u ltu ră pe c are II a v em în faţă este
com plex şi dens. M in ţile a ce sto r u ria ş i ai c u ltu rii n o a stre sîn t b o g a te în h a ru ri, nu
la Indem lna oricui, n e o b işn u it c u p rin z ăto are şi la rg d e sch ise n o u tă ţilo r şi p ro g resu lu i,
to a te folosite în tr-o d ra g o ste n e sfîrşită p e n tru ţa ra şi p o p o ru l lor, în tr-o d rag o ste
n e ţă rm u rită p e n tru sem en u l lor, p e n tru al c ăru i su fle t s-au c h in u it, ca să -l îm b o g ă ­
ţe asc ă. D esigur, că nu n u m ai a c e ştia sîn t stîlp i ai lim bii şi c u ltu rii ro m ân e şti. Dar
a c e ste m inţi şi sp irite m ă re ţe au ştiu t să p riv e a sc ă v rem ile în m iezul lor şi să cu­
le ag ă din fră m în ta rea lo r c eea ce tre b u ia ales, p e n tru a d esch id e dru m nou şi n e ­
ră s tu rn a t de cele ce v o r v en i, p e n tru n e am u l şi p o p o ru l lo r şi p e n tru foam ea de
frum os şi de e tern a om ului In g en eral.
D iaconul Coresi, o ric ît de nu m ai diaco n e ste, e ste u n sp irit u n iv e rsal, c rr e d es­
chide d rum u l cuv iin cio s, cum i se şad e b in e u n u i d iacon, cu tric h eru l sa u d icherul
lui de lum ină, m arilo r m itro p o liţi, d a r nu u n drum nu m ai litu rg ic. A ce st m o d est diacon
răm a s e ste prim u l m are m e şte r c o n stru c to r al lim bii ro m ân e şti literare. M unca s:
ope ra lui sîn t com plexe, u riaşe, şi ca efo rt, d a r m ai ales în c o n secinţe. El e ste prim ul
cel m ai m are în n o ito r al lim bii care p în ă atu n ci, p în ă la el, îşi d u c ea o v ia ţă m o­
RECENZII 325

de stă, fun cţională, aco p e rin d n e v o ile c u ltic e şi p e cele c o tid ien e, so ciale, econom ice,
ale p o porului rom ân. P rin cee a ce face cu tip ă ritu rile lui, C oresi a d u ce d u h n o u în
lexic, în fonetică, în m orfologia şi în sin tax a lim bii ro m ân e. O c e rc e tă to a re sp e cia listă
a p ro blem ei, S tela Rom an. în lu c ra re a sa d eo seb ită, P saltirile co resien e, do c u m en ­
tează g rad u a la Îm b u n ătăţire a lim bii, d e la o e d iţie la alta, d e e x em p lu la c ele trei
p sa ltiri tip ă rite de C oresi. In u ltim a, a ce ea din 1539, c o n stată o a d e v ă ra tă d ă ră c ire
a arh a ism e lo r şi regio n a lism elo r e x iste n te în e d iţia din ţii. A stfel, în loc de a rh a icu l
p rista rţste pune adăpost ■, in loc d e reg io n a lu l p lască, p u n e haină ; în loc de a stră stu i
p une a speria, ia r în loc de m ese rita te pu n e sărăcie. T o ate în lo c u irile a c e ste a c itate
făc ute de C oresi sîn t şi a stăzi în lim ba ro m ân e ască . M ai m ult, C oresi e ste cel c are
în c ep e a folosi în tip ă ritu rile sa le şi te x te le m a ra m u reşe n e ro tac iz an te . D ar el le
purifică de a c e ste şi d e a lte p a rticu la rism e . U ltim a e d iţie a P saltirii sale din 1589
a re cu m ult m ai p u ţin e arh a ism e şi reg io n a lism e d e c ît p rim e le d o u ă, tip ă rite în
anii 1570 şi 1579. C o nştiin ţa sa rc in ii lui de p u rifica re a lim bii e ste fo arte lim p ed e
şi d inam ică ; deşi în c ep e — cum sp u n eam — cu te x te m ara m u reşe n e, p a rtic u la riz a te
prin culo ri loc ale de lim baj, sp re final el fixează, om o g en izează lim ba, în c e tă ţe n in d
tn tip ă ritu rile lui şi p u n în d în c irc u la ţie felu l de a v o rb i, g raiu l, din M u n ten ia ţi
sudul A rd e alu lu i. HI p red ă apoi şta fe ta fiu lu i să u Şerb an , c are tip ă re şte Palia de la
O răştle, a p ă ru tă la 14 iulie 1582. D ar Ş e rb an lu c re az ă cu u n a lt d iaco n , M arian , şi
cu ei în c ă cinci o rtac i de tru d ă c ă rtu ră re a sc ă , d in tre to ţi, cinci fiind tra d u c ă to ri şi
doi tip ografi. S trom atism u l m u n cii de ţe se re a lim bii ro m ân e şti de c ă tre B iserică p rin
oam enii ei, e ste de -a d rep tu l im p resio n an t. A ş sp u n e că face p a rte d in însă şi m unca
sa ce rd o ţiu lu i său, ca şi c re şte re a şi c u ltiv a re a a rte lo r, a poeziei, a te h n icii chiar,
n e c e sară v ie ţii c o tidien e, p rin ex em p lu l o rg an iz ării g o sp o d ă re şti a o b ştilo r m ln ăsti-
reşti. Ora et labora. D ar ace st « ro ag ă -te şi m u n ceşte» , nu oricum .
B iserica a fost cu p o la în s te la tă sub c are au c re scu t cu p o lele m a rilo r n o a stre
m onum ente istorice, astăz i ca şi de c în d s-au făcut, v a lo ri n e p ie rito a re a le p a trim o ­
niu lu i u n iv e rs a l de a rtă al om enirii.
D ar n u n um ai m o d estu l d iaco n C oresi e ste n e ad o rm it în tru g rija d e a lim pezi
şu v o iu l de form are al lim bii. Pe u rm a d ia co n u lu i de la T îrg o v işte şi Şcheiu l B ra­
şovului, m itro p o litu l V arla am al M oldovei, m o ld o v e an fiind, in C azan ia lui v e stită
de la 1643, «m odifica fo n etism ele sa le în fav o a re a u n o r form e m u n te n eş ti de tip u l
să Hm, lie şte ca re , p lin e, ia r în lim b aju l ju rid ic m un te n esc cu p rin s în în d re p ta re a
le gii (T îrgovişte, 1652), sîn t în lo c u ite u n e le form e şi c u v in te din «Pravila» Iul V asile
Lupu (Iaşi, 1646), de p ild ă le red e u faţă de bale, su d u i faţă de în ju ra , cum ju d ic io s
rem a rcă Conf. dr. Flo rica D um itrescu.
A lt m a re m itro p o lit c are a p u rce s p e d ru m u l d esch is d e sm e ritu l d iaco n C oresi
este S im eon Ştefan al A rd e alu lu i. El este m a re le in sp ira t al fo rm u lării d e fin iţiei, din
p re d o slo v ia sa c ă tre c etito r, d u p ă c a r e : « C u v in tele tre b u ie să fie ca ban ii, că b an ii
a ce ia sîn t buni c are im blâ în to a te ţă rile (ro m ân eşti, n.n.), a şea şi cu v in tele, ace lea
sîn t bune, c arele le în ţe le g toţi». Iar sa rc in a «dării p re ru m ân e sc u l în ţe le s» al N o u lu i
T estam e n t de la B ălgrad ;io48), e ste în c re d in ţa tă de m itroD olitul tra n s ilv a n ie ro m o n a ­
h ului m u n te an S ilv estru , şi el v e stit tip o g raf, c a re tip ă re şte m u lte c ărţi la G o v o ra o l­
te n ea scă . Ia r da că a ce sta, iero m o n ah u l, trec e Ia cele veşn ice , m itro p o litu l a rd e le a n în ­
c re d in ţe az ă c o n tin u are a o p erei ss ie u n o r «p reu ţl c ă rtu ra ri şi o am eni în ţe le p ţi» , care
p ro v e n e a u din diferite reg iu n i a le ţării.
B iserica strîn g e a de-o p u ru ri ia r şi ia r In P o tiru l ei e u h a ristie to t c eea ce e ra
Inim os şi sublim în su fleiu l im u lu i, m e re u in n ă zu ir.ţe le tean d ric e. şi din p o tir, ca
d in tr-u n izvor ne stin s, tu rn a t-^ate fru m u seţile h a r.e e n»;ra!e. a rtistic e, d e v red n ic ie
de v ite jie şi de a p ă r a r e a a d e v ă ru lu i rl s e te rn ită ţii. In su fle te le g e n eraţiilo r. u r a
du p ă alta. Ia r lim ba e ra ir.^trurner.rul de au r al l:; e ! c g ; r ;i In tr? oam er.i. al d e sfăta ii
lor în tre ei în v rem e bune şi s r ir .g iu r k r a ^ r e d a r d e z is e !M In tre ei. cînd era u
v rem u ri cum plite, ori al je lu ir i;: r j:!* v e d.r. cel d in -j-in i şi d ram d e d in a in te a
c elu ilalt tărîm . A lta ru l şi îî îu 'c i r c mai île s e mari b u n e c u v iin ţe. A i a
se strîn g e a u toate, din v la ţî d e ‘.e ra re ci d:n tra n s h u m a n te le m ir.flce c are au fost
a p a ra tu l c irc u la to r al u n ită ţii s a îîs tu lu : r:= â r .* = : s: al r.e a a u lu :. d in fu g ile ta c arele
cu do u ă oişti din faţa tu rb a te lo r r î v â l i r i d.r. r i î i r : ! dlr. ?’. a 51 c i:a r d:r. apus. ori din
nord, de a tîte a ori. A lu n e i a lta re le se m u ta u codri, ad es ru in a i cu sfin te le lor
po tire şl p ro co v e ţe. P re o ţii slu je a u In c io arec i şl sarici. T ir lim ba ro m ân e ască era
m e re u în a ce ste a ltare , ch iar colibe. In p o tire le l : r p u r ts te Li traistS şi Ir, m oliftel-
nice, ori p sa ltirile pătim irilo r şl a le a lto ra, v e şn ic In d esag ii lo r. A ci a c re scu t lim ba
ro m ân e ască şl aci c re şte sau tre b u ie să c re asc ă p u r ita te a al. si astăzi.
326 B ISER IC A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

Pe urm ele d ia co n u lu i C oresi a c ă lc a t şi a lt m itro p o lit al M old o v ei, D osoftei.

C ă lu g ă ru l sm erit, c re scu t în tre to m u rile g ro ase de cult şi m ire n eşti în to c m iri um an iste,
din chiliile M în ă stirii Pro b o ta a lui P e tru R areş ctito rie , pe d re p t c u v în t, aşa cum zice
c ro n ic aru l d e sp re el, «în ţa ra n o a stră, p e a c e astă v rem e, n u e ste om ca acesta» . In tre
v irtu ţile pe care i le v iz ea ză faim osul p o rtre t al v e stitu lu i c ro n ic ar e ste şi a ce la de
că rtu ra r. D osoftei tră ie şte în v eac u l şi în ep o ca în c are R eform a şi în b u n ă p a rte
rod ul ei, um anism ul, clo co tesc din p lin în g e sta ţia şi a şe z ările lor, ca m u stu l c are
fierbe. A rd e alu l e ste u n a d in tre cele m ai a p rin se şi m ai d o g o rito a re v e tre a le u m a­
nism ului. D in p ă m în tu l ro m ân e sc al A rd e alu lu i se n asc o p le iad ă d e um a n işti d e m ina
in tîi. Sub a ce st a sp ect, ep o ca a c e asta , a b ia la în c ep u t de isco d ire, din a ce st p u n ct
de v e d ere, n e -a a d u s în lu m in ă m u lte figuri de im p o rta n ţă e u ro p e an ă şi u n iv e rsală .
N e vom referi pe sc u rt d o a r la una d in tre a ce ste figuri a le u m an ism u lu i e u ro p e an şi
de aici u n iv e rsal, Ion C ăian u l (Io an es C ajan u s-V a lac h u s), au to ru l lui C odex C ajan i,
c are în isto ria m uzicii u n iv e rs a le e ste o p ia tră d e h o ta r. Copil de ţă ra n i ard e len i, se ­
c eraţi de cium ă c în d el a v e a cin ci ani, e ste lu a t şi c re scu t de c ălu g ă rii iezu iţi la M ă-
n ă ştu r, apoi de fra n cisca n i şi c a to liciz at la 19 ani. D o tat e x c e p ţio n al cu m inte c ă r tu ­
ră re a sc ă , cu a lu a t a rtistic şi m a re cu m sec ăd e n ie ro m ân e ască , a ju n g e v ic ariu s g en eralis,
ad ică episco p p rim a t al A rd e alu lu i. P u rita te a su fle tu lu i să u ro m ân e sc n e d u p lic ita r şi
ne filistin, nu re z istă in trig ilo r sc e le ra te ale «fratelui» să u B arto lo m eu , d efe n so r eccle-
siae, a dică in c h izito ru l care lu p ta pe căi m îrşa v e şi crim in ale ca să -i ia locul, şi i-1
ia. Pe p a rc u rsu l a ce sto r h ă rţu ie li fă ră sc ru p u le ale «fraţilor» de la L ăzarea, u n d e a
fost şi prior, sc îrb it, d a r şi îm b ă ia t în m ari s p e ra n ţe d u ho v n ic eşti, se refu g ia ză în
M oldova, sp re sa lv a re a su fle tu lu i şi v ie ţii lui. Şi aici, la Iaşi, a re loc o în tîln ire de
e x ce p ţie în tre el, m ai tîn ă r, m itro p o litu l D osoftei şi M iro n Costin, în m u lt p rea r a ­
fin ata loc u in ţă de c ărtu rar, p lin ă de c ă rţi u m a n iste a cro n ic aru lu i bo ier şi prim sfetn ic
al dom nito ru lu i M o ldovei, A n to n ie V o d ă Ruset, la c u rte a c ă ru ia v re a să-i d ea o slu jb ă
lui Ion C ăianu. Ei bine, d isc u ţia în tre cei trei m ari c ă rtu ra ri ai n e am u lu i rom ânesc,
m itro p o litu l D osoftei, M iron C ostin şi Io an Căianu, e ste im p re sio n an tă. Cei tr e i d iscu tă
d e sp re to a te şi d e sp re u ltim ele c ărţi m ari, u m a n iste a le Europei, c are era u pe m asa
lui M iron C o stin şi p e care to ţi trei c ă rtu ra ri h u m an issim i le c u n o ştea u în am ăn u n t.
E ru d iţia şi in fo rm aţia sm e ritu lu i m itro p o lit sîn t tu lb u ră to r de bog ate.
Revenim . In su b sta n ţia la , pe lin ia a lo r săi în tru c ă rtu ră rie în a in ta şi, V arlaam ,
Sim eon Ş tefan şi D osoftei, p red o slo v ia Pre a F e ricitu lu i P a tria rh Iu stin , sta b ile şte so r­
gin te a D oso fteiu lu i şi n e cu n o sc u tele p în ă acum a le sa le le g ă tu ri cu o c tito rie a rd e ­
le n ea scă m o ţe ască d in p re a jm a c e tă ţii T u rd a, m în ă stire a din P etrid .
C ităm d in p red o slo v ia la P s altire a în v e rsu ri a m itro p o litu lu i pe a tu n ci Iu stin :
«O a ltă în se m n a re făc u tă pe ace laşi e x em p la r din V ia /a şi p e trec erea svintU or, de
a ltă m înă (ex ista şi u n a m ai m ică, p e o ace ea şi c arte se m n ată de m îna lui D osoftei,
citată), în lim ba rom ân ă, fiind d e stin a tă c elo r care nu c u n o şte a u lim ba sla v o -ru să ,
a re u rm ăto ru l c o n ţin u t : « A ceastă sfîn tă c arte / an u m e P r o lo g sau V ie /ţele tu tu ro r
sfinţilor a sm e ritu lu i D osoftei / m itro p o lit de la S u c e av a se dă în tru n u m e le ro du lu i
m ieu L eontie şi M aria, a n u m e M isira, / şi ctito rii sfin te i m în ă stiri anum e T o ad e r Ba-
lica, C ăldă r/a j Ion, G lav a T o ad er, / Buzna Ion, le a t 7195 iun, 8 în Striiu / lă cu in d în
ţa ra ru sea scă , şi a c e astă c a rte să n u fie d a t/ă / în a lt loc ; cine o v a fu ra (ori o v ia
v in d e de la m ă n ăstire a / P e trid u lu i a p ro a p e de c eta ti a/T u rd e i / să fie / p ro cle t ,
a n ath e m a v l/e a /to de la n a şte re a lu i D om nul / şi m în tu ito ru lu i n o stru Is. Hs. le at
1688». E ste lim p ed e că de d a ta a c e a sta n u se m ai p o m e n eşte de p ă rin ţii lui D osoftei,
ci de rodul, a d ică de n e am u l lu i, c are -'nclude p e L eontie şi M aria, an u m e M isira, şi
pe ctito rii m în ă stirii P e trid : T o ad e r B alica, C ă ld a re Ion, G lava T o ad e r şi Buzna Ion,
D iferite num e de p e rso a n e d in a c e ste fam ilii : B alica, C ăldare, G lava, Buzna, ap ar
d e seo ri în d o c u m en te le M o ldovei d in v e a c u rile al X V I-lea şi al X V II-lea.
în se m n a re a d e m ai su s a re o e x c e p ţio n ală im p o rta n ţă p e n tru noi. Pe de o
p a rte , m e n ţio n în d n u m e le stră m o şilo r lui D osoftei, ea c o n stitu ie o m ă rtu rie de n e ­
tă g ă d u it a o rig in ii lui ro m ân e şti şi a c ate g o riei so c iale c ăreia a p a r ţin e a ; p e de altă
p a rte , ea a ra tă le g ă tu rile fam iliei lu i cu T ran silv an ia . «Este fo arte p ro b ab il ca în
a nii tin e re ţii D osoftei să fi p e tre c u t o v rem e la m în ă stire a c tito rită de stră m o şii săi.
la P etrid. în a ce st fel se e x p lică nu n u m ai e x iste n ţa p a rtic u la rită ţilo r tra n s ilv ă n e n e
de lim bă în o p e ra lite ra ră a lui D osoftei, d a r şi o rizo n tu l său larg, c a re îm b răţişa
n eam ul rom ân esc în tre g în c o n ştiin ţa sa n a ţio n ală» .
Şi un ultim c ita t d in a ce ea şi p red o slo v ie :
«A stăzi, a p ro a p e to ţi c e rc e tă to rii c u ltu rii n o a stre v e ch i a şează p e D osoftei p t
locul cel d in tîi în P a n th e o n u l m arii p o ezii ro m ân e şti, ia r în isto ria c u ltu rii eu ro p e n e
tra d u c e re a în v e rsu ri a P saltirii lu i D av id d e c ă tre D osoftei s ta to rn ic e şte a ctu l de
RECENZII 327

m a jo ra t al c o n ştiin ţei a rtistic e ro m ân e şti, c o ro la ru l co n ştiin ţei de lib e rta te şi d e m ­

n ita te a pop o ru lu i nostru » .
N u num ai c ro n ic aru l ro m ân N ec u lc e a re p ă re rile pe c are le-am v ă z u t d e sp re
D osottei. P a tria rh u l M o sco v ei d e p e a tu n ci « z u g ră v eşte in cele m ai a le se c u lo ri ch ip u l
m a re lu i m itro p o lit D osoftei, asem uindu-1 cu M oise, cu Solom on sau cu A p o sto lii M în ­
tu ito ru lu i. El îl c a rac teriz ea ză ca « ie ra rh în ţe le p t» cu « stră lu cită ev lav ie» , p lin de
«rîvna c ea dum nezeiască» şi fierb in te p ă sto r cu «m inte a le a s ă şi c re d in ţă n e p ăta tă» ,
a c ăru i « lauda o b şte as că p e n tru a sa u rm are în H ristos» şi « în ţe le a p tă c îrm u ire» a
Bisericii sa le a aju n s şi m ai d e p a rte d e M oscova», — sc rie Pre a F e ricitu l P a tria rh
Iustin.
Pe lîn g ă a c e ste a to a te, D osoftei a fo st şi u n m are stu d io s al p ro zo d ie i şi to t a tît
de sîrg u in c io s în stu d ie re a p o eziei p o p u la re ro m ân e şti în a cărei m e trică îşi face v e r ­
sificaţia. E ste p ă rin te le lic en ţelo r p o etice. Şi c h iar d a c ă a stu d ia t cu m etic u lo zitate
p o e ţi stră in i, o p ţiu n e a sa de lu cru , e la b o ra re a p rim u lu i m o n u m en t al p o e zie i c u lte
rom ân e şti, le face în ritm u l d e in c a n ta ţie al p o e zie i p o p u la re ro m ân e şti. El a făcu t
a tunci, acum m ai bine d e tre i su te de ani, cu p o e zia ro m ân e ască , c ee a ce a făc u t in
v e a c u l n o stru n e p o tu l de p re o t G eorge E n escu c u m u zica p o p u la ră d in care a c re a t
c ap o d o p e re le m uzicii c u lte ro m ân e şti.
D osoftei a fost şi e ste u n u riaş al c u ltu rii. N ici u n u l d in m arii fău rito ri de c u l­
tu ră şi a rtă n -au tre c u t pe lin g ă el lă ră să n u se în c h in e p rea c u ra tu lu i s ă u h ar, şi
b ise rice sc şi artistic .
P rim ul m are p o e t g en ial, p o p o ru l, i-a p r e lu a t p sa lm ii lu i v e rsific aţi, i-a tu r n a t în
aibia e p o su lu i p o p u la r, i-a v ă rs a t în de p r e tu tin d e n e a d in ţa ră v a d al c o lind elo r, c are
de la el şi p în â a stăz i răsu n ă şi v o r ră su n a şi cu g e n e ra ţiile ce v o r v eni, su b fe re stre le
C ră ciu n u rilo r neam ului.
Io n H eliad e R ă dulescu în «C urier d e am b e sexe», p e rio d u l I nr. 23, p. 364—367,
subliniaz ă P saltirea m v ersu ri a lu i D osoftei ca «do cu m en t lin gv istic» şi ca «m onum ent
literar», p u b lic în d sp re ex em p lifica re psalm i, p rec u m şi un « frag m en t d in p o ezia lui
M iron C ostin p riv ito a re la o rig in e a ro m ân ilo r, p u b lic a tă de D osoftei la sfîrşitu l P saltirii
în versu ri» , cum sp u n e c e rc e tă to ru l N. A. U rsu.
G heorghe A sachi, «care v a fi cu n o scu t a c e a stă o p e ră în c ă d e p e tim p u l cînd e ra
e le v şi stu d e n t la Lem berg», r e p a ră u n e le e x em p la re d e te rio ra te a le c ărţii, re tip ă rin d
în tip o g ra fia lui foile n e p a g in a te d e la în c ep u t, c u d e d ica ţia a d re sa tă d o m n ito ru lu i şi
c u v în tu l c ă tre c ititor» (N. A. Ursu).
B ogdan P e tric eic u H aşd e u p u b lic ă în «Colum na lu i T raian», I, 187, fra g m e n te de
p salm i doso fte ien i, cu c o m en ta rii d e p reţ.
M ih ai E m inescu, p e c în d e ra b ib lio tec ar al U n iv e rsită ţii din Iaşi, cere p rin r e fe ra t
bani p e n tru c u m p ărare a P saltirii lu i D osoftei. N. C a rto jan p u b lic ă fo to co p ia refe ra tu lu i
lui E m inescu, prec u m şi foto co p ia d e p a g in i a d n o tate , cu c u n o scu tu l lui sc ris o rd o n at,
de m iin ile L uceafărului. Se află şi azi în B ib lio teca U n iv e rsităţii ieşen e.
In 1917, N ic o lae Io rg a p u b lic a la Iaşi o b ro şu ră p e n tru r id ic a re a m o ralu lu i s o ld a ­
ţilor, ce v o r rid ic a p e ste p u jin tim p în isto rie M ă ră şeştii. B ro şu ra a re 32 de p a g in i
şi cup rin d e v e rsu ri se le c ta te din Psalm ii v e rsific a ţi de D osoftei : 23, 78, 84, 95, 96, 97,
101, 103, 108, 111, 112. 120, 136, 138 şi 141. A ce ste i b ro şu ri « tip ă rită la Iaşi, în 1917,
a nul cel g reu a l războiu lu i» , N ic o lae Io rg a îi p u n e d re p t p re fa ţă o p o ezie sc risă d e el,
pe care o redăm p e n tru m a re a ei a rd e n ţă p a trio tic ă :

LUI DOSOFTEI M ITROPOLITUL

M O TTO
Sc o a lă-te , D oam ne,-n m in ie, rid ic ă izb in d â
R isip eşte pizm o îii, li fă p re o sindâ...
D ară că ce. D oam ne, te m u ta ţi d e p arte,
La lo c de n ev o ie, şi n u ni ţii p a rte .
Si p re N e c u ra h j-l ta ţi de se d e im ia rd ă ?
(Psalm ii tra d u ţi d e Dosoftei}
(Ps„ 7. V, 15— 16 şi Ps„ 9, V, 59—61)
In v rem i g ro za v e ţa ra stă te a p e m lin i stră in e
Şi nu e ra u o sta şii să -i v ie -n a ju to r ;
De fo am ete şi b o aiă a su p ra tu tu ro r
De silă şi n e cin ste e ra u sa te le pline.
328 B ISER IC A O R T O D O X A R O M A N A

Ci tu, sim ţin d d u re re a să rm an e i lum i, p ă rin te,

L u at-ai în m îin i h a rfa b ă trîn u lu i D avid,
Prin care z ări de m ilă in n o a p te se deschid,
Şi-ai în n o it în v ie rs u -ţi c în tă rile lui sfinte.
N oi, cei de azi, cîn d v rem e a cea rea cu m p lit n e b a te
Cu a p rig a v iito a re lu p tîn d , n u d e sp e ră m ;
Ca tine, c ă tre D om nul d in c eru ri n e rugăm ,
Dar, s p rijin iţi p e a rm ă, n e -n c re d em in D rep tate.
Am rep ro d u s-o n u n um ai p e n tru m a re a ei m ă rtu rie p a trio tic ă, ci şi p e n tru in tu iţia
re a lă a u riaş ei p e rso n a lită ţi m u ltip le şi p a trio tic e a lu i D osoftei, pe c are a in tu it-o şi
c o n tu ra t-o cel m ai m a re d in tre isto ric ii n o ştri.
Pildă lu m in o asă a a v u t In în su şi D osoftei, c are n um ai la a c e a stă v e rsific are a
P saltirii a ro co d it — ca să folosim lim b aju l m o n ahicesc — n u m ai p u ţin de p e ste cinci
a n i de zile.
S m eritu l a ce sta D osoftei a fo st u n m are um anist, lu cru de c are ne în c re d in ţe az ă
şi pred o slo v ia. C ităm :
«S prijin in d re n a şte re a n a ţio n ală In v e ac u l său , D osoftei n u şi-a lim ita t a c tiv ita te a
la tra d u c e re a c ă rţilo r de slu jb ă relig io ase . O rizo n tu l său c u ltu ral e ra m ai larg , cu p rin -
zînd şi p reo c u p ări isto ric e sau de lite r a tu ră laică. El a com pus stih u rile la stem a ţă rii
şi un poem c ro n o lo g ic al d o m nilor M o ld o v e i; ia r d in lim ba g rea că a trad u s lu c ra rea
lui M a tei C ig alas in titu la tă No u a ad u n a re de o se b ite isto rii şi p ro lo g u l In v e rsu ri al
trag e d ie i lui G h eo rg h e C h o rtatzis n u m ită Erolile. Cu to a te a c e stea , p e n tru c u ltu ra
ro m ân e ască cea m ai im p o rta n tă o p e ră lite ra ră a M itro p o litu lu i D osoftei răm în a P s a l­
tire a In versu ri» . T o t din p red o slo v ie :
« Privită In lum ina v ie ţii p o p o ru lu i n o stru în a ce le v rem u ri, in tro d u c e re a lim bii
ro m ân e In B iserică n u p o a te în să fi lim ita tă la n e v o i stric t relig io ase . Ea face d esig u r
p a rte din p ro ce su l g e n e ra l d e re n a şte re n a ţio n ală, c are, sp re sfîrşitu l seco lu lu i al X VI-
lea şi In se co lu l u rm ăto r, c u p rin sese to a te la tu rile v ie ţii n e am u lu i n o stru . Pe p lan isto ­
ric sp re ex em plu , m ai m u lt d e cît in trec u t, cro n ic arii v o rb ea u a tu n c i d e sp re o rig in ea
ro m an ă a în tre g u lu i n o stru po p o r şi d e sp re la tin ita te a lim bii ro m ân e ; p e p lan p o litic
in d e p en d e n ţa n a ţio n a lă şi u n irea c elo r tre i sta te ro m ân e şti, su b M ihai V iteazu l, În v e ­
d e re a z ă c o n ştiin ţa u n ită ţii şi d e m n ită ţii n e am u lu i n o s tr u ; pe p la n in te le c tu a l, p este
g ra n iţe le p o litice, lim ba v o rb ită d e p o p o r se im pu/ie ca lim bă a culturii».
T o ate o p e re le lui D osoftei, ca şi ale lui C oresi, ca şi C azan ia lu i V a rla am şi
ră sp u n su l să u la « C ateh ism u l c alv in esc» , socotindu-1 «plin d e o tra v ă de m o a rte s u ­
fletească», ca şi N o ul T e stam e n t de la B ălg rad al lui S im eon Ştefan , s-au g ă sit şi se
g ă sesc în c ă (In b ib lio tec i p restig io as e sa u m o d este, p a rtic u la re ori b ise rice şti) p rin a b ­
so lu t to a te p ă rţile ţării. L im ba ro m ân e as că nu a a v u t n ic io d ată g ra n iţe le n e fire şti ale
sta te lo r ro m ân e şti d in t r e c u t !
N u am sp u s nici p e d e p a rte , ci fo arte Puţin, am sc h iţa t doar, din cee a ce am
v re a să spu n em d e sp re D osoftei şi P s a ltire a lu i în v e rsu ri, d esp re m a re le actt de c u l­
tură nu nu m a i n a ţio n ală, al a ce stei e d itări, c it şi d e sp re m iezul c ă rtu ră re sc p a trio tic
şi duho v n ic esc de referin ţă , al p re d o slo v iei u rm aşu lu i în tru m u lte al D oso fteiu iui, care
d e schide e d iţia 1974.
O ricîn d şi o ricît de ad es şi de m u lt s-ar sc rie d e sp re Psaltirea In v e rsu ri a lui
D osoftei, nu v a fi p rea m ult. De a ltfe l d in a c e a stă e d iţie au iz v o rît c ltev a lu cru ri, cu
m ult m ai d e m u lt c u v en ite să se fi fost îm plinit. E ste m e ritu l a ce stei e d iţii că le-a
de clanşat.
Prin r e tip ă rire a din 1974, Psaltirea In v e rsu ri a lu i D osoftei a in tra t, aşa cum au
d o rit E m inescu, H aşd eu , O d ob escu, H eliad e R ăd u lescu , A sachi, ş.a., şi In m îin ile n o ilo r
g e n e ra ţii de c ă rtu ra ri şi iu b ito ri de frum os.
Şi astăzi, sa u m ai ales astăzi, lim b a ro m ân e ască a tît d e a sa lta tă d e v a lu ri d u p ă
v a lu ri d e term in o lo g ii noi teh n ice , o ri h ibrid lite ra re , trec ă to a re , in e re n te tre p te de
pe rfec ţio n a re , a re n e v o ie d e n işte fa ru ri n e p ie rito a re cum e ste «lim ba v e c h ilo r cazanii»
şi a psalm ilo r lu i D osoftei, ca să-şi v a d ă izv o arele şi să n u -şi p ia rd ă lim pezim ea de iz­
vor, a ge nez elo r ei şi a răd ă c in ilo r ei n e p ierito a re .
Este cee a ce n e -a d esch is a v e d ea , In a ce st a ii, fră m ln ta t p e to a te p la n u rile
Psaltirea lu i D osoftei, p rin p re d o slo v ia ei d e e x ce p ţie.
A ce st în se m n a t a c t de c u ltu ră s ă v îrş it de c ă tre M itrop olia M oldovei, p rin m itro ­
p o litu l ei de atu n ci, a stăzi P a tria rh al Bisericii O rto d o x e Rom âne, r e e d ita re a Psaltirii
In versu ri, răm în e un fapt de p rim ă m ărim # şi n e c e sita te c ă rtu ră re a sc ă . (Diac. C ristolor
Dancu).
 A N U N Ţ

INSTITUTU L TEO LO G IC U N IV ER SITAR DIN BUCUREŞTI PUBLICA PENTRU

OCUPARE PRIN C ONCURS, URM ĂTOARELE PO STU RI D ID A CTICE VA QA NTE :

1. P ostu l d e p ro fe so r ia C a te d ra d e I s to ria b is e r ic e a s c ă u n i­
v e rs a lă ;
2. P ostu l d e p ro fe so r la C a te d ra d e I s t o r i a B is e ric ii R om âne
(cu n o ţiu n i d e p aleo g rafie şi lb. sla v ă b iserice asc ă) şi p ro b lem e fu n ­
da m en ta le d e Isto ria P a tr ie i;
3. P o stai d e p ro fe so r la C a te d ra d e D r e p t b is e ric e s c cu n o ţiu n i
de a d m in istra ţie şi c o n tab ilita te p a ro h ia lă ;
4. P ostu l d e c o n fe re n ţia r la C o n fe rin ţa d e I s t o r i a r e lig iilo r;
5. P o stu l d e le cto r p e n tru L ec to ratu l d e lim b i c la s ic e (lb. g rea că şi
lb. latin ă ) ;
6. P ostu l d e le cto r p e n tru L ec to ratu l d e lim b i m o d e rn e (lb. rusă
şi lb. g erm an ă) ;
7. P ostu l d e a siste n t d e la S e c ţ i a b ib lic ă ;
8. Postu l de a siste n t d e la S e c ţ i a p ra c tic ă .

Condiţiile de prezentare la concurs, cerute candidaţilor sînt ace­

leaşi ca şi în învăiţămîntul superior de stat, adaptate la specificul în-
'văţămîntului teologic.
D osarele candidaţilor la concurs se vo r depune la S erviciul de în -
vă ţă m în t al C ancelariei Sf. Sinod (str. A n tim nr. 28, Bucureşti, seci. V,
cod 70666) şi vor cuprinde :
1. Cererea de înscriere la concurs ;
2. A c te le de s t u d ii ;
3. M em oriul de a c tivita te didactică şi ştiin ţific ă ;
4. Lista lucrărilor publicate ;
5. C îte 5 ex em p la re din lucrările şi stu d iile publicate ;
6. A c te de v e ch im e în m uncă, cu fu n cţiile îndeplinite.

T erm enul de c a n d id a re şi în a in ta re a d o sa re lo r e ste d e la 15 feb ru arie — 15

m a rtie 1986.
 Bisewca
oiotm im ift
R in FTTM U L O F IC IA L A L P A T R IA R H I F I R O M Ă \T
A N U L CUI - Nr. 5 - fi MAI - I l’XIE 19S5
I

f CUPRINSUL

Pag.

K. e a d c [ i a, 9 m ai in istoria p o p o ru lu i r o m â n ................................................................ 333

PASTORALE — SCRISORI IRENICE

? c jio r a /a Prea P eticitu lu i Părinte Patriarh Iu stin de S iin tele P aşti — 1985 339
Se.'.soarea irenică a Prea F ericitului Patricrh Iustin adresată tn tîistă tă to rilo r B ise­
ricilor C reştine cu p rileju l Slin telo r Sărbători ale în v ie r ii D om nului
— 1985 .............................................................................................................................. 343
Sc rjso n şi te legram e de le licitare prim ite de către Prea F ericitul Patriarh Iustin
cu p rileju l S lin telo r Sărbători ale în v ie r ii D om nului — 1985, . . . 344

V IA ŢA BISERICEASCĂ

Sdrbcilorirea zilei o nom astice a Prea F ericitului P ărinte Patriarh Dr. Iustin
M o i s e s c u .......................................................................................................................357

C e rte n a ru l A u to c e la lie i B iscricii O rtodox e R om âne, de A le x an d ru M. Ionită 360

Ar,:versnrca c e n te n a ru lu i au lo c ela lici B isericii O rtodox e R om âne in cadrul
C om isiei rom âne de istorie e cc lesiastică c o m p a r a t ă ..............................384

.A IV -a întrunire de dialog intre Biserica O rtodoxă R om ână şi Biserica E va n g h e ­

lică dir. G erm ania (T echirghiol, 6— 11 mai 1985), de Pr. asist. V iorel
Ioniţă .......................................................................................................................388

C cr.ttituirea şi prim a se siune de lucru a «C o m itetu lu i de sup ra v eg h e re a pro c e ­

su lu i C onferinţei p entru se cu rita te şi cooperare în Europa» din cadrul
C o n ie iin te i Bisericilor E uropene (G eneva, 11— 13 m.ai 1985), de Pr.
D um itru S o a r e ........................................................................................................398

A l lll-ie a dialog general e cum enic d intre Biserica O rtodoxă şt Federaţia Luterană
M ondială (A llentow n— S.U.A., 23— 31 m ai 1985), de P. S. Episcop
V a s i l e al O r a d i e i ................................................................................................ 408

D v i a t a com un ită ţilo r orto d o x e rom âne de p este h o ta re : A rhiepiscopia M isio­

na ră O rtodoxă Rom ână în A m erica si C anada, de A le x an d ru M. I o n i t ă 407
 D IN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI N O ASTRE

I. P. S. M itropolit N e s t o r al O lteniei, La a n iversa rea cen te n a ru lu i a u to c efa liei

B iscricii O rto d o x e R om âne. Date şi la p te din via ţa b isericea scă a
M itro p o liei O l t e n i e i ................................................................................................
Pr. Ioan M a r e ş, R ecun o a şterea a u to c ela liei — act d e p re stig iu în istoria
B isericii O rto d ox e R o m â n e .................................................................................

A N IV ERSAR I — EVOCĂRI

A lexandru M. I o n i ţ ă, C o ntribuţia E piscopului M elc h ise d ec Ş te tă n escu la re ­

cunoaşterea auto c ela liei Bisericii n o a s t r e ....................................................
G heorghe V a s i 1 e s c u, A u to c eia lia B isericii O rto d o x e Rom âne. A sp e c te şi
s e m n i i i c a ţ i i .......................................................................................................................

RECENZII

Ioan A l e x a n d r u , Iubirea de patrie, voi. II, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1985,

352 p„ de Pr. Gh. C u n e s c u ..........................................................................
 9 MAI ÎN ISTORIA POPORULUI ROMÂN

P rintr-o fe ricită co incidentă a istoriei, noi rom ânii, sărbătorim la 9

M ai Ziua In d e p en d en ţe i şi, to to d ată, Ziua V icto riei } la 9 M ai 1877 p ar-
ia n e n tu l tării, dînd glas v o in ţei întregului popor, a proclam at ind ep e n ­
denta patriei — consfinţită m ai apoi prin jertfe le de slnge pe cinapurile
de luptă — , iar la 9 M ai 1945, v o ca ţia p en tru lib ertate a poporului n o s ­
tru s-a înscris, din nou, în tr-u n m om ent crucial al secolului XX, la loc
de cinste în cronica luptei p o poarelor îm potriva fascism ului, pen tru afir­
m area de sine stă tă to a re şi progres, p en tru p ace şi co la b o rare cu to ate
statele lumii.
C ucerirea ind ep en d en tei de stat a R om âniei şi v icto ria asupra fa s­
cism ului, sînt evenim ente d esp ă rţite în tim p de ap roape tre i p ă tra re de
veac. Dar ele sînt apropiate prin telu ri şi prin afirm area p u tern ic ă a
voinţei n estră m u ta te a poporului rom ân de a fi singur stăpîn în tara
străbună, de a-şi rîndui v ia ta p o triv it legitim elor sale in tere se şi asp i­
raţii. T otodată, cele două evenim ente, re u n ite sub sim bolul zilei de 9
Mai, sînt profund leg ate de to ate m arile m om ente ale istoriei patriei, de
,upta de vea cu ri a poporului n o stru p en tru u n itate şi independentă.
D obîndirea, cu 108 ani în urm ă, a in dependentei de stat, constituie
pentru rom âni un‘ m om ent istoric de re ferin ţă în c o n tin u itatea luptelor
d esfăşu ra te de ei, în dec u rsu l vrem urilor, în spaţiul lor de v ieţu ire n e ­
în treru p tă d in tre C arpaţi, D unăre şi M area N eagră. In anul 1877, în con­
diţiile adîncirii «crizei orientale», o ştirea rom ână, p lăm ădită, ca în tr e ­
cutele epoci de glorie, din însuşi tru p u l viu al ţării, a re lu a t şi a ridicat
pe un plan superior trad iţiile luptei p en tru u n itate statală, lib ertate şi
independenţă, care i-au însufleţit n ec o n ten it pe străbunii noştri.
R om ânii au p re ţu it d in to td e au n a în altele v irtu ţi ale lib ertăţii şi
independenţei, neîm păcîndu-se n icio d ată cu dom inaţia stră in ă şi îm po-
trivindu-se, din cele m ai vechi tim puri, ten d in ţelo r co tro p ito are ale m a­
rilor Im perii. O ate stă străv e ch e a n o astră trad iţie statală, ilu strată de
m arii înaintaşi, precum B urebista şi D ecebal, făuritori de v e rita b ile
epoci istorice şi pilde vii p en tru toţi cei care le-au urm at. O confirm ă
cu tă rie v itejii noştri voievozi, care n e-au ap ă ra t cu străşn icie păm în-
tul şi tradiţiile, limba, datin ile şi obiceiurile, p re g ătin d condiţiile p en tru
unirea tu tu ro r rom ânilor în tr-u n singur stat, în făp tu ită de M ihai V i­
teazul la anul 1600.
C ontinuînd aceste glorioase tradiţii, re v o lu ţiile de la 1784, din 1821
5i 1848 se înscriu ca eta p e de pu tern ic ă afirm are a id ea lu rilo r n a ţio ­
nale şi sociale rom âneşti. C înd H orea ridica T ra n silv a n ia la lupta p e n ­
tru e lib erare a neam ului său, devenind sim bolul re n aşterii vechii Dacii,
cînd T udor V ladim irescu in stitu ia rînduieli noi în Ţ ara R om ânească,
plănuind şi alian ţa cu M oldova, se constituia un ad e v ă ra t program n a ­
ţional u n itar al asp ira ţiilo r rom âneşti. Iar re v o lu ţia de la 1848, confe­
rind tem ei train ic acestui program , a s itu a t o biectivul in dependenţei în
334 9 MAI IN ISTORIA POPORULUI ROMAN

prim ul plan al docum entelor sale program atice, îm pletindu-1, cum era
şi firesc, cu cel al u n ităţii statale, atît de clar exprim at, la Blaj, în cu ­
v in tele : «Noi vrem să ne unim cu Ţara».
La num ai un d eceniu după revoluţie, prin vo in ţa unanim ă a popo­
rului, la 24 Ia n u arie 1859, M u n ten ia şi M oldova s-au unit, punînd, astfel,
bazele statu lu i n aţional rom ân m odern. Pe tem elia R om âniei m oderne,
c o nsolidată prin reform ele lui A lex an d ru Ioan Cuza, cerute de p ro g re­
sul vieţii econom ice şi de stat, poporul rom ân şi-a netezit drum ul către
n e a tîrn a re a deplină, care p resupunea în lătu rarea su ze ran ităţii otom ane,
d evenită, în fapt, ap roape nom inală, ca u rm are a afirm ării to t m ai p re g ­
nan te a R om âniei ca sta t independent.
R ăspunderea de a îm plini visul secular al ind ep en d en ţei a re v en it
gen e raţiei de la 1877. S trăbunii co n se rv ase ră lim ba şi ap ă ra se ră pă-
m întul rom ânesc. P ărinţii în făp tu iseră U nirea. Acum , istoria îi chem a
pe toţi cei care tră ia u în Rom ânia, în tum ultuosul an 1877, să consacre
ind ep e n d en ţa de stat.
în spiritul trad iţiilo r sale istorice, R om ânia n-a conceput o bţinerea
ind ep en d en ţei prin război, ci a apelat la tra ta tiv e diplom atice care să-i
aducă satisfac erea dre p te lo r năzuinţe, concretizate în nota g uvernului
rom ân din 16 iunie 1876 rem isă Turciei şi p u terilo r g aran te, prin care
revendica, în esenţă, re cu n o aşte rea a trib u telo r n ea tîrn ării depline a ţării.
Dar refuzul P orţii de a da curs ac esto r cereri a închis g u vernului rom ân
calea n egocierilor cu Im periul O tom an, deschizînd-o pe aceea a luptei
arm ate în v ed e rea o bţinerii independenţei.
In aceste îm prejurări, dînd curs asp ira ţiilo r m ultiseculare ale ro m â­
nilor, parlam entul ţă rii a h o tărît, la 9 M ai 1877, să ru p ă to tal şi defi­
nitiv ra p o rtu rile de d ependenţă faţă de P oarta O tom ană, proclam înd,
prin v o t unanim , deplina in d ep e n d en ţă a R om âniei.
Istorica h o tă rîre de la 9 M ai 1877 a fost consfinţită pe cîm pul de
luptă, prin jertfele oştirii rom âne şi efo rtu rile co n ju g a te ale întregului
no stru popor.
în a sa ltu rile tem erare asupra re d u te lo r de la G riviţa, R ahova şi
Opanez, în grelele încleştări de la P levna, V idin şi Sm îrdan, fiii R om â­
niei, îm brăcaţi în uniform ă ostăşească, au săv îrşit n e p ie rito a re acte de
v itejie. D orobanţii şi călăraşii, artileriştii şi v în ăto rii, v o lu n tarii tra n ­
silvăn eni, băn ă ţen i şi bucovineni s-au b ătu t cu duşm anul cu un eroism
legendar, peste 10.000 de m ilitari rom âni pecetluind cu sîngele lor
n e a tîrn a re a ţării.
Un nou stat ind ep e n d en t se în scria pe h a rta politică a Europei. Un
stat care dovedise, de foarte m ulte ori, că e v re d n ic să-şi cu c ere asc ă
ind ep en d en ţa şi care va dovedi că e to t atît de v re d n ic să şi-o apere.
P utea, cu deplină în d rep tă ţire, an u n ţa M ihail K ogălniceanu ca b in ete­
lor eu ropene că R om ânia, după ce s-a proclam at independentă, a p a r­
ticipat Ia războiul îm potriva Im periului otom an atît p en tru a rezolva cu
arm ele diferendele cu în a lta P oartă, cît şi p en tru a dovedi lum ii că
asp iraţiile sale sînt pe deplin întem eiate, că in d ependenţa proclam ată
a fost p lă tită cu cel m ai p reţios sînge, că felul cum a p artic ip a t la război,
jertfele şi curajul, to ate dovedesc, în chip elocvent, atît voinţa, cît şi
 • M A I /.V IST O R IA POPORULUI R O M A N 335

o p a c i t a t e a de a-şi trăi p ropria v iaţă pe picior de eg a lita te în m area fa-

■ â e a p o p o arelo r continentului.
Independenţa, cauza v ita lă a tu tu ro r rom ânilor, a fost îm b răţişată
«X căldură de to ate clasele societăţii, de în trea g a naţiune, fapt care a
co n ferit războiului un profund c a rac ter n aţio n al şi popular. S-a re alizat
!■ acei ani, un consens naţional, exprim at întotdeauna, în decursul is­
to rie i noastre, atunci cînd poporul rom ân s-a aflat în g re a cum pănă,
c te d fiinţa sa n a ţio n ală a fost în pericol, Iar suprem a m ărtu rie a u n an i­
m ităţii cu care naţiu n ea rom ână a susţinut, cu to ate forţele, cauza in d e­
pendenţei a constituit-o sprijinul v e n it din p rovinciile rom âneşti încă
w b ju g a te , p en tru care Ţ ara liberă şi in d ep e n d en tă re p rez en ta centrul
spre care gra v ita u sp eran ţele în fă u rirea R om âniei reîn treg ite.
Sărbătorind Ziua In dependenţei, poporul rom ân aduce înalt şi fie r­
binte om agiu g en e raţiilo r de înaintaşi prin lupta şi je rtfa că ro ra s-a
clă d it ind ep en d en ţa R om âniei. P ecetluind prin n en u m ă rate fapte de
L v ite jie ostăşea scă actul proclam ării ind ep e n d en ţei depline de stat,
rom ânii a rătau întregii lum i că atunci cînd un popor este ferm h o tă rît
să nu p re cu p eţe ască nim ic p en tru îm plinirea asp ira ţiilo r sale, lupta lui
va trium fa, oricît de m ari ar fi obstacolele ce-i stau în cale.
La aproape p atru decenii de la asa ltu rile re d u te lo r otom ane, ostaşii
rom âni, bucu rin d u -se de sprijinul ac tiv al m aselor, au fost din nou
chem aţi să-şi pună piep tu rile în b ăta ia tu n u rilo r duşm ane pen tru în făp ­
tuirea nobilelor idealuri ale unităţii naţionale, ale ap ă rării gliei s tră ­
bune, ale in teg rităţii şi in dependenţei p atriei. Cu un a v în t în ca re se
regăseau ecourile a s a ltu rilo r celor de la 1877— 1878, o staşii rom âni au
luptat în D obrogea, pe C erna, la Jiu, pe N e ajlo v şi pe A rgeş, p en tru ca
in v ara fierbinte a anului 1917 să înscrie în cronica de v ite jie a nea m u ­
lui rom ânesc, epopeea n ep ie rito a re de la M ărăşeşti, M ărăşti şi O ituz. In
tim pul cam paniilor din anii 1916— 1918, ap roape 800.000 de bărbaţi, de
pe în treg u l spaţiu de v ieţu ire rom ânească, şi-au d at trib u tu l de sînge
in num ele unor idealuri în alte şi scum pe : in d ep e n d en ţa şi re alizarea
i-nităţii naţio n al-sta ta le . în su fleţito are le victo rii rom âneşti din prim ul
rizb o i m ondial, făurirea, la 1 D ecem brie 1918, a statului n aţio n al u n i­
ta r au deschis p atrie i n o astre în treg ite noi p erspective de îm plinire a
năzuinţelor de lib ertate şi d re p ta te socială.
B ărbăţia şi abn e g aţia n eîn fricată în faţa duşm anului, încrederea
n estră m u ta tă în d re p ta tea cauzei ind ep e n d en ţei şi in teg rităţii p atriei,
înalte v irtu ţi de care au d at d o vadă înaintaşii noştri, au c ă p ătat o nouă
si pild u ito a re s trălu c ire în focul re v o lu ţiei de e lib erare socială şi n a ţio ­
nală, an tifa scistă şi an tiim p erialistă din A ugust 1944 şi în crînceneie
bătălii p u rtate de arm ata rom ână pe frontul an tih itlerist.
Îm plinirea la 9 M ai, anul acesta, a 40 de ani de la v icto ria p o p o are­
lor asu p ra G erm aniei h itle riste şi term in area celui de-al doilea război
m ondial în Europa, este sărb ă to rită de poporul rom ân cu conştiinţa d a ­
toriei îm plinite, cu sentim entul de profundă satisfacţie şi legitim ă m în-
f drie pen tru însem nata sa contribuţie m ateria lă şi um ana la u riaşa b ă tă ­
lie p en tru în frîn g e rea celui m ai gra v dintre pericolele la ad resa lib er­
tăţii şi independenţei naţiunilor, a păcii şi pro g resu lu i om enirii —
fascism ul.
336 9 M A I IN IS T O R IA POPORULUI R O M A N

A ctionînd în spiritul trad iţiilo r sale de lu p tă p en tru lib ertate , u n i­

tate şi in d ep e n d en ţă n aţională, poporul rom ân s-a ridicat cu h o tă rire
îm potriva fascism ului. Un ev enim ent de sem nificaţie d eo se b ită l-au re ­
p re zen ta t eroicele lupte din ia n u a rie-feb ru a rie 1933, prim ele m ari m an i­
festaţii antifasciste de m asă din Europa după in sta u ra re a d ictatu rii h it-
leriste în G erm ania. A ceste lupte au pus cu p re g n an ţă în lum ină faptul
că p oporul rom ân înţeleg e a c a rac teru l agresiv şi războinic al fascis­
m ului, pericolul pe care el îl re p rez en ta p en tru dem ocraţie şi pace. In
anii im ediat pre m e rg ă to ri războiului, forţele în ain tate, p atrio tice ale
ţării, au o rganizat m ari acţiuni de lu p tă şi dem onstraţii an tirăzboinice
şi an tifasciste. M om entul lor culm inant l-a co n stitu it m area d em o n stra­
ţie p atrio tică , an tifa scistă şi an tiră zb o in ică de la 1 M ai 1939, pu tern ic
sem nal de alarm ă pe care R om ânia îl ad resa E uropei, av e rtizîn d a su ­
pra n ec esităţii c o n c en tră rii efo rtu rilo r în v ed e re a îm piedicării d ezlăn ­
ţuirii războiului de că tre G erm ania nazistă.
A ceste am ple m işcări antirăzboinice, exprim înd, în m odul cel m ai
ferm, îm potrivirea poporului rom ân faţă de fascism , au făcut ca
R om ânia să fie u n a din u ltim ele ţă ri eu ro p en e în care fascism ul a aju n s
la putere.
Prin în făp tu ire a re v o lu ţiei de e lib erare socială şi naţională, a n ti­
fascistă şi an tiim p erialistă de la 23 A ugust 1944, poporul rom ân s-a a lă ­
tu ra t cu în treg u l său p o ten ţial m ilitar şi econom ic coaliţiei an tifasciste,
luptînd ală tu ri de ac ea sta p în ă la v icto ria finală asupra G erm aniei hitle-
riste, v icto rie care a m arcat term in area celui de-al doilea război m on­
dial în Europa.
A şa după cum se ştie, în ac ea stă conflagraţie m ondială, cea m ai
aspră şi m ai crîn c en ă în cleştare m ilitară din cîte a cunoscut pînă atunci
om enirea, au fost an tre n ate 72 de state, însum înd, aproxim ativ 80% din
populaţia globului. O p eraţiile m ilitare s-au d esfăşu ra t pe în tin d e rea a
tre i co n tin en te — E uropa, A sia şi A frica — efectivele arm atelor
belig eran te ridicîndu-se la 110 m ilioane de oam eni. P entru zdrobirea
m aşinii de război fasciste a fost nevoie de efortul conjugat al m ultor
popoare, de sacrificarea a 60 m ilioane de v ieţi om eneşti, de p ierderea,
în focul d istru g ăto r al războiului, a n en u m ă rate bunuri m ateria le şi sp i­
rituale, a că ro r e v a lu are este greu de stabilit.
In anii de grea cum pănă ai celui d e-al doilea război m ondial, forţe
u riaşe din în trea g a lum e s-au u n it în lu p ta îm potriva b arb arie i fasciste,
pen tru salv g ard are a bu n u rilo r celor m ai de p re ţ ale om enirii — lib e r­
tatea, dem ocraţia şi in dependenţa naţio n ală . In lupta p en tru zd ro b i­
rea fascism ului s-a re alizat cea m ai am plă a lian ţă a popoarelor, a fo r­
ţelo r dem ocratice, progresiste, din cîte a cunoscut istoria om enirii, care
a g en e rat o no u ă co n ştiin ţă a co lab o rării şi so lid a rităţii intern a ţio n a le .
M ari sau mici, aflate pe diferite trep te de dezvoltare, to ate p opoarele şi
n aţiunile în ca d rate în larg a coaliţie antifa scistă şi-au adus contribuţia,
p o triv it forţelor de care d ispuneau şi în form ele dictate de îm p re ju ră ­
rile concret-istorice, la ap ă rarea id ea lu rilo r de independenţă, pace şi
libertate.
A n g a ja rea R om âniei în război, conform voinţei naţionale, ală tu ri de
forţele N aţiunilor U nite, în tr-u n m om ent cînd so arta acestuia nu era
• MAJ I \ ISTORIA POPORULUI ROMÂN 337

I k â decisă, cînd G erm ania fascistă era dep a rte de a fi învinsă, a dus
]■ p ră b u şirea întregului front h itle rist din B alcani, deschizînd larg c a ­
le a în ain tării rapide a arm a telo r sovietice şi zdrobirii dispozitivului
■ îlita r al G erm aniei naziste în a c ea stă parte a continentului.
Actul R om âniei a av u t o m are im portanţă şi p en tru sfărîm area d o ­
m inaţiei h itle riste în centrul Europei, forţele rom âneşti deschizînd un
moa front în Podişul T ransilvaniei şi în Banat, dincolo de C arpaţi, pe
ca re l-au m en ţin u t singure, tim p de aproape trei săptăm îni, p în ă la
«osirea tru p elo r so vietice, îm preună cu care au angajat, apoi, operaţii
m ilitare de am ploare.
După alungarea, la 25 octom brie 1944 a tu tu ro r tru p elo r hitle risto -
h o rty ste de pe în treg te rito riu l patriei, cred in cio asă cauzei dre p te a
faptei antifasciste la care lua parte, arm ata rom ână, alătu ri de arm ata
sovietică, a partic ip a t activ la elib erare a U ngariei, C ehoslovaciei şi a
unei părţi din terito riu l A ustriei, p în ă la zdrobirea to ta lă a G erm aniei
h itle riste, la în ch e ie rea v icto rio asă a ră zboiului în Europa.
P rin efectivele trim isa pe front, prin u riaşul său efort econom ic,
R om ânia s-a situat, aşa cum s-a sub lin ia t chiar în epocă, pe locul al
p atru le a în rin d u rile ţărilo r care au p artic ip a t la în frîn g e rea G erm aniei
h itleriste, după U niunea S ovietică, S tatele U nite ale A m ericii şi A nglia,
contribuind la scu rta rea războiului cu circa 200 de zile tşi grăbind în
m od h o tărîto r v icto ria arm a telo r aliate.
C ontribuţia R om âniei la în frîn g e rea fascism ului, a p recia tă cu c ă l­
d u ră de în trea g a opinie publică in tern a ţio n a lă , se integrează, astfel,
luptei m ilenare a poporului n ostru p en tru in d ep e n d en ţă n aţio n ală şi
progres social, iar asocierea, p rin tr-o fericită co incidenţă calen d aristică,
â Zilei V icto riei cu Ziua In d e pendenţei re le v ă c o n tin u itatea efortului
naţiunii rom âne de a asigura n eîn c etat lib ertate a şi n e a tîrn a re a v etre i
străm oşeşti.
La 40 de ani de la în ch e ie rea celui d e-al doilea război m ondial,
poporul rom ân, care a făcut din cauza lib ertăţii şi a in dependenţei o
p erm an en ţă a dezvoltării sale, este h o tă rît să facă totul p en tru ca n a ­
ţiunile să-şi p o ată decide sin g u re soarta, p en tru ca om enirea să-şi con­
struiască un v iito r de pace şi p rosperitate.
Cele p atru decenii care au tre c u t de la în ch e ie rea v icto rio asă a
războiului au fost m arto rele u nor profunde tran sfo rm ări în n o ito a re în
Europa, în A sia, în A frica, în A m erica Latină. N oi p opoare şi-au a fir­
mat, cu to t m ai m ultă vigoare, v o in ţa de a trăi şi a se d ezvolta în m od
liber, de a fi stăp în e pe propriile lor d estine. Din nefericire, în ultim a
vrem e au re ap ăru t m anifestări ale p o liticii de fo rţă şi dictat, de p ă s ­
trare şi dobîndire a noi sfere de influenţe, de m en ţin ere şi a g rav are a
conflictelor şi focarelor de ten siu n e vechi şi de a p a riţie a alto ra noi.
C ursa în arm ă rilo r a dobîndit un ritm şi un volum fără p recedent. T oate
ac estea au dus la d ete rio rarea clim atului in ternaţional, la o g ra v a în ­
cordare a ra p o rtu rilo r în tre state, la creştere a p ericolului unui nou
război m ondial.
în astfel de condiţii, R om ânia consideră că om enirea treb u ie să
tragă to ate concluziile, cu m axim ă responsabilitate, din îm p reju ră rile şi
cauzele care au dus la dec lan şarea celui d e-al doilea război m ondial,
 9 MAI ÎN ISTORIA POPORULUI ROMÂN

de a nu se u ita m arile lecţii ale istoriei, înv ăţăm in tele anilor de p re g ă ­

tire şi d esfăşu ra re a acestei p u stiito are conflagraţii. Cu d eosebire sa
im pune u n irea tu tu ro r forţelor dem ocratice, progresiste, a popoarelor
dornice de pace, co n lu c rarea lor ac tiv ă fiind cel m ai bun scut îm potriva
o rică ro r te n d in ţe agresive. V icto ria de acum p a tru decenii a p u tu t fi
o b ţin u tă tocm ai d ato rită re alizării unei largi coaliţii, a a n g a jării în
lu p tă a tu tu ro r forţelor progresiste. Este co n vingerea ferm ă a R om âniei
că po p o arele lumii, acţionînd unite, dispun astăzi de forţa nec esară
p en tru a pre în tîm p in a o nouă conflagraţie m ondială, p en tru s a lv g a rd a ­
re a păcii şi civilizaţiei pe p lan e ta noastră.
Sub m area flam ură a luptei pen tru pace a popoarelor, p en tru a lu n ­
garea norilor ad u c ăto ri de prim ejdii de pe cerul om enirii, poporul ro ­
mân, în frunte cu p re şed in tele N icolae C eauşescu, îşi face auzit glasul
cerînd tu tu ro r forţelor progresiste, tu tu ro r celor care le sînt aproape
de inim ă prezentul şi v iito ru l um anităţii, să acţioneze acum , p în ă nu
este p re a tîrziu, p e n tru a b ara calea războiului, deschizînd drum larg
păcii în v ia ţa societăţii.
Cu p rileju l a n iv e rsării de la 9 m ai din acest an, poporul rom ân
adresează, din nou, p arlam entelor, şefilor de state şi guverne, tu tu ro r
forţelor iu b ito a re de pace de pre tu tin d en i, chem area de a conlucra activ
p en tru oprirea cursei în arm ă rilo r şi tre c e re a la dezarm are, în prim ul
rînd la dezarm are n u cle ară p en tru s tato rn icire a în v iaţa in te rn a ţio n a lă
a unui clim at de co lab o rare şi destindere, care să asigure a p ă rarea
dreptului fundam ental ai oam enilor, al p o poarelor la viaţă, la creaţie
paşnică, la ex isten ţă liberă, de sine stătăto are.
A cesta este suprem ul om agiu adus celor care au luptat p en tru u n i­
ta te a şi in d ep e n d en ţa poporului rom ân, p en tru zdrobirea fascism ului,
care au căzut şi au sîn g era t p en tru bun u rile cele m ai de p re ţ ale fie­
cărui popor — independenţă, lib ertate şi pace.

REDACŢIA
 11 U S T I N

DIN M ILA LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR
MITROPOLIT AL UNGROVLAHIEI
ŞI PATRIARH AL BISERICII ORTODOXE ROM ÂNE
IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI M O N AH A L
ŞI DREPTCREDINCIOŞILOR CREŞTINI, HAR ŞI PACE
DE LA DUMNEZEU ATOATEŢ.IITORUL, IA R DE LA N O I
PĂ R IN TEA SCĂ BIN ECU V lN TA RE

«Hristos a î n v i a t !»

D reptm ăritori creştini,

S curtă vrem e în ain te de înfricoşatele Sale patim i, Dom nul
nostru Iisus H ristos a grăit că tre Sfinţii săi A postoli, zicînd : <S înteţi
trişti acum , dar iarăşi vă v o i ve d ea şi se va bucura inim a voastră şi
bucuria voastră nim eni nu o va lua de la voi» (Ioan 16, 22).
In tr-ad ev ă r, la întîia a ră ta re a M în tu ito ru lu i în faţa lor, după r i ­
d icarea cu tru p u l din m orm înt, «s-au bucurat ucenicii vă zîn d pe D om ­
nul» (Ioan 20, 20). Apoi, toţi cei că ro ra li s-a a ră ta t M întuitorul, după
un m om ent de uim ire erau cuprinşi de un sim ţăm înt de bucurie
neobişnuită,.
B ucuria ac ea sta sfîntă este atît de în răd ă cin ată în inim ile n o astre
incît, în tr-a d ev ăr, aşa cum a zis M întuitorul, «nim eni nu o va putea
lua de la noi». în chip cu totul deosebit o retrăim noi, an de an, la
s ărb ăto are a Sfintelor Paşti, o d a tă cu reîm p ro sp ă tare a, în am intirea
noastră, a celor p e tre cu te în ziua învierii Dom nului.
Iubiţi credincioşi,
Cu o u ra re de bucurie a întim pinat Dom nul n ostru Iisus H ristos pe
P rea C urata Sa M aică, atunci cînd s-a a ră ta t ei, după în v iere a Lui din
m orţi. Iar ea, um plîndu-se de bucurie, văzîndu-L viu a s trig at : «Fiul
m eu şi D um nezeul m eu, m ăresc în viere a Ta cea mai presus de cuvînt».
M aria M agdalena însă la început n-a re cu n o scu t pe Iisus, cu toate
că «L-a v ă zu t stînd în picioare» aproape de e a ; dar, cînd L-a auzit ros-
340 B ISER ICA O R T O D O X A R O M Â N A

tindu-i num ele, a grăit şi ea, zicînd : «R abuni», adică «In v ă ţă to ru le»
(Ioan 20, 14, 16).
V ăzînd-o deplin convinsă de înviere, M întuitorul n-a lăsat-o să se
a tingă de picioarele Lui, aşa cum av e a ea de gînd să facă. I-a spus apoi
că nu s-a suit încă la cer. Dar «se va sui la Tatăl Său şi la Tatăl n o s­
tru şi la D um nezeul Său şi D um nezeul nostru». A cestea i-a poru n c it
M întuitorul să le spună «fra ţilo r» Săi. Apoi s-a făcut nev ă zu t din faţa
ei. Iar ea, m ergînd la ucenici, le-a spus că «a v ă zu t pe D om nul» (Ioan
20, 17— 18).
Pe celelalte fem ei, care m ergeau să v estea scă pe ucenici că îngerul
D om nului le-a spus că «Iisus a înviat» şi m erge în G alileea, unde vo r
pu tea să-L vadă, întîlnindu-le pe cale, M în tu ito ru l le-a lă s a t să-I cu­
prindă «picioarele şi să se închine Lui», p en tru a în tări co n v in g erea lor
în în v iere a Lui cu tru p u l (M atei 28, 9).
în aceeaşi zi, adică Dum inică, în ziua învierii, M în tu ito ru l s-a a ră ­
tat lui C leopa şi Luca, pe calea de la Ierusalim la Emaus. Ei însă nu
L-au recu n o scu t decît la m asă, cînd, «luînd El pîinea, a b in ec u vîn ta t şi
frîngînd le-a dat lor...». Dar, în d ată ce a fost recunoscut, «El s-a făcut
n ev ă zu t de lîngă ei» (Luca 24, 31). Iar ei, sculîndu-se în acel ceas, au
v en it la Ierusalim şi au m ers la c asa unde erau adunaţi cei unsprezece
şi cei care stătea u în ju ru l lor p en tru a le istorisi cele p etre cu te. A ceştia
n-au răm as însă surprinşi de cele auzite, ştiind «că într-adevăr D om nul
a în via t şi s-a arătat lui Sim on» (Luca 24, 34).
Apoi, în tim p ce C leopa şi Luca isto rise au cum au re cu n o scu t pe
M întuitorul, la frîn g e rea pîinii, deo d a tă El s-a ară ta t în m ijlocul lor şi
le-a zis : «Pace vo u ă !» Dar, în loc să se bucure, ei s-au însp ăim în ta t de
a ră ta re a Dom nului. A fost nevoie ca să le arate m îinile şi p icio arele
Sale străp u n se de cuie şi sa m ănînce în faţa lor p en tru a-i în cre d in ţa
că este El.
D upă opt zile, ucenicii erau iară şi adunaţi laolaltă. De data ac ea sta
era şi Tom a cu ei. Intrînd la ei, prin uşile încuiate, M în tu ito ru l le-a
zis : «Pace v o u ă !» Apoi, răspunzînd oarecum lui Tom a, care spusese că
«De nu va vedea în palm ele Lui sem nul cuielor, de nu va pune degetul
lui în locul cuielor şi de nu va pune m îna în coasta Lui, nu va crede»,
Iisus a g ră it în d ată că tre el zicînd : *Adu degetul tău aici şi v e z i m îinile
M ele şi adu m îna ta şi o pune în coasta M ea şi nu fi necredincios, ci
credincios». A răspuns apoi Tom a şi I-a zis : «Domnul m eu şi D um nezeul
meu» (Ioan 20, 25— 28).
U ltim a um bră de îndoială din sufletele unor ucenici cu p riv ire la
în v iere s-a risipit atunci, cînd Tom a, «necredinciosul», a m ărtu risit că
Iisus este D om nul şi D um nezeul nostru.
Cu to ate acestea, Dom nul n o stru Iisus H ristos, p en tru a în tări co n ­
v in g ere a credincioşilor că El a în v iat din m orţi, a continuat să se arate
în diferite alte îm prejurări.
O v ec h e m ărtu risire de cred in ţă cu p riv ire la în v iere p recizează că
o d ată Dom nul n ostru Iisus H ristos s-a a ră ta t «la peste cinci su te de
fraţi», d in tre care cei m ai m ulţi m ai trăia u pe la m ijlocul vea cu lu i întîi.
A poi, M întuitorul s-a a ră ta t Sfîntului lacob cel drept.
A tre ia ară ta re a M întu ito ru lu i în faţa ucenicilor Săi a a v u t loc în
G alileea, pe m alul m ării T iberiadei. La altă arătare, pe un m unte înalt,
9 * S T 0 ? uKIE — SC R ISO R I IREN IC E 34 î

*C=.r_r.orul a g ră it că tre ucenicii Săi, zicînd : «D atu-M i-s-a toată puterea

f e zer şi pe păm înt... Şi, iată, Eu cu vo i sînt în toate zilele, pînă la sfîr-
eccului» (M atei 28, 18—20).
Cu aceste cuv inte se încheie S fînta E vanghelie după M atei. M întui-
■or^. £ continuat însă să se arate nu num ai pînă la în ă lţa re a la cer, dar
S c u i ă aceea. Sînt bine cunoscute, în ac ea stă privinţă, a r ă ta re a în faţa
S&z.:ului Ştefan şi a ră ta re a în faţa S fîntului P avel, pe drum ul D amas-
CL..L. Dar, încetul cu încetul, o d ată cu p ătru n d e re a a d e v ăru lu i în su ­
n e te le credincioşilor, că «Iisus elste H ristos, Fiul lui D um nezeu» (Ioan
2C 31). acest fel de a rătări a încetat. M în tu ito ru l este cu m ult m ai pre-
acum, cu D uhul Său, în inim ile n oastre, d ec ît cum e ra atunci, cu
fc iiţiş a re a Sa trupească, în ain tea ochilor om eneşti.
Iubiţii m ei fii sufleteşti,
Bucuria care stăp în eşte inim ile n oastre, în ziua ac ea sta a p ra zn i­
cului în v ierii D om nului n o stru Iisus H ristos, nu este num ai rod al d ra ­
gostei n o astre de M întuitorul j ea izvorăşte to to d ată şi din cred in ţa
to e s tră n e c lin tită că Dum nezeu ne-a făcut şi pe noi p ărta şi ai m ăririi
tiv ie rii Fiului Său. «Dacă Duhul C elui ce a în via t pe Iisus din m orţi
locuieşte întru noi, — zice S fîntul A postol P avel — , El, Cel ce a în via t
pe Iisus din m orţi va face v ii şi trupurile noastre m uritoare, prin Duhul
S ± i care locuieşte în tru n o i» (Rom., 8, 11).
Intre în v iere a n o astră şi în v iere a M întuitorului, — cea dintîi, rod
*. celei din urm ă şi cea din urm ă, izvor al celei d intîi — , ex istă o d e ­
pendenţă atît de m are încît lipsa u n eia face im posibilă e x isten ţa ce lei­
lalte, iar e x isten ţa uneia p resupune e x isten ţa celeilalte. A stfel «dacă o
1rr. iere a m orţilor nu este, nici H ristos n-a înviat», zice Sfîntul A postol
Pavel (I Cor. 15, 13). «/ar dacă H ristos n-a în via t, zadarnică este cre­
dinţa noastră» (17). Dar, «Hristos a în via t din m orţi, fiind pîrga în vierii
celor a d o r m iţi; fiindcă de vre m e ce printr-un om a ve n it m oartea, tot
printr-un om şi Învierea m orţilor. Căci precum întru A d a m toţi mor, aşa
Intru H ristos toţi vor învia» (20—22).
D upă cum, Dom nul nostru Iisus H ristos, înviind din m orţi, a p re ­
făcut tru p u l Său om enesc în trup al Duhului, pream ărit, duhovnicesc,
dum nezeiesc, tot astfel, din d ragoste faţă de noi, la a doua v en ire a Sa
M intuitorul «va preschim ba trupul sm ereniei noastre întru asem ănarea
trupului m ăririi Sale» (Filip. 3, 21).
în acest fel ne vom face «părtaşi du m n e zeieştii firi», dobîndind
nestricăciunea, m ărirea, p u tere a şi v iaţa în Duhul Sfînt. P entru a p u tea
păstra to ate acestea, după îndem nul Sfîntului A postol P etru, se cuvine
să punem şi din p a rte a n o astră «toată sîrguinţa, iar la credinţă să adău­
găm fapta bună, la fapta bună cunoştinţa, la cunoştinţă înfrînarea, la 3n-
fiînare răbdarea, la răbdare evlavia, la e v la v ie îngăduinţa frăţească, iar
la îngăduinţa frăţească dragostea» (II P etru 1, 4—7).
Iubiţi credincioşi,
Dacă, în tr-a d ev ăr îm preună cu H ristos vieţuim , «să căutăm cele de
sus, unde H ristos se află şezîn d de-a dreapta lui D um nezeu. Să cugetăm
cele de sus. Cu m ilo stiv irile îndurării să ne înveşm întăm ... şi unul pe
altul să-l iertăm . Iar p este toate acestea să ne îm brăcăm cu dragostea,
342 BISER IC A O R T O D O X Ă R O M A N Ă

care este legătura desăvîrşirii. Şi pacea lui H ristos să stăpinească Irt in i­

m ile n o a stre» (Col. 3, 1—5, 12— 15), ne în v aţă S fîntul A postol P avel.
Intem eindu-se pe dreptate, pacea este m aica tu tu ro r bunurilor. «Ea
este un bun atît de mare, zic părinţii bisericeşti, în cît şi în cele păm în-
teşti şi trecătoare, nim ic nu este m ai plăcut decît să auzi de ea, nim ic
mai de r îvn it decît să o doreşti, nim ic m ai bun becît să o găseşti». P acea
este în a d e v ăr cel m ai des ro stit cu v în t în v rem ea noastră, iar dorinţa
de a o dobîndi şi a o p ăstra este forţa care strîn g e astăzi în ju ru l ei
m ilioane şi m ilioane de oam eni.
Lum ea este în se ta tă de pace ; să o ajutăm să-şi îm plinească visul
ei de au r : pace d eplină pe păm înt.
P entru pace n e în c etat să ne rugăm ; binefacerile păcii în to a tă v re ­
m ea să le vestim , iar la a p ă rarea păcii fiecare să-şi aducă în trea g a sa
contribuţie, dovedindu-se în to a tă v rem ea făcător de pace.
Legea de căpătîi a vieţii n o astre în lum e, ca oam eni, să fie d ra g o s­
tea unuia faţă de a l t u l ; ea să ne îngem ăneze cugetele, să ne u n ească
inim ile şi să ne înm ănuncheze p u terile p en tru ca în com uniune deplină
viaţa să ne-o petrecem . Iar, ca popoare, idealul păcii cu stato rn icie să-l
slujim ; c o la b o rarea sub to ate form ele să o dezvoltăm , iar p riete n ia pe
zi ce trec e să o întărim .
D eplin in teg ra ţi în v ia ţa «epocii C eauşescu», cu b ra ţe le şi cu m intea
pentru pro p ă şirea p a trie i să ostenim , la lib ertate a ei s tato rn ică să v e ­
ghem , in dependenţa să i-o asigurăm şi cu în trea g a p re ţu ire, s u v e ra n i­
tatea ei să o păzim.
Iar, cu p rileju l s ă rb ăto ririi deodată, la 9 M ai, a «ZHei victoriei»
asupra fascism ului şi a «Zilei independenţei», să exprim ăm şi noi, în
diferite chipuri, sen tim en tele n o astre de cinstire a în ain taşilo r noştri
care n-au cru ţa t nim ic din bunurile lor, m ergînd pînă la je rtfa vieţii,
pen tru a p ă rarea lib ertăţii şi s u v eran ităţii patriei, p en tru o v iaţă lib eră
şi dem nă a poporului nostru.
T rim iţîn d u -v ă acest cu v în t de în v ă ţă tu ră şi p o v ăţu ire , la s ă rb ă to a ­
rea de acum a slăv itei în v ieri a Dom nului, v ă îm brăţişez cu p ă rin ­
teasca dragoste, întîm pinîndu-vă cu v e s tire a «H ristos a î n v i a t !».
Al tu tu ro r de tot binele v o ito r şi p u ru rea că tre Dum nezeu fierbinLe
rugător,

ARH IEPISCO P AL BUCUREŞTILOR

M ITROPOLIT AL U NGROVLAHIEI ŞI
PA TRIARH AL BISERICII ORTODOXE RO M Â N E
 SCRISOAREA IRENICĂ A PREA FERICITULUI PATRIARH IUSTIN
ADRESATĂ INTIISTATATORILOR BISERICILOR CREŞTINE
CU OCAZIA PRAZNICULUI ÎNVIERII DOMNULUI — 1935

PREA C IN ST IT E ŞI M ULT IUBITE FR A TE IN H R ISTO S,

C hem înd în am intirea noastră bin ec u vîn ta ta zi a în v ie rii D om nului

r c stru Iisus H ristos, ne sim ţim şi noi cuprinşi acum de nem ărginita
ic c u rie care stăpînea pe îngerii lui D um nezeu în m o m e n tele cînd spu-
rje:u celor care ve n ea u la m orm întul D om nului că «Iisus cel răstignit a
ir.- iat din m o rţi» ; îm preună cu fem e ile purtătoare de m iruri să dăm
s:.re lără încetare că «am v ă zu t şi noi pe Domnul» în chip du h o vn icesc
3- l-am cuprins picioarele şi ne-am închinat Lui», iar într-un glas cu
Siinţii A p o sto li, care au fo st rînduiţi de D um nezeu m artori ai în vierii,
s i dăm şi noi m ărturie că «Hristos a în via t din m orţi cu m oartea pe
—carte călcînd şi celor din m orm inte via ţă dăruindu-le».
A şadar, cinstind după cu v iin ţă lum inatul praznic al în vierii, să
:~ălţăm către D um nezeu nu num ai cîntări de laudă pentru ridicarea cu
slavă din m orţi a Fiului său, dar şi m ulţum iri pentru izbăvirea de gre-
szle şi trecerea noastră de la m oarte la viaţă prin D om nul nostru Iisus
Hristos, fiindcă bineprim ind jertfa Fiului său, ne-a pus in faţa sa «sfinţi,
:lra de prihană şi n ev inovaţi», îm păcîndu-ne cu Sine, prin H ristos Iisus,
s; dâruindu-ne viaţa veşnică, fericită, dacă «într-adevăr răm înem în ­
tem eiaţi în credinţă, întăriţi şi n ec lin tiţi de la nădejdea Evangheliei»
Col. 1,22— 23).
Ca slujitori ai lui D um nezeu noi sîn te m datori să păstrăm pacea pe
:zre El a vărsat-o p este noi prin Fiul său, iar ca slu jito ri ai lum ii noi
sîntem chem aţi să păstrăm şi să întărim pacea dintre noi oam enii de
pretutindeni, pacea între popoarele şi B isericile noastre, pacea în în ­
treaga lum e. De aceea, să ne dăm frăţeşte m îna şi să ostenim cu toţii
pentru întărirea şi lărgirea atm osferei de pace în tre oam eni şi popoare,
pentru nim icirea c.rmelor nucleare şi a rachetelor de tot felul, pentru
distrugerea oricăror arme, pentru dezarm area totală şi generală.
Pentru pace, fără încetare lui D um nezeu să ne rugăm ; binefacerile
Dicii să le ve stim pretutindeni şi în tot tim p u l; puterile noastre să le
.unem în întregim e în slujba păcii.
Sa lutîndu-vă acum frăţeşte cu prilejul sfin te i sărbători a Paştilor,
vă trim item cele m ai fierbinţi felicitări şi urări de bine, rugînd pe Bunul
si de oam eni iubitor D um nezeul nostru să vă dăruiască sănătate deplină,
m ulţim e de zile b u n e şi putere de călăuzire la m în tu ire a obştei în c r e ­
dinţate V o u ă spre purtare de grijă.
Totodată, vă rugăm să îm părtăşiţi salutările N oastre din inim ă şi
arările de bine tuturor în a lt Prea Sfinţiţilor M itropoliţi şi m u lt iubiţilor
ircţi arhierei care alcătuiesc S fîn tu l Sinod din jurul V ostru.
în sfîrşit, îm b răţişîndu-vă în D om nul cel în v ia t din m orţi, răm înem
cJ Frăţiei V o a stre iubitor şi de tot binele pentru Biserica V o a stră la
A to tp u te rn icu l D um nezeu rugător,
t IUSTIN,
p a t r i a r h u l b i s e r ic ii o r t o d o x e r o m a n e
 SCRISORI ŞI TELEGRAME DE FELICITARE
PRIMITE DE PREA FERICITUL PATRIARH IUSTIN
CU PRILEJUL SFINTELOR SĂRBĂTORI ALE ÎNVIERII DOMNULUI 1985

P REA FERICITE Ş l PRE A SF IN ŢITE IU S T IN , A RH IEPISCO P A L BUCUREŞTILOR,

M ITR O P O LIT A L U N G R O V L A H IE I ŞI P A T R IA R H A L BISERICII O RTO D O X E
A U TO C E F A LE R O M A N E , M ULT IUBIT Ş l DO RIT F R A TE IN TR U H R ISTO S
ŞI IM P R E U N Ă -SLU JITO R CU N O I,

Cu bucurie în su tle t şi în inim ă răspundem salutului care ne-a fost

trim is de către Prea Fericirea V o a stră cu ocazia m arii şi dătătoarei de
viaţă zi a în vierii, s p u n în d u -V ă : «A devărat a î n v i a t !», urînd din inim ă
toate cele bune Prea Fericirii V o a stre şl Prea Sfinţiţilor fraţi ai noştri
care stau în jurul Prea Fericirii V oastre, precum şi întregii turm e e v la ­
vioase a B isericii Prea Fericirii V oastre.
D om nul cel în via t este bucuria noastră cea veşnică pentru că p r in .
Patima şi în viere a Lui a lucrat m întuirea noastră, şi suferind m oartea,
ne-a dăruit nem urirea şi via ţa veşnică, nouă oam enilor, care m ergeam
mai înainte în latura şi în um bra m orţii. Aşadar, cei ce crezînd isto ri­
sirea d im ineţii I-am înălţat d oxologie astăzi, ocolind prea s fîn tu l lui
m orm înt în credinţă, în n ă d ejd e şi în dragoste, ne închinăm la Sfînta lui
în viere cu ev la vie.
Harul m întuitor care a ieşit din m orm întul dătător de viaţă să se
reverse totdeauna şi bogat, să păzească pe Prea Fericirea V oastră şi să
îm bogăţească Prea Sfînta Biserică al cărei păstor sînteţi, în lucrarea
credinţei, v ie ţii şi iubirii, spre întărirea şi m ulţum irea celor care lucrează
în viaţa de acum , iar b in ecuvîntarea atotputernică a D om nului nostru
Iisus H ristos să vă însoţească întru aceasta.
A l Prea Fericirii V o a stre iubit frate întru H ristos,
+ DIMITRIE,
Patriarhul C onstantinopolului

PREA FERICITE P A T R IA R H A L BISERICII O R TO D O X E R O M A N E ,

M ITR O P O LIT A L U N G R O V L A H IE I Ş l A RH IEPISCO P A L BU CUREŞTILOR,
PREA IUBIT ŞI DO RIT FR A TE Ş l IM P R E U N Ă -SLU JITO R A L SM EREN IEI N O A STR E ,
D OM NULE IU ST IN , IM B R Ă ŢIŞ1N D FR Ă ŢE ŞTE M ULT D O R IT A PREA
FERICIREA V O A S T R Ă , CU PLĂCERE V Ă S A L U T Ă M

Cu prilejul lum inoasei sărbători a în vierii M întu ito ru lu i H ristos,

com unicînd cu Prea Fericirea V oastră, V ă trim item sărutarea frăţească
şi cordială a dragostei noastre, şi îm brăţişîndu-V ă, V ă transm item om a­
giile noastre sincere şi călduroase.
Intr-o epocă în care lum ea întreagă trece printr-o criză spirituală şi
morală profundă, In care nesiguranţa şi neîncrederea dom nesc între
popoarele păm întului, în care m u lţim e nesfîrşită de nenorociri se abat
asupra acestora, m esajul îm bucurător al În v ie rii celei dătătoare de viaţă
9 A E 0 R A L E — SCRISORI IRENICE 345

m M lrJuiîorului H risto s se v e s te ş te p este tot unde vie ţu ie sc credin­

cioşi si închinători ai A cestuia.
To;i cei care credem cu tărie nestrăm utată în A ce sta , să ne ridicăm
ta p rK in d pentru ca printr-o gură şi cu o inim ă să înălţăm cîntări şi do-
MiJogîi d u m n ezeieşti către D um nezeu-O m ul, D om nul nostru, care pentru
m ă s-a răstignit şi a în via t a treia zi din m orm înt. U nitatea aceasta spi-
wtotrJă constituie o forţă de neîn v in s, capabilă să îm prăştie întunericul
ftc a îu J u i şi al răutăţii hidoase.
S o i, întîistă tă to rii Bisericilor A u to ce fa le , conducători ai poporului
ae & i binecredincios al D om nului, îl păstorim şi 11 îndrum ăm pe acesta
k poruncile cele m întuitoare.
C om unicarea reciprocă şi schim bul de urări sincere şi călduroase
d icg o ste frăţească în H ristos cel Înviat, ne întăresc pe noi în îm pre-
W Bă-propovăduirea E vangheliei creştine.
Slînd în fruntea acestei lu p te spirituale, conducem ca nişte buni na-
vigciori, corabia S fin te i noastre Biserici, spre lim anul cel lin iştit al
m îriu irii dobîndite de la D om nul H ristos cel în via t. O riunde ne aflăm,
mciclii sîntem , păstori şi păstoriţi, să ne um plem cugetul şi inim a de cre-
* r | a şi dragostea cea deplină în H ristos, uniţi în har şi în D uhul Sfînt,
as'.-irşind lucrările cele m întuitoare ale lui D um nezeu şi lu m in în d pe
oczieni spre tot adevărul întru H ristos cel Înviat.
A ce stea cugetînd, de ziua prea îm bucurătoare şi senină a Învierii
M lr.tuitorului H ristos, urăm din tot su fle tu l, Prea Fericirii V o a stre prea
■zb:le nouă, lungim e de zile, sănătate nezdruncinată şi de la M întui-
a a n l H ristos întărire în exercitarea îndatoririlor V o a stre pastorale spre
binele Prea Sfin tei noastre Biserici şi al lum ii întregi.
Cu m ultă şi deosebită dragoste,
t NICOLAE,
Patriarhul A lexandriei

PREA FERICITE P Ă R IN TE P A T R IA R H IU S T IN , M ULT IUBIT F RATE

ÎN TR U H R IST O S DUMNEZEU ŞI 1M P RE U N Ă -SLU JITO R A L N O ST R U ,
T H âR Ă Ţ IŞiN D PE PREA FERIC IREA V O A S T R Ă F R Ă ŢE ŞTE ÎN H R IST O S CEL ÎN V I A T ,
CU BUCURIE V Ă iN T lM P IN Ă M

Urcînd dealul G olgotei îm preună cu D um nezeu-O m ul, şi văz înd

sionrtea Lui pe Cruce, privim spre m orm întul dătător de viaţă spre a
\-edea m inunea m inunilor şi spre a crede în A ce la care a în via t din
E io r ţi, p entru ca şi pe noi să ne în v ie z e cu El şi să ne facă precum El
c tost, pe noi cei ce am crezut şi am rămas credincioşi Lui. «Fericiţi cei
re nu au vă zu t şi au crezut», spunea M întuitorul'; fericiţi şi cei care
zim în credincioşi şi cei care în va ţă credinţa întărind turma lor, cei care
c conduc pe ea pe calea cea dreaptă care duce la îm părăţia cerurilor,
spre a vedea slava Lui, şi care îm preună cu sfin ţii şi drepţii înalţă im ne
de slavă în ve cii vecilor Unuia şi singurului D um nezeu în Treime:.
D om nul a spus : «C ei ce vrea să vină după M ine, să-şi ia crucea şi
id-M i urm eze». Să luăm toţi crucea noastră şi îm preună cu păstoriţii
E.O.R — 2
346 B ISER IC A O R T O D O X A R O M A N A

noştri să urm ăm D om nului ca să auzim : «Bine slugă bună şi cre d in ­

cioasă, intră in bucuria D om nului tău !». Fericiţi cei aleşi care s-au în ­
vrednicit să audă aceste cu v in te din partea Fiului lui D um nezeu, Cel
care a în via t din m orţi şi care a călcat puterea m orţii, învred n ic in d u -n e
să ne închinăm S fin te i în v ie r ii Lui, ca privind lum ina cea neapusă, să ne
num im fii ai lum inii. Ce] ce vrea să fie prim ul, să fie s lu jito ru l celor­
lalţi ; cel care se înalţă pe sine, se va s m e r i; cel care este însă sm erit
se va înălţa. Pe cei care păstrăm în văţătura Lui dum nezeiască şi e x e m ­
plul pe cure El ni l-a dat, ne va în via D om nul cel În v ia t şi ne va face
îm preună-şezători cu El, şi ne va în vred n ic i de îm părăţia Lui cea
cerească.
C rezînd şi în vă ţîn d pe Unul şi adevăratul D um nezeu — Lum ină din
Lum ină — , şi pe Una, Sfîntă , Sobornicească şi A p o sto lea scă Biserică,
m ergem pe drum ul pe care D om nul ni l-a indicat în iubire, în pace şi
sm erenie, sărbătorind îm preună Sfînta Lui în v ie r e îm preună cu turm a
num ită cu n um ele Lui, slă vin d pe Unul D um nezeu în Treim e şi cîntînd
i m n u l: «H ristos a în via t din m orţi, cu m oartea pe m oarte călcînd, şi
celor din m o rm in te viaţă dăruindu-le!».
Cu această ocazie, V ă dorim sănătate, lu n g im e de zile şi har de
la D om nul nostru Iisus H ristos cel În v ia t din m orţi. încheind, V ă îm bră­
ţişăm frăţeşte.
A l Prea Fericirii V o a stre frate întru H ristos şi întru toate bine
doritor,
t IG N A T IO S IV,
P a tr ia rh u l A n tio h le i

PREA FERICITULUI P A T R IA R H IU ST IN A L B ISERICII O R TO D O X E R O M A N E ,

M ITR O P O LIT A L U N G R O V I.A H IE I ŞI AR H IE P ISCO P A L BU CU REŞTILO R

Sărutare sfîn tă în H ristos Iisus cel în via t din morţi.

Cu bucuria noastră ajunsă la culm e de sărbătoarea du m n ezeieştilo r
Paşti, pe care şi de astă dată ne-am în vred n ic it s-o prăznuim , ve n im să
ve stim Prea Fericirii V o a stre m ult dorite nouă salutul de bucurie
H R IS T O S A Î N V I A T !

Cu prilejul acestei sărbători a sărbătorilor şi al praznicelor praznic,

chem ăm pe toţi oam enii să se îm părtăşească de dum nezeiasca bucurie a
rodului celui nou al viţei, căci M în tu ito ru l nostru cu trupul adorm ind
ca un m uritor, a treia zi a înviat. Se bucură şi se v e seleşte acum Ie ru ­
salim ul întru această zi fără de sfîrşit a în vierii, în care toate se um plu
de lum ină, cerul şi p ăm întul şi cele de sub păm înt, şi plin de bucurie
prim eşte de la apus şi de la m iază-no a p te, de la m are şi de la răsărit,
ev la vio şi închinători, care întîm pină purtînd lum ini, pe H ristos ca M ire
ieşind din m orm înt, prim ind harul şi binec u vîn ta re a ce izvo ră sc din El,
trăind îm preună cu noi v e s te a de negrăit şi de via ţă dătătoare a Învierii
M întuitorului.
Prim ind în toată fiin ţa noastră v e ste a cea m în tu ito a re pentru întreg
neam ul om enesc a În v ie rii lui H ristos, fără de care credinţa noastră ar
 ÎA1E — SCRISORI IRENICE 347

BC-^ită, îndrăznind la nesfîrşita m ilă a lui H iisio s cel ce pentru noi

t h z - î să izvorască cu prisosinţă din M orm înt viaţa cea fără de stîrşit
bczm sîa cea veşnică, ve n in d la acest prea sfîn t şi de viaţă dătător
Ir.t, ce îm p o d o b eşte ca o diadem ă îm părătească pe M aica Biseri-
r. r.u num ai pentru a ne ruga, dar şi ca să lucrăm din toate puterile
t r e p entru realizarea m ult doritei păci în toată lum ea — dar m ai
In ţinuturile noastre —, cerînd de la D om nul cel în via t să lu m in eze
r.il şi inim ile conducătorilor păm întului, să-i facă lucrători şi păr-
c: păcii, să im plorăm pe M în tu ito ru l cel ce a ieşit din m orm înt ca
‘--o căm ară îm părătească, să vină în ajutorul fraţilor noştri înfo-
•j'i, să facă să în ce te ze duşm ăniile dintre popoare, să înlăture orice
- im inare rasială, n eînţelegerea şi ura, să m îngîie pe cei nedreptă-
să îndrum eze pe cei tineri, să-i îndepărteze pe aceştia de la por-
lor deşarte şi dăunătoare, în d rsp tîn d paşii lor spre lucrarea p o ­
rilor lui, spre căutarea izvo ru lu i unic de bucurie şi ve selie veşnică
este în viere a lui Hristos.
Păşind cu paşi de bucurie şi cu inim a tresăltînd spre Prea Sfîn tu l şi
vicfă dătătorul m orm înt al M în tu ito ru lu i nostru, de unde lum ina prea
'iicitoare a strălucit şi a lum inat cu lum ina cu noştinţei de D um ne-
intreaga om enire .cea stăpînită de în tunericul rătăcirii, înălţăm fier-
rugăciuni ca H ristos să îm pace Sfîntă sa Biserică, să întărească
Prea Fericirea V oastră, îm preună cu întreaga venerabilă ierarhie, cu
titrai şi poporul Prea Sfin tei B iserici O rtodoxe Rom âne.
Cu acestea, din nou salutînd pe Prea Fericirea V oastră cu ve ste a
fcwbacurătoare «Hristos a în v ia t» şi îm bră ţişîn d u -V ă cu sărutare pascală,
•fcrJn al Prea Fericirii V o a stre iubit frate întru Hristos.
t (DIODOR,
P a tria rh u l Ie ru salim u lu i

PREA FERICIRII SA LE IU ST IN , LO C ŢIIT O R A L SC A U N U L U I D IN CE ZA RE E A

C A P A D O C iE I, M ITR O P O LIT A L U N G R O V L A H IEI, A RH IEPISCO P
AL BUCU REŞTILO R Ş l P A T R IA R H A L BISERICII O R TO D O X E R O M Â N E

Prea Fericirea V oastră,

H ristos a în via t
In această m ăreaţă şi sfîntă ?.i a Paştelui lui Flristos, zi în care cu
s k r .a se sărbătoreşte trium ful vie ţii asupra m orţii, cu o m are bucurie
sd le le a s c ă V ă felicit cordial şi îm i exprim cele mai alese sentim ente.
Ieşind după trei zile din m orm înt, H ristos, adevăratul izvo r al vie ţii
to b e lş u g a te , aducînd cu sine pacea, îm b ogăţindu-ne pe toţi cu daruri
su fle teşti şi pune în ce p u tu l în vierii noastre, să V ă dăruiască, Prea
Fericite, ani m ulţi, deplină sănătate şi o b in ec u vîn ta tă osteneală spre
s:av a lui D um nezeu şi a întregii Sale creaţii.
O m agiem în aceste zile lum inoase pe Fiul lui D um nezeu cel în via t
peniru m ăreţele şi bogatele fapte bune să vîrşite pentru noi, şi im p lo ­
răm mila şi bunătatea Lui, a vîn d neţărm urită încredere în El. «A d u ce ţi
D om nului slavă, înch in a ţi-vă D om nului în curtea cea sfîn tă a Lui»
(Ps., 28, 2).
348 BISER IC A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

V ă urez, Prea Fericirea V o a stră ca în aceste zile aducătoare de

lum ină să vă bucuraţi din plin de bucuria pascală şi de dragostea întru
H ristos C el Înviat.
t PIMEN,
Patriarh al M oscovei
şi al întregii Rusii

PREA FERICITE AR H IE P ISCO P A L BU CU REST IU LUI,

M ITR O P O LIT A L U N G R O V L A H IE I, LO C ŢIIT O R A L SC A U N U L U I D IN CEZA RE E A
C A P A D O C IE I ŞI P A T R IA R H A L BISERICII O R TO D O X E R O M Â N E ,
D ORIT $1 IUBIT F R A TE Ş / C O L IT U nG H ISIT O R A L SM EREN IEI N O A S T R E ,
DO M NULE IU ST IN , IM B R Ă Ţ IŞ IN D U -V A FRĂ ŢE ŞTE , F E LIC ITĂ M
PE PREA FERICIREA V O A S T R Ă DIN T O A T Ă IN IM A

In curînd so seşte la noi lu m in o su l praznic al În v ie rii lui H ristos,

praznic de m are bucurie creştină şi desfătare duhovnicească. Din nou
ne bucurăm de Praznicul praznicelor şi alături de această bucurie, de
această dragoste frăţească, şi odată cu felicitările cordiale pe care le-am
exprim at, salutăm pe Prea Fericirea V oastră cu prea frum oasa salutare
creştinească : H ristos a î n v i a t !
L um inoasa În v ie re a D om nului H ristos este tem elia credinţei noas­
tre. H ristos a m urit şi a în v ia t pentru ca noi să fim m în tu iţi şi ocrotiţi
de m oarte şi de team a de m oarte. EI a m urit pentru ca să ne arate nouă
că nu trebuie să ne tem e m de m oarte şi a în via t din m orm înt pentru ca
să ne arate că El este m ai tare decît m oartea şi că ne va în via şi pe noi
după cum El însuşi a înviat.
Iată de ce în această zi, m ai m u lt decît oricînd în tim pul anului,
să ne d eschidem inim ile către D om nul H ristos cel în via t. Căci orice
necaz care ne strîm torează poate să fie înlăturat num ai de către EI şi
orice bun ve şn ic ni-I poate da num ai H ristos cel în via t, pentru că El
a sp u s : «Eu sînt în viere a şi v ia ţa » (Ioan 11, 25). După c u v in te le S fîn ­
tului Ioan Gură de A u r : «N im eni să nu m al plîngă pentru greşelile
sale căci El a adus iertare din groapă ; nim eni să nu se m ai team ă de
m oarte căci M întuitorul ne-a eliberat de m oarte. H ristos a în via t şi a
biruit moartea». De aceea, în El să credem , în El să nădăjduim , pe El
să-L iubim şi Lui să ne rugăm .
Cu aceste gînduri, V ă adresez încă o dată cele m ai bu n e urări şi
răm înem al Prea Fericirii V o a stre d e v o ta t în M în tu ito ru l H ristos cel
în via t, frate şi coliturghisitor,
t GHERMAN,
patriarhul Serbiei
m t r Z P A L E — SC R ISO R I IREN IC E 349

JBE.A FERICIRII SA LE IU ST IN , P A T R IA R H A L BISERICII O R TO D O X E R O M Â N E ,

LO C ŢIITO R A L SC A U N U L U I D IN CEZAR.EEA C A P A D O C IEI,
V'JTROPOLIT A L U N G R O V L A H IE I $1 A RH IEPISCO P A L BU CUREŞTIULUI

Prea Fericirea V oastră,

Iubit frate în H ristos,
B inecuvîntat fie D um nezeu şi TatăI D om nului nostru Iisus H ristos,
* crs, după m are m ila sa, prin în viere a lui Iisus H ristos din m orţi, ne-a
mtsczii din nou, spre nădejde vie (I Petru 1, 3).
Plini de fericire şi cu bucurie în D om nul H ristos cel în via t, din
Wk z z inima vă salutăm cu dragoste, cu ocazia sărbătorii Sfintelor Paşti.
H ristos a î n v i a t ! '
A stăzi, m ai m ult ca oricînd, începem să în ţeleg e m că viaţa fiecă-
tcz-z este un fenom en unic şi nerepetabil. De aceea aceasta ar trebui
ca un ţel propriu şi nu ca obiectul proiectelor, program elor sau
a p o lo g iilo r cuiva.
Trăind în această lum e în continuă schim bare, om ul însuşi este su-
p s acestor variaţii şi Biserica ar trebui să-l ajute să depăşească ob-
xtzcoiele, să-şi purifice sufletul, pentru a se apropia de A d ev ă ru l
A bsolut.
A stăzi, adresăm rugăciunile noastre fierbinţi D um nezeului nostru,
fe~ !ru a păstra pacea pe păm înt, înţelegerea reciprocă şi cooperarea
pcsrJcă în tre popoare şi state.
Dorind Prea Fericirii V o a stre sănătate şi slujire în pace, iar Bisericii
'•oasire o înflorire continuă, m ă în cred in ţez rugăciunilor sfinte.
t ILIA II,
P a tria rh C ato lico s al în tre g ii G eorgii

PREA FERICITE F A T R IA R H A L BISERICII O R TO D O X E R O M Â N E ,

r .B I T F R A TE ÎN H R IS T O S $ I ÎM P R E U N Ă -SLU JIT O R A L SM EREN IEI N O A S T R E ,
D OM NULE IU ST IN , 1 M B R Ă Ţ IŞÎN D PE PREA FERICIREA V O A S T R Ă ,
CU D EO SEBITĂ PLĂCERE V Ă S A L U T Ă M

De ziua prea lum inoasă a în v ie r ii D om nului nostru, în care poporul

i i i D um nezeu se bucură cu bucuria cea veşnică de biruinţa «M ielului
saxzr.ghiat» asupra m orţii, urm înd tradiţia din v e ch im e a Bisericii, ve-
sLz: prin in term ed iu l acestei scrisori frăţeşti să îm brăţişăm pe ve nerabila
V ocstră Prea Fericire, în tîm p in în d u -V ă cu salutul creştinesc «H ristos a
s r .'ia t!» şi trim iţîn d u -V ă sfînta sărutare pascală.
In această aleasă şi sfîn tă zi «toate se um plu de bucurie, părtaşe
tazlndu-se în v ie r ii». C u vîn tu l cel fără de început al lui D um nezeu-T atăl
ae -c renăscut la nădejdea cea vie , dezleg în d puterea m orţii, dăruin-
& -n e nouă harul cel de negrăit, ca să sărbătorim ^nim icirea m orţii şi
zrzbusirea iadului.
C urăţiţi fiind în sim ţăm intele noastre, întru bucuria s u fle tu lu i tră-
âos pîiga «a ltei v ie ţi — celei veşnice», lăudăm şi slă vim pe C reatorul,
inm lorîndu-L să ne dăruiască izb ă vire şi m întuire, să ţină în sănătate
*r pcce pe Prea Fericirea V oastră, îm preună cu soborul Sfinţiţilor Ierarhi
350 B ISER IC A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

care V ă Înconjoară şi cu poporul cel binecredincios al lui D um nezeu,

să ne învrednicească să participăm la ziua cea fără de siîrşit a îm p ă ­
răţiei lui.
Im brătişînd în H ristos cel În v ia t pe Prea Fericirea V oastră, ră-
m în em al V o stru iubit frate în Hristos,
t SERAFIM,
A rh iep isco p al A te n ei

PREA FERICITE P Ă R IN T E IU S T IN , P A T R IA R H A L BISERICII O R TO D O X E R O M A N E ,

M IT R O P O L IT A L U N G R O V L A H IE I S i AR H IE P ISCO P A L BU CU REŞTILO R,
M ULT IUBIT Ş l S T IM A T F R A TE Ş l IM P R E U N Ă -LITU R G H ISITO R

Fiul şi C u vîn tu l C el m ai înainte de ve ci al lui D um nezeu şi Tatăl,

care s-a întrupat şi care de bu n ă vo ie a îndurat C rucea şi m oartea, a
în v ia t din m orţi dăruind nestricăciune şi viaţă neam ului om enesc. Căci
prin m oartea Lui ne-a răscum părat din păcat, din legăturile iadului şi
din stricăciune, iar prin în viere a lui cea de viaţă dătătoare ne-a readus
la fericirea cea de la în ce p u t şi ne-a făcut fii'ş i m o şten ito ri ai îm pără­
ţiei sale. T oată creaţia bucurîndu-se vă zîn d m oartea om orîtă şi pe om ul
căzut înălţat la ceruri, m ărturiseşte cu bucurie : «A cum toate s-au u m ­
plut de lum ină şi cerul şi p ă m în tu l şi cele de dedesubt».
L um inaţi de lum ina prea curată a în v ie r ii şi noi în ălţîndu-ne, V ă
vizită m cu m intea spre a V ă îm brăţişa cu ocazia accstei mari sărbători
şi cu bucurie în s u fle t v ă adresăm salului dătător de bucurie : «H ristos
a î n v i a t !».
Cu acest salut şi îm brăţişare sărbătorească unim rugăciunea cea mai
fierb in te ca M în tu ito ru l cel în v ia t să păzească pe Prea Fericirea V oastră
în sănătate şi în putere, spre a sărbători întru m ulţi ani, cu bucurie s u ­
fletească, această zi b in ec u vîn ta tă a în v ie rii dătătoare de viaţă,
spre slava şi bunăstarea S fin te i B iserici care de sus v-a fost în cred in ­
ţată spre întărirea duh o vn ic ea scă a turm ei încredinţate.
R ugîndu-V ă să tra n sm ite ţi îm brăţişarea noastră pascală în H ristos
Prea S fin ţiţilo r A rh ierei care V ă înconjoară, ne închinăm respectuos în
faţa Prea Fericirii V o a stre, şi în cheind rîndurile noastre, V ă sărutăm cu
sărutarea sfîntă.
Iubitul frate în tru H ristos al Prea Fericirii V oastre.
t H RISOSTOM ,
A rh iep is co p a l C ip ru lu i

P REA FERICIRII S A LE IU ST IN , LO C ŢIITO R A L SC A U N U L U I

DIN CE Z A R E E A C A P A D O C IEI, M ITR O P O LIT A L U N G R O V L A H IE I
ŞI P A T R IA R H A L BISERICII O R TO D O X E R O M Ă N E

Prea Fericirea V oastră,

Prea Fericite şi Iubite întîistătător,
Cu m ila lui D um nezeu, iată că pu tem din nou să ne bucurăm de
în viere a lui Iisus. în această bucurie plină de însufleţire, în care se
 ZF.ALE — SC R ISO R I IRENICE 351

& u r-- cerul şl pâm întul, inim ile noastre se um plu de un inexprim abil
şi de o bucurie unică.
??rrnite}i-mi, Prea Fericite, să V ă felicit din inim ă şi să V ă trans-
wmc sâiutarea pascală de pace şi iubire, precum şi c r e ş tin e sc u l:
Hristos a î n v i a t !
D om nul cel de via ţă dătător, M întuitorul nostru, este aducător de
p a r e uzenicilor săi. Pe cel care prin în viere a sa a realizat biruinţa vie ţii
mr m orţii, îl rugăm să dăruiască pace lum ii. N e rugăm fierb in te ca
pe zirrunt să dom nească dreptatea, um anitatea şi bunătatea, atît în tre
de aproape, cît şi între cei de departe». De asem enea, ne rugăm
mi Ir.vingă credinţa şi iubirea în tre oam eni, pavăză puternică îm potriva
m crJcitorului război nuclear.
.Adevărat a î n v i a t !
Cu dragoste sinceră în tru D om nul, al Prea Fericirii V o a stre îm -
vm Lr.ă-coliturghisitor,
f DOROTEI
M itro p o lit de P rag a

■■REA FERICIRII SA LE , PREA FERICITULUI IU ST IN , P A T R IA R H A L BISERICII

C ^ 'O D O X E R O M Â N E , LO C ŢIITO R A L SC A U N U L U I D IN CE Z A RE E A C AP A D O C IE I,
M ITR O P O LIT A L U N G R O V L A H IE I $1 ARH IEPISCO P A L BU CUREŞTILOR

Prea Fericite, iubite întru D om nul cel Sfînt,

H ristos a î n v i a t !
V e ste a cea de bucurie aducătoare a ieşit din m o rm în tu l D om nului,
a n e , din sim bol al m orţii a d e v e n it purtător de viaţă. «După cum în
A dam toţi au m urit, tot aşa prin H ristos toţi vo r învia» (I Cor., 15, 22).
Sem urirea este dată atît p entru cei vii, cît şi celor m orţi.
A c e st dar al D om nului D um nezeu, sem ănat în Biserica lui H ristos
se întreg pâm întul, ne-a fost dat nouă prin su ferin ţele şi biruinţa Fiului
l '- 'j l N ăscut. N eascultarea a adus neam ului om enesc pierderea Edenu-
kz; ; H e ru vim u l străjuitor cu sabie de foc a în ch is calea către pom ul
vieţii din acest rai. Iisus H ristos a resădit însă un nou pom al v ie ţi:
— Sfînta Taină a îm părtăşaniei — şi El însuşi , ne-a. redeschis porţile
ruiului.
A în cep u t noua zi, cea de a opta, fără de sfîrşit, zi în care lum ina
iu m n eze ia sc ă lum inează ca un soare fără de apus — ziua M întuitoru-
nostru Iisus H ristos.
în această lum ină a în v ie r ii D om nului, bucurîndu-ne îm preună
Prea Fericite, V ă rog să p rim iţi sărutarea m ea în tru H ristos şi sincerele
srari de sîrguincioasă slujire a lui H ristos şi a oam enilor.
A l V o s tr u coliturghisitoT sm erit şi iubit frate în tru H ristos,
t VASILE,
M itro p o lit al V arşo v ie i şi al în tre g ii Polonii
352 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

PREA FERICITULUI IU STIN,

P A TR IA R H U L BISERICII O R TO D O X E R O M A N E

«5d se bucure cerurile şi să se veselească păm întul, întreaga lum e

creată, om enească şi îngerească, să slăvească această sărbătoare, căci
bucuria noastră eternă — H ristos — a în via t b>.
Prea Fericirea V oastră,
In acest fel Sfînta Biserică cîntă în cinstea H ristosului în via t. N oi
«sîntem trecători» îm preună cu întreaga creaţie şi trăim în «su ferin ţele
acestui veac». Dar în în viere a lui H ristos noi anticipăm *slava care ni
se va descoperi nouă». «Căci prin nădejde ne-am m în tu it» (Rom., 8,
18— 24).
în această experiere a bucuriei com une a în v ie rii şi nădejdii m în-
tuirii, V ă îm brăţişăm cu «sărutarea păcii», spunînd :
H ristos a î n v i a t ! — A d ev ă ra t a în via t 1
t PAUL,
A rh iep isco p d e K arelia şi al în tre g ii F in lan d e

PREA FERICIRII SA LE IU ST IN ,
P A TR IA R H U L BISERICII O R TO D O X E R O M Â N E

H ristos a î n v i a t !
Prea Fericirea V oastră,
V ă adresăm salutările noastre frăţeşti în n um ele D om nului Iisus
Hristos, care cu m oartea pe m oarte a călcat şi a întărit speranţa noastră
în viaţa de după m oarte.
Cu această ocazie, doresc să-m i exprim şi recunoştinţa profundă faţă
de Prea Fericirea V o a stră pentru tot ceea ce a făcut şi face Biserica
O rtodoxă Rom ână pentru a salva vic tim e le s ec etei care s-a abătut asupra
Etiopiei.
H ristos a î n v i a t !
+ ABBA TECKLE H A IM A N O T,
P a tria rh al E tiopiei

P RE A FERICITULUI P Ă R IN TE P A T R IA R H IU ST IN ,
P A TR IA R H U L BISERICII O R TO D O X E R O M A N E

Prea Fericirea V oastră,

Iubit frate în Hristos,
Cu prilejul m arii sărbători pascale a în v ie rii D om nului, V ă îm brăţi­
şăm pe Prea Fericirea V oastră şi pe toţi episcopii, preoţii, diaconii şi cre­
dincioşii din Biserica V oastră, cu sărutarea păcii, în dragostea şi bucuria
lui H ristos cel în via t. Fie ca speranţa noastră în H ristos cel în via t, care
a călcat cu m oartea pe m oarte, să aducă o nouă via ţă lum ii noastre care
este sfîşiată de ură, disperare şi sărăcie şi de am eninţarea arm elor u ci­
gătoare.
 — SC R ISO R I IRENICE 353

S e declarăm încă o dată solidaritatea în H ristos, cu toţi cei ce şuieră

a re':' cei ce trăiesc sub um bra m orţii. Să ne rugăm cu putere ca lum ea
-jodj adevărata slavă care este în H ristos M în tu ito ru l nostru.
S o i toţi, îm preună cu poporul nostru şi cu păstorii săi din această
zică A po sto lică a S fîn tu lu i Toma, V ă îm brăţişăm încă o dată pe Prea
:c:rea V oastră cu dragoste frăţească. Fie ca bucuria şi pacea M întui-
-Ju i în v ia t să um ple de belşug inim ile noastre.
H ristos a în via t ! — A d ev ă ra t a î n v i a t !
AI P rea Fericirii V o a stre în H ristos frate,
j BASELIUS M A RTH O M A MATHEUS I,
C ato lico s al Bisericii O rto d o x e Sirien e d in In d ia

PREA FERICIRII S A LE IU ST IN ,
PA TR IA R H U L BISERICII O R TO D O X E R O M Â N E

«D ar acum H risto s a în v ia t d in m orţi»

(I Cor., 15, 20).

In m ijlo cu l tulburărilor de tot felu l cu care sîn te m astăzi confruntaţi,

mzevărul de netăgăduit al cu v in te lo r S fîn tu lu i Pavel, îm preună cu asigu-
szrec S fîn tu lu i Ioan Gură de A u r că «C el ce a coborît la iad, a distrus
>, ne întăreşte îm p o triva forţelor n eg a tive ce lucrează în lum ea
mocstră.
A şa n u m itele războaie co n venţionale, a ten ta tele îm p o triv a d rep tu ­
rile: şi libertăţilor um ane, abdicările forţate, asasinatele politice şi tero-
t s ~ u l , precum şi am eninţarea fo a m ete i care a lo v it popoarele Etiopiei
s Sudanului, şi m u lte alte ev e n im e n te tragice apasă cu greutate asupra
ţrsxulor noastre.
E ve n im en tele din lum ea de astăzi par să spună că «acum este jude-
cc?a acestei lumi». Sînt sigur insă că V o i auziţi cu v in te le de încurajare
D o m n u lu i: «în d ră zn iţi, Eu am biruit lum ea !».
S u fletele noastre găsesc o m are încurajare în aceste cu v in te . C re­
a n ţa noastră creşte şi se întăreşte. C erul de deasupra noastră d e v in e
d a r ca şi cristalul, iar lum ea întunecată din jurul nostru este plină de
sseranţa în v ie r ii D om nului.
Sper şi mă rog ca H ristos cel în v ia t să V ă um ple cu bucurii d uhov-
a :ceşti în tim pul sărbătoririi Paştelui din acest an, în tă rin d u -V ă în pacea
se şi p ăstrîndu-V ă în bună sănătate, p rosperitate şi putere, pentru a con-
r:nua proclam area adevărului în vierii sale.
A l Prea Fericirii V o a stre frate în H ristos cel în via t,

f IAKOBOS,
A rh iep isco p al A m ericii de N o rd şi de Sud
354 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

«C erurile să se vese lea scă

Ş i p ă m ln tu l să se b ucure
Ş i să prăzn u ia scă toată lum ea
cea v ă zu tă şi cea n e vă zu tă
Că a în v ia t ITristos, b ucuria cea veşn ică »

Prea Fericirea V oastră,

A ce a sta este cin ta iea S fin te i Biserici în m o m e n tu l în v ie r ii lui H ris­
tos. N oi am fost «supuşi fatalităţii» îm preună cu creaţia, şi trăim în «s u ­
ferinţa tim pului prezent».
Dar, în în viere a lui H ristos avem arvuna «m ăririi care ni se va d e s­
coperi». «în această n ă d ejd e vom fi m întuiţi» (Rom., 8, 19—24).
în această experienţă com ună a în vierii şi în nădejdea m înlm rii, V ă
spun : H ristos a î n v i a t ! — A d ev ă ra t a î n v i a t !
t GABRIEL,
M itro p o lit al L isabonei şi al În treg ii Spânii şi P o rtu g alii

PREA FERICIRII SA LE IU ST IN ,
P A TR IA R H U L BISERICII O R TO D O X E R O M Ă N E

Prea Fericirea V oastră,

S întem fericiţi să vă trim item de la Sfîn tu l nostru Scaun ve ste a cea
bună a în vierii D om nului nostru Iisus Hristos, prin care Fiul lui D um ­
n ezeu a biruit păcatul şi m oartea, arătînd om enirii întregi calea vie ţii
veşnice. în aceste zile de bucurie pascală, pline de nădejde, adresăm
Prea Fericirii V o a stre salutarea noastră de dragoste frăţească şi ne ru ­
găm ca, întărit de harul S fin te i în v ie ri şi în deplină sănătate, să V ă
continuaţi S fîn tu l V o stru apostolat spre slava Bisericii lui H ristos şi
pentru pacea a toată lum ea.
t VASKEN,
C ato lico s a l tu tu ro r a rm en ilo r

PREA FERIC IREA V O A S T R Ă ,

IUBITE FR A TE iN H R ISTO S,

H ristos a î n v i a t ! — A d ev ă ra t a î n v i a t !
C reştinii din lum ea întreagă sărbătoresc în aceste zile biruinţa pe
care D om nul nostru Iisus H ristos a cîştigat-o asupra răului şi a m orţii,
prilej cu care adresăm Prea Fericirii V o a stre şi întregii Biserici O rto ­
do xe Rom ăne, cele m ai sincere urări pascale.
îm părtăşim convingerea că prin m oartea şi în viere a lui Iisus H ris­
tos D um nezeu a d istrus p ere te le despărţitor dintre El şi o lum e ce ss
despărţise de El prin păcat. El a sfărîm at barierele care ne despărţeau
de El şi pe noi unul de altul, şi ne-a redat libertatea dintru început. În ­
cepînd cu biruinţa de pe Cruce, Duhul M în tu ito ru lu i FIristos cel răstig­
nit şi în v ia t şi-a înccput lucrarea în viaţa lum ii, străduindu-se să adune
 ALE — SC R ISO R I IRENICE 355

~ in unitatea dragostei nu num ai pe toţi cei ce cred In El, ci

neam om enesc, întreaga sa creaţie.
Biserica este chem ată să fie m ărturia, in stru m en tu l şi prim ul rod al
d/iei lui D um nezeu, inaugurată in această lu m e prin Cruce şi
~e. D um nezeu a dorit ca via ţa acestei Biserici să d em onstreze unei
diviza te puterea dragostei M în tu ito ru lu i Răstignit, care tace să
râ d iviziu n ea dintre creştini, astfel in cit B iserica să poată cît mai
Lngător să m ărturisească puterea reconciliatoare a Crucii.
B ucurîndu-ne îm preună cu V o i de biruinţa În v ie rii asupra m orţii,
rog ca să p utem lăsa dragostea lui H ristos cel În v ia t să strîngă Bise-
noastre cît m ai m ult îm preună, reînnoindu-le în credinţă, speranţă
dragoste, pentru m ărturisire şi slu jire în lum e.
A I vo stru iubitor irate întru H ristos,
f RORERT RUNCIE,
A rh iep isco p de C a n te rb u ry şi Prim at al B isericii A n g lic an e

P REA FERICIRII SA LE IUSTI N,

P A TR IA RH UL BISERICII O R TO D OX E R O M A N E

Prea Fericirea V oastră,

A m plăcerea să vă transm it scrisoarea de Paşti pe care V -o adre-
~â Papa Ioan Paul al ll-lea.
Cu acest fericit prilej, V ă prezint urările m e le călduroase şi res-
tuoase şi V ă asigur de rugăciunile m e le fierbinţi către D om nul cel
nat.
JE A N C a rd in al W ILLEBRANDS

PREA FERICIRII S A LE I USTIN,

P A TR I AR HU L BISERICII O R TO D OX E R O M Â N E

In aceste zile în care toţi creştinii sărbătoresc biruinţa lui H ristos

msupra păcatului şi asupra m orţii, îm părtăşesc cu Prea Fericirea V oastră
bucuria şi nădejdea tuturor celor care cred în în viere a D om nului. «Sa
dăm m ulţum ire lui D um nezeu, care ne-a dat biruinţa prin D om nul nos-
tru Iisus H ristos !» (I Cor., 15, 57).
Prin C u vîn tu l d u m nezeiesc şi prin Tainele prim ite în credinţă, ni
s e îm părtăşeşte viaţa celui în via t din m orţi. încă de acum , noi am în ­
viat îm preună cu El (Col., 3, 1). In El a ve m certitudinea propriei noastre
Ir.vieri, căci «C el ce a în via t pe D om nul Iisus, ne va în via şi pe noi»
(li Cor., 4, 14). în El, viaţa oricărui om îşi g ăseşte sensul său plenar căci
«D um nezeu ne-a dat via ţă ve şn ic ă şi accastă via ţă este în Fiul Său»
(! Ioan 5, 11). Prim ind prin îm plinirea M isterului pascal făgăduinţa sla ­
v e i ve şn ic e, viaţa om ului a căpătat o asem enea dem n ita te în eît nu este
niciodată îngăduit să fie vătăm ată pentru nici un .m o tiv şi în nici un
356 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

fel. Trebue să constatăm , cu tristeţe, că astăzi acest adevăr fu n d a m en ­

tal mai este încă adeseori contrazis de fapte. C ertitudinea în v ie rii celui
care este «Calea, A d e v ă ru l şi V iata» (Ioan 14, 6), îi determ ină pe creştini
să d en u n ţe orice atac îm p o triv a v ie ţii şi să se angajeze cu toate forţele
pentru a face să în c e te ze războaiele, foam etea, nedreptatea şi violenta
sub orice formă.
Sărbătorirea Paştilor D om nului este o proclam are a credinţei c o ­
m une a tuturor creştinilor, chiar dacă această sărbătorire nu poate avea
încă loc la aceeaşi dată. Îm preună prim im m oartea şi în viere a lui H ris­
tos dătătoare de viată. Îm preună ve g h em astăzi cu El în acest G hetsi-
m ani care este viata oricărui om care suferă. îm preună II recunoaştem
în această altă grădină, cea a dim ineţii de Paşti, de unde El va trim ite
către fraţii noştri m esageri ai păcii pe care El a realizat-o prin sîngele
său vărsat pe C ruce (Col., 1, 20). Întăriţi de D uhul său, s în te m martori
şi făcători ai păcii, pentru a înlătura ura şi team a aducătoare de m oarte,
pentru ca iubirea, nădejdea şi bucuria să îngăduie tuturor oam enilor
să trăiască în dreptate şi bună înţelegere.
Intru această dragoste şi nădejde plina de bucurie, pe care le reîn ­
noiesc în noi sărbătorile pascale, V ă asigur de s en tim en te le m ele frăţeşti.

JO H A N N E S 'PAULUS P.P. II
 ♦viaia Bisenicească-

SĂRBĂTORIREA ZILEI ONOMASTICE

A PREA FERICITULUI PĂRINTE PATRIARH
DR. IU ST IN M OISESCU

Sîm bătă, 1 iunie 1985, la orele 12,30, sub p ro tia P rea S finţitului Roman
lalom iţeanul, Episcop-vicar al A rhiepiscopiei B ucureştilor, un ales sobor
clerici a oficiat slujba Te-D eum -ului. S ăv îrşirea acestei sfinte slujbe
* f:5t p rileju ită de sărb ăto rire a zilei o nom astice a în tîis tă tă to ru lu i Bise-
n*r.: O rtodoxe Române, P rea F ericitul P ărin te P atriarh Dr. Iustin
V c ise scu .
Erau pre zen ţi în alţi ie ra rh i ai B isericii n oastre, ca d re ad m in istra­
r e , p rofesori de T eologie, ac tiv i şi onorari, re p rez en tan ţi ai p re sei b i­
sericeşti şi num eroşi credincioşi.
în în ch e ie rea T e-D eum -ului, P rea S finţitul R om an Ialom iţeanul, Epis-
ccp-vicar al A rhiepiscopiei B ucureştilor, a ro stit şi un în ălţăto r cuvînt
o c a g ia l, din ca re consem năm :
«Sfîntă B iserică O rtodoxă p ră zn u ieşte astăzi pe S fîntul Iustin Fi-
josoful şi M artirul, una d in tre figurile cele m ai p roem inente ale B ise­
rici; creştin e din veacul al II-lea. Era păgîn, d ar av e a o d o rin ţă n estră-
E ’^ tată să afle adevărul, d o rin ţă care l-a dus în cele din urm ă la cu-
zo a şte re a lui D um nezeu. A că u tat să-l cu noască pe D um nezeu prin p u ­
terea m inţii, dar nu a reuşit. C alea cred in ţei şi a rugăciunii i-a îm plinit
cre a s tă dorinţă, ca re s-a tran sfo rm at apoi în d o rin ţa de propovăduire.
Nimic nu l-a m ai îm piedicat după ac e a stă desc o p erire să v estea scă şi
*.*.ora ad e v ăru l aflat, ac tiv ita te ca re i-a d ete rm in a t pe m ulţi la co n ­
vertire.
S fîntul Iustin F ilosoful şi M artiru l a fost un m are m ă rtu risito r şi
propovăduitor, d ar şi un m are ap ă răto r al celor ca re îl m ărtu rise au pe
IXimnezeu. Să nu uităm că în ac ea stă vre m e se d ez lăn ţu ise ră m ari şi
cm n te persecu ţii îm potriva creştinilor. P ăgînii pu n ea u pe seam a cre şti­
nilor cele m ai nec u v iin c io ase şi cele m ai u rîte fa p te p en tru a atra g e
358 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

astfel ura celorlalţi oam eni îm potriva lor. A d e v ăru l creştin era p re zen ­
ta t deform at şi m ulte m inciuni şi n ed rep tăţi se propo v ă d u ia u îm potriva
creştinilor. S fîntul Iustin Filosoful şi M artiru l şi-a pus în treg u l zel p e n ­
tru a p ă rarea lor, v estin d oam enilor ad e v ăru l cu privire la H ristos cel
ră stig n it şi înviat, a rătîn d to to d a tă că nici o com unitate nu este mai plină
de d ragoste ca a creştinilor. N ici o jertfă nu este m ai sfîntă ca jertfa
cuharistică, prin care, sub form a pîinii şi a vinului, creştinii luau trupul
şi sîngele M întuitorului. In afară de aceasta, S fîntul Iustin F ilosoful şi
M artirul a dorit ca creştinii cei a d e v ăra ţi să se îm bogăţească în cu noaş­
tere a lui Dum nezeu. în ac est sens a întem eiat la Roma o şcoală c re ş­
tină, cea dintîi de acest fel.
N um ele S fîntului p răznuit astăzi de B iserica creştin ă este p u rta t şi
de În tîistă tăto ru l B isericii O rto d o x e R om âne, P rea F ericitul P ărinte P a­
triarh Iustin. N e-am ad u n a t în sfînta b iseric ă p en tru a m ulţum i Bunului
D um nezeu şi p en tru a-L ru g a să d ăru ia scă P rea F ericirii Sale — care
po artă num ele acestui m are b ărb at al B isericii creştine, şi din v iaţa şi
ac tiv itatea căruia P rea F ericirea Sa scoate m ulţim e de în v ăţătu ri pen tru
credincioşii no ştri — , să-i d ăruiască, zic, zile în d elu n g ate şi săn ă ta te
în tru m ulţi ani, spre p ă s to rire a turm ei încredinţate».
După P olihroniu, s-a m ers în C abinetul de lu cru al P rea F ericirii
Sale. Aici, în num ele celor prezenţi, al m em brilor S fîntului Sinod, al
clericilor şi credincioşilor rom âni, P rea Sfinţitul Episcop G herasim al
R îm nicului şi A rgeşului a ad resat Întîiului n o stru P ărin te sufletesc u r ­
m ăto arele cuvinte :
«Prea Fericirea V oastră,
în tre a g a creştin ă ta te o rto d o x ă p ră zn u ieşte astăzi pe Sfîntul Iustin
Filosoful şi M artirul, num e scum p Prea F ericirii V oastre şi no u ă tu tu ro r
ie ra rh ilo r şi credincioşilor rom âni.
U rm înd pilda acestui m are m ărtu risito r al în v ăţătu rii Dom nului
H ristos, P rea F ericirea V o a stră — rîn d u it să conduceţi corabia B isericii
O rtodoxe R om âne — V a străd u iţi să aduceţi spor de în v ăţătu ră , atît pe
p lan spiritual cît şi pe plan m aterial. Pe p lan s p iritu al un argum ent g ră ­
itor îl constituie tip ă rire a lu c ră rilo r priv in d v ia ţa şi o p era Sfinţilor
P ărinţi — atît de d o rite şi c ă u tate de credincioşii no ştri — , şi care apar
în lum ea teologiei orto d o x e rom âneşti precum stelele pe cer, una după
alta. Pe plan m aterial, P rea F ericirea V o a stră faceţi ca B iserica n o astră
să activeze p en tru pace şi bună sporire. D ezideratul păcii este p en tru
P rea F ericirea V oastră, ca şi p en tru în tre a g a c u 'la re rom ânească, un
ţel şi un ideal p en tru că, după cum ştim, îm plinirea lui este poruncă
dum nezeiască.
M em brii Sfîntului Sinod, o sten ito rii din A dm inistraţia P atriarhală,
din A rhiepiscopia B ucureştilor, profesorii In s titu te lo r şi S em inariilor T eo ­
logice, roagă pe Bunul D um nezeu să V ă dăru ia scă zile înd elu n g ate şi
rodnică arh ip ă sto rire în tru m ulţi ani !».
R ăspunzînd, P rea F ericitu l P atriarh Iustin a m ulţum it p en tru fru ­
m oasele cuvinte şi, ad resm d u -se celor prezenţi, a spus :
-.A BISERICEASCĂ 359

*Si-m i fie în g ăd u it să adresez B unului D um nezeu ru g ăciu n e de m ul-

re pen tru d arul pe ca re mi l-a d at m ie şi d u m n ea v o astră tu tu ro r,
vieţii, precum şi p entru a ju to ru l pe ca re ni-1 dă spre a p u tea pe-
e creştin eşte v iaţa n o astră şi a ne bucura de cele bune şi în ţelep te
în v ăţătu rii n o astre. T otodată să-m i fie îngăduit să v a ad resez to ate
r ă n ir ile m ele p en tru că în tr-o zi care este propriu-zis a m ea v -a ţi
:et in ru g ăciu n e cu m ine. La rîndul m eu v ă fac calde u ră ri de sănă-
5 : de v ia ţă îndelungată. O d a tă cu u ră rile ac estea vă asigur că în
^ciunile m ele v ă port pe toţi, cerînd B unului D um nezeu să v ă d ă ru ­
ia p etre ce re în bună în ţeleg e re, d u m n ea v o astră tu tu ro r, precum şi
-r pe care îi p u rtaţi în inim ile şi cug e tele dum neavoastră».
Tcţi cei p rezenţi au in to n at «M ulţi ani tră ia s c ă !» şi «Imnul Pa-

N um eroase teleg ram e şi scrisori de fe lic ita re ad resate de că tre di-

:e p e rso n alită ţi din ţa ră şi din străin ă ta te, au în treg it şi înfrum use-
firesc acest popas sărb ăto resc din v ia ţa ln tîistătătorul.ui B isericii Or-
oxe R om âne, P rea F ericitul P atriarh Dr. Iustin M oisescu.

ALEXANDRU M. ION IŢĂ

 CENTENARUL AUTOCEFALIEI
B ISE R IC II ORTODOXE ROMÂNE

D upă cum se ştie, un u l d in tre principiile de bază ale o rganizării

B isericii este ac ela al autocefaliei. A cest principiu presupune cîrm uirea
B isericii unui neam prin c ă p eten ie proprie, precum şi dre p tu l şi p u tere a
ei de a-şi alcătui legi de o rg a n iz are şi bună funcţionare. A u to cefalia în ­
seam nă în ac elaşi tim p şi re s p e c ta re a specificului şi geniului fiecărui p o ­
por şi a tra d iţiilo r b iseric eşti proprii.
T runchiul v iguros şi a u te n tic al creştinism ului este O rtodoxia,
tru n ch i ca re a o d ră slit — în condiţiile specifice ale p ăsto riţilo r în m ij­
locul c ă ro ra îşi d esfăşo ară m isiunea m în tu ito are şi în conform itate cu
p re v ed erile canonului 34 apostolic — , B isericile O rtodoxe N aţionale. Ea
— O rtodoxia — a d at p rio rita te prop o v ăd u irii E vangheliei la «naţiuni» ;
de ac ee a ea a în c u ra ja t fo rm a rea de com unităţi litu rg ic e locale, a p ro ­
m ovat p a rtic u la rita te a cu ltu ra lă a fiecărei naţiuni, autonom ia şi a u to ­
cefalia biseric easc ă pe b ază etnică.
N icicînd însă nu s-a scăpat din v ed e re u n ita te a dogm atică, ca n o ­
nică şi cultică. S pecificul etnic de c a re am am intit se re feră s trict la
chestiuni de n a tu ră o rg a n iz ato rică pe plan local, la p roblem ele adm inis-
trativ -so c ia le ale m em brilor unei B iserici ap a rţin în d unei naţiuni.
Deşi B iserica O rto d o x ă Rom ână s-a bucurat, pe plan intern, dintru
început de p re ro g ativ ele ce d ecurg în v irtu te a principiului autocefaliei,
re cu n o aşte rea — confirm area o ficială a a c esto ra s-a în tîm p lat în a doua
ju m ătate a v eacului trec u t, la ac ea sta contribuind, după cum se cunoaşte,
şi situ a ţia social-politică de pînă atunci a rom ânilor.
N epierzînd n icio d ată din v ed e re şi aducîndu-şi c o n trib u ţia sa sp e­
cifică la p ă s tra re a u n ităţii creştine, B iserica n o a s tră s trăb u n ă şi-a urm at
drum ul său în slu jb a p ăsto riţilo r ei de aici, din spaţiul carp ato -d an u -
biano-pontic. Şi dacă pînă în ac est v eac al X lX -lea B iserica R om ână nu
a făcut caz de p re ro g a tiv e le s itu a ţie i sale în c o n te x tu l interb iseric esc
ortodox, ac ea sta s-a d a to ra t în prim ul rînd faptului că v iaţa sa in te rn ă
nu a fost p e rtu rb a tă de nim eni şi nim ic. A cum însă, cînd şi situ a ţia s o ­
cia l-p o litică a ţării — aju n să pe culm ile ind ep en d en ţei naţio n ale d a to ­
rită eroism ului fără seam ăn al fiilor săi pe cîm purile de luptă de la
G riviţa, P levna, R ahova şi S m îrdan — , se schim base, se im punea ca şi
poziţia B isericii tin ăru lu i s tat ind ep e n d en t să fie re cu n o scu tă oficial în
afară. în acest sens co n d u c ere a s u p erio a ră de atunci a B isericii n o astre
a purces la cele de c u v iin ţă privind confirm area oficială a poziţiei sale
în concernul O rto d o x iei ecum enice. D em ersurile ce s-au făcut au avut
ca efect trim ite rea , la 25 aprilie 1885, de că tre P atriarh ia Ecum enică, a
în d ătin atu lu i T om os de re cu n o aşte re a autocefaliei B isericii O rtodoxe
R om âne, ev e n im e n t de seam ă în isto ria n o astră b isericească, a cărui
a n iv e rsa re ce n te n a ră a fost com em orată la B ucureşti în m od festiv. A st­
fel în prim a dum inică de m ai a acestui c u rg ăto r an s-a să v îrş it în b ise­
rica «Sf. Spiridon-N ou» din B ucureşti, de c ă tre un ales sobor de clerici,
sub p ro tia I. P. S. M itro p o lit T eoctist al M oldovei şi S ucevei, Sfînta Li­
tu rg h ie arh ie re ască , la ca re au a s istat în tîis tă tă to ru l B isericii n o a stre —
FIA7A BISERICEASCA

9 t e a F ericitul P atriarh Iustin — , m em brii Sfîntului Sinod al B isericii O r­

todoxe Rom âne şi conducători ai unor C ulte din ţară . De asem enea, erau
prezenţi conducătorii şi profesorii de la cele două In stitu te teologice din
'ttră . cadre ad m in istrativ e de la to ate ce n trele ep a rh iale şi num eroşi cre-
Ă -c io ş i.
în cin stea aceluiaşi ev enim ent com em orat, Prea Sfinţitul Episcop
V asile T îrgovişteanul, v ica r p atria rh al, a dat citire — la sfîrşitul Sfintei
'litu rg h ii — unei P astorale sinodale, a lc ătu ită în ac est scop, P astorală
pe care o redăm în co n tin u are :

IUBITULUI NOSTRU CLER ŞI DREPTCREDINCIOŞILOR CREŞTINI

D IN CUPRINSUL PA TRIARHIEI ROMÂNE,
HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA DUMNEZEU,
IAR DE LA N O I ARHIEREŞTI E INEC UV INTĂ RI !

Iubiţi fii duhovniceşti,

In aceste zile, scăldate în lum ina în v ie r ii D om nului, Biserica O rto ­
doxă Rom ână prăznuieşte îm plinirea a 100 de ani de la recunoaşterea
m io c e ia lie i sale.
De la în ce p u tu l fiinţării în sînul neam ului, pe păm întul v e ch ii Dacii,
Biserica noastră a m ărturisit n eîn c eta t aceeaşi credinţă, una şi siîntă, cu
Întreaga Biserică dreptm ăritoare, şi s-a cîrm uit cu în ţelep ciu n e, po triv it
cu n ev o ile şi n ă zuinţele credincioşilor ei.
Cea d intîi episcopie cunoscută pe păm întul patriei s-a organizat In
Sciţia M ică — D obrogea de astăzi — cu reşedinţa la T om is-C onstanţa,
care, p o triv it m ărturiilor istorice era cunoscută în secolele V — V I ca ar­
hiepiscopie autocefală şi apoi m itropolie. Drept m ărturie a v ie ţii creştine
In vrem ea aceea pe întreg teritoriul patriei noastre ne stau urm ele stră ­
vechilor locaşuri s fin te care ies m ereu la ive a lă în toate laturile ţării,
precum şi m ulţim ea m artirilor credinţei de care se p o m en eşte în d o cu ­
m entele vechi.
Stăpîni din cele m ai v e ch i tim puri pe accst păm înt, în vrem ea m igra­
t e i popoarelor, străm oşii noştri au rămas pe loc, uniţi prin legătură
si:ntă de păm înt, de neam , de credinţă şi de lim ba făurită de ei din ră­
dăcini daco-latine, tllcuind într-un m inunat grai propriu dum nezeiasca
F'. anghelie, în cu v in te de tem elie care se păstrează în lim ba noastră b i­
sericească pînă astăzi. Cu această zestre trainică am străbătut veacurile,
urzindu-ne şi desă v îrşin d u -n e fiinţa noastră naţională şi organizîndu-ne
uep ta t în form aţii statale în toate ţin u tu rile locuite de r o m â n i: T ransil­
vania, M untenia şi M oldova.
Im pletindu-şi firele vie ţii sale cu lire le vie ţii poporului nostru, cu
aspiraţiile lui pentru unitate, libertate şi independenţă, Biserica, prin
episcopi şi preoţi, ca o maică sfînîă, a slu jit, a m îngîiat şi a în vă ţa t po­
porul drept-credincios, su sţin în d şi apărînd fiinţa şi unitatea neam ului şi
c credinţei.
Ori de cîte ori poporul rom ân a păşit pe o nouă treaptă a organizării
szle de stat, Biserica noastră urm înd sfin te le canoane, a dobîndit şi ea
form e noi de organizare, în arm onie cu realizările din viaţa neam ului.
A stfel, afirm area ind ep en d en ţei Ţării R om âneşti prin biruinţa de la Po-
aO.R. — 3
362 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

sada din 1330, avea să aducă după sine clrm u iiea B isericii prin căpetenii
proprii. De aceea, dom nitorul Ţării Rom âneşti, N icolae A lex a n d ru Basa-
rcb, a stăruit ca neapărat să fie cîrm uitor al Bisericii ţării m itropolitul
lachint de iu V iei na, pe care îl şi chem ase el în scaunul de m itropolit
de la C urtea dc A rgeş, patriarhia Ecum enică s-a în v o it cu m utarea făcută,
dlnd aci dc recunoaştere în 1359. De asem enea, după organizarea Ţării
M old o ve i ca stat independent, în 1359, Iosif M uşat va fi recunoscut ca
m itropolit al M oldovei, în 1401, la cererea dom nitorului A lex a n d ru cel
Bun şi a ţării.
Este dem n de luat în seam ă faptul că la rom âni alegerea de căpe­
tenii bisericeşti din partea locului întreţinea şi sporea conştiinţa m a tu ­
rizării lor bisericeşti dc a se cîrm ui singuri. In acelaşi timp, nu slabeci
nici conştiinţa unităţii cu B izanţul, de unde, pentru m arile lor acte b is e ­
riceşti, rom ânii cereau bin ec u vîn ta re a şi recunoaşterea.
Deşi n e v o iţi să se organizeze şi să trăiască în sta te separate, rom ânii
dc pretutindeni au păstrat şi şi-au afirm at perm anent conştiinţa unităţii
lor de neam , de lim bă, de obiceiuri şi de credinţă ortodoxă.
Odată cu legăturile n eîn treru p te dintre Bisericile celor trei princi­
pate rom âneşti, au fost în tre ţin u te şi legăturile noastre cu toate ce lelalte
B iserici O rtodoxe. V ea c u ri de-a rîndul v o ie v o z ii şi ierarhii rom âni au îm ­
podobit Biserica Rom ână cu n um ele de m ilo stiv ă şi prim itoare prin da­
niile şi ajutoarele pe care ei le făceau cu m înă largă p retutindeni unde
n e v o ile ieşeau la iveală : la patriarhiile vechi, la m înăstirile din Sfîn tu l
M u n te A th o s şi la alte centre ale Răsăritului ortodox. Ierarhi şi mari căr­
turari, călugări, aflau pe păm întul rom ânesc loc de m îngîiere, adăpost şi
sprijin.
In cetatea Iaşilor s-a ţinut soborul din 1642 care a dat form ă d e fin i­
tivă M ărturisirii ortodoxe a m itropolitului rom ân Petru M ovilă al K ie ­
vului, carte de învăţătură pentru întreaga O rtodoxie. Este cunoscut, de
asem enea, faptul că !a noi se tipăreau cărţi de slujbă şi de învăţătură în
lim bile greacă, slavă, arabă, pentru Bisericile orto d o xe surori.
înaintînd pe firul istoriei, m arile înfăptuiri ale secolului al X lX -lea
din viaţa poporului nostru : Unirea P rincipatelor la 1859 şi Independenţa
statului rom ân la 1877, au adus şi im portante îm pliniri bisericeşti, între
care îndeosebi recunoaşterea autocefaliei Bisericii noastre. R ecunoaşte­
rea autocefaliei Bisericii a rezu lta t aşadar, firesc şi necesar, m ai cu s e a ­
mă, din dobîndirea In d e p en d en ţe i de stat a Rom âniei, e v e n im e n t pe care
noi îl aniversăm în fiecare an, în ziua de 9 mai. încă din 1857, în D ivanul
ad-hoc clin M oldova, o com isie bisericească, ocupîndu-se de viitoarea o r­
ganizare a B isericii R om âne, num ea Biserica străm oşească drept «Biserica
autocefală şi ortodoxă a M oldo-R om âniei, fiică şi m em bră a Sfin tei B ise­
rici so borniceşti şi apostolice a Răsăritului, al cărei Cap şi începător este
D om nul nostru Iisus H ristos».
A ce st titlu acordat Bisericii s-a oglindit şi în alte m ărturii şi acte
ale vrem ii. D om nitorul A lex a n d ru Ioan C uza declara în 1865 : «Vreau ca
Biscrica O rtodoxă Rom ână să aibă o exprim are legală în Stat, iar în Bi­
serica de Răsărit, gradul şi acea in d ependenţă pe care a dobîndit-o de
m ult faţă de celelalte Biserici O rtodoxe, căci num ai aşa va putea face
bine naţiei». In acelaşi duh, C onstituţia clin 30 iunie 1866 legifera în arti­
M A Ţ A BISERICEASCA

colul 21 : «Biserica O rtodoxă Rom ână este şi răm îne neatîrnată de orice
chiriarhic străină, păstrîndu-şi unitatea cu Biscrica ecum enică a Răsări­
tului în privinia dogm elor». Iar «Legea O rganică a Bisericii O rto d o xe Ro-
mrfne», prom ulgată în 1872, co n stitu ie traducerea în via ţă a autocefaliei,
exprim ată prin constituirea şi funcţionarea «S fîn tu lu i Sinod al Bisericii
A u to ce fa le O rtodoxe Române».
Cu conştiinţa cîrrnuirii de sine şi a răspunderii Bisericii pentru cerin-
tcle d u h o vn ic eşti ale credincioşilor, m em brii S fîn tu lu i Sinod al B isericii
O rtodoxe Rom âne, în Joia M are, la 25 m artie 1882, au sfin ţit, în C a te­
drala din Bucureşti, S lîn tu l şi M arele M.ir.
Iubit cler şi tireptnuu'itori creştini,
B inecuvîntarea şi recunoaşierea oficială a autocefaliei B isericii noas­
tre s-au dat de către Patriarhia L cuironică, In Sinodul în tru n it in acest
s:o p ia 25 aprilie 1885. A tu n c i a fo st alcătuit T om osul sinodal, sem nat
de patriarhul ecum enic loachim al iV -le a şi de către ceilalţi m em bri ai
Sinodului din jurul său, so co tin d u -se că acest act este «raţional, drept şi
corespunzător cu a şezăm intele bisericeşti».
Tom osul sinodal al Patriarhiei Ecum enice, in vo c în d unitatea indiso-
.ubilă a cre d 'n ţei dintre Bisericile orto d o xe surori, în tem e ia tă pe legătura
dragostei, ^ recunoştea şi binecuvînta» autocefalia Bisericii O rtodoxe R o ­
m âne astfel : «A şadar, după ce am deliberat cu S fîn tu l Sinod, cel de pe
ungă noi, al Prea iubiţilor noştri fraţi în S fîn tu l Duh, declarăm că B ise­
rica O rtodoxă din Rom ânia să fie, să se zică şi să se recunoască de
■către toţi nealîrnată şi autocefală, adm inistrîndu-se de propriul şi S fîn tu l
sau Sinod..., n ere cunoscîndu-se în propria sa adm inistraţie internă nici o
altă autoritate bisericească, fără num ai pe Capul Bisericii O rtodoxe, celei
una, sfîntă, sobornicească şi apostolică, pe M îniuitorul, D um nezeu-O mul,
ta re este singura tem elie şi piatra cea din capul unghiului şi în tîiu l şi
suprem ul şi ve şn ic u l A rh iereu şi A rhipăstor» ...«Sfîntă şi M area noastră
Biserică a Tai H ristos b in ec u vin tea ză din adîncul s u fle tu lu i pe iubita sa
soră 'in H ristos, Biserica autocefală a R o m â n ie iT o to d a tă , Patriarhia E cu­
m enică înştiinţa şi celelalte B iserici autocefale despre acest fapt îm b u ­
curător.
S fîn tu l Sinod al Bisericii O rtodoxe Rom âne, în şedinţa sa solem nă din
6 m ai 1885, a dat citire T om osului pentru recunoaşterea autocefaliei B ise­
ricii O rtodoxe R om âne, exprim îndu-şi bucuria pentru acest m are act b i­
sericesc de dragoste frăţească şi v e s tin d ev en im e n tu l şi celorlalte B ise­
rici O rtodoxe autocefale surori.
Bucuria pentru acest m o m e n t istoric din viaţa Bisericii O rto d o xe R o­
m âne a lost e v id en ţia t şi de înalta autoritate de stat a v re m ii în m esajul
de d eschidere a S fîn tu lu i Sinod, prin cu v in te le : «Sînt fericit a anunţa
Prea Sfinţiilor V o a stre că autocefalia seculară a Bisericii O rto d o xe R o­
mâne a căpătat binec u vîn ta re a S anctităţii Sale Patriarhului ecum enic, şi
că astfel, poziţia Bisericii Rom âne — egal îndreptăţită cu celelalte B ise­
rici O rtodoxe autocefale, surorile ei de aceeaşi credinţă şi de acelaşi rit
— se află bine definită... Faptul acesta, care întăreşte şi m ai m ult poziţia
Bisericii în înălţim ea şi dem nitatea ce i se cuvine, trebuie să um ple de
bucurie inim ile noastre, ale tuturora. Biserica, din a cărei apărare în se-
364 BISERICA ORTODOXA ROMÂNA

colii trecuţi, rom ânii îşi fac gloria lor, a fost întotdeauna nedezlipită de
destinele Ţării».
A c e s tc acte încheiau şi adăugau deopotrivă strălucire unei înfăptuiri
istorice : A utocefalia B isericii O rtodoxe Române.
In O rtodoxie, autocefalia înseam nă cîrm uirea B isericii unui neam
prin căpetenie proprie, precum şi dreptul şi puterea ei de a-şi da legi
de organizare şi bună funcţionare, păstrînd unitatea de credinţă, de cult
şi de organizare canonică, cu toate celelalte B iserici O rtodoxe surori. î n ­
seam nă, în acelaşi timp, respectarea specificului şi geniului fiecărui p o ­
por, respectarea tradiţiilor bisericeşti proprii care în frum useţează şi s lu ­
jesc unitatea O rtodoxiei ecum enice.
D obîndind puteri noi, o Biserică autocefală are răspunderi noi. Ea
este îm preună-sim ţitoare, îm preună-învăţătoare şi îm preună-cîrm uitoare
cu ce lelalte Biserici, avîn d îm preună cu ele acelaşi Cap, pe D om nul n o s­
tru Iisus Hristos. D eparte de a se separa de celelalte Biserici, prin dobîn-
direa autocefaliei, o B iserică ortodoxă se află mai strîn s unită şi mai p u ­
ternic integrată în lucrarea Bisericii ecum enice sau un ive rsa le şi deplin
slujitoare a credincioşilor ei şi a lum ii.
Iubiţi fii sufleteşti,
C redincioasă acestor principii, Biserica O rtodoxă Rom ână, în tot tre­
cutul ei, ca şi în cei o sută de ani de la recunoaşterea autocefaliei, ca
Biserică naţională s-a iden tific a t cu aspiraţiile poporului în m ijlocul că­
ruia şi-a înd ep lin it m isiunea ei de slujitoare a patriei şi a neam ului. A
propăşit în toate cele trei laturi de a c tivita te specifică e iîn v ă ţă to r e a s c ă ,
sfinţitoare şi de bună păstorire a credincioşilor. Şi-a îm bogăţit din an în
an tezaurul du h o vn ic esc prin traduceri ale Sfin tei Scripturi în lim ba p o ­
porului, prin înflorirea în v ă ţă m în tu lu i religios, prin propovăduirea c u v în ­
tului de zidire a sufletelor, prin opere teologice valoroase, cunoscute a s­
tăzi în întreaga lum e creştină.
Urmare firească a înfăptuirii cu m u lte jertfe a sta tu lu i naţional u n i­
tar român la l D ecem brie 1918, Biserica O rtodoxă Română, avîn d acum un
num ăr mai mare de credincioşi şi de eparhii, şi-a dat o organizare unică
şi unitară pe întreg teriioriul rom ânesc. Iar ca încoronare a tuturor îm ­
plinirilor din viaţa poporului şi statului nostru, Biserica O rtodoxă R o­
m ână ureînd pe cea m ai înaltă treaptă a organizării ci unitare şi a afir­
m ării autocefaliei sale, a d obîndit în anul 1925 dem nitatea şi titlul de Pa­
triarhie, e v e n im e n t de la a cărui înfăptuire aniversăm , tot în acest an,
şase decenii.
în răstim pul de la recunoaşterea autocefaliei sale, pînă acum , Bi­
serica O rtodoxă Rom ână a a vu t şi bucuria de a reprim i la sîn, în anul
1948, pe fiii ci care, cu două veacuri şi ju m ă ta te m ai înainte, fuseseră
rupţi din trupul O rtodoxiei transilvănene.
V red n ic de a m intit aici este şi actul canonizării de s fin ţi rom âni ca
o m anifestare a unei B iserici în p lenitudinea lucrării ci în viaţa credin­
cioşilor.
în afară, de aria O rto d o xiei ecum enice, Biserica noastră şi-a atras
preţuirea B isericilor O rto d o xe surori pentru lucrarea ei în prom ovarea
spiritului de dragoste frăţească, de strîngere a legăturilor dintre Biseri-
VIATA. BISERICEASCA 365

e / e O rtodoxe, de sporire a m rîuririi O rto d o xiei în întreaga lum e creş­

tină şi pentru desţelenirea căilor către unirea tuturor Bisericilor. Pe plan
m ierereştin, participînd, prin ierarhii ţ i teologii ei la înîîlnirile marilor
o-ganizaţii creştine m ondiale C onsiliul E cum enic al Bisericilor, C o n fe­
rinţa B isericilor Europene, C onferinţa C reştină pentru Pace, etc., Biserica
O rtodoxă Rom ână îşi aduce co n se cve n t contribuţia ei la soluţionarea
problem elor care frăm întă cre ştinătatea şi întreaga om enire contem po-
m nă : unitatea creştină şi apărarea v ie ţii şi păcii în lum e.
Privind acum , cu bucuria sufletească pe care o trăim, la îm plinirile
B isericii O rtodoxe Rom âne din acest u ltim veac, se cu v in e să aducem
U/i pios om agiu înaintaşilor noştri — ierarhi, preoţi şi dreptcredincioşi —
care, prin strădaniile lor, au contribuit la realizarea acestor acte istorice,
b isericeşti şi naţionale.
Prinos de m ulţum ire şi recunoştinţă îndreptăm către înalta co ndu­
cere de stat a ţârii noastre, în fru n te cu m ult stim atul nostru preşedinte,
D om nul N icolae C eauşescu, pentru condiţiile da deplină libertate reli­
gioasă pe care le asigură desfăşurării v ie ţii religioase a Bisericii Or-
ted o x e R om âne şi a celorlalte culte, încredinţîndu-1 de între g u l nostru
d evotam ent, de preţuirea şi de dragostea noastră, cinstindu-i strădaniile
de apărare a păcii în lum e şi de zidire a unei ţări noi, frum oasă şi b o ­
gată, liberă, puternică şi deplin siăpînă pe d estinele ei.
Iar noi, uniţi cu toţii în Sfînta noastră credinţă ortodoxă şi în dra­
goste de neam , să sporim neîncetat lucrul nostru pentru a da un chip
iot m ai lum inos B isericii noastre O rto d o xe şi rom âneşti, în tru slava Iui
D um nezeu, slujirea poporului şi a lum ii în care trăim.
Harul D om nului nostru Iisus H ristos şi dragostea lui D um nezeu-T a-
tăl şi îm părtăşirea S fîn tu lu i Duh să fie cu noi cu to ţi! A m in.
P asto rala este sem nată de toţi m em brii Sfîntului Sinod şi a fost ci­
tită în to ate b iseric ile şi m în ăstirile din. ţară, precum şi în cadrul com u­
nităţilor o rtodoxe rom âne de p este hotare.
în aceeaşi zi, începînd de la o re le 13,00, în sala sinodală din P alatul
Patriarhal a av u t loc o şedinţă solem nă p rezidată de că tre P rea F eri­
citul P atriarh Iustin. A u fost de fa ţă m em brii S fîntului Sinod al B ise­
ricii O rto d o x e R om âne, co n ducători ai unor C ulte din ţară, clerici din
A dm inistraţia P atriarh ală şi din A d m in istraţia c e n trelo r ep a rh iale ale P a ­
triarh ie i R om âne, p rofesori de teologie, invitaţi.
A p articip at, de asem enea, Dl. Ion C um pănaşu, pre şed in tele D epar­
tam entului C ultelor.
în cadrul ac estei şedinţe solem ne, I. P. S. Mitropolit Teoctist al M ol­
dovei şi Sucevei a d at citire unei cu p rin z ăto are cu v în tări festive privind
în sem n ătate a principiului autocefaliei în v iaţa biseric easc ă în gen e ral şi
;n v iaţa B isericii O rtodoxe R om âne în special. în altu l Ie rarh a sub lin ia t
re a lita te a p ra ctică şi faptică dintru în ce p u t a autocefaliei B isericii Ro­
m âneşti, trec în d în re v istă e ta p ele şi m om entele m ai în sem nate ale e x is­
ten ţei sale. S-a re ferit în special la m om entul 1885, cînd B isericii n o astre
i s-a re cu n o scu t în mod oficial şi solem n o situ a ţie la care av e a dre p tu l
prin în treg u l său tre c u t şi nu m ai puţin ca B iserică m ajo ritară a unei
naţiuni care a d at dovadă de m ultă je rtfeln icie p en tru a ju to ra re a aşe ză­
m intelor de la M untele A thos, a P atriarh iilo r apostolice ale O rientului,
366 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

a întregii creştin ătăţi orto d o x e aflate vrem e de c îtev a secole la ceas de

g re a cum pănă sub ap ă sare a Sem ilunei. Dar iată cuprinsul acestei cuvîn-
tări an iv e rsare :
«Prea F ericirea V oastră,
D om nule P reşedinte,
în alt P rea S finţiţi şi P rea S finţiţi Părinţi,
D istinsă asistenţă,
La popasul slă vit al com em orării centenarului autoceialiei Bisericii
noastre străm oşeşti, dîncl sla vă lui D um nezeu, rostim îm preună cu psal-
m i s t u l : «Aceasta este ziua pe care a iacut-o D om nul, să ne bucurăm şi
să ne ve se lim întru ea» (Ps., 117, 24). Şi cum să nu ne bucurăm cînd sin-
tem , prin v o ie şi rinduială dum nezeiască, m artori ai unor mari îm pliniri
în viata şi lucrarea dum n e zeiescu lu i nostru A şezăraînt, îm pliniri pe m ă ­
sura 'm sem nătă(ii acelora pe care le '■ă ureşte şi trăieşte între g u l nostru
popor, făuritor de trai şi via ţă nouă pe în tin se le plaiuri străbune. După
o sută clc ani, aceste Îm pliniri ale dreptei noastre credinţe no apar în
toată strălucirea lor binefăcătoare. A ce stea au rodit din gînd curat, în ­
dreptăţită vrere şi dăruire totală a vrednicilor noştri înaintaşi, cei care,
a vîn d conştiinţa co n tin u ită ţii de credinţă şi viaţă a destinelor poporului
nostru, nu au pierdut niciodată ciin v e d ere să slujească d ev en irea sa is ­
torică şi idealurile m ultiseculare pe care acesta le-a purtat şi m anifestat
de-a lungul şi de-a latul spaţiului carpato-pontico-clanubian.
In prim ăvara anului 1885 a v e n it «plinirea vr e m ii» să ni se rec u ­
noască o iicicl ceea ce aveam de fapt, dintru începuturi. Eram acum o
sută de ani şi, p o triv it ve ch ilo r tradiţii bisericeşti, cu m u lte secole în a ­
inte, Biserică înfloritoare a întregii m oşteniri m întuitoare ortodoxe, s lu ­
jind neam ul nostru rom ânesc ca Biserică de sin e stătătoare, autocefală
prin felu l întocm irii v ie ţii şi lucrării ei m întuitoare, ca şi prin cel al
legăturilor ei cu alte Biserici. Se dorea o confirm are şi aceasta s-a îm ­
plinit deoarece recunoaşterea oficială a autocefaliei este un act de d rep­
tate şi îndreptăţire istorică.
De d re p ta te, pentru că Biserica O rtodoxă Rom ână, cea din Ţara Ro­
mânească, M o ldova şi T ransilvania, îm părtăşind nă zu in ţe le poporului ro ­
mân, deseori greu încercat, dar totdeauna biruitor, a păstrat nestinsă l u ­
m ina O rtodoxiei şi duhul ei autentic, patristic şi îilocallc. T em eiul acestei
m oşteniri, a ţinerii predaniilor aşa cum le-am prim it, răsăreau din c o n ­
ştiinţa şi convingerea că V e s te a cea nouă, C u vîn tu l lui D um nezeu, a
odrăslit şi a rodit pe păm întul nostru străbun prin p ro p o vă d u ite a posto­
lică. A p o sto lic ii alea e v a n g h eliză rii'stră m o şilo r noştri, despre care dau
m ărturii scrieri de netăgăduită valoare în m ănuncheate apoi de părintele
istoriei b isericeşti, episcopul Eusebiu de C ezareea, în cunoscuta referinţă:
«Iar Sfinţii A p o sto li şi discipoli ai M ântuitorului nostru, îm prăştiindu-se
în toată lum ea, lui Toma, după cum spune tradiţia, i-a v e n it în sorţi
Purthia, iar lui A n d rei Sciţia» ; adevăr pe care îl vădesc cle-a lungul
istoriei nu num ai num eroase confirm ări şi fapte de rezonantă docu m en ­
tară, ci şi valoroasele m ărturii arheologice şi filologice care arată că
Biserica străm oşilor noştri organizată de tim puriu şi m ereu v ie în toate
laturile rom âneşti, a în vă ţa t, a sfin ţit şi a îndrum at pe fiii ei secol dupti
X IA ŢA BISERICEASCĂ 367

secol pe calea m întuirii. Este adevărul cu aură de vc şn ic ie şi este farul

lum inos după care s-au călăuzit In strădaniile lor toţi cei ce au afirm at
ş: susţinut dreptul nostru la autocefalie.
M arele luptător pentru Unirea Principatelor R om âne şi apărător al
acestui ideal, în vă ţa tu l Episcop M elch ised ec Şîefă n escu al R om anului,
spunea acum un secol în şedinţa Sfîn tu lu i Sinod : «Săm înţa creştinism u-
ui adusă în Dacia s-a d e z v o lta t aici prin propriile puteri ale poporului,
cşa că în ve a cu l al III-lea, după m ărturia lui Tertulian, Dacia era plină
de creştini şi episcopii Daciei au participat la prim ele sinoade ecum enice».
Z onştiinţa ortodoxiei credinţei noastre l-a îndem nat şi pe acest ilustru
ierarh, ca pe atîţia alţii, să exprim e roadele «propriilor puteri ale p o ­
porului» în co n te xtu l istoric al d eceniului proclam ării ind ep en d en ţei de
stat a ţării noastre. Se pune în lum ină adevărul că O rtodoxia înseam nă
. iaţă şi că O rtodoxia rom ânească înseam nă, m ai în tîi şi m ai presus de
oate, slujirea dreptei credinţe apostolice şi a v ie ţii poporului nostru
nreptm ăritor. In aceasta rezidă «propriile puteri ale poporului», despre
.are vorbea ilustrul ierarh al Bisericii noastre.
R ecunoaşterea oficială a autocefaliei este, în acelaşi timp, şi un act
de în d rep tă ţire istorică. Poporul rom ân cucerind independenţa de stat
prin vite jia şi jertfele zecilor de m ii dintre cei mai buni fii ai săi în
anii 1877— Vi'13, a trecut în rîndul popoarelor ca ţară independentă. In ­
dependenţa a fost aceea care a în lesn it şi grăbit recunoaşterea oficială
a autocefaliei. A încerca să se d iso cieze aceste noţiuni, am putea spune
idei-forţă com plexe şi co n stru ctive în istoria renaşterii şi afirm ării R o­
m âniei m oderne, ar fi o prejudiciere a adevărului istoric, care este în ­
totdeauna purtător de valori ce ar cinsti viaţa şi istoria oricărui alt
popor.
P rea F ericirea V oastră,
D om nule P reşedinte,
în alt P rea Sfinţiţi şi P rea Sfinţiţi Părinţi,
D istinsă asistenţă,
Izvorul autocefaliei îl aflăm pe de o parte în învăţătura M întuito-
rului H ristos propovăduită de S fin ţii săi A p o sto li la «toate n eam urile»
(M atei 19,20) şi păzită în esenţa ei, cu sfin ţe n ie , iar pe de altă parte,
în realităţile locale rom âneşti, care au în v e şm în ta t credinţa străm oşilor
noştri cu strălucirile nem uritoare ale ev la viei lor, recunoscută din adînci
vrem uri în toată lum ea creştină. Pînă la «plinirea vr e m ii» O rtodoxiei
rom âneşti, ziua de 6 mai 1885, cînd în şedinţa solem nă a Siîn tu lu i Sinod
al Bisericii O rtodoxe R om âne vibrau în auzul tuturor cu v in te le Tom o-
sului patriarhal c ă « B i s e r i c a O rtodoxă Rom ână să fie şi să se zică şi
să se recunoască de toţi neatîrnată şi autocefală, adm inistrîndu-se de
propriul şi Sfîn tu l ei Sinod», a fo st o cale lungă şi anevoioasă, calea drep­
tei credinţe şi a roadelor ei de iubire statornică a lui D um nezeu şi a
oam enilor, cale bătătorită de episcopi, m onahi, în vă ţa ţi şi m artiri pentru
H ristos, de-a lungul şi de-a latul ţinuturilor locuite de străm oşii noştri
daco-rom ani.
Să ne fie îngăduit a evoca, aici şi acum , calea, strădaniile şi v r e d n i­
ciile unora dintre cei ce s-au o sten it întru îm plinirea actului istoric din
368 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNA

25 aprilie 1885, recunoaşterea autocefaliei, coroana n e v e ş te jită a B ise­

ricii O rtodoxe Române. «N ăzu in ţa Bisericilor locale de a avea cîrm uire
proprie, rem arca Prea Fericitul Patriarh Iustin, a apărut in cele m ai ve ch i
vrem uri ale creştinism ului. In faptă, ea a îm brăcat form e diferite de la
o Biserică la alta, avînd, de asem enea, denum iri deosebite. T erm enul de
autocefalie apare m ai tîrziu, definindu-şi conţinutul după aspectele pe
care ea le dobîndise in viaţa bisericească».
Şi ca să ne dăm seam a cit de firească era pentru străm oşii noştri tră­
irea autocefaliei, istoria ne arată că in tre cei d inţii arhiepiscopi autoce­
fali era şi arhiepiscopul T om isuiui, înstîisiătător şi păstor al marii B ise­
rici din străvechiul ţinut rom ânesc dintre Dunăre şi M area cea Mare,
num it atunci Sciţia Mică. A ce a stă stare dă la iveală adevărul că Bise­
rica străbunilor noştri cunoscuse o viaţă înfloritoare şi se rem arca în
şirul celorlalte Biserici, ca o Biserică în plină creştere teologică şi pas­
torală, in care sălăşluia şi se dezv o lta din belşug viaţa cea în Hristos.
A rhipăstorii T om isuiui, cunoscuţi prin e v la via şi cultura lor, participau
la Sinoadele ecum enice şi locale, apărau O rtodoxia, iar unii înfruntau
m oartea pentru H ristos. N um ărul m are al sfinţilor m ăriri pe care îi avem
în secolele III şi urm ătoarele ne araîă credinţa statornică, ataşam entul
sincer şi convingerea creştină cu care îşi m ărturiseau crezul lor lăun­
tric. Biserica T om isuiui, cu ju risd ic ţie bisericească şi la nordul Dunării
şi în laturile din sudul M o ld o ve i, cdrăslea fii şi fiice, cunoscuţi pretu ­
tindeni prin trăirea, ştiinţa şi p ietatea lor curată.
Pe bolta O rto d o xiei rom âneşti lum inează cu strălucire de luceferi
S fîn tu l Ioan C asian (365—435), hirotonit diacon de Sfîn iu l Ioan Gură de
A u r la sfîrşitul sec. al IV -lea, autor patristic şi începător de obşti m o ­
nahale în O ccident ; D ionisie cel M ic (470— 540), traducător neobosit şi
autorul erei creştine ; iubitorii de isihie, «părinţi sciţi», Sava, supranu­
m it Gotul, m artirii de la N ic u lîţe l şi alţi fii ai păm întului dobrogean tră­
itori ai Sfin tei E vanghelii şi ai Tradiţiei răsăritene. A pariţia lor nu a
fost rodul unei întîm plări, ci roadele d u h o vn ic eşti ale «celor m ai drepţi
d intre traci», geto-dacii, încreştinaţi din cu v în t şi trudă apostolică de
S fîn tu l apostol A ndrei. T radiţia v ie şi bogată, precum şi plinătatea v ie ţii
d u h o vn ic eşti din această B iserică slujită de în ţelep ţii episcopi lom itani
au făcut ca să avem aici s fin ţi şi teologi de talie patristică. Ei, oam eni
îm bunătăţiţi şi de echilibru, fii ai străm oşilor noştri, sim ţeau trebuinţa
unei m ai bune cunoaşteri reciproce între O rient şi A p u s şi aveau lim ­
p ed e conştiinţa păstrării unităţii v ie ţii bisericeşti, m oştenire scum pă şi
nouă, urm aşilor lor.
La acest bogat în ce p u t s-a adăugat faptul foarte im portant că B ise­
rica noastră, încă din leagănul v ie ţu irii ei, şi-a îm p letit întotdeauna şi
întru toate via ţa cu via ţa poporului român. întrupată în m ijlocul a ce s­
tuia, ea şi-a hrănit fiii cu sfîn tă şi dreaptă trăire în graiul lor din tată
în fiu, le-a sădit conştiinţa obîrşiei daco-rom ane, a unităţii de credinţă
şi de limbă. N e în ce ta t vie, această conştiinţă a legal strîns toate form ele
de expresie rom ânească în toate tim purile. La înfiriparea «cnezatelor»,
«v o ie vo d a telo r», «ţărilor rom âneşti», ca form e de fiinţare socială, cre­
dinţa, neam ul şi lim ba le închega trainic, răm înînd şi acţionînd unite p en ­
tru păstrarea fiin ţe i şi culturii lor. O rganizarea statală mai apoi a Ţării
J*IAŢA BISERICEASCĂ 369

Rom âneşti şi a M oldovei, în capitalele cărora au tost străm utate şi scau­

nele vlâ d ice şti respective, C urtea de A rgeş, la 1359, şi Suceava, la 1401,
reliefează deopotrivă prin aceasta sim fonia vie ţii naţionale a înaintaşilor
noştri şi năzuinţa continuării şi păstrării autocefaliei bisericeşti. D eose­
bii de lim pede spunea despre aceasta Prea Fericitul Patriarh Iustin :
• A socierea dom nitorului la cîrm uirea Bisericii, prin confirm area şi întro-
nizarea întîistătătorilor ei, şi asocierea întiistătătorilor Bisericii la cîr­
muirea statului, prin prezenţa lor în sfatul ţării, asigura cîrm uirea u n i­
tară a poporului. In acelaşi tim p ea era şi o chezăşie a organizării unitare
şi cîrm uirii ind ep e n d en te a Bisericilor de orice autoritate din afara ţârii».
A s tfe l, gloriosul dom nitor al Ţării R om âneşti, N icolac A lex a n d ru Ba­
sarab (1352— 1364) a ţinut «cu tot dinadinsul ca m itropolitul V icin ei,
lachint, să fie străm utat în scaunul a toată Ungrovlahia» de la C urtea
de A rgeş. Din însuşi cuprinsul scrisorilor em anate din cancelaria Pa­
triarhiei de la C onstantinopol, ju slificîn d aprobările date cu «interesul
poporului creştin de acolo», adică din Ţara R om ânească, sau — cum
se prcciza în u n ele do cu m en te din secolele X V I şi X V II — «acela care-1
va alege Sfatul şi Ţara, acela să păstorească cum a fost din veac», se
vede cît de ve ch e şi de respectată era neatîrnarea bisericească a stră ­
moşilor noştri din sec. X IV şi cele urm ătoare. A ce ea şi conştiinţă p e n ­
tru apărarea dreptului de a avea o cîrm uire bisericească proprie a co n ­
dus pe m oldoveni, la sfîrşilul aceluiaşi secol X IV , să-şi aleagă ierarhul
lor dintre fiii neam ului. In faţa patriarhului ccum cnic, M atei, delegaţii
iui A lex a n d ru cel Bun, pe acelaşi tem ei al «datinei s tr ă v e c h h , stăruiau
c ă : «Chir Iosif este om din partea locului nostru şi de un neam cu
dom nii noştri... şi nu zice nim ic decît cere num ai să-l b in ec u vin teze M area
Sfinţenie a Ta... că este episcop din partea locului Chir Iosif». A c e s te da-
im i străvechi, ca Biserica rom ânească să fie ocîrm uită de căpeteniile şi
legiuirile ei proprii, au fost in vo c a te şi de M ihai V ite a z u l şi de alţi
dom nitori rom âni, fie în «aşeză m in tele» lor, fie în diferite tratate diplo­
m atice.
P rea F ericirea V oastră,
Dom nule P reşedinte,
O n o rată asistenţă,
Legată de d estin ele poporului rom ân, organizată secol după secol pe
făgaşul firesc al neatîrnării faţă de vreo autoritate ierarhică din afară,
Biserica O rtodoxă Română, de o parte şi de alta a C arpaţilor, s-a d e z ­
voltat cu vigoare asem eni unui arbore lainic. Ea s-a îndestulat din sev a
O rtodoxiei şi a rămas credincioasă păstrătoare a legăturilor cu toate B i­
sericile dreptm ăritoare din lum e. G îndirea şi scrisul ierarhilor ei din jil­
ţurile de la lîr g o v iş te , Iaşi, A lb a Iulia, Bucureşti, R îm nic sau Buzău, se
îndreptau cu acelaşi elan ca dinir-un singur cuget spre toate s u fle tele
credincioşilor ortodocşi aflaţi pe toată arid rom ânească, încălzindu-le as­
piraţiile de libertate, dreptate şi unitate în vrem ea cînd cei din T ransil­
vania se aflau sub step m i re străină. La altarele O rtodoxiei rom âneşti s lu ­
jeau şi cu v în ta u patriarhi, ierarhi şi clerici ai Patriarhiilor A p o sto lic e ră­
săritene. Tipografia de la M înăstirea C etăţuia Iaşilor dădea la iveală lu ­
crări iec lc g ice de mare valoare în lim ba greacă pentru întreaga O rto ­
370 BISERICA ORTODOXĂ ROMĂNĂ

doxie. Iar la Snagov se tipăreau cărţi în lim bile gruzină şi arabă pentru
Bisericile din acele părţi. G enerozitatea şi conştiinţa slujirii lui D um nezeu
îi îndem nau pe v o ie v o z ii noştri să adauge m ultor binefaceri creştinătăţii
orientale şi tiparniţe pentru cerinţele bisericeşti ale credincioşilor din
părţile Siriei.
Pe acest păm înt străbun şi cu oam enii lui, dom nitori, m itropoliţi şi
în vă ţa ţi, Biscrica Rom ână îm plinea un m esaj istoric al dreptei credinţe şi
al pravilelor sfin te ştiu te şi trăite aici din neam în neam . în tim purile
de răscruce prin care trecea O rtodoxia în aceste Srăm întate secole, gla­
sul ei se făcea auzit din Ţările Rom âne. Ea cu fiii ci a fost pavăză de
n ădejde nu num ai pentru cei ce poposeau în ţinuturile b in ec u vîn ta te ro ­
m âneşti, ci se stăruia şi pentru înzestrarea aşezăm intelor ortodoxe din
Balcani, Sfîn tu l M unte, Ierusalim , A lexandria sau M u n tele Sinai. N u în-
tîm plator căpetenii bisericeşti din sudul Dunării se alăturau prin apeluri
şi scrisori nebiruitului v o ie v o d M ihai V itea zu l, ale cărui fapte de u n i­
tate naţională şi ele luptă pentru independenţă îm potriva îm părăţiei o to ­
m ane au im presionat întreaga Europă. Şi nu întîm plător glasul O rtodo­
x ie i s-a auzit tot de pe acest păm înt rom ânesc, la 1642, spre a dărui d rep­
tar de credinţă neştirbită : M ărtu risire a ortodoxă, rod al strădaniilor î n ­
vă ţa tu lu i m itropolit rom ân Petru M ovilă al K ie vu lu i, pe care sinodul de
la laşi, cu rlvna şi rolul dom nitorului V a sile Lupu în cultura tim pului,
l-a exam inat şi defin itiv a t. G eniul creator al O rtodoxiei rom âneşti
a odrăslit m o n u m e n te istorice şi de cultură — m înăstiri şi biserici —
opere de valoare artistică neîn trec u tă în frum useţe. N u ex istă colţ
al plaiurilor noastre străbune, unde privirea să nu fie atrasă de ar­
monia şi m ăiestria arhitecturii, de iscusinţa şi trăinicia frescelor
unicc în lum e, de sim fonia, ritm ul şi culorile, de m igala b ro­
deriilor, epitafelor şi odoarelor liturgice, de îm podobirea fe r ­
m ecătoare a m anuscriselor ; toate s în t tălm ăciri în duh şi vie ţu ire filo-
calică ale întrupării Logosului pe aceste guri de rai ale patriei noastre,
purtînd pecetea geniului creator autohton. C it de rodnic s-a îm plinit ru­
găciunea unuia dintre m ulţii m artiri de la Dunăre, preotul M ontanus, cînd
acesta glăsuia, înainte de a prim i s fîr ş itu l: «Creşte, D oamne, şi apără
turm a Ta cea credincioasă a Bisericii Talc din vă ile Dunării ■, cu ochii
m inţii văd, D oam ne, cum în această latură de păm înt se ridică un popor
nou care va lăuda în biserici n um ele Tău cel sfînt, în lim ba romană»,
în a in te ca alte popoare să izbutească a avea C u vîn tu l lui D um nezeu în
graiul propriu, noi l-am avut. M ulţim ea m anuscriselor biblice şi patris­
tice, însăşi D um nezeiasca L iturghie tipărită de harnicul tipograf diaconul
Coresi la 1580, iar de m itropolitul D osoftei în două ediţii la 1679, 1681,
precum şi Biblia tipărită în în tre g im e la 1688, co n stitu ie de asem enea
culm i în cultura rom ânească veche.
Ceea ce m ărturiile stră vec h i şi d o cum entele arată a fi fost înţelesul
şi năzuinţa îndreptăţirii autocefaliei, ceea ce dom nitorii, sfetn icii şi mi-
tropoliţii săvîrşeau pentru aceasta, ceea ce în vă ţa ţi ca D im itrie C antemir,
Spătarul N icolae M ilescu, izvo d ea u întru adeverirea autocefaliei noas­
tre din ve chim e, şi ceea ce m itropolitul M o ld o ve i G heorghe întărea cu
m ina sa că a v ă zu t la M lnăstirea N eam ţu h risovul de autocefalie din
tim pul dom niei lui A lex a n d ru cel Bun, acest «adevărat nor de m ărturii»,
 ŢA BISERICEASCĂ 371

regul popor rom ân dreptcredincios îl trăia, prom ova şi se străduia să

Jjogăţească via ţa duhovnicească, în toate m anifestările ei, punlnd
m ircola sfinţeniei, m aturităţii şi plinătăţii B isericii O rtodoxe Rom âne a se­
m eni cu celelalte Biserici autocefale, cum se va şi exprim a m itropolitul
C alinic în scrisoarea sa către patriarhul Ioach im al IV -lea.
C onştiinţa acestei stări a condus la hotârîrea, luată în şedinţa din
4 noiem brie 1857, de deputaţii m o ld o ve n i in D ivanul A d -h o c cînd au pro­
pus şi au cerut recunoaşterea form ală, de drept, a neatîrnării Bisericii
din Principate de orice ehiriarhie, înfiinţarea unei autorităţi sinodale
cnntrale, păstrîndu-se unitatea credinţei cu Biserica ecum enică a R ăsă­
ritului în privinţa dogm elor, cauză îm brăţişată cu căldură şi de către
D ivanul din M untenia.
Unirea P rincipatelor o dată înfăptuită a în sem n a t un mare pas şi a
croat condiţiile pentru unirea celor două M itropolii într-o singură B ise­
rică naţională şi proclam area de drept a neatîrnării, ceea ce n-a în tîi-
z'.at a face dom nitorul unirii A lex a n d ru Ioan Cuza, prin decretul din 3
decem brie 1864, în carc preciza : «Biserica O rtodoxă Rom ână este şi ră-
rrlne in d ependentă de orice autoritate bisericească străină în tot ceea ce
p riveşte organizarea, disciplina. U nitatea dogm atică a Sfintei religii or­
todoxe rom âne cu M area B iserică de Răsărit se păstrează de sinodul
general al Bisericii R om âne prin unitatea de gîndire cu Biserica ccu-
rr.enică constantinopolitană». Ca şi în alte m om e n te din istoria noastră,
cutoccîalia bisericească înscrisă şi in C onstituţia do la 1860, şi apoi In
Legea organică din 1872 d ev en e a îm plinirea de drept, ceea ce a făcut
ca în Joia M are, 1882, Sfîn tu l Sinod să sfinţească S fîn tu l şi M arele M ir
în catedrala din B ucureşti.
La această bogăţie de viaţă întotd e a u n a s-au adăugat je rtfele fiilor
Bisericii noastre pentru înfăptuirea un ită ţii P rincipatelor R om âne la 1859,
cele din războiul pentru independenţa de stat. 1877— 1878, «care au creat
prem izele autocefaliei oficiale a Bisericii noastre». M om ent de m are în ­
sem nătate folosit cu în ţelep c iu n e de m itropolitul prim at C alinic M iclescu,
a cărui scrisoare adresată patriarhului ecum enic la 20 aprilie 1885, a fă ­
cut să trăim sărbătoarea acestei com em orări.
în cu v în tu l său, Prea Fericitul Patriarh Iu stin surprindea sintetic,
c;cum zec e ani, această situaţie, spunînd : «La 25 aprilie 1885, prea în ţe ­
leptul patriarh ecum enic Ioachim al IV -le a trim ite m itropolitului C alinic
răspunsul său, printr-o scrisoare la carc era anexat T om osul a u to ce fa ­
liei Bisericii O rtodoxe Rom âne», în care, între altele, se spune : «Bise­
rica O rtodoxă din Rom ânia să fie şi să se num ească şi să fie cunoscută de
inţi neatîrnată şi autocefală, co aducîndu-se de propriul ei S fînt Sinod,
care va avea preşedinte pe cel âupă vre m e înalt Prea Sfin ţit şi Prea
respectat 'M itropolit al U ngrovlahiei şi E xa r’n al întregii Rom ânii, nere-
cunoscînd nici o altă autoritate bisericească în propria ei cîrm uire b is e ­
ricească fără num ai pe M în tu ito ru l» .
Cu prim irea acestui Tom os şi prin înştiinţarea celorlalte Biserici O r­
todoxe se îm plinea un act de dreptate şi îndreptăţire istorică. De acum
'n ic i o lim itare nu-i m ai poate fi im pusă de către o altă Biserică. Din
fiică, ea a devenit, soră». A ce a stă înd rep tă ţită înălţare dă podoabă şi stră­
lucire aniversării la care sîn te m părtaşi. C eea ce era cunoscut şi trăit cu
372 BISERICA ORTODOXĂ ROMĂNĂ

veacuri înainte, anum e plinătatea credinţei noastre dreptm ăritoare şi co n ­

vingerea că M în tu ito ru l sălăşluia în Biserica străm oşilor şi înaintaşilor
noştri, a dus la îm plinirea acelui m ăreţ act, recunoaşterea olicială a auto-
cetaliei Bisericii noastre. R ecunoaşterea oficială a autocefaliei B isericii
O rtodoxe Rom âne nu ar fi fo st posibilă dacă m ai în tîi poporul nostru nu
ar fi o bţinut prin jerifeln ică dăruire indep e n d en ţa de stat a R om âniei m o ­
derne. Încă o dată se dă m ărturie că B iserica O rtodoxă R om ână «îm p le -
tindu-şi de-a lungul veacurilor firele v ie ţii sale cu firele v ie ţii poporului
nostru, a sprijinit fără în ceta re lu p tele poporului nostru p en tru scu tu ra ­
rea oricărei dom inaţii, nu num ai cu cu v în tu l, dar şi cu fapta, dovedin-
du-se totodată iubitoare de libertate şi în treburile ei bisericeşti, cînd
vo rb e şte de neatîrnarea sau autocefalia sa». A ceasta a fo st calea pe care
a m ers pentru dobîndirea autocefaliei. A m putea spune că aceasta este
calea, adevărul şi viaţa, în ceea ce p riveşte trecutul Bisericii O rtodoxe
Rom âne. Un trecut glorios, adeseori zbucium at, dar un trecut din care,
precum un luceafăr, răsare adevărul că Biserica străm oşilor noştri a fost
o Biserică slujitoare, o Biserică d ev en ită integral a poporului, o Biserică
ce nu g în d ise vreodată să iasă din unitatea com uniunii treim ice a O rto ­
do xie i : unitatea de credinţă, unitatea liturgică şi unitatea canonică.

D istinsă adunare,
P ăşind în rîndul Bisericilor autocefale, Biserica noastră a ch ivern isit
înlăuntru cu deplină credincioşie întregul tezaur m în tu ito r de credinţă
şi via ţă spre desăvîrşirea fiilor ei du h o vn ic eşti, iar pe tărîm ul panorto­
d o x şi-a îndreptat atenţia spre păstrarea unităţii dogm atice, liturgice şi
canonice cu toată O rtodoxia. Ca Biserică soră, egală în drepturi şi datorii
cu toate Bisericile O rtodoxe, ea a p rom ovat cu înaltă responsabilitate
deschiderea spre p roblem ele iv ite în v ia ţa popoarelor, de lib erta te şi in ­
dependenţă, spre ce le ale ecum enism ului, ca m esaj de apropiere şi u n i­
tate creştină. A u to ce fa lă , ea a c u ltiva t această calitate în duh u l dragostei
frăţeşti, colaborînd şi apropiindu-se de ce lelalte B iserici O rtodoxe n a ­
ţionale, dispusă să le îm părtăşească prin fapte preţuirea ei de Biserică
soră. De m are ecou s-a bucurat în lum ea creştină fapta de părtăşie în
Duhul S fîn t să vîrşită de B iserica O rtodoxă Rom ână faţă de Biserica O rto ­
doxă soră Bulgară, căreia i-a dăruit S fîn tu l şi M arele M ir, încă din anul
1921, cînd aceasta nu-1 avea.
R oadele autocefaliei au prisosit rînd pe rînd în îm bunătăţirea con­
tinuă a organizării bisericeşti ca Biserică a poporului rom ân, de p retu tin ­
deni, sprijinind cu dăruire unirea tuturor fiilor lui în făurirea sta tu lu i n a ­
ţional unitar rom ân în 1918. A ce a stă epocală îm plinire a deschis B isericii
O rtodoxe autocefale R om âne calea către înfăptuirea v e ch ii dorinţe a
înălţării ei la treapta de Patriarhie. Era m ărturia prestigiului Rom âniei
şi în acelaşi tim p şi cel al Bisericii noastre, care şi-a dobîndit această
v re d n ic ie prin în ţelep c iu n e a Intîistătătorului ei, Dr. M iron Cristea, d e ­
ve n it in 1925 prim ul patriarh al Bisericii O rtodoxe Române.
D eceniu după deceniu, în cei o sută de ani, Biserica noastră a urcat
din slavă în slavă, înscriind în cronica ei sfîntă înfăptuiri de m are în ­
sem nătate. La loc de fru n te se aîlă păstrarea cu grijă şi dezvoltarea prin­
cipiului sinodalităţii, conducerea sinodală a Bisericii, p o triv it cu întoc-
VIAŢA BISERICEASCA 373

cerile Sfinţilor A p o sto li, a practicii O rtodoxiei şi a legislaţiei ei. Călă-

uzlndu-se de acestea şi luind am inte la dezv o lta re a vie ţii politice şi s o ­
ciale a poporului român, S fîn tu l Sinod, bu cu rin d u -se de o deplină a u to ­
nom ie, a în to cm it legiuiri şi norm e unitare p entru întreaga Biserică Orto-
c c x ă Română, p o triv it cu cerinţele pastorale ale clerului şi credincioşilor
o :iodocşi rom âni, acordînd o participare largă acestora la slujirea Bise-
iicii. De aici a rezu ltat şi reorganizarea în vă ţă m în tu lu i teologic şi trece-
tca lui sub îndrum area directă a S fîn tu lu i Sinod, călăuzirea clerului pe
tcgaşul în vă ţă tu rii S finţilor Părinţi şi a slujirii credincioşilor în duhul
dragostei de patrie şi a slujirii m arilor nă zu in ţe ale om enirii de pace, de
independenţă şi prosperitate.
Din cronica înfăptuirilor bisericeşti din acest prim secol lum inează,
intre altele, cu străluciri de aur, înfăptuirea unităţii su fle te şti a rom ânilor
din Transilvania, la 21 octom brie 1948, dorită şi aşteptată cu m ult în a ­
inte de această dată. La acelaşi loc de cinste se află şi canonizarea de
siinţi din neam ul nostru, ale căror num e îm podobesc calendarul nostru
rom ânesc. De asem enea, în aceeaşi lum ină a autocefaliei şi a conştiinţei
slujirii neam ului nostru, v e ch e a episcopie de la V ad, a lui Ştefa n cel
Mare, a fo st înălţată la rang de A rh iep isco p ie, în 1973, iar întru cinstirea
înfăptuirii prim ei uniri a celor trei pro vin cii ro m â n e şti: M untenia, Tran-
s ’lvania şi M oldova, sub sccptrul n eb iru itu lu i M ihai V ite a z u l, a fost
reînfiinţat v e ch iu l scaun vlădicesc de la AJba lulia, în 1975. Şi în acelaşi
cn, pentru a sublinia rolul dreptei cred in ţe în păstrarea conştiinţei u n i­
tăţii de lim bă şi de neam a poporului nostru, a fost înălţată Episcopia
Dunării de Jos la rangul de A rh iep isco p ie a T om isuiui şi Dunării de Jos,
in «am intirea propovăduirii pe păm întul de astăzi al Dobrogei a S fîntului
apostol A n d rei şi a ucenicilor săi».
Roade b in ec u vîn ta te ale autocefaliei de înaltă cinstire sînt şi străda­
niile întîistătătorilor sfin te i noastre Biserici străm oşeşti de a stabili şi
prom ova legăturile frăţeşti cu toate Bisericile O rtodoxe şi în general cu
lum ea creştină, în sprijinirea M işcării ecum enice, dîndu-şi adeziunea
pentru aceasta încă din 1919. C elui din tîi patriarh, M iron Cristea, îi re ­
vine m arele rol de a fi deschis larg p orţile Bisericii noastre către a c tiv i­
tatea ecum enică. De la prim ele adunări din 1927 ale acestei mari mişcări,
prezenţa şi aportul ierarhilor şi teologilor ortodocşi rom âni au im p re­
sionat prin contribuţia lor binefăcătoare, dobîndind în tim p prestigiul din
zilele noastre, cu roade binefăcătoare p en tru refacerea unităţii creştine.
C uvîntul S fîn tu lu i Sinod al Bisericii noastre în problem a valid ită ţii h iro ­
toniilor anglicane a cîntărit m ult în aprecierea şi evaluarea acestei ac­
ţiuni, aflată încă în atenţia Bisericii O rto d o xe şi a celei anglicane.
Epoca noastră de transform ări adinei în via ţa om enirii, epocă de
pace, după instaurarea păcii în Europa de acum patru decenii, epocă de
dialog, de apropiere şi de afirm are a in d ep e n d en ţei popoarelor, a deschis
B isericii autocefale O rto d o xe Rom âne noi şi im portante orizonturi de
lucrare panortodoxă şi ecum enică, precum şi prilej de a-şi aduce co n ­
tribuţia pe plan m ondial în apărarea păcii şi a v ie ţii pe păm înt. A fost
lucrarea Proniei du m n e zeieşti ca tocm ai în acest tim p de renaştere s p i­
rituală şi‘ m aterială a popoarelor eu ropene şi m ai ales de afirm are a d e ­
p linei su ve ra n ită ţi a poporului român, să a vem la cîrm a Bisericii noastre
37 4 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

A rhipăsiori şi în tîislă tă to ri clc e x ce p ţie : patriarhul «rcfacerii u nităţii

bisericeşti şi a Înnoirii B isericii», de pioasă m em orie, Justinian M arina,
iar de aproape un deceniu poartă toiagul patriarhal Prea F eric itu l Dr.
[ustin Mioisescu, teolog de renum e, ierarh şi conducător de Biserică de
largă cuprindere ecum enică.
P rea F ericirea V oastră,
D om nule P reşedinte,
Onorată A dunare,
Dacă înfăptuirile d u h o vn ic eşti din lăunirul Bisericii noastre din toată
această perioadă au d eiin it-o in faţa lum ii creştine ca Biserică in plină­
tatea lucrărilor harice şi pastorale, cele din aiară, de pe în tin su l tărîm
al ecum enism ului, sub m u ltip le le lui cerinle, sau cel al relaţiilor cu toată
creştinătatea şi religiile lum ii, au arătat-o ca pe o ramură viguroasă a
B isericii M în tu ito ru lu i H ristos, prezentă cu in iţia tivele şi c u v în t ziditor
oriunde s-a cerut. Participantă activă în M işcarea ecum enică, s p rijin i­
toare a u nităţii p a nortodoxe prin contribuţia substanţială adusă la co n fe­
rinţele pregătitoare pentru S fîn tu l şi M arele Sinod, m em bră fondatoare
a C onferinţei Bisericilor E uropene, a C onferinţei C reştine pentru Pace de
la Praga, şi deschisu dialogului teologic cu Biserica Rom ano-C atolică, cu
B isericile A nglicană şi Luterană, cu V e c h ii catolici, Biserica noastră îm ­
brăţişează cu cu tezanţă ev a n g h elică problem ele v ie ţii contem porane,
iniţiază acţiuni in tern a ţio n a le pentru apărarea păcii şi vie ţii om enirii,
activităţi care adaugă noi şi noi d im en siu n i de m are actualitate a u to ce­
faliei noastre bisericeşti. La locul cinstirilor cu v e n ite se aşează n u m e­
roase m ăriurii de dragoste m aternă a B isericii noastre faţă de fiii ei d u ­
ho vn ic eşti, a şezaţi pe alte co n tin en te, cercetaţi de însuşi întîistă tă io ru l
ei, Prea F ericitul Patriarh Iustin, şi de m em bri ai S fin tu iu i Sinod. A r h i­
episcopiei O rto d o xe Rom âne a A m e ric ii şi Canadei cu sediul la D etroit,
condusă de I. P. S. A rh iep isco p V icto rin , i s-a adăugat A rhiepiscopia O r­
todoxă Rom ână a Europei C entrale şi O ccidentale, pentru parohiile de
pe co n tin en tu l nostru, c în n u ita de I. P. S. ,A rhiepiscop A drian, avîn d r e ­
şedinţa la Paris. Este de Ia sin e Înţeles că salba strălucitoare a O rto d o xiei
rom âneşti, a îm plinirilor ei clin acest secol, al autocefaliei, cere tim p şi
spaţiu pentru a o continua.
D-~un slavă Bunului D um nezeu pentru toate, păstrîncl în c h iv o tu l re ­
cu n o ştin ţei noastre ve şn ic e chipurile şi vre d n ic iile în tîisîătătorilor, ierar­
hilor, credincioşilor, slujitorilor Sfintelor A ltare, întregului nostru popor
dreplcredincios, pentru tot ceea ce a gîndit şi înfăptuit fiecare din treapta
sa pentru slava Sfintei noastre Biserici. îm plinirea celor o sută de ani o
aUă în slujirea cu dem n ita te a m esajului ei clum ucs^iesc în fam ilia O rto ­
do xie i şl în m ijlocul poporului român. C ălăuzită de S fîn tu l şi în d rep tă to ­
rul Sinod în fru n te cu Prea Fericitul Patriarh Iustin, sub aclumbrirea S fîn ­
tului Duh, Biscrica noastră continuă sa în a lţe pe «tem elia proorocilor şi
apostolilor» (Efes., 2, 20) noi şi sfin te fru m u seţi prin gîndire şi faptă or­
todoxă rom ânească în în v ă ţa m in tu l şi scrisul teologic, în tipărirea Sfintei
Scripturi, cărţi de slujbă şi de învăţătură, în operele Sfinţilor Părinţi, în
îndrum area clerului şi credincioşilor pe drum ul slujirii S fîn tu lu i A ltar, al
unităţii de credinţă, al păcii şi al năzuinţelor poporului nostru. Exprim înd
- :ur,oştin!a întregii obşti ortodoxe, ne luăm îngăduinţa de a sublinia
 IA Ţ A B ISE R IC E A SC Ă 375

ce în toată lucrarea actuală a Bisericii noastre s-a făcut un pas hoiărîtor

datorită ia d u lu i pastoral, culturii teologice, exp erien ţei şi înaltei co n ­
cepţii asujjru roiului şi locului Biscricii în lum e, a suflu lu i nou ele gindire
ii de viată adus de Prea F ericitul Patriarh Iusiin.
După cum am inteam ia înce p u tu l cu v în tu lu i nostru, un rar şi iericit
p rilej face ca aniversarea autocefaliei B isericii O rtodoxe R om âne să aibă
icc în acelaşi tim p cu două clin lum inoasele pagini de luptă şi jertfe din
viata poporului nostru : O mai, ziua proclam ării «Independenţei de stat»
c R om âniei, şi îm plinirea a patru decenii de ia victoria îm p o triv a fascis-
c.ulul, cînd s-a deschis popoarelor din Europa noul drum de pace şi
prosperitate. N um ele, chipurile şi vre d n ic iile tuturor eroilor rom âni sînt
Înscrise cu litere de aur în respectul şi dragostea noastră, a slujitorilor şi
credincioşilor Bisericii O rto d o xe Rom âne.
A m in tin d u -n e neîncetat de aceste slă v ite culm i de viaţă şi unitate
naţională, de dîrzenia cu care toii fiii poporului rom ân au apărat de-a
lungul veacurilor integritatea gliei stră m o şeşti, . libertatea şi in d ep e n ­
denţa ţării, aducem — şi cu acest prilej — hotărîrea noastră de a slu ji cu
dev o ta m en t şi abnegaţie scum pa noastră patrie. înfă p tu irile de m are re­
zonantă istorică din ultim ele două decenii, d ezvoltarea m ultilaterală a
vieţii poporului nostru, n ă zuinţele sale p entru dezarm are şi pace, bu n ă ­
starea şi fericirea lui, vor găsi, în slujirea noastră şi a credincioşilor Bi­
sericii O rtodoxe Rom âne, r e c ep tivita te deplină şi ataşam ent plenar.
Trăim în epoca cea m ai rodnică, cea m ai lum inoasă din viaţa pop o ­
rului nostru rom ânesc, care prin d im en siu n ile înfăptuirilor în toate ra m u ­
rile de m uncă şi de viaţă ale societăţii noastre, s-a înscris în contem pora­
neitate ca «Epoca Ceauşescu». Intr-o un ita te deplină a tuturor fiilor pa-
trei noastre, pecetea unor noi şi epocale realizări se face tot m ai sim ţită
5i trăită în viaţa patriei noastre. Ca fii ai acestui popor care cu braţele
<,i cu m intea zideşte an de an viito ru l strălucit al ţării noastre, v o m fi p u ­
rurea alături de gîndul, năzuinţa şi idealurile de mai bine ale întregului
nostru popor român.
îm părtăşind entuziasm ul întregii naţiuni, ne exprim ăm deplina b u cu ­
rie pentru realegerea celui d in tîi fiu al poporului român, dom nul N icolae
Ccauşescu, în înalta funcţie de preşe d in te al R epublicii Socialiste R om â­
nia. C ătre Domnia sa îndreptăm gîndurile în aceste clipe aniversare, spre
a da glas recunoştinţei sincere pentru libertatea religioasă acordată lu ­
crării Bisericii O rtodoxe Rom âne şi celorlalte culte din ţara noastră şi
spre a depune încredinţarea noastră, a ierarhilor, a slujitorilor altarelor
străbune şi credincioşilor, în tru sprijinirea m ăreţelor acţiuni de d e z v o l­
tare a patriei noastre dragi.
Sorbind neîncetat din «apa cea vie» (Ioan 4, 10) a izvoarelor Sfintei
noastre O rtodoxii, una cu poporul rom ân şi legaţi de glia străbună, ne
plecăm în rugăciune sm erită genunchii inim ii noastre, ca Duhul Sfîn t «Cel
ce pe cele cu lipsă le îm plineşte», să ne îndrepte de-a pururi paşii şi lu ­
crarea spre slava Sfintei noastre Biserici A u to ce fa le O rto d o xe Rom âne
ii înflorirea scum pei noastre patrii».
După încheierea cu v în tă rii — prim ită cu v ii aplauze — , s-a dai ci­
tire, de către Prea Sfin ţitu l Episcop Rom an lalom iţeanul, vicarul S fin te i
A rhiepiscopii a B ucureştilor, urm ătoarei telegram e pe care S iîn tu l Sinod
■j adresat-o conducerii superioare de stat :
376 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

D om niei Sale
Dom nului NICOLAE CEAUŞESCU,
P reşedintele R epublicii S ocialiste R om ânia

Cu s en tim en te de aleasă preţuire şi deosebit respect, m em brii

S fîn tu lu i Sinod, în tru n iţi în şedinţă solem nă pentru com em orarea
C entenarului autocefaliei Bisericii O rtodoxe Rom âne, îm preună cu
reprezentanţi ai clerului şi credincioşilor din cele 13 C entre epar­
hiale, de faţă fiind şi conducători ai altor C ulte religioase din ţara
noastră, exprim ă D om niei V oastre, şi cu acest m em orabil prilej,
gratitudinea şi rec u n o ştin ţa lor faţă de neobosita a c tivita te pe care
o consacraţi înălţării patriei pe noi trepte de civ iliza ţie şi progres
şi pentru trium ful păcii în lum e.
E ste în d eo b şte cunoscut că m arile izb în zi ob ţin u te de poporul
nostru în perioada ultim ilor 20 de ani — pe care pe drept cu v în t şi
cu m îndrie patriotică o num im «Epoca Ceauşescu» — în înaintarea
pe drum ul edificării noii societăţi, al propăşirii n ec o n ten ite a pa­
triei şi al ridicării bunăstării m ateriale şi spirituale a poporului,
precum şi înaltul prestigiu de care se bucură astăzi Rom ânia în
lum e, s în t strîns legate de nu m e le D um neavoastră, distins bărba-
de stat, patriot lum inat şi om de mare om enie, care v -a ţi ded ic a !
întreaga viaţă şi a ctiv ita te slujirii, cu abnegaţie şi dev o ta m en t, a
idealurilor fu n d a m en ta le ale poporului, cauzei păcii şi colaborării
internaţionale.
Ierarhii, clerul şi credincioşii Bisericii O rtodoxe Rom âne c u ­
nosc că, ori de cîte ori poporul rom ân a păşit pe o nouă treaptă a
organizării sale de stat, Biserica, urm îndu-şi învăţătura ei, a îm ­
brăcat form e noi de organizare, în arm onie cu realizările din viaţa
tării. A stfel, m arile înfăptuiri din viaţa poporului nostru : reorga­
nizarea statelor rom âneşti, Unirea P rincipatelor, Independenţa ele
stat a R om âniei, în tre g irea statului naţional unitar rom ân, — au
adus şi im portante îm pliniri bisericeşti, în tre care organizarea m i­
tropoliilor rom âneşti în secolul al X I V -1ea, recunoaşterea a u to ce­
faliei Bisericii noastre în anul 1885 şi ridicarea Bisericii O rtodoxe
R om âne la rangul de Patriarhie în anul 1925.
C ălăuziţi de ex em p lu l D om niei voastre, participanţii la acest
popas sărbătoresc au evocat, cu adîncă em oţie, îm plinirile Bisericii
O rtodoxe R om âne, care, în tot trecutul ei, ca şi în cei o sută de ani
de la recunoaşterea autocefaliei, a adus întreaga sa contribuţie
la realizarea aspiraţiilor poporului, a n ăzuinţelor lui de unitate, li-
V I A Ţ A B ISER IC E A SC Ă 377

b e ita te şi independenţă, înd ep lin in d u -şi astfel m isiunea sacră de

slujire a ţării şi a neam ului rom ânesc.
Cu bucuria sufletească pe care o trăim la com em orarea -
acestui act istoric din viaţa Bisericii noastre, cu rezonanţe n a ţio ­
nale, vă aducem , m u lt stim a te D om nule preşedinte, prinos de m u l­
ţum ire şi recunoştinţă pentru condiţiile de deplină libertate reli­
gioasă în care se desfăşoară activita tea B isericii O rtodoxe Rom âne,
a celorlalte culte, şi vă încredinţăm de între g u l nostru d ev otam ent,
de preţuirea şi dragostea noastră nem ărginită, cin stin d u -vă străda­
niile pe care le depuneţi în apărarea păcii în lum e şi pentru zidirea
unei ţări noi, frum oase şi bogate, libere, puternice, deplin stăpînc
pe soarta sa.
V ă dorim ani m ulţi şi rodnici, plini de sănătate şi satisfacţii la
cîrm a neam ului rom ânesc, în tru gloria şi propăşirea patriei noastre
scum pe, Republica Socialistă România.
Preşedintele Sfîntului Sinod,

t IU STIN ,
P a tria rh u l B isericii O rto d o x e Rom âne

Apoi, P rea S finţitul Episcop V asile T îrgovişteanul, v ica r patriarhal,

a dat citire u rm ăto ru lu i ACT SINODAL :
«Cu vrerea T atălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea S fîn tu lu i Duh,
T reim ea cea de o fiinţă şi nedespărţită.
In anul 1985, îm plinindu-se o su tă de ani de la recunoaşterea A u to ­
cefaliei Bisericii O rtodoxe Rom âne, S fîn tu l Sinod a so co tit că este bine
să se cinstească, după rînduiala creştinească şi rom ânească, acest act
istoric din viaţa B isericii noastre.
Drept aceea, astăzi, 5 m ai 1985, în a patra dum inică de după Paşti,
în biserica S fîn tu l Spiridon N ou din Bucureşti, s-a să vîrşit Sfînta şi D um ­
nezeiasca L iturghie de către un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, înăl-
ţîndu-se sm e rite rugăciuni de m u lţu m ire Părintelui C eresc, pentru n em ăr­
ginita m ilo stiv ire şi n enum ăratele daruri revărsate cu îm b elşu g a te asupra
Bisericii O rto d o xe R om âne, a ierarhilor, clerului şi credincioşilor ei în
curgerea tim pului de la anul 1885 şi pînă astăzi.
în aceeaşi zi, la orele 13,00, în sala sinodală din Palatul Patriarhal a
a vu t loc şedinţa solem nă a S fîn tu lu i Sinod, prezidată de către Prea Feri­
citul Părinte IU STIN Patriarhul Bisericii O rto d o xe Rom âne. D e schizînd
şedinţa, Prea Fericirea Sa a in vita t pe înalt Prea S fin ţitu l T eociist, M itro ­
p olitul M old o ve i şi S u ce ve i, să rostească cuvîntarea fe s tiv ă privind acest
deo se b it e v e n im e n t bisericesc.
B.O.R. — 4
378 B ISER ICA O R T O D O X A R O M Â N A

Irxall Prea Sîinţia Sa, luînd cu v în tu l, a evocai îm prejurările istorice

în care Patriarhia E cum enică a recunoscut A u to ce fa lia Bisericii O rtodoxe
Rom âne, im portanţa ei, precum şi îm plinirile pe tărîm bisericesc din u l­
tima sută de ani.
A u fost de faţă m em brii S fîn tu lu i Sinod al B isericii O rtodoxe Române,
conducătorii de cu lte din ţară, clerici din A d m in istra ţia Patriarhală şi din
A dm inistraţia C entrelor eparhiale, profesori de teologie şi alţi invitaţi.
A participat Dl. Ion C um pănaşu, p reşe d in te le D epartam entului C ul­
telor.
Cu prilejul com em orării acestui centenar, în toate bisericile şi mî-
năstirile din cuprinsul Bisericii O rto d o xe Rom âne, ca şi la parohiile or­
to d o xe rom âne de p este hotare, s-a oficiat slujba T e-D eum -ului, după
săvîrşirea S fin te i Liturghii, şi s-a dat citire Pastoralei S fîn tu lu i Sinod.
Pream ărind pe D um nezeu, cel in T reim e lăudat, pentru tot b in ele şi
iot darul d esăvîrşit, revărsat asupra sa, Biserica O rtodoxă Rom ână pă­
şeşte astăzi m ai departe cu încredinţarea că, sub povăţuirea S iîn tu lu i şi
îndreptătorului Sinod, în fru n te cu Prea F ericitul Patriarh Iustin, va c o n ­
duce şi de acum înainte turm a cea cuv în tă to a re a credincioşilor săi fii pe
calea cireptei credinţe, a păcii, a dreptăţii şi b in elu i obştesc, pentru c in sti­
rea nu m e lu i ei în rîndul celorlalte B iserici O rto d o xe surori şi Bisericii
creştine din lum e şi spre fo lo su l şi propăşirea obştei creştineşti din scu m ­
pa noastră patrie, R epublica Socialistă Rom ânia.
M em brii S fîn iu lu i Sinod, ev ocînd acest act istoric din viaţa Bisericii
noastre, cu rezonanţe naţionale, au adresat c telegram ă p reşedintelui ţă­
rii, dom nul N icolae C eauşescu, om agiind înalta sa personalitate, n eobo­
site le strădanii puse în slu jb a propăşirii patriei şi a neam ului, m ulţum in-
du-i totodată, cu dragoste statornică, pentru deplina libertate religioasă
în care se desfăşoară activita tea Bisericii O rto d o xe R om âne şi a celor­
lalte C ulte din R epublica Socialistă Rom ânia.
Dînd glas rec u n o ştin ţei noastre faţă de m ult induratul Dum nezeu,
care ne-a în vred n ic it a fi părtaşi ai acestui ales popas din istoria Bisericii
O rtodoxe Rom âne şi ca o m ărturie pentru cei ce vo r urm a după noi, s-a
în to cm ii acest A c t Sinodal de com em orare, care s-a scris în Condica
sfîntă şi s-a sem nat de către toţi m em brii Sfîn tu lu i Sinod.
B ucureşti, 5 m ai 1985».
In cin stea eve n im e n tu lu i com em orat, Sfîntul Sinod al B isericii O rto ­
doxe R om âne a oferit o ag a p ă în cadrul căreia s-au ro stit m ai m ulte cu-
vîn tări. .Şirul lor a fost deschis de c ă tre I. P. S. M itropolit A n to n ie al A r­
dealului, ca re a spus
«Ce m inunat lucru să te conduci după propriul tău cap ! A c easta în­
seam nă să fii autocefal. R om ânul nu prea suferă să aibă pe altul pe cap.
» : a : a b is e r ic e a s c ă 379

«•= unde şi v o rb a «nu sta pe capul meu», cu m ai m ulte în ţelesu ri, d ar m ai

cu acela de a fi lăsat în pace să-ţi vezi singur de capul tău şi de
r â u r i l e tale. A se conduce după pro p riu l său cap, defineşte în su şirea
c - - l u i de fiinţă evoluată, liberă, civilizată, însuşirea om ului dum nezeiesc
=t cu ra ţiu n e şi cu to ate in stru m en tele autoconducerii.
Xe aflăm , in 1385, cînd P atriarh u l de C onstantinopol n e-a re cunoscut
.:.al autocefalia, după N e a tîrn a re a şi In d e p en d en ţa din 1877, obţinute
Sr.n jertfe direct, sabie la sabie şi piept la piept. A nul 1877 a fost anul
rscaurării d em nităţii n o astre rom âneşti şi om eneşti, după secole în care
* ::ebuit să-i îndurăm pe tu rci pe capul no stru şi să putem sup ra v ie ţu i
_ condiţii de v ec in ătate cu m ari puteri im periale ale vrem ii care n-au
; :e a făcut exces de iubire faţă de vec in i în istoria lor. A nul 1877 a fost
^ -.rca din ce ea ce nu era chiar o sclavie, dar nu e ra nici lib ertate . Sînt
. “.oscule re la ţiile n o astre cu Im periul otom an şi n u e cazul să m ai in-
->-.ăm acum asupra lor. Am v re a să spunem însă, aici, că după m area
.a o r ie din 1877, nu se p u tea ca B iserica O rto d o x ă Rom ână să nu se tre-
r is c a şi ea şi să nu d o re ască să scape şi ea de «turcii» ei, care nu erau
■ .ar turci, dar erau to t la Istanbul — vechiul C onstantinopol, tu rc it -—
. :n m are m ăsură cu m en talităţile asem ăn ăto are. T rebuie să ne im agi­
nii ca în sufletele S inodalilor ortodocşi ard ea acum d o rin ţa şi a inde-
- ndenţei şi n ea tîrn ării bisericeşti, după ce se o b ţin u se ră cele politice,
r. n ăm în tare a lor — care pînă la urm ă s-a p re făc u t în acţiune şi a dus la
utocefalie — treb u ie să vedem încă o d o v ad ă a con-sim ţirii şi a con-
- :ră rii B isericii n o astre cu n a ţiu n ea şi cu poporul, tra d iţie de lungă
j ra tă la noi.
T rebuie să facem , cu acest p rilej festiv, precizări care v o r scoate
ev id e n ţă o m are asem ăn are în tre situ a ţia re la ţiilo r n o astre bisericeşti
_ C onstantinopolul ortodox şi heg h e m cn p în ă la 1885, şi situ a ţia rela-
•,:!cr politice a rom ânilor cu Im periul otom an p în ă la 1877.
M ihail K ogălniceanu, om ul p ro v id en ţial al n aţiunii rom âne în ceasul
- de m are cum pănă şi de m ari decizii, sp u n ea în P arlam entul de la Bucu-
r$ti, în 1377 : «Mai întîi de to ate dom nilor, să ne facem în treb a re :
am fost în ain te de d ec lara rea războiului ? Fost-am noi d ependenţi că-
e T urcia ? Fost-am noi p rovincie tu rc e a s c ă ? Fost-am noi v asa li ai Tur-
:ei ? A vut-am noi pe sultanul ca su ze ran ? S trăinii au zis ac ea sta ; noi
.u am zis-o niciodată. Noi nu am fost vasali. S ultanul nu a fost suzeranul
iostru. Insă, e ra ceva : erau n işte le g ă tu ri sui generis ; n işte legături care
rau slabe cînd rom ânii erau tari ; nişte leg ă tu ri care erau ta ri cînd ro-
vânii erau slabi». După ce a ră ta că tu rcii şi-au afirm at şi aro g at cu de la
: p u tere p re te n ţiu n i şi d repturi, de noi n icio d ată recu n o scu te în fapt,
-1Ihail K ogălniceanu se în treb a : «Ne în treb a ţi acum ce sîntem ?... S întem
c naţiu n e lib eră şi independinte».
Tot aşa, prin alte cuvinte, dar cu acelaşi conţinut, s-a pus problem a
4 . în 1885, cînd ne-am h o tă rît să fim autocefali.
Dom nilor, aş p u tea zice şi eu, parafrazîndu-1 pe K o g ă ln ic e a n u :
::st-am noi v re o d a tă cu to tu l supuşi altora, biseric eşte ? F ost-a P atriarhul
-? C onstantinopole stăp în u l nostru ? N iciodată. A u ex istat în tre noi n işte
.• gături sui generis, constînd m ai m ult din p re te n ţiile C onstantinopolului
le hegem onie. Noi l-am co n sid erat pe P atriarh în to td e au n a prim us inter
 BISER IC A O R T O D O X A R O M A l

W s — n- — t : - 1: — şi am p ă stra t cu el num ai u n itatea dogm

« s t -i-— izi : şi cu ce lelalte B iserici ale R ăsăritului, penti
a ar c i : : c ired in ţei.
I-.-' ___ c _\ Intui, m ai bine şi m ai elocvent, unui contem pora
ir - - - _:u dl Sfîntului Sinod din 1885 şi anum e în v ă ţatu lu i episcop i
M elchisedec Ş tefănescu. Iată ce sp u n ea în Senat, în ziua £
. ' r : “ -.b rie 1885, p rin tre a ltele :
-D om nilor, de cum am în cep u t a avea p rice p ere şi am p utut învîr
-m condeiaş în m înă, eu am fost cel dintîi care am su sţin u t ta re credinţ
no astră naţio n ală , că B iserica n o a stră este in d ep e n d en tă, şi ac ea stă crt
dinţă nu am in v en tat-o noi cei de astăzi, ea a fost clironom isită (moşte
nită, n.n.). C ei ce au ce tit isto ria ştiu că noi de v ea cu ri am a v u t Biseric
autocefală. C înd v en e a de la P atriarh u l (de C onstantinopol, n.n.) sau d
aiu re a de u n d ev a vre o p re te n ţie a ta cato are în au to cefalia B isericii noas
tre, atunci M itropoiiţii şi b oierii no ştri o respingeau. Şi treb u ie să ştiţ
că P atriarh ii în tim pii trec u ţi av e au p u tere m are. P en tru ce ? P entru c
erau aproape de S ultanul... Cu to ate acestea, în tim pii aceia, cînd se făce<
din p arte a P atriarh ie i (de C onstantinopol, n.n.) vre o p re te n ţie care atic
gea dre p tu l B isericii n oastre, se respingea (s.n.). Tot aşa s-a urm at ne
contenit pînă astăzi... Eram in dependenţi în lău n tru l nostru...». Prin Tomo
sul de re cu n o aşte re a autocefaliei, spune M elchisedec, «toţi au recu­
noscut ceea ce noi recunoscusem de m ult» : «B iserica n o a stră este auto­
cefală pe destin ele şi po sitiu n e a sa» (rev. «B.O.R.», IX, 1885, rir. 11, p.
957—959).
C ît de ase m ă n ăto are erau cele do u ă situ a ţii ! C ele do u ă cuvîntări
nu pu tea u să nu fie şi ele asem ănătoare. îm p reju ră ri istorice scăpate de
sub controlul nostru, n e-au adus în situ a ţia de a ne lega la un m om ent
dat — deşi la tim puri şi din m otive diferite — şi de Sultani şi de P atriar­
hii de C onstantinopol. Am văzut din cu v în ta re a episcopului M elchisedec
al R om anului că P atriarh ii nu erau cu to tu l în 'a fa ră de p u te re a şi in­
fluenţa S ultanilor. A c eştia p u rtau sabie şi ade sea de sabia lor au căzut
capete de P atriarh i ! Şi dac ă în in terio r S ultanii îşi ex e rcitau p u te re a $i
asupra P atriarh ilo r, în ex te rio r îi aju ta u să fie şi ei un fel de Sultani,
a ju tîn d u -i în do rin ţa de s tăp în ire şi prin B iserică. A celaşi lucru îl fă­
cu se ră şi îm păraţii b izantini înainte de 1453, anul cînd S ultanii au luai
locul îm păraţilor, după că d ere a C onstantinopolului.
In ccea ce ne p riv eşte pe noH le g ă tu ra cu P atria rh ia de C onstantino­
pol nu n e-a făcut în perio a d a p re m e rg ă to a re anului 1885 v re u n bine no­
tabil. Tot aşa a fost şi cu c e lelalte P atriarh ii ră săriten e . M ai m ult i-am
a ju ta t noi pe dînşii, d ec ît ei pe noi, considerîndu-i noi pe ei căzuţi sub
s tăp în ire n ec reştin ă şi în nevoie. E şi ac ea sta o d o v ad ă a u nor stări de
lucruri deosebite, în orice caz nu de o supunere cum p re tin d e au ei şi alţii
străini. M ărtu riile despre g e n e ro zitate a n o astră şi d esp re co n ştiin ţa dom ­
n ito rilo r n o ştri de a p ă răto ri ai creştin ă tă ţii — s arcin ă asu m ată d u p î
că d ere a B izanţului — sînt peste to t : la A thos şi în tot O rientul, pîr.ă
d ep a rte în m untele Sinai.
A utocefalia, d ec la ra tă form al în 1885, ne-a re d esco p e rit autonom ia
străbună, av u tă în fapt dac ă nu în drept, şi ne-a repus în funcţie ca pe
 1” A B ISER IC E A SC Ă 381

tz -rept acum re cunoscut de toţi, pro p riu l nostru sistem de conducere,

d .i - r i t a t e a de a ne v ed e a noi înşine de noi, prin capul nostru. Şi, de
.-îci încoace, s-a dovedit că o putem face. C hiar m ai bine decît o fă-
clnd aveam pe alţii pe capul nostru.
Astăzi serbăm ev enim entul cu so lem n ita tea cu v e n ită şi ne bucurăm
. : facem în lum ina şi a s ărb ăto rilo r n aţio n ale , 9 m ai 1877 şi 9 m ai 1945,
-e cind am obţinut, de două ori, N e a tîrn a re a şi Independenţa, o dată de
a doua o ară de nazism .
S ărbătorim au to c efa lia în R om ânia de azi, în care ese n ţa tu tu ro r
ocupărilor e p ro clam area co ntinuă şi a p ă ra re a ferm ă a Independenţei,
S e a tîrn ă rii de nim eni, a S uvera n ită ţii naţio n ale . Şi adăugăm : în v iaţa
: îs tră creştin ă a A utocefaliei B isericii O rto d o x e Române.
S ărbătorim în tr-u n clim at de consens n a ţio n al şi bisericesc idealuri
; zate în 1877, în 1885 şi 1945, care ne fac să stăm cu fruntea sus ca
w~.âni şi ca ortodocşi, şi ne ţin d eschise p ersp ectiv ele p ropăşirii şi ale
~ - iinirilor».
A ducînd salutul clerului şi credincioşilor rom ano-catolici din ţa ra
■ tsiră, Prea S finţia Sa E piscopul Ioan Robu a spus :
■Prea Fericite Părinte Patriarh,
D om nule P reşedinte al D epartam entului C ultelor,
Iubiţi fraţi,
Din p arte a în alţilo r iera rh i rom ano-catolici, din p a rte a clerului şi
credincioşilor pe care îi reprezint, V ă tran sm it un salut călduros şi asi-
.:a re a că n e-am u n it rugăciunile n o a stre cu ale v o astre , p en tru a-i m ul-
" i Dom nului p en tru bu cu ria sărb ăto rii de astăzi şi p en tru a-L ruga să
• păstreze pe toţi fideli în slu jirea lui H ristos, M în tu ito ru l nostru.
Sînt bucuros să partic ip la ac ea stă s ă rb ă to a re a B isericii O rtodoxe
:m âne surori şi m -a im presionat frum oasa e v o c are de tră ire creştin ă de
r terito riu l ţării n o astre încă din prim ele v ea cu ri, evo c are făcută în cu-
n tarea fe stiv ă a în a lt P rea S finţitului M itro p o lit Teoctist. D eparte de
: în tim p, sfinţii m artiri şi m ărtu risito ri ca re au tră it pe aceleaşi m elea-
:j ca şi noi, n e-au lăsat exem plul urm ării lui H ristos — C alea, A d e v ăru l
V iaţa — , ne-au lăsat exem plul slu jirii lui H ristos, în v ă ţă to ru l şi Preo-
Lveşnic.
E xprim îndu-m i satisfacţia şi m ulţum irea de a fi pre zen t la a c ea stă
rb ă to a re a B isericii O rtodoxe Rom âne, doresc să urez P rea F ericitului
■rinte P atriarh Iustin, în alt P rea S finţiţilor M itropoliţi, în alţilo r Ierarhi
tuturor celor de faţă u ra re a de m ulţi ani, de s ăn ă ta te, m ult succes în
unea p asto ra lă, şi H ristos P reotul v eşn ic să lum ineze m ereu pre o ţia
->astră s lu jito are întru binele B isericilor n o astre surori şi în tru binele
-triei».
Em inenţa Sa Episcopul N a g y G yula, conducătorul E parhiei R efor­
me din C Iuj-N apoca, apreciind ca un fapt în tru totul îiresc proclam a-
a autocefaliei, a ro stit u rm ăto a rea c u v în ta re :
382 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Ă N j

«Prea Fericite P ărinte Patriarh al Bisericii O rtodoxe Rom âne,

E xcelenţa V o a stră D om nule preşedinte al D epartam entului C ultelor
M ult stim aţi şi iubiţi traţi intru D om nul nostru Iisus H ristos,
în num ele B isericii R eform ate din R epublica S ocialistă R om ânia p a r­
ticipăm la ac ea stă Întrunire solem nă, cu stim ă deosebită, sentim ente alest
şi iubire frăţeasca, creştinească, cînd B iserica O rto d o x ă R om ână s ă r­
b ă to re şte an iv e rsa re a a o sută de ani de la re cu n o aşte rea autocefalie:
sale.
In aceste m om ente sfinţite ale com em orării, b ucuriei şi recu n o ştin ţei
cuvintele D e uteronom ului răsu n ă în inim a m ea : «A du-ţi am inte de to
drum ul pe care te-a călăuzit Dom nul, D um nezeul tău... ca să te sm ereasc;
şi să te încerce, ca să-ţi cun o a scă pornirile inim ii şi să v ad ă dacă ai Sc
p ăzeşti sau nu poruncile Lui» (Deut., 8, 2).
«A du-ţi am inte ...». C înd com em orăm cea de a o suta a n iv e rsare
această perio a d ă de o su tă d e ani, gîndindu-ne la to t drum ul făcut, creşte
la m ilenii, pînă acolo, de un d e a po rn it «tot drum ul». A şa cum găsin
în cu v in tele S fîntului apostol P avel : «... de la Ierusalim şi ţările de prim'
p re ju r pînă la Iliric, am ră so in d it cu p riso sin ţă E vanghelia lui Hristos>
(Rom., 15, 19).
A c eastă însem nare a începutului drum ului înseam nă acea re velaţi:
a haru lu i lui Dum nezeu, că El îşi alege popoare din ap ropiere şi din de
părta re , cunoscute şi necunoscute. A c esta este drum ul cu c erito r a
E vangheliei, pe care, cu v în tu l lui H ristos a ajuns pînă ia inim a străine
şilor -. «Veniţi după M ine» — şi ei s-au ap le cat asupra m îinilor sale gau^
rite de cuie d ăruindu-i inim a, to ată v ia ţa lor.
Ne am intim acum cu inim ă re c u n o scă to are şi fe ricită că, de atunci
Bis.erica O rto d o x ă R om ână a fost că lău zită pe to t drum ul ei de Domnu
D um nezeul său, cu d aru rile sale h arice specifice şi cu slu jirea respon
s abilă care i-a fost în cre d in ţa tă. D arul specific al lui Dum nezeu a fos
că a în cre d in ţa t acestei B iserici un popor : poporul rom ân.
S arcina re sp o n sab ilă a slu jirii sale este fe ricire a p ăm întească ş
m în tu ire a poporului credincios.
P oporul rom ân şi B iserica O rtodoxă Rom ână nu se pot desp ă rţi unu
de ce lălalt. Istoria m ă rtu rise şte că B iserica O rto d o x ă pe lunga ei caii
a fost u n iconom credincios cu talan ţii care i-au fost daţi fiind credin
cioasă fa ţă de poporul care i-a fost încredinţat.
A c easta este deja isto rie !
B iserica O rtodoxă R om ână a p ăstra t tim p de secole apa lim pede
izvorului E vangheliei, a ce rc e ta t cu rugăciuni nec o n ten ite v o in ţa Iu
D um nezeu, îndeplinindu-şi sarcinile cu o slu jire responsabilă, potrivi
E vangheliei.
S em nele acestei slu jiri sînt că în to td e au n a a re v en d ica t şi a e x e ­
cutat cu co n ştiin ţă ferm ă, ind ep e n d en ţa sa ; ea însăşi şi-a determ ina’
legile sale bisericeşti interne, ordinea, organizaţia, cîrm uirea sa, păsio
rire a credincioşilor, adoplînd lim ba poporului său, a n aţiu n ii sale ir
serviciul Bisericii ! A folosit obiceiuri şi m otive c a rac teristice loca!
naţio n ale în arh ite c tu ra sa, în p ictu ra bisericească, în orn a m e n tare i
 -.A B ISER IC E A SC Ă 383

jl - u z ic a sa bisericească. A tip ărit cărfi b iseric eşti de d o ctrin ă sau de

r-.:, s-a în g rijit de p re g ătirea preoţilor, p ăstrîn d în to td e au n a legături
* ~o şi strîn se cu celelalte Biserici orto d o x e n aţional-autocefale.
R ecu n o aşterea ei ca B iserică O rtodox ă auto c efa lă la 25 ap rilie 1885
i ronstituit o confirm are a celor exprim ate în term inologia ju risd icţiei
. -.ionice bisericeşti : B iserică n aţio n ală in d ependentă, care m enţine
;--.oguvernarea, iar in terd e p en d en ţa fa ţă de alte B iserici ortodoxe este
: 'a r de n a tu ră dogm atică, canonică, cultică, de credinţă.
O altă ca rac te ristic ă de m are v alo a re a B isericii O rtodoxe Rom âne
£:e leg ă tu ra strîn să cu B isericile creştin e din ţa ră şi de peste hotare.
- ?prezentantul şi prom otorul ac esto r relaţii este P rea F ericirea Sa Pa-
iarhul Iustin, de al cărui p o rtre t se leagă cele spuse re cen t de I.P.S.
Mitropolit A ntonie. C itez : «a fost a rh ite ctu l ac esto r noi orientări». Po-
•■vit p ropriilor sale cuvin Le : «B iserica O rtodoxă nu p re cu p eţe şte nici
-'• efort ... la ad în c irea şi lărg irea re la ţiilo r d in tre B isericile şi confesiu-
• Ie creştin e ... şi pe sca ră euro p ean ă sau m ondială d esfăşoară o a c tiv itate
ontinuă pen tru re zo lv area m arilor problem e.
în încheiere, cu a d e v ă ra tă stim ă faţă de B iserica O rtodoxă R om ână
faţă de În tîistă tăto ru l ei, doresc — cu cu v in tele din 1885 ale Tom osu-
ui — ca « această sfînta B iserică să d esă v îrşeasc ă în to ate lucrurile
v ine, îm plinirea voiei Lui din neam în neam »; şi noi adăugăm : spre
pream ărirea lui Dum nezeu, m în tu ire a credincioşilor, p en tru în flo rire a
?i pacea scum pei n o astre patrii, R epublica S ocialistă R om ânia şi a lum ii
■nregi !».
La sfirşit a lu at cu v in tu l I.P.S. M itropolii N icolae cil B anatului, care
a ev id e n ţia t un a d e v ăr confirm at pe deplin de istoria n o a s tră bim ilenară
şi anum e că «dacă ne-am pre o cu p at p erm a n en t de in d ep e n d en ţa n o astră
sub to ate aspectele, d acă am dorit fierb in te să ne conducem după pro-
nriul nostru cap, nu este m ai puţin a d e v ă ra t că «nu ne-am făcu t niciodată
de cap» — cum glăsu ieşte un p ro v e rb al poporului nostru. N -am fost
«.clică extrem işti, nici exclusivişti. Ca n aţiu n e şi ca B iserică ne-am a fir­
m at d e o p o triv ă paşnici, m anifestînd un re sp ect adînc faţă de in d ep e n ­
d en ţa şi s u v eran itatea alto r popoare şi altor Biserici, iar la noi în ţară
am c u ltiv at cele m ai bune ra p o rtu ri cu n aţio n alităţile conlocuitoare, cu
ce lelalte C ulte cu care îm preună am p rom ovat no u a form ă de bună c o n ­
v ieţu ire şi co la b o rare a ecum enism ului practic».

A lătu rîn d u -n e celor ce au om agiat faptele şi vre d n ic iile tu tu ro r în a ­

intaşilor, cu p rileju l acestui popas an iv e rsar, ne rugăm B unului şi A d e v ă ­
ra tu lu i D um nezeu să re v e rse asupra B isericii O rtodoxe A utocefale
R om âne «din d aru rile Sale cele bogate» şi «cu a Sa iubire de oam eni»
să sp o re ască ac tiv itatea ei <-spre to t lucrul cel bun», p en tru pacea, v iaţa
şi m întuirea lum ii.
A LEXA N D RU M. IO NIŢÂ
 ANIVERSAREA CENTENARULUI AUTOCEFALIEI
BISERICII ORTODOXE ROM ANE ÎN CADRUL COM ISIEI ROM ÂNE
DE ISTORIE ECLESIASTICÂ COM PA RA TĂ

C ea de a X V -a sesiune de lucru a C om isiei de istorie ec lesiastică

com parată, ţin u tă sub p re şed in ţia I.P.S. M itropolit N estor al O lteniei,
la In stitu tu l T eologic U n iv ersita r din B ucureşti, în ziua de vineri, 3 m ai
1985, a fost ded ic ată an iv e rsă rii C entenarului A utocefaliei B isericii O rto ­
doxe Române.
P en tru a m arca şi ce lelalte m om ente an iv e rsa re din p rim ăv a ra
acestui an, m om ente cu profunde im plicaţii în isto ria poporului nostru,
la d e sc h id e re a în tru n irii I.P.S. M itropolit N e sto r al O lteniei a ţin u t o
com unicare bine docu m e n ta tă şi p ătru n să de în su ile ţire p atrio tică , cu
titlu l : «La an iv e rsa re a a p atru decenii de la v icto ria îm potriva fa s­
cismului)).
R eferatul a po rn it de la pre ciza rea că «...data de 9 m ai 1945 sim bo­
lizează şi v a sim boliza p erm a n en t v icto ria îm p o triv a ac elo r forţe ale
ră u lu i care au b în tu it n im icitor E uropa în p erioada in terb e lic ă şi au a n ­
tre n a t popoare şi sta te de pe alte continente. Ziua de 9 m ai 1945 a în ­
sem nat b iru in ţa îm potriva p rim ejdiei ce am eninţa să d istru g ă e x isten ţa
n aţio n ală şi fiinţa etn ică a m ultor popoare, în tre care şi poporul rom ân,
am eninţînd în acelaşi tim p civ ilizaţia lum ii şi viito ru l în treg ii om eniri».
V orb ito ru l a a ră ta t în co n tin u are că «alături de alte popoare, în
în cleştarea d istru g ăto are a războiului, poporul n o stru şi-a d at tributul
său m aterial precum şi — m ai ales — trib u tu l său de sînge şi de jertfe
p en tru v icto ria de la 9 m ai 1945».
în alt P rea Sfinţia Sa a a ră ta t apoi că «acţionînd în mod co n ştien t
şi cu s p irit de răspundere, B iserica n o astră este ală tu ri de în trea g a n a ­
ţiune în năz u in ţe le sale de p ace şi progres, contribuind prin m ijloacele
şi pe căile sale specifice p e n tru în făp tu ire a d eplină a ac esto r nobile n ă ­
zuinţe, p en tru afirm area pre stig iu lu i m ondial al R om âniei.
S fînta n o astră B iserică a ră spuns to td eau n a cu deplină convingere,
cu sp irit de sacrificiu, în u n itate, la chem area p atrie i — aşa cum a fost
şi în 1877— 1878 p en tru cauza «Sfintei Independenţe», în 1916— .1918
p en tru re în tre g ire a p atrie i, iar în ultim ul război m ondial p en tru deplina
e lib erare n a ţio n ală şi socială îm potriva fascism ului, p en tru o orînduire
d re ap tă şi o pace trainică...».
In continuare, a fost ab o rd ată tem a propriu-zisă ă în tru n irii : a n i­
v e rsa re a autocefaliei B isericii O rtodoxe R om âne. Prim ul re ferat la
ac ea stă tem ă s-a in titu la t : *în ce p u tu rile îndepărtate ale aulocelaliei Bi­
sericii O rtodoxe R o m â n e : Tom isul, arhiepiscopie autocefală», şi a fost
susţinut de că tre Prcf. dr. Em ilian Popescu, de la In stitu tu l Teologic
U n iv ersita r din B ucureşti.
D upă o p re zen ta re critică a acelor liste in titu late «N otitiae Episco-
patuum », ca re ne dau inform aţii p re ţio a se despre ran g u l epa rh iilo r în c a ­
drul P atriarh ie i E cum enice d in tr-o anum ită perio a d ă istorică, vorb ito ru l
a a ră ta t că, p o triv it ac esto r liste, «cel m ai vechi ce n tru episcopal de pe
\ ; a ţ a b is e r ic e a s c ă 385

teritoriul ţării n o astre — T om isul — apare cu ran g u l de arhiepiscopie

iito c e fa lă . A c eastă titu la tu ră atrib u ită Tom isului cu m ulte secole în
urmă, ne în d rep tă ţe şte să considerăm că B iserica O rto d o x ă R om ână îşi
ir e o riginile autocefaliei nu în ultim ul p ă tra r al secolului al XlX -lea,
ci m ult m ai devrem e».
A urm at cel d e-al doilea referat, întocm it de că tre Pr. prof. dr. M ircea
ră c u ra riu , de la In stitu tu l Teologic U n iv ersita r din Sibiu, şi p re zen ta t
ce că tre Pr. prof. on o rar T eodor Bodogae, în lipsa autorului. După ja lo ­
narea m om entului re cu n o aşte rii autocefaliei B isericii n o astre , a u to ru l
arată că «B isericile orto d o x e rom âneşti din Ţ ara R om ânească, M oldova
Si T ra n silv a n ia s-au b u cu rat de o in d ep e n d en ţă sau o «autocefalie» faţă
de orice au to rita te biseric easc ă din afară, în că de la în ce p u tu rile ex is­
tenţei s tatelo r rom âneşti independente, aşa cum au av u t şi alte B iserici
O rtodoxe în anum ite epoci istorice, cu deo se b irea că nu era leg ife rată
îi recu n o scu tă oficial de că tre P atriarh ia Ecum enică. Ea a fost p ro c la­
m ată oficial la 3 decem brie 1864, apoi de a u to rita te a b iseric easc ă —
Sfîntul Sinod al B isericii n o a stre — în 1872, recu n o scu tă de P atriarh ia
Ecum enică la 25 aprilie 1885 şi ac ce p ta tă de c e lelalte B iserici O rtodoxe
surori în acelaşi an».
In co ntinuare, Prof. dr. H erm ann P itters de la Institu tu l Teologic
P rotestant Unic ram ura lu th e ra n ă din Sibiu, a făcut «unele considera-
liuni cu p riv ire la serb are a a 100 de ani de la re cu n o aşte rea au to c efa­
l e i B isericii O rtodoxe R omâne». D ată fiind p a rtic u la rita te a şi im por­
tanţa ac esto r consideraţiuni, reproducem în co n tin u are tex tu l in teg ra l
al acestei com unicări :
«Este d e ja o v ec h e trad iţie în v ia ţa B isericilor n o astre ca bucuria
irnuia să fie tră ită şi sim ţită şi de ce lălalt. Astfel, dacă B iserica O rto ­
doxă R om ână îşi să rb ă to re şte cu în d re p tă ţită bu cu rie şi m îndrie C en te­
narul re cu n o aşte rii autocefaliei, şi B iserica E vanghelică C.A. a saşilor
din T ra n silv a n ia se bu cu ră şi ea şi îşi în d re a p tă cele m ai calde gînduri
de fră ţie ta te ecum enică c ă tre P atriarh ia O rto d o x ă R om ână şi că tre tot
ooporul drep tcred in cio s ortodox al p a trie i n o astre com une.
Se ştie p re a bine că B iserica E vanghelică din T ra n silv a n ia în că de
în ce p u tu rile ei, în sec. XVI, şi-a în d re p ta t p riv irile cu caldă prie-
’cnis că tre B iserica O rto d o x ă a rom ânilor tran silv ăn e n i. Rodul unei fru c­
tuoase şi frăţeşti în tîln iri şi co n v ie ţu iri au fost, p rin tre altele, cunoscutele
-;părituri rom âneşti din Sibiu şi B raşov — îi num im d oar pe Filip P ictor
M oldoveanul din Sibiu şi pe diaconul C oresi din T îrg o v işte — d ar m ai
- u i t în să strîn sa sim bioză a rom ânilor şi saşilor în m ulte cetăţi şi sate
din A rdeal au dus la m ulte influenţe c u ltu ra le şi b iseric eşti reciproce
in decursul v ea cu rilo r. Un exem plu g ră ito r din a do u a ju m ătate a sec.
XIX re p rez in tă bunele re la ţii în tre c o n d u c ere a B isericii E vanghelice C.A.
si în tîistă tă to rii M itropoliei A rdealului. N e-au răm as m ulte docum ente
care dau dovadă de o strîn să şi fru ctu o asă colaborare, m ai ales p ric i­
nuite de cauza com ună a ap ă rării d re p tu rilo r n aţio n ale şi confesionale
îm potriva ten d in ţelo r de m ag h iariz are a statu lu i u n g ar de atunci. M ai
&’.es anii '80 au cu noscut o aprigă lu p tă com ună a celor două e n tităţi
cinice, cea rom ânească şi cea germ ană din T ransilvania, în urm a unei
386 B ISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

legislaţii n aţio n ale a fo rţe lo r dom inante ungare, de exem plu, cu privire
la şcolile confesionale.
Se ştie că leg a t de ac ea sta s-au făcut m ulţi paşi com uni, precum şi
u nele in terv e n ţii p arla m en tare sau ad rese c ă tre guvern. C hiar şi în ce
p riv eşte însăşi stru c tu ra ju rid ic ă eclesială, de exem plu, statu tele orga­
nice ale celor două Biserici, a rată m ulte analogii, care nu sînt întîm -
plătoare.
Nu este deci de m irare ca B iserica E vanghelică C.A. a p ăstra t u g
viu interes faţă de to t ceea ce se p etre ce a în sinul B isericii O rtodoxe
Române. In tru c ît M itropolia A rd ealu lu i s tătea în cele m ai strîn se relaţii
cu ltu ra le şi canonic-dogm atice cu B iserica O rtodoxă străm oşească dir
vechile P rincipate de dincolo de m unţi, aşa şi d o b în d irea autocefaliei
de că tre ac ea sta re p rez en ta în 1885 un viu in tere s în to t A rdealul. în
pre sa bisericească şi laică co n tem porană s-a lu at act de to t ceea ce se
îi.tîm pla dincolo de C arpaţi. A co n trib u it m ult la ac ea sta şi faptul că
atît la B ucureşti cît şi la Iaşi, dar şi în alte m ari ce n tre com erciale, se
găsea o destul de n u m ero a să populaţie germ ană, evanghelică, care avea,
strîn se leg ă tu ri cu m asa rom ânească.
A nul 1872 în reg istra un viu in tere s faţă de «Legea organică» pro ­
m ulgată atunci, care p re v ed ea de fapt ind ep en d en ţa adm inistrativ-bise-
ricească a B isericii O rtodoxe R om âne. Se ştie că, m ai ales după 1877
după cucerirea d efinitivă a ind ep en d en ţei statale a R om âniei, urm ărită
cu m ultă sim patie şi de că tre po p u laţia săsească din T ransilvania, pro­
blem a autocefaliei a in tra t în tr-o fază nouă. în m artie 1882, de fapt, prir.
sfinţirea M irului în C ated rala m itro p o litan ă din B ucureşti, autocefalia a
fost nu num ai proclam ată, ci de fapt pra cticată . Era apoi num ai un ac-
form al-juridic ca acest fapt să fie re cu n o scu t de că tre P atriarh ia Ecu­
m enică. A cest lucru s-a întîm plat, în sfîrşit, la 25 aprilie 1885, prin sem ­
n area T om osului de autocefalie de c ă tre p atria rh u l Ioachim IV.
De fapt, B iserica O rto d o x ă din Ţ ara R om ânească şi M oldova s?
bucura de secole de autocefalie, care acum este recu n o scu tă şi scriptic
M itropoliţii erau iera rh i localnici, recunoscuţi de dom n şi confirm aţi de
P atriarh ia Ecum enică. P ractic, au to c efa lia d evenise o n e c esitate istorică
după d o bîndirea u n ităţii s tatale şi a ind ep en d en ţei politice, şi organi­
zaţia b iseric easc ă treb u ia să d evină u n ita ră şi in d ep e n d en tă juridic.
A c eastă in d ep e n d en ţă bisericească, adică do b în d irea autocefaliei, i
dat p o sib ilitatea unei m ai bune organizări pe plan intern, d ar şi a d ts
c hiderii ecum enice şi a intensificării re la ţiilo r in tero rto d o x e şi, m ai tîr
ziu, şi cu celelalte B iserici, d eschidere ca rac teristică poporului româa
A stfel, re c u n o a şte re a A utocefaliei a fost num ai un prim pas cdn
a p re g ătit te re n u l în v e d e re a ridicării B isericii O rtodoxe R om âne j
rangul de P atriarh ie (1925).
T oată ac ea stă d e z v o lta re isto rică în sinul Bisericii O rtodoxe Ra
m âne a fost şi este ap recia tă în spiritul unei adînci frăţie tă ţi ecumenic
d e că tre B iserica E vanghelică C.A. din ţa ra n o astră şi B iserica noas:;
deci se bucură şi s-a b u cu rat de d o bîndirea acestui im portant drept. N
im eurăm deci că în ac est an putem felicita B iserica O rtodoxă Româa
ia ce ntenarul A utocefaliei şi la îm plinirea a 60 de ani de la înfiinţare
P atriarhiei, rrai ales p en tru ac tiv ita te a ei rodnică în cadrul ecum eniâ
 A Ţ A B ISE R IC E A SC Ă 387

Hiului contem poran global şi local. Intim pinăm fe s tiv ităţile c e n ten aru lu i
A utocefaliei şi cei 60 de ani de P a tria rh a t cu sen tim en te de adîncă p re ­
ţuire şi co nsideraţiune, în sensul cu v in telo r bine cu n o scu te ale psalm is-
tuiui : «Iată, cît este de bine şi cît este de frum os, cînd fraţii trăiesc
In pace îm preună».
Al treilea re fe ra t la tem a principală, — v ast şi bine d o cum entat — ,
in titu lat «A utocefalia Bisericii O rto d o xe R om âne, cu prile ju l C en ten a ­
rului ei», a fost p re zen ta t de că tre Pr. prof. onorar N iculae Ş erbănescu.
După o larg ă ex p u n e re a e v e n im e n te lo r'c a re au prem ers şi p re g ătit
c o m e n tu l re cu n o aşte rii autocefaliei B isericii n oastre, şi după analiza
m om entului însuşi, inclusiv exegeza tom osului P atriarh ie i Ecum enice,
au to ru l încheie cu u rm ăto a rele 'consideraţiuni : «D obîndindu-şi şi de
drept n ea tîrn a re a , în co n tin u are B iserica O rto d o x ă R om ână a că u ta t să
corespundă noii situaţii cc i se crease, şi de atunci, din 25 aprilie 1885,
cind P atriarh ia Ecum enică «nem aiputîndu-i-o îm piedica» i-a re c u n o s ­
cut-o, ea a in tra t form al şi oficial în co n c ern u l B isericilor O rtodoxe
dutocefale, egal în d ritu ită cu ele ; după prim ul război m ondial a extins
o astfel de c a lita te — cea de au to cefalie — peste to a tă B iserica O rtodoxă
din R om ânia în treg ită, şi apoi, după ce în anul i925 a fost rid ica tă la
rangul de P atriarhie, a propăşit sim ţitor, ajungînd la dez v o lta rea şi în ­
florirea din zilele noastre».
Tot la a c ea stă tem ă, Past. G abor Sipos, d irec to ru l A rh iv e lo r B ise­
ricii R eform ate din C luj-N apoca, a fă cu t u rm ăto a rea in te rv e n ţie : «Cc-1 o
două ev enim ente ca rd in ale din v iaţa B isericii O rtodoxe R om âne, la a n i­
versare a c ă ro ra ne-am ad u n a t acum , au fost oglindite şi în p resa refor-
rr.ată din T ransilvania.
M ai puţin prim ul, adică re c u n o a şte re a autocefaliei, d at fiind faptul
că în 1885 presa re fo rm ată ard elea n ă n u av e a încă acel orizont larg
ecum enic de care dispune în ultim ele do u ă decenii.
1925 însă — anul în care B iserica O rto d o x ă R om ână auto c efa lă a
iost rid ica tă la tre a p ta suprem ă în ca d ru l O rtodoxiei, cea de P atriarh ie
— ac est ev enim ent im portant a fost o glind it în pre sa re fo rm ată a rd e ­
leană, în num ărul 46/1925 al re v iste i «R eform atus Szemle». A rticolul
apărut p re zin tă pe scurt h o tă rîre a Sfîntului Sinod privind rid ica rea la
‘reapta de P atriarh ie a B isericii O rtodoxe şi re cu n o aşte rea acestei ho-
tărîri de că tre P atriarh ia E cum enică. A u to ru l re la teaz ă m ai larg c e re ­
m onia in sta lării lui M iron C ristea, prim ul p atria rh al B isericii O rtodoxe
R om âneşti, ce a a v u t loc în ziua de 1 noiem brie 1925, în cadrul unor
festivităţi som ptuoase. La cerem onia in sta lării au fost in v ita ţi co n d u ­
cătorii tu tu ro r c u ltelo r religioase, «B iserica R eform ată fiind re p rez en tată
de Em inenţa sa Episcopul C arol N agy, ca re a p artic ip a t şi la banchetul
festiv oferit cu acel prilej».
R evista «Reform atus Szemle» a com em orat şi an iv e rs a re a a 50 de
ani de la rid ica rea la rangul de P atriarh ie a B isericii O rtodoxe Române,
in num ărul 3/1976, pe baza artic o le lo r ap ă ru te în «Telegraful Român»
(anul 1975, nr. 41—48) ; re v is ta reliefa im p o rtan ţa re c u n o aşte rii au to c e ­
faliei, a cărei an iv e rsare de 90 de ani a fost sărb ă to rită atunci şi re la ta
pe scurt ev e n im e n tele din v iaţa B isericii O rtodoxe Rom âne petre cu te
in anul 1925.
388 BISER IC A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

Prin urm are, putem afirm a că cele două ev enim ente ca rd in ale din
v iaţa B isericii O rtodoxe R om âne au fost cu noscute şi de că tre cititorii
re v iste i n oastre, pre o ţi şi en o ria şi reform aţi, conform spiritu lu i ecum e­
nic de d ra g o ste frăţea sc ă ce dom ină în re la ţiile n o astre inter-confesi-
onale.
Tot în acest context, Pr. prof. dr. A nton D espinescu, de la In stitu ­
tul Teologic R om ano-C atolic din Iaşi, a p re zen ta t om agiul clerului şi
credincioşilor rom ano-catolici din R om ânia cu p rileju l a n iv e rsării ce n ­
ten a ru lu i A utocefaliei B isericii O rtodoxe Române.
P. C. Sa a p re zen ta t şi un scu rt re ferat asu p ra m isiunilor catolice
la est d s C arpaţi, în p erio a d a sec. XIV— XIX, a c ea stă com unicare în-
cadrîndu-se tem aticii celui de al X V I-lea C ongres M ondial al istoricilor
care va a v e a loc în lu n a au g u st a acestui an la S tu ttg art (R.F.G.).
La d iscu ţiile care au u rm at re feratelo r, au lu a t cuvîntul : Pr. prof.
o norar Ioan R ăm ureanu, Pr. prof. onorar T eodor B odogae, P. S. Episcop
G herasim al R îm nicului şi A rgeşului, Dl. Ioan D um itriu-S nagov şi Prof.
dr. Em ilian Popescu, care au adus unele com pletări la c o n tu ra re a tem ei
ab o rd ate în referate. A c este in terv e n ţii au ev id e n ţia t c a rac teru l festiv
al în tru n irii, m arcînd profilul ecum enist al sărb ăto ririi, ded ic ată de C o­
m isie eve n im e n telo r m enţionate.
M ulţum ind tu tu ro r p en tru c o n trib u ţia adusă la bu n a re u şită a a c es­
tei sesiuni de lucru a C om isiei rom âne de istorie ec lesiastică com parată,
I. P. S. M itropolit N e sto r al O lteniei sublinia în în ch e ie re n e c esitatea
de a se face totul p en tru ca ororile războiului să nu m ai am eninţe viaţa
p aşnică a fiecărei naţiuni, p en tru ca fiecare popor să-şi p o ată afirm a
su ze ran itatea sa şi p en tru ca fiecare B iserică să-şi p o ată desfăşura ac­
tiv ita te a în lib ertate , aşa cum este cazul cu B iserica O rto d o x ă Română,
care an iv e rsea ză C en ten a ru l autocefaliei sale, în d o rin ţa de a se a n ­
g aja to t m ai ferm pe calea s lu jirii poporului în m ijlocul că ru ia îşi d es­
făşoară ac tiv itatea .

A PATRA ÎNTRUNIRE DE DIALOG

ÎNTRE BISERICA ORTODOXA R OM ÂNA
ŞI BISERICA EVANGHELICA DIN GERM ANIA

(T echirghiol, 6-—11 m ai 1985)

La in v ita ţia şi cu b in ec u v în ta rea P rea F ericitului P ărin te P atriarh
Iustin, cea de-a p a tra în tru n ire de dialog în tre B iserica O rto d o x ă R o­
m ână şi B iserica E vanghelică din G erm ania, s-a desfăşu ra t în tre 6— 11
m ai a.c. la S anatoriul P reoţesc al A rhiepiscopiei B ucureştilor din T e­
chirghiol. D ialogul teologic b ilatera l d in tre B iserica n o astră şi B iserica
E vanghelică din G erm ania a în ce p u t în anul 1979 : prim a în tru n ire a av u t
Ioc la G oslar, a doua la Iaşi (1980) şi a tre ia la H iilshorst (1982). D upă
lo ca litatea unde a a v u t loc prim a în tru n ire, dialogul acesta se m ai n u ­
m eşte şi dialogul de la G oslar, în tru n irea de la T echirghiol fiind d e n u ­
m ită şi G oslar IV. D elegaţia B isericii E vanghelice la în tru n irea de la
T echirghiol a fost condusă de că tre Em inenţa Sa Dr. H einz Joachim
V IA Ţ A B ISER IC E A SC Ă 389

Held, pre şed in tele S erviciului de R elaţii E xterne al B isericii E vanghelice

cin G erm ania, pre şed in tele C om itetului c e n tral al C onsiliului Ecum enic
di B isericilor. Din delegaţie au făcut p a rte : Em inenţa Sa Episcopul Dr.
G erhard H einze, Past. prof. dr. H ans H elm ut Esser, Past. prof. dr. P eter
Kauptm an, am bii de la U n iv ersita te a din M unster, Past. prof. dr. J o rg
Jerem ias, decanul F acultăţii de teologie ev a n g h elică de la U n iv ersita te a
cin M tinchen, Past. prof. dr. G eorg K retschm ar de la ac ee aşi U n iv ersi­
tate şi Past. K laus S chw artz, consilier p en tru problem ele privind B ise­
ricile O rtodoxe în S erviciul de R elaţii E xterne al B isericii E vanghelice
din G erm ania.
D elegaţia B isericii O rtodoxe Rom âne, condusă de P rea Sfinţitul
Episcop V asile al O radiei, a fost form ată din : Pr. prof. dr. D um itru
Radu, p ro recto ru l Institutului T eologic U n iv ersita r din B ucureşti, Pr. prof.
dr. Ioan Ică, de la Institutul T eologic U n iv ersita r din Sibiu, Pr. asist. dr.
Viorel Ioniţă şi Diac. asist. Ioan C araza, am bii de la In stitu tu l Teologic
U niversitar din B ucureşti, Drd. Ioan Stoica, de la S erviciul de R elaţii
Externe al P atriarh ie i R om âne, Diac. lect. D orin O ancea de la In sti­
tutul T eologic U niversitar din Sibiu şi Pr. A lex an d ru Tudor, sec reta ru l
Serviciului de R elaţii E xterne al P atriarh ie i R om âne.
Au m ai p articipat, ca o b serv ato ri, Prof. dr. H erm ann P itters din
ja rte a B isericii E vanghelice C.A. şi Prof. dr. Z oltan G alfy din p arte a
Bisericii R eform ate din R. S. R om ânia.
D upă slu jb a Te-D eum -ului oficiat de un sobor de clerici sub p ro tia
P. S. V asile al O radiei, au început lu cră rile întrunirii. Cu exc ep ţia lu ­
crărilor C om isiei re strîn se de re d acta re a com unicatului final, în tru ­
nirea d e la T echirghiol s-a desfăşu ra t în şedinţe plenare, p re zid ate al­
tern a tiv de că tre cei doi conducători de delegaţii. C uvîntul in troductiv
a fost su sţin u t de P. S. Episcop V asile al O radiei. în cu v în tu l său, v o rb i­
torul a p rezentat, pe scurt, în ce p u tu rile apostolice ale creştinism ului
re terito riu l ţării noastre. A dresînd oasp e ţilo r salutul de bun v en it pe
străvechiul terito riu rom ânesc al Dobrogei, P. S. Episcop V asile al O ra ­
diei a transm is tu tu ro r b in ec u v în ta rea P rea F ericitului P ărin te P atriarh
Iustin p en tru buna d esfăşu ra re a lu c ră rilo r acestei întruniri. R ăspunzînd,
conducătorul d eleg aţiei B isericii E vanghelice, Dl. p re şed in te H einz
Joachim Held, a ară ta t că iubirea lui H ristos obligă B isericile să se
caute şi să se apropie u n ele de altele, astfel ca a c tiv ita te a d esfăşu ra tă
in slu jb a refacerii unităţii creştin e să fie şi o re ală co n trib u ţie la adîn-
cirea re la ţiilo r de priete n ie d in tre popoare. Prof. dr. H ans H elm ut Esser
a transm is din p a rte a Em. Sale Episcop dr. E duard Loshe, p re şed in tele
C onsiliului B isericii E vanghelice din G erm ania, salu tări de bun succes.
Tem a principală a acestei întîln iri s-a intitulat: «M întuirea în H ristos
si vin d ec are a lum ii», abordată p rin tr-u n re ferat in tro d u ctiv şi d ezvoltată
c rin trei subtem e şi anum e :
a) C redinţă şi iubire în d o bîndirea m întuirii ;
b) M în tu irea ca îm păcare şi
c) M în tu irea ca o nouă c reaţie a lum ii.
R eferatul introductiv, pu rtîn d titlu l tem ei principale, a fost s u sţi­
nut de c ă tre P. S. Episcop V asile al O radiei. A u to ru l insistă asupra u r­
c ă to a re lo r aspecte :
390 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N A

1. în v ă ţă tu ra o rto d o x ă despre m întuire ,■

2. Iisus H ristos M în tu ito ru l lu m ii;
3. M în tu irea ob iec tiv ă şi m în tu ire a subiectivă. C ondiţiile însuşirii
m întuirii s u b iectiv e ;
4. C o n tin u a rea m întuirii în Iisus H ristos prin Biserică.
O pera de m în tu ire a neam ului om enesc este astfel p re zen ta tă în co ­
ord o n atele sale m ajore, p o rnindu-se de la analiza term e n ilo r biblici şi
pînă la ex p resiile litu rg ic e o rtodoxe despre m întuire. în în ch e ie rea cu-
v întului său, P. S. Episcop V asile al O radiei recom andă ca şi de a c e a sti
d ată să se urm eze calea de e v id e n ţie re a p u nctelor com une din doctrina
celor două B iserici în dialog, cu p riv ire la tem a în discuţie.
C ele trei subtem e ale în tru n irii au fost a n a liz ate prin cîte două
referate, din p arte a fiecărei com isii cîte unul, du p ă cum urm ează :
La subtem a în tîi : « C redinţă şi iubire în do b în d irea m întuirii», au
fost p re zen ta te re feratele întocm ite de c ă tre Dl. p reşedinte dr. H einz
Joachim H eld şi Pr. prof. D um itru S tăniloae, îm preună cu Diac. asis!.
Ioan C araza.
In re feratu l său, Dl. p re şed in te H einz Jo ach im H eld ia ca punct de
p lecare coresp o n d en ţa teo lo g ilo r p ro testa n ţi de la Tiibingen cu p a tri­
arhul ecum enic Ierem ia al II-lea ( | 1595), insistînd asupra ra portului
d in tre c red in ţă şi faptele b u n e în do b în d irea m întuirii. C itind m ai m ulte
pasa je din M artin Luther (]' 1546), m ai ales din scrie rea program in ti­
tu la tă «Libertatea om ului creştin» din 1520, re feratu l a rată că alirm aţia
«m întuirea se do b în d eşte num ai prin cred in ţă (sola fide)» treb u ie în ţe­
lea să în sensul că, c red in ţa nu este co n c ep u tă d oar ca o sim plă adeziune
sau atitu d in e in telec tu a lă , ci este o lu c ra re dum nezeiască în om. O n
după reform atori, c red in ţa în om este a d e v ă ra tă num ai atunci cînd lu­
creaz ă prin iubire, adică atunci cînd se co ncretizează prin fapte.
N o ţiu n ea de cred in ţă exprim ă o re a lita te în care sînt im plicate şi
faptele bune, adică ac este roade ale iubirii, dar dacă ar fi să întrebăm
despre rap o rtu l d in tre cred in ţă şi iubire, răspunsul teo lo g iei pro­
te sta n te v a fi că ex istă to td eau n a o p re p o n d ere n ţă a credinţei.
T rebuie să subliniem străd a n ia re feren tu lu i de a acce n tu a to ate acele
puncte ale d octrinei B isericii sale, prin care să se realizeze co n v e rg en ţa
cu teo lo g ia ortodoxă.
Cel d e-al d oilea re ferat de la prim a subtem ă, p re zen ta t de că tre
Diac. asist. Ioan C araza, are u rm ăto a rele capitole :
1. M în tu irea prin cred in ţă şi iubire în lum ina M ărtu risirilo r de cre­
dinţă ale B isericii O rto d o x e ;
2. M în tu irea prin cred in ţă pe tem eiul Sfintei S cripturi, cu subcapi­
to lele :
a) N e cesitatea cred in ţei p en tru m în tu ire şi
b) N e cesitatea iubirii în d o b în d irea m întuirii ,■
3. M ărtu rii ale S fintei T radiţii d esp re m în tu ire a prin cred in ţă şi
iu b ire ;
4. C o n tro v ersa cu p riv ire la v a lo a re a fap te lo r bune p en tru m în tu ire
D upă analiza ex h a u stiv ă a ra p o rtu lu i d in tre cred in ţă şi iubire U
do b în d irea m întuirii, re feren tu l a ra tă că teo lo g ia orto d o x ă exprim ă acesl
ra p o rt prin în v ă ţă tu ra desp re sinergism , ca re dă ex p resie reciprocităţi
\ I A Ţ A B ISER IC E A SC Ă 391

celor doi factori în d o bîndirea m întuirii, încheind cu co n stata rea că «doc­

trina o rtodoxă d esp re n ec esitatea credinţei şi a fap te lo r bune în do-
blndirea m întuirii, precum şi p oziţiile p ro te s ta n te m ai noi în ac ea stă
privinţă, a ra tă cît de im p o rtan tă şi de p ro m iţăto are este d iscu tarea ac es­
tei tem e în dialogul dintre B isericile noastre».
Cele doua re fe ra te la prim a subtem ă au fost u rm ate de discuţii,
care au precizat şi au e v id e n ţia t p unctele de c o n v e rg en tă spre a fi sin-
te-.izate în com unicatul final.
Prim ul re ferat la a doua subtem ă a fost su sţin u t de Em. Sa Epis­
copul Dr. G erhard H eintze. în acest referat, a u to ru l p o rn e şte de la în ­
treb a re a : «în ce m ăsură pot av e a B isericile o in flu en tă v in d ec ăto are a s u ­
pra lum ii b în tu ită de crize ?» şi analizează m ai în tîi situ a ţia com unităţii
creştine din C olose, căci în epistola adr*esată acestei com unităţi de c ă ­
tre Sfîntul apostol P avel « însem nătatea u n iv ersa lă a m întuirii 'descope­
rită în H ristos se află pe prim ul plan». F aţă de tem a şi în ce rcă rile grele
prin care trec ea co m unitatea din C olose, A postolul a rată că cine îl r e ­
cunoaşte pe M în tu ito ru l Iisus H ristos ca Domn, acela a g ăsit în acel
Hioment cheia p en tru în ţeleg e rea în treg ii istorii a lum ii. Din analiza fă ­
cută asupra E pistolei că tre C oloseni, au to ru l aju n g e la concluzia că deşi
trăiesc astăzi în tr-o cu totul altă situaţie, B isericile creştin e pot avea o
influenţă pozitivă asupra lum ii. în ac est sens, a u to ru l pune accentul pe
îărc in ile ce re v in B isericilor în lum ea de astăzi din persp ectiv a dim en­
siunii m întuirii ca îm păcare atît în tre om şi Dum nezeu, cît şi în tre om
şi sem enii săi. A şa cum s-a ev id e n ţia t în discuţiile care au urm at, v a ­
loarea acestui re ferat reiese şi din faptul că a fost su sţin u t tocm ai în
ziua de 8 m ai 1985, cînd se com em ora îm plin irea a 40 de ani de la te r­
m inarea celui de-al doilea război m ondial.
C el de-al doilea re ferat la subtem ă : «M întuirea ca îm păcare» a fost
susţinut de că tre Pr. prof. dr. Ioan Ică de la In stitu tu l Teologic U n iv er­
sitar din Sibiu. După analiza teologică a problem ei, au to ru l form ulează
«rm ăto a rele pu n cte de co n v e rg en tă în tre d o ctrin a celor două B iserici cu
privire la tem a în discuţie :
« îm păcarea lum ii în H ristos prin în trea g ă iconom ia div in ă a m în­
tuirii, nu este num ai o în v ă ţă tu ră creştin ă fundam entală, izvor, p u tere
ţi sp eran ţă a lum ii de pace şi e lib erare de forţele în tunericului, d ar şi
mu im portant punct de ap ropiere în dialogul ortodoxo— lu tlie ran actual.
3eşi ac ea stă în v ă ţă tu ră este p re zen ta tă diferit şi în alt cadru do ctrin a r
ce fiecare B iserică, totuşi, pe baza poziţiilor teologice ev anghelice a c ­
tuale cele m ai av a n sate, se pot d eg a ja o serie de puncte ap ro p ia te şi con­
vergente sem nificative în tre ortodocşi şi lu th era n i :
1. D upă c e rce tările m ai noi, în v ă ţă tu ra lui Luther despre îm păcare
este m ai ap ro p ia tă de în v ă ţă tu ra clasică a B isericii vechi în ce p riv eşte
n in tu ire a , în ţelea să nu sim plu juridic, ci ca o e lib erare a firii om eneşti
ce tiran ia p u terilo r p ăcatului m orţii şi diavolului şi chiar şi ca o în-
iu m n eze ire a ei în H ristos.
2. în ansam blu, în v ă ţă tu ra despre îm păcare prin în tru p a re a şi Je rtfa
V: C ruce a M întuitorului Iisus H ristos, ac ce n tu e ază pu tern ic latu ra obi­
e c tiv ă a m intuirii, p en tru izb ă v irea de re a lita te a profundă a păcatului
c£ ie nu p u tea fi erad ica t şi ie rta t p rin tr-o sim plă schim bare de dispo­
ziţie lău n trică a om ului, d ictată de sus.
3. Dacă omul este au to ru l vră jm ă şie i care p rovoacă m îhnirea şi «rol-
n ia » părintelui ceresc, D um nezeu este a u to ru l îm păcării in Iisus H ristos,
Cel ce îm pacă pe Cel îm păcat şi care îm păcînd «toate» în tru sine, a m a­
nifestat m area sa iubire faţă de noi pe cînd eram p ăcătoşi şi vrăjm aş.
Lui.
4. îm păcarea s-a re alizat deplin în Je rtfa pe C ruce, prin care Iisus
H ristos îm plinind to a tă d re p ta te a s-a făcut p en tru noi d re p ta te de la
Dum nezeu, care n e-a re d esch is în sine accesul la iu b irea şi com uniunea
cu D um nezeu.
5. în tre H ristos şi opera sa de îm păcare nu se p oate face o sep a raţie
fapt pentru care Iisus însuşi este p ac ea şi îm păcarea n o astră ; de aceea
îm p ărtăşire a de darul păcii se p oate face num ai prin tr-o u n ire d irectă
cu H ristos însuşi.
6. îm păcarea ob iec tiv ă a lum ii în H ristos ca re sta b ilire a re la ţie
norm ale în tre om şi D um nezeu şi în treo laltă, a adus şi o schim bare, a
v iaţă nouă, ca sfinţire şi vin d ec are a firii om eneşti, în H ristos, răm î-
nînd totuşi în discuţie n a tu ra şi în tin d e rea acestei schim bări în v iaţa
credincioşilor şi a lum ii, prin în su şirea îm păcării.
7. Există o le g ă tu ră s trîn s ă în tre îm păcare şi în d rep ta re, ca viaţa
cea nouă, în care ro d e şte darul îm păcării în to ate re la ţiile noastre, atît
în dim ensiunea vertic ală, cît şi în cea orizontală.
8. îm p ăca rea în H ristos nu este num ai dar dum nezeiesc, ci şi mi'
siune de în tru p are şi ro d ire a păcii de sus în v ia ţa credincioşilor, ale
că ro r roade se re v a rsă prin ei asupra tu tu ro r şi susţin efo rtu rile de drep­
ta te şi pace în lum e.
9. P acea care iz v o ră şte din p u te re a îm păcării in H ristos este deji
o re a lita te v irtu a lă ascunsă, ce se actualizează în trupul eclezial al lu
H ristos şi prin el p en tru în tre a g a lum e.
10. îm p ăca rea în H ristos este o com ponentă ese n ţia lă a îm părăţie
lui Dum nezeu şi are, de asem enea, o dim ensiune eshatologică, de ton'
siune continuă în tre ceea ce avem d eja şi ceea ce treb u ie să vină.
C ele două re ferate la subtem a «M întuirea ca îm păcare» s-au com
p letat în mod f e r i c i t ; d acă prim ul aborda tem a din persp ectiv a unei si
tuaţii p artic u la re concrete, trăg în d de aici cîte v a concluzii g en e rale pen­
tru viaţa B isericii în lum ea de astăzi, cel de-al doilea re ferat surprind!
tem a în to ate im plicaţiile sale, pen tru a căuta pun cte le de co n v e rg en ţi
în tre cele două Biserici cu p riv ire la ac ea stă tem ă.
în le g ă tu ră cu cea d e-a tre ia subtem ă «M întuirea ca o nouă creaţii
a lumii», prim ul re ferat a fost su sţin u t de că tre Prof. dr. H ans H elm u
Esser, care, rep rezen tîn d ra m u ra reform ată din cadrul B isericii E vanghe
lice din G erm ania, îşi bazează referatul său pe teologia lui Karl Barth
pornind de Ia principiul că orice afirm aţie dogm atică treb u ie să se bazezi
pe exegeză biblică. în ac est sens, au to ru l analizează tex tele scripturistici
f 4ŢA B ISE R IC E A SC Ă 393

r . Drivire la K osm os-lum e şi ce se în ţeleg e prin în n o irea acestuia. Pro-

—sal de înnoire este însă co n c en tra t asu p ra om ului, ac est proces fiind
i i e l e s în tre i eta p e : .
1. O m ul m în tu it nu m ai este om ul cel vechi (nicht m ehr der alte
Vensch) ;
2. El este d e ja acum (schon jetzt) om ul cel nou ;
3. Dar încă nu (noch nicht) este om ul d esă v îrşit.
în n o irea şi d e să v îrşire a om ului, în ţelese aici in tr-u n proces conti-
i - j , sînt concepute însă m ai m ult în sens m oral ex te rio r şi n u în sens
:*:ologic, interior. în n o irea şi îndum nezeirea firii um ane s-au re alizat
" Dersoana L ogosului în tru p at, R ăstignit şi î n v i a t ; în îndum nezeirea firii
:~ an e , asum ată de Fiul lui Dum nezeu, este dată şi îndum nezeirea om ului.
Din acest re fe ra t reţinem s trăd a n ia de a a c ce n tu a c a rac teru l di-
-.^mic al înnoirii şi d esă v îrşirii creştine, ceea ce d eschide p erspective
z-e apropiere de în v ă ţă tu ra ortodoxă.
Cel de-al d oilea re ferat la cea d e-a tre ia subtem ă a fost su sţin u t de
prof. dr. D um itru Radu, p ro recto ru l In stitu tu lu i T eologic U n iv ersita r
:.n B ucureşti şi a fost a lc ătu it după u rm ăto ru l plan :
I. P re lim in a rii;
II. P rem isele celei de a do u a faceri a lum ii, sub asp e ctele :
1) C rea ţia lum ii, o p era Logosului ;
2) O m ul «după chipul» lui D um nezeu şi C hip al Logosului.
III. S tricarea creaţiei în treg i şi a n atu rii um ane în special, p rincipala
cauză a celei de a doua creaţii, cu subcapitolele :
1) S tricăciu n ea n atu rii um ane ;
2) P e rv e rtire a creaţiei ;
IV. în tru p are, înnoire şi îndum nezeire ;
V. în n o irea şi îndum nezeirea ca p lenitudine de viaţă.
D upă cum se p oate o b serv a din planul re feratu lu i, ac esta rezum ă
rate aspectele tem ei principale, pe ca re le analizează, în in terd e p en d en ţa
3r, şi form ulează u rm ăto a rele concluzii :
«P osibilitatea în tru p ă rii C uvîn tu lu i şi deci a re fac şrii, înnoirii şi
^idum nezeirii om ului şi creaţiei în treg i este dată în ra ţio n a lita te a pusă
- ea de la c reaţie şi în faptul că om ul este c re a t «după chipul şi a s e ­
mănarea» lui D um nezeu şi, în concret, «după chipul» L ogosului p rin
-are creaţia în trea g ă şi om ul au fost aduse la e x isten ţă din nim ic, susţi-
-îute şi viv ificate de en e rg iile n ec rea te ale D uhului Sfînt.
P rin însuşi actul creaţiei şi m esajul dat, în tre om şi c reaţia în trea g ă
există o so lid a ritate. C el ce le ţin e în a c ea stă s o lid a ritate este Logosul
C reator şi, m ai apoi, C uvîntul în tru p at. La baza p erihorezei creaţiei în-
regi stă p erih o reza treim ică, căci m işcarea iu b ito a re în tre făpturi, care
nu le alterează, ci dim potrivă, le m enţine şi le desă v îrşeşte, are la t e ­
melia ei T reim ea n eschim bată şi de v ia ţă fă cătoare. De p u tere a desă-
irşito are şi de v ia ţă fă căto a re a T reim ii, prin lauda lui D um nezeu şi
-ugăciunea com ună se îm părtăşesc cel m ai m ult şi îndeosebi fiinţele
rreate conştiente, îngerii şi oam enii şi, prin om, în tre a g a creaţie.
" O.R. — 5
 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂS.

C ăderea lui A dam a adus stric a re a şi în tu n eca rea chipului lui Durn
nezeu în om şi p e rv e rtire a în treg ii creaţii. De aici n ec e s ita te a m întuiri
în H ristos, ca re facere, în n o ire şi îndum nezeire a om ului şi făpturii îr.
tregi.
C eea ce a fost refăcut, în n o it şi îndum nezeit în H ristos este natura
sa um ană în p len itu d in ea ei asu m ată de p erso an a d ivină a Logosului
C eea ce tre b u ie să fie înnoit şi îndum nezeit în noi este p ro p ria n oastră
n a tu ră u m an ă în treag ă, suflet şi trup, co n ţin u tă în perso an a noastră
care treb u ie să in tre în u n ire cu D um nezeu prin lu cra re a D uhului Sfîn:
O biectiv, d ar v irtu al, în tre a g a fire um ană, cu noscută în pluritatea
inşilor um ani, din to ate tim p u rile şi locurile, a fost refăcută, în n o ită ?
îndum nezeită prin lu cra re a m în tu ito are a lui H ristos în cele trei direc­
ţii : spre Dum nezeu, spre fire a um ană din ipostasul dum nezeiesc al Lc
gosului în tru p a t şi spre to ţi oam enii, m an ife sta tă în în tru p are, în Re
v elaţie, în Patim i, C ruce şi în v iere . P unctul m axim al acestei lu cră ri de
îm păcare, ră scu m p ăra re , în n o ire şi îndum nezeire a om ului şi, prin el
a creaţiei, îl co n stitu ie C ru ce a şi în v iere a.
în în tru p a re a s ă v îrş ită de Logosul însuşi, prin lu cra re a D uhului Sfîn-
este d a tă p o sib ilitatea re fac erii şi creşterii ontologice, precum şi cea
îndum nezeirii firii um ane de că tre H ristos prin lu c ra re a D uhului Sfîn
d eplin în El şi ca om. C ăci p e n tru a c ea sta s-a făcut D um nezeu om, c
om ul să partic ip e la v iaţa d um nezeiască (II P etru 1 ,4 ), p rin Duhul Sfîn
care a um plut, p rin în v iere , u m an itatea lui H ristos. Fiul s-a făcu t pri
în tru p are în tru to tu l asem enea no u ă afara de păcat, ca noi să devenirs
asem enea Lui prin îndum nezeire, lu cra tă în noi du p ă în v ie re dar c
c onsim ţăm întul şi efo rtu rile n oastre, în Biserică, de că tre Duhul Sfîn
ca re a p n ev m a tiz at prin în v iere , în m od obiectiv, firea um ană a lu
H ristos şi, în mod v irtu al, în tre a g a fire um ană.
H risto s cel m ort şi în v ia t şi în ă lţa t la ceruri în tru slav ă în Treim e
ca D um nezeu Omul, este tem eiul şi p u tere a în d rep tă rii şi îndum nezein
om ului, prin lu cra re a D uhului Sfînt, care începe în apele B otezului şi s
co n tin u ă pe p arcu rsu l în tre g ii v ieţi p ăm înteşti a acestuia, precum şi î
v ia ţa de dincolo, d ev enind d eplină în eshaton, cînd «Dum nezeu va
to ate în toţi» (I Cor., 15, 28).
în cele şase re ferate p rin cip a le gru p ate cîte două pe m arg in e a celor
tre i subtem e, d iscu tate la a c ea stă în tru n ire, s-au ad ă u g at do u ă referat
secundare, su sţin u te de cei doi o b serv ato ri, re p rez en tan ţi ai Bisericilor
p ro te s ta n te din R om ânia, la dialogul d in tre B iserica O rto d o x ă Român
şi B iserica E vanghelică din G erm ania. A stfel, Prof. dr. H e rm an n P itter
a su sţin u t prim ul re fe ra t sec u n d ar in titu la t : «M întuirea în H ristos si
procesul de m în tu ire a v ieţii co m unitare în în v ă ţă tu ra şi s tru ctu rile tra
d iţionale ale B isericii E vanghelice C.A. din R om ânia», iar Prof. dr. Zolta
Galfy, al d o ilea re ferat sec u n d ar cu titlu l «M întuirea în H ristos şi vin
d ec are a lum ii în în v ă ţă tu ra şi în s lu jb e le religioase trad iţio n a le ale B
sericii R eform ate din România».
 7AŢA BISERICEASCĂ 395

După p re zen ta rea re feratelo r a urm at o ultim ă rundă de discuţii

i n care s-au p utut ev id e n ţia leg ă tu rile d in tre re ferate şi s-au fixat
■netele de co n v e rg en ţă în tre do ctrin a celor două Biserici cu p riv ire
la această tem ă m ajo ră din în v ă ţă tu ră creştină. în final, în tru n irea de
fa T echirghiol a re d a c ta t un com unicat în care sîn t incluse punctele
d e co n v e rg en ţă în tre do ctrin a B isericii O rtodoxe Rom âne şi cea a Bi­
sericii E vanghelice din G erm ania, cu p riv ire la tem a : «M întuirea în
H ristos şi v in d ec are a lum ii», după cum urm ează :
1. Cu tem a «M întuirea în H ristos şi v in d ec are a lumii», dialogul n o s ­
tru a ab o rd at ce n tru l credinţei creştine. S întem conştienţi de faptul că
In ac ea sta ex istă un acord fundam ental, în ciuda trad iţiilo r diferite din
B isericile n o astre ale căror rădăcini pro v in în p arte din vre m e a S finţi­
lor Părinţi, p arte din sec. XVI şi p arte sînt re zu ltatu l form ării u n o r con­
cepte diferite. A ceste cliferenţe pot fi în ţelese ca exprim ări diferite ale
credinţei com une în conform itate cu ex p resiile Sim bolului de credinţă
de la N iceea : «Fiul lui D um nezeu, p en tru noi oam enii şi p en tru a noas-
stră m întuire, s-a pog o rît din ceruri, s-a în tru p at de la D uhul Sfînt şi
din F ecioara... s-a ră stig n it p en tru noi... a în v iat a tre ia zi după S crip­
turi». P rin H ristos cel în v iat şi în ălţat la cer, T atăl a trim is pe D uhul
Sfînt. A şteptăm v en ire a a doua a lui H ristos în slavă.
2. Pe tem eiul Sfintei S cripturi şi al Sfinţilor P ărinţi, tra d iţiile n o a s ­
tre teologice şi litu rg ice pot descrie ac ea stă tain ă a m întuirii în H ristos
prin diferite expresii şi im agini. Toţi vorbim d esp re îm păcare, d ar c a ­
tegoria îndum nezeirii, atît de im p o rtan tă p en tru B iserica O rtodoxă, nu
este folosită în teo lo g ia evanghelică, deşi îşi are un sp rijin clar m ai ales
:n cîn tările de C răciun ale B isericii E vanghelice. Pe de altă parte, afir­
m aţia despre justificare, atît de im portantă p en tru teo lo g ia apuseană
si m ai ales reform atoare, este m ai pu ţin an c o rată în cultul ortodox,
deşi tot cultul este s tră b ă tu t de ru g ă ciu n ea p en tru ie rta re a p ă c atelo r şi
oentru a ju to ru l h aru lu i lui D um nezeu. N oi am găsit că în ac este ex p ri­
mări diferite se m anifestă şi o adîncă com uniune în cred in ţa şi v iaţa
B isericilor noastre, ceea ce ne perm ite să constatăm o co n v e rg en ţă
a acestor concepţii despre m întuire, deosebite prin p re zen tă rile şi
cuvintele lor.
3. A cest lucru ne perm ite să exprim ăm în sem nate acorduri :
a) N oi sîntem de acord în tre noi şi cu P ărinţii B isericilor n o astre
că m ijlocul acestei m întuiri este Iisus H ristos, p erso an a D um nezeu-O m u-
iui, şi că m în tu ire a are loc prin p artic ip a rea la E l ;
b) Dum nezeu cel întreit, care a c reat pe om după chipul şi asem ă­
narea Sa, l-a m în tu it din păcat, din în stră in a re a de El şi din m oarte,
□rin în tru p area, C rucea şi în v iere a Fiului lui D um nezeu. A ceste trei
m om ente ale v ieţii sale pe păm înt sînt in sep arab ile ;
c) în trea g a lu cra re dum nezeiască a m întuirii (oixovojua) îşi are în ­
ceputul în iu b irea din veci a lui D um nezeu fa ţă de om şi fa ţă de în ­
treaga creaţie şi s-a re alizat o d ată p en tru to td eau n a (obiectiv) în H ristos,
in cele două d irecţii : ca îm păcare cu D um nezeu, care a în lă tu ra t v ră j­
396 B ISER ICA O R T O D O X A R O M A N Ă

m ăşia şi a re sta b ilit re la ţia n o astră in iţia lă cu El, şi ca înnoire a firii

um ane asum ate de H ristos, prin care s-a re în n o it în perso an a sa chipul
lui Dum nezeu diq om şi p rin ca re s-a u n it cu sine însuşi şi prin sine cu
în trea g a Sfîntă Treim e ;
d) H ristos a re alizat a c ea stă lu cra re m în tu ito are p en tru lum e în
to a te p riv in ţele : ca slăv ire şi cin stire a lui D um nezeu H ristos, făcîn-
du-se d re p ta te p en tru noi, n e-a îm păcat în sine cu D um nezeu, eliberîn-
du-ne din robia p ăcatului şi a m orţii şi n e-a îm brăcat cu p u tere dum ne­
zeiască prin lu cra re a D uhului S fînt ;
e) R e stau ra re a şi în n o irea firii um ane asum ate în perso an a lui H ris­
tos şi um plerea ei de to a tă v ia ţa D uhului Sfînt, este num ită de teologia
o rtodoxă îndum nezeire, în ca re ea v ed e d ată v irtu a l şi îndum nezeirea
tu tu ro r oam enilor în H ristos. T eologia eva n g h elică foloseşte — cu p ri­
v ire la perso an a lui H ristos — categ o riile trad iţio n ale ale com unicării
însuşirilor (com m unicatio idiom atum ), iar cu p riv ire la to ţi oam enii, ea
v o rb e şte de ju stific are şi sfinţire. D ar noi sîntem în tru to tu l de acord
că în su şirea ro a d elo r lu cră rii m în tu ito are a lui H ristos are loc prin lu ­
crare a Sfîntului Duh în B iserică ;
f) Prin în d rep ta re, credinciosul îşi în su şeşte d arul îm păcării şi în n o ­
irii în H ristos (subiectiv), ca v ia ţă nouă. P rin credinţă, care se a rată în
fapte bune, om ul este inclus în m od ac tu al în a c ea stă îm păcare şi d e ­
vin e fă p tu ră nouă. D arul în n o irii şi îm păcării dev in e ro d ito r şi se m a­
n ifestă prin iu b ire în to a te re la ţiile om ului, a tît v ertic al c ă tre D um ne­
zeu, cît şi orizontal că tre ap ro ap ele ;
g) îm p ăca rea şi în n o irea lum ii în H ristos este d ar dum nezeiesc şi
to to d ată m isiune ; căci ea este o re a lita te dum nezeiască, ce treb u ie să
se actualizeze to t m ai m ult în v iaţa credincioşilor în lum e prin p artic i­
p area la H ristos, îm plinind poruncile din p u te re a ca re se re v a rs ă asupra
credincioşilor prin h aru l lui D um nezeu ;
h) V iaţa creştin u lu i prin îm păcare şi în n o ire este tră ire a în com u­
n iu n ea sac ram e n ta lă a B isericii prin creştere în v irtu ţi şi în continuă p o ­
căinţă, pînă ce D um nezeu v a plini în îm p ără ţia sa ceea ce ne dă în dar
p rin S fintele T aine ;
în felul acesta, m în tu ire a în H ristos, ca îm păcare şi în n o ire duce la
o elib erare şi v in d ec are a lum ii de tea m a de p u terile d istru g ăto are, căci
ro a d ele b in efă că to a re ale ac estei îm păcări şi înnoiri treb u ie să se reverse
asu p ra tu tu ro r, susţin în d în cre d erea în tre oam eni şi popoare, precum şi
eforturile p en tru o v ia ţă m ai bună şi m ai dem nă pe p lan e ta n o astră ;
j) în cred in ţa şi în to a tă lu cra re a n o a stră aşteptăm îm preună venirea
lui H ristos în slavă, precum şi îm p ără ţia lui Dum nezeu, în care El v a plini
şi v a desă v îrşi to t ceea ce El a în ce p u t în noi şi cu noi aici pe pămînt».
Un alt aspect pozitiv al acestei în tru n iri, ap recia t în m od deosebii
de către oaspeţi, a fost faptul că dialogul d in tre cele do u ă Biserici nu s-a
rezum at d oar la discuţii d o c trin a re teo re tic e, ci s-a concretizat, m ai întîi.
în rugăciune com ună şi, m ai apoi, prin co n tacte cu v ia ţa de fiecare zi a
Bisericii n oastre. în ziua de m iercuri, 8 m ai, s-a o ficiat Sfînta Liturghie în
paraclisu l S anatoriului de la T echirghiol, de c ă tre u n sobor form at din
Pr. prof. D um itru R adu, Pr. prof. Ioan Ică şi Pr. T udor A lexandru, la
• .‘.47A B ISER IC E A SC Ă 397

i ^ a s t ă slu jb ă fiind de fată şi oaspeţii de p este h o ta re care, la m om en­

tele respective, au ro stit îm preună cu cei p rezenţi Sim bolul de cred in ţă
î. apoi rug ă ciu n ea T atăl nostru. în ziua urm ătoare, joi, 9 m ai, Em. Sa
Episcopul G erhard H eintze a oficiat slu jb a e u h a ristic ă ev a nghelică, la
care au p articipat, de asem enea, am bele delegaţii şi au ro stit îm preună
Crezul şi rug ă ciu n ea T atăl nostru.
în ac este zile s-a com em orat şi îm plinirea a 40 de ani de la în ch e ie­
rea celui de-al doilea război m ondial. în ziua de m iercuri, 8 m ai — soco-
:ă în R. F. G erm ania drept ziua cînd a lu at sfîrşit cel d e-al d oilea război
n o n d ial — , oaspeţii au p re zen ta t un scurt tex t in titu la t «C uvînt pen tru
iâce», întocm it de că tre F ed eraţia B isericilor din R. D. G erm ană îm preună
cu B iserica E vanghelică din R. F. G erm ania cu p rileju l ac estei an iv e rsări,
rreze n tîn d ac est text, prin ca re B isericile sîn t chem ate să facă to tu l pen-
t u a p ă rarea păcii în lum ea de astăzi, Dl. p re şed in te H einz Jo ac h im H eld
; subliniat tocm ai faptul că p u b licarea unui te x t com un de c ă tre B isericile
i;n cele două s tate germ ane, dă ex p resie dorinţei B isericilor, ca în anga-
rarea lor p en tru pace să dep ă şeasc ă g ra n iţe le de orice fel, care le despart.
In acelaşi context, P. S. Episcop V asile al O radiei a sub lin ia t sem nificaţia
.ailei de 9 m ai p en tru isto ria poporului rom ân, ev id e n ţiin d faptul că B ise­
rica O rtodoxă R om ână d esfăşo ară o in ten să şi com plexă ac tiv ita te în v e ­
ci er ea asig u ră rii păcii în în trea g a lum e. în acest context, p a rtic ip a n ţii la
dialog au trim is în tîis tă ta to rilo r B isericilor lor cîte o teleg ram ă în care,
pe lîngă re cu n o ştin ţa ex p rim a tă p en tru sprijinul şi în cre d erea ac o rd ate
acestei întruniri, au dat glas sp eran ţei că şi B isericile creştin e îşi vo r
aduce, în continuare, co n trib u ţia lor la a sig u ra rea păcii în lum ea în treag ă,
pentru ca ororile unui nou război să nu m ai am eninţe v ia ţa om enirii.
în ziua de sîm bătă, 11 mai, p a rtic ip a n ţii la dialogul de la T echirghiol
au discu tat şi ap ro b at com unicatul final. în ziua de dum inică, 12 mai, d e ­
legaţii B isericii E vanghelice din G erm ania au fost oaspeţii A rhiepiscopiei
V adului, F eleacului şi C lujului şi ai B isericii R eform ate din ţa ra n oastră.
în ziua de luni, 13 mai, oaspeţii au fost prim iţi de P rea F ericitul
Părinte P atriarh Iustin, cu care p rilej au exprim at m ulţum iri, atît p en tru
in v itaţia de a ţin e ac ea stă în tru n ire în ţa ra n o astră , c ît şi p e n tru bunele
re zultate obţin u te la ac ea stă în tru n ire. Dom nul p re şed in te H einz Joachim
Held a a ră ta t că cele p a tru în tru n iri de dialog d in tre B iserica O rtodoxă
Română şi B iserica E vanghelică din G erm ania au m arcat o ev o lu ţie e v i­
dentă în ap ro fu n d area re la ţiilo r de ap ro p ie re d in tre cele două Biserici.
Domnia Sa a ţin u t să felicite B iserica O rtodox ă R om ână, p rin în tîistă tă -
:orul său, p en tru ac ţiu n ile desfăşu ra te în slu jb a asig u ră rii păcii pe în-
'regul păm înt.
A şa cum se a ra tă şi în com unicatul m en ţio n at m ai sus, p artic ip a n ţii
La în tru n irea de la T echirghiol, au ap recia t ac ea stă în tru n ire ca deosebit
ae ro d ito are şi p rom iţătoare, recom andînd călduros B isericilor lor co n ti­
nuarea acestui dialog în persp ectiv a unei m ai strîn se colaborări şi ap ro ­
pieri în tre B iserica O rtodoxă R om ână şi B iserica E vanghelică din G er­
mania.
Pr. a sist. dr. VIOREL IO N IŢ Ă
 CONSTITUIREA ŞI PRIMA SESIUNE DE LUCRU
A «COMITETULUI DE SUPRAVEGHERE
A PROCESULUI CONFERINŢEI PENTRU SECURITATE
ŞI COOPERARE ÎN EUROPA» DIN CADRUL
CONFERINŢEI BISERICILOR EUROPENE
(G eneva, 11— 13 m ai 1985)

La ultim a sa A dunare g en e rală (C reta, 18—25 octom brie 1979), C on­

ferinţa B isericilor E uropene a ad o p ta t o serie de m ăsuri m enite să con­
tribuie la îm b u n ătăţirea şi intensificarea a c tiv ităţii sale pe linia p artic i­
pării la so lu ţio n a rea m arilor problem e contem porane ale continentului
european. S-a că u tat astfel ca C.B.E. să-şi d ep ăşească v ec h ea situaţie
statică şi să adopte o stru ctu ră in tern ă m ai a d e cv a tă p en tru im plicarea
B isericilor sale m em bre în pro c esu l A ctului final de la H elsinki. In acest
scop, Prezidiul şi C om itetul co nsultativ au au to riz at pe s ec reta ru l general
al C.B.E. să a lc ătu iască un com itet re strîn s care să suscite interesul
B isericilor p en tru ev e n im e n tele leg a te de «procesul H elsinki» — în ­
deosebi cele p riv ito are la a c tu ala C onferinţă pentru s e c u ritate şi coope­
ra re în Europa — şi să stim uleze an g a jam en tu l B isericilor creştine din
E uropa în acest proces.
S-a p ro iec tat ca noul com itet, in titu la t «C om itetul de supraveghere
a procesului C onferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa» (Mo-
nitoring C om itee for C.S.C.E. Process) să fie alcătu it din zece persoane:
patru re p rez en tan ţi de B iserici din Europa de V est, p atru din Europa de
Est şi doi din ţă rile neutre, n ea lin ia te blocurilor m ilitare, -— to ţi cu p re o ­
cupări şi ex p e rien ţă în acest dom eniu.
B iserica O rtodoxă R om ână a fost in v ita tă să trim ită un re p rez en tan t .•
acesta a fost desem nat în p erso an a P reotului D um itru Soare, directorul
Institutului Biblic şi de M isiune.
C o n stitu irea noului C om itet şi prim a sa sesiune de lucru au avut loc
la G eneva, în cadrul aşezăm întului «Le Cenacle», în zilele de 11— 13 mai
1985, după u rm ăto a rea ordine de zi :
1. Preliminarii. S ecretaru l g eneral al C onferinţei B isericilor Euro
pene, Dr. Glen G arfield W illiam s, a ad resat celor prezenţi un cuvînt de
salut şi a ex p lica t n ec e sita te a constituirii noului com itet, accentuînd
re sp o n sab ilitate a şi v alo a rea contribuţiei B isericilor creştine din Europa
la tran sp u n e rea în v iaţă a principiilor A ctului final de la H elsinki. In con­
tinuare, el a condus prim a p a rte a lucrărilor.
M em brii noului com itet au fost in v ita ţi să se prezinte, fiecare în
parte, făcînd cunoscute ap a rten e n ţa sa confesională şi naţională, funcţia,
preocupările şi poziţia pe ca re o ocupă în B iserica respectivă. Au fos-
de faţă :
— Din Europa de V e s t: Rev. D. W. B lea k le y, sec reta r g eneral ai
C onsiliului B isericilor din Irlanda, anglican, B e lfa st; D-na M aria Girai-
det, d irec to are a B isericilor P ro testan te din Italia, re p rez en tan tă a Bise­
ricii V aldeze, Roma,- P reşe d in te C ornelius J4. v o n H e yh jurist, Biserica
E vanghelică din R. F. G erm ania, Bonn.
 IAŢA BISERICEASCĂ

— Din Europa de Est : Pr. D um itru Soare, direc to ru l Institutului Bi-

Eic şi de M isiune al B isericii O rtodoxe Române, B u c u re ş ti; Pr. Vladim ir
orokin, profesor la A cadem ia te'ologică din L eningrad a B isericii O rto-
oxe Ruse ; M anfred Stolpe, p re şed in te co nsistorial, B iserica Evanghe-
că din R. D. G erm ania, Berlin.
— Din ţările neutre : Pertti P esonen, profesor u n iv ersitar, red acto r
ii publicaţiei «A am ulehti», B iserica E vanghelică L uterană din Finlanda,
fampere ,• Erika Fuchs, profesoară de liceu, teolog, B iserica E vanghelică
le confesiune helv e tic ă din A ustria, Viena.
A u lipsit : Dr. Jaroslav N. Ondra, B iserica E vanghelică a F raţilor
lehi din C ehoslovacia, P raga — care a fost m enţinut în C om itet, neputînd
ă p articipe p en tru m om ent, din m otive obiective — , şi Gunar Staalset,
Jiserica E vanghelică-L uterană din N orvegia, Oslo, — care, fiind ales în ­
tre tim p s ec reta r g eneral al F ederaţiei L uterane M ondiale, a d em isionat
din C om itet, urm înd a-şi desem na un înlocuitor.
2. Inform are privind participarea C onferinţei Bisericilor Europene la
activităţile C onferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa. Dr. G.
G. W illiam s a p re zen ta t o ex punere în care a subliniat im p o rtan ţa A c­
tului final de la H elsinki, sem nat în urm ă cu zece ani de c ă tre cele 35 de
ţări, precum şi faptul că ac esta e un p roces care continuă. A analizat
principalele m om ente post-H elsinki şi re zu ltatele de p în ă acum ale C on­
ferinţei p en tru s e c u ritate şi cooperare în E uropa (C.S.C.E.).
In continuare, a e v id e n ţia t in tere su l C onferinţei B isericilor Europene
in acest dom eniu, trec în d în re v istă cele p atru colocvii post-H elsinki care
au fost organizate de C.E.B. la Buckow — R.D.G. (1975), G a llneukirchen
— A u stria (1977), Siofok — U ngaria (1978) şi El Escorial — S pania (1980).
N oul C om itet a fost in v ita t ,să-şi concentreze ate n ţia asupra u rm ă to a ­
relor acţiuni ale C.S.C.E. : C onferinţa p en tru încredere, s e c u ritate şi d e ­
zarm are (Stockholm , ian u a rie 1984) ; C onferinţa e x p e rţilo r p en tru a p la­
narea diferendelor prin tra ta tiv e (A tena, m artie 1974) ; S em inarul p en tru
:o o p era re a econom ică, c u ltu ra lă şi ştiinţifică în M ed iteran a (V eneţia,
octom brie 1984) ; în tru n ire a ex p e rţilo r p en tru d re p tu rile şi lib ertăţile
fundam entale ale om ului (O ttaw a, m ai 1985); «Forum ul cultural» (Buda­
pesta, octom brie 1985) ; în tru n ire a ex p e rţilo r p en tru co n tacte um ane
(Berna, aprilie 1986) ; A treia C onferinţă C.S.C.E. (V iena, noiem brie 1986).
3. Inform are privind Program ul Bisericilor pentru drepturile om ului
în legătură cu aplicarea A c tu lu i final de la H elsinki. E xpunerea a fost
prezentată de Dr. Theo T schuy, s ec reta ru l acestui Program al C.B.E.,
care a p artic ip a t la lu cră ri în ca lita te de invitat. V orb ito ru l a tre c u t în
revistă ac tiv ita te a de pînă acum a P rogram ului C.B.E. p en tru dre p tu rile
om ului, subliniind rolul acestuia în crearea unui dialog p en tru ap ro p ierea
Si în cre d erea în tre state.
în cadrul d iscuţiilor care au av u t loc s-au an a liz at m etodele şi m ă­
sura în care B isericile sîn t chem ate să partic ip e la s p rijin irea acestui
o biectiv al A ctului final de la H elsinki : dre p tu rile om ului.
R eprezentantul B isericii O rtodoxe R om âne a ap recia t rolul şi re a li­
zările de p în ă acum ale P rogram ului C.B.E. p en tru d re p tu rile om ului. A
400 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

sub lin ia t însă faptul că noul C om itet nu are m enirea nici de a se su p ra­
pune, nici de a fi su b ordonat acestui P rogram , ci rolul său este de a avea
o p reocupare m ult m ai largă, co ncentrîndu-şi a te n ţia asupra tu tu ro r ce­
lor zece principii ale A ctului final de la H elsinki’ p en tru a p u tea re co ­
m anda forurilor com petente ale C.B.E. m etodele cele m ai ade cv a te pe
care B isericile m em bre să şi le însuşească în ac tiv ita te a lor pe aces*
plan.
4. Discuţii generale asupra scopurilor şi m etodelor C om itetului de
supraveghere. A ceste discuţii au ocupat o bună p arte din agenda lu cră­
rilor. S-a discutat îndelung asu p ra denum irii noului C om itet şi a sem ni­
ficaţiei term enului englez «M onitoring» (supraveghere), precum şi asupra
m andatului său specific.
S-a pus în tre b a re a : De ce a fost nev o ie de un asem enea com itet
special ? Din discuţii a re ie şit că noul com itet are m enirea de a desfăşura
o ac tiv itate de to t m ai in ten să co n ştien tizare a B isericilor cu p riv ire la
problem a cooperării şi încrederii între oam eni şi popoare. S arcina sa
principală e de a urm ări ac ţiu n ile post-H elsinki, de a le analiza cu atenţie
şi de a sugera conducerii C.B.E. in iţia tiv e concrete în acest sens. în p ro ­
blem a cooperării şi sec u rităţii e nec esar să se răsp u n d ă la în treb ă rile :
în ce m ăsură s-a an g a ja t Europa în A ctul final de la H elsinki ? De ce ni:
s-a aplicat acest A ct ? în ce m ăsură are el efic ac ita te ? Ce schim bări a
adus el în ultim ii ani ? Ce p e rsp ectiv e ne stau în faţă ?
S-au discu tat apoi problem e leg ate de criza ecologică, econom ia
m ondială, suferinţele lum ii a treia, etc. Unii delegaţi au în făţişat situaţii
specifice din ţările lor în le g ă tu ră cu sec u ritatea, coo p e rarea şi apărarea
păcii.
D elegatul B isericii O rtodoxe Rom âne a pus în discuţie problem a
d eosebit de g ra v ă pe care o reprezintă, p en tru în tre a g a om enire, cursa
înarm ărilor. A ac ce n tu a t faptul că atîta tim p cît se continuă escaladarea
înarm ărilor, nu se va p u tea vorbi decît teo re tic despre sec u ritate şi
cooperare. De ac ee a a atra s ate n ţia asu p ra faptului că noul C om itet de
su p ra v eg h ere al C.B.E. treb u ie să se preocupe în mod fo a rte serios rîp
p roblem a dezarm ării, care este problem a v ita lă a lum ii contem porane. în
continuare, a făcut cu n o sc u te poziţia, propunerile, in iţia tiv ele şi re ali­
zările Rom âniei so cialiste în dom eniul dezarm ării, precum şi atitudinea
C ultelor religioase din ţa ra n o astră , exem plificînd ac ea sta cu cele dom­
inări A dunări p en tru dez arm a re şi pace din anii 1981 şi 1984. A insistat,
de asem enea, şi asu p ra faptului ca, în abordarea, an a liz are a şi rezolvarea
problem elor ce-i revin, C om itetul de su p ra v eg h ere să nu p iard ă din v e­
dere coordonata c reştin ă teo lo g ică ; p en tru a aduce o con trib u ţie efi­
cientă, specifică, în trea g a sa ac tiv ita te tre b u ie să fie o rien ta tă şi desfăşu­
ra tă cu argum ente şi de pe p oziţii creştin e proprii.
5. A legerea de preşe d in te şi secretar. Prin v o t secret, C om itetul de
su p ra v eg h ere a ales ca p re şed in te pe Prof. Pertti Pesonen, iar ca s ec reta '
pe Prof. Erika Fuchs. N oul p re şed in te a preluat, în continuare, conduce­
rea lucrărilor.
6. Formularea program ului de lucru. în urm a analizării obiectivelor
spre care este chem at să-şi orienteze ac tiv ita te a noul C om itet, s-a ho-
’.ărît ca sarcina principală a ac estu ia să o form eze o viziune globală i
Vl.A ŢA B ISER IC E A SC A 401

procesului H elsinki şi u rm ărirea a te n tă a acestuia. P entru m om ent, un

interes special va fi acordat celei de a treia A dunări CSCE ca re va avea
loc la V iena, în anul 1986.
C om itetul de su p rav eg h ere urm ează să se în scrie în ac tiv ita te a Di­
recţiei de studii a C onferinţei B isericilor Europene. El va fi pre o cu p at
in perm a n en ţă cu problem a re la ţiilo r C onferinţei B isericilor Europene cu
Actul final de la H elsinki şi a în tăririi în cre d erii şi cooperării în Europa.
Cu privire la stab ilirea sistem ului de a-şi com unica re zu ltatele ac ti­
vităţii sale şi de a-şi difuza docum entele, s-a con v e n it ca noul C om itet
să-şi asigure re sp o n sab ilităţi adecvate, făcînd recom andări con c rete se ­
c retarului general al C.B.E. şi, prin acesta, P rezidiului şi C om itetului co n ­
sultativ. In ac ea stă p riv in ţă s-a h o tă rît să se întocm ească un ra p o rt că tre
Prezidiul C.B.E. în care să se a rate că noul C om itet a ac ce p ta t sarcina
ce i-a fost în cre d in ţa tă şi că el se p re g ăteşte tem einic p en tru a aduce con­
tribuţii concrete în în cu ra jare a procesului H elsinki, cu co n v in g e rea că
ooate deveni — aşa cum se şi d o re şte — un m odel de nouă stru ctu ră a
C onferinţei B isericilor Europene.
S-a h o tă rît de asem enea ca, pînă la u rm ăto a rea în tru n ire a C om ite­
tului de supraveghere, m em brii C om itetului să trim ită în scris s e c re ta ­
rului gen e ral e v e n tu alele lor sugestii, inform ări şi pro p u n e ri în le g ă tu ră
cu ac tiv itatea ce u rm ează a se desfăşura în viitor, precum şi am e n d a­
m ente la docum entele difuzate în num ele C om itetului.
7. Data şi locul viitoarei întruniri. S-a căzut de acord ca v iito a rea
'eu n iu n e a C om itetului de s u p ra v eg h ere să se d esfăşo are în tre 20—23
februarie 1986, în tr-o ţa ră din Europa de Est. S ecretaru l gen e ral s-a în ­
sărcinat să facă dem ersurile nec esare în acest scop.
8. D iverse. Ţinînd seam a de faptul că în to a te organism ele C.B.E.
exista şi o p artic ip a re rom ano-catolică, sec reta ru l gen e ral a făcut p ro p u ­
n erea de a se accepta şi în noul C om itet p rezenţa un u ia sau a doi re ­
prezentanţi catolici, în ca lita te de o b serv ato ri sau consultanţi. După
discuţii s-a ac ce p ta t să se ce ară P rezidiului C.B.E. re co m an d a rea unui
delegat rom ano-catoiic care să partic ip e ca ob serv ato r la ac tiv ităţile
C om itetului de supraveghere.
In le g ă tu ră cu problem ele financiare, dat fiind faptul că noul C o­
m itet nu dispune de nici un fel de resurse, s-a h o tă rît să se ce ară P re ­
zidiului şi v iito a rei A dunări g en e rale a C.B.E. să rezolve ac ea stă
oroblem ă.
în ce p riv eşte p a rtic ip a rea C om itetului la v iito a rea A d u n a re g en e­
rală (septem brie 1986), s-a h o tă rît ca C.B.E. să-şi asum e che ltu ie lile de
participare pentru preşedintele şi s e c reta ru l C om itetului de s u p ra v e ­
ghere. C eilalţi m em bri au fost îndrum aţi să solicite B isericilor că ro ra
aparţin să fie incluşi în dele g aţia acestora.
A fost adoptat apoi urm ăto ru l C om unicat p riv ito r la co n stitu irea şi
orima sesiune a C om itetului de s u p ra v eg h ere :
COMUNICAT
«C om itetul de su p ra v eg h ere a procesului CSCE», c reat re cen t de
C.B.E., şi-a ţin u t în tre 11— 13 m ai 1985, la G eneva, sesiunea sa co n sti­
tuantă.
402 BISER ICA O R T O D O X A R O M Â N Ă

A cest com itet re u n eşte specialişti ai B isericilor din statele europene

care fac parte din tr-u n u l sau din altul din m arile sistem e de alianţă, p re ­
cum şi din statele neutre. Ca p re şed in te a fost ales Prof. P ertti Pesonen,
specialist finlandez în ştiinţe politice, şi ca sec reta ră, sp ec ia lista în te o ­
logie, au stria ca Erika Fuchs.
C om itetul şi-a definit m andatul astfel :
— V a observa, v a urm ări şi v a în cu ra ja pe cît posibil procesul în ­
ceput la H elsinki de c ă tre C onferinţa p en tru sec u ritate şi cooperare în
Europa (CSCE) din 1973/1975 şi care a continuat îndeosebi g ra ţie C onfe­
rin ţelo r de exam inare de la B elgrad (1977/1978) şi M adrid (1980/1983),
precum şi a în tru n irilo r în tre experţi, forum -urilor şi sem inariilor ;
— V a acorda o d eosebită ate n ţie în lu cră rile sale desfăşurării şi
ev e n tu alelo r re zu ltate ale C onferinţei p en tru m ăsuri de în cre d ere şi s e ­
cu rita te şi p en tru dezarm are în Europa (C.S.C.E.), în tru n ită la Stockholm
la începutul anului 1984 ;
— V a reflecta asupra m odului în care C.E.B. şi B isericile sale m em ­
bre v o r p utea contribui în mod util la p re g ătirea celei de a treia C onfe­
rin ţe de exam inare a C.S.C.E. ca re ar urm a să în ceapă la V iena, la 4 n o ­
iem brie 1986.
D iscuţiile C om itetului au a v u t la bază ideea că C.B.E. este una d in ­
tre puţinele in stitu ţii pan-europene. în că de la c rearea sa, C.B.E. este
convinsă că, în v irtu te a voca ţie i sale creştine şi a d ato rie i pe care o are
de a sluji B isericile m em bre care se află în to ate ţările Europei, una d in ­
tre sarcinile sale ese n ţia le este de a crea punţi, de a fa voriza înţeleg e rea
de a învinge n eîn c red e rea şi de a spori în cre d erea prin cooperare.
C om itetul este convins că o partic ip a re ac tiv ă şi a n g a jată a B iserici­
lor din to ate ţările E uropei p o ate ac celera în m od considerabil procesul
C.S.C.E., şi ca B isericile, care sînt chem ate m ai m ult d ec ît oricine să spo­
re ască în cre d erea dincolo de b arie re le care desp a rt cele două blocuri,
pot aduce o co n trib u ţie deo se b it de h o tărîto are.
C om itetul a ap recia t că, d at fiind că de zece ani încoace am eninţările
s-au accentuat, una d in tre sarcin ile im ediate ale B isericilor este de a
atra g e ate n ţia asupra e v o lu ţiilo r care pot fi sem ne de năd e jd e şi pot da
cu raju l de a p e rse v e ra cu ră b d are pe calea destinderii.
în acest scop, C om itetul v a aduna inform aţii privind procesul
C.S.C.E. şi în special C.S.C.D., va efectua o triere a acestora, le va analiza
cu g rijă şi le va transm ite tu tu ro r B isericilor m em bre ale C.B.E., cărora le
va sugera în acelaşi tim p ac tiv ităţi concrete pe care să le în trep rin d ă
în v ed e rea ac ce le rării procesului C.S.C.E.
C om itetul de su p ra v eg h ere a procesului C.S.C.E. u rm ează să se în ­
trunească regulat şi în in terv a lu l d in tre în tru n iri să m enţină prin co­
respondenţă com unicarea în tre m em brii săi.
 IAJA BISERICEASCA 403

U rm ătoarea sa în tru n ire va av e a loc în tre 20—-23 fe b ru arie 1986, p ro ­

bii în tr-o ţa ră din E uropa de Est.
C om itetul este alc ătu it din urm ătoarele perso an e :
Dl. D. W. B lea k ley, B iserica Irlandei, Belfast ;
Prof. M ag. Eriha Fuchs, B iserica E vanghelică de confesiune h elv e tic ă
<ir. A ustria, V iena ;
D-na M aria Girardet, B iserica V aideză, Roma ,■
P reşedintele C ornelius A. vo n H eyl, B iserica E vanghelică din Ger-
c a n ia , Bonn ;
Dr. Jaroslav N . Ondra, B iserica E vanghelică a F raţilo r Cehi, P ra g a ;
Prof. Pertti Pesonen, B iserica E vanghelică-L uterană din F inlanda,
Tam pere ;
Pr. D um itru Soare, B iserica O rtodoxă R om ână, B ucureşti ;
Prof. V ia d im ir Sorokin, B iserica O rtodoxă Rusă, Leningrad ;
Dl, M anfred Stolpe, pre şed in tele C onsistoriului, B iserica E vanghelică
a:n B erlin-B randenburg, Berlin.
S-a h o tă rît ca ac est C om unicat să fie difuzat B isericilor m em bre ale
C onferinţei B isericilor E uropene, el fiind ec h iv alen t cu un docum ent de
Dresă care p oate fi d at publicităţii.
C o n stitu irea noului C om itet de s u p ra v eg h ere a procesului CSCE e x ­
prim ă pre o cu p area şi in tere su l C onferinţei B isericilor E uropene de a-şi
extinde ac tiv itatea şi de a aduce astfel noi contribuţii la în tă rire a în c re ­
derii, cooperării şi păcii pe continentul nostru.
Pr. DUMITRU SOARE

AL TREILEA DIALOG GENERAL ECUMENIC

DINTRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI FEDERAŢIA LUTHERANA
M ONDIALA

In tre 23—31 mai a.c. s-au desfăşurat, la A llentow n (S.U.A.), lu cră rile
celui de al III-lea dialog ecum enic gen e ral în tre ortodocşi şi lu th eran i.
Tema dialogului s-a in titu lat «Revelaţia divină», iar şed in ţele s-au ţin u t
la C olegiul M uhlenberg.
Din p arte a B isericii O rtodoxe R om âne a p artic ip a t P. S. Episcop V a-
sile al O radiei.
L ucrările au fost conduse de M itropolitul E m ilianos (P atriarh ia e c u ­
m enică de C onstantinopol) şi de că tre Prof. dr. G eorg K retschm ar (F ede­
raţia L utherană M ondială).
S-au citit u rm ăto a rele re ferate : în vă ţă tu ra r e v ela ţie i lui D um nezeu
ca tem ei al S fin te i Scripturi (M itropolitul V iadim ir de Rostov), R evelaţia
aivină în p ersp e ctiva dialogului dintre B iserici (M itropolitul H risostom
de P eristeri), — din parte a B isericilor O rtodoxe ; D ialogurile care au
404 BISER IC A O R T O D O X Ă R O M A N Ă

a vu t loc pînă în prezent între Bisericile O rtodoxe şi Lutherane (Prof. dr.

G. K retschm ar) şi, P uncte de co n vergenţă în tre Biserici cu p rivire la re­
ve la ţia divină (Prof. dr. W olfgang U llm ann), — din p a rte a B isericilor
L utherane.
Pe m arginea re feratelo r s-au p u rtat discuţii şi s-au adus com pletări
constructive. D elegatul rom ân a luat p a rte ac tiv ă la discuţii, arătîn d le­
g ătu ra strîn să ce ex istă între Scriptură, T radiţie şi B iserică, to a te fiind
lu cră ri ale D uhului Sfînt prin ca re se m anifestă re v e la ţia divină.
Redăm , pe scurt, ideile principale ale celor p atru referenţi.
M itropolitul V ladim ir a rată că to a te B isericile sînt de acord cu p ri­
v ire la ac ce p ta rea re v elaţiei. E xistenţa um ană îşi are, din p unct de v e ­
d ere creştin, un tem ei şi un ţel în re v elaţie. în g en e ral este un consens
în tre B iserici în ce ea ce p riv eşte ex isten ţa re v elaţiei, d eo se b irea in te r­
venind cînd este v o rb a de e x te n siu n e a re v elaţiei.
Sfinţii P ărinţi sînt unanim i în re cu n o aşte rea Sfintei S cripturi şi &
Sfintei T radiţii ca izvoare ale re v elaţiei. Ştim că H ristos n -a scris nim ir
şi nu a poruncit să I se scrie în v ăţătu ra , ci să fie p ro p o v ă d u ită oral. T ra­
diţia este «un e te rn im puls de creativ itate, o re ală forţă, acţionînd îc
B iserică ; ea lea g ă trec u tu l de p re zen t şi dete rm in ă fiecare m om ent a.
existenţei. T ra d iţia este o am in tire vie a Bisericii».
T ra d iţia a tălm ăc it totdeauna*S criptura. Sfîntul V asile spune în Tra­
tatul despre S fîn tu l Duh : «P riveşte dogm ele şi poruncile o b serv ate de
B iserică ■, cîte v a sînt incluse în în v ă ţă tu rile S cripturilor, în tim p ce altele
au ajuns la noi prin T ra d iţia A postolică şi sînt a c ce p ta te în tr-u n fel ta i­
nic. Dar am bele sînt de a u to rita te egală pen tru ev la v ia religioasă».
M itropolitul V ladim ir a a ră ta t că S criptura şi T ra d iţia d evin vii şi lu­
c răto are în şi prin Biserică, aducînd în acest sens m ărturii din în v ăţătu ra
Sfinţilor P ărinţi. A arătat, de asem enea, deo se b irea d in tre re v elaţia na­
tu ra lă şi cea su p ra n atu rală , precum şi le g ă tu ra s trîn să d in tre ele.
«S criptura şi Tradiţia» — conchide a u to ru l re feratu lu i — constituie
îm p reună o re alita te, o tain ă a iconom iei dum nezeieşti. T ra d iţia are nu
num ai o însem n ătate d o c trin a ră ci şi una soteriologică. Prin ea ni se
tran sm ite harul D uhului Sfînt, ca re sfinţeşte v ia ţa oam enilor.
Din re feratu l M itropolitului H risostom de P eristeri, reţinem urm ă­
to are le idei :
După în v ă ţă tu ra B isericii prim are, re v e la ţia d ivină este p ă s tra tă :a
două izvoare : Sfînta S crip tu ră şi S fînta T radiţie. Ele se b u cu ră de ace­
eaşi cinstire şi v ala b ilitate. R evelaţia su p ra n atu rală începe cu creare*
lum ii, cu prim ul dialog al p ro to p ărin ţilo r noştri, care au p rim it de .«
D um nezeu fă g ăd u in ţa m întuirii. A ceastă re v e la ţie s-a c o n tin u at în is to n
lui Israel, de la A vraam şi p în ă la ultim ul profet din V echiul T estam er:
Iisus H ristos re p rez in tă re v elaţia desă v îrşită , fiindcă în El firea ome­
nească este u n ită cu dum nezeirea.
D upă M itropolitul H risostom re v e la ţia este de două feluri : revelaţii
ex tern ă, în n atu ră , şi re v e la ţia in tern ă , în Duh, Prin u n a se a ra tă p u te re
lui Dum nezeu, prin ce alaltă v o in ţa lui Dum nezeu. A bordînd p ro b le ri
T radiţiei, re feren tu l a ra tă că prin p ro p o v ă d u irea ora lă a în v ăţătu rii Dori­
nului n ostru Iisus H ristos nu s-a d im inuat p u tere a şi v a lo a re a ac estei .•>
v ăţături,
 I A Ţ A B ISER IC E A SC Ă 405

V orbind despre conţinutul şi v alo a rea T radiţiei, re feren tu l a ra tă că

are un c a rac ter eclesiologic. S criptura se în ţeleg e în şi prin T radiţie
am bele îşi p ăstre az ă p u rita te a şi crite riu l ad e v ăru lu i în şi prin B iserică.
Prof. W olfgang Ullm ann a abordat problem a re v elaţiei de pe poziţii
ţionaliste, m enţionînd c îtev a influenţe filosofice în dom eniul religiei,
epoca Reform ei, ca şi după aceea.
U llm ann îşi pune în tre b a re a : Este cred in ţa p rio ritară re v elaţiei ?
Sau re v elaţia e p rio ritară credinţei ? R ăspunsul pe ca re îl dă este u rm ă­
torul : în Iisus H ristos aflăm u n ita te a d in tre r e v e la r e şi credinţă. C re­
dinţa în Iisus H ristos im plică c a rac teru l iconom iei divine ; prin Iisus
cunoaştem pe Dum nezeu ca Tată, pe Iisus ca Fiu al lui D um nezeu, şi pe
Duhul Sfînt care a vorbit prin profeţi.
în în v ă ţă tu ra despre B iserică re feren tu l ex pune punctul de ved e re
protestant. Lasă să se înţelea g ă că T ra d iţia face p arte din re v elaţie şi că
anele p ractici aflate în B iserică sînt de la H ristos, dar ele treb u ie v e ri­
ficate prin Scriptură.
U ltim ul re ferat a fost cel a t Prof. G eorg K retschm ar, care face la
început un istoric al dialogurilor ecum enice d intre B iserica L utherană şi
P atriarh ia de C onstantinopol, B iserica O rtodoxă Rusă şi B iserica O rto ­
doxă Română.
C itind un docum ent de la M alta, Prof. K retschm ar afirm ă : «Sfînta
S criptură şi Sfînta T radiţie nu m ai stau d esp ă rţite u n a de alta, ci, din
punct de v edere al conţinutului, ele sîn t identice, tocm ai p en tru că S fînta
S criptură poate fi socotită norm ă în procesul T radiţiei şi al tu tu ro r pre-
| daniilor viitoare».
L utheranii pot să fie de acord cu acest punct de v ed e re — zice
K retschm ar — , p en tru că nu se acordă o p rio rita te celor scrise în d efa­
vo area celor transm ise prin v iu grai.
El spune că nu se poate face o d esp ă rţire n e tă în tre S criptură şi T ra ­
diţie, citîndu-1 pe S fîntul V asile cel M are. V a trebui să se definească m ai
precis ce se înţelege şi pînă unde m erge T radiţia A postolică şi T radiţia
bisericească. De asem enea treb u ie s tab ilită re la ţia d in tre S criptură, T ra­
diţie şi M ărtu risire de credinţă. L utheranii nu în ţeleg în ce m ăsură h otă-
ririle celor 7 Sinoade ecum enice pot fi incluse în T radiţia A postolică.
In general lutheranii nu au obiecţii în ceea ce p riv eşte în v ă ţă tu ra
ortodoxă despre re v elaţie ,• ei au încă re ţin e re la m odul de în ţeleg e re a
lucrării lui D um nezeu prin «energiile necreate». Un alt punct la care se
referă Prof. K retschm ar este acela al in sp iraţiei şi a u to rităţii în Biserică,
asupra c ă ro ra v a trebui să se m ai discute.
In în ch e ie rea lucrărilor au fost p re zen ta te concluziile pe care le re ­
dăm în rîn d u rile u rm ăto a re :
1. D um nezeu pe care nu L-a v ăzut nim eni (Ioan 1, 18) S-a re v elat
în isto ria fiinţei um ane, prin cuvîntul şi p u tere a Sa (prin energie). A c e a ­
stă re v elaţie a lui Dum nezeu începe cu crearea lum ii (Fapte 15, 15— 17),
şi este d esă v îrşită p rin acţiu n ea Sa p ro tec to are (iconom ie) în H ristos, în
re v ărsa rea D uhului Sfînt şi în prom isiunea noii creaţii.
406 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

2. D um nezeu treim ic, în care credem şi îl m ărturisim , şi-a revelat

înţelepciunea divină şi vo in ţa m ilostivă în fapta Sa m în tu ito are care
ni-L arată ca : creator, m întuitor, sfinţitor şi ca ju d ec ăto ru l întregii om e­
niri.
F ăgăduinţa lui Dum nezeu în V echiul T estam ent, cînd v o rb e şte p ărin ­
ţilor prin profeţi în m ulte şi v a ria te căi (Evr., 1, 1), precum şi îm plinirea
ei în Iisus H ristos, nu e num ai isto ria re v elaţiei lui Dumnezeu-, ci, de
asem enea, şi istoria salv ării om enirii. R evelaţia este cuvîntul lui Dum­
nezeu şi cuvînt despre Dum nezeu ; este în acelaşi tim p cu v în t pentru
so arta şi m întuirea tu tu ro r oam enilor.
3. Dum nezeu însuşi salv ea ză fiinţele um ane din ră tă cire a şi în străi­
n area l o r ; le aduce la v ia ţă a u te n tic ă şi la c reaţie nouă (II Cor., 5, 17).
C entrul ac estei m întuiri este trim ite rea Fiului său care «pentru noi o a ­
m enii şi pen tru a n o a stră m în tu ire S-a co b o rît din cer şi S-a în tru p at de
la Duhul Sfînt şi din M aria F ecioara, şi S-a făcut om», s-a rid ica t la o
no u ă v iaţă, după Scripturi. El S-a ridicat la ceruri şi a fost aşezat de-a
d re ap ta Tatălui.
Prin în ălţare a Dom nului, Tatăl trim ite pe D uhul Sfînt asupra oam e­
nilor şi prin ac ea sta duce la d esă v îrşirea re v elaţiei. A celaşi Duh Sfîn-
care a grăit prin profeţi, lu crează şi în kerigm a apostolică, prin m ărirea
Fiului, dăruind cu noştinţe m în tu ito are tu tu ro r credincioşilor (Ioan 14
13— 16), pînă la îm plinirea tu tu ro r făg ăd u in ţelo r în îm p ără ţia lui Dum­
nezeu.
R evelaţia lui Iisus H ristos este înfăptuită şi ac tu alizată în Biserică
ca Trup al lui H ristos. M isterul pascal şi al C incizecim ii a în tem eiat Bi­
serica N oului T estam ent, în ca re re v e la ţia este trăită, proclam ată ş:
transm isă. D uhul Sfînt su sţin e v iaţa B isericii pînă în ziua cea din urmă.
prin proclam area E vangheliei, în d e p lin ăta te a trad iţiei apostolice şi
tran sm itere a ei din loc în loc şi din g e n e raţie în g eneraţie, nu num ai prir.
cuvînt, dar şi prin în trea g a v iaţă a Bisericii.
S fînta S criptură este o ex p resie in sp irată şi au te n tic ă a re velaţie.
D om nului şi a exp e rien ţei B isericii la în ce p u tu rile ei. în e x p e rien ţa con­
tin u ă a Bisericii, a v ieţii şi în tru H ristos, în credinţa, iubirea şi supunerea
credincioşilor lui D um nezeu, în rug ă ciu n ea lor, Sfînta S criptură devin?
o ca rte vie a re v elaţiei îm preună cu k ery g m a Bisericii, cu dogm a şi viaţc
Ele nu se contrazic.
Prin călăuzirea S fîntului Duh, dogm a B isericii este în acord cu Sfinte
S criptură ; de aceea dogm a însăşi devine o în ţelep c iu n e de neînlocuit a
ad e v ăru lu i revelaţiei. A stfel, prin că lăuzirea Sfîntului Duh re v e la ţia di­
vină trăie şte în B iserică prin Sfînta S criptură şi prin S fînta T radiţie.
Lucrările celui de al treilea dialog gen e ral o rto d o x o -lu th eran au în­
sem nat un nou pas în le g ă tu ra d in tre O rtodoxie şi L utheranism şi con­
tribuie la apropierea d in tre B iserici şi la slu jirea m arelui ideal de pace s:
u n itate al om enirii.
t VASILE COM AN,
Episcopul O radiei
 DIN VIAŢft COMUNITĂŢILOR
ORTODOXE R O M H B DE P<SST€ ROTARB

ARHIEPISCOPIA M ISIONARĂ ORTODOXĂ ROMANĂ

IN AMERICA ŞI CANADA
în u n itate de gînd şi de fa p tă cu fraţii din ţară, rom ânii ortodocşi sta-
lorniciţi pe m eleagurile am ericane şi ap a rţin în d A rhiepiscopiei M isionare
O rtodoxe Rom âne în A m erica şi C anada au cinstit în mod deo se b it cele
două m om ente sărb ăto reşti din v iaţa Biseric-ii-Mame a n iv e rsate în ac e a s­
tă p r i m ă parte a anului în cu rs : 75 de ani de viaţă ai Prea Fericitului
Părinte Patriarh Iustin şi C entenarul rec unoaşterii A u to ce fa liei Bisericii
O rtodoxe Române.
în v ed e rea om agierii celor 75 de ani de v ia ţă ai în tîis tă tă to ru lu i Bi­
sericii n oastre, I. P. S. A rhiepiscop V ictorin U rsache a a d resat tu tu ro r
pre o ţilo r A rhiepiscopiei — la 15 fe b ru arie a.c. — u rm ăto a rea circulară
c h iria rh ală :
«P. C. P ărin te Paroh,
P rea F ericitul P ărin te Iustin, P atriarh u l B isericii O rtodoxe R om âne,
sărb ăto reşte la 5 m artie anul ac esta ziua n aşterii P rea F ericirii Sale,
îm plinind a le asa v îrstă de 75 ani.
Participînd şi noi sufleteşte, îm preună cu P rea V enerabilii Ierarhi
ai Sfîntului Sinod şi cu clerul şi credincioşii B isericii O rto d o x e R om âne
din ţa ra n o astră la ac ea stă sărb ăto rire , să înălţăm gîndurile, sentim entele
şi ru g ă ciu n ile n o astre că tre Bunul D um nezeu p en tru să n ă ta te a şi în d e ­
lungata a rh ip ă sto rire a P rea F ericirii Sale, în tru m ulţi ani.
în tru c ît d ata de 5 m artie cade în tim pul săptăm înii, dum inică, 3 m a r­
tie, după Sfînta L iturghie, v eţi ad resa credincioşilor un c u v în t să rb ă to ­
resc cu ac ea stă ocazie şi v e ţi oficia un Te-D eum p en tru să n ă ta te a şi în ­
delu n g a ta a rh ip ă sto rire a P rea F ericitului P atriarh Iustin, în tru m ulţi ani,
in conducerea p ărin te ască a Sfintei n o astre Biserici O rtodoxe R om âne.
t A rh iep isco p V ICTORIN »
Cu a rh ie re şti bin ec u v în tă ri,
C onform celor rînduite, dum inică, 3 m artie a.c., în to ate bisericile
A rhiepiscopiei sfintele slu jb e s-au s ăv îrşit cu o so lem n ita te d eo se b ită
şi s-au în ă lţa t rugăciuni fierbinţi că tre D um nezeu p en tru s ăn ă ta tea în tîi­
stă tăto ru lu i B isericii O rtodoxe R om âne, p en tru în d elu n g ată şi p aşnică
arh ip ă sto rire.
în sem n de om agiu şi adînc respect, în alt Prea S finţitul A rhiepiscop
V ictorin a adresat, cu ocazia acestei alese prăznuiri, şi u rm ăto a rea te le ­
gram ă de fe lic ita re :
408 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

«Prea Fericitului Părinte Iustin,

Patriarhul Bisericii O rtodoxe Rom âne
Participînd s u fle teşte îm preună cu toţi preoţii şi credincioşii A r h ie ­
p iscopiei noastre la m ăreaţa sărbătorire a zilei de naştere din anul
acesta a Prea Fericirii V oastre, înălţăm gîndurile şi s en tim en te le n oas­
tre prin rugăciunile către Bunul D um nezeu pentru sănătatea şi în d e­
lungata a rh ip ă sto iiie a Sfintei noastre B iserici O rto d o xe Rom âne, întru
m ulţi ani.
Cu cele m ai respectuoase sen tim en te întru M în tu ito ru l nostru Iisus
Hristos,
f A rh iep isco p V ICTORIN».

De asem enea şi ev enim entul com em orării c e n ten aru lu i re cu n o aşte rii
autocefaliei B isericii n o astre s-a b u cu rat de o a te n ţie d eo se b ită în c a ­
d rul A rhiepiscopiei M isionare O rto d o x e R om âne în A m erica şi C anada.
în că din 23 aprilie a.c. I.P.S. A rhiepiscop V ictorin a an u n ţa t tu tu ro r
clericilor şi credincioşilor A rhiepiscopiei a n iv e rsare a acestui evenim ent
din v ia ţa B isericii-m am e p rin tr-o c irc u lară specială pe care o inserăm în
rîn d u rile u rm ăto a re :
«P.C. P ărin te P aroh şi iubiţii m ei fii sufleteşti,
B iserica O rto d o x ă R om ână înscrie, în anul acesta, o n o u a pagină
în isto ria sa, prin sărb ă to rire a an iv e rsa ră a unui secol de la re cu n o aş­
tere a A utocefaliei ei apostolice şi b iseric eşti de că tre P atriarh ia E cu­
m enică a C onstantinopolului.
Dum inică, 5 m ai, toţi iera rh ii Sfîntului Sinod, în frunte cu P rea
F ericitu l P ărin te Iustin, P atriarh u l B isericii O rto d o x e R om âne, şi toţi
clericii şi credincioşii E parhiilor O rtodoxe R om âne din Ţ ara-m am ă vor
îm părtăşi bucuria lor su flete ască prin oficierea şi p artic ip a rea lor la
slujbele re lig io ase deosebite la c a ted ra le le şi b iseric ile parohiale, în-
frăţindu-se apoi sărb ăto reşte la agapele în d estu late din p len itu d in ea iu ­
birii lor frăţeşti în tru Domnul.
Deşi n e aflăm la m ari d ista n ţe de fraţii n o ştri din Ţara-m am ă, s u ­
fleteşte vom fi alături, vom fi îm preună, sărb ăto rin d şi la c a ted ra le le şi
bisericile p aro h ia le ale A rhiepiscopiei n o astre din A m erica şi C anada
ac ea stă m are zi a u n ităţii n o a s tre sp iritu ale şi canonice cu B iserica-
m am ă. De aceea, dum inică, 5 m ai, P.C. P reoţi vo r oficia la to ate b iseri­
cile paro h ia le un Te-D eum de m ulţum ire Bunului D um nezeu p e n tru d a ­
rurile sale b ogate - re v ă rs a te asu p ra tu tu ro r fiilor B isericii O rtodoxe
Române, în secolul tre c u t şi în to a tă vrem ea, încă din prim ele zile ale
C reştinism ului în D acia-T raiană, ru g în d u -n e lui D um nezeu şi M în tu ito ­
rului n o stru Iisus H ristos să ocro te asc ă Sfîntă n o a stră B iserică drept-
m ăritoare şi în anii viitori, spre p ă s tra re a d reptei cred in ţe de-a lungul
tu tu ro r vea cu rilo r, p en tru slava lui D um nezeu şi m în tu ire a sufleteasca
a tu tu ro r fiilor dre p tc re d in c io şi ai B isericii lui H ristos.
S ărb ă to rirea an iv e rsării A utocefaliei B isericii O rto d o x e Române,
pen tru credincioşii ortodocşi de origine rom ână din S tatele U nite ale
A m ericii se în fră ţeşte şi cu Ziua N a ţio n a lă de R ugăciune — N ational
Day of P rayer, 1985 — proclam ată de că tre pre şed in tele S ta telo r Unite
ale A m ericii, R onald R eagan, p en tru d ata de 2 m ai 1985. C hem area e
ad resată tu tu ro r c e tăţen ilo r acestei M ari N aţiuni A m ericane, să se în-
 V IATA COMUNITĂŢILOR ORTODOXE ROMĂNE DE PESTE HOTARE 409

m e a sc ă îm preună în ac ea stă zi la căm inele lor şi la locaşurile de în ­

tinare să se roage după cred in ţa şi trad iţiile lor religioase, pen tru
litatea su flete ască a om enirii întregi.
Să ne înfrăţim deci gîndurile şi sen tim en tele n o astre cu aceeaşi
rlavie şi cred in ţă n eîndoielnică în P u rtare a de g rija a lui Dum nezeu
intru to a tă om enirea, rugîndu-ne îm preună lui D um nezeu p en tru pacea,
»ertatea şi u n itatea sufletească a în treg ii om eniri, în tru iu b irea de
am nezeu şi de aproapele şi p en tru buna stare şi p ro sp e rita te a tu tu ro r
Lmenilor, îm preună şi a celor p re a iubiţi fraţi ai n o ştri de un neam şi
credinţă, fii ai B isericii n o astre O rtodoxe Rom âne A utocefale.
H ristos a în via t I
Cu arh ie re şti binecuvîntări, t A rh iep isco p V ICTORIN».
In dum inica din 5 m ai rîn d u ită p en tru festivităţi, în a lt P rea Sfinţitul
Ic to rin a oficiat — în c a ted ra la din W in d so r-O n tario (C anada) —
'in ta Liturghie şi un Te-Deum de m ulţum ire B unului D um nezeu p en tru
urile re v ă rsa te asupra B isericii n o astre drep tm ă rito are . Cu ac est pri-
îi I.P.S. Sa a ro stit şi un cuvînt ocazional în care a ev id e n ţia t însem -
'itatea le g ă tu rilo r canonice şi bisericeşti cu B iserica-m am ă şi cu Sfîn-
1 ei Sinod.
în aceeaşi dum inică toţi pre o ţii paro h iilo r din cadrul A rhiepiscopiei
iu oficiat, după Sfînta Liturghie, T e-D eum -ul de m ulţum ire, iar în pre-
‘Icile lor au v o rb it despre însem n ătate a autocefaliei B isericii O rtodoxe
:omâne p en tru re la ţiile in ter-b ise riceşti cu celelalte P atriarh ii A posto-
ice şi Biserici O rtodoxe A utocefale din R ăsărit.
C en ten a ru l re cu n o aşte rii oficiale a A utocefaliei B isericii O rtodoxe
:omâne a fost cinstit de asem enea şi în cadrul lu cră rilo r celui de-al
lea C ongres anual al A rhiepiscopiei, cu care ocazie cei p rezenţi au
trim is şi u rm ăto a rea teleg ram ă :
«Prea F ericirii Sale,
P rea F ericitului P atriarh IUSTIN
P eleg a ţii clerici şi m ireni ai paro h iilo r A rhiepiscopiei n o astre M i­
sio n are O rtodoxe Rom âne în A m erica şi C anada, în tru n iţi în cel de-al
lea C ongres anual la biserica o rtodoxă rom ână «Sfînta Treim e» din
oy-M ichigan, atît pentru şedinţele de lu cru cît şi p en tru a celebra
100 de ani de la re cu n o aşte rea A utocefaliei B isericii O rtodoxe Române,
Îşi în d rea p tă gîndul că tre P rea F ericirea V o a stră şi că tre toţi m em brii
‘ trarhi ai S fîntului Sinod al B isericii O rtodoxe R om âne, u rîn d u -v ă să-
ă ta te şi în d elu n g ată a rh ip ă sto rire cu bo g ate roade sp iritu ale sp re slava
tui D um nezeu şi a Sfintei n o astre B iserici O rtodoxe R om âne. Intru
mlţi şi fericiţi ani !
Cu cele m ai re sp ectu o a se sentim ente întru D om nul H ristos,
t A rh iep isco p V ICTORIN ».

Luînd act cu bu cu rie şi satisfacţie de sim ţăm intele pe care clericii

■hiepiscopiei M isionare O rtodoxe R om âne in A m erica şi C anada, în
frânte cu în alt P rea Sfinţitul A rhiepiscop V ictorin, le n u tresc p en tru
B iserica-m am ă, le urăm spor şi pe m ai d ep a rte în în trea g a ac tiv itate pe
care o d esfăşo ară în rîndul p ăsto riţilo r lor, spre slav a Sfintei n o astre
Biserici şi p en tru g loria neam ului rom ânesc.
ALEXANDRU M. IO N IŢ A
B.O.R. — 6
din T R e c y m Bisemcii si pjvrmei wmw

LA ANIVERSAREA CENTENARULUI AUTOCEFALIEI

B ISE R IC II ORTODOXE ROMÂNE

DATE ŞI FAPTE
DIN VIAŢA BISERICEASCA
A M ITROPOLIEI OLTENIEI

t NESTOR,
MITROPOLITUL OLTENIEI

P e păm întul rom ânesc creştinism ul a p ătru n s în că din epoca apos­

tolică. In prim ele secole ale erei creştine, ce tăţile şi c e n trele urbane
co n stru ite pe m alurile D unării şi la Pontul Euxin, v e s tite le drum uri din
fosta Dacie, le g ă tu rile m ultiple cu Im periul rom an şi cu O rien tu l A p ro ­
p iat au c o n trib u it d irec t la p ă tru n d e re a creştinism ului la noi din Peninsula
B alcanică şi din A sia M ică, la co n so lid area noii religii, chiar în condi­
ţiile p rigoanelor.
A testări d o cum entar-istorice, m ărtu rii arheologice, tem elii de bazi­
lici, inscripţii p a le o -creştin e din D acia P ontică, din fosta D acie T raiană
şi din D acia Liberă, s-au d esc o p erit în n u m eroase lo ca lităţi din toate
provinciile isto rice rom âneşti, stim ulînd ce rce tări ap ro fu n d ate încă dir.
secolul trec u t, c e rce tări ex tin se şi in ten sifica te în zilele noastre.
în lo ca litatea S lă v en i-G o sta v ăţ din O ltenia s-au desc o p erit v e sti­
giile pale o -creştin e ale unei biserici din secolul al IV -lea, cel m ai vechi
locaş bisericesc creştin din stîn g a D unării cunoscut p în ă astăzi. A ceastă
b iseric ă a p u tu t fi co n stru ită în tim pul dom niilor lui C o n sta n tin II (337—
361) sau în cea a u rm aşului său V alens (364—368). în ca stru s-au des­
co p e rit m ai m ulte m onede din vre m e a p rim ului îm p ăra t pe ca re l-am
citat. V e stig iile acestei b iseric i arg u m e n teaz ă cu p riv ire la organizarea
vieţii creştin e la N ordul D unării în sec o le le IV— V şi la continuarea
pre zen ţe i populaţiei d aco-rom ane în acest spaţiu. Im portante m ărturii
ase m ă n ăto are au p ro v e n it din lo ca lităţile D robeta-T urnu S everin şi de
la S ucidava-C elei, foste c e n tre u rb a n e şi ce tăţi rom ane.
Pe terito riu l O lteniei de astăzi, ca şi în ce lelalte provincii rom â­
neşti, creştinism ul s-a dovedit, din prim ele secole şi în continuare, un
 \ TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 411

factor activ şi tenace de p ăstra re a etnosului străro m â n şi apoi rom â-

~csc, un elem ent fundam ental în procesul de stru c tu ra re a lim bii şi cu l­
turii rom âne.
Un m om ent deosebit de însem nat în isto ria v ieţii religioase ortodoxe
a rom ânilor a fost înfiinţarea unei eparhii distincte în p ărţile oltene în
«nul 1370. Din spaţiul acestei eparhii, cu sediul m ai întli la D robeta-
Turnu S everin şi u lterio r la Rîm nicu V îlcea, la C raiova, din m înăstirile
$i bisericile sale, prin osîrdia n eîn c e ta tă a slu jito rilo r sfintelor altare,
s-au dobîndit re zu ltate cu profunde re zo n an ţe în în treg u l te rito riu creştin
rom ânesc. A stfel, înfăptuirile din v rem ea C uv iosului N icodim de la Tis-
inana şi a fericitului m onah chir F ilotei de la Cozia, a lui M ihail M oxalie
de la B istriţa-V îlcea, de la centrul ep a rh ial din R îm nicu V îlcea în sec o ­
lul al X V III-lea, sau din v rem ea Sfîntului iera rh C alinic de la V îlcea din
secolul al X lX -lea, constituie contribuţii re p rez en tativ e la teo lo g ia şi
sp iritu alita te a rom ânească, la tez au ru l de ex p e rien ţă a v ieţii bisericeşti
ortodoxe din O ltenia, cu ecouri şi în rîu riri profunde în în treg u l spaţiu
creştin rom ânesc.

1. Cuviosul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana şi doctrina isihasmului.

înflorirea vieţii de obşte în mănăstirile româneşti, începînd
cu secolul al X lV -lea
In ev la v ia poporului rom ân, C uviosul N icodim cel Sfinţit de la T is­
m ana este rîn d u it la locul ce i se cuvine d a to rită sfinţeniei v ieţii sale
şi prin p ild u ito a rea şi n eo b o sita sa lu cra re în tru slava Dom nului şi a
Bisericii străb u n e ortodoxe rom âneşti. Unul d in tre iera rh ii care au arhi-
păstorit la Rîm nicu V îlcea, referindu-se la ac ea stă re alita te, preciza
locul spiritual şi cultural pe care l-a îndeplinit S fîntul N icodim de la
Tism ana în istoria poporului rom ân din secolul al X lV -lea : «El este
!avida B isericii şi a ţării sale» x. Istoricul rom ân de renum e m ondial, N i­
colae Iorga, definea p e rso n alita tea m onahului N icodim cel S finţit nu-
mindu-1 : «Un sfînt al m uncii, al o rganizării şi b inefacerilor culturale» 2.
C uviosul N icodim şi-a tră it v ia ţa în sfinţenie, în ru găciune şi în
m uncă, atît in telec tu a lă cît şi m anuală. El a a p ă rat O rtodoxia ro m â­
nească în secolul al X lV -lea, a în tem eiat m înăstiri şi schituri, a o rg a ­
nizat v iaţa de obşte m în astirea sc ă la noi, consacrîndu-şi v ia ţa zidirii în
piatră şi zidirii d u hovniceşti a poporului în m ijlocul că ru ia a trăit, astfel
dobîndindu-şi renum ele de «m are p ărin te al B isericii Române» 3. D ato­
rită a c tiv ităţii sale, «şcoala» de la T ism ana a av u t prestigiu deo seb it în
secolele XIV şi XV, înrîurind în chipul cel m ai binefăcător, d irect şi in ­
direct, v ia ţa m onahală din celelalte provincii rom âneşti, fiind o pildă
vrednică de urm at, prin n e v o in ţele isihaste filocalice şi în ţelea p ta r e ­
organizare a m înăstirilor n o astre cu v iaţă de obşte după regulile m a­
1. E piscopul Iosif B obulescu al R îranicului, P relată d in 18 iu lie 1883, la V ia ţa
Prea C u v io su lu i N ico d im S lln fitu l, e d iţia 1935, Rîm nicu V îlc ea , p. 9.
2. N. Iorga, Istoria B isericii R o m â n eşti şi a v ie ţii re lig io a se a rom ânilor, ed iţia a
doua, voi. I, B ucureşti, 1929, p. 50.
3. A lex. Ş tefulescu, M ănăstirea Tism ana, B ucureşti, 1909, p. 14, 30.
412 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

rilo r Sfinţi P ărinţi Pahom ie, V asilie — reguli care au călăuzit v iaţa du­
h ov n ice ască în m în ăstirea S tudion de la C onstantinopol şi în m înăsti-
rile de la M untele A thos.

C uviosul N icodim cel S finţit precum şi m ulţi d in tre ucenicii săi erau
adepţi ai doctrinei isih a ste 4, teo lo g ie cu profunde tem eiuri hristologice
şi sacram entale. Prin isihasm este ap rofundată so teriologia şi p ersp ec­
tiv a unui continuu progres duhovnicesc. O epistolă trim isă de un u ce­
nic dintre cei foarte apropiaţi C uviosului N icodim cel Sfinţit, inserată
în tr-u n u l d in tre m anuscrisele din secolele XVI—XVII, aduce m ărturii
in ed ite pînă astăzi ale s trăv e ch ii e x p e rien ţe filocalice rom âneşti : «Eu,
sfinte p ărin te şi ta tă al m eu m ult dorit, care m -ai n ăscu t duhovniceşte
şi m îngîietor al sufletului m eu, nu ştiu ce să spun d espre d ulceaţă, decît
în tru totul să m ă conduc după tine, adoptînd scrierile buzelor ta le care
în a lţă spiritul şi a d eg e telo r ta le sfinte, m uncitoare. Cu ele cîştig m ultă
b o g ăţie prin tru d ă şi su d o are şi cred că voi aju n g e în ceruri... A cestea
îţi scriu de la noi, o sfinte, ale că ru ia m ulte v icto rii şi tru d e şi izbînzi
s-au tran sfo rm at în tr-o cunună îm pletită cu p ietre scum pe care leagă
în tre ele şi se înfrum useţează, sau nu ştiu cum să-ţi spun m ai elevat,
căci nu m ă pot în d ep ă rta de d u lce aţa care-i după p u terile şi m ăsura
noastră» 5. .
R eflectînd asu p ra u nor parag ra fe din C orpul areopagitic dionisian,
C uviosul Nicodim p u rta co resp o n d en ţă cu p atria rh u l Eftim ie al Tîrnovei,
co resp o n d en ţă ce v alorifica «perspectiva în tru p ă rii M întu ito ru lu i pentru
destinu l persoanei um ane» 8. în u n a d in tre cele două epistole cunoscute
ca ap arţinînd p atria rh u lu i Eftim ie, ac esta c a rac teriza p erso n alita tea d u ­
h o v n ice ască a C uviosului N icodim : «N e-ai d at p ricin ă de bucurie sp i­
ritu ală prin scriso a rea ta. N u p u ţin ne-am b u cu rat aflînd d in tr-în sa iu ­
birea ta cea d re ap tă şi în v e d e ra tă c ă tre H ristos precum şi ştiin ţa-ţi o r­
todoxă. Este sem nul v irtu ţii a c e rce ta S cripturile după glasul dum neze­
iesc şi a-şi da silin ţă după putere. C înd sufletul se adapă în dum nezeieş-
tile S cripturi şi-şi ridică cu to tu l d o rire a la C ele de Sus, in d ată cu aripi
u şo are se suie la în ălţim e a v irtu ţii şi ca p rin tr-o desc h iz ătu ră înclinîn-
du-se să vază s trig ă cu în d răz n ea lă : C ît de grovaz este locul acesta !
A stfel văd acum şi sufletul tău plin de osîrdie şi năzuind fo a rte către
cele dum nezeieşti şi nu în tr-a lt chip ci p en tru a afla ad e v ăru l cel în­
vederat» 7.
4. M ilje M. V asic. L 'H esY chasm e d a n s I'E glise e t l'art d e S erbe d u M oyen  g e.
în «M ^lange U spenskij», Paris, 1933, p. 114 şi S c a rla t P o rcescu , C u v io su l N ico d im
c el S lin tit de la Tism a n a în tradiţia m onahală a M o ld o ve i, în «M itropola O lte n iei.
( - «MO»), C raio v a, X X VIII (1976), 11— 12, p. 960.
5. E pistolă către Prea C u v io su l P ărintele n o stru N ico d im care se a ila acolo în
Italia, trim isă d e P a vel u c en ic u l lu i răm as în M a vro vla h ia * , în stu d iu l se m n at de Prof.
V. O lte an , M ărturii in e d ite despre C u v io su l N ico d im de Ia Tism a n a ţ i u cen ic u l său
P avel, în tr-u n m a n u scris din sec. X V I — X V II a liat în S c h eii B ra şovu lu i, în «MO:
X X X V (1983), 7—8, su b tip ar.
6. Pr. Gh. I. D răgulin, S iîn tu l N ico d im de Ia Tism a n a şi c u ren te le v ie ţii religioase
din v ea c u l al X IV -le a , în «MO», X X VIII (1976), 11— 12, p. 963 şi 969.
7. A lex. Ştefu lescu , op. cit., p. 16.
 m TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 413

In aleasa sa v ia ţă isihastă, C uviosul N icodim şi îm preună cu el

m lţim e de ucenici îm binau în chip arm onios şi fo a rte rodnic gîndurile
l faptele contem plative şi active, rug ă ciu n ea cu m unca — «ora et la ­
cra!», deviza clasică a m onahism ului creştin în general, a celui ro-
lânesc îndeosebi. C uviosul N icodim cel Sfinţit a dat un exem plu vred-
ic de urm at, îm binînd m unca fizică şi cea in telec tu a lă cu rugăciunea,
idirea de sfinte locaşuri de în ch in are cu s trăd a n ia copierii de m anu-
crise şi îm podobirea acestora, d ovedindu-se un ad e v ă ra t m ae stru în arta
liniaturală. îm preună cu ucenicii săi, «prin tru d ă şi osteneală», au cu-
Sţat locul de pădure, de lem ne, de pietre, şi au făcut la Tjsm ana m ai
iţii o b iserică m ică din lem n d in tr-u n «Tis m are ce se afla atunci îna-
b te a p eşterii celei m ari» ; în ră d ăcin a acelui «Tis» au făcut sfîntul prestol.
C uviosul N icodim a depus o n ec ontenită, sfin ţito a re m uncă ma-
iu ală şi in telec tu a lă , însufleţită de zel isihast. A zidit sfinte locaşuri
co n a h ale la V odiţa, la Prislop, la T opolniţa şi la V işina. în tr-u n docu-
Bent de la dom nitorul V ladislav-V laicu V odă se spune despre ase m e­
nea zidiri că s-au înfăptuit «...cu m unca lui chir N icodim şi a fraţilo r
tui..., săpîndu cu sapa» 8. P înă la sfîrşitul vieţii s-a conform at devizei
‘m uncă şi rugăciune», cu d eosebire în ultim ii ani copiind şi înfrum use-
£nd m anuscrise, cu n eîn tre cu tu l său ta le n t în arta m iniaturii. T etra e­
vanghelul S fîn tu lu i N icodim şi alte m anuscrise slav o -ro m â n e u lterio are
sînt exem ple elo c v en te de «continuarea v ieţii asc etice lite ra re din A thos
— centrul O rtodoxiei — în Tism ana, steau a ortodoxism ului le olteni» 9.
T etraevanghelul scris de C uviosul N icodim este prim ul m anuscris cu
dată ce rtă re alizat pe terito riu l R o m â n ie il0.
în O ltenia, m în ăstirile au co n stitu it ce n tre de cu ltu ră cu pre stig iu
recunoscut şi în ce lelalte provincii rom âneşti, cu în rîu riri c reato a re şi
in dom eniul a rte lo r bisericeşti. Prin sîrg u ito are o steneală, a rta copistului
raligraf şi a m iniaturii a creat o sinteză o rtodoxă a elem entului auto h to n
;i a spiritului bizantin, «ajuns la noi prin interm ediul cu ltu rii athonite» n .
C erc etările în trep rin se cu p riv ire la tra d iţiile activ ităţii cu ltu ra l-re-
Ligioase în m în ăstirile Tism ana, B istriţa-V îlcea, H orezu, C ozia ş.a. au
condus la concluzii rem arcabile d espre ac ea stă ac tiv ita te şi despre co n ­
ţinutul b ibliotecilor din aceste aşezăm inte, b iblioteci bo g ate în m anus­
crise şi că rţi tip ărite, precum şi d espre v a lo ro a se piese de artă religioasă
ortodoxă.
Prin «şcoala» pe ca re a creat-o, C uviosul N icodim a dat un im puls
puternic v ieţii în duh i s ih a s t 12. Cel p uţin cîtev a d in tre m anuscrisele din
secolele XV şi XVI ca re cuprind scrieri ale Sfîntului Ioan S inaitul este
8. A rh iv ele S tatului-B ucureştl, Pecefi, 69. V ezi p e l a r g : E piscop v ic a r N esto r V o r-
n icescu -S e v erin ea n u l, C u v io su l N ico d im d e Ia T ism ana, c tito r d e siin te locaşuri, In
«MO», X X V III (1976), 11— 12 — şi în e x tra s.
9. A lex. Ş tefulescu, op. cit., p. 39.
10. Prof. Barbu T heodo rescu , S ch iţă p en tru o isto rie a c u ltu rii, în «MO», X XII
(1970), 5—8, p. 869 şi Ion-R adu M ircea, C el m ai v e c h i m a n u scris m in ia t d in Ţara
Rom ânească : T e tra e va n g h e lu l P opii N ico d im (1404— 1405), In «Rom anoslavica»
( - «Rsl»), XIII, B ucureşti, 1966, p. 203 şi 218.
11. B arbu T h eodorescu, art. cit., p 863 şi 867.
12. Pr. prof. dr. D. Stăn ilo ae, Din istorta islh a sm u lu l în O rto d o x ia rom ână. In Pl-
iocalia, voi. V III, B ucureşti, 1979, p. 560.
414 BISER IC A O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

posibil să fi fost copiate în «şcoala» de la Tism ana 13; Scara Sfîntului

Ioan Sinaitul este unul dintre tex tele p atristice cele m ai citite în O rto ­
doxie, mai ales începînd cu m işcarea isihastă, ceea ce confirm ă n ec e­
sita tea u nor m anuscrise de ac est fel în epoca dată.
Isihasm ul a fost ră sp în d it prin o sîrdia Sfîntului N icodim şi în p ă r­
ţile H aţegului, la Prislop ■, ucenicii săi au ajuns în în d ep ă rtate ţinuturi
rom âneşti, în tre alţii, după trad iţie, m onahii Pim en, S ofronie şi Silvan la
c tito ria m uşatină de la N eam ţu.

Prin prestigiul C uviosului N icodim şi prin v re d n ic a sa lu cra re c reş­

tină, în a doua ju m ătate a secolului XIV T ism ana dev in e «cap şi lavrâ
m ănăstirilor a to a tă Ţ ara R om ânească» 14, m odel de v iaţă isihastă. A n te­
ce dentele acestui m od de v iaţă creştină sînt id en tifica te în că în epoca
strărom ână, în secolele IV—Vî, cînd au ex istat în fosta D acie Pontică,
p o ate şi la N ordul D unării, m înăstiri cu v iaţă de obşte în ca re au u c e ­
n icit Sfîntul Ioan C assian şi priete n u l său C uviosul G herm an, Dionisie
Exiguul, «călugării sciţi» etc. în p erio a d a m igrării popoarelor, v iaţa ce-
n obitică s-a dim inuat la noi în fa v o are a vieţii de sine. Acum, în a doua
ju m ătate a secolului XIV, noua o rganizare a B isericii şi a m înăstirilor
la Sud de C arpaţi a însem nat în tîia perio a d ă de re ferin ţă m ajo ră la dez­
v o ltare a culturii n o astre bisericeşti, a s p iritu alită ţii ortodoxe rom âneşti
în epoca veche.
C titoriile nicodim iene din O lten ia au cunoscut şi o conducere u n i­
tară, p rin tr-u n singur egum en, ceea ce se în tîln e a în m onahism încă
din v rem ea Sfîntului Pahom ie cel M are. In acelaşi scop, ctito riile Im
M ircea cel Bătrîn, C ozia şi C otm eana, au fost u n ite şi conduse de un
singur egum en ; în M oldova, la începutul secolului XV este folosit acest
principiu prin p u rta re a de g rijă a m itropolitului Iosif M uşat la Neam ţu
şi B istriţa. A sem enea rînduieli nicodim iene se în tîln e sc în docum entele
n o astre sub form ula : R înduiala şi d atina lui N icodim » 15.
S ubliniem faptul că diferite aspecte ale vieţii m onahale din M ol­
d ova în v rem ea d espre care vorbim conduc la concluzia că ucenici ai
C uviosului N icodim au v en it aici şi au co n trib u it la reo rg an iz are a vieţi,
că lu g ăre şti ,• sub ac ea stă influenţă şi îndrum are, «C ândea Laţcu din
H aţeg a fe rec at T etra eva n g h elu l din 1435— 1436 al M ăn ă stirii N eanv
ţu» 16. Se p o ate adm ite că însuşi Iosif M uşat, m itropolitul M oldovei care
d ispusese u n ire a celor două m înăstiri n em ţene îşi făcuse ucenicia în a t­
m osfera m onahală înnoitoare, nicodim iană. T rebuie reliefat şi faptul ci
prim ul m anuscris pe care-1 cunoaştem astăzi ca d a to ra t m onahului cu
m ult har artistic, G avriil Uric de la N eam ţu, din 1413, cuprinde Scarc
S fîntului Ioan Sinaitul şi cele Ş aisprezece C uvîntări ale Sfîn tu lu i Gri-
13. M a n u scrisele sla v e nr. 68, 293, 419 ş.a. din Biblioteca A cadem iei Române-Bi.-
cureşti.
14. D o cu m e n tu l CXXV7/J75, M ăn ă stirea Tism a n a , A rh ivele Statului-Bucureşti.
15. V ezi şi Radu Creteanu, P erso n a lita tea C u v io su lu i N ico d im dup ă ciocume: ■
te lc v rem ii, în «MO», XXVIII (1976), nr. 11— 12, p. 938.
16. Pr. S c a rla t Porcescu, art. cit., p. 960.
 B. TRECUTUL BISERICII Ş I P A TR IE I N O A S T R E 415

orie Teologul, tex te p atristice ca re se cunosc şi în Ţ ara R om ânească

lainte de 1411 17; fără îndoială că nu erau s trăin e ucenicilor C uvio-
ilui N icodim .
Din cele a ră ta te se poate rem arca faptul că atît C uviosul N icodim
Jt şi ucenicii săi au fost contem plativi cît şi activi, cunoscînd reali-
Iţile şi n ec esităţile vieţii sp iritu ale ale epocii dar şi re alită ţile istorice.
>esfăşurîndu-şi osten elile şi în alte părţi d ec ît O ltenia, ucenicii lui N i­
codim cel S finţit av e au m ereu sentim entul «că se aflau în p atria lor»,
ie că se stab ileau în Ţ ara R om ânească, în B anat, în T ra n silv a n ia sau
hi M oldova, contribuind la u n ita te a O rtodoxiei rom âneşti.

2.
M onahul chir Filotei de la Cozia — sec. X V —
cel mai vechi melod român cunoscut pînă astăzi
(Pripealele de la Polieleu)
Pînă în secolul al X lII-lea, P olieleul slujbei b iseric eşti de dim ineaţă,
de la U trenie cum se spune în u n ele v echi m anuscrise, îndeosebi la
P raznicele îm părăteşti, era alc ătu it num ai din Psalm ii cu A leluia, adică
Psalmul 134 — «Robii Domnului...» şi P salm ul 135 — «M ărturisiţi-vă
Domnului...». C întîndu-se aceşti Psalmi după fiecare stih se cîn ta în
chip re p etat «Pripeala» ( = a se cînta îm preună cu..., repeta...) «Aleluia».
Dar la înce p u tu l secolului XIII p ătru n d în c în tarea P olieleului aşa-nu-
m iţii «Psalmi aleşi», grupări de te x te ale se din C arte a Psalm ilor, d e sti­
nate a se cînta la anum ite sărb ăto ri. A lcă tu irea ac esto r Psalmi aleşi
(Ecloghi) s-a făcut de m onahul grec N ichifor V lem idis (1197— 1272) l8.
La sfîrşitul secolului XV, se găsea m onah la C ozia, cu num ele F ilo­
tei — chir Filotei — , fostul logofăt al v oievodului M ircea cel B ătrîn,
«Filos». în acea epocă de înflorire a slu jb e lo r b iseric eşti în locaşurile
creştine ortodoxe se căuta a în ălţa şi m ai m ult «podoaba u n o ra din
sărb ăto rile cu P olieleu», înm ulţind cîn tările cu tro p a re m ai uşor de
priceput decît P ripeala «Aleluia» ce se cîn ta pînă atunci la Polieleu, ea
cuprinzînd cea m ai concisă form ulă de laudă a P ărin telu i C eresc ; d ar
cuvîntul fiind un ebraism nu era în ţeles de m ulţim ea credincioşilor.
N. V lem idis alc ătu ise «Psalmi aleşi» şi pen tru celelalte ipostaze ale
Sfintei Treim i, p en tru M aica Dom nului şi p en tru Sfinţi, atît cît îngăduiau
tex tele biblice. M onahul F ilotei va aduce o co n trib u ţie perso n ală d is­
tinctă ; în locul P ripealei «Aleluia» a lc ătu ieşte un scurt tro p ar de p re a ­
m ărire, închinat P raznicului respectiv, anum e :
«Sla vă Ţie, T reim e S l î n tă : Părinte, C u­
vin te şi D uhule Sfinte, zic i n d ; Slavă Ţie,
D u m n e z e u le !

17. V ezi Radu C onstantinescu, T e x te ro m â n eşti în a rh ive străine. N ich ita din
H eracleea. C om entariile la cele 16 C u v în tă ri ale Iui G rigorie d e N a zia n z. Fragmente.
Ediţie, traducere şi comentarii de..., Bucureşti, 1977, passim .
18. V ezi şi Pr. S. Teodor, F ilo tei M o n a h u l de Ia Cozia — im n o g ra l rom ân, în
-MO», VI (1954), nr. 1—3, p. 22—24.
416 B ISER ICA O R T O D O X A R O M Ă N Â

«Bucură-te ceea ce eşti cu dar dăruită, M ărie

D om nul este cu tine, ziclnd : şi prin tine cu
noi 1
«V e n iţi toţi, pe M aica Lum inii, pe Prea-
s fîn ta Fecioară M aria, să o lăudăm , pe carc
S fîn tu l A n d rei a vă zu t-o rugîndu-se cu Sfinţii
in V laherna, pentru popor şi să cinstim p u te r­
n icul ei A c o p e r ă m în t!
«Dat-ai sem n celor ce se tem de T ine, ca să
fugă de la faţa arcului, zicln d : C rucea Ta,
H ristoase D u m n e z e u le !
«V e n iţi, iubitorilor de m ucenici să lăudăm
pe Izb ă v ito ru l Izv o rîto ru l de mir, Dimitrie,
zicînd : pe rîvn ito ru l M în tu ito ru lu i !
*V eniţi, toţi într-un glas să lăudăm pe Ioan
Gură de A u r, zicînd : pe în vă ţă to ru l cel de
o b ş te !
«V e n iţi, toate ce tele călugărilor, să lăudăm
pe S ava cel Sfinţit, zicînd : pe lauda Capado-
c fe n ilo r !» !®.
A ceste tro p a re se c în tă şi astăzi în B iserica n o astră , cu stih u ri alese
din Psalm ii întocm iţi de N ichifor V lem idis la P olieleul P raznicelor îm ­
p ără te şti ale M aicii D om nului şi ale m ucenicilor şi cu v io şilo r mai
însem naţi.
Im nele a lc ătu ite de m onahul Filotei de la C ozia au co respuns e x i­
gen ţelo r genului, fiind a c ce p ta te şi in teg ra te în trad iţia n o a stră litu r­
gică 20. situ în d u -se în tre prim ele te x te ale literaturii m uzicale originale
rom âneşti.
Filotei este cel mai ve c h i m elod rom ân cunoscut pînă astăzi.
El a re d a c ta t P ripealele m ai întîi în lim ba greacă, lim bă ce se folo­
sea şi în secolul XVI la noi în cult p en tru m uzica psaltică, cum d o v e ­
d eşte şi tra d iţia de la P utna prin m an u scrisele ce s-au p ăstra t. Puse
m ai întîi pe n o te m uzicale bizantine, tro p arele treb u ie să fi fost scrise
în v ersu ri m etrice ori silabice, după m odelul m elozilor bizantini. Dar
trad u c erea în lim ba slavonă nu s-a pu tu t face în a c ea stă form ă literară,
precum nici în lim ba rom ână la tim pul cuvenit.
P rip eale le nu p u tea u circula în copii cu scop liturgic, în ain te ca
a u to ru l să-şi fi stab ilit o faim ă de m are evlavie, pe lîn g ă cea de că r­
tu ra r 21. Ele au fost in tro d u se în că rţile litu rg ice în biserici şi m înăstir!

19. C a ta va sie ru l sau O cto ih u l M ic, ediţia a X l-a, Bucureşti, 1980, p. 204—243
20. R. Suiu, F ilo tei M ona h u l, în D icţionarul litera tu rii ro m â ne d e Ia orig in i pînă
la 1000, Bucureşti, 1969, s.v.
21. (M itropolitul) Tit Simedrea, F ilo tei M o n a h u l de la Cozia. Data, lo cu l şi lim b
in care s-au a lcă tu it Pripealele, în «MO», VII (1955), 10— 12, p. 540.
DIN TRECUTU L BISERICII $1 P A TR IE I N O A S T R E 417

din Ţ ara R om ânească m ai întîi, apoi în celelalte provincii ,• au fost tra-

:use în m edio-bulgară şi se folosesc şi astăzi de fraţii ortodocşi bulgari,
sirbi şi ruşi.
M anuscrisele slavone ca re cuprind P ripealele m onahului F ilotei se
castrează la B iblioteca A cadem iei — B ucureşti, sînt în num ăr de tre i­
sprezece şi au p ro v e n ie n ţă diferită, m ai ales de la m înăstiri din Ţ ara
R om ânească şi M oldova. A stfel, un T ipicon din anul 1523 p ro v in e de
Ia M în ăstirea N eam ţu. Tot din secolul XVI este o Psaltire p rovenind
de la m în ăstirea C oşula, apoi un E vhologion de la B isericani, un Sboinic
ie la D obrovăţ, altu l de la B istriţa-N eam ţ, un C atavasier de la N eam ţu,
un M inei şi un L iturghier de asem enea din M oldova, precum şi un
Sbornic din Ţ ara R om ânească.
Sînt sem nalate încă u nsprezece m anuscrise care se p ăstre az ă astăzi
in depozite din s trăin ă ta te. D intre acestea, un Tipicon din anul 1533
a ap a rţin u t cîndva p re o tu lu i Teofil G hepeţcu din V orniceni-M oldova.
Un Paraclis copiat în anul 1661 de v re d n ic u l ierom onah R afail de la Dra-
gom irna se p ăstre az ă în colecţia P.I. Ş afarik la Praga, în M useum R egni
Bohem iae, cota IX/H/19.
în cărţi tip ărite, P ripealele apar p e n tru prim a d ată în slav o n ă în
loliv o sla v u l din V e n eţia — 1547, apoi în Sb o m ic u l lui C oresi din 1580,
•Je la S as-Sebeş (T ran silv an ia); în Psaltirea, ed iţia V ilna — 1 5 8 6 ;.în
Psaltirea de la G ovora, ediţia 1637. în ac ea stă ultim ă ed iţie num ărul
sărb ăto rilo r cu P ripeale se ridică la 33, încep cu ac elaşi îndem n din
textul lui F ilotei : «V eniţi toţi...» şi au aceeaşi s o b rieta te de exprim are,
în trad u c ere ro m ânească s-au tip ărit în tîia o ară în Psaltirea, ed iţia
B u z ă u — 1703 şi s-au ră sp în d it în M oldova, în T ra n silv a n ia şi în B a n a t;
apoi în C atavasierul, ed iţia R îm nic — 1715, în Psaltirea, ediţia N eam ţu
— 1817 — aici m onahul F ilotei de la C ozia fiind num it «fericit» 22.
R ăspîndirea pe care a cunoscut-o creaţia lui Filotei m onahul co n ­
firm ă în sem n ătate a co n trib u ţiei sale la teo lo g ia litu rg ic ă rom ânească
in special, la teologia litu rg ică orto d o x ă în g e n e r a l23.

3.
O importantă contribuţie la literatura juridică a Bisericii
Ortodoxe rom ân eşti: Pravila de la Govora din anii 1640— 1641
tradusă de monahul M ihail M oxalie de la Bistriţa-Vîlcea
C tito rită de b oierii C raioveşti la sfîrşitul secolului XV, M înăstirea
B istriţa din V îlcea devine, d in tru început, un im p o rtan t ce n tru de sp iri­
tu alitate o rtodoxă şi c u ltu ră rom ânească. în acest m ediu şi-a p e tre cu t
•inereţea voiev o d u l N eagoe Basarab, iar m ai tîrziu, în re şed in ţa de la
Argeş, folosind cărţi de la B istriţa, cum v a face şi ru d a sa, d em n itar la
curte, că rtu ra ru l U drişte N ă stu rel. în că din v re m e a cînd fostul m are
ban al C raiovei B arbu C raiovescu, ctito ru l principal al sfîntului locaş,
devenise m onah la B istriţa, cu num ele P ahom ie, se aflau aici im portante
22. Ibidem , p. 527, 529.
23. V ezi si Emil T u rd ean u , Les pre m iers e c riv a in s re lig ie u x en V a la c h ie : L'hegou-
m ene N ico d im de T ism ana et le m o in e P h iio th ee, în «Revue d es e tu d es R oum aines»,
Paris, II (1954) şi T it Sim edrea, Les «Prip&la» du m o in e P hiiothee, în «Rsl», X V II (1970).
418 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

scrieri teo lo g ice care se copiau, se m ultiplicau p en tru folosul m ultora

şi care, prin caligrafia a rtistică pot sta alături ele cele din N eam ţul
M oldovei. M onahii de la B istriţa au dat ex p resie unei v erita b ile co n c ep ­
ţii estetice re lig io ase dete rm in a te de s en sib ilita te a specifică sufletului
rom ânesc. C a şi în alte m înăstiri şi schituri rom âneşti, la B istriţa lucrul
copiştilor şi al caligrafilor, m unca lo r m eticuloasă ce rea nu num ai iscu ­
sin ţă dar şi un deo se b it p o ten ţial de ră bdare, era so co tită «propovă-
duire a m îinilor», fiind ca «o p redică n eîncetată» sau «rugăciune curată».
C înd eru d itu l scriito r Al. O dobescu aducea în secolul trecut, de la
B istriţa la B ucureşti, aproxim ativ 300 volum e foarte v echi — în tre care
80 de m anuscrise greceşti, slav o n e şi rom âneşti — , m en ţio n a într-un
ra p o rt c ă tre M inisterul C u ltelo r opinia sa despre v a lo a re a ac estei b ib lio ­
teci, cu re ferire specială la a u te n tic ita te a şi în sem n ătate a c ă rţilo r :
«Fără a c o n te sta valo a rea u nor că rţi g ăsite pe la alte m ulte m ănăstiri
ce am v izitat, treb u ie să m ărturisim că bib lio te ca de la B istriţa n e-a dat
pînă acum cele m ai în sem n ate re zu ltate sub rap o rtu l au ten ticităţii» .
în ac ea stă v a tră de s p iritu alita te o rtodoxă ro m ân e asc ă s-a form at
şi şi-a desfăşu ra t ac tiv ita te a în secolul al X V II-lea m onahul M ihail
M oxalie. El va dărui m ai întîi isto rio g rafiei rom âneşti prim a isto rie u n i­
versală în lim ba p atrie i, apoi în dom eniul teologiei dreptului canonic,
trad u c erea Pravilei de la Govora din 1640— 1641.
în C ronograful lui M o x a lie se rem arcă o d eo se b ită c a p ac itate de
s tăp în ire a m ijloacelor de ex p resie ale lim bii rom âne. M oxalie nu şi-a
lim itat c o n trib u ţia la o sim plă lu cra re de tra d u c e re — izvorul principal
al istoriei sale u n iv ersa le fiind C ronograful lui C. M anasses, scris în
greceşte, în versuri, în secolul al X ll-lea. T extul prolix al ac estu ia şi in ­
form aţiile din celelalte izv o a re au fost co n sp e ctate cu in telig en ţă critică,
în tr-o cronologie riguroasă, dînd astfel o ordine u n ita ră ştirilo r şi e v e ­
nim entelor. M onahul eru d it M oxalie a adus o co n trib u ţie orig in ală în
cu ltu ra n o astră , reliefînd m om entele de glorie din trec u tu l rom ânesc,
evocînd pe voievozii cu strălu c ite înfăptuiri : M ircea cel B ătrîn, Iancu
de H unedoara, Ştefan cel M are. C erc etarea acestui C ronograf re le v ă un
că rtu ra r din p rim ele decenii ale secolului XVII pre o cu p at să înfăţişeze,
în tr-o lim bă rom ânească «viguroasă şi pitorească», un com pendiu de
istorie u n iv ersa lă căreia îi creea ză o p ersp ectiv ă specifică, legînd istoria
u n iv ersa lă de isto ria propriului său popor 24.
în dom eniul teologiei dre p tu lu i n o stru bisericesc, m onahul M oxalie
a depus sîrg u in cio asă m uncă p en tru tra d u c e re a P ravilei — cea dintîi
tip ă ritu ră ro m ânească cu ca ra c te r juridic, după Pravila din vrem ea lu:
C oresi, că rtu ra ru l tipograf din secolul al X V I-lea. P rav ila trad u să de
M oxalie a ap ă ru t în tipografia de la G ovora în 1640— 1641, cu sprijinul
şi b in ec u v în ta rea lui Teofil B istriţeanul, m itropolitul Ţării R om âneşti
în tre 1637 şi 1648. Teofil era fostul episcop de R îm nicu V îlcea, pe care
istoricul N. Iorga' în num eşte : «patronul caligrafilor, îndrum ătorul la
24. V ezi H ron o g ra iu l lai M ihail M o xa lie, e d iţie în g rijită de N. S im ache şi Tr
C ristescu , B uzău, 1942, şi Istoria L itera tu rii Rom âne (T ra tatu l de.,.), voi. I, L ite ra tu ri
rom ână în p e rio a d a fe u d a lă (1400— 1780), B u cu reşti, 1964, p. 355— 357.
DIN TRECUTU L BISERICII Ş I P A TR IE I N O A S T R E 419

scris al lui M oxalie şi unul d in tre cei d intîi ctito ri ai lim bii rom âneşti în
Biserică» 25.
M oxalie a trad u s Pravila după v ersiu n e a slav o n ă a unui N om ocanon
grecesc, de tipul celui p u b licat de J o h an n e s B aptisto C otelerius în co ­
lecţia «Ecclesiae G raecae M onum enta» (Paris, 1677— 1686). T extul P ra ­
vilei este ex tra s din can o an ele şi co n stitu ţiile apostolice, din canoanele
S inoadelor locale şi ecum enice, ale Sfinţilor P ărinţi, precum şi din le ­
giuiri civile şi penale. A ceste surse fundam entale sînt m en ţio n ate în
chiar subtilul Pravilei — de altm interi ac esta fiind u za n ţa epocii — ,
au to ritate a te x tu lu i leg islativ fiind a sig u ra tă prin p ă s tra re a rîn d u ielilo r
apostolice, sinodale şi p atristice . Pravila era d estin ată în chip direct
clericilor, tu tu ro r s lu jito rilo r sfintelor altare ortodoxe, avînd o im por­
tanţă d eo se b ită p en tru sp iritu a lita te a ro m ânească a e p o c ii; constituia
un în d rep ta r p en tru to ate pricinile b iseric eşti şi civile, în ca re preoţii
indeosebi erau datori să-i p o v ăţu iasc ă pe enoriaşi.
T ra d u ce rea şi tip ărire a Pravilei de la G ovora a av u t aşa d ar un
scop precis religios-didactic şi cultu ra l-ed u ca tiv . De o im p o rtan ţă d eo ­
sebită p en tru teo lo g ia şi sp iritu a lita te a ro m ânească este faptul că a cu ­
noscut şi o ediţie speciala d estin ată B isericii O rtodoxe din T ransilvania,
cu o p re faţă p roprie sem n ată de m itropolitul locului, G henadie. T ip ări­
rea s-a făcut cu ch e ltu ia la voiev o d u lu i M atei B asarab, «ca o lege ofi­
cială», prom ulgată de a u to rita te a biseric easc ă şi cea de stat. Este prim a
Pravilă tipărită la noi cu un caracter oficial de lege a Bisericii şi a S ta ­
tului în Ţara R om ânească, şi re p rez in tă un im portant m onum ent al
culturii vechi ro m â n e ş ti; a co n trib u it la p ă s tra re a u n ităţii sp irituale,
dar şi etnice a poporului rom ân, prin ap lica rea unor norm e ju rid ice
com une pe tot cuprinsul Ţ ării R om âneşti şi al T ransilvaniei. E diţia p e n ­
tru T ra n silv a n ia a rată fo a rte s trîn sele leg ă tu ri c u ltu ra le ca re se p ăstra u
între rom ânii de o p a rte şi de alta a C arpaţilor. P rav ila a pu tu t îndeplini
şi rolul unui m anual de şcoală, cît şi de ed u caţie m orală ortodoxă, p e n ­
tru re zisten ţa rom ânilor faţă de pre siu n ile calvine din acea vrem e.
P reo c u p are a p en tru edificarea m orală a stra tu rilo r largi ale pop o ­
rului s-a co n tin u at prin tip ărire a că rţilo r de predici şi în v ă ţă tu ri m orale,
egum enul M elchisedec publicînd în anul urm ător, 1642, la M înăstirea
Cîm pulung, «învăţături preste toate zilele, alese din m ulte du m n e zeieşti
cărţi de folosinţă tuturor creştinilor prepuse de pre lim ba grecească»
— ca rte ce alc ătu ia un sum ar tra ta t de m orală.
Este locul să subliniem şi rolul im portant pe care l-au îndeplinit
voievozii no ştri care cîrm uiau Ţ ările R om âne, M atei B asarab fiind cel
mai im portant ctitor de sfinte locaşuri la sud de C arpaţi, ca şi Ştefan
cel M are m ai în ain te în M oldova. El a în ţeles şi a d at o deplină în cu v iin ­
ţare in iţia tiv ei m itropolitului Teofil de a m enţine pre stig iu l rînduielilor
de v ia ţă m onahală, in troducînd «norm e de leg a litate şi m o ralitate su p e­
25. N. Iorga, op. cit., voi. I, p. 298. Despre P ravila d e la G ovora v ezi şi Ioan N.
Floca, P ravila de Ia G ovora d in 1640— 1641, în «BOR», LXXXI (1963), nr. 3— 4, p. 298—
318; Idem, Im portanţa ca n o n ică -ju rid ică a P ra vilei de ia G ovora (1640— 1641), în «Mi­
tropolia A rdealului» ( = «MA»), IX (1964), nr. 6—8 ; Idem, O rig in ile d re p tu lu i scris în
Biserica O rtodoxă R om ână, în «MA», XIV .1969), nr. 1— 3 ; Stelian M arinescu, D ispo-
ziţiu n i de d rept laic In Pravila d e Ia G ovora din 1640, în «BOR», LXXXI (1963), nr. 3— 4.
420 B ISER ICA O R T O D O X A R O M A N A

rio are datinei în v ia ţa publică» şi spre a face larg cunoscute canoanele

b iseric eşti care să în rîu re ască p rincipiile şi re la ţiile etice laice, con­
trib u in d la re g le m en tare a acestora.
U nele exem plare din ac ea stă Pravilă, fie d in tre cele ale ediţiei din
Ţ ara R om ânească, fie d in tre cele ale ediţiei din T ransilvania, au putut
aju n g e şi în M oldova, p en tru îm plinirea aceloraşi ro stu ri bisericeşti şi
m orale.
4.
Aportul Episcopiei Rîmnicului (Vîlcea) prin activitatea
editorial-tipografică la teologia rom ânească şi în sprijinul
înfloririi vieţii bisericeşti în secolul XVIII
în decursul istoriei, ca şi în prezent, m itropoliile, episcopiile, ep a r­
hiile B isericii O rtodoxe R om âne au în tre ţin u t s trîn se ra p o rtu ri, creîn-
du-şi facilităţi reciproce, ele re p rez en tîn d u n ităţi o rg a n iz ato rice b iseri­
ceşti constituite istoric şi depunînd p erm a n en te eforturi p en tru o n eîn ­
treru p tă com unicare şi co la b o rare frăţească.
La sfîrşitul secolului al X V II-lea, la nord de C arpaţi, O rtodoxia
rom ânească ab ia scă p ată de p re a stă ru ito a re a adem enire la reform a
lu te ra n ă sau calvină era p rim ejduită în chip acut şi de ofensiva rom ano-
catolică, e x e rcitată sub fe lu rite m anifestări, de la cele m ai su b tile la
cele directe, şocante. în tr-o asem enea situaţie, num ai leg ă tu rile strînse
cu fraţii de la sud şi est de C arpaţi, rom âni ortodocşi, au pu tu t determ ina
şi asigura sp rijin irea acţiunii de rezistenţă.
A lătu ri de alte ce n tre b iseric eşti orto d o x e din spaţiul rom ânesc,
Episcopia de R îm nicu V îlcea a a v u t condiţii ad e cv a te şi a depus m e­
ritu o ase eforturi p en tru a sprijini şi O rtodoxia din T ransilvania, cu d eo ­
seb ire în perio a d a ofensivei rom ano-catolice din secolul XVIII.
în ac ea stă frăţea sc ă m isiune creştin ă şi naţio n ală , O ltenia a fost
slu jită de vrednici ierarhi, egum eni, preoţi, m onahi, cum şi de drept-
m ăritori creştini. Pe lîngă poziţia geografică de v e c in ătate, contextul
istoric a p rileju it acest sprijin efectiv şi eficient în secolul al XVIII-lea,
cînd, p en tru un num ăr de ani, O ltenia, T ra n silv a n ia şi B anatul s-au aflat
sub ad m in istraţie au stria că. Un rol deo se b it de im p o rtan t p en tru sus­
ţin ere a in tere selo r s p iritu alită ţii o rtodoxe l-a înd ep lin it tip o g rafia ro ­
m ânească ortodoxă de la R îm nicu V îlcea, prin ed itarea, tip ă rire a şi răs-
pîn d irea că rţilo r bisericeşti, ade sea în condiţii deo seb it de grele.

în scău n a re a ca episcop la Rîm nicu V îlcea a lui A ntim Ivireanul şi

cei cîţiv a ani de arh ip ă sto rire aici (1705— 1708), coincid cu perioada
d ram aticelor frăm în tă ri ale v ieţii sp iritu ale a rom ânilor ortodocşi de
peste m unţi, din T ra n silv a n ia şi din Banat.
D atorită o rganizării v ieţii re lig io ase b iseric ile s-au înm ulţit, şi-au
extins acţiu n ea de ed u caţie re lig io asă orto d o x ă şi nu m ai p u tea con­
tin u a situ a ţia din secolele an te rio are cînd slu jb e le re lig io ase ortodoxe
se oficiau m ai ales după m anuscrise, care se copiau în tim p îndelungat.
:rculau cu dificultate şi m ai ales d ev e n ise ră cu to tu l insuficiente. Pen-
DIN TREC UTU L BISERICII Ş I P A TR IE I N O A S T R E 421

tru îm plinirea ce rin ţelo r lo ca şu rilo r o rtodoxe s-a do v ed it n ea p ăra t

n ec esară org a n iz area a c tiv ităţii ed ito rial-tip o g ra fice 2S. A ntim Iv irean u l
instalează tipografie la Rim nicu V îlcea şi tipăreşte, m ai în tîi în greceşte,
Tom ul bucuriei, ca re în P refaţă con ţin ea aluzii direc te la situ a ţia o rto ­
docşilor din zona balcanică, sîrbii, grecii şi rom ânii. «(...) La V iena, unde
este scaunul îm p ăra tu lu i nem ţilor, este cardinal un o a re c a re K olonitz,
care a scris din V iena că sîrbii, v lah ii şi grecii care sînt în U ngaria,
A rdeal, Sîrbia, C roaţia, să citea scă S im bolul (C redinţei) cu adaos, să
prim ească azim ile, să m ărtu rise ască p u rg a to riu l şi pe Papa Romei să-l
proclam e infailibil şi a to tp u tern ic p ăsto r peste to a tă Biserica. A celaşi
scrie în ac ea stă epistolă că orien ta lii ţin schism a cea m ai n ep io a să şi pe
noi ortodocşii ne num esc cei m ai nepioşi». C arte a este sem nificativă
pentru d em o n stra rea atitu d in ii lui A ntim Iv ire an u l îm p o triv a U niaţiei,
cuprinzînd tex te-arg u m en t p en tru a p ă ra re a O rtodoxiei : E pistole ale
P atriarh u lu i F otie al C onstantinopolului, însem nări de la S inodul con­
sid era t al V lII-lea ecum enic şi alte te x te bine alese spre a serv i sco p u ­
lui apologetic, în tre ca re cele îm p o triv a p rim atului papei, d ato ra te lui
N icola docto ru l filosof, C uvîntul lui M eletie al A le x a n d riei asupra p ri­
m atului papei, D ialogul ierom niom onului m onah asu p ra altu i oareca re
m onah contra latin ilo r etc.
In anul 1706, A ntim Iv ire an u l tip ă re a la R îm nicu V îlcea Evholo-
ghionul în lim ba rom ână, rep ro d u cîn d la început şi citate din Siînta
Scriptură care a ra tă n ec esitatea oficierii slu jb e lo r b iseric eşti în lim ba
fiecărui popor. Tot aici sîn t p u b licate « în treb ă rile şi răspunsurile» unor
condu cători de B iserici O rto d o x e unde slu jb e le se oficiau în lim ba p o ­
p oarelor re sp ectiv e. E xem plare ale ac estei tip ăritu ri au p ătru n s şi peste
m unţi, în T ransilvania, u n ele fiind p ă s tra te p în ă în zilele n o astre 27.

în anul 1708, episcopul D am aschin, urm ind în scaun la R îm nicu

V iicea lui A ntim Ivireanul, p en tru a asig u ra în ţeleg e rea de că tre c re ­
dincioşi a celor ce se cîntau şi se citea u în biserică, şi-a fixat ca ţel al
a c tiv ităţii sale în acest dom eniu tra d u c e re a în rom âneşte a că rţilo r de
slujbă. A re u şit să trad u c ă ap ro ap e to a te c ă rţile de cult şi să le tip ă ­
re ască în tira je care, deşi erau în că m odeste, erau fă ră precedent. Epis­
copul D am aschin «prefăcuse» în rom âneşte, la 1704, T ilcul la A pocalips
al lui A ndrei de C esareea C apadociei, trad u s din g re ceşte în slav o n eşte
de «C uviosul L avrentie Zizaniia», apoi T ilcul E vangheliilor de Teofil al
B ulgariei, un C atehism de «pravoslavie» şi altele — desp re care facem
m enţiuni în co n tin u area ac esto r pagini.
D am aschin episcopul a în n o it tip o g rafia de la Rîm nicu V îlcea şi a
e la b o rat un ad e v ăra t plan de lucru c u ltu ra l în folosul s p iritu alită ţii şi
teolog iei rom âneşti ortodoxe. A p ro iec tat şi a re u şit să înfăptuiască
ex tin d erea ariei de difuzare a c ă rţilo r b iseric eşti pe un v a s t terito riu ,
26. V irg il M olin, T ip a rn iţa de la R îm n ic, m ijlo c d e luptă o rto d o x ă Îm p o triv a ca ­
tolicism u lu i din Tran silv a n ia (1705— 1800), în «MO», X lr (1960), nr. 1—2, p. 459—461.
27. Idem , A ria de ră sp în d ire a că rţilo r d e Ia R im n ic în Banat In se co lu l al
X V III-lea , în «MO», X V I (1964), nr. 11— 12, p. 861.
422 BISER ICA O R T O D O X Ă R O M Ă N Â

pînă la lim itele de v est ale eparhiei A radului, deci pînă la Tisa. A stfel,
«Banatul v a fi beneficiarul direct şi im ediat al în ce p u tu rilo r editoriale
de la Rîmnic» 28, p atro n a te cu com petenţă, p ersev eren ţă şi p asiu n e de
episcopul Dam aschin.
în ain te de să v îrşire a sa din viaţă, episcopul D am aschin a re u şit să
tipărească, în 1724, C ea slo vu l şi Învăţătură (ortodoxă) despre Şapte
Taine, iar în anul u rm ăto r o Psaltire. T raducerile ră m a se în m anuscris,
în tre care M ineiele, vo r fi tip ă rite de urm aşii săi. In 1729 v a a p ă rea a
doua ediţie a M o litveln icu lu i rom ânesc din 1721, ex em plarele ei ajun-
gînd şi în T ransilvania, unde erau deo seb it de solicitate, ca şi O ctoihul.
A sp ira ţia pe care o n u tris e continuu în adîncul fiinţei sale ac est vrednic
de pom enire veşn ică iera rh de la Rîm nicu V îlcea era aceea de a v edea
că rţile pe care le tip ă re a ră sp în d ite la to ţi rom ânii, m unteni, m oldoveni,
ard elen i şi bănăţeni. D espre o sten elile episcopului D am aschin în dom e­
niul e d itării-tip ăririi de c ă rţi b iseric eşti orto d o x e se scria m ai tîrziu în
T ra n silv a n ia : «(...) pe la 1724 (...), c ă rţile bisericeşti, m ai pe to ate, de
pre slav o n ie le-au tălm ăcit p re rom ânie, ca rea tălm ăcire şi astăzi o
ţine to ată B iserica rom ânească» 2B — re ferire d irec tă şi ap recie re a în ­
sem nătăţii şi v alo rii trad u c erilo r şi d io rto sirilo r pe ca re le înfăptuise
vrednicul iera rh D am aschin.

U rm aşul lui D am aschin, episcopul Inochentie, a tip ărit u n ele dintre

m anuscrisele răm ase de la D am aschin, trad u c eri rom âneşti ale cărţilor
de slu jb ă ortodoxă.
In anul 1731, episcopul Inochentie tip ă re ş te un A postol-, în acelaşi
an v a în g riji şi o nouă ed iţie a Triodului, «cel m ai bun Triod», pe care
şi bisericile din T ra n silv a n ia s-au gră b it să-l achiziţioneze.
In anul 1733, se afla la Rîm nicu V îlcea un com petent colaborator
în ac tiv itatea ed ito rial-tip o g rafică, p re o tu l Ioan F ăg ărăşan u l care lu ­
crase şi în tip o g rafia lui A ntim Ivireanul. A preciindu-i în su şirile in te ­
lec tu a le şi p re g ă tire a teologică, episcopul Inochentie l-a rîn d u it să în­
d eplinească m unca de «diortositoriu' — în d rep tă to r al m an u scriselo r şi
al tip aru lu i, m eşter tip o g raf fiind în acea v re m e «V ladului G heorghevici
tipografulu».
în ce ea ce p riv eşte planul de difuzare a ac esto r tip ăritu ri, trebuie
precizat faptul că m ulte d in tre că rţile ortodoxe rom âneşti tip ă rite de
episcopul Inochentie în v e d e re a răspîndirii lor şi în T ra n silv a n ia erau
d epozitate la Sibiu, la un o areca re D im itrie M o ld o v a n 30. în tre aceste,
cărţi se aflau : Liturghierul, C atavasierul şi altele. A sem enea tipărituri
au p ătru n s şi în B anatul tim işan. Popa C onstantin, m eşter tipograf al ti­
p arniţei din Rîm nicu V îlcea, av e a m isiunea de a trec e şi în ce lelalte ţi-l
nuturi rom âneşti p re ţio a sele produse ale oficinei ed ito riale de la Rîmnicu I
In an u l 1730, un anum e G heorghe din Jib e l (Timiş), cum păra un L iturJ
ghier — a p ă ru t la R îm nicu V îlce a în 1729 — de la Sim eon V ătaful, astfel
28. Ib id em , p. 860.
29. Sam uil Micu, S curtă c u n o ştin ţă a isto riei rom ânilor, Bucureşti, 1963, p.
30. M ircea Păcurariu, Leg ă tu rile B isericii O rto d o x e d in T ra n silva nia cu Ţ a il
R om ânească şi M o ld o va 5n se co le le X V I — X V III, Sibiu, 1968, p. 92— 93.
DIN TREC UTU L BISERICII ŞI P A TR IE I N O A S T R E 423

incît se p o ate afirm a că este v o rb a «de un p lasato r de c a rte care c u tre ­

iera s atele bănăţene» în acest scop 31.
în vre m e a episcopului In o ch en tie se iv eşte încă o îm p reju ra re prin
care se p u tea contribui la sp rijin ire a O rtodoxiei din T ransilvania, an u ­
me : ju risd icţia canonică asu p ra clericilor şi credincioşilor din B raşov
Si Ţ ara Bîrsei. C hiar din vre m e a în c e p u tu rilo r frăm în tă rilo r religioase
confesionale din T ransilvania, credincioşii din Şcheii B raşovului au găsit
un sp rijin în O ltenia. B anul G heorghe C antacuzino ră sp u n d ea la o scri­
soare a b raşovenilor, din m artie 1724, fă găduindu-le aju to ru l său ; astfel,
a o b ţin u t din p a rte a ad m in istraţiei a u strie ce ca preoţii ortodocşi din
Şchei şi din Ţ ara B îrsei să fie sub ju risd icţia episcopiei de Rîm nicu
V îlcea, «fiind de aceeaşi lege», p en tru a-şi duce v ia ţa re lig io asă în co n ­
tinuare p o triv it străv e ch ilo r rînduieii bisericeşti.
A celaşi G heorghe C antacuzino îi v a în ş tiin ţa m ai tîrziu, prin sc ri­
soarea din 13 iulie 1726, că a in te rv e n it pe lîn g ă g en e ralu l au stria c Tiege
din Sibiu, care a făgăduit să rezo lv e în tr-u n m od corespunzător c e rin ­
ţele rom ânilor ortodocşi. C hem înd pe preo ţii scheieni ortodocşi, g e n e ­
ralul a u stria c le-a p o ru n c it: «De vrem e ce nu v re ţi să v ă uniţi, să v ă
fie v lăd ica cel u n it al A rdealului V lădică, voi să că u taţi să m ergeţi la
v lădica al R îm nicului (V îlcea) să v ă plecaţi, să fiţi a s c u ltă to ri de acolo,
de vre m e ce e de o lege cu voi şi ia s te şi acela în ţa ra îm păratului
v ostru şi v eţi av e a pace în lucrul legii...» 32. D upă ac ea stă d ată au în ­
ceput să in tre în leg ă tu ri m ai strîn se cu Episcopia de la Rîmnicul, V îlcea.
La 20 ian u a rie 1728, gen e ralu l Tige a în tă rit decizia ce lu ase dînd
şi «o carte», prin ca re a ră ta că pe v iito r scheienii şi cei din Ţ ara B îrsei
vor fi sub ju risd icţia episcopului de R îm nicu V îlcea. Popa R adu Tem pea
de la B raşov a m ers la R îm nicu spre a se co nvinge de ad e v ăru l că oltenii
«stau to t pe aşezăm întul cel v echi al legii greceşti» — deci al O rtodoxiei.
P rin 1732, p en tru că unii d re p tm ă rito ri creştin i din B raşov se a rătau
sceptici în p riv in ţa O rtodoxiei celor de la R îm nicu V îlcea, episcopul
Inochentie îi ru g a în scris să nu cread ă că el ar fi unit, căci «de una
ca ac ee a să ne fe rea scă Dum nezeu, că noi p en tru p ra v o sla v n ica cred in ţă
a Sfintei B iserici a R ăsăritului sîntem g ata şi spre v ă rs a re de sînge să
fim daţi».

E piscopul C lim ent, care a arh ip ă sto rit în O ltenia în tre anii 1735 şi
1749, s-a do v ed it un v re d n ic ucenic al episcopului D am aschin. A tip ărit
şi el o serie de că rţi după m anuscrisele pre d ece so ru lu i său. A a ră ta t o
p re o cu p are deo se b ită p en tru p ă s tra re a le g ă tu rilo r co n stan te cu o rto ­
docşii din Scheii B raşovului şi după re tra g e re a ad m in istraţiei austriece.
E piscopul C lim ent a co n tin u at m eritu o asa lu cra re a lui Inochentie,
stăruind în d esă v îrşirea p lanului gîndit iniţial de D am aschin. A n to îo -
ghiul din 1736— 1737, cu ca re începe seria tip ă ritu rilo r ed itate cu p u r­
tare a sa de grijă, era prim a lu cra re de ac est fel. A fost d io rto sită de hu-
31. V. M olin, L egături cuilu ra l-re lig io a se in tre B anatul T im işa n şi cel al O lte n iei
in se co lu l al X V III-lea , în «M itropolia Banatului» ( — «MB»), XIII, (1963), nr. 1—2,
p. 55—56.
32. Apud M. Păcurariu, op. cit., p. 52.
424 BISER ICA O R T O D O X A R O M A N A

rezeanul L avrentie, care a «potrivit-o», în tr-o v ersiu n e rezum ată, cu-

prinzînd-o în p este 650 file slu jb a anului întreg. A ntologhiul era p re ­
lu crat după «M ineiul cel rum ânescu» d ato ra t lui D am aschin. A ceastă
im portantă ca rte de slu jb ă în ro m ân e şte a fost prim ită cu d eo se b ită p re ­
ţuire, cunoscînd o co n sid erab ilă ră sp în d ire şi în T ransilvania. O nouă
ediţie a ap ă ru t în 1745, spre îm plinirea lipsurilor ce încă persistau în
sfintele locaşuri ortodoxe.
D intre m anuscrisele răm ase de Ia D am aschin se tip ăre a p en tru
în tîia oară abia în anul 1743 P enticostalul, pe ca re îl trad u se se din s la ­
vonă, g re acă şi la tin ă — ac e a stă tip ă ritu ră ră sp în d in d u -se m ult, la rîndul
său, şi în T ransilvania.
Episcopul C lim ent îşi sublinia scopurile u rm ărite prin aceste tip ă ­
rituri în P redoslovia E vangheliarului din 1746, scriind că a c ea stă carte
va răspîndi cuvintul D om nului H ristos, c u v in tu l ev a n g h eliştilo r «în
to a te ţin u tu rile şi ţările ce vo rb e sc lim ba rom ânească». Un exem plar din
A n to lo g h io n u l tip ă rit în 1737 era achiziţionat în R odna. Un alt exem ­
plar aju n g e a la «popa Filip din M aram ureş, din C ălineşti» ; un alt exem ­
plar la «popa P ătru de la C ăpîlna». La R îm nicu V îlcea se form ase «un
grup de dieci colportori, care în cărcau tom urile în saci, le du ce au peste
m unţi, unde le lăsau în anum ite locuri, de unde p u tea u fi u lte rio r achi­
ziţionate de locuitori ai s atelo r vecine» şi, desigur, în prim ul rînd de
s lu jito rii bisericeşti. A ceşti colp o rto ri de ca rte re lig io asă ortodoxa
« parcurgeau tra s e e ce legau R îm nicul de M aram ureş» 33.
In v rem ea episcopului C lim ent, pe la 1736, o c o n trib u ţie in tere san tă
p en tru dom eniul arte i re lig io ase ortodoxe, p ro v e n ită din m ediul m ona­
hal oltenesc din p ărţile Tism anei, p riv eşte d ez v o lta rea în v ăţătu rii pic-
Lurii şi a rta d ec o raţiei de locaşuri ortodoxe din B anat. O «şcoală de pic­
tură» şi de ca rte b iseric easc ă ro m ân e asc ă a fost în jg h e b a tă la G rădiştea
M are de lîn g ă V îrşeţ. La ac e a stă şcoală de p ictu ră biseric easc ă din
B anat au c rescu t g en e raţii de zu g rav i şi că rtu ra ri renum iţi.
în tre go rjen ii care şi-au înscris num ele în ac ea stă acţiune de fră­
ţea sc ă in tr-a ju to ra re ro m ân e asc ă şi ortodoxă se g ăse a şi V asile Diaconu.
crescut şi in stru it în tain ele pictu rii b iseric eşti ortodoxe în m ediul m o­
n ah a l de la M în ăstirea Tism ana. G rupul de go rjen i s-a aşezat m ai înti.
la G răd işte a M are de lîn g ă V îrşeţ, adunînd în ju ru l lo r localnici talen ­
taţi şi sîrguitori. M ai tîrziu, V a sile D iaconu şi-a a d e v erit m eritu l de =
fi fost unul d in tre fondatorii «şcolii» de p ictu ră din B anat, m utîndu-se la
B ocşa-M ontană, unde şi-a co n tin u at a c tiv ita te a cu lău d a b ile rezultate
Din ac ea stă fam ilie fac p arte in telec tu a li rem arcabili în v ia ţa culturale
a B anatului : G heorghe D iaconovici, P etre D iaconovici, stab ilit la Tim i­
şoara, C onstantin D iaconovici-Loga, u n m are pedagog rom ân, scriitor
şi lu p tăto r h o tă rît p e n tru em anciparea poporului din m ijlocul că ru ia s-&
ridicat.

E forturile plin e de dificultăţi şi ro ad ele lor, re zu ltatele ev id e n te pe

care le în reg istra u în T ra n silv a n ia şi în B anat fraţii rom âni ortodocşi
de la Sudul şi Estul C arp a ţilo r p e n tru p ă s tra re a n e a lte ra tă a O rtodoxiei
33. Al. D uţu, C oo rd o n a te ale c u ltu rii ro m â n eşti In se c o lu l al X V III-lea (1700 -
1621). B ucu reşti, 1968, p. 126— 127.
r ; - \ TRECUTU L B ISERICII Ş I P A TR IE I N O A S TR E 425

' pentru continua dez v o lta re a sp iritu alită ţii rom âneşti, în bu n ă m ăsură
„.in c ă rţile b iseric eşti tip ă rite şi d ifuzate de la Rîm nicu V îlcea, nu
“ ’- te a u fi adm ise fără re acţie din p a rte a c e rcu rilo r catolice din ju ru l tro-
* lui habsburgic de la V iena. T rebuia cel puţin frînată, dacă nu elim i-
ată o ac tiv itate cu atît de ev id e n te consecinţe pentru in tere sele sfe-
elor co n d u c ăto are politice şi re lig io ase catolice. O soluţie cu ca rac ter
-oficial» p en tru a se pune s tav ilă lu cră rii ortodoxe, cel pu ţin în parte,
• fost R escriptul M ăriei Tereza, din 18 iunie 1747. A cest R escript cu-
- ~ndea pre v ed eri ră sp ic ate : «să nu se îngăduie a d u c ere a de cărţi schis-
atice din M untenia şi M oldova...», ac e a sta însem na că tip ăritu rile
rtodoxe cunoşteau o in ten să circulaţie, situ a ţie ce crease în g rijo ra re a
-atolicilor.
In consecinţă, se organiza începînd cu anul 1750 tip arn iţa u n ita de
Blaj, sub controlul d irect catolic. Totuşi, ca rte a din Ţ ările Române,
e la Sud şi Est de C arpaţi, stră b a te şi de acum în ain te p este m unţi,
c ric îte dificultăţi şi riscuri va av e a de întîm pinat. T ipografia de la Rîm-
:cu V îlcea îşi dez v o ltă în co n tin u are a c tiv ita te a editorială, în su fleţită
*i îndrum ată d irec t de m ari oam eni de cu ltu ră o rtodoxă şi rom ânească,
arhierei care av e au nu num ai to a tă p u rta re a de g rijă dar şi com petenta
ţi au to rita te a p en tru ca tea sc u rile tip a rn iţe i să nu înceteze lucrul iar
re la ţiile cu T ra n silv a n ia şi B anatul să nu slăb ea scă şi să nu dea p rileju l
catolicism ului de a-şi atinge scopurile. C arte a tip ă rită la Rîm nicu V îlcea
«ra m ai d ep a rte difuzată în to a te p ro v in ciile rom âneşti, b ucurîndu-se
de un n eştirb it prestigiu, fiind de prim ă în sem n ătate p en tru T ra n silv a­
nia şi B anat. C eva m ai m ult, este m ult ap recia tă ca lita te a e d ito rială sub
care se prezenta, astfel că, un O ctoih, un Triod, un C atav a sie r sau o
Psaltire «de Rîm nicu» devin «o notiu n e-e ta lo n , ca o m arcă de fabricaţie
pentru un produs de n o to rietate şi de p re stig iu consacrat» 34.
în ac ea stă perioadă, sferele im periale catolice de la V ien a luau o
îră su ră de p re v ed ere în plus, de co n tra-pondere, h o tărîn d stab ilirea la
Sibiu a unui tipo-editor, «privileghiatu tipografu de c a rte rum ănească
II-a Legea g re cea scă n eu n ită din A rdeal». Dar pro d u se le e d ito riale de aici
'a e a v în d c ă u tare se v a recu rg e m ai tîrziu la o form ulă m enită a induce
în eroare. A stfel, în Psaltirea tip ă rită la Sibiu în 1780 se sp u n ea : «...,
prim iţi-o cu drag, căci după izvodul cel de la R îm nic iaste făcută...... Era
un subterfugiu, dat fiind p re stig iu l că rţii de la R îm nicu V îlcea, ştiindu-
se cît de m are era ataşam entul p en tru ca rte a biseric easc ă p ro v e n ită din
acest ce n tru ed ito rial ortodox. «P rivilegiatul» de la Sibiu, P eter Barth,
d u ezită de a contraface tip ăritu rile de la Rîm nic, fapt ca re v a d eterm in a
la tim pul cu v en it pe episcopul M eletie al R om anului să publice în mod
special o foaie v o lan tă tip ă rită la Iaşi : « în ştiin ţare d espre c ă rţile tip ă ­
rite în A rdeal», în care, vorb in d d esp re T rioadele p rim ite din T ra n sil­
vania, spunea : «A cestea ce acum pe acolo s-au tipărit, d ar la început
cu vicleşu g puse, iarăşi puse spre am ăgire că sînt tip ă rite în Ţ ara
R om ânească, în Episcopia Rîm nicului...».
D atorită a c tiv ităţii sale p rodigioase şi eficiente în tru ap ă ra re a O rto ­
doxiei şi s p iritu alită ţii rom âneşti, Episcopia de la Rîm nicu V îlcea îşi
34. V irg il M olin, Tip a rn iţa d e Ia R îm nic..., p. 462, 464—465.
B.O.R. — 7
426 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N A

în d rep tă ţe şte locul ce i-a fost re cu n o scu t în isto ria culturii n o astre bi­
sericeşti ortodoxe.

în a doua ju m ătate a secolului al X V III-lea ac tiv ita te a cultural-bist

rice asc ă din Episcopia R îm nicului a cunoscut o dez v o lta re înflo rito an
d a to rită s trăd a n iilo r şi com petenţei episcopilor că rtu ra ri G rigorie Soci
teanul, P artenie, C h esarie şi Filaret.
In anul 1752, se p rim eau în p ărţile T ran silv a n ie i ca şi în p ă rţile Ara
dului, de la episcopul G rigorie al R îm nicului, un num ăr im presionai
p en tru acea vrem e de cărţi. A stfel, spre A rad au fost e x p e d iate doui
su te de cărţi rom âneşti orto d o x e de slu jb ă bisericească. R îm nicul sti'
ru ia cu ferm itate asu p ra planului de difuzare sistem atică în p ărţile di
peste m unţi a că rţilo r rom âneşti o rtodoxe 35. Episcopul G rigorie a aco;
dat stato rn ic a ju to r p re o ţilo r şi credincioşilor din T ransilvania, a hin
tonit p re o ţi de acolo, a trim is scrisori de în cu ra jare credincioşilor d;
Scheii B raşovului. T em erarul iera rh nu s-a sfiit să acorde ocrotire
aju to r la R îm nicu V îlcea u n o r pre o ţi şi călugări tran silv ăn e n i care tri
ceau în Ţ ara R om ânească în pribegie — p en tru m otive ce nu sînt gr»
de presupus. D upă num irea lui D ionisie N ovacovici ca episcop ortodi
al T ra n silv a n ie i — în anul 1761 — a în treţin u t co resp o n d en ţă cu noţ
ie r a r h 36.
La 1750 ap ă ru se la Blaj Floarea adevărului pentru pacea şi dr<
gostea de obşte, ca re v oia să dem onstreze şi să convingă, d acă era
putinţă, că u n irea cu Rom a «alfa nu este fă ră num ai cred in ţa şi învăţ<
tu ra S finţilor Părinţi»... In scu rt timp, ap ă rea din p ărţile R îm nicului
re p lic ă v ig u ro asă şi rig u ro a să, de la Episcopie ori de la u n a din m înăs:
rile H orezu, B istriţa sau C ozia, replica p u b licaţiei m ai sus cita te : Ca:1
sau lum ină cu drepte d o ve d iri pentru V avilo n u l cel tăinuit care este
r îm le n i ; se p re supune că era re d a c ta tă fie de însuşi episcopul Grigory
fie de cineva din a n tu ra ju l său.
P reo tu l N icolae S toica din H aţeg, cunoscut prin m eritele sale d
c ă rtu ra r şi p atriot, cum şi prin s trîn sa p riete n ie pe care o în tre ţin u se a
celebrul co n ducător al R evoluţiei de la 1821, T udor V ladim irescu, a făct
adnotări pe un exem plar al C azaniei aduse de la R îm nicu V îlcea
sem nările sale se re fereau la re p resiu n ile pe care le su fe rea u preo
ortodocşi în acele părţi. în atm osfera de am eninţări din acea vrem
episcopul G rigorie al R îm nicului scria prin 1761 credincioşilor ortodoc
din T ra n silv a n ia o P asto rală prin care-i îndem na să răm înă statorn»
în d re ap ta credinţă. A stfel au şi răm as creştinii ortodocşi transilvănea
neclintiţi în a p ă rarea Sfintei O rtodoxii, acceptînd cu n eîn fricare jert
rea, asem enea lui O prea M iclăuş din S ăliştea S ibiului.

ral N a ţio n a l, II, Bucureşti, 1933, p. 393 ; vezi şi Pr. dr. Teodor Bodogae, D espre
ţin tele teo lo g ice ale p reo ţilo r ro m â n i de acum 200 d e ani. Sem n ilica ţia u n u i m a nu sci
Sibiu, 1944, passim ; Prof. I. D. Lăudat, C o n trib u ţia tip o g ra fie i din R îm n ic u l V îlc ea
p rom o va rea cărţii, în «MO», XXVIII (1976), nr. 5—6, p. 368 şi Pr. M ircea Păcurai
op. cit., p. 75— 76.
36. Pr. Mircca Păcurariu, Istoria B isericii O rto d o x e Rom âne, voi. II, Bucure
1981, p. 429.
 I.V TRECUTU L BISERICII $1 P A TR IE I N O A S T R E 42 7

In acest răstim p contextul politic-religios al T ransilvaniei nu pre-

enta nici un sem n de am eliorare a situ a ţie i în ceea ce p riv ea ra p o rtu ­
rile cu catolicism ul. Prin m ăsurile h o tă rîte de M aria T ereza în 1770 se
cprim a orice po sib ilitate de lib eră com petiţie în m aterie de carte bise-
icească în tre cele două v ersan te ale C arpaţilor. T ip ăritu rile p entru
ucuniţi» se dispune acum a fi im prim ate «la re cen t p riv ileg h iata tip o ­
grafie a lui K urzbock», din V iena. N um ărul ac esto r «privilegiaţi» spo-
eşte în co n tin u are cu un altul s tab ilit la Braşov, în ac elaşi scop, îm po­
triva că rţilo r tip ă rite la Rîm nicu V îlcea şi ră sp în d ite de acolo către
Transilvania, ba chiar pentru o ac ţiune-replică, de ră sp în d ire chiar la
Est şi Sud de C arpaţi a că rţilo r im prim ate de c ă tre «privileghiatul»
braşovean 37.

Episcopul C hesarie al R îm nicului (1773— 1780), unul d in tre cei m ai

luminaţi iera rh i rom âni din secolul al X V III-lea, diortoseşte, traduce,
Spăreşte că rţi bisericeşti ortodoxe p en tru e p a rh ia sa dar şi p en tru tot
ioaţiul rom ânesc unde erau necesare, m ai ales p en tru T ra n silv a n ia şi
tenat. M in eie le tip ă rite de episcopul C hesarie se pot găsi şi astăzi la
tânăţeni şi la tran silv ăn e n i. M ineiele erau re tip ă rite p en tru ei la Buda,
b anul 1805. Prin tip ăritu ri şi prin acţiuni de an v e rg u ră naţio n ală , în-
xeprinse îm preună cu banul O lteniei, M ihai C antacuzino, episcopul
Zhesarie u rm ărea p ăstra re a p u rităţii O rtodoxiei n oastre. în Prelaţa
»rimului volum al M ineielor, v rednicul iera rh rîm nicean a ră ta că tex tu l
:ărţii pe care o tip ăre a «trebuie să in tere seze pe to ţi rom ânii». Cu puţin
n ain te de săv îrşire a sa din v ia ţă (9 ian u a rie 1780), în noiem brie 1779,
episcopul C hesarie scria lui H agi C onstantin Pop din Sibiu, vestindu-i
ip ariţia de sub te a sc u rile tip arn iţei de la R îm nicu V îlcea a prim elor
jase volum e din M in eie şi îşi exprim a d o rin ţa să tip ă re a sc ă în rom â-
Ccşte T îlcul lui T eotilact la S fin te le E vanghelii, «pentru folosul cel de
obşte al creştinătăţii». După cum nici la că rţile tip ă rite pînă acum , aşa
ţi la ac ea sta pe ca re o p lăn u ieşte a se tipări, nu a ş tea p tă nici un cîştig :
«... Şi a c ea stă ca rte fiind p entru folosul cel de obşte al c reştin ătăţii, noi
tau facem p en tru nici un fel de cîştig al nostru... Plata... o vom nădăjdui...
de la Dom nul no stru Iisus H risto s» ...3S.

La sfîrşitul secolului XVIII, era în scău n a t m itro p o lit la B ucureşti,

Filaret, fostul episcop al R îm nicului V îlcea. în tre p re o cu p ările vrednice
de laudă pe care le-a avut, noul m itropolit ia la rîndul său o poziţie
activă faţă de frauduloasele tip ă ritu ri catolice deghizate în haină
ortodoxă.
în 26 m artie 1793, m itropolitul F ila ret scria o an afo ra că tre v o ie v o ­
dal din acea vrem e, înfăţişînd stare a de lu cru ri din ţa ra şi punînd în
evidenţă rolul B isericii p en tru p ă s tra re a cu ltu rii naţionale, a însăşi
fiinţei neam ului rom ânesc, prin în tă rire a şi ap ă ra re a O rtodoxiei. Se re-
37. V ezi şi V irg il M olin, T ip a rn iţa d e Ia R îm nic..., p. 46S—469.
38. M. P ă c ura riu, Legătu rile B isericii O rto d o x e d in Transilvania..., p. 112.
428 BISER IC A O R T O D O X A R O M Â N A

fe rea la în sem n ătate a tra d u c e rilo r şi tip ăririi că rţilo r bisericeşti orto­
doxe, m enţiona ultim ele şase volum e din M ineie ca re se tip ăriseră
cunoscuseră o larg ă difuzare şi o m are p re ţu ire. în altu l iera rh solicite
voiev o d u lu i ca prin a u to rita te a sa să oprească in tra re a în ţa ră a cărţi­
lor de s lu jb ă im prim ate în tipografiile uniaţilor, fiind că rţi ca re prove­
neau, de fapt, «din păm în tu ri străine», nu s lu je au p ă s tra re a Otodoxic-i
n oastre. R eferindu-se la p rim ejd ia pe care o re p rez en ta in tra re a în ţa ri
a tip ăritu rilo r p ro v e n ite de la u n iaţi re ad u ce a în prim plan şi p erfid ii
pro c ed ee lo r «privileghiaţilor» tipografi : «... La înce p u tu l m ultor cărfc
p o artă şi num ele Episcopiei R îm nicului, ca să se înşele oam enii...»
C onvins de arg u m e n tele m arelui iera rh şi de tem eiurile în g rijo ră rii lui.
voiev o d u l punea re zo lu ţia dom nească de a nu se m ai achiziţiona s a î
prim i pe o cale ori alta asem enea cărţi cu în rîu rire n e g a tiv ă p en tru apă­
ra re a O rtodoxiei şi d e z v o lta rea sp iritu a lită ţii rom âneşti.

Prin episcopii de la R îm nicu V îlce a sau, după cum am p u tu t vedea,

prin m itropoliţi p ro v e n iţi de acolo, prin m ulţi clerici din în tre a g a epar­
hie, prin d re p tm ă rito ri creştin i de rînd, cu d eosebire din cadrul tipo­
g rafiei rîm nicene, de-a lungul secolului al X V III-lea s-a depus în O ltenii
n e c o n ten ită o sten ea lă p en tru p ro m o v area culturii şi sp iritu alită ţiii ro>
m âneşti, p en tru a p ă ra re a p u rităţii O rtodoxiei. C arte a ro m ân e asc ă de J
R îm nicu V îlcea s-a ră sp în d it în m are m ăsu ră nu num ai la ră s ă rit de Oi;
ci şi în B anat şi T ra n silv a n ia , a aju n s în M oldova, în B ucovina, U
M aram ureş. C înd nu era episcop ortodox în T ransilvania, în m od frec­
vent, p re o ţii din aceste p ă rţi erau h iro to n iţi la V îlcea.
Un m are num ăr de că rţi rom âneşti de s lu jb ă b iseric easc ă tipăriu
la R îm nicu V îlcea au p ătru n s, m ai în tîi după gîndul şi d o rin ţa lui Antia
Ivireanul, apoi ale episcopului D am aschin şi u rm aşilor lor pre tu tin d ea
pe te rito riu l rom ânesc : E vanghelii, Psaltire, A p o sto l, A ca tistier, Octoâ
Triod, P enticostal, A n to lo g h io n , M ineiele. S -au ră sp în d it de asem ene
de la tip o g rafia din R îm nicu V îlcea n u m ero ase că rţi de edificare sufle
tea sc ă p en tru creştin ii o rtodocşi : în vă ţă tu ră despre cele Şapte Taint
în v ă ţă tu ri în Postul M are, C azanii, B ucoavne, D espre P reoţie, C arte sa
lum ină, T rîm biţa rom ânească, C u vîn t pentru iubirea de argint şi asa
prire, Sinopsis, Pilde iilo so tice şti, C u vin tele A v v e i D orothei, C uvintel
Siîn tu lu i T eodor Studitul, G ram atica românească.
P reţu ire a de care s-a b u cu rat c a rtea tip ă rită la Rîm nicu V îlcea esl
a d e v e rită şi prin p re o cu p area p en tru p ă s tra re a ei în tim p, chiar d*c
alte ediţii o p u tea u înlocui. T ra n silv a n ia şi B anatul sînt şi astăzi ad«
v ă ra te tez au re de că rţi o rto d o x e rom âneşti p ro c u ra te de la tipograă
Episcopiei din R îm nicu V îlcea.
La în ce p u tu l secolului nostru, istoricul N ico la e Iorga g ăseşte 1
T ra n silv a n ia p este tre i su te de c ă rţi rom âneşti o rtodoxe şi de c u lta
pro v e n in d de la tip o g rafia din R îm nicu V îlcea. P reo tu l Ioan Bîrlea
identificat de asem enea un m are n um ăr de astfel de că rţi în M aram ureş
Dariu Pop le-a găsit şi le-a sem nalat în p ărţile sătm ăren e, ia r d iac o n
N icolae M. P opescu în Banat.
39. V ezi şi V. M olin, art. cit., p. 469.
r v TREC UTU L BISERICII ŞI P A TR IE I N O A S T R E 429

Toate aceste d ate ese n ţia le re ferito a re la ac tiv ita te a tipografiei de

» Episcopia R îm nicu V îlcea, d ate ce nu epuizează re a lita te a faptelor,
ra tă că tip o g rafia din R îm nicu a fiin ţat după un plan sistem atic, ela-
ora t iniţial cu scopuri precise, com pletat pe m ăsura n ec esităţilo r, plan
cito rial-tip o g ra fic şi cultu ra l-o rto d o x stab ilit de iera rh ii titu la ri, p re ­
cât de că tre unul de la altul, ca un testam en t spiritual.
In anii de g re a cum pănă, de am eninţări sau acţiuni p o triv n ice di-
ecte fată de O rtodoxia şi cu ltu ra rom ânească, m ai ales din T ransilvania,
irţile ed itate şi tip ărite la R îm nicu V îlcea, fără exc ep ţie în grai rom â-
esc, au s u sţin u t şi au în tărit v ia ta s p iritu ală a credincioşilor, au înde-
tinit un rol c o v îrşito r în ed u c aţia c reştin ă o rtodoxă şi în p ă s tra re a
n itătii de credinţă.
Rolul tipografiei oltene de la R îm nicu V îlcea, ca m ijlo cito r în răs-
lîndirea că rţii rom âneşti către to a te ţin u tu rile locuite de rom âni, era
re tu it de dom nitorii tării care in te rv e n e a u cu a u to rita te a şi prestigiul lor
B sprijinul activ ităţii tiporagfiei rîm nicene. A stfel, în m od elocvent
flăsuieşte un docum ent dom nesc de la P etru M avrogheni la 12 aprilie
787, a rătîn d că dom nitorul h ărăze a «privileghiu» E piscopiei R îm nicului
en tru tip ă rire a de că rţi b iseric eşti ortodoxe. D ocum entul se re ferea
fcrect la c e lelalte provincii rom âneşti, precizînd foloasele u nor asem e-
lea tip ă ritu ri nu num ai p en tru «neam ul rom ânesc şi creştinesc ce lă ­
ţ e ş t e în păm întul Ţ ării Dom niei M ele, ci în că to t celalt după aiurea,
e să p ro slăv e şte în ac ea stă lim bă rom ânească...»
E piscopia R îm nicului, unde tip aru l a în lesn it a sig u ra rea lite ratu rii
rse ric e ş ti pen tru h ra n a d u h ovnicească a credincioşilor ortodocşi, a
losfăşurat o in ten să lu cra re culturală, n a ţio n a lă şi p atrio tică , prin vred-
t-cii slu jito ri ai sfintelor locaşuri, răspunzînd prin atitu d in e şi faptă,
Hin ac tiv ita te a editorial-tipografică, la problem e de s trin g en tă actu ali-
a‘e dar şi de p e rsp ectiv ă ale culturii şi sp iritu alită ţii o rtodoxe rom â-
[<?şti. T ip ăritu rile de la Rîm nicu V îlce a au s tră b ă tu t ap roape în treg
erito riu l ţării, prin circ u laţia lor s-a d at ex p resie co n cep telo r ce sinte-
:ia u asp iraţiile v rem ii sub ra p o rtu l n ec esităţilo r specifice v ieţii biseri-
aesti şi al idea lu rilo r n aţio n ale rom âneşti.

5.
Sfîntul ierarh Calinic al Rîmnicuiui-Noul Severin,
un ctitor şi un exponent al spiritualităţii ortodoxe româneşti
din secolul al X lX -lea
S fîntul C alinic de la C ernica, episcopul R îm nicului-N oul S everin
ctre anii 1850 şi 1868, a contribuit la d ez v o lta rea şi ex p rim a rea spiri-
aalitătii ortodoxe rom âneşti prin exem plara sa v ie ţu ire creştină, prin
trăd u in tele p en tru d esă v îrşirea d u h ovnicească, p rin tr-o ac tiv ita te m ulti-
itera lă p ractic gospodărească, prin în ţe le g e re a p roblem elor «cetăţii» şi
i in teg ra re a c tiv ă în rezo lv area acestora, co n tin u în d trad iţia Bisericii
roastre O rtodoxe de a se afla p erm an en t în m jlocul poporului.
D upă ani de b ogate realizări d u hovniceşti şi gospodăreşti la C ernica
1818— 1850), C alinic a fost ales, sfinţit şi în scău n a t la C raiova, arh ip ă sto r
1 O lteniei. D espre el, Dom nul U nirii, A lex a n d ru Ioan Cuza, v a spune :
430 BISER IC A O R T O D O X A R O M A n M

«Episcopul R îm nicului C alinic este ad e v ăra tu l şi sfîntul călugăr al l u i l

D um nezeu, şi ca el altu l nu m ai este...». In term eni asem ănători se e x X
prim a în co respondenţa sa şi d istinsul că rtu ra r şi iera rh A ndrei ŞagunaB
din T ransilvania. După în scău n a re a de la C raiova, S fîntul iera rh C a lin ic r
era ca rac teriza t prin p resa o rtodoxă a vrem ii («Eko Eklisiastik», 1851) î r l
term eni prin ca re sîn t ev o c ate p e rso n alită ţile patristice, ca unul ce <
dovezi de cea m ai d e să v îrşită p ietate , b u n ăta te şi rîv n ă p en tru în fru -|
m u seţarea C asei Dom nului...», cu podoaba exem plară a v ie ţu irii salef
creştine.
S fîntul C alinic era un om al rugăciunii, iub ito r al cărţilor, un lu m in a'
cîrm uitor duhovnicesc şi u n m are p a t r i o t 40, un ctitor de sfinte locaşuri!
După c tito riile de la C raiova, de la schitul P opînzăleşti—Dolj, c l
re sta u ra t biserica E piscopiei din R îm nicu V îlcea, clăd irile din jur, tipr-T
grafia, sem inarul, b iseric a m înăstirii F răsinei şi m ulte biserici în eparhieB
prin asem enea sfinte lu cră ri căutînd să asigure condiţii p en tru v iaţa
c red in ţă a p ăsto riţilo r cum şi a urm aşilor. «El v ed e a lu cru rile în perspec-1
tiv a tim pului şi a sobornicitaţii, s lu jită de aşezăm intele obşteşti. El a
să pună tem elie train ică in s titu ţiilo r şi v o ia să asigure funcţiunea lor d J
viitor» 41.
S fîntul iera rh C alinic şi-a început urcuşul duhovnicesc p rin a s c e z iS
şi l-a co n tin u at prin a c e a stă m etodă clasică a orică ru i drum de desăv:-
şire s p iritu ală în în ţeles creştin.
P unînd re a lita te a e x te rio a ră în slu jb a in te re s e lo r oam enilor pentH
v iaţa lor v eşn ică el este u n econom al m întuirii, un gospodar al lui D u~j
nezeu.
D ar S fîntul iera rh C alinic nu a m anifestat nicidecum in d iferen ţă f ă J
de condiţiile de v ia ţă ale oam enilor. Din dra g o ste s tato rn ică fa ţă de sw
m eni, de arh ip ă sto riţi, av în d un rem arcabil sim ţ al re a lită ţii social®
Sfîntul C alinic a m ilitat p e n tru ap lica rea co rectă a legii înv o ielilo r aer
cole din 1851, p en tru îm b u n ătăţirea so arte i clă caşilo r 42. A v e a c e r titJ
dinea de nez d ru n cin a t că m işc area n aţio n ală de la 1848, ca re cuprins'-;
to ate p rovinciile rom âneşti însem na începutul unei epoci noi pentr
p atria sa, aşa cum, în context, ideile re d eştep tării naţio n ale , de dreptate
lib ertate şi eg a lita te , d om inante şi dete rm in a n te în ideologia eu ro p eed
a vrem ii, a n u n ţa u o eră nouă în v ia ţa po p o arelo r continentului.
A nim at de id ea lu rile n aţio n ale , C alinic a p artic ip a t ac tiv la e f o rtu ri
p en tru re alizarea U nirii P rin cip atelo r Rom âne, la d e z b aterile D iv a m u l
obştesc. în toam na anului 1857, ca d ep u ta t re p rez en tan t al clerului o lte a f
a făcut p a rte din A d u n a rea D ivanului A d-hoc al Ţ ării R om âneşti si I
fost ales pre şed in te al d ep u ta ţilo r clerici din A dunare. în tr-o «întîraT
nare» pe ca re o sem na în ac ea toam nă îşi m ărtu rise a b u cu ria pen tru hc-a
40. Pr. prof. D. Stăniloae, C u v în ta re rostită Ia M ăn ă stirea C ernica in ziu a tf..
o c tom b rie 1955, în «BOR», LXXIII (1955), 11— 12, p. 1164 şi 1168; Pr. prof. Ene Brar M
La o su tă de ani de Ia m oartea S iîn tu lu i C alinic C ernicanul, în «Glasul Biser --
XXVII (1968), nr. 3— 4, p. 372.
41. Pr. D. Stăniloae, C u v in ta re a c.it., p. 1167.
42. Pr. N. Şerbănescu, S lin tu l iera rh C alinic de la Cernica, E piscopul R îm n i:.
in -BOR», LXXXVI (1968), nr. 3— 5, p. 382.
K V TRECUTUL BISERICII Ş l PATR IE I N O A S T R E 431

riiile luate, prin ap lica rea cărora, in tr-u n v iito r apropiat, ţa ra p u tea să-şi
rt dobîndească d re p tu rile sale. «Eu sm eritul, din ziua în care am auzit
câ m ilostivul D um nezeu, prin slăv itele p u teri ale Europei, au binevoit
*-Şi în tin d e şi că tre noi m ila Sa, ca să ne u şu re ze de m ulte suferinţe
care le-am pătim it şi a ne bucura pe v iito r de v ec h ile n o astre dre p tu ri
recunoscute prin T ra tatu l de la Paris, de atunci zic şi p înă acum , nu am
încetat şi nu încetez a ruga pe m ilostivul Dum nezeu, atît însum i cît şi
toate bisericile din eparhia n o astră, ca să-şi s ăv îrşe ască ac ea stă m ilă a
Sa prin u n irea în tr-u n singur sta t a M oldo-R om âniei şi sub un singur
guvern..., ca unii ce sîntem uniţi în credinţa cea că tre D um nezeu, drept-
slav itori fii ai B isericii R ăsăritului, de aceeaşi lim bă şi de acelaşi neam ».
In eeaşi întîm pinare, Sfîn'.ul C alinic solicita ca în A dunare «să se
vorbească şi scria în înţelesul popular, precum avem de pildă pe fraţii
noştri m oldoveni, cum scriu cu rat în lim ba patriei» 43.
Intr-o P asto rală prin care se adresase e n o ria şilo r din Eparhie în
ia rilie 1857, a răta binecredincioşilor că S fînta C ruce este sim bolul id e a ­
lu rilo r poporului nostru, Sfînta C ruce «a fost sem nul u nirii şi înfrăţirii
rom ânilor, sim bolul lib ertăţii şi n ăd e jd ea lor în to a te prim ejdiile re li­
gioase, n a ţio n ale şi politice». A răta în a c ea stă P asto rală dre p tu l firesc şi
legitim la lib ertate şi in dependenţă al rom ânilor care au prim it propovă-
duirea creştin ă prin însuşi «glasul Evangheliei» şi sublinia d ato ria rom â­
nilor de a se în frăţi şi de a fi una în m om entele de ră scru c e ale istoriei
!or naţionale, d ato ria de a în ălţa rugăciuni «într-o asem enea serioasă
îm prejurare, p en tru u n irea rom ânilor în tr-o sin g u ră v o in ţă şi un singur
cuget» 14, p en tru a redobîndi dre p tu l legitim şi dem n itatea p atriei lor.
Ie rarh u l C alinic a partic ip a t activ la actu l istoric al U nirii din 24 ia ­
nuarie 1859, dovedindu-şi în co n tin u are sen tim en tele p a trio tice profunde
şi in tere su l p en tru în făp tu ire a m arilor id ea lu ri de libertate, progres şi
cultură ale com patrioţilor săi, contribuind p e m ăsura p u terilo r sale la
îm plinirea şi la consolidarea U nirii politice şi ad m in istrativ e a P rinci­
patelor.
In p a sto ra la c ă tre protopopi şi preoţi din 28 ian u a rie 1863, Ierarhul
C alinic le ad resa un exem plar îndem n patrio tic : «...Datori sîntem dar,
să nu cruţăm nici un in tere s p artic u la r p en tru binele obştesc, care este
si al fiecăruia în parte... A în v ăţa pe oam eni să se iu bească în tre dînşii,
să-şi iu b ea sc ă patria, să jertfeasc ă o rice in tere s p en tru fe ricire a ei v i­
itoare, care este p en tru voi şi copiii voştri, este d ato ria noastră..., a în ­
v ăţa să fie supuşi la legi, a fi liniştiţi, fii ai păcii şi deprinşi Ia to ată
fapta bună».
în tr-o epocă în care frăm în tă rile p e n tru aşe zarea întregii n o astre
vieţi bisericeşti şi de stat pe baze noi, în conform itate cu asp ira ţiile lum ii
43. D ocu m ente priv in d U nirea P rincipatelor, v o i. I, D o cu m en te in tern e, 1854—
1%57, B ucureşti, 1961 ; ve zi şi Pr. N. Ş erb ăn escu , art. cit., p. 383—384.
44. P astorala S iîn tu lu i Ierarh C alinic, clin a prilie 1857, a d re sa tă p ro to ie re ilo r din
e p arh ie — te x t ce a fost p u b lic at în ziaru l «Concordia» din 7/19 m ai 18.57. E ste re p r o ­
dus în A c te şi d o c u m e n te rela tiv e la Istoria R en a şterii Rom âniei..., voi. IV, B ucureşti,
1889, p. 445— 446 ; ve zi şi Pr. prof. Ene B ranişte, La o sută de ani de Ia m oartea S tin tu -
hii Calinic C ernicanul..., p. 365 ; Idem , A sp e c te şi m o m en te d in a c tivita te a S fîn tu lu i
Ierarh C alinic de la Cernica, în «G.B.», XXVIII (1968), nr. 1—2, p. 61— 73.
432 BISER ICA O R T O D O X A R O M Â N ,:

de atunci şi cu condiţiile ob iec tiv e date în ţara n o astră , vrednicul Ierarh

C alinic tip ăre a în anul 1865 Pravila, care exprim ă prin cuprinsul său
atitu d in ea tra d iţio n ală a O rtodoxiei fa ţă de m isiunea sa în lum e şi faţă
de îm p reju ră rile în care-şi p o ate duce la înd ep lin ire ac ea stă m isiune 4S.
S fîntul C alinic u n eşte în profilul său m oral-duhovnicesc floarea v ir­
tu ţilo r alese, ac tiv ita te a sa ca arh ip ă sto r ortodox şi ca ce tăţean exprim ă
o co n secvenţă n e a b ă tu ră şi o sp iritu alita te integrală, p ild u ito a re 46. El a
dem onstrat prin v ia ţa şi în trea g a sa ac tiv itate că este cu pu tin ţă arm o­
n izarea în tre asceză, ca pre o cu p are de d esă v îrşire personală, cu v irtu tea
socială a m ilosteniei, d ovedind că asceza nu închide pe om în în ch i­
so area unor p reocupări ind iv id u aliste, ci este tocm ai m ijlocul de înfrîn-
gere a egoism ului care este prin cip ala piedică în ca lea ad e v ăra tei iubiri
creştine, a d ăru irii pe care treb u ie să o d o v ed e ască un creştin adevărat.
D ragostea p ra ctică faţă de sem eni nu exclude la Sfîntul C alinic v iaţa
de taină, v iaţa lă u n trică p rofundă în H ristos. în d eletn icirile lui se m a­
nifestau pe to ate trep te le unei vieţi com plete : de la culm ile contem pla­
ţiei tain elo r lui Dum nezeu, p în ă la am ănuntele ce ţin de a te n ta condu­
cere a oam enilor şi de p re o cu p area şi b u n a g o spodărire a tu tu ro r celor
n ec esare traiu lu i lor păm întesc.
Pe cît de sm erit era S fîntul C alinic, cu a tît se d o v ed e şte strălucit
exem plul vieţii sale, prin re g istru l larg al v irtu ţilo r pe ca re le practica,
prin nev o in ţele ascetice şi p rin culm ile contem plaţiei lui Dum nezeu, prin
ca re şi-a înfrum useţat chipul cu au reo la D um nezeirii, pînă la roadele lor
p ra ctice şi sociale — a ră ta te în m ilostenie şi în p rice p u ta sporire şi
gospodărire a tu tu ro r b u n u rilo r Bisericii.
S fîntul Ie rarh C alinic este un exem plu prin m odul cum a integrat
în sfinţenia v ie ţu irii creştin e m ultiplele latu ri ale e x isten ţei om ului. El
a înţeles v alo rile pozitive um ane şi a în ţeles legea fire ască a devenirii
şi a înnoirii lum ii, cum şi n ec e s ita te a afirm ării lib ertăţii oam enilor ş;
n aţiunilor.
Din v istie ria B isericii n o astre , S fîntul C alinic a ales p erm a n en ţele cu
care Dom nul Iisus H ristos a b iru it lum ea : sm erenia, sărăcia, sfinţenia
v ieţii şi jertfa de sine 47. V red n icia şi străd a n iile sale p en tru îm bunătă­
ţire a vieţii om ului au ro d it la v rem ea lor şi răm în un exem plu plin de
învăţăm inte. Prin v ia ţa şi în făp tu irile sale, prin s trăd a n ia n eîn c etată de
a sluji lui Dum nezeu şi sem enilor săi, urm înd cu rîv n ă n ea b ătu tă şi
cu sfinţenie în v ă ţă tu ra Sfintei n o astre Biserici, a d at contem poranilor săi
precum şi urm aşilor un în ă lţă to r şi stim ulator exem plu de evlavie, de
m uncă şi sp irit de re s p o n sab ilitate în îm plinirea d ato rie i creştin e şi ce­
tăţen e şti, de v irtu te, de om enie şi de patriotism 48.
45. Pr. prof. Liviu Stan, P ravila S IÎn tu lu i C alinic, în «M O », X IV (1962), nr. 3—A
p. 222.
46. Pr. D. Stăn iloae, Din isto ria isih a sm u lu i în O rto d o xia R om ână, în Filocalie
cit., p. 583.
47. Cf. C u v în tu l M itro p o litu lu i F irm ilian al O lte n ie i rostit cu p rileju l canoni­
zării S iîn tu lu i C alinic în 1955, în «BO R», LXXIII (1955), nr. 11— 12, p. 1150.
48. Pr. prof. Ene Branişte, art. cit., p. 362 şi 372—373.
DIN TREC UTU L BISERICII Ş l P A TR IE I N O A S T R E 433

C onsideraţii finale
tntîm pinîn d C entenarul d eplinei A utocefalii a B isericii O rto ­
d oxe R om âne, 1885— 1985, p en tru a om agia ac ea stă istorică an i­
v e rsa re am m editat în cadrul pag in ilo r de fa ţă asupra unor e v e n i­
m ente şi perso n alită ţi re p rez en tativ e din O ltenia, referind, prin date
sem nificative pentru e ta p a cuprinsă în tre secolele XIV şi XIX —
fără a ignora însem n ătate a eta p ei prelim inare, avînd ca m om ent
iniţial tim purile apostolice, eta p ă ce p o ate fi pusă însă în tr-o lu ­
m ină ex a ctă num ai p rin tr-o tra ta re de ansam blu a problem ei, şi
nu d elim ita tă la spaţiul g eografic al unei provincii istorice ro m â­
n eşti sau al alteia.
A m m ed itat aşa d ar asu p ra e v o lu ţiei v ieţii creştine, asu p ra u nor
factori care au în rîu rit în m od e v id e n t şi org a n iz area b iseric easc ă
şi a v ieţii m onahale. N e-am oprit apoi asu p ra dez v o ltă rii a c tiv ită ­
ţii editorial-tipografice, cu ltu ra le şi de ră sp în d ire a cărţii b iseri­
ceşti în O ltenia, precum şi din O lten ia spre ce lelalte ţin u tu ri ro ­
m âneşti, exem plificînd aspectele rem a rc ab ile ale co n trib u ţiei aduse
la teologia şi sp iritu a lita te a rom ânească.
M om entele ese n ţia le ale acestor exem plificări au im plicat e v a ­
lu are a co n trib u ţiilo r din vre m e a C u vio su lu i N icodim cel S fin ţit de
la Tism ana, prin re cep ta rea şi p ro p a g are a isihasm ului şi a v ieţii de
obşte în m înăstiri şi schituri, p în ă p este O lt şi peste C arpaţi ; din
vre m e a lui Filotei M onahul de la C ozia şi ap o rtu l său la teologia
liturgică, ră sp în d ită şi folosită apoi în to ate ţin u tu rile rom âneşti şi
în B isericile O rtodoxe v ec in e ; prin opera tra d u s ă de m onahul M i­
hail M o xa lie de la B istriţa-V îlcea, Pravila de la Govora, lu cra re
fundam entală p en tru teo lo g ia dre p tu lu i b isericesc la rom âni. în co n ­
tin u are , am că u tat a pune în lum ina c u v e n ită m ultipla s p rijin ire şi
ap ă rarea s p iritu alită ţii ortodoxe rom âneşti din T ra n silv a n ia şi B a­
n a t prin ac tiv itatea Episcopiei de la Rîm nicu V îlcea în co n te x tu l
istoric al secolului al X V III-lea. Un capitol a p a rte este co n sa cra t
p re zen tă rii co n trib u ţiei specifice a unei m ari p e rso n alită ţi a v ieţii
b iseric eşti şi teologiei n o astre din secolul al X lX -lea, S fîntul Ie ­
ra rh C alinic de la C ernica ; am re lie fat duhul evlaviei, al sfin ţe­
niei, im prim at s p iritu alită ţii rom âneşti din secolul al X lX -lea d a to ­
rită vred n icu lu i episcop de R îm nicul-N oul Severin.
Pravila de la Govora, tălm ăc ită «pre lim ba rom ânească», în fă­
ţişa scopurile care p re zid ase ră la tip ă rire a ac estei cărţi, scopuri
con tin u ate prin u rm ăto a rele tip ă ritu ri ca re «se îndreptau» sp re fo ­
losul în treg ii Românii, p en tru ca «să creasc ă şi să se lă ţe a s c ă cu ­
v în tu l Sfintei S cripturi,... în toate ţările şi ţin u tu rile ce vo rbesc în
 B ISER IC A O R T O D O X A R O M A N Ă

lim ba rom ânească», sau cum se a răta în tr-o P redoslovie din v re ­

m ea dom nitorului C onstantin M av ro co rd a t : «Ca o arece făclie fi-
indu nu pusă suptu acoperăm întu, ci în sfeaşnicu, şi lum inîndu tu-
tu ro ru ce lo ru ce v orbescu în lim ba rum âneasca» 49 — în tr-o lim ­
pede şi frum oasă p arafrază a te x tu lu i scripturistic.
C ontinuînd o p era edito rial-tip o g ra fică a vred n icilo r săi p re d e ­
cesori, arh ie re ii A ntim Iv ire an u l şi D am aschin, episcopul Inochen-
tie îşi ex p u n ea p ropriul pu n ct de v ed e re cu p riv ire la n e c esitatea
tip ăririi trad u c erilo r rom âneşti : «Amu socotitu a îm bogăţi sfintele
besearici cu înm ulţirea sfin telo ru că rţi în lim ba p atrie i n o astre ro ­
m âneşti». A sem enea co n c ep ţie a d e te rm in a t tip ă rire a în ediţii re ­
p eta te a întregului şir de că rţi bisericeşti, în locul m anuscriselor
în n u m eroase copii şi tocm ai de aceea, nu to td eau n a în în treg i­
me fidele originalelor, d în d u -se acum , prin m ijlocirea tiparului,
to ate că rţile de slu jb ă orto d o x ă în rom âneşte. S-a ad ă u g at grija
p en tru a sig u ra rea unui tira j co respunzător al acestora, ad esea prin
re ed itări cum am su b lin ia t m ai sus, p en tru a îm plini ce rin ţele n u ­
m eroase v en ite fie de p este Olt, fie de peste m unţi, din T ra n sil­
van ia şi B anat.
R olul fundam ental în d ep lin it de ca rte a b iseric easc ă ortodoxă
în pro c esu l de unificare şi de u n itate a conştiinţei rom âneşti de
pre tu tin d en i este exprim at într-o su cc in tă şi e x a ctă form ulare de
că tre istoricul N icolae Iorga : «Cartea bisericească, m enită să stră ­
bată orice graniţă politică, ducînd iden tita te a de credinţă şi de da­
tină, pe lingă iden tita tea de grai şi de grafie, dădea neam ului n o s­
tru de p retutindeni unitatea firească şi legitim ă de care el avea n e ­
voie» s0, u n ita te a sp iritu alită ţii rom âneşti de p retutindeni.
In planul m an ifestărilo r artistice cu c a rac ter religios, privind
arh ite c tu ra şi a rta biseric easc ă ortodoxă, să subliniem faptul că în
secolele XVII—XVIII — epoci istorice purtîn d num ele s trălu c iţilo r
ctitori de ţa ră şi cu ltu ră ro m ânească : M atei B aşarab şi C onstantin
B rîncoveanu — s-au ilu strat, în tre altele, prin nu m ero a sele lo ca­
şuri de în ch in are orto d o x ă c tito rite de voievozii m enţionaţi, aş e ­
zăm inte m onahale din O ltenia, p ro iec tate şi înfrum useţate sub p a­
tro n a ju l lor cu sa v a n tă p rice p ere şi fără a fi m ai prejos de n i­
velul eu ro p ean al epocii. R eferindu-se la m în ăstirea H orezu, acelaşi
N icolae Iorga sp u n ea că tre b u ie p riv ită ca «tipul definitiv al arh i­
te c tu rii religioase a rom ânilor», stilul brîn co v e n esc constituind,
după opinia m arelui isto ric şi erudit cu noscător al arte lo r clasice
ca şi al arte i eu ropene a tim pului, «o sinteză de v a ria te elem ente
specific rom âneşti» 51.
49. N. Iorga, op. cit., voi. II, p. 115. 50. Ib id em , p. 70. 51. Ib idem , p. 115.
DIN TRECUTU L BISERICII $1 P A TR IE I N O A S T R E 435

A stfel, în epoci c a rac teriza te prin condiţii de co n te x t fa v o ra ­

bile, sau trec în d prin vicisitudini isto rice aspre, ală tu ri de fraţii lor
din ce lelalte ţin u tu ri rom âneşti, clericii de m ir şi m onahii din O l­
tenia, unii d in tre ei ajungînd iera rh i c ă rtu ra ri cunoscuţi în lum ea
o rtodoxă a sud-estului european, au depus o ac tiv ita te asiduă şi
prestigioasă, plină de re zu ltate rodnice şi d u ra b ile în dom eniul te o ­
logiei ortodoxe, organizînd buna d esfăşu ra re a v ieţii creştine, c ti­
torind sfinte locaşuri, trudind pe pagini de m anuscrise vechi p en tru
tălm ăc irea cuvintului de în v ă ţă tu ră creştin ă şi de c în tare a slavei
lui D um nezeu, tipărind şi răspîndind ca rte a de cult şi ca rte a de ed i­
ficare sufletească.
A dînc p ătru n şi de spiritul v ieţu irii creştin e şi filocalice şi-au
îndeplinit ro stu rile b iseric eşti cu p ild u ito a re rîv n ă şi, în acelaşi
timp, în d ato ririle c e tăţen eşti şi p atrio tice , dovedind un rem arcabil
sim ţ al re a lită ţii sociale şi m orale precum şi al n ec esităţii istorice
şi c u ltu ra le a poporului în tr-o epocă sau alta, contribuind la p ă s tra ­
rea şi în tă rire a O rtodoxiei, la p ro m o v area şi ex p rim a rea sp iritu ali­
tă ţii şi a cu ltu rii rom âneşti.

RECUNOAŞTEREA AUTOCEFALIEI — ACT DE PRESTIGIU

IN ISTORIA BISERICII NOASTRE
Pr. IO A N MAREŞ

C reştinism ul a pătruns de tim puriu, din chiar tim purile apostolice,

pe m eleagurile p atrie i noastre. O stră v e c h e trad iţie p ă stra tă pînă în zi­
lele n o astre m ărtu rise şte că S fîntul apostol A ndrei, cel dintîi chem at,
a v estit cuvîntul E vangheliei în p ărţile sud-estice ale ţării noastre, în­
deosebi în ţin u tu rile de pe lîngă m alurile M ării Negre- în că în secolul
al V l-lea se m ai vorbea de ep iscopiile în fiin ţa te aici de S fîntul apostol
A n d r e i1.
V eacuri de-a rîndul apoi v iaţa re lig io asă orto d o x ă de la noi şi-a
urm at cursul său : am păzit cu străşn icie tez au ru l de credinţă, am m en ­
ţinut leg ă tu ri cu în trea g a lum e ortodoxă, în special cu p a tria rh iile ap o s­
tolice. Pe plan in tern B iserica n o astră şi-a urm at n estin g h erită ac tiv i­
tatea sa, trec ăto arele ingerinţe fiind nesem nificative.
în istoria B isericii O rtodoxe R om âne se observă m ai m ult, poate,
decît în isto ria altor B isericii O rtodoxe, o re la ţie apropiată, o în tre p ă ­
tru n d ere de fapt a destinelor B isericii cu cele ale neam ului. Ie rarh ia
Bisericii O rtodoxe Rom âne a fost alcătuită, cu puţine excepţii, din ie ­
1. t A d rian B o to şăn ean u l, A le g ere a , în m în a re a d e cre tu lu i p re zid e n ţia l de c o n ­
firm are şi întronizare a Prea F ericitu lu i Părinte Iu stin ca a rh iep isco p al B ucureştilor,
m itropolit al U ng ro v la h ie i şi p atriarh al B isericii O rto d o x e R om âne, în «M itropolia
M oldovei şi Sucevei» LIII (1977); nr. 7— 9, p. 527 ( C u v în tu l Prea F e ricitu lu i P ă rin te
Iu stin la în c h eie rea f e stiv ită ţilo r d e întro n iz are).
 B ISER ICA O R T O D O X A R O M A N Ă

rarhi, fii ai neam ului rom ânesc. Este un fapt şi o re a lita te de care s-a
ţin u t în to td e au n a seam ă şi de care se face am intire şi în h o tărîrile sobo­
rului de la Iaşi din 1 ian u a rie 1752 p rezidat de în tîis tă tă to ru l de atunci
al B isericii M oldovei, m itro p o litu l Iacob P utn e an u l (1719— 1778). «în
ştiin ţă dăm tu tu ro r cum se cade a şti consem na ac ea stă h o tă rîre de v re ­
m e ce fieşte care ţa ră are osebite obiceiuri şi se ţin e şi se păzesc cu
obiceele sale după cum şi S fînta P rav ilă p o ru n c eşte şi în tă re ş te asu­
p ra obiceiului ţării a se urm a şi a se păzi. C uvine-se dar nu num ai a
păzi oricine obiceiul ţării şi al p atrie i sale, ca să ste a n em u tat şi n e ­
călcat, ce încă şi ap ă răto riu cu to a tă tă ria sa să fie, asu p ra potriv n icilo r
ce înce arc ă a călca obiceiul cel bun şi de folos ţării. Fiind dar obiceiu
şi în tru ac e a stă de D um nezeu p ăz ită ţară , m itropoliţi şi episcopi din
străin i să nu se facă, fă ră num ai din păm înteni, care obicei din descă-
lec tă u ra ţării şi p în ă acum , aşa s-a u rm at şi s-au păzit şi n icio d ată altul
străin nu s-au în tîm p lat să fi fost prim it la p ăsto ria v re u n u i scaun» 2.
S em natarii h o tă rîrii de la 1 ia n u a rie 1752, ţin eau ca «să nu se s tră ­
m ute obiceiul ţării» şi au lu at a titu d in ea p re v e n tiv ă şi c a teg o rică «cu
p u tere a ce av e au d ată de la D om nul D um nezeu ; pe unii ca aceia, orice
obraz ar fi, îi afurisim şi îi blestem ăm şi îi legăm sub to t blestem ul ce
scrie m ai sus ca pe nişte strică to ri obiceiului ţăre i şi îm potriva sfintei
pravili. Iar care s-ar sili şi s-ar nev oi ca să ţie şi să păz ea sc ă n e s tră ­
m u tat şi n ec lătit obiceiul ţărei, după cum a ra tă le g ă tu ra n oastră, aceasta,
adică a nu se prim i n icio d ată străini, ori la ce scaun arh ie re sc al ţăre i
aceştia, să fie ierta ţi şi b lagosloviţi şi de D om nul D um nezeu şi de sm e-
re n iile n o astre în veci» 3.
C a şi atitu d in ile din secolele an te rio are şi cea din secolul al XVIII-
lea sem nată de iera rh ii M oldovei în frunte cu Iacob P utn e an u l vizau
n eam estecu l străin în tre b u rile in tern e ale B isericii n oastre, cu a lte cu­
vinte, autocefalia.
Am făcut am intire de ac est fapt p en tru a reliefa un alt aspect, spe­
cific istoriei n o astre bisericeşti. Fiind de acelaşi neam şi sînge, îm p ăr­
tăşin d ac eeaşi cred in ţă şi ac elea şi n ăzuinţi şi idealuri, clerul rom ân a
fost în to td e au n a în rînd cu p ă sto riţii s ă i ; ac tiv itatea sa a u rm ărit în
prim ul rînd aspectul p astoral-m isionar, dar nu a n eg lijat nici v re rile şi
d o rin ţele lor în alte de u n itate, lib e rta te şi pace. Lucrul este firesc dacă
avem în v ed e re faptul am intit m ai sus- De altfel în trec u tu l n o stru ro ­
m ânesc s trăd a n iile p en tru u n ita te a şi in d ep e n d en ţa ţării au fost seco n ­
date în d ea p ro ap e de cele p en tru u n itatea şi ind ep e n d en ţa Bisericii.
V om in sera în cele ce u rm ează c îtev a exem ple — argum ente în
acest sens :
V eniam in C ostachi, în v ăţa că «nu este cu a d e v ă ra t lucru m ai fe ricit
în lum e şi m ai folositoru şi v ieţii aceştia şi cei v iito a re decît u n irea
şi d ragostea în tre fraţi... şi fraţi sînt şi cei de o cred in ţă şi patrie, nu
num ai cei din p ărinţi, şi a c eştia o m aică, avînd pre P atrie».
«Să lăsăm dar, iubiţilor — îndem na m arele iera rh — to a tă v ra jb a
şi prigonirea..., cînd este nev o ie a fi un iţi şi a socoti p en tru binele de
2. t Teoctist, M itropolitul M oldovei şi Su cev ei, In slu jb a o rto d o x ie i ro m â n eşti
a n ă zu in ţelo r de u n ita te n a ţională, d e afirm are a c u ltu rii rom âne. M itro p o litu l Iacob
P u tneanul 1719— 1778. M -rea Neam ţu, 1978, p. 46—47 şi 73. 3. Ibidem .
DIN TREC UTU L BISERICII Ş I P A TR IE I N O A S T R E 437

obşte al P atriei noastre, şi să îm brăţişăm dra g o ste a cea n efăţarn ic ă şi

fără vicleşug, să lăsăm in tere su l cel din p arte ca re u rm ează din v ă tă ­
m area cea din obşte şi să îm brăţişăm to ţi pre cel de obşte, ca atu n c ea
şi cel p a rtic u la rn ic să îm plineşte, căci în tr-a lt chip cu n e p u tin ţă este
a se face ceva b u n » 4.
Ca un m em ento, se p o ate cita u rm ăto ru l pasaj din p re faţa Pidalio-
nului a aceluiaşi m are m itr o p o lit: «...întru în cre d in ţa rea că dacă fie-
ca rele din noi v a face to t ceea ce p o ate în b inele B isericei, p atrie i,
om eniei, nu v a pieri C etatea noastră» 5.
A lţi ie ra rh i de la înălţim ea am voanelor, de la trib u n a div an u rilo r
ad-hoc, de la m arile în tîln iri cu credincioşii şi cu clericii, de la ş ed in ­
ţele Sfîntului Sinod — după U nire — sau în S enatul ţării şi-au e x p ri­
m at pu n ctu l de v ed e re în m area p roblem ă a in d ependenţei, lib ertăţii
şi su v eran ităţii p atriei şi, o d ată cu aceasta, şi pe cea a B isericii. C on­
ştiin ţa u n ităţii de neam e ra şi co n ştiin ţa u n ităţii de credinţă, care nu-şi
p o ate afla m ediul prielnic, decît în n ea serv ire , în sig u ran ţă , în lib e r­
tate, în in d ep e n d en ţă şi suveranitate-
M elchisedec la Huşi, în cu v în ta re a sa în ălţăto are de la 29 iunie
1856, in titu la tă de el «Jertfă pentru Unirea Principatelor», face d ebutul
de m are p atriot. A vînd la îndem înă am vo nul şi catedra, le-a folosit pe
am îndouă cu m ult tac t şi cu p rice p ere în a c ţiu n e a de sp rijin ire a id ei­
lor u n ităţii neam ului şi a Bisericii.
Este p re a bine cu n o sc u tă su b scrie rea p e n tru U nire a m itropolitului
S ofronie M iclescu de la 7 octom brie 1857 cînd s-a v o ta t U nirea P rin ­
cipatelor, cu form ula : «U nde-i tu rm a şi păstorul» !.
La 4 noiem brie 1857 în şedinţa a d u n ă rii D ivanului ad-hoc s-a fo r­
m ulat p unctul 6, din cele 12 chestiuni propuse în şedinţa din 15 octom ­
brie. A supra p unctului 6, a d u n a rea s-a ro stit astfel :
I. — R ecunoaşterea n e a tîrn ă rii B isericii O rtodoxe a R ăsăritului din
P rin cip atele U nite, de orice ch ira rh ie, p ă strîn d u -se însă u n ita te a c re ­
dinţei şi în ţeleg e rii cu B iserica Ecum enică a R ăsăritului, în p riv in ţa
dogm elor.
II. — în fiin ţa re a unei au to rităţi sinodale centrale, p en tru tre b u rile
duhovniceşti, canonice şi disciplinare 6.
în tre a g a suflare orto d o x ă rom ână a p riv it B iserica străb u n ă ca pe
o B iserică vie, a c tiv ă «stîlp şi tem elie a ad e vărului» (I Tim., 3, 15). M a­
rile ei m işcări din secolul al X lX -lea aveau ca ideal a tît ind ep en d en ţa
sta ta lă cît şi pe cea bisericească. D acă D ivanul ad-hoc în 1857, a în ­
scris în tre problem e şi pe cea a n e a tîrn ă rii B isericii O rtodoxe R om âne,
C uza V odă a făcut un pas m ai d ep a rte în a c ea stă problem ă, cuprin-
zînd-o în cadrul unui te x t de lege. Deşi B iserica n o astră s trăb u n ă s-a
bu cu rat din tru început, în special pe p lan intern, de p re ro g ativ ele a u to ­
cefaliei, dem ersurile p en tru oficializarea şi re cu n o aşte rea ac esteia s-au
intensificat începînd din prim a ju m ătate a v ea cu lu i tre c u t — care avea
4. Pr. dr. Ilie G heorghiţă, Un v ea c d e la m oartea m itro p o litu lu i V en ia m in Costa-
ch i — m odest om agiu, M -rea Neam ţu, 1946, p. 230— 231.
5. Ibidem . «Pidalionul» — prefaţă, tradus de V eniam in din grec e şte şi tip ărit la
N eam ţu In 1844, p. 215.
6. A rh iereu Veniam in Pocitan, M o m e n te d in v ia ţa si a c tivita te a lu i M elc h ise d ec
in tre a nii 1856— 1861, Bucureşti, 1936, p. 39.
438 B ISER ICA O R T O D O X A R O M A N Ă

să în reg istreze m ari şi profunde tran sfo rm ări în în tre a g a lum e. Refe-
rindu-se la isto ria n o a stră vom consem na aici m om entele 1821, 1848
şi m ai ales frăm întatii ani 1857— 1859 cînd rom ânii ac tiv a u cu in siste n tă
să se co n stitu ie în tr-u n to t u nitar. În tre ag a ac tiv ita te rom ânească din
acest răstim p av e a ca ideal u n ita te a şi ind ep e n d en ţa a tît pe plan n a ţio ­
n al cît şi bisericesc- A şa se face că lupta p en tru in d ep e n d en ţa ţării
se confundă şi se îngem ănează cu aceea p en tru oficializarea au to c efa­
liei. De altfel, efo rtu rile p en tru ac ea sta din urm ă îşi vor găsi re zo lv a­
rea, ca de altfel şi p en tru cea dintîi, că tre în ch e ie rea celei de a doua
ju m ătăţi a aceluiaşi veac XIX.
A ctul re cu n o aşte rii A utocefaliei, p ec etlu it prin în d ătin atu l Tom os
al P atriarh ie i Ecum enice a C onstantinopolului, sem nat de p atria rh u l
Ioachim IV (1884— 1886) şi de alţi 10 m itropoliţi, m em brii Sinodului
p atria rh al, în aprilie 1885, este ac tu l care încheie seria tu tu ro r ac ţiu n i­
lor în trep rin se în acest sens. A cest act este o în cu n u n a re fire ască a
întregului său tre c u t de m ărtu risire şi je rtfeln icie şi o consfinţire a d ez­
v o ltării ei în tr-u n anum it m om ent al istoriei sale şi al poporului căruia
îi a p a rţin e 1.
P atriarh ia Ecum enică făcea cunoscut tu tu ro r B isericilor O rtodoxe
că «Sfîntă şi V echea B iserică O rto d o x ă din R om ânia este A u to ce fală şi
soră eg a lă în cinste cu m area B iserică a lui H ristos», iar S fîntul Sinod
al B isericii O rtodoxe R om âne a fost d e c lara t frate în h aru l lui H ristos
cel ce ne cheam ă pe noi sub un u l şi ac elaşi jug». A ctul sinodal a fost
so co tit de că tre ce lelalte B iserici O rtodoxe surori, ca un act care a
în d ep lin it ac ea stă lu cra re în conform itate «cu pro g resu l p ie tă ţii din
S fîntă B iserică a R om âniei şi în conform itate cu ac ea sta s-a circum scris
a c ea stă B iserică şi cu lău d ab ilu l Act».
«N em aifiind nici cea m ai m ică piedică, celelalte B iserici O rtodoxe,
— iera rh ii şi clerul canonic de sub ad m in istraţia lor -— făceau cunoscut
B isericii n o astre : «prim im şi re cu n o aşte m cu cea m ai m are o sîrdie şi
dispoziţiune pe sora n o astră , cea de curînd onorată, Sfîntă B iserică O r­
to d o x ă a R om âniei ca A u to ce fa lă şi biserică întru totul de sine s tă tă ­
toare în u n ive rsu l O rtodox, în sp eran ţa n eîn d o io asă că ea şi în această
poziţiune a sa v a o b serv a to ate condiţiunile şi cu N oi, co n g lă su irea
dogm atică, spre cinstea şi m ărirea C ăp eten iei suprem e şi a F u n d ato ru ­
lui B isericii n o astre O rtodoxe, p riv eg h in d şi ru gîndu-se ca în zioa n e ­
cazului să o ţină şi să o bucure cu în tă rire a şi p ro g resarea în fericita
u n ire cu acel Domn, care este grab n ic în tru ajutor» 8.
în tr-o analiză de sinteză p re stig iu l d o bîndit de B iserica O rtodoxă
R om ână prin actul autocefaliei co n stă în u rm ăto a rele :
1. B iserica O rtodoxă R om ână a dobîndit lib ertate d eplină de a se
cîrm ui singură în lu cra re a sa de m în tu ire a credincioşilor pe care îi
păstoreşte.
2. A d obîndit p lin ătatea p u terii în lu cra re a sa de sfinţire, cu harul
Sfîntului Duh.
7. t Ju stin ia n , P a tria rh u l Bisericii O rto d o x e R om âne, C u v în ta re a de d csch id e re a
S /ln lu /u i Sinod, în «M itropolia M o ld o v ei şi Sucevei» LI (1975), nr. 9— 12, p. 6 şi 31.
8. «Biserica O rto d o x ă Rom ână» X (1886), nr. 2, p. 82—83.
DIN TREC UTU L BISERICII S I P A TR IE I N O A S T R E 439

3. A dobîndit şi m ai tem einic p u te re a de a p ropovădui în v ă ţă tu ra

B isericii U niversale, in num ele Dom nului n o stru Iisus H ristos.
4- A re p u tere a de a se cirm ui singură, fiind B iserică a lui D um nezeu.
5. N ici o lim itare nu-i m ai p oate fi im pusă de o a ltă Biserică.
6. Din fiică ea a d ev e n it soră.
7. S fîntul Sinod al b isericii n o astre co n sid erat «Frate» cu celelalte
sfinte sinoade.
8. B iserica O rtodoxă R om ână a d e v e n it m ai pu tern ic in teg ra tă în
lucrarea U niversului O rtodox, în B iserica E cum enică sau U niversală, ca
Biserică a poporului rom ân cu o id en titate s p e c ific ă 9.
In teg rita tea credinţei a fost p ăzită n ec lin tită de la o bîrşia ei în Bi­
serica n o astră străm oşească. P restigiul re cunoscut în 1885 era de fapt
«prestigiul unei Biserici bim ilenare, î n 's în u l şi în s lu jirea unui neam
stăpîn pe destin ele l u i 10.

Prin re cu n o aşte rea oficială a A u to cefaliei sale, B iserica O rtodoxă

Rom ână şi-a dobîndit rangul şi poziţia la care o în d rep tă ţe a întregul
său tre c u t de credinţă şi m ărtu risire . în actul de re cu n o aşte re oficială
a autocefaliei se g ăseşte cuprinsă v o in ţa a m ilioane şi m ilioane de c re ­
dincioşi ortodocşi rom âni, credincioşi îndrum aţi, în v ăţaţi şi în tăriţi s u ­
fleteşte de p ăsto rii lor, ca re au ac tiv a t în p erm a n en ţă în cre d in ţa ţi că
s lujind oam enilor, do rin ţelo r lor sincere p en tru d re p ta te şi adevăr, ei
slujesc lui D um nezeu.
C lericii rom âni erau conştienţi că re alizările din ogorul B isericii se
răsfrîng în mod pozitiv şi asupra p atriei. Ind ep en d en ţa ţării cîştig ată
prin grele jertfe de sînge ale ostaşilor rom âni şi re cu n o scu tă de p uterile
v rem ii e ra în tă rită şi u rm ată şi de auto c efa lia n o a stră bisericească.
R ecu n o a ştere a oficială a autocefaliei B isericii n o astre străb u n e a
fost cu ad e v ă ra t un act m ăreţ, un act de prestigiu, un act de p e c e tlu ire
a unor efo rtu ri seculare, de p ăstra re a e i ; îm plinirea acestei dorinţe
u nanim e a fost în ţelea să ca o ru g ă ciu n e bine prim ită de c ă tre D um ne­
zeul m ilelor care celor ce se încred şi se ro a g ă cu cred in ţă le îm plineşte
vrerea-
Acum, la ac est în ălţăto r ceas an iv e rsar — m om entul s ă rb ăto ririi
a 100 de ani de la re cu n o aşte rea oficială a autocefaliei B isericii O rto ­
doxe R om âne, stăpîniţi de aceleaşi sen tim en te pe care o in stitu ţie de
p re stig iu le-a m anifestat în decursul tim pului şi clerul şi credincioşii
ap a rţin în d Episcopiei R om anului şi H uşilor, se găsesc ală tu ri de ie ra r­
h ia călău zito are a d estin elo r B isericii străm oşeşti, ală tu ri de toţi fiii
poporului rom ân, an g a jaţi în, m area şi isto rica acţiune de făurire a vieţii
celei noi în p a tria noastră.
9. t Iu stin, M itro p o litu l M o ld o v ei şi S u cev ei, C u v în t ie s tiv ro stit la şe d in ţa
S iîn tu lu i Sinod, in «M itropolia M o ld o v ei şi Sucevei», LI (1975), nr. 9 — 12, p. 639.
10. f T eoctist, M itro p o litu l O lten iei, C u v în t ro stit în biserica S iîn tu lu i Spiridon-
N ou, după Siîn ta L iturghie, în «M itropolia M o ld o vei şi Sucevei», LI (1975), nr. 9—
12, p. 649.
 ♦^NIveRS?\RI-^VOCFVKI -

AUTOCEFALIA B ISE R IC II ORTODOXE ROMÂNE

CONTRIBUŢIA EPISCOPULUI MELCHISEDEC ŞTEFÂNESCU

LA RECUNOAŞTEREA AUTOCEFALIEI BISERICII NOASTRE *

ALEXAN DRU M. lONIŢA

Ţ inînd seam a de re a lită ţile date, cum ar fi specificul local, cultural

şi etnic, a că ro r v ala b ilita te este perm anentă, B iserica s-a organizat
din tru în cep u t sub form a u n o r com unităţi locale, a u n o r u n ităţi te rito ­
riale, care s-au num it şi ele Biserici. B isericile lo cale re p rez in tă deci
«in teg ra rea B isericii U niversale în v iaţa credincioşilor», ele fiind e x p re ­
sia u n ităţii în d iv ersitate . C hiar de la C incizecim e B iserica a fost deo d a tă
u n iv ersa lă şi locală. F aptele A postolilor, E pistolele p au lin e şi cele so b o r­
n iceşti precum şi A pocalipsul dau m ărtu rie în ac est sens. B isericile din
Ierusalim , A ntiohia, Efes, Sm irna, Filipi, C orint, Rom a etc., erau to ate
B iserici locale, de sine s tă tă to a re , avînd în fru n te un episcop, a ju ta t în
a c tiv ita te a sa p asto ra lă de p re o ţi şi diaconi. Deşi in d ep e n d en te adm i­
n istrativ , B isericile lo cale se aflau în d eplină com uniune de cred in ţă şi
de iubire.
O rg an izarea B isericii pe baza principiului etnic este foarte veche,
fiind s ta tu ta tă prin canonul 34 apostolic, canon care p re c iz e a z ă : «Se
cu v in e ca episcopii fiec ăru i neam să aibă în cinste pe cel d in tîi dintre
ei şi să-l so cotească d re p t c ă p eten ie şi nim ic m ai însem nat să nu facă
fără în ţeleg e re cu acela ,■ ci fiec are să facă cele ce se re feră la episcopia
sa şi la lo ca lităţile din cu p rin su l ei. Dar nici acela să nu facă nim ic m ai
în sem n at fără în v o irea tu tu ro r, fiindcă aşa v a fi în ţeleg e re şi se va slăvi
D um nezeu prin D om nul H ristos, în D uhul Sfînt, T atăl, F iul şi Sfîntul
Duh» !.
O rg an izarea autonom ă şi au to c efa lă a Bisericii, p ro p rie B isericii O r­
todoxe, a făcut p osibilă a tît d esfăşu ra rea norm ală a v ieţii b iseric eşti cît
' Prezentul m aterial face p arte dintr-o lucrare m ai am plă d e dîcată v ieţii şi acti­
v ităţii înv ăţatului ierarh, ap ro b a tă ca teză de docto rat în T eologie. Este şi m otivul
pentru care ac e ste pagin i nu cuprind decît tangenţial am ănunte p rivind b iog rafia sa.
1. Dr. Nicodim M ilaş, C a n o a n ele B isericii O rto d o x e în so ţite d e c o m en ta riu . T ra­
d ucere făcută de Uroş K ovin cici ş i Dr. N icolae Popovici, voi. I, p arte a I, A rad, 1930.
p. 236.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 441

Si in te g ra re a n aţion ală, cu ltu ra lă şi socială a Bisericii. B isericile locale

se găsesc în u n ita te a în treg u lu i şi exprim ă local şi concret B iserica cea
una, dac ă stau în com uniunea întregului. C riteriile care adeveresc în ce
m ăsură o B iserică lo cală se află în com uniune deplină cu B iserica U ni­
versală sîn t u rm ăto a rele : m ărtu risire a in te g ra lă a aceleiaşi credinţe
apostolice ; ad m in istrare a aceloraşi S finte T aine in stitu ite de M în tu ito ­
rul ; ex iste n ta în sînul ei a episcopatului s a c ra m e n ta l; o b serv are a a c e ­
loraşi rîn d u ieli litu rg ice şi aceleiaşi ordini ju rid ice şi canonice din p e ­
rioada S inoadelor ecum enice.
C o n sacrat p rin tr-o p ra ctică în d elungată, tran sfo rm at în rîn d u ială cu
ca rac ter juridic, adică în obicei cu p u te re de lege, dre p tu l la ind ep e n ­
dentă sau la auto c efa lie a fost înscris şi în tr-o seam ă de te x te canonice,
in fru n te a că ro ra se g ăseşte canonul 34 apostolic en u n ţa t m ai sus. Drep-
*ul la au to c efa lie constă, în fond, în lib e rta te a asig u ra tă prin lege pe
seam a fiecărei u n ităţi b iseric eşti afla tă în ac ea stă situ a ţie , adică egala
sub ra p o rtu l dre p tu rilo r, ch iar dacă sub acel al în tin d e rii te rito ria le sau
al titu la tu rii ac elea s-ar găsi pe o tre a p tă su perioară. în B iserica v eche
fiecare com unitate re lig io asă creştin ă ca re lua fiinţă, ind ep e n d en t în ce
îm prejurări, co n stitu ia o u n itate de sine s tătăto are, iar ex isten ta sa nu
era c o n d iţio n ată prin e x isten ţa alto r com unităţi de acelaşi fel sau de p ro ­
p orţii m ai m a r i 2. S pre sfîrşitul sec. II in te re s e de ordin religios au d e ­
term in at div erse le u n ităţi bisericeşti să se asocieze pen tru a form a u n i­
tăţi terito ria le m ai m ari. A c eastă acţiune a fost d e te rm in a tă apoi şi de
cadrul g eografic şi de cel etnic. Prin te x tu l canonului 34 apostolic se
re cu n o aşte a principiul etnic ca bază p e n tru c o n stitu irea unei Biserici
autocefale şi i s-a d at ex p resie prin te x tu l unui canon tocm ai d ato rita
g re u tă ţii pe care o av e a în v ia ta b iseric easc ă a vrem ii, m odul de o rg a­
nizare re p rez en tat de u n ităţi bisericeşti a u to c efa le cu ca rac ter naţional.
C ătre sfîrşitul sec. III şi în ce p u tu l celui u rm ăto r, ală tu ri de u n ităţile b ise­
riceşti org a n iz ate autocefal în cadrul geografic etnic sau pe sim ple co n ­
sid ere n te de v e c in ătate, ap a r şi u n ităţi b iseric eşti au to c efa le c o n stitu ite
in cadrul u n ităţilo r terito ria l-a d m in istra tiv e ale Im periului rom an 3. G e­
neralizarea acestei form e v a deveni o n ec e s ita te im perioasă în noile
condiţii cre a te prin edictul de la M ilano din 313 şi prin S inodul I e c u ­
menic (N iceea, 325).
în c o n te x tu l sch iţat m ai sus se p o ate în trez ări a tît locul cît şi v e ­
chiul mod de o rganizare ai B isericii de pe te rito riu l p atrie i noastre. Ea
■şi v a fi av u t p ro p ria sa org a n iz aţie bisericească, întocm ită după m ode-
.ul o rganizării de început al c o m u n ităţilo r b iseric eşti. R ăm asă în afara
gran iţe lo r Im periului rom an, p o p u laţia de la no rd u l D unării a îm p ărtă­
şit so arta B isericilor din ţin u tu rile «barbare», adică a acelor B iserici
( ăro ra li s-a re cu n o scu t in d iv id u a litate a lor etnică. Ea îşi v a fi av u t v iaţa
sa biseric easc ă proprie, in d ep e n d en tă de orice o rg an izare b iseric easc ă
2. Pr. prof. L iviu Stan, Sp rijin irea lup tei ele independenţă a poporuli:- ro.:.c -
zrin lupta B isericii pentru au to cefalie, In «O rto d o x ia» XX (1968), nr. 4, p. 611.
3. Ibidem , p. 612. P e n tru a m ăn u n te p riv in d situ aţia de în c ep u t a Bisericii. v°"i
p. 611— 615; Pr. le cto r D um itru Gh. Radu, A u to c eia lia B isericii O rto d ox e Ro.Tiâr.e. La
c 90-a an iversare, în «B iserica O rto d o x ă Rom ână» X CIV (1976), nr. 3—4. p. 390— 2 ţ i
406—7 şi Pr. prof. dr. M ircea P ă c u ra riu , A uto c eia lie şi P atriarhie rom ânească, in
«T elegraful Rom ân», CXXXIIT (1985), nr. 13— 14 si 15— 16.
B.O.R. — 8
442 BISER IC A O R T O D O X A R O M Â N A

din afara D a c ie i; ap ă ra re a şi o b serv are a rîn d u ieliio r prim are de org an i­

zare b isericească îi g aran tau p ă s tra re a acestei ind ep e n d en ţe sau au to ­
cefalii.
C onstrînsă de îm p reju ră ri să se reazem e în m od principal pe p ro ­
priile ei puteri şi m ijloace, adică pe sine însăşi, B iserica din h o tare le Da­
ciei s-a afirm at de Ia in ce p u t ca o o rganizaţie de sine stă tă to a re 4. Şi
cum, în Îm p reju rările c reate de m igraţia popoarelor, po p u laţia din Dacia
nem aiputînd av e a d ecît la răstim puri org a n iz aţie sta ta lă proprie, în ­
trea g a v ig o are şi în trea g a ei lu p tă pentru a-şi ap ă ra fiinţa proprie s-au
concentrat, firesc şi inevitabil, în lupta p en tru p ă s tra re a credinţei ş;
a vieţii sale bisericeşti proprii, n e a tîrn a te de nici o B iserică din afara.
O rg an izată secol după secol pe făgaşul firesc al n ea tîrn ării faţă de
v re o au to ritate ie ra rh ic ă din afară, B iserica după m eleagurile carpato-
d anubiano-pontice a răm as cred in cio asă O rtodoxiei, bucurîndu-se to t­
o d ată de statu tu l poziţiei sale. O ficializarea celor do u ă centre m itro­
politane, m untean şi m oldovean în 1359 şi respectiv, 1401, a consolida:
ac ea stă stare de lu cru ri căci nu se poate vorbi de o dep e n d en ţă efec­
tiv ă fa ţă de C onstantinopol. A c o rd area «blagosloveniei» după alege­
re a şi în scău n a re a titu la rilo r lor cei după vrem i treb u ie în ţelea să pric
prism a leg ă tu rilo r trad iţio n a le cu P atriarh ia Ecum enică.
La a ltarele ortodoxiei rom âneşti s lu je au p atria rh i, iera rh i şi clerici
ai P atriarh iilo r apostolice. N ifon II, fost p atria rh ecum enic şi re o rg an i­
zator al B isericii m untene în cea de-a doua ju m ătate a veacului XV,
Ierem ia al II-lea, C hirii Lucaris, M itrofan C ritopoulos, M acarie al Antio-
hiei, D ositei şi H risan t ai Ierusalim ului — iată num ai cîţiv a din ierarhi:
străin i care au în tîrziat în n en u m ă rate rîn d u ri la noi şi care sînt strîns
legaţi de v ia ţa n o a stră bisericească. N epierzînd n icicînd din v ed e re şi
aducîndu-şi co n trib u ţia sa specifică la p ă s tra re a u n ităţii creştine, Bise­
rica rom ânească şi-a urm at drum ul său de s lu jire a p ăsto riţilo r ei.
D upă p ră b u şirea Im periului bizantin (1453) şi tran sfo rm are a Serbiei
în paşalîc tu rce sc (1459), Ţ ările R om âne au răm as singurele ocrotitoare
ale aşezăm intelor b iseric eşti din întreg R ăsăritul ortodox. Ele au fost
sprijin de năd e jd e nu num ai p en tru m ulţim ea celor ce v en e au aici după
m ilă şi a ju to are ci şi p en tru aşezăm inteie lor de la M untele A thos, de la
C onstantinopol, Ierusalim , A lexandria, M untele Sinai, etc. G lasul orto­
doxiei rom âneşti s-a auzit în to a tă lum ea ortodoxă şi chiar creştin ă In
anul 1642 cînd laşu l rom ânesc găzduia lu cră rile unui sinod panortodox,
lu cră ri co n c retiza te în tr-o M ărturisire ortodoxă \ C unoscînd această
4. G ră ito a re In a c e st se n s e ste situ a ţia celei d in ţii e p arh ii o rg an iz ată p e pămî-.-
tul rom ân esc şi c u n o scu tă p în ă a cum — T om isul. V ezi C. A. Ralli şi M. Potli, Suvca-*;*»
tcov (kîwv x ai neprâv xavooiv, voi. V, ' Aâ'ijvrjoiv, 1855, p. 4 56; Pr. N. Ş erb ăn e scu , 1600 d î
ani de Ia prim a m ă rtu rie d o cu m en ta ră d esp re e xiste n ta E p isco p iei T o m isu lu i, în «Bi-e-
rica O rto d o x ă Rom ână», LXXXVII (1969), nr. 9— 10, p. 1022 ; Pr. prof. dr. M ircea Păcu-
rariu , Istoria B isericii O rto d o x e R o m â n e, voi. I, B ucureşti, 1980, p. 140; Drd. A lex. M
Ioniţă, Episcopia C o n sta n ţei, în «Studii T eologice», XXVIII (1976), nr. 7— 10, p. 61-1
D esigur, Tom isul, a căru i ju risd ic ţie se în tin d e a şi la n o rd u l D u n ării şi în la tu rile d ii
su d u l M oldovei, rep rez en ta d o a r p ă rţile su d ice a le ţă rii n o a stre, d a r situ a ţia şi pozi;is
sa de-a lu n g u l e x iste n ţe i sale ar p u te a fi u n ind ic iu în a p re c ie re a p o ziţiei Bisericii R .-
mâne în g en eral.
5. Ea a p arţin e ro m ân u lu i P e tru M ovilă, a ju n s m itro p o lit al K ievului. U ltim a e l:-
tie a a p ă ru t su b în g rijire a Prof. A le x an d ru Elian, în E d itu ra In stitu tu lu i Biblic şi d#
M isiune, B ucureşti, 1981.
 H V E R SĂ R I — E V O C Ă R I

a lita te şi apreciind v alo a rea celor ce se întîm plau pe păm întul rom â-
tsc întru cele privind B iserica şi v iata c reştin ă ortodoxă, C onstantino-
siul — v eg h e to r de v ea cu ri asu p ra p ăstră rii tez au ru lu i de cred in ţă — ,
rorda iera rh ilo r rom ani în alte titlu ri ca cel de lo cţiito r al scaunului din
masia, N icom edia, A nghira, S evastia sau H ariupolei, ultim ul fiind cel
* «locţiitor al scaunului din C ezareea C apadociei» — prim ul după ecu-
enic în iera rh ia constan tin o p o lita n ă, titlu p ă s tra t pînă astăzi în titu la ­
ra în tîis tă tă to ru lu i B isericii noastre.
F av o rizată însă vre m e de secole de «m oda închinării» aşezăm intelor
lastre religioase că tre ce n tre bisericeşti din afară şi m ai apoi de unele
amilii fanariote, P atriarh ia c o n s tan tin o p o lita n ă a avut, în ceea ce ne p ri­
i t e , şi m om ente şi atitudini de ((Oblăduire p re a vigilentă». F aţă de
:ostea însă B iserica Rom âna a ştiut să aib ă o a titu d in e ferm ă. Vom
ninti în acest sens c îtev a ev enim ente şi date, tocm ai p en tru a reliefa
g âtu rile şi to to d ată ra p o rtu rile ce au ex ista t între B iserica rom ânească
centrul onorific ortodox, C onstantinopolul.
In anul 1631 Leon Tom şa (1629— 1632) d ăd e a la lum ină cunoscutul j
«aşezăm înt», care se re ferea în special la «abuzurile ca re se p etre - I
>du în m în ăstirile închinate... ca şi la alte n ea ju n su ri leg ate de rolul i
ecum pănitor pe care-1 că p ătase ră grecii în v ia ţa n o astră bisericească». j
eea ce treb u ie e v id e n ţia t este «afirm area d re p tu lu i ţării de a-şi alege I
cine socoteşte vred n ic să cîrm uiască m în ăstirile sau ep a rh iile şi anum e j
,ara şi sfatul», răm înînd, însă, ca în urm ă «să trim ită la P atriarh u l, să . |
•a blagoslovenie, cum au fost din veac» 6.
S coaterea m itropolitului Ş tefan al U ngrovlahiei din scaun în iulie
653 — p en tru v in a de a fi lu at p arte a seim enilor ridicaţi îm p o triv a voie-
odului — şi a d u c ere a lui Ignatie de ia R îm nic în v ed e rea ză cu cla rita te
iporturile în tre cele două u n ităţi biseric eşti : M itropolia U ngrovlahiei
P atriarh ia de C onstantinopol. N ici o a n c h etă a p atria rh u lu i ecum enic
u a prem ers în d ep ă rtării lui Ş tefan, iar «alegerea lui Ig n a tie s-a înfăp-
;it la ce rerea , înadins făcută» 7, a lui M atei B asarab, acelaşi care-1 în-
lepărtase pe m itropolitul Ş tefan. Se re sp ecta deci ceea ce se ce rea în
risovul lui Leon V odă şi anum e «să blag o slo v ea scă, fără c e rce tări sau
inînare, pe v lăd ica ales de ţa ră şi de sfat». «A şa fusese ,,de veac", s tă ­
tea scris în hrisov, şi era d esigur o re alita te pe care n-o p utuse tu lb u ra
.i am estecul intem pestiv al p a tria rh u lu i T im otei II în tre b u rile M itro-
liei U ngrovlahiei în tim pul p ăsto ririi m itro p o litu lu i Luca din Cipru»,
:are p rocedase la c a terisirea ultim ului, act fă ră urm ări, căci «Luca a ră-
,as în scaun pînă In 1629, cînd încetează din viaţă».
O altă do v ad ă a ac esto r ra p o rtu ri este şi sinodul co n v o cat la Tîrgo-
işte în ia n u a rie 1659 de voievodul M ihnea III Radu (1658— 1659). H otă-
6. Prof. A le x an d ru E lian, L eg ă tu rile M itro p o liei U n g ro vla h iei cu P atriarhia de
■nstantinopol şi cu cele la lte B iserici O rto d o x e. A . De Ia în te m eie re p în ă Ia 1800, în
'B iserica O rto d o x ă Rom ână», LXXXVII (1959), nr. 7— 10, p. 921.
7. Ibidem , p. 922. La p ro m o v are a lu i Ig n atie S lrb u l In sc au n u l m itro p o lita n al tă-
i se va fi a v u t In v e d e re şi m e ritele sale la u rc a re a pe tro n u l m u n te an a lui M a tei
isarab. V ezi A le x an d ru M. Io niţă, 350 de ani d e la urcarea lu i M a tei Basarab pe
■onul Ţării R om âneşti, In «Biserica O rto d o x ă R om ână» (1983), nr. 1—2, p. 100.
444 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â S Ă

rîrile lu ate aici sîn t în tă rite de v o ievod care nu cere o în c u v iin ţare a lor
din p arte a p a tria rh u lu i ecum enic, ci num ai i le com unică 8.
De asem enea, în soborul în tru n it la Iaşi la 1 ian u a rie 1752, p r e z i c i
de m itropolitul Iacob I P utneanul (1750— 1760), s-a h o tă rît să se respecte,
cu stricteţe în co n tin u are «obiceiul ţării, al d re p tă ţii şi al p ravilei, care
s-a u rm at de la decălecare», în sensul că nici un cleric străin să nu mai
fie adm is în iera rh ia biseric easc ă a M oldovei. A c tu l este însoţit ce
blestem e şi de sem n ătu rile tu tu ro r ie ra rh ilo r şi egum enilor p rezenţi jt
lucrări 9.
R evenind m ai aproape de vre m e a ca re ne in tere seaz ă, am intim ck
veacul XIX cu n o a şte p rofunde m utaţii în to ate dom eniile de activitate
politică şi bisericească. R ev o lu ţia V ladim irescului din 1821 v a avea câ
prim efect re sta b ilire a dom niilor păm întene. A cţiu n e a de redeşteptare
naţio n ală , pentru u n ita te şi in d ep e n d en ţă v a în reg istra do u ă m om ente
de culm e, anii 1859 şi 1877. Prim ul m archează tocm ai c o n stitu irea statu­
lui rom ân m odern. D estinele lui v o r fi în c re d in ţa te u n u ia d in tre cei mai
bra v i p atrio ţi şi dom nitori rom âni, colonelul A lex a n d ru Ioan C uza, a c=-
rui dom nie (1859— 1866) este a tît de leg a tă de v ia ţa B isericii n oastre ;i-
Unirea P rin cip atelo r şi in d ep e n d en ţa pe care dom nitorul C uza înţe­
legea s-o asigure noului s tat pu n ea h o tă rît problem a în ce tă rii am estecu­
lui p atria rh ilo r ecum enici — în lesn it în bu n ă p a rte şi de unii dom nitor'
fanarioţi — , în v ia ţa B isericii Rom âne ca de altfel şi am estecului alta
pu teri — vizibil îndeosebi în tim pul o cupaţiilor pe care le-a u îndura
Ţ ările R om âne în prim a ju m ă ta te a secolului XIX.
M area m ajo ritate a m în ăstirilo r închinate, lipsa unui organ centra
de conducere, abuzul de hiro to n ii din p a rte a unor iera rh i străin i de inte
re sele m ajore ale B isericii R om âne ş.a., au dete rm in a t ie ra rh ia noastr;
b isericească să acţioneze în tru a p ă rarea principiului canonic al autoce
faliei şi pen tru oficializarea poziţiei sale în lum ea ortodoxă. în săşi auto
rita te a laică a înţeles să in te rv in ă ; în acest sens, dom nitorul Cuza i
prom ulgat în 1863 un d ec ret prin care stipula folosirea lim bii rom âne li
o ficierea cultului divin şi un altul p en tru s e c u la riza rea av e rilo r mînăsta
reşti n .
S ubliniem din tru în ce p u t că în to a te cele h o tă rîte asupra B iserid
R om âneşti, Cuza a a v u t un c o la b o rato r destoinic, Episcopul M elchiseda
8. Prof. A le x an d ru E lian, art. cit., p. 923.
9. Pr. prof. Al. I. C iurea, C îtev a a sp e cte e sen ţia le ale re g im u lu i turco-îanario: 1
Istoria B isericii O rto d o x e din R om ânia, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», LXXX3
(1971), nr. 7—8, p. 841— 8 42; C. E rb icean u , Istoria M itro p o liei M o ld o ve i şi S u c e v e i i
cated ra lei m itro p o lita n e din Iaşi, B u cu reşti, 1888, p. 24—26.
10. M ag istran d C o n stan tin D răg u şin , Legile b ise ric eşti ale Iui C uza V o d ă şi J lS
pen tru c a n on icita te, în «Studii T eologice», IX (1957), nr. 1—2, p. 86— 103; P r e ta
N ic u lae I. Ş e rbăn escu , 150 de ani de la n a şterea lu i A le xa n d ru Ioan C uza, 1820—i
m artie — 1950, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», LXXXVIII (1970), nr. 3— 4, p. 351—-afl
11. T reb u ie să am in tim to tu şi că în a ce st ultim caz m ai a les Cuza s-a bucuri
de c oncu rsu l u n o r ie ra rh i p rin tre care şi M e lchised ec Şterăn escu . V ezi C o n sta ra
C. D iculescu, E piscopul M elc h ise d ec . S tu d iu asu p ra v ie ţii şi a c tiv ită ţii lui, B u cu red
1908, p. 44. în a in te de a se p ro n u n ţa p e n tru secu la riza re , lui M e lch ised ec i se dădu
a sig u rări form ale a tît din p a rte a d o m n ito ru lu i c ît şi a g u v e rn u lu i că sta tu l va
un fond a n u m it p e care-1 v a a d m in istra în folosu l B isericii şi al in stitu ţiilo r ei. Ibi
V ezi şi Diac. G eo rg e D incă, E p isco p u l M elch ised ec, a p o sto l al U nirii P rincipatelor **
m âne şi m are e ru d it al vrem u rilo r, în « G lasul B isericii», XL (1981), nr. 1—2, p. 169—f i
 \ ’IV E R S A R I — E V O C Ă R I 445

B tefănescu, în p erso an a căruia însăşi ie ra rh ia n o astră biseric easc ă din

■cea vrem e a re cu n o scu t pe teologul desă v îrşit, num indu-1 «cel mai în ­
v ăţa t d in tre noi» l2. In tr-ad ev ă r, B iserica O rtodoxă R om ână înregistra,
brin re c ru ta re a în v ă ţa tu lu i M elchisedec, una din ra rele şi to to d a tă
t a r i l e sale cuceriri p e n tru corpul iera rh iei, care im presiona p rin ţin u ta
&a m o ral-p atrio tic ă şi prin ac ee a de m are c ă rtu ra r. Sim patia şi ap recie­
rile dom nitorului U nirii p e n tru ac ea stă p e rso n a lita te de ex cep ţie a e p i­
scopatului rom ân se v ed e şi din apostila pe care a c esta o pu n e pe sc ri­
s o area de dem isie a lui M elchisedec din postul de m inistru al C ultelor
b: Instrucţiunii P ublice : «Primim cu părere de rău asem enea dem isie de
Ic Prea C u vio su l A rhim andrit M elc h ised ec , care prin nobila sa purtare
,fa lucrările d iva n u lu i ad-hoc co n su lta tiv , destul în c h e ze şlu ie adevărate
serv iţii într-un m o m e n t de transiţie aşa de gin g a ş■ însărcinăm totodată
pe m in istru l nostru, secretar de stat la D epartam entul dinlăuntru şi pre-
i>:dinte al C onsiliului, a da publicitate acestei a noastre m ărturisiri pre­
cum şi d em isiei de faţă ; a o com unica oficial Prea C uvioşiei Sale pre­
cum şi a o cîrm ui ad-interim M inisterul de Culte». A lex a n d ru Ioan 1 13.
A vem co n v in g e rea că m are a m ajo rita te a ela b o rărilo r lui Cuza în
dom eniul bisericesc au fost lu ate prin co n sfătu ire cu M elchisedec. A d e­
seori era co n v o cat de C uza şi u n a din co n v o rb irile lo r lasă să se în tre ­
v adă cele afirm ate m ai sus căci el, Cuza, «îl asigura pe eruditul ierarh —
care la îndem nul lui F ila ret S criban p re zen ta se dem isia din postul de
episcop al D unării de Jo s 14, că tot ceea ce i se va propune co n stru ctiv
pentru b in ele Bisericii va face...» 13. De aceea, deşi e x p u n e rea n o astră
urm ează d esfăşu ra rea fire ască a fap te lo r — d esigur p use pe seam a ofi­
c ia lităţilo r vrem ii — , citito rii vo r treb u i să în tre v a d ă rolul şi co n trib u ţia
episcopului M elchisedec în lăm u rire a şi re z o lv a re a problem elor care se
puneau suflării rom âneşti, începînd cu anul 1859, pe plan b isericesc.
Toate actele oficiale din ac ea stă p erioadă, inclusiv coresp o n d en ţa ce se
va schim ba în tre B ucureşti şi C on sta n tin o p o l începînd cu a c ea stă a doua
jum ătate a vea cu lu i XIX, m archează e ta p e p ro g resiv e şi d efinitorii spre
re cu n o aşte rea şi de drept a autocefaliei B isericii O rtodoxe Rom âne şi
to to d ată co n trib u ţia m ajo ră a episcopului M elchisedec. C onţinutul co­
respondenţei, în special, p o artă am prenta unei clarviziuni şi a unei p ro ­
funzim i de gîndire, în so ţite de v aste cu n o ştin ţe şi de un cald patriotism .
Ea are u n fir roşu ca re a u rm ărit în p erm a n en ţă re lie farea a d e v ăru lu i pri-
■vitor la B iserica străbună, la p oziţia şi sta tu tu l ei în isto rie şi nu m ai p u ­
ţin la rolul ei în tre c u tu l lum ii ortodoxe, tre c u t care o în d re p tă ţe a la r e ­
cu n o a şte re a oficial-scriptică a dem nităţii sale. U rm ărind dez b aterile din
cadrul şed in ţelo r Sfîntului Sinod din ac ea stă p erioadă, c o n se rv ate în
[dosarele de A rh iv ă de la m în ăstirea A ntim , este lesne de o b serv at rolul
preponderent al în v ă ţa tu lu i iera rh şi p a trio t M elchisedec Ştefănescu.
12. C on stan tin C. D iculescu, op. cit., p. 15 ; Diac. G eo rg e D incă, art. cit., p. 170.
I U ltim ul în să red ă g reşit n u m ele m itro p o litu lu i M o ldovei. E ste v o rb a de Io sif N an iesc u
» nu d e V eniam in Costachi.
13. Ib id em , p. 43 şi, re sp e ctiv , 169.
14. I. K alinderu, E p isco p u l M elc h ise d ec , B u cu reşti, 1894, p. 71— 76 ; P re o tu l N icu-
|la e I. Ş e rbăne scu, art. cit., p. 398.
[ 15. Pr. prof. N ic u lae I. Ş erb ăn e scu , B iserica O rto d o xă R om ână In tim p u l d o m n ie i
t iui A le x a n d ru Ioan C uza (1859— 1866), în « G lasul B isericii», XL (1981), nr. 1—2, p. 163.
446 B ISER IC A O R T O D O X Ă R O M A N A

P entru fiecare problem ă cu v în tu l său era solic ita t şi ascultat. In proble­

m ele cheie se apela în to td e au n a la M elchisedec, care este de altfel sin­
gurul episcop în grupul m itropoliţilor l6. Iar în che stiu n e a autocefaliei, =
definirii poziţiei şi rangului B isericii O rtodoxe Rom âne în concernul O r­
todoxiei, s-a dov ed it un lu p tă to r inegalabil. «...De cum am Început c
avea pricepere şi am pu tu t în v ir ti un condeiaş în mină, v a m ărturis.
lum inatul ierarh, eu am fost cel dintîi care am s u sţin u t tare credin
noastră naţională, că biserica noastră este independentă, şi această cre­
dinţă nu am in ve n ta t-o noi cei de astăzi, ea a fo st clironom isită. Cei c
au cetit istoria ştiu că noi de vea cu ri am a vu t biserică autocefală» l7. A r­
gum entele lui, inform aţia sa bogată, p u tere a sa de p ă tru n d e re şi de sin­
teză au fost cheia rezolvării acestei problem e. D orinţa clarificării situa­
ţiei B isericii O rtodoxe R om âne în noile condiţii social-politice de dup-;
1859 nu l-a îm pins la ex a g eră ri. Tot tim pul eru d itu l iera rh a fost pentn:
p ăstra re a leg ă tu rilo r cu lum ea ortodoxă şi în special cu P atriarh ia d*-
C o n s ta n tin o p o ll8. Lupta şi e fo rtu rile sale în acest sens, în lim itele ra­
ţionalului şi logicii, au u rm ărit co n v in g e rea şi lăm urirea preopinenţilor
nu iritare a lor şi d ezbinarea bisericească.
U nirea P rincipatelor o d ată înfăptuită şi re cu n o aşte rea ei de către
m arile puteri europene ale vrem ii a însem nat şi c reştere a condiţiilor
p en tru unificarea n o a stră biseric easc ă în tr-o singură B iserică n aţio n ali
şi pentru proclam area de d rept a autocefaliei B isericii O rtodoxe R om âr?
P rin m ăsurile ce preconiza, C uza v ro ia ca B iserica R om ână să fi?
v re d n ic ă de v aza la care a ju n sese în ac ea stă vrem e în lum ea o rtad o x i
şi to to d ată să-i dea şi o nouă o rganizare co resp u n ză to are prefacerile:
p e tre cu te atunci în ţară. Se ştie că în anul 1862 u n irea celor două Prin­
cipate dev e n ise com pletă şi definitivă. S ituaţia B isericii însă răm ăsese
n eschim bată. M ulte voci s-au rid ica t atunci cerînd unificarea : «Biseric»
R om ână, una prin dogm ele sale stă încă d esp ă rţită prin organizaţia sa
iera rh ică ; şi pînă astăzi încă nici un legăm înt, decît al dogm elor şi =i
aceluiaşi sînge, nu în tru n eşte încă pe clerul de dincolo de M ilcov
acel de dincoace» 19. în v re m e ce co n ducerea politică şi iera rh ia bise­
ricească p re g ătea u o astfel de lege privind B iserica O rtodoxă Rom âni,
lege în care, în m od nec esar se pre v ed ea şi autocefalia ei — la Constsr.-
tinopol se aflase acest lucru. P atriarh u l S ofronie (1863— 1866) trim iteî,
la 8 fe b ru arie 1864, m itropolitului N ifon (1850— 1875) o scrisoare pl:rJ
de m ustrări în care-i făcea cunoscut s trîm to rările prin care trecea —
am ănunt nelipsit din nici o scrisoare exp e d iată no u ă de C o n s ta r e
nopol — , iar acum şi cu arg u m en tu l «din pricina secularizării». El sa
16. *** S um a rele şe d in ţe lo r S lîn tu lu i Sinod, voi. I, (1873— 1884), p. 617.
17. D ezbaterile S en a tu lu i. D iscursul P. S. M elc h ise d ec in şe d in ţa de la 3
c em brie 1885, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», IX (1885), nr. 12, p. 9 57; Dr. A n t'- r "
P lăm ă dea lă , M itro p o litu l A rd e alu lu i, A u to c ela lia , în «T eleg rafu l Rom ân», CXX'13
(1935), nr. 19—20, p. 2.
18. F a p tu l se v e d e cu p riso sin ţă m ai a les din d isc u ţiile cu D. G. M îrzescu
n istru l C u ltelo r şi In stru cţiu n ii Fu b lice, în şe d in ţa se n atu lu i d in 3 d ece m b rie ::3
D ezba terile S e n a tu lu i..., p. 955— 973. V ezi şi A rh iv a S fîn tu lu i Sinod, Dosai t
75; î 882, f. 403 .v
19. P reo tu l N ic u lae I. Ş erb ăn e scu , 150 de ani de Ia..., p. 383. V ezi aici d is c u - J
şi în c ercă rile în a ce st sens.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 447

arăta foarte m îhnit auzind şi de noile m ăsuri ce urm au a fi lu ate de

guvernul din ţară, p rin tre care un nou calendar şi to to d a tă să im pună
:redincioşilor «cu sila şi cu puterea» le p ă d are a dogm elor ortodoxe. T u­
turor acestora, ca şi altor im putări 20, to t atît de g ra tu ite şi n eîn tem e­
iate, le-a trim is răspuns m itropolitul Nifon. în acest răspuns — în care
observăm aceeaşi logică cla ră şi do cu m en taţie tem ein ică în so ţită de
Înaltul patriotism de care M elchisedec a dat în to td e au n a d o vadă — , se
am intea ecum enicului şi despre in d ep e n d en ţa ad m in istrativ ă in tern ă d"?
totdeauna a B isericii R om âneşti şi-l în cu n o ştin ţa că şi în viitor, ori-
cînd «datorită progresului n aţiei şi a gradului său de dez v o lta re in te ­
lectuală» B iserica Rom ână v a treb u i să-şi îm b u n ătăţea scă organizaţia
in tern ă ? deşi v a lucra «în deplina sa libertate», to tu şi nu v a nesocoti
străv e ch ile legături cu P atriarh ia de C o n s ta n tin o p o l21.
U rm ărind afirm area in d ep e n d en ţei B isericii O rtodoxe Rom âne şi
o rganizarea ei u n ita ră — p en tru a co respunde ind ep e n d en ţei şi u n ităţii
pe care în ţeleg e a să o realizeze cît m ai deplin şi cît m ai curînd p en tru
stat, C uza a prom ulgat, în decem brie 1864, D ecretul organic. în al cărui
prim capitol, la art. 1 se legifera clar : «Biserica O rtodoxă R om ână este
şi răm îne ind ep en d en tă de orice au to rita te biseric easc ă străină, întru
tot ce p riv eşte o rg an izarea şi disciplina» ; iar în art. 3 se specifica şi
natu ra ra p o rtu rilo r : «Sinodul gen e ral —- prin consultaţiuni. cu B ise­
rica ecum enică de C onstantinopol m enţine u n ita te a d ogm atică a sfintei
religii ortodoxe rom âne cu B iserica m are a R ăsăritului» 22. Este prim ul
tex t oficial de lege care p re v ed e autocefalia B isericii n o astre . U rm are
firească a ac estei declaraţii, D ecretul m ai p re v ed ea şi în fiin ţa re a u n e ;
a u to rităţi sinodale centrale, căci în tr-o b iseric ă ce nu depindea de o
alta, nev o ia im punea e x isten ţa unui sinod ca for c e n tral de conducere 23.
P rev e d erile acestea ca şi v o ta re a legii p en tru num irea m itr o p o lii­
lor şi episcopilor —■fe b ru arie 1865 — , i-au d at un nou p rilej p a tria r­
hului conslan tin o p o lita n Sofronie (Î863— 1866) «să se intereseze» şi m ai
m ult de B iserica R om ână, m ai ales că «rana» secularizării nu se cica­
trizase. A cesta a convocat M arele sinod p atria rh al fixîndu-i ca ordine de
zi «cele trei p ro iec te de legi dacice despre sinod, m onahi şi m înăstiri
20. Ibidem , p. 384; Pr. prof. Io an R ă m u rean u , Legă tu rile M itro p o liei U n g ro vla ­
h iei cu P atriarhia de C o n sta n tin o p o l şi cu c e le la lte B iserici O rto d o x e. B. De Ia 1800
pînă la re cuno aştere a a u to c ela liei B isericii no a stre, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână»,
LXXVII (1959), nr. 7— 10, p. 951.
21. F o tie B alam aci, D o cu m en te. C o re sp o n d e n ţa în tre Patriarhia de C o n sta n ti­
nopol şi M itro p o litu l U n g ro vla h iei D. D. N ito n , în tr e D o m n ito ru l A le x a n d ru Ioan C uza
ş i în tre toate B isericile O rto d ox e cu p riv ire la leg ile a p robate de că tre G u ve rn u l
Rom ân p e n tru Sin o d u l din 18G4 (trad u c ere), B u cu reşti, 1913, p. 9 ; N. D obrescu, S tu d ii
de Istoria B isericii R om âne c o n tem p o ra n e. I. Isto ria B isericii din R o m â n ia (1850— îS95j,
Bucureşti, 1905-, p. 129; P re o tu l N ic u lae I. Ş erb ăn e scu , 150 de ani de la..., p. 38-1;
Idem, O p tze ci de ani d e Ia d o b ln d ireu a u to c ela liei B isericii O rto d o x e Rom âne, 25 aprilie
1885 — 25 aprilie Î965, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», LXXXI1I (1965), nr. 3 —4, p.
253 ; Pr. prof. Ioan R ăm u rean u , art. cit., p. 951.
22. F otie B alam aci, op. cit., p. 10; P re o tu l N ic u lae I. Ş erb ăn e scu , J50 d e ani
de la..., p. 385; Idem , Biserica O rto d o x ă R o m ână în tim pul..., p. 161 ; Pr. prof. dr.
M ircea P ă c ura riu, A u fa ;:. ;'a//e şi P atriarhie..., p. 6.
23. Pe n tru a m ăn u n te p riv in d c o m p o n en ţa ii a trib u ţiile ace stu ia , vezi F o tie B ala­
m aci, op. cit., p. 10—14; P re o tu l N icu lae I. $ e rb â n esc u , Î5G d e an i d e Ia.,, p. 385— 386
şi M a g istran d C o n stan tin D rag u şin , art. cil., p, 93— 102.
448 B ISER IC A O R T O D O X Ă R O M Ă N Ă

şi despre a le g ere a şi ju d ec ata arhiereilor», pe ca re acesta, sinodul, le-a

g ăsit «necanonice şi în co n tra zice re cu vec h ea trad iţie bisericească».
A ştern u te pe hîrtie, h o tă ririle sinodului co n stan tin o p o lita n au fost tri­
m ise la B ucureşti prin arh im a n d ritu l E ustaţie C leobul «m em bru al M a­
relui sinod p atria rh al şi d irec to r al m arei şcoli a neam ului» ; m isiunea
sa a eşu a t în să căci sosit în ţa ră şi «purtat de la m inistru la m inistru
aju n g e la cel al C ultelor şi Instru c ţiu n ii care i-a spus că nu p o ate să-l
re cu n o asc ă şi nu are ce tra ta cu el» 24.
Trim isul ecum enic ad u se se cu sine şi cîte o scriso a re p en tru m itro ­
p oiiţii de la B ucureşti şi Iaşi, precum şi u n a că tre dom nitor. D înd ră s ­
puns, m itropolitul N ifon — rid ica t în tre tim p la ra n g u l' de prim at al
B isericii O rtodoxe R om âne — ian u a rie 1865 — , afirm a cu h o tă rîre : «Bi­
seric a R om ână, P rea S finţite, după cum cunoaşteţi, a fost de m ult şi cu
d esă v îrşire in d ep e n d en tă în ce ea ce p riv eşte ad m in istrare a ei. Iar p ro ­
iec te le de legi, în co n tra c ă ro ra P rea Sfinţia V o a stră a rid ica t cu pu tere
v o ce a sa, nim ic alta nu săv îrşe sc decît num ai că san c ţio n e ază din nou
ceva ce e x istă de fapt şi consfinţesc m ai precis o asem enea stare de
lucruri». <-•...De ac ee a avînd gîndul şi inim a că tre D om nul şi p ărere a
n estră m u ta tă ca să răm înem tocm ai în lim ita d re p tu rilo r n o astre n e ­
scrise sperăm P rea Sfinţite că vom p ă stra nea tin s depozitul ceresc şi
vom conduce fără g re şeală tu rm a la p ă s tra re a credinţei a d e v ă ra te » 25.
Un răspuns ase m ă n ăto r trim ite la 10 iulie 1865 şi m itropolitul C alinic
de la I a ş i ; N ifon ex p e d iase s criso a rea în 12 m ai ac elaşi an. A cestor două
ră spunsuri tem einice şi h o tă rîte li s-a ală tu ra t cel trim is de C uza —
iulie 1865 — ră sp u n s de-a d re p tu l m agistral şi ca re a fost — avem
ac ea stă co n vingere — d acă nu re d acta t cel puţin in sp irat de M elchise­
dec. T em einicia argum entelor, v a rie ta te a şi bo g ăţia lor şi nu m ai puţin
lim pezim ea şi logica afirm aţiilor ni-1 indică pe a u to ru l lor — profund !
cu noscător al în v ăţătu rii ortodoxe, al can o an elo r şi al istoriei B isericii ;
rom âneşti în gen e ral — care nu p u tea fi altul decît în v ăţatu l episcop j
M elchisedec — colaborator, p riete n şi sfetnic ap ro p ia t al dom nitorului I
Unirii. C ititorii şi cei in tere saţi v o r putea aprecia a d e v ăru l celor afir­
m ate de noi parcu rg în d u rm ăto a rele fragm ente ale s c r is o r ii: «...Am
citit ep isto la P rea S finţiei V o a stre cu ochii m ei p roprii şi supunînd p ă ­
re rile m ele M întu ito ru lu i n o stru m -am în treb a t pe sine-m i dacă în ad e­
v ă r ex istă v re u n popor dem n de condam nat p en tru că a vo it să în tă ­
re ască în ţa ra sa bazele tem einice, pe care se s p rijin ă v eşn ica s tră lu ­
cire şi gloria n e c lin tită a B isericii O rtodoxe. M -am întrebat, d acă într-
ad e v ăr leg ile care tind la o reorganizare... şi prin care se re sta b ile şte o
ordine m ate ria lă m ai a v a n ta jo a s ă p en tru B iserica R om ână O rtodoxă,
s-au în d ep ă rtat, atît de sp iritu l sfintelor can o an e cît şi de d a tin a s tră ­
vec h e ca re s-a păzit în ţă rile ortodoxe...».
«...Nu pot să nu m ărtu rise sc în sin cerita tea inim ii m ele şi acum
chiar P rea Sfinţiei V o a stre că m isiunea arh im a n d ritu lu i C leobul şi con­
ţin u tu l scriso rilo r pe ca re le-a adus nu au exem ple în analele locului
24. A. D. X enopol, D om nia lu i C uza V o d ă , v o i. II, Iaşi, 1903, p. 2 2 ; P re o tu l Ni-
culae I. Ş erb ăn e scu , 150 de a n i do la..., p, 399.
25. F o tie B alam aci, op. cit., p. 6 7 ; N ico lae D obrescu, op. c/f., p. 121 ; P reotu:
' " - u l a e 1. Ş e rbăn e scu , 150 de ani d e la„„ p. 3 99; Idem , O p tze ci d e ani d e la..., p. 254;
prol. Ion R ăm ureanu, a it. cit., p. 952.
A S IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 449

nici pre ced e n te în trad iţiile B isericii dacice independente. O astfel de

ijv itu ră nu m ă aşteptam sa ne isbească din acea parte, care în tim p de
ispite şi asupriri a prim it din p a rte a n o a stră m ult şi în că azi p rim eşte
atîtea exem ple de d ragoste şi g en e ro zitate cîte n-a lu at de nicăieri din
lum ea creştină. Ca creştin doream să acopăr dacă ar fi cu p u tin ţă —
sub um ilinţa cu v e n ită a unui fiu supus al B isericii —, tris te ţe a pe care
mi-a pricinuit-o în ce rca rea P rea Sfinţiei V oastre... P urtînd însă, ca
Principe, p o v ara neam ului rom ânesc nu pot să tac, ci în tr-a d ev ăr sînt
câto r să apăr de orice isp ită v ec h ea au to cefalie a B isericii dacice. A şa­
dar să întreprind, P rea S finţite, în d re p ta te a în treg ii Biserici, p u rtîn d
in m îini sfintele ca noane ca să dem onstrez P rea S finţiei V o a stre prin
dreptate, prin obicei, prin d atin ele consfinţite de v ea cu ri ale B isericii
dacice, prin dre p t zic, prin obicei şi p rin datini recu n o scu te de în trea g a
Biserică, şi m ai ales de B iserica din C onstantinopol, că rom ânii în ch e s­
tiunile bisericeşti şi acum, ca şi to td eau n a , au stat în lim itele rîn d u ieli­
lor canonice şi în ciclul d eriz iu n ilo r şi d re p tu rilo r pe care le-a dobîndit
statul p en tru B iserica sa naţională, în to a te tim purile şi în orice loc al
.urnii ortodoxe».
«...Şi poate noi rom ânii D aciei T raiane avem o areca re dre p tu ri ca
să fim ascultaţi, căci întocm ai ca creştin ii prim elor secole, am su p o rtat
toate n ăv ă lirile barbarilor, fă ră ca să fim doborîţi, şi astfel am co n se r­
vat cu d re ap tă m îndrie n a ţio n ală lim ba, legile şi trad iţiile străb u n ilo r
noştri şi cu ele şi dec iziunile şi v ec h ile datin i ale Bisericii, care şi de
noi s-au p ăstra t într-o cu răţen ie pură, cu m ult m ai m ult d ec ît în m ulte
alte părţi. A şa s-a p ă stra t de că tre rom âni vech iu l şi lău d a tu l obicei al
Bisericii vechi, care era de d o rit ca să se fi p ăzit p retutindanea, de a
se d esă v îrşi adică B iserica lui H ristos, clerul îm preună cu poporul. Şi
chiar aceste deciziuni vechi şi rînduieli n e-au condus ca să cunoaştem
că o Biserică, oricare ar fi, nu p o ate să aibă d re p tu l de a se am esteca
:n chestiuni de adm inistraţie sau să schim be rîn d u iala in tern ă unei
aite B iserici ind ep en d en te şi autocefale». «...R ecunoaştem că leg ă tu ra şi
u n itatea canonică şi dogm atică a B isericii de R ăsărit se p ăstre az ă şi
trebuie să se p ăstreze prin conduceri îm preună cug e tate şi prin consfă­
tuiri frăţeşti în tre diferitele Biserici in d ep e n d en te din care este com ­
pusă m area B iserică a lui H ristos. L egătura ac ea sta în tre scaunul p a ­
triarh al al C onstantinopolului şi în tre B iserica in d ep e n d en tă a Daciei,
am p rim it- o şi o voi prim i întotdeauna... H o tă rîre a Sinodului din C on­
stantinopol însă, ca una care se atinge de d re p tu rile vechi ale B isericii
Dacice independente, nu pot s-o prim esc şi voi lupta îm potriva ei cu
arm ele puternice şi neînvinse ale legilor şi ale canoanelor».
«...Biserica O rtodoxă R om ână este şi răm îne in d ep e n d en tă de orice
zltă au to ritate b isericească străină, în to a te cele ce p rivesc organizaţia
^i adm inistraţia sa internă... P rea S finţia V o a stră respinge a c ea stă rin-
d uială re zo n ab ilă invocind canonul 2 al S inodului II ec u m en ic: c a ­
noanele 17 şi 28 ale Sinodului IV ecum enic ; ca nonul 36 al S inodului
VI ecum enic ; ca nonul 7 apostolic precum şi com entariile asupra ;or.
T oate ac estea m ărturisesc, după p ă re re a P rea Sfinţiei V o a stre d ep e n ­
d en ţa B isericii R om âne de aceea din C onstantinopol. Am citit textul
acestor ca n o a n e ; am co n su ltat şi P idalionul şi pe com entatorii Sai Ic-
450 BISER IC A O R T O D O X A R O M Â N -

ţelep ţi între care şi Balsam on. însă, o ricîtă consideraţie aş avea pentru
lum inile scaunului ecum enic, treb u ie să m ărturisesc... că ceea ce p re ­
zintă şi conţin ca noanele m ai d egrabă aprobă decît resping ind ep e n ­
denţa n o astră bisericească». «...Independenţa pro c la m ată prin prim ul
artico l al legii n o astre nu este o inovaţie ...căci B iserica R om ână sau
Dacă n icio d ată în decursul v ea cu rilo r nu a fost su pusă B isericii din
C onstantinopol... A cest prim artico l de lege în tru nim ic nu aduce in o ­
v aţii ci pur şi sim plu ad e v ere şte un lucru tot atît de v echi ca şi creşti­
nism ul rom ânilor». «...Textul canonului 34 apostolic... este principiul c a ­
nonic al ind ep e n d en ţei B isericilor din O rient, conform căruia fiecare
B iserică este independentă, egală şi soră faţă de o alta de ac elaşi fel.
C anonul 34 apostolic este ...piatră unghiulară... în s tru ctu ra B isericii O r­
todoxe... C onform ac estu ia fiecare neam treb u ie să aibă capul său bi­
sericesc, in dependent de cel al altor neam uri... Tot astfel şi B iserica
Daciei». «...Pe la sfîrşitul secolului XVII B iserica O rto d o x ă din T ra n ­
silvania... îşi prim ea un nou iera rh în p erso an a ierom onahului A tanasie,
pe care p a tria rh u l D ositei al Ierusalim ului, prezent atunci la noi, l-a
sfătuit să stea sub a sc u lta rea ex a rh u lu i din U ngrovlahia. M ai m ult încă
p atria rh u l a scris lui A tan a sie o scrisoare prin care-1 a te n ţio n e ază ca în
orice îm p reju ra re de îndoială sau de strîm to rare să se adreseze în to t­
deauna... m itropolitului de la B ucureşti şi num ai în cazuri cînd acela,
îm preună cu episcopii săi, n -a r fi p utut ca să le dezlege, num ai atunci
să se adreseze la C onstantinopol». «...Atanasie... a fost h iro to n it la
Bucureşti... de c ă tre T eodosie al U ngrovlahiei pe care l-a recunoscut
de stăp în în m ărtu risire a sa, obligîndu-se să urm eze pe căile exharhului
său şi să p ăstreze n eschim bate în ep a rh ia sa to ate convenţiile ce le-ar
fi avut cu scaunul U ngrovlahiei». «...De unde dar a p ro v e n it aprecieree
că B iserica R omână... este dep e n d en tă de ad m in istraţia scaunului ecu­
m enic ?.'.. A c tiv itatea P rea S finţiţilor p atria rh i ecum enici, fa ţă de noi
se m ărginea num ai la o b in ec u v în ta re spirituală, pe care o solicitau de
m ai înainte episcopii noştri aleşi cu în ţeleg e rea cond u c ăto ru lu i n ea­
m ului, conform cu rînduielile canonice, ca un sem n de re sp ect către
P atriarh ia de C onstantinopol, al cărui scau n re p rez in tă în p riv irile lu­
mii ortodoxe, u n itatea B isericii O rtodoxe de R ă s ă rit» 2S.
M ulte din aceste argum ente le vom întîlni, cum vom vedea, şi în
ra p o rtu l pe care acelaşi M elchisedec îl v a alcătui din în sărc in are a Sfîn­
tului Sinod, ca ră spuns la în tîm p in area C onstantinopolului după sfinţi­
rea Sfîntului şi M arelui M ir în 1882.
R evenind la m om entul anului 1865 şi to t la chestiunea autocefaliei
vom o b serv a că docum entata întîm pinare cuprinsă în cele trei ră sp u n ­
suri am intite m ai sus nu a convenit C onstantinopolului. Este şi m otivul
p en tru care M arele sinod p atria rh a l este convocat iarăşi şi o no u ă scri­
soare plină de re p ro şu ri e ra ex p e d iată la 8 octom brie 1865 către
B ucureşti. Im putările se re fereau în special ia arg u m en tele privind v e ­
chim ea autocefaliei precum şi la cele stab ilite prin lege cu p riv ire la
proclam area ei. A c eastă atitudine p o triv n ică v a fi com unicată prin scri­
26. F o tie B alam aci, op. cit., p. 70— 77. S c riso a re a e ste m u lt mai lu n g ă şi r e d i
pe la rg a rg u m e n te p riv in d p a rtic ip a re a e lem e n tu lu i la ic în o rg an ism ele b ise ric e şti -v
reg le m e n tările asu p ra situ a ţie i ie ra rh ilo r şi m o n ah ilo r, p. 77—87.
A N IV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 451

sori şi ce lo rlalte Biserici O rtodoxe p en tru a le convinge în acest sens.

Totuşi, din răspunsurile lor se p o ate o bserva că se do re a şi se re co ­
m anda în ac elaşi tim p o atitu d in e m ai îm păciuitoare. Şi, în tr-a d ev ăr,
C onstantinopolul devine m ai în ţeleg ă to r, m ulţum indu-se doar «cu ru p e ­
re a re la ţiu n ilo r canonice cu episcopii anticanonici», re cte n u m iţi27.
în d e p ă rta re a lui C uza prin u n e ltirile «m onstruoasei coaliţii» a lă ­
sat oarecum lucrurile în suspensie. Scopul u rm ărit prin leg islaţia e la ­
b o ra tă sub regim ul său era în să p re a intim legat de in d ep e n d en ţa şi
d em n itatea noului stat rom ân, cu c erite prin grele jertfe de sînge în
1877— 1878 p en tru ca gu v ern ele care au u rm at să re n u n ţe la in iţia tiv a
re cu n o aşte rii oficiale a autocefaliei B isericii O rtodoxe R om âne. Prim ul
pas care treb u ia făcut era n o rm aliza rea ra p o rtu rilo r cu C o n sta n tin o ­
polul, lucru care s-a şi în făp tu it de a ltfe l28.
R elativa linişte adusă de în ch e ie rea luptei p en tru can o n icitate v a fi
tu lb u ra tă destul de curînd de o nouă scrisoare, e x p e d iată de la C o n sta n ­
tinopol în 28 m ai 1879, prin care se ad uceau alte acuzaţii B isericii
n o astre care în tre timp solicitase ac o rd area b in ec u v în tă rii p en tru h i­
ro to n ire a de noi arhierei vicari. In scriso a rea -ră sp u n s trim isă de la
B ucureşti în 20 iulie acelaşi an şi care cuprinde noi şi tem einice a r­
gum ente privind autocefalia B isericii R om âne, se consem na, p rin tre
altele :
«...Nu putem a ascunde şi a nu a ră ta în a lte i V o a stre S anctităţi d u ­
re ro asa im presiune ce a făcutu asu p ra tu tu ro r P rea S ânţiţilor m em bri
ai S ântului Sinod al B isericii Rom âne refusulu M arei B iserici de a da b i­
nec u v în ta rea pen tru ch irotonia can d id aţilo r aleşi spre a deveni arhierei
şi m em bri ai S ântului no stru Sinod. Cu d eosebire a fostu im presionatu
S ântul Sinod de im putările ce face M area B iserică fiicei sale B isericii
Rom,âne că în sinul ei lu cru rile nu s-ar fi urm îndu după cum com andă
S ântul apostol P avel ca rele zice : « toate să se facă după cuviinţă şi
orîn d u ială (I Cor., 14, 40)» 29. Im putările, de unde şi refuzul, se refereau
la v ica riatele B isericii O rtodoxe R om âne d esp re care ecum enicul afir­
m a că «nu ştie în ce m odu s-au form atu ele, nici ce însem nează ele»
şi că « prescripţiunile canonice s-ar fi lăsatu la o parte şi s-ar fi înlocuitu
cu o lege civilă, care nu p oate av e a nici o au to ritate b isericească». Cu
p riv ire la aceste obiecţiuni în ră sp u n su l trim is se afirm a : «...Institu-
ţiu n ea a rh ie re ilo r titu la ri care au num ai co n sa cra ţiu n e a arh ie re ască , dar
nu şi adm inistraţia ep arhială, e x istă în to ate ţă rile orthodoxe şi la noi
27. De rem a rc a t că d o m n ito ru l Cuza nu a lu a t nici o m ă su ră cu p riv ire la a ctu l
hiro to n ie i, ci n um ai a sch im b at m odul d c a le g e re şi n u m ire. C h e stiu n e a e p isco p a tu lu i
in clude trei a cte b in e d istin cte : a leg e re a, h iro to n irea şi nu m irea. Pe la rg la M agjs-
tran d C o n stan tin D răguşin, art. cit., p. 09.
28. In urm a c o re sp o n d en ţei d ip lo m atice p u r ta te , in tre g u v e rn u l rom ân . P a trîa rh ia
E cum en ică şi c e le la lte B iserici O rto d o x e şi în urm a în to c m irii — şi cu asen tim en tu l
p a tria rh u lu i e cum enic — , a n o ii Legi o rg an ic e a B isericii Rom âne — 1872 — in c i­
d e n tu l cuno scu t în isto ria n o a stră b ise rice asc ă de lu p ta p e n tru c a n o n ic ita te tue sfînMt.
De re ţin u t că în c u p rin su l a c e ste i Legi «ori de c îte ori s-a iv it prilej-il, B iserica
Rom ână e ste num ită d e-a d re p tu l au to ce fa lă . Deşi a c e a stă c a lita te r.'j-i f»;=-îs<* înr.j
de d re p t rec u n o scu tă, ea e x istîn d d o ar d ş fapt, to tu şi în c ep în d d (n J e r L a b r i e 1872.
m ai ales, a fost des fo lo sită în titu la tu ra o ficială a B isericii n o a stre ' . P re o tu l N ic u lae
I. Şe rb ăn e scu , O p tze ci de ani de la..., p. 258 şi n o ta 44 ; Pr. le ctu r D u m itru Gh. Radu,
art. cit., p. 401—2.
29. A rh iv a S fîn tu lu i Sinod, Dosar nr. 72/1979, f. 96.
452 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

este v e n ită din O rie n tu lu orthodoxu, şi ei s-au h iro to n itu to td eau n a cu

b in e c u v în ta rea B isericii M ari. Ino v a tiu n e a s-ar p u tea p ărea că, prin a c ­
tu ala n o astră lege o rganică bisericească, ac esto r arh ie re i li s-au pres-
crisu titlu ri locale din ţa ră după num irea celor m ai însem nate oraşe
ale celor opt eparhii. Dar şi ac ea sta nu este ceva nou în B iserica O rto ­
doxă. Exem ple avem în B iserica R usiei unde fiecare m itropolie şi unele
episcopii au, ca vicari sau a ju tăto ri, a rh ie re i titu la ri h iro to n iţi pe n u ­
m ele v re u n u i oraş din ep arh ia respectivă».
«...în c a lita te a lor de v icari sau lo co ten e n ţi ai episcopilor, ei sînt
dre p tu adm inistratori ai E parhiilor re sp ectiv e la casu de v ac an ţă, pînă
la aleg erea noilor episcopi. V ica riatele ac estea ex istă d e ja în R om ânia
de la anulu 1872 cîndu s-au v o tatu legea n o a stră organică, şi nu pen tru
prim a o ară acum să cere b in ec u v în ta rea M arei Biserici pentru h iro to ­
nirea de arh ie re i vicari. De la p rom ulgarea legii şi pînă în pre sen tu s-au
m ai ceru t şi d obînditu asem enea b in ec u v în tă ri de ia doi în a lt P rea Sânţi
P atriarhi, p re d ece so ri ai în altei V oastre Santităţi».
«...Starea ac tu ală în care se află B iserica R om ână nu este a b ă tu tă
de la pre scrip ţiu n ile canonice ; sân tele canoane nu suntu suprim ate
prin legea n o a stră o rganică bisericească. Din contra, B iserica R om ână
se ad m in istrează astăzi, ca şi în trecutu, de aceleaşi sân te canoane în
totu ce p rivesc parte a ei spirituală, afară num ai de p a rte a ei m aterială,
care se adm inistrează după osebite legi civile, ce şi-a datu ţa ra după
sistem ul seu constituţionalu. Legea ac tu ală biseric easc ă a R om âniei este
făcută în spiritulu şi pe baza sân telo r canoane şi a d atinilor creştinesci
o b serv ate în ţară . P rin ea se d eterm ină m odul alegerii m itropoliţilor şi
episcopilor ; se stab ilesce S ântulu S inodu ca au to rita te s u p erio a ră a
B isericei Rom âne cu a trib u ţiu n ile sale a d m in istrativ -în v ăţăto re sci, con-
form u sân telo r canoane şi legilor co n stitu ţio n a le ale ţării. Prin ac ea stă
lege se re cunoasce B iserica R om ână de parte in te g ra n tă a Sântei Bise­
rici A postolice şi E cum enice a R ăsăritului cu c a rea B iserica R om ână, prin
organul seu — Sinodul — este în d a to rită a p ăstra s ân ta u n itate dogm a­
tică şi cano nică ; de asem enea şi cu to ate celelalte B iserici orthodoxe...
E m anată de la corpurile leg iu ito are ale ţării îm preună cu m itropoliţii şi
episcopii şi s a n c ţio n a tă de M ăria sa D om nitorulu R om âniei, ac ea stă
lege are în ţa ră to a tă au to ritate a c u v e n ită unei legi de o aşa m are im ­
p o rta n ţă şi nu m erită a fi ta x a tă de lege fără nici o a u to rita te b ise­
ricească» 30.
In în ch e ie rea acestui răspuns — care este m ult m ai întins — , se
aducea la cu noştinţa întîiului arh ip ăsto r al B isericii O rtodoxe că «Bise­
rica R om ână este şi se recunoasce pe sine în p resentu, ca şi în trecutu,
un onorabil m em bru al Sântei M arei B iserici ec um enice o rthodoxe de
răsăritu» 31 ; to to d ată i se re p eta ru g ă m in tea de a-şi da în alta binecu-
v în ta re p en tru h iro to n irea solicitată.
C u ce rtitu d in e şi acest răspuns — trim is de m itropolitul prim at
C alinic M iclescu în num ele Sfîntului Sinod — a p a rţin e lui M /^lchisedec.
Deşi arsă, ultim a sa filă m ai p ăstre a z ă încă num ele lui. La fila 101 a
30. Ibidem , t. 97—98. 31. Ib id em , I. 99.
A N IV E R SĂ R I — EVO CĂRI 453

aceluiaşi D osai se m enţionează că p roiectul ac estei scriso ri-răsp u n s a

fost citit şi ap ro b at de Sfîntul Sinod în şedinţa sa din 25 iunie 1879 52.
A c eastă nouă scrisoare m archează un pas în ain te spre re cu n o aşte rea
oficială a autocefaliei n o astre şi to to d a tă aportul episcopului M elchise-
dec Ş tefănescu, trec u t tocm ai în acest an, 1879, din scaunul episcopal
al D unării de J o s la conducerea celui de la Roma 33.
S pre sfîrşitul aceluiaşi an, 1879, şi începutul celui urm ător, între
B ucureşti şi C onstantinopol se vo r schim ba cîtev a scrisori ; prin cele
ex p e d iate de la C onstantinopol p a tria rh u l Ioachim al III-lea (1878—
1884) îşi făcea cunoscută ten d in ţa de a se am esteca în treb u rile B ise­
ricii R om âne. La acestea prim atul C alinic M iclescu (1875— 1886) ră s ­
pundea, decem brie 1879, p rin tre altele : «Fără să m ă încerc a a răta
d re p tu rile de care se b u cură B iserica R om ână ab-antiquo, cred că e de
aju n s a invoca faptul că R om ânia e un stat in d ependent în to ate p riv i­
rile, p en tru a dem onstra că autocefalia B isericii n o astre este un fapt
in co n testab il şi indiscutabil»
în tr-o altă scrisoare, din ian u a rie 1880, el sublinia : «Ne vedem dar
siliţi a re p eta Sfinţiei V o a stre că B iserica R om ână cu to a tă bun ăv o in ţa
ce o are ca, pe lingă u n itatea în dogm e ce o lea g ă cu în trea g a B iserică
O rtodoxă, să aibă şi leg ă tu rile cele m ai intim e de dra g o ste cu acel prea
sfînt Tron Ecum enic, to tu şi are sacra d ato rie de a ap ă ra ind ep e n d en ţa
ei n ec o n testată şi m ai cu seam ă acum din to a te p riv irile incontestabilă,
recunoscînd îm preună cu to ate B isericile autocefale O rtodoxe ca unic
cap suprem al ei, pe M arele Păstor, Dom nul n o stru Iisus H ristos» 35.
A c eastă atitudine ferm ă l-a d eterm in at pe p atria rh u l ecum enic să
re v in ă la sentim ente m ai bune căci în răspunsul din 28 aprilie 1880 el
scria : «A bsolut dar, sau precum se zice obicinuit, în principiu, nu so ­
cotim nici co ntestată, nici con te sta b ilă autocefalia p re a S fintei Biserici
O rto d o x e a Sfinţiei V oastre, ci c o n te sta te şi con te sta b ile considerăm
principiul şi m odul cu care S finţia V o a stră crede că a c ea stă au to c e­
falie se capătă. O B iserică oareca re ca să d ev ie şi să se num ească şi să
fie re cu n o scu tă de toţi au tocefală în sînul celei una, so b o rn ice ască şi
apostolească Biserică, nu este destul num ai in d ep e n d en ţa sa politică,
nici u n iu n ea ei dogm atică cu cea sfîntă şi sobornicească biserică..., ci pe
lîn g ă co e x iste n ţa acestora, se m ai cere im perios şi actul de consacrare
bisericească. N iciodată, nici în istoria veche, nici în cea m odernă, nici
o B iserică nu s-a proclam at de sineşi autocefală, cel puţin pe cît noi
ştim » 36.
P rivitor la ac ea stă ultim ă ase rţiu n e vom consem na aci faptul că,
în tr-a d ev ăr, so lic ita re a «blagosloveniei» p en tru re cu n o aşte rea au to c e ­
32. Ibidem , f. 101, In p a rte a d rea p tă, sus, a filei 95 d in a ce laşi D osar se c o n ­
se m nează a ce laşi lucru . La a ce ea şi filă 95 a tra g e a te n ţia şi u rm ăto area însenvnare :
« în a lt Pre a S â n ţite S tăpîne.
Com isiunea S â n tu lu i Sinod în să rc in a tă p e n tru re d ija rc a răsp u n su lu i la sc riso area
în a lte i Sale S a n tită ti P a tria rh u l Ecum enic, p reg ă tin d p ro iec tu l u n u i a sem e n ea r ă s ­
puns, v in e prin m ine rap o rto ru l seu a su p u n e a c e stu p ro iec tu d e râ sp u n su la cunos-
c in ta şi h o tă rîre a S â n tu lu i Sinod. Episcop M elchisedec».
33. Pr. prof. M irc ea P ăc u ra riu , Listele cro n o lo g ice ale iera rh ilo r B isericii O rto ­
d o x e R om âne, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», XCIII (1975), nr. 3— 4, p. 336.
34. P re o tu l N ic u lae I. Şe rb ăn e scu , O p tze ci de ani de la..., p. 259.
35. Ibidem , p. 260. 36, Ibidem .
454 B ISER ICA O R T O D O X A R O M Â N Ă

faliei — deşi un act pur form al — , se p r a c tic a ; acest a d e v ăr tran sp a re

şi din dezbaterile lu cră rilo r Sfîntului Sinod rom ân din 25 m ai 1880 cînd
chestiunea autocefaliei este iară şi pe rol. M itropolitul prim at C alinic
M iclescu, afirm a atunci că «deşi în faţa p a tria rh u lu i ecum enic şi a re ­
prezentanţilor săi a s u sţin u t din to a tă p u tere a şi cu to ate argum entele
autocefalia B isericii O rtodoxe R om âne, to tu şi în faţa P rea Sfinţiţilor
m em bri ai S fîntului Sinod se sim te d aio r a observa că ar fi ca această
autocefalie să fie re cu n o scu tă şi de M area B iserică p en tru care ar p ro ­
pune să se facă dem arşele cuv e n ite din p a rte a Sfîntului Sinod, după
ex em p lu l altor Biserici O rto d o xe» 37. A propos de aceasta, M elchisedec
— în tru to tu l de acord cu p ro p u n e rea — , susţine că «este bine a se îm ­
plini şi ac ea stă neîn sem n a tă form alitate». El crede că «îm plinirea ac es­
tei form alităţi este cu a tît m ai n ec esară cu cît chiar în Legea organică
a B isericii R om âne este un fel de contrazicere : pe de o p arte susţine
autocefalia, iar pe de alta im pune obligaţiunea de a cere b in ec u v în ta rea
S anctităţii Sale P atriarh u lu i p en tru h iro to n irea de arh ie re i titu la ri» 38.
La m otivele de tu lb u rări de care am inteam m ai sus se vor adăuga,
apoi, în anii urm ători, cele pro v o c ate de discuţiile privind ju risd icţia
asupra schitului rom ânesc Prodrom ul de la M untele A thos 39 şi în urm a
ten siu n ea p ro v o c ată de sfinţirea M arelui M ir — num ai de că tre ierarhii
rom âni — , în c a ted ra la din B ucureşti, la 25 m artie 1882 41. A cest ultim
act m ai ales, a tît de legat de principiul autocefaliei, a adus re la ţiile
d in tre cele două B iserici la în co rd a re m axim ă.
După cum se ştie, p re g ătirea şi sfinţirea M arelui M ir a fost privită,
în tim purile vechi, ca o p re ro g ativ ă a p atria rh a te lo r apostolice, m ani-
festîndu-se ca un sem n al autocefaliei lor în ra p o rtu rile cu celelalte Bi­
serici. Cu trec erea tim pului însă B isericile o rtodoxe naţionale, o rg a n i­
zate în cadrul statelo r independente, au dobîndit au to c efa lia şi prin
ac ea sta dre p tu l de a-şi sfinţi M arele M ir — n ec esar tre b u in ţelo r sp iri­
tu ale proprii. U nele dintre ac estea însă, socotind că sfinţirea M arelui
M ir nu este o p roblem a de dogm ă ci de p ra ctică biseric easc ă şi-au
re v en d ica t acest d rept chiar înainte de re cu n o aşte rea oficial-scriptică
a autocefaliei, ca urm are a unei bune organizări sinodale şi a unei vieţi
religioase p ro s p e re 42. A şa se face că B iserica O rtodoxă R om ână, desfă-
37. *s,s‘ S u m a rele şed in ţelo r,.., p. 237—238. 38. Ibidem .
39. N. D obrescu, op. cit., p. 175 ; Pr. prof. Io an R ăm u rean u , art. cit., p. 955 ; Idem,
La a 00-a an iv ersa re a a u to c efa liei B isericii O rto d o x e R om âne, în «50 de ani de la
în fiin ţarea P a tria rh ie i R om âne (1925— 1975). 90 de ani ele la rec u n o a şte re a au to ce fa lie i
LMsericii O rtodftxe Rom âne (1885— 1975)» (ex tra s d in re v is ta «Biserica O rto d o x ă R o­
m ână» XCÎ1I (1975), nr. 11— 12, p. 1217— 1472), p. 156.
40. Sfîntul şi M a re le M ir se sfin ţise în n e n u m ă ra te rîn d u ri p e p ă m în tu l ro-
m âncsc, d a r la a ce ste ocazii e ra u de faţă şi p a rtic ip a u si iera rh ii din lu m ea o rto d o x ă,
prez en ţi a tu n ci în ţa ră . De ex em p lu în an u l 1513, la T îrtio v işte, cîn d în su şi p a tria rh u l
C onstan tin o p o lu lu i, Pah o m ie — v e n it d u p ă m ilo sten ii şi a ju to a re — e ra de faţă. V ezi,
Prof. A le x an d ru E lian, art. cit., p. 912. V ezi şi M ircea P ă c u ra riu , A u to c e ia lie şi P atri­
arhie..., p. 6. Sau în 1643 cîn d S fîn tu l şi M a re le M ir se sfin ţe a la Iaşi cu c h eltu iala
m ă rinim osului V asile Lupu. A lă tu ri de ie ra rh ii m o ldoveni p a rticip a şi p a tria rh u l T eofan
a l Ierusalim ulu i. V ezi Pr. Ilie G ec rg e sc u , L egăturile Ţ ărilor R om âne cu Ieru sa lim u l,
In «Studii T eologice» V III (195G), nr. 5— 6, p. 350.
41. A rh iv a S fîn tu lu i Sinod, D osar nr. 75/1832, f. 3 şi 46. A ce astă ultim ă filă citată
consem nează şi o p ro p u n e re p e n tru în to c m ire a u nui a ct oficial.
42. Pr. C o n stan tin Pârvu, S iin firea M a relu i M ir in P atriarhia R om ână, în «Bise­
rica O rto d o x ă Rom ână», CI (1983), nr. 5— 6, p. 329.
A N rV E R S Ă R I — E V O C Ă R I 455

şurîndu-şi ac tiv ita te a în tr-u n sta t ind ep e n d en t şi su v eran după războiul

dirf 1877— 1878 a p ro c ed at la 25 m artie 1882 la S finţirea M arelui M ir.
C o rela t cu celelalte evenim ente întîm plate Ia noi pe tarim b ise ri­
cesc în deceniile p re m e rg ă to a re anului 1882, actul Sfinţirii M arelui M ir
a d ez lăn ţu it un nou şi veh e m en t p ro test din p arte a C onstantinopolului,
care va trim ite şi de ac ea stă d a tă o scrisoare plină de m u strări şi «lip­
s ită cu desă v îrşire de spiritul dragostei, cu care treb u ie să se adreseze
B isericile O rtodoxe una că tre alta» 43.
In principal, im putările se re ferau la actul sfinţirii M arelui M ir —
despre ca re aflase din pre să : «Din cele p u b licate în g azete ne-am in ­
form at că Sfinţia V oastră în ziua de 25 m artie, anul curent, în sfinta b i­
serică m itro p o litan ă din B ucureşti, aţi pro c ed at la să v îrşire a S fîntului
M ir, fă ră ştirea canonicei V o a stre au to rităţi spirituale, adică a prea sfîn ­
tului n o stru tro n p atriarhicesc, apostolesc şi ecum enic şi îm potriva re-
gulei în v ig o are în ac ea stă regiune şi astfel în loc de păzitori precum
treb u ie să fiţi ai regulei p ă stra te în B iserică aţi oferit u n .e x e m p lu de
n e reg u lă care îşi atra g e m u strare a m eritorie» 4J.
In continuare, invocînd tex te scrip tu ristice şi chiar ca nonul 34 apos­
tolic — al cărui tex t este de fapt îm potriva acuzaţiilor ! —, p a tria rh u l
ecum enic se re ferea la «abaterea de la un obicei vechi», anum e acela ca
rom ânii să ia S fîntul şi M arele M ir de la C onstantinopol, sub a căruia
ju risd icţie i-ar fi rînduit canonul 23 al Sinodului IV ecum enic 45. «N-am
în d u rat — co ntinua scriso a rea — , să trecem cu v ed e rea în d răz n ea ţa faptă
să v îrş ită ci am h o tărît, atît despre acest lucru cît şi despre alte zvonuri
precum acel despre stropire şi tu rn a re pe cap la Botez în loc de cufun­
dare, despre oficierea slujbei înm orm întării celor sinucigaşi, d espre c a ­
len d a ru l gregorian, despre d em n itatea p atria rh ic e a sc ă şi altele asem enea,
am h o tă rît zic în ceea ce p riv eşte sfin ţirea M irului să scriem Sfinţiei
V o a stre m ustrîndu-V ă ca unul care v a-ţi a b ă tu t de la regula b iseric easc ă
şi v -a ţi făcut turm ei v o astre exem plu de nereg u lă şi de nesu p u n e re ; iar
în p riv in ţa celorlalte, co n siderîndu-le sim ple zvonuri, v ă invităm să ne
daţi inform aţii lăm urite. A şteptăm ră sp u n su l v o stru asupra acestora» 4S.
R ăspunsul nu s-a lăsat p re a m ult aşteptat. S crisoarea ac u za to a re a
fost c itită în cadrul S fîntului Sinod — în şedinţa sa din 23 octom brie
1882 — , care h o tără şte să se în tocm ească cu v e n itu l răspuns, p en tru care
s-a d esem nat şi o com isie 47. A lcă tu irea lui însă a fost în cre d in ţa tă în v ă ­
ţatului episcop M elchisedec, m em bru în com isia d esem n ată 4S. O d ată în ­
tocm it, acest răsp u n s-ra p o rt a fost citit to t de M elchisedec în şedinţa
Sfîntului Sinod din 23 noiem brie 1882 49. El este o ca podoperă, am plu ca
în tin d e re şi ex h a u stiv ca argum entaţie. Se im pune prin fin eţe a analizei,
prin v ig o are a sintezei şi nu m ai puţin prin am ploarea erudiţiei. Im por­
tan ţa şi v alo a rea sa sînt ind isc u tab ile şi ele sînt su sţin u te atît de c a lită ­
43. A rh iv a Sfîn tu lu i Sinod, Dosar nr. 75/1882, f. 93 v.
44. Ibidem , f. 381. 45. I b id em , f. 381 v. — 382. 46. Ii::! r. f. o33.
47. I bidem , f. 384. V ezi şi S u m a rele şedin ţelo r..., p. 494. Din co n tesa făceau
p a r te : m itro p o litu l Iosif N an iesc u al M o ld o v ei şi Su c e v ei (1875— 1 9 0 ; e p isco p u l
In o ch e n tie C hitu le scu al Buzăului (1873— 1893) şi M elch ised ec.
48. P re o tu l N ic u lae 1. Ş e rb ăn e scu , O p tze ci d e ani de la..,, p. 261 ; Pr. Prof. Ioan
R ăm ureanu, La a 90-a aniversare..., p. 157; Idem, Legăturile..., p. 955.
49. A rh iv a S fîntulu i Sinod, D osar nr. 75/1882, f. 366.
456 BISERICA O R T O D O X A R O M Â N A

ţile e n u n ţa te cît şi de re zu ltatu l pe care l-a provocat, căci acest raport

stă la baza re cu n o aşte rii oficial-scriptice a autocefaliei B isericii O rto ­
doxe R om âne. El face o tre c e re în re v istă a principalelor etape din viaţe
n o a stră n aţio n al-b ise ricea scă şi are u rm ăto ru l conţinut * :
«înalt P rea S finţite S tăpîne,
P rea S finţiţilor P ărinţi,
C om isia S fîntului Sinod, com pusă din I. P. S. M itropolit Iosif al M ol­
dovei, P. S. Episcop In o c h en tie al B uzăului şi din subscrisul ra p o rto r, ci­
tind scriso a rea sin o d ală a Înaltei Sale S anctităţi Ioachim , arhiepiscop al
C onstantinopolului şi p a tria rh ecum enic, scriso a re ad resată I. P. S. Mi­
tro p o lit al U ngrovlahiei, P rea cin stit ex a rh al p laiu rilo r şi lo cţiito r al
sacunului din C ezareea C apadociei, precum şi tu tu ro r re s p ecta b ililo r ie­
ra rh i ai păzitei de D um nezeu regiuni a R om âniei, pe care îi num eşte
fraţi şi coiiturghisitori, ne-ara inform at de cu p rin d e re a ei care este u r­
m ăto area :
1) în a lta Sa S anctitate, p a tria rh u l Ioachim spune că s-a inform at din
ju rn a le că la 25 m artie trecut, în B iserica c a ted ra lă a M itropoliei din
B ucureşti s-a s ăv îrşit sfinţirea M arelui M ir şi că prin ac ea sta ierarhii
rom âni ar fi a ră ta t d eplina lor n eştiin ţă despre ca nonica suprem aţie
(â.pX'h) sp iritu ală a tro n u lu i p a tria rh al, apostolic şi ecum enic ; că această
u rm are ar fi îm p o triv a regulei u rm ată din vechim e în a c ea stă regiune
(y.XYjjj.a'CTj) că prin a c ea stă faptă iera rh ii rom âni ar fi o ferit un m odel
( totcov) de n e o rîn d u ia lă (ataSia?) care prin ac ea stă scrisoare îşi atrage
m u strare a m eritată. A c eastă m u strare co n stă din u rm ăto a rele obser-
v aţiu n i :
a) R înduiala (xâ^tî) este din cele m ai nec esare şi u n iv ersa lă în lum e
şi că fă ră ea n u se p o ate p ăstra nim ic în lum e ■, căci ce se face altfel nu
este stabil şi nu are condiţiile nec esare trăin iciei. C itează cuvintele
A postolului P avel ad resate co rin te n ilo r «ca to ate să se facă cu b u n ă­
v o in ţă şi după rînduială». A c eastă rînduială, care treb u ie a se păzi întru
to ate, cu a tît m ai v îrto s treb u ie a se p ăstra în cele sp iritu ale ;
b) Ie rarh ii rom âni, prin actul sfinţirii M arelui M ir, ar fi că lcat rîn ­
d uiala s tab ilită de un fo a rte vechi obicei bisericesc şi că ei, conform
c u v in telo r A postolului P etru, treb u ie să fie p en tru turm a lor pildă şi m o­
del : «Păstoriţi tu rm a lui D um nezeu cea d in tre voi fă cîndu-vă pildă tu r­
mei». De asem enea, cu v in tele A postolului P avel : «Fugi de do rin ţele in o ­
vaţiei, ştiind că ele produc certuri» ;
c) A lt argum ent p en tru m u strare este bazat pe canonul 34 apostolic
care p re scrie ca «episcopii fiecărei n aţiuni să recu n o asc ă pe cel întîi
d in tre dînşii şi să-l so cotească de cap şi să nu facă nim ic fără consim ţă-
înîntul lui. C onform acestui canon ierarh ii rom âni nu treb u ia u să cuteze
a face sfinţirea M arelui M ir ci să păstreze vec h iu l obicei de a primi
S fîntul M ir de la P atriarh ia de C onstantinopol sub a că rei jurisdicţie
b isericească este pusă R om ânia încă de S inodul IV ecum enic ce s-a ţinut
în anul de la H ristos 451 şi ca re a decis ca episcopii din d iocezele P on­
tului, A siei şi T raciei precum şi episcopii diocezelor care se află p rin ­
” P e n tru a în le sn i le c tu ra lui, îl v om red a în lim b aju l a ctu a l sch im b în d — atu n ci
cîn d cazul o v a c ere — , an u m iţi term en i, m ai g reu acc esib ili astăzi.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 45 7

tre b arb ari — să depindă de scaunul p atria rh al al C onstantinopolului. în ­

tre p opoarele acelea barb are de prin v eacul al V -lea la care se trim ite au
episcopi m isionari de la C onstantinopol şi din alte eparhii ale Im periului
rom an de răsărit, scrisoarea p a tria rh u lu i num ără şi Rom ânia, întem ein-
du-şi pe ac ea stă explicaţie su p rem aţia sa biseric easc ă ;
d) În a lta Sa S anctitate, ascultînd glasul apostolic care zice : «Luaţi
am inte de voi şi de to a tă turm a peste care Duhul Sfînt v -a pus episcopi
ca să p ăsto riţi b iseric a lui Dum nezeu», n-a trec u t cu v ed e re a a ne m ustra
p en tru în d răz n ea ţa faptă a sfinţirii M arelui M ir, faptă co n tra ră rînduielii
bisericeşti şi to to d ată exem plu rău turm ei de nesu p u n e re şi n ea scu ltare .
2) S crisoarea p atria rh ală spune m ai dep a rte că pe acolo s-ar fi răs-
pîndit zvonul că în B iserica n o astră s-ar m ai fi introdus şi alte in o v a­
ţii, precum : stro p irea şi tu rn a re a la Sf. Botez, în loc de cufundare ;
oficierea slujbei în m orm întării p en tru sinucigaşi ; ca lendarul g regorian ;
dem nităţi p atria rh ale şi alte inovaţii pe care le însem nează «şi altele
asem enea». Pe ac estea din urm ă le co nsideră sim plu zvon şi cere in fo r­
m aţii lăm u rite despre e x isten ţa lor în B iserica R om ânească. S crisoarea
se încheie invocînd h aru l şi m ila lui D um nezeu asupra n o astră şi po artă
d ata de 10 iulie 1882. Este sem nată de Ioachim , p a tria rh u l ecum enic şi
de 11 arh ie re i, m em bri ai Sinodului p atria rh al.
C itind şi ascultînd cu m are lu are am inte ac ea stă adm onestare p a tri­
arhală, am sim ţit în inim ile n o astre o m îngîiere sufletească (în răspunsul
trim is la C onstantinopol —, «plăcere duhovnicească» — n.n.) văzînd că
În a lta Sa S an ctitate am inteşte m ai m ulte cu v in te din Sfîntă S criptură şi
din canoane, care sînt norm a adm inistraţiei sfintei n o astre Biserici o r­
todoxe a R ăsăritului, şi pe care noi nicio d ată nu treb u ie să le pierdem
din v ed e re în adm inistraţia sp iritu ală a epa rh iilo r noastre. A stfel de c u ­
v in te le cităm şi noi încă o d ată cu m ultă lu are am inte (în răspuns, p lă­
cere, n.n.) ,-
a) C uv in te le Sf. apostol P avel din Epistola I că tre C orinteni, cap.
14, unde A postolul p rescrie buna rîn d u ială ce tre b u ie să dom nească în
tem plu în tim pul serviciului divin şi încheie sfaturile sale cu aceste cu­
vinte : «Toate să se facă după cuviinţă şi rînduială» ; cu v in tele Sf. ap o s­
tol P etru din în tîia epistolă, cap. 5 v. 1 : «Păstoriţi tu rm a lui Dum ­
nezeu cea d in tre voi... făcîndu-vă exem plu turm ei». C uvintele prin care
Sf. apostol P etru dă p o v ăţu iri apostolice p ăsto rilo r Bisericii, sună în în tre ­
gim ea lor astfel : «Pe pre sb ite rii cei d in tre voi îi îndem n, ca cel ce sînt
îm p reu n ă -slu jito r şi m artir al suferinţelor lui H ristos şi p ărta ş al m ă­
ririi celei ce va să se descopere : p ăsto riţi turm a lui D um nezeu cea d in ­
tre voi, priveghind asupra ei, nu cu sila ci de voie şi după Dum nezeu, nu
din in tere s u rît ci cu o sîrdie ; nici aşa ca şi cum aţi dom ina p este cler
ci făcîndu-vă exem plu turm ei».
C uv in te le Sf. apostol P avel că tre Tim otei, episcopul Efesului, - j ;
vsioxsptxâ? eitiSojjLtas cpso^E tre b u ie citate iară şi în to a tă întregim ea
p entru a fi în ţelese şi a se ţin e m inte cuprinsul lor cel m întuitor. A rcs:^
c u v in te (II Tim otei 2, 22—26) g lăsuiesc astfel : «Iar de poftele ^ - -
fugi — -ta? 8e vsuvtspLxâs euL0o[j.taS «pso-fs = ju v en ilia autem Gri a
fuge), şi u rm ează d re p ta tea, credinţa, d ragostea, pacea cu toţi c- . ce
cheam ă pe Dom nul din inim ă curată. Iară de în treb ă rile cele n e t ” ::? =.
B.O.R. — 9
438 B ISER ICA O R T O D O X Ă R O M Â h ’A

n e îr.ie lfp te te fereşte ştiind că nasc certuri. Şi slugii D om nului nu i se

cade să se sfădească ci blînd să fie că tre toţi, în v ăţăto r, răbdător, cu blîr.-
deţe certînd pe cei ce stau îm potrivă ; poate cîndva le va da lor Dum­
nezeu pocăinţă, spre cu n o ştin ţa adevărului. Şi v o r scăpa din cursa d ia­
volului prinşi fiind ei de el spre a lui voie».
d) P asajul din F aptele A postolilor unde Sf. apostol P avel adresează
cele din urm ă cuvinte ale sale p re sb ite rilo r din Efes, cu care nu avea să
se m ai vadă in lum ea ac ea sta : «Luaţi am inte de voi şi de to ată turm a
în tru care Duhul S iînt v-a pus episcopi, ca să p ăsto riţi b iseric a lui Dum­
n ezeu pe care a cîştigat-o cu scum p sîngele său» (Fapte 20, 28).
Noi m ulţum im din inim ă în altei Sale S anctităţi P atriarh ale că ne
pune in ved e re cu v in tele cele sfinte ale S cripturii, ne dă p rilej să gîn-
dim la ele, să îe studiem şi să le realizăm în v ia ţa n oastră. A fară de
aceste tex te din N oul T estam ent, scriso a rea S an ctităţii Sale ne am inteşte
şi două canoane şi anum e : a) canonul 34 al Sfinţilor A postoli din care
citează cuvintele de la început : «Episcopii fiecărui neam se cu v in e a şti
pe cel dintîi dintre dînşii şi a-1 re cu n o aşte de cap şi nim ic din cele ce
trec peste au to rita te a lor să nu facă fără ş tirea lui». R estul te x tu lu i sună
precum u rm ează : «ci să facă fiecare num ai ceea ce se atinge de eparhia
iui şi de locurile ce ap a rţin de ea. Dar şi cel d intîi episcop să nu facă
nim ic fără asentim entul tu tu ro r, ca în acest chip să fie u n ire şi să se slă­
v ea scă D um nezeu prin D em nul în tru D uhul Sfînt : T atăl, Fiul şi Sfîntul
Duh».
A şadar, sensul acestui ca n cn este că fiecare n aţie sau popor creştin
o rtodox are episcopii săi ; în tre episcopi este unul în fru n te a tu tu ro r ;
iieca re adm inistrează ep a rh ia sa după regulile stab ilite de B iserică. Cînd
se. iv eşte vreu n caz nep rev ăz u t de regulile bisericeşti, episcopul respectiv
se consultă cu cel d intîi sau arhiepiscopul, despre m odul cum se cuvine
să urm eze în cazul respectiv. Dar şi arhiepiscopul sau căpetenia, în c a ­
zurile nep rev ăz u te de regulile bisericeşti, să nu facă nim ic a rb itrariu ci
să consulte pe episcopii naţiune!» şi să facă aşa precum cu to ţii vor
decide, căci în felul acesta se v a p ăstra buna în ţeleg e re şi u n anim itatea
în disciplina bisericească. Cum că aşa se înţelege ac est canon vom cita
aici explicaţia ce ii face un canonist rus, A rhim andritul Ioan în cartea
sa in titu lată : Onbtrb K ypca ÎXepKoanazo 3aK0H08igeniH,care serv eşte de
m anual în Sem inariile R usiei la studiul D reptului canonic. în tom ul I, p.
177, citim u rm ăto a rele asu p ra acestui canon : «Din acest canon (34 apos­
tolic) m ai întîi de to ate se vede că d elim ita rea h o tare lo r locale în adm i­
nistra ţia B isericii creştine, h o tare num ite eparhii s-a. început deja în
tim pul A postolilor. C anonul 34 apostolic la fiecare popor (s0vo?) ce
com pune o B iserică p artic u la ră sau locală p re v ed e cîţiv a episcopi din
care fiecare conduce o parte din tu rm ă (7rc7.poty.1a) în c re d in ţa tă lui şi care
conslă din cîtev a o raşe sau sate ; to ţi aceşti episcopi au peste dînşii un
episcop prim at ca un cap, care este în tîiu l în tre dînşii (o ev auxoK ^pS-oî).
Cu p riv ire la v ea cu l apostolic şi la tim purile cele m ai apropiate de
el, episcopii prim aţi sau cei dintîi în B isericile locale se socoteau primii
urm aşi apostolici, puşi de înşişi A postolii, cu d eo se b ire în locurile cele
m ai însem nate ale ţă rilo r şi provinciilor cunoscute atunci : Iacob în Ie ru ­
salim , Tim otei în Efes — capitala de atunci a A siei M ici, Tit în insula
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 459

C rela, ş.a. Insă num ind pe aceşti episcopi prim aţi capi ai B isericilor lor,
canonul apostolic dă a înţelege aici nu o p u tere a lor nem ă rg in ită şi cu
to tu l ind ep en d en tă ci num ai o p rincipală protie, p rio ritate , în tîie ta te a v o ­
tului în afacerile bisericeşti ; căci precum episcopilor subordonaţi nu li
se perm ite a face nim ic din cele ce ar av e a o im portanţă deosebită, fără
ş tirea şi so co tin ţa capului, aşa şi însuşi episcopului p rim at i se cere a nu
face nim ic fără în v o irea com ună a tu tu ro r episcopilor. A stfel de acte,
ca re covîrşesc au to rita te a p a rţia lă a fiecărui episcop şi cer votul şi a d e ­
ziunea principalilor re p rez en tan ţi ai Bisericii, pot fi de exem plu h o tărî-
rile dogm elor credinţei, a lc ătu irea can o an elo r şi legiuirilor p en tru B ise­
rică, a le g ere a episcopilor, ju d e c a ta lor şi alte asem enea. Iară fiecare
episcop ep a rh iei, după canon, are su p rem aţia şi au to rita te a num ai în
celte ce privesc e p a rh ia lui şi lo ca lităţile ce ap a rţin ei. C anoanele ela b o ­
ra te u lterio r au confirm at ac ea stă lic tă rîre apostolică (can. 4 şi 6 ale
Sinodului I ecum enic ; can. 2 al Sinodului II ecum enic ; can. 9 al Si­
nodului din A ntiohia, ş.a.).
De asem enea se poate o b serv a că aceste can o an e apostolice v o r­
besc num ai d espre o că petenie p arţia lă , în B isericile locale, dar nu
arată nici un cap u n iv ersa l pesle io ate B isericile şi nici m ăcar nu-1 p re ­
supun : «căci nu num ai co nducerea B isericilor o p re zin tă d e sp ă rţită —
fiecare sub capul său — , ci şi pe fiecare în tîis tă tă to r îl m ărg in e şte prin
votul com un al tu tu ro r episcopilor locali» (tom I, p. 177— 179). în con­
form itate cu acest canon apostolic este co n stitu ită B iserica O rtodoxă
din regatul R om âniei, ai cărui locuitori sînt de n aţiu n e rom ână. R om ânia
este îm p ărţită în opt eparhii sau dioceze, d in tre care do u ă arhiepiscopii
şi m itropolii şi şase episcopii şi anum e : M itropolia U ngrovlahiei sau
a M unteniei ; M itropolia M oldovei ; E piscopiile : R îm nicului şi N oului
S everin, a R om anului, a B uzăului, a H uşilor, a A rgeşului şi a D unării
de Jos. Conform canonului apostolic arhiepiscopul şi m itropolitul U n­
grovlahiei, ca unul ce rezidă în ca p ita la regatului, este prim ul în tre
toţi ierarh ii rom âni şi are pre ro g ativ ele de p recădere, pen tru care, pe
lîngă titlu l de arhiepiscop şi m itropolit al U ngrovlahiei, p o artă şi pe
cel de «prim at al R om âniei şl p re şed in te al Sfîntului Sinod al B isericii
O rtodoxe Române». A şa este el co n sid erat şi titlu it în regatul R om â­
niei, şi de cler şi de laici. Sub acest titlu se adresea ză că tre prim ul
iera rh rom ân oricine are vre o problem ă bisericească, re la tiv ă ori la
ad m in istraţia p a rţia lă a M itropoliei U ngrovlahiei, ori la cea g en e rală
a B isericii O rtodoxe Române. M ai departe, tot în conform itate cu ca n o ­
nul apostolic în chestiune, iera rh ii noştri eparhiali, în ch estiu n ile cu ­
re n te ale adm inistraţiei lor b iseric eşti se conduc de re g u lile stab ilite
m ai din ain te de B iserică şi de uzul trad iţio n al, m oştenit de la p re d e ­
cesori ; iară în ca zurile nep rev ăz u te de p ra ctica an te rio ară , cer dez le­
garea Sfîntului Sinod, unde se adună toţi iera rh ii ţării : m itropoliţii,
episcopii şi arhiereii, în num ăr de 16 şi ceea ce se decide în Sinod,
aceea dev in e re g u lă pentru toţi, şi p en tru m itropoliţi şi pen tru episcopi.
S inodul se în tru n eşte de două ori pe an, după h o tă rîre a can o an elo r :
p rim ăv a ra şi toam na. Aşa se în ţeleg e şi aşa se aplică în R om ânia
ca nonul 34 apostolic, care in tră în leg islaţia ţării ,• în spiritul lui şi al
altor canoane sinodale este făcută legea n o astră organică p en tru o rg a­
n iza rea B isericii O rtodoxe a re g alu lu i R om âniei.
460 BISERICA ORTODOXA ROM ÂN/

b) S crisoarea p a tria rh a lă citează încă un fragm ent din canonul 2c

al Sinodului IV ecum enic, afirm înd că B iserica R om ână ar fi pusă de
acel Sinod sub ju risd icţia P atriarh ie i de C onslantinopol. Iată cum se
exprim ă scriso a rea în ac est loc : «sub a căruia iu risd icţiu n e (a sca u ­
n ului patriarhicesc) cei G30 Sfinţi P ărinţi care au co n stitu it al IV-lec
Sinod ecum enic din C alcedon în B itinia au rîn d u it să fie supuşi : epis­
copii din p rovinciile Pontului, A siei şi Traciei, precum şi episcopii p ro ­
vinciilor aflate în tre barbari».
Noi reproducem acest tex t după canonul din P idalion : «Numai
m itropoiiţii p rovinciilor Pontului, ale A siei şi ale Traciei, de asem enea
şi episcopii cei de la b arb arii m ai sus-ziselor provincii să se rînduiasca
de că tre sus-num itul prea sfîntul scaun al Bisericii constantinopolitane;
adică fiecare m itropolit al pro v in ciilo r m enţionate, cu episcopii p ro v in ­
ciei, treb u ie să aşeze pe episcopii eparhioţi, precum este p re scris de
d um nezeieştile canoane. Iară înşişi m itropoiiţii m en ţio n atelo r p ro v in ­
cii treb u ie să fie aşezaţi, precum s-a zis, de arhiepiscopul de C onstan­
tinopol, după ce se va face prin conglăsuire, după obicei, a le g ere a şi
p re zen ta rea lor aceluia». A şadar, canonul a h o tă rît ca m itropoiiţii ce se
vor alege în p rovinciile P ontului, A siei şi T raciei să se prezinte la con­
firm area p atria rh u lu i. Tot asem enea să se urm eze şi cu episcopii
po p u laţiilo r b arb are ce aparţin acelor provincii. C are sînt însă acele
populaţii b arb are , la care face aluzie S inodul ecum enic din anul 451
d upă H ristos ? La aceasta ne ră sp u n d e P idalionul sau c a rtea c a n o an e­
lor b isericeşti, publicat de P atriarh ia de C onstantinopol la începutul
v eacului ac estu ia şi după care avem şi noi o trad u c ere în lim ba rom ână.
In co m en tarea acestui canon se spune că p o p u laţiile b arb are din veacul
al V -lea pe ai căror m itropoliţi şi episcopi Sinodul din C alcedon îi pune
sub ju risd icţia P atriarh ie i de C onstantinopol s î n t : alanii şi ruşii. Prin
urm are canonul 23 al Sinodului IV ecum enic nu p oate p rivi în tru nimic
re.gc.iul R om âniei din anul 1382.
Ia tă cum explică canonistul rus A rhim andritul Ioan, am intit mai
sus, acest canon al Sinodului I V : «Sinodul a adaus încă în ca nonul său.
ca de acelaşi p atria rh să se rîn d u iasc ă şi episcopii pop o arelo r celor de
alte sem inţii (ce sînt în afara Im periului rom an) care după conducerea
b iseric easc ă se num ără la pro v in ciile m en ţio n ate în canon — e-tt oi
xai Iv pappaptxoU siîoîcjxoiîoi twv irposipiusvov SioixTjasoov -— adică : episcopii
acelor locuri şi popoare care au prim it în v ă ţă tu ra credinţei şi bo­
tezul din B izanţul ortodox, şi to t da acolo au prim it cei dintî:
episcopi (tom. II, p. 315—316). Şi după ac ea stă explicaţie P atriarhia
c o n stan tin o p o lita n ă nu are nici o suprem aţie asupra B isericii R om âne
căci rom ânii n-a u p rim it botezul şi do ctrin a creştin ă de ia C onstanti-
nopcl, nici pe în tîii lor episcopi. C reştinism ul rom ânilor este m ai vechi
decît chiar e x isten ţa C onstantinopolului. R om anii au v en it în D acia a :
săm înţa creştinism ului în că din v ea cu l al II-lea după H ristos. S ăm înţa
creştinism ului adusă în D acia s-a d ez v o lta t aici prin propriile puteri
ale poporului astfel că în v eacu l al III-lea, după m ărtu ria lui T ertulian
D acia era plină de~ creştini ; episcopii D aciei au p artic ip a t la prim ele
sinoade ecum enice. De aceea nici unul din scriitorii p o sterio ri care au
scris d espre creştin are a diferitelor popoare din O rie n tu l Europei, p re ­
ANIVERSARI — EVOCĂRI 461

cum despre bulgari şi ruşi, despre ung u ri,,p o lo n i, lituani atc. tui am in­
teşte nim ic despre creştin are a p o sterio a ră a rom ânilor, fiindcă ei erau
deja creştini din v ea cu rile prim are.
C onstatăm dar din nou că nici prin canonul Sinodului IV, nici prin
altul al vre u n u i sinod ecum enic ori local, B iserica R om ână nu este s u ­
pusă celei constantinopolitane. în Im periul rom an era d atin a ca, precum
a d m in istraţia politică, aşa şi cea bisericească, să aibă diferite centre
în oraşele m ai însem nate ale Im periului. A ceste centre se determ inau
a tît prin legi im periale cît şi prin canoane sinodale. De la ac este centre
se da d irec ţiu n e a ad m in istrativ ă şi org a n iz ato are în reg iu n ile re sp ec­
tive. îm păratul J u stin ia n a instalat, în v ea cu l al V l-lea, un asem enea
c entru de adm inistraţie b iseric easc ă în oraşul său natal, Ju stin ia n a
Prima, şi în tre alte provincii în co rp o rate la acest ce n tru a fost şi Dacia,
unde locuiau rom ânii. Legea im perială, cuprinsă în N ovela XI a lui
Ju stin ia n , este cel d intîi act cunoscut în isto ria rom ânilor, despre ju ris ­
d icţia lor bisericească. R om ânii în d ec u rg ere de m ai m ulte secole au
m enţinut aceste legături. In locul Prim ei Ju stin ia n e, cu tim pul,’ s-a ri­
dicat O hrida cu care rom ânii iarăşi au p ă stra t legături. în in terv a lu l
a c esta rom ânii şi slavii de sud form au un Im periu, pe care au treb u it
să-l ţin ă cu n ec o n ten ite lupte şi v ărsări de sînge îm potriva p re te n ţiilo r
de cucerire ale Im periului bizantin ; în cele din urm ă a căzut pra d ă
cuceritorilor. C a m oştenire din acel tim p am a v u t noi lite ra tu ra slavă
în B iserica Rom ână pînă în v ea cu l XVII. Rom ânii îşi ad u n a ră p uterile
lor şi după m ulte lupte şi v ă rs ă ri de sînge form ară în R om ânia actuală,
prin v eacu l XIII două state rom âne, unul în M untenia, altul în M oldova,
in d ependente de orice suprem aţie străină. Ele au p ă s tra t încă un tim p
leg ă tu rile bisericeşti cu O hrida. A ceste legături constau în aceea că la
caz de tre b u in ţă cereau de acolo po v ăţu iri în u n ele chestiuni bisericeşti,
pe care co n ştiin ţa lor religioasă le cred ea de o im portanţă deosebită.
Pe la finele veac. XIV se iv eşte în tîia o ară ten d in ţa P atriarhiei
de C cnstontinopol de a-şi în tin d e ju risd icţia sa şi asupra te rito riilo r
rom âneşti. în M oldova v a c an ţele episcopale se îm pliniseră, după
anticul lor uz. P atriarh ia a c ă u tat să profite de ac ea stă situaţie,
fiică m ai dinainte, cu în v o irea dom nitorilor şi a boierilor, P atriarh ia
trim isese în M untenia doi m itropoliţi, unul p en tru V alahia M are şi altul
p en tru V alahia M ică. Tot aşa voia să facă şi în M oldova ,- însă aici nu
fu prim it m itropolitul trinn's de P atriarhie, care excom unică în trea g a
ţară, care continua a se adm inistra biseric eşte după uzul antic — de
m itropoliţii şi episcopii săi, re cunoscuţi de B iserica O hridei. A in te rv e ­
nit curtea im perială bizantină şi pe căi am icale a liniştit afacerea, silind
pe P atriarh ie a nu se am esteca în afacerile in tern e ale B isericii M oldo­
vei, a nu trim ite acolo m itropoliţii săi, ci a-i re cu n o aşte pe ai ţării
a se pune în re la ţiu n e b iseric easc ă cu dînşii, ia ră pe dom nul ţării.
A lexandru cel Bun, l-a în duplecat a se pune în re la ţii bisericeşti cu P a ­
triarh ia care este centrul a to a tă O rtodoxia. De aici se începu relaţiu-
nile n o astre bisericeşti cu P atriarh ia de C onstantinopol. Ele r.u au fost
re g le m en tate p rin nici un canon bisericesc, ori lege politică, ci au fost
to td eau n a re la ţii am icale, de bună voie, nişte leg ă tu ri m orale cu c e n ­
tru l O rtodoxiei. A ceastă sta re de lucruri nu a d u ra t m ult. După sinodul
de la F lorenţa, unde patria rh u l şi îm păratul C onstantinopolului s-au
462 BISERICA ORTODOXĂ ROMĂ', a

un it cu B iserica Romei în d e z av a n ta ju l O rtodoxiei, B iserica Româr.i

din am îndouă ţările, iară şi a curm at le g ă tu rile abia strîn se cu P atriar­
hia de C onstantinopol şi s-a lipit iarăşi de B iserica O hridei cu care d:r.
nou s-a pus în com unicaţiune ca u na ce era în tr-u n loc p aşnic şi retras
de tu lb u rările politice şi cu ca re av e a sim patii trad iţio n ale. A c eas:;
s tare de lucruri a co n tin u at pînă la finele veacului XVI. P atriarh ia de
C onstantinopol fiind căzută sub d cm in aţiu n ea turcească, a început .=
că u ta sprijin m aterial, m oral şi politic la statele ortodoxe, la R usia s:
R om ânia. S-au început vizitele prin Ţ ările Rom âne precum şi colectele
b ăneşti prin ţa ră p en tru s u sţin e rea P atriarh iei, ca re era în ultim ul pe­
ricol. C ea dintîi vizită p atria rh ală în M untenia a fost p rim ită cu răceala
în M oldo\ră însă cu to ată sim patia şi s-a d at p a tria rh u lu i Ierem ia cee
m ai larg ă osp ita lita te şi aju to are m ateriale. B iserica O hridei, căzîiK
sub jugul turcesc, prin ac ee a a căzut şi b iseric eşte sub P atriarh ia c~
C onstantinopol. Iară prin ac ea sta bisericile din Ţ ările R om âne, din no'_
de bună voia lor, şi după rugăm intea P atriarhiei, s-au pus în re la ţii spi­
ritu ale cu dînsa, p ăstrîn d u -şi au to cefalia lor internă. în v irtu te a aces­
tor re la ţii am icale şi de om odoxie dom nitorii şi b oierii precum şi elen:,
rom ân respectau pe patria rh i, prim eau cu bucurie p o v ăţu irile lor în m a­
terie dogm atică, m orală şi disciplinară, care s erv eau spre edificarea
n aţiunii. D om nitorii noştri cu influenţa lor politică la în alta P oartă, pro­
tejau pe p atria rh i şi afacerile B isericii O rtodoxe ; îi a ju tau cu m ijloace
m ateria le la p lata nen u m ă ratelo r lor d atorii. Un p a tria rh p ersecu ta t d-
căm ătarii turci, evrei şi arm eni încît nu m ai putea trăi în C onstantinopol
a ap e lat la a ju to ru l Ţ ărilor Rom âne şi tînguindu-se lui V asile V odă des­
pre trista sa situaţie, a scos clin buzunar un şnur şi arătîndu-1 dom nito­
rului i-a zis : «Spînzură-m ă M ăria Ta, un dom n creştin, decît să m ă spin-
zure păgînii». D om nitorul se înduioşă de a c ea stă s itu a ţie d isp erată ?
îi dădu o sum ă m are de bani. M ulţi p a tria rh i d etro n a ţi de su lta n i şi vizir,
găseau adăpost în Ţ ările R om âne, pînă se pu tea u re ab ilita sau pînă I-
m oartea lor. Aici, chiar în re tra g e re a lor, erau stim aţi toţi şi priviţi a
m artiri pentru cauza B isericii O rtodoxe, p ersecu ta ţi de n ec red in c io s
Slim a m ergea pînă acolo că îi pofteau în d iv an u rile ţării, ală tu ri c_
dom nitorii noştri. N u num ai p a tria rh ii C onstantinopolului, ci şi cei c->
Ierusalim , de A ntiohia şi de A lex a n d ria ; ba şi călugării de la diferi:?
m înăstiri din O rien t în veac. XVI, XVII şi XVIII um blau prin P rincipa­
tele Române, im plorînd m ila şi a ju to ru l dom nitorilor, boierilor, d e r u la ­
şi poporului. In tre alte aju to are m ila rom ânească a m ers pînă acolo că =
început să dea în ad m in istrare a ac esto r călugări ai O rie n tu lu i o rto d o \
chiar m înăstirile rom âne cu a v e rea lor, crezînd că ei ca oam eni sfinţi vex*
adm inistra aşa de bine acele m înăstiri, ţin în d u -le în b u n ăstare şi în to a :i
regala, mai bine d ecît călugării rom âni, în cît vo r produce şi un exce­
dent de venituri, pe care să-l trim ită ca m ilă m în ăstirilo r lor din O rient::'
ortodox aflat în nenorocire.
Insă, după ce P atriarhii s-au pus bine cu turcii, au v ru t să introduc i
în B iserica O rtodoxă o dom inaţie absolută. A u desfiinţat B isericile a u l:-
cefale din B ulgaria şi Serbia, au zdrobit ind ep e n d en ţa P atriarh iilo r Ie”..-
saiim ului, A ntiohiei şi A lexandriei, reducîndu-le la rolul de m itropol..
supus? ju risd icţiei lor. A u în ce rca t a face, nu o dată, aşa şi cu Biserica
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI ■163

Română. în să aici si.ai.ele rom âne, precum şi-au p ăstra t autonom ie p o li­
tică, to t aşa au ştiu t să-şi ap e re şi autocefalia biseric easc ă prin p u terile
lor proprii, de o rice încercări arb itrare ale P atriarhiei, precum : num irea
m itropoliţilor şi episcopilor, adm inistraţia şi legislaţia in tern ă a Bisericii.
Nu o d ată s-au ţin u t sinoade şi adunări n aţio n ale şi s-au făcut p ro teslu ri
energice co n tra o ricăror în ce rcă ri de încălcare şi neso c o tin ţă a d re p tu ­
rilor au tocefale bisericeşti. A ceste încălcări ale P atriarh ie i în dre p tu rile
noastre autocefale d atează m ai ales din tim pul dom niilor fanariote. Isto ­
ricul lu p telo r n o astre cu călugării fanarioţi este o dram ă plină de d u re re
sufletească p en tru orice inim ă creştinească. Pe de o p arte sim plitatea,
devotam entul religios, pînă la abnegaţiune, cred u lita tea, d u re rea p en tru
suferinţele confraţilor din O rient, jertfele enorm e în fa v o are a lor, pe de
altă parte ingratitudinea, do rin ţa de apăsare, de dom inare, de absolutism
şi de interes propriu p articu lar, cu un cu v în t — ex p lo a ta rea unei naţiuni
de m ilioane de credincioşi, nu pen tru folosul ei m oral, religios şi m ate­
rial, ci p en tru alte in tere se străin e şi chiar opuse acestei naţiuni. Cu
dom nia fanarioţilor s-au îm puternicit egum enii greci, ce erau pe la m înă-
stirile rom âne. F avorizaţi de dom nii fanarioţi şi de influenţa politică a
P atriarhiei, ei se fă cuseră siăpîni pe o m are p a rte din te rito riu l României,
cu d re p tu rile m în ăstirilo r rom âneşti. Ei alu n g a se ră călugării rom âni şi îi
în lo cu iseră cu fam iliile lor, pe care le aduceau din O rient cînd in trau în
egum enate ; lăsase ră chiar edificiile ctitoriceşti in d ărîm are deplină. A d u ­
nau banii v en itu rilo r pen tru dînşii şi p en tru m em brii fam iliilor lor ; după
ce se îm bogăţeau îndestul, egum enii se în to rce au în O rient, unde îşi a g o ­
niseau dreg ăto rii m ari bisericeşti ; iar rudele lor dev e n ea u b ancheri în
C onstantinopol şi prin alte oraşe m ari din O rient. Unii cu b a n 'i rom â­
neşti îşi trim iteau rudele la în v ă ţă tu ră în şcolile Europei şi apoi din ei
a ju n g e au d em nitari m ari în Turcia. Dar p en tru R om ânia aceşti călugări
fanarioţi, n-au făcut nim ic bun : nici o şcoală p en tru cu ltu ra clerului şi a
poporului, nici un spital p en tru bolnavi, nici un b ărb at rom ân, cult fo r­
m at prin in iţia tiv a şi b an 1'! ce av e au ia dispoziţia lor, nici o ca rte rom ână
penivu c u ltu ra limbii, nici o in stitu ţie de b inefacere, ba încă au lăsat
în p ărăsire şi pe acelea te stam en ta re ctitoriceşti. în loc de bine ne-au
lăsat num ai rele : co ru p ţia m oravurilor, îm puţinarea sim ţului religios în
clcr şi în popor, sim onia, jaf în cler şi popor, încît se re v o ltă conştiinţa
citind la scriitorii rom âni de la începutul veacului ac estu ia despre co ru p ­
ţia clerului fanariot, adus aici de dom nii fanarioţi şi p ro te ja t de r-i şi d^
P atriarh ia de C onstantinopol. în acele tim puri de tris tă m em orie, P a tria r­
hia b azată pe dom nii fanarioţi, făcea felurite încălcări în sfera au to c e ­
faliei n oastre bisericeşti; de exem plu dom nitorii p uneau biruri grele pe
ţară, care sărăce au de tot pe locuitori ; se făcea m urm ur m are, se re v o lta
poporul, se făceau adunări m ari de boieri şi cler, se făceau h riso av e aşa-
num ite soborniceşti p en tru desfiin ţarea acelor biruri, se legau cu m ari
blestem e de că tre m itropoliţi şi episcopi, se citea u prin biserici şi se p ro ­
clam au anatem e în g ro zito are co n tra celor ce ar m ai îndrăzni a ie in tro ­
duce. Domnii fanarioţi aştep ta u pînă ce se lin iştea poporul, apoi se a d re ­
sau la P atriarh ie şi d obîndeau d ez leg area anatem ei pusă de B iserica
R om ână. A lte dăţi m itropoliiţii ţării — în p u tere a dreptului canonic — ,
opreau unele căsătorii în ire iu d e apropiate. Cei in tere saţi ale rg au la P a­
464 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂXĂ

triarh ie şi izbuteau a-şi scoate de acolo învoire, cu în jo sirea dem nităţii

iera rh iei rom âne. Un folos insă au av u t rom ânii de la călugării fanarioţi
şi din am estecul lor în afacerile n o astre b iseric eşti : co n v in g e rea că ro ­
m ânii nu treb u ie să aştep te p en tru ţa ra lor nim ic bun de la călugării
s t r ă i n i ; căci aceşti străini deşi ar fi început cu v re u n bine, totdeauna
au sfîrşit-o cu rău p en tru ţa ra n oastră. R om ânii treb u ie să-şi facă bine
lor şi naţiunii lor, ei înşişi, prin propriile lor p u teri şi pe tărîm ul biseri­
cesc — prin propriile puteri ale B isericii naţionale. N um ai în ei şi în
Dum nezeu să conteze, nim ic bun să nu aştep te de aiurea, ci m ai vîrtos
să stea în poziţiune de ap a rare din to ate părţile. A şa şi făcu rom ânii
acum de m ult timp. De la 1821 d ate ază epoca re n aşterii n o astre n aţio ­
nale, politice şi b iseric eşti , atunci s-au d ep ă rtat din ţara n o astră domnii
fanarioţi dim preună cu clerul fanariot. B iserica n o astră este Biserica
O rtodoxă R om ână pe care p ro v id en ţa div in ă acum de curînd a făcut-o
B iserica unui re g at liber şi independent, regatul R om âniei.
D acă ea în tim puri grele, de re strişte şi de în tu n eric a ştiut, îm ­
p re u n ă cu to a tă naţia, a-şi p ă stra şi apăra autocefalia sa, cu atît mai
v îrto s va face ac ea sta astăzi cînd s-a făcut lum ină m are, cînd naţiu n ea
a c ă reia este ac ea stă Biserică, vede în ea un scut m are de ap ă rare în
tim puri grele, un lim an în v ijeliile v ieţii şi o călăuză sigură pe calea
m întuirii.
Cu to ate ac estea P atriarh ia n -a în ce ta t din tim p în tim p a m anifesta
sub diferite form e, p ărere a sa de rău, că n -a p u tu t cuceri şi supune
ac ea stă B iserică a naţiunii rom âne pu tern ic ă prin credinţă. P atriarh ia a
d ezaprobat to a te m işcările n o astre de re n aştere n aţio n ală şi le-a com ­
b ătu t cu to a te arm ele, de care a crezut că p o ate dispune. P entru m iş­
ca rea n o astră n aţio n ală de la 1848 P atriarh ia a d e s titu it şi arg o sit pe
m itropolitul Neofit, pen tru că s-a pus în fru n te a naţiu n ei în acea m iş­
care. Ţ ara era tu lb u rată şi îngrozită de e x isten ţa sa politică şi de aceea
faptul a fost tre c u t cu v ed e rea şi co nsiderat num ai ca un ex pedient în
luptele politice in tern e şi externe. C înd s-a început m işcarea unionistă
în Rom ânia, P atriarh ia a crezut că poate am eninţa pe m itropoliţii ro ­
m âni cu ex com unicarea dacă v o r adera la u n ire şi vo r coopera pentru
realizarea ei. M itropoliţii însă ca şi în tre c u t au continuat a coopera
la re alizarea acestui m are act naţional. Sub dom nitorul C uza s-au luat
m înăstirile ţării din m îna că lu g ărilo r fanarioţi, act prin care s-a şters
ultim a răm ăşiţă a dom inaţiei fa n ario te şi s-a dezrobit şi re d at ţării p a r­
tea în stră in a tă din m oşiile şi v en itu rile rom âne, spre a se în treb u in ţa
num ai spre d e z v o lta rea şi cu ltu ra n aţională. P atriarh ia a dat alarm a în
m ai to ată lum ea, a. p îrît şi nu în ce te ază a se plînge pe la to ate puterile
contra unei închipuite n ed rep tăţi ce i-ar fi făcut R om ânia, dar în re a li­
tate pentru un m are bine făcut R om âniei însăşi.
C înd sub ac elaşi dom n, în tre alte legi p en tru o rg a n iz area ţării s-au
făcui şi c îtev a legi p riv ito are la B iserica R om ână, aceste legi în adevăr
n-au găsit ecou în inim ile rom ânilor şi s-au im pus de g uvernul dom ni­
torului, ca n işte ex pediente politice, cum s-a explicat lucrul pe urm ă.
în ţa ră era în să m urm ur p en tru dînsele. P atriarh ia a p ro testa t contra
lor la dom nitor însă p ro testu l său a fost respins.
r
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 465

G uvernul dom nitorului a răspuns patria rh u lu i, com oătînd am e ste ­

cul lui în afacerile in tern e ale ţării şi B isericii R om âne. Sub dom nito­
rul G arol I legea organică bisericească, făcută sub C uza V odă şi care
deştep ta se m are nem ulţum ire în ţară, s-a p refăcut p u nîndu-se ca bază
ca n o an e le bisericeşti şi uzurile tra d iţio n ale ale ţării, ceea ce a m ul­
ţum it to ate sp iritele în ţară. In ea se cuprinde m odul alegerii m itropo-
liţilo r şi episcopilor, c o n stitu irea Sf. Sinod şi p re ro g ativ ele lui în a fa­
cerile bisericeşti ; ad m in istrare a ep a rh iilo r etc. D upă ac ea stă lege se
conduce B iserica n o astră acum de zece ani aproape şi ea în sine nu
este d ec ît o co n tin u are şi aplicare a uzurilor an te rio are . P atriarh ia pînă
astăzi se face a nu şti nim ic despre o rg an izarea şi poziţia n o astră b ise­
ricească şi la to ată ocazia fa v o rab ilă ne întîm pină cu p re te n ţiile sale
de am estec în ad m in istrare a n o astră in tern ă bisericească. Şi în to ate
scrisorile sale că trc m itropolitul p rim at al Români.ei şi p re şed in tele Sf.
Sinod al B isericii O rtodoxe R om âne, P atriarh ia în treb u in ţea ză titlu ri :
p re a sfinţite m itropolit al U ngrovlahiei, p re a cinstite ex a rh al plaiurilor
şi locţiitor al scaunului din C ezareea C apadociei, titlu ri care cele m ai
m ulte la noi n-au av u t şi nu au un sens sau vre o aplicare practică, afară
doar num ai in ten ţia de a jigni sim ţul nostru naţional, n e în tre b u in ţîn d
titlu rile no astre legale. Cu ac ea stă ocazie am intim şi ac ee a că în p re ­
zent ţa ra n o astră nu este o sim plă regiune, ţin u t — xpâxoS, — cî
păzitul de Dum nezeu re g at al Rom âniei.
A cesta este în scurt istoricul autocefaliei B isericii Rom âne pe de o
p arte — av u tă şi p ra cticată de rom âni n e în tre ru p t, ca o dem nitate a
unei n aţiuni autonom e şi ap ă rată cu zel şi p ietate de to ate gen e raţiile
trec u te în cu rg ere de mai m ulte secole ,• pe de alta p arte com bătută de
P atriarh ia de C onstantinopol, deşi ea nu are în fa v o are a sa decît p o ate
u n ele cazuri re g reta b ile din dom nia fa n ario ţilo r sau rem iniscenţe de pe
atunci ; ea dă can o an elo r sinodale un alt în ţeles p unîndu-ne pe noi
între b arb arii din v eacul V care locuiau lîngă T racia şi lîn g ă Pontul
Euxin. C hiar să fi fost noi în tre acei b arb ari în v eacu l al V -le a to t n-a r
a vea P atriarh ia un drept să ne stăp în ea scă astăzi bisericeşte. P opoarele
barb are în pruncia lor devin cu tim pul culte prin civilizaţie şi îşi iau
locul lor cu v e n it în tre n a ţiu n ile culte şi se trate a z ă cum sînt, nu cum au
fost cu su te şi cu mii de ani în urm ă. Pe tem eiul canonului ac estu ia
(28 Sinodul IV ecum enic, n.n.) şi al a lto ra p o ate că P atriarh ia v a p re ­
tinde d om inaţia b iseric easc ă asupra Rusiei, B ulgariei, U ngariei, S erbiei
şi chiar G reciei ac tu ale ; căci to ate ac estea oarecînd se adm inistrau
b isericeşte după dispoziţiile lu ate de la C onstantinopol.
încheind acest capitol Sf. Sinod al B isericii O rtodoxe R om âne, pe
tem eiul istoriei n o astre rom âne, pe tem eiul legislaţiei n o astre m oderne,
pe tem eiul dem nităţii statu lu i rom ân şi al dem nităţii n aţiu n ii rom âne
d ec lară sus şi ta re că B iserica O rtodoxă R om ână a fost şi este autocefală
în cuprinsul te rito riu lu i R om âniei şi nici o au to ritate b iseric easc ă s trăin ă
nu are drept a ne im pune ceva. Nu avem nev o ie a fi din nou re cu n o s­
c ută ; ea este un fapt istoric în d estu lăto r p en tru noi şi p en tru cei ce ne
iubesc şi voiesc a fi cu B iserica şi cu s tatu l rom ân în re la ţii am icale.
A stfel stăm şi astfel vom sta cît va fi în noi o suflare şi nim ic nu ne va
urni din ac ea stă poziţiune.
 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂS A

D eclarăm to to d ată că noi, apărînd au to c efa lia B isericii n o astre d..

orice presiune din afară, nu voim a ne despărţi de întregim ea Biserici.
O rtodoxe. N oi păstărm aceleaşi doctrine bisericeşi, aceeaşi disciplina,
acelaşi cult divin care le-am m oştenit de la părinţii noştri şi care si;v
com une B isericii O rtodoxe din to ate ţările. N oi recunoaştem în P atriar­
hia de C onstantinopol un ce n tru m oral de unde treb u ie să purceadă
direc ţiu n e a ch estiunilor de in tere s g eneral în treg ii B iserici O rtodoxe ir.
privinţa dogm elor, a disciplinei, a cultului. P atriarh ia poate la treb u in ţ-
a ne consulta şi pe noi în asem enea m aterii ; putem şi noi în asem enea
cazuri să o consultăm . P atriarh u l este socotit de noi ca prim ul ierarh
al B isericii O rtodoxe şi m itropoliţii noştri îl pom enesc la sfintele slujbe-
im plorînd de la Dum nezeu pace, săn ătate, v iaţă înd elu n g ată şi povăţuir-:
a B isericii pe calea cea dreaptă. Vom prim i de la acest centru b iseri­
cesc cu dra g o ste chiar povăţuiri sp iritu ale de folos naţiunii şi Biserici,
noastre. Dorim însă ca a n o astră co resp o n d en ţă b iseric easc ă să fie ir.
form ele obişnuite la noi şi ce ru te de d em n itatea reciprocă.
Sfîrşind acum cele ce treb u ia u spuse despre autocefalia Biserici.
R om âne şi despre re la ţiile n o astre cu P atriarhia, să revenim iarăşi lc
s criso a rea p a tria rh ală de care ne ocupăm şi anum e la che stiu n e a Si
Mir. În a lta Sa S anctitate, p atria rh u l Ioachim , face m u strare ierarhilor
rom âni p en tru actul sfinţirii M irului zicînd că prin acest act s-ar !
călcat suprem aţia sa s p iritu ală asupra B isericii R om âne, că acest act a '
fi co n tra r rînduielii u rm ate la noi din vechim e ; că prin acest act ie ra r­
hii rom âni ar fi oferit lum ii un exem plu de n eorînduială. Apoi urm ează
tex tele biblice şi canoanele pe care le-am an a liz at m ai sus şi care p re­
cum am văzut, nu au nici o le g ă tu ră nici cu au to cefalia B isericii Ro­
m âne, nici cu actul Sfîntului M ir. Să ne explicăm sincer şi în c u n o ştin ţi
profundă a chestiunei, pe tere n istoric, dogm atic şi canonic. în Pidalio^
găsim un singur canon in care se v o rb e şte despre actul sfinţirii M iru­
lui, poruncind a nu se face de p re sb ite ri : «S ăvîrşirea M irului să nu o
facă presbiterul» (can. 6 al S inodului din C artagina). C anonistul rus
A rhim . Ioan, com eniînd acest canon zice •. «S ăvîrşirea M irului —
xpto^a-cos i:oÎ7joi? — în ca nonul ac esta se înţelege cu d eosebire m is­
terio a sa săv îrşire , adică sfinţirea M irului. Tem eiul p en tru care se
o preşte pre sb ite ru lu i sfinţirea M irului este pus în can o an ele Bi­
sericii apostolice, unde botezul şi celelalte taine se s ăv îrşe au de p res­
b iteri ; dar p u n erea m îinilor asupra celor b otezaţi, p en tru a le îm părtăş:
d aru rile Sf. Duh a p a rţin ea înşişi A postolilor şi co n stitu ia un drept ai
lor deosebit, după d aru l şi au to rita te a dată lor de Iisus H ristos (Fapte
8, 14— 17). După A postoli aceeaşi p u nere a m îinilor s-a însuşit de cătrc-
Episcopi, prin su ccesiunea a u to rităţii lor de la A postoli. S criitori bise­
riceşti din v ea cu rile prim are m ărturisesc că presbiterii, săv îrşin d bote­
zul, îi duceau pe cei botezaţi la Episcopi care pu n eau pe ei m îinile şi î
dec lara u vrednici de Sfînta îm părtăşanie. P enlru aceea şi după ce pre-
tu tin d e n ea s-a s tab ilit în treb u in ţarea Sf. M ir şi u n g erea în locul puneri
m îinilor, în d em n itatea episcopală s-a p ă s tra t de asem enea şi dreptul do
p re căd e re al ungerii şi dre p tu l exclusiv al s ăv îrşirii sau al sfinţirii M i­
rului. Dar săv îrşire a T ainei ungerii s-a învoit şi presb iterilo r. A ceastu
din urm ă lu cra re B iserica O rtodoxă n icio d ată nu o a însuşit excluşi
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 467

episcopilor precum B iserica Romei şi nu a oprit-o preoţilor. In cartea

Institu ţiilo r A postolice citim : «tu episcope, sau tu p re sb ite re dintru întîi
unge cu ulei, apoi botează cu apă şi în fine p e c etlu ieşte cu M ir» (tom.
II, p. 129— 130).
A şadar, de aici re zu ltă că acest canon o preşte pe pre o ţi a săv îrşi
sfinţirea M irului şi o re zerv ă E piscopilor. P idalionul P atriarhiei, expli-
cînd acest canon zice că trei lucruri o preşte ca nonul ac esta a se face
de preoţi : con sa cra rea fecioarelor, îm păcarea păc ăto şilo r cu B iserica
şi mai cu d eosebire fa cerea Sf. M ir, care to ate treb u ie a se lucra de
arhiereu. Apoi, într-o n o tiţă su b lin iară citim ceva m ai m ult despre Sf.
M ir : « A lcătuirea Sf. M ir, slujbă şi tain ă se num eşte de D ionisie A reo-
pagitul, în cap. V al lucrării Ie rarh ia bisericească. A c eastă tain ă în
ziua de astăzi, foarte rar, în tr-a tîţia ani se s ăv îrşe şte o dată, în biserica
cea m are a P atriarh ie i C onstantinopolului ; nu ştim p en tru care pricină.
Iară în îm părăţia cea de Dum nezeu păzită a R usiei auzim că se face la
fiecare al II-lea an, în Jo ia cea M are a S fintelor Patim i. însem nează însă
că ac ea stă lu cra re nicicum nu o pot face p reoţii, după canon, ci num ai
arhiereii, care pot şi îndeosebi a săv îrşi M irul. Dar p en tru buna asc u l­
tare şi supunere, adunîndu-se la scaunul p atria rh icesc , în B iserica c a te ­
d ra lă o săvîrşesc» (Pidalion, f. 320).
De aici u rm ează că după canoane orice episcop ortodox poate
face sfin ţirea M irului, d ar s-a introdus uzul ca în fiecare ţa ră cu B ise­
rică au to c efa lă sfin ţirea M irului sa se facă num ai în bisericile p rin ci­
pale, la p a tria rh ie şi m itropolii. A şa în O rient se face la P atriarh ia de
C ons'an tin o p o l, la a Ierusalim ului, a A ntiohiei, A lexandriei. în R usia la
m itropoliile din P etersburg, M oscova şi K iev ; în A u stria la m itropoliile
din C arloviţ, din Sibiu şi din C ernăuţi. Şi cuvîntul principal este că ch e l­
tu ielile ce reclam ă m ateria lu l din care se pre g ăteşte Sf. M ir nu le în-
tîm pină fiecare, episcopie ci num ai bisericile principale ca re rep rezin tă
ce n trele de u n itate b iseric easc ă în fiecare ţa ră cu B iserică autocefală.
D acă ne întoarcem la istoria B isericii R om âne din trec u t găsim şi
aici o d o vadă p alpabilă de au to cefalia B isericii n o astre care şi în p ri­
vin ţa Sf. Mir, a a v u t d eplina lib ertate a şi-l pro c u ra după bun ăv o in ţa
sa şi după cred in ţa sa. C h estiunea M irului la noi n icio d ată n-a dev e n it
obiect de discuţie teologică sau de ju risd icţiu n e canonică pînă în p re ­
zent ; căci altm in te rea ea s-ar fi curm at de m ult, ca m ulte altele, în
p u tere a autocefaliei no astre bisericeşti. Din vechim e Sf. M ir se sfinţea în
R om ânia. D om nitorii noştri, cu ocazia v izitelo r p atria rh ilo r din O rient,
ai C onstantinopolului, ai Ierusalim ului, ai A ntiohiei şi ai A lexandriei
îi p oftea de s ăv îrşe au sfinţirea M irului, îm preună cu m itropoliţii şi
episcopii ţării. B ătrînii spun că în M oldova v ase le de a rg in t p en tru sfin­
ţirea M irului s-au p ă stra t pînă nu dem ult în m în ăstirea Trei Ie rarh i din
Iaşi, de unde ele au d isp ăru t cu alte odoare ctito rice şti şi docum ente
istorice cînd s-au re tras călugării greci din ţară. A lteori p a tria rh ii din
O rient, la ocazia diferitelor lor trebuinţi, trim ite au m itropoiiţilor noştri
Sf. M ir ca d ar ; alteori ei şi-l pro c u rau cînd de la unii, cînd de la alţii
d in tre p atria rh ii O rientului, după re la ţiile de ap ropiere ce erau între
dînşii. în tim purile din urm ă Sf. M ir se lua cînd de la C onstantinopol,
cînd de la Kiev. M irul p ro c u rat în atîte a diferite m oduri, m itropoliţii
468 BISERICA ORTODOXĂ ROMĂS’Ă

la caz de nevoie îl ad ăugeau cu u ntdelem n cu rat şi îl sporeau ca S:

aju n g ă pe un tim p m ai îndelungat. A ceasta este perm is de uzul biscii-
cesc de ca re se pom eneşte în P idalion, în n o ta de la f. 320 la com enta­
riul can. 6 ce l-am citat m ai sus despre sfin ţirea M irului. Pe la începutu'.
sec. 17 p a tria rh u l de A lex a n d ria M eletie P igas trim iţînd Sf. M ir m itro­
politului M oldovei G heorghe M oghilă, îi scrie : «înm ulţeşte-1 cu regula
ştiută».
Pe lîngă aceste tem eiuri canonice şi istorice noi am lu at în consi­
d erare şi p a rte a dogm atică a chestiunei. Sf. M ir este una din T ainele
Bisericii, prin care se p ec etlu ieşte Botezul, se pune pec etea d aru lu i Sf.
Duh asupra noului m em bru al Bisericii, adică a celui botezat. Prin
botez el s-a făcut fiu al lui Dum nezeu şi îm preună m oştenitor cu H ris­
tos al îm părăţiei lui D um nezeu, s-a introdus în B iserica lui Iisus Hristos;
prin u n g erea cu Sf. M ir se p ec etlu iesc to ate m em brele lui şi se declara
de organe ale Sfîntului Duh ca re treb u ie să locuiască în sufletul creş­
tinului, să conducă v iaţa lui, după în v ă ţă tu ra D om nului n o stru Iisus
H ristos. Săm înţa pusă în sufletul noului m em bru al Bisericii, prin Taina
Botezului şi a U ngerii cu Sf. M ir, treb u ie să se d ezvolte în v iaţa lui prin
în g rijirea Bisericii, al căreia el a dev en it m em bru, adică prin catehizare,
prin predică, prin ad m in istrare a ce lo rlalte Sfinte Taine, a căror dep o ­
zitară este B iserica. A tît Botezul cît şi M irungerea, fără o m are p u rtare
de g rijă a Bisericii în cursul v ieţii creştin eşti ar răm îne — ca o săm înţă
aru n cată pe un păm înt n e c u ltiv a t — , n ero d ito a re. B iserica dar trebuie
să fie depozitară tu tu ro r m ijloacelor de sfinţire şi perfec ţio n a re a cre­
dincioşilor, treb u ie să aibă la îndem înă to ate m ijloacele spre săv îrşire a
şi adm inistrarea T ainelor şi spre p rogresul duhovnicesc. Unul din aceste
m ijloace fiind Sf. M ir ca p ec ete a Botezului, ca sim bol al îm părtăşirii
Sf. Duh, se cere n ea p ă ra t ca el să se sfinţească în fiecare lo ca litate unde
este organizată o B iserică autocefală. A căuta acest m ijloc de sfinţire
pe la B isericile din alte ţări ar însem na că acea B iserică nu posedă d e­
p lin ătatea m ijloacelor de m întuire şi sfinţire, că dacă ea nu p o ate p ro ­
duce Sf. M ir nu p o ate com unica nici Sf. Duh celor botezaţi de ea, nici
a-i d esă v îrşi prin c a teh izare şi predică, ci ca u tă pe la alte B iserici ca
acelea să îm p ărtăşe ască cu Duhul Sfînt pe botezaţii săi. Prin u rm are ar
trebui ca în consecinţă tot de acolo să se aducă şi ca tch izato ri şi p re­
dicatori ca re să păstre ze şi să d ezvolte d aru rile Sf. Duh cele îm p ărtă­
şite prin Mir. A şadar, sfinţirea Sf. M ir este un a trib u t indispensabil
p en tru o biserică autocefală. F ără acest atrib u t acea B iserică este lipsită
de unul din m ijloacele spre m întuire — îm p ărtăşire a Sf. Duh. A căuta
M irul pe la B isericile altor ţări înseam nă a nu avea conştiinţa şi în cre­
d erea că Duhul Sfînt se p o goară de la D um nezeu : «tot darul d esăvîrşit
de sus este, pogorînd de la Tine p ărin te le lum inilor», zice S fîntă Bise­
rică. A şadar B iserica n o astră crede că Duhul Sfînt se pogoară şi asupra
ce lo rlalte Biserici şi ea îl caută şi îl cere de-a dreptul de sus — de la
P ărin tele lum inilor şi d ă tă to ru l a to t darul desă v îrşit. în ac ea stă con­
vingere, b az ată pe canoane, pe istoria g en e rală a B isericii O rtodoxe şi
pe istoria B isericii noastre, şi pe în sem n ătate a dogm atică şi pe exem ­
plul altor biserici autocefale, noi am decis a săv îrşi în R om ânia, în bi­
serica ca ted ra lă a prim ei M itropolii, sfinţirea M irului după rînduiala
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 469

stab ilită întru ac ea sta de B iserică şi după cum se face şi la alte Biserici
autocefale. A ceastă h o tărîre este n e stră m u ta tă p en tru totdeauna, pină
cînd va exis-a B iserica O rtodoxă a n aţiu n ii rom âne.
C ît priveşte m u strare a ce ne face p en tru acest act în a lta Sa S ancti­
tate P atriarh u l ecum enic, noi o privim cu sim ţul blîndeţii cuv e n ite Bi­
s ericii n oastre, ca m em bru al B isericii O rtodoxe ecum enice cu care
dorim a fi în pace şi în arm onioase legături sp iritu ale aducîndu-ne
am inte de cu v in tele Sf. apostol P avel c ă tre Tim otei că «slugii D om nu­
lui nu i se cade să se sfădească, ci blînd să fie că tre toţi, în v ă ţă to r
răbdător» (II Tim., 2, 24).
2) S crisoarea p atria rh ală spune că pe acolo s-ar fi ră sp în d it zvonul
că în B iserica Rom ână s-ar fi introdus o arecari inovaţiuni, precum :
stro p irea şi tu rn a re a la Botez ; oficierea slu jb e i înm orm întării sin u ci­
g aşilor ; ca lendarul gregorian ; dem nităţi p a tria rh a le şi alte novism e şi
cere a i se da inform aţii despre ele. A c eastă îrg rijire a S anctităţii Sale
despre p ă s tra re a bunei rînduieli şi a disciplinei B isericii O rtodoxe ne
place şi o aplaudăm din inim ă. D ar Sf. Sinod al B isericii O rtodoxe
Rom âne nu are nici o cu n o ştin ţă despre asem enea ino v aţiu n i căci în
B iserica O rtodoxă Rom ână s-au p ăstra t n ea tin se p re scrip ţiile ca n o an e­
lor respective.
A ducînd to ate aceste detalii la cu n o ştin ţa Sfîntului Sinod, com isia
este de opinie :
1) Ca Sfîntul Sinod, după ce va d elibera, să în v estea scă h o tă rîre a
sa în ac ea stă p riv in ţă cu sem năturile tu tu ro r m em brilor săi, spre a se
p ăstra în arh iv a Sinodului.
2) I.P.S. M itropolit P rim at şi pre şed in te al S fîntului Sinod, va arăta
în altei Sale S anctităţi P atriarh u lu i ecum enic că sfinţirea Sfînlului M ir
s-a făcut de c ă tre Sfîntul Sinod al B isericii Rom âne pe tem eiul c a n o a ­
nelor şi al autocefaliei ei şi că nici o in o v aţiu n e din cele am intite în
scriso a rea în altei Sale S an ctităţi nu s-a introdus în B iserica O rtodoxă
Română».
R aportor Episcopul de Rom an M elchisedec 30.
A cest ra p o rt ■— pe m ăsura c a lită ţilo r ie ra rh u lu i de la Rom an — ,
a fost în su şit în tru totul de m em brii Sfîntului Sinod, fapt a te sta t de în ­
s em narea m itropolitului p rim at C alinic M iclescu de pe prim a filă a
raportului : «Sântul Sinodu aprobă cele expuse în rap o rtu l C om isiunei
d espre autocefalia B isericii O rtodoxe R om âne, d esp re re la ţiu n ile in ter-
eclesiastice ale B isericii n o astre cu P atriarh ia de C onstantinopolu p re ­
cum şi despre actul S ânţirei Sântului M iru.
R aportului C om isiunei i se va da form a de A ctu Sinodalu cu s u b ­
s crie rile S-lui Sinodu, ca norm ă a B isericei rom âne p en tru to td eau n a
în re la ţiile in tere clesiastice cu P atriarh ia de C onstantinopol. în a lt P rea-
s ân ţitu l M itropolit P rim atu şi p re şed in te al S ântului S inodu pe lîngă
a d resa sa, să com unice o copie de pe acest A ctu Sinodalu în altei Sale
S anctităţi P atriarh u lu i Icum enicu» 51.
50. A ce st ra p o rt p re z e n ta t şi c itit în faţa m e m b rilo r în a ltu lu i n o stru for b ise ri­
cesc se află în A rhiva S fîn tu lu i Sinod, D osar nr. 75/1882, i. 384— 409 v. De re m a rca t
a ici n u m e ro taţia g re şită : de la 384 se tre c e la 389. T ex tu l a re în să c o n tin u ita te logică.
Form a trim isă la C onstan tin op ol, în Ib id em , f. 410— 420.
51. Ibidem , p. 384. V ezi şi f. 366.
410 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

Desigur, astăzi — după tre c e re a a m ai bine de zece decenii — se

pol aduce corectări u nor afirm aţii, de pildă celor re ferito a re la raportul
B isericii din Ţ ările R om âne cu p a tria rh a tu l de O hrida, care au fost elu ­
cid a te de c e rce tările din ultim a v r e m e 52. A v în d u -se în v ed e re însă
m om entul elaborării — penultim ul deceniu al veacului trec u t — , ra p o r­
tul răm îne în cea m ai m are p arte ireproşabil, căci fusese alcătuit, după
cum însuşi M elchisedec m ărturisea, «pe tem eiul istoriei n o astre rom âne,
pe tem eiul legislaţiei n o astre m oderne, pe tem eiul dem nităţii statului
rom ân şi al d em nităţii n aţiu n ii rom âne» 13 şi cu «convingerea b azată pe
c anoane, pe isto ria g en e rală a B isericii O rtodoxe şi pe isto ria Bisericii
noastre» 34.
De altfel răspunsul trim is la C onstantinopol este aproape o copie a
acestui ra p o rt căci el — răspunsul — , nu p rezintă m odificări decît în
p arte a de in tro d u ce re şi în p arte a de sfîrşit unde a fost om is ultim ul
parag ra f care cuprindea, după cum am văzut, cele două propuneri con­
crete. De asem enea, ră spunsul care are titlu l «Actu sinodalu care cu­
prinde autocefalia B isericei O rtodoxe Rom âne şi re la ţiu n ile ei cu P a­
tria rh ia de C onstantinopol» 56, p o artă sigiliul Sfîntului Sinod rom ân,
este sem nat de toţi m em brii săi şi, după cum am specificat, are cîţiva
term eni înlocuiţi. El a fost trim is prin M inisterul de E xterne patriarhului
ecum enic Ioachim III, în februarie 1883.
C onstantinopolul însuşi «l-a înţeles» căci docum entele de arhiva,
şi lite ra tu ra de s p ec ia lita te nu consem nează ex p e d iere a altei scrisori
acuzatoare. D esigur că anum ite d isc u tii-tra ta tiv e au m ai f o s t ; în urm a
acestora, a noilor co n ju n c tu ri de la C onstantinopol şi, poate, la sugestia
noului p atria rh e c u m e n ic 57, Ioachim al IV -lea (1884— 1886), m itropo­
52. Al. Elian, M o ld o va şi B iza n ţu l in se co lu l al X V -Ica, e x tra s din «Cultura
m o ld o v e n ea sc ă in tim p u l lui Ştefan cel M are», B u cu reşti, 1964; Idem , Leg ă turile M i­
tropoliei..., p. 909— 910; f T i t Sim edrea, U nde şi cînd a luat tiin lă leg en d a despre
atîrnarea canonică a sca u n elo r m itro p o lita n e din Ţara R om ânească şi din M o ldova
de A rhie p isc o p ia de O hrida, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», LXXXV (1967), nr. 9— 10
p. 975— 1003.
53. A rh iv a S fîn tu lu i Sinod, Dosar nr. 75/1882, f. 403.
54. Ibidem , f. 408 v.
55. S c riso a re a-ră sp u n s a re u rm ăto ru l în c ep u t :
S â n tu l Sin o d u
alu S â n te i B iserici A u to c e ia le O rto d o x e Rom âne
S ântul Sinodu alu Sâ n te i Biserici A u to c efale O rto d o x e Rom ane a scu ltin d E pistola
sin o d a lă a în a lte i Sale S a n c tită ţi D om nului D omnu Icakim , A rh iep isco p u l C o nstanti-
n opolei şi p a tria rh u e cu m en icu , e p isto lă a d re sa tă Prea S â n ţitu lu i M itro p o lit al U ngro-
V lahiei, Pre a c in stitu lu i E x arch u al p la g in elo r şi lo c ţlito riu al C e sa re i C apadociei
p recum şi « tu tu ro r re sp e c ta b ililo r ie ra rh i ai p ăzite i de D am n ezeu reg iu n i (ţin u tj j
R om âniei xpa-si Poupavîac pe c are îi n u m esce «fraţi şi c o litu rg h isito ri ai M odestiei
Sale s-a info rm at de c u p rin d e re a ei, c are e ste cea u rm ăto are» .
Ibidem , f. 410, Şi se c o n tin u ă apoi d e la p u n c tu l 1).
56. V ezi «Biscrica O rto d o x ă Rom ână», V I (1832), nr. 12, p. 738— 757.
57. A ce st lu c ru îl la să a se în ţe le g e u rm ăto area afirm a ţie a lui M e lch ised ec .
«Ei bine, şi noi am fost a ceia c ă ro ra P a tria rh u l n e -a zis în m ai m u lte rîn d u ri : de ce
nu vă pun e ţi pe cale fră ţe a sc ă cu P a tria rh ia ? P e n tru ce să se u ite a lţii cu răcea!.;
Ia ta ra şi biserica D -v o astră, ca la n işte oam eni care nu v o iţi să ţin e ţi c o n t de cei­
la lţi c re ştin i o rto d o cşi ? fa c e ţi o m ică dem arşâ şi tifi sig u ri că Patriarhiei nu v ă va
relusa nim ic» — D ezbaterile S enatului..., p. 959. De a ltfel n o u l p a tria rh «loachirr.
IV n u tre a se n tim e n te m ai b u n e faţă de Biserica R om ână şi d o rea să aco rd e Rom âniei
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 471

litul p rim at C alinic M iclescu va solicita ac estu ia re cu n o aşte rea oficial-

scriptică a autocefaliei. P entru a se e v ita e v e n tu alele surprize, în fe­
b ru a rie 1885, s-a întru n it la M itropolia din B ucureşti o a d u n a re sec retă
şi «în taină» s-au form ulat «cererile episcopatului rom ân c ă tre P a tria r­
hie de a se re cu n o aşte autocefalia» '8.
S arcin a întocm irii acesto ra a fost în cre d in ţa tă to t lui M elch ise­
d e c 59, care a fost aju ta t şi de Iosif G heorghian, episcopul D unării de
Jo s (1879— 1886) şi m ai în urm ă m itropolit prim at (1886— 1893) şi
(1896— 1909). D upă cîtev a iuni de «tractative», «formulele» au fost a c ­
ce p tate «anticipat de am bele părţi». De d ata ac ea sta te re n u l era p re g ă ­
tit. V rednic de m e n ţio ra t este şi faptul că «autocefalia, m ai m ult decît
cerută, e a n u n ţa tă C onstantinopolului ca act an ticip a tiv şi ca sem n al
unei autocefalii ex isten te în fapt» 60.
In scriso a rea ad resată de m itropolitul C alinic M iclescu, exp e d iată
dim preună cu cea a m inistrului de culte D. A. S turdza 61, se aducea la
c u noştinţa noului p atria rh ecum enic «declararea autocefaliei, rugîndu-1,
to to d ată, să dea b in ec u v în ta rea acestui fapt să v îrşit în interesul reli-
giunii şi a re cu n o aşte B iserica au to c efa lă a R om âniei ca soră de ac elaşi
rit şi de aceeaşi credinţă întru to ate şi a com unica acest fapt şi ce lo r­
lalte trei scaune p a tria rh iceşti ale R ăsăritului şi tu tu ro r B isericilor o rto ­
doxe au tocefale, pentru ca ac estea să îm brăţişeze şi ele şi să salu te
B iserica A utocefală a R om âniei ca soră de aceeaşi cred in ţă creştin easc ă
ortodoxă, urm înd com uniunea lor frăţea sc ă cu dînsa în Duhul Sfint şi
u n ita te a credinţei)) 5-’.
T otodată îl asigura că «Sfîntul Sinod al B isericii A utocefale a R om â­
niei ţine a co nserva in tacte dogm ele sacre ale sfintei cred in ţe ortodoxe
şi trad iţiu n ea Bisericii. Iar p en tru a se m enţine prin m ijloacele canonice
şi legale u n ita te a credinţei, care a fost sa lv a tă prin g ra ţia ato tp u te rn i­
cului n o stru S tăpîn al tu tu ro r, Iisus H ristos, Sf. Sinod al B isericii A u to ­
cefale a R om âniei va sta în to td e au n a în le g ă tu ră d ogm atică şi canonică
cu P rea Sfîntul tro n ecum enic, ca şi cu c e lelalte B iserici O rtodoxe
A utocefale» 63.
R ăspunzînd afirm ativ, p atria rh u l Ioachim al IV -lea scria m itropoli­
tului n o stru p rim at : «A ceastă ce rere a p re a scum pei şi re sp ecta te i în alt
P rea Sfinţiei V oastre, luînd-o în co n sid eraţiu n e îm preună cu sfîntul de
au to ce fa lia bise rice asc ă, d ar se te m ea de in d iscreliu n i care ar p u te a să îm p ied ice
r ea liz area d o rin ţe i sale, d in cau za te re n u lu i lu n e co s al B izan ţu lu i — al intrigilor»
N. D obrescu, op. cit., p. 176; P re o tu l N ic u lae I. Şer'oănescu, O p tze c i cls ani dc ia...,
p. 263 ; Pr. prof. Ioan R ăm ureanu, I a a 90-a aniversare..., p. 160.
58. N. D obrescu, op. cit., p. 176; P re o tu l N ic u lae I. Ş e rb ăn e scu , O p tze ci de ani
d c ia..., p. 263—264 ; Pr. prof. Ioan R ăm u rean u , La a 90-a a niversara..., p. 160.
59. Ibidem .
60. Dr. A ntonie P lăm ăd eală, ep isco p v ic ar p a tria rh a l, B izanţ, C o n sta n tin o p o l,
Istanbul, în trecut şi astăzi, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», XCII (197-1), nr. 9— 10,
p. 1107.
61. M in isteru l C ultelo r şi In stru cţiu n ii Publice, A c te p riv ito a re Ia au to ceialia
B isericii O rto d o x e a R om âniei, B ucureşti, 1885, p. 7—-8; «Biserica O r to d o iă Rom ană»,
IX (1885), nr. 5, p. 336—337; P re o tu l N ic u lae I. Şe rb ăn c scu , O p tze ci d e a r: de Ia...,
p. 264.
62. Ibidem , p. 7—8, p. 337— 338 şi, resp e ctiv , p. 264—265.
63. A rh iv a S fîntului Sinod, Dosar nr. 78/1835, f. 18 v. — 20 v ; M in isteru l C u lte ­
lo r şi In stru cţiu n ii Publice, A cte p riv ito a re Ia..., p. 8 ; «Biserica O rto d o x ă Rom ână»
IX (1885), nr. 5, p. 338; P reo tu l N ic u lae I. Ş e rb ăn e scu , O p tze ci de a n i d e Ia..., p. 265.
472 BISER ICA O R T O D O X A R O M Ă S A

p s lîngă noi Sinod al P rea Sfinţilor M iiropoliţi, fraţi iubiţi ai noştri ir.
S fîntul Duh şi coliturghisitori, şi chibzuind îm preună asupra ei am g i-
sit-o ra ţio n a la şi d re ap tă şi co resp u n ză to are cu aşezăm intele bi­
sericeşti 6l.
Iar în atît de doritul act scriptic se m ai p reciza : «A şadar, după ce
am d e lib erat cu S fîntul Sinod cel de pe lîngă noi, al P rea Iubiţilor noştri
fraţi în S fîntul Duh şi coliturghisitori, declarăm că B iserica O rtodoxă
din R om ânia să fie şi să se zică şi să se re cunoască de c ă tre toţi neatîr-
n a tă şi autocefală, adm inistrîndu-se de propriul şi Sfîntul său Sinoc
avînd de p re şed in te pe în alt P rea Sfinţitul şi P rea Stim atul M itropolit
al U ngrovlahiei şi P rim at al R om âniei, cel după vrem i, nerecunoscînd
în p ropria sa adm inistraţie in tern ă nici o a ltă au to rita te b isericească
fără num ai pe capul B isericii O rtodoxe celei una, sfîntă, catolică şi ap o s­
tolică, pa M în tu ito ru l Dum nezeu-om ul, ca rele este singura tem elie şi
p iatra cea din capul unghiului, şi întîiul şi suprem ul şi veşnicui
arh ie re u şi A rhipăstor. Şi aşa B iserica O rtodoxă a R om âniei fiind tar.?
în tem eiată pe p iatra cea din capul unghiului a cred in ţei n o astre şi pe
în v ă ţă tu ra cea săn ă to a să, pre care n e-au transm is-o nouă p ărin ţii n e ­
atin să şi fără in o v aţiu n e, o recunoaştem prin acest sfînt, p atriarhicesc
şi sinodal Tom au to c efa lă şi de sine ad m in istrată în tru to ate şi p ro c la­
m ăm pe S fîntul ei Sinod frate în H ristos p re a iubit, bu cu rîn d u -se de
to ate p re ro g ativ ele şi de to a te d re p tu rile ch iriarh iceşti, in ere n te unei
Biserici autocefale ; încît în to ată podoaba bisericească, ordinea şi în
to ate celelalte iconom ii b iseric eşti să se adm inistreze şi să se conducă
de sine, neîm p ied ica tă şi în to a tă lib ertate a conform cu trad iţiu n ea
continuă şi n eîn tre ru p tă a B isericii catolice o rtodoxe şi to t astfel să se
cunoască de că tre celelalte B iserici O rtodoxe ale U niversului şi să se
num ească cu num ele Sfîntului Sinod al B isericii R om âniei» 6;!.
A ceste h o tărîte clarificări confirm au în tru totul a se rţiu n ile cuprinse
în rap o rtu l pre zen ta t de M elchisedec, ca de altfel şi în c e lelalte docu­
m ente in sera te în rîn d u rile de faţă. E forturile sale în acest sens, în cu ­
n u n ate de izbîndă, i-au ră sp lă tit din plin aştep tă rile lui şi ale întregii
B iserici rom âneşti care în reg istra prin ac ea stă re cu n o aşte re un act de
m are însem nătate. S trăduinţele, tendinţele, a n te ced e n te le şi vechile
d o rin ţe îşi dobînc'ieau astfel finalizarea.
«Independenţa d in tru început a B isericii n o astre ex ista num ai p en ­
tru noi, ca să foiosim cu v in tele lui M elchisedec, căci ce lelalte Biserici
O rtodoxe nu o recunoşteau. Eram in dependenţi în lău n tru l nostru, în
afară însă nu eram priv iţi aşa ; şi nu num ai P atriarh u l, dar to a te ce le­
lalte Biserici O rtodoxe nu v oiau să ştie de au to cefalia noastră. C înd
vorbeam cu alţii din afară ne ziceau : unde vă sînt ac tele că sînteţi
biserică au to c efa lă ?» 66.
T rim iterea T om os-ului a rezolvat tocm ai acest lucru : re c u n o a şte ­
re a de c ă tre toţi a ceea ce noi recu noscusem de m ult. «Sînt u n ele atri-
64. M in isteru l C u ltelo r şi In stru cţiu n ii Publice, A c te p riv ito a re la..., p. 15— 16;
«Biserica O rto d o x ă Rom ână», IX (1885), p. 342— 343; P re o tu l N ic u lae I. Ş e rbăne scu
O p tze ci de ani d e la..., p. 265.
65. Ibid em , p. 21—22, p. 346— 347 şi, resp e ctiv , p. 266.
66. *** D ezb a terile Sena tu lu i..., p. 958.
ANIVERSARI — EVOCĂRI 473

bute n aţio n ale — sublinia ac elaşi iera rh —, care nu este destul să le

recunoaştem num ai noi, ci treb u ie să le re cu n o asc ă şi alţii» 67.
A celaşi M elchisedec, sufletul şi inim a străd a n iilo r d epuse intru
re cu n o aşte rea autocefaliei B isericii rom âneşti, după cum am văzut, fă ­
cea în şed in ţa Sfîntului Sinod din 7 m ai 1885 şi u rm ăto a rea pro p u n e re :
<Eu cred că ar fi bine, după prim irea acestui act (Tom osul, n.n.) din
p a rte a S anctităţii Sale P atriarhul de C onstantinopol, ca Sfîntul Sinod
să exprim e m u lţum irile sale S anctităţii Sale P atriarh u lu i Ioachim IV.
A ceste m ulţum iri să se exprim e prin o scriso a re făcută din p arte a
în treg S fîntului Sinod şi iscălită de toţi m em brii» 68, p ro punere care a
fost aprobată.
R ecunoaşterea oficială a autocefaliei Bisericii O rtodoxe R om âne a
însem nat înainte de to ate un act de d re p ta te la care era în d rep tă ţită
prin întregul său trec u t de jertfeln icie şi de co n stan ţă în tru propovă-
d u irea credinţei celei ad e v ăra te aici la poalele C arpaţilor. C onfirm area
autocefaliei este în ac elaşi tim p o încu n u n a re firească a conştiinţei de
sine a B isericii n o astre şi o consfinţire a dezvoltării sale în tr-u n anum it
m om ent al istoriei ei şi a poporului căruia îi aparţine. R ecunoscîndu-i-se
locul şi dem nitatea în lum ea ortodoxă, B iserica O rtodoxă R om ână a
continuat să dezvolte şi să prom oveze d eschiderea spre noi orizonturi
de slu jire a credincioşilor, inclusiv spre cele ale ecum enism ului ca
m esaj de ap ro p ie re şi de u n ita te creştină, d espre care însă ne v a fi
v orba în capitolul urm ător.

67. Ibidem , p. 959.

68. A rhiva S fîntului Sinod, Dosar nr. 78 1885, f. 6 4 : Pr. le cto r D u m itru Gh Radu
art. cit., p. 406.
B.O.R. — 10
 • O Q C yh U N Tft R € •

AUTOCEFALIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

— Aspecte şi sem nificaţii —
GHEORGHE VASILESCL

O rtodoxia cunoaşte în org a n iz area ei două categorii de u nităţi

b isericeşti, m ai m ari decît o ep a rh ie şi, cel puţin, egale cu o m itropolie
num ite Biserici A utocefale şi B iserici A utonom e.
C ele dintîi sînt co n stitu ite «pe baza principiului autocefaliei, iar
celelalte pe baza p rincipiului autonom iei.
Dar, să vedem ce este prncipiul autocefaliei şi autonom iei în viaţa
B isericii O rtodoxe.
Din punct de v ed e re etim ologic, term enul au to cefalie s-a form al
din cuvintele greceşti autos, «însuşi», şi kephali, «cap», avînd sensul
sem antic de conducere prin sine.
în ex p rim a rea laică pre cre ştin ă , term enul a fost utilizat în dom e­
niul biologiei, la clasificarea speciilor, de A ristotel, pentru a desem na
u n ităţi organice cu ac tiv ita te m etabolică proprie.
A dop tate prin analogie, în sens figurat, din term inologia a risto ­
telică în lim bajul bisericesc, cu v in tele autos şi kephali apar pentru
prim a dată alătu ri în ca nonul 34 apostolic, într-o le g ă tu ră din ca re se
va alcătui, mai tîrziu, term enul autocefalie, m enit să exprim e o re a li­
tate a te sta tă încă de la în ce p u tu rile vieţii bisericeşti. '
Form at, desigur, în v rem ea aplicării norm elor cuprinse în canonul
34 apostolic, term enul autocefalie nu apare ca ata re în canoane, deşi
to ate Sinadele ecum enice şi unele sinoade locale s-au ocupat de dre p ­
tu rile care exprim ă autocefalia unor unităţi b isericeşti, consacrînd-o
prin tex te canonice şi prin alte h o tărîri, ci începe a fi folosit abia din
vea cu rile IV— V în alte acte oficiale sau scrieri bisericeşti, N eîntîlnit
în filozofia şi ştiinţele sociale din trecut, şi n e u tilizat de acestea nici în
prezent, el a răm as, de atunci încoace, num ai în uzul g raiului b iseri­
cesc, fiind folosit, sporadic pînă în v ea cu l al X lX -lea, şi în treb u in ţat în
mod cu ren t după aceea, în scrierile teologice şi în actele oficiale cu
înţelesul juridic de slăp in ire deplină asupra treb u rilo r bisericeşti.
F olosirea destul de ra ră a term enului autocefalie pînă în v eacul al
X lX -lea s-a d ato ra t în treb u in ţării, atît în actele oficiale cît şi în di­
DOCUMENTARE 475

v erse scrieri, a unor expresii care defineau ac est conţinut în funcţie de

epoci şi de cazuri concrete, ca n ea tîrn are , n esupunere, ju risd icţie p ro ­
prie, conducere proprie, etc., precum şi faptului că începînd din veacul
al X l-lea s-a utilizat în m od co n stan t şi cuvîntul autonom ie, d ar nu în
acce p ţiu n ea pe care o are azi, ci ca sinonim p en tru autocefalie, deşi
to ate S inoadele ecum enice şi cele locale s-au o cupat şi de d re p tu rile
autonom e ale diferitelor un ităţi b isericeşti, consacrînd, de la început,
o re a lita te care abia în zilele n o astre v a fi d esem nată cu aju to ru l
acestui cuvînt.
Spre d eosebire însă, de term enul autocefalie, că ru ia B iserica i-a dat
un sens nou, creînd de fapt ac ea stă n oţiune cu conţinut ju rid ic b ise ri­
cesc, pe care a folosit-o, apoi, de tim puriu, în ex c lu siv itate, cuvîntul
a utonom ie a fost p reluat ca a ta re din term inologia laică, unde îşi avea
o larg ă în treb u in ţare cu m ulte v ea cu ri înainte, şi adaptat, destul de
tîrziu, nev o ilo r proprii, fiind utilizat o vrem e, doar cu unele mici m odi­
ficări de nuanţă, în înţeles de autocefalie, deşi au ex istat to t tim pul
a lă tu ri de u n ităţi autocefale şi un ităţi autonom e, şi abia în secolul
n ostru i s-a precizat conţinutul său specific.
La vechii scriitori greci, cuvîntul autonom ie, com pus din autos,
«însuşi», şi nom os, «lege», exprim a n o ţiu n ea de in d ep e n d en ţă sau su ­
v e ra n ita te a s tatelo r num ite cetăţi, precum şi stare a de auto d e te rm in are
a p o poarelor şi de lib ertate individuală, în sensul conducerii după legi
proprii, ceea ce excludea su p u n erea că tre alţii sau am estecul din afară.
De la greci term enul a trec u t la rom ani, iar de la aceştia la alte p o p o a­
re, fiind în treb u in ţat, cu acelaşi înţeles, în v ia ţa de stat an tică şi m e­
dievală. După norm ele g u v ern ării autonom e a c e tăţilo r s-au o rien ta t şi
u n ităţile bisericeşti co respunzătoare conduse de episcopi, care, neputînd
depăşi ca ju risd icţie lim itele terito ria le ale eparhiilor, au tre b u it să se
conducă în m od autonom , atît in R ăsărit cît şi în A pus, căci autonom ia
ce tăţilo r s-a m enţinut to ată vre m e a în Im periul rom an şi, apoi, în cel
bizantin.
D upă ce cuvîntul autocefalie a in trat în circulaţie, la sfîrşitul v e a ­
cului al IV -lea, cu înţeles specific bisericesc, .el a fost p re ferat pentru
a exprim a şi n o ţiu n ea de autonom ie, iar de la începutul vea cu lu i al
X l-lea, cînd B iserica şi-a însuşit cuvîntul autonom ie, ac estai a fost folosit
în sens specific de autocefalie.
În tre b u in ţa rea paralelă, în acelaşi înţeles, a am belor cuvinte a
d u ra t p în ă în v eacu l nostru, cînd s-a făcut o "delim itare m ai precisă a
c onţinutului lor noţional.
Im precizia atît de înd elu n g ată în folosirea term e n ilo r care exprim ă
autocefalia, precum şi faptul că pînă în v ea cu l n o stru nu i s-a d at cu-
v în tu lu i autonom ie înţelesul său specific, deşi ală tu ri de B iserici a u to ­
cefale au ex istat în to td e au n a şi Biserici autonom e, este m ai greu de
explicat şi nu face obiectul rîn d u rilo r de faţă. Se poate, totuşi, afirm a
că ac ea sta s-a d ato ra t atît lipsei de p re o cu p are co n stan tă a Bisericii
p en tru s tab ilirea unei term inologii ju rid ice proprii, efo rtu rile fiindu-i
p re v alen t în d rep ta te că tre ela b o rarea term inologiei dogm atice, cît şi
faptului că m ultă vrem e ea n-a făcut deo se b irea de m ai tîrziu în tre a u ­
tocefalie şi autonom ie, socotindu-le identice atunci cînd era v o rb a de
476 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNA

ind ep en d en ţa ju risd icţio n ală a u n ităţilo r bisericeşti terito ria le , ca m i­

tropolii, arhiepiscopii, ex a rh ate şi patriarhii.
A bia în veacul al X X -lea s-a trec u t la folosirea term e n ilo r a u to c e­
falie şi autonom ie în înţelesul lor specific, cu aplicare la u n ităţile bi­
seric eşti terito ria le care depăşesc dim ensiunile unei sim ple eparhii, şi
care se num esc autocefale, in cazul că se bucură de in dependenţă
ju risd icţio n ală deplină, sau se num esc autonom e, dacă au o ind ep e n ­
d en ţă lim itată faţă de cele dintîi.
A utocefalia conslituie, deci, p rincipiul fundam ental de organizare
în B iserica O rtodoxă, pe tem eiul căruia ie ra rh ia unei Biserici, consti­
tu ită în sinod, e x e rcită în cuprinsul său p u tere a b iseric easc ă deplină,
in dependent de iera rh ia o ricărei alte Biserici, org a n iz ată în acelaşi mod,
recunosc'm d drept că petenie suprem ă num ai pe în tem eieto ru l Bisericii,
M întuitorul Iisus H ristos. E xistenţa unui num ăr de B iserici A utocefale,
fiecare condusă în mod ind ep e n d en t de ie ra rh ia proprie, n-a îm piedicat
p ă s tra re a şi alirm area unităţii B isericii O rtodoxe, deo a rec e B isericile
A utocefale, m ărturisind aceeaşi în v ăţătu ră , pra cticîn d acelaşi cult şi
conducîndu-se după aceleaşi reg le m en tări canonice de o rganizare şi de
ex e rcitare a puterii bisericeşti centrale, în m od colegial-sinodal, m en­
ţin şi prom ovează leg ă tu ri strîn se în tre ele, în spiritul dragostei fră­
ţeşti. La rîndul ei, autonom ia reprezintă, în ex p rim a rea ju rid ică a O r­
todoxiei, o stare ase m ă n ăto are autocefaliei, de care nu se deosebeşte
decît gradual.
A stfel, spre deosebire de autonom ie, care p resupune ex isten ţa
dreptului de conducere sau adm inistrare a unei Biserici, prin orcjanele
proprii, în anum ite dom enii ale vieţii bisericeşti, cu ex c ep ţia celor de
com petenţa Bisericii A utocefale sub a cărei ju risd icţie p a rţia lă se află,
autocefalia im plică ideea de a u to g u v e rn are sau au to a d m in istrare de­
plină şi se exprim ă, în m od obişnuit, prin in d ep e n d en ţă şi n ea tîrn are .
Din principiul autocefaliei rezultă, deci, in d ep e n d en ţa şi eg a lita te a în
pu tere a B isericilor Ortodoxe,, indiferent de m ărim ea sau vechim ea lor.
Dacă ar fi să găsim principiului autocefaliei, aplicabil re la ţiilo r inter-
ortodoxe, un ec h iv alen t în ex p rim a rea laică, acesta treb u ie că u tat în
n o ţiu n ea de su v eran itate, aflată la baza ra p o rtu rilo r d in tre state, cu
care se aseam ănă, dar nu se identifică, căci, în tim p ce statele sînt pe
deplin lib e re 'a -ş i h o tă rî şi rezolva, conform v oinţei proprii, to ate p ro ­
blem ele interne şi externe, B isericile A utocefale răm în în in terd e p en ­
denţă în tre ele, sub ra p o rt dogm atic, cultic şi canonic. Prin urm are,
autocefalia re p rez in tă num ai ind ep en d en ţa ad m in istrativ -ju risd icţio -
nală a u nei. B iserici O rtodoxe, faţă de alte u n ităţi bisericeşti egale în
drepturi, cu care îm preună form ează O rtodoxia ecum enică, înţelegînd
prin ju risd icţie în tin d e rea terito riu lu i pe care ea îşi ex e rcită puterea.
De aceea, a b o rd are a autocefaliei în v iaţa Bisericii O rtodoxe şi, în ­
deosebi, în trec u tu l B isericii O rtodo xe R om âne, p în ă la re cu n o aşte rea
ei form ală în 1885, treb u ie făcută cu g rijă şi nu atît în persp ectiv a e v e ­
nim entelor istorice locale, ci, mai ales, în con te x tu l lor p anortodox, im-
pun in d u -se o analiză sub ra p o rt ju rid ic bisericesc a problem ei, iar nu
o pre zen ta re pur isto rică a ei. în caz contrar, se vor in terse cta planurile
şi se va confunda dep e n d en ţa B isericilor A utocefale în re sp ecta rea obli-
DOCUMENTARE 477

gatiilor lor re lig io ase de co n se rv are şi p erp etu are n eştirb ită a în v ă­
ţăturii dogm atice şi cultice a B isericii celei Una a lui H ristos, a S finte­
lor C anoane şi a Sfintei T radiţii, cu dep e n d en ţa juridică b isericească,
calificîndu-se prim a drept supunere sau sub o rd o n are ju risdicţională.
In lum ina celor a rătate, să încercăm a vedea, pe scurt, cum s-a
pus, sub ra p o rt ju rid ic şi în plan istoric, p roblem a autocefaliei p en tru
O rtodoxie în gen e ral şi p en tru B iserica O rtodoxă R om ână în special.
Deşi term enul autocefalie nu s-a folosit ca ata re în prim ele v ea cu ri
creştine, stare a de fapt pe care el o exprim ă a e x istat încă din p erioada
apostolică şi s-a d ezvoltat treptat, con tu rîn d u -se în form e noi, în epoca
in care s-a d e să v îrşit o rg an izarea terito ria lă şi ie ra rh ică a Bisericii.
Iniţial, au to cefalia episcopilor consta în e x e rcitarea d eplină a p u ­
terii b iseric eşti în cuprinsul com u n ităţilo r pe care le conduceau în mod
independent. în v irtu te a succesiunii apostolice, ei îndeplineau au to ritate a
în v ăţăto re ască , s im ţito are şi cîrm uitoare sau de conducere. A stfel, to ate
B isericile apostolice şi to ate com unităţile cîrm uite de episcopi au fost
independente, în sensul propriu al term enului, pînă prin v ea cu rile II—
III, cînd au început a se constitui, pe baze te rito ria le noi, u n ităţi b ise ri­
ceşti m ai m ari, a căror conducere su p erio a ră a tre c u t tre p ta t asupra si­
n o adelor locale, p re zid ate de un episcop protos, care, fiind recunoscut
drept «ctp», exprim a prin poziţia lui de în tîistă tă to r, autocefalia u n ităţii
în fru n te a căreia se afla K M ai tîrziu, acest ex e rciţiu deplin al pu terii b i­
sericeşti a răm as num ai pe seam a sinoadelo r m itropolitane, m itropoliile
devenind to ate u n ităţi autocefale. în ac ea stă fază, elem entele c a ra c te ­
ristice prin ca re se exprim a n o ţiu n ea de au to cefalie constau din d re p tu ­
rile sinoadelpr pre m itro p o litan e şi m itropolitane de a alege, hirotoni şi
ju d eca pe toţi episcopii din uniLăţile respective, inclusiv pe in tîistătăto rii
lor.
A c eastă nouă form ă de o rganizare bisericească, astfel constituită,
s-a consolidat tre p ta t şi s-a g en e raliza t cu vrem ea, d evenind u n itatea
autocefală tip, consfinţită prin canoanele apostolice şi în tă rită de p ri­
m ele Sinoade ecum enice şi de unele sinoade locale.
Stabilind ca «episcopii fiecărui neam să cinstească pe cel d intîi dintre
dînşii şi să-l socotească pe acela d rept căpetenie, şi nim ic m ai im portant
să nu facă fără p ărere a aceluia, şi num ai pe acelea să le Iacă fiecare,
cîte se referă la ep a rh ia lui şi la ţin u tu rile de sub s tăp în irea ei. Dar nici
acela să nu facă ceva fără so co tin ţa tu tu ro r. Căci astfel va fi înţelegere
şi se va pream ări D um nezeu» 2. C anonul 34 apostolic a dat tem ei legal
rînduielii urm ată, în acea epocă, în în ch e g are a organizaţiei Bisericii, con­
cretizată în re sp ecta rea principiului etnic, a celui ie ra rh ic şi sinodal, a
autonom iei episcopilor, precum şi a conducerii independente a un ităţilo r
te rito ria le bisericeşti, punînd, astfel, bazele canonice ale autocefaliei. La
rîndul lor, C anonul 35 apostolic, prin re g le m en tare a dreptului fiecărui
in tiis tă tă to r de a săv îrşi hiro to n ia episcopilor din cadrul u n ităţii în
fruntea că reia se găsea, fiind oprit de a ex e rcita acest d rept esenţial în
afara ju risd icţiei sale, şi C anonul 37 apostolic, prin specificarea atribu-
1. C. Popovici, Canocine/e a p o sto lice, in «C andela», 1896, nr. 8, p. 287; nr. 10,
p. 384.
2. N. M ilaş, C anoanele B iscricii O rto d o xe, Voi. I, p a rte a I, 1930, p. 236.
47 8 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

ţiiio r sinodului, căruia îi conferă dre p tu l de a h o tărî şi îndeplini, în mod

liber, în trea g a p u tere b iseric easc ă în cuprinsul terito riu lu i respectiv,
adică dre p tu l de a se cîrm ui prin sine însuşi sau dre p tu l de autocondu-
cere, au c o n tu ra t şi m ai precis conţinutul autocefaliei. N orm ele cuprinse
în canoanele apostolice au fost, apoi, ad în c ite de Sinodul III ecum enic
(Efes, 431), prin canonul 8, şi de S inodul IV ecum enic (C alcedon, 451),
prin ca nonul 28, care, dîndu-le o in te rp re ta re autentică, le-a aşezat, ca
rîn d u ială de urm at, la baza organizării Bisericii, co nsacrînd definitiv
autocefalia.
Pe tem eiul acestor rînduieli de obîrşie apostolică, începînd din v e a ­
cul IV, s-au constituit, ca u n tită ţi autocefale, to ate m itropoliile, urm ate,
to t din veacul IV, de ex a rh ate şi, apoi, din v e a cu rile IV— V, de p a­
triarh ii 3, la început în num ăr de cinci, av în d d rept ce n tre ie ra rh ice :
Roma, C onstantinopol, A lexandria, A ntiohia şi Ierusalim .
In decursul proccsului istoric de dez v o lta re a organizaţiei Bisericii,
episcopiile şi-au p ierd u t autocefalia av u tă odinioară, dar, p o triv it rîn-
duielilor apostolice, şi-au p ă stra t autonom ia în cadrul m itropoliilor a u to ­
cefale, care, intrînd, la rîndul lor, prin v ea cu rile V —VI, ca u n ităţi au to ­
nom e în a lc ătu irea ex a rh a te lo r şi a p atria rh iilo r, au răm as şi ele fără
autocefalie. Intr-o s itu a ţie ase m ă n ăto are au ajuns şi ex a rh ate le , d e v e ­
n ite num ai autonom e în cuprinsul p atria rh iilo r. Cu to ate acestea, unele
ex a rh ate , ca A sia (Efes), Pont (C ezareea C apadociei) şi T racia (H era-
cleea), în R ăsărit, R avena, C arta g in a şi Ju slin ia n a Prim a, pen tru Apus,
şi-au p ăstra t tim p înd eiu n g at autocefalia. Da asem enea, şi u n ele m itro ­
polii şi-au m enţinut autocefalia. V echea m itropolie a C iprului a su p ra­
v ieţu it ca ata re pînă în zilele noastre. în plus, chiar din v ea cu rile IV— V,
a ap ă ru t o nouă ca teg o rie de u n ităţi b iseric eşti autocefale, num ite arh i­
episcopii.
A stfel, în decursul vrem ii, au e x istat o seam ă de autocefalii, co n sti­
tu ite fie în ain tea S inoadelor ecum enice, fie în tim pul acestora, d ar fără
vre o h o tă rîre din p arte a lor, sau după epoca S inoadelor ecum enice. U nele
autocefalii au d isp ăru t dem ult, altele au d ăinuit pînă azi, şi altele noi
au apărut. Ele s-au co n stitu it pe baze terito ria le , naţionale, ad m in istra­
tiv e sau după alte criterii, în funcţie de in tere sele legitim e ale Bisericii,
fiind conduse de episcopi, m itropoliţi, exarhi, arhiepiscopi şi de patriarhi,
fără a se putea face vre o d eosebire de fond în tre ele, ci num ai de formă,
după criterii ca : vechim e, m ărim e, etc., în tru c ît ex istă un singur tip de
autocefalie.
în această situaţie, elem entele c a rac teristice pen tru conţinutul au to ­
cefaliei celor cinci p atria rh ii au devenit, cu vrem ea, u n ita te a de m ăsură
a celorlalte autocefalii, inclusiv a autocefaliilor co n stitu ite m ai tîrziu.
şi s-a exprim at co n stan t prin ra p o rta re la ele, astfel încît, cele din urm ă
au fost co nsiderate ca avînd, p en tru terito riile lor, d re p tu rile celor din­
tîi. S-a c ă u tat să se arate, în acest mod generic şi principial, că u n ităţile
respective, deşi m ai mici şi situ a te m ai jos decît p atria rh iile pe scara
iera rh ică a organizaţiei B isericii ecum enice, aveau, totuşi, o ind ep e n ­
denţă in tern ă egală cu aceea a p atria rh iilo r. Cu to ate acestea, patriar-
3. Ibidem, voi. II, 1931, p. 96— 97; voi. III, 1934, p. 70.
DOCUMENTARE 479

hiile istorice, tinzînd şi izbutind uneori să-şi extindă ju risd icţia asupra
B isericilor A utocefale m ai mici, le-au im pus acestora, m ai ales, în urm a
căderii lor sub stăpîniri politice străine, unele îngrădiri, care au făcut
ca ele să-şi piardă autocefalia deplină. Dar, aceste îngrădiri, care, în
funcţie de cazuri şi îm p reju ră ri, au constat din pom enirea la slu jb e a
p atria rh u lu i ecum enic, b in e c u v în ta rea d ată după ale g ere a in tîistătăto ru -
lui sau prim irea Sfîntului M ir de la C onstantinopol, au avut un c a rac ter
tem porar şi au putut num ai să lim iteze autocefalia, în anum ite perioade,
nu să o desfiinţeze, căci B isericile re sp ectiv e şi-au p ăstrat, tot tim pul,
ju risd icţia proprie, constînd din e x e rcitarea în cuprinsul lor a p re ro g a­
tiv elo r ese n ţia le prin care aju n sese să se exprim e, deja, în mod tra d iţio ­
nal şi canonic, au to c efa lia oricărei u n ităţi b is e ric e ş ti,, adică dre p tu rile
de a-şi alege, hiro to n i şi ju d eca pe toţi episcopii, inclusiv pe îritîistătă-
torii lor, fără nici un am estec din afară.
Din cele a ră ta te rezultă că, de-a lungul tim pului, d re p tu rile care d e ­
finesc conţinutul autocefaliei au cunoscut unele schim bări dete rm in a te
de îm prejurări, variind de la cea m ai deplină autocefalie pînă la lim itări
pa rţia le şi, chiar, u n ele restricţii. Cu toate acestea, B isericile A u to ce­
fale, co n stitu ite ca a ta re cu re sp ecta rea rînduielilor stabilite pe baze dog­
m atice şi canonice şi pe trad iţia bisericească îndelungata, au fost consi­
derate, aşa cum sîn t de fapt, Biserici surori, egale în drepturi, ca lita te
c are ţine de însăşi n a tu ra autocefaliei.
A c easta risip eşte orice îndoială în p riv in ţa d re p tu rilo r autocefale
ale B isericilor rom âneşti, întem eiate ca atare, din tim puri străvechi, şi
c o n sacrate definitiv şi deplin, alături de ce lelalte autocefalii, fără a fi
n ev o ie de h o tă rire a v reunui Sinod ecum enic în acest scop. Iar dacă, în
anum ite epoci, s-au im pus u n ele lim itări d re p tu rilo r autocefale ale B ise­
ricilor rom âneşti, aceste lim itări exprim ă, prin ele însele, ideea de a u to ­
cefalie, la fel ca şi p en tru to ate celelalte B iserici A utocefale.
Se ştie că în epoca de form are a poporului rom ân, B iserica din Dacia
era autocefală, nefiind s u b o rd o n a tă v re u n ei ju risd icţii din afară. S caunul
din Tom is (C onstanţa), ca p ita la provinciei Scitia M ică, D obrogea de azi,
este am intit în vea cu rile IV şi V ca ahiepiscopie autocefală, care şi-a
ap ă rat şi afirm at ind ep en d en ţa de alte scaune, conducind singur în trea g a
B iserică din p rovincia re sp ectiv ă şi întinzîndu-şi ju risd icţia şi dincolo ds
D unăre, în sudul M oldovei şi estul M unteniei, p în ă la arcul carpatic.
Deşi nu avea episcopi sufragani, A rhiepiscop ia A utocefală a Tom isuiui
se d eo se b ea de alte arhiepiscopii autocefale prin faptul că se afla în
fruntea unei provincii m itropolitane, pe cînd celelalte nu conduceau d e ­
cît o eparhie propriu-zisă. Fiind un scaun m itropolitan aparte, arh ie p is­
copului Tom isuiui i se atribuia titlul şi d re p tu rile unui m itropolit a u to ­
cefal 4. La sfîrşitul veacului VII c e tatea Tom isuiui este d istru să de avari,
iar sediul arhiepiscopiei se m ută în in terio ru l D obrogei, spre nord, la
V icina, în tr-u n loc m ai ferit din calea m igratorilor, fiind m enţionată, în
continuare, la sfîrşitul vea cu lu i IX, în rîndul scaunelor autocefale în
4. C. Popovici, F o n tin ele şi C odicii D rep tu lu i b ise ric esc o rto d o x, în «Candela»,
1886, nr. 6, p. 330; Livlu Stan, O birşia a u to c efa liei şi a u to n o m iei, in «M itropolia O lte ­
niei», 1961, nr. 1—6, p. 88, n o ta 33.
480 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

lista întocm ită, la anul 893, în tim pul p a tria rh u lu i F otie al C o n sta n tin o ­
polului şi îm păratului bizantin Leon al V l-lea Filozoful.
în ju ru l anului 1300, cînd v ia ţa rom ânească a înflorit pe plan social,
p olitic şi religios atît în D obrogea cît şi în ţin u tu rile A rgeşului şi O ltului,
scaunul de la V icina a fost rid icat la tre a p ta de m itropolie, dăinuind
p înă la anul 1359, cînd titu la ru l ei, m itropolitul Iachint, la ce rerea v o ie ­
vodului m untean N icolae A lex an d ru B asarab, a fost străm utat, cu rîndu-
ielile canonice, la C u rtea de A rgeş, ca prim ul m itropolit al Ţării Rom â­
neşti, ju risd icţia lui întinzîndu-se peste to ată Ţ ara R om ânească şi Do­
b rogea, pînă la M area N e ag ră şi, dincolo de C arpaţi, în T ransilvania.
în aceeaşi p erio a d ă s-a trec u t la o rg a n iz area v ieţii bisericeşti şi în
M oldova, în tim pul v o ievodului P etru M uşat, prin h iro to n irea lui Iosif
ca episcop şi în scău n a re a lui la Suceava, în 1401, sub dom nia lui A le­
x an d ru cel Bun, cu dre p t «să slu je asc ă şi să sfinţească şi să facă toate
ca un ad e v ăra t m itropolit» 3, ceea ce însem na că M itropolia M oldovei
era scoasă de sub a sc u lta rea oricărui scaun iera rh ic ortodox, fiind aşe­
zată a fi autocefală 6.
Astfel, de la străv e ch e a arhiepiscopie a T om isului, prin m itropolia
V icinei, la m itropoliile Ţ ării R om âneşti şi M oldovei, s-a p arcu rs drum ul
o rganizării canonice a B isericii rom âneşti, a afirm ării autocefaliei sale.
P rin constituirea, u lterio ară, a unor eparhii sufragane m itropoliilor
M oldovei şi Ţ ării R om âneşti, fiecare cu un num ăr însem nat de clerici
şi credincioşi, care a asig u ra t conducerea B isericii de c ă tre m itropolit,
a ju ta t de sinodul său, ale g ere a noilor episcopi, inclusiv a în tîistătăto -
rilor, num ai d in tre fom âni, de că tre un sobor de clerici, îndeosebi egu­
m eni, şi m ari dregători, h iro to n irea ac esto ra la ei acasă şi în tă rire a lor
de că tre domn, fără v re u n am estec ju risd icţio n al din afară, P atriarh ia
Ecum enică dînd doar b in ec u v în ta rea actului s ăv îrşit în ţară , se îndepli­
neau condiţiile ce ru te de canoane p en tru o in d ep e n d en ţă egală au to c efa­
liei, iar in trarea în divan a iera rh iei su p erio a re bisericeşti şi a c tiv itatea
d epusă în slu jb a in tere selo r ţării şi ale Bisericii, făceau deplină au to c e­
falia.
R eorg anizarea i m itropoliilor din Ţ ara R om ânească şi M oldova, în
v ea cu l al XV I-lea, s p rijin ită cu to ată fe rm ita tea de voievozii rom âni,
a consolidat au to c efa lia B isericii noastre. Cei doi m itropoliţi din M ol­
dova şi Ţ ara R om ânească, pom eneau la slu jb ă pe p atria rh u l ecum enic,
d ar ac estu ia nu-i era îngăduit a se am esteca în treb u rile in tern e ale Bi­
sericilo r rom âneşti. Este sem nificativ, în acest sens, cazul m itropolitului
Luca al U ngrovlahiei pe care sinodul p atria rh al din C onstantinopol l-a
c a terisit în 1616, dar actul caterisirii, ca şi al num irii altui a rh ie re u în
locul său, au răm as fără urm ări, căci dom nitorul şi iera rh ia bisericească
le-au socotit lipsite de o rice tem ei canonic, m itropolitul răm înînd în
scaun pînă în anul 1629, cînd a în ce ta t din viaţă.
Spre a îm piedica te n d in ţa P atriarh ie i Ecum enice de a-şi e x e rcita ju ­
risd icţia în cuprinsul B isericii rom âneşti, A şezăm întul din 1631, al v o ie ­
5. H u rm u zaki-Io rg a, D o cu m en te, voi. XVI, 1, p. 35, nr. LXX.
6. Liviu Stan, P ravila Iu i A le xa n d ru cel Bun şi v e c h e a a u to c eia lie a M itro p o liei
M oldove/, în «M itropolia M o ld o v ei şi Sucevei», 1960, nr. 3—4, p. 178— 180.
DOCUMENTARE 481

vodului Leon Tom şa, reafirm a dreptui ţarii de a alege pe -cine socotea
vrednic să cîrm uiască e p a rh iile şi m înăstiriie, urm înd a «se trim ite la
p atria rh num ai să blagoslovească, fără c e rce tări sau am înări, pe v lă ­
d ica ales de ţară şi de sfat, cum a fost din veac» 7.
în tim pul dom niei lui V asile Lupu, M itropolia M oldovei se bucura
de o asem enea independenţă, şi era pe punctul de a fi rid ica tă la tre a p ta
de p atria rh ie s, iar «Pravila cea M are» sau «în d rep ta rea Legii», tip ă rită
de m itropolitul Ştefan la T îrgovişte, în 1652, cu în cu v iin ţare a lui M atei
B asarab, re afirm a că M itropolia Ţării R om âneşti, nu era supusă nim ănui,
avînd ju risd icţie şi în T ra n silv a n ia 9.
A c eastă poziţie independentă a B isericilor rom âneşti a fost re le v ată
şi de D im itrie C antem ir, în «D escrierea M oldovei», arătin d că m itropo-
liţii no ştri av e au în B iserica R ăsăritului o cin stire cu to tu l deosebită, de
ca re alţii nu se bucurau, nefiind sub a sc u lta rea nici unui p atria rh şi, deşi
p rim eau b in ec u v în ta rea p a tria rh u lu i ecum enic, ei nu pu tea u fi nici aleşi,
nici în d ep ă rtaţi de dînsul şi nici nu treb u ia u să aştepte, ca toţi ceilalţi
m itropoliţi, ap ro b are a P atriarh ie i din C o n s ta n tin o p o ll0.
La cele a ră ta te se m ai adăuga faptul că, v ea cu ri de-a rîndul, după
că d ere a C onstantinopolului sub turci (1453), dom nii şi B isericile din Ţ ă­
rile Rom âne au d ev e n it principalii sp rijin ito ri ai O rtodoxiei, aju tîn d
toate aşezăm intele bisericeşti din B alcani şi O rien tu l creştin — cele p a ­
tru p a tria rh ii istorice, M untele A thos, M untele Sinai, m în ăstiriie M e-
teore, B isericile din G recia, C ipru şi din celelalte insule greceşti. De a s e ­
m enea, în ţările n o astre s-au scris şi tip ă rit cărţi de slujbă, în lim bile
greacă, slavă şi arabă, p en tru alte popoare creştine, precum şi lucrări de
a p ă rare a O rtodoxiei îm potriva ac ţiu n ilo r prozelitiste ale altor culte, ca
şi opere teologice, în rom âneşte şi în alte limbi, d a to ra te u nor vlădici şi
că rtu ra ri rom âni, între care m itropoliţii V arlaam şi Dosoftei ai M oldovei
şi enciclopediştii de renum e eu ro p ean N icolae M ilescu şi D im itrie C an­
tem ir, p en tru lăm urirea unor problem e teologice co n tro v e rsate , şi, tot
aici, s-a ţinut, în 1642, la Iaşi, un Sinod panortodox, care a aprobat «M ăr­
tu risirea de credinţă» a m itropolitului rom ân P etru M ovilă, d ev e n ită
c a rte n o rm ativ ă pentru în trea g a O rtodoxie. Apoi, ţările n oastre aveau
un m are num ăr de credincioşi, ceea ce făcea din B iserica rom ânească
o B iserică p u tern ic ă şi dinam ică, a doua ca m ărim e şi pondere în rîndul
B isericilor O rtodoxe surori.
T oate aceste vechi m ărturii evidenţiază, fără p u tere de tăgadă, p o ­
ziţia in dependentă a Bisericii rom âneşti în cadrul O rtodoxiei ecum enice.
Doar în perio a d ele nefav o ra b ile din punct de v ed e re p olitic p en tru
Ţ ările R om âne, ca în tim pul dom niilor fa n ario te din sec. XVIII, au pu tu t
a v e a loc u n ele acte de ju risd icţie a scaunului din C onstantinopol în c u ­
7. A le x an d ru Elian, Leg ă tu rile M itro p o liei U n g ro vla h iei cu P atriarhia de C o n sta n ­
tin o p o l şi cu cele la lte Biserici O rto d o xe. A . De Ia în te m eie re pînă Ia 1800», în «Bise­
rica O rtodoxă Rom ână», 1959, nr. 7— 10, p. 921.
8. N. Ş erbănescu , L eg ă tu rile p a tria rh u lu i M ele tie Pigas cu Ţă rile rom âne, în «Bi­
s e rica O rto d o x ă Rom ână», 1964, p. 370— 371.
9. Pravila lui M a tei B asarab cu ca n o a n ele SiinfU or A p o sto li, in titu la tă în d re p ta ­
rea Legei, Buc., 1885, p. 221 ; G rigore M u scelean u , S iîn tu l S in o d şi in d ep en d e n ta B ise­
ricii R om âne, Buc., 1865, p. 15.
10. D im itrie C an tem ir, D escrierea M o ld o ve i, Buc., 1973, p. 267.
482 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

prinsul B isericii rom âneşti, aşa cum a fost ca terisirea, în 1716, a m itro ­
politului A ntim Ivireanul, ca re ap ărase cu ferm itate in tere sele B isericii
noastre, trim iţînd, în tre altele, în 1710, p a tria rh u lu i ecum enic A tan a sie
al V -lea p ro teste pline de m îhnire îm polriva am estecului necanonic al
p a tria rh u lu i H risan t al Ierusalim ului în treb u rile in tern e ale M itropoliei
Ţării R om âneşti n .
P atriarh ia şi dom nii fanarioţi au în ce rca t în ac ea stă vrem e, cînd ie ­
ra rh ia g recească a u rc at tre p ta t scaunele episcopale din aproape în trea g a
P eninsulă B alcanică şi B isericile A utocefale de O hrida şi Ipec şi-au
curm at existenţa, să im pună şi la noi arh ie re i de a lt neam , d ar s-au lovit
de re zisten ţa dîrză a iera rh ilo r, a pre o ţilo r şi a credincioşilor.
In aceste îm p reju ră ri grele p en tru O rtodoxie, M itropolia M oldovei
şi-a reafirm at, din nou, independenţa, prin convocarea, în 1752, a unui
sinod de că tre m itropolitul lacob P utneanul, care a re acţio n at v eh em en t
faţă de .încercarea P atriarh ie i din C onstantinopol de a num i, îm potriva
trad iţiei, un iera rh grec, şi a h o tă rît să nu adm ită nici pe viitor arh ie re i
străini pe cele p atru scaune v lădiceşti ale ţării (Iaşi, Roman, R ădăuţi şi
Huşi). în pofida faptului că, în ac ea stă epocă, i s-au im pus, în cîtev a c a ­
zuri, iera rh i de neam grec, M itropolia Ţ ării R om âneşti şi-a ap ă rat şi ea
cu d em n itate independenţa, ilu strată, in tre altele, prin ac o rd area titlului
de «locţiitor al C ezareei C apadociei» m itropolitului G rigorie, în 1776, de
c ă tre p atria rh u l Sofronie, care în ordinea scaunelor m itropolitane ale
P atriarh ie i E cum enice ocupa prim ul loc în cinstire, după p atria rh , făcîn-
du-se o m are o n oare Bisericii rom âneşti.
C unoscînd m a tu ritatea a ră ta ta în co n ducerea de sine, ca bună chi-
v ern isito are a treb u rilo r interne, s tato rn icia d o v ed ită în p ăstra re a în v ă ­
ţă tu rii de credinţă şi a rîn d u ielilo r tra d iţio n ale cu ca ra c te r cultic, ce d e ­
m onstra conştiinţa în d ato ririi de a păzi u n itatea ecum enică a O rtodoxiei
şi de a contribui efectiv la în tărire a ei, m ai poate, oare, cineva să pună
la îndoială au to c efa lia Bisericii rom âneşti, re a lita te e x isten tă din tim puri
vechi şi re afirm a tă p erm an en t de-a lungul întregii sale istorii ?
Intem eindu-se pe ac ea stă realitate, ex isten tă ca atare, Al. I. C uza
şi g e n e raţia sa au socotit n ecesar, după U nirea celor două principate,
M untenia şi M oldova, in tr-u n singur sta t n aţio n al rom ân, la 1859, ca,
în tre alte înfăptuiri m enite a pune bazele R om âniei m oderne, să dea o
nouă organizare şi Bisericii străm oşeşti, proclam îndu-i, prin lege, a u to ­
cefalia şi ferind-o pe v iito r de am estecul oricărei a u to rităţi eclesiastice
străin e în treb u rile ei interne.
Ca urm are, C uza a em is, la 3 decem brie 1864, un D ecret organic care
p revedea, la prim ul articol, că «Biserica O rtodoxă Rom ână este şi ră-
m îne in d ep e n d en tă de orice au to ritate s trăin ă în tot ce p riv eşte o rg a­
nizarea şi disciplina» r-, Existînd, deci, o B iserică autocefală în R om ânia,
în mod firesc ea av e a n evoie şi de o au to rita te sinodală centrală, p en tru
a se realiza u nificarea b iseric easc ă din noul stat, căci, pînă atunci, atît
B iserica din M untenia cît şi cea din M oldova fu seseră conduse de si­
noadele lor m itropolitane, de la B ucureşti şi Iaşi. Ca atare, artico lu l u r ­
11. «Biserica O rto d o x ă Rom ână», lf)5G, nr. 8—9, p. 348—850.
12. .M on ito ru l O ficial», nr. 273 din 6 d e cem b rie 1864, p. 1297- 1298.
DOCUMENTARE 483

m ator din d ec retu l am intit pre v ed ea form area unui «Sinod gen e ral al Bi­
sericii Române», în atrib u ţiile căruia in trau ch estiu n i legislative, adm i­
n istra tiv e şi ju d ec ăto reşti, prezidat de m itropolitul U rigrovlahiei, care,
în baza unei ord o n an ţe dom neşti cu data de 11 ia n u a rie 1865, a prim it
titlul de «Primat al României».
După ieşirea lui C uza din dom nie, autocefalia Bisericii rom âneşti
şi-a găsit re flec ta rea în noua C onstituţie a ţării, prom ulgată la 30 iuni
1866, care consfinţea, la artico lu l 21, că «Biserica O rtodoxă R om ână est
şi răm îne n e a tîrn a tă de orice c h iria rh ie străină, p ăstrîndu-şi, însă, u n i
ta te a cii B iserica E cum enică a R ăsăritului în p riv in ţa dogm elor» 13, şi a
fost în tă rită prin «Legea organică pen tru ale g ere a m itropoliţilor şi a
episcopilor eparhioţi, cum şi a constituirii Sfîntului Sinod al S fintei Bi­
serici A utocefale O rtodoxe Române», v o ta tă de C am era d e p u ta ţilo r şi
de Senat la 4 şi, respectiv, 11 decem brie 1872, ce dădea în g rija Sfîn­
tului Sinod al B isericii O rto d o x e Rom âne «să p ăstreze u n itatea dogm atică
şi canonică cu B iserica Ecum enică, precum şi u n ita te a a d m in istrativ ă şi
discip lin ară a B isericii naţionale» l4. S inodul era form at din cei doi mi-
tropoliţi, de la B ucureşti şi Iaşi, din cei şase episcopi ep a rh io ţi — de
Rîmnic, Buzău şi A rgeş, ca sufragani ai M itropoliei U ngrovlahiei, de Ro­
man, H uşi şi D unărea de Jos, ca sufragani ai M itropoliei M oldovei — p re ­
cum şi din opt «arhierei titulari», cîte unul de fiecare eparhie, pe num ele
unui oraş d in cuprinsul ei. In stitu irea a rh ie re ilo r titu la ri a fost necesară,
atunci, pentru a av e a un num ăr de cel puţin 12 m em bri în Sinod. Prin
lege se p re v ed ea ca ale g ere a ie ra rh ilo r să se facă de că tre un colegiu
ele cto ral alcătu it din cei doi m itropoliţi, din episcopii eparhioţi, din a r­
hiereii titu la ri şi din toţi d ep u ta ţii şi s en a to rii ortodocşi în funcţiune,
pre şed in ţia avînd-o m itropolitul prim at, iar în lipsa lui cel al M oldovei
sau cel m ai vechi episcop în hirotonie.
A stfel, autocefalia B isericii O rtodoxe R om âne m ai av e a nev o ie doar
de re cu n o aşte rea form ală din p arte a P atriarh ie i Ecum enice, ac ea sta im-
punîndu-se, cu atît m ai m ult, după cu c erirea ind ep en d en ţei de stat a R o­
m âniei, în anii 1877— 1878.
A treb u it să mai trea că , însă, d estu lă vrem e pînă la îndeplinirea
acestei form alităţi, tim p în care problem a autocefaliei B isericii rom âneşti
a făcut obiectul u nor «litigii» cu P atriarh ia Ecum enică. N e în ţe le g erile şi
disputele au fost s tîrn ite nu de leg itim itatea autocefaliei, ci de in v o ca rea
de că tre P atriarh ia Ecum enică, iritată, m ai ales, din pricina secularizării
av e rilo r m înăstireşti, înfăptuită de C uza în decem brie 1863, a m o dalităţii
canonice în leg ă tu ră cu p roclam area şi re cu n o aşte rea ei. S-a purtat, ca
urm are, o îndelungată şi d ensă co respondenţă cu P atriarh ia Ecum enică,
în d eta liile că reia nu vom intra, d eoarece a fost pe larg dez b ătu tă în p u ­
blicaţiile n o astre l3, ci vom re ţin e d oar că iera rh ia B isericii rom âneşti
13. I. M. B ujorean u , C o lec /iu n e de leg iu irile R o m â n ei, v e c h i şi noi, tom ul I, Buc.,
1873, p. 14.
14. Legea organică a B isericii O rto d o x e R om ane din a nul 1872, în «Biserica O r ­
todoxă Rom ână», 137-1, nr. 1, p. 82.
15. A se v e d e a : Const. Pârv u , A u to c eln lia B isericii O rto d o x e R om âne, în «Studii
Teologice», 1954, nr. 9— 10, p. 511—5 1 9 ; N, Ş e rb ăn e scu , O p tze ci de ani d e la d o b în d irea
au to c ela iiei B isericii O rto d o xe Rom âne, in «Biserica O rto d o x ă Rom ână», 1965, nr. 3— t,
484 BISERICA ORTODOXA ROMANA

a fost învinuita, în term eni aspri şi violenţi, că a introdus inovaţii d ău ­

n ăto a re, co n tra re canoanelor şi trad iţiei bisericeşti, proclam îndu-şi, cu
de la sine putere, autocefalia, în loc de a o cere, pe cale legală, de la
C onstantinopol l6. P reten ţiile de ju risd icţie ale P atriarh ie i Ecum enice, v ă ­
dind ten d in ţa de am estec în treb u rile in tern e ale B isericii rom âneşti, ob­
s erv ată şi cu prileju l sfinţirii m irului, p en tru prim a d ată la noi în ţară,
la 25 m artie 1882, au fost respinse în mod ferm şi categoric de Sfîntul
Sinod al B isericii O rtodoxe R om âne, care, pe un ton calm şi m oderat, cu
argum ente dogm atice şi canonice, în tem eiate pe tra d iţia istorică, a spul­
b erat acuzaţiile care i s-au adus, apărînd au to c efa lia de orice p resiune
din afară şi p ăstrînd-o în com uniune cu în trea g a O rtodoxie l7. în acest
co n te x t s-a a ră ta t că n icicînd B isericile rom âneşti nu s-au aflat sub vreo
ju risd icţie străină, deplină şi înveşnicită, ci, d oar în anum ite răstim puri
ale istoriei, s-a în ce rca t o sub o rd o n are b iseric easc ă a lor, la care, de ase­
m enea, nu s-a ajuns niciodată. De aceea, S fîntul Sinod, în u n anim itate
de v o in ţă cu în treg u l cler şi m asa credincioşilor, şi în deplin acord cu
conducerea ţării, a co n sid erat firesc să proclam e prin lege autocefalia
B isericii O rtodoxe Rom âne în h o tare le noului stat, şi nu să o ce ară din
afara, iar dacă B isericile rom âneşti nu şi-au d ec lara t pînă acum în mod
oficial autocefalia, ac ea sta se d ato re şte faptului că în trec u t nu se p ra c­
tica încă sistem ul de p roclam are şi re cu n o aşte re pan o rto d o x ă a au to c e­
faliei b isericeşti. C ît p riv eşte re cu n o aşte rea , s-a precizat că este num ai
m o d alitatea prin care o B iserică au to c efa lă in tră în com uniune cu ce le­
lalte Biserici autocefale, n eavînd v alo a rea unei confirm ări sau defin iti­
v ări legale a autocefaliei, care, dacă este să v îrşită în m od canonic, d e­
vine, sub ra p o rt juridic, un act valid prin sine însuşi, ci are num ai un
ca rac ter d eclarativ , în sensul că se co n stată doar ca n o n icitatea au to c e­
faliei, legată prin însuşi actul constituirii sale, iar nu prin consensul u l­
terio r al întregii Biserici.
în faţa acestor argum ente, pe care nu le p u tea ignora, P atriarh ia din
C onstantinopol a re n u n ţa t tre p ta t la p oziţia sa, şi, după re zo lv area, de
com un acord, şi a altor chestiuni afla te în litigiu, a re cunoscut au to c efa­
lia B isericii O rtodoxe R om âne. P entru aceasta, la 25 aprilie 1885, p a ­
triarh u l ecum enic Ioachim al IV -lea (1884— 1886) a com unicat oficial
atît m itropolitului prim at C alinic M iclescu, cît şi m inistrului cultelor
D. A. Sturdza, că el şi sinodul său au socotit c e rerea B isericii rom âneşti
ca «raţională, d re ap tă şi co resp u n ză to are aşezăm intelor bisericeşti» 18,
fapt p en tru care au re cunoscut B iserica O rtodoxă Rom ână ca «autocefală
p. 247— 273 ; I. R ăm ureanu, La a 90-a a n iversa re a a u to c efa liei B isericii O rto d o x e R o ­
m âne, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», 1975, nr. 11— 12, p. 1366— 1383.
16. «O rtodoxul», Buc., 1880, nr. 5, p. 137— 138; «Biserica O rto d o x ă Rom ână», 1882,
nr. 12, p. 736—737 ; A rhim . Fotie Balam aci, D ocum ente. C oresp o n d ezi/a între Patriarhia
d in C onstantin o p o l şi m itro p o litu l U n g ro vla h iei N ilon, în tre d o m n ito ru l A l. I. C uza şi
toa te B isericile O rto d o x e cu p riv ire la le g ile ap ro b a te d e către g u v e rn u l rom ân p en tru
sino d u l din anul 1864, Buc., 1913, p. 5— 8, 31— 38, 88— 8 9 ; N. D obrescu, S tu d ii d e istoria
B isericii Rom âne c o n tem p o ra n e. 1. Isto ria B isericii din Rom ânia (1850— 1895), Buc.,
1905, p. 130.
17. «O rtodoxul», 1880, nr. 5, p. 141— 142; «Biserica O rto d o x ă Rom ână», 1882, nr.
12, p. 738— 757; A rhim . F o tie Balam aci, op. cit., p. 9, 66—67, 70—8 6 ; N. D obrescu,
op. cit., p. 131.
18. A cfe p rivito a re la a u to cela lia B isericii O rto d o x e Rom âne, Buc., 1885, p. 12— 13
DOCUM ENTAM 485

şi întru to ate de sine adm inistrată» ,D. Tot atunci s-a trim is şi Tom osul
de re cu n o aşte re a autocefaliei, sem nat de p atria rh u l Ioachim al IV -lea
şi de ceilalţi m itropoliti, m em bri ai sinodului p atria rh al, d ata t : A prilie
1835, ca re d ec lara că «Biserica O rtodoxă Rom ână să fie şi să se zică
şi să se recu n o asc ă de c ă tre toţi n e a tîrn a tă şi autocefală, adm inistrîn-
d u-se de propriul şi sfîntul său sinod, avînd ca p re şed in te pe înalt prea
sfinţitul m itropolit al U ngrovlahiei şi prim at al R om âniei, cel după
vrem i, nerecu n o sc în d în p ro p ria sa ad m in istraţie in tern ă nici o altă a u ­
to rita te bisericească, fără num ai pe capul B isericii celei Una, Sfîntă, So­
bornicească şi A postolească, pe M întuitorul D um nezeu-O m ul, ca rele este
singura tem elie şi p iatra cea ciin capul unghiului şi întîiul şi suprem ul şi
veşnicul A rh ie reu şi A rhipăstor» 2,J. M itropolitul p rim at era d oar în d ato ­
ra t să trim ită tu tu ro r în tîistă tă to rilo r de B iserici A utocefale gram ate
sinodale cu ocazia in sta lării sale în scaunul de m itropolit prim at şi p re ­
şedinte al S fîntului Sinod. In aceeaşi zi de 25 aprilie 1885, patria rh u l
ecum enic a trim is o enciclică ce lo rlalte p a tria rh ii — A lexandria, A ntio-
hia şi Ierusalim — şi Biserici O rtodoxe autocefale — sinoadelor B iseri­
cilor din Rusia, G recia, K arlovitz, A rhiepiscopia C iprului — prin care le
an u n ţa că a re cu n o scu t form al au to cefalia B isericii O rtodoxe Rom âne şi
le sfătuia să facă la f e l 21.
în şedinţa S fîntului Sinod din 1 m ai 1885, m itropolitul prim at' C alinic
M iclescu şi-a exprim at bucuria p en tru re cu n o aşte rea form ală a au to c efa­
liei 22, iar în şed in ţa din 6 m ai au fost citite, în trad u c ere rom ânească,
Tom osul şi co resp o n d en ţa p u rtată in ac ea sta p ro b le m ă 23. La pro p u n e rea
făcuta în sinod de episcopul M elchisedec al R om anului 21, m itropolitul
prim at a trim is p a tria rh u lu i ecum enic, la 30 m ai 1885, o scrisoare prin
care-i aducea m ulţum iri p en tru a titu d in ea în ţeleg ă to a re av u tă in c h e stiu ­
nea re cu n o aşte rii form ale a autocefaliei 25. Tot atunci, m itropolitul prim at
a în ştiin ţat şi celelalte B iserici O rtodoxe că «autocefalia sec u la ră a B ise­
ricii O rtodoxe Rom âne a fost recu n o scu tă de în a lta Sa S an ctitate P a tri­
arhul Ecum enic Ioachim IV» 25. S-au prim it, de îndată, scrisori de răspuns
din p a rte a tu tu ro r B isericilor O rtodoxe, cu felicitări şi urări frăţeşti de
p ro sp e rita te p en tru B iserica A u to cefală O rtodoxă Română» 27.
A stfel, în 1885 s-a produs d oar actul final, solem n şi oficial, de re c u ­
n o aştere form ală a au to c efa lie i Bisericii rom âneşti, c o n stitu ită atunci din
cele două m itropolii, a M oldovei şi Ţ ării Rom âneşti, care, ca şi celelalte
două, din T ra n silv a n ia şi B ucovina, ce vo r re n u n ţa în anul 1919 prin ho-
tă rîrile sinoadelor lor la vec h ea lor autocefalie, in trîn d to ate în alc ătu i­
re a B isericii O rtodoxe Române, erau de fapt au to c efa le cu m ult în ain te
şi se co n d u se seră în mod independent, încît, pe bună dre p ta te, m itropo-
liţii lor au fost num iţi autocefali.
R ecunoaşterea form ală a autocefaliei B isericii O rtodoxe Rom âne a
fost pasul p rem ergător al ridicării ei în 1925 la trea p ta de p atria rh ie.
19. Ibklern. 20. Ib id em , p. 16— 19.
21. «Bisericii O rto d o x ă Română.», 1885, nr. 8, p. 555— 556.
22. «M onitorul Oficiali», nr. 37 din 19 m ai 1885, p. 739.
23. A rh iv a S fîn tu lu i Sinod, D osar nr. 78/78R5, f. 19. 24. Ib id em , f. 64,
25. «Biserica O rto d o x ă Româmă», 1885, nr. 7, p. 553— 554.
26. Ibidem , nr. 8, p. 557.
27. I b id em , nr, 12, p. 9 2 2 —923, 924— 927, 928—929, 930—931, 932—933.
Ioan A lexandru, IUBIREA DE PATRIE, voi. II. Eseuri. E ditura Emi­
nescu, B ucureşti, 1985, 352 p.
Poet prodigios, Ioan A le x an d ru , se d o v e d eşte şi un a ctiv p u b licist, p rez en t în a c ­
tu a lita te a c u ltu rală a ţării, cu a rtico le ţi e seu ri în ziare şi re v is te — cele m ai m ulte
sub g e n erice p e rso n a le « Ju rn al de poet» ţi «Iu b irea de frumos». Im n e le şi Iubirea de
Patrie sîn t titlu rile cele m ai p o triv ite p e n tru v o lu m ele sa le de poezii. P o etu l ne face şi
o m ă rtu ris ire im p re sio n an tă : «Ceea ce a a p ă ru t în v ia ta m ea, în anii feb rili ai tin e reţii
pe calea m ai d e g ra b ă a in tu iţiilo r fu lg eră to are, s-a a şez at acum şi a p ro fu n d at, şi-mi
e ste lim pede că n um ai fiind a n c o ra t în fiin ţa u nui n eam şi loc, în isto ria unei p atrii,
poti ad u ce road ă» (p. 7).
M ai presu s de to ţi şi de to a te, Ioan A le x an d ru a şea ză p a tria — cu isto ria, b u n u rile
şi frum u seţile ei, cu sp iritu a lita te a şi lim ba ei. «Am p lin s de feric ire p e A cro p o le sau
la Ierusalim , p e co lin ele Rom ei, d a r în a in te a lor am p riv e g h e a t cu a n ii la P u tn a lui
Ştefan al c ăru i m o rm în t l-am p lîn s şi eu ca to ţi în a in ta şii mei, am în g e n u n ch e at lîngă
capul lui M ihai V iteazu l, am scris şi c în ta t R â zboienii şi M ărăşe.şţii, M a ra m u reşu l şi
D obrogea, M o ldova c etă ţilo r şi m îruistirilor, am b ă tu t pe jo s isto ria n eam u lu i m eu de
la S a rm isegetu za stră m o şilo r Ia Roma cea m ică a B lajului, c ă lc a tă de tîn n ru l E m inescu.
Am în ţe le s, din c it am stu d iat, că d ra g o stea de n eam şi ţa ră e ste sfîn tă şi în g ă d u ită
fără m argini...» (p. 8). A id e n tific at iu b ire a de ţa ră şi n eam cu iu b ire a su p rem ă, aşa
cum e ste de scrisă de Sf. ap o sto l Pavel (I Cor., cap. 13). Se referă d irec t la « celeb rele
e p isto le pauline» (în altă p a rte a c ărţii îl n u m e şte p e Sf. ap o sto l Pa v e l «unul d in tre
cei m ai profu nzi g în d ito ri ai um a n ită ţii» — p. 62). A în c h eia t în ace st fel : «Singura
g rijă răm în în d u -n e de a fi g ă siţi v red n ic i unei a sem e n ea slu jiri, în fap te le n o a stre cele
bune, în inim a n o a stră, în c u g etu l n o stru cum inte, şi răb d ă to r, atins de a rip a iubirii,
c are to a te le rab d ă, to a te )e crede, to a te le n ă d ă jd u ie şte şi nu v a p ie ri n icio d ată» (I Cor.
13, 4 - 8). A d e stăin u it că a v o rb it a stfel la un co ng re s al sc riito rilo r şi o a m en ilo r de
c u ltu ră stră in i şi a fost m ult a p la u d a t (p. 9).
Iub irea de ţa ră şi neam , p rec u m şi a a lto r ţări şi p o p o are, cu a ce st fel de iu b ire :
iu b ire slu jito a re şi je rtfito a re , iu b ire cre ştin ă , cum o p rez in tă în v o lu m u l de poezii
Im ne le Iubirii, s tră b a te ca un fir ro şu cu prin su l v o lu m u lu i II — Iu b irea de Patrie.
A l d oilea fir ro şu al v o lu m u lu i e ste «Logosul în tru p a t în istorie-», am in tit în fie­
c are te x t din volum , Logos p e care p o e tu l îl situ ea ză ca id eal p e n tru c o n fraţii s li :
«G rija zilnică a sc risu lu i n o stru e ste de a p u te a d e scifra ta in e le su fle tu lu i n eam u lu i
nostru şi de a le e x p rim a în c u v în t c are zid eşte, p ă strea ză , m ustră, în n o b ilează, în acel
Logos în tru p a t în isto rie din care trăim cu ţa ra de a p ro a p e d ouă m ilenii aici în ju ru l
C arp aţilo r» (S c riito ru l — c o n ştiin ţă n a ţio n ala). In Poezia ca slu jire a Lo g o su lu i a ra tă
că «poeţii sîn t p azn icii L ogosului în tru p a t în isto rie cu to a tă je rtfa , su ferin ţa , cu to a tă
iub ire a lui m a n ifesta tă fată de to t ce există» (p. 39). La rîn d u l lor, po e ţii treb u ie să
slu jea scă Logosului în iu b ire şi din iubire. «A ceastă iu b ire faţă de fiinţa Logosului
în tru p a t în isto rie c are im plică d rag o ste a faţă d e p a trie şi fam ilie, faţă de to ţi sem enii
şi de în tre g u l Cosm os, este im p e rativ , e ste ex p re sia v o in ţe i şi p rin a sta d a to rie de c u l­
tivat, şi treb u ie să fie din to a tă m im a şi din to t su fle tu l şi d in to t c u g etu l tău». C itează
ca exem plu de ace st fel, p rin e x ce len ţă , pe p o e tu l V asile V oicu lescu . V ersu rile Iui nu
se înve che sc, nu se pot în v ech i, n icio d ată, p e n tru că m ă rtu ris e sc iu b ire a L ogosului
în tru p a t în isto rie. Sînt iu b ire a c u ra tă ce nu p ie re n icio d ată, V o ic u lesc u a a ju n s, in
de ce n iile ultim e de v ia ţă, la n o b le ţea su fletu lu i, m ă rtu ris ită în n e n u m ă ra te p oezii unice
în lim ba rom ână, din care a d isp ă ru t d e să v îrşit ura, su p ă ra re a , triste ţe a , a a ju n s la
RECENZII 481

form a sup rem a a iubirii c are-i în sta re să c u p rin d ă în h a ru rile sa le tă m ăd u ito are tot
ce ex istă , c osm osul întreg, pe to ţi oam enii, in clusiv pe v răjm aşi şi p rig o n itori»
(p. 269).
In a ce st fel i-a în ţe le s şi îi p rez in tă pe E m inescu, G oga şi Coşbuc, p o e ţi re p re z e n ­
ta tiv i ai su fle tu lu i n eam u lu i şi ai ţării, p ro feţi şi c rain ici ai iubirii, în ţe le g e rii şi în g ă ­
du in ţe i în tre oam eni şi po p o are. «Urii să -i răsp u n d e m cu iu b ire a spus G oga şi a c e asta
e ste cale a cea a d în ca în c are am ro d it şi vom rodi în isto rie. A ce astă iu b ire lu c ră to a re
şi je rtfito a r e e ste şi treb u ie să fie a d în ca n ă zu in ţă a fiec ăru ia d in tre noi p e n tru că n u ­
m ai lub.irea e ste c re a to a re p este v e acu ri» (p. 101— 102).
In a ce st fel l-a în ţe le s şi-l p rez in tă p e isto ric u l şi a rh e o lo g u l s a v a n t V asile Pâr-
van, care (a d ovedit, cu m ă rtu rii istoric e şi arh e o lo g ic e, v ech im ea p o p o ru lu i ro m ân şi
« făptura isto ric ă a L ogosului în tru p a t in isto ria de su fe rin ţă şi a p o p o ru lu i nostru » .
A re p ro d u s din testaznentul lu i V asile P â rv an a ce st a d e v ă r : « singurul scop al v ie ţii
e ste d a t de lu c ra re a p e n tru a p r o a p e le ; su p rem a c a rita te e d a re a v ie ţii ta le sp re
p ă stra re a v ie ţii celui iubit ; cu a tît m ai m u lt sp re a p ă stra v ia ţa p a trie i tale. în ţe le su l
v ie ţii in te ru m an e nu este e stctic, ci etic. N u fru m o su l a b so lu t, ci iu b ire a a b so lu tă in
bine fa ce re, în m ilă, în je rtfă , î n m o a rte p e n tru a p ro ap ele» .
Iu a ce st fel ti p rez in tă pe A le x an d ru cel Bhn, Ştefan cel M are, N eag o e B asarab,
M ihai V iteazul, M atei Basarab, C o n stan tin B rin co v ean u , d o m n ito ri ro m ân i c are au
iubit ţa ra şi popo ru l şi au lu p ta t, ch iar p în ă şi cu p re ţu l v ie ţii, p e n tru a p ă ra re a
cre d in ţe i, a lib e rtă ţii şi in d e p en d e n ţei lor. Scrie : «Cea m ai c u tre m u ră to a re p e rso n a li­
ta te a tre c u tu lu i n o stru zb u ciu m at e ste C o n stan tin B rin c o v ea n u d e c a p ita t la C o n stan ­
tinopol p e n tru c re d in ţa n eam u lu i n o stru , d im p re u n ă cu cei p a tru fii ai s ă i: C o n stan tin ,
Şerban, M a tei şi R adu ; fap tă fără p e re ch e in isto ria n o a stră. Pe lin g ă c tito riile lui,
c are p a rc ă au a ju n s în tr-o fac tu ră a u to h to n ă, Iru m o su l pu r, pe lîn g ă stilu l de v ia ţă şi
lu c ra re a rom ân e ască răm a se de la a ce st în c ep ă to r de ţa ra şi p ă stră to r d e d atin i, cea m ai
profundă şi m ai p ild u ito are m o şten ire este, p e n tru noi, je rtfa de sine, care stă ru ie
c-ît v o r fi v e ac u rile. în d re p ta r m o ral al p o p o ru lu i n o stru , o p ild ă u riaş ă de n e a tîrn a re
şi lib e rta te de stă p în ire de sine, fără frică în faţa morţii...» (p. 80—SG).
în d e am n ă ca «să-i v orbim de bine pe a ce şti stră m o şi, să le p ă străm ve şn ic a d u ­
c ere am inte, să-i chem ăm c ît mai des în grai, să le c în tăm n u m ele şi fap tele» ,p. 75),
M ai m ulte p agini în ch in ă p ic to rilo r c are au în făţişat, în o p e re le lor, frum u seţile
ţării, su fle tu l şi v ia ţa p o p o ru lu i : G rig o rescu , Luchian, A n d reescu , Ressu, p recu m şi
e se u rile C hipul ţăranu lu i în arta p/osf/câ rofîiân eascâ, B râ n co vea n u in pictură, desp re
sc u lp to ru l G heorghe A nghel (două te x te), c are a în tru c h ip a t tipic pe ţă ra n ca ro m ân că
în poz iţie de ru g ăc iu n e (sta tu ia se află la M u zeu l de A rtă al R ep u b licii) şi pe g en iu l
poetic al neam ului, M ihai E m inescu, d escu lţ, d e sp u iat şi d esco p e rit, în faţa A te n eu lu i
Rom ân din C apitală. «Stă pe v e rtic a lă , nici ră p it c eru lu i din p riv ire, n ici ro b it p ăm în -
tului în tru p ă tim ire ; e ste liber, e ste iiu su v e ra n în tre cer şi p ăm înt, e ste om p u rtă to r
de logos, m ijlocitor, p u n te în tre c er şi p ăm înt» (p. 167).
Lui E m inescu, sc u lp to ru l i-a a lă tu ra t, su b a rc a d a n em uririi, p e G eo rg e E nescu şi
Ioan A le x an d ru o b se rv ă că «Enescu se tra g e din a ce ea şi m a tcă a lui E m inescu,
Luchian ş t a lui Iorg a, din a ce ea şi B ucovină b lin d ă sfin ţită de genii şi su ferin ţă , u nde
îşi do a rm e som nul de v e a c Ştefan cel M are şi Sfînt. La c u v în t s-a în h ă m at E m inescu,
Ia isto rie Iorga, la v io a ră Enescu. A ce st d ivin in stru m en t, im nul lum inii şi al iubirii,
sîn g e rîn d anonim pe la h a n u ri şi-n um bra să rb ă to rilo r n e am u lui n o stru de v o ie v o zi
şi ţă ra n i, treb u ia să înd u re acum p o v a ra şi b u c u riile a ltu i ceas istoric. M unca pe
v ia ră e ste cu a m îndo u ă m iinile, ca tru d a p lu g a ru lu i : una ţine c o rn u l inim ii şi c ea laltă
c ornul su fle tu lu i pe b razda ce c o b o ară în ad în c să m în ta care m oare p e n tru a aduce
m ultă roadă».
M in u n a te pagini, sc rise cu inim ă de p ă rin te, a d e v ă ra te poem e în proză, d ed ică
c opiilor ţării. «Ca nişte c an d e le d e a u r, sc rie p o etu l, c opiii a tîrn ă în case le p a triei
n o a stre şi ne ţin de cald in isto rie şi d a u un sem n tru d ei n o a stre de to a te zilele,
şi ne a ju tă să fim m ai b uni ţi mai în g ă d u ito ri u n ii cu a lţii, p ru n cii p ă m în tu lu i a c e s ­
tuia cc-1 locuim , a tît d e mic p ru n c şi el, p e lîn g ă a ştri u riaşi ce-1 în c o n jo ară . Pruncii
vin să ne lum ineze v ia ţa, să n e v e ste je a sc ă v a n ităţile , tran sfo rm ă fondul v ie ţii în
bucu rie şi b u c u rie i îi dom o lesc a sp e rită ţile in tru d u ra tă şi b u n ă în v o ire ; p în ă astăz i
pruncii sîn t o a d în că şi p o a te do n e in lo cu it şc o ală d c fo rm are m o rală şi sp iritu a lă
a v ieţii. F e ricită c asa p lină de pru nci, sp u n e un Imn v e c h i ; feric it om ul care şi-a
rid ic at u rm aşi din tin e re ţile s a l e ; fericită m asa în ju ru l căreia lic ăre a c e ste s lilp ă n
ale e tern ită ţii, faţa pru n cu lu i» .
 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

A re tip ă rit în vo lu m şi c îte v a re p o rta je cu în se m n ă ri d e c ă lă to rie în ţa ră (C ălă­

torie în O lten ia ) şi în a lte p ă rţi C ălătorie în F inlanda, C ălătorie în Creta, în G recia
(A th en a , A cro p o iis), în Italia (F în tîn iie Rom ei), în E lv eţia (în v izită ia H ans Urs v o n
B aithasar), cu n o ta ţii d eo seb it de p e rso n a le . A stfel, în C reta, u n d e a v o rb it la A ca ­
dem ia b izantin ă din G onia d e sp re P oezia b iza n tin ă şi im p lica ţiile ei în sp iritua lita tea
rom ânească, a c o n sta ta t o a sem ă n are su rp rin z ă to a re şi e m o ţio n a n tă, p e n tru el, în tre
C re ta şi M ara m u reşu l ro m ân esc : «O n u n tă, b u n ă o ară, nu e ste în tre ru p tă d a că cin ev a
m oare, ci se tă in u ie p în ă b u c u ria a lu a t sfîrşit, ca în sfîn tu l n o stru M a ram u reş» (p.
242). R e ferin d u -se la a lte elem e n te com une, a n u m e că in su la C re ta e ste c re ştin ă de
do u ă m ilenii, cu n u m e ro a se m ă rtu rii stră v e c h i c re ştin e care se p ă stre a z ă cu m are
g rijă, d e sp re p o p a su l ce l-a făcu t aici Sf. ap o sto l Pavel, în d ru m sp re Roma, c în d a
lă sa t episcop p e T itus, B iserica T itus, m o nu m en t istoric, lîn g ă ea un m a rtyrio n , a se ­
m ă n ăto r cu cel d e la N icu liţel, ş.a., l-au făcu t să c o n state că «lum ea n o astră, a tît de
u n ita ră ca fiin ţă in te rio a ră , din C reta p e ste A thos, p în ă la M a ra m u reş, d u p ă un m ile ­
niu şi ju m ă ta te d e sp iritu a lita te b iz an tin ă, v ie ţu ită îm p reu n ă, şi-a p ă stra t a tît de
profunda o m en ie şi o sp italitate, izv o ru l u n ei n ă d ă jd u iri n e clin tite în v ita lita te a s p i­
ritu a lă a d e v e n irii n o a stre, ca o am en i ai b in elu i şi frum osului, ai iu b irii c are nu
p ie re niciodată, în lum ina Logosului* în tru p a t şi în isto ria p o p o a re lo r n o a stre, ale
E uropei ră să rite n e d e tra d iţie bizan tin ă» (p. 245). In altă p a rte a v o lu m u lu i a ra tă
în se m n ă tatea isto ric ă şi re lig io asă a m a rty rio n u iu i d e la N ic u liţe l : «pen tru noi v a tră ,
m atcă de orig in e, aşa cum e ste p e de a ltă p a rte , S a rm iseg etu za, şi treb u ie o c ro tit ca
a ta re . A ce st cuib d e cărăm id ă d e p e ste o m ie şa se su te d e ani, p ă s tra t în p ăm în t
p în ă astăzi, ie şit la iv e ală în fav o a re a isto rie i n o a stre, treb u ie p ă stra t cu to a tă r e s ­
p o n sa b ilitate a. Se sp u n e că un m a re m u zeu ar fi v o it să-l tran s m u te cu d e al cu tot
în tre a v e rile sale. E ste al n o stru , a lă tu ri de V o ro n e ţ şi P u tn a, de H u rezi şi D in tr-u n
Lemn, de C loşca cu pui d e a u r şi M ioriţa, p a rte din te za u ru l n o stru naţio n al» (p. 78).
In Italia, m o n u m e n te le şi m ă rtu riile g ran d io a se a le a n tich ităţii latin e şi c re ştin e
l-au în e în ta t p în ă la extaz. D esc rierea lo r a pu s la g rea în c e rc a re co n d eiu l să u de
poet şi de m ă rtu ris ito r c reştin . Iată ce sp u n e de cele sim ţite şi tră ite în C apela
S ixtină, în faţa ico an e lo r lu i Rafael : «Stai aici cu. ochii sto rşi de m u lţu m ire şi fericire,
şi te m ai u iţi o u ltim ă (căci n u -i cu p u tin ţă u ltim a) o a ră la lum ina b lîn d ă, la ch ip u l
b iru ito r al M ire lu i ce v in e să sa lv ez e isto ria, să a d au g e iubire, v in e tîrîn d Iu b irea
u riaşă, lăsîn d să se re v e rse o c e a n e le iu b irii, p e ste păm în t. A ad u s v ia ţa
a a p rin s focul oi în lum e, acum v in e să-i v a d ă ro ad e le şi să -i d ă ru ia sc ă u ltim a d e
p lin ă ta te de care nu se v a mai în d e p ărta , v in e să în lo c u ia scă s lu jito rii p rin p rieten i,
v in e de -a d re p tu l să fie lu m in ă nem ijlo cită, să fie lum ina c etă ţii, v in e să fie m ereu
în m ijlocul lum ii, v ă zu t de to a tă su fla re a şi sem in ţia. N u se m ai la să d o rit, crezut,
n ă d ăjd u it, ci v ă z u t şi iu b it, din şla v ă-n sla v ă, fără să m ai p le ce v reo d a tă, fără să-l
m ai a co p e re v reu n n or ca pe T abor, ca la în ă lţa re . Nu mai v in no rii să-l tă in u ie
n ic io d ată, p e n tru că nu ex istă m oarte». D eclară că s-a în to rs din Italia, « în tin erit,
cum în tin e rita -a m (su flete şte ) de a tite a ori în a lte slă v ite locuri, în M o ldova sau
C onstantinop o l, în Ieru salim sau A th e n a, la T o led o sa u M adrid, Louvru sau Z agorsk,
la A m ste rd am u l lui R em b ran d t sa u lîn g ă p ărin ţi» (p. 312).
A re tip ă rit îip v o lu m c o n v o rb ire a p e c are a a v u t-o cu om ul d e c u ltu ră jap o n ez
D aisaku Ikeda, p recu m şi co n v o rb ire a cu p ed ag o g u l H an s M aier, m in istru l în v ă ţă -
m în tu lu i şi cu ltu rii al L andului B avaria.
M ulte din te x te sîn t d e d ic a te d e poet, nom inal, p rieten ilo r săi de su flet şi c re ­
d inţă, Lui L iviu P e trin a, P au l G h erasim — p ic to ru l care*i ilu s tre a z ă v o lu m ul cu un
tra n d a fir sim bolic, Paisie O laru , Ilie Cleopa, Io an ich ie Bălan, Io an C araza, C o n stan tin
G aleriu, Ilie Butfîi — fo stu l să u în v ă ţă to r şi b in e fă că to r, D aniel G elsi — p ro feso r
ita lia n, p rieten al Rom âniei, care ştie p e de ro st c în te c e le ro m ân e şti, lui N esto r
V orn ice scu — M itro p o litu l O lten iei, a căru i lu c ra re de d o c to ra t în T eolog ie Scrieri
pa tristic e in Biserica O rto d o xă R om ână p înă în sec. X V II (re tip ă rită în e d iţie a d ă u ­
gită sub titlu l P rim ele sc rie ri patristic e în litera tu ra noastră sec. I V — X V I, 1984) o
re c en z ea ză în tr-u n a rtico l, cu ju d ic io a se ap re cie ri, şi-i m u lţu m eşte «fiului de ţă ra n i
m oldoveni cu su fle t în flă că ra t d u p ă v a lo rile patriei» .
L ectura v o lu m u lu i Iubirea de Patrie a lui Io an A le x an d ru in stru ie şte , edifică
şi rec o n fo rte az ă, « în tin ereşte» şi re în tin e re ş te , sp iritu a l, cu ltu ral, lite ra r şi p atrio tic.
Pr. GH. CUNESCU
 Bisema
mm mm
El.'LETiNL'L OFICIAL AL rA T R lA R IIIE I ROMĂ;; 7
A N T î . <~IIJ - - 7 -f - ; I 'J T 'n U :> T 9?"
 CUPRINSUL

Pag.

Gheorglie V a s i I e s c u, A X Ll-a an iv e rsa re a istoricului act de la 23 A u gu st 493

V IA ŢA BISERIC EASC A

D ialog e cu m en ic 1tilre o rto d o cşi şi r o m a n o - c a t o l i c i .....................................................500

Sim pozion in te ro rto d o x ta B oston (S.U .A .) a supra d o c u m e n tu lu i C o n siliu lu i
E cum enic al B isericilo r — «Boiez, E uharistie, Preoţie*, de I.P.S.
M itropolit A n t o n i e al A r d e a l u l u i .................................................. 501
C olo cv iu l o rganiza t d e C o n ferin ţa B isericilor E u ro p en e cu p riv ire la d o c u m e n ­
tu l *B otez, E u h a ristie, M in iste ria t (G o rlitz — R. D. G erm ană, 25— 28
iun ie 1985), de Pr. prof. Ştefan A l e x e ....................................... 505
4 / IX -le a sim p o zio n e cu m en ist de la R eg en sb u rg — S p în d e lh o i (R.F.G.), 15—21
iulie 1985, de Pr. asist. dr. V iorel I o n i f ă ................................507

ÎNDRUMĂRI PASTORALE

Pr. asist. Ştefan S a n d u , Tem e/un teo lo g ic e p e n tru apărarea p ăcii în scrierile
Prea F ericitului P ărinte Patriarh Dr. lu s lin M o i s e s c u ................509
Pr. drd. V asile G o r d o n , C unoaşterea te m einică a S lin te i S cripturi şi io losirea
e i In p r e d i c ă ...............................................................................................533

DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI N O ASTRE

Pr. prof. D-tru R a d u şi A. M. B ă l a n , L/m apărător al O rto d o x iei — G heraslm

V la h u l T eolog, iiio so t şi lex.icograi (J 605/7— 1685) 544
Pr. dr. Ioan V. D u r ă , S lin tire a S iin tu lu i si M arelui M ir în Biserica O rtodoxă
Rom ână, sec. X V I — X I X ...........................................................................549
Gheorghe V a s i l e s c u , Un m ile n iu d e ate stare docu m e n ta ră a v o ie v o d a te lo r
lu t G e lu, GIad şi M e n u m o m f ...............................................................561

A N IVERSAR I — EVOCĂRI

Prof, dr. Iorgu I v a n , P rofesor dr. Lazăr Iacob — 100 d e ani de la na şte re 571
Pr. dr. Gh. f. D r ă g u l i n , Proiesor dr. N icolae N itzu le sc u ~ la 150 d e ani
d e la n a ş t e r e .................................................................................................... 579
Protos. Ştefan G u ş ă , N ico la e T o n itza ■ 100 d e ani de la naştere . . . . 589
 docum entare

D iac. le ct. D orin O a n c e a. C oordonate Usalagice a le a c tiv ită ţii Prea F ericitu lu i
P atriarh Dr. Iu stin M o j ' s e s c u .............................................................................. 598
Diac. conf. N icu M o l d o v e a n u, M u zica p sa ltică în B iserica n oastră, în p ri­
ma ju m ă ta te a sec. XX (P a rtea I ) .............................................................................615

RECENZII

Pagini d in tr-o a rh ivă in e d ită . E d iţie în g rijită , stu d iu in tro d u c tiv şi n o te d e Dr.
A n to n ie P l ă m ă d e a l ă , B u cu reşti, 1984, 436 p., de Pr. G h eo rg h e
C u n e s c u .....................................................................................................................637
M ihai R ă d u l e s c u , C iv iliza ţia a rm en ilo r, B u cu reşti, 1983, 259 p., d e Pr.
asist. dr. N ic o lae D u r ă ...................................................................................641
 A XLI-A ANIVERSARE
A ISTORICULUI ACT DE LA 23 AUGUST 1944

A ctul isto ric de la 23 A u g u st 1944 — e v e n im e n t de în sem n ătate

epocală p e n tru destin ele ţării, p e n tru în trea g a ev o lu ţie a so cietă ţii ro ­
m âneşti — , re p rez in tă u n a d in tre cele m ai re m a rc ab ile pagini din isto ria
poporului n o stru , s tră b ă tu tă ca u n fir ro şu de lu p ta n e c o n te n ită p en tru
a p ă ra re a gliei străm oşeşti, p en tru c u c erirea şi p ă s tra re a su v e ra n ită ţii
n aţio n ale şi a in dependenţei sale de 'stat.
P riv it in co n te x tu l la rg al isto riei n o a stre m ultim ilenare, actul de
la 23 A u g u st 1944 a dem o n stra t ca p ac itate a poporului rom ân de a în ­
făptui, în m om ente de ră scru c e ale istoriei, co n c en tra rea tu tu ro r e n e r­
giilor şi re su rselo r sale îm p o triv a dom inaţiei străine, p e n tru ind ep e n ­
d en ţa n aţio n a lă şi pro g res social, p en tru a p ă ra re a v a lo rilo r m ateria le
şi s p iritu ale fă u rite de înaintaşi. Exem ple strălu c ite , în ac est sens, oferă
ră zb o aie le de n e a tîrn a re duse de v oievozii rom âni, re v o lu ţiile din 1784,
1821, 1848, U nirea de la 1859, cucerirea d eplinei in d ep e n d en ţe de s ta t
a ţării, în 1877, fă u rirea s tatu lu i n a ţio n al u n ita r rom ân, în 1918. G lo­
rio asa an iv e rsa re a actului de la 23 A ugust 1944 constituie, astfel, un
fe ricit p rilej de rem em orare a tra d iţiilo r lu p tei în treg u lu i n o stru popor
p en tru d re p ta te socială, u n ita te şi in d ep e n d en ţă n aţio n ală . In acelaşi
timp, el se înscrie ca o co n trib u ţie re m a rc ab ilă a poporului n o stru Ia
lupta n aţiu n ilo r lum ii p en tru zd ro b irea fascism ului.
R etro sp ec tiv a m arelui ev e n im e n t din A ugust 1944 pu n e în e v id e n ţă
faptul că a c esta n -a fost re zu ltatu l u n o r fa cto ri în tîm p lăto ri, al unei
s itu a ţii co n juncturalg in tern e sau ex te rn e — chiar d ac ă ev e n im e n tele
au a v u t loc în îm p reju ră ri po litic o -m ilitare in te rn a ţio n a le fa v o rab ile — ,
ci actul en e rg ic de v o in ţă al în treg u lu i n o stru popor, re zu ltatu l afirm ă­
rii unui larg consens naţional, b az at pe n e c e s ita te a v ita lă a realizării
unor ţelu ri de care dep in d e a însăşi so arta poporului rom ân.
Este bine cunoscut că lu p ta a n tifa scistă a a v u t vec h i tra d iţii în
Rom ânia. P ericolul grav pe care hitle rism u l şi, în general, fascism ul îl
reprezenta p en tru in d ep e n d en ţa şi in te g rita te a te rito ria lă a ţării, pentru
d em ocraţie, p en tru p ac ea om enirii, a făcut ca m ase largi, ap a rţin în d
celor m ai d iv erse ca teg o rii sociale, să se ridice la lu p tă spre a-i b ara
calea. L uptele m u n cito reşti din anii crizei econom ice, care au a v u t un
p ronunţat c a rac ter politic, a n tifa s c is t; v ic to riile re p u rta te de forţele
d em ocratice în ale g erile p arla m e n ta re p a rţia le din 1936 şi în ale g erile
p en tru consiliile ju d eţen e din 1937 ; a c tiv ita te a u n o r org a n iz aţii dem o­
cratice, precum C om itetul N a ţio n a l A ntifascist, A m icii U.R.S.S., F rontul
S tudenţesc D em ocrat, în care s-au în reg im en ta t num eroşi in telectu ali,
p erso n alită ţi de v ază ale v ieţii ştiinţifice şi c u ltu r a le ; m arile d em ons­
traţii an tifa sciste ale po p u laţiei de la 1 m ai 1939, în org a n iz area c ă ro ra
s-a re m a rc at tîn ăru l m ilitant N icolae C eauşescu — to a te ac estea au
494 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

c o n stitu it g ră ito a re m ărturii ale sentim entelor antifa sciste de care erau
anim ate cele m ai largi şi m ai d iv erse categorii sociale. D ictatul hitle-
ris t de la V iena, prin ca re a fost sm ulsă din tru p u l ţă rii p arte a de nord
a T ra n silv a n ie i, apoi in s ta u ra re a dictatu rii an to n escien e, cu to a te u r ­
m ările ei trag ic e — s u b o rd o n a rea ţării G erm aniei naz iste , an tre n a re a
R om âniei în războiul an tisovietic, ru in area econom iei naţio n ale , p ră ­
d a tă de ocupanţii h itle rişti şi tran sfo rm ată în apendice al m aşinii de
război fa sciste — , au făcut să se accen tu eze şi m ai m ult u ra şi îm p o tri­
v ire a poporului fa ţă de fascism , h o tă rire a de a izgoni din ţa ră pe o cu ­
pantul h itle rist şi a în lătu ra regim ul an tonescian, a asig u ra red o b în d irea
in d ep e n d en ţei n aţio n ale şi a in te g rită ţii te rito ria le a R om âniei, sco a­
tere a ei din războiul n edorit, p o triv it in te re se lo r ţă rii. A c esto r s e n ti­
m ente generale, unanim e, ca rac teristice ca factor com un p en tru în tre ­
gul popor, li s-au a d ă u g at şi factori specifici d iferite lo r clase şi pături
ale p o p u laţiei — to ate gen e rîn d am pla m işcare de re zisten ţă p atriotică,
antifascistă, ca re a că p ă ta t ca rac ter naţional, acţionînd v iguros îm po­
triv a dom inaţiei n az iste şi a războiului h itle ris t dus îm p o triv a U niunii
S ovietice, p en tru d'oborirea d ictatu rii an tonesciene. In ajunul istoricului
e v e n im e n t din A ugust 1944, larga m işcare a n tifa scista se identifica, în
fapt, cu în treg u l popor, cu în trea g a naţiune. A c eastă u ria şă co n c en tra re
de fo rţe a c o n stitu it fa cto ru l h o tă rîto r al v icto riei de la 23 A ugust 1944.
R ealizarea m arelui act isto ric a a v u t loc în condiţii in te rn a ţio n a le fa­
v o rabile, d ete rm in a te de v ic to riile arm a telo r s o v ietice şi ale aliaţilor,
de lupta p o p o arelo r din Europa îm potriva fascism ului germ an. După
cum se ştie, anul 1944 e ra dom inat de în cleştarea d in tre co aliţia anti-
h itle ristă şi fo rţe le fasciste, d e am plificarea luptei de re zisten ţă a p o ­
p o arelo r aflate sub dom inaţia R eichului nazist şi a m ilitariştilo r
japonezi.
M area co titu ră ro m ân e asc ă de la 23 A u g u st 1944, cînd în trea g a
o ştire rom ână a în to rs arm ele îm potriva G erm aniei naziste, a v ăd it cu
pre g n an ţă sta re a de spirit an tih itle rlstă ca re dom nea în rîn d u rile pop o ­
rului rom ân.
R idicînd pe noi culm i g loria în ain taşilo r, u n ităţile m ilitare rom âne,
îm preună cu fo rţe le p atriotice, cu s p rijin u l ac tiv al în treg u lu i popor, au
elib erat, prin fo rţe proprii, num ai în 8 zile (23—31 a u g u st 1944), în tre ­
gul terito riu afla t ‘atunci sub a u to rita te a statu lu i rom ân. Unul din fa c­
torii de b ază ai ac esto r succese l-a constituit, ca de a tîte a ori în decursul
isto riei m ultim ilenare a poporului rom ân, co la b o rarea strîn sa în tre a r­
m ată şi popor, p a rtic ip a rea v o lu n ta ră a ce tăţen ilo r — m uncitori, ţărani,
in telec tu a li, b ărb aţi şi fem ei, b ă trîn i şi tin eri — a tît la ac ţiu n ile de
lu p tă p ropriu-zisă, cît şi la sp rijin irea, sub diferite form e şi m odalităţi,
a tru p elo r lu p tăto are , P rin aceasta, in su rec ţia din A u g u st 1944 a îm bră­
c a t c a rac teru l a u te n tic al unui război al în treg u lu i popor. C ontinuînd
fă ră p auză luptele, arm ata rom ână a ac ţio n a t apoi, în c o o p e rare cu
tru p e le so vietice, p en tru e lib erare a p ărţii de n o rd -v est a ţării, cotropită
de U ngaria h o rth y s tă în urm a odiosului d ictat fa scist de la V iena, din
30 a u g u st 1940. După alungarea, la 25 octom brie 1944, a tu tu ro r tru p e ­
lor h itle ris to -h o rth y s te de pe în tre g terito riu l p atrie i, ostaşii rom âni,
alătu ri de cei ai arm atei sovietice, au lu p tat cu eroism şi au p a rtic ip a t
A XL1-A A N I V E R S A R E A I STORICULUI A C T DE L A 23 A U GU S T 1944 495

ac tiv Ja elib e ra re a U ngariei, C eh oslovaciei şi-a unei p ărţi din terito riu l
A ustriei, p în ă la v icto ria dep lin ă asupra fascism ului.
La 9 m ai 1945, cînd războiul an tih itle rist a lu at sfîrşit cu v icto ria
N aţiunilor U nite, arm ata rom ână se p re zen ta cu un b ilan ţ b ogat de
luptă. A stfel, tim p de 260 de zile, începînd cu 23 A u g u st 1944 şi pînă
la v icto ria fin ală asupra fascism ului, arm ata rom ână — al c ă rei efectiv
s-a rid ica t pe în tre a g a d u ra tă a războiului la p este o ju m ă ta te de m ilion
de m ilitari — a p arcu rs luptînd circa 1700 de kilom etri — de la M area
N eagră p în ă în Podişul Boem iei — , şi a elib e ra t peste 3800 de localităţi,
în în fru n ta re a cu inam icul, arm ata ro m ân ă a în reg istra t p ierd e ri cifrate
la ap roape 170.000 de m ilitari (m orţi, ră n iţi şi dispăruţi). A p o rtu l e c o n o ­
m ic al poporului ro m ân la în frîn g e rea m aşinii de război n az iste a d e ­
păşit un m iliard de dolari, în v alu ta anului 1938.
A naliza ap ro fu n d ată a actului istoric în făp tu it de pop o ru l rom ân
ia 23 A u g u st 1944 pune în ev id e n ţă faptul că in su rec ţia rom ână a d e­
păşit, prin în sem n ătate , te rito riu l naţional, fiind u n ev e n im e n t cu d i­
m ensiuni şi im plicaţii co ntinentale, Ea a a v a t am ple re p erc u rsiu n i po li­
tice şi m ilitare în ansam blul celui d e-al d oilea război m ondial, grăbind
sfîrşitul a c estu ia cu circa 200 de zile, fapt ca re a scutit om enirea de
in calculabile jertfe um ane şi p ierd e ri m ateriale.
A n g a ja re a h o tă rîtă a R om âniei, cu în treg p o ten ţialu l econom ic şi
um an, im ed iat după 23 A ugust 1944, ală tu ri de U niunea S ovietică şi
ce lelalte fo rţe ale N a ţiu n ilo r U nite — act suveran, in dependent, efectu a t
prin o p ţiu n ea lib eră a în treg u lu i popor — , în tr-u n m om ent cînd soarta
războiului nu era încă decisă şi în frîn g e rea G erm aniei h itle riste era
d ep arte de a fi clarificată, a în scris ţa ra n o a stră în rîn d u l principalelor
state care şi-au adus c o n trib u ţia la v ic to ria deplină asu p ra fascism ului.
V ig o area şi fe rm ita tea cu care în treg u l popor s-a rid ica t la lupta
şi a a s ig u ra t isto rica izbîndă d em onstrează că 23 A ugust 1944 a re p re ­
z e n tat un energic şi d ete rm in a n t act de v o in ţă al în treg ii n o a stre n a ­
ţiuni, o strălu c ită afirm are a h o tă rîrii poporului rom ân de a zdrobi orice
dom inaţie străină, de a fi liber şi deplin stăp în în ţa ra sa, de a-şi h o tărî
singur viito ru l.
A ctul de la 23 A ugust 1944 a m arcat nu num ai ră s tu rn a re a reg im u ­
lui de d ic ta tu ră a n to n e sc ian ă şi întoeircerea arm e lo r îm p o triv a G erm a­
niei h itle riste, pentru c u c erirea deplină a in d ep e n d en ţei şi s u v eran ităţii
naţionale, ci a schim bat destin u l istoriei g en e rale a R om âniei, inaugu-
rînd o e ră n o u ă în v ia ţa poporului rom ân — era s o cialistă — , a înfăp­
tu irii celor m ai în a in ta te idealuri de lib e rta te şi d re p ta te socială spre
care au asp ira t şi p en tru care au lu p tat de-a lungul v e a c u rilo r fiii a c e s ­
tei ţări. D efinind dim ensiunile acestui ev enim ent re m a rc ab il din istoria
n o a stră naţio n ală , p re şed in tele N icolae C eauşescu su b lin ia că el na
m arcat în ce p u tu l re v o lu ţiei de e lib erare so cială şi n aţio n ală , an tifa scistă
şi an tiim p erialistă, care a dus la c u c erirea ad e v ăra tei in d ep e n d en ţe a p a ­
triei. M asele p o p u lare şi-au dobîndit, cu arm a în m înă, d re p tu l de a fi
s tap în e pe b o g ăţiile naţio n ale , de a-şi făuri destin ele p o triv it in tere selo r
şi a s p ira ţiilo r proprii, precum şi p o s ib ilitatea de a construi pe păm întul
patriei cea m ai d re a p tă o rîn d u ire socială —■ o rîn d u ire a socialistă». Se
reliefează, în acest fel, m ăre ţia actului eroic al dem nităţii n o a stre na-
 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

{ionale de la 23 A u g u st 1944, cu adînci rădăcini în tre c u tu l poporului

rom ân, ad e v ă ra te le sale v a le n ţe de ev enim ent istoric crucial, ca re a
pus tem elii train ice R om âniei de azi — ţa ră prosperă, liberă, in d ep e n ­
d en tă şi su v e ra n ă în tre po p o arele şi n aţiu n ile lum ii.
In p erio a d a care a tre c u t de la m em orabila b iru in ţă din A ugust
1944, p o p o ru l rom ân a p a rc u rs 'm a i m ulte eta p e de d ez v o lta re econo-
m ico-socială — de la o rin d u ire a b az ată pe ex p lo a ta re şi asu p rire din
trec u t, la o rîn d u ire a so cialistă de astăzi, în care, cu ad e v ăra t stăpîn
pe so a rta sa, îşi edifică în d eplină lib e rta te p ro p ria istorie.
In prim a etapă, în cadrul ac estu i proces, în faţa R om âniei se ridicau
spre re zo lv are ob iec tiv e şi sarcini im p o rtan te ca : m o b iliz are a tu tu ro r
fo rţe lo r um ane şi m a teria le în scopul ducerii răzb o iu lu i an tih itle rist
pîn ă la v ic to ria fin ală ; re fac ere a econom ică a ţarii ; în făp tu ire a unor
reform e în in tere su l m aselor p o pulare ; d em o c ratiza rea vieţii politice şi
co n stitu irea unui g u vern care să asig u re re alizarea ac esto r deziderate.
In sta u ra re a la 6 m artie 1945, a prim ului g u v ern dem o c ratic din istoria
ţării, a făcu t posibilă ado p ta rea ac esto r m ăsuri, în tre ca re reform a
a g ra ră ocupa un loc de prim ă im portanţă.
P ro clam a rea R epublicii, la 30 decem brie 1947, a d at o no u ă p e r­
s p ec tiv ă actului de la 23 A ugust 1944, m arcînd tre c e re a la e ta p a edifi­
cării s o cietă ţii so cialiste. N a ţio n a liz are a p rin cip a le lo r m ijloace d e p ro ­
ducţie, la 11 iu n ie 1948, d ec lan şarea p rocesului de tran sfo rm are s o ­
cialistă a ag ric u ltu rii, c e lelalte p refaceri în v ia ţa econom ică, politică,
c u ltu ra l-ed u ca tiv ă , în în v ăţăm în t, ş tiin ţă şi a rtă au pus te m e lii'tra in ic e
în ce p erii şi dezv o ltării operei d e co n stru c ţie a socialism ului în Rom ânia.
Ca u rm are a p ro g resu lu i n e în tre ru p t al industriei, ca re a d ev e n it r a ­
m ura h o tă rîto a re , co n d u c ăto are a econom iei n aţio n ale , a încheierii cu
succes a c o o p e rativ iză rii so cialiste a agriculturii, a p re fac erilo r din
to ate dom eniile de ac tiv itate, în R om ânia s-a creat o econom ie so cia­
listă u n itară , s-au gen e raliza t re la ţiile socialiste de producţie.
O nouă eta p ă, ca lita tiv su p erio a jă, în co n stru c ţia so cialistă s-a
d eschis începind cu C ongresul al IX -Iea al P.C.R., din iulie 1965, m o­
m ent cu consecinţe cru ciale p en tru m ersul istoric al po p o ru lu i nostru,
p e n tru edificarea noii societăţi. C ara cteristica d om inantă a acestei etape
este ex p rim a tă de n o ile dim ensiuni ale teo rie i şi p ra cticii con stru c ţie i
so cialiste im prim ate de gîn d irea n o v ato a re, profund c re a to a re a p re ş e ­
d in telu i N icolae C eauşescu, P rin m odul nou, c reato r de a b o rd are a
sarcin ilo r social-econom ice ale e ta p ei isto rice date, p rin larg a desc h i­
d ere sp re înnoiri şi p erfec ţio n ă ri în to a te dom eniile de a c tiv itate, C on­
gresul al IX -lea a in a u g u ra t o perio a d ă de dinam ism fă ră p re ced e n t în
d ez v o lta re a s o c ietă ţii s o cialiste rom âneşti, de u riaş av în t c re a to r al
m aselor d e oam eni ai muncii.
P erio ad a in au g u ra tă de C ongresul al IX -lea, cea m ai bo g ată în
re alizări şi îm pliniri, se c a rac terize az ă prin m utaţii de e se n ţă pe plan u l
d ez v o ltă rii în tr-u n ritm su sţin u t a fo rţe lo r de p roducţie, cu accentul
pe ra m u rile de v îrf ale industriei, pe m od ern iz are a continuă a bazei
teh n ico -m a teriale a ag ric u ltu rii — ra m u ră fu n d a m e n tală a econom iei
— , şi, pe a c ea stă bază, pe cre ş te re a n ivelului de trai, m ateria l şi sp i­
ritual, ai în treg u lu i popor.
A X I I - A A N I V E R S A R E A I STORICULUI A C T DE LA 23 A U GU S T 1944 497

R ealizările obţinute de poporul n ostru în tra n sp u n e re a in v ia tă a

o rien tă rilo r şi h o tărîrilo r C ongresului al IX -lea, au perm is C ongresului
al X -lea al P.C.R., ţin u t în august 1969, să fundam enteze n e c e s ita te a şi
p o sib ilitatea trec erii la o eta p ă nouă, s u p erio a ră a dez v o ltă rii ţării —
eta p a făuririi so cietăţii s o cialiste m u ltilateral d ez v o lta te în p atria
noastră. O rig in alitatea concepţiei privind fă u rirea so cietă ţii socialiste
m u ltilateral dez v o lta te se exprim ă, în ain te de to ate, în faptul ca ac ea stă
operă este în ţe le a să ca u n proces com plex şi ato tcu p rin z ăto ar, ca re v i­
zează d ez v o lta rea arm onioasă şi p erfec ţio n a rea n ec o n ten ită a forţelor
de pro d u c ţie şi sociale, p erfec ţio n a rea perm a n en tă a în treg u lu i sistem
al su p ra stru ctu rii, p ro m o v area ferm ă a principiului eticii şi ec h ită ţii
socialiste, afirm area p erso n alită ţii um ane, a um anism ului nou ca re pune
pe prim ul p lan om ul cu n ec esităţile şi năz u in ţe le lui.
în isto ria p atriei s-a în tip ă rit adînc m em orabila zi de 28 m artie
1974, cînd M area A dunare N a ţio n a lă a ales, prin v o tu l său unanim , pe
Dom nul N ico la e C eauşescu în suprem a funcţie de stat — p re şed in te
al R epublicii S ocialiste R om ânia.
N oua strate g ie a dezv o ltării R om âniei form ulată de C o ngresul al
X-lea, a fost am plificată şi adîncită la C ongresul al X l-lea al P.C.R.,
ale cărui lu c ră ri s-au d esfăşu ra t în noiem brie 1974. C u ac est prilej, a
fost ad o p ta t P rogram ul de fă u rire a so cietă ţii so cialiste m u ltilateral d ez­
v o lta te şi în ain tare a R om âniei spre com unism — în a cărui in iţie re şi
ela b o rare ro lu l h o tă rito r l-a av u t pre şed in tele N icolae C eauşescu — care^
a tra s a t linia s trate g ic ă g en e rală şi o rien tă rile tac tic e ale politicii in ­
tern e şi ex te rn e a statu lu i nostru, d irec ţiile fu ndam entale ale d ez v o l­
tării so cietă ţii rom âneşti pe drum ul socialism ului. P rin c o n ţin u tu l său
şi prin m o d alităţile de a c ţiu n e preconizate, P rogram ul a p us în ev id e n ţă
analiza tem ein ică a fenom enelor din s o cieta te a ro m ânească şi din v iaţa
in tern a ţio n a lă , a stabilit ritm uri de d ez v o lta re fără p re ced e n t în to ate
dom eniile, a ac o rd at o în sem n ătate ca rd in ală co n stitu irii s u rse lo r n e ­
ce sare p en tru s u sţin e rea eficace a efortului de in v estiţii proiectat.
S trateg ia făuririi societăţii socialiste m u ltilateral dez v o lta te în
ţa ra n o a stră şi-a găsit o am plă şi ju d icio asă co n c retiza re in program ele
şi h o ta rîrile C ongresului al X H -lea al P.C.R., din noiem brie 1979, care
a s tab ilit ca o b iectiv fundam ental tre c e re a R om âniei la un n o u stadiu
de dez v o lta re, re alizarea unei noi c a lită ţi a m uncii şi v ieţii în to ate
dom eniile de ac tiv itate. In acelaşi tim p, C ongresul a h o ta rit d e z v o lta rea
mai a c ce n tu a tă a bazei e n e rg etice şi de m aterii prim e, în v ed e rea a s i­
gu ră rii condiţiilor nec esare p ro g resu lu i continuu al econom iei naţionalei
Un ob iec tiv program atic, cu p rofunde im plicaţii econom ice ?i sociale,
stab ilit pe b aza h o tărîrilo r C ongresului al XH-lea, îl c o n stitu ie în făp ­
tu irea noi re v o lu ţii agrare, m enite să asig u re fă u rirea unei agriculturi
m oderne, de în a ltă p ro d u c tiv itate şi re n ta b ilitate .
în conform itate cu p rogram ele şi o rien tă rile form ulate de C o n g re­
sele IX, X, XI şi XII, de C onferinţele n aţio n ale ale P.C.R., în centrul
operei de co n stru ire a so cietă ţii socialisLe m u ltilateral dez v o lta te a stat
in ten sa in d u strializare a Rom âniei, ca bază a progresului general, a
ridicării econom ico-sociale a tu tu ro r zonelor şi localităţilor, a nivelului
 B/SEJÎ/C.4 O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

de v ia ţă al întregului popor. O ascensiune continuă a în reg istra t ag ri­

cu ltu ra socialistă, p ro d u c ţia agricolă fiind astăzi de 7 ori m ai m are faţă
de 1044. M arile succese pe care poporul no stru le-a dobîndit în in d u s­
trializa rea ţării, în p ro g resu l pu tern ic al ag ric u ltu rii, în d ez v o lta rea ce­
lo rlalte ram uri ale econom iei au c o n stitu it factori esenţiali care au
asig u ra t c reştere a continuă a venitului n aţio n al şi, pe ac ea stă bază, a
n ivelului de v ia ţă al întregii naţiuni. O p u tern ic ă d ez v o lta re au cunoscut
în v ăţăm în tu l, ştiinţa, ocro tirea săn ă tă ţii * s-a re alizat u n am plu program
de c o n stru c ţii social-cullurale, de locuinţe, precum şi de in s titu ţii cu l­
turale şi ştiinţifice. S-a lărg it cadrul organizatoric de p a rtic ip a re activă,
în condiţii de deplină egalitate, a tu tu ro r fiilor p atrie i la conducerea
vieţii econom ice şi sociale a ţării. In acest sens, s-a c reat şi p erfec ţio ­
nat un am plu şi o riginal sistem de organism e larg dem ocratice, de la
n ivelul în trep rin d e rilo r şi in stitu ţiilo r, pînă la nivel naţio n al. Prin ac este
organism e se reafirm ă a u to c o n d u cerea pe planul u n ită ţilo r econom ico-
sociale, au to c o n d u cerea în plan te rito ria l, iar, la sca ră n aţio n ală , prin
forum uri dem o c ratice re p rez en tativ e, se asig u ră p a rtic ip a re a directă,
n em ijlocită, a tu tu ro r oam enilor m uncii, la o rg a n iz area şi co n ducerea
so cietă ţii, la ex e rc ita re a efectiv ă a p uterii de către popor. E xpresia con­
ce n tra tă a ac estei re alită ţi o co n stitu ie F ro n tu l D em ocraţiei şi U nităţii
S ocialiste, organism la rg şi cu p rin z ăto r care gru p e ază to a te organizaţiile
politice, de m asă şi obşteşti din ţa ra noastră.
D rept urm are, în noua perio a d ă in a u g u ra tă de C ongresul al IX -lea
al P.C.R. —■denum ită, pe d re p t cuvînt, «Epoca C eauşescu» — R om ânia
a trec u t de la o econom ie slab dezvoltată, p re p o n d ere n t agrară, la o
econom ie dinam ică, cu o in d u strie şi o a g ric u ltu ră în plin proces de
dez v o lta re şi m odernizare, cu un nivel de civilizaţie m ateria lă şi sp iri­
tuală tot m ai ridicat.
P reo c u p în d u -se de so lu ţio n a rea , problem elor poporului şi înflorirea
m u ltilaterală a p atriei, R om ânia so cialistă p artic ip ă ac tiv la rezolvarea,
în spirit constructiv, a m arilor şi com plexelor problem e ale v ieţii in ­
tern a ţio n a le. Sub co n d u c ere a p re şed in telu i N icolae C eauşescu — p e r­
s o n alitate p ro e m in e n tă a lum ii co n tem porane — , R om ânia acţionează
cu c o n se cv en ţă p en tru d ez v o lta rea p riete n ie i şi co la b o rării cu to ate
ţă rile so cialiste, cu ţările in curs de dezvQ ltare, cu to a te sta te le lum ii,
p e baza principiilor egalităţii în drepturi, re sp ectu lu i in d ep e n d en ţei şi
s u v e ra n ită ţii n aţionale, neam estecului în treb u rile in tern e , av a n taju lu i
reciproc. R om ânia se p ro n u n ţă cu ferm itate p en tru lich id are a sub d ez v o l­
tării şi în făp tu ire a dezarm ării şi, în prim ul rînd, p en tru dez arm a re n u ­
c le ară , pentru stin g e re a fo carelo r de război şi re zo lv area prin m ijloace
p aşnice a o rică ro r litigii în tre state, p en tru re s p e c ta re a cu stric te ţe a
d rep tu lu i in tern a ţio n a l. A ceste principii, afirm ate şi su sţin u te cu hotă-
rîre de ţa ra n o astră , au conferit şi conferă R om âniei socialiste, p re ş e ­
d intelui ei, un în alt şi b in em erita t p re stig iu in tern a ţio n a l.
A dîncind şi am plificînd sp iritu l C ongresului al IX -lea, cel de-al
X lII-lea C ongres al P.C.R., d esfăşu ra t anul trecut şi care a ad o p ta t un
program în egală m ăsură re alist şi cu tezător, a stab ilit ca, în cincinalul
u rm ăto r şi m ai departe, pînă în anul 2000, R om ânia să înfăptuiască
A X LI -A A N I V E R S A R E A I STORICULUI A C T DE L A 23 A U G US T 1Q44 499

Program ul de fău rire a societăţii socialiste m u ltilateral d ez v o lta te şi să

creeze condiţiile n ec esare ca re sa o propulseze, pînă la sfîrşitul sec o ­
lului actual, în rîndul ţărilo r av a n sate ale lumii.
In ac e a stă viziune optim istă şi m obilizatoare, p rin cip a la p re ocupare
o va co n stitu i d e z v o lta rea şi m o d ernizarea fo rţelo r de p roducţie, sferă
decisivă p en tru p ro g resu l gen e ral al ţării. în anii ca re vin, atît in d u stria
cît şi agricultura, ca re dispun în to ate co m partim entele d e re zerv e ce
aştea p tă să fie valo rific ate deplin, vo r fi aşe zate pe bazele ferm e ale unei
dez v o ltă ri in tensive.
A n iv ersare a a 41 de ani de la v icto ria re v o lu ţiei de e lib e ra re so ­
cială şi n aţională, an tifa scistă şi an tiim p erialistă din A ugust 1944, cons­
titu ie p en tru în treg u l n ostru popor un m inunat p rilej de a-şi m obiliza
forţele creato a re p en tru în făp tu ire a n ea b ă tu tă a politicii in te rn e şi e x ­
tern e a statu lu i, de a face totul p en tru ca, în spiritul h o tă rîrilo r C o n g re­
sului al X lII-lea al P.C.R., al o rie n tă rilo r şi in d icaţiilo r preşedintelui
N icolae C eauşescu să asigure, prin eforturi proprii, rid ica rea patriei
socialiste pe noi culm i de civ ilizaţie şi p rogres social.

GHEORGHE VASILESCU
 *V I A Ţ ! V * & l $ e R K $ A $ C f t *

DIALOG ECUMENIC ÎNTRE ORTODOCŞI

ŞI ROMANO-CATOLICI

In tre 3—0 iu n ie 1985 s-a re u n it în o ra şu l O p o le d in P olonia C o m itetu l de c o o r­

donare din c a d ru l C om isiei in te rn a ţio n a le m ixte de d ia lo g teo lo g ic d in tre Biserica
R om ano-CatolL câ şi B iserica O rto d o x ă. în tru n ire a a a v u t loc la « In sty tu t P a sto ra ln y
D iocezji O p o lsk iej» şi a fost co n d u să d e E p isco p u l N o sso l. S e ştie că te h n ic a d e lu cru
a C om isiei in te rn a ţio n a le d e d ia lo g e ste u rm ă to a re a : se în tru n e şte o d a tă la doi a n i ;
in an u l d in tre reu n iu n i, se în tru n e sc tr e i su b -co m isii c are stu d iaz ă ace laşi d o c u m en t
şi a lc ă tu ie sc fiec are c ite un re ferat. A poi se în tîln e ş te C om is/a de coo rd o n a re care,
din cele tre i r e fe ra te şle su b c o m isiilo r, a lc ă tu ie şte un sin g u r re f e r a t ce u rm ea ză a
fi p re z e n ta t a p o i Com isiei p le n a re sp re d isc u ta re , îm b u n ă tă ţire şi a p ro b a re .
C om isia de c o o rd o n a re e ste a lc ă tu ită din o p t o rto d o cşi şi o p t ro m an o -c ato lici,
şi din ea fac p a rte u rm ăto rii :
R e p rez en ta n ţi o rto d o cşi
I.P.S. A rh iep isco p S telian o s al A u straliei ( c o - p re ş e d in te ) ; I.P.S. M itro p o lit Par-
te n ie de C a rta g in a ; I.P.S. A rh iep isco p K iril d e S m olensk (U R S S ); M itro p o litu l A n ton ie
al A rd e alu lu i (R o m â n ia ); P.S. Episcop Ierem ia d e W ro c law şi S z e z e c z in ; Prof. dr.
Mecţas F a ran d o s ( A te n a ) ; Prof. Jo h n Z iziu lo s (Sofia), şi Prof. S to ian G o şev ici (Belgrad).
Ca şi c o lab o rato ri, a u m ai lu a t p a rte : A rhim . S p irid o n P ap a g h io rg h iu , d o m ic iliat la
Roma, şi D-na Z en a id a N o sso v a (U.R.S.S.).
R e p rez en ta n ţi ro m an o -cato lici
Em. Sa C a rd in alu l Je a n W ille b ra n d s (Rom a) ( c o -p re şe d in te ); Em. Sa A rh iep is­
copul M a rian o M a g ra ssi (Bari — I t a l ia ) ; Prof. E rn st S u ttn er ( V i e n a ) ; P. Cuv. Em am iel
L anne (B e lg ia ): Pr. prof. J e a n T illard ( C a n a d a ) ; Pr. prof. W . H ry n iew ic z (P o lo n ia );
Prof. V itto rio Peri şi Pr. P ierre D u p re y (co -sec reta r). A u m ai lu a t p a rte cu titlu l de
c o la b o ra to ri : M gr. E le u terio Fo rtin o , M o n ah ia J a n e tte D asto u g şi D -ra Pa o la H ab rizi
(Roma).
I n tru c it la re u n iu n e a d e a n u l tre c u t din C re ta d o c u m en tu l fin al -al m tîln irii,
in titu la t «C redinţa, T a in ele şi u n ita te a B isericii», n u a p u tu t fi te rm in at, a fo st rea d u s
in d isc u ţie la O p o le în a in te de în c ep e re a lu c ră rilo r. In trîn d u -s e în o rd in ea d e zi, au
fo;U stu d ia te tre i refe ra te a le celo r trei sub -co m isii, cu tem a Ta ina P reo ţiei 2n stru c ­
tura sac ra m en ta lă a B isericii, în sp e cia l im p orta nta su c c e siu n ii d p o sto iice p e n tru
sfinţirea şi u n ita tea p o p o ru lu i iu i D u m n ezeu . Prim a su b -co m isie s-a in tîln it la O pole
(Polonia), în tr e 17— 19 d e ce m b rie 1984; a doua, la Roma, în tre 27— 31 d e ce m b rie 1984,
iar a tre ia s-a tn tîln it la B ari (Italia), în tr e 20—28 fe b ru arie 1985.
Din a c e ste tre i r e fe ra te şi pe b aza lo r C o m /felu / f/e c o o rd o n a re a a lc ă tu it un
s in g u r R efera t, to ta liz în d Î3 pag in i, red is c u tîn d în tre a g a p ro b lem ă şi p ro ce d in d nu
n um ai la e x tra g e re a e lem e n te lo r com u n e d in c ele tre i re fe ra te a le su b -co m isiilo r şi
a c o n trih u tiilo r sp e cia le a le fiec ăru i refe ra t, ci co n trib u in d şi p rin a lte e lem e n te do
a dîn cire , lă m u rire şi expli.citare a tem ei. R eferatu l C o m itetu lu i d e c o o rd o n a re de la
O pole va fi p re z e n ta t a n u l v iito r Com isiei m ix te in te rn a ţio n a le d e dialog, c are se va
în tru n i la Rari, în Ita lia , în tr e 29 m ai — 7 iu n ie 1986.
\ 1 A ŢA B IS ERI CEAS CA 5 01

La p re g ă tire a R eferatu lu i de la O pole, d e le g a tu l B isericii O rto d o x e R om âne a

c o n trib u it a c tiv a lă tu ri d e c eila lţi d e leg a ţi o rto d o cşi ţi ro m an o -c ato lici. In tr-o in ­
te rv e n ţie la în c e p u tu l lu c ră rilo r a re c o m an d a t să se ţin ă se am a la re d a c ta re de
c îte v a prin cip ii g e n erale , p rin tre c a r e : să se afirm e c o n sen su l te o lo g ic , d o c trin ar,
fără a se e v ita e v id e n ţie re a d iv e rg e n ţe lo r. E v ita re a n u le v a sa lv a, ci d o a r Ie v a
ascunde. M ai bin e să le sesizăm , să le e x p lică m şi să le a d u cem la u n n u m ito r com un.
R e feratul va tr e b u i să v o rb e a sc ă lim p ed e de cele tre i e ta p e ie ra rh ice , d e su c ce siu n e a
ap osto lic ă, d e p re o ţia sa c ra m e n ta lă d iferită d e p reo ţia cred in cio şilo r, d a r să se refere
şi la a c e a sta din urm ă. Să a firm e e g a lita te a a b so lu tă a tu tu ro r ep isco p ilo r şi fap tu l
că ei sîn t d e p en d e n ţi de Sin o du l din c are fac p a rte . S ă se a ra te ' că d ife rite le titlu ri
a p ă ru te în isto rie , c a : pap ă, p a tria rh , m itro p o lit, a rh iep isco p , m o n seg n o r, c ard in al,
p rela t, etc., sîn t a trib u te a d m in istra tiv e , c o n fe rite d e o am en i şi n u sin t cate g o rii
ie ra rh ice şi de d re p t d ivin. Sa se v o rb e a sc ă d e sp re c elib a tu l e p isco p ilo r în o rto d o x ie
şi d e sp re c e lib a tu l in g e n e ra l în ro m an o -cato licism , şi să se d ea e x p lica ţii c are să
sc o ată tem a din c ate g o ria d iv e rg e n te lo r. Să se v o rb e a sc ă de ro lu l d ia co n ilo r, d e sp re
ie ru rg ii şi c ine le să v irşeşte, d e sp re d re p tu l şi d a to ria d e a în v ă ţa , d e sp re ro lu l b ă r ­
b a ţilo r şi a l fem eilo r în B iserică, In tr-u n stil d e fe re n t să se v o rb e a sc ă în sp e c ia l d e
slu jire a fem eilor, a ră tin d u -se şi fap tu l că in tra d iţia c elo r d o u ă B iserici n u s-a p r a c ­
tic at h iro to n ia fem eilor, în se n su l sa cram en ta l în c are s-a p ra c tic a t h iro to n ia b ă r ­
b aţilor. In felul a ce sta se v o r p u n e baze so lid e ţ i p e n tru v iito ru l in c a re vom a b o rd a
p roblem a p a p a lită ţii, a p rim a tu lu i şi a in failib ilităţii.
T o ate a c e ste p ro p u n eri s-a u r e fle c ta t ap o i în R e feţa tu l final. La sfirşit s-a d is­
c u ta t a su p ra te m ei v iito a re de pe ag en d a d ialo g u lu i, circe v a tre b u i d e fin itiv a tă şi
a p ro b a tă la Bari. Unii o rto d o cşi au p ro p u s să trec em im e d ia t la tem a p a p a lită ţii în
v ia ţa Bisericii, d e o arec e e ste cea m ai g rea şi treb u ie a b o rd a tă cu p rio rita te . D ele­
g a tu l rom ân a a ră ta t că e p rem a tu r să se tre a c ă d irec t la a c e a stă tem ă. A m d isc u ta t
d e sp re B iserică în g e n eral, d e sp re Sim b o lu l C re d in ţei şi F ilio q u e, d e sp re ta in e le de
in iţie re (Botez, M iru n g ere, E u h a r is tie ) ; acum disc u tă m d e sp re P reo jie. In m od n o r­
mal ar treb u i să te rm in ăm cu T ain ele . S în t p ro b lem e şi în cee a ce p riv eşte. M ă rtu ri­
sire a, M a slul şi C ununia, şi, în g en eral, în d o m e n iu l re în n o irii şi d e să v îrşirii v ie ţii
c re ştin e . T re b u ie să fim logici. M ai a v em n e v o ie de o etap ă , în a in te de a tre c e la
problem a cea m a r e ! Ştim că sîn t u n ii c a re ne g răb e sc sp re a c e a stă p ro b lem ă, m ai
a les din lum ea n eo ficială, g rec ea scă , n e ec u m en ic ă (o m in o ritate ), d a r a ce ia n e îm ping
sp re a c e a sta p e n tru ,a se b u c u ra de eşec u l d ialo g u lu i. O r, n o i a v em o în să rc in a re
se rio a să din p a rte a B isericilo r n o a stre, şi tre b u ie să n e-o în d e p lin im o n o rab il. N u
n e a p ă ra t să rea liz ăm u n ita te a , d acă n u se v a p u te a rea liz a, d a r să n u ni se rep ro şez e
că am p ro c e d a t fără ta c t şi fără in felep c iu n ee , că am e sc a la d a t d ialo g u l, tre c in d p e ste
e ta p e le de p re g ă tire şi de o b ţin e re a a co rd u rilo r in m od firesc, logic, u n u l d upă
altul, aşa cum sîn t tem ele le g a te în tr e ele. D upă lu n g i d iscu ţii, a c e st p u n c t de v e d ere
a fost a cc ep ta t.
Se vo r p ro p u n e la Bari, p e n tru a g en d a v iito are, do u ă tem e la a le g e re : T a in e şi
ju risd icţie sa u Ta in ele şi stru c tu ra c anonică, a c e ste a in te g rîn d u -s e şi in P lan u l m a re
a lc ă tu it la în c e p u tu l d ia lo g u lu i. In c ad ru l a ce sto r tem e se v a d isc u ta d e sp re să v îrşi-
torii ta in elo r, re la ţia e p isco p -B iserică, ta in e de re în n o ire şi d e sfiv îrşire, şi, in g e n e ­
ral, se va p re g ă ti te re n u l p e n tru tre c e re a la tem a ju risd ic ţie i c a n o n ice, c are a d at
n a ş te r e în tre c u t la a tite a se p a ră ri in B iserică, la a tite a p re te n ţii şi la su b tile trec eri
din dom e n iu l a d m in istra tiv la m o tiv ări d o g m atice şi ia im p lica ţii ecle sio lo g ice .
C u p rile ju l lu c ră rilo r d e la O pole, d e le g a ţii au p a rtic ip a t la o p ro ce siu n e C-orpus
C hristi, de m a re a m p lo are şi au v iz ita t m in ă s tire a ' d e la C esto c h o v a, cu c ele b ra
ic o an ă b iz an tin ă a M aicii D om nului, m o n u m en t n a ţio n a l polonez.

SIMPOZION INTER-ORTOD O X LA BO STO N — S.U.A.

A SU PRA D OCUM ENTULUI CONSILIU LUI ECUM ENIC
AL BISERICILO R : «BOTEZ. EUHARISTIE, PREOŢIE»

Intre 11— 18 iu n ie 1985 a a v u t lo c ia Boston — S.U.A. un Sim pozion o rg an iz at

d e C onsiliul E cum enic al B isericilo r — Com isia «C re d in ţă şi C o n stitu ţie» — în v e ­
d e re a d isc u tă rii de c ătre r e p re z e n ta n ţi ai B isericilo r O rto d o x e a d o c u m en tu lu i «Botez,
E uharistie, P reoţie» (Lim a, 1982). G azd a a fost I.P.S. A rh iep isco p Isk o v o s al A rh i­
episco p iei g re c o -o rto d o x e din cele d o u ă A m erici, la Ş co ala T eo lo g ică ((Sfînta C ruce»
din Boston.
502 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

B iserica O rto d o x ă R om ână a fost re p re z e n ta tă de I.P.S. M itro p o lit A n to n ie

a) A rd e alu lu i.
D iscu ţiile au a v u t loc în lim ba e n g leză. în tr-u n a din zile, la in v ita ţia şi sub
co n d u ce re a p re o tu lu i ro m ân N ico lae A p o sto la, d u h o v n ic Ia S e m in aru l H o ly Cross
din Boston şi p a ro h al unei co m u n ită ţi ro m ân e o rto d o x e din W o rc ester, toţi p a rti­
cip an ţii la Sim pozion a u v iz ita t cele cinci b ise rici o rto d o x e d in o raşu l W o rc ester.
P a ro h iile din o raş a u o rg a n iz a t o a g ap ă, la c are s-au ţin u t c u v în tă ri. La sfîrşitu l lu ­
c ră rilo r, to ţi p a rtic ip a n ţii au fost in v ita ţi la o re c e p ţie la N ew Y ork (19 iu n ie 1985),
de c ă tre A rh iep isco p u l Iak o v os.
In urm a d isc u ţiilo r, a n aliz elo r, in p a tru gru p e d e lu c ru (M itro p o litu l rom ân
A n to n ie a c ondus u n a d in tre g ru p ele de lucru), şi in urm a p re z e n tă rii u n o r referate,
p a rtic ip a n ţii la Sim pozion au e la b o ra t un re ferat cu u rm ăto ru l c o n ţin u t :

A. In tro d u c e re
1. Dăm sla v a iui D um nezeu celu i in T reim e că noi, ie ra rh i şi teologi, re p re z e n ­
tând B isericile O rto d o x e R ă să riten e şi V ech i O rien ta le , m em bre a le C onsiliO lui E cu­
m enic al Bisericilor, am p u tu t să ne în tîln im la «H oly C ross G re ek S chool of T heology»,
In B rookline, M a ssac h u se tts - ■ S.U.A (o listă a p a rtic ip a n ţilo r se a n e x e az ă la ace st
R apo rt). Ţ elu l n o stru a lost să clarifică m o se am ă de p ro b lem e c are se v o r p u te a
p u n e B isericilo r O rto d o x e c în d v o r p ro ce d a ia a lc ă tu ire a u n u i răsp u n s oficial la d o ­
c u m en tu l Bofez, E uharistie şi P reoţie (B.E.M.), a d o p ta t la Lim a (1982) de c ă tre Com isia
« C redinţă şi C o n stitu ţie» din cad ru l C o n siliu lu i E cu m en ic al B isericilor.
2. Am d o ri să n e ex p rim am g r a titu d in e a c elo r ce au g ă zd u it sim pozionul, A rh i­
e p isco p iei G reco -O rto d o x e d in A m e ric a de N o rd şi de Sud, şi Şcolii teo lo g ic e «Holy
C ross» (Sfînta C ruce), ca şi «Secţiei in te re se lo r O rto d o x e» [T he o rth o d o x T ask Force),
şi Com isiei « C redinţă şi C o n stitu ţie» d in c adru l C o n siliu lu i Ecum enic al Bisericilor,
c are a u m e d iat o rg an iz are a u n ei în tiln iri a tît d e re p re z e n ta tiv e . Sîn tem de a sem en ea
rec u n o scă to ri p e n tru o cazia ce ni s-a d a t de a v iz ita m ai m u lte p a ro h ii o rto d o x e din
reg iu n e a Boston. i
E m inenţa ‘ia A rh iep isco p u l Iak o v o s, P rim atu l A rh iep is co p ie i G re co -O rto d o x e
din A m e ric a de N ord şi de Sud a sa lu ta t pe m em brii S im pozionului cu p rile ju l c e r e ­
m oniei de d e sch id e re a lu c ră rilo r, îm p re u n ă cu a lţi distin şi re p re z e n ta n ţi ai B isericii
O rto d o x e lo cale şi ai a lto r Biserici d in reg iu n e.
3.' M o d e ra to ru l S im pozionului a fost E m inenţa Sa Prof. Dr. M itro p o lit H riso sto m
de M ira (P a triarh ia E cum enică din C o n stan tin o p ol). A u p r e z e n ta t co m u n icări u rm ă ­
torii : Rev. Dr. G iin th e r G assm an n şi Rev. Dr. G h en adios L im uris : In tro d u c ere g e n e ­
rală asupra d o c u m e n tu lu i «Bolcz, F.uharistie, Preo//e» în situ a ţia e cu m en ică d e a s tă z i;
Prof. Dr. N ikos N issio tis : S en su l R e c ep ţiei in leg ă tu ră cu re zu lta te le d ia lo g u lu i e c u ­
m enic, pe baza d o c u m e n tu lu i BEM. A c e stu ia i-a răsp u n s E pisco pu l N erse s Bozabalian.
A poi au v o r b i t ; A rh iep isco p u l Kiril de S m olensk : S e m n itica lia şi sfa iu îu / d o c u m e n ­
tu lu i BEM în m işcarea e cu m en ică ; M itro p o litu l Dr. A n to n ie al A rd e alu lu i : D ocum en-
tu l BEM în te o lo g ia o rto d o x ă ro m an e ască . S ta d iu l a ctu a l al d is c u ţiilo r ; Prof. dr.
T heodor S tilian o p o u lo s : P roblem a rece p ţie i D o cu m e n tu lu i BEM în B iserica O rtodoxă,
în lum ina a n g a ja m e n telo r sale e cu m en ice . I-a ră sp u n s Rev. dr. K. M. G eorge. Apoi
au v o r b i t : Rev. prof. dr. T h o m as H opko : P ro b lem ele cc c o n lru n tă O rto d o x ia în *Pro­
c esu l d e re c e p ţie » al B.E.M .-uiu/. î-a răsp u n s M itro p o litu l Prof. D r H riso sto m d e M ira.
4. Pe baza a ce sto r co m u n icări şi a d isc u ţiilo r în p le n ară, şi d isc u ţiile în p a tru
g ru p e d e lu c ru p a rtic ip a n ţii la Sim pozion su p u n sp re a p re c ie re u rm ă to a re le c o n si­
d e ra ţii şi rec o m an d ă ri :

B. Sem n ificaţia B.E.M.-ului

şi răsp u n d e rile o rto d o cşilo r

1. Ni se p a re că noi, ca o rto d o cşi, treb u ie să sa lu tă m D o cu m en tu l de la Lima

ca o e x p erien ţă şi un n o u sta d iu în isto ria M işcării e cu m en ice. D upă se co le de în ­
s tră in a re , o stilita te şi in d ig n a re rec ip ro că , cre ştin ii îm p ă rţiţi în c e a rc ă să v o rb ea scă
îm p re u n ă asu p ra u n o r a sp e c te e se n ţia le a le v ie ţii b ise rice şti, a n u m e : B otez, E u h a­
ristie şi P re o ţie (M inistry). A cest p ro c e s e ste unic, d a că a v em in v e d e re la rg a a ten ţie
ce se a co rd ă D o cu m en tu lu i de la Lima în to a te B isericile. N e b u c u ră m că te o lo g ii
o rtodocşi au ju c a t u n ro l im p o rta n t în fo rm u larea ace stu i D ocum ent.
V [ A Ţ A BI SER ICE AS CĂ 503

2. In g e n eral, noi p rim im B.E.M.-ul ca pe un rem a rca b il d o c u m en t e cu m e n ic de

c o n v erg en tă d o c trin a lă . Dc a ce ea tre b u ie a p re c ia t ca o în c e rc a re se rio a să d e a a d u ce
lum ină 51 de a e xp rim a a stăz i «C re d in ţa B isericii d e-a lu n g u l v e a c u rilo r» (Prefaţa
B.E.M. — p. X).
3. In m u lte se cţiu n i c re d in ţa B isericii e ste e x p rim ată in cliip c lar pe b aza trad iţie i
b iblice şi a teo lo g ie i p a tristic e. E x istă in să a lte se cţii in c are o rto d o cşii g ă sesc fo rm u lări
pe c are n u le pot acc ep ta şi a su p ra c ăro ra a r d o ri să se facă e fo rtu ri p e n tru a se e x ­
prim a m a i'c o re c t c re d in ţa Bisericii, P recu m se d e c la ră în d o c u m en tu l însuşi, în .anum ite
d om enii p ro ce su l tre b u ie c o n tin u a t p rin m ai m u ltă refle cţie , p rin a d în cire şi clarifica re.
4. In sfîrşit, ex istă se cţii în c are se fo lo se şte o term in o lo g ie c are nu e ste a ce ea
cu c are sîn t o b işn u iţi o rtodocşii. T otuşi în u n e le d in tre a c e ste cazu ri, su b term in o lo g ia
n e fa m iliară se p o a te d e sco p e ri că sen su l e ste în fap t a p ro a p e d e c re d in ţa trad iţio n a lă .
In a lte p ă rţi a le B.E.M .-ului n o tă m o te rm in o lo g ie c are e ste fam ilia ră o rto d o cşilo r, d a r
care p o a te fi în ţe le a s ă altfel.
C redem de asem e n ea că B isericile O rto d o x e au d a to ria să răsp u n d ă în m od
resp o n sa b il la in v ita ţia C om isiei « C red in ţă şi C o n stitu ţie» , în sp e cia l dirţ tre i m o tiv e :
a) p e n tru că avem d e-a face aici cu p ro b lem e d e c re d in ţă , şi a fost in sisten ta
B isericilor O rto d o x e dc m u ltă v rem e că şi C o n siliu l E cu m en ic al B iseric ilo r treb u ie
să-şi în d re p te a te n ţia în sp e cia l a su p ra p ro b lem elor re fe rito a re la c re d in ţă şi u n ita te :
b) p e n tru că o rto d o cşii au p a rtic ip a t la p re g ă tire a te x tu lu i d e la în c e p u t şi au
a dus o c o n trib u ţie su b sta n ţia lă la a lc ă tu ire a lui ;
c) p e n tru că e im p o rta n t a se a v ea răsp u n su rile tu tu ro r B isericilo r O rto d o x e şi nu
num ai a le u nora d in tre ele,

C. R ăsp u n s şi rec ep ţie

1. A tît la cea d e -a şa sea A d u n are g e n e ra lă a C o n siliu lu i E cum enic al B isericilor,

de la V a n c o u v er (1983), p rec u m şi la u ltim a se siu n e a C o m itetu lui c e n tra l (1084) al
C.E.B., ortodocşii s-au o b lig at să răsp u n d ă la B.E.M. în v e d e re a c o n tin u ă rii e fo rtu rilo r
m işcării ecum enice.
2. Am v rea să d istin g em în tre un răsp u n s im ed iat d in p a rte a B isericilo r O rto d o x e
m em bre ale C.E.B., cu p riv ire la B.E.M. şi form a re c e p ţie i în tim p a te x tu lu i conform
tra d iţie i o rtod oxe. N oi afirm ăm că n o ţiu n e a re c e p ţie i d o c u m en tu lu i B.E.M. a ici e ste
d e o seb ită de în ţe le su l clasic o rto d o x , al re c e p ţie i d e c re te lo r şi d e ciz iilo r S fin telo r
S inoade.
3. R e ce pţia d o c u m en tu lu i B.E.M. în se am n ă că noi rec u n o aştem in a c e st te x t u n e le
d in tre e lem e n te le c o n stitu tiv e ale c re d in ţe i n o a stre cu p riv ire la Botez, E u h aristie şi
P reo ţie, aşa in c it p u tem d e p u n e m ă rtu rie c o m u n ă in faţa lu i Iisu s H risto s şi să no
în d rep tăm îm p re u n ă sp re sc o p u l n o stru com un : u n ita te a . A stfel, re c e p ţia in a ce st
sta d iu e ste un p a s m ai d e p a rte in « p ro cesu l c re şte rii n o a stre îm p re u n ă în în c re d ere
reciprocă», sp re c o n v erg en ţa d o c trin ală şi în cele d in u rm ă c ă tre « co m u n iu n ea u nii
cu a lţii pe linia A p o sto lilo r şi a în v ă ţă tu rilo r B isericii u n iv e rsale » (B.E.M. .prefaţă,
p. IX).
4. R ecepţia d o c u m en tu lu i B.E.M. ca a ta re nu im plică in m od n e c e sa r o r e c u ­
n o a şte re ecle sio lo g ică ori p rac tic ă a slu jirii (m in istry ) ş i't a i n e l o r B isericilo r non-
o rtodoxe. O a stfel de rec u n o a şte re ar c ere o a c ţiu n e sp e cia lă d in p a rte a B isericilo r
O rtodoxe.
5. Ca un p a s in iţial c ă tre a ce st fel de rec ep ţie, am d o ri ca în chip oficial B ise ­
ricile O rto d o x e să faciliteze stu d ie re a şi d isc u ta re a d o cu m en tu lu i B.E.M. la d iferite
n iv e le a le v ie ţii bise rice şti aşa în c ît fiec are B iserică să e v a lu e ze d o c u m en tu l în v e ­
d e re a u n ită ţii fin ale a lu tu ro r Bisericilor.
6. In ace st p ro ce s de d isc ern ă m in t B isericile O rto d o x e să fie se n sib ile la p ro ­
cesu l sim ilar de e v a lu a re a te x tu lu i şi la d ia lo g u rile b ila te ra le in tre B iseric ile m em bre
a le C.E.B. şi B iserica R o m au o -C ato lică, A stfel e v a lu a re a n o a stră v a fi în în tre g im e
inform ată de re fle cţiile ecu m e n ice şi de e x p e rie n ţe le stim u la te de a ce st tex t.

D. C îtev a p u n c te c arc m ai n e ce sită c lariîică ri

1. N oi o rto d o cşii re c u n o aştem m u lte elem e n te p o z itiv e wi B.E M. c a re ex p rim ă

a sp e c te în se m n a te ale c re d in ţe i ap o sto lic a. A firm în d a c e a s tă a p re c ie re in iţia lă p
B.E.M .-ului, dăm c îtev a e x em p le p rin tre a lte le care, cred em noi, m ai au n e v o ie de
5 04 BI SERICA O R T O D O X A R O M Â N Ă

c larifică ri şi e lab o rare . E xistă d e asem e n ea şi a lte p ro b lem e c are n u a u fost m en ţio n a te
in a c e st text.
2. In se cţia d e sp re Botez n o tăm :
a) R elaţia d in tre u n ita te a B isericii şi u n ita te a b a p tism a lă (p ar. 6 );
bj Rolul Sfin tu iu i D uh în Botez şi în c o n sec in ţă re la ţia d in tre Botez şi M irun-
g ere, le g în d apa şi D uhul p rin in c o rp o ra re a m em b rilor în c o rp u l lui H risto s (par. 5. 14);
c) Roiul ex o rc ism e lo r şi le p ă d ă rii d e cel ră u in ritu l b a p tism a l (p ar. 2 0 );
d] T erm en ii «semn», «sem n sacram en ta l» , «sim bol», « c eleb ran t» (par. 22) « v iaţă
m orală» şi a lţi te rm en i din. text.
3. In secţia a su p ra E u h a ristiei n o tăm :
a) R elaţia E u h aristiei cu ecle sio lo g ia in lum ina n a tu rii e u h a ristic e a Bisericii
şi în ţe le g e re a E u h arstiei ca «tain ă a lu i H risto s» şi ca «ta in ă a Bisericii,» (par. 1);
b} R elaţia in tre p a rtic ip a re a la E u h aristie şi u n ita te a în c re d in ţă ;
c) Roiul S fin tu iu i D uh in E u h aristie, ca re fe rin ţă sp e cia lă la a n am n e sis în rela ţia
ei cu e p icle sis [par. 10, 12) ;
d) R e laţia d in tre E u h aristie şi p o c ăin ţă , M ă rtu ris ire şi rec o n c ilie re cu c o n g re ­
g a ţia e u h a r is tie i ;
e) în ţe le su l je rtte i (par. fi), a p re z en te i reale (par. 13). a c u v în tu lu i a m basador
(par. 29) şi im p lica ţiile c u v in telo r «in sco p u l com uniunii», cu p riv ire la rez e rv a re a
e lem e n te lo r e u h a ristic e (par. 15);
f) P a rtic ip a re a co p iilo r botezaţi" ia E u h aristie.
4. In secţia a su p ra P reo ţiei (M in istry ) n o tă m :
a) L eg ă tu ra d in tre P re o ţie ca h iro to n ie şi slu jire a a p o sto lilo r şi su cce siu n e a a p o s­
tolică (par. 10, 3 5 ); v
b) D istin cţia d in tre p re o ţia în tre g u lu i p o p o r al lui D u m n ezeu şi p re o ţia sa c r a ­
m e n tală (cu h iro to n ie), !n sp e c ia l în lu m in a în v ă ţă tu rii p a u lin e a su p ra d iferite lo r
funcţii ale m em b relo r T ru p u lu i u n ic al lu i H risto s (par. 17 şi c o m e n ta r iile ) ;
c) P ro b lem ele le g a le d e h iro to n ia fem eilo r ca p reo ţi (p ar. 18), in c lu siv felul in
Ctire prob lem a e ste fo rm u lată in te x tu l B.E.M .-ului ;
d) R elaţia d in tre ep isco p , p re sb ite r şi d iaco n i ;
e) R elaţia d in tre episcop^, e p isco p şi E u h aristie.

^ E. Problem ele ce stau în faţa Bisericilo r O rtodoxe

A vin d în v e d e re lu c ra rea v iito a re in le g ă tu ră cu B.E.M., n o tă m u rm ăto arele

c o n sid e ra ţii şi r e c o m a n d ă r i: k
1. V o r fi făc u ţi p a şi in v e d e re a tra d u c e rii şi d istrib u irii d o c u m en tu lu i B.E.M.
in lim bile tu tu ro r B isericilo r O rtod o x e ;
2. B isericile O rto d o x e să aibă g rijă ca d o c u m en tu l B.E.M. să fie stu d ia t şi d isc u ta t
de g ru p e d e c lerici şi laici, de S em în a riile şi F a c u ltă ţile d e T eo lo gie, de a so cia ţiile
c le ric a le ca şi de c ă tre g ru p u ri in te rc o n fesio n ale ;
3. B isericile O rto d o x e să fie d e sch ise le ctu rii B.E.M .-ului şi să ră sp u n d ă în le g ă ­
tură cu el în sp irit de a u to -e x am in are , în sp e cia l în c ee a ce p riv e ş te p rac tic ile c u re n te
din b ise rici şi p a ro h ii. Ele v o r folosi d e a sem e n ea ace st p ro ce s ca p e un stim u le n t
şi ca o în c u ra ja re p e n tru r e în n o ire a p ro p rie i lo r v i e ţ i ;
4. S tu d iin d şi e v a lu în d , B.E.M .-ui, o rto d o cşii v o r d e p ăşi sc o lasţicism u l teo lo g ic
din se co le le rec en te , relu în d c re a tiv ita te a şi d in a m ic a te o lo g ie i b ib lice şi p atristic e.
A ce asta îi v a face c a p a b ili să a ju n g ă la p e rsp e c tiv e m ai la rg i ş i să g în d e asc ă m ai
a d în c a su p ra a n u m ito r p ro b lem e ;
5. In c o n v ersaţiile b ila te ra le în curs, B isericile O rto d o x e v o r ţine se am ă şi de
B.E.M.

F. P e rsp e c tiv e p e n tru a c tiv ita te a v iito a re

a C om isiei «C re d in ţă şi C o nstitu ţie»
Cu p riv ire la a c tiv ita te a v iito are a Com isiei « C red in ţă şi C o n stituţie» şi a C o n ­
siliului Ecum enic al B isericilor in g e n eral, rec o m an d ă m u rm ă to a re le p e rsp e c tiv e p e n tru
o m ai e x ac tă in te rre la ţie în tr e B.E.M. şi p ro ie c te le d e stu d ii a le Com isiei «C redinţă
şi fo n s titu ţie » , p recu m : «Spre o e x p re sie a cred in! e i a p o sto lice a stă zi> si «U nitatea
B isericii şi reîn n o irea C o m u n ită ţii om eneşti».
V LAŢ A BI SER ICE AS CĂ 505

1. Pro c esu l un e i re c o n sid e ră ri ecu m e n ice a tra d iţie i şi c re d in ţe i a p o sto lic e aşa
cum s-a în c e p u t p rin B.E.M., să fie c o n tin u a t în m od c o n ştie n t în c ele lalte d o u ă
pro iec te de stu d ii ;
2. E n e ce sar să fie c la ră în ţe le g e re a că B otezul, E u h aristia şi P re o ţia (M inistry)
sin t e le m e n te le e se n ţia le a le tra d iţie i şi c re d in ţe i a p o sto lice. In a c e la şi tim p, ele
sîn t ex p re sii fu n d am e n ta le a le m ă rtu rie i şi slu jirii B isericii p e n tru lu m e a d e azi şi
ne v o ile ei, p re o c u p ă rile ei .şi reîn n o ire a ei. R e în n o irea v ie ţii B isericii şi a lum ii nu
pot li s e p a ra te de v ia ţa litu rg ic ă şi sa c ra m e n ta lă a Bisericii, nici d e re sp o n sa b ilita te a
ei p a sto ra lă ;
3. A c e ste a lte d ouă p ro ie c te să fie de asen ren e a fo lo site cin d se v o r trim ite
ră sp u n su rile la B.E.M. ;
■1. D ocum entul de la Lima sc o ate în e v id e n ţă r e la ţia im p o rta n tă d in tre « reg u la c re ­
dinţei» şi «rîn d u ia lă ru g ăc iu n ii» de care o rto d o cşii sîn t a tît d e p ro fu n d le g aţi. De
a ce ea sp e ră m că în c e le lalte d o u ă p ro iec te de stu d ii a le C om isiei « C red in ţă şi C o n sti­
tuţie» a c e a stă r e la ţie e ste în m od se rio s lu a tă în c o n s id e r a ţie ;
5. R eco m an d ăm apoi ca u n u l d in tre p u n c tele im p o rta n te a le v iito a re i a ctiv ită ţi
a Com isiei «C re din ţă şi C o n stitu ţie» în re la ţie cu B.E.M .-ul să fie c larifica rea te rm i­
nologiei te o lo g ic e şi a p ro b lem elo r lin g v istic e în trad u c eri. A ce ste a p a r a fi n e c e ­
sa re m ai a les cu p riv ire la titlu l «M inistry» d in se cţia a tre ia a B.E.M .-ului şi cu
p riv ire la u nii term en i c a : «semn», « recepţiei. şi «botezul cre d in cio şilo r sau al a d u l­
ţilor)'.
G. Po rn ind d e la c la rific a re a v iz iu n ii Bisericii c are e p rez en tă în B.E.M., a c ti­
v ita te a v iito a re a Com isiei « C red in ţă şi C o n stitu ţie» să se c o n ce n tre ze a su p ra ecle-
siolo giei prin e v id e n ţie re a p e rsp e c tiv e lo r ecle sio lo g ice din B.E.M., în ră sp u n su rile
B isericilor la B.E.M. şi în c ele lalte p ro ie c te d e stu d ii a le C om isiei « C red in ţă şi
C onstituţie».

N oi, p a rtic ip a n ţii la sim pozion, am tră it ^ c e a s tă în tîln ire ca pe u n prilej de

schim buri de v e d e ri şi de c larifica re a un o r p e rsp e c tiv e com une. A m v ă z u t de a se ­
m enea în a c e st Sim pozion un im p o rta n t m ijlo c de c o n tac te şi c o o p e ra re în c o n ti­
n u a re în tre B isericile o rto d o x e şi, p rin a c e a sta p ro m o v in d sp iritu l n o stru concili,ar.

(trad uc ere.- Dr. A N TO N IE PLĂMĂDEALĂ)

D ocum entul a ce sta a fost p re z e n ta t C o m ite tu lu i c en tral al C o n siliu lu i Ecum enic

al B isericilor (B uenos-A ires, iu lie-au g u st 1985) şi tu tu ro r B isericilo r O rto d o x e care
urm ea ză să -l a p re cie ze şi s5 -şi a lc ă tu ia sc ă p ro p riu l răsp u n s la d o c u m en tu l B.E.M.
Biserica O rto d o x ă R om ână a in stitu it o C om isie sub p re şe d in ţia se m n a ta ru lu i
a c e sto r rincluri, c are să facă p ro p u n eri Sfîn tu lu i Sinod, în se siu n e a din to a m n a lu i 1985.

Dr. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ,

Mitropolitul Ardealului

COLOCVIUL ORGANIZAT DE C ONFERINŢA

BISERICILOR EUROPENE CU PRIVIRE LA DOCUMENTUL
«BOTEZ, EUHARISTIE, M INISTERIU»

(G orlitz — R. D. G erm ană, 25—28 iunie 1985)

C on fe rinţa B isericilo r E u ro p en e a o rg an iz at p în ă acum tre i co lo cv ii în le g ă tu ră
cu problem a re c e p ţie i d o c u m en tu lu i de la Lima din 1982, in titu la t : «Botez, E u h aristie,
M inisteriu» (BEM).
P rim ul co lo cv iu s-a ţin u t la B u cu reşti (25—27 iun ie 1984) şi a a v u t ca te m ă :
«Influenţa" filozofiei e u ro p e n e şi d e zv o lta rea in te le c tu a lă a su p ra re c e p ţie i BEM -ului
în d ife rite tra d iţii b isericeşti» .
fi. O. R. — 2
506 BI SERI CA O R T O D O X Ă ROMĂ N Ă '

A] do ilea c o locviu a a v u t loc în o ra şu l Iserlo h n -— R.F. G erm an ia (10— 14 d e ­

c em brie 1984) şi a a b o rd a t t e m a : « In flu en ţa în ţe le g e rii co n fe sio n a le şi b ise rice şti
p ro p rie fiec ăre i Biserici a su p ra re c e p ţie i BEM -ului şi c o n sec in ţe le u n ei astfel de
recepţii».
A l doilea co lo cv iu a fost o rg a n iz a t în o raşu l G oriitz d in R. D. G erm an ă, in tre
25—28 iulie 1985, la in v it a ta B isericilo r m em bre ale C o n ferin ţei B isericilo r E uropene
şi d C om u n ităţii de lu c ru a B isericilo r C reştin e, din a ce astă ţară.
T em a a ce stei în tru n iri a fost u rm ăto area : «In flu en ţa fa c to rilo r isto rici, p o litici
şi econom ici a su p ra re c e p ţie i d o c u m en tu lu i BEM (Botez, E u h aristie, M inisteriu)».
La C olo cv iu a u lu a t p a rte 30 d e leg a ţi din 14 ţări e u ro p en e, rep rez en tîn d d iferite
Biserici şi C onfesiuni c re ştin e.
D in p a rte a B isericii O rto d o x e R om âne a p a rtic ip a t Pr. prof. dr. Ştefan C. A lex e
de la In stitu tu l T eo lo g ic U n iv e rsitar din B ucureşti.
R ăsp u n d e re a p e n tru o rg an iz are a a c e stu i c o lo cv iu i-a re v e n it Pr. prof. dr" D um i­
tru Popescu, s e c re ta r al D e p a rtam e n tu lu i de S tu d ii al C o n ferin ţei B isericilo r E uropene.
P a rtic ip an ţii la co lo cv iu au lu c ra t în şe d in ţe p le n a re şi în d o u ă secţii. D eleg atu l
B isericii O rto d o x e Rom âne a făcu t p a rte din se cţia a Il-a. S e cţia I a a v u t de an aliz at
tem a : «Influenta fac to rilo r isto rici, p o litici şi e con o m ici a su p ra rec e p ţie i BEM-ului
d in pun c t de v e d e re al p rez en ţe i B isericii în tr-o lu m e c are răm în e în a fa ra 'Bisericii.».
Secţia a II-a a d isc u ta t tem a : « In flu en ţa fac to rilo r istorici, eco n o m ici şi p o litici a su ­
pra rec ep ţiei BEM -ului lu în d ca p u n c t de p le ca re p rez en ţa lum ii în v ia ţa Bisericii».
La în cep u t, Pr. prof. dr. D u m itru Pop escu a p re z e n ta t o Introducere c are să
o rien tez e d isc u ţiile. D in tre m o tiv ele, d e stu l d e co m p lex e, in v o c a te în ju stifica re a
teniei, a u fost sco ase in relief u rm ă to a re le p a tru :
1. « C onfiguraţia c o n fesio n ală şi îm p ă rţirea p o p u la ţie i în E uropa îşi au o riginea
în tre c u t şi răm în le g ate d e o v a rie ta te d e p ro b lem e a le trec u tu lu i, în tre c are şi p r o ­
blem ele p o litică şi econom ică. E ste n e ce sar ca a ce ste re la ţii isto ric e să fie sesizate
clar dacă B isericile v o r să se în ţe le a g ă re c ip ro c -şi v o r să d e v in ă mai a p ro a p e u n e le
de a lte le ;
2. O tră s ă tu ră p a rtic u la ră a E u ro p ei c o n sta în a n tite ?a d in tte Est şi V est şi
in tre d iferite le sistem e so c iale şi p o litice. B isericile au o resp o n sa b ilita te m ajo ră în
a c e astă situ aţie. R olul lo r e ste de a m e n ţin e c o m un iu n ea in ciu d a fro n tierelo r şi a n ta ­
gonism elor, de a d e zv o lta re la ţiile , în c re d e re a şi de a lu c ra p e n tru p a ce şi rec o n ­
c ilie re ;
3. C red in ţa com ună şi m ă rtu ria com ună a le B isericilo r e x istin d în d iferite sis­
tem e politice şi id eo lo g ice c o n stitu ie le g ă tu ra în tre p e rso a n ele div iz ate de fron tiere,
cre ea ză în c re d ere a şi p ro m o v ea ză p a cc a ;
4. C o n sid eraţia a d ică a titu d in e a B isericilo r din Europa faţă de d o c u m en tu l de la
Lima treb u ie să se m a n ifeste în m ă rtu ria lor şi în slu jire a lo r p e n tru ca a c e a stă a ti­
tu d in e a lor să d e v in ă m ai c o n v in g ăto a re şi mai credibilă».
A u u rm at cinci R ăsp un su ri p rezentate de u r m ăto rii: Pa sto r M a rtin H au ser, r e ­
form at ; Arhim . G h en a d ie L im ouris, o r to d o x ; C o n silier su p e rio r b ise rice sc H ans
Schăfer, lu th e ra n ; Prof. T o tju K oev, o rto d o x ; Prof, L othar U llrich, ro m an o -catolic.
In c ad ru l se cţiei su b se m n a tu l a p re z e n ta t un refe ra t p riv in d sta d iu l a ctu a l al
disc u ţiilo r p u rta te în R om ânia în le g ă tu ră cu d o cu m en tu l BEM, a tît în în tîln irile
m te rconfesio n ale , c ît şi în p resa teolo g ica o rto d o x ă ; de asem e n ea a lu a t p a rte activ
ia disc uţii p rez en tin d p u n c tu l d e v e d e re o rto d o x şi ro m ân e sc în p ro b lem ele d isc u ta te.
La sfîrşitu l lu c ră rilo r au fost a d o p tate , p rin vot, fiap o arfeJe celo r d o u ă se cţii şi
un Com unicat. în C o m u n icat se sp u n e în tre a ltele : « C olocviul a id e n tific at unii factori
istorici, e conom ici şi p o litici c are co n stitu ie o p ro v o ca re p e n tru B isericile eu ro p e n e
în le g ă tu ră cu p ro ce su l re c e p ţie i BEM -ului. P e n tru a răsp u n d e a c e ste i p ro v o cări,
Bisericile e u ro p e n e sîn t c h em ate să se a n g a je z e d e p lin în p ro ce su l rec ep ţiei a cestu i
docum ent a v in d 'in v e d e re u n ita te a lor şi fap tu l de a co n trib u i la în n o ire a lum ii p rin
m ă rtu ria in v ia ţa so cială, p o litică şi eco n o m ică în Europa. In d o c u m en tu l d e la Lima,
p reo c u p area p e n tru u n ita te a B isericii şi c ea p e n tru în n o ire a lumii, răm în strin s le g ate
ca rez u lta t al p rezen ţei lumii în v ia ţa B isericii în H ristos».
V I A Ţ A BI SER ICE AS CA 507

U ltim ul colo cv iu pe c are şi l-a p ro g ra m a t C o n ferin ţa B isericilo r E u ro p en e în

le g ătu ră cu docu m en tu l de Ia Lim a se v a ţine în o raşu l C ro y d o n din A n g lia, în tre
In ziua de 26 iu n ie 1985, se c re ta ru l g e n e ra l al C o nfe rin ţei B isericilo r E uro p en e,
Dr. G len G arfield W illiam s, a ro stit o c u v în ta r e rep rez en tîn d pe sc u rt p ro g ra m u l de
lucru a l a ce stei o rg an iz aţii c re ştin e e u ro p e n e.
18— 22 noie m brie 1985, şi v a a v ea ca tem ă : «O rec ep ţie c re d ib ilă a d o c u m en tu lu i de
Ia Lim a (B E M ) j>. A ce st c o lo cv iu in te n ţio n e a z ă să fo rm u leze c o n clu ziile g e n e ra le în
urm a a c e sto r în tru n iri o rg an iz ate d e C o n ferin ţa B isericilo r E u ro p en e p riv in d re c e p ţia
do c u m en tu lu i BEM, în strîn să c o lab o rare cu Com isia « C re d in ţă şi C o n stitu ţie» a
C onsiliului Ecum enic al B isericilor.
Pr. prof. dr. ŞTEFAN C. ALEXE

AL IX-lea SIMPOZION ECUMENIST

DE LA REGENSBURG-SP1NDELHOF — R. F. G ERM ANIA
(15—21 iulie 1985)

Cei de al 9 -lea Sim pozion ecu m e n îst d e la R egensb urg , o rg a n iz a t din în c re d in ­

ţa re a Com isiei p e n tru ecu m en ism din c ad ru l C o nferin ţei E p isco p ilo r germ an i, de c ătre
In stitu tu l p e n tru B isericile R ă să riten e , c o n d u s de c ă tre M gr. Dr. A lb e rt R auch, a
a v u t ca tem ă «Preoţia în B iserica cea u n a. D iaconat, p re sb ite ra t şi e p isco p at» , şi s-a
d e sfă şu ra t în tre ’ 15—21 iu lie 1985, la c a ste lu l Sp in d elh o f d e lin g ă R egensburg,
R. F. G erm ania,
La în tru n ire au p a rtic ip a t a p ro x im ativ 50 d e teo lo g i, rep re z e n tîn d B i s e r ic ile :
O rtodoxe, R om an o -C ato lică şi E v an g h e lic a din R. F. G erm an ia. Din p a rte a B isericii
O rto d o x e R om âne au fost p rez en ţi : Pr. prof. D u m itru Radu, p ro re c to ru l In stitu tu lu i
Teologic de grad U n iv e rsitar din B u c u re şti; Pr. a sist. V io rel Io n ită, de la a ce laşi
In stitu t ; Pr. M ircea B asarab, c o n d u că to ru l p a ro h ie i o rto d o x e ro m ân e din M iin ch en —
R. F. G e r m a n ia ; şi d o c to ra n d u l C o n stan tin S tru g ariu , a fla t la studii în s tră in ă ta te .
L ucrările sim p ozio n u lu i de la S p in d elh o f-R e g en sb u rg au c o n sta t din p re z e n ta re a
unor re fe ra te şi a u n o r s c u rte co m u n ică ri u rm ate de disc u ţii, în tr u n ir e a n u a em is nici
un iei de docum en te, u rm în d a p u b lic a în tr-u n v o lu m sp e cia l r e fe ra te le p rin c ip a le
în so ţite de u n sc u rt rez u m at al disc uţiilo r.
S-au ţinut u rm ă to a re le re fe ra te p rin c ip a le :
Prof. dr. A. V an h o e (R o m a): P reoţii V ecinu lui T e sta m e n t şi M a tele Preot al
N o u lu i T e sta m e n t ■, Prof. dr, C. G alitis ( A t e n a ) : O rig in ea şi na tu ra p re o ţie i n eo testa -
m entare ■ Prof. dr, R. H iîb n er (E ic h stă tt): Diacor.ut, pre sb ite ra t şi ep isco p a t in prim ele
secole c reştine ; Prof. dr. H. J, S rh u lz ( W tirz b u rg ): P reoţia dup ă cele m ai v e c h i lor-
m ulare liturgic e b ise ric e şti; Prof. dr. E. T h eo d o ro u (A te n a ): P reoţia d upă m ărturia
te x te lo r liturgice b iza n tin e ; Prof. dr. W . N y sse n (K o ln ): Preoţia exp rim a tă în o d ă jd iile
şi ob ie cte le litu rg ic e ; Episcopul L ongin T aly p in (D usseldorf - - P a tria rh ia R u să ):
Slujirile spe cilice a le e p isco p u lu i, p re o tu lu i şi d ia c o n u lu i in să v îrşire a S lin tei L itu r­
ghii l’rof. dr. D. D im itriev ici (B e lg ra d ): S lu jirea p re o tu lu i în B iserică ; Prof. dr. W .
H ryniew icz ( L u b lin ): Preoţia în d ia lo g u l d in tre o rtod o cşi şl c a to lic i; Prof. dr. A.
Klein (P aderborn) : D o cu m en tu l d e la Lim a şi d isc u ţiile asupra p reo ţiei.
S curte in te rv e n ţii au făcu t : A rh iep is co p u l M elch it Lufti L aham ( Ie ru s a lim ) ;
Prof. Th. N tk o la o u (M iin c h e n ); Dr. P e te r Plan k (W u r tz b u rg ) ; Prof. F, H ey e r (Hel-
d e lb e r g ) ; Dr. Ivaji Jse le w D im itro v (S o fia ); Pr. P e ta r Jo rd a n o v (Skopje) şi Pr. prof.
dr. D um itru R adu (Rom ânia).
L ucrările sim p o zio n u lu i din ziua de v in e ri, 19 iu lie 1985, au fost p re z id a te de
că tre Pr. a sist. V io rel Io n ită. R ezum ind cele p a tru re fe ra te su sţin u te în a c e a s tă zi,
de le g a tu l rom ân a făcu t u n e le co m p letări p rin c are a p re z e n ta t p u n c tu l d e v e d e re
al teo lo g ie i ro m ân e şti cu p riv ire la d isc u ţiile a su p ra p reo ţiei în c o n tex tu l actu a l, cu
p riv ire la doc u m en tu l BEM d e la Lim a, p rec u m şi cu p riv ire la ro lu l fem eii în v ia ţa
Bisericii, în tre c u t şi astăzi.
508 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

In a ce ea şi zi, lu c ră rile sim p o zio n u lu i au fost o n o rate de p re z e n ţa E piscopului

Dr. P aul W e rn e r Scheele, d e la W u rtz b u rg , în p rez en t p re şe d in te le Com isiei p e n tru
ecum enism d in c ad ru l C o n fe rin ţei E p isco p ilo r G erm ani. E piscopul S ch e ele a sa lu ta t
p e p a rtic ip a n ţi şi a su b lin ia t im p o rta n ţa a c e sto r în tru n iri p e n tru a p ro p ie rea d in tre
B iserica R o m an o -C ato lică şi B isericile O rto d o x e, Pr. a sist. V io rel Io n iţă i-a re v e n it
sa rc in a de a p re z e n ta E pisco p u lu i S ch e ele d e sfă şu rarea lu c ră rilo r sim po2ia n u lu i şi de
a m ulţum i în n u m e le p a rtic ip a n ţilo r p e n tru o rg an iz are a şi g ă z d u irea a ce stei în tru n iri,
m e n ită să ad u că o sin c eră c o n trib u ţie la a p ro p ie rea d in tre Biserici.
L ucră rile sim p o zio n ulu i a u fost în so ţite de slu jb e re lig io a se să v irşite d im in ea ţa
şi se ara, în c a p e la c a to lică a C a ste lu lu i Spindelhof. La în c h e ie re a lu c ră rilo r, d u m in ică,
21 iulie, s-a o ficiat Sfîn ţa L itu rg h ie o rto d o x ă ît biserica In stitu tu lu i p e n tru B isericile
R ă să riten e d in R egensburg, de c ă tre u n sob o r a v în d în fru n te p e A rh iep isco p u l Irin eu
de A ustria ţi B av aria (P a triarh ia R usă) ; din so b o r a u făc u t p a rte şi Pr. prof. D um itru
R adu şi Pr. asist. V io rel Ioniţă.
D upă în c h eie rea lu c ră rilo r în tru n irii de la Spindelhof, to ţi cei p rez en ţi au fost
in v ita ţi la R e g en sb u rg să a sc u lte d o u ă c u v in tă ri d e d ica te a n iv e rsă rii a 1100 d e ani
de la m o a rtea S fîn tu lu i M elo d ie, u n u l d in tre cei doi « A postoli ai Slavilor».
L u cră rile celu i de al 9 -lea sim p o zio n de la R e g en sb u rg au m a rc at o c o n trib u ­
ţie la a d in cire a teo lo g ic ă a tem ei d e sp re p reo ţie, p rec u m şi un p a s în a in te la strîn -
gerea rela ţiilo r d in tre B isericile O rto d o x e şi B iserica R o m an o -C ato lică.

Pr. a sist. dr. VIOREL ION IŢĂ

 ♦ IN D R V Mf V R I ♦P f t S T O R J V U

TEMEIURI TEOLOGICE PENTRU APĂRAREA PĂCII

IN SCRIERILE PREA FERICITULUI PĂRINTE PATRIARH
Dr. IUSTIN MOISESCU

Pr. a sist. ŞTEFAN SANDU

în B iserică p re tu tin d en i sînt stato rn icite sem nele păcii pe ca re

D um nezeu, Z iditorul şi R ăscum părătorul lum ii, a în tem eiat-o în Iisus
H ristos, a înfăptuit-o prin în tru p a re a Lui şi prin C ruce şi a pecetluit-o
în în v ie re a Sa. C hem area la pacea lui H ristos obligă la a c tiv ita te a p e n ­
tru p ac ea a to ată lum ea.
P acea form ează con ţin u tu l m esaju lu i d ivin : «Slavă în tru cei de sus
lui D um nezeu şi pe p ăm înt pace, în tre oam eni bunăvoire» (Luca 2, 14),
cu ca re îngerii v estesc N a şte rea M întuitorului, Dom nul Păcii (Isaia 9,
6 ; II Cor. 13, 11), v en it să p ro p o v ă d u ia scă şi să în tem eieze îm p ără ţia
păcii (Rom., 14, 17). P acea e testam en tu l scum p lăsat de M în tu ito ru l
U cenicilor săi şi prin ei lum ii întregi : «Pacea M ea las vouă, p acea M ea
dau vouă» (Ioan 14, 27).
D upă în v ă ţă tu ra M întuitorului, re la ţiile dintre oam eni treb u ie sa se
carac terize ze prin pace : «Fiţi în pace unii cu alţii» (M arcu 9, 50). Cu-
v in tu l «Pace» conţine p en tru noi o p u tere şi o sp eran ţă h o tărito are.
P acea p en tru creştini, înseam nă a urm a pe H ristos, ca re ne-a lăsat ca
ideal de d esă v îrşire ac este cuvinte : «Fericiţi fă căto rii de pace, că aceia
fiii lui D um nezeu se vo r chem a» (M atei 5, 9). Sfinţii A postoli, c red in ­
cioşi în v ăţătu rii M întuitorului, în d ea m n ă m ereu creştinii să trăia scă în
pace cu toţi oam enii (Rom., 12, 18) ; în p acea lui D um nezeu care covîr-
ş eşte to ată m intea (Fii., 4, 7) ; în p ac ea lui H ristos, care să stăp în ea scă
to ate inim ile (Col., 3, 15). A stfel, solia creştinism ului este solia păcii,
elem ent co n stru c tiv al în v ăţătu rii sale şi obiectiv al m isiunii sale în
510 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

lum e. P en tru acest cu v în t şi Sfînta n o astră B iserică O rtodoxă, păz ito a re

şi e x p lica to are a u te n tic ă a în v ăţătu rii creştine, este prin definiţie Bi­
serica păcii. C redincioasă fa ţă de în tem eieto ru l ei, ea p ro p ovăduieşte
pacea, îm plinind şi o d o rin ţă firească a om ului, căci p acea eliberează
o m enirea de sub a m e n in ţa rea m orţii şi o redă muncii- constructive,
c reato a re de bunuri m ateria le şi de v alo ri spirituale, de civilizaţie şi de
cultură.
B iserica O rto d o x ă Rom ână, p ă s tră to a re a u te n tic ă a în v ăţătu rii Mân­
tu ito ru lu i n o stru Iisus H ristos, îndeam nă continuu pe credincioşii ei la
că u tare a şi ap ă ra re a păcii tram ice şi s tato rn ice d eo a rec e lu p ta pentru
a p ă rarea păcii este în co n c o rd an tă cu principiile ei, cu m isiunea în ­
c red in ţată de M în tu ito ru l Iisus H ristos, ca re s-a făcut om «pentru noi şi.
p en tru a n o astră m întuire». S fînta S criptură a ra tă că în tru p a re a s-a făcut
p en tru îm păcare şi m întuire. Prin în tru p are, «m ila şi a d e v ăru l s-au în-
tîm pinat, d re p ta tea şi p ac ea s-au îm brăţişat» (Ps. 84, 10).
B iserica O rtodoxă R om ână d esfăşo ară o susţinută ac tiv ita te p e n ­
tru p ăstra rea , în tă rire a şi ap ă ra re a păcii sub conducerea în ţelea p tă a
P rea F ericitului P ărinte P atriarh Dr. Iustin M oisescu, care p rin tr-o co n ­
tin u ă lu cra re pe plan in tern şi extern, prin scrierile, pasto ra lele, cuvîn-
tările, îndem nurile şi c u v in tele de în v ă ţă tu ră ale P rea F ericirii Sale,
şi-a dobîndit renum ele unui neobosit lu p tăto r p en tru pace, al unui a d e ­
v ărat «făcător de pace».
Ca un sm erit şi ales om agiu închinat an iv e rsă rii celor 75 de ani de
v ia ţă ai P rea F ericitului P ărinte P atriarh Dr. Iustin M oisescu, în cele ce
urm ează expunem cîtev a din tem eiurile teologice p en tru ap ă rarea păcii
în unele scrieri ale Prea F ericirii Sale. A c tiv itatea P rea F ericitului
P ărin te P atriarh Dr. Iustin M oisescu prin care a îm bogăţit p atrim oniul
teologic, cu ltu ra l şi p a trio tic se în ca d rea ză în opera train ică a P rea
F ericirii Sale, prin care s-a u făurit ca d rele de gra n it ale u n ei Biserici
O rtodoxe m odel p rin tre celelalte, ca organizare, cu ltu ră teologică şi
lu cra re duh o v n ice ască de în ă lţa re a v ieţii drep tc re d in c io şilo r rom âni.

II

P roblem a păcii este p erm a n en t p re zen tă în lu cra re a teologică

şi arh ip ă sto rea scă a În tîistă tă to ru lu i B isericii noastre. în studiul
fundam ental «T em eiurile lu cră rii Bisericii p en tru ap ă rarea păcii», Prea
F ericitul P ărinte P atriarh Iustin preciza că «acţiunea o rtodoxă p en tru
ap ă rarea păcii a devenit, acum , una din cele m ai sfinte p re o cu p ări ale
fiecărui cleric ori credincios. Zi de zi, ea se continuă, cu puteri m ereu
sporite, nu num ai strîngînd în ju ru l steagului păcii pe toţi credincioşii,
dar şi în tărin d convingerile, făcînd să p ătru n d ă to t m ai adînc în su fle­
! \ D R U M Â R I P A S TO R AL E 511

tele tuturor, tem eiu rile creştine ale dom niei păcii în lum e» 1. B iserica
O rtodoxă R om ână partic ip ă ac tiv la lu p ta p en tru pace. A c eastă p a rti­
cipare se bazează pe în v ă ţă tu ra creştină, dată în Sfînta S criptură şi în
S fînta T radiţie, p ro p o v ă d u ită de Sfinţii A postoli şi m ărtu risită de B ise­
rică peste v eacu ri. A postolul P avel a exprim at e se n ţa m esajului îm p ă­
răţiei lui D um nezeu, p re d ic ată de Iisus şi de U cenicii săi, prin aceste
cuvinte : «îm părăţia lui D um nezeu nu este m încare şi băutură, ci d re p ­
tate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfînt» (Rom., 14, 17). C uprinsul
esenţial al în v ăţătu rii celei m în tu ito are, al lu cră rii de m întuire, predi-
catoriale şi didactice a lui H ristos şi a U cenicilor şi A postolilor săi,
transm isă prin ei pentru to ate g en e raţiile v iito a re de creştini, era v e s ti­
rea că tre to ţi oam enii a v en irii îm p ără ţie i lui Dum nezeu, cu n o a şte re a
ac estei îm părăţii şi a re a lită ţii ei în to a tă lum ea. Elem entul principal,
seninul specific, p re g ătirea n e a p ă ra t treb u in c io a să p en tru -realizarea şi
stab ilirea acestei îm părăţii, după Dom nul şi după A postoli, este «drept-
tatea şi pacea şi bucuria în tru D uhul Sfînt» (Rom., 14, 17).
A c easta înseam nă că pacea, pro p o v ă d u irea , în tă rire a şi ap ă ra re a
ei îm potriva o rică ro r p rim ejdii care ar p u tea să o am eninţe, re p rez in tă
cea m ai nobilă şi sfînta obligaţie a tu tu ro r creştinilor, p rin tre to ate
p opoarele, baza în treg u lu i m esaj creştin şi tem elia vieţii şi a o ricărei
ac tiv ităţi creştine. T oate acestea sînt ex p resie a însăşi ese n ţe i E v an ­
g heliei creştine ; ele d ecurg din însuşi faptul că noi urm ăm pe H ristos
şi re p rez in tă obligaţia chem ării n o astre creştin e (Efes., 4, 1).
«Fără îndoială, p en tru credincios, pacea îşi g ăse şte îm plinirea ei
d esă v îrşită în vieţuirea' om ului cu D um nezeu, după în v ă ţă tu ra d esc o p e­
rită lum ii de Dom nul n o stru Iisus H ristos. Dar ea a c o n stitu it un ideal
de v ia ţă nu num ai al iudeilor credincioşi V e chiului T estam ent, care
av e au p riv irile a ţin tite n eîn c etat, spre M esia — Dom nul Păcii, ci şi al
om ului străin de re v e la ţia s u p ra n atu rală . N ăzuinţa stato rn ică a po p o a­
relor din to ate vre m u rile spre v iaţă paşnică, nu este d ec ît un reflex al
v oinţei de pace zidită în om ; iar a c ea sta rod al re v e la ţie i n atu ra le, îşi
are tem eiul în însăşi legea firii» 2. S fînta S criptură a ra tă cuvîntul
«pace», prin v o rb a din ebraica v ec h e «şalom» şi p rin cuvîntul grec
«eirene» (după citirea erasm ică). Deşi scriitorii S lintei S cripturi au luat
aceste cuvinte din folosinţa com ună a epocii lor, totuşi, în S criptură, au
prim it o însem nare m ai adîncă, m ai în a ltă şi g enerală. C uvîntul ebraic
■şalom », avea la origine în ţelesu l de b u n ăstare a vieţii zilnice. Dar, în
în treg V echiul Testam ent, n o ţiu n ea de pace dep ă şeşte m ult concepţia
păgînă. Cu gre u s-ar p u tea găsi în V echiul T estam ent un alt cuvînt sau
un aii concept de ca re să se fi p utut servi in tr-o m ăsură egal de largă
p en tru a se descrie v iaţa şi care în acelaşi tim p să fi p u tu t avea un c o n ­
ţinui a tit de profund şi un iv ersa l, cum l-a av u t c u v în tu l şi n o ţiu n ea de
«Pace». în sensul cel m ai larg, acest cu v în t exprim a, în lum ea V echiului
1. Proi. Iustin M oisescu, Tem eiurile lu c ră rii B isericii pentru ap ă ra re a p ăcii, în
«Studii T eologice» V (1SW3), nr. 3— 4, p. 250.
2. Ibidem .
512 BI SERI CA O R T O D O X A R O M A N Ă

Testam ent, b u n ăstarea , p ro sp e rita tea, fe ricirea. A c eastă re zo n an ţă , a cu-

vin tu lu i era pusă în v alo a re cu ocazia salutării, sau cînd cineva îşi lua
răm as bun, cînd se felicitau, sau în form ulele de am abilitate. Se credea
cu to tu l firesc ca oam enii «păcii» să fie şi lău n tric plini de bun ăv o in ţă
priete n easc ă.
«în că rţile V e chiului T estam ent — afirm a în tr-u n a din lucrările
sale P rea F ericitul P ărin te P atriarh — , fo a rte adesea găsim u ra re a păcii
ca form ulă de întîm pinare ori de d esp ă rţire (II Regi 18, 2 8 ; «Pace») ;
«Pace ţie» (Jud. 6, 23) ; «M ergi în pace» (I Regi 20, 42) ; «Pace ţie ! Pace
casei tale ! Pace la to ate ale tale !» (Jud., 18, 6 ; I Regi 25, 6)» 3. în V e ­
chiul T estam ent, cuvîntul pace, şalom , are un înţeles cuprinzător ; in te ­
gritate, sănătate, plin ătate, lucru desă v îrşit, linişte, salvare, m întuire,
prosperitate, fericire, pace. V echiul T estam ent se s erv eşte chiar de e x ­
presii sinonim e, ca : adevăr, dreptate, ordine, pro sp e rita te, încredere, s i­
guranţă, viaţă. P acea, deci, cuprinde to ate bu n u rile vieţii. P acea aceasta
are tem ei religios, fiind pusă în le g ă tu ră cu D um nezeu.
Astfel, se a rată pacea d in tre om şi D um nezeu în paradis, care se
răsfrînge în p acea lă u n trică şi pacea cu to ate cele în co n ju ră to a re (Fac.,
1, 31 ; 2, 8, 19, 24). D upă că d ere a în păcat, se ac ce n tu e ază su p unerea
faţă de voia lui Dum nezeu, faţă de poruncile Lui din care re zu ltă p a ­
cea cu Dum nezeu (Num., 25, 12— 13 ; Isaia 54, 10). De aici şi fericirea,
pacea sufletului, care m erge pe căile Dom nului. «M ultă pace au cei ce
iubesc legea Ta» (Ps., 118, 165).
N oţiunea «Pace», folosită des în V echiul T estam ent, are cu p re c ă ­
dere un sens duhovnicesc şi se referă la în lătu rarea dizarm oniei m o­
rale ce a u rm at căderii ni păcat. De aceea pacea, îm p ăca rea în fiinţa
om ului şi cu sem enii este ob ţin u tă de om ca dar al lui D um nezeu, cu
condiţia ca ea să fie c ă u tată şi el să activ eze p en tru însuşirea ei. In
p erspectiva m întuirii îm păcarea v ec h ite sta m en tară , în ţelea să ca re s ta u ­
ra re a om ului, este p riv ită ca săv îrşin d u -se prin jertfa M întuitorului.
«Privită ca linişte în sufletul om ului, ca bună în ţeleg e re între o a ­
m eni şi popoare, ca îm păcare cu Dum nezeu ori, în general, ca sublim
ideal m esianic, pacea apare, în V echiul T estam ent, aproape fără în ­
cetare, ca d ar al lui Dum nezeu, ca b in ec u v în ta re ce rea scă p en tru v ieţu irea
fericită a om ului, în tr-o v re m e anum ită ori în îm părăţia fă ră de sfîrşit a
lui M esia», scrie P rea F ericirea S a 4. D upă în v ă ţă tu ra V echiului T esta­
m ent, pacea este un d ar al lui D um nezeu p en tru poporul său. Toţi sp ec ia­
liştii V echiului T estam ent sînt de acord că tocm ai cu v în tu l «Pace» este
acela care exprim a, de to td eau n a , b in ele pe care Cel veşnic îl face om u­
lui. A d e v ăra ta pace, făgăduită din p arte a lui D um nezeu prin m ijlocirea
cuvîntului profeţilor, v a deveni p a rte in teg ra n tă a oricărei sp eran ţe m e­
sianice şi ese n ţa însăşi a v enirii lui M esia, M întuitorul. El va statornici
pacea oam enilor cu Dum nezeu, precum şi pacea oam enilor în tre ei, n ă ­
zuind că tre o pace arm onioasă a întregii naturi.
3. Ibidem, p. 254 ; Idem , Ierarhia b iserice asc ă în epo ca ap o sto lică. A nexă, T exte
biblice şi p atristice despre p ace şi m uncă, C raio v a, 1955, p. f>5.
4. Idem, Tem eiurile lu crării B isericii pentru ap ă ra re a p ăcii, în «Studii T eologice»
V (1953), nr. 3— 4, p. 254.
t S D R L ' M Ă R I P AS TO RA LE 5 13

M oise în făţişează pacea dintre oam eni ca dar dum nezeiesc p en tru
pâzirea rînduielilor legii, făcînd-o dep e n d en tă de credinţă, cînd scrie :
«De veţi um bla după legile M ele şi de v eţi păzi şi plini poruncile M ele
voi trim ite pace pe pam întul v o stru şi nim eni nu vă va tulbura» (Lev.,
26. 3—6). Psalm islul v o rb e şte în ac elaşi fel : «M ultă pace au cei ce iu ­
besc legea Ta» (Ps., 118, 165). în V echiul T estam ent pacea a fost un
ideal co n stan t al oam enilor fiind p re am ărită pen tru b inefacerile ei (II
Cron., 14, 6). Psalm istul pace o leg ă tu ră strîn să în tre pace şi progres
(Ps., 121, 7—9). P roorocul Z aharia consideră că roadele păm intului şi
belşugul bunurilor de to t felul nu sînt num ai urm ări ale păcii, ci ele
alcătuiesc conţinutul ei (8, 10— 12). Solom on, «omul păcii», a ră ta o d eo ­
sebită rîv n ă spre pace (I Parai. 7, 9 ; Pilde 17, 1), dom nind în pace prin
b in ec u v în ta rea lui D um nezeu. P roorocul Isaia zice : «Doamne, re v arsă
Dacea p este noi, căci to ate lu cru rile noastre, p en tru noi le-ai făcut»
(26, 12) şi îm p ărtăşeşte credincioşilor b in ec u v în ta rea păcii lui D um ne­
zeu, în cu v in tele : «Pace, pace celor de aproape şi celor de departe,
zice Domnul» (57, 19) 5.
P acea ap a re în însăşi b in ec u v în ta rea s.acerdotala rîn d u ită pentru
Aaron şi urm aşii lui, ală tu ri de în d u rarea divină (Num., 6, 23—2G) ; iar
■legăm întul preoţiei veşnice» înch e ia t cu Finees, nepotul lui A aron,
care «a a ră ta t rîv n ă p en tru D um nezeul său» este num ii «legăm înt de
pace» (Num., 25, 12— 13 ; Vezi şi Isaia 54, 10). Ideea de pace desăvir-
şită între oam eni ocupă un loc de seam ă, ală tu ri de d re p ta te în p ro fe­
ţiile m esianice ale V echiului T estam ent. C artea F acerii (49, 10) ne-a
p ăstra t cu v in tele p atria rh u lu i Iacob despre v en ire a lui M esia, num it
Dom nul Păcii. P roorocul Isaia va num i pe M întuitorul, «Domn al Păcii»,
adăugind că «m are v a fi s tăp în irea Lui şi pacea Lui nu va av e a hotar»
(Isaia 9, 5— 6) 6. P acea desă v îrşită , după profeţiile m esianice, se m an i­
festă în ain te de orice în pacea făgăduită în tre p o poare : «Preface-vor
săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare. Nici un neam nu va
inai ridica sabia îm potriva altuia şi nu vor m ai în v ăţa războiul» (Isaia
2, 4). O astfel de pace se va face o dată cu v en ire a lui M esia : «El va
v esti pacea popoarelor» (Zah. 9, 10) ; «El însuşi va fi pacea noastră»
(Mih. 5, 4). Însăşi n atu ra v a sim ţi influenţa acestei păci d esă v îrşite şi
plină de arm onie a cărei icoană id ea lă ne-o pre zin tă Isaia, în cap. 11,
care, pe de o parte, pen tru m inunata sa ex prim are în m axim e, înseam nă,
ca să spunem astfel, culm ea tu tu ro r sp eran ţelo r V e chiului T estam ent
într-o pace veşnică, iar, pe de a ltă parte, re p rez in tă o datorie în în tre ­
gim e re alistă şi concretă p entru to ată om enirea, căci în d ep lin irea ei nu
este gîn d ită pe planul eshatologic al J u d ec ăţii de apoi, ci pe planul pur
isto ric al în tru p ării C uvîntului lui Dum nezeu. Cu v en ire a pe păm înt a
M întu ito ru lu i M esia, Dom nul n o stru Iisus H ristos, a început epoca îm ­
p linirii sp eran ţelo r m esianice- ale V echiului T eslam ent, tim purile îm pli­
nirii făgăduinţelor profetice de pace, şi de aceea n o ţiu n ea de «Pace» în
N oul T estam ent dezvoltă şi ad în c eşte nu num ai în v ă ţă tu ra V echiului T es­
5. Ibidem , 254—255 ; Idem , Ierarhia bisericească..., p. 65.
6. Idem, T em eiurile lucrării.... p. 256.
 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

tam ent sub ac est raport, ci ea înseam nă şi cea m ai în a ltă tre a p tă care a
p u tu t fi atin să v re o d a tă de oam eni pe acest păm înt.
«P rofeţiile vechi p riv ito are la p ac ea d esă v îrşită a lum ii, conchide
P rea F ericirea Sa, şi-au început îm plinirea lor o d ată cu v en ire a M în-
tu ito ru lu i pe păm înt. P rin îm păcarea neam ului om enesc cu Dum nezeu
se re v a rs ă în suflete belşug de pace lău n trică , iar din ac ea sta rodeşte
p acea în tre oam eni şi p o poare p en tru a se ajunge, apoi, la u n ire a su ­
blim ă a tuturor, cu D um nezeu — îm p ăra tu l Păcii» 7.
«C ărţile N oului T estam ent în făţişea ză ideea de pace, sub to ate fo r­
m ele ei, stăruind, fără în ce ta re, asu p ra d atoriei credincioşilor de a se
face îm p reu n ă -lu cră to ri cu H ristos, nu num ai la îm păcarea om ului cu
Dum nezeu, dar şi la ap ă rarea şi stato rn icire a păcii în tre oam eni şi
popoare» 8.
In N oul T estam ent pacea ni se re v elea ză sub to ate asp e ctele ei.
«Pacea este un elem ent c o n stitu tiv al E vangheliei lui H ristos». A c easta
re zu ltă d in tr-o sim plă cifră com parativă, care a ra tă că term enul «Evan­
ghelie.» se află în N oul T esta m e n t de 71 ori, iar cuvintul «Pace» de
86 ori. Ca şi în V echiul T estam ent, salutul obişnuit în N oul T estam ent
este salutul păcii. «Pace vouă» (Ioan 20, 19, 20, 26) ; «M ergi în pace»
(M arcu 5, 34 ; Luca 7, 50 ; 8, 48). M ulte epistole folosesc u ra re a : «har
şi pace» (Rom., 1, 7 ; I Cor., 1, 3 ; Efes., 1, 2 ; I TeS., 1, 1 ; Tit 1, 4 ; Gal.,
4, 16 ; I P etru 1, 2). Deşi cuvintul este acelaşi — «pace», to tu şi el p ri­
m eşte un conţinut nou, e «pacea lui H ristos». C ăutînd să lăm urească
deplin, să dea o definiţie cup rin z ăto are acestei păci a lui H ristos,
P rea F ericirea Sa scria :
«A sem enea harului, p ac ea creştină, o rica re ar fi form a sub care
se prezintă, d ep a rte de a se re d u ce la o sim plă dorinţă, este un d ar
dum nezeiesc, o p u tere tainică, din îm p ărtăşire a c ă reia ro d e şte u n irea
om ului cu Dum nezeu, lin iştea în sufletul credinciosului şi buna învoire
în tre oam eni».
La o asem enea pace se gîndeşte şi Sf. apostol P avel, cînd scrie în
epistola sa că tre Evrei 12, 14— 15 : «C ăutaţi p acea cu toţi şi sfinţenia
fără de care nim eni nu va v ed e a pe Domnul, veghind cu lu are -a m in te
ca nim eni să nu răm înă lip sit de h aru l lui Dum nezeu...». A c eastă
«pace a lui Dum nezeu, care d ep ă şeşte orice m inte», este darul ceresc
care s tră ju ie ş te în sufletele credincioşilor, păzindu-le cugetele şi in i­
m ile lor, laolaltă, în unire cu H ristos (Fii., 4, 7 ; Col., 3, 15 şi Rom. 15,
13) ; este binecuvântarea dum nezeiască, pe care Iisus a lăsat-o U cenici­
lor Săi, cînd a zis : «Pacea M ea las v ouă, p acea M ea dau vo u ă ; nu
precum dă lum ea v ă dau Eu» (Ioan 14, 27). De bună seam ă, M întuitorul
stăru ie şte , aici, asupra deosebirii d in tre pacea ex te rio ară , pe ca re o a ­
m enii, pot s-o im pună, uneori, din afară, şi p ac ea lău n trică a cred in cio ­
sului, pe care El a adus-o pe păm înt şi care se p oate păstra, dacă om ul
v oieşte, îm p o triv a o rică ro r piedici. P acea pe care M în tu ito ru l o num eşte
apăsat «pacea M ea», este d arul dum nezeiesc al îm păcării păm întului cu
cerul, ca re s-a re v ă rs a t în lume, prin co b o rîrea F iului lui Dum nezeu
7. Ibidem, p. 257.
8. Ibidem .
! \ D R V M Ă R I P AST OR A LE 515

orintre oam eni, şi din care izvorăşte pacea în suflete, p ac ea între o a­

m eni şi pacea cu Dum nezeu.
De veacuri, p uterile îngereşti îm preună cu oam enii aştep ta u venirea
Dom nului Păcii în lume. P ăcatul dintîi adusese pră p astie în tre om şi
Dum nezeu, tu lb u rare în suflete, v ra jb ă în tre oam eni şi popoare. Taina
cea m are şi-a început îm plinirea ei o dată cu N a şte rea ,lui Iisus în Bet-
ieem ul Iudeii. Din n em ărginită dra g o ste faţă de om, Fiul lui D um nezeu
s-a d eşe rtat de slava sa cerea scă şi a coborît în lum e p en tru a aduce
pecea între om şi Dum nezeu, pace în sufletul om enesc, pace în tre o a­
meni şi popoare. D îndu-şi seam a de înţelesul adine al suprem ei d esc o ­
p eriri a lui Dum nezeu în lum e, în n o ap te a N a şte rii M întuitorului, după
ce au b in ev e stit «bucurie m are, care v a fi p en tru tot poporul», p u terile
îngereşti au început să cînte (Luca 2, 10— 14) : «Slavă în tru cei de sus
iui D um nezeu şi pe păm înt pace, în tru oam eni b u n ăv o ire !»... In cîn-
:are a în g erească însă, se v esteşte , lim pede, scopul v en irii lui Iisus p rin ­
tre noi ; p acea întregii lum i cu D um nezeu — «pe păm înt pace» — şi
buna în ţeleg e re între toţi oam enii — «întru oam eni bunăvoire» 9.
îm p ăca rea om enirii cu D um nezeu s-a înfăptuit prin Iisus H ristos.
Deci fiind în d rep ta ţi din credinţă, avem pace cu Dum nezeu, prin Dom ­
nul n o stru Iisus Hristos». «Căci dacă, pe cînd eram vrăjm aşi, ne-am
îm păcat cu Dum nezeu, prin m oartea Fiului Său, cu atît m ai m ult, îm ­
păcaţi fiind, ne vom m întui prin v iaţa Lui» (Rom., 5, 1 şi 10— 11). îm p ă­
carea cu D um nezeu, ca dar al iubirii divine, ce re sta b ile şte pacea în
om ul care şi-a însuşit efectul jertfei ră scu m p ără to are a M întuitorului,
eliberează pe om de păc at şi îl face fiu al lui D um nezeu. A şa d ar îm p ă­
carea din p arte a credinciosului înseam nă a c ce p ta rea de bu n ăv o ie şi
p ăstra rea păcii dăruite de D um nezeu prin credinţa în M în tu ito ru l şi u r ­
m area Lui. Prin îm păcare credinciosul devine organ al m anifestării
v ieţii divino-um ane, a vieţii şi p u terii lui H ristos, în urm a cărui fapt
creştinul prin efort p erso n al contribuie la înfăptuirea acţiu n ilo r m oral-
c reato a re ale Bisericii şi co laborează la îm păcarea g enerală. îm p ăca rea
şi p acea ca stare norm ală a lu cru rilo r şi p ac ea ca le g ă tu ră norm ală a
oam enilor în tre ei, îm preună cu pacea lău n trică în suflet, are în chip
firesc drept consecinţă pacea oam enilor cu D um nezeu. Sf. apostol P avel
a form ulat ac ea sta prin cu v in tele : «Deci fiind în d rep ta ţi din credinţă,
avem pace cu Dum nezeu, prin Dom nul no stru Iisus H ristos» (Rom., 5,
1). P acea cu Dum nezeu nu este cu p u tin ţă decît atunci cînd e x istă şi
condiţiile de pace cu oam enii şi în tre oam eni.
în cu v in tele Sf. apostol P avel : «Dum nezeu nu este al neorînduielii,
ci al păcii» (I Cor., 14, 33), ideea de pace se a rată ca tem ei al rînduiel^i,
al ordinii, al înţelegerii între oam eni şi popoare, adică al stării fireşti a
lum ii. Desigur, se poate vorbi de rîn d u ială ori lipsă de rîn d u ială în s u ­
fletul om enesc ; dar, în acest text, S fîntul P avel p riv eşte pacea m ai m ult
ca rînduială, ordine, bună în ţeleg e re în s o cieta te a creştină, şi, prin e x ­
tensiune, în tre toţi oam enii. M ai lăm urit se înfăţişează această idee în
Rom., 14, 17 : «îm părăţia lui D um nezeu nu este m încare şi băutură, ci
d re p ta te şi pace şi bucurie în Duhul Sfînt». Din ce rce tare a ate n tă a în ­
tregii pericope, în care sînt în ca d rate aceste cuvinte, re zu ltă că Sfîntul
9. Ibidem, p. 258— 259.
5 7d BI SERI CA O R T O D O X A ROM ÂNA

P avel nu-şi opreşte aici cugetul num ai asupra latu rii spirituale a îm pă­
răţiei lui D um nezeu, p en tru a o pune în co ntradicţie cu latu ra m ate­
rială a vieţii om eneşti cum susţin unii exegeţi apuseni (Zahn B. W eiss,
S andy H eadlam şi alţii), ci, îm brăţişînd un orizont m ai larg, privirile
A postolului cuprind atît tem eiul spiritual cît şi m an ife sta rea în faptă a
dreptăţii, păcii şi bucuriei. în ac est text, P avel a ra tă leg ă tu ra adîncă d in ­
tre dreptate, pace şi bucurie, asem enea P roorocului Isaia, care vestise
că în era m esianică «Pacea v a fi lucrul dreptăţii, ro a d a d re p tă ţii va fi
liniştea şi n ăd e jd ea în veci de veci» (32, 17). A şadar, din p lin irea d re p ­
tăţii izvorăşte buna în ţeleg e re între oam eni şi popoare, pacea cu fratele,
cum zice S fîntul Ioan H risostom ; iar rodul ei este bu cu ria inaltă.
Astfel, d acă d re p ta tea se înfăţişează ca tem elie a păcii, iar bucuria
ca urm are a ei, în centru pe plan concret, p ac ea ap a re ca stare d esăvîr-
şită a m em brilor com unităţii o m e n e ş ti10.
D upă în v ă ţă tu ra N oului T estam ent, p ac ea înseam nă, în sensul cel
m ai larg al cuvîntului, o stare norm ală a lucrurilor, o ordine norm ală
a întregii e x isten ţe şi m ai cu seam ă a v ieţii om ului : «Pentru că Dum ­
nezeu nu este al n eorînduielii, ci al păcii» (I Cor., 14, 33). P acea ca p o ­
triv n ică «dezordinii» este stare a norm ală a lucrurilor, tem elia o ricărei
ex isten ţe şi form ează ese n ţa însăşi a oricărei noţiuni etice, a oricărui
fenom en, re la ţie şi ac tiv itate. C ă expresia «Dum nezeul Păcii» se referă
nu num ai la v iaţa sufletului, la stare a lă u n trică a sufletului, dar că ea
consideră p ac ea ca un tot, adică socoteşte conţinutul său ca stare a su ­
fletului ideal şi ca stare fizică a păcii în tre oam eni pe acest păm înt, ne-o
dem onstrează nu num ai te x tu l citat al A postolului P avel ci şi legătura
continuă ob serv ată de N oul T estam ent în tre «partea dinlăuntru» şi
« partea din afară». S tarea de îm păcare norm ală fiind conform ă cu voinţa
lui Dum nezeu, nu se m ărgineşte num ai la suflet şi nu cuprinde num ai
u n ele p erso an e alese. Ea u n eşte în sine stare a d in lău n tru cu cea din
afară, stările sufletului individual cu ce rin ţele oam eneşti ale tu tu ro r
oam enilor socotiţi ca un tot u nitar, ca o so cieta te unită. C a stare n o r­
m ală a oricărei fiinţe şi a oricărui lucru în general, p ac ea se realizează
înainte de orice prin pacea oam enilor în tre ei. A c eastă pace a oam eni­
lor între ei este tem elia «îm părăţiei lui D um nezeu», v e stită de Dom nul
nostru Iisus H ristos şi p ro p o v ă d u ită tu tu ro r oam enilor de A postoli, după
poruncile sale ; această îm părăţie, care o dată cu v e n ire a lui H ristos
«este aproape», d a to rită actului său de răscum părare, «s-a descoperit»
pe păm înt in B iserica sa, p en tru toţi oam enii : «Căci îm părăţia lui Dum ­
nezeu nu este m încare şi bău tu ră , ci d re p ta te şi pace şi bu cu rie în D u­
hul Sfînt» (Rom., 14, 17). A c eastă gîndire este în tem eiată pe versetele
18 şi 19 în care P avel spune : «Iar cel ce slujeşte lui H ristos, în aceasta
este plăcut lui D um nezeu şi cinstit de oam eni» (Rom., 14, 18). Deci, cel
ce aduce om ului pace, d re p ta te şi bucurie, slu je şte în acest fel pacea
lui Dum nezeu şi este cinstit de oam eni, ap ă rarea păcii în tre oam eni r e ­
p rezentînd elogiul cel m ai înalt şi ac tiv itatea cea m ai cinstită în slujba
om ului. F iecare creştin, în trea g a creştin ătate, toţi oam enii treb u ie să
susţină tot ce slu je şte păcii. Ţ elul treb u ie să fie acesta : «Drept aceea
să urm ărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul» (Rom.,
10. Ibidem, p. 260—261.
 •' DRU M Ă R I P AS TO RA LE 517

14. 19). Şi p en tru că se face aici p aralela intre «pace» şi «zidire», ordine,
Îm bunătăţire, re ie se clar că nu se v o rb e şte aici de pacea în tre doi o a ­
m eni luaţi fiecare în parte, ci de p acea ca tem elie şi scap al vieţii tu ­
turor oam enilor, al lumii întregi. După în v ă ţă tu ra N oului T estam ent, în
num ele ap ă rării păcii şi al bunelor re la ţii în tre oam eni, p ac ea în tre o a­
m eni este un scop înalt, o p oruncă a lui D um nezeu.
Iisus H ristos este «pacea noastră» (Efes., 2, 14), întîi p en tru că prin
jertfa Lui de pe C ruce ne-a îm păcat cu D um nezeu, a făcut pace între noi
şi D um nezeu (Rom., 5, 10— 11 : «avem pace cu D um nezeu prin Domnul
nostru Iisus H risto s» ; Col. 1, 20—22 ; Efes., 2, 16). Iisus H ristos este
pacea noastră», căci restab ilin d p acea dintre noi şi D um nezeu, com u­
niunea filială cu Tatăl, El re v a rs ă în noi h aru l divin şi ne transform ă
intr-o c reatu ră nouă, sălăşluind p acea profundă a sufletului unit cu El.
Pacea M ea dau vouă» (Ioan 14, 27), le spune U cenicilor înainte de
Patim ă. «Pace vouă» (Ioan 20, 19), le spune du p ă în v iere . «îm părăţia lui
Dum nezeu» din noi este «dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfînt»,
care, desigur, se m anifestă şi în afară (Rom., 14, 17). A c easta este «pacea
iui D um nezeu care co v îrşe şte o rice m inte» p en tru că e v iaţă în H ristos
1 Filip., 4, 7). în El avem ((înţelepciunea cea de sus», care este «curată şi
paşnică» (Iacob 3, 17). Iisus H ristos este pacea n o astră, p en tru că în El
avem p ace şi cu sem enii, cu to ată lum ea. Îm pâcînd cu D um nezeu to ate
cele de pe păm înt şi cele din cer (Col., 1, 20), El a îm păcat în tre o la ltă pe
toţi oam enii. El a adus «pe păm înt pace, în tre oam eni bunăvoire» (Luca
2, 14). El a dărîm at zidul v ra jb e i d in tre p opoare şi le-a unit într-un
trup», «un singur om nou făcînd între ele pace» (Efes., 2, 14— 18). în
acest citat se spune clar că H ristos este pacea n oastră, nu num ai pacea
oam enilor cu D um nezeu, ci p ac ea oam enilor între ei. «Căci El este p a ­
cea noastră, EI care a făcut din cele două — una, surpînd p eretele din
m ijloc al d espărţiturii, desfiinţînd v ră jm ă şia in trupul său, legea p o ­
runcilor şi în v ăţătu rile ei, ca, în tru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un
singur om nou şi să în tem eieze pacea. Şi să-i îm pace cu D um nezeu pe
am îndoi, uniţi în tr-u n trup, prin C ruce, om orînd prin ea vră jm ă şia . Şi,
venind, a b in ev e stit pace, vo u ă celor de d ep a rte şi pace celor de
aproape ; că prin El avem şi unii '.şi alţii ap ro p ie re a că tre Tatăl, într-un
Duh» (Efes., 2, 14— 18).
«Cu greu se poate găsi o definiţie m ai frum oasă şi m ai în altă a
păcii, scrie P rea F ericirea Sa, ca ac ea stă zidire a doi oam eni într-un
singur trup, cum zice S fîntul P avel. Şi, dacă unim a c ea stă nouă făptură
cu H ristos-D um nezeu, aflăm tem eiul adînc al păcii creştine. Punîncl, fie­
care, pe plan secundar, to t ceea ce p o ate despărţi şi în v răjb i pe oam eni,
în u n irea cugetelor prin aceeaşi credinţă, în în d rep ta rea n ăzuinţelor
prin aceeaşi năd e jd e şi în topirea inim ilor prin aceeaşi v ăp a ie a d ra ­
gostei, creştinii găsesc îm plinirea idealului sublim al păcii d esă v îrşite
în v ie ţu ire a lor în H ristos.
După în v ă ţă tu ra creştină, zidirea cea nouă, îndum nezeită prin harul
m întuitor re v ă rs a t asupra lum ii de c ă tre Iisus, este chem ată să se îm ­
părtă şea sc ă din v iaţa lui Dum nezeu. A trib u tele divine se reflectează,
n eîncetat, în lum e, sub diferite form e ; în chip cu to tu l ales, spre d eo se­
bire de alte făpturi, om ul este înzestrat, în dar, pe m ăsura firii sale, cu
518 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

însuşiri dum nezeieşti. D upă cum, spre pildă, în ţelep c iu n e a şi dragostea

dum nezeiască au chip în fiinţa um ană, to t astfel şi pacea.
Căci, dacă p acea este dom nia arm oniei d esăvîrşite, în felul în care
oste lum ină şi putere, D um nezeu este şi pace, fiindcă o arm onie de n e ­
grăit stă la tem elia unirii celor trei perso an e în u n ita te a D um nezeirii.
P entru creştini, D um nezeu este izvorul păcii în lum e, fiindcă El
v o ieşte sâ dom nească pe păm înt, ca şi în cer, arm onia, rînduiala, bună
înţelegerea, într-un cuvînt, pacea. Tocm ai p en tru ca p acea din cer să
prindă, iarăşi, chip în lum e, Fiul lui Dum nezeu a coborît p rin tre noi,
vestind pace pe păm înt şi b u n ăv o ire între oam eni. A stfel, dacă pentru
lum ea dintîi Dum nezeu eşte în prim ul rînd, Domn al vieţii, în zidirea
a doua, El este, îndeosebi, Domn al păcii. Filon de A lexandria, în duhul
re v elaţiei V echiului T estam ent, num eşte pe D um nezeu, «făcătorul de
pace, păzitor al păcii» u .
D um nezeu s-a descoperit om ului ca iubire n esfîrşită în H ristos,
«pentru că Dum nezeu este iubire» (I Ioan 4, 8). Dar iu b irea lui D um ne­
zeu faţă de oam eni a fost d ovedită în m odul cel m ai s trălu c it şi în chipul
cel m ai m inunat prin aceea că H ristos a m urit p en tru oam eni cînd ei
erau încă păcătoşi, v ră jm a şi ai lui D um nezeu, p en tru a-i îm păca cu
D um nezeu (Rom., 5, 8— 10). P entru aceasta, D um nezeu este num it «Dum­
n ezeul dragostei şi al păcii» (II Cor., 13, 11) şi, uneori, d irec t «Dum ne­
zeul păcii» (Rom., 16, 20). Iată ce scrie P rea F ericirea Sa în acest sens :
«Domnul n ostru Iisus H ristos e ra a ş tep ta t şi dorit ca Dom nul păcii, ca
Făcătorul de pace, cum m ărturisesc vechii prooroci. Iar, la N a şte rea Lui,
îngerii din ceruri li întîm pină, cîntînd im nul m ăririi lui Dum nezeu în
cele înalte, al păcii pe păm înt şi al bu n ăv o irii sau dragostei în tre o a­
meni. M ai tîrziu, S fîntul apostol Pavel, în epistolele sale, pune pacea
dre p t tem elie a lu cră rii de m întuire a oam enilor de că tre Dom nul nostru
Iisus H ristos. El zice că H ristos «a v e n it şi pace a b in ev e stit celor de
d ep a rte şi celor de aproape, căci p rin tr-în su l avem , şi unii şi alţii, ap ro ­
piere că tre Tatăl...» (Efes., 2, 17— 18). M întuitorul este «pacea noastră»,
fiindcă El a unit pe cei despărţiţi, a nim icit v ră jm ă şia dintre oam eni şi,
apoi, pe toţi lao laltă i-a dua la pacea cu D um nezeu. «Dum nezeu», zice
A postolul, a bin ev o it ca, prin Fiul sau pe to ate cu Sine să le împace...,
făcînd pace printr-însul» (Col., 1, 20).
Biserica, îm plinind în lum e însăşi lu cra re a pe care a săvîrşit-o
Iisus, n-a încetat o clipă să tru d ea scă p en tru dobîndirea, s tato rn icire a şi
în tărire a păcii în lum e. Ea este deplin co n v in să că Fiul lui D um nezeu a
venit la noi din ceruri ca să ne izbăvească de p ăc ate şi să aducă linişte
în sufletele no astre zbucium ate de patim i, ca să strîn g ă lao laltă pe cei
ce se duşm ănesc şi să-i ducă îm preună în sînul P ărintelui ceresc, in îm ­
p ărăţia cerurilor.
A făgăduit, desigur, M întuitorul îm părăţia c e ru rilo r tu tu ro r celor
care sînt lipsiţi de patim a lăcom iei după b unuri p ăm înteşti, tu tu ro r c e ­
lor care nim icesc în sufletele lor po rn ire a sau pofta de avuţie, celor care
11. Ib id em , p. 261—262; V ezi şi C o ng resu l m o n d ial p e n tru deza rm a re generală
?/ pace. C o n sfă tu irea re p reze n ta n ţilo r cu ltcio r de Ia Za g o rsk (13 iu lie 1962), în «M i­
tropolia M o ldovei şi Sucevei» X X XV III (1962), nr. 9— 12, p. D54—G5;'i.
t N DRV M Ă R I P AS TO RA LE 519

au sărăcia în duh u rile lor. C elor care plîng le-a făgăcluil m ingîiere,
celor blînzi m oştenirea păm întului, celor care caută d re p ta tea în d e stu ­
lare de d rep tate, iar celor prigoniţi pentru d re p ta te îm părăţia cerurilor.
C ei curaţi cu inim a vo r vedea, în adevăr, pe D um nezeu, iar făcăto rii de
pace se vo r chem a fiii lui D um nezeu.
Ia tă ce frum os num e şi cit de m are cîştig vom dobîndi noi dacă
ne vom dovedi făcători de pace. N oi vom deveni fii ai lui Dum nezeu,
iar de lu cra re a com ună a tu tu ro r iu b ito rilo r de pace vom beneficia noi
şi urm aşii noştri, sem enii noştri de prelu tin d en i, oam enii din întreaga
lume» 12.
P acea treb u ie sa fie a p ă ra tă şi în tă rită de toţi, nu num ai de oam enii
legaţi în tre ei prin aceeaşi credinţă, ci şi de cei ce sînt de o credinţă
d iferită. C uvintele «făcînd pace prin El» în epistola Sf. apostol P avel
c ă tre C oloseni (I, 20), ca rac terize az ă lu cra re a de m în tu ire a lui Dum-
nezeu-T atăl, care prin su ferin ţele C rucii şi prin S ingele D om nului Iisus
H ristos v ă rsa t pe C ruce, a re sta b ilit arm onia în lum ea în tin a tă de păcatul
om ului, a re sta b ilit pacea. A c eastă singură indicaţie a ra tă în d ea ju n s
energia, ca şi ca rac teru l soteriologic al ac estei noţiuni — Dom nul a s u ­
ferit pen tru s ăv îrşire a ap ă rării păcii. F ăcătorii de pace, cei ce aduc p a ­
cea, vo r fi num iţi fiii lui Dum nezeu, p en tru că ei săv îrşe sc lu cra re a Lui
şi au luat asupra lor sarcin a sa. «F ăcătorii de pace» se bucură de d ra ­
g ostea d eosebită a T atălui ceresc, p en tru că ei săv îrşe sc lu cra re a Lui
pe păm înt şi îndeplinesc sarcina Lui. îndeplinind lu cra re a Lui pe acest
păm înt, p rin tre oam eni, în m od firesc ei au cel m ai m ult dreptul să fie
num iţi «fii ai lui Dum nezeu» şi ei sînt, in tr-a d ev ăr, «fiii iui Dum nezeu»
pe păm înt. Se înţelege de la sine că creştinii sînt datori să consolideze
pacea între ei înşişi şi cu fraţii lor. «Silindu-vă să păziţi u n ita te a D uhu­
lui, în tru le g ă tu ra păcii» (Efes., 4, 3). «Roada d re p tă ţii se seam ănă întru
pace de cei ce lucrează pacea» (Iacov 3, 18). A ici a d e v ăru l (adică d re p ­
tatea) este pus în ra p o rt direct cu m en ţin ere a păcii, şi roadele d re p ­
tăţii nu pot fi cîştigate decît de cei care m enţin pacea. Şi Sf. apostol
P etru atra g e ate n ţia (I P etru 3, i i ) asupra faptului că d esă v irşirea m o­
ra lă este leg a tă şi co n d iţio n ată de m en ţin ere a păcii, c ă u tare a ei şi n ă ­
zuinţa după ea. în acest sens Psalm ul 33, 13 zice : «F ereşte-te de rău şi
fă bine, ca u tă pacea şi o urm ează pe ea». M en ţin erea păcii în tre o a ­
m eni, că u tare a d rum urilor care duc la pace şi s trăd u in ţa care năzuieşte
Ia în tărire a ei, după cu v in tu l lui D um nezeu, pentru creştini, treb u ie să
coincidă şi să fie în so ţită de p acea propriului lor suflet, treb u ie s'ă co­
respundă propriei lor stări su fleteşti-pacificate. «Dum nezeul năd e jd ii să
v ă um ple pe voi de to a tă bu cu ria şi pacea in credinţă, ca să prisosească
n ăd e jd ea v oastră, prin p u tere a D uhului Sfint» (Rom. 15, 13). A vem aici
un paralelism perfect al noţiunii. P recum p acea treb u ie să fie stare a
no rm ală şi rap o rtu l norm al al tu tu ro r oam enilor între ei, tot astfel s ta ­
rea lău n trică a sufletului om ului, conţinutul «eului» său, treb u ie să fie
plin de pace, de bucurie şi sp eran ţă în credinţă.
P acea cu Dum nezeu nu este posibilă decit atunci cînd este pace cu
cei de aproape şi cu cei de departe, treb u in d să fie în d ep ă rtate orice
12. Pre a F ericitul P ă rin te Iustin, P a tria rh u l B isericii O rto d o x e Rom âne, Pastorală
la N aşterea D om nului, în «G lasul B isericii» XL (1981), nr. 11— 12. p. 995— 996,
 BI SERI CA O R T O D O X A R O M A N Ă

piedici artificiale care ar ex ista în tre ei. H ristos a suferit pe cruce p en ­

tru a în d ep ă rta orice duşm ănie între cei care-I erau «apropiaţi» şi cei
care-I erau «îndepărtaţi», ca p acea şi u n irea să stap în ea scă în tre ei şi
să-şi înnoiască viaţa. H ristos a suferit pentru toţi oam enii, pentru în ­
treg neam ul om enesc. Prin sîngele său sfinţit, a scă p at pe toţi oam enii
de păcat, de m oarte. Toţi oam enii sînt chem aţi să se bucure de roadele
răscum părării. H ristos este in tr-a d ev ăr «pacea noastră», pacea n o astră
cu D um nezeu, pacea cu noi înşine şi pacea în tre noi. în to ta lita te a ei,
ac ea sta pace pe care a adus-o pe păm înt H ristos este cel m ai m are bine
eshatologic al om enirii întregi, este m întuirea şi v iaţa ei veşnică.
în Iisus H ristos, D um nezeu ni se d esc o p eră ca D um nezeul păcii.
«Dum nezeul păcii să fie cu voi cu toţi» (Rom., 15, 33) ; «Dum nezeul
păcii va zdrobi repede sub p icio arele v o astre pe satana» (Rom., IC, 20) ;
«B ucuraţi-vă ! D esăvîrşiţi-va, m îngîiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în
pace şi D um nezeul d ragostei şi al păcii va fi cu voi» (II Cor., 13, 11) ;
«Dum nezeul păcii să v ă sfinţească pe voi desavîrşit» (I Tes., 5, 23) ;
«Dum nezeul păcii sa v ă în tăre ască în orice lucru bun» (Evrei 13, 20, 21) 13.
«Dacă m în tu ire a însăşi este îm păcarea om ului cu Dum nezeu, su b ­
liniază In tiista tato ru l B isericii n o astre, pe dre p t cuvînt, M întuitorul
este «Domnul păcii», căci El a să v îrşit ac ea stă lucrare. Cu v ea cu ri în a ­
inte de în tru p are, p rin tre num ele m esianice ale lui Iisus proorocul Isaia
p une şi pe acela de Dom n al păcii ; iar, Sfîntul apostol P avel num eşte
pe H ristos nu num ai rege al dreptăţii, după tilcuirea num elui M elchi-
sedec, care preîn c h ip u ia pe M întuitorul, dar şi rege al păcii, fiindcă
M elchisedec a fost, «rege al S alem ului, adică rege al păcii» (Evrei 7,
2). La rîndul ei, E vanghelia ca v e s tire a păcii lui D um nezeu prin Iisus
H ristos, cum zice Sf. apostol P etru (Fapte 10, 30), este, de asem enea,
n um ită E vanghelia păcii de c ă tre Sfîntul apostol P avel, în Efeseni 6, 15» 14.
P acea lui H ristos este, aşadar, un dar al cerului. Totuşi ac ea stă
pace, coborîtă din cer pe păm înt şi re v ă rs a tă ca un ocean de lum ină în
m od tainic în toţi, nu este num ai un dar, ci şi o răspundere, o sarcină.
Cel ce a prim it-o treb u ie s-o păstreze, s-o apere, s-o dezvolte prin n e ­
co n te n ita lu cra re şi colaborare cu H ristos. H ristos lu crează în noi pacea,
d ar ca p acea Lui să lucreze şi să biruiască, e nev o ie să fim îm preună-
lu cră to ri cu El. Deci, cel ce are pace cu Dum nezeu prin Iisus H ristos este
obligat să p ăzească şi să dezvolte ac ea stă pace prin lu p ta h o tă rîtă îm ­
p o triv a păcatului şi prin p ăşire a pe calea v irtu ţii (Gal., 6, 16 ; Filip., 4,
7—9). Cei ce sînt m ădulare ale aceluiaşi trup, Biserica, p ărta şi ai păcii
lui H ristos, treb u ie să se s trăd u ia sc ă să trăia scă în pace unii cu alţii,
să, în tăre ască pacea în tre ei şi pacea B isericii întregi. «Trăiţi în pace
unii cu alţii» (M arcu 9, 50), zice M în tu ito ru l .către U cenicii Săi. «Trăiţi
în pace», scrie Sf. apostol P avel corin ten ilo r (II Cor., 13, 11), căci «Dum­
nezeu ne-a chem at să trăim în pace» (I Cor., 6, 15). Dar Sf. apostol P avel
nu se referă num ai la pacea dintre creştini, ci şi la pace în g en eral :
«U rm ăriţi pacea cu toţi» (Evrei 12, 14).
R ezum înd tem eiurile biblice ale luptei p en tru pace, putem spune
urm ăto a rele : în V echiul T estam ent, p ac ea stă la începutul vieţii ome-
13. Prof. Iu stin M oisescu, T e m eiu rile lucrării..., p. 262.
14. Ibid em , p. 262.
 Q R L M Ă R I P A S T O R AL E 521

■eşti [arm onia paradisiacă) : după c ă d ere a în păcat, ea este so co tită ca

V i dar divin, un bun de m are preţ, epocile de pace fiind pream ărite.
Profeţii pro iec teaz ă p ac ea u n iv ersa lă şi veşnică, b az ată pe d re p ta te în
▼ijtorul m esianic al unei îm părăţii a Dom nului Păcii. în N oul T e s ta ­
m ent, Iisus H ristos ap a re ca îm plinitorul ac esto r p reviziuni m esianice ;
El este Dom nul Păcii, ca re întem eiază îm p ără ţia păcii v eşn ice şi u n iv e r­
sale. «Pacea lui H ristos» este p ac ea în tre noi şi Dum nezeu, este p acea
safle tu lu i p ătruns de lum inile harului, este pacea d in tre oam eni care
sînt fraţi în treo laltă. Pacea a c ea sta e un dar de la Dum nezeu, însă spre
• se m enţine, a se dezvolta şi a aju n g e la biru in ţă deplină, ea p re tin d e
an g a jare a tu tu ro r fo rţelo r um ane în acţiu n ea p en tru pace. Ea este u n
«iar şi to to d ată o cucerire p erm anentă. F iecare creştin este un lu p tăto r
pentru pace, înarm at cu to ate arm ele nec esare biruinţei. El este convins
d e biru in ţa păcii, p en tru că lu p tă îm preună cu to ţi cei ce doresc pacea.
E re co m andarea pe care o face şi Sf. P avel lui T im o te i: «U rm ăreşte
pocea, îm preună cu cei ce cheam ă pe Dom nul d intr-o inim ă curată»
IU Tim., 2, 22), ca şi com unităţilor creştin e : «Fiţi în pace cu to ţi o a­
menii» (Rom., 12, 18). în sp iritu l «păcii lui H ristos», creştin ii doresc p a ­
cea, c a u tă pacea, păşesc pe calea păcii, lu p tă p en tru pace nu num ai ca
indivizi izolaţi, ci în u n ire în tre o la ltă şi în unire cu toţi lu p tăto rii p e n ­
tru pace de pe su p ra faţa păm întului.
«Părinţii şi scriitorii bisericeşti, urm înd în v ă ţă tu ra M întuitorului,
după pilda A postolilor, se străduiesc, fără în ce ta re, să tre a c ă în faptă
dom nia păcii în lum e, sub to ate asp e ctele ei. în predicile, c u v in tările
5 i scrierile lor, în tîlnim n en u m ă rate îndem nuri ad resate credincioşilor
de a tră i în pace cu Dum nezeu, în pace cu fraţii şi în pace cu toţi
oam enii» iS.
P entru Sfinţii P ărinţi, pacea este cei m ai m are bun păm întesc. «N i­
mic nu este asem enea ei», «ea este m aica tu tu ro r bunurilor», afirm ă Sf.
Ioan H risostom , precizînd : «Atît de m are bun este pacea în cît «fii ai
ai lui Dum nezeu» sînt num iţi cei ca re o fac şi o clădesc» 16. D upă Fer.
Augustin, «Pacea este un bun atît de m are încît chiar în cele păm înteşti
şi trec ăto are nim ic nu este m ai plăc u t să auzi d ec it ea, nim ic m ai rîv n it
să doreşti, nim ic m ai bun să găseşti-o. De ac ee a «un ex istă nim eni care
nu v o ieşte să aibă pace» 11. Sf. C iprian leagă p ac ea de iubire : «Dra­
gostea este le g ă tu ra frăţiei, tem eiul păcii, s tato rn icia şi tă ria unităţii».
Fiul păcii treb u ie să ca u te p ac ea şi să o urm eze. D acă sîntem îm preună-
m oştenitori cu H ristos, să răm înem în p acea lui H ristos. D acă sîntem fiii
lui D um nezeu, treb u ie să fim făcători de pace» 18.
15. Ibidem .
16. Sf. io a n H risostom , O m ilia HI la E pistola ătre C o lo sen i, în «P.G.»,, voi. LXII,
col. 322 ş.u. Sf. Ioan H risostom se o cu p ă m ai pe la rg cu p a ce a. « N icio d ată n -am fost
si nu vom fi d uşm ani ai păcii, căci d a că v o m p ie rd e p a ce a, ne v om face d u şm a n i ai
celor c are au au zit de la H risto s c u v in tele : «Pace vou ă» (O m ilia Ia În ă lţa rea D o m n u ­
lui, în «-P.G.», voi. LII, col. 790).
17. Fer. A ugustin, De c ivita te Dei, XIX, 11; în «P.L.», voi. IV, col. 637.
18. Sf. C iprian, D espre b u n u l răbdării, în «P.L.», voi. IV, col. 631 şi D espre u n i­
tatea B isericii, în «P.LJ», voi. IV, col. 534. O rig en a f ir m ă : « C reştin u l e d a to r să
ap ere p a ce a cu m unca sa, cu tru d a sa şi d acă e n e ce sar c h iar cu p rim e jd ia v ie ţii şi
a b unului nume» (C om enJar Ia Epistola către R o m a n i, în «P.G.», voi. X IV, col. 1252).
522 S/SER/CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

«Sfinţii P ărinţi se ocupă în scrierile lor de problem a păcii pe care

o trate ază în lum ina exegezei biblice şi a cred in ţei ortodoxe. Indiferent
dacă ei tra te a z ă p ac ea în tre D um nezeu şi om, p ac ea lău n trică, pacea cu
aproapele, p acea în tre com unităţi sau p ac ea în Diserică, îndem nurile lor
c ă tre credincioşi la c u ltiv are a unui astfel de bun p re ţio s sînt p e r­
m anente.
Fie că este în ţelea să ca re alita te lăuntrică, fie în ra p o rt cu ap ro a­
pele, pacea este tra ta tă de că tre Sfinţii P ărinţi în strîn să le g ă tu ră cu
dra g o ste a .creştină. Ea este v in d ec ăto are a nu m ero a se ră u tă ţi, absolut
n ec esară p en tru buna rîn d u ială şi p en tru u n itatea Bisericii» 19.
Din cele c îtev a tex te citate re zu ltă că Sfinţii P ărinţi au socotit p a ­
cea drept bunul cel m ai m are de pe păm înt. P entru ei, Iisus H ristos a
adus pacea şi cei ce ca u tă pacea, ca u tă pe H ristos şi u rm ează Lui. P acea
se b azează pe d re p ta te şi dragoste. P entru ea treb u ie să lupţi chiar cu
jertfa vieţii. C a B iserica a sta t şi stă în slujba păcii se vede nu num ai
din scrierile S finţilor Părinţi, ci şi din cultul bisericesc, care este în că rca t
cu cereri de pace, atît p en tru p ac ea lăuntrică, p en tru pacea în tre o a ­
m eni, cît şi p en tru p ac ea a to a tă lum ea.
III
P roblem a păcii răm îne m ereu p re zen tă în ac tiv ita te a ecum enică şi
a rh ip ă sto rea scă a P rea F ericitului P ărin te P atriarh Dr. Iustin M oisescu.
In ca lita te de co n ducător al delegaţiei B isericii O rto d o x e R om âne, P rea
F ericitul P ărin te P atriarh Iustin a p artic ip a t la lu cră rile A du n ă rilo r g e ­
n erale ale C onferinţei C reştine p en tru Pace de la P r a g a 20, ale C onsi­
liului Ecum enic al B isericilor 21 şi ale C onferinţei B isericilor E uropene 22,
Isidor Pelu sio tu l le ag ă p a ce a de d re p ta te , «Pacea a m estec ată cu d re p ta te a e sie un
bun dum nezeiesc, ia r d a că una ar e x ista fără c ea laltă, se v a tă m ă fru m u seţe a v irtu ţii.
N oi nu puteau n um i prace p e a ce ea c are n u e ste îm p o d o b ită cu d rep ta te » (C artea
III, E pistola CCXLVI, în «P.G.», voi. LXXVII1, col. 924).
19. P. S. E piscop Dr. V asile T îrg o v işte an u l, V iia r P a tr ia rh a l Po cea în scrierile
S fin ţilo r Părinţi, în «O rtodoxia» XXXITI (19B1), nr. 4, p. 493.
20. V ezi p rim e le tre i A d u n ări g e n e ra le a le C o n ferin ţei C re ştin e p e n tru Pace de
la P raga (1961, 1964, 1968) cf. A d u n a re a m ondială creştin ă p en tru pace d e la Praga
(13— 18 iu n ie 1961), în «Biserica O rto d o x ă Rom ână» L.XXIX (1961), nr, -7— 8, p. 606—
710; A d oua A d u n a re 'm ondială creştin ă p en tru pace de ia Praga (28 iu n ie — 3 iu lie
1964), în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», LXXXII (1964), nr. 7—8, p. 673—7 16; A treia
A dunare g enerală creştin ă p en tru p a ce (Praga, 31 m a rtie —5 a prilie 1968), în «Bise­
rica O rto d o x ă Română,» LXXXV1 (1968), nr. 3— 5, p. 432— 443. V ezi şi stu d iile J u i
H. V ogel ţi H. G o llw itzer, c are fac c u n o scu te o p in iile te o lo g ie i p ro te s ta n te cu p riv ire
la prob lem e ce c o n fru n tă lu m ea ţi B iserica c re ştin ă astăzi, cf. H, V ogel, Die G e-
m einde Jesu s C h rlsti u nd d ie a tom are B ed ro h u n g der W e lt, în «C h ristlich e G laube unei
ato m are W affen», Berlin, 1959, p. 41— 62 ; H. G o llw itzer, Die C h risten u n d d ie A to m ■
w a iien , în « C h ristlich e G lau b e u n d ato m are W affen», B erlin, 1959, p. 4— 36.
21. V ezi A d u n ările g e n erale a le C o n siliu lu i E cum enic al B isericilor de la N ew
Delhi (1961), U p p sala (1968) şi N a i r o b i'(1975), cf. A treia A d u n a re g enera lă a C o n ­
siliu lu i E cum enic al B isericilor, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână» LXXX (1962), nr. 3— 4,
p. 270— 310 ; Prof. N. C hiţescu, A patra A d u n a re a C o n siliu lui E cum enic al fiiserici-
lor, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână» LXXXVI (1968), nr. 7—8, p. 909—921 ; Pr. D um i­
tru Soare, P articiparea d e le g a ţie i B iserici/ O rto d o x e R om âne ia cea de-a V -a A d u ­
nare generală a C o n siliu lu i E cum enic al B isericilo r, în «B.O.R.» XCIII (1975), nr, 11 —
12, p. 1551— 1561.
22. V ezi a şa p te a A d u n are g e n e ra lă a C.B.E, d e la E n g elb erg (E lveţia), din 1974,
: ; r e a tra ta t te m a : «U nitate in H risto s ţi p a c e pc p ăm înt» cf, Pr, prof. Ş tefan A lexe,
! \ drumări pastorale 523

a rătîn d h o tă rîre a B isericii O rtodoxe Rom âne de a se a lă tu ra tu tu ro r a c ­

ţiunilor de slu jire a păcii.
Cu p rileju l prim ei A dunări m ondiale creştine pen tru pace a C onfe­
rinţei C reştine p en tru Pace de la P raga (13— 18 iunie 1961), P rea F ericitul
P ărinte P atriarh Iustin preciza in c u v în tu l de salut : «Noi aducem în
ac ea stă ad u n a re frăţea sc ă a creştin ătăţii întregi, ex p resia c o n v in g e ri­
lor B isericilor n oastre, care sînt în cre d in ţa te că prin tot ce au în tre ­
prins şi în trep rin d pe ac est plan, ele îşi îm plinesc ad e v ă ra ta lor m isi­
une e v a n g h elică şi dovedesc um anism ul p rofund al Bisericii, în tem eiate
pe je rtfa D om nului n ostru Iisus H ristos.
S întem bucuroşi să constatăm că om enirea se rid ică în zilele n o a s ­
tre să-şi apere v ia ţa pe ca re v re a să o tră ia sc ă in pace, în tem eiată pe
lib ertate şi d rep tate. O d o vadă stră lu c ită ne oferă în ac ea stă priv in ţă
însăşi M işcarea C reştin ă p en tru P ace al cărei fruct este m ăre aţa ad u ­
nare de acum . Ea reprezintă, fă ră îndoială, pentru creştini, form a cea
nouă şi cea m ai p o triv ită de îm plinire a m esaju lu i divin v estit om enirii
Ia în tru p a re a Fiului lui D um nezeu : «pe păm înt pace» (Luca 2, 14).
Etapele stră b ă tu te p în ă acum de co n ştiin ţa creştin ă în lupta pen tru
s tato rn icire a unei păci dre p te în lum e, sînt înscrise în num eroase m a­
nifestări de so lid a ritate ale creştinilor de pretutindeni, cu parte a cea m ai
săn ă to a să a om enirii, an g a jată în ac ea stă lu p tă sfîntă. Iar co n vingerea
noastră este că ac ea stă lu p tă este şi v a fi m ereu b in ec u v în ta tă de Dum ­
nezeul Păcii» 23.
în cadrul sesiunii C om itetului ex e cu tiv al C onferinţei C reştine penv
n u Pace, care a av u t loc la B ucureşti (11— 17 noiem brie 1963), P rea
F ericitul P ărin te P atriarh Iustin a ră ta în le g ă tu ră cu aspectul teologic
al problem ei păcii că «C ercetind aspectul teologic al problem ei păcii,
noi nu urm ărim Idecit să descoperim şi să înfăţişăm lum ii creştine te ­
meiul divin şi d ato ria creştin ă a acţiunii n o astre com une p en tru pacea
popoarelor şi fericirea om ului. R ăscum păraţi prin jertfa de pe C ruce şi
ridicaţi la v ia ţă prin în v ie re a M în lu ito ru lu i în cadrul cosm ic al îm p ă­
cării tu tu ro r cu D um nezeu, odată cu do b în d irea păcii noastre, noi am
prim it şi p orunca de a fi făcători de pace. Ca slu jito ri ai E vangheliei
noi sîntem slu jito ri ai păcii.
A c eastă în v ă ţă tu ră nu este o sim plă teo rie din sfera ab stra cţiei
pure ; Iisus n-a v en it în lum e num ai pen tru a v esti un m esaj de pace ;
acest lucru l-au făcut profeţii V echiului T estam ent. Iisus a v en it în
lum e p en tru a realiza m esajul păcii. A stfel, p ac ea ca stare obiectivă,
pe plan spiritual, a fost re alizată de M întuitorul, prin îm păcarea tu tu ­
ror cu D um nezeu ; ea se cere însă îm plinită şi tră ită perm anent, în chip
Participarea un e i d e leg a ţii a B isericii O rto d o x e R om âne Ia lucrările c ele i d e a V H -a
A du n ă ri g enerale a C o n ierlu lei Bisericilor E uropene, in «B.O.R.» X CII (1974), nr. 9— 10.
p. 1196— 1200.
23. Prea F e ricitu l P a tria rh Dr. Iu stin M o isescu, In «Biserica O rto d o x ă Rom ână»
LXXXiX (1961), nr. 7— 8, p. Cîl3—614; Pr. Prof. Ştefan A lex e, A d u n a re a pancreştin ă
p en tru pace de la Praga (13— 18 iu n ie 19G1), în « M itropolia M o ld o v ei ţ i Sucevei»
X X XVII (1961), nr. 5— 6, p. 328—3 4 8 ; Pr. Prof. M. Şesan, Din a c tivita te a C o nferin ţei
C reştine p entru Pace de la Praga (4— Q iu n ie 1961), in « M itropolia M o ldovei şi S u ­
cevei» X XXIX (1963), nr. 7— 8, p. 357— 361.
52 4 BI SERI CA O R T O D O X A R O M Â N Ă

concret, pe păm înt, fiind o stare vo ită de Dum nezeu, care ro d e şte feri­
cirea pentru to ţi oam enii» -4.
Pacea după care năz u ieşte om enirea treb u ie să fie pacea generală,
inia şi indivizibilă, p acea pe păm intul întreg, p acea în univers.
Cu ocazia celei de a doua A dunări gen e rale a C onferinţei C reştine
pentru Pace de la P raga (28 iunie— 3 iulie 1964), P rea F ericitul P ărinte
P atriarh Iustin p reciza : «Ea va fi p ac ea pe care au proorocit-o profeţii
V echiului T estam ent, v a fi p ac ea cuprinsă in m esaju l divin v estit de
îngeri la N a şte rea Dom nului n o stru Iisus H ristos, cel ce s-a je rtfit pe
C ruce p en tru a reînnoi legărnîntul de v ia ţă şi de p ace dintre D um nezeu
şi oam eni. Dar o astfel dc pace, care să-şi întindă dom nia ei b in efă că­
toare peste to t globul păm întesc, nu poate fi re alizată decît prin efo r­
tu rile u n ite ale oam enilor de pretutindeni, N oi afirm ăm co n vingerea
no astră n ez d ru n cin a tă că n ăz u in ţe i n o astre com une spre o p ace m ondi­
ală, trebuie să-i co respundă re alizarea unei s o lid a rităţi m ondiale a tu ­
turor celor ce lucrează pen tru zidirea ei. în c a lita te a n o a stră de creştini
— m ărtu risito ri şi în ch in ăto ri ai lui H ristos, D om nul Păcii — , sîntem
datori să nu precupeţim nici o strădanie, spre a p u tea aduce la opera
de fă u rire a păcii generale, contribuţia c reştin ătăţii întregi» 2\
în c a lita te de p re şed in te al C om isiei «Pace şi D reptate» din c a ­
drul C onferinţei C reştine p en tru Pace, care şi-a ţin u t a doua sesiune,
în tre 20—22 fe b ru arie 1964, la H ochst-O denw ald, P rea F ericitul P ărinte
P atriarh Iustin p reciza : «M ai presus de toate, însă, noi toţi avem d a ­
to ria sfîntă să m ulţum im Dom nului n o stru Iisus H ristos, care îndru-
m ează n eîn c etat paşii noştri pe calea lu cră rii păcii în lum e. Se spune
deseori că M întuitorul a v estit p ac ea pe păm înt. Este m ai co rect să se
spună însă că M întuitorul nu num ai a v e s tit pacea, dar a şi îm plinit-o.
De aceea, după să v îrş ire a lu cră rii sale m întui'toare de îm păcare a om e­
nirii cu D um nezeu şi de h ărăzire a păcii în tre oam eni, înainte de slăvită
sa în ălţare la cer, ne-a lăsat no u ă po ru n c a de-a înfăptui p acea sa, ca
testam en t al v o in ţei sale. In acest sens, El a fericit nu pe v e stito rii de
pace ci pe făcătorii de pace.
A d e v ăru l acesta p ă tru n d e din zi în zi tot m ai adînc în conştiinţa
B isericilor noastre, deterTninîndu-le să d epună eforturi m ereu sporite
p en tru re alizarea unei în ţeleg e ri m ai cu prinzătoare şi a unei co la b o rări
m ai strîn se în tre ele.
Înţelegînd acest adevăr, po p o arele iub ito a re de p rogres depun astăzi
în com un m ari stăru in ţe p en tru aşe zarea tem eliilor unei păci perm a n en te
în lum e. La ac ea stă acţiune, îm preună cu alte organizaţii, B isericile c re ş ­
tine îşi în m ănunchează s trăd a n iile p en tru a aduce o co n trib u ţie cît m ai
24. V ezi Prof. M. Şesan, S e siu n ea d e la B u cu ro şii a C o m itetu lu i e x c c u tiv a!
C on ferin ţei C reştin e p en tru Pace (11— 17 n o iem b rie 1963), în « M itropolia M o ld o v ei
Si Sucevei» XX IX (1963), nr. 11— 12, p, 660—6 6 1 ; D iac. Proî. O. B ucevschi, Sesiunea
C o m itetu lu i e x e c u tiv ni C o n icrin jei C re ştin e p e n tru Pace, la B u cu reşti, în «G lasul
B isericii» X XII (1963), nr. 11— 1*2, p. 1001— 1007; Pr. I. G ag iu ţ i Pr. O lim p N. C ăciu lă,
S e siunea de Ia B u cu reşti a C o m itetu lu i e x e c u tiv a! C o n terin jei C reştin e p en tru Pace
(12— 17 n o iem b rie J963J, în «B.O.R.», LXXXI (1963), nr, 11 — 12, p, 1042— 1035.
25. P rea F e ricitu l P a tria rh Dr. Iu stin M o isescu, în «B iserica O rto d o x ă Rom ână»
LXXXII (1964), nr. 7—8, p. 685— 68G.
I S D R U M Ă R I P AS TO R AL E 525

m are spre înfăptuirea păcii ad e v ăra te, p en tru to td eau n a între oam eni şi
popoare, p o triv it cu în v ă ţă tu ra E vangheliei.
O pace perm a n en tă nu se p o ate realiza însă decît num ai dac ă la
tem elia re la ţiilo r dintre oam eni şi popoare se aşează d reptatea. De aceea,
in acţiu n ea n o astră com ună p en tru ap ă ra re a păcii, în cadrul C onferin­
ţei C reştine p en tru Pace, noi ne străduim , pe de o parte, să docum entăm
acest adevăr, cu tem eiuri creştine, iar, pe de altă parte, noi depunem
to ate efo rtu rile p en tru a contribui efectiv la înfăptuirea şi m en ţin ere a
unei păci aşe zate pe dreptate, în lum ea întreagă» 26.
Cu p rileju l celei de a treia A dunări g en e rale a C onferinţei C reştine
pentru Pace de la P raga din 31 m artie— 5 aprilie 1968, P rea F ericitul
P ărinte P atriarh Iustin spunea urm ăto a rele : «Din to ată inim a răspundem
apelului cu care a treia A dunare gen e rală creştin ă p en tru pace se a d re ­
sează că tre toţi lu p tăto rii p en tru pace din în trea g a lum e : «Salvaţi omul» ;
-■Pacea este posibilă !».
A cest apel izv o ră şte din co n v in g erea că însuşi D um nezeu a aşezat
fundam entul păcii, căci «Dum nezeu era în H ristos şi a îm păcat lum ea cu
El însuşi şi nu le-a ţin u t p ăcatele lor». C ontribuţia n o a stră la pace şi
la îm păcare treb u ie să re u şeasc ă : «El ne-a lăsat no u ă cu v în tu l îm pă­
cării» (II Cor., 5, 19). D acă Dum nezeu a înfăptuit p rin Iisus H ristos o
m are în to arc ere ca o în to arc ere spre pace, cum am p u tea noi să ră s ­
pundem m ai bine v oinţei sale decît gîndind la re alizarea operei pen tru
intem eierea păcii.
• în orice caz prin ac ea sta dovedim m ai bine, atît în faţa lui D um ne­
zeu ca şi în faţa oam enilor, că p en tru în trea g a lum e credinţa n o astră
inseam nă m în tu ire şi bin ec u v în ta re. N oi considerăm fraţi pe toţi oam e­
nii de la un capăt la altul al păm întului. Toţi sînt egali fă ră deosebire,
deo a rec e toţi sînt chipul lui Dum nezeu, indiferent cărei religii sau rase
ar aparţine, şi toţi sînt particip an ţi la d ra g o ste a lui Dum nezeu. «Dum­
nezeu este dragoste, şi cine rămîn'e în dragoste, răm îne în Dum nezeu
şi Dum nezeu în el» (I Ioan 4, 16).
D esigur, noi ştim că este o în d ato rire p erm a n en tă să iubeşti îm ­
p re u n ă cu D um nezeu şi că iubirea ap ro ap elu i nu este o izbîndă p ripită
şi fără greutate. Totuşi, dra g o ste a nu poate fi nicicînd abandonată. Iu ­
b irea aproapelui constituie d ăru ire şi jertfă, ră b d are şi luptă. Ea se v e ­
rifică în conştiinţă, că «nimic nu poate să ne d esp a rtă de dra g o ste a lui
D um nezeu în Iisus H ristos, D om nul nostru» (Rom., 8, 19).
în acest cadru tră ie şte oricare ecum enism creştin sau um an. Pe
ac esta l-am ad o p tai şi p en tru p atria n o a stră sp re a-1 realiza. în acest sens
lucrează toţi creştin ii ţă rilo r n o astre îm preună, cu to ate că ap a rţin d ife­
ritelor culte şi n aţio n alităţi. N oi înaintăm pe drum ul păcii şi slujim
uniţi m arelui, sfîntului scop ca re v a duce spre fericire om enirea întreagă.
26. Prea F e ricitu l P a tria rh Dr. Iu stin M o isescu, in «M itropolia V loldovei şi Su-
c-uvlm» XL (1964), nr. 3—4, p. 104— 105; v ezi S esiu n ea C o m isiei «Pace 5/ D rep ta te »
Ia Iloechst-O cienw ulcl (R.F.G .j, (20— 22 leb ru a rie 19G4), in « M itropolia M o ld o v e i şi
Sucevei» XL (1964), nr. 3—4, p. 103— 107; S e siu n ea p lenară a C o m isiei p erm a n e n te
rpace şi D reptate* a M işcării creştin e p en tru Pace d e la Praga, T a ba rz-E rkirt (R.D.G.),
(14— 17 Isbruarie 1963), în « M itropolia M o ld o v ei si Sucevei» XXXIX (1903), nr. 3—4,
p. 153— 173.
52(5 BI SERICA O R T O D O X A R O M A N Ă

In p atria n o astră ne preocupă problem a păcii şi noi conjugăm efo rtu ­

rile cu cele ale C onferinţei C reştine p en tru Pace» -1.
In frum oasa c u v în tare pe ca re a ţinut-o la sesiu n ea C om itetului e x e ­
cutiv al C onsiliului Ecum enic al B isericilor, care a av u t loc la Paris, în
1962, P rea F ericitul P atriarh Iustin rezum a gîndirea sa asupra p u n ctu ­
lui de v ed e re in problem a păcii în acest fel : «în cu ltu l ortodox, care
ad eseo ri este num it « experienţa a n ticip a tă a îm p ără ţie i cerurilor», ru g ă ­
ciunea p en tru re alizarea ac estei îm părăţii a lui D um nezeu culm inează
în ec ten ia pe care o rostim aproape la to ate slu jb e le no astre : «Pentru
pacea a to ată lum ea, p en tru b u n ăstarea sfintelor lui D um nezeu Biserici
şi p en tru u n irea tuturor, D om nului să ne rugăm ».
Se spune că fiecare epocă a istoriei este c a rac teriza tă prin tr-o a s ­
p iraţie că tre un ideal o arecare. Dar ex istă un ideal care p o ate fi socotit
ca un ţel al asp ira ţiilo r com une ale tu tu ro r epocilor. A c esta este idealul
păcii. P acea este o re a lita te concretă ; ea se în v ed e rea ză prin fapte v ă ­
dite, A îm piedica izbucnirea unui nou război este u n m ijloc concret de
a m enţine pacea în tre popoare. Ţ intind nim icirea m ijloacelor m ateria le
de a face războiul, adică în făp tu ire a dezarm ării g enerale, constituie un
jarogres pentru ap ă rarea păcii ; co e x iste n ţa paşnică în tre popoare, c o la ­
b o ra rea lor pe pian internaţional, este un stadiu su p erio r ; de la acesta
treb u ie apoi să se ridice pînă la iubire, care constituie fundam entul unirii
noastre.
N e cesitatea acţiunilor concrete p en tru ap ă ra re a păcii este astăzi
m ai a p ă săto are decît in orice alt m om ent al istoriei om enirii. în condi­
ţiile tehnice de acum , izbucnirea unui război nu cle ar poate să provoace
in lum e pierderi incalculabile.
M ilioane de oam eni de to ate v irstele şi-ar pierd e viaţa, opere de
a rtă cu n e p u tin ţă să fie înlocuite ar fi nim icite ; o v ia ţă norm ală pentru
g en e raţiile v iito a re ar fi im posibilă.
A vînd o co n ştiin ţă lim pede a răspunderii n o astre în ain tea lui Dum ­
n ezeu de a îm piedica o astfel de ca tastro fă m ondială cu toate re p erc u si­
u nile ei sinistre, noi facem to ate efo rtu rile p en tru a îm piedica războiul
n uclear. F iecare creştin, singur, ca şi cu fraţii lui, în to ate B isericile
creştin e se ro a g ă şi lu cre az ă p en tru pace ; apoi, îm preună, prin o rg a ­
n ele C onsiliului Ecum enic, B isericile n o astre depun to a te străd a n iile lor
p en tru ap ă ra re a păcii în lume»
C ontribuţia B isericii O rtodoxe R om âne la problem a păcii în cadrul
u nor organism e ecum enice este exprim ată de Prea F ericitul P ărin te P a­
triarh Iustin, astfel ; «Slujind om ului, noi slujim lui Dum nezeu. D eopo­
trivă, arătîn d u -n e «făcători de pace», noi îm plinim un m esaj care d e ­
p ăşe şte condiţiile v ieţii om eneşti. Desigur, p acea eSte stare a norm ală
de v ia ţă a lum ii şi în acelaşi timp, condiţie ind isp e n sab ilă progresului.
Dar, sub aspect creştin, ea este şi rodul lu cră rii de m în tu ire a lum ii de
27. P re a Fe ricitu l P a tria rh Dr. Iu stin M o isescu, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână»
LXXXVI (1968), nr. 3—4, p. 433— 434; V ezi şi II. I. G oorgescu, A treia A d u n a re gene -
lală c reştin ă p en tru pace (Praga, 32 m a rtie — 5 aprilie 1968), in «B.O.R,» LXXXVI
(1968), nr. 3— 5, p. 432—443.
28. Pre a F e ricitu l P a tria rh Dr. Iu stin M oisescu, in «B iserica O rto d o x ă Română»
L X XX (1962), nr. 11- 12, p. 1137— 1138,
t X D R L M Ă R I P A S TO R AL E 527

că tre Fiul lui D um nezeu ; este le g ă tu ra de dragostei d esă v îrşită în care

. .mţea/.â S fînta Treim e, esle stare a s u p erio a ră în care noi sîntem che-
n aţi să vieţuim ca fii ai A celuiaşi D um nezeu. C reştinism ul este re lig ia
care a a ră ta t d in tru început că pacea este condiţia n atu ra la a e x isten ţei
p opoarelor, este însăşi legea zidită de D um nezeu în om. N u trin d aceste
convingeri, B iserica O rto d o x ă Rom ână, sub în d ru m area Sfîntului Sinod,
de ani de zile îşi aduce c o n trib u ţia ei stăru ito are la c rearea unui clim at
de pace în în tre a g a lum e. La orice în tru n ire p en tru ap ă ra re a păcii, în
cadrele C onsiliului M ondial al Păcii sau în C onferinţa C reştin ă p en tru
Pace, în C onsiliul Ecum enic al B isericilor sau în C onferinţa B isericilor
Europene, o d ată cu v oinţa în treg u lu i n o stru popor de a tră i în pace cu
toate p o poarele lumii', s-a fă cu t cu n o scu tă şi h o tă rîre a B isericii n o astre
O rtodoxe de a contribui la a p ă rarea şi co n so lid area păcii în în tre a ­
ga ium e.
In acest fel, slu jirea lui D um nezeu şi slu jirea om ului, p o triv it cu
d reapta credinţă, ap ro p ie re a şi co la b o rarea tu tu ro r B isericilor p en tru
s lu jirea binelui u m an şi slu jire a păcii lum ii s în t m arile id ea lu ri la a
căror în făp tu ire îşi aduce co n trib u ţia sa statornică, în vre m e a n o astră,
Biserica O rto d o x ă Română» 29.
Problem a slu jirii păcii între oam eni şi popoare este pre zen tă co n ­
tinuu în lu cra re a P rea F ericitului P ărin te P atriarh Iustin. D upă în v ă ­
ţătu ra Sfintei S cripturi, pacea nu este num ai o tre b u in ţă a firii om e­
neşti, ci m ai ales po ru n c a dată no u ă de către M în tu ito ru l H ristos. «în
m od cu totul deo seb it vom spori e fo rtu rile n o astre p e n tru a p ă ra re a p ă ­
cii, în tru cît p ac ea se află p lasată în însuşi centrul m isiunii n o astre
religioase.
îm p ăca rea om ului cu D um nezeu, p acea în sufletul om ului şi v ie ţu ­
irea oam enilor în pace d e să v îrşită unii cu alţii constituie ţelu l cel m are
al religiei n o astre . De aceea tn slu jb a păcii vom pune ad e v ăru rile n o a s ­
tre de credinţă, căldura d ragostei şi zelul no stru stato rn ic în în făp tu ­
irea ei» 3n.
P rea F ericitu l P atriarh Dr. Iustin M oisescu a expus poziţia B isericii
O rtodoxe R om âne în le g ă tu ră cu problem a păcii şi la C ongresul m on­
dial pentru dez arm a re şi colaborare in tern a ţio n a lă de la S tockholm (16-—
22 iulie 1958) 31, la C ongresul m ondial p e n tru d ezarm are g en e rală şi
pace de la M oscova (9— 14 iulie 1962) 32 şi la C ongresul m ondial pentru
29. P re a F e ricitu l P a tria rh Dr. Iustin M o isescu, R iserica O rto d o xă Rom ână în
lum ea c reştină c o ntem p ora n ă , în «O rtodoxia» XX (1968), nr. 2, p. 192— 193.
30. C u v în tu l Prea F ericitu lu i Patriarh Iu stin la în c h id erea lestivit& tilo r d e în tro -
ntzare, în «M itropolia M o ld o v ei şi Sucevei» LIII (1977), nr. 7- 9, p. 532.
31. V ezi C on g re su l 'm ondial p e n tru d eza rm a re şi colaborare in tern a ţio n a lă la
S to c kh o lm (16— 22 iu lie 1958), in «B.O.R.» LXXVI (1958), nr. 7—8, p. 780— 787.
32. V ezi C ongre su l M on d ia l p e n tru d eza rm a re gen era tă şi pace (9— 14 iu lie 7962,
M oscovaj, în «B iserica O rto d o x ă Rom ână» LXXX (1962), nr. 7—8, p, 627— 654; C o n ­
gresul M ondial p e n tru dezarm are gen era lă şi pace. C o n slă lu lre a re p reze n ta n ţilo r C u l­
telor d e Ia Zag o rsk (13 iu lie 1962), în «M itro p o lia M o ld o v ei şi Sucevei» X X XV III
(1962), nr. 9— 12, p. 651— 6 6 0 ; Pr. Prof. V. Ig n ătescu , C o n g resu l m o n d ia l p en tru d e za r­
m are generală şi pace d e la M o sco va (9— 14 iu lie 1962), în « M itropolia M oldovei şi
Sucevei» X X XV III (1962), nr. 7—8, p, 541— 544.
528 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

pace, in d ep e n d en ţă n aţio n ală şi dezarm are g en e rală de la H elsinki (10—

15 iulie 1965) **.
în am pla ex p u n e re «D ezarm area şi P acea în lum ea actuală», p re zen ­
ta tă de P rea F ericitu l P ărin te P atriarh Iustin la A d u n a rea C ultelor din
R om ânia p en tru d ezarm are şi pace (B ucureşti, 25—26 noiem brie 1981),
P rea F ericirea Sa a re le v a t im portanţa A pelului p e n tru d ezarm are şi
pace al F rontului D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste, a exprim at ad e ziu ­
nea to ta lă a clerului şi credincioşilor B isericii O rtodoxe Rom âne la acest
A pel şi a subliniat resp o n sab ilitate a C ultelor re lig io ase faţă de in ten ­
sifica rea acţiunilor co n sa cra te păcii şi dezarm ării, arătîn d , p rin tre a l­
tele, că : «De m ulte ori p acea este p riv ită ca sim plă lipsă de război în
lum e. Dar, în ese n ţa ei, p ac ea are un ca rac ter pozitiv. Ea este în su şirea
sau ca rac teristica firească a v ieţu irii p o p o arelo r în în ţeleg e re u n ele cu
altele, re sp ectîn d u -şi unele alto ra d re p tu rile fireşti şi bunurile proprii
şi p riv in d u -se u n ele pe altele ca p ărţi egale ale com unităţii om eneşti,
ale lum ii. A stfel p ac ea are ră d ăcin a ei în‘ dre p ta te ; iar d acă una sau
a ltele din latu rile d re p tă ţii este încălcată, p ac ea în lum e este tu lb u rată.
P rincipalele dre p tu ri fireşti ale fiecărui popor sînt ; lib ertate a, in ­
d e p e n d en ţa şi s u v eran itatea. Fiind strîns leg a te de dem nitatea n a ţio ­
nală, la ac este drepturi nici un popor nu re n u n ţă de bunăvoie, după cum
nici un om nu re nunţă, de bunăvoie, la d em n itatea sa de om. Prin ştirb i­
re a ac esto r drepturi, suprim indu-se eg a lita te a d e să v îrşita d in tre popoare,
se creea ză neîn ţele g eri, conflicte şi pricini de războaie. D im potrivă, li­
b erta tea, ind ep en d en ţa şi s u v e ra n ita te a tu tu ro r p o p o arelo r în tăre sc sim-
ţâm întul de eg a lita te şi creează, în m ersul lor spre progres, condiţiile
de tre c e re de la pace la p rieten ie, iar de la p riete n ie la dragoste. De
aceea, fără a sta pe gînduri, sîntem datori să alegam pacea. A c eastă
h o tă rîre acum o luăm fiind ea cu to tu l firească. Ea nu este n e în ţele asă
şi nici dep a rte de noi, cum se spune în V echea S criptură. Ea nu-i în cer
ca să zicem : C ine se va sui p en tru noi la cer ca să ne-o aducă şi sa
ne-o dea, s-o auzim şi s-o facem ? Şi nu este ea nici peste m are, ca să
zicem : C ine se v a duce p en tru noi peste m are, ca să ne-o aducă, să ne
facă s-o auzim şi s-o îm plinim ? Ci cu v în tu l ac esta este ap roape de noi ;
el este în gura n o a s tră şi în inim a n o astră , ca să-l îm plinim . Iată, astăzi
în ain tea n o astră se găsesc v iaţa şi m oartea, b inele şi răul... să alegem
v iaţa ca să trăim noi şi u rm aşii noştri» (D eut., 30, 11— 19).
C a şi dra g o ste a de Dum nezeu, dra g o ste a de aproapele, p riete n sau
vrăjm aş, nu are lim ite. Om ul care iu b eşte pe D um nezeu se u n eşte cu
El, după cum Dum nezeu se u n eşte cu omul îndum nezeindu-1 şi p ăstrîn -
du-1 în sine, iar om ul care iubeşte în a d e v ăr pe sem enul său se uneşte
cu el, făcîndu-se am îndoi un singur om şi îm păcaţi în tre ei se unesc
lao laltă cu D um nezeu (Efes., 2, 15— 16). A stfel se re alizea ză pacea în ­
tre oam eni şi p acea om ului cu D um nezeu. O ase m e n ea dra g o ste este
tem elie a v ieţii religioase şi a vieţii sociale p o triv it cu în v ă ţă tu ra c re ş ­
tină.
33. C o n g resu l m o n d ia l p en tru pace de ia H elsin ki, in «Biserica O rto d o x ă R o­
m ână» LXXXIII (1965), nr. 7 —8, p. 694— 702; C o n g resu l m o n d ia l p e n tru pace, in d e ­
p e n d en ţă naţio n a lă şi d eza rm a re g enerală, H elsin ki, 10— 15 iu lie 1965, în «M itropolia-
M oldovei şi Sucevei» XLI (1965), n r. 9— 10, p, 453— 461,
Î ND R UM Ă RI p a s t o r a l e 529

Lupta p en tru ap ă rarea păcii, ca luptă p en tru a p ă ra re a vieţii, do-

bindeşte dim ensiuni noi în concepţiile n o astre religioase. A stfel, la te ­
m eiurile fireşti ale ap ă rării păcii noi adăugăm , în faţa cred in cio şilo r n o ş­
tri, tem eiuri religioase, — un arg u m e n t m ai m ult p en tru s p o rire a s tră ­
d aniilor n o astre în cea m ai frum oasă luptă a p o poarelor din to ate v re ­
m urile, în lu p ta pen tru a p ă rarea păcii» 34.
C u v în ta rea Prea F ericitului P ărin te P atriarh Iustin la d eschiderea
lu cră rilo r A dunării C u ltelo r din R om ânia, pentru dezarm are şi p ace (Bu­
cureşti, 21— 23 iunie 1984), a în făţişat m otivele acestei în tru n iri, cauzele
cdre au g e n e ra t n elin işte şi în co rd a re în rîn d u l oam enilor de pe în trea g a
pianetă, tem einicia luptei p en tru ap ă ra re a păcii, precum şi atitu d in ea pe
care treb u ie să o ia B isericile — slu jito rii şi credincioşi lor — , în p ro ­
blem a păcii. «Eu am ven it pentru ca oam enii v ia tă să aibă şi din belşug
să aibă» (Ioan 10, 10). A c estea sînt cuvintele pe care le-a ro stit M in-
tuitorui sp re a defini rostul v en irii sale în lum e. în alte îm p reju ră ri El
a lăm urit ac e a stă zicere precizînd că ne-a adus de la D um nezeu v iaţa
veşnică şi fe ricirea. P entru în făp tu ire a lor ne străduim noi acum . Lup-
tînd pentru pace, luptăm p en tru v ia ţă ; s trad u in d u -n e p en tru în făp tu ire a
R om âniei celei noi, căutăm fe ricirea.
A ceste id ea lu ri izvorăsc, pe de o parte din fire a poporului nostru,
iar pe de a lta p arte din con v in g e rile n o astre religioase.
P acea a fost to td eau n a un elem ent c o n stitu tiv al sufletului ro m â­
nesc, al concepţiei şi practicii n o astre de v iaţă, însăşi aşa-n u m ita om e­
nie, specifică neam ului rom ânesc, p o ate fi înscrisa în fru n te a v irtu ţi­
lor no astre trad iţio n ale. Ea se re feră la pacea şi buna în ţe le g e re între
oam eni, la p rie te n ie şi a ju to ra re, la o spitalitate, la b u n ă ta te a şi d ra ­
g o stea frăţea sc ă în tre ei. O m enia cuprinde d eo p o triv ă atitu d in i ase m ă­
n ă to a re şi fa ţă de lum ea celor n e c u v în tă to a re sau chiar fa ţă de firea
neîn su fle ţită.
Tot ceea ce c a rac terize az ă un om de om enie se re flec tă în tr-u n an u ­
m it fel în v ia ţa în treg u lu i popor.
B iserica O rto d o x ă Rom ână, pe tem eiul în v ăţătu rii ei re lig io ase şi
pe ex p e rien ţa ei de secole, se sim te deplin in teg ra tă în v iaţa, id e a lu ­
rile şi n ă z u in ţe le credincioşilor ei, ale poporului nostru, s trăd u in d u -se
p erm anent să-şi aducă obolul ei alH p en tru zidirea v ieţii celei noi în
ţară, cit şi p en tru ap ă rarea păcii în lume.
Ea este deplin convinsă că p ac ea constituie condiţia firească, a u te n ­
tică, a v ieţii şi a pro g resu lu i ei c a lita tiv şi ca n tita tiv . De ac ee a B iserica
este so lid a ră cu în treg u l no stru popor şi ia p a rte la to ate e fo rtu rile lui
p en tru pace şi progres.
F ără îndoială, p a rtic ip a rea la lupta pentru ap ă ra re a păcii, constituie
astăzi o n ec e s ita te ab so lu tă p en tru orice popor, pentru orice om. Pacea
este acum g ra v am eninţată.
34. Prea F e ric itu l P a tria rh Dr. Iu stin M oisescu,' D ezarm area ş/ p o cea In lum ea
actuală, în «G lasul Bisericii» XL (1981), nr. 31—12, p. 1041 -1043, 1045; V ezi şi Pr.
G h. B ogdan, A d u n area cu ltelo r d in R epublica S o cia listă Rom ânia p e n tru D ezarmare
ţ i Pace (B ucureşti, 25— 26 n o iem b rie 198}), în «G lasul B isericii» XL (1981), nr. 11— 12,
p. 1034— 1054.
530 BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

«Noua re alita te cu care, sînlem confruntaţi — a m ai spus P rea F eri­

cirea Sa — , aceea de d istru g ere totală, în ev e n tu a lita te a unui război
nuclear, ne obligă, de altfel, să concepem s alv area um anităţii nu num ai
local, ci u niversal. M esajul u n iv ersa l al m întuirii ne obligă la concep­
ţia unei păci u n iv ersale. A părăm p acea şi v iaţa tu tu ro r, p en tru că tot
neam ul om enesc şi to ată lum ea sînt creaţia lui D um nezeu care este
«Domnul tuturor». Prin în tru p a re a Fiului lui D um nezeu în lum e, nu n u ­
m ai Biserica, ci în trea g a um anitate, în tr-u n anum it fel, devine trup al
lui H ristos. M întuitorul ni se re v elea ză ca Domn al tu tu ro r.
Întregul m esaj al M întuitorului, în tru p at în om ul păcii face din v ir­
tu te a păcii, p en tru creştini, o po runcă dum nezeiască, A postolii şi-au
îm plinit m isiunea ca solii ei şi au înţeles-o ca o condiţie şi o com ponentă
a îm p ără ţie i lui Dum nezeu, care p en tru S fintul PaVel este «dreptate,
pace şi bucurie în Duhul Sfînt» (Rom., 4, 17). în cele m ai critice m o­
m ente ale vieţii lor au răm as, n eabătuţi, pînă la sacrificiu, oam eni ai
păcii. A u văzut în ea s alv area um anităţii.
P rivită şi de noi în acest larg orizont şi ca o im p erio asă cerinţă a
tim pului nostru, pacea ni se im pune astăzi ca o g ra v ă răspundere. A se­
m enea talanţilor, şi darul ei d iv in treb u ie cultivat. N um ai lucrînd d a ­
rul, culegem fructul. Toţi sîntem îm preună ră sp u n zăto ri p en tru ap ă rarea
păcii şi slu jirea vieţii, fiindcă toţi beneficiem de b u n u rile ei. N im eni
nu p o ate răm îne s trăin de ea. T oate opţiunile sînt aici co n v e rg en te spre
pace.
Pacea se obţine prin strădanii şi luptă. T rebuie să m ilităm pentru
în lă tu ra re a tu tu ro r cauzelor care o zădărnicesc : în arm a rea nucleară,
criza econom ică n ăsc u tă în cea m ai m are parte din aceasta, n e în ţe le ­
gerile politice, d iscrim inările sociale şi m ai ales n eîn c red e rea între o a­
m eni şi popoare. T rebuie să ajutăm pe conducătorii de state să re s ta ­
b ileasc ă în conştiinţa u m ană v alo rile m orale autentice, în sensul că nu
afirm area puterii, care g enerează conflicte, ci dim p o triv ă afirm area
încrederii, a dreptăţii, a cooperării, a în tra ju to ră rii, a re spectului, a
a v a n taju lu i reciproc şi, m ai profund, a dragostei frăţeşti, reliefează a d e ­
v ă ra ta sum ă de v alo ri care slujesc viaţa.
D atoria C ultelor şi a credincioşilor din ţara n o a stră de a ap ă ra p a ­
cea izv o răşte astfel din conştiinţa n o a stră re lig io asă cu care slujim lui
D um nezeu, p rin slu jirea oam enilor, dar în acelaşi tim p şi din calitatea
n o a stră de fii ai poporului din care facem parte.
A tît prin rugăciunile lor, prin pro p o v ă d u irea cuvintului, prin ed u ­
c a rea credincioşilor în acest spirit, cît şi prin p artic ip a rea la diversele
în tru n iri in ter-cre ştin e şi in ter-relig io ase, C ultele şi-au exprim at cu t ă ­
rie a tît dorinţa lor de a trăi în pace în tre ele, cît şi de a sprijini orice
efort p en tru a p ă rarea ei în lum e. Iar ca fii ai p atrie i sîntem angajaţi
să sprijinim ferm to ate p ropunerile şi in iţia tiv ele de pace ale s ta ­
tului nostru.
In ac ea sta atm osferă de trez ire a conştiinţei p o p o arelo r pen tru a p ă ­
ra re a propriei lor vieţi, B iserica O rto d o x ă R om ână ca şi celelalte C ulte
şi-au in tensificat lu cra re a lor p en tru ap ă rarea păcii. Ele sînt solidare
cu în treg u l popor şi iau p arte la toate străd a n iile lui p en tru crearea cli­
m atului de pace, pen tru zidirea unei v ieţi noi în p atria n o astră şi .pentru
Î N D R UM Ă RI P A S T O R AL E 531

a p ă ra re a păcii în lum e. Ele sînt co n ştien te că pro p o v ă d u irea păcii este

o n e c esitate vitală» 33.
Pacea este bunul cel m ai de preţ şi condiţia e s e n ţia lă ca re face
posibilă p ro p ă şirea fiecărei n aţiuni în p arte şi a tu tu ro r n aţiu n ilo r îm ­
preună. In teg rată organic in F rontul D em ocraţiei şi U nităţii S ocialiste
şi co n ştien tă că pacea a dev e n it un im p era tiv categoric p e n tru ex is­
tenţa um an ă în zilele n o astre , B iserica O rto d o x ă R om ână, sub în ţe ­
lea p tă că lău zire a In tiistă tăto ru lu i ei, P rea F ericitul P ărin te P atriarh
Iustin, a sp rijin it şi sp rijin ă orice ac ţiu n e pe ca re poporul şi statu l n o s­
tru o în trep rin d p en tru p ro m o v area păcii şi b u n elo r re la ţii d in tre o a ­
m eni şi popo are.
B iserica O rtodoxă R om ână a sp rijin ii şi s p rijin ă to ate ac ţiu n ile F ro n ­
tului D em ocraţiei şi U nităţii Socialiste, în d rep ta te spre pace, dreptate,
libertate, in d ep e n d en ţă şi su v eran itate, co la b o rare şi în fră ţire între o a ­
m eni şi p o p o are 3fi.
Cu p rileju l lu cră rilo r celui de-al III-lea C ongres al F rontului D em o­
craţiei şi U nităţii S ocialiste (8— 9 februarie 1985), P rea F e rititu l P ărin te
P atriarh Iu stin preciza în le g ă tu ră cu problem a păcii : «Pacea în lum e
— idealul de to td eau n a al om enirii — este pentru noi o rin d u ială vie,
o c e rin ţă a raţiunii, o n e c esitate a v i e ţ i i ; de ea avem tre b u in ţă în toată
vrem ea ex isten ţei n o astre pe păm înt. In zilele de acum însă, cînd plu­
teşte în v ăz d u h um bra am en in ţării unui război cu în sp ăim în tă to a re
u n elte de d istrugere, nu avem o alta d ato rie m ai sfîn tă de îm plinit
d ecît ap ă ra re a păcii şi, prin aceasta, ap ă ra re a propriei n o astre fiinţe,
a p ă rarea sem enilor noştri, ap ă rarea tu tu ro r bun u rilo r de pe păm înt. De
aceea, nu vom în ceta n iciodată ac ţiu n ile p entru m en ţin ere a păcii. P a­
cea nu se înfăţişează ca o sim plă ab se n ţă de război. Ea este o stare
de ex isten ţă a oam enilor, a p o poarelor în prietenie, în ţeleg e re şi co­
laborare. Ea face p a rte din bunurile om ului, din co n ţin u tu l e n tităţii lui.
De aceea, o dorim , o iubim şi ne străduim s-o păstrăm intactă, p u te r­
nică» S7.
P acea este c reato a re de condiţii fa vorabile îm b u n ătăţirii m orale a
om ului, n ec esare atît în procesul m întuirii, cît şi pro g resu lu i său în do­
m eniile de ac tiv itate p ăm întească. După în v ă ţă tu ra creştină, p o p o arele'
fac p a rte din acecaşi m are fam ilie şi au ac eeaşi chem are Ia aceeaşi m în-
tuire. De ac ee a ele tre b u ie să trăia scă în bună în ţeleg e re, in iubire şi
c o la b o rare paşnică, in teg ra te in -(îm părăţia Iui D um nezeu pe păm înt»,
care este îm părăţia păcii. Deci p ac ea în to a te asp e ctele ei, făcind parte
din s u b stan ţa în v ăţătu rii creştine, constituie şi obiectiv al m isiunii B ise­
ricii n o astre în lume.
35. P re a Fe ricitu l P a tria rh Dr. Iustin M oisescu, in «Biserica O rto d o x ă Rom âna»
CH (1984), nr. 5—7, p. 329—330, 331—333. V ezi ţ i A d un a re a C u ltelo r clin Rom ânia,
pen tru de za rm a re şi p ace, B ucureşti, 21- 23 iunie 1984, m «B.O.R.» C il (1984), nr.
5— 7, p. 319—540.
36. S e c re ta ria tu l S fîn tu lu i Sinod al B isericii O rto d o x e Rom âne, B iserica O rto ­
doxă R om ână in «Frontul U n ită ţii S o c ia liste * d in R ep u b lica S ocialistă Rom ânia, B u cu ­
reşti, 1974, p. 19— 20.
37. C u v în tu l Prea F ericitu lu i I'atriarh Dr. Iustin M oise scu la C o n g resu l ai III-lea
ai F rontului D em o cra ţiei şi U n ită ţii S o cia liste (B— 9 fe b ru a rie 1085), in «Scînteia»,
a nul LIV, nr, (3 208 clin 9 feb ru arie 1985, p. 4,
532 BI SERI CA O R T O D O X A R O M A N Ă

«De aproape două mii de ani, ad e v ăra ta B iserică a Iui H ristos n-a
incetat, o clipă, să lucreze p en tru dom nia păcii în lum e. A sem enea m a­
rilor părinţi şi scriitori b isericeşti, care au adîncit în v ăţătu ra despre
pace, în operele lor, slu jito rii altarului, fără încetare, p ropovăduiesc
p ac ea de pe am von ; iar, la slujbele religioase, zi şi noapte, cuvintul
pace vine atît de des pe buzele preotului, încît în treg c u ltu l!bisericesc
pare a fi co ncentrat asupra acestui ideal. N econtenit, slu jito rii şi cred in ­
cioşii se ro a g ă p en tru p acea sufletelor, p en tru p acea între oam eni, p e n ­
tru p ac ea în tre popoare. La V ecernie, la U trenie, la L iturghie şi la s lu j­
bele Sf. Taine, găsim chiar rug ăciuni deosebite p en tru pace, num ite
rugăciuni de pace.
M ergînd pe a c ea stă cale, B iserica lui H ristos co n tin u ă lu cra re a în te ­
m eietorului ei — Dom nul păcii. Se p oate chiar spune că nici o altă la ­
tu ră a m isiunii B isericii pe păm înt nu a ra tă m ai lim pede div in ita te a ei
ca acţiu n ea de s tato rn icire şi ap ă rare a păcii. B iserica este chem ată să
îm plinească însăşi lu cra re a p en tru care a coborît în lum e Fiul lui Dum­
nezeu. O rice slu jito r şi, o rice credincios, faeîndu-se îm preună lucrător
cu H ristos la în scău n a re a şi p ăz irea păcii în lum e, d o bîndeşte şi el
num ele de fiu al lui Dum nezeu. «Fericiţi făcătorii de pace că aceia fiii
lui Dum nezeu se vor chem a» (M atei 5, 9).
în acest fel, p en tru a îm plini vo in ţa lui Dum nezeu, B iserica lui H ris ­
tos ad a u g ă în v ă ţă tu ra ei în altă şi s trăd u in ţa ei sta to rn ic ă la năzuinţa
firească a omului p en tru p ăzirea legii păcii în lum e. Şi, pe m ăsură ce
lu cra re a de ap ă rere a păcii in lum e va fi m ai rodnică, îm plinirea m isiu­
nii Bisericii va fi m ai d esă v îrşită şi v iaţa oam enilor m ai fericită. Cine
v o ieşte deci, să se chem c fiu al D um nezeului păcii să se arate pe sine,
în to ate, făcător de pace şi «cine v o ieşte să iu b ea sc ă v iaţa şi să vadă
zile bune, să caute pacea şi s-o urm eze» (I P etru 3, 10— 12).
A şadar, lu cra re a pen tru ap ă rarea şi în tărire a păcii train ice în lum e
este nu num ai o tre b u in ţă firească a om ului, ci şi o în a ltă d ato rie re li­
gioasă, care se cere îm plinită, cu rîv n ă sfîntă, de toţi d re p tm ă rito rii c reş­
tini. Ea are tem eiuri n ec lin tite în rîn d u iala firii şi în în v ă ţă tu ra desco­
p erită credinciosului de că tre Dum nezeu ; a c o n stitu it năz u in ţa p erm a­
n en tă a oam enilor cinstiţi din to ate vre m u rile şi răm îne legăm înt v e ş ­
nic al Dom nului no stru Iisus H ristos» 3S.
în concluzie, «Pacea lui H ristos» în to ate asp e ctele ei, pe de o parte,
e un d ar al lui Dum nezeu în Iisus H ristos, pe de a ltă parte', e o p erm a­
nenta cucerire a creştinului. C onştiinţa că D um nezeu v re a pacea, că El
ne d ăru ie şte pacea, că noi sm tem îm preună-Iucrători cu El la m area
o peră a păcii, treb u ie să fie un im bold pu tern ic p en tru fiecare creştin
ca sa aducă în lupta p en tru pace entuziasmul^ to ate forţele sale. P rin ­
cipiul central sau condiţia e s e n ţia lă a îm părăţiei păcii un iv ersa le şi v e ş ­
nice, dată în Iisus H ristos şi totuşi cu c erită m ereu este acelaşi pe care
l-au v estit proorocii : d re p ta tea. Căci scris este : «Roada dreptăţii se
38. Prea F e ricitu l P a tria rh Dr. Iu stin M oisescu, T e m eiu rile lucrării B isericii peft-
tru apărarea păcii, p. 2 6 7 - -2G8 ; Prea F e ricitu l P a tria rh Dr. Iu stin M o isescu, Biserica
O rtodoxă R om ână in lu p la p e n tru apărarea păcii, în «Studii T eologice», V (1953), nr.
7—8, p. 554.
I S D R U M Ă R I P A S TO R AL E 533

seam ănă în pace la cei care lucrează pacea» (Iacov 3, 18) şi «îm pă­
răţie lui D um nezeu este d re p ta te şi pace şi bucurie în D uhul Sfînt» (Rom.,
14, 17). D rep tatea s tato rn ice şte pacea, iar p acea lu crează d re p ta tea. T o a­
tă legea şi proorocii, deci to a tă «dreptatea», M în tu ito iu l H risto s o con-
cc n trea ză în iubire, iu b irea de D um nezeu şi de om. P utem d ar spune că
tem elia păcii este iubirea, care îm brăţişează pe tot omul, to ate p o p o a­
rele, în trea g a om enire şi toata lum ea v ă z u tă şi n evăzută. Iubirea, re ­
velată în Iisus H ristos a dev e n it principiul central al v ieţii creştine, p e n ­
tru că «Dum nezeu este iubire» (I Ioan 4, 16), p en tru că toţi oam enii sînt
fiii Lui şi fraţi în treo lallă, deci treb u ie să se iubească unul pe altul. În ­
v ă ţă tu ra B isericii n o astre cuprinde principii care, asim ilate de conştiinţa
credinciosului, rodesc pe plan social. Sînt principiile de iubire şi d re p ­
tate — v irtu ţi em inam ente sociale — prin p ro p o v ă d u irea şi adincirea
că ro ra în conştiinţa um ană, B iserica e convinsă că p oate con trib u i la
pacea lumii, obiectiv u rm ărit p erm a n en t de ea. în a c ea sta lucrare, Bise­
rica, după concepţia ei despre pace, p ro c ed ea ză sistem atic. Ea are co n ­
vingerea că problem a păcii, în e se n ţa ei, este in tii de ordin sufletesc-
m oral. Pacea în fiinţa om ului înseam nă d isciplinarea eului propriu, ceea
ce num eşte A postolul P avel «lepădarea om ului vechi şi îm b răc are a în
om ul cel nou» (Efes., 4, 22). Iar p ac ea cu D um nezeu înseam nă trăirea
vieţii p ăm în teşti în deplină asc u lta re şi îm plinire a po ru n c ilo r sale, cu
a ju to ru l h aru lu i divin, tră ire a efectiv ă a dragostei. R ealizată în in te rio ­
rul om ului şi cu D um nezeu, ea se v a ră sfrîn g e cu n e c esitate şi asupra
rap o rtu lu i cu sem enii. Pacea, după în v ă ţă tu ra creştină, treb u ie să înflo­
rească din iubirea c u rată faţă de ap ro ap ele şi sa fie co n stru ită pe e g a li­
tate, lib ertate , frăţietate şi d re p ta te socială. C redincioasă în v ăţătu rii M în-
tuitorului Iisus H ristos, B iserica O rtodoxă este, deci, B iserica păcii.

CUNOAŞTEREA TEMEINICA A SFINTEI SCRIPTURI

ŞI FOLOSIREA EI IN PREDICA *

Pr. drd. V asile G O RDON

Predica şi izvoarele ei. Cîteva consideraţii. La în tem eierea Bisericii

creştine, în ziua slăv ită a C incizecim ii, sub lu c ra re a D uhului Sfînt, prin
predică au fost co n v e rtite «ca la trei mii de suflete», iar prin T aina Sfîn-
Lului Botez to ţi aceştia au d ev e n it tru p al Iui H ristos (F apte 2, 41). Cu-
vîntul apostolic şi T aina au lu cra t în u n ita te la zidirea B isericii care
in tra atunci v izibil în istorie. De aceea, în rînd'uiala slu jb e lo r sfinte, de
la în ce p u t p în ă astăzi, predica a co n stitu it nu num ai unul din m om en­
tele esen ţiale, dar şi un instrum ent concret de v e s tire a îm p ără ţie i lui
Dum nezeu. M ărtu ria suprem ă a im p o rtan ţei predicii o avem în însuşi
faptul că Iisus H ristos a p re d ic at m ulţim ilor în to ate p rileju rile. A pos­
tolii şi ucenicii au u rm at exem plul în v ă ţă to ru lu i : au p re d ic at p o p o are­
lor, aşa cum El poruncise (M atei 28, 19) şi aşa cum îi în văţase. U rm aşii
*) L ucra re d e se m in ar a lc ă tu ită şi su sţin u tă in c ad ru l c u rsu rilo r p e n tru p re g ă ­
tire a d o c to ra tu lu i în T eo lo gie su b în d ru m a re a Pr. prof. Const. G aleriu , c a re a d a t şi
avizul p e n tru p u b lic are .
534 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N A

ac esto ra , episcopii şi preoţii, pre d ic ă fără în ce ta re în v ă ţă tu ra D om nului

Iisus H ristos, fiecare acolo un d e este trim is.
C eea ce ne propunem în studiul de faţă este să evidenţiem că m o­
delul şi izvorul fundam ental al predicii creştin e a fost, este şi v a fi M în­
tuitorul şi S fînta S criptură, Cu.vîntul său în cre d in ta t B isericii prin lu c ra ­
re a S fîntului Duh şi făcut m ereu viu prin S fînta T adiţie. A stăzi, la e la b o ­
ra re a predicii, treb u ie să ţinem desigur seam a de faptul că ne adresăm
de la am von om ului secolului X X , a tîl credinciosului sim plu cît şi celui
erudit. P redica să ţin ă seam a de fapttil că u re c h e a asc u ltă to ru lu i este
m ult m ai c u ltiv ată ca în trecut. Spre a reu şi să aibă cfect lu cră to r, p re ­
d icile treb u ie să conţină im agini ale v ieţii prezente, şi să creez e punţi
în tre ad e v ăru rile sfin te p erm a n en te şi re a lită ţile noi, să co n trib u ie la
zid ire a credincioşilor ca Iii ai B isericii, ai n eam ului şi ai tim pului de azi.
Fiind în pas cu aceste re alită ţi noi şi la cu ren t cu ultim ele v alori
culturale, pre o tu l v a u tiliz a în predici ce ea ce v a fi dfe folos. T rebuie în ­
ţeles, însă, îap tu l că im aginile v ieţii p re zen te pot fi c o n sid erate au x iliare
m esajului m în tu ito r al Sfintei S cripturi, nu m esajul însuşi. P en tru că,
c reştin u l d o re şte să asculte, în ain te de toate, cu v în tu l izv o rît din C u v in ­
tele Scripturii.
P redica din Dum inici şi sărb ăto ri, ca de altfel din orice îm prejQ rare,
treb u ie să stea pe E vanghelia slujbei respective. E x p erien ţa ne a ra tă că
atunci cînd adresăm credincioşilor c u v in tele : «F raţilor, asc u lta ţi acum
a c ea stă pag in ă din Evanghelie...» în acel m om ent a te n ţia lor sporeşte,
se du b lea ză chiar. A ceasta p en tru că E vanghelia are o efic ac ita te ex
opere operato. M ai m ult chiar : o sim plă pag in ă din E vanghelie face mai
m ult d ec ît cele m ai strălu c ite co n sid eraţii p erso n ale 1.
D acă v o rb ito ru l va ilu stra E vanghelia cu im agini ale vieţii cotidiene,
aceasta va fi un m erit in contestabil. Dar d acă v a p ă ră s i S criptura şi v a
v orbi num ai din alte surse îi va lipsi esenţialul. A preciem din to a tă inim a
că acolo unde se v o rb e şte din S criptură se seam ănă săm înţa bună care
va rodi în su tit în ogorul sufletesc.
D espre S criptură se cu v in e să v o rb e ască S criptura. De aceea o sa ­
tu ra lu cră rii v a consta din v e rs e te biblice pe ca re le dorim cît mai p o ­
triv ite şi sem nificative.
N e sprijinim apoi pe scrie rile S finţilor P ărinţi şi vom a ră ta că ro a ­
d ele predicii lor p este v ea cu ri stau tocm ai în faptul că au citit şi folosit
cu cred in cio şie Scriptura.
D upă cum v iaţa nu p o ate fi co n cepută fără lum ina soarelui, aşa p re ­
dica nu p o ate via fără lum ina S cripturii. Dar p en tru a u tiliza cu re zu l­
tate bu n e ceva, treb u ie să cunoşti acel ceva. A folosi S criptura fără a fi
cunoscută, a tît în lite ra cît şi în duhul ei, este ca şi cum ai consum a un
m edicam ent fără să şti ce iei, sau cum ai m înui o arm ă fără să-i cunoşti
m ecanism ul.
S-a form ulat titlu] lu crării « C unoaşterea tem einică a Sfintei S crip­
turi...» din îndem nul cuvîntului in sp irat al C uvîntului : «C ercetaţi S crip­
turile...» (Ioan 5, 39).
1. R. P. Ram baud, T ră ite modej-ne1 d e p red ica tion , Lyon, 1941, p. 97.
Î N D RU MĂ R I p a s t o r a l e 535

Sfînta Scriptură izvor şi obiect fundamental al predicii

a) Izv o a rele predicii în general. M ărturisim d in lru în ce p u t că nu
m ergem pe id ee a folosirii, cu ex c lu siv itate, a Sfintei S cripturi în predica.
T rebuie lu a t am inte la tot ce poate duce la în ă lţa re a su flete ască a
creştin u lu i şi, bineînţeles, valorificat. N e referim la b o g ăţia de m ateriale,
scrise sau n escrise, care de-a lungul vrem ii au se rv it ală tu ri de S crip­
tu ră ca surse de m ina întîi p en tru a lc ătu ito rii de predici. A vem în v ed e re
în prim ul rîn d Sfînta T radiţie ca re cuprinde — cum bine se ştie — şi
S criptura însăşi. P ăstră to a re a Sfintei T radiţii şi v alo rific a to a re a ei este
Biserica.
R elaţia S c rip tu ra—T ra d iţie— B iserică este strîns unită. Ia tă ce ne
spune in a c ea stă p riv in ţă unul din g lasu rile o rtodoxiei ro m ân e şti : «Scrip­
tu ra e x istă şi e a p lica tă prin Biserică. F ără B iserică n -a r fi fost S crip­
tura. C anonul S cripturii se d ato re şte B isericii. S criptura s-a scris în Bi­
seric ă şi B iserica a d at m ărtu rie despre a u te n tic ita te a ei apostolică.
S criptura a lu at n aştere în sinul B isericii şi sp re folosul ei, ca fix are în
scris a u n ei p ărţi a T radiţiei apostolice, a unei p ărţi a R evelaţiei, p en tru
a hră n i din şi a o m enţine în H ristos cel transm is prin T ra d iţia în ­
treagă» 2.
Sfînta T ra d iţie pu n e la dispoziţia prdicii u rm ăto a rele izv o a re : — d e ­
finiţiile S inoadelor ecum enice ; s crie rile Sfinţilor P ărinţi ; că rţile de s lu j­
bă ale B isericii 3.
Pe lingă ac este izvoare, pot fi u tiliz ate cu m are folos stu d iile de te o ­
logie, rom ân e asc ă şi u n iv ersa lă, în tre care ne gîndim în prim ul rîn d la
m ărtu risirile de cred in ţă şi de m anuale. De asem enea tre b u ie să se a p e ­
leze la com orile lite ra tu rii u n iv ersale, ale istoriei, folclorului, im nogra-
fiei, m uzicii ş.a. 4. *
A bsolut n ec esar în utiliz are a acestui m ateria l a u x iliar Sfintei S crip­
turi este sim ţul de d iscern ăm în t pe care să-l posede a lc ătu ito ru l predicii.
b. Izv o ru l fundam ental. N um ai cu n o a şte re a adîncă a Sfintei S crip­
turi şi a ce lo rlalte izvoare sus-m enţionate, ne p o ale da c o n v in g e rea că,
în tr-a d ev ăr, izvorul şi o biectul fundam ental al predicii este Sfînta
S criptură.
A c easta pentru că ac est izvor esle «...însuşi Fiul şi C u v in tu l lui
Dum nezeu, ca re S-a tălm ăc it pe Sine în cuvinte, în lu cra re a Lui de
ap ro p ie re de oam eni p en tru rid ica rea lor Ia El» 5.
în Fiul şi C uvintul lui D um nezeu credem noi, p en tru că S fînta
Scriptură, p e n tru a crede în El s-a scris, după cu v în tu l E vanghelistului :
«...iar ac estea s-au scris ca sa cred eţi că iisus este H ristosul, Fiul lui
D um nezeu şi crezînd să av e ţi v iaţă în num ele lui» (Ioan 20, 31). C ine
îşi îm bogăţeşte sufletul cu a c este c u v in te are şi v a a v e a v ia ţă după
m ărtu ria lui Iisus Însuşi : «C uvintele pe care vi le-am spus sînt duh
şi sînt viaţă» (Ioan 6, 63).
Scopul predicii este în arm onie cu scopul în treg ii lu cră ri a B ise­
ricii : m în tu ire a om ului. De aceea pre d ic ato ru l treb u ie să ştie că Sfînta
2. Pr. Prof. D. S tăn îlo ae, T eo lo g ia d o g m a tică o rto d o xă, B u cu reşti, 1978, voi.
I, p. 67.
3. Pr. N. P e trescu , O m iie tica , M a n u al p e n tru Sem inarii, B ucureşti, 1977, p, 79.
4. Ibidem , p. 80, 5. Pr. Prof. D. S tăn îlo ae, o p ,-cit., p. 53.
536 B/SER/CA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

S crip tu ră dă cuvinte m întuitoare. P entru o rice nevoie su flete ască pot fi

g ăsite cu v in te co respunzătoare, după cum m ărtu rise şte Sfîntul V asile
cel M are : «Sfînta S crip tu ră este ca o farm acie în ca re om ul p o ate găsi
m edicam entul n im erii p en tru boală...» ca şi p en tru fe lu rite le nev o i s u ­
fleteşti : «P rietenul cum pătării d eschide istoria lui Iosif — cel în clin at
m ereu spre v irlu te. S ta to rn icia o în v aţă de la Iov. Ia răşi dacă gindeşte
cin e v a cum p o ate fi în acelaşi tim p şi iute şi blînd la cuget, va găsi că
David a făcut fapte de v ite jie în război, d ar că s-a p u rta t cu b lîn d eţe
faţă de duşm ani...» °.
C itire a sau ro s tire a cu v in telo r din Sfînta S crip tu ră este o form ă a
v o rb irii om ului cu D um nezeu, «o ru g ă ciu n e al cărei folos nu în tîrzie să
se arate. Esle cu n ep u tin ţă — spune Sfîntul Ioan G ură de A ur — ca cel
ce slă de v o rb ă cu D um nezeu şi îl ascultă (subl. n.) să nu do b în d ească
v re u n folos» 7. C uvîntul este în arm onie cu m ărtu risire a Sfîntului ap o s­
tol P av el : «Toată S criptura este insuflată de D um nezeu şi de folos
(subl. n.) sp re în v ăţătu ră , spre m ustrare, spre în d rep ta re, spre înţelep-
ţirea cea în tru d re p ta te !» (II Tim., 3, 16).
în lo cu irea Scripturii, ca prim izvor al predicii, cu un altul p rio ri­
tar este de neconceput. S-ar schim ba lucrul dum nezeiesc cu unul om e­
nesc. în consecinţă, s-ar propovădui «ceva» om enesc. T oate scrie rile
sint p en tru oam eni, ch iar şi cele ce vin de la oam eni. Dar p u tere m în ­
tu ito a re au cele ce vin de la Dum nezeu, p en tru că S crip tu rile S finte
sînl «scrisorile trim ise de D um nezeu oam enilor» * — cum m inunat se
exprim ă S fîntul Ioan G ură de Aur.
în v ă ţă tu ra v e n ită de la noi nu poate să-i rid ice pe oam eni decît,
cel m ult, la înălţim ea n o astră. C ea v en ită de la D um nezeu are darul şi
p u tere a de a-1 rid ica pe om la D um nezeu, pe o tre a p tă s p iritu ală atît de
în altă cît b in ev o ieşte Dum nezeu. De ac ee a se cu v in e a în ţeleg e efectul
lim itat al gîndirii n o a stre şi, dim potrivă, ca lea p u ru ri deschisă sp re de-
s ăv îrşire sp re ca re ne p o a rta ad e v ăru rile Sfintei S cripturi : «Fără S crip­
tură, tot ce se face în T aine şi se exprim ă în ru g ă ciu n e ar părea creaţia
gîndirii om eneşti» 9.
De aceea, S fîntul Ioan G ură de A ur, m ărturisind m ăre ţia S crip tu ­
rilo r Sfinte, g ră ie şte : «Cît de dulce este citirea Sfintei S cripturi, mai
d ulce d ec ît o rice păşune, m ai p lăc u tă decit raiul şi, m ai ales, cînd ştiin ţa
se ad a u g ă lecturii. P ajiştile, frum useţea florilor, frunzişul copacilor, ie ­
d era şi arb u ştii d esfătea ză p riv ire a, dar după puţine zile to a te se ofilesc.
C u n o aştere a S cripturilor în tă re şte însă duhul, c u răţă conştiinţa, sm ulge
pasiunile în ro b ito are , seam ănă v irtu tea, ne ridică d ea su p ra săg e ţilo r
diavolului, ne face să locuim aproape de cer, e lib ereaz ă sufletul de l e ­
g ătu rile trupului, dîndu-i aripi u şo are şi face să in tre în sufletul c iti­
torilor tot ceea ce s-a p u tu t spune vreodată m ai b ine 10.
în acelaşi duh se exprim ă şi Sfîntul Ioan D am aschinul în Dogm atica
sa : «Să batem deci la paradisul ce] p re a frum os, cel cu bun m iros, cel
6. C o m e n tu r la H exa im ero n . 1, 2, P.G., 29, 212— 213,
7. O m ilie la Ioan, LIII, 3, în 59, 112.
8. O m ilia a //-ci la G en eză , în «P.G.», LIII, 28.
9. Pr. Prof. D. S tăn ilo ae, S lin ia T ra d iţie. D escrierea n o ţiu n ii şi în tin d ere a ei, în
«O rtodoxia», nr. 1/1964, p. 96. 10. P.G. 63, 485, O m ilia a 5-a.
Î N D RU MĂ R I P A S TO R AL E 537

prea dulce, cel ce ră su n ă în u re ch ile n o a stre cu tot felul de cîn tări ale
păsărilor duhovniceşti...» n .
Din m ărtu risire a ac esto r doi m ari P ărinţi ai B isericii ne dăm seam a
că S cripturile S finte p o artă girul ete rn ită ţii, al ad e v ăru lu i total, al e s e n ­
ţialului v ieţii In ele vo rb e şte C uvîntul cre a to r al Logosului, «plin de
putere» (M arcu 1, 22), nesupus caducităţii, alterării, « trec erii» : «cerul
şi păm întul v o r trece, dar cuvintele M ele nu...» (M atei 24, 35).
C înd g ră ie şte S criptura, D um nezeu însuşi grăieşte. B ossuet afirm ă :
«Scriptura co n ţin e cuvîntul lui D um nezeu ro stit în lim ba sa n atu ra lă» l3.
D intre to ate scrierile Sfintei S cripturi, S fintele E vanghelii exprim ă
în m odul cel m ai ap ro p ia t de suflet m esajul divin, p rin g ră irea n em ij­
locită a lui D um nezeu însuşi, Iisus H ristos. De ac ee a în cultul o rtodox
ele sîn t alese cu p recădere, a tît p en tru c itirea solem nă în ca d ru l Sfintei
Liturghii, cît şi ca subiecte de b ază p en tru predică.
Izvoare ale predicii sînt to a te c ă rţile Sfintei S cripturi. Dar Sfintele
Evanghelii au darul de a reda a tît cu v in tele cît şi fa p te le C elui care a
cu v în ta t şi v ie ţu it pe păm înt p en tru m în tu ire a noastră.
P red ica to ru l are m isiunea de la Iisus, de a «învăţa to ate neam urile»...
(M atei 28, 19), ceea ce El a p re d ic at şi în v ăţat. E vanghelia, v e s te a cea
bună, a fost p re d ic ată de Iisus, de Sfinţii A postoli şi de urm aşii lor p în ă
în zilele n o astre . Şi în to ate vrem urile, prin v e s tire a E vangheliei s-au
m în tu it sufletele.
Se cuvine, deci, ca S fînta E vanghelie să c o n stitu ie şi azi m iezul pro-
povăduirii. C ău tăto rii a d e v ăru lu i şi ai liniştii lău n trice au a ju n s la m ă r­
tu risirea că nici o altă scrie re nu p o ate fi izvor m ai cu rat p e n tru asp i­
ra ţiile înalte ale om ului. K ant face p arcă u n testam en t cînd afirm ă :
«C ăutaţi lin iştea su flete ască în E vanghelie p e n tru că ea este izvorul
n ese cat al tu tu ro r a d e v ăru rilo r ce ea ce nu se mai g ă seşte nicăieri» 14.
In că u ta re a şi urcuşul spre desă v îrşire, d o rin ţa n o a stră de a-L c u ­
n o aşte pe H ristos este tot m ai vie. Lucru ab so lu t firesc. P redica p o ate
fi un aju to r p re ţio s în c ă u tările n o astre d u h ovniceşti. Dar desp re H ris­
tos se cuvine să v o rb e ască H ristos însuşi, cu v in tele Lui cu p rin se în
E vanghelii. A-L căuta pe alte căi în afara drum ului tra d iţie i eva n g h elice
este o a v e n tu ră ca re sfîrşe şte în epuizare şi întuneric.
A pre d ic a despre Iisus, fără cu v in te izv o rîte din E vanghelii, în ­
seam nă a răm îne în afara subiectului. A cest lucru l-au m ă rtu risit cu
tărie toţi cei care au e x p e riat lungi şi serio a se căutări. In ac est sens,
un u l dintre ac eştia m ărtu rise şte : «...încurcat în puncte de v ed e re co n ­
trad ic to rii în zadar m ă căzneam sa ies la lum iniş. Din ce în ce m ă afun­
dam în locuri m lăştinoase. O bosit de ac este p ereg rin ă ri pe căi lă tu ra l­
nice, m -am în to rs pe drum ul tra d iţie i E vanghelice. A ici, fără m ultă
osteneală, m -am pom enit foarte curînd în faţa p riv eliştei u n ice pe care
am în tîln it-o în v ia ţa m ea de h o in ar neastîm părat. M -a copleşit g ra n ­
do area fără seam ăn a spectacolului pe care-1 aveam în ain tea ochilor
11. T rad. de Pr. D. Fecioru, B ucureşti, 1938, p. 285.
12. Pr. Prof. C. G aleriu , M în tu ito ru l Iisu s H ristos, În v ă ţă to ru l no stru suprem ,
în «O rtodoxia», nr. 1/1983, p. 34. 13. La Pr. N. P e trescu , op. cit., p. 77.
14. Cf. Pr. M arin C. Ionescu, C o lecta re de m a teria l o m ile tic şi ca teh e tic , B u cu ­
reşti, 1922, p. 1.
B. O. R. — 4
535 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

m ei. Sim ţeam în m ine un am estec ciudat de um ilinţă şi m îndrie. V edeam

p ră p astia fă ră fund a nim icniciei om eneşti şi culm ile în so rite ale celui
m ai înalt ideal sp iritu al pe ca re l-a atins om enirea. Pe a d e v ăra tu l Iisus
nu-L puteam găsi decît pe drum ul trad iţiei evanghelice» 15.
N ece sita te a cunoaşterii S fin te i Scripturi de către preot. C înd preotul
iese în faţa credincioşilor cu S fîntă S criptură în m înă p en tru a predica,
asc u ltă to rii au co n v in g e rea că v o rb ito ru l cu noaşte bine conţinutul C ărţii
din ca re îi învaţă.
A c eastă cred in ţă a poporului treb u ie să co respundă r e a l i tă ţ ii ! P en ­
tru credincioşi p re o tu l p re d ic ato r este trim isul lui D um nezeu ca să-i în ­
v e ţe (M atei 28, 19). M om entul p re d ic ării este unul din cele m ai solem ne
m om ente litu rg ice : se face tă c e re adîncă şi se aş te a p tă cu v în t din cu ­
v in tele C uvîntului. S lujitorul din faţa popo ren ilo r este p riv it ca o sfîntă
p erso n alita te. Dar nu p oate fi concepută p erso n a lita te a la un pre o t fără
ca acesta sa fie un profund cu noscător al S fintei S cripturi l6. Din ea
p re o tu l îi în v aţă pe credincioşi calea m întuirii. Ş tiut este că num ai p ă s ­
to ru l care cu n o a şte că rările m unţilor v a duce oile la p ăşu n e fără a le
rătăci.
La fel, num ai p re o tu l ca re cu n o a şte c ă rările S cripturii va duce oile
cele cu v în tăto a re pe drum ul ad e v ă ra t al m întuirii. A ltfel v a ră tă ci şi-i
va duce la ră tă c ire şi pe credincioşi. M în tu ito ru l i-a av e rtiz a t pe u c e ­
nici şi, p rin tr-în şii pe noi toţi : «R ătăciţi neştiind Scripturile» (M atei
22, 24). S fîntul Ioan G ură de A ur a tra g e ate n ţia că «pricina tuturor re ­
lelor este necunoaşterea S fin te i Scripturi» 17.
F ericitul Ieronim , adînc pre o cu p at ca pre o ţii să cunoască Sfîntă
S criptură, îndeam nă, im plorîndu-ne p arcă': «Să nu lip sească niciodată
din m îinile P reotului Sfîntă Scriptură» lS. Şi to t el p ropune sm erit un
program de citire a în treg ii S cripturi : «Ai g rijă să studiezi în fiecare
zi c îtev a p asa je din Sfîntă S criptură, ca în loc de p ietre scum pe şi de
m ătase să iubeşti scrie rile dum nezeieşti. Să în v eţi P saltirea şi să te
bu cu ri de c în tările ei, iar în P ro v erb ele lui S olom on să-ţi afli re g u la
vieţii. Iov îţi v a da pildă de v irtu te şi răbdare. V ei trec e apoi la E van­
ghelii, pe care nu le vei lăsa n icio d ată din m îinile ta le ; v ei sorbi cu
lăcom ie F aptele A postolilor şi Epistolele Sfinţilor A postoli. După ce îţi
vei um ple inim a cu aceste com ori, vei citi Profeţii, P en tateu h u l, că rţile
R egilor, C ronicile şi, în sfîrşit, fără nici u n pericol, şi C în ta rea C în tă ­
rilor» 19.
Să luăm am inte că re co m an d a rea F ericitului Ieronim era de a studia
c îte v a p asa je «în fiecare zi» ! Iar despre Sfîntul Ioan G ură de Aur, is­
to ria b iseric easc ă ne spune că «De două ori pe săptăm înă, un eo ri şi m ai
15. Sterie D iam andi, F iul Iui D u m n ezeu , F iul O m u lu i, B u cu reşti, 1942, voi. I, p.
18— 19. D espre a u to r a se v e d ea şi T e ie g ra lu i rom ân, d in 1 a u g u st 1981, p. 2. A ce st
sin c er c ă u tă to r al a d e v ă ru lu i, a c itit to t ce a g ă sit în le g ă tu ră cu v ia ţa M în tu ito ­
rului, stu d iin d n e n u m ă ra te V ie fi a le lui Iisus, d ar in c e rtitu d in e a c re d in ţe i n u i-a d is ­
p ă ru t d e cît a tu n ci cîn d a re v e n it la v ia ţa lu i Iisu s aşa cum o p rez in tă E van g h eliile.
16. Pr. Dr. P e tru Pro co p o v ici, In tro d u c ere în O m iie tică , Iaşi, 1946, cap. «Perso ­
n a lita te a p red ic ato ru lu i» , p. 31.
17. O m ilia IX la C o io sen i, în «P.G.», 62, 361.
18. La drd. C a p la t Simion, S Iîn ta Scrip tu ră a V e c h iu lu i T e sta m e n t ca izv o r al
P redicii, în «Studii T eologice», nr. 1—2/1967, p. 62. 19. Ib id em , p. 77.
t N D R U MĂ RI P AS TO R AL E 539

des chiar zi de zi, el citeşte şi explică S fînta S criptură, din fa ţa A l­

tarului şi de pe am von» a0.
Ca să explici ceva treb u ie să cunoşti acel ceva. Nim ic n u p o ate fi
ex p lica t la întîm plare. Căci, zice Sfîntul V asile cel M are : «Judecăţile
lui D um nezeu sîn t în adînc şi ceea ce este închis în com orile dum ne­
zeieşti nu este uşor de priceput, de oricine la întîm plare» 2l.
In acelaşi duh g ră ie şte şi Sfîntul G rigorie de N azians : «Preotul să
se în ţelep ţea scă el m ai întîi, apoi să în ţelep ţea scă pe a l ţ i i ; să se facă
lum ină şi apoi să lum ineze pe a lţii» 22. V o i sîn te ţi lum ina lum ii (M atei
5, 14) — sînt cuvintele M în tu ito ru lu i care ne cheam ă la trez v ie peste
veacuri. Lum ina lum ii treb u ie să fie toţi creştinii, iar în prim ele rîn-
duri, desigur, noi preoţii. Să lum ineze pot num ai cei care p o a rtă lu ­
m ina. C ăci «orb pe orb cum v a călăuzi ?».
Socotim vrednic de am intit încă un îndem n al S fîntului Ioan G ură
de A ur : «Dacă voim să cunoaştem a rta m ilitară treb u ie să-i învăţăm
regulile. D acă voim să cunoaştem politica, m eseria de făurar, sau oricare
a lta treb u ie în v ăţate . Ei bine, p en tru a dobîndi ş tiin ţa (Scripturii) care
ne preocupă, nu facem nim ic ase m ă n ăto r ?» 23.
La dre p t vorbind, pre o tu l nu num ai că treb u ie să c u noască S crip­
tura, ca fiind c a rtea lui de c ă p ă tîi24, ci este nec esar ca ea să ocupe loc
de cinste în inim a lui, aşa cum se exprim ă F ericitul Ieronim despre un
preot al său, N epoţian, care a făcut din inim a sa o a d e v ă ra tă b ibliotecă
a lui H ristos» (pectum su u m bibiiothecam C hristi fe c e r a t)2r>.
M inunat lucru ar fi ca prelungind p etre ce rea cu S fînta S crip tu ră p în ă
la ceas tîrziu din noapte, pre o tu l să-şi creeze o astfel de sta re lău n trică
încît să p o ată exclam a : «Astă seară, fiindcă sînt cu C arte a C ărţilor,
o, P ronie cerească, a sv îrle cheile dim ineţii în tr-o fîn tîn ă » 2e.
N e în c etata p etre ce re cu Sfînta S criptură v a face din p re o t un om
tare în Scripturi, aşa cum citim în F aptele A postolilor despre acel A pollo,
«alexandrin de neam , b ă rb a t iscusit la cuvînt, ta re fiind în Scripturi...»
(18, 24).
M etodologie în cunoaşterea şi folosirea S lin te i Scripturi. C uvintele
S cripturii n e-au fost date spre a rodi in inim ile n o astre p en tru m în-
tu irea fiec ăru ia din noi, preoţi sau sim pli credincioşi.
P entru a rodi, săm înţa S cripturii are n ea p ă ra t nev o ie de două lu ­
cruri : un sem ănător price p u t şi un păm înt fertil. A d e v ăru rile sfinte vo r
fi sem ănate cu p ricepere num ai de cel p re g ătit p en tru aceasta. M ai m ult,
p re g ătirea treb u ie să fie în d o ită : a celui ce seam ănă şi a celui ce p ri­
m eşte. P reo tu l are în d o ită m isiune, de a se p regăti şi a pregăti, căci
altfel v a că d ea sub p edeapsa de care se tem ea M arele P avel : «Vai
mie...» (I Cor., 9, 16).
20. Prof. Dr. Iu stin M oisescu, S iin ia Scrip tu ră şi in te rp reta rea e i in opera Slin-
tu lu i [oan H risostom , în «Candela», 1939— 1941, p. 186.
21. O m ilie la Ps. 32, 5, în «P.G.», 29, 5.
22. C u v în tu l II a pologetic, în «P.G.», 35, col. 450.
23. O m ilia a V lII-a la E pistola că tre E vrei, în «P.G.», 63, 74—76.
24. Pr. Prof. Gr. M arcu, C u n o a şterea a p ro fundată a S lin te i S crip tu ri, în d a torire
de c ăpete nie a p re o tu lu i zilelo r n o a stre, în « S tu d ii T eologice», nr. 3—4/1952, p. 202 ş.u.
25. Ibidem , p. 239. . 26. Ib id em , p. 205.
 5 40 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

Să luăm am inte la fa p tu l că M în tu ito ru l nu spune «citiţi» S criptu­

rile, ci «ce rce taţi!» (Ioan 5, 39). Iar c e rce tare a p resupune p re g ătire asi­
duă. C ine crede că S criptura p o ate fi p re d ic ată de oricine, fă ră o p re ­
g ătire prealabilă, pro v o a că o în d o ită prim ejdie : asu p ra lui şi asu p ra c e ­
lor care-1 ascultă.
Fericitul A ugustin, m are ex e g et scripturistic, exclam ă chiar după
o în d elu n g ată p re g ătire şi ex p e rie n ţă : «U im itoare profunzim e a Scrip­
tu rilo r T ale Doamne, in sondabilă profunzim e !» 27.
Ei bine, ac ea stă uim ito a re profunzim e nu p o ate fi p ătru n să decît
printr-o p re g ătire pe m ăsura. Tot F ericitul A u gustin v ine în sprijinul
no stru cu sfat pe care p rogram ul n o stru de p re g ătire să-l includă : «Lu­
crul cel m ai în ţelep t în ac e a stă s itu a ţie este de a nu p ărăsi pe dascălii
noştri care au p re g ătirea n ec esară şi în d re p tă ţire a de a explica aceste
lucruri» 28.
De aceea, noi apelăm la o perele Sfinţilor P ărinţi, şi to to d ată, u ti­
lizăm şi studii a u x iliare ale dascălilor de T eologie, cum sînt bu n ăo a ră
Introducerile în V echiul şi N oul T estam ent.
Incercînd să punctăm c îte v a eta p e ale p re g ătirii pre o tu lu i în v e ­
d erea folosirii Sfintei S cripturi în predică, vom apela în prim ul rînd la
cel care încă n -a fost în trec u t în exegeză, S fîntul Ioan G ură de Aur. El
aseam ănă S criptura cu o m are, iar pe c itito rii ei cu n avigatorii. Desigur,
num ai cei p re g ătiţi p en tru «navigaţie» se m ai întorc cu bine la ţă r m 29.
P rim a cerinţă, form ulată de m arele exeget, p en tru în ţeleg e rea Scrip­
tu rii este cură{.ia v i e ţ i i : «După cum stom acul b o ln av nu p o ate prim i
alim ente tari, to t aşa sufletul n esă n ăto s nu p o ate prim i cuvintele sfin­
te» 30. Ş tiut este că sufletul curat, dispune de acea p u tere lău n trică şi
a cea ca p ac itate de p ătru n d e re , atît de nec esare o ricărei activităţi, dar
cu a tît m ai m ult în ch e stiu n ile ce se ad resea ză sufletului. C u răţia vieţii,
a tît a celei su fleteşti cît şi a celei trupeşti, pre su p u n e o arm onie în tre
to a te fa cu ltăţile de care om ul dispune. A c eastă arm onie dă p u tere a tît
de a re cep ta a d e v ăru ri profunde, cît şi de a dărui şi transm ite a s e ­
m enea adevăruri.
A ltă cerinţă, strîn s u n ită cu cea am intită, este a se c e rce ta Scrip­
tu rile cu credinţă, «credinţă ca re — după spusele S fîntului Ioan G ură
de A ur — face să lum ineze ra ţiu n e a !» 31. Şi tot el ad a u g ă : «C aută ci­
neva, spre pildă, să p ă tru n d ă tain a zăm islirii F ecioarei M aria, uitînd că |
nici în gerul G avriil, nici e v a n g h elistu l M atei nu au p u tu t spune m ai :
m ult decît că de la Duhul Sfînt a lu at în pîntece. ; prin u rm are nu cer- |
ceta nici tu, ci p rim eşte ce ea ce a fost re v e la t şi nu căuta ceea ce a
fost trec u t sub tă c e re » 32. R ecom andarea este în d eplină arm onie cu
ceea ce s-a spus p rin Isaia p ro o r o c u l: «De nu v e ţi crede, nu v e ţi în ţe ­
lege ! » (Isaia 7, 9). V ălul pus asu p ra u n o r locuri din S crip tu ră (II P etru
27. C o n lessio n es, X II, în «P.L.», XXXII, 832.
28. De u tilita te c red en d i, I, 2, 4, P.L., XLII, col. 68.
29. D espre o b scu rita tea pro fe ţilo r, I. M igne, P.G., 56, 165, la P
M oisescu, op. cit., p. 582.
30. O m ilia LV Ia F apte, în «P.G.», 60, 384.
31. O m ilia I Ia E pistola I către T im o tei, in «P.G.», 62, 506.
32. O m ilia a IV -a Ia M a tei, în «P.G.», 57, 43.

k
Î ND R UM Ă RI P AS TO RA LE 541

3, 16) nu se d ato re az ă faptului că D um nezeu nu v rea să cunoaştem ta i­

nele divine — zice S fîntul V asile — ci v re a ca ac ea sta să ap rin d ă d o ­
rinţa n o astră după c u n o a şte re 33.
A lătu ri de curăţie şi credinţă, pen tru în ţeleg e rea S cripturii treb u ie
să adăugăm încă două elem ente : c o n c en tra rea num ai Ia citit şi elib e­
ra re a de tot ce ne p o ate sustrage, ferindu-ne de risip irea gîndului. Să
nu uităm , de asem enea, că în to td e au n a spre a reuşi ceva, treb u ie să-L
rugăm pe Dum nezeu să ne aju te. C u atit m ai m ult în ac ea stă o s te ­
neală, de p ă tru n d e re în scrierile sfinte. C.ăci Dum nezeu «văzînd că om ul
a făcut tot ceea ce stă în puterile lu i (subl. n.) pen tru a p ătru n d e cu
m intea ad e v ăru rile re v elate, privind la riv n a ac ea sta m are nu lasă n i­
ciodată neîm plinită rug ă ciu n ea aceasta. D upă cum cîndva a trim is un
dascăl eunucului îm p ără te sei C andachia to t astfel şi acum trim ite asu ­
pra citito ru lu i S cripturii h aru l D uhului Sfînt, care îl călăuzeşte în în ţe ­
leg e rea a d e v ăru rilo r in sp irate 34.
De altfel, citirea S cripturii treb u ie să fie ea însăşi ca o rugăciune.
C ronologic, am p u tea concepe aşa a c ea stă rugăciune : de slavă, lec tu ra
însăşi şi de m ulţum ire la sfîrşit.
In ce p riv eşte p re g ă tire a «păm întului sufletesc» p en tru a sem ăna
C uvîntul S cripturii, vom am inti u rm ăto a rele :
— să se cultive la credincioşi d o rin ţa după cu v în tu l S cripturii, prin
pre d ic area n eîn c etată din S criptură. N e gîndim , desigur, la form area a c e­
lei ca p ac ităţi de re ceptare, fă ră de care osten ea la sem ănătorului v a fi
zadarnică.
— credincioşii să fie stim ulaţi ei înşişi a citi din S criptură şi a re ­
citi acasă ceea ce s-a p re d ic at la B iserică. Este un îndem n spre care ne
im bie atît de m inunat Sf. Ioan H risostom : «R eîntorşi ac asă să punem
două m ese, una cu b u ca tele trupului, alta cu buca tele S cripturii Sfinte»
M etodele de în su şire şi folosire a S cripturii sînt, în cele m ai m ulte
p rivinţe, com une — atît pen tru p re d ic ato r cît şi p en tru asc u ltă to r. în-
tru c ît pre o tu l are m isiunea specială de a p ropovădui S criptura, Iui îi
re v in e o sten ea la să se aplece asu p ra tu tu ro r ac esto r m odalităţi. O ricine
po ate citi Scriptura, dar nu oricine este au to riz at să p redice din ea.
Căci, zice M arele P avel : «Cum vo r pro p o v ă d u i dacă nu v o r fi trim işi ?»
(Rom., 10, 5). A şadar, p ro p o v ă d u irea este leg a tă de o «trim itere», de un
m andat, care include în sine ac ea stă serio a să p re g ătire a celui care p re ­
dică. In afară de cele spuse m ai sus ac ea stă p re g ătire treb u ie să ţină
seam a şi de urm ăto a rele :
— Sfînta S criptură treb u ie u tiliz ată cu p re căd e re în B iserică şi în
co n te x tu l Sfintei T radiţii (vezi n o ta 1). De altfel, S fînta T radiţie este
cheia erm eneutică a Scripturii» 36.
— N u to a te trad u c erile Sfintei S cripturi snt corecte. In ac ea stă p ri­
vin ţă avem un studiu deo seb it de im p o rtan t p en tru ex eg eţi 37.
33. C om e nta r Ia H exa im ero n , 3, 2, în «P.G.», XXIX, 56.
34. Sf. Ioan G u ră d e A u r, O m ilia XXXV Ia Facere, in «P.G.*, 53, 322.
35. O m ilia la G eneză, VI, 2, P.G ., 54, 607.
36. Pr. conf. Ilie M oîdovan, C u n o a şterea S iin te l S crip tu ri dup ă în v ă ţă tu ra o rto ­
doxă, în «O rtodoxia», nr. 2/1980, p. 242.
37. Pr. Ioan M ircea, T ra d u ceri g re şite ale S iin te i Sc riptu ri în lim ba rom ână, în
«Biserica O rto d o x ă Rom ână», nr. 3—4/1983, p. 184 ş.u.
542 BISERICA O R T O D O X A R O M Â N Ă

— R egulile erm ineuticii, de bază, sînt trei : contextul, locurile p a ra ­

lele şi norm a credinţei (c o n fru n tarea exprim ării proprii cu norm ele c re­
d inţei ortodoxe) 3S.
— S criptura va fi s tu d ia tă şi u tiliz ată integral, la ac ea sta dînd a ju ­
to r p reţios regula co ntextului şi a locurilor p aralele, p en tru că «toată
S criptura este de D um nezeu insuflată...» {II Tim., 3, 16).
Sfinţii Părinţi, de pildă, au scris om ilii nu num ai la E vanghelii, ci
şi la cărţi ale V e chiului T estam ent şi la Epistole. Legat de ac ea sta ne
im presionează un lucru : om iliile Sfinţilor Părinţi, aproape în exclusi­
v itate, au ca tex t de bază S criptura : Sfîntul Ioan G ură de A ur peste
600 om ilii, F ericitul A ugustin apro x im a tiv 800, O rigen în ju r de 250 ş .a .39.
— C uvintele S cripturii nu îngăduie adăugiri sau trunchieri.
Iată ce ne spun P ildele (30, 5—6) : «Toate cuvintele lui D um nezeu
sînt lăm urite!... N im ic nu adăuga la cuvintele Lui ca să nu ţi se ceară
s o co tea lă şi să fii găsit de m inciună !».
— D atoria in terp retu lu i este de a nu se opri num ai Ia lite ra S crip­
turii ci mai ales a pătru n d e în spiritul ei, spre a găsi a d e v ăra tu l sens
al celor scrise, ideea a ş tern u tă în scris de autorul in s p ir a t40.
— «Cheia» S cripturii este Iisus H ristos 4l. De la un cap la celălalt
al S cripturii, id ee a m esianică stră b a te ca un fir roşu.
— E xistă o d eo se b ire ra d ic ală în tre cu n o a şte re a in telec tu a listă, rece
a S cripturii şi cu n o a şte re a profundă, du h o v n ice ască a ei. Pe cea dintîi
şi diavolii o au. Una din dovezi o avem la M atei 4, 4, cînd diavolul,
ispitindu-L pe Iisus, face re ferire la S criptură cînd zice «scris este...».
A ceasta este însă o cu n o a şte re fără trăire, rece, p en tru ispitire, care
nu m întuieşte. C u noaşterea în duh şi în adevăr (Ioan 4, 23) a Scrip­
turii, presupune trăirea pre cep te lo r ei şi înseam nă o cu n o a şte re spre
m întuire.

Din cele expuse re ie se că una din la tu rile m isiunii p reoţeşti este

slu jirea prin c u v în t42, cu v în t izv o rît din Scriptură.
Istoria Bisericii creştine, de la început pînă azi, consem nează p re o ­
cu p a rea co n stan tă a slu jito rilo r ei de a rosti şi a scrie predici luînd ca
bază tex te din S criptură. A şa s-a n ăscu t m area b ogăţie de om ilii bi­
blice 43. în concepţia celui m ai m are p re d ic ato r creştin, cu v în tarea bi­
seric ea sc ă în fiinţa ei este tălm ăcirea Slintei Scripturi înaintea poporului
38. Pr. Prof. Gr. M arcu, op. cit., p. 244.
39. V ezi Pr. Prof. I. Com an, Teatrologie, B u cu reşti, 1956.
40. Prof. Dr. Iu stin M oisescu, op. cit., p. 184.
41. V ezi Diac. Conf. P. I. D avid, H risto s — «cfiei'a» S cripturii, în «O rtodoxia», nr.
2/1983, p. 212—216.
42. Pr. Prof. C. G aleriu , P reoţia ca slu jire a C u v în tu lu i, în «O rtodoxia», nr.
2/1979, p. 294 ş.u.
43. Un ed ifica to r isto ric al om iliei bib lice, v e zi la Pr. drd. N ic o lae V.D ura, O m i­
lia biblică şi a ctu a lita tea ei, în «Studii T eologice», nr. 1—2/1983, în sp ecial p.34—40,
ce c u p rin d e şi om ilia b ib lică în B iserica O rto d o x ă Rom ână.
I ND R UM Â RI P AS TO RA LE 5 43

creştin şi aplicarea ei la via ţa credincioşilor 44. P ără sirea S cripturii şi

pre d ic area din alte surse duce la a lu n e care în form alism reto ric 45.
Sfînta S criptură stă astăzi ca şi în tre c u t nu num ai la baza predicii
creştine, d ar şi la baza în ce rcă rilo r de ap ro p ie re în tre Biserici. Se ştie
că p ro testa n ţii şi n eo p ro te stan ţii resping Sfînta T radiţie, deşi în ultim a
v rem e se p o ate co n stata o desc h id e re a lor spre com orile ac esteia mai
ales că s-a co n tu ra t în m od firesc şi o T radiţie a lor. De asem enea ei nu
pot face ab stra cţie de faptul că S fînta S crip tu ră este o p arte a Sfintei
T radiţii. Dar, în mod practic, în d iscu ţiile ecum enice, num ai Sfînta S crip­
tu ră este lu ată ca norm ă de credinţă.
A predica din S criptură înseam nă a îm plini p o runca M în tu ito ru lu i :
«...propovăduiţi E vanghelia la to a tă făptura...» (M arcu 16, 15), înseam nă
a nu cădea sub pedeapsa de care se tem ea M arele P avel cînd a ro stit :
«Vai m ie de nu voi b in ev e sti!» (I Cor., 9, 16) ; înseam nă a re sp ecta o
dispoziţie canonică a Sinodului VI ecum enic (canonul 19)46.
înseam nă, în sfîrşit, a fi în sp iritu l eforturilor de ap ro p ie re din c a ­
drul C onsiliului Ecum enic al B isericilor în care confesiunile iau ca norm ă
de cred in ţă Sfînta Scriptură, d ar m ai înseam nă a m ărtu risi în ac elaşi timp
tă ria şi v a la b ilitatea S fintei Tradiţii, care cuprinde a d e v ăru ri şi defi­
niţii b az ate la rîndul lor pe S fînta S criptură. P entru că definiţiile Si­
n oadelor ecum enice, m ărtu risirile de credinţă, c ă rţile de slu jb e ş.a. se
fundam entează pe a d e v ăru rile re v e la te în S fînta Scriptură.
P entru predică şi în ac elaşi tim p, p en tru d o b în d irea v ieţii veşnice,
îndem nul M întuitorului este viu şi p u ru rea ac tu al :
«C ercetaţi S cripturile că în ele a v e ţi v ia ţă veşnică. Şi acelea sînt
care m ărturisesc despre Mine» (Ioan 5, 39).

44. Ibidem , p. 36.

45. Pr. Prof. D. Belu, O m ilie sa u p redică, în «M itropolia A rd ealu lu i» , nr. 3—4/1957,
p. 274.
46. *Se c uvine ca to ţi p ro esto şii b ise ricilo r în to a te zilele, d a r m ai ales Dumirm-a,
sa în v e ţe popo ru l c u v in tele b u n e i cin stiri d e D um nezeu, cu leg in d din d u m n ezeiasca
S criptură (s.n.), în ţe le su l a d e v ă ru lu i şi ju d e că ţile . Să n u calce h o ta re le puse, ci ch iar
de a r fi c u v în t sc rip tu re ln ic , să nu-1 co m en te ze în a lt fel d e cit au aşez at lu m in ăto rii
B isericii...», în P idnlion, de A rhim . Z. T ârâ lă şi Ic. S tav r, H. Pop escu , B ucureşti, 1933,
p. 145.
m TRecum bisericii şi p a tria n$ a$ trs

UN APĂRĂTOR AL ORTODOXIEI — GHERASIM VLAHUL

(rEPAEIMOE BAAHOE) TEOLOG, FILOZOF
ŞI LEXICOGRAF (1 6 0 5 /7 — 1685)

Pr. prof. D -tru Radu şi A. M. Bălţm

«A fost atunci, în secolul al X V lI-lea, o R enaştere g re cea scă cu care

a răm as în le g ă tu ră acel in term ed ia r care fusese B izanţul dascălilor, al
retorilor, al poeţilor arhaizanţi, al isto ricilo r C urţii, dar m ai cu seam ă
cil teologilor, in terp reţi şi a p ă răto ri ai credinţei»
C ei care vo r urm ări eferv e scen ţa şi dinam ica afirm ării studiilor
um aniste şi îndeosebi a celor teologice, prin desc h id e re a şi re o rg an iz a­
re a a num eroase in stitu ţii de în v ăţăm în l superior, după m odelul A c ad e­
m iei din F anar (cea m ai im portantă prin c a lita te a profesorilor ei, Theofil
C orydaleu, Ioan C ariofil şi alţii) nu pot răm îne indiferenţi la com ple­
x ita te a fenom enului.
A lături de C onstantinopol, in su la C reta a ocupat un loc ap a rte în
cu ltu ra şi v ia ţa politică a grecilor. Din 1204 p înă în 1669 C reta a depins
de au to ritate a V eneţiei «a c ă rei dom inaţie a fost fo a rte sev e ră pînă la
1453»2. După că d ere a C onstantinopolului, R epublica V e n eţian ă va in ­
stitui un regim m ult m ai liberal, aşa încît insula C reta devine centrul
re n aşterii culturale, începînd cu prim a ju m ătate a secolului al XVII-lea.
De C reta sînt leg a te num ele p atria rh ilo r M eletie P igas (1549—-1601), Ci-
ril Lucaris (1570— 1637), M eletie S yrigul (1586— 1664) 3 şi al m itropoli­
tului de F iladelfia, G herasim V lahul (1605/7— 1685), despre a cărui ex is­
te n ţă tainică, dar deosebit de fructuoasă, încercăm să ne ocupăm în p a ­
g inile care urm ează. P rez en tarea n o astră s-a o prit asupra ac tiv ităţii
acestui în v ă ţa t ierom onah, din două m otive. Prim ul este strîn s legat
de p reocupările m ele lexicografice, im presionîndu-m ă pe ac ea stă cale
prim a lu c ra re de lex ico g rafic neoelenă, 07]oaupoC -etpâ^Xcoooo?, ap ă ru tă
la V eneţia în 1659, al cărei au to r este G herasim V lahul, dicţionar care
1. v. N. Io rg a, Bizanţ dup ă B izanţ, B u cu reşti, 1972, p. 10.
2. v. C leo b u le T so u rk as, Les d e b u ts de l'e n selg n em e n l p h ilo so p h iq u e et de In
libre p en see da n s Ies B alkans. La v ie el /'o e u v re do Th e o p h ile C o ryd a lee (1563—
1646), B ucarest, 1948, p. 14.
3. v. C leo b u le T so u rk as, op. cit., p. 14.
DIN TRECUTUL BISERICII ?/ PATRIEI NOASTRE 545

\ a fi re tip ă rit în 1723 şi 1750, în tip o g rafia lui A ntonio Bortoli şi în 1784
si 1801, în tipografia lui N icolas G lykys, to ate la V eneţia. D upă cum se
ştie, cea m ai im portantă şi m ai b ogată colonie gre cea scă a fost în V e n e­
ţia, colonie fondată de prim ii refugiaţi bizantini în a doua ju m ătate a
secolului al X lI-lea. «V eneţia secolului al X V -lea şi al X V I-lea în seam ­
nă prim ele case de com erţ şi prim ele e d itu ri greceşti, care tim p de 400
de ani vo r publica cele m ai bune că rţi religioase, şcolare, populare şi
ştiinţifice, constitiynd re n a şte re a civ ilizaţiei n e o g re c e ş ti» 4, ceea ce e x ­
plică a c tiv ita te a su sţin u tă a lui G herasim V lahul în V eneţia. Cel de-al
doilea m otiv ca re m -a pus pe urm ele acestei m ari şi deo se b ite p e rso n ali­
tăţi a fost num ele de V lah şi m ai ales pre zen ţa a num eroase exem plare
din cele p a tru ediţii postum e ale dicţionarului, precum şi a lu cră rii cu
ca rac ter filosofic, ’App.<ma opioxtx^ -mov ovtcov (1661), exem plare aflate
nu num ai în m arile b iblioteci publice, ci şi în cele partic u la re. A ceastă
pre zen ţă însem nată a ra tă că operele s-au bu cu rat la vre m e a lor de o
m are apreciere, fiind concepute după to ate ex ig e n ţe le şi rigorile ştiin ţi­
fice ale tim pului. Cu to ate acestea au to ru l lor nu este p rezen t în nu m e­
ro a sele lu cră ri consacrate epocii de că tre istoricii lite ra ri sau filosofi;
num ele său ap a re sporadic, fiind citat mai ales ca au to r al dicţionarului
« '0 BX<xxo? <*7Pa(!)e icoXXd 8i8a*Tixâ, cpiXoao(pixâ xat deoXofixâ epfa xai
ip)t<ua x a t aitX^ fXuxjaa»5
La noi G herasim V lahul este m en ţio n at de doi iluştri savanţi, în
două îm p reju ră ri deosebite. Prim ul este N icolae C arto jan , care îl p re ­
zintă pe «ierom onahul G herasim C retanul, u n m are că rtu ra r care ales
m ai tîrziu m itropolit al Filadelfiei, a fost su p erio ru l bisericii g recilor
din V eneţia, de la 1681— 1685» 6 şi profesor p entru o vrem e al s to ln i­
cului C onstantin C antacuzino (după 1666).
A l doilea pre zen ta to r al lui, la noi, a fost N icolae Iorga, care scria:
«un cretan, G herasim V lahos, egum en al Sf. G heorghe S kalotos şi s ta ­
re ţ al m înăstirii S trovilo, care avea să aju n g ă m ai tîrziu, ca m itropolit
al Filadelfiei, şeful grecilor, trăin d sub s tăp în irea V eneţiei, in v ită pe
ţaru l A le x e i's ă urm eze, pen tru e lib erare a G reciei, pilda lui Filip şi a
lui A lex an d ru care p re g ă tis e ră p ră b u şirea P e rs ie i» 7. C eea ce a făcut
însă ca G herasim V lahul să in tre în ate n ţia deosebită a c e rce tăto ru lu i-
filosof, T atakis, a fost lu cra re a sa filosofică, p ă stra tă în m anuscris, EK
ăiraoav T7jv XofixTiv -paqp,a-:etav zoo ’ApiaToxeXooî, -itapacppâoeK xai 87jT^p,aTa
scrisă în 1640. B. N. T ata k is este fascinat de în trea g a perso n ali­
ta te cuprinsă în opera au to ru lu i şi-i va dedica un studiu cu c a rac ter
m onografic 8. Pe baza acestui studiu am ă n u n ţit despre v ia ţa şi a c tiv itatea
lui V lahos am în ce rca t să ev idenţiez u n ele tră s ă tu ri partic u la re, cu totul
deosebite, specifice om ului şi operei, elem ente care par să-l detaşeze, din
acest pu n ct de vedere, de com patrioţii săi, apro p iin d u -1 etic «t]0 ixu><;»
4. v. C l^obule T so u rk as, op. cit., p. 15.
5. v. K . Ai](iapâ>:, Iaxopict tije veoEXXi]yix,rj<: Xo^ote^viaî - arco ziz r.foxK piCsC xijv
IeoX’î ixaî-’A0i]va, 1965, voi. I, p. 99.
6. v. N. C a rto jan , Istoria litera tu rii ro m â n e v ec h i, B u cu reşti, 1980, p. 481.
7. v. N. Iorg a, op. cit., p. 225.
8. v. B. N. TaTax^l1:, rtpaaîfjLoî BXayoî o Kpi)c (1605/7— 1685) şiXoaoipoc, SeoXj'foî,
'ftXoXofoC, BevveTia, 1973.
546 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNA

de sufletul rom ânilor, c a rac teriza ţi prin g en e ro zitate şi deo se b ită m o­

destie.
N u poate fi exclusă p o sib ilitatea ca el să se fi născ u t într-o familie
de rom âni din nu m ero a sele fam ilii rom âneşti aflate în sudul D unării,
în lo ca lităţi d estu l de în d e p ă rta te de R om ânia de astăzi (v. m acedo­
rom ânii sau arom ânii, m eglenorom ânii şi istrorom ânii), rom âni ca re au
p u tu t ajunge, îm pinşi de destin, p în ă în în d ep ă rtata C retă. Ipoteza
n o astră nu se bazează num ai p e num ele de V lah, ci ş * p e faptul că toate
c e rce tările făcute în scopul stab ilirii anului şi a locului n aşterii sale
au răm as fără rezultat. Se p re su p u n e că s-ar fi născ u t în C andia (nu­
m ele italien esc al oraşului), cel n eo g rece sc fiind x<*v8axa (x<xv5a$), în
an tich itate, ’HpaxXeiov, u n o raş im p o rtan t al C retei.
A lţii susţin că num ai a crescu t acolo şi şi-ar fi făcut studiile.
« ’Oaot Be^oviai oxt ja6vo fAeŢaXwos oxo x^vBaxa ctvaCTjxoov xâv xoiro xt)? xaxa-
ţcoţt)? xob T â ŢeŢovoxa oxt o E vsxo? oxpaxTjŢo? Kopvâpo? soxsiXe xaxâ x^v tcoXi-
opxia toţi f&®X° itspicpepsia MspafjnieXou, xai IleSiâBo?, Ţtd vâ
ivaTCxspMOTj xo ^0tx6 xfflv xaxotxffiv xai xo oxt p.v7jjioveoovxat xoxe (JXâxot ox^v
uepKpepsta MepaixicsXoo xai [iâXtaxa ox^ <Poopv^, xou? xâvouv vâ 6iro0exoov oxt
xouxt; i} itepicpspeta 0â îîpsust vâ eivat i] ixaxptSa xou rspaotfioo. 'OXa aoxâ
îîv a t [iovo i:i0av6x7jx£?» 9.
Am dat te x tu l în o riginal p en tru com entariul d irect al c e rc e tă to ri­
lor la care adăugăm că V lah u l nu avea, aşa cum reiese din scrisorile
sale o fam ilie m are. Sînt m en ţio n aţi doar doi nepoţi de a căror educaţie
s-a în grijit, aşa în cît unul d in tre ei îi u rm ează exem plul şi aju n g e iero ­
m onah, publicînd la rîndul său do u ă m ineie : Bî6Xtot xou ’H a w o u â p to o (jltjvo?,
B e w e x ta , 1663, rp T jfo p to o I e p o ji o v a /a BX âx« T8 KpTjxo?, iar al doilea,
Bt6Xtot xoo ctitptXXiou (jltjv o C , B e w e x ta , 1664.
F aptul că m ai erau şi alţi locuitori în periferia M erabelu cu n u ­
m ele de Vlah, nu schim bă d ate le problem ei. Este posibil ca m ai m ulte
familii de arom âni, m eglenorom âni, sau chiar istrorom âni să fi ajuns
acolo în ac elaşi tim p, cu m ult în ainte de d ata m en ţio n ată p en tru n a ş ­
tere a lui G herasim , aşa în cît el p u tea să facă p a rte din a doua sau a
treia g en e raţie cu num ele de V lahi, pierzîndu-şi to ta l co n ştiin ţa ap a r­
ten e n ţe i la m area fam ilie a v lah ilo r. C eea ce este însă edificator, ceea
ce nu se pierde şi se tran sm ite din g e n e raţie în gen e raţie, este s tru c­
tu ra sufletească, un anum e m od de a gîndi şi acţiona.
M odestia d eo se b ită re z u lta tă din stilul şi m ai ales din s tru ctu ra
conceptuală a testam entului, este tră s ă tu ra specifică a lui V lahu, o
n o tă care îl singularizează de re stu l con c etăţen ilo r săi chiar şi în sfera
de a c tiv itate m onahală. Ia tă ce scrie T atakis despre te x tu l testam en tu -
9. «Toţi cei care acceptă că numai a crescut în Handaka, cercetează locul ori­
ginii sale. Informaţiile că generalul v en eţia n Cornaru ar fi trim is la asediul oraşului
Handaka un vlah, în perimetrul (localităţii) M erambelu şi al cîm piei de acolo, ca
«a ridice moralul locuitorilor, şi care cu acest prilej, m enţionează atunci pe vlahi în
perim etrul (localităţii) M erambelu şi mai ales în Furni, ceea ce îi face să presupună
că această îm prejurim e (zonă) ar trebui să fie ţjatria (locul de naştere) /al lui Ghera-
-:r. Toate acestea sînt numai supoziţii». B. N .T a ta k is , op. cil., p. 4— 5.
DIN TRECUTUL BISERICII 51 PATRIE! NOASTRE 547

iui pe care G herasim V lahul l-a re d acta t la 20 deceanbrie 1683 :

■HapaSâ™ jiepixd d'rcoa'rcdaji.a'ca tt)? itou, itapd xo toiu/o cppaasoXoŢixo evSujiâ
-ou?, dironveouv to r/Qoi tou dvăpoc»10. U rm ează o frum oasă m editaţie în
care V lahul im ploră m ila lui D um nezeu p en tru ie rta re a im enselor
p ăc ate : «nov sXsrj[i,ova 0sov t^v acpsoiv nwv dustpwv [xoo ajiap-ctuiv» şi se ro a g ă
stăru ito r la m ult m ilostiva P u ru re a F ecio ara M aria..., m ijlo c ito are la
D um nezeu p en tru sufletul său păcătos. C ere aju to r tu tu ro r sfinţilor,
arhanghelilor, şi ocrotirea p reafericiţilo r. Prim a p arte, o a d e v ă ra tă le c ­
ţie de sm erenie, se încheie cu u rm ăto a rea ce rin ţă : «Cer cu u m ilinţă
ierta rea creştin ilo r de pretu tin d en i, ecleziaşti sau m ireni, d acă cum va,
ca om spus g reşelilor, i-am am ărît cu cu v în tu l sau cu fapta (5v tu^ov,
iui ăv0pa)iro? uitoxei^svoS stî XdStj, srixpavd xtva X0710 -ij sp^ip) astfel şi eu,
cel m ai um il ierom onah al lui Dum nezeu, îm part tu tu ro r sm erita m ea
binecuvîntare, cu îndurare şi cu iertare». P artea a doua a testam en tu lu i
a te stă lăsarea bogatei sale biblioteci, b isericii Sfîntul G heorghe a
grecilor, spre cinstirea n aţiunii «itpo? sOvot^ta? j*aî».
Din testam ent, ca şi din în trea g a sa ac tiv itate, se poate, v ed e a că
Gherasim V lahul avea co n ştiin ţa originii sale greceşti, co n ştiin ţă e x ­
p licabilă prin to t ce a a v u t şi ce a d at ac ea stă n aţiu n e civilizaţiei e u ­
ropene, prin suferinţa îm p ărtăşită de el o d ată cu ea în istoria n eferic ită
a ţării sale. D onaţia bibliotecii, felul în care face a c ea stă donaţie (ce-
rînd prin testam en t in tro d u ce rea îm prum utului) num ai p en tru p ro fe­
sori, oam eni cultivaţi şi m aturi care să apreqieze v a lo a re a c ă rţii —
«ftd oiSaaxdXooî, |iopcp(ujj,svou; xal uipî^ouî dvSpumotiî», a ra tă d o rin ţa lui
de a p ă stra biblioteca spre a fi în folosul cît m ai m ultor generaţii. «Do­
rinţa lui V lahu, ca biblioteca să funcţioneze cu îm prum ut, ne a ra tă spi­
ritul c u ltiv at şi pro g resist şi m ai ales p ato su l lui de a oferi cît m ai m ult
n aţiunii (nov it60o tgu vd. uxpsXtjst] irspioooiepo^TKjv sQvoTYjna) n . A doua
tră s ă tu ră a lui V lahu care îl d iferen ţiază de în ain taşi sau de unii dintre
contem porani este in tere su l său p en tru lim ba latin ă şi italiană. M ulţi
greci, chiar şi după că d ere a C onstantinopolului, co ntinuau să-i co n si­
dere pe latini «barbari» d ato rită pragm atism ului lor, opus s p iritu alită ţii
eline, de e se n ţă plato n ian ă şi aristo telian ă , s p iritu alita te filtrată m ag­
nific de ap ă răto rii ortodoxiei, D ionisie A reopagitul, M axim M ă rtu risito ­
rul, Ioan D am aschinul, cu lu cra re a sa deo se b it de im portantă, D ae
p h id a e o ith o d o x ia . Prim ul b izantin care studiază lite ra tu ra latin ă şi te o ­
logia o ccidentală este M axim P lanude, în secolul al X lII-lea ; el t r a ­
duce din C icero şi C aton, precum şi din lu cră rile F ericitului A ugustin,
ac tiv itatea sa fiind socotită un prim pas al influenţei O ccidentului latin
asupra O rientului grec I2.
10. «Scot in evidenţă c îtev a fragm ente din al căror în v eliş frazeologic specific
transpare caracterul (esenţa m orală) a (acestui) bărbat». B. N. Tatakis, op. cit..
o. 26—27.
11. v. B. N. Tatakis, op. cit., p. 27,
12. v. B. N. Tatakis, La p h ilo so p h ie b y z a n tin e , în U istoire de Ia p h ilo sa p hie a
lui Emile Brehier, Paris, 1959, p. 245.
548 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNA

D icţionarul tetralin g v , O-Tjoaupos t-jj? 6daeu>c xexpafXtoaaoC

jie x â xSv eitiâexăiv exX of^? x a i Sixxov tS v X axivixăv xe x a i ixaXixiijv XeSeiov lu v a x a s.
E x Biaşoptov waX atSv xs x a i vsioxspwv Xe£ixS>v aoXXexQsî? iwxpâ r e p a o îjio o BXâoX00
xoîi KpTjxo?, în latină, T hesaurus en c yclopaedicae basis q uadiilingvis, Ve-
netiis, MDCLVIII, T ypo g ra p h ia D ucali PimeMiana, — e s te o ediţie rară.
După inform aţiile specialiştilor, nu s-ar fi p ă s tra t d ec ît trei ex e m p la re (un
exem plar în B iblioteca N a ţio n a lă din Paris, altul în biblioteca prinţului
G eorge M av ro co rd a t şi al tre ile a în biblioteca p artic u la ră a lui Theodor
Avram iotis) 13. B ucureştiul sau Iaşiul nu sînt m en ţio n ate de E. Legrand
in nici unul dintre p arag ra fele afecta te descrierii celor p atru ediţii ale
dicţionarului, ediţii care au cunoscut o larg ă circ u laţie în to ate p ro ­
vinciile rom âneşti. Din ed iţia princeps sîn t ca talo g ate trei exem plare la
B iblioteca C en tra lă U n iv ersita ră «M. Em inescu» din Iaşi, sub cotele
CR II — 55, CR II — 812, CR III — 410. D upă nota lui N. G aidagis, cel
de-al d oilea exem plar, cota CR II —812, are scris pe u ltim a cotpertă
«Cucul H aiducul» şi se pare că ar fi exem plarul sem nalat de E. Le­
grand ca a p a rţin în d p rin ţu lu i G eorge M a v ro c o rd a t14. Lim ba de bază
în care sînt scrise cu v in tele — titlu, este n eo g reac a sau gre aca vulgară,
cea de a doua, este gre aca veche, u rm ată de latin ă şi italiană.
A ltă lu cra re prin care G herasim V lah u l îşi face cu noscută e ru ­
diţia şi spiritul ştiinţific, este ’ApjAovîa opiaxixTj xiov ovxffiv xaxâ xooî
’EXX^vcdv oocpooc, Harm onia d e fin itiv a E ntium de m e n te graecorum docto-
rum , ed iţie bilingvă, cu tex tu l grecesc pe pagina din dreapta, iar cel
latin esc pe pagina din stînga. Prim a p arte a cărţii cuprinde o listă a
au to rilo r consultaţi (în g re a c ă şi în latină), un indice de cuvinte în
lim ba latin ă (index rerum ), te x tu l propriu-zis, şi se încheie cu o e rată a
cuvintelor co resp u n ză to are te x tu lu i grecesc. C arte a p o ate fi consultată
la B iblioteca A cadem iei R.S.R.
Din ac tiv itatea de p re d ic ato r şi ap ă răto r al O rtodoxiei, au răm as
predicile sale, AiSa^ot, cuprinse în d ouăsprezece volum e. P redicile sînt
scrise în lim ba sim plă «ăicX-yj» sau « SijAoxixVj » ele fiind ad resate tu tu ro r
creştinilor. P este 40 de lu cră ri cu c a rac ter didactic, om ilii, num eroase
antologii de scrieri bisericeşti, re ferito a re la Sfinţii P ărinţi, la sinoade,
la buna în ţeleg e re a tex tu lu i biblic, se află în biblioteca Institutului de
Studii B izantine şi P ostbizantine din V eneţia, aştep tîn d cercetătorii.
în trea g a sa operă re flec tă credinţa sa to tală în O rtodoxie, în cre­
derea sa în trium ful u n ităţii Bisericii O rientale, atît de m ult am enin­
ţa tă în v rem ea sa.
Gherasim V lahul este co n sid erat de specialişti, prin biograful său,
T atakis, una d in tre cele m ai re p rez en tativ e figuri spirituale, ex p resie a
neoelenism ului, afirm at în secolul al X V II-lea, şi p ărin te le lexicografiei
neogreceşti.
Dacă pînă ia V lahos «...l'Eglise O rth o d o x e e ta it dev en u e pendant
ie M oyen Age, apres le ch u te de l’Em pire B yzantin, la gard ie n n e de Ia
13. v. Emile L egrand, B ib liographie h ellen iq u e, Paris, 1894, voi. II, p. 115— 119.
14. v Ni cos Gaidagis, C a ta lo g u l că rţilor g receşti, voi. I, Iaşi, 1974, p. 149.
DIN TRECUTUL BISERICII $1 PATRIEI NOASTRE 5 49

cu ltu re et la p ro tec trice de l'enseignem ent» 15, p rin ac tiv ita te a m itro ­
politului G herasim V lahul şi a în ain taşilo r săi, p rin tre care Teofil
C orydaleu, B iserica d ep ă şeşte cadrul exclusiv religios, pre g ătin d te re ­
nul p en tru ilum inism ul m anifestat în secolul al X V III-lea, în cele m ai
m ulte ţări din Europa.

SFINŢIREA SFlNTULUI ŞI MARELUI MIR

IN BISERICA ORTODOXA ROMÂNA
— secolele XVI— XIX —
Pr. dr. IO A N V. DURA

Secole de-a rîndul, după în tem eierea Bisericii, S fîntul şi M arele

M ir 1 s-a sfinţit de că tre episcopul fiecărei B iserici locale 2, «sau se tr i­
m itea de la o B iserică la alta, p o triv it o biceiului canonic şi rînduielii
stato rn icite» 3. Şi ac ea sta coresp u n d ea în tru to tu l în v ăţătu rii Bisericii,
fiindcă p re g ă tire a şi sfin ţirea S fîntului şi M arelui M ir «a fost p riv ită de
la început ca un priv ileg iu şi o m ărtu rie e v id e n tă a autocefaliei fiecărei
com unităţi ecleziale, condusă de că tre un episcop 4. De altfel, ca nonul 6

15. v. Cl^obule Tsourkas, op. cil,, p. 11.

1. Cu p riv ire la e lem e n te le d in c are se p re g ă te ş te S fîntul şi M a re le Mir, vezi :
A rhim . A nton ie , ©EoXc^ia xi)': ’Op04ţo£oo KaSoXixijî, AwzToXiy.îj1: ’ExxXijaîa':,
K iev, 1856, ed. a V l-a (T ra d u ce re d in ru seşte în g rec eşte de T h eo d o ro s V aliian o s,
A te n a, 1858, p. 339); A rhim . Iac o v o s V ato p ed in o s, To ev Moaxş Euvoîiixov SxeuoţuXâxiov,
în «ExxXiriaiauTixi] ’AXi)0Eia», 19 (1899), p. 96, nr. 1, şi p. 9 7 ; L. Petit, C o m p o sitio n et
C onsecration du S aint Chr&me, in «Echos d 'O rie n t» , 3 (1899— 1900), p. 129— 142; Pavlo s
M enevisoglu, T 6 'A f io v Mopov ev xî) ’Op0oB6$a> ’ExxXiiata. ’lbia v.aza xâc xal xV
xuiv vE(i>t£p(i>v ^povcov xoo Oixoofi.EviY.ou naxpiap^eîoo, «’AvaXex-a BXax<z5(av», 14
(IlaTpiapXixov ’lSpofjia IlaxEptxiiv MeXexmv), T esalonic, 1972, p. 29— 40 ; Pr. Prof. Ene
Branişte, D espre S fîn tu l şi M arele M ir şi T a in a M iru n g erii, în «Biserica Ortodoxă R o­
mână», XCVI (1978), nr. 5— 6, p. 532. D espre folosirea Sfîntului şi M arelui Mir, vezi
Pavlos M en evisoglu, op. cit., p. 188—227.
2. V e z i: Eveque M acaire, Th e o lo g ie dogm Q tique o rth o d o x e, t. 2, Paris, 1860, p.
429; Evanghelos K. M antzuneas, ’ExxXlotaaxixov Aîxaiov. Tomul întîi. Partea g e ­
nerală, A tena, 1979, p. 84. Este interesant de notat faptul că în Biserica Siriană M o­
nofizită Sfîntul şi M arele Mir «a fost sfinţit de către episcopi în Joia Mare pînă în
secolu l al XJII-lea, iar de atunci sfinţirea a fost rezervată Patriarhului» ( V e z i: Se-
bastian Brock, lacob oi E dessa's D iscourse on th e M yro n , în «Oriens Christianus. Hefte
fur die Kunde des christlichen Orienta», Otto H arrossow itz-W iesbaden, Band 63, 1979,
p. 20).
3. Pr. asist. N. Dură, D isp o ziţii şi n orm e c a n o n ice p riv in d ad m in istra rea S iîn tu tu i
şi M arelu i M ir. Sfin ţire a S im ţu lu i şi M a relu i M ir pe te rito riu l ţă rii no a stre, e xp re sie
e lo cv en tă a au to c efa liei B isericii R om âne d e-a lu n g u l se co le lo r, în «M itropolia M o l­
d ovei şi Sucevei», LVII (1981), nr. 1— 3, p. 54.
4. Ibidem , p. 40 ; D espre autocefalia iniţială a prim elor Biserici, adică a com u­
nităţilor bisericeşti conduse de un episcop v e zi : Arhid. Prof. Dr. ioan N. Floca,
L’A u1oc6phalie d ans f'E gfise o rth o d o x e roum aine, în «Kanon» (Viena), V (1981), p. 105.
550 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

al S inodului de la C arta g in a p reciza că episcopului îi este suficientă

su ccesiunea sa apostolică p en tru a sfinţi S fîntul şi M arele M ir pentru
B iserica proprie, deo a rec e a c e a sta îi dă p u tere a h aric ă de a o înfăptui.
Jar cît p riv e şte dre p tu l de auto c efa lie «de care s-au bu cu rat în prim ele
secole episcopii tu tu ro r com unităţilor» 5, ea este m ai presus de orice
îndoială, fiind ch ia r confirm ată de ca nonul 34 apostolic şi de canonul
2 al S inodului II ecum enic H.
Cu tim pul, ca re zu ltat al o rganizării B isericii în cadrul unei u n ităţi
Gtnico-geografice, bine stabilite, în fru n te cu cel dintîi episcop al său
— «care a prim it de-a lungul seco lelo r titu la tu ra de episcop prim at,
m itropolit, exarh, arhiepiscop şi patriarh » 7 —, av e a să se a ju n g ă la
p ractica sfinţirii S fîntului M ir de că tre În tîistă tăto ru l B isericii a u to c e­
fale. De ac ea stă d a tă sfin ţirea S fîntului şi M arelui M ir de că tre În tîi­
stă tă to ru l B isericii autocefale, în co n ju ra t de m em brii ie ra rh iei ac esteia,
re p rez en ta însăşi m anifestarea autocefaliei, com uniunii şi u n ităţii ex is­
ten te în ca d ru l său.
Din secolul I X 8, P a tria rh ia din C onstantinopol av e a să sfinţească
S fîntul şi M arele M ir doar în c a ted ra la sa p atria rh a lă şi, trep ta t, trep tat,
şi-a asum at dreptul exclusiv de a-1 sfinţi şi distribui şi c e lo rlalte B ise­
rici ortodoxe, inclusiv P a tria rh a te lo r apostolice ale A lexandriei, A ntio-
hiei şi Ierusalim ului. A cest «privilegiu ex clu siv al P atriarh ie i E cum e­
nice» 9 a d u ra t pînă în a d o u a ju m ătate a secolului XVI, cînd în tîis tă tă -
torii c e lo rlalte B iserici apostolice au început să co n te ste P atriarh ie i de
C onstantinopol ac ea stă s ta re de lucruri, considerînd că sfin ţirea Sfîn­
tului şi M arelui M ir nu este o problem ă de dogm ă, ci de disciplină şi
p ractică bisericească. Iată, aşadar, m otivul p en tru ca re p a tria rh ii ac e s ­
tor B iserici apostolice şi iera rh ii sinoadelor lor au sfinţit şi ei Sfîntul şi
M arele M ir. A stfel, p a tria rh u l A lexandriei, M eletie Pigas (1590— 1601),
într-o scriso a re L0 a d resată p a tria rh u lu i ecum enic M atei al II-lea (1595;
.3. Pr. asist. N. Dură, op. cit., p. 47.
6. Idem, L eg isla ţia canonicii a S in o d u lu i al H -Iea E cu m en ic .ş; im p o rta nta ei
pen tru org a n iza rea şi d isc ip lin a B isericii, în «Glasul Bisericii», XL (1981), nr. 6—8,
p. 646.
7. Idem, D isp o ziţii ţ i no rm e canonice..., p. 47.
8. V e z i: Arhim. Iacovos V atopedinos, op. cit., p. 96, nr. 1. De notat că sfinţirea
Sfîntului şi M arelui Mir de către Patriarhia de C onstantinopol şi distribuirea lui de
către aceasta din urmă Patriarhatelor apostolice ale A lexandriei, A ntioh iei şi Ieru­
salimului, cu în cepere din sec. IX, se înscria în cadrul general al acţiunilor duse de
Patriarhia Ecum enică in augurate în d eo seb i de patriarhul Fotie, de dom inare a întregii
Ortodoxii. D espre acţiunile Patriarhiei Ecum enice, cu începere din sec. IX, duse în
vederea asigurării in tiietăţii sa le faţă de celela lte Patriarhii apostolice, v e z i : V ittorio
Pariata, La p o litica d i a cce n tra m en to e iie ttu a ta dai Palriarcalo d i C o n sta n tin o p o li
>-• c a n seg u e n te le sio n e d ell'a u to n o m ia d e g li altri p a tria rca ti o rie n ta li n el IX secolo, în
•Kanon», V (1981), p. 79 -8 4 .
9. Evanghelos K. M antzuneas, op. cit., p. 84.
10. V ezi scrisoarea patriarhului M eletie Pigas adresată patriarhului C onstantino-
polului M atei al II-lea, la : M eletie Pigas, Patriarhul A le x a n d r ie i, ’E7ii<ri;oXat, Kw8l£
'I. 0eoXoliv.T;ţ, S-xoXîjţ XaXx.T|<: pn,’ (120), EiciaioXi 264, apud Pavlos M enevisoglu,
op. cit p. 145.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRI EI N O A S T R E

1598— 1602 1603), îi am intea ac estu ia din urm ă despre «sfîntul m ir pe

care l-a săvîrşit» 11 la A lexandria. La rîn d u l lor, p atria rh ii A n tio h iei sfin ­
ţise ră şi ei Sfîntul şi M arele M ir, chiar cu c îţiv a ani m ai înainte, că de
exem plu p atria rh u l Ioachim al V -lea (1580— 1592) 12. Iar în secolul u r­
m ător, XVII, sfinţea Sfîntul şi M arele M ir în biserica «Sfîntul N icolae»
din Damasc, în v in ere a d in ain tea F loriilor a anului 1660 l3, p a tria rh u l
A ntiohiei, M acarie al III-lea Zărim (1647— 1672). Era de fapt anul în
care p atria rh u l M acarie al III-lea se în to rsese la Dam asc din lunga sa
c ă lăto rie în trep rin să în Ţ ările Rom âne şi în R usia 14.
în ceea ce p riv eşte pe p a tria rh ii Ierusalim ului, aceştia av e au să sfin­
ţească Sfîntul şi M arele M ir la m ai bine de o ju m ătate de secol după
cei ai A ntiohiei, şi anum e în 1643, d ar n u la Ierusalim , ci pe păm înt ro ­
m ânesc, la Iaşi, de către T eofan al III-lea (1608— 1644). La Ierusalim ,
S fîntul şi M arele M ir era sfinţit în anul 1670 de c ă tre fostul p atria rh al
Ierusalim ului, N e ctarie (1661— 1669) 15 — care v izitase M oldova 16 şi
Ţara R om ânească în anii 1663—4664 17 — , şi de fostul p a tria rh al Con-
stantinopolului, D ionisie al III-lea (29 iunie 1661—21 oct. 1665), aflat
atunci în v izită acolo. A m îndoi foştii p atria rh i au sfinţit «sfînt mir, m ult
şi m inunat» 18, p o triv it celor consem nate de că tre p atria rh u l Ie ru sali­
m ului din acel an, D ositei (1669— 1707).

11. P avlos M enev iso g lu , op. cit., p. 145.

12. V e z i: S. Petrid es, C o n secra tio n d u S a in t C h rem e ă Damas e n 1660, în «Echos
d'O rient», V (1901— 1902), p. 76— 81.
13. V e z i: F. C. Belfour, T h e T r a v e ls oi M acarius, P atriarch oi A n tio c h , Londra,
1836, (Trad. din a ra bă), t. 2, p. 476 ş.u. ; S. Pe trid e s, op. cit., p. 77.
14. V e z i: V. G rum el, M acaire p atriarche g rec d 'A n tio c h e (1647— 1672), în «Echos
d’O rient», 27 (1928), p. 68—77.
15. P riv ito r la p a tria rh u l N ec ta rie al Ieru salim u lu i şi tip ă rire a lu c ră rii sa le «Ilept
-ijc xou n â jţa ’AvTÎpp^mc», la M în ă stire a C e tă ţu ia (laşi) în a n u l 1682 d e c ătre
p a tria rh u l D ositei, a se v e d ea : Io an D ură, 'O AoaiBeoc 'Iepoaolufitov mai i) Tipoaipopi au^ou
eiî xaC Poofiavix.it: X“ Pa<: xal
A tena, 1977, (în d eo seb i p. 218—220).
Tliv ’Ex.x.XTiaia auxăiv. (Teză d e d o c to ra t în Teologiei),

16. P a tria rh u l N ec ta rie al Ieru salim u lu i se afla la Iaşi în o c to m b rie 1663 ( V e z i:

A. P a p adopulos K eram eus, 'AviAe-z-xa "IepoasXufJU'cixîj1: Exa^uo^o^iai:, P ete rsb u rg . 1891, t.
1, p. 304). Din M o ldov a p a tria rh u l N ec ta rie a v e n it la B u cu reşti în a p rilie 1664, un de
a răm a s a p ro a p e şa se luni. D upă : D um itru S tăn ilo ae , V ia ta şi a c tivita te a p a tria rh u lu i
D osoitei al Ieru sa lim u lu i cu Ţă rile R om âne, C e rn ău ţi, 1929, p. 5, — p a tria rh u l N ec ta rie ,
de la B ucureşti s-a reîn to rs la Iaşi, de u n d e a p le c a t la A d rian o p o l la în c ep u tu l a n u lu i
1665.
17. D espre c ălă to riile p a tria rh u lu i N ec ta rie în Ţ ările Rom âne, a se v e d e a : D ositei,
Tcov w z i xov ioîăifxov UpoaoAu[i(>)v xaxpiâp'//i)v xopiov îfExtăptov i c sv aovxo(i(« BnjfT]aiC,
in se rată d re p t a tre ia p refaţă (foaia a p a tra ) d e c ătre p a tria rh u l D ositei la lu c ra re a
pa triarh u lu i N e c ta rie «ITepE x-rjc apx'')^ tou Hârca ’AvxippTjaic», e d ita ta la tip o g ra fia g rea că
de la m în ă stire a C e tă ţu ia din la şi, în a n u l 1682; Ilie G eo rg escu , L eg ă tu rile Ţărilor
R om âne cu Ieru sa lim u l. P atriarhii Ieru sa lim u lu i in Ţă rile R om âne (ve a cu rile al X V II-lea
şi al X V III-tea ), în «Studii T eologice», V III (1956), nr. 5—6, p. 3 5 3 ; Io an Iv an , Pa­
triarhi o rtodocşi în M o ld o va , în « M itropolia M o ld o v ei şi Sucevei», LI (1975), nr. 9— 12,
p. 692.
18. D ositei, 'Iaxopîa xep! xwv ev 'IepoaoXufioiî zaTptapxeucjâvxcov, t. 2, B ucureşti, 1715,
p. 1212.
552 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N A

La rîndul lor, p atria rh ii B isericii O rtodoxe R use au u rm at şi ei ex e m ­

plul celor ai A lexandriei, A ntiohiei şi Ierusalim ului, la puţin tim p după
aceştia, şi anum e în a doua ju m ătate a secolului X V I I19. La sinodul în ­
trunii la M oscova, în anul 1675, p a tria rh u l şi iera rh ii B isericii O rtodoxe
Ruse d ecideau ca, începînd de la ac ea stă dată, S Iîntul şi M arele M ir să
fie sfinţit atît la M oscova cît şi la K ie v 20. Şi în tr-a d ev ăr, începînd cu
acest an iera rh ii B isericii O rto d o x e R use au sfinţit S fîntul şi M arele M ir
a tît la M oscova cît şi la K iev '21, «de obicei» în Jo ia M are, în cadrul
Liturghiei Sfîntului V asile cel M are sz.
In ciuda «vechii autocefalii a B isericii dacice» 23, de care av e a să
am intească p atria rh u l Sofronie al III-lea al C onstantinopolului (1863—
1866), dom nitorului A lex a n d ru Ioan C uza (1859— 1866), în scriso a rea 24
sa din 10 iulie 1865, precum şi în ciuda faptului că nici un canon al
vreunui sinod ecum enic sau local nu i-a aco rd at P atriarh ie i E cum enice
d re p tu l exclusiv al sfinţirii S fîntului şi M arelui M ir p en tru B iserica O r­
todoxă R om ână, C o n stantinopolul a obligat-o să şi-l pro c u re doar de la
aceasta. N ici chiar în plin secol al X lX -lea P atriarh ia Ecum enică nu se
g îndea să perm ită rom ânilor să-şi sfin ţea sc ă ei înşişi Sfîntul şi M arele
Mir. M ărtu rie stă în ac ea sta p riv in ţă refuzul ca teg o ric al C o n sta n tin o ­
polului la ce rerile ce i-au fost a d resate de rom âni. De un astfel de ră s ­
puns neg a tiv din p arte a P atriarh ie i Ecum enice a a v u t p arte principele
M oldovei Ioan (Ioniţă) Sandu S turza (1822— 1828), ca re în scriso a rea sa
din anul 1826 ad resată p atria rh u lu i ecum enic A ga ta n g h el I (1826— 1830)
îi ceruse perm isiunea sfinţirii S fîntului şi M arelui M ir de că tre ierarhii
ţării sale 2S. R ăspunsul neg a tiv al p a tria rh u lu i A g a ta n g h el era cuprins în
19. V e z i: P ierre H ierom ., N o te s d 'ecc lesio lo g ie o rth o d o x e. Le P atriarche O ecu-
m enique et Ies Eglises O rth o d o x es a u to c ep h a le s, în «Irenikonj», X (1953), n r. 1, p. 432;
nr. 2. M e rită a fi n o ta t că a rh im a n d ritu l Iac o v o s V ato p ed in o s, op. cit., p. 96, nr. 1,
afirm ă că B iserica O rto d o x ă R usă şi-a r fi sfin ţit sin g u ră Sfîn tul şi M a re le M ir, în
urm a consim tă m tn tu lu i P a tria rh ie i E cu m en ice, în că din sec. XIV.
20. V e z i: E v eq u e M a caire, op. cit., p. 4 29; L. P etit, Du p o u v o ir de consa crer
Ie Saint C hrem e, în «Echos d 'O rien t» , III (1899— 1900), p. 5.
21. D espre slu jb a sfin ţirii Sfîn tu lu i şi M are lu i M ir la M oscova şi Kiev, a se
ve d ea : ’ExiaxoXat *£pi xuiv 'Iepoiv ’AvaxoXfxii': 'ExxXTjaîa1: (T ra d u ce re din r u se şte în
g re c e şte de c ă tre T h eo d o ro s V allian o s), A ten a, 1851, p. 266— 270.
22. V ezi A rh im an d rit A n to n ie , op. c.it., p. 339, n r. 1.
23. A rhim . F o tie Balam aci, D o cu m en te. C o re sp o n d e n ta în tre P atriarhia de C o n ­
sta n tin o p o l şi M itro p o litu l U n g ro vla h iei, D. D. N iion , în tre D o m n ito rul A le xa n d ru
Ioan C uza şi în tre to a te B isericile O rto d o x e cu p riv ire Ia le g ile a p ro b a te d e cătrc
G u ve rn u l rom ân p e n tru S in o d u l d in a n u l 7864, B u cu reşti, 1913, p. 70— 71 ; de altfel,
c h ia r în se co lu l al V l-lea , B iserica din T om is se bu c u ra de o «anu m ită au to ce fa lie ,
( t N estor, A rh iep isco p şi M itro p o lit, S c rieri p a tristic e în B iserica O rtod ox ă R om ână
pînă in se co lu l al X V Il-le a (izv o a re, traduceri, circulaţie), (I), T eză de d o c to ra t în
T eologie, în « M itropolia Olteniei»», X X XV (1983), nr. 1—2, p. 60.
24. Scriso a re a d o m n ito ru lu i A le x an d ru Io an Cuza, din 10 iulie 1865, a d re sată
pa triarh u lu i Sofronie al III-lea, a fo st p u b lic ată in ziaru l «C urierul», I (1873), nr. 46,
din 27 m a i; Arhim . F o tie B alam aci, op. cit., p. 70—87. O p a rte d in sc riso are a fost
re p ro d u să şi de C o n stan tin E rb icean u , N o te a supra isto riei b ise ric eşti a rom ânilor
p en tru sec. al X lX -le a , in «Biserica O rto d o x ă Rom ână», XXIX (1905-1 9 0 6 ), nr. 12,
p. 1384— 1385.
25. V ezi : A rhim . K allinik o s D elik an is, U axpta?yixâ 'E ^fpatpa.t. 3, C o n stan tin o p o l,
i905. p. i>21.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRI EI N O A S T R L o53

scrisoarea ac estu ia din 3 octom brie 1826 26, în care scria p rin tre altele :
<Cererea p riv ito are la sfin ţirea Sfîntului M ir s-a do v ed it inacceptabilă,
deo a rec e este cunoscut ca sa v îrşire a S fîntului M ir, ca p riv ileg iu existent,
a fost rin d u ită p entru m otive canonice d o ar M arii Biserici a lui H ristos,
ca m am ă com ună a tu tu ro r ortodocşilor, şi nicidecum în altă p arte, ci
doar aici, în p rezenţa p a tria rh a lă şi sinodală, s-a rîn d u it din to td e au n a ,
din punct de v ed e re canonic, să se sa v îrşe a sc a Sfintul M ir şi să se d is­
tribuie B isericilor de pretu tin d en i ale ortodocşilor» 'J7. T otodată, în a c e ­
eaşi scrisoare, p a tria rh a l A g a ta n g h el ad u c ea la cu n o ştin ţa principelui
Ioan S turza că ii trim ite «un v as de trei ocale conţinînd sfînt M ir, sigilat
cu p ec etea n o astră patriarhală» -3, p en tru treb u in ţele B isericii M oldovei.
P atriarh ia E cum enică nu num ai că re fu za rom ânilor, ch ia r în sec o ­
lul al X lX -lea, să sfinţească S fîntul şi M arele M ir, d ar îi şi obliga to to ­
dată să-l solicite d oar de la aceasta. A şa de exem plu, atunci cînd B ise­
rica O rto d o x ă Rom ână a trim is în 1869 la C onstantinopol spre avizare
P roiectul de Lege» — conceput la B ucureşti în 1867 — în v irtu te a c ă ­
reia se urm ărea em iterea «Legii organice» pentru bu n a funcţionare a
acesteia, p a tria rh u l ecum enic G rigorie al V l-lea (1867—1871) le scria
in- 1870 rom ânilor să p re v ad ă p rin tre altele în no u a «Lege organică» ce
va fi em isă, şi o bligaţia B isericii O rto d o x e R om âne de a solicita Sfîntul
şi M arele M ir d oar de la P atriarh ia Ecum enică 29.
Din cauza obligaţiei de ,a-şi p ro c u ra Sfîntul şi M arele M ir de la
P atriarh ia Ecum enică, B iserica O rtodoxă R om ână a dus adeseori lipsă
de acesta. Este cunoscut, de exem plu, cazul m itropolitului U ngrovlahiei,
G rigorie al IV -lea D ascălul (1823— 1829), care a fost n e v o it să solicite
S fintul şi M arele M ir de la C onstantinopol, tocm ai d a to rită lipsei a c e s ­
tuia în bisericile ţării în tim pul vlădiciei sale ,n, cît «şi în tim pul m itro-
poliţilor precedenţi» 3I.
S finţirea şi prim irea S fîntului şi M arelui M ir de c ă tre B iserica O rto ­
doxă R om ână însem na în acelaşi tim p şi o su rsă econom ică c e rtă p en tru
P atriarh ia E c u m e n ic ă 32. Se adunau în acest scop bani de la p reoţii ep is­
26. D espre refuzul P a tria rh ie i b cu m en ice, m ' v e d ea : M an u il I. G hedeon,
Kavcm-jiai AistiSeiT. ’EniaxoXat, AiiasiC, 0Ej^ia(xaxa tiuv a'fniită-uoiv ^ ax p ia p X ^ K&ivaxavTt-
'«jtreiXeiu1: dti=o, rpij^opiou -ţo5 0eo\6'fou u i/p i Aiovuatou ă~6 ’ASpictvouTtiXeuC, C o n sta u -
linopol, 1389, t. 2, p. 175 -1 7 7 ; L. P etit, Du pouvo ir..., p, fî; Arhim , K allin ik o s Deli-
kdnis, op. cit., p. 520— 522; M ansi, XL, 115, 116.
27. P a v lo s M eneviso g lu , op. cit., p. 145.
28. M anuil I. G hedeon, op. cit,, p. i76— 177,
29. V ezi N icolae D obrescu, S ta d ii dc istoria B isericii R om âne co n tem p o ra n e. I.
Istoria B isericii din Rom ânia (1850— 1895), B u cu reşti, 1905, p. 135.
30. V ezi Pr. P a rasc h iv A n g h elesc u , N o u l T e sta m e n t b ulgar de la 1828. O curte
apărută cu a ju to ru l m itro p o litu lu i G rigorie D ascălul, în «Biserica O rto d o x ă R om ână",
LII (1934), nr. 5— 6, p. 321.
31. Pr. prof. Ioan I, R ăm ureanu, L eg ă tu rile M itro p o liei U n g ro vla h iei cu Patriarhia
dc C onsta n tin o p o l şi cu c ele la lte R/ser/ci O rto d o xe, B. De Ia 1000 pînă Ia recu n o a ş­
terea a u to c efa liei B isericii n o a stre, in «Biserica O rto d o x ă Rom ână», LXXV1I (1959), nr.
7— 10, p. 940.
32. A ce asta înde o seb i in tim pul d o m in a ţie i oto m an e, cînd, d u p ă cum rem a rca
N. M. V aporis, «obiceiu l a so cierii fiec ăru i o ficiu relig ios cu o ta x ă n-a sc ăp a t nici
însăşi P a tria rh ie i şi nici su b o rd o n aţilo r săi». fSom e A sp ec ts of thc C ivil Ju risd ictia ti
oi thc P atriarchate oi C o n sta n tin o p le d u rin g the O tto m a n Period, In «The G reek O rth o -
dox T heological Review», voi. XII (1966— 1967), nr. 2 (Brookline, M assac h u se tts), p.
160),
B. O. R. — 5
55 4 BI SERI CA O R T O D O X A R O M Â N Ă

copiilor de că tre protopopi în cadrul unei dări speciale pentru Sfîntul

şi M arele M ir 33. M itropolitul G rigorie al IV -lea D ascălul av e a să pună
capăt acestei stări de lucruri, interzicînd pe m ai d ep a rte strîn g ere a de
bani de la preoţi p en tru Sfîntul şi M arele M ir, căci «această p ra ctică este
o sim onie, deo a rec e Sfîntul M ir treb u ie să se îm partă ca dar» 34. în acest
sens a dispus ca pe v iito r acesta sa fie adus de la C onstantinopol doar
cu ch e ltu ia la M itropoliei, ca re să-l d istrib u ie apoi g ra tu it episcopilor
eparhioţi. C ele scrise de că tre m itropolitul G rigorie al IV -lea, la 20
septem brie 1825, episcopului N eofit (1824— 1840) al R îm nicului, m ă rtu ­
risesc tocm ai ac est lucru. în num ele M itropoliei, G rigorie al IV -lea re ­
com pensa cu m ultă g e n e ro zitate P atriarh ia din C onstantinopol pentru
S fîntul şi M arele M ir trim is la B ucureşti, fiindcă «pe lîngă alte», cum se
exprim a în scriso a rea a d resată lui N eofit, el îi m ai trim ite a şi cele d o u ăs­
prezece ca şcav a lu ri p rim ite de la episcopul R îm nicului
Uneori înşişi voievozii rom âni solicitau P atriarh ie i din C o n sta n ti­
nopol să trim ită S fîntul şi M arele M ir p en tru tre b u in ţe le B isericii ţării
lor, ca de exem plu G rigorie al IV -lea G hica (30 iun. 1822— 29 apr. 1828),
în scriso a rea sa din 30 ian u a rie 1823 ad re sa tă p atria rh u lu i ecum enic
A ntim al III-lea (1822—1824) 3B.
Pe perio a d a secolelor XVI— XIX n-au lipsit nici cazurile cînd Sfîntul
şi M arele M ir a fost sfin ţit pe pam înt rom ânesc, chiar de însuşi p a tria r­
hul ecum enic. A stfel în sec. XVI p atria rh u l P ahom ie (1503— 1505; 1506
— 1514), cu ocazia v e n irii sale în Ţ ara R om ânească p en tru a colecta m i­
lostenii 37, în so ţit de c îţiv a clerici de rnînăstire şi de m ir («kXtjpixou?
epopevouC xai xoo[M*oii?») a sfinţit Sfîntul şi M arele M ir la T îrgovişte 38,
în anul 1513. Un fragm ent din v ec h ile A n ale ale Ţării R om âneşti co n ­
firm ă aceasta, şi anum e că v o iev o d u l N eagoe B asarab (1512— 1521) a
chem at «patriarhi şi vlădici, episcup(i), egum eni, preoţi, călugări, diia-
coni, şi i-au slrîn su to t în ce tate den T îrgoviş(te) de au făcut sfîntu
m in i cu m ult rugăciun(i), şi slu jb e d(u)m nezăeşti la s an ta m itrupolie
ca re iaste fă cu tă de dînsul» 30. C ert, din soborul p a tria rh u lu i Pahom ie
«nu p u tea lipsi m itropolitul ţării, M acarie» (1512—c. 1521), cu atît m ai
m ult cu cît ac esta fusese rid ica t la tre a p ta iera rh ică de «m itropolit a
to a tă Ţ ara R um ânească, P laiului şi S everinului, cu blag o slo v en ia lui P a ­
hom ie, p a tria rh u l de la Ţ arigrad» 40. D espre aceeaşi sfinţire a S fîntului
şi M arelui M ir din 1513, de la T îrgovişte, făcea m enţiune şi cronicarul
sas J o h an n F ilstich (1684— 1743) în lu cra re a sa «Tentam en H isto riae Val-
lachicae». F ilstich scrie că N eagoe B asarab «porunci p atria rh u lu i, mi-
33. V ezi : Pr. prof. Io an I. R ăm u rean u , art. cit., p. 940.
34. Ibidem .
35. Ib id em , p. 941, n. 30.
36. V ezi A rhim . K allin ik o s D elikanis, op. cit., p. 517, n. 254.
37. V ezi Prof. A le x an d ru Elian, Legăturile M itro p o liei 1!n g ro v la h ie i cu Patriarhia
de C o nsta n tin o p o l şi cu c ele la lte B iserici O rto d o x e : De la în te m eie re p înă Ia 1800.
în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», LXXVII (1959), nr. 7— 10, p. 911.
38. Ib id em , p. 912.
39. Ibidem , p. 912, ap u d N ico lae Io rg a, C ro n icile M u n ten e , în « A n alele A ca d e ­
m iei Rom âne», Secţia Isto rică , s. 2, XXI (1898— 1899), p. 310.
40. Pr. dr. N ic u lae Ş erb ăn e scu , M itro p o liţii U n g ro vla h iei, în «Biserica O rto d o x ă
Rom ână», LXXVII (1959), nr. 7— 10, p. 748.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI P ATRI EI N O A S T R E 555

tropoliţilor, preoţilor, călugărilor, diaconilor, ş.a., chem aţi la T îrgovişte

să facă acolo slu jb ă m are, ca să do b în d ea sc ă prin ea ie rta re a lui Dum ­
nezeu, în ălţîn d u -se rugăciuni la Dum nezeu şi întocm indu-se, după obi­
ceiul grecilor, m ir în b iseric a de el clădită» 4l.
Sfîntul şi M arele M ir a fost însă trim is sau adus în B iserica O rtodoxă
R om ână nu num ai de ia C onstantinopol, ci şi de la alte P atriarh ii o rto ­
doxe. F aptul în sine indică, fireşte, şi o o areca re stare ca n o n ică de a u to ­
cefalie a B isericii rom ânlior, îndeosebi în aceea a M oldovei, unde s-a
şi în tîm p lat aşa ceva. A stfel, p a tria rh u l A lexandriei, M eletie Pigas 42 —
şi locţiitor al P atriarh ie i E cum enice în tre anii 1596 şi 1598 — , a trim is
voiev o d u lu i Ierem ia M ovilă (aug./sept. 1595— m ai 1600 ; sept. 1600— 30
iunie 1606) din Sfîntul şi M arele M ir sfinţit de el la A lexandria. în s c ri­
so area ad re sa tă vo iev o d u lu i Ierem ia M ovilă la 7 noiem brie 1598, p a ­
triarh u l M eletie P igas îi scria p rin tre altele că : «trim item S fîntul M ir
Dom niei V oastre, şi să m ăre asc ă «cantitatea» în a lt P rea Sfinţitul M itro ­
polit. Vi-1 trim item prin P rotosingbelul şi D uhovnicul nostru, părin te le
M axim şi în so ţito rii săi...» 43.
în secolul urm ător, al X V II-lea, este fo a rte probabil că în M oldova
să fi sfinţit S fîntul şi M arele M ir p a tria rh u l A lexandriei N ichifor (1639—
.înainte de 1645). Şi ac ea sta în tru cît p atria rh u l N ichifor era «strîns legat
de M oldova şi a fost d u hovnicul vo iev o d u lu i de atunci al ţării ac e s ­
teia» 44. De altfel, «în m od probabil N ichifor s-a dus de m ulte ori în M ol­
dova» 45. F aptul este lesne de în ţeles d acă se are în v e d e re faptul că
v oievodul M oldovei, V asile Lupu (1634— 1653), fusese acela care «aju­
tase şi su sţin u se a le g ere a lui N ichifor» 4f\ pe tro n u l p atria rh al.
U neori, S fîntul şi M arele M ir a fost adus a tît în M oldova cît şi în
Ţara R om ânească «din R usia, de că tre m itropoliţii celor două ţări ro ­
m âne» 47. Şi probabil că Sfîntul şi M arele M ir a fost adus în B iserica
O rto d o x ă R om ână şi de la P atriarh ia sîrb ă de Ipek, re sta b ilită în anul
1557, precum şi de la P atria rh ia de C a rlo v iţ4S, rid ica tă ia a c ea stă dem ­
41. J o h a n n Filstich, T e n ta m e n H isto ria e V a lla c h ic a e (în c e rc a re de isto rie ro m â ­
n ească), Stu diu in tro d u c tiv , ed iţia te x tu lu i şi n o te, de A dolf A rm b ru ster. T rad u c ere de
R adu C o nstantinesc u, B u cu reşti, 1979, p. 109 (T ex tu l la tin e ste re d a t ]a p a g in a 108
a a c e leia şi lucrări).
42. P e n tru le g ă tu rile p a tria rh u lu i M e letie Pigas cu Ţ ările R om âne, a se v ed ea
N iculae I. Şe rb ăn e scu , L eg ă tu rile P a tria rh u lu i M ele tie Pigas cu Ţările R om âne, in «Bi­
se rica O rtodoxă Rom ână», LXIV (1946), nr. 7—9, p. 352—372; Io an P u lp ea-R ăm ureanu ,
Legăturile P atriarhiei d e A lexa n d ria ..., p. 60—63 ; Z. N. Ţ irp an lis, MeXenoc Supi^oc
în « r p ’J'fopioC IIaX,ci[J.5c», 54 (1971), p. 156— 171; N ico lae T o m ad ak is, T i ăx"n tije Yemvijismc
■/.ai Ton Oavâtou zoo MsXetiO’j Uponovâ%ou Zupîjov tou KpijxoC (1585— 1663), V en e ţia , 1974.
43. P avlos M eneviso g lu , op. cit,, p. 145.
44. D im itrios B. G onis, NeosXXijvntaî fi.stctsfpaaeiC-ÎHaa'x.ciMtL tou (iapxupiou tou âfiou
'Imâvvou to5 meou too ev A eoxoikSXe i , otmax®*VToC iwâ rpf|"fQp!ou TiafiTcXâ*, A ten a, .1982,
p. 233. 45. Ibidem . 46. Ib id em .
47. Pr. prof. Io an I. R â n iu rean u , L egăturile M itro p o liei U ngro vla h iei..., p. 940.
P e n tru P a tria rh ia sîrb ă de Ipek, vezi : Io an T arn a n id is, 'Iaxopia tije Ssppixijc ’E*%Xi,î<n-
ac. IIave-iitaxl[iianeC icapaSoaeic (Isto ria B isericii S îrb e. C u rsu ri u n iv e rsitare ), ed. a 2-a,
T esalonic, 1982, 223 p. ; Pr. prof. I. R ăm u rean u , rec en z ie la Io an T arn a n id is, op. cit.,
în «B iserica O rto d o x ă Rom ână», CI (1983), nr. 5— 6, p. 447— 452.
48. D espre M itro p o lia de C a rlo v iţ şi re la ţiile ei cu B iserica O rto d o x ă Rom ână
în seco le le al X V II-lea şi al X V III-Iea, v e zi D iac. S ilv iu A nuichi, R e la ţii b ise ric eşti
rom âna -sîrbe in se co le le al X V II-le a şi al X V III-lea , în «Biserica O rto d o x ă Rom ână»,
XCV II (1979), nr. 7—8, p. 869— 1052.
556 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

n itate în anul 1848 pe tim pul îm p ăra tu lu i F rancisc-Iosif I (1848—1916) şi

in teg ra tă P atriarh ie i de Ipek în 1920.
O im p o rtan ţă ap a rte p en tru p e rio a d a secolelor X V I—XIX prezintă
faptul că S fîntul şi M arele M ir a fost sfinţit în B iserica O rto d o x ă R om ână
nu num ai de p atria rh ii C onstantinopolului, dar şi de cei ai Ierusalim ului.
P rim ul p atria rh al Ierusalim ului care a v e a să sfinţească S fîntul şi M arele
M ir pe păm înt rom ânesc a fost T eofan al III-lea 49( în noiem brie 1643, la
laşi, în tim pul ultim ei sale că lăto rii în M o ld o v a 50. Teofan sfinţea Sfîntul
şi M arele M ir <;cu ch e ltu ia la vo iev o d u lu i V asile» 51, şi ca o obligaţie m o­
rală faţă de ac esta din urm ă, care-i salv ase însăşi v iaţa prin ac h ita rea
tu tu ro r d a to riilo r ce le d ato ra Sfîntul M orm înt P orţii O tom ane. P a tria r­
hul D ositei al Ierusalim ului av e a să confirm e ac ea sta în «Istoria» sa a s t­
fel : «...cînd orice s p eran ţă om enească fusese p ierduta, Teofan a pornit
la Iaşi la D om nitorul V asile, şi în tr-o dim in e aţă a fost găsit în a rh o n d a ­
ricul dom nitorului, şi fiind în ştiin ţa t V asile (dom nitorul), a ieşit desculţ
şi l-a să ru ta t pe iera rh d ar ac esta clîndu-i o sfoară i-a zis : Fiule, sugru-
m ă-m ă tu, ca să nu m ă sp în zu re otom anii că ro ra le sîn t dator ; şi de în ­
d ată dom nul a scris d e m n itarilo r săi din C onsta n tin o p o l ca să achite
şase mii florini ven e ţie n i, d a to ria Sfîntului M orm înt.' La puţin tim p după
a c ea sta a sosit la Iaşi un dem n itar turc, cu po ru n c ă de la su lta n să a re ­
steze pe p a tria rh în tru c ît le m ai d ato ra alte şase mii de florini, d ar V odă
i-a re s titu it şi pe a c eştia ; dîndu-şi seam a însă acel dom n prea b o g at că
S fîntul M orm înt m ai are încă datorii, a trim is doi dem nitari de ai săi
la Ierusalim cu p atruzeci de m ii de florini u n g u re şti şi a ac h ita t to a tă
datoria. D eoarece ră m ă seseră de p lată încă p atru mii de groşi, otom anii
au v en t în M oldova, d ar le-a d at şi aceşti bani, acel om iu b ito r de H ris­
tos, care a fă cu t o faptă îm p ără te ască şi ortodoxă, c h ia r m ai m ult decît
îm părătească, p en tru ca de la că d ere a C onsta n tin o p o lu lu i nici un basileu
sau dom nitor nu a făcut a tîta bine scaunului p a tria rh a l de Ierusalim » 32.
In anul p re ced e n t celor în tîm p late m ai sus, adică în 1642, şi anum e în
luna m ai a acestuia, V asile Lupu prim ise în dar de la însuşi p a tria rh u l
C onstantinopolului, P arten ie I, zis cel B ătrîn (1639— 1644), un v as de m ir,,
cu ocazia co n v o c ării sinodului de la Iaşi.
Al d oilea p a tria rh al Ierusalim ului ca re a sfinţit Sfîntul şi M arele M ir
în B iserica O rtodoxă R om ână a fost vestitul apărător al O rtodoxiei din
secolul XVII, D ositei, a tît de strîn s leg a t de u n ele eve n im e n te m ajore
din v ia ţa B isericii Ţ ărilo r R om âne din acea epocă. D acă adăugăm la
a c estea şi aju to a re le de to t felul prim ite d e p a tria rh u l D ositei de la r o ­
49. D esp re p a tria rh u l T eo fan a l III-lea, a se v e d e a Ioan Ivan, art. cit., p. 689 -
691 ; Ioan V. D ura, Ş tiri d e sp re Ţările R om âne..., p. 125.
50. V ezi : M an uil G h ed eo n , Ilepi tou afiou Mupou fMwaeiC ^piiai|j.oi to îc tuctoT?, ev.
-ou naipLapxLn.ou T iraofpatpEiou, C o n stan tin o p o l, 1912, p. 65, afirm ă că S fîn tu l şi M a ­
rele M ir a fost sfin ţit la Iaşi, d e c ă tre p a tria rh u l T eo fan al Ieru salim u lu i, la 7 ap rilie
1642. De n o ta t că ace laşi an 1642 şi-l în su se şte r d e la M a n u il G h ed eo n şi P a v lo v M e-
nevisoglu, op. c it., p. 142.
51. H riso sto m o s P a p a d o p u lo s ,'înnopta ’E7„7.X?|(jîa<: 'IepoaoXufjuov, Ieru salim -A le-
x a c d ria , 1910, p. 519.
52. D ositei. 'la-copîa î:epî tcăi iy 'IepoaoXufAotţ..., p. 1190.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 557

mâni, nu este alunei deloc în tîm p lăto r că el a sfinţit de două ori S fîntul
şi M arele M ir pe păm înt rom ânesc S3.
P atriarh u l D ositei a sfinţit p en tru prim a d ată S fîntul şi M arele M ir în
1670, cu ocazia că lăto riei sale în trep rin se în acel an în Ţ ările R om âne şi
despre ca re av e a să scrie în «Istoria» sa cele ce urm ează : «Lum inaţi de
Duhul Sfînt, cei din V lahia s-au p re g ă tit de sfin ţirea S fintujui M ir şi
astfel, cu ch e ltu ia la tu tu ro r, I-am -preparat (fiert) cît se p o ate de m inunat
în tr-o ca n tita te de ap ro ap e două su te zece litri. S lujba sfinţirii acestuia
s-a făcut în p rezenţa şi cu aju to ru l V oievodului, Ierarhilor, d em n itarilo r
şi a m ultor preoţi, şi a fost d is trib u it şi c reştin ilo r care locuiesc în T ra n ­
silv a n ia şi M oldova, şi celor din re g iu n ile fluviului D unării» 54.
C înd anum e a sfinţit Sf intui şi M arele M ir în anul 1670 p atriarhul
Dositei nu face nici o m enţiune. M ult m ai tîrziu, G heorghe Şincai (1754—
1816) av e a să afirm e că p a tria rh u l D ositei a sfinţit Sfîntul şi M arele M ir
la 29 iunie, anul 1670 53. Dar cele afirm ate de Şincai nu corespund a d e v ă ­
rului, în tru c ît D ositei p ărăsise d eja Ţ ara R om ânească în ain te de luna
iunie a anului 1670. In m od sigur p atria rh u l D ositei a sfinţit S fîntul şi
M arele M ir conform tra d iţie i B isericii O rtodoxe, şi anum e în Jo ia M are
a anului 1670, ca re nu p u tea fi, fireşte, pe 29 iunie.
A doua s fin ţire a S fîntului şi M arelu i M ir de că tre p a tria rh u l D ositei
pe păm înt rom ânesc a av u t loc, p o triv ii celor consem nate de logofătul
Radu G receanu în «Istoria dom niei lui C on stan tin B râncoveanu», to t la
B ucureşti, în b iseric a m în ăstirii Sfinţii A postoli, la 29 iunie 1702. Şi
anum e în cadrul S fintei L iturghii o ficiale de că tre p a tria rh u l D ositei
îm preună cu m itropolitul Ţ ării R om âneşti, T eodosie (1668— 1672 ; 1679—
1708), episcopii ţării şi un num ăr m are de preoţi, în p re zen ţa v oievodului
C on sta n tin B râncoveanu, a în alţilo r d re g ăto ri şi a boierilor. «Aici în ­
sem năm p en tru o p o m enire num ai ca să se ştie» — n o ta a tît de su g estiv
Radu G receanu — «că, în tîm p lîn d u -se a fi P rea Sfinţitul P ărin te P a tri­
arhul Ierusalim ului Kir D ositei p re acea v re m e aici în ţară , s-au făcut
mir, ca re m ir s-au sfinţit în ziua de Sfinţii A postoli P etru şi P avel, făcînd
însuşi sfinţia sa L iturghia cu m ulţi preoţi, l-au sfinţit în m în ăstirea unde
se cinstesc aceşti sfinţi A postoli care se chiam ă A rh im a n d ritu l56, fiind
şi M ăria Sa C on sta n tin V odă îm preună cu A rh ie reu l ţării K ir T eodosie
şi cu to ţi alalţi Episcopi cîţi aici în ţa ra se afla şi to a tă b o ierim ea ţării,
la lea tu 7210/1702 Iunie 29 la al p atru sp reze ce le a an al dom nii M ării
Sale lui C onstantin V odă, ca re m ir s-au făcut cu to a tă ch e ltu ia la Sfinţii
sale p ă rin te lu i P a triarh u lu i m ai sus num itului Ieruealim ineanului»

53. D espre lu n g a şe d ere a p a tria rh u lu i D ositei în Ţ ările R om âne, a a ju to a re lo r

prim ite, a m în ă stirilo r în c h in a te Ieru salim u lu i, şi lu c ră rile g re c e şti tip ă rite p e păraîn-
tul rom ân e sc în tim pu l p ă sto riei saie, a se v e d e a In an V. D u ră '0 Aoaiflsoî'IepouuoXuftuv...
54. D ositei, 'laxopLci Trepi :«■; ev 'lEpoaoXu(i.oiC, p. 1212.
55. V ezi : G heo rg h e ţin e a i, C ronica R o m ânilor şi a m a i m ultor nom uri, t. 3
(1614- 1739), B ucureşti, 1886, p. 321.
56. M a h ala u a în c are era s itu a tă m în ă stire a Sfinţii A p o sto li s r n u m ea a A rh i­
m a ndritului, fapt p e n tru c are în u n e le d o c u m en te din sec. X V III i se m ai sp u n e a ?i
« m înăstirea A rh im an d ritu lu i, u n d e se p răz n u iesc Sfinţii A p o stoli > (v ezi V en iam in N i-
colae, C tito riile Iui. M a tei Basarab, B u cu reşti, 1982. p. 44).
57. V ia ta lui C o n sta n tin V o d ă H râncoveartu, d e R a du v e l Logofăt G recian u , cu
n ote ţi a n e x e d e Ştefan D. G rectan u , B u c u reţti, 1906, p. 115.
5 58 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

N u este exclus ca şi succesorul lui D ositei, n epotul său H r is a n t58

(1707— 1731), să fi sfinţit S fîntul şi M arele M ir la B ucureşti, care, «încon­
ju ra t ele şap te m itropoliţi şi alţi num eroşi preoţi şi călugări» 59 a tîr-
nosit b iseric a m ănăstirii Sfîntul G heorghe N o u 60, la 29 iunie 1707. O
astfel de ase rţiu n e p oate deveni p lauzibilă şi dacă se ia în consideraţie
faptul că dom nitorul N icolae M av ro co rd a t trim ite a o scriso a re p a tria r­
hului Cosm a al III-lea (28 febr. 1714—-23 m artie 1716) al C onstantinopo-
lului, în care-1 ru g a sa nu m ai prig o n ea scă pe p a tria rh u l H risan t al Ie ru ­
salim ului. P rig o n irea lui H risa n t din p arte a lui Cosm a al III-lea se datora,
prin tre altele, săv îrşirii sfinţirii Sfîntului şi M arelui M ir de c ă tre p a tri­
arhul Ierusalim ului 6|.
P atriarh ia Ecum enică nu p u tea fi d esig u r deloc m ulţum ită de sfinţirea
Sfîntului şi M arelui M ir în Ţ ările R om âne de că tre p atria rh ii ce lo rlalte
p a tria rh a te ortodoxe ale O rientului. Cu to ate ac estea ea nu şi-a m an i­
festat în to td e au n a opoziţia p en tru co n sid eren te d iv erse im puse de m o­
m entele epocii re sp ectiv e. A şa a fost de exem plu în cazul sfinţirii Sfîn­
tului şi M arelui M ir la Ia şi,'în n oiem brie 1643, de că tre p atria rh u l Teofan
al III-lea al Ierusalim ului, cînd p atria rh u l ecum enic de atunci, P arten ie I,
n-a m anifestat nici cea m ai m ică opoziţie. F ireşte, o astfel de lipsă de
opoziţie din p arte a lui P arten ie I s-a d a to ra t n eg reşit ac h ită rii tu tu ro r
d a to riilo r sale de c ă tre vo iev o d u l M oldovei V asile Lupu, fapt consem nat
de altfel de p a tria rh u l D ositei al Ierusalim ului în «Istoria» sa. M ai m ult
chiar, tocm ai p en tru acest b in e ce-i făcuse V asile Lupu, p a tria rh u l P a rte ­
nie I al C o nstantinopolului i-a trim is v o iev o d u lu i M oldovei la Iaşi
m oaştele C uvioasei P ara sch iv a 62. «P artenie, — scria D ositei — , după ce
a luat bani de la dom nitorul M oldovei V asile ca să ach ite d ato riile P a tri­
arhiei, a co b o rît p este zidul o raşului din F a n a r 63 în tim pul nopţii
m oaştele Sfintei P ara sch iv a aflate în P atriarh ie şi le-a trim is la Iaşi, şi
acum se găsesc acolo la M în ăstirea Sfinţilor Trei Ierarhi» 64.
A lteori însă, cînd atm osfera era favorabilă, C onstantinopolul îşi fă­
cea cu n o scu tă nem ulţum irea. T otuşi v a la b ilita te a celor s ăv îrşite la B ucu­
reşti privind Sfîntul şi M arele M ir era re cu n o scu tă şi în ac este cazuri de
opoziţie. «Sfinţirea Sfîntului şi M arelui M ir la B ucureşti nu s-a săv îrşit
co n tra r canoanelor, — scria p atria rh u l D ositei nem ulţum itului M etodie
58. D espre le g ă tu rile p a tria rh u lu i H risan t al Ieru salim u lu i cu Ţ ările R om âne, vezi
M ihail C a rata şu, C îtev a sc rie ri in e d ite ale p a tria rh u lui H risant ai Ieru sa lim u lu i, a d re ­
sa te «C om p a niei g re c e şti» d in Sibiu, în «B iserica O rto d o x ă Rom ână», C (1982), nr.
3— 4, p. 380—393.
59. M ircea P ă c u ra riu , Istoria B isericii O rto d o x e R o m â ne, voi. 2, B u cu reşti, 1981.
p. 220.
60. M în ă stire a Sfîn tu l G h eo rg h e-N o u a fost în c h in a tă L o cu rilo r Sfinte de către
dom n ito ru l C o n stan tin B rân co v ean u .
61. V ezi E. H u rm u zak i — N. Io rg a, D o cu m en te g re cc şti p rivito a re Ia istoria ro­
m ânilor, voi. XIV, p a rte a I, B u cu reşti, 1915, doc. 675, p. 710—712.
62. V ezi Io an V. D ură, Ş tir i d e sp re Ţ ă rile R om âne..., p. 124— 125; c ît p riv e ş te
v ia ţa C uvio asei M aici P a rasc h ev a , a se v e d ea : t M e lch ised e c Ş tefăn escu , V /a /a şi
m inunile C u v io a se i M aicii no a stre P a ra sc h ev ei c ei nouă ş; isto ricul slin telo r ei m oaşte,
Bucureşti, 1889, 66 p.
63. M o a şte le C u v io asei P a ra sc h e v a au fost p ă stra te în b ise rica «Sfîntul G heorghe»
din F a n a r şi au fost ad u se şi a şez ate în b ise rica «Sfinţii T rei Ierarh i» din Iaşi, la 13
iunie 1641.
64. D ositei, 'IaTopia -£01 TBV k't 'lEpoaoXu|a.oi?..., p. 1175.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 559

—, ci pe bună d re p ta te am făcut-o, ca unii care am p u rta t de g rijă la cele

ce p riv ea u B iserica» 65. D ositei a v e a ch iar să scrie m ai tîrziu ca d ato rită
scrisorii sale, în care îşi ju stific ase sfinţirea S fîntului şi M arelui M ir la
Bucureşti, s-a d alo ra t schim barea atitudinii p atria rh u lu i ecum enic. P a ­
triarh u l D ositei afirm ă ch ia r că M etodie a re cu n o scu t că l-a ju d ec at cu
asprim e şi a că u tat să-şi g ăse ască d iv erse ju stific ări. «Um ilit de ad evăr,
— scrie D ositei — , p a tria rh u l ecum enic M etodie ne-a răspuns cele ce
u rm e a z ă : N e scrii cu p riv ire la problem a S fîntului M ir. F rate, ce să
spun ? D oar că ac ea sta mi s-a p ăru t dificila şi grea, ac esta-i ad e v ăru l. Ni
s-a p ăru t dificil de a răm îne indiferenţi văzînd că o astfel de a c ţiu n e să
aibă loc pe n ea şte p tate, fă ră să fim deloc în ştiin ţaţi, şi care, potrivit, c a ­
noanelor, ţine de com petenţa canonică a au to rită ţii fiecărui loc. Şi dacă
o trec ea m cu v ed e rea , cum am fi fost aşa d ar ju d ec aţi ? P entru a e v ita
astfel de rep ro şu ri şi să nu fim acuzaţi că sîntem n ev red n ici (de o noarea
tronului, şi nu ştim să-i apărăm d re p tu rile sale), am găsit de c u v iin ţă să
lăsăm m ăcar a se în ţeleg e cum că ac ea stă «sfinţire a m irului» a av u t loc
fără consim ţăm întul şi ş tirea n oastră. Cu to a te acestea, să fie în s ă n ă ­
ta te a V o a stră şi p en tru m în tu ire a creştinilor, şi să prim im în to td e au n a de
ia d u m n ea v o astră scriso a re frăţea sc ă ca re să ne facă cu noscut despre
bu n a săn ă ta te a V oastră, pe care D om nul să V-o d ăru ia scă în tru m ulţi
şi fericiţi ani ! 15 ap rilie 1670» *.
U nirea politică a celor două Ţari R om âne în anul 1859 şi o b ţin ere a
in dependenţei fa ţă de Im periul otom an la 1877 a v e au să aibă urm ări
bin efă că to a re şi p en tru B iserica acestora. în tr-o ţa ră liberă, de ac ea stă
dată m ai bine o rg a n iz ată şi stăp în ă deplină pe to ate m în ăstirile în ch i­
nate m ai înainte, tim p de secole, Locurilor S finte ale R ăsăritului şi p a tri­
arh iilo r greceşti, B iserica O rto d o x ă R om ână nu m ai p u tea to lera situ a ţia
ex isten tă, şi anum e de a-şi p ro c u ra Sfîntul şi M arele M ir de la C o n sta n ­
tinopol. Ia tă de ce la 25 m artie 1882, în Jo ia M are, în cadrul S fintei
Liturghii a S fîntului V asile cel M are, iera rh ii S fîntului Sinod al B isericii
O rtodoxe Rom âne, în fru n te cu m itropolitul prim at C alinic M iclescu, au
sfinţit ei înşişi Sfîntul şi M arele M ir în ca ted ra la m itro p o litan ă din B ucu­
reşti 67.
T ransform ările su rv e n ite în tre tim p în v ia ţa Ţ ărilo r Rom âne şi a Bi­
sericii ac esto ra nu fu se seră în ţelese de că tre P a tria rh ia E cum enică. In
plus, P atriarh ia Ecum enică, de tea m ă să nu-şi p iard ă o sursă sig u ră de
v en itu ri, şi im plicit să-şi dim inueze in flu en ţa sa, a condam nat cu fe rm i­
tate sfin ţirea S fintului şi M arelui M ir de că tre iera rh ii B isericii O rtodoxe
R om âne în 1882.
La num ai c îtev a săptăm îni de la s fin ţirea Sfîntului şi M arelui M ir
la B ucureşti, arh im a n d ritu l F ila ret V afidis insera, la 5 m ai 1882, în ev-
dom adarul P atriarh ie i E cum enice «A devărul bisericesc» a rtic o lu l «Mi­
tro p o litu l U ngrovlahiei şi să v îrş ire a S fîntului M ir», în care sfin ţirea
65. D ositei, IIapa?>.£n:6fisva ev. tij? tUTopiaC..., p. 284.
66. Ibidem .
67. D espre sfin ţire a Sfîn tu lu i ţi M arelu i M ir la B ucureşti, în 25 m a rtie 1882, a
scris z iaru l «Rom ânul» din 27 m a rtie 1882. A ce st a rtic o l a fost trad u s şi in se rat în
o ficiosul P a tria rh ie i E cu m en ice « 'Ev. ’AXij0sia»,lI (1881— 1882), p. 40.5— 406,
cu titlu l : « 'H ■zzXe.z''} tt,c naflafiioEcoi; tou Mupou ev
560 BISERICA ORi ODOX Â RO MA XĂ

S fîntului şi M arelui M ir de că tre B iserica O rtodoxă R om ână era co n si­

d erată drept «ultim a inovaţie» 68 a acesteia. în acelaşi timp, V afidis
considera actul sfinţirii S fîntului şi M arelui M ir de c ă tre rom âni ca fiind
« arbitrar şi îm p o triv a stării ex is te n te în B iserică» 60, iar m itropolitul
U ngrovlahiei, ca unul ce «depinde» de P atriarh ia Ecum enică, <,nu are
dre p tu l să s ăv îrşe ască m irul» 7". La fo a rte pu ţin timp, în ac elaşi evdo-
m adar, F ila ret V afidis a in se ra t un alt a r ti c o l 71, în care şi de ac ea stă
d ată condam na sfin ţirea S fîntului şi M arelui M ir la B ucureşti. Pe de altă
parte, la 10 iulie 1882 p a tria rh u l ecum enic Ioachim al III-lea (1878—
1884) trim ite a m itro p o litu lu i C alinic (1875— 1886) al U ngrovlahiei o sc ri­
so are sinodală sem nată de u n sprezece arh ie re i ai Sinodului p a tria rh al
din C onstantinopol, în care nici m ai m ult nici m ai puţin considera sfin­
ţire a S fîntului şi M arelui M ir un a c t anticanonic să v îrşit de B iserica
O rto d o x ă R o m â n ă 72. S crisoarea p atria rh u lu i Ioachim şi a sinodalilor
săi, plină de m ustrări, invoca aşa-zisele d re p tu ri de ju risd icţie ale P a tri­
arhiei Ecum enice asu p ra B isericii O rtodoxe Rom âne şi o acuza to to d ată
de inovaţii, p rin tre ca re şi ac ee a a sfinţirii Sfîntului şi M arelui M i r 7'1.
In fa ţa atitudinii lerm e a B isericii O rto d o x e Rom âne ex p rim a te în
' A ctul sinodal», P atria rh ia Ecum enică a tre b u it să cedeze, şi p este trei
ani îi v a re cu n o aşte auto c efa lia ac esteia 74.
D upă sem narea Tom osului de auto c efa lie ai B isericii O rto d o x e Ro­
m âne 75 în «aprilie 1885» de că tre p a tria rh u l Ioachim al IV -lea şi zece
alţi ierarhi, m em bri ai Sfîntului Sinod p atria rh al din C onstantinopol,
ac esta a fost trim is la B ucureşti. T otodată, p a tria rh u l ecum enic Ioachim
al IV -lea aducea la cu noştinţă tu tu ro r B isericilor orto d o x e surori, adică
P atriarh iilo r apostolice de A lex a n d ria, A ntiohia şi Ierusalim , A rh ie p isc o ­
piei C iprului, B isericilor Rusă, G reacă şi S îrbă, precum şi A rhiepiscopiei
de C arloviţ, re cu n o aşte rea autocefaliei B isericii O rto d o x e Rolmâne 76.
68. A rhim . F ilare t V afid ii, '0 Miri-ponoXitiT" Oo-ffpofîXayJiC -/.ti r, -eXe-iC tou iflo u
Mupou, în «’Ex%A7]<JtaaTi7.ii ’A X ^ sia » , an. II (1881 1882), fasc. 29, p, 459.
69. Ibid em , p. 462. 70. Ib id em .
71. Idem , '0 £■/ BcitiV-oOpeaTU) ’OpfloSoîoC -efit ztâ 07100 Muocu, în « ’Ey.*.Xi)aia3':i%^
’AXT)0Eia», an. II (1881 -1882), p. 6 5 2 -6 5 8 .
72. V ezi : A rhim . Iac o v o s V ato p ed in o s, op. cit., p. 96, n. 1
73. V ezi Scriso a re a p a tria rh u lu i Io ach im al IIT-!ea din 10 iu lie 1882, a d re sa tă m i­
tro p o litu lu i C alin ic al U n g ro -V lah iei, în «B iserica O rto d o x ă Rom ână», V I (1882), nr.
12, p. 736—7 37; P av lo s M en ev iso g lu , op. cil., p. l . ' l — 152. E ste r e g re ta b il în să faptul
că încă în z ilele n o a s tr e să v îrşire a S fîn tu lu i şi M arelu i M ir din 1882 la B ucureşti,
e ste c o n sid era tă d re p t « a rb itra ră » («2u0a!peTTp) şi «o răstă lm ă c ire a rîn d u ie lii b ise ri­
ceşti e x iste n te TLSTaaTpaTi^ae! -t>g 7_p3-co6oi]ţ £**.X,i)3i;iaTixTjc -iSeuC»), de c ă tre Pavlos
M enevisoglu , op. cit., p. 110 şi p. 150.
74. D espre A ctele şi C o re sp o n d en ţa p riv ito a re Ui a u to ce fa lia Bisericii O rto d o x e
Rom âne, vezi : A c te p riv ito a re Ia a u to c cla lia B isericii O rto d o x e R om ane, B ucureşti,
1885 (lu cra re p u b lic a tă de M in isteru l C u ltelo r şi I n s tru c ţiu n ii); S ta tistic a c u ltelo r o r­
to d o x e rom âne, cum şi a celo rla lte c u lte stră in e (A lm anah), voi. I (19R2), p 23—40,
u nde se află : A c te p riv ito a re Ia a u to c efa lia b is(cricii) o rt(o d o x e) a Rom âniei.
7.5. V ezi T om os-ul a u to ce fa lie i B isericii O rto d o x e R om âne, te x t g rec şi tra d u c e re
r o m ân e ască a lă tu ra tă , în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», IX (1885), nr. 5, p. 344—354.
76. V ezi E nciclica P a tria rh ie i E cu m en ice a d re sa tă Ieru salim u lu i, A le x an d riei, A r­
h ie p isc o p u lu i C ip ru lu i, S in o ad e lo r R usiei, G reciei şi Serbiei, p rec u m si A rh iep isco p ie i
C arlo v itu lu i, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», IX, (1885), nr. 8, p. 555—5 56; H riso sto -
m os A Papad o p u lo s, A ! opfloBoSoi ’ExTiXTlaîai Eepţîtcîi; xai Poofjiavtaţ v.i-b. -6 îaTopr/.iv
i-j-rA-. -ipEXfliv t.i'. -r-rj-J Ieru salim , 1923, p. 96—98.
DIN TRECUTUL BISLRICII ŞI 1‘AIRILI NO AŞTRI 5 61

De atunci şi pînă astăzi B iserica O rtodoxă R om ână, prin iera rh ii ei

în fru n te cu în tîis tă tă to ru l acesteia, îşi sfinţeşte singură S fîntul şi M arele
M ir pen tru treb u in ţele sale, asem enea ce lo rlalte Biserici orto d o x e s u ­
rori. în ziua de joi, 5 m ai 1983, iera rh ii B isericii O rto d o x e R om âne, în
fru n te cu P atriarh u l acesteia, au sfinţit Sfîntul şi M arele M ir în biserica
M înăstirii A ntim din B ucureşti, p en tru a 15-a o ară 7V. în fine, de sem n a­
lat şi faptul ca din anul 1921 şi pînă la re în fiin ţa rea P atriarh ie i bulgare
şi re cu n o aşte rea autocefaliei a c esteia de că tre P atriarh ia Ecum enică în
anul 1945, B iserica O rtodoxă R om ână a oferit Sfînt M ir şi B isericii O rto ­
doxe B ulgare 78.

UN MILENIU DE ATESTARE DOCUMENTARĂ

A VOIEVODATELOR LUI GELU, GLAD ŞI MENUMORUT
GHEORGHF VAS1LESCU

D upă cum se cunoaşte, cu c erirea unei p ărţi a Daciei de că tre ro ­

m ani, în urm a războaielor daco-rom ane din anii 101— 102. şi 105— 106,
a în sem n at in tro d u ce rea lim bii şi a civilizaţiei latin e ca re au fost asim i­
late de p opulaţia dacă răm asă, in cea m ai m are p arte, pe v echile sale
aşezări, fă ră ca prin ac ea sta să fie an ih ilată civilizaţia şi cu ltu ra geto-
d acică ce se afirm ase p rin tre cele m ai e v o lu a te din Europa ac elei vrem i.
Tim p de 165 de ani cît a d u ra t a c ea stă ocupaţie, rom anii au in ­
flu en ţa t şi au fost influenţaţi, re alizîn d u -se o le g ă tu ră atît de strîn să
între au to h to n i şi colonişti, incit ea a dat n a ş te re la o a d e v ă ra tă sim ­
bioză daco-rom ană. T otodată, în ria rire a la tin ită ţii s-a ex e rc ita t cu d e s ­
tulă in ten sita te şi asupra terito riilo r dacilor liberi, p ractic asupra în tre ­
gului spaţiu ca rp ato-danubiano-pontic, d eterm inînd procesul com plex
de contopire org anică a celor două culturi şi civilizaţii.
P ără sirea D aciei de că tre arm ata şi au to rităţile rom ane, în anul
275, nu a pus capăt le g a tu rilo r econom ice, sp iritu ale şi politice dintre
fosta provincie rom ană de la nord de D unăre şi posesiunile răm ase sub
a u to rita te a Im periului de la sud de m arele fluviu. P rocesul de om ogeni­
zare etn ico -lin g v istic ă şi c u ltu ra lă a daco-rom anilor a continuat, să
se d esfăşo are fără în treru p ere , tim p de aproape o ju m ă ta te de m ileniu,
pe în treg spaţiul ca rpato-danubiano-pontic, dînd n a şte re lim bii şi p o ­
porului rom ân, un popor rom anic deo se b it de cele care se vo r ivi în
p rovinciile apusene ale Im periului rom an, tocm ai d ato rită com ponen­
ţei sale dacice specifice.
R olul dacilor ca elem ent co n stitu tiv ai poporului rom ân s-a e x e r­
citat, pe lîngă co n trib u ţia lor etnică, lin g v istică şi culturală, şi în
tran sm itere a direc tă la rom âni a form ei lor tra d iţio n ale de o rganizare
— o bştea sătească. Cea m ai vec h e ştire scrisă despre ac ea stă obşte o
găsim în «Odele» poetului rom an H oraţiu, datîn d din sec. I d.Hr., unde
77. Pr. C on stan tin Parv u , S U ntireu M u ra lu l M ir la P atriarhia R om ână, in «Bise­
rica O rto d o x ă Rom ână», CI (1983), nr. 5—6, p. 330.
78. V fz i Pr. Prof. Ene B ran işte, ari. cit., p. 534.
562 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

se v o rb e şte despre «geţii cei aspri, că ro ra ogoarele, n ed e sp ărţite prin

h o ta re le aduc roade şi re co lte com une». R ezultă din ac est p asa j că la
g eto-daci exista, în ain te de dom inaţia rom ană, o stăp în ire com ună a
păm întului, ro a d ele a p a rţin în d tu tu ro r m em brilor obştii. Este de re ­
m arc at şi faptul că d in tre to ate p o p o arele din afara Im periului, H oraţiu
ia ca exem plu pe geto-daci, ca av în d form a cea m ai tipică de o rg a n i­
zare a v ieţii de obşte.
în D acia cucerită, rom anii au înlocuit num ai form a s u p erio a ră de
org a n iz are politică, re g a tu l dac, prin s tatu l sclav a g ist cu s tru c tu ră m i­
lita ră, d ar n-au “p utut desfiinţa, m ai cu seam ă în m ediul sătesc p re ­
cum pănitor, vec h ea form ă de org a n iz are a obştilor te rito ria le . A ceasta
a co n tin u at să ex iste şi după anul 106, atît în D acia rom ană, cît şi în
ţin u tu rile dacilor liberi.
După re tra g e re a arm atei şi ad m in istraţiei rom ane, o rg a n iz area de
s tat im pusă de c u c erito r s-a destrăm at, o ra şele au decăzut, încetîn-
du-şi tre p ta t ex isten ţa, iar v iaţa s-a ru ralizat. Form a de organizare
po litic a şi so cială a num eroasei populaţii agricole, care a co n tin u at să
v ieţu iască în aceleaşi locuri, în no rd u l D unării, şi du p ă actul oficial al
re tra g e rii rom ane, a răm as o b ştea sătească. C onsolidarea ei a fost în ­
le sn ită şi de faptul că nu m ig rato rii au p ătru n s prim ii din afară în
fosta pro v in cie p ă ră sită de a u to rită ţile rom ane, ci m asive grupuri de
daci liberi, ca re profitînd de ab se n ţa unor forţe m ilitare organizate,
s-au aşezat aici, contopindu-se cu d estu lă re p ezic iu n e cu populaţia
daco-rom ană. De altm interi, ata cu rile pu tern ic e şi re p e ta te ale ac esto ra
asu p ra g ra n iţe lo r provinciei D acia au fost, îm preună cu ră sco ale le din
interior, fa cto ru l principal ca re a dete rm in a t a b a n d o n are a ei de că tre
oficia lităţile rom ane.
O b ştea te rito ria lă lib eră a fost, astfel, v e rig a de le g ă tu ră în tre fe u ­
dalism şi o rîn d u irile pre ced e n te, fie că era v o rb a de o rîn d u ire a s c la v a ­
g istă din D acia rom ană, fie că era v o rb a de o rîn d u ire a g e n tilică pe
cale de d estră m are din ţin u tu rile locuite de dacii liberi, iar d ăin u ire a
ei pe te rito riu l ţării n o a stre însem nează co n tin u itatea popo ru lu i rom ân
în D acia ca popor aşezat, te rito ria liza t, stato rn ic leg a t de păm înt.
A tunci cînd, începînd cu ap roxim ativ anul 300 d.Hr. în p ărţile
ră s ă rite n e ale fostei D acii şi-au făcut ap a riţia cei dintîi m igratori, p o ­
porul rom ân, organizat în obştii săteşti de ţă ra n i liberi, a tre b u it să
lupte singur, prin pro p riile-i forţe, p e n tru ap ă rarea lib ertăţii, a fiinţei
etn ice şi a civilizaţiei sale agricole su p erio a re în faţa po p u laţiilo r m i­
g ra to a re , aflate pe o tre a p tă in ferio ară de dezvoltare.
R eprezentînd m ase războinice ce co n tro la u v a s te te rito rii, ale căror
ce n tre de g re u ta te au fost în to td e au n a în afara h o ta re lo r v echii Dacii,
n eam u rile m ig rato are (goţii, hunii, gepizii şi avarii) au e x e rc ita t asupra
păm întului rom ânesc d o ar o do m in aţie' politic o -m ilitară de la distanţă,
m ai m ult nom inală şi vrem elnică, d ecît efectivă şi de lungă du ra tă . B a­
zaţi pe econom ia ră zb o in ică de consum , m igratorii, aflaţi în continuă
m işcare, luau bu n u rile nec esare traiu lu i lo r de la po p u laţia autohtonă,
sed e n ta ră şi agricolă, atît în re g iu n ile n oastre, cît şi în restul, fostelor
provincii rom ane cu c erite de ei.
DIN TRECUTUL BISERICII $1 PATRIEI NOASTRE 563

La început, obştile rom âneşti erau form ate din gospodării de ţă ra n i

liberi şi av e au conducere colectivă, form ată din ad u n a rea «oam enilor
buni şi bătrîni». Pe m ăsura dezv o ltării fo rţe lo r de pro d u c ţie în cadrul
ac esto ra a început p rocesul de stratifica re socială, co n d u c ere a obştii
săteşti fiind pre lu a tă tre p ta t de conducători individuali (juzi, de la la ­
tinescul ju d ex ; daci, de la dux). E lectivă o vrem e, funcţia de co n d u ­
cător de obşti a dev e n it apoi atrib u tu l unei sin g u re fam ilii, ai căror
m em bri au în cep u t să şi-o tran sm ită din g e n e raţie în generaţie.
P entru m ai buna cooperare în p re lu c ra re a păm în tu lu i ş i c reştere a
vitelor, iar de la un tim p şi p en tru satisfac erea u nor nev o i de ap ă rare,
satele rom âneşti din diferite zone s-au u n it form înd uniuni de obşti,
denum ite ţări (de la latinescul terra), care au luat, de regulă, num ele
locurilor sau rîu rilo r pe care erau aşezate. C unoaştem , astfel, Ţ ara M a­
ram ureşului, Ţ ara H aţegului, Ţ ara Z arandului, Ţ ara M oţilor, Ţ ara F ă ­
găraşu lui, Ţ ara Bîrsei, în T ransilvania, apoi Ţ ara B rodnicilor, Ţ ara
V rancei, Ţ ara C îm pulungului, în M oldova, iar în sudul M unteniei,
av în d denum iri sem nificative, V laşca şi R om anaţi, adică ţa ra v la h i­
lor şi ţa ra rom ânilor. în afara ac esto r «ţări», m ai m ari şi cu ecou
m ai adînc în co n ştiin ţa istorică, au ex istat n u m ero a se «ţări» m ai m ici,
p en tru care izv o a rele scrise şi tra d iţia au folosit d e te rm in a tiv e sim ilare
sau ec h iv alen te celui de «ţară», anum e cîm puri, cîm pulunguri, codri,
dev e n ite m ai tîrziu, în ac tele cancelariilor, ocoale, ţin u tu ri, districte,
d u ca te sau judeţe.
A ceste uniuni de sate erau form aţiuni statale incipiente, alc ătu ite
iniţial din aşezări d eschise (nefortificate), iar m ai apoi, începînd cu se*
colul al V l-lea, prin ap lica rea tehnicii fortificării, din aşezări am e n ajate
cu ş an ţu ri şi v alu ri de păm înt. Este de re m a rc at că, în ac ea stă vrem e,
nici u n a din p opulaţiile m ig rato are nu cu n o şteau şi nu foloseau sistem ul
de fortificare, nici m ăcar slavii, care, trec în d p rin p ărţile n o astre în a
doua ju m ă ta te a secolului al V l-lea, l-au ad o p ta t m ult m ai tîrziu, după
s tab ilirea lor în afara terito riu lu i rom ânesc. Se ştie că prim ele grupuri
de slavi care au pătru n s în părţile ră să rite n e ale terito riu lu i rom ânesc,
a proxim ativ după anul 586, nu s-au sed e n ta riza t, ci au făcut p e rm a ­
n en te incursiuni în Im periul bizantin, p en tru a obţine locuri de a ş e ­
zare. Cînd, după anul 602, fro n tie ra d u n ă re a n ă n-a m ai rezistai, slavii
au p ătru n s şi s-au aşe zat în num ăr m are în zona d in tre D unăre şi B al­
cani. In schim b, la norjlul D unării, pe în treg spaţiul fostei Dacii, g ru p u ­
rile re strîn se şi răzleţe de slavi care n-au m ai aju n s la sud de fluviu
au fost asim ilate tre p ta t şi definitiv de poporul rom ân, com pact şi net
su p erio r din pu n ct de v ed e re num eric, social-econom ic şi politic.
A şezarea m asivă şi d u ra b ilă a slavilor în tre D unăre şi B alcani a
în treru p t, vrem e de aproape trei secole, leg ă tu rile d irec te ale p o p o ru ­
lui n o stru cu Im periul bizantin şi, de aceea, izv o a rele scrise nu îi m en ­
ţio n ează pe rom âni decît începînd cu v e a cu l al X -lea, o d ată cu re v e ­
n irea biza n tin ilo r la D unăre şi în ce p ere a ex pansiunii m ag h iare la est
de Tisa. C hiar dacă a fost m en ţio n at num ai începînd cu ac ea stă dată
de izv o a rele scrise bizantine, m aghiare, ru se şti sau germ ane, sub d e ­
num iri ca vlahi, valahi, olahi sau blaci, dar care desem nează în to td e a ­
una pe rom âni, p oporul n o stru şi-a c o n tin u at v ia ţa şi ac tiv ita te a în sate
56 4 BISERICs\ ORTODOXA ROMÂNĂ

g ru p a te în diferite form aţiuni statale specifice, denum ite ţări, din Do-
brogea pînă în C rişana şi M aram ureş şi din B anat p în ă în B ucovina.
A cest tip de organizare s ta ta lă feudală la rom âni s-a re alizat după o
concepţie o riginală, care p re su p u n ea a u to rita te a a b so lu tă pe un te ri­
to riu d elim ita t — de unde şi num ele de ţa ră — din pu n ct de v ed e re
politico-m ilitar, adm inistrativ, ju rid ic şi religios.
Deşi com plet lib ere faţă de Im periu, ţă rile rom âneşti au p ă stra t
încă vie am in tirea s u v eran ităţii rom ane, ceea ce a fă cu t ca la sfîrşitul
sec. IX, cînd B izanţul a re cu n o scu t slava ca lim bă oficială, a lă tu ri de
g re acă şi latină, a c ea stă lim bă să fie ad o p ta tă în c a n ce la rie şi Biserică,
org a n iz ate după m odelul bizantin. Lim ba s lav ă şi alfa b etu l chirilic au
fost p re lu a te în să de rom âni num ai ca elem ente oficiale, p e n tru săv îr-
şirea cultului şi fu n c ţio n a rea ca n ce la riei statului, p o triv it can o an e lo r
s tab ilite la Bizanţ. C a şi latin a pe care au in trodus-o ung u rii în T ra n sil­
v an ia cucerită, tot p e n tru o rg a n iz area ca n ce la riei şi o ficierea cultului
catolic, slav a a fost to t tim pul o lim bă m o artă şi, ca atare, în sec. XVI
a fost înlocuită cu lim ba rom ână. P rin in term ed iu l lim bii de ca ncelarie
şi de cult, însă, unele in stitu ţii statale vec h i rom âneşti, cu denum iri
pro venind din latină, au prim it, începînd cu v eacul al X-lea, denum iri
slave (ju d ele a d ev e n it cneaz, iar ducele, voievod).
P rin în tă rire a şi e x tin d e re a sa, ţara , ac e a stă v ec h e instituţie, d e ­
n u m ită în ce p în d cu sec. X şi voiev o d a t, a aju n s sinonim ă cu ac ee a de
stat, iar v o iev o d u lu i (ducelui în ain te de sec. X), în c a lita te de c ă p e te ­
nie, îi re v en ea , pe lîngă asig u ra rea apărării, prin o rg a n iz area şi co n ­
d uce rea oastei, şi atrib u ţia rid ică rii unor ce tăţi din lem n şi păm înt, ca
centre ale form aţiunii statale re sp ectiv e.
în afara form aţiu n ilo r s ta ta le din sec. VI— IX, a te sta te pe cale a r­
h eologică în t.ot spaţiul ca rp ato -d u n ăre an o -p o n tic, p en tru sec. X cu ­
n oaştem şi p rin m enţiunile izv o a relo r scrise e x isten ţa u nor organism e
s tatale rom âneşti de tipul v o iev o d a te lo r (ducate), conduse de voievozi
(duces), care au opus o re zisten ţă în v erşu n a ta p ătru n d e rii u n g u rilo r în
T ransilvania.
D intre izv o a rele n arativ e, pe prim ul loc se s itu e az ă lu c ra re a cu
titlu l «Gesta H ungarorum » (F aptele U ngurilor) scrisă de N o taru l an o ­
nim al re g elu i Bela, in tra t în isto rio g rafia m o dernă sub num ele co n v e n ­
ţio n al de A nonym us, apoi cronica lui S im on de K eza, în ru d ite în tre ele
prin pro to tip u l m ai v echi din ca re-şi tra g su bstanţa, la care se adaugă
lu c ra re a cu ca rac ter h ag io g ra fic «Legenda Sancti G erhard» (Legenda
S fîntului G erard), care, deşi se ocupă de v ia ţa unui episcop m artir şi nu
de v ia ţa re g ilo r U ngariei, a te stă co n tin u itatea ro m ân ilo r în spaţiul
ca rp ato -d u n ăre an .
A nonym us, au to ru l «Gestei H ungarorum », cea m ai v ec h e cronică
a U ngariei, care descrie d esc ălec are a m ag h iarilo r în P anonia şi p ă ­
tru n d e re a lo r în T ransilvania, un d e au găsit aici pe rom âni ca popor
autohton, a fost n o taru l un u ia din cei p a tru regi ung u ri cu num ele de
Bela. C erc etările din ultim a v re m e înclină să v ad ă în el u n contem po­
ra n al regelui Bela al III-lea (1172— 1196), care a re d a c ta t G esta în tre
anii 1200— 1210, deşi im p o rtan te arg u m en te lingvistice, p aleo g rafice şi
chiar isto rice p led e ază în fa v o are a ipotezei că A nonym ul m ag h iar a
fost sec reta ru l lui Bela al II-lea (1131—-1141), lu cra re a lui fiind ela b o ­
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE

ra tă , prin urm are, la anul 1150. A cest n o tar în v ăţat, cu v a s te şi sigure

c u noştinţe isto rice şi geografice re fe rito a re la an tich itate şi, m ai ales,
p riv ito are la trec u tu l m ai în d ep ă rtat şi m ai ap ro p ia t al ungurilor, şi-a
scris opera — al cărei o riginal s-a pierdut, ajungind p înă la noi doar
o copie p ă s tra tă într-un m anuscris de la înce p u tu l sec. XIV în B iblio­
teca im perială din V iena, şi p u b licată p en tru prim a d ată în an u l 1746 de
că tre J. G. S chw andtner şi M. Bel în «Scriptores R erum H ungaricarum »,
in tem eindu-se pe tradiţia orala, tran sm isă din g en e raţie in generaţie,
pe izv o a re scrise, îndeosebi o cro n ică m ai v ec h e re d a c ta tă la cu rte a
re g ilo r u nguri la sfîrşitul sec. XI, şi pe docum ente ale ca n ce la riei regale
ce i-au fost accesibile d a to rită funcţiei sale de sec reta r la curte. T oate
ac estea fac din C estele lui A nonym us o lu cra re isto rică de v alo a re,
dem nă de în cre d ere p en tru c u n o a şte re a ev e n im e n telo r prin care a
trecu t T ra n silv a n ia in v ea cu l X, cu atît m ai m ult cu cit re la tă rile sale
au fost confirm ate şi de alte izvoare n a ra tiv e şi sînt în tărite de re z u l­
tatele c e rce tărilo r arheologice.
Din cronica lui A nonym us aflăm că, sub pre siu n e a altor neam uri,
trib u rile ungare, de origine fino-ugrică, şi-au p ă ră sit te rito riile de v ie ­
ţuire de pe cursul m ijlociu al fluviului V olga şi de pe Kama, ajun-
gînd la începutul sec. IX în re g iu n e a Lebedia sau L evedia, situ a tă în ­
tre N ipru şi Don, unde au in tra t sub d om inaţia K aganatului chazar.
Spre sfîrşitul aceluiaşi secol, îm pinşi de pecenegi, aflaţi şi ei sub p re ­
siunea uzilor, s-au m işcat m ai spre vest, p în ă in ţin u tu l A telkuz
(Etelkuz), aflat în p arte a d re ap tă a N istrului. De aici, re u n ite într-o
p u tern ic ă uniune de triburi, sub co n d u c ere a lui A rpad, fiul lui Alam os,
s-au în d rep ta t spre no rd -v est şi străb ă tîn d C arpaţii Păduroşi, prin pasul
V ereczke, au aju n s in anul 896 in C îm pia Panonică.
Triburile u n g are din acea v re m e p ă stra u încă p u tern ic e trăsă tu ri
ale orinduirii gentilice, iar o cupaţia lor p rin cip a lă îi definea drept
crescă to ri de v ite sem inom azi, pra cticîn d şi o ag ric u ltu ra prim itivă.
R eceptivi ia civilizaţia ex is te n tă în Panonia, ei au ev o lu a t spre se d e n ­
tarism şi înch e g are sta ta lă sub G eza I (972— 997) şi, mai ales, sub
Ştefan I (997— 1038), cînd au ad o p tat şi creştinism ul.
D upă ce s-au stabilit în Panonia, ungurii au făcut, m ai întîi, d ese
incursiuni în apusul Europei, p în ă spre m ijlocul sec. X, cînd, fiind în ­
vinşi pe rîul Lech, în luptele cu germ anii, la anul 954, n-a u m ai în d răz­
nit să ata ce A pusul.
La v en ire a lor în Panonia, ung u rii erau în num ăr restrîn s, circa
250.000, u rm are a luptelor grele ce le p u rtase ră în drum ul p arcu rs din
A sia şi pînă în Europa. Din ac ea stă cauză, conducătorii trib u rilo r m a­
ghiare au re n u n ţa t la ocu p a rea efectiv ă a te rito riilo r p rin care au tr e ­
cut, lăsînd pe vechii s tăp în ito ri în po sesiu n ea păm în tu rilo r lor, de la
care percep e au d oar anum ite obligaţii în p roduse şi alte bogăţii, adu-
cîndu-i, aşadar, într-o stare de supunere nom inală. A cest pro c ed eu în-
tîln it şi la av ari şi la tătari, a fost p ropriu ac elo r popoare m ig rato are
care, re d u se num eric, nu av e au c a p ac itate a de a adm inistra efectiv te ­
rito rii întinse. A şa au p ro c ed at trib u rile m aghiare în tre c e re a lor prin
R usia k iev ian ă , prin H aliciu, G aliţia şi R utenia — terito rii pe care le-au
tra v e rs a t în drum spre Panonia.
566 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

în prim ele decenii după aşe zarea lor în P anonia, num ărul m ag h ia­
rilor, decim aţi în ră zb o aie le cu fe u d alita tea apuseană, a co n tin u at să
scadă incit, la p u ţin ă vrem e du p ă u rc a re a sa pe tron, regele Ş tefan I
a în ce rca t să sp o re ască nu m ăru l locu ito rilo r re g atu lu i u n g ar chem înd
străini, de orice neam , să se aşeze în ţa ra sa, precum şi m ercenari,
că ro ra le-a a s ig u ra t o bu n ă prim ire, plătin d u -i gen e ro s sau acordîndu-le
păm înt şi diferite privilegii. P rin tre prim ii in traţi în astfel de re la ţii cu
ungurii s-au n u m ăra t secuii, trad iţio n ali a p ă răto ri ai zonelor de g ra ­
niţă, locuind la v e n ire a trib u rilo r lui A rpad în ţin u tu l C iglei (în nord-
estul U ngariei de azi), de unde au fost străm utaţi, în tîia oară, în sec.
XI la P o rţile M ezeşului, unde era — aşa cum m en ţio n ea ză C ronica
P ic tată de la V iena (C hronicon P ictum V indobonense) — h o taru l cu
T ransilvania.
Indreptîndu-şi e x p a n siu n e a spre ră sărit, v enind din sp re vest, u n ­
gurii au p ătru n s în T ra n silv a n ia abia în a doua ju m ă ta te a sec. X. A c­
ţiu n e a s-a d esfăşu ra t în etape, s-a întins pe m ai m ulte secole şi a dat
n a ş te re la lupte aprige p u rta te de poporul rom ân îm p o triv a n o ilo r n ă ­
vălitori, A stfel, la p ă tru n d e re a în T ransilvania, în prim a etapă, fe u d a­
lita tea m aghiară, care în ce p ea sa se înfiripe, a g ăsit aici v o ie v o d a ­
tele conduse de Glad, G elu şi M enum orut, am in tite în C ronica n o ta ­
rului A nonym us, la care se ad ău g au n u m ero ase alte form aţiuni s tatale
rom âneşti (Ţ ara Bîrsei, Ţ ara F ăgăraşului, Ţ ara H aţegului, Ţ ara M a ra ­
m ureşului, etc.), nem e n ţio n a te de A nonym us, d eo a rec e lingurii nu v e n i­
seră încă în contact cu ele.
C om entînd prim a în ce rca re de p ătru n d e re a ung u rilo r în T ra n sil­
vania, pe v a le a C rişului R epede, n o taru l A nonym us arată, în «G esta
H ungarorum », cum oştile m aghiare s-au izbit, m ai întîi, de v o ie v o d a ­
tul lui M enum orut, num it duce — dux B ihorensis — ca re îşi av e a re ş e ­
din ţa în c e ta te a B iharea, lin g ă O rad ea de astăzi. V o iev o d a tu l ducelui
M enum orut,al cărui tată, după p re ciză rile lui A nonym us, fusese şi el
duce, fără a ex c lu d e şi p o s ib ilitatea unui duce b ih o rea n şi m ai vechi, se
în tin d e a spre v est pînă la Tisa, la n ord p în ă dincolo de Satu M are, spre
est p înă la P ia tra C raiului şi Someş, la sud-est p în ă la P o arta M eze­
şului, iar la sud p în ă la M ureş, corespunzînd, aşadar, n o rd -v estu lu i
T ransilvaniei. A d ă p o stit în ce tăţile sale, M enum orut s-a a p ă ra t cu în ­
v erş u n a re şi num ai după c îtev a săptăm îni, pro d u c în d u -se din p arte a
m ag h iarilo r şi anum ite in terv e n ţii diplom atice, a făcut act de supunere,
fiica sa căsăto rin d u -se cu fiul lui A rpad.
Şi m ai ane v o io ase au fost luptele cu Gelu, care, avînd o o aste de
c ă lăre ţi şi arcaşi, s-a opus cu în d îrjire co tro p irii v o ie v o d a tu lu i său,
aflat în centrul T ransilvaniei, în tre M unţii A puseni, oraşul C luj-N apoca
şi Baia M are, şi p en tru a p ă ra re a că ru ia a d at două aprige b ătă lii : una
la P oarta M ezeşului, iar a doua pe rîul A m laşului. C opleşit de su p e rio ­
rita te a nu m eric ă a a ta cato rilo r, G elu a în ce rca t să se re tra g ă în re ş e ­
dinţa sa de la Dăbîca, dar a fost ucis în a p ro p ie re a rîu lu i C ăpuş, unde
a că u tat să se îm p o triv ească din nou o ştilor m ag h iare conduse de
Tuhutum .
A ceeaşi so a rtă a av u t-o şi v o iev o d a tu l lui Glad, situ a t în Banat,
intre M u reş şi D unăre, a cărui ce tate de re şed in ţă de la O rşova, a fost
DIN TRECUTUL BISERICII Ş7 PATRIEI NOASTRE 567

şi ea cucerită. G lad a d ev e n it v a sa lu l regelui ungar, răm înînd m ai d e ­

p a rte în stăp în irea v o iev o d a tu lu i său.
Din desc riere a lui A nonym us reiese, deci, că in T ra n silv a n ia sec o ­
lului X ex istau form aţiuni s tatale rom âneşti a lc ătu ite din uniuni de
obşti, ce ocupau te rito rii re la tiv întinse, ai că ro r lo cu ito ri p ra cticau
ag ric u ltu ra, cre şte re a v ite lo r şi m eşteşu g u rile (c o nfecţionarea de u nelte
şi arm e, m ineritul, rid ica rea u n o r co n stru cţii m ai p re te n ţio a se, cum
e ra u ce tăţile fortificate), precum şi o ac tiv ita te în dom eniul schim bu­
rilo r de bunuri, o rie n ta tă a tît spre ce n tru l Europei, cît şi că tre Bizanţ.
M ai reiese, de asem enea, că form aţiunile politice tra n s ilv ă n e n e erau
conduse de v o ievozi (duci), care v o r fi fost urm aşi, cel pu ţin în a doua
sau a tre ia g en e raţie, ai u nor voievozi a n te rio ri. A nonym us scrie că
M enum orut, m otivînd leg itim itatea stăp în irii sale în războiul cu A rpad,
afirm ă că «am ac e a stă ţa ră de la străm oşul m eu», \o i e v o z i i tra n s ilv ă ­
neni, dispuneau, apoi, şi de un a p a rat m ilitar ca re cuprindea c e tăţi şi
oaste. In fiecare din aceste tre i v o iev o d a te sînt m en ţio n ate m ai m ulte
aşezări în tă rite în afara celor de re şed in ţă : Satu M are şi Zalău — în v o ­
ie v o d a tu l C rişan ei ; C uvin, H orom — în v o iev o d a tu l b ă n ă ţe a n ; C luj —
M ănăştur, C h iraleş — în v o iev o d a tu l T ransilvaniei. O astea, în unele
cazuri e ra d estu l de p u ternică. G lad a ieşit la lu p tă cu deta şa m en te c ă ­
lare şi p edestre, iar p en tru în frîn g e rea lui M enum orut au fost n ec esare
două cam panii. In schim b, o astea lui G elu era m ai m odestă, fiind fo r­
m ată în m are p a rte din oam eni «săraci», în arm aţi cu arcu ri şi săgeţi.
A c e a stă oaste a lu p tat totuşi, du p ă spusele lui A nonym us, «cu în v e r­
şunare», folosind se p are şi rid ica rea un or în tăritu ri de p ăm în t şi de
lem n, m enite să în tîrzie în a in ta re a n ă v ă lito rilo r.
A şadar, to ate cele trei v o iev o d a te ro m ân eşti au in trat în stare de
v a s a lita te faţă de re g atu l m aghiar, fără să cadă însă sub stăp în irea sa
efectivă.
E venim entele p etre c u te în secolul u rm ăto r confirm ă că v o ie v o d a ­
tele ro m ân eşti au c o n tin u at să-şi păstre ze autonom ia. La în ce p u tu l s e ­
colului XI, în anii 1002— 1003, re g ele Ş tefan I a p u rta t lupte grele cu
vo iev o d a tu l tra n s ilv ă n e a n al lui G hiula, a cărui re ş e d in ţă se afla la A lba
Iulia, iar u n urm aş al lui Glad, vo iev o d u l A htum , a p u rta t şi el, în
anul 1028, un aprig război cu forţele feudale u n g u re şti conduse de
C anadinus.
D espre v o iev o d a tu l tra n s ilv a n al lui G hiula, care continua, pe o
tre a p tă s u p e rio a ră de o rganizare politică, vec h iu l v o iev o d a t al lui Gelu,
avem ştiri la A nonym us, la cro n ic aru l Sim on de Keza şi, îndeosebi, în
tex tu l C ronicii P ic tate de la V iena. D in aceste izvoare n a ra tiv e aflăm
că G hiula e ra u n vo iev o d «m are şi puternic», ca re av e a în s tăp în irea
sa un te rito riu întins şi bogat, u d at de foarte m ulte rîu ri, din nisipul
că ro ra se cu le g ea aur. C erc etările arheologice, confirm înd m enţiunile
docum entare, au do v ed it că în v o ie v o d a tu l tra n s ilv ă n e a n e x istau m ai
m ulte ce tăţi în tărite, în tre ca re A lba Iulia e ra cea m ai im portantă, m ai
bine fo rtificată, m ai p o p u lată şi m ai d ez v o lta tă din pu n ct de v ed e re
econom ic, m ilitar şi cu ltu ra l, fiind re şed in ţa p rin cip a lă a voievodului,
în v o iev o d a t se aflau, de asem enea, n u m ero a se aşezări săteşti, probînd
ex is te n ţa unei populaţii num eroase, o rg a n iz ată în obştii terito ria le , în
 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

s ta re să m obilizeze însem nate forţe de ap ă rare. C eram ica de b u n ă c a ­

litate, obiectele de podoabă, u n ele din m etal preţios, re stu rile de arm e,
g ăsite cu p rileju l ce rc e tă rilo r arh eo lo g ice pe locul fostelor ce tăţi ale
voiev o d a tu lu i tran silv ăn e an , a rată că ac ea stă form aţiune politică avea
o situ a ţie econom ică prosperă, elem ent ce a d eterm inat, în m are m ă­
sură, politica de exp a n siu n e te rito ria lă spre ră s ă rit a regelui Ştefan.
P riv ito r la v o iev o d a tu l băn ă ţean , inform aţia cea m ai b o g ată o
avem în L egenda S fîntului G erard — fost episcop la M orisena, unde
a şi m urit în anul 1046, fiind, astfel, co n tem poran cu A htum — care
c o n tin u ă cronica iui A nonym us. P o triv it «Legendei», A htum , care îşi
în tin se se a u to rita te a înspre nord, stăpînind, pe lîngă v o iev o d a tu l lui
Glad, şi o p arte a fostului v o iev o d a t al lui M enum orut, îşi s tab ilise r e ­
şed in ţa pe M ureş, în c e tatea M orisena (C enadul de azi). D escendent
al lui Glad, «din neam ul căruia se tra g e Ahtum », după cum ne in fo r­
m ează A nonym us, voiev o d u l a pus vam eşi şi paznici în p o rtu rile de pe
M ureş, p în ă la v ă rs a re a în Tisa, p en tru a încasa v am ă de la plutele
regale ce tra n s p o rta u sa re a pe rîu. P u te rea p o litic o -m ilitară a lui A htum
se întem eia pe situ a ţia econom ică în flo rito are a lo cu ito rilo r v o ie v o ­
datului, d esp re care «Legenda» afirm ă că se în g rije a u de turm e şi
herghelii, cît şi pe m ulţim ea c a v alerilo r şi a soldaţilor, fapt p en tru care
regele m ag h iar n -a p u tu t să-l supuie d ec ît num ai după ce a o bţinut
aju to ru l unui fugar din a n tu ra ju l său, pro b ab il un feudal p u ternic, atras
de Ştefan prin ac o rd area u nor beneficii su p erio a re celor ob ţin u te de
la fostul stăpîn. Era, de altfel, o p ra ctică ob işn u ită în Evul m ediu,
schim barea su zeranului de că tre vasal.
D upă m o arte a lui Ş tefan I p e tre c u tă în anul 1038, v o iev o d a te le ro ­
m âneşti din T ra n silv a n ia şi B anat, profitînd de slăb iciu n ea regatului
m aghiar, ca u rm are a crizei in te rn e prin care trec ea , şi-au re cu ce rit
su v eran itatea. A şa se face că în sec. XI stă p în ire a feudalilor m aghiari
asupra T ra n silv a n ie i nu este a te sta tă de nici u n docum ent.
Spre sfîrşitul aceluiaşi secol şi începutul celui urm ător, fe u d a lita ­
tea m ag h iară a re lu a t ofensiva, în tîm p in ată de aceeaşi d îrză re zisten ţă
a rom ânilor, astfel în cît p ătru n d e re a u n g u rilo r în ex tre m ita te a sud-
estică a T ransilvaniei, în ţa ra ro m ân e asc ă a Bîrsei, de pildă, s-a produs
abia la înce p u tu l sec. XIII, după m ai bine de o su tă de ani.
C otropirea T ran silv an iei de că tre ung u ri şi in v az ia pecen eg ilo r şi
apoi a m ongolilor în M oldova şi M untenia, a în tre ru p t brusc procesul
firesc de unificare a form aţiunilor politice îik r-u n s ta t centralizat, ca re
să cuprindă în treg u l te rito riu locuit de rom âni. D acă zonele rom âneşti
de cîm pie dom inate de c u c erito rii străin i au cu n o sc u t o serio a să stîn-
jen ire a dezv o ltării econom ice şi au fost îm piedicate să-şi d esă v îr-
şea scă org a n iz area s ta ta lă proprie, în schim b, locurile ascunse şi greu
accesibile ale m unţilor şi d e a lu rilo r c a rp atin e sau cele p este 20 ţări
d elim ita te n a tu ra l în in te rio ru l T ransilvaniei, în ca re s trăin ii n -a u p ă ­
tru n s niciodată, au oferit populaţiei ro m ân eşti condiţii prieln ice pen tru
a-şi p ă s tra şi dez v o lta fiinţa de neam şi org a n iz area ei politică. In C ar-
paţii M eridionali, de pildă, diplom a a c o rd ată de re g ele Bela al IV -lea,
la 2 iunie 1247, ca v alerilo r-că lu g a ri ai O rdinului Sf. Ioan de la Ie ru ­
salim — aşa-num iţii ioaniţi sau osp ita lie ri — chem aţi pentru a apăra
DIN TRECUTUL BISERICII SI PATRIEI NOASTRE 569

fro n tie rele de sud ale U ngariei, m enţionează, în zonele în care nici
ungurii, nici m ongolii n-a u p ătru n s efectiv, e x isten ţa cn e za te lo r lui
Ioan şi F arcaş, /prim ul în fostul ju d e ţ R om anaţi, al doilea în p ărţile
V îlcei, şi a v o iev o d a te lo r conduse de Litovoi şi Seneslau, ce se în tin ­
deau, unul la d re ap ta O ltului, cuprinzînd V a le a Jiu lu i şi Ţ ara H a ţe g u ­
lui, iar celălalt în stîn g a O ltului, îng lobînd ţin u tu rile A rgeşului,
C îm pulungului şi Ţ ara F ăgăraşului. în cuprinsul ac esto r state rom âneşti,
ce rce tările arheologice au a ră ta t că ex istau c e n tre im portante, cu a ş e ­
zări şi biserici ortodoxe, clădite din piatră, u n ele d in tre ac estea fiind
vechi ce tăţi dacice, p arţia l refăcute şi folosite de voievozii rom âni din
sec. XIII. F ără îndoială că ac este form aţiuni, ca re se aflau doar sub su ­
z e ran itate a nom inală a re g atu lu i m aghiar, erau cu m ult m ai vechi d ec ît
diplom a lui B ela al IV -lea, fiindcă în tex tu l ac esteia regele u ngar p re c i­
zează că ele râm în în seam a rom ânilor, «aşa cum le-a u ţin u t p în ă
acum». Cum ca v alerii ioaniţi n-au d at asc u lta re chem ării regelui Bela
al IV -lea, cn e za te le şi v o iev o d a te le rom âneşti s-au consolidat în mod
firesc pe calea începută. în ju ru l vo iev o d a tu lu i lui S eneslau se vor
strînge, astfel, p în ă la sfîrşitul secolului to ate ce lelalte form aţiuni p o li­
tice am intite, adău g în d u -li-se şi p ărţile su d -estice ale M unteniei. C ătre
1310, B asarab I a u nificat v o ie v o d a te le şi cn ezatele din d re ap ta şi
stîn g a O ltului, întem eind sta tu l feudal Ţ ara R om ânească. In 1330, în-
vingînd la P osada pe re g ele C arol R obert al U ngariei, vo iev o d u l a do-
bîndit ind ep en d en ţa Ţ ării R om âneşti. P este cîtev a decenii, form aţiunile
politice rom âneşti d in tre C arpaţi, N istru şi M are vor sfîrşî prin a se
contopi în statu l feudal M oldova. Tim p de sute de ani, Ţ ara R om ânească
şi M oldova, d e v e n ite pilonii politici şi m ilitari ai poporului nostru, vor
sta în n eîn tre ru p te legături cu T ran silv a n ia , creînd îm preună o s tră ­
lu cită cu ltu ră ro m ânească şi, în cele din urm ă, unindu-se, vo r pune
b azele R om âniei m oderne, m o şte n ito a re a Daciei de odinioară.
C u p riv ire la T ransilvania, treb u ie pre ciza t că re zisten ţa populaţiei
rom âneşti faţă de ocupanţi a co n tin u at şi du p ă aşa-zisa su p u n ere a ei,
fiind m ult sporită de num ărul m are al ro m ânilor. P entru a co n tra ca ra
îm p otrivirea rom ânilor, fe u d alita tea regală m aghiară a p o p u lat d ife­
rite zone cu secui şi saşi de origine germ ană, că ro ra le-a a c o rd at o
larg ă autonom ie, iar p en tru lărg irea sferei de d om inaţie dincolo de
lanţul C arp a ţilo r a ap e lat Ia ca v alerii teutoni. în 1437, cele trei «na­
ţiuni» p riv ileg iate (nobilim ea m aghiară, cea secuiască şi p atric ia tu l
săsesc) au în ch e ia t con v e n ţia de la C ăpîlna, realizînd cunoscutul Unio
Trium N ationum , în d rep ta t îm potriva poporului rom ân ce se rasculase,
n evrînd să accepte s itu a ţia de to le ra t pe p ropriul său păm înt pe care îl
d eţin ea din tim puri im em orabile. A cestui p act social i s-au adăugat,
după puţină vrem e, «pactul celor p atru religii» (lu th eran ă, u n itarian ă ,
reform ată şi rom ano-catolică) d ec re ta te religii de stat, ortodoxia (ca şi
adepţii ei, rom ânii) fiind socotită to lera tă .
Cu to ate a c este m ăsuri, v o iev o d a tu l T ra n silv a n ie i a co n tin u at să-şi
păstreze, d a to rită în prim ul rînd re zisten ţei populaţiei rom âneşti a u to h ­
tone, fiinţa lui ap a rte. A cest proces este ilu strat m ai cu seam ă de p e r­
sisten ţa unor in stitu ţii autohtone, cnezatele şi «ţările» rom âneşti cu
trad iţiile lor de organizare, cu obiceiul păm întului — legile nescrise
B.o. R—G x
570 «/SER/CA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

după care se ju d ec au p ricin ile iv ite în tre m em brii unei asem enea
com unităţi.
C riza in te rn ă a re g atu lu i m aghiar, to t m ai ev id e n tă după m o arte a
regelui M atei C orvin (1458— 1490), fiul lui Iancu de H unedoara, ca şi
c reştere a p u terii Im periului otom an du p ă v icto ria de la M ohaci, din
1526 şi, m ai ales, în urm a dez astru lu i su ferit de fe u d alita tea m aghiară
la Buda, în 1541, au dus la tran sfo rm are a U ngariei în paşalîc. V o iev o ­
d atu l T ransilvaniei, în schim b, şi-a co n tin u at ex is te n ţa autonom ă, sub
su ze ran itatea P orţii O tom ane, plătind, ca şi ce lelalte două v o iev o d a te
rom âneşti, M u n ten ia şi M oldova, un trib u t anual.
M om entul cel m ai în ălţăto r, însă, al ex isten ţei .voievodatului tran*
silv ă n ea n l-a re alizat u n irea în făp tu ită în 1599— 1600 de M ihai V ite a ­
zul, dom nul Ţ ării R om âneşti. P rin u n irea Ţării R om âneşti cu T ra n sil­
v a n ia şi apoi, în p rim ăv a ra anului 1600, şi cu M oldova, s-a d at curs
u n ei n ec esităţi s ec u la re a rom ânilor şi, to to d ată, s-a deschis o eta p ă
dec isiv ă în în făp tu ire a u n ităţii n aţio n ale a poporului no stru . P en tru
prim a o ară de la s tatu l dac din vre m e a lui B urebista şi D ecebal, p rin ci­
p ate le rom âne — ieşite de sub su z e ra n ita te a otom ană p rin a c ţiu n e a t e ­
m erară şi v ig u ro asă a m arelui M ihai — e ra u a d u n a te lao laltă sub un
sincjur voievod. U nirea Ţ ărilor R om âne în tr-u n singur stat n-a du ra t
d ec ît din octom brie 1599 p în ă în septem brie 1600, d ar acest in terv a l a
fost suficient p en tru a ap rin d e flacăra ce a v e a să lum ineze peste
v ea cu ri calea rom ânilor spre u n ita te a lor deplină, ca re se v a înfăptui
la 1 D ecem brie 1918.
 .♦ 3\ Ni v eR$aRi - ev ocnRi ♦

Prof. dr. LAZÂR IACOB

(1884— 1951)
Prof. dr. IORGU 1VAN

La 28 m artie 1984 s-au îm plinit o su tă de ani de la n a şte re a Prof.

dr. Lazăr Iacob. M odestia ca re l-a ca rac teriza t to a tă viaţa, în co n tra st
cu în făţişarea im punătoare a chipului său falnic de a u te n tic bihorean,
a făcut ca d esp re p e rso n alita tea lui şi despre bo g ata ac tiv itate pe care
a d esfăşu ra t-o tim p de 40 de ani, cît a funcţionat la diferite in stitu ţii de
în v aţăm in t su p erio r din A rad, O radea, Cluj şi B ucureşti, să se v o r­
bească şi să se scrie p re a puţin. De aceea socotim p o triv it acest prilej
ca, p rin cîtev a date, să readucem în m em oria acelor ca re l-au cunoscut
ac ea stă im p o rtan tă p erso n alita te o rtodoxă şi rom ânească, avînd co n ­
v in g ere a că aceştia îi vo r închina un gînd pios, îşi vo r în v io ra se n ti­
m entele de p re ţu ire cu care l-au în co n ju ra t în v ia ţă şi îşi vo r reînnoi
obligaţia de co n ştiin ţă de a-i urm a exem plul, în în d ep lin irea în d a to ri­
rilor ce le re v in ca fii credincioşi ai B isericii străm oşeşti şi ca dev o ta ţi
ce tăţen i ai P atriei, iar cei care nu l-au cunoscut, şi acum iau cu n o ş­
tin ţă d espre ac tiv itatea şi lu cră rile lui, vor găsi îndem nul de a-i citi
lucrările, din al căror cuprins vo r cu n o a şte pre o cu p ările sale speciale,
în d o rin ţa de a-şi servi m ai bine neam ul, iar pe de altă p arte v o r avea
posibilitatea să u rm ărea sc ă istoria fram în ta tă pe care a trăit-o neam ul
nostru, de-a lungul v ea cu rilo r, în T ransilvania, făcînd în să din um i­
linţele la care e ra supus — în loc de m otiv de dez n ăd e jd e — prilej de
h o tărîre şi m ai pu tern ic ă p en tru p ă s tra re a u n ităţii lui, prin cu litv are a
celor două p îrghii care l-au s u sţin u t în u rm ărirea acestui scop : lim ba
şi legea (credinţa) străm oşilor.
P rofesorul Lazăr Iacob s-a n ăscu t Ia 28 m artie 1884, în com una
P eştiş — care în pre zen t este in teg ra tă o raşului A leşd — , ca m em bru
al unei vechi fam ilii rom âneşti, am in tită în docum ente încă din tim pul
regelui M atei C orvin. T atăl său, G avril Iacob (1848— 1931) a fost preot
paroh în com un Peştiş. Din c ă săto ria lui cu E caterina M orărescu
(1848------ 1921) a avut 12 copii, însă au su p ra v ie ţu it prim ilor ani num ai
şapte (cinci băie ţi şi două fete). Cu to ate condiţiile gre le în care se
g ăseau rom ânii — inclusiv pre o ţii — , în ra p o rt cu celelalte trei n a ţio ­
n a lităţi p riv ileg iate din T ransilvania, pre o tu l G avril Iacob îm preună cu
 BISERICA ORTODOXA ROMÂNA

soţia sa au făcut to ate sacrificiile posibile p en tru a îndrum a pe copii

la şcoli, cei cinci băie ţi reuşind să term in e şcoli su p erio a re : Ivan
Iacob (1876— 1951) şi Io sif Iacob (1880— 1942) făcînd studii ju rid ice la
Cluj şi B udapesta, iar Sam uil Iacob (1879— 1945), Lazăr Iacob (1884—
1951) şi Ilarion Iacob (1887— 1973), urm înd In stitu tu l teologic din A rad,
care funcţiona, cu ap ro b are a îm păratului F rancisc I, încă din anul
1826, în strîn să leg ă tu ră cu ce leb ra P reparandie, care fusese ap ro b ată
de acelaşi îm părat cu p aisprezece ani m ai în ain te (în 1812). Cei doi
ca re au făcut studii ju rid ice s-au distins ap ărîn d d re p tu rile rom ânilor
n ed rep tăţiţi fie în ain tea in s ta n ţelo r ju d ec ăto reşti, fie în ain tea a u to rită ­
ţilo r ad m in istrativ e lo cale sau ce n trale. D intre cei tre i care au urm at
In stitu tu l teologic, doi, Sam uil şi Ilarion, au u rm at tra d iţia fam iliei ca
p re o ţi parohi în P eştiş şi T inăund ; Lazăr fiind re m a rc at de profesori ca
deosebit de în ze strat p en tru studii, du p ă ab so lv ire a In stitu tu lu i teologic
în 1905, a fost în d ru m at să-şi continue studiile, în v e d e re a specializării
la D reptul bisericesc şi isto ria b iseric easc ă la F acu ltate a de teologie
din C ernăuţi, cu b ursa de la E parhia A radului. F acu ltate a de teologie
din C ernăuţi luase fiinţă în 1875; e a av e a însă profesori a căror com ­
p etenţă, ca specialişti, e ra bin ec u n o sc u tă în to ate B isericile ortodoxe
fiind c o n tin u ato ri ai unei trad iţii care se form ase la In stitu tu l teologic
în decursul u n ei ju m ătăţi de v e a c de ac tiv itate, căci ac est In stitu t a
fost tran sfo rm at în F acu ltate a de Teologie. La d isciplinele care îl in te ­
resau în m od deosebit pe Lazăr Iacob funcţionau cei doi celebri fraţi,
Eusebiu P opovici la Istoria b iseric easc ă şi C o n sta n tin (C lem entie, prin
călugărire) P opovici, la D reptul bisericesc. C o n sta n tin Popovici se sp e­
cializase în dre p tu l bisericesc oriental, în tre 1870— 1873, la V iena, sub
în d ru m area p rofesorului Ioseph Zhishm an, a cărui co m petenţă în cu ­
n o aşterea izv o a relo r canonice orto d o x e şi în cu n o a şte re a spiritu lu i în
care au fost aplicate ca n o an e le cu o b lig ativ itate g en e rală în B iserica
O rto d o x ă nu p o ate fi co n te sta tă de nim eni, fiindcă i-o m ărtu rise sc cele
două lu cră ri de m are v a lo a re în dom eniul d re p tu lu i canonic orto d o x :
«I/as E harecht d er orien ta lisc h en Kirche», W ien, 1864, şi : «Die Syno-
den und E piscopul A m ter in der m org en lă n d isc h en Kirche», W ien,
1867. P reg ă tirea tem ein ică teo lo g ică pe ca re şi-o însuşise C onstantin
Popovici a fost v erific a tă cu p rileju l concursului pe care l-a tre c u t în
1873, ca să p o ată fi num it ca su plinitor al ca ted re i pe care o ocupa
fratele său m ai m are, E usebiu, care îşi lu ase un concediu pe m ai m ulţi
ani. în baza acestui concurs, tre c u t cu deo se b it succes cînd Institu tu l
teologic a fost tran sfo rm at în F acu ltate de teologie, C o n sta n tin P opo­
vici a fost în ca d rat ca profesor ag reg at la ca ted ra de D rept b isericesc,
funcţionînd cu ac est titlu pînă în 1880, cînd a fost d efin itiv at la ac ea stă
catedră, de la care s-a şi pensionat, p e n tru lim ită de v îrstă, în anul
1917. Sub conducerea u nor asem enea profesori, ca Eusebiu Popovici şi
C onstantin P opovici, este ex p lica b ilă p re g ă tire a tem ein ică pe care a
d o vedit-o Lazăr Iacob, d eo p o triv ă la Istoria b iseric easc ă şi la D reptul
bisericesc, discipline pe care le-a ilu stra t în dec u rsu l celor 40 de ani
de ac tiv itate didactică, la care ne vom 'referi în cele. ce urm ează.
Lazăr Iacob şi-a tre c u t exam enul de doctorat, în iu n ie 1908, cu cel
-;ai înalt calificativ : «summa cum laude». Luînd c u n o ştin ţă de succesul
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 573

cu care Lazăr Iacob îşi încheiase studiile la C ernăuţi, direc to ru l de atunci

al In stitu tu lu i teologic din A rad, p ro tosinghelul Roman C iorogariu
(1852— 1936) — cel care a v e a să devină, în 1919, în tii v icar şi apoi p ri­
mul episcop ortodox al O radiei — a propus C onsistoriului e p a rh ial n u ­
m irea lui ca profesor la Institut. Lazăr Iacob a fost num it, la începutul
anului şcolar 1908— 1909, cu titlul de suplinitor, şi în tim pul anului şi
p rofesor titular, la ca ted ra de D rept bisericesc, p redind în acelaşi timp
şi Istoria B isericii Rom âne din T ransilvania. În z estrat cu o m em orie
deosebită, avînd o ex punere cursivă, cu un tim bru cald, tîn ăru l p ro fe­
sor Lazăr Iacob s-a im pus repede p re ţu irii colegilor m ai în v îrstă şi
stim ei studenţilor, care îi urm ăreau cu m ult in tere s p relegerile, ca şi
c onferinţele p en tru care era to t m ai solicitat, fie cu prilejul unor adunări
ale pre o ţilo r la C entrul eparhial, fie cu p rileju l unor serii de conferinţe
publice organizate. A stfel, a c tiv ita te a pe care Lazăr Iacob a d esfăşu ­
rat-o la A rad nu s-a lim itat num ai la p re d are a c u rsu rilo r obligatorii,
ap recia te m ult de studenţi p en tru că ld u ra şi cla rita te a tiu care erau
expuse, ci a îndeplinit şi alte ac tiv ităţi prin ca re se p u tea contribui Ia
prom ovarea cu ltu rii rom âneşti în cercuri cît m ai largi şi la c u lliv are a
sentim entului patrio tic-n aţio n a l, c ă ru ia ev e n im e n tele ce se profilau în
ap ro p ia tă p ersp ectiv ă îi re zerv au un im p o rtan t rol. în acest sens se poate
m enţiona că în tim pul prim ului război m ondial, pe lingă cu rsu rile sale
la Institut, el a pre d at lim ba rom ână la şcoala civilă de fete din Arad,
care depindea de Episcopia o rtodoxă rom ână ; iar cînd în 1918 a re a ­
p ărut ziarul «Românul», ca organ al C om itetului C entral Român, — cu
sediul în A rad — , Lazăr Iacob a avut un rol deosbit de activ, p en tru
c rearea entuziasm ului de care avea nev o ie lu p ta pentru re alizarea u n i­
tăţii naţionale. Fiul său, academ icianul C aius Iacob, in tr-u n articol
a p ă ru t în ziarul «Familia», pe luna m ai 1984, sub t i t l u l : «LTn fiu al B iho­
rului, Dr. Lazăr Iacob» — p ăstrîn d ală tu ri de ce lelalte lu cră ri ale ta tă ­
lui său şi colecţia ziarului «Românul» — ne re la teaz ă că articolul ed i­
torial al acestui ziar din ziua de 1 D ecem brie 1918 — ziua M arii A dunări
N a ţio n a le de la A lba Iulia — cu titlu] «Zi de sărbătoare», este sem nat
chiar de prof. Lazăr Iacob. De altfel, Institu tul teologic din A rad a so ­
cotit că nu p o ate fi re prezentat, m ai co resp u n zăto r im portanţei e v e n i­
m entului, la M area A dunare de la A lba Iulia, de altcin e v a decît de prof.
Lazăr Iacob. A colo a a v u t bu cu ria să în tîln e ască Lazăr Iacob şi pe
fratele său dr. Ioan Iacob, ca dele g at al ju d eţu lu i Bihor, din p arte a c ir­
cum scripţiei C eica. O bucurie ase m ă n ăto are av e a să încerce prof. Lazăr
Iacob doi ani m ai tîrziu, cînd am îndoi fraţii au făcut p a rte ca dep u ta ţi în
prim ul P arlam ent al R om âniei întregite. Dar anul 1921 p o ate fi socotit
ca ultim ul an de ac tiv itate al prof. Lazăr Iacob în Arad. C ăci în noiem ­
b rie 1921 el a fost num it profesor la ca ted ra de D rept bisericesc de la
A cadem ia de d rept din O radea. Nu i-a fost, însă, u şo ară d esp ă rţirea de
A rad. Aci se p reg ătise în In stitu tu l teologic, aci ac tiv a se 13 ani ca p ro ­
fesor, aci legase p rietenii, aci se căsăto rise cu C ornelia M oldovan (1886—
1955) fiica cunoscutului direc to r de şcoală şi apoi inspector şcolar Iosif
M oldovan (1863— 1940), aci se o bişnuiseră ca de locuri n ata le cei doi
copii, C aius şi sora sa. A ceste legaturi l-au d eterm in at ca în anii 1922
5/4 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

şi 1923 să-şi păstre ze dom iciliul la A rad, făcînd nav e tă, în condiţii
destul de grele, p en tru ţin ere a c u rsu rilo r la A cadem ia de d re p t din
O radea. P înă la urm ă, în h o tă rîre a m utării la O radea şi-au spus ultim ul
cu v în t leg ă tu rile cu locurile natale, fiind ales şi d ep u ta t în P arlam entul
din 1921— 1922 chiar din parte a circum scripţiei e le cto rale A leşd.
C îm pul de ac tiv ita te ce i se oferea la O rad ea era pentru prof. Lazăr
lacob m ult m ai larg, lăsîndu-i p o sib ilitatea să-şi afirm e nu num ai p re ­
g ătire a ca istoric şi canonist, ci şi spiritul de bun organizator. A c ad e­
m ia de drept din O radea era o in s titu ţie de în v ăţăm în t c:u vechim e cit
aproape un veac şi ju m ătate, fiind în fiin ţa tă la 178(5, de îm p ără te asa
M aria T eresia. La ac ea sta A cadem ie re u şise ră să-şi facă studii şi un
n um ăr de rom âni care s-au re m a rc at apoi ca in telec tu a li de elită şi ca
vrednici lu p tăto ri pentru lu m in a rea şi d re p tu rile rom ânilor. In tre ac eştia
pot fi m enţionaţi : P etru V ulcan, Em anuil Gojdu, G heorghe Pop de
R ăseşti, V asile M angra, dr. C orîolan Pop, dr. A urel Lazăr, dr. N icolae
Zigre ş.a. Dar, in u rm a u nirii T ra n silv a n ie i cu p atria m am ă, m aj'oritatea
profesorilor de la ac ea stă A cadem ie au p re ferat să se re tra g ă în U ngaria.
A u răm as doar doi : dr. Iuliu H o vânyi (1860— 1955) profesor de drept
penal, care era şi d ecan şi dr. A ndrei Sigm ond (1873— 1936) profesor de
S ta tistică şi F inanţe. A c esto ra ii se ală tu rase, între tim p, dr. B ogdan
lo n escu (1875— 1951) ca profesor de D rept civil şi dr. E ugeniu S peranţia
(1888— 1975), ca profesor de Filosofia dreptului. Ca suplinitor la catedra
de D rept con stitu ţio n al şi ad m in istrativ a funcţionat — cîţiv a ani —
şi fratele prof. Lazăr- lacob, dr. Iosif lacob, dovedindu-şi com petenţa în
m ateria re sp ectiv ă prin c îtev a lu cră ri de v ă d ită im portanţă şi actuali -
Late p en tru v rem ea re sp ectiv ă, ca : «Problem a c o n s titu ţio n a lă a statu lu i
rom ân întregit. C onsideraţiuni de d re p t constituţional» (O radea, 1923) ;
«Problem a a d m in istrativ ă a s talu lu i rom ân întregit» (O radea, 4923) ;
- H o tărîrile A dunării N a ţio n a le de la A lba Iulia. C onsideraţiuni de drept
public» (O radea, 1924) şi «A rdealul şi u nificarea adm inistrativă» (O radea,
1924). Un sprijin efectiv va acorda Iosif lacob A cadem iei de d re p t în
ca lita te a pe care a av u t-o ca prefect al ju d eţu lu i Bihor în anii 1921 —
1922 şi 1926— 1927.
lncepîndu-şi cursul de D rept canonic la A cadem ia de dre p t din
O radea, în noiem brie 1921, prof. Lazăr lacob a în ţeles că nu se va putea
lim ita la exp u n e rea e x c lu siv ă a dreptului canonic ortodox, făcînd a b ­
strac ţie de ce lelalte cu lte re lig io ase din T ra n silv a n ia : rom ano-catolic,
t:\ an g helic-lutheran, reform at, u n itarian etc. De aceea cursul lui era în
re alita te an curs de d re p t b iseric esc com parat. C eea ce se cuvine să fie
rem arcat este că, în cadrul p re o cu p ărilo r sale expunînd concepţia fie­
cărui cult cu p riv ire la principiile care stau la baza o rganizării şi fu n c­
ţionării proprii şi cu p riv ire la concepţia re fe rito a re la ra p o rtu rile lor
cu statul, Lazăr lacob avea ca o biectiv esenţial, pe de o parte, ex p u ­
nerea, cît m ai docum entată, a d re p tu rilo r statu lu i în stab ilirea ra p o rtu ­
rilor lui cu cu ltele religioase, g a ran tîn d u -le lib ertate a de organizare şi
funcţionare, iar pe de a ltă p arte în d re p tă ţire a B isericii O rtodoxe de a
se bucura din p arte a s tatu lu i de sp rijin m ateria l în m ăsu ră egală cu cel
a cordat ce lo rlalte culte, av în d dre p t c rite riu p en tru re alizarea ac estei
egalităţi num ărul credincioşilor fiecărui cult. A ceste preo cu p ări s-au
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 575

m ateria liz at p rin tr-o serie de lucrări pu b licate în tim pul cît a funcţionat
la O rad ea (1921— 1934) şi apoi Ia C luj (1934— 1938) şi la B ucureşti
(1938— 1948). Le m enţionăm , în cadrul acestei ev o c ări şi p en tru re c ti­
ficarea g reşelilor cu care au ap ă ru t u nele iitlu ri şi d ate ale apariţiei,
cînd s-au publicat date sum are despre profesor cu p rile ju l îm plinirii
unui v ea c de la în fiin ţa re a F acu ltăţii de teologie din B ucureşti (1981).
Ca profesor la A rad, Lazăr Iacob, a p u b licat : C ăsătoria a doua a preo ­
ţilor (A rad, 1911) şi «Reorganizarea învăţăm ântului teologic şi a educa­
ţiei sem inariale» (S ib iu ,'1917). S eria lu c ră rilo r — de care am am intit —
în leg ă tu ră cu cu ltele religioase, a în ce p u t la O rad ea ; le m enţionăm în
ordinea datei ap a riţie i : «Regim ul cultelor in Rom ânia întregită» (C raiova,
1931 ; e x tra s din A nuarul festiv al A cadem iei de dre p t din O radea, R a­
m uri, C raiova, 1930, p. 199— 238) ; «C ultul catolic în România. C oncor­
datul cu V aticanul» (O radea, 1933) ; «Politica Scaunului papal. C apitol
in tro d u c tiv la istoria concordatelor postbelice» (Cluj, 1936) ; «Biserica
dom inantă şi egala îndreptăţire a cultelor» (A rad, 1936) ; «N atura ju ri­
dică a Patronatului suprem şi drepturile suprem e ale Statului rom ân»
(Cluj, 1938) ; «Situaţia de drept a ordinilor şi congregaţiunilor religioase
din România» (Sibiu, 1940) ; «Personalitatea juridică a Bisericii» (Bucu­
reşti, 1940) ; «Statul şi Biserica» (B ucureşti, 1942) ; «O id in ile şi congre­
gaţiile m ai noi» (B ucureşti, 1944) ; «C onştiinţa ortodoxă in Ardeal» (Bucu­
reşti, 1944) ; Biserica şi transform ările sociale» (B ucureşti, 1945) ; «îm ­
păratul Iustinian ca legislator b iserice sc» (B ucureşti, 1948).
Prof. V a le rian Şesan, analizind (in rev. «C andela» pe anul 1938, •
p. 394— 401) lu cră rile p u b licate de prof. Lazăr Iacob în 1938, cînd a fost
num it la F acu ltate a de T eologie din B ucureşti, face u rm ăto a rea c a ra c ­
teriz are g en e rală : «Toate lu cră rile din ac est ciclu form ează un lan ţ
bine în chegat care începe cu «Regimul cultelor», ce form ează, aşa zi-
cind prologul, şi care sfîrşe şte cu «N atura ju rid ică a P a tro n atu lu i s u ­
prem», epilogul acestui ciclu, pe cînd «B iserica dom inantă» este pun ctu l
culm inant, aducînd la ex p resie scopul p rincipal al în treg ii acţiuni de
ap ă rare a prestigiului B isericii O rtodoxe dom inante în S tatul Român.
Lazăr Iacob, fiind ardelean, a sim ţit d ato ria şi chem area nu num ai ca
b ărb at al ştiinţei, ci şi în v e d e re a ap ă rării p re stig iu lu i B isericii străm o ­
şeşti, dom inante în S tatul Român, sa elucideze problem a confesională
atît în lum ina legilor statu lu i rom ân, cît şi a can o an elo r B isericii O rto ­
doxe» (p. 394— 395).
In anul 1925, Lazăr Iacob a fost ales d ecan al A cadem iei de d rept
din O radea. In ac ea stă c a lita te şi-a d ovedit el spiritul practic, de bun
organizator. în prim ul rînd s-a in te re s a t p en tru co m pletarea ca ted re lo r
vacante, ca să asigure A cadem iei condiţii cît m ai bune p en tru p re g ătirea
s tu d en ţilo r ; apoi s-a stră d u it — şi a re u şit — să obţină org a n iz area unui
căm in p en tru studenţi, d o tat şi cu o cantină. El a fost şi prim ul d ire c ­
tor al acestui căm in, ocupîndu-se în d ea p ro ap e de buna fun c ţio n a re atît
a căm inului cît şi a cantinei.
în tim pul decanatului său (1925— 1927), au fost num iţi ca profe-
, sori la A cadem ia de dre p t din O rad ea : V icto r C ădere (1891— 1981), ca
profesor de p ro c ed u ră civilă ; 'T iberiu M oşoiu (1898— 1948), ca p ro fe­
sor de d rept r o m a n ; C. Petrescu-Ercea (1892— 1982), ca pro feso r de drept
576 B ISERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

com ercial; G eorge Strat (1894— 1965), ca protesor de econom ie politică ■

tje o rg e Sofronie (1901— 1961), ca profesor de d re p t in tern a ţio n a l. La
aceştia s-au adăugat, în 1930, la ca ted ra de d rept civil, A lex a n d ru C.
A n g ele scu (1902— 1947) şi A u relia n Ionaşcu (n. 1903). Cu aceşti profe­
sori A cadem ia de dre p t din O rad ea şi-a crescu t m ult p restigiul, ca in ­
s titu ţie de în v ăţăm în t juridic, iar v iaţa c u ltu ra lă în m arele ce n tru biho­
rean a cunoscut o in ten să ac tiv itate, prin conferinţele pe care aceşti
profesori le ţineau la U n iv ersita te a liberă, ce organiza în m od regulat
conferinţe în sala m are a Prim ăriei.
In conform itate cu legea în v ăţăm in tu lu i superior, în v ig o are pe
atunci, A cadem ia de d re p t din O radea treb u ia ata şa tă unei U niversi­
tăţi, ca să funcţioneze sub în d ru m area unui sen a t u n iv ersitar. P entru
raţiuni ap recia te la v rem ea ac ee a în însuşi in tere su l p restigiului' A ca­
dem iei, ea a fost ata şa tă U n iv ersităţii din B ucureşti. în 1932, profesorul
Lazăr Iacob a d e v e n it m em bru al S enatului u n iv ersitar din B ucureşti şi
m em bru în C om isia p en tru căm ine şi cantine u n iv ersitare, ca delegat
al A cadem iei din O radea. P entru spiritul său practic, sugestiile profe­
sorului Lazăr Iacob p en tru o m ai bună o rganizare şi fu ncţionare a c ă ­
m inelor şi can tin e lo r studenţeşti, a u ‘fost bine ap recia te de C om isie şi
îndeosebi de rectorul de atunci al U niversităţii din B ucureşti, prof. dr.
N. G heorghiu, care — p en tru a se convinge de efic ac ita te a p ro p u n e ri­
lor lui Lazăr Iacob — a v izitat A cadem ia din O rad ea şi C ăm inul şi can­
tina studenţilor acestei A cadem ii.
In afară de ac tiv ităţile la care ne-am referit, Lazăr Iacob a pre d at
şi un curs de istorie b iseric easc ă la nou în fiin ţata A cadem ie teologică
a Episcopiei O rtodoxe din O radea. în acelaşi tim p el a fost m em bru al
A dunării ep a rh iale şi al C onsiliului ep a rh ial al Eparhiei O rtodoxe a
O radiei, precum şi m em bru al re cen te i Eparhii în C ongresul m itropo­
litan din Sibiu, care a funcţionat pen tru T ransilvania, şi după p u n erea în
aplicare, în 1925, a Legii şi S tatu tu lu i p en tru org a n iz area şi funcţionarea
B isericii O rtodoxe R om âne, pînă în 1936. în 1926— 1927 Iacob Lazăr a
re v en it în Parlam ent, de data ac ea sta ca senator.
Stim a şi p re ţu ire a de care Lazăr Iacob aju n sese să se bucure în
faţa co n c etăţen ilo r bihoreni s-au v ăd it şi cu p rileju l aleg erii sale ca
p reşedinte al C asei N a ţio n a le a R om ânilor bihoreni, în 1932, în urm a
re trag e rii din acest post a cunoscutului om politic N icolae Zigre (1882—
1962). A ceastă in s titu ţie luase fiinţă în O radea, în anul 1929, cu scopul
ca să facă şi m ai v ie v iaţa c u ltu ra lă rom ânească din oraş şi din judeţ.
Primul ei p re şed in te a fost dr. A ndrei Ilie, urm îndu-i, în 1930, N icolae
Zigre. După re trag e rea lui Zigre, a fost ales în unan im itate Lazăr Iacob.
In îndeplinirea sarcinilor ce-i re v en ea u la ac ea stă instituţie, el a fost
a ju ta t de alţi doi bihoreni de seam ă, T eodor N eş, ca p re şed in te al S ec­
ţiei c u ltu ra le şi Ştefan M ărcuş, ca sec reta r general. Sub p re şed in ţia lui,
C asa N aţională a ju d eţu lu i Bihor a o rganizat o im presionantă m anifes­
tare antirevizionistă, la 28 mai 1933, al cărei ecou a fost în reg istra t, la
vrem e, în A pus, unde o pro p a g an d ă m aghiară re v iz io n istă reuşise să
prindă oareca re credit. Cu acest p rilej s-a s c q s un volum special in titu ­
lat •B ihoruli strajă la hotare» (O radea, 1933), p re faţa t de Lazăr Iacob,
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 577

al cărui conţinut p o ate fi socotit un p reţios docum ent şi p en tru cei din
zilele n o astre şi p en tru g e n e raţiile v iito a re, cu p riv ire la sen tim en tele
n aţio n ale ale rom ânilor bihoreni.
Dar A cadem ia de dre p t din O radea, p en tru pre stig iu l la ca re se
ridicase, atră g în d to t m ai m ulţi studenţi, îşi făcuse din F acu ltate a de
drept din cadrul U n iv ersită ţii din Cluj, un a d v e rsa r făţiş, care aştep ta
un prilej fav o rab il p en tru ob ţin ere a d esfiin ţării acestei A cadem ii. în
acest scop a fast folosită schim barea de regim politic, prin v e n ire a la
pu tere a g u v ern u lu i liberal, în 1934. P rin tr-u n d ec ret-le g e (nr. 2424,
publicat în B. Of. nr. 192 din 22 august 1934), A cadem ia de D rept din
O radea a fost contopită cu F a cu ltate a de drept din C luj. P entru e v ita ­
rea unui scandal politic în acea regiune, Lazăr Iacob, cu prestigiul şi
tac tu l său, a tra ta t cu d ecanul F acu ltăţii de la C luj, convenind ca p ro ­
fesorii de la cele două F acu ltăţi să dubleze ca ted re le , acolo unde va fi
cazul. Soluţia s-a do v ed it bin efă că to a re, prin arm onia cu ca re au co la ­
borat profesorii celor două F acultăţi, m ărind pre stig iu l F acu ltăţii de
D re p t-d in U n iv ersita te a clu jan ă . P en tru O radea, d esfiin ţarea A c a d e ­
m iei de drept a fost o g re a lo v itu ră ; iar d esp ă rţirea de profesorii ei a
fost d u re ro asă . In mod special, re g retu l p en tru plec are a lui Lazăr Iacob
a îm brăcat un aspect sărb ăto resc , prin org a n iz area unei m ese fe stiv e în
cinstea fam iliei lui, de c ă tre in telec tu a lii rom âni, yreprezentînd to ate
in stitu ţiile civile şi b isericeşti. C u acest p rilej au ro stit cu v în tări : epis-
c opul-vicar A ndrei C rişanul, A u gustin C hirilă, d irec to ru l prefecturii, dr.
Teodor Popa, p re şed in tele «Astrei», dr. N. Zigre, din parte a baroului
avocaţilor, gen e ral A. N egulescu, se n a to r şi p rim ar-ad ju n ct al O radiei,
di. T eodor Roxin, d-na V e tu ria C andrea, p reşedinta R euniunii Fem eilor,
toţi elogiind a c tiv ita te a d ep u să de Lazăr Iacob la O rad ea în p erioada
1921— 1934. Ziarul «G azeta de Vest» din 17 octom brie 1934 a re d a c ta t pe
larg ac e a stă im p resio n an tă în tîln ire de răm as bun. R eproducem un frag ­
m ent din cu v în ta re a ep isco p u lu i-v ic ar A ndrei C rişanul şi un fragm ent
din răspunsul prof. Lazăr Iacob, so co tin d u -le în d ea ju n s del g ră i­
to are pentru exprim area pe de o p arte a p re ţu irii şi stim ei de care a ju n ­
sese să se bu cu re Lazăr Iacob în O rad ea şi ju d eţu l Bihor, iar pe de altă
parte a sen tim en telo r care stau la baza a c tiv ităţii lui p en tru prom o­
varea vieţii so cial-cu ltu rale, n aţio n ale şi o rtodoxe în acea regiune a
ţării. A stfel, ep iscopul-vicar A ndrei C rişanul, în tre altele, a spus : «Sim­
ţim o profundă d u re re cînd ne despărţim de unul d in tre cei m ai vrednici
fii ai Bihorului, care a c o n trib u it în m are m ăsură la d ez v o lta rea vieţii
rom âneşti de aici, în to rs acum 13 ani din A rad, după un v re d n ic ap o s­
to lat la Institutul teologic, Lazăr Iacob a d ev e n it un factor dete rm in a n t
in v iaţa rom ânească a B ihorului. R om ân a d e v ăra t, ca rac ter neprihănit,
care ne face cinste tu tu ro r, dl. Iacob p o ate fi pus oriunde la locul de
cinste, căci p re tu tin d en i este vrednic... M ulţum esc d-lui Lazăr Iacob
atît în num ele m eu cît şi in num ele P. S. Sale R om an C iorogariu. p en tru
bogata şi deo se b ita ac tiv itate pe care a d esfăşu ra t-o în m ijlocul nostru».
La rîndul său, Lazăr Iacob, m ulţum ind v o rb ito rilo r p en tru alesele
cu v in te de ap reciere, care l-au im presionat adine, a în ch e ia t cuvîntul
său, spunînd : «Vă asigur că, dacă îm p reju ră rile m ă forţează să plec
din O radea, eu nu m ă pot rupe de o ra şu l acesta... N -am în ce ta t n ici­
odată şi nu voi în ceta n icio d ată de a fi bihorean».
57 8 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

In cei p atru ani (1934— 1938) cit a ac tiv a t la C luj, Lazăr Iacob s-a
bu cu rat de ac ee aşi stim ă şi p re ţu ire în tre colegi, fiind d ele g at al F acu l­
tăţii de dre p t în sen a tu l u n iv e rsita r al U n iv ersită ţii din C luj, contribuind
cu tac tu l şi co m petenţa sa la re zo lv area pro b lem elo r ca re se puneau
acestui for. Legea în v ăţăm în tu lu i din 1938 av e a să-l d esp a rtă însă şi de
acest ce n tru u n iv ersitar. D esfiinţîndu-se ca ted ra de D rept b iseric esc la
facu ltăţile de drept, Lazăr Iacob a fost în ca d rat la ca ted ra de D rept b ise­
ricesc de la F acu ltate a de T eologie din B ucureşti, care se afla v acantă,
după pen sio n area prof. D. G. B oroianu, p e n tru lim ită de v îrstă. Cu tem ­
p eram en tu l său m oderat, cu m odestia ca re îl ca rac teriza şi cu com pe­
ten ţa care îl a ju ta să dea soluţii ju s te în cele m ai com plicate problem e,
Lazăr Iacob s-a im pus repede stim ei colegilor şi p re ţu irii şi iubirii s tu ­
denţilor. B u n ătatea şi m odestia care îl c a rac teriza u l-au apropiat în mod
cu totul deosebit de grupul asistenţilor, care i-au m ărtu risit în diferite
p rileju ri re cu n o ştin ţa şi d ra g o ste a lor, p e n tru ac ea stă p ă rin te a s c ă a te n ­
ţiune, în cu ra jato are , pe care le-o acorda. S em natarul acestor rîn d u ri a
fost a sisten tu l prof. Lazăr Iacob tim p de zece ani (1938— 1948). în ac ea stă
calitate, a a v u t p o s ib ilitatea să cu noască m ai în d ea p ro ap e sen tim en tele
ca re stau la baza m an ife stă rii prof. Lazăr Iacob în ra p o rtu rile sale cu cei
cu ca re colabora. îşi cum pănea orice cu v în t şi orice gest, ca nu cum va
să lase im presia ca u rm ăreşte să im pună colegilor p unctul său de v e ­
dere, sau că celor m ai m ici, asisten ţilo r, le po ru n c eşte. Logica şi com ­
pete n ţa cu care analiza p roblem ele în discuţie rareori nec esitau lăm uriri
suplim entare. Dar, p en tru ca rac teriza re a p erso n alită ţii prof. Lazăr Iacob
— fiind şi la B ucureşti d ecan în anii 1940— 1941 — socotesc m ai p o triv it
să las loc ap recie rilo r pe care le-a exprim at, în num ele F acu ltăţii de
Teologie din B ucureşti, pr. prof. G rigore C ristescu, la în c e ta re a din v ia ţă
a prof. Lazăr Iacob (13 sept. 1951), spunînd, în ac est sens : «C eea ce i-a
definit ca ra c te ru l său, dîndu-i un fel de s u v e ra n ita te m orală, a fost ec h i­
librul său sufletesc, b usola infailibilă a v ieţii sale in terio are. C olegii
şi stu d en ţii săi au fost a tra şi şi s e d u ş v m a i ales pe ac ea stă linie, fără
oscilaţii şi deviaţii, a c a rac teru lu i său. G îndea profund, sobru şi just.
S oluţiile d a te de el diferite lo r problem e erau to td e a u n a sim ple, d efin i­
tive, optim e, fă ră po sib ilitate de re p lic ă şi ac ea sta p e n tru că erau re zu l­
tatul unei gîndiri cla re şi m ai ales oneste. P rofesorul Lazăr Iacob avea
m arele m erit de a sim plifica şi clarifica lucrurile, nu de a le com plica
şi haotica. De aceea, în to ate îm p reju ră rile şi situ a ţiile m ai delicate,
dînsul av e a ultim ul cuvînt, Dar c u v in tu l său era to td e a u n a un trium f
al a d e v ăru lu i şi al bunului simţ. Ia tă tain a p erso n alită ţii sale, de o atît
de im punătoare s ta tu ră in telec tu a lă , m orală şi socială».
U rinînd îndem nul S fîntului apostol P avel, de a ne ad u c e am inte de
mai m arii noştri, să nu pierdem din v ed e re d ato ria ce ne revine, re c o ­
m andată de acelaşi sfînt A postol, ca înch'eiere a acestui îndem n, de a
le urm a şi exem plul. De aceea, ad u cîndu-ne am inte de prof. Lazăr Iacob,
cu p rileju l îm plinirii a o sută de ani de la n a ş te re a sa, se cuvine să ne
străduim să-i urm ăm şi exem plul, p u nînd — cu tot dev o ta m e n tu l — to ată
p re g ătirea n o astră în s lu jirea B isericii străm oşeşti şi a p atriei.
 PREOCUPĂRILE DE ISTORIE BISERICEASCA UNIVERSALA
ŞI DE STUDIU BIBLIC ALE PROF. UNIV.
DR. NICOLAE NITZULESCU (f 1904)
„ Pr. GHEORGHE I. DRÂCUL1N

C en ten a ru l Institutului T eologic U n iv ersita r din B ucureşti, care s-a

s ărb ăto rit de curînd, re actu a liz eaz ă o dată m ai m ult principiul de a p re ­
ciere vala b il în astfel de cazuri. A num e că n ec esitatea înfiinţării ei,
ac tiv itatea , stru c tu ra org a n iz ato rică şi cu ltu rală, ca şi p re ţu ire a publică
a unei instituţii de în v ăţăm în t se c o n stată după re zu ltatele m ajo re o b ­
ţinute.
P rivind la ca riera d id actică a acestui lum inat d ascăl de teologie
rom ânească, la m uncile de ră sp u n d ere duse la bun sfîrşit, la scrie rile
tip ărite şi la opiniile c o n tra d icto rii pe care ele le-au stîrn it în presa
n o astră b iseric easc ă din veacul trecut, socotim că am in titu l crite riu de
ju d ec ată îşi d o v ed e şte pe deplin v ala b ilitatea .
1. D atele biografice ale Dr. N. N itzulescu sint puţine şi an e v o ie de
reconstituit. P oate că întilnim încă de aici una din tră s ă tu rile m orale
ale «acestui om aşa de bine dotat» 1 în com paraţie cu gălăgioşii colegi
de g e n e raţie în tru a sig u ra rea n o to rietăţii. N ă scu t în B orduşanii Ialom i-
ţei în 1835 a term inat Liceul «Sfîntul Sava», după ce frecv e n tase p ri­
m ele p atru clase ale S em inarului C entral din B ucureşti.
Se specializează apoi la U n iv ersita te a din Leipzig. L-a trim is aici
Eforia Şcolilor în urm a unui concurs, scris şi oral, la lim bile latină,
elină, germ ană şi la isto ria u n iv ersa lă. B ursa a c o rd ată co n sta din 240
de galbeni anual, plus 40 de d ucaţi speze de că lăto rie. P le ca rea din ţa ra
a fost pre ced a tă de discuţii re p etate, la diferite n iv ele d epartam entale,
p riv ito are la ale g ere a ce n tru lu i u n iv e rsita r m ai potriv it. P înă la urm ă
s-a s tab ilit că U n iv ersita te a din Leipzig corespunde aştep tă rilo r, iar nu
aceea din A tena. V iitorii studenţi treb u ia u su p ra v eg h ea ţi de că tre
arh im an d ritu l Ghe'nadie Ţ eposu — în p riv in ţa p u rităţii orto d o x e a în ­
v ă ţă tu rilo r ac u m u la te". D octoratul în filozofie din 1865 (şi licenţa în
teologie), cu care se în to arc e în ţară, sin te tiz au şi profunde preocupări
de limbi vechi şi de cu ltu ră clasică. F aptul acesta l-a indicat să fie în ­
c a d rat la in stitu ţiile de în v ăţăm în t b isericesc din C apitală. în scopul
aprofundării spec ia lită ţii p en tru ca re fu se seră trim işi în străin ă ta te, M i­
n iste ru l In strucţiunii îi recom anda lui şi colegului său B arbu C onstan-
tinescu la 9 aprilie 1863 <a v ă înzestra din tim p cu cu n o ştin ţele lim bei
eline în mod îndestulător» 3 în v ed e rea unui an sau doi la A tena. D ezi­
d eratu l nu s-a realizat, căci încă de la în to a rc e re a sa în ţară, tînărul
d octor este num it în corpul didactic al S em inarului C entral.
1. Pr. G rigore N. Popescu, Din tre cu tu l S em in a ru lu i «jY;/on M itropolitul» clin
B ucureşti, Buc., 1943, p. 121 (se rep ro d u ce aici şi u n p o rtre t al lui).
2. A lte m a teria le d e re fe rin ţă d au d a ta n a şte rii sa le «la 19 se p tem b rie 1H37»
(rev. «Studii teologice», X X XIV (1982), nr. 1—2, p. 25).
3. V îrgil M olin, în c e p u tu r ile stu d iilo r teo lo g ice universitari.' acum o sută do
ani, în «G lasul B isericii» XX (1961), nr. 7—8, p. 707.
580 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

Intre anii 1882— 1903, profesorul u n iv e rsita r care dev e n ise între
tim p funcţionează şi la ca ted ra ş tiin ţelo r religioase (exegeza şi patro-
logia) de la Sem inarul «Nifon M itropolitul» 4.
P reocupările obţinerii autocefaliei B isericii O rtodoxe R om âne, re ­
cunoscute mai tîrziu, au m ăfit optim ism ul celor care lu aseră in iţia tiv ele
înfiinţării în v ăţăm în tu lu i religios superior. De aceea F acu ltate a de Teo-
iogie din B ucureşti, ale cărei cursuri au fost deschise în m od festiv la
12 noiem brie 1881, a n u m ăra t p rin tre prim ii ei d ascăli şi pe Dr. N icolae
N itzulescu şi anum e la ca ted ra de Lim ba eb raică şi E xegeza V echiului
T e s ta m e n t5. P rofesor suplinitor este re cu n o scu t de M inister abia la 24
octom brie 1884, p en tru studiul enciclopediei teologice şi al arheologiei
biblice.
In urm a prom ovării a rh ie re u lu i G henadie E năceanu la Episcopia
R îm nicului în 1887, el va pre d a Isto ria biseric easc ă g en e rală şi Istoria
B isericii R om âne, arh eo lo g ia creştină, P atro lo g ia şi studiul p atristic.
Legea specială p rom ulgată la 3/15 iulie 1890 îl confirm ă la ca ted ra de
Istoria dogm elor şi p a tro lo g ie 6, p en tru ca în 1894 să re v in ă la aceea
de Limba ebraică şi In tro d u c ere în V echiul T estam ent.
O dată cu re în c ep e rea cu rsu rilo r F acu ltăţii de T eologie în 1884, pro­
fesorul N itzulescu este în sărc in at şi cu a lc ătu irea regulam entului «dis­
ciplinar», deşi onora şi alte solicitări pe lîngă în d ato ririle d id actice obiş­
nuite.
V o tat de că tre şase profesori, el este ales d ecan şi funcţionează între
20 fe b ru arie 1893 şi 9 m artie 1896 7. în lipsa unor condiţii m ai bune de
funcţionare, dem n itatea ac ea sta de trei ani însem na şi efectu a rea unor
m unci m inore, precum scrie rea ad reselo r şi lucrări de ca ncelarie
curente.
A lte în sărcin ări şi re cu n o aşte ri ale m uncii sale pe care le m enţio­
nează necrologul a lc ătu it de c ă tre B adea C ireşanul sînt u rm ăto a rele :
oficiant la A dm inistraţia T elegrafului şi a P oştelor din B ucureşti, pe la
1859, «cap al diviziei şcoalelor» din M inisterul Instru c ţie i Publice şi al
C ultelor, din 1869, unde va fi co o p ta t m ai tîrziu r^em bru în C onsiliul
G eneral al Instrucţiei P ublice şi deputat.
De asem enea a făcut p arte din S ocietatea G erm ană de O rie n ta lis­
tică s. Pe lîngă licenţa în Teologie, a o bţinut şi licen ţa în D rept cu lu ­
crare a C auţiunea în dreptul rom an şi (în) dreptul civil rom ân, B ucureşti,
1879, 130 p.
Dr. N icolae N itzulescu a închis ochii la 25 ian u a rie 1904, după o
\ i a ţ ă activ ă de num ai 69 de ani. La c a ted ra sa este num it apoi suplini­
tor profesorul B adea C ireşeanu.
4. Pr. G rig o re N. Pop escu , ibtd., p. 98 şi 83.
5. Prof. onor. T. G. B ulat şi Pr. conf. Al. I. C iu rea, C o n trib u ţii ia isto ricu l F acul­
tă ţii de T eo lo g ie şi al In stitu tu lu i T e o lo g ic U n iv ersita r d in B ucureşti, în «Biserica
O rto d o x ă Rom ână», LXXV (1957), nr. 11—12, p. 1078.
6. Ibidem , p. 1108.
7. Ibidem , p. 1128 şi 1027; Dr. C o n stan tin C h iricescu, T rei in stitu ţii d in Rom ânia,
B ucureşti, 1902, p. 8.
8. ProJ. univ. dr. B adea C ire şea n u , C u v în ta re lun eb ră, în «Biserica O rto d o x ă
Romârsă* X XVII (1903— 1904), nr. 11, p. 1304.
ANI VERSĂRI — EVOCĂRI 5 81

2. A v a ta ru rile în ce p u tu rilo r ace-Stei in stitu ţii de în v ăţăm în t b ise­

ricesc s u p erio r se o b serv ă nu num ai din felu ritele în sărc in ări cu ltu ra le
şi ad m in istrativ e pe care d ascălii ei au tre b u it să le accepte, ci şi din
însăşi d iv e rsita te a p u b licaţiilo r lor, uneori fo a rte puţin în ru d ite între
ele. în cazul profesorului N icolae N itzulescu dispunem de u rm ăto a rele :
— C harm a (A), M anual de psihologie, logică, m orală şi teologie,
trad u s p en tru uzul şcoalelor secundare, cursul superior, B ucureşti, 1870,
X +183 p ;
— Prescurtare de geografie. C arte p en tru şcoalele p rim are u rbane
şi ru rale de am be-sexe, B ucureşti, E ditura lib rărie i Socek, 1873, 112 p. ;
e d iţia a doua re v ăzu tă şi am eliorată, B ucureşti, 1881 ;
— C om pendiu de istoria Bisericii cuprinzînd isto ria p re p ara to are ,
isto ria prim itivă, secolul apostolic, isto ria vec h e şi isto ria m edie (1 —
1453), B ucureşti, 1875; ed. a II-a, B ucureşti, 1881, V III+ 2 4 7 p. ,
— C ontra p seu d o o rto d o xie i şi obscu rta n tism u lu i în Biserica R o ­
m ână sau răspuns raportului defăim ător făcut de dl. Zotos..., B ucureşti,
1875, 35 p. ;
— E lem ente de gram atica lim bii ebraice, B ucureşti, 1877, 184 p. ;
— S finta E vanghelie, trad u să din lim ba orig in ală greacă, B ucureşti,
18959 ;
— N oul A şeză m în t, trad u s din lim ba originală greacă, B ucureşti,
1897 ;
— Biblia (ediţie britanică), B ucureşti, 1906
3. După cîte se pot c o n stata şi din en u m e rarea ac e a sta b ib lio g ra­
fică, profesorul N. N itzulescu a fost solic ita t de in te re se le su p erio a re
ale in stitu ţiei pe care a slu jit-o cu rîv n ă să pereg rin e ze prin d iscip li­
nele m ai im p o rtan te ale secţiilor istorică, sistem atică şi biblică. D intre
ele, credem că prim a şi ultim a îi în d rep tă ţe sc o, am intire recu n o scă to are
şi astăzi.
P entru p ro b a rea afirm aţiei n o astre , în le g ă tu ră cu a ctivita tea sa
didactică la disciplinele istorice, un indiciu îl dă m ai în tîi g re u ta te a cu
care s-a re sem n at el la com unicarea ocupării ca ted re i de Istorie a do g ­
m elor şi patrologie, în urm a p rom ovării care i se făcuse la altă disci­
plină. în lo cu irea în acest post cu C onstantin C hiricescu, prim a in tra re
prin concurs la fa cu ltatea n o a stră b u cu reştea n ă, s-a făcut în urm a unei
ad e v ă ra te odisei de form e legale, de p erse v e re n ţă şi de in v e n tiv ita te u .
In pofida oţio zităţii d iscuţiilor de atunci, incidentul a adus şi a c ce p ta rea
unui principiu de m are im p o rtan ţă în epocă : ce rtificatu l absolvirii unui
S em inar Teologic com plet este re cu n o scu t e c h iv alen t cu acela al pro m o ­
vării anilor liceului. M ai reţinem de aici că Dr. N. N itzulescu a p re d at
P atrologia 10 ani în cadrul c a ted re i de Istoria dogm elor.
9. P e n tru a lte e d iţii ste re o tip e , to t su b a u sp iciile S o c ie tăţii B iblice B ritan ice,
vezi Diac. dr. H aralam b ie R o v e n ţa , S tu d iu l No u lu i T e sta m e n t la noi în u ltim ii 50 de
ani (1881— 1931), în «Studii T eo lo g ice» , III (1932), nr. 2, p. 285.
10. Cf. Lista B ibliilor tra d u se şi tip ă rite în ro m d n eşfe, de Pr. prof. N. Ş e rbănescu ,
la E piscop dr. A n to n ie P lăm ă d ea lă , Biblia d e la 1936, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână»,
XCVII (1979), nr. 3—4, p. 4 36; D iac. prof. N ic o lae I. N ico laescu , S cu rt istoric a l tra d u ­
cerii S tin te i Scripturi. P rin c ip a lele ed iţii a le Bibliei în B iserica O rto d o x ă Rom ână,
în «Studii T eologice», X X VI (1974), nr. 7—8, p. 517.
11. Prof. onor. T. G. B ulat şi Pr. Conf. Al. I. C iu rea, ib id em , p. 1123.
582 BI SERI CA O R T O D O X Ă l i O M Ă N Ă

In al d oilea rînd, despre c a rtea sa de istorie biseric easc ă s-au e x ­

prim at — la a p a riţie sau în v rem ea m ai n o u ă — opinii div erg e n te. C on­
ce p u tă la n ivelul ştiinţific şi cu d e stin aţia de m anual sem inarial, ea nu
av e a desigur p re te n ţii de o rig in alitate. S ituaţia a c ea sta este re cunoscută
făţiş de c ă tre a u to r care indică pe specialiştii germ ani şi francezi
pe care i-a folosit : dr. Kurtz, dr. I. A lzog etc. îm p ărţire a m aterie i însăşi
a fost in sp irată du p ă istoricul ap u se an K raus pe care lu c ra re a nu-1 m en­
ţionează. N um ărul de şap te p erioade ale tre c u tu lu i B isericii U niversale
a răm as p înă astăzi la c e rce tăto rii rom âni, d ar lim itele lor cronologice
au v a ria t de la un a u to r la altul l3.
S pecialişti de renum e, contem porani cu el, o p rivesc în com paraţie
cu m anualele de m ai în ain te ale d isciplinei şi o socotesc o lu cra re «mult
mai bine scrisă» 14.
A lţi cunoscători lau d ă concizia exp u n e rii şi în gen e ral c la rita tea
şi p recizia ei, lucru explicabil şi de aştep ta t la un în v ă ţa t form at în aria
c u ltu rii germ ane i:>. Unul d in tre ei îşi m ai am in teşte despre pasiu n ea
lec ţiilo r profesorului ca re îl făcea ca u neori să n eg lijeze chipul său cel
din afară. E xpunerile ac estu ia de la S em inar, to td e a u n a d ictate, se c a ra c ­
terizau prin incursiuni în ram urile înrudite cu Istoria biseric easc ă şi
prin u nele citate din lim bile clasice.
O opinie cu to tu l n eg a tiv ă fa ţă de scrisul istoric — a tît cît a fost —
al profesorului N. N itzulescu a exprim at-o dr. G. Zotu. în tr-u n ra p o rt
în ain tat M itro p o litu lu i-p rim at C alinic M iclescu, el nu află m ai nici o
ca lita te în ac ea stă lu cra re de p io n iera t la noi. Din prim ul punct al criticii
sale, com pendiul este d ec re ta t «o sim plă trad u c ere, o trad u c ere «ad
literam », de la început p înă la sfîrşit, a Istoriei B isericii a-te o lo g u lu i
p ro testa n t dr.' Joh. H. Kurtz» 1B. O d ată cu in e x a c tita te a trad u c erii în
rom âneşte i se atrib u ia un lu cru deo seb it de grav : ten d in ţe şi influente
p ro te sta n te în in te rp re ta re a T ainei Sfintei E uharistii, a S povedaniei, în
discuţia asu p ra ra p o rtu lu i d in tre păc at şi h ar etc.
C e rc etăto ru l im parţial de astăzi se crede în d re p tă ţit să afirm e ca
pe G. Zotu l-a frap at faptul că isto ricu l a început e x p u n e rea sa asupra
ie ra rh iei slu jito a re cu problem a p re o ţie i g en e rale în B iserică. El am in­
teşte şi de harism e, fără a le num i astfel, deşi nu face o d istin c ţie prea
clară între cele două aspecte. Pe de altă paxte, din c itatu l exem plifica­
to r al re cen z en tu lu i (în le g ă tu ră cu in stitu ire a de d re p t divin a ep isco ­
patului) nu re ie se concluzia de p oziţie p ro testa n tă , ci num ai confuzia
term e n ilo r g ra d elo r p re o ţe şti în epoca apostolică.
A ceasta cu atît m ai m ult cu cît el p recizează că trea p ta episcopală
datează din epoca A postolilor.
12. Dr, N ic o lae N itzu lescu , C ontra p se u d o o rto d o x iei, p. 11.
13. Pr. prof. M. Şesan , P roblem e d e isto rie b isericească in e xp u n e rea cercetă -
lo iilo r o rto d o cşi rom âni, în «Biserica O rto d o x ă Rom ână», LXXXIX (1971), nr. 3— 4.
p. 384.
14. Prof. E u sev iu P o p o v ici, Isto ria b isericea scă u n iv ersa lă , voi. I, e d iţia a Il-a,
B ucureşti, 1925, p. 38.
15. Prof. T. Io rd a n esc u , P rolesorii S e m in a ru lu i «Niion* 'd e acum 50 ele ani.
A m intiri din sc o ală , la Pr. G rig o re N. P o p escu , op. c it., p. 121.
16. Dr. G. Zotu, R aport asupra « C o m p e n d iu lu i de isto rie a B isericii» al dr. N.
: . -:sc u, ir. -B iserica O rto d o x ă R om ână», II (1875), nr. 5, p. 358— 361.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 5 83

Dar procedînd astfel, profesorul N. N itzulescu este în linia trad iţiei

ortodoxe. Ca şi în pre ciză rile în n o ito a re aduse de C onciliul V a tic an II
şi în discuţiile de m ai în ain te din cadrul C onsiliului M ondial al B iseri­
cilor asu p ra n atu rii şi funcţiei sac erd o ţiu lu i m inisterial, leg ă tu ra dintre
cele două aspecte ale pre o ţie i au c o n stitu it o p oziţie teo lo g ică o rtodoxă
nedezm inţită. Iată cum o exprim ă un re p rez en tan t al ei de astăzi : «In
baza pn evm atologiei ei, O rto d o x ia v a ap ă ra în to td e au n a cele două poziţii
sim ultan, d ar fără ten d in ţă extrem ista, nici ac ee a care p rofesează o
preoţie «specială» deo se b in d u -se de p re o ţia îm p ără te ască şi g en e rală
pornind de la o bază h risto m o n istă şi de d re p t divin, nici aceea care
alege o an g a ja re funcţională şi pur sociologică a slu jirii şi o red u ce la
o funcţie h arism a tic ă p rin tre c e lelalte în com unitate» lT.
S en tin ţa fără dre p t de apel ro stită asupra acestui com pendiu — pe
lîngă in ten ţia m inim alizării cerce tăto rilo r care în ce rca u să se ridice
d in tre au to h to n i — p oate că p ro v e n ea în re a lita te şi dintr-o anum ită
teologie tra d iţio n alistă .
Cum era norm al, isto ricu l a treb u it să ră spundă acestei critici e x a ­
gerate şi a făcut-o cu dem n itate în tr-u n mod argum entat. Cu accente
de in dignare ca re te întîm pina din u nele in u rb an ităţi, el se plinge că
m unca sa a fost respinsă d o ar pe b aza unei singure p ă re ri opuse. De
vrem e ce se ded u c e că re cen z en tu l a citit num ai prim ele zeci de pagini
ale cărţii, ea este ev id e n t su b iectiv ă şi falsă. De aceea p ărerile sale
dev in d iscutabile şi insuficiente. «E xpresia d o ctrin e le B isericii antice»
treb u ie p re ciza tă şi definită, spre a nu aduce confuzie în tre do ctrin a
specific apostolică (sec. I) şi în tre aceea a B isericii antice din secolele
u rm ătoare, care e o d e z v o lta re şi m ai d ep a rte form are a în v ă ţă tu rii ap o s­
tolice 18. Este aici, ex p u să cu o areca re stîng ăcie, în v ă ţă tu ra ortodoxă
d espre T ra d iţia b iseric easc ă p ro v e n ită din T ra d iţia apostolică şi m en ­
ţin u tă în cadrul ei, iar nu afirm aţia p ro te s ta n tă ca în co m p a raţie cu
E vanghelia dogm ele ar a ră ta un re g res în isto ria bisericească.
In flu en ţa p ro te s ta n tă a r a tă istoricul d oar acolo unde v o rb e şte , în
replica sa, de « id e n titatea prim itivă a episcopului cu presbiterul» -19,
iar in com pendiul disp u ta t — la capitolul c e rce tării isihasm ului — descris
de ase m e n ea cu m ijlo a cele m in im a liza to are ale v ea cu lu i trec u t. în d o c­
trin a despre Sfînta E uharistie, d esp re S povedanie şi despre ra p o rtu l p ă ­
catului cu harul, el u rm ează în să în v ă ţă tu rile biblice şi p atristice şi în ­
săşi m aniera de lucru a teo lo g ilo r greci contem porani lui. .
R eferirea la aceştia, pe lîngă eficienţa ei polem ică, se face cu un
îndoit scop. M ai întîi treb u ie să se adm ită în g en e ral că o rig in alitatea
lu c ră rilo r didactice uzuale este o n o ţiu n e cu co n tu ru ri fo a rte largi. M o­
dul întocm irii un u i m anual p re su p u n e şi obligă u tiliz are a şi stu d ie re a
a u to rilo r de spec ia lita te , rom âni şi străini, in d iferen t de ap a rte n e n ţa lor
confesională. Dacă d o cu m e n ta rea după operele a u to rilo r p ro te sta n ţi —
id io sin c rasia co n tin u ă a dr. Z otu — co n stitu ie un păcat, atunci în trea g a
F acu ltate de T eologie din A ten a (în fru n te cu ren u m itu l isto ric A. D.
17. N. A. N issiotis, La p n e u m a to lo g le e c c lesio lo g iq u e au se rv ic e d e I'unitd de
1'BglIse, In «Istina», nr. 3—4 /1967, p. 339.
18. Dr. N ic o lae N itz u lescu , C ontra p se u d o a rto d o x iei, p. 5.
19. Ibtdem , p. 22.
584 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

K yriacos) p o ate fi în v in u ită de influente p ro testa n te , din cauza form ării

profesorilor ei în A pus şi din cauza adm ira ţie i ju ste a ră ta te c e rc e tă ­
torilor occidentali.
R ăspunsul arg u m e n tat al lui N. N itzulescu se încheie cu re p ro d u ­
cerea tex tu lu i diplom ei sale de doctor. P rocedeul v re a să arate, încă o
dată, in com petenţa cenzorului său şi ig n o ran ţa în problem ele de istorie
bisericească. D octoratul în filozofie pe ca re ac esta îl d eţine nu a fost
întregit, cum ar fi aştep ta t, şi de studii teologice şi filologice mai
d eosebite.
D incolo de aspectul ştiinţific al discuţiei aistăzi se pare că putem
să distingem mai clar um bra pism ei u nor elem ente din g e n e raţia sa de
ca re p ersev eren tu l istoric şi sem itolog nu a fost scutit.
Totuşi incidentul a a v u t darul să aducă lum ină în problem a d iscu ­
tată. C om isiile sin o d ale «ad-hoc» au făcut p ropuneri ca re au fost ac ce p ­
tate. C om pendiul profesorului N itzulescu a pu tu t ap ă rea astfel în ed i­
ţia a Il-a cu pu ţin e reform ulări de tex t ; capitolul o rganizării B isericii
apostolice, ca şi ch e stiu n ile re ferito a re la episcopat şi la diaconat, au
fost trec u te to ate în note. P este doi ani, în urm a unor discuţii în S fîntul
Sinod, dr. G. Zotu s-a h o tă rît să dem isioneze din postul de re d acto r al
«Bisericii O rtodoxe R om âne», d edicîndu-se în întregim e conducerii p ro ­
priului organ de presă 20.
4. De la c a ted ra de Istorie b iseric easc ă şi patrologie, profesorul N.
N itzulescu a fost tre c u t la ac ee a de In tro d u c ere în V echiul T estam ent
şi lim bă ebraică, după c e rin ţele su p erio a re ale în v ăţăm în tu lu i n o stru
de atunci. N oua utiliz are face să se vo rb e ască şi desp re dim ensiunea
^orientalistică» a ac tiv ităţii s a l e 21. Sub acest aspect chiar şi era c u ­
noscut a u to ru l în ce rcu rile ştiinţifice din străin ă ta te, m ai ales în G er­
m ania şi în A nglia, la sediul S o cietăţii Biblice B ritanice.
De la el nu au răm as în tin se studii te o re tic e de e b raistic ă şi de in ­
terp retare creştină. S olicitările d id actice şi ce rin ţele c u ltu ra le ale epocii
l-au m enţinut num ai pe făgaşul filologic al p re o cu p ărilo r sale. în n ă ­
zuinţa de a fixa v a ria n te le tex telo r biblice şi de a le su rp rin d e c„ît mai
fidel sensul în v ăţase tem einic lim bile vechi. în afară de lim ba ebraică,
pe care o pre d a la F acu ltate a de Teologie, el avea cu n o ştin ţe m ultiple
d espre alte idiom uri o rie n ta le : arab, siriac, aram aic 22. în pofida e ru ­
diţiei aride a ac esto r studii, care au în sp ăim în ta t un tim p şi pe unii
viitori specialişti' — ca pe a u to ru l Roxanei 23 — şi în ciuda v îrstei în ain ­
tate a profesorului, ele i-au răm as în to td e au n a o pre o cu p are in te le c ­
tuală.
V e d erile sale largi despre u tilita te a sp ec ia lită ţii, pe ca re o cultiva
la tîn ăra F acu ltate teo lo g ică de la noi, îi o norează cu ad e v ă ra t num ele
şi astăzi. In prefaţa m anualului de eb raică pe ca re l-a tip ărit citim :
tEste tim pul, m i-am zis, şi chiar o o n oare p en tru rom âni de a începe să
20. O n isifo r G hibu, Zia ristica b isericească la rom âni, S tu d ii isto ric e, Sibiu,
1910. p. 82.
21. M. G uboglu, O rie n ta listică rom ână, în «Studii şi a rtic o le de isto rie» , I
-1956), p. 343.
22. Prof. T. lo rd ăn e sc u , ibid., p. 121.
J3. Vezi G ale G alac tio n , Jurnal, voi, II, B u cu reşti, 1977, p. 389.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 585

introducem şi în ţara n o a stră studiul lim b ilo i şi (al) literaturii scm itice,
ce p rezintă un in tere s aşa de d iv ers şi ca re este cu ltiv ată de n aţiu n ile
e ru d ite ale Europei cu m ult zel şi co n sid erată cu d re p t cu v în t ca o parte
e s e n ţia lă în ş tiin ţa g en e rală a lite ratu rii. C alea cea m ai p ra cticab ilă spre
a aju n g e cu tim pul la re alizarea acestei idei, adică p o arta prin ca re s-ar
putea in tro d u ce m ai cu în lesn ire şi m ai sigur u n asem enea studiu este,
fără îndo.ială, d eocam dată studiul lim bii ebraice, care in ac elaşi tim p
oferă şi o im portanţă in c o n testab ilă p en tru studiul sistem atic şi serios
al T eologiei, cu care ar fi puţin onorabil p e n tru B isefica Rom ână de a
mai răm îne înapoi».
«Studiul sistem atic şi serios al T eologiei» ia ca re urm a să se a ju n g ă
şi prin cu n o a şte re a limbii eb raice l-a u rm ărit profesorul N. N itzulescu
însuşi — în v ă ţa tu l form at sistem atic la Leipzig în tain ele te x telo r g re ­
ceşti şi ale o rig in alelo r biblice. In sisten ţa ac e a sta asu p ra im portanţei
in stru m en telo r lingvistice de lucru ale s p e c ia lită ţii pe ca re o cu ltiv a
nu p o rnea num ai din in tere s filologic. Ea av e a d esig u r şi fin alitate de
re alizare ex e g etică şi anum e în tr-o p ersp ectiv ă com parativistă. D isci­
polii săi, care au ajuns ia o m atu riza re ştiinţifică n otorie, vorbesc d espre
aceasta. A stfel unul d in tre ei 21 îşi am inteşte că re p u ta tu l dascăl «im ­
p unea nu num ai prin ş tiin ţa lui d ar şi prin m odul sigur şi clar cu care
explica cele m ai com plicate chestiuni exegetice». Iar în alt loc : «cursu-
lile lui de exegeză, p atrologie şi isto ria b isericească (m edie) sîn t m odele
de p recizie şi de claritate». N um ai d ese le schim bări ale lui de la o c a ­
tedră la alta şi îm p o v ăra rea cu p re a m ulte sarcini de în v ăţăm în t au
îm piedicat ca să avem de la el lu cră rile de exegeză scontate. O parte
din aceste in te rp re tă ri biblice au răm as insă în stadiul sp o n tan al e x ­
prim ării orale. C a în cazul unei ca te d ra le că reia nu a m ai fost tim p să
i se m ai în alţe turla, d espre exegeza profesorului N. N itzulescu se poate
v orbi num ai în lim itele c ă u tării n u an ţe lo r lin g v istice şi ale fixării s e n ­
sului tex telo r biblice, din cadrul orelo r de curs.
C elălalt scop : tran sp u n e rea in ro m ân e şte a C uvin lu lu i lui D um ne­
zeu s-a re alizat şi s-a im pus p o sterităţii. în c e rc a re a sa a început cu tr a ­
d u ce rea S fin te i E vanghelii, apoi cu ac ee a a N o u lu i T estam ent şi s-a
în ch e ia t cu ed ita re a în treg ii Biblii.
D upă cum este ştiut, secolul tre c u t a în re g istra t progrese şi schim ­
bări în diferite sec to a re ale v ieţii n o astre istorice, sociale şi spirituale.
Limba rom ână înlsaşi a e v o lu a t m ult în p riv in ţa v o c a b u laru lu i şi în
priv in ţa co n stru c ţiilo r propoziţiei şi ale frazei. Se sim ţea tre b u in ţa unei
noi trad u c eri \a tex telo r sfinte, c o resp u n ză to are in ţeleg e rji sp iritu al-
m orale contem porane şi p u terii de exprim are a tre p te lo r de d ez v o lta re
lin g v istică a epocii. V echile ediţii biblice nu m ai co respundeau intru
totul acestui peisaj sufletesc, deşi ele au în sem n at Ia v rem ea re s p e c ­
ţi vă un progres faţă de B iblia rom ânească de la 1688. Forul de la ca re
treb u ia să v in ă trad u c erea a ş tep ta tă , iar nu num ai o rem ediere filo lo ­
gică, era Sfîntul Sinod, care însă nu a re u şit să alc ătu iască o com isie
de specialişti.
24. Prof. T. Io rd a n esc u , F iguri re p reze n ta tive d e p ro /eso ri, în 'C u re n tu l* , IV
[20 apr. 1941), nr. 4735, p. Ifî.
B. O. R. — 7
586 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

In iţiativ elo r S o cietăţii B iblice B ritanice le-a ră sp u n s atunci p ro fe ­

sorul N. N itzulescu. T extul rom ânesc al S fin te i Scripturi pe ca re in te n ­
ţiona să-l realizeze el era co nceput să se trad u c ă fidel după original,
dar într-o lim bă m odernă. A cesta «voia să fie o ed iţie critică-populară» 2S,
ţel u rm ărit şi la C ern ă u ţi, a lt ce n tru orto d o x din epoca în care funcţiona
o fa cu ltate teologică. Scopul propus n u se v a realiza d ec ît în parte,
dacă apreciem după ed iţia biblică din 1909. A c easta re tip ă re ş te v e rs iu ­
nea care îi ap arţin e, d ar p en tru V echiul T estam ent se re ia u te x te le de
m ai înainte, cu u n ele m ici îm b u n ă tă ţiri26.
P rincipiile c ă lău zito are ale p rofesorului N. N itzulescu au urm ărit,
aşadar, re d a re a sensului o rig in ar al cu v in telo r şi to td eau n a o trad u c ere
pe în ţeles cotidian. Ea a p ă s tra t u n ele ex p resii şi co n stru c ţii p o triv ite
din e d iţiile an te rio are , p re v ăzîn d alte c a ra c te re grafice p en tru ad a o su ­
rile sau p erifraz ele făcute.
5. In ce rcu rile bisericeşti, ac este s trăd a n ii ştiinţifice ale p ro feso ­
rului b u cu reştea n au fost ap re c ia te în g en e ral pozitiv. A stfel la ru b ric a
«bibliografie» a unui cunoscut periodic bisericesc 27 se recom anda N o u l
A şeză m în t (1897) ca o «d esă v îrşită trad u c ere» de n e lip sit de pe m asa
credinciosului celui m ai m odest.
M ai tîrziu, în prim ele decenii ale secolului nostru, se re cu n o aşte
că to ate ed iţiile S ocietăţii B iblice B ritanice au p rom ovat o trad u c ere
m ai e x a c ll a tex tu lu i originar, d ar sînt d efic ita re din pu n ct de ved e re
lite ra r 28.
In tr-u n b ilan ţ al ce rce tărilo r n o u -testa m e n tare din aceeaşi vrem e
se conchide : « trad u cerea lui N itzulescu în ce arc ă să fie m ai m ult corectă,
decît lite ra ră ; m ai m ult p ersonală, d ec ît o sim plă revizuire» 29.
Un alt sp ec ia list în studiul biblic din tim pul n o s t r u 30 ca rac terize az ă
tra d u c e re a în ain taşu lu i său în sp e c ia lita te ca «în gen e ral co rectă şi
desluşită». F aţă de ed iţia de Ia B uzău de ca re s'-a slu jit, a c ea sta nu este
în re a lita te o no u ă trad u c ere ; to tu şi m eritu l ei treb u ie recunoscut,
deo a rec e a u rm ărit ad a p tare a la p rincipiile dogm aticii ortodoxe.
Intr-un sens opus, tra d u c e re a efectu a tă după prim ul război m ondial
a dus graiul biblic trad iţio n al spre idei ete ro d o x e prin ex p resii arb itrare
şi cuvinte a b stra cte că u tate. In a c ea stă d irec ţie filologică, ea a fost
pre ced a tă cu m ai m u ltă m o d era ţie de că tre dr. N. N itzulescu.
Dar tocm ai ac este in tro d u ce ri de neologism e neasim ilabile şi de m o­
dificări perso n ale din e d iţiile S ocietăţii B iblice B ritanice, ca re au făcut
să fie lip site de m ireasm a frum oasei lim bi b iseric eşti vechi, au d e te r­
m inat n elin işte a în d re p tă ţită a u n o r ce rcu ri laice şi bisericeşti.
H o tă rîre a S fîntului Sinod d e a tip ă ri că rţile de cu lt cu lite re latine
şi în tr-o form ă lite ra ră reînnoită, cum im punea m ulţim ea c u v in telo r în ­
v ec h ite din ele, a fost sa lu ta tă de că tre m arii oam eni de cu ltu ră , înce-
25. O n isifo r G hibu, Lim ba n o ilo r că rţi b ise ric eşti, 9ibiu, 1905, p. 92.
26. Pr. I. P o p escu — M ă lăe şti, T ra d u c e re a S iin te i S c rip tu ri, în «Studii teologice»,
II (1931), nr. 2, p. 48.
27. «Candela»., X IX (1900), nr. 11, p. 712.
28. Pr. I. Po p e sc u -M ă lă eşti, ibid., p. 49.
29. Diac. d r. H a ralam b ie R o v en ţa, op. cit., p. 287.
30- Diac, pro!. N. I. N ico lae scu , ibid., p. 517.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 587

pînd cu Titu M aiorescu şi cu M ihai E m inescu 31. Cu m ai vec h i p re o c u ­

pări de fixare a ortografiei şi de c u ltiv are a limbii, cel dinţii recom anda
c u n o a şte re a Bibliei, a cro n ic arilo r şi a pro d u c ţiilo r po p u lare p e n tru a
vorbi şi a scrie bine rom âneşte. Se o b serv ă că frum oasa tra d u c e re a
S fin te i Scripturi şi în gen e ral graiul bisericesc e ra ştirbit pînă şi de un
în v ăţat ca episcopul M elchisedec, au to ru l unui d ezaprobat O ratoriu
(Carte de rugăciuni). Totuşi prin articolul său N eo lo g ism ele (1881) s-au
fixat cîte v a r e g u li 32 care, îm p reu n ă cu re g u la m en tu l sinodal re d acta t
în ac est scop, u rm au să călău ze ască spiritele lum inate în m unca lite ­
ra ră a tip ă ritu rilo r bisericeşti. Dar tra d u c ă to rii şi d io rto sito rii că rţilo r
sfinte n-au ţin u t seam a ap roape de loc de frăm în tă rile şi in d icaţiile lite ­
ra re care se im puneau. O lim bă îm p estriţată de o m ulţim e de barbarism e
şi de co n stru c ţii n eju stifica te p ă tru n d e a în m onum entele pline de fa r­
m ec, de în ţelep c iu n e şi de sim plitate ale e v la v ie i străbune.
C a şi în că rţile liturgice, la fel de ero n a t s-a p ro c ed at şi în tra n s ­
p unerea în v eşm în t rom ânesc a C uvintului lui Dum nezeu. P rofesorul
N. N itzulescu (al cărui num e o rto g ra fiat astfel este sem nificativ) nu a
putut învinge ispita unei lim bi în care — ciudat! — etim ologism ul s-a
un it cu neologism ele cele m ai n e a şte p ta te şi cu u n ele expresii g reoaie
— spre m are a p ierd e re a farm ecului străvechi.
Cu un optim ism pe care i-1 d ăd e a num ai co n ştiin ţa unei în d elu n ­
gate m unci ştiinţifice şi desigur consim ţăm întul tac it al epocii, tra d u ­
cătorul în ain tea ză A cadem iei R om âne N o u l A şeză n ă n t în n ăd e jd ea ră s ­
plătirii cu p rem iul N ă stu rel-H e răsc u . In şed in ţa din 13 iunie 1897, Gri-
gore T ocilescu p re zin tă un ra p o rt asu p ra ac estei lucrări. In concluziile
sale, el a ra tă că a în tîln it aici «o m ulţim e de în n o iri de lim bă re g re ta ­
b ile » 33, construcţii neconform e cu spiritul şi m ai ales cu tra d iţia lim ­
bii n o astre . Dar d e z b aterea ac ea sta nu era o sim plă discuţie p e m arg i­
nea u n ei cărţi oricît de deosebite, ci p rile ju l clarificării a titu d in ilo r
faţă de o în trea g ă disciplină lite ra ră de urm at, am în ată la noi de zeci
de ani.
La 9 m artie, anul urm ător, se re ia problem a re v iz u irii c ă rţilo r b i­
sericeşti. D iscuţiile din forul academ ic se am plifică de la în cep u t cu a s­
pecte m arginale fa ţă de tem a propusă, precum : lim itele com petenţei în
ra p o rt cu a u to rita te a S fîntului Sinod, m odalităţile de ab o rd are adm inis­
trativ ă, com isiile A cadem iei p en tru lite ra tu ră «ad-hoc» etc.
In trîn d u -se în fondul problem ei, p re şed in tele în altu lu i for cultural
lau d ă s trăd a n iile pro feso ru lu i N. N itzulescu. Din d e sc riere a m etodei de
lucru, care ar fi tre b u it să fie urm ată, el se sim te în d re p tă ţit să con­
chidă că asp ira n tu l la prem iul academ ic «a lu a t un drum greşit». T re ­
buia să se ţin ă seam a de trad iţia de p în ă atunci, consfinţită p rin în ţe ­
leg e rea m asei credincioşilor, iar nu să se facă num ai o tra d u c e re după
tex tu l original.
La rîn d u l său Iacob N egruzzi e v id e n ţia ză c ît de defectu o a să este
— sub ra p o rt lite ra r —; noua ediţie a c ă rţilo r bisericeşti.
31. Cf. C ărţile b ise ric eşti, în voi. M ihai E m inescu, D espre cu ltu ră ş i artă.
Ediţie în g rijită de D. Irim ia, Iaşi, 1970, p. 216— 217.
32. T itu M aio rescu , O pere, voi. I, B u cu reşti, 1978, p. 407 şi urm.
33. Cf. « A nalele A ca d em iei Rom âne», se ria a II-a, tom ul XX (1897— 1098), p. 12.
5 88 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

D upă opinia lui G rigore T ocilescu, c a lita te a p rin cip a lă a lim bii litu r­
gice este u nitatea, în form ele con sa cra te prin uz şi în ţelese de către
toţi rom ânii. Înnoirile lu ate fără discern ăm în t din v o rb ire a com ună ar
p u lea peric lita ac ea stă ca rac teristică ; la gîndul că ele nu ar fi uşor î n ­
ţelese de c ă tre fraţii de peste C arpaţi şi din alte p ro A in c ii ale noastre,
d e z av a n ta ju l acesta se m ărea şi m ai m ult.
5. FI. M arian pro p u n e ca A cadem ia să dea d o v ad ă de tac tu l cu v e ­
nit în ac ea stă problem ă şi să acţioneze num ai în în ţeleg e re cu a u to ri­
tate a n o astră sinodală. D irecţiile cele m ai fru ctu o ase în care acest for
cu ltu ra l treb u ie să lucreze pot duce la selec tare a nu m ero a selo r n eo lo ­
gism e p ătru n se în c ă rţile b isericeşti, la fel de n e în ţele se de m arele p u ­
blic ca şi unele slavonism e vechi.
îm p o triv a a c esto ra din urm ă şi îm potriva franţuzism elor s-a ridicat
din nou D. Sturdza.
In concluzia g en e rală a discuţiilor s-a propus alc ătu irea unei com i­
sii de trei m em bri care să studieze în am ănunt noile tip ă ritu ri b iseri­
ceşti şi să p rezinte ra p o rtu l cuvenit. în urm a refuzului lui B. P. H aşdeu,
a c ea sta cooptează pe u rm ăto rii academ icieni : S. FI. M arian, 1. C. Ne-
gruzzi şi G. Tocilescu.
6. C ele c îtev a d ate bio-bibliografice pe ca re le-am s ch iţat p înă aici
au urm ărit să evoce figura unui d ascăl cu o v a ria tă a c tiv ita te ştiinţifică
şi ad m in istrativ ă de la în fiin ţa re a F acu ltăţii de T eologie din B ucureşti,
în ce p u tu rile oricărei in stitu ţii cer oam eni entuziaşti, p ersev eren ţi şi c a ­
pabili de m ultă jertfelnicie; aproape în to td e au n a ei sîn t înclinaţi către
p oligrafie, iar în faţa opoziţiilor dispun de re su rse s u flete şti p e n tru co n ­
tin u a re a a c tiv ităţii şi chiar p en tru co m b a tiv itatea n ec esară stab ilirii a d e ­
v ărului.
O rg an izarea în v ăţăm în tu lu i n o stru b isericesc su p erio r m erită să
fie p re ţu ită cu a tît m ai m ult cu cît g re u tă ţile au fost d ep ăşite fără a ju to ­
rul în d ep ă rtatei teologii gre ceşti şi de asem enea fă ră m anualele ruseşti
pe care le-a trad u s abia a doua g e n e raţie de profesori specializaţi în
s trăin ă ta te.
F orm at în centrul u n iv e rs ita r de la Leipzig, Dr. N icolae N itzulescu
şi-a agonisit o c u ltu ră tem ein ică de istorie, de d re p t şi de filologie s a ­
c r ă 34. C adrele rigide ale acestei form aţii, precum şi c e rin ţele în v ăţă-
m întului epocii, l-au în d rep ta t tre p ta t c ă tre lu cră ri de m igală şi de e r u ­
diţie. M ai m ult decît a c tiv ita te a m odestă de istoric pe care a d esfăşu ­
ra t-o la c a ted ra u n iv e rs ita ră am intită şi la c îtev a şcoli sec u n d are din
C apitală, ce alaltă m uncă — o rien ta listică şi studiul biblic —■ îndreptă-
te ş te să i se am intească astăzi num ele cu laude.
C unoştinţele de lim bă eb raică s in te tiz ate în tr-u n m anual destin at
stu d en ţilo r în T eologie i-au dat p o s ib ilitatea să re cu rg ă la te x tu l m a-
soretic în m igăloasa şi tru d n ica sa ac tiv itate de tra d u c ă to r în rom âneşte
a C uvîntului lui Dum nezeu, după originalul grec. N u a p u tu t duce la bun
sfîrşit tot ceea ce a r î v n i t ; nici nu a răm as pe deplin vala b il to t ceea
34. R eferito r la a c tiv ita te a d id a ctică a Dr, N. N itz u lescu la o c a te d ră de p sih o ­
logie şi lo g ică d in c ad ru l u n u i liceu d in B u cu reşti — şi la m a n u alu l re sp e c tiv pe
c are l-a trad u s — trim item la c a ra c te riz a re a d e fa v o ra b ilă a u n u i sp e cia list. V ezi
T raian H ersen i, C ultura psih o lo g ică ro m ân e ască , B ucu reşti, 1980, p. 179 şi 185.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 589

ce a tipărit. D iscuţiile şi co n fru n tările pe care le-a p rileju it în ce rcu rile

larg i ale opiniei publice de la noi şi la urm ă în forul A cadem iei R o­
m âne s în t o confirm are şi o u rm are m eritată a zb a terilo r sale in telec­
tuale. N e rea liz are a in teg ra lă ţin tită a unui m are p ro iec t de cu ltu ră te o ­
logică a fost u rm ată to tu şi de lim pezirea u nor principii şi de însăşi con­
ştiin ţa cla ră a n e c esităţii grabnicii lui înfăptuiri. De asem enea p re s ti­
giul pe care l-a agonisit Dr. N. N itzulescu, şi in stitu ţia pe ca re o slujea,
a fost m are. P entru m unca de trad u c ere a lex telo r biblice (tip ărite u lti­
m a d a tă în 1982 cu b in e c u v în ta re a P rea F ericitului P ărin te P atriarh
Iustin) pu ţin a lip sit ca el să fie chem at sub cupola n e m u rito rilo r din
«A cadem ia R om ână» 3S.
C ît p riv e ş te teologia unei asem enea p erso n alită ţi bisericeşti, ea p u ­
tea să p o a rte am intirea şi in flu en ţa dasc ălilo r frecv e n taţi şi chiar o o a re ­
care a d ie re apuseană. A c eastă desc h id e re în d re p tă ţe şte to tu şi p re ţu irea
şi g ra titu d in e a n oastră, iar nu pism a şi to tala n eg a re cu care — d e s ­
cifrăm cu cla rita te astăzi — a fost u rm ărit u n eo ri în efortul său de
îm plinire.
La baza re alizărilo r cu care In stitu tu l Teologic U n iv ersita r din B ucu­
reşti se m în d reşte, după o su tă de ani de ac tiv itate, stau şi a titea din
g în d u rile şi străd a n iile acestui neo b o sit şi en tu z ia st cadru didactic.

NICOLAE TONITZA ŞI PICTURA SCHITULUI DURAU

— 100 DE ANI DE LA NAŞTERE —
Protos. ŞT E F A N G U ŞA

N icolae T onitza este prim ul d in tre cei şase copii, ai fam iliei T o ­
ni tza, n ăsc u t în zorii zilei de 13 aprilie 1886, în tr-u n u l din tîrg u rile M ol­
d ovei — B îrlad. C opilăria ca şi ad o le sc en ţa şi chiar m a tu rita te a i-au
fost zbucium ate, d ato rită condiţiilor grele de v ia ţă în ca re tră ia fam ilia
sa nu m ero a să şi lipsită de posib ilităţi m ateria le, D upă ab so lv ire a c la se­
lor ele m e n tare , unde la desen, s-a ev id e n ţia t to td e a u n a ca «cel dintîi»,
la îndem nul şi cu sp rijin u l m ateria l al unui un ch i dinspre m am ă, u rm e a ­
ză gim naziul în ac elaşi oraş, Bîrlad, după care, susţinîndu-şi exam enul
este d ec lara t re u şit la «Şcoala şi m ai tîrziu A cadem ia de B elle-A rte»
din Iaşi. în tim pul cit a sta t la B îrlad şi chiar după p le c a re a sa la Iaşi,
d a to rită s itu a ţie i m ateria le p re care a p ă rin ţilo r săi, n-a pu tu t prim i din
p a rte a ac esto ra nici cel m ai m ic a ju to r şi nici m ăcar în ţeleg e re faţă de
d ra g o ste a şi chem area sa spre desen. în ce p e să deseneze, aşa cum sin­
gur v a m ărtu risi m ai tîrziu, la v îrs ta «cînd prinzi a sta copăcel», cînd
cu o aşchie de că rbune din v atră , «m îzgăleam uşile, duşum elele, p ro sti­
rile de la p atu ri, p ereţii ori feţele de m asă» \ «pentru care aveam to t­
d ea u n a ce a rtă cu m am a».
Ce vo r fi co n stitu it orele de teo rie p en tru T onitza la B elle-A rte e
greu de aflat ; ce ea ce se ştie însă sigur este că orele de p ra ctică în

35. Prof, pr. H a ralam b ie R ovenfa, loan P opescu-M M ăe$ti. P re o tu i şi p ro feso ru l,

in «Studii T eologice», V II (1938— 1939), p. 24.
1. P, C om arnescu, N . T o n itza , B u cu reşti, 1962, p. 9.
590 BI SERI CA O R T O D O X A R O M Â N Ă

a te lie ru l profesorului Gh. Popovici, erau p en tru el un calvar. Dascălul

P opovici era o fire în ch isă şi posom orită, n e în c rez ăto r în aptitudinile
ucenicilor, pe care îi ţin ea la distanţă, um ilindu-i şi tăindu-le avîntul
lor creator. D irectorul şcolii, Em. B ardasare, care, un eo ri înlocuia pe
P opovici la c a ted ră spunea, deseori, lui T o n itza: «Ei, Tonitză, eşti ca
un cal n ărăvaş. Ai tre b u in ţă de chingi solide, că altfel o iei razna» 2.
Popovici însuşi îl dezam ăgea cu v o rb e ca a c estea : «Lucrezi de m întuia-
lă Tonitza. începi bine şi sfîrşeşti rău. N u finisezi nim ic, p a rc ă ai fi
G rigorescu. Ai să răm îi în urm a tu tu ro r» 3. A c estea îi erau înd ea ju n s
tîn ăru lu i artist să-i taie cheful de lucru, făcîndu-1 să şovăie, să fie n esi­
gur, să deseneze fără v iaţă. Profesori d in tr-a ceştia a a v u t T onitza, care,
în faţa elevilor p o n eg reau pe G rigorescu şi-l ignorau pe O ctav Băncilă,
de care nici nu voiau să audă. în tim p ce P opovici şi B ardasare cereau
tin erilo r artişti să im ite pe clasici, T onitza v o ia o riginalitate, nu im i­
taţie. M ereu nem ulţum it şi re v o lta t de condiţiile în care trăia u cei m ulţi,
că ro ra le lua şi ap ă rarea , T onitza va treb u i să părăsea scă, în ultim ul an
de B elle-A rte, ţara, plecîn d în Italia şi de aici în G erm ania, la M iinchen,
unde v a lucra sub direc ta îndrum are şi s u p ra v eg h ere a celui m ai m are
p rofesor în spec ia lita te a acelor vrem uri, H ugo v o n H aberm ann. Aici,
în tim pul liber, v a vizita m arile m uzee şi v a adm ira în delung m arile
opere ale v estiţilo r artişti V elasquez, Tizian, D aum ier ş.a. T ot la Miin-
chen, p en tru că, colegii nu-i pu tea u rosti num ele cu uşu rin ţă, îşi v a scrie
pen tru prim a o ară num ele cu — «tz»— adică Tonitza, în loc de Toniţa.
în to rs în ţară, în 1913, se că săto re şte cu E caterina C linescu, c ă săto ­
rie din care v o r rezulta trei copii : C aterina, P etru şi Irina (Titi, M ica
şi Puiu, cum le zicea tatăl). Lipsurile şi n e a ju n su rile v ieţii v o r fi de
acum încolo tot m ai a c ce n tu a te şi T onitza v a trebui să lupte din ră sp u ­
teri p en tru a le face faţă.
în ze strat cu o a u te n tic ă c o n ştiin ţă socială, in telec tu a l de m are d is­
tincţie, critic de artă cu in tuiţii exacte, profesor, grafician, literat, g a ­
zetar, p icto r cu însuşiri şi în d eletn iciri m ultiple, T onitza a fost una din­
tre «cele m ai pro e m in e n te perso n alită ţi ale vieţii c u ltu ra le a v re m ii» 4.
A rta şi scrisul lui vo r fi însă o lu p tă continuă, îm potriva n e d re p tă ­
ţilor şi pentru îm b u n ătăţirea v ieţii celor m ulţi, cu ca re T onitza se soli­
dariza. «Ce fel de d re p ta te este aceasta, ce fel de lib e rta te ? — se în ­
treba pictorul. D reptate num ai p en tru cei puţini care stăpînesc puterea
şi au b ogăţiile ţării? L ibertatea ? Da — p e n tru m uncitori — «libertatea
de a m uri de foame» 5. Şi tocm ai ac ea stă d re p ta te şi lib ertate i-au lip­
sit şi lui Tonitza. Foam ea rupea din el zi de zi, fîşii în treg i de v iaţă 6.
G ala G alaction, găsindu-1 în p lin ă iarnă, p ictîn d în tr-o h ală friguroasă
îl în treb a : «Nu faci foc n icio d ată ? Ba da — ră sp u n se pictorul, — cînd
am lem ne)»7. De re m a rc at faptul că T onitza n -a av u t n icio d ată atelier
de lucru, ci de cele m ai m ulte ori p icta în casa în ca re locuia şi to t acolo
2. Ibid em , p. 38.
3. Ibid em , p. 43.
-I. P/ctu ra Jîojndnească în im agini, B ucureşti, 1976, p. 246.
5. P. C o m am escu , op. c/l., p. 256.
6. Barbu Brezianu, T o n itza , B u cu reşti, 1967, p. 152.
7. G ala G alaction, C o n v o rb iri d e sp re artă, în «A d ev ăru l literar...», ian u arie 6.
an. 1921.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 5 91

gătea. C îndva, m arele artis t dec lara dezam ăgit : «Trudesc p în ă la orele
tre i-p a tru dim ineaţa, la m asa m ea de lucru, în tr-u n frig ce p ătru n d e
prin fe restre şi duşum ele şi prin pereţi, care îmi cuprinde şi-m i strîn g e
oasele bolnave, ca în tr-u n cle şte de gheaţă... Ziua m erge cum m ai m er­
ge, fiindcă am im presia că lum ina m ă încălzeşte, no ap te a în să o duc
greu de to t» 8. N e av în d bani, în tr-u n răstim p de circa 40 ani, de la
p lec are a din B îrlad şi p în ă la sfîrşitul prem atur, cu exc ep ţia anilor
p etre cu ţi în s trăin ă ta te, p icto ru l a schim bat nu m ai puţin de 31 de a d re ­
se, la ca re a lo cu it vrem elnic, m ai m ult sau m ai puţin. Şi ceea ce e x ­
plică s ărăcia lui Tonitza, lucru dem n de scos în evidenţă, este faptul
că el n-a lu cra t nicio d ată p e n tru bani. «Şcoala — scria picto ru l — t r e ­
buie să sco a tă nu lefegii, ci oam eni de in iţia tiv ă, crescuţi în cultul m u n ­
cii» 9. Şi «să te ferească D um nezeu să fii pictor şi să lucrezi b în tu it la
fiecare clipă, de nev o ia gologanului. E penibil. E ex a sp era n t. E tragic» 10.
Cu to a te acestea, d a to rită lipsurilor, a rtistu l se v a v ed e a silit să facă
u n ele concesii gustului public şi, «cu fiecare lo v itu ră no u ă de penel,
aruncam o lo p ată de hum ă p este sufletul m eu, pe care-1 îngropam de
viu în pînzele m ele» u . în m ulte rîn d u ri T onitza a d en u n ţa t «ticăloasa
d ep e n d en ţă m o rală şi m aterială», în care se găsea uneori faţă de d e ţi­
n ă to rii sacilor cu bani. în anul 1931, an care m archează apogeul cre a ­
ţiei sale, — am ărît de m izeria în care tră ia el şi fam ilia lui — afirm a:
«După 12 luni de lipsuri şi is to v ito are străd a n ii, n-am izbutit să scot din
v în za rea m uncii, nici m ăcar costul m ateria lelo r, nici p lata m odelelor,
nici m ăcar chiria sălb atică a sălilo r de expoziţie. N u vorbesc, fi­
reşte, de strictu l nec esar familiei...» r2. A c estea au fost condiţiile
p re care de v ia ţă în care a lu cra t m arele m ae stru al penelului, con­
diţii pe care le-a în d u rat cu m ultă s tăp în ire de sine. A deseori T onitza
se lipsea pe sine, p en tru a sări în aju to ru l celor m ai săraci decît el.
Din p u ţinul pe care-1 avea, profesorul îm p ărţea studenţilor. In 1933, cu-
rîn d după n u m irea sa la catedră, la A cadem ia de B elle-A rte din Iaşi,
Tonitza făcea ac ea stă zgu d u ito are afirm aţie : «Studenţii, literalm ente,
nu au ce m înca şi nici unde să-şi odih n ea sc ă ciolanele trudite... Din le-
fuşoara m ea, am făcut şi v o i face cu dra g o ste m are şi cu credinţă, to ate
sacrificiile posibile, ca să asigur ele v ilo r m ei m ăcar o p arte din m a te ­
riale le de lucru, de care au zilnic nevoie. Dar m ai s în t şi elevii altor
ateliere, care şom ează din p ricin a m izeriei... Am în ce rca t zadarnic să
bat la p o rţile a tîto r m ari d re g ăto rii din ţară. P orţile au răm as m ute,
su rd e şi inerte. V aietul de agonie al culturii şi arte i rom âneşti nu p o ate
p ătru n d e prin ele. E un sem n tris t al veacului...» 13. A rtistu l se dovedea
a fi nu num ai un om al artei, ci şi al sufletului, un creştin convins, îm ­
podobit cu g en e ro ase şi alese v irtu ţi creştin eşti şi rom âneşti. C ercetîn-
du-şi psihologia şi faptele, T onitza îşi face un m odest au to p o rtret în
scris : «...n-am u rm ărit n icio d ată lucruri p este p u terile m ele. S ingura m ea
pre o cu p are a fost de a m ă re g ăsi pe m ine în su m i» 14. Întocmai Sf. Ioan
8. G in d u rî a d re sa te de T o n itza lu i M. T aco rian , în ia n u a rie 1924.
9. P. C om arnescu, op. cit., p. 275.
10. S c riso a re c ă tre M. T ac o rian , la 25 o c to m b rie 1923.
11. N. N. T onitza, De Ia g e n iu Ia şe rlă ta n ie, în « C u v în t literaro , 1 iu lie, 1920.
12. B. B rezianu, op. cit., p. 153. 13. P. C om arn escu , op. cit., p. 259—260.
14. « A vîntul» din 14 ia n u arie 1921.
592 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

G ură de A ur, ca re tră ia ceea ce v o rb e a m ulţim ilor, şi T onitza trăia şi

sim ţea tot ceea ce v o rb e a sau aşte rn e a sub penel, oglindind în tab lo u ­
rile lui to ată M oldova, cu splendorile, cu g en ero zităţile, cu m iste rele şi
cu to ată dîrzenia ei, un eo ri iden tificîn d u -se pînă la confundare cu su ­
biec te le pe care le aşte rn e a sub penel. P ăcat că faza culm inantă a m are­
lui artist nu a fost p re a lungă, după cum, lungă nu i-a fost nici viaţa.
N u a fost co n tin u ă şi nici liniştită, ci dim potrivă, în u ltim a p arte a fost
şi m ai h ărţu it decît în tinereţe. îm p o triv a lui s-au coalizat elem ente
ca re că u tau cu orice p re ţ să-l d istru g ă şi ca om şi m ai ales ca artist.
Văzîndu-1 in tran sig en t şi cu o a u to rita te m ereu sporită, duşm anii săi
i-au pus v iaţa la grea în cercare, g răbindu-i sfîrşitul şi înăbuşindu-i avîn-
tul creator. Cu to ate aceste atacuri, artistu l v a răm îne p înă la urm ă
pe ac elea şi poziţii progresiste, intensificîndu-şi co m b a tiv itatea şi dove-
dindu-se un neîn fricat lu p tăto r pen tru adevăr, d re p ta te şi frum os. Parti-
cipînd la expoziţia din 1925, în clădirea «V ieţii R om âneşti» de la Iaşi,
îm preună cu G. P etrescu, St. D im itrescu, C. B acalu, L, V iorescu, G. Zam-
firopol (toţi m oldoveni), ta le n tu l viu, cald şi spontan, precum şi lirism ul
im aginilor lui T onitza încîntă, cu c ere şte şi farm ecă publicul ieşean, ceea
de stîrn eşte şi m ai m ult u ra şi invidia colegului său de m uncă I. L. Cos-
m ovici — cel m ai în v erşu n a t şi m ai prim ejdios duşm an al său. D em agog
notoriu, acesta re u şise să fie em isarul ac elo ra care — chipurile, se zice
că «apărau cultura şi arta ieşeană, p retinzînd că lu p tă în num ele artei
săn ă to a se şi a m arii trad iţii ieşene. C om portarea acestui «parvenit» faţă
de arta lui T onitza se v ed e lim pede d intr-o scriso a re trim isă de p ictor
soţiei sale la B ucureşti, în 4.X I.1938 : «...poate boala nu ar fi p ro g resat
a şa de repede, dacă nu aş fi av u t în u ltim a vrem e, o sum edenie de s u ­
p ărări penibile. C osm ovici, este m ereu ca o pacoste pe capul m eu şi al
p ro feso rilo r şi chiar pe capul b ieţilo r studenţi. N u ne m ai pricepem
cum să-l astîm părăm . M ă gîndesc să-m i dau dem isia şi din re cto ra t şi
din profesorat... Dar m ă g îndesc că nu am cu ce trăi. Nici eu, nici noi.
Nu -aflu nici o soluţie salv ato are... Aici m ă sufoc» 15. Şirato, bunul său
p rieten, cu care partic ip a se la m ulte expoziţii, scria în p reajm a m o r­
ţii artistu lu i : «V edeam zad arn icile lui eforturi de a se face înţeles, pînă
ce izbucnea în plîns. M îinile cu greu izbuteau să iscălească, trem u rat
şi aproape neciteţ» 16. în sp eran ţa că la B ucureşti va p u tea să-şi caute
m ai în d ea p ro ap e ,de săn ătate, ce re o ca ted ră acolo, d ar nu i se oferă
nim ic. în 8 ia n u a rie 1939 în ain tea ză dem isia din re c to ra t «deoarece nu
mai v re au să-m i risipesc ultim ii stropi de să n ă ta te în tr-o luptă stearp ă» 17.
La pu ţin tim p cade în agonie... şi se va stinge curînd, aşa cum se stinge
o lum inare în sfeşnic sau o candelă în care se term ină uleiul, p rin somn
fără ştiinţă, fă ră co n ştiin ţă şi fără suferinţă, în sea ra zilei de 26 fe b ru a­
rie 1940, tocm ai în m om entul cînd şcoala şi cu ltu ra rom ân e asc ă aveau
n e v o ie m ai m ult ca oricînd de oam eni ca el. D ato rită ev e n im e n telo r g ra ­
ve, care se p etre ce au , atît în lău n tru l cît şi în afara ţării, m o arte a a r­
tistu lu i T onitza, tre c e aproape n eo b se rv a tă ; este înm o rm în ta t în ci­
m itirul G hencea din B ucureşti.

15. P. C o m arn eseu , op. cit., p. 282— 283. 16. B. B rezianu, op. cit., p. 158.
17. P. C om arnescu, op. cit., p. 2B3.
\ N I V F.RSĂRI — E V O C Ă R I 593

C erc etăto area E ugenia A ntonescu, în tr-u n studiu p ublicat în 1963,

re ferin d u -se la p ictu ra b iseric easc ă a m ae stru lu i Tonitza, în ce rca să a ra ­
te, cu argum ente destul de şubrede, că Tonitza, ca şi T ătă răsc u şi Gri-
gorescu, n-au avut nim ic com un cu p ictu ra biseric easc ă şi că num ai s i­
liţi de m otive şi cauze m ateria le au ac ce p ta t com enzi la diferite biserici.
A firm aţia nu-şi are ju stific are şi nici tem ei. P ictorii n-au p ictat num ai
p en tru bani şi nici b iseric ile pictate de ei, nu deţin ea u «saci cu bani»,
în ce ea ce-1 p riv eşte pe T onitza, de care ne ocupăm acum , treb u ie ştiut
că b iseric ile p ictate de el, fie singur, fie în co la b o rare cu alţii, erau b i­
serici sărace, de enorie în sate m ici şi izolate, unele chiar n etre c u te în
h ărţile geografiei n oastre. In al doilea rînd, T onitza, care nu făcea artă
pentru bani, a lu cra t la D urău, cum singur m ărtu ris e ş te în in scrip ţia de
dea su p ra uşii «în m ilostivă clacă», refuzînd plata. M ai m ult, se ştie că,
atît T onitza cît şi T ăttărăscu , G rigorescu, A n d reescu şi Luchian, au av u t
o m are în rîu rire asupra arte i d ec o rativ e bisericeşti, înnodînd firul în ­
noitor al p ra cticii m oderne co n tem porane cu firul vech ilo r tradiţii, ceea
ce v a duce la v alo rific are a ta len tu lu i lor creator. T onitza ştia şi m ă rtu ­
risea chiar, că în artă treb u ie pus suflet, treb u ie să sim ţi, să trăie şti, ceea
ce v re i să aştern i sub penel, p en tru că: «A rta este oglinda cea m ai
pură, în care se ră sfrîn g e irep ro şab il sufletul unei naţiuni» 18. Cu to ate
că T onitza îşi ducea v iaţa într-o sărăcie cruntă, din puţinul pe care-1
avea, îm părţea studenţilor, ori le cum păra m ateria le de lucru. Era un
om de suflet şi de aceea nu treb u ie să ne m ire faptul că el punea re ­
ligia alătu ri de a rtă sau chiar în ain tea ei. «Nici o n aţie nu dispare —
scria T onitza — din cîm pul istoriei, chiar dacă s-a tre c u t cu. plugul p este
bunul şi fiinţa m ateria lă a acestei naţii, dacă în tim pul ex isten ţei ei, a
fost în stare să creeze două bogăţii : o religie în ă lţă to a re şi o artă s u p e­
rioară» 19. Iată d o vada că T onitza atît la D urau cît şi în c e lelalte b ise­
rici, în num ăr de p atru sp reze ce 20, a lu cra t nu îm pins de lipsuri şi n e ­
voi, ci în prim ul rîn d din dra g o ste de artă, cu inim ă şi patos. Şi deşi
în anii tin ere ţii T onitza d ec lara p rofesorului H aberm ann că are pasiune
p en tru decorul bizantin, pe «care l-am in h alat încă de copil din biseri-
cuţile M oldovei noastre» 21, u lterio r cînd se va apuca de lucru, va în ­
ce rca să dezbrace p ictu ra biseric easc ă de ac ea «trivială îm p ere ch ere dc
bizantinism şi re n a şte re ita lia n ă » 22. D eclarîndu-se, încă din prim ii ani
ai creaţiei sale, ad v e rsaru l «form elor de im obilizare şi în ţep en ire a e x ­
presiei perso an elo r sacre», T onitza se v a străd u i în p ictu ra de la Durău,
să re d ea v e rid ic ita te a ex p resiei um ane, năzuind să se inspire îndeosebi
18. A ntonuscu Kugenia, l'o n ilzu yi p ictu ra dv Iu Durau, în ;.C arp irriU( 1, I96R,
p. 342.
19. P. C om arnescu , op, cit., p. 3-11.
20. !ntr-o sc riso are din 27 a p rilie 1931, c ă tre N. 1. Rom an, T o n itza ii sp u n u a că
<j pic tat b ise rici la G rozeşti, A său, Poieni, Scorţeni, V alea Rea, Silite, G albeni, V,i-
leni, N etez eşti, G riv iţa, B rig ad eru (a fară de c o n cu rsu l de la z u g ră v irea p a ra clisu lu i
din P a la tu l m itro p o lita n din la ţi şi de c av o u l fam iliei M o ru zî-Iaşi) p recu m si b iserica
Sf. G heo rg h e din C o n stan ta şi D u rău l u lte rio a re an u lu i 1931. A fară de a c e ste
biserici, T onitza p a rtic ip ă la e x p o ziţii cu ico an e pe sticlă. Din c ele 10 ico an e cu cdr>>
s-a p re z e n ta t la exp o ziţia d in 1933, in an u l 1967 se m ai ţtia d o a r de una, cu Sf.
T reim e, a fla tă în c o le c ţia lui O ctav ia n G oga de la C iucea.
21. B. B rezianu, op. cit., p. 29.
22. T onitza N. N, CoJecJi'c «Apollo», în « C u re n tu l-, din l!l feb ru arie 1931.
5 94 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

din opera zugravilor lui Ştefan cel M are, ori P etru R areş, recom andînd
ac ea sta şi stu d en ţilo r s ă i 23. Dar, in ciuda tu tu ro r ac esto r bu n e in ten ­
ţii, T onitza nu v a reuşi d ecît în parte, să a ju n g ă la fe rv o area artistică
a m eşterilo r de la V oroneţ, A rbore sau M oldoviţa. La D urău deşi s-a
re alizat o p ictu ră p uţin austeră, cu un ex p resiv ca ra c te r re alist, este
to tu şi plină de orig in alitate, am p u tea spune chiar unică, prin ac ee a că
a in tro d u s elem ente lu ate de-a dre p tu l din lum ea în c o n ju ră to a re : chi­
puri de oam eni, p lante şi anim ale din flora şi fauna C eahlăului, care
ap a re şi el pictat în to a tă splen d o area lui 24 A ici «zugravul N icolae» a
fost to t tim pul anim at de d ragul encausticii, socotind z u g răv ire a b is e ­
ricii în a c ea stă tehnică, un fericit p rilej de a-şi ex e rcita a sp ira ţiile către
pictu ra m onum entală' şi de a în v ă ţa pe stu d en ţii săi a c e a stă teh n ică di­
ficilă. In acest scop, profesorul, în v ac a n ţe le de v a ră ale anilor 1935— 36
şi 37 şi-a adus la D urău pe C. Baba, P. H îrtopeanu, N. Popa, C ălin Alu-
pei, M. C ăm ăruţ, T olea, Serafim B otnariuc, transform înd b iseric a într-un
v a s t a te lie r de c reaţie plastică, contopind şi a n tre n în d în lucru şi pe
unii d in tre v ie ţu ito rii de la D urău (Pr. V a rah iil M oraru). U cenicii, lu-
crînd sub în d ru m area şi direc ta s u p ra v eg h ere a m aestrului, îşi v o r con­
topi in d iv id u a litate a în tr-o u ria şă o p eră cole ctiv ă de sinteză, dom inată
de p erso n alita tea profesorului. Şi aşa cum V. P ârvan, n ăsc u se şcoala
de arh eo lo g ie rom ânească, nu de la în ălţim e a catedrei, ci de pe c u ­
prinsul ş a n tierelo r arheologice, to t aşa şi T onitza la D urău, deschide un
v a s t şantier, din care se v a n aşte şcoala de p lastică rom ânească, despre
care se v o rb e şte în tr-o re c e n tă ap a riţie e d ito rială 25. P reg ă tin d u -se p en ­
tru v e n ire a la D urău în iulie 1935, T onitza scria de la B ucureşti se c re ­
ta ria tu lu i de la B elle-A rte din Iaşi, confirm înd că a p rim it liste le cu
stu d en ţii ce vo r m erge la Durău, prevenind, to to d ată, p e stu d en ţi să-şi
ia h ain e p ro a ste sau m ăcar h alate, ca rn ete de schiţe şi m ate ria le de p ic­
tu ră. «Sînt form idabile — spunea T onitza — m otivele v ă z u te de la p o a­
lele C eahlăului şi de pe p latouri în co n ju ră to a re. A r fi p ăc at să nu p ro ­
fite do u ă-trei luni, cît v o r sta acolo, studiind intens, m ai ales că v o r avea
tim p berechet... De la u rc a re a în tren , din Iaşi şi p în ă la re în to a rce re,
am a ra n ja t cu doctorul G otcu, să nu coste pe nici un băiat, nici m ăcar
o centim ă p en tru drum sau în treţin ere. M -am gîn d it şi p en tru viitor;
vom izbuti, făcînd «clacă artistică», să vizităm an de an, to a tă M ol­
d o v a » 26. C hiar dacă planul lui de a vizita to a tă M oldova n-a p u tu t fi
realizat, decît în p arte , cele trei v eri p etre c u te la D urău, dovedesc cu
p riso sin ţă cîtă «dragoste a v e a m ae stru l T onitza de în v ăţăc eii săi. Pe şan ­
tier, m ai m ult d ec ît la şcoală, p rin sacrificii p ersonale, T onitza v e n e a în
aju to ru l în v ăţăc eilo r lui cu sufletul, cu ştiinţa şi cu puţinul pungii sale,
cu o ra ră m ărinim ie sufletească. Din spusele m arto rilo r oculari şi din
m ărtu risirile pictorului, D urăul — se pare că a fost singurul loc unde
artistu l s-a sim ţit în tr-a d e v ă r u ş u ra t de po v ara g rijilo r şi a bolii, ce-1
m ăcina zi cu zi, to t m ai apăsător. M u n tele îl lim pezea şi îi d ădea din
nou în cre d ere în p u terile sale şubrede. Era fericit să tră ia s c ă aici şi-i
23. B. B rezianu, op. cit., p. 59.
24. P. C om arn escu , op. cit., p. 276.
25. C iucă V alen tin , V e r n isa je e le c tiv e , la şi, 1983.
26. P. C om arnescu, op. cit., p. 268—269.
A N I V E R S Ă R I — E V OC Ă R I 5 95

părea rău că nu poate să re d ea acea bucurie şi sta re su flete ască pe

pereţii bisericii. Pe şan tier a d isp ăru t to tal acea d ista n ţă d in tre ca ted ră
şi bancă, d in tre profesor şi elev, fă ră a disp ăre a şi re sp ectu l s tu d en ţilo r
faţă de d ascălul lor. Era o am bianţă ca în tre ta tă şi copii. N u a jignit
pe nim eni nicio d ată şi p e n tru fiecare av e a o v o rb ă bună.
T oate aceste calităţi şi atitu d in i bin ev o ito are , care-i atră g e a u în to t­
d ea u n a pe studenţi, le-a re d at m ai tîrziu, co la b o rato ru l lui cel m ai ap ro ­
piat, C orneliu Baba, care scria, în 1960: «...mi-a fost dascăl, îi m em orez
m em oria p en tru tot ce m -a putut învăţa; de la re sp ectu l faţă de m eserie
p înă la co pilăreasca re com andare de a-m i face b ilan ţu l zilei, în fiecare
seară, în ain te de a adorm i. Ş tia n ebănuit de m ulte lucruri leg a te de m eş­
teşug. Ca profesor, nu v o rb e a nicio d ată unuia singur, ci tu tu ro r. Intra
în clasa lui, în co n ju ra t ap roape de în trea g a şcoală. In m ijlocul stu d e n ­
ţilor era un p rie te n m ai m are, re sp ecta t de toţi... A v e a o m odestie im ­
presionantă. D ispărea după o perio a d ă de lucru intens, în m ijlocul o a ­
m enilor simpli, în tre care se sim ţea în largul lui. D iscuta la n iv elu l fie­
căruia, inspirînd respect. D ialogurile lui erau u n ic e » 27. La D urău, atît
m ateria lele de lucru cît şi h ra n a zilnică i-au fost a sig u ra te de părin ţii
m onahi de la m înăstire. Locuitorii din îm prejurim i au a ră ta t u n viu in ­
tere s p en tru re alizarea acestei capodopere. In contul B ăncii N aţio n a le
— sucursala P ia tra N eam ţ, soseau bani p en tru p ro c u rarea de m ateriale.
In pre sa v rem ii au apărut liste de subscripţii ale diferite lo r s o cietă ţi sau
perso an e p artic u la re. Prim ul lucru făcut de T onitza a fost c u răţirea
to tală a p ereţilo r, p en tru a se convinge că d edesubt nu m ai ex istă un
alt stra t de p ictu ră . Pe la înce p u tu l lunii septem brie a anului 1935, s-a
aştern u t pe p ereţi prim ul stra t de ce ară fierbinte. C oncom itent se p e r­
fecţionau sch iţele pen tru P an to cra to r şi M aica S fîntă de pe b o lta a lta ­
rului. Spre deo se b ire de celelalte biserici p ictate de T onitza, u n d e com ­
poziţiile sînt re d a te în scene m ai m ici, la D urău din cauza a rh ie ctu rii
b isericii, care nu perm itea o îm p ărţire am ănunţită, T onitza a fost ob li­
gat să-şi d istrib u ie m ateria lu l în opt scene m ari şi anum e: N a şte rea şi
în v iere a la cele două stran e ; B otezul şi P ogorîrea Sf. Duh pe p ereţii din
dre ap ta şi stîn g a f A dorm irea M aicii D om nului pe p eretele din spatele
pronaosului ; pe boltă: P a n to c ra to ru l; Sf. F ecioară cu P runcul pe bolta
altaru lu i şi Sf. Treim e pe b o lta de sub cupola naosului. în Sf. A ltar
sînt p a tru iera rh i, fiecare din ei avînd în m îini cîte un sul de h îrtie
desfăcut, cu diferite tex te p atristice şi liturgice.
în m ijlocul ierarhilor, sub fe rea stra a ltaru lu i este zu g răv it chipul
M întuitorului H ristos, iar M aica Sfîntă cu P runcul este în ca d rată, pe
b olta altaru lu i, de doi îngeri, în m ărim e natu ra lă, şi de doi serafim i.
Pe arcad a de deasupra catapetesm ei un şir de şapte sfinţi bust, iar la
Sf. P roscom idie şi diaconicon «ochiul» .lui Dum nezeu. P a n to cra to ru l
este în ca d rat de chipurile celor p a tru ev a n g h elişti şi de sim bolurile
acestora, precum şi de p a tru serafim i cu cîte şase aripi. T re ce rea spre
p ronaos se face p rin tr-u n alt arc pe care sînt alţi no u ă sfinţi bust ne-
identificaţi şi foarte ase m ă n ăto ri în tre ei. Im aginea Sf. Treim i este în ­
co n ju ra tă de chipurile a p a tru îngeri în arip a ţi şi cinci serafim i. La in tra ­
rea din p rid v o r în pronaos, în p arte a d re ap tă T onitza a p ictat co n d u ­
27. I bidem, p. 272.
596 B/SER/CA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

cerea laică din acea vrem e, iar în stin g ă pe cea bisericescă. P ridvorul
şi catap etea sm a bisericii sînt p ictate de m eşteri anonim i, cu 100 de ani
m ai devrem e, în 1835.
M ulţi d in tre cei care vizitea ză D urăul, în trea b ă de ce n-a term in at
T onitza ceea ce a început. Lasă im presia că s-au tra s num ai c o n tu ru ­
rile, aşa cum s-a în tîm p lat cu Irineu P rotcenco la p araclisu l m înăstirii
Sihăstria, un d e picto ru l a m urit în tim p ce lucra, ră m în în d cîte v a scene
num ai co n tu ra te. La D urău însă este v o rb a cu totul şi cu to tu l de a lt­
ceva. C eea ce vedem pe pereţi, nu sînt culori, nu-s v opsele, ci o n u an ţă
fo a rte slab ă de c u lo a re d ilu ată în ce ară p en tru a p u tea d iferenţia
chipurile unul de celălalt. Şi în to t acest ansam blu de la D urău, unic
atît p rin tehnică, cît şi p rin colorit, d iv in ită ţii n u i se co n feră o poziţie
şi o a u to rita te absolută, ci este tra ta tă ca un p erso n aj o areca re , fără
să in sp ire tea m ă sau frică. C adrul n a tu ra l al scenelor biblice nu m ai
ev o c ă p eisaju l Locurilor Sfinte, ci re p ro d u ce frîn tu ri de frum useţe m on­
tan ă în co n ju ră to a re, din care nu lipseşte nici im aginea im p u n ăto are
a C eahlăului, cu «Toaca» şi «Panaghia». Eşti în casa lui D um nezeu şi
p arcă to tu şi te afli în casa ta, la v a tra ta. P e rso n a je le nu sînt s p iritu a li­
z ate ca în p ictu ra bizantină, ci sînt oam eni localnici. Deşi p erso n aje
b iblice, a c estea sînt tra ta te ca oam eni simpli, obişnuiţi, în tîln iţi la to t
pasul : păstori, plugari, fete şi fem ei de la m unte. P rivind cu un ochi
în B izanţ un d e sfinţii erau re d aţi ap roape tran sfig u raţi, T onitza a lu at
de aci frum osul psihic, iar cu ce lălalt ochi privind în apus, a lu at fru­
m osul fizic şi astfel a re alizat u n stil al lui, aparte, nu copiat şi nici
îm prum utat. U m anizează p erso n a je le biblice, precum u m aniza p e rs o n a ­
jele basm elor o rien ta le în c o lo ritu l'e x o tic al lito ralu lu i M ării N egre, la
Biserica Sf. G heorghe din C onstanţa. Plin de spirit n o v ato r, T onitza u r ­
m ăre a să in tro d u că în locul v ec h ilo r can o an e h iera tic e, specificul
rom ânesc 'contem poran. Im aginile sînt tra ta te în culori palide, d iscrete,
alcătuind sim fonii de to n u ri ce b at sp re alb, cu reflexe cenuşii, alb a s­
tre şi tran d a firii. P este to t p redom ină sim p litatea şi gingăşia. în tr-o
scriso a re că tre C ezar P etrescu, T onitza îi spunea că la D urău,
pentru scena «C răciunului» — «am folosit ţăra n i de-ai noştri, din C eah ­
lău» 2\ îm b răc aţi cu bundiţe, cu iţari, cu chim ire şi opinci în picioare.
C a şi G rigorescu la A gapia, care a p ictat în perso an a M aicii S finte pe
cea m ai frum oasă şi m ai cu rată fem eie din zonă, to t aşa şi T onitza la
D urău a adus ţă ra n i din sat şi i-a în v e ş n ic it în p ereţii b isericii. S înt azi
bă trîn i localnicii, care îşi recunosc încă pe copiii, nepoţii, vec in ii sau
cunoscuţii lor, pe ale cărflr chipuri, T onitza le-a p ictat în biserică. De
o p a rte şi de alta a geam ului unde este p ic ta tă scena N a şte rii, apare
ca decor stîncos C eahlăul, re d at şi s e p a ra t în colţul din d re a p ta al s c e ­
nei, înspre altar, în to a tă sp len d o area lui, aşa cum se v e d e din curtea
m înăstirii. La p icio arele ţăra n ilo r, c îtev a oiţe ca rpatine, iar îm prejur,
flori stiliza te din C arpaţi. «în p ărţile D urăului, scria T onitza lui I. T eo ­
dor, în iu lie 1934, cînd în că nu (începuse p ictu ra de aici — am g ăsit
chipuri de un pitoresc n em a iîn tîln it pe alte locuri şi frum oşi m inunea
28. B. B rezianu, op. cj'i., p. 59.
_*9 Ibidem, p. 112.
ANIVERSĂRI — EVOCĂRI 597

Iui D um nezeu» iar lui T. Leherm an, li m ărturisea, să «i-a răm as inim a
la costum ele fe tiţelo r şi copilaşilor de aici» 29.
La stra n a stin g ă în scena P aştelui, în sp atele so ld aţilo r rom ani
c a re s tră ju ie s c im orm întul, se profilează creasta C arp a ţilo r. Soldaţii
rom ani, ca şi ţăra n ii din scena C răciunului p o a rtă bărbi p a tria rh ale,
v rînd să su g ereze ideea etnogenezei n o astre . S oldaţii nu sîn t cuprinşi
de frică, ca în m a jo rita te a scenelor de ac est fel, ci m ai d eg rab ă par că
se odihnesc, cu o ex p resie de istovire, ce v re a p arcă să scuze acest
m om ent de slăbiciune om enească.
De un m are farm ec pur perso n al şi unică, pictura lui T onitza de
la D urău, p o ate fi ase m ă n ată cu o m elodie ca re te v ră je şte , ori de cîte
ori o asculţi. Ca şi Luchian, Tonitza, care sem na m odest «zugravul N i­
colae» 30, re alizea ză prin p ic tu ra de la D urău, nu num ai o op eră a r tis ­
tică a u te n tic um ană, ci şi de o ţin u tă de în altă s in cerita te şi cu răţie
sufletească. C eea ce a re alizat T onitza la Durău, nu treb u ie socotit n e a ­
p ărat re zu ltatu l unui nonconform ism , care vize ază oricum o rig in ali­
tatea, ci este un crez de înnoire, de a crea o a rtă pur rom ânească, de
la care p icto ru l nu v a abdica niciodată. In tre în n o ito rii vrem ii sale, el
se im pune, ca o co n ştiin ţă lu p tăto are , în ze strata cu în altă cu n o ştin ţă şi
cu p ild u ito a re v irtu ţi etice. S clipitoarea şi em o ţio n an ta sa «expoziţie»
de la poalele C eahlăului, d eschisă zilnic publicului v izitato r, nu e x p ri­
m ă de fapt, d ec ît în parte, ceea ce a trăit, a iubit şi a năzuit Tonitza.
Din cauza c o n d iţiilo r v itreg e şi a sfîrşitului prem atur, au răm as m ulte
lu cru ri n e re a liz a te de pictor sau n espuse de profesor. El a av u t de
lu p tat nu cu un individ, şi nici num ai cu un grup de indivizi, ci cu un
în treg sistem social. Cu to ate ac estea, prin v a rie ta te a tem elo r tra ta te
de Tonitza, d in tre ca re cele m ai m ulte se re feră la lum ea copiilor, ca :
prospeţim ea, d elica teţea, că ld u ra, tris te ţe a şi bucuria, m ed itaţia şi v i­
sarea, c u rio z ita tea şi n e v in o v ă ţia din «ochii de copil» 31, p ictu ra n o a s ­
tră s-a îm bogăţit m ult. Tot la D urău se m ai p ăstre az ă un p o rtre t al
d o ctorului P aul G utcu, p ictat de T onitza, G utcu fiind cel p rin a cărui
s tă ru in ţă şi strădanie, b iserica a îm brăcat h a in ă de s ărb ăto are . A şadar,
realism ul, u m an iza rea p e rso n a je lo r biblice, lo ca liz are a lor în m ediul
am biant, cit şi s u rp rin z ăto arele efecte de lum ină, obţin u te prin folosi­
rea encausticii, dau p ictu rii re alizate de T onitza la D urău o n o tă cu
totul specifică. D easupra uşii din pro n ao su l b isericii, v a glăsui peste
vrem i şi vrem i, inscripţia : «Cu v o ia T atălui, B ine cu v în tarea F iului şi
A ju to ru l S fîntului Duh, în v rem ea păstoriei I.P.S. N icodim M itro p o litu l
M oldovei, prin s trăd a n ia do cto ru lu i Paul G utcu şi s p rijin u l cîto rv a
dre p tc re d in c io şi creştini, îm podobitu-s-a acest Sfînt Locaş, în m ilostivă
clacă de c ă tre stu d en ţii şi diplom aţii A cadem iei de A rte frum oase din
Iaşi, sub că lău za d ascălului lor, zu g rav u l N. T onitza. S finţirea lucrului
de zugrăvire, s-a făcut la 14 septem brie 1937».
30. N otă : în a n u l 1912, c în d T o n itza a v ea 26 de ani, p rin r o n c u rs o b ţin e « c er­
tific at de z u g ra v bisericesc» ,
31. I. V asiliu, Lum ea nouă, din 10 m a rtie 1940.
 • D Q C V h H N T f t ft e ♦

COORDONATE ALE ACTIVITĂŢII TEOLOGICE

PREA FERICITUL PĂRINTE PATRIARH IUSTIN

Diac. lect. D ORIN O A N C EA

U na d in tre tră s ă tu rile d efinitorii ale B isericii O rto d o x e din to a te tim ­

purile, din epoca ap o sto lică p în ă în zilele n oastre, o c o n stitu ie leg ă tu ra
fiin ţia lă ca re e x istă în tre episcop şi credincioşii B isericii. A c eastă le g ă ­
tu ră se bazează pe faptul că episcopul «aparţine în săşi B isericii ; nu
po ate fi în afara şi nici dea su p ra ei» l. Episcopul c o n c en tre ază în sine
în trea g a B iserică : «Acolo unde este episcopul, acolo este şi co m u n ita­
tea, după cum acolo unde este H ristos Iisus, acolo este şi Biserica» 2.
C om unicarea a c ea sta se co n stitu ie şi d evine v izibilă m ai ales în ad u c e­
re a jertfei eu h a ristic e. Ia tă de ce iera rh ii ortodocşi d in to ate tim purile
au p artic ip a t cu to ată profunzim ea fiinţeji lor la b u cu riile şi necazurile
com unităţii pe care o conduceau, ia tă de ce credincioşii au fost în to t­
deauna ală tu ri de iera rh ii lor atît la bucurie cît şi în m om ente de re s ­
trişte. A stfel de m om ente de bu cu rie au fost şi sînt d iferite le an iv e rsări
din v ia ţa un u i iera rh sau a com unităţii sale, un astfe l de m om ent este
cel p rile ju it de îm plinirea a 75 de ani de c ă tre P rea F ericitul P ărinte
P atriarh Iustin. N e bucurăm la ac ea stă an iv e rsare ca unii care ne sim ­
ţim cuprinşi de Prea F ericirea Sa în sine prin iubire, du p ă exem plul lui
H ristos, capul Bisericii, A rh ie reu l cel nevăzut.
S entim entele n o astre de astăzi nu sîn t d ete rm in a te însă doar de
ac e a stă re la ţie ob iec tiv ă d in tre un iera rh şi m ăd u larele B isericii pe care
o conduce, ci şi de p erso n alita tea cu to tu l d eo se b ită a celui spre care
ni se în d rea p tă acum g în d u rile şi privirile. P rea F ericitul P ărin te P a­
tria rh Iustin este un m are p ăsto r al Bisericii n o astre , este o m are p e r­
so n alitate a creştinism ului contem poran, însă în ain te de to ate a fost şi
răm îne un m are teolog. A c eastă tră s ă tu ră este cea care îl d istinge în
1. Pr. prof. D. Radu, C a ra cteru l ecle zio lo g ic al S lin telo r Ta in e şi pro b lem a c o m u ­
n iu n ii, te ză de d o c to ra t, în « O rtodoxia», nr. 1—2/1978, p. 327.
2. Sf Ig n atie, E pistola către. S m irn eni, VIII, 1—2, la D. Radu, op. cit., p. 326.
D OCU ME NTA RE 599

mod cu to tu l special ; ea conferă p e rso n alită ţii sale un c a ra c te r incon-

fundabil {şi spre ea ne vom în d rep ta ate n ţia în cele ce urm ează. In
în trep rin d e rea n o a s tră vom stăru i p e n tru început asu p ra lu c ră rilo r sale
cu ca rac ter teologic, am spune clasic, urm înd ca după ac ee a să vedem
cum se co n fig u rea ză în g în d irea sa s lu jire a B isericilor în lum ea co n tem ­
porană, oprin d u -n e asu p ra problem ei ec um enism ului şi a păcii.
P rea F ericitu l P atriarh Iustin a in tra t în teo lo g ia m are cu o lu cra re
de p atro lo g ie — E va g iie P onticul. V ia ţa , scrierile, învăţătura, A tena,
1937, 155 p. — ca re re p rez en ta teza sa de d o cto ra t su sţin u tă în acelaşi
an, 1937, în ca d ru l F acu ltăţii de Teologie a U n iv ersită ţii din A tena. Lu­
crare a a p re z e n ta t in tere s a tît prin su b iectu l ales, cît şi prin ca lita te a
tra tă rii problem ei. N u tre b u ie u ita t că E vagrie Ponticul, unul d in tre
m arii în drum ători ai v ieţii m o n ah a le şi ai sp iritu a lită ţii ortodoxe în g e ­
neral, a fost im plicat, fă ră vre o v in ă sau in te n ţie din p a rte a sa, în
disp u te le origeniste, m em oria sa fiind afe c ta tă de anatem a în d re p ta tă
de Sinodul V ecum enic îm potriva lui O rigen. în acest co n te x t a le g ere a
lui ca subiect al u n ei tez e de d o cto ra t re p rez en ta un act de curaj. Iustin
M oisescu a făcut ac est act, m ai m ult chiar a re u şit deplina re a b ilita re a
a cestui m are p ă rin te bisericesc în tr-o lu cra re a cărei în altă ţin u tă a fost
im presionantă.
A r p u tea să p a ră oarecum su rprinzător, în să după u n în cep u t atît
de pro m iţăto r ca patrolog, Iustin M oisescu se în d re a p tă sp re a lte o ri­
zonturi teologice, spre studiul N oului T estam ent, ro tu n jin d de fapt în
acest fel o p erso n alita te, pre g ătin d -o p arcă p en tru ale se le m eniri care
a v e au să o aştep te . S ubliniem în să de pe-acum , o vom face şi m ai tîrziu,
că in tere su l p e n tru p atrologie nu av e a să disp ară n icio d ată (dovadă în
acest sens o co n stitu ie şi in iţia tiv a publicării u n ei serii de o p ere ale
Sfinţilor P ărinţi), ea fiind fo lo sită p erm a n en t ca in stru m en t de lu cru în
problem e teo lo g ice cu c a ra c te r m ai special.
P rim a oprire a ex e g etu lu i Iustin M oisescu pe noua cale teo lo g ică
ale asă o re p rez in tă volum ul Slînta Scriptură şi interpretarea ei în opera
S fîn tu lu i Ioan H risostom , 1942, 125 p., op rire in te re s a n tă a unui ex e g et
m odern în faţa u n u ia d in tre cei m ai p restigioşi tîlc m to ri ai S cripturii
din isto ria B is e ric ii; in te re s a n tă p en tru că o astfel de ale g ere re p rez in tă
şi u n fel de profesiune de credinţă, o m ă rtu risire a unei profunde afini­
tă ţi spirituale. P roblem a ca re îl in te re se a z ă în m od special pe teologul
Iu stin M oisescu este cea a c a rac teru lu i in sp irat al Sfintei S cripturi şi a
m o d alităţilo r de in te rp re ta re a acestui cuvînt inspirat. El co n stată că
«Biblia este in sp ira tă în în treg u l ei. P rin in sp iraţia ei g en e rală — sau
in teg ra lă — în ţeleg em că a c ţiu n e a D uhului Sfînt se ex e rcită asu p ra tu ­
tu ro r c ă rţilo r c a re au in tra t prin lu cra re de a te n tă selec ţie în canonul
că rţilo r V echiului şi N oului T esta m e n t şi asu p ra tu tu ro r ad e v ăru rilo r
re lig io ase form ulate în te x te le Sfintei Scripturi. F ăcînd ac ea stă afirm a­
ţie, nu voim să spunem că în că rţile sfinte ex istă alte ad e v ăru ri decît
cele religioase, p en tru că o ase m e n ea concepţie asupra co n ţin u tu lu i
Sfintei S cripturi este străin ă cu deo se b ire de g în d irea S fîntului Ioan
H risostom . «A ceastă stă ru in ţă asu p ra c a rac teru lu i in sp irat al Sfintei
S cripturi nu ex c lu d e în să a c ce p ta rea p e rso n alită ţii au to ru lu i inspirat,
asupra că ru ia îşi pune p ec etea în tre a g a sa v ia ţă p ersonală. «Principial
600 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

vorbind, autorul in sp irat a p utut sa s ăv îrşe ască greşeli gram aticale,

cronologice, istorice, geografice — în tr-u n cu v în t : g re şeli de form ă —
dar num ai în m ăsura în care acestea nu au p eric lita t sensul a d e v ăru rilo r
divine revelate». O b se rv aţia ac ea sta din urm ă este deo seb it de in te re ­
santă, deo a rec e răspunde p e rtin e n t u nor critici m asive la adresa a u to ­
rilor scrie rilo r sfinte, răspuns ca re şi-a p ă stra t în trea g a v a la b ita te pînă
în zilele noastre. Tocm ai de aceea in terp retu l cuv în tu lu i in sp irat trebuie
să p ătru n d ă pînă la sensul real al ac estu ia : "... im p o rtan ţa unui tex t al
Sfintei S cripturi constă în ideea pe care o cuprinde, în a d e v ăru l pe care
îl p ro povăduieşte, nu în form a în care el este îm brăcat. Din această
cauză este n ec esară c e rce tare a a te n tă a cuvintelor, căci de ele depinde
desc o p erire a ad e v ăra tu lu i sens al a d e v ăru rilo r p ro p o v ă d u ite de Sfîntă
Scriptură». A ceastă m etodă id en tifica tă la Sf. Ioan H risostom , de desco­
p erire a a d e v ăru lu i propo v ă d u it prin c în tă rire a a te n tă a cuvintelor, avea
să d ev in ă o c a rac teristică a tu tu ro r, c e rce tărilo r ex e g etice ale teo lo g u ­
lui Iustin M oisescu. P utem spune că el a in tra t în teologia neotestam en-
ta ră p rin tr-u n tra ta t erm ineutic, prin tr-u n «discurs asu p ra m etodei».
Slujindu-se de un astfel de in stru m en tar fin ela b o rat, lu cră rile u r­
m ăto are au un c a rac ter ex eg etic mai special. O riginalitatea parabolelor
.'■Vintuitoruhii (C andela, 1944/1945, p, 60— 107) ne in tro d u ce în tr-u n do­
m eniu restrîns, de unde sînt excluse g en e ralităţile, unde nu m ai ope­
rează d ec ît lu cră tu ra m inuţioasă cu textul. A utorul co n stată p rezenţa
m odului de exprim are parabolic la diferite p opoare şi in diferite tradiţii
c u ltu ra le care cuprind de fapt în treg u l O rient. M ai m ult chiar, lite ra tu ­
ra ra b in ic ă din v rem ea M întuitorului abunda de exem ple în ac est sens.
A c eastă concom itentă în spaţiul oriental, ac ea stă com unicare g enerală
pe circuitele discursului p arabolic nu p o ale re p rez en ta însă în nici un
caz o im pietare asupra p arab o lelo r M în tu ito ru lu i şi asu p ra ad ev ăru lu i
pe care ele il descoperă. D eparte de a fi nişte copii o areca re ale unor
m odele tipizate, p arab o lele M întuitorului re p rez in tă n işte capodopere
ale genului, care dezvăluie in p erfecţiu n ea lor un a u to r dum nezeiesc :
«... prin fondul lor doctrinar, ca şi p rin form a lor n e în tre c u tă în frum u­
seţe, se p re zin tă ca opere d esă v îrşite , dem ne de înălţim ea d u m nezeiescu­
lui lor creator» 3.
A ceeaşi fineţe a cercetării, aceeaşi analiză ex h a u stiv ă la acea dată
ne întim pină şi în A c tiv ita te a S iin tu lu i A p o s to l P avel in A te n a (Iaşi.
1946, 225 p.), în so ţite aici, ca şi m ai înainte, de un d u ctu s elegant, care
nu apare ca un accesoriu o arecare, ci este un elem ent c o n stitu tiv al
ansam blului, are adică funcţii bine stab ilite în v ed e re a re alizării scopului
exegetic. Iată un exem plu : «Sfîntul apostol P avel g ăse şte A ten a în to ată
splen d o area ei. A cropolul, tot ceea ce geniul religios grec a conceput
m ai cu rat şi a re alizat m ai perfect, era intact, în to a tă m ăre ţia lui, ca
pe vre m e a lui Pericle. S tînca aceasta, leagănul şi locul de refugiu de
a ltă d a tă al ate n ie n ilo r nu m ai păstra nim ic din d estin aţia ei prim itivă...
nim eni d in tre m uritori nu m ai locuia acolo. N um ai statu ile zeilor se
3. Pr. prof. Gr. Mcircu, Prea F ericirea Sa Dr. Iu stin M o isescu , P atriarh-teolog, în
M itropolia M oldovei şi Sucevei», LVI (1980), nr. 3 -5, p. 249.
D OCU ME NTA RE 601

ridicau sem eţe, în frum oasele tem ple de m arm ură din P e n te lio 4. Este
a d e v ă ra t că c e ta te a îşi pierd u se orice im p o rtan ţă po litică sub dom inaţia
rom ană, însă ro lu l pe ca re îl jo ac ă în v iaţa c u ltu ra lă şi re lig io asă a
Im periului nu are nim ic de suferit. Sub ra p o rt cultural, A ten a răm îne
ce n tru l m arilor în tîln iri spirituale, al m arilo r d ezbateri filozofice. Sub
ra p o rt religios ea este o culm e a sincretism ului, cu sute de san c tu a re
păgîne, între ele şi cu cel al D um nezeului necunoscut. A nalizînd in fo r­
m aţiile re fe rito a re la zeul necunoscut, despre care v o rb e şte Sf. P avel,
profesorul M oisescu ajunge la concluzia că p u teri ascunse ale d iv in ită ­
ţii, care nu p u tea u fi atrib u ite u nor alte zeităţi ex isten te, au dus îm ­
p reună cu s u p erstiţiile po p u lare la c o n stitu irea acestui cult. A nalizînd
diferite surse v e c h i el co n stată că altaru l de care v o rb e şte Sf. P avel nu
a fost unic în isto ria oraşului ; în dec u rsu l istoriei au m ai fost rid icate
la A ten a altare u n o r zei necunoscuţi, din m otivele a ră ta te m ai sus. C are
este re acţia Sf. P avel în acest s an c tu a r al p o liteism ului şi în fa ţa a lta ru ­
lui zeului n ec u n o scu t ? «Sfîntul apostol P avel p riv eşte a ltaru l zeului
n ec unoscut din A ten a cu ochi de m onoteist, stabilind o le g ă tu ră în tre
acest zeu şi un icu l Dum nezeu. P avel nu în v in u ie şte pe ate n ie n i că au
m ers a tît de d ep a rte, în politeism ul lor, încît să ridice altare chiar zeilor
pe care nu-i cunoşteau. El se o preşte în la tu ra psihologică a acestui
lapt şi o spec u le az ă în fa v o a re a sa. în ex isten ţa a ltarelo r în ch in ate z e i­
lor necunoscuţi, A postolul în tre z ă re şte un sen tim en t religios ad in e şi,
în ac elaşi timp, o m ărtu rie form ală a atenienilor, re ferito r la n ivelul
scăzut al conştiin ţei lor d espre d ivinitate. îm p reju ră ri m ai fa v o rab ile
p en tru d e z v o lta rea a c tiv ităţii sale m isionare p ăreau a nu e x ista în
altă parte» 5.
D acă p în ă acum am fost co n fru n taţi cu o serie de lu cră ri cu un
c a rac ter special din dom enii teologice diferite, pasul u rm ăto r ne d es­
chide o p e rsp ectiv ă nouă, cu nivel de g en e ralitate m ult sporită, unde
acele dom enii d iferite se conjugă p en tru a contribui la în c h e g a re a unui
ansam blu. Este v o rb a de un studiu dens, extrem de ela b o rat în care nu
ştii ce te frapează m ai m ult — fineţea analizei, v ig o are a sintezei, am ­
plo are a erudiţiei sau ele g an ţa d iscre tă a stilului, to ate trăd in d sig u ran ţa
su v eran ă a un u i au to r care a în cep u t să v ibreze îm preună cu autorii
cu v in telo r in sp irate : Ierarhia bisericească m epoca apostolică (M i­
tro p o lia O lteniei, nr. 1—3 şi 4—6'1954). A cest studiu ne a tra g e cu a tît
m ai m ult, cu cit in tere su l pe ca re l-a su scitat nu a fost c o n ju n c tu ral ci
perm anent, fapt ce se d o vedeşte cu d eo se b ită p re g n an ţă prin p re o c u p ă ­
rile teologice ale prezentului. M ă re fer în m od special ia docum entul
CEB, B otez. Euharistie, M inisteriu şi la problem a a tît de c o n tro v e rs a tă a
hirotoniei fem eilor.
P en tru p ro feso ru l Iustin M oisescu e x isten ţa unei ierarh ii b iseric eşti
încă din prim ele m om ente ale B isericii co n stitu ie un a d e v ăr absolut, un
p o stu la t pe care în trea g a arg u m e n taţie u lte rio a ră îl va fundam enta, d ar
care se p re zin tă ca ata re din ra ţiu n i in tern e , din logica in te rio a ră a
d iscursului scrip tu ristic şi .a co n stitu irii o rică re i com unităţi istorice. în ­
4. Prof. Iu stin M o isescu , A c tiv ita te a S tin tu lu i a p o sto l P avel Jn A te n a , la ţi, 1946,
p. 61—62. 5. Ibidem , p. 145.
 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

d ato rirea de a m erge în to a tă lum ea p en tru a prop o v ăd u i E vanghelia

la to a tă făptura (M arcu 16, 15), făcea cu n ep u tin ţă îm plinirea cerinţelor
re lig io ase ale credincioşilor de că tre Sfinţii A postoli. Cei doisprezece,
la ca re s-a adăugat, în urm ă, Pavel, au fost trim işi în prim ul rînd, să
dea m ărtu rie c:u privire la a d e v ăru l despre Iisus «în Ierusalim şi în toată
Iudeea şi în Sam aria şi p înă la m arginea păm întului» (Fapte 1, 8). V e ­
nind în tr-o cetate, ei p u n ea u tem elie B isericii de acolo ; apoi, plecau
m ai departe. în urm a lor, obştea de credincioşi av e a nev o ie de sfinţire,
de în v ă ţă tu ră şi de p ăsto rire, zi de zi. Pe de altă parte, a c ea stă în treită
lu cra re de m întuire tre b u ia co n tin u ată, pre tu tin d en i, p în ă la a doua v e ­
n ire a lui Iisus. Or, prin însăşi n a tu ra lui, ap o sto latu l nu p u tea dăinui ;
fiind d ep endent de factori subiectivi, o d ată cu m o arte a u ltim ului apostol,
avea să se stingă şi ap o sto latu l propriu-zis. P entru să v îrşire a lu cră rii de
sfinţire, de p ropovăduire, şi de p ăsto rire a credincioşilor, după porunca
M întuitoruiui, A postolii au rîn d u it pe preoţi, adică pe s lu jito rii b iseri­
ceşti din cele trei trep te ale ie ra rh iei : episcopi, p re o ţi şi diaconi. P o­
triv it cu h arul dum nezeiesc prim it de fiecare, la hirotonie, el continuă,
în lum e, însăşi lu cra re a de m în tu ire să v îrşită de Iisus ca A rhiereu,
Profet şi îm părat. D upă m ărtu riile scriito rilo r că rţilo r N oului Testam ent,
s lu jito rii bisericeşti din cele trei trep te ale pre o ţie i 'şi-au început lu c ra ­
re a lor, în diferitele obşti de credincioşi, în că din prim ele zile ale Bise­
ricii. S curtă vrem e după ziua C incizecim ii, ie ra rh ia biseric easc ă se în fă­
ţişe az ă deplin constituită)*6.
P asaju l p re zen ta t m ai sus ar p u tea induce in ero are : citindu-1 avem
im presia că auzim o poveste, am p u tea crede că to tu l este fo a rte simplu.
Să observăm însă rig o area argum entaţiei, care în c la rita te a ei dă im ­
p resia de sim plitate. Totul se d esfăşo ară de la sine, pe baza unui bun
sim ţ teologic, faptele au c u rsiv itate nu p en tru că aşa v rem noi, ci d ato ­
rită u n ei n ec esităţi in terio are. Face de altfel p arte din m etoda teologului
Iustin M oisescu dez v ălu irea acestei norm e in terio are, ascunse de m ulte
ori în sp atele unui zid de aparenţe.
Ideea ac ea sta a ex isten ţei u n ei iera rh ii b iseric eşti c o n stitu ite în zilele
im ediat u rm ăto a re C incizecim ii şi co n tin u itatea ei în epoca im ediat u r ­
m ăto are este dem onstrată însă nu num ai de o logică in terio ară a d es­
făşu rării istorice, şi de acel «cel m ai vec h i docum ent bisericesc p ăstra t
de S fîntul ev a n g h elist Luca în F apte 15, 23—29» 7. C oncluzia reiese cu
cla rita te din exegeza te x tu lu i : «Este ap roape de prisos să m ai spunem
că îm p ărţire a creştin ilo r în : apostoli, preoţi şi fraţi re v in e atît de s tă ­
ru ito r în pericopa de m ai sus încît nu este cu putinţă să se m ai îndoiască
c ineva că ne găsim aici, în faţa unei ex p resii bine cunoscute în epoca
apostolică. F olosirea ei, în actu l sinodal însuşi, arată, desigur, că ea
av e a un ca rac ter oficial în Biserică» 8.
Urm ează consideraţii lex ica le şi exe g etice am ple re ferito a re la te r ­
m enii ca re circum scriu n o ţiu n ea de p reot în scrierile N oului Testam ent.
A ceste consideraţii culm inează în că u ta re a e c h iv alen tu lu i rom ânesc
0. Prof. Iu stin M o isescu, Ierarhia b isericească în ep o ca a po sto lică , în «M itropolia
O lteniei», VI (1954), nr. 1—3, p. 52— 53.
7. Ibid em , p. 58.
3. Ibid em . p. 58.
D O CU ME NT AR E 603

pentru grecescul «presbitcros», e c h iv alen t găsit în cuvîntul «preot ».

A ceasta nu d a to rită unor exig e n ţe confesionale, ci d a to rită aplicării
acelei erm in eu tici pe care o găseam s tru c tu ra tă în studiul d espre Sf.
Ioan H risostom şi care postulează iden tifica rea sensului ascuns, re v elat,
dincolo de form a ex te rio ară a unui cuvînt. P otriv it acestui sens ascuns
lui «presbiteros» de exem plu îi corespunde rom ânescul «preot» şi nu
<;bătrîn». C itind aceste pagini şi m ulte altele ase m ă n ăto are ne în ce arc ă
gîndul că destin u l lui ar fi p u tu t fi foarte bine cel al unui m are tălm ăc i­
to r al cuvîntului sfînt în lim ba rom ână.
S tudiul continuă p re zen ta rea celor trei trep te ale preoţiei. P re tu tin ­
deni aceeaşi eru d iţie, ac elaşi spirit p ătrunzător, aceeaşi fină analiză. Nu
vom insista asu p ra d esfăşurării argum entaţiei în ansam blul ei, ci ne vom
opri asupra unor problem e speciale care a te stă încă o d ată calita te a
exegetului. Prim a este cea a m om entului în care au fost h iro to n iţi p ri­
mii diaconi : «Se afirm ă, deseori, în că rţile de istorie b isericească ori
de dogm atică, precum şi in unele com entarii ale N oului T estam ent, că
h iro to n ia celor d in ţii diaconi, adică in stitu ire a trep tei diaconilor în ie­
rarhia biseric easc ă este isto risită în pericopa din Fapte, 6, 1— 6. F ără
îndoială, cei şapte b ărbaţi am intiţi in ac est text, sînt cei d intîi diaconi
a căror hiro to n ie este pom enită în N oul T estam ent, dar ei nu treb u ie
socotiţi ca cei dintîi diaconi in B iserica creştină. O ce rce tare cu m ai
m ulta lu are -a m in te a pericopei de m ai sus, în lum ina m ărtu riilo r tra d i­
ţiei bisericeşti, a ra tă că, în ain tea rînduirii celor şapje b ărb aţi au ex istat
şi alţi d ia c o n i» 1'. C oncluzia autorului este că, pe lîngă aceşti diaconi
aleşi pentru d ese rv irea c reştin ilo r dintre păgîni m ai ex istau şi alţii aleşi
num ai dintre evrei, anteriori celor am intiţi în pericopă. '
O a doua problem ă este cea a d iaconiţelor în N oul T estam ent, d e ­
v en ită fo a rte ac tu a lă d ato rită unor insistenţe contem porane asu p ra h iro ­
toniei fem eilor. N e-am a ş tep ta t ca au to ru l să procedeze la o m inim ali­
zare a acestei problem e. N u a făcut-o atunci şi cu s ig u ran ţă că nu ar
face-o nici acum . L-ar îm piedica nu num ai form aţia teologică serioasă,
ci şi cred in ţa in trad iţia aflată sub călăuzirea D uhului Sfînt.
în paginile an te rio are fusese an a liz at rolul diaconului în slu jire a b i­
sericească, aju n g în d u -se la concluzia că ea are un c a rac ter p re p o n d ere n t
sacram ental. «Cu totul altfel se p rezintă problem a aşa-num itelor cliaco-
nite, pe care le-a cunoscut B iserica veche. De obicei, început al istoriei
lor este socotit tex tu l din R om ani 15, 1, în care se v o rb e şte despre dia-
coniţa Febe. Dar ele sînt cu m ult m ai vechi în Biserică» 19. S tăruind în
cred in ţă şi fapte bune, fem eile acestea au o slu jire cu to tu l specială în
Biserică, fără ca ea să aibă un c a rac ter sacram ental. «Dînd aceste lă ­
m uriri, A postolul nu înţelege insă, nicidecum , să a rate pe Febe ca s lu ji­
toare a B isericii în sensul strict al cuvîntului. Ea îm plinea, desigur, an u ­
m ite sarcini in B iserica din C henhrea, dar nu se ridicase prin hirotonie,
în trea p ta diaconiei. Febe n-a făcut parte din ie ra rh ia bisericeasca. Se
văd e şte în acest fel că term enul diacon, cu to ate că ap a rţin e categoriei
slu jito rilo r bisericeşti din trea p ta de jos a preoţiei, totuşi, în graiul co ­
9. Ibiclem, p. 63— 64.
10. ibiciem, p. 70—71.
604 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

m un, pe v rem ea scrierii E pistolei că tre Rom ani, încă se m ai folosea şi

cu în sem narea lui m ai larg ă (de s lu jito r în ac cepţiune g en e rală — n.n.).
De aceea, S fîntul P avel a p u tu t da acest num e nu num ai u nor fem ei ca
Febe, d ar şi alto r o sten ito are în slu jb a B isericii. C înd term e n u l de diacon
era în treb u in ţat, însă, în înţelesul lui p ropriu de slu jito r în tre a p ta de jos
a preoţiei, asem enea fem ei nu m ai p u rtau acest num e» 11.
O d a tă făcută ac ea stă co n stata re se p o ate trece la anum ite precizări
ex egetice şi de trad u c ere : la I Tm otei 3, 11, nu este v o rb a de soţiile
episcopilor, p re o ţilo r şi diaconilor pom eniţi an te rio r, ci de ac este diaco-
niţe, după cum dau m ărtu rie şi exegeze culese din tra d iţia b isericească.
A c eastă rem arcă se face îm p o triv a u nor trad u c eri ale N oului T estam ent
în ro m ân ă unde se optează p en tru prim a soluţie, de tea m ă ca in tro d u ce­
rea u n o r fem ei în rîndul s lu jito rilo r bisericeşti să nu ducă la o accep ­
ţiune sac ram e n ta lă a acestei s l u ji r i 12. P en tru p rofesorul M oisescu p ro ­
b lem a fusese clarificată însă m ai dinainte, prin ap recie rile făcute în le ­
g ătu ră cu d iaconiţa Febe.
C ea de a doua p arte a studiului — a doua p a rte în sensul p ublicării
în re v is tă — este d ed ic ată p re o ţie i şi episcopatului. Ea începe în să în
chip ase m ă n ăto r cu prim a, adică cu argum ente ca re n u sînt n e a p ăra t
re zu ltatu l unor inform aţii istorice precise ci d ecurg din logica in tern ă
a in form aţiilor e x isten te şi a desfăşu ră rii istorice g en e rale . A tragem însă
a te n ţia că aici nu este v o rb a în nici un caz de sim ple supoziţii, deoarece
arg u m e n taţia re zu ltă în chip n ec esar din acea logică in tern ă am intită.
«Căci, dacă, p en tru a sc u lta rea a d e v ăru lu i d esp re Iisus şi să v îrşire a de
rugăciuni, credincioşii se p u tea u strîn g e în c u rte a tem plului, în jurul
A postolilor, totuşi, p en tru cum inecare şi agapa frăţească, — celelalte
acte de seam ă ale cultului religios al creştinilor, în epoca ap ostolică —
era treb u in ţă de slu jb a p re o ţilo r şi diaconilor, în biseric ile rînduite, în
casele m ai în că p ăto are ale u nor credincioşi (Fapte, 2, 42 şi 46). Şi dacă
se ţin e seam a de faptul că num ărul u nor ase m e n ea biserici treb u ie să fi
fost destul de m are, p e n tru a p u tea adăposti mii de credincioşi, num ai
la Ierusalim , în d ată după P o g o rîrea Sfîntului Duh (Fapte, 2, 41), se va
în ţeleg e tem eiul care ne în d re p tă ţe şte să legăm cît m ai strîn s de ziua
C incizecim ii începutul slujirii preoţeşti» l3.
O d a tă stab ilit fundam entul slu jirii p re o ţe şti în tr-o p erio a d ă situ a tă
în im ed iata ap ro p ie re a în c e p u tu rilo r B isericii, se p o ate trec e la consi­
d eraţiile p riv ito are la s lu jirea p re o tu lu i şi la cea a episcopului.
E xistenţa p re o ţilo r în înţeles de s lu jito ri b iseric eşti în tre a p ta a
doua a ierarh iei este d em o n stra tă cu aju to ru l u nor te x te neotestam en-
tare. N oi nu ne vom opri decît asu p ra cîto rv a m om ente ex e g etice de
ac est fel, atît cît v a fi nec esar p en tru a în ţeleg e d irec ţia argum entaţiei
şi m odul de aplicare a m etodei.
în le g ă tu ră cu tre a p ta preoţiei ar p u tea să ap a ră d o u ă tipuri de n e ­
c la rită ţi : a) în tex tele n eo te sta m e n tare nu ar fi v o rb a de a doua trea p tă
a iera rh iei, ci de p re o ţie în m od g e n e r a l; b) n ec la rita te a ca re d eriv ă din
11. Ibidem, p, 72.
12. Ibidem, p. 72—73.
13. Prof. Iustin M oisescu , Ierarhia bisericească..., în »M itropolia Olteniei,», VI
; 195-1). nr. 4—6, p. 209.
D OCU ME NTA RE 605

prim a — este v o rb a in tr-a d ev ăr de o slu jire p reoţeasca, însă ea ar p u ­

tea să ap a rţin ă la fel de bine şi diaconilor şi m ai ales episcopilor.
P entru a p u tea în lătu ra astfel de posibile in terp retări, a u to ru l p ro c e­
dează prin excludere, folosind în perm a n en ţă argum ente in tern e ale te x ­
tului. Un exem plu tipic p en tru astfel de dificultăţi îl constituie re la ta re a
trim iterii unor a ju to are de că tfe creştinii din A ntiohia fraţilo r lor din
Iudeea, F apte, 11, 29—30. «Este ad e v ă ra t că term e n u l irpeajtotepoi =
preoţi putea fi folosit, şi aici, în în ţelesu l său larg de s lu jito ri din cele
trei trep te ale iera rh iei bisericeşti, ca în F apte, 15. In acest caz, num ele
de preoţi din 11, 30 s-ar ex tin d e asupra în treg u lu i cler al B isericii Ie ru ­
salim ului din v re m e a ac ee a : episcopul, pre o ţii şi diaconii. Dar, cum
rezultă dintr-o v eche rîn d u ială, care s-a p ăstrat, sub o anum ită formă,
în canonul al IV -lea apostolic, diaconii nu p u tea u prim i d aru ri pen tru
B iserică şi nici nu p articipau la ch iv e rn isirea b u n u rilo r m ateria le ale
obştei creştin e decît ca a ju to ri ai p re o ţilo r şi episcopilor. Or, în F apte
11, 30, preo ţii sînt în făţişaţi prim ind d aru rile credincioşilor din A ntiohia.
Pe de altă p arte , este greu de explicat lipsa de pom enire a S fîntului
Iacob din tex tu l de m ai sus, d acă făcea p arte din slu jito rii B isericii Ie ­
rusalim ului, că ro ra le-au fost înm înate aju to arele de la A ntiohia, de
că tre B arnaba şi Saul. De aceea socotim că itf>£o(3uTspoi din F apte 11, 30
sînt num ai s lu jito rii din tre a p ta a doua a iera rh ie i b isericeşti, adică
p reoţii. Ei sînt deosebiţi de S fîntul Iacob, ca şi în tex tu l din F apte
21, 18 14.
în chip ase m ă n ăto r se d esfăşo ară arg u m e n taţia şi în le g ă tu ră cu
I P etru 5, 1— 4 ; F apte 14, 23 ; 20, 28; Filip., 2, 25 ; I Tim., 5, 17 etc. Nu
ne vom m ai opri în ac ea stă problem ă a pre o ţie i decît o s in g u ră dată, şi
ac ea sta nu p en tru a ilu stra din nou un stil de arg u m e n taţie pe care p re ­
supunem că l-am p re zen ta t în d ea ju n s de clar, ci p en tru a v ed e a m odul
liber în care opereaz ă u n ce rce tăto r sigur cu in stru m en taru l exegetic
oferit de u n ele lu cră ri ale Sfinţilor P ărinţi. C oncret, se face re ferin ţă la co ­
m entarii la ep isto la Sf. P av el că tre Tit, unde este v o rb a de «preoţii» lă ­
saţi în fiecare c e tate din C reta (1, 5) şi de a sc u lta rea care li se cuvine
ac esto r «episcopi». Nu vom p re zen ta aici d ecît com entariul la in te rp re ­
ta re a Sf. Ioan H risostom : «Mai m ult, la începutul com entariului său la
Epistola c ă tre Tit, S fîntul Ioan H risostom , p en tru a a răta în d rep tă ţirea
cu v in telo r de lau d ă pe care le spune despre Tit, aduce m ărtu ria lui P a­
vel care a lăsat acestuia ju risd icţie asu p ra a tîto r episcopi ai C retei. Cum
se vede, S fîntul Ioan H risostom pune la tem elia in te rp re tă rii sale un
argum ent foarte slab. Căci, în m om entul scrierii epistolei că tre Tit nu
se p o ate vorbi de ex isten ţa m ultor episcopi în C reta. D upă ştirile p ă s ­
trate de în tre a g a trad iţie bisericească, cel d intîi episcop al B isericii din
ac ea stă insulă a fost însuşi Tit. Apoi, este greu de adm is că se făcuse sim ­
ţită nev o ia aşezării de episcopi în fiecare cetate, xaxâ izoXiv, într-o vrem e
cînd num ărul creştinilor din C reta e ra destul de redus. De aceea, p ăstrîn d
şi noi le g ă tu ra n em ijlocită în tre v. 5 şi v. 7 din epistola că tre Tit socotim
că P avel dă num ele de icpeo^oTepoi şl emaxoiuoi la aceiaşi slu jito ri b ise­
riceşti ; d ar ei nu sînt episcopi ci preoţi. De altfel, o asem enea in terp re-
14. Ibidem, p. 211.
(3CI6 BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

taie este sp rijin ită şi de unele m ărturii patristice. A stfel, T eodoret al

C irului scrie : «Şi de aici este v ăd it că num eau episcopi pe preoţi» lr\ în
le g ă tu ră cu acest citat treb u ie ară ta t lotuşi că în treg u l studiu abundă
de trim iteri la Sfinţii P ărinţi şi că Sf. Ioan H risostom este extrem de
frecvent folosit. Nu este v orba aşa d ar în nici un caz de o abandonare
a trad iţiei exegetice o rtodoxe vechi, ci de anum ite c o rectiv e care i se
pot aduce, luîndu-se de altfel ca punct de re p er alte locuri din aceeaşi
tradiţie, cum a fost cazul în exem plul am intit.
în ceea ce p riv eşte episcopii, profesorul M oisescu a ra tă că term enul
care desem nează în zilele n o astre ac ea stă d em nitate iera rh ică nu era
folosit în epoca apostolică în ac ea stă accepţiune, ci în cea de preot : «Lip­
sa unei term inologii bisericeşti precise, în prim ele zile ale creştinism u­
lui, a pu tu t îngădui folosirea de num e com une pentru slu jito ri d eo se­
biţi» E xistenţa trep tei iera rh ice a episcopatului este do cu m e n ta tă însă
foarte solid în leg ă tu ră cu Sfîntul Iacob, episcopul Ierusalim ului, Si-
m eon, Tit şi Tim otei. Vom am inti aici doar p re zen ta rea episcopului Ti-
m otei. O pinia cu ren tă este ca Tim otei a fost h iro to n it episcop de către
Sf. P avel (II Tini,, 1, 6). Prin ex egeză contextuală, profesorul M oisescu
av a n seaz ă şi dem onstrează ideea că în locul cu pricina nu este v o rb a de
h irotonia lui T im otei în tru episcop, ci întru diacon. în ce p riv eşte h iro ­
tonia întru preot, se p re supune că ea va fi fost e fectu a tă tot de Sf. P a­
v el ,T. P entru hiro to n ia întru episcop se o ptează în favoarea «stîlpilor
Bisericii», Iacob, P etru şi Ioan, fă ră a se putea aduce însă probe con­
cludente. Este sem nificativ faptul că supoziţiile iau aici locul afirm a­
ţiilor ; term enul «cu siguranţă» face loc lui «oare». C e rc etăto ru l nu poate
afirm a supoziţii şi astfel apar în treb ă ri cu un răspuns nu afirm at, ci doar
presupus.
A nalizînd studiul referito r la ie ra rh ia b iseric easc ă avem sen tim en ­
tul că el încheie un ciclu p en tru a începe în acelaşi tim p un altul. Din
punct de ved e re ai conţinutului încheie capitolul ce rce tării teologice
p ropriu-zise, al nivelului prin ex c elen ţă teo re tic teologic specializat. El
deschide în acelaşi tim p n işte căi oarecum s u rp rin z ăto are ale unei vieţi
creştineşti v iito a re pe care o an ticip e ază prin tem atică. A vem im presia
că profesorul teolog fundam entează ex isten ţa creştin ă a ierarhului de
m ai tîrziu. A cţiunea ac ea sta de an ticip are începuse de fapt m ai devrem e,
o dată cu T em eiurile lucrării Bisericii pentru apărarea păcii (Studii T eo­
logice, nr. 3—4/1953), deo a rec e problem a păcii va deveni, după cum vom
v edea, o constantă a p re o cu p ărilo r iera rh u lu i teolog. D acă profesorul
Iustin M oisescu şi-a în d rep ta t efortul teologic spre problem e teo re tic e
speciale, ierarhul Iustin M oisescu şi-l va în d rep ta spre fundam entarea
unor problem e specifice pe care le im plică slu jirea B isericii în epoca
m odernă.
S lu jire a ac ea sta nu este act g ra tu it sau doar de circum stanţă, ci are
profunde rădăcini în re v elaţie şi este re clam ată de în trea g a om enire p en ­
tru a cărei m întuire a fost in stitu ită B iserica : «Din dogm a întrupării
M întuitorului decurge şi o bligaţia n o astră de a ne în tru p a în societate
lo. Ibidem, p. 219— 220.
16. Ibidem, p. 223.
17. Ibidem, p. 229,
DOCU M t. NT ARE 607

pentru a ridica s o cieta te a ia fericire, la îm plinirea id ea lu rilo r ei. Pe

acest tem ei se întem eiază ac tiv itatea , v iaţa orto d o x ă în s o cieta te a om e­
nească» ,s. O bservăm deci tem eiu ri dogm atice clare, co n stitu ite în cel
m ai au te n tic s p irit o rtodox : slu jire a B isericii nu este un adaos o arecare,
ev entual dispensabil, ci are un ca ra c te r hristocentric, este unul dintre
ce le 'd o u ă m oduri de e x isten ţă ale orică ru i creştin autentic. E fortul d ia­
conic al unei B iserici se adresea ză în prim ul rin,d poporului în m ijlocul
căruia trăie sc m em brii ei ; apoi se ex tin d e însă şi cuprinde în prim ul rînd
B isericile — cele O rtodoxe şi cele n eo rto d o x e de p re tu tin d en i — în tr-u n
proces care se nu m eşte astăzi m işcare ecum enică, iar apoi lum ea în ­
trea g ă, cu com andam entul ei actual cel m ai s trin g en t : p ac ea . «Ca slu ­
jitori ai B isericii O rto d o x e R om âne şi ai neam ului n o stru rom ânesc, noi
avem în paza turm a credincioşilor lui D um nezeu în c re d in ţa tă nouă, Bi­
s ericii O rtodoxe R om âne, spre m intuire. Dar fiind părta şi ai B isericilor
de pre tu tin d en i şi de to td eau n a , noi sîntem îm p reu n ă -lu cră to ri cu Dum ­
nezeu la m in tu ire a tu tu ro r oam enilor. Sîntem deci datori atît fa ţă de
cei de aproape, cît şi faţă de cei de departe. De ac ee a lu cra re a n o a stră
bisericească, s ă v îrşin d u -se in B iserica de to td eau n a şi de pretutindeni,
îşi îm pleteşte fire le ei cu firele lu cră rii altor Biserici. îm p reu n ă ne rugăm
pen tru toţi oam enii, îm preună cercetăm chestiuni teologice, îm preună cu
ele ne străduim să aducem p arte a n o a stră de co n trib u ţie la s o lu ţio n a rea
tu tu ro r problem elor care frăm întă astăzi om enirea» ,9. R ostite de u n ie ­
ra rh care tocm ai fusese în ălţat la d em n itatea de în tîis tă tă to r al B isericii
O rto d o x e R om âne cu v in tele ac estea au v a lo a re a unui a n g a ja m e n t: «în-
tru cît ac ea stă c o o p e rare în tre Biserici este la tu ra cea m ai folositoare şi
cea m ai frum oasă a a c tiv ităţii B isericii in vre m u rile noastre, n e vom
strădui să o in tensificăm şi să o lărgim » 2'\
D upă cum arătam , p en tru P rea F ericitul P ărin te P atriarh Iustin ecu-
m enism ul c o n stitu ie o la tu ră e se n ţia lă a lucrării B isericii în lum e : «...ecu-
m enism ul îşi în v ed e rea ză dim ensiunea sa în tim p prin p ăstra re a co n ti­
nuităţii sale, asum îndu-şi re s p o n sab ilitate a p en tru v iaţa o ricărei fiinţe
um ane. B iserica in tră în c o n te x tu l ei de cato lic itate , ex tin zîn d u -şi di­
m ensiunea o rizo n ta lă pe p lan u n iv ersa l. F undam entindu-şi apoi acţiu n ea
sa pe tem eiu l.p artic ip ă rii tu tu ro r la v ia ţa în H ristos — care în n o ieşte
to ate — , prin S fîntul Duh B iserica lea g ă în plan v e rtic a l păm întul cu
cerul»
E fortul ecum enic al B isericii n o astre are ca fundam ent însuşi m odul
ei de e x isten ţă u n ita r şi paşnic : «Noi, creştin ii din R om ânia, nu cu ­
noaştem fenom ene de criză religioasă, ca în A pus, nu ducem lipsă de
vocaţii p en tru preoţie, nici de frecv e n ţa credincioşilor la serv ic iile di­
vine. R eligiozitatea orto d o x ă se m anifestă practic în v iaţa credincioşilor,
care ţin la datin ile străm oşeşti, la bisericuţa şi pre o tu l lor...» T em eiul
18. D iac. Gh. B ogdap ro ste, A le g e re a şi in tro n izu rea Prea Fericii u lu i Patriarh Iu stin
M oisescu ca P atriarh al B isericii O ria d o x e R om âne, in G lasul Bisericii», X X XVI
(1977), nr. 6, p. 581.
IU Ibiclem , p. 56f! ~"G7.
20. Ibidem , p. SG7.
21. «B iserica O rtodo xă Rom ână», LXXX V 1I (1969). nr. 7—3, p. 725.
22. «M itropolia M oldovei ţi Su cev ei», X LV II (1971), nr 9— 12, p. 587—588.
60 8 BI SERI CA O R T O D O X A R O M A N A

lucrării ecum enice este aşa d ar să n ă ta te a in terio ară a B isericii noastre,

care slu je şte neam ul nostru, p oporul nostru, n aţiu n ea n oastră, după cum
spune P rea F ericitul P ărin te P atriarh Iustin, încă de pe v rem ea S fîntului
apostol A n d r e i23.
A c eastă acţiune de slu jire a a v u t şi are urm ări benefice a tît pentru
Biserica O rtodoxă R om ână, cît şi p en tru poporul nostru, ajungîndu-se
astfel la o sim bioză de co lo ra tu ră specific rom ânească : «Întrucît, însă,
popoarele se d iferenţiază în v a ria te chipuri unul de altul, este de la sine
înţeles ca şi B isericile n a ţio n ale sau locale să d o b îndească trăsă tu ri
ca rac teristice proprii. In acest context se poate vorbi de o ortodoxie
rom ânească, d ăltu ită po triv it cu originea, v iaţa şi asp ira ţiile poporului
nostru. A stfel, u n itatea neam ului rom ânesc, la care poporul no stru ţine
atît de m ult, s-a m anifestat pe plan religios sub form a u n ităţii bisericeşti.
Pe de o parte, B iserica a su sţin u t ac ea stă asp ira ţie n aţio n ală pentru a
veg h e a la u n itatea ei. Pe de altă parte, u n itatea b iseric easc ă a alim entat
spiritul de com uniune şi u n itate al poporului nostru» 24. A c eastă leg ă tu ră
specială dintre B iserică şi popor se oglindeşte şi în ra p o rtu rile dintre
B iserică şi stat : «Există deci în ţa ra n o a stră pus în practică, principiul
acela vechi, principiul bizantin al arm oniei dintre B iserică şi popor, din­
tre B iserică şi stat. P rincipiul este vechi, d ar acesta s-a v erificat ca sin ­
gurul principiu care p o ate fi v a la b il în orice so cieta te om enească. N ici­
odată o B iserică în luptă cu statu l nu p o ate să aducă v re u n folos nim ănui.
Istoria a ară ta t lucrul acesta. De aceea B iserica sprijin in d statu l în ac­
ţiunile care sînt desfăşu ra te în in tere su l poporului, b eneficiază de două
ori, întîi p en tru că i se u şu re ază m unca ei în lum e, şi în al d oilea rînd,
p en tru că se u şu re ază p o sib ilităţile de a-şi îm plini d ato riile ei» 25.
A vînd astfel c e rtitu d in e a şi experim eiltînd zi de zi profunzim ea leg ă­
turilor ei cu poporul pe care a fost chem ată să îl slu je asc ă, B iserica
n o a stră a p utut proceda la acţiuni ecum enice mai largi, p o triv it m isiunii
ei de a se întrupa în ansam blul societăţii um ane. Prim ul pas a fost în ­
to arc erea spre ce lelalte B iserici surori. P en tru noi, cei din g en eraţiile
mai tinere, u n itatea in tero rto d o x ă este un lucru de la sine înţeles, o
com ponentă firească a ex isten ţei n o astre creştine. Dar nu a fost în to t­
dea u n a aşa. N u a fost chiar aşa nici m ăcar în tim puri destul de ap ro ­
piate de ale noastre. F ireşte că dificultăţile nu au fost nici pe d ep a rte
de proporţiile celor care ne d esp a rt de alte confesiuni creştine, însă ele
totuşi au existat. Iată cum descrie chiar P rea F ericitul P atriarh Iustin
procesul de re g ăsire a u n ităţii in tero rto d o x e : «Printre m ulte alte m a­
nifestă ri in terortodoxe, C o n sfătu irile pan o rto d o x e de la R odos se în ­
scriu în istoria B isericii O rtodoxe ca ev enim ente de m are im portanţă
p en tru re g ăsirea şi tră ire a u n ităţii O rtodoxiei. înce p u tu l n -a fost uşor.
D upă înd elu n g ată v re m e de v ie ţu ire în oareca re izolare, la prim a întîl-
n ire a re p rez en tan ţilo r tu tu ro r B isericilor O rtodoxe au ieşit la iveală
odată cu unele m anifestări ale sentim entului de în străin are a unei B ise­
23. Gh. B o gdaproste, ari. cit, p. 581.
24. Vezi «G lasul Bisericii», X X X V (1977), nr. 6, p. 516.
25. Prof. lorgu Ivan, S p iritu l canonic o rto d o x în c o n ce p ţia ţ i a c tivita te a Prea
F ericitului Patriarh Iu stin , în «M itropolia M oldovei şi Su ce v ei», LVI (1980), nr. 3—5,
p. 283.
D OCU ME NT AR E

rici de viaţa celorlalte, ten d in ţe specifice şi n ăzuinţe proprii de afirm are

a spiritului ortodox îri lum e. U lterior în să conştiinţa u n ităţii ortodoxe
ci început să p re v alez e asupra spiritu lu i de sep a raţie. A stăzi h o tărîrile
se form ulează cu re sp ecta rea tu tu ro r asp e ctelo r locale ale v ieţii o rto ­
doxe, u n an im itatea de vo tu ri re alizîn d u -se fără m ari dificultăţi» 26.
In acest proces de re g ăsire a v echii u n ităţi ortodoxe, rolul M itro p o ­
litului Iustin M oisescu a fost extrem de im portant, el dobîndind în acel
timp dim ensiunile unei m ari p erso n alită ţi a lum ii orto d o x e şi a celei
creştine în general. Iată însă cum ap recia ză acest rol o altă perso n alita te
ortodoxă proem inentă, în a lt Prea S finţitul M itropolit M eliton de Cal-
cedon : «Prea F ericirea V oastră, sîn te ţi credincios c o n tin u ato r al S in o a­
d elor ecum enice creştine. S înteţi lu c ră to ru l cel d intîi al v iito ru lu i Sinod
panortodox. P rea F ericirea V o a stră p ersonal şi B iserica O rtodoxă R o­
m ână aţi fost factorul de co n trib u ţie cel m ai im portant şi cu un echilibru
în ţelep t p en tru re alizarea p ro g resu lu i u n ităţii interortodoxe... salutăm
pe un ctitor de dim ensiuni ecum enice panortodoxe, p a n c reştin e şi pan-
um ane» -7. In alte circum stanţe, am p u tea cred e că avem în fa ţă nişte
afirm aţii pro to co lare, însă p erso n a lita te a celui care le-a ro stit le conferă
o g re u ta te ex cepţională, ele av în d to ată s e rio z ita tea unei ju d ec ăţi de
v alo a re de m are com petenţă.
P rintre problem ele in tero rto d o x e m ai dificile putem enum era pe cea
a autocefaliei, ra p o rtu l d in tre B iserica locală şi cea u n iv ersa lă şi p ro ­
blem a d iasporei ortodoxe. N e vom aru n ca o p riv ire spre to ate trei. în
ab o rd are a lo r vom regăsi pe teo lo g u l an alizelor de m are fineţe, p en tru
care concluziile sînt în to td e au n a re zu ltatu l unei ce rce tări m inuţioase
şi ingenioase.
în problem a autocefaliei, de exem plu, P rea F ericitul P atriarh Iustin
p re zin tă noua poziţie a B isericii n o astre faţă de credincioşii ei şi fa ţă de
celelalte B iserici surori şi con se cin ţele care re zu ltă de aici. U na dintre
consecinţe se re feră lu titlu l de «locţiitor» a c o rd at m itropoliţilor Ţării
R om âneşti şi M oldovei de P atriarh ia Ecum enică. «Form ula a c ea sta de
locţiitor al C ezareei C apadociei este — afirm a în tîis tă tă to ru l B isericii
n o astre — în tr-a d e v ă r un titlu, dar este în acelaşi tim p un m are p riv ile ­
giu. Este privilegiul m itropolitului U ng ro v lah iei de a fi egal în dem ni­
tate şi cinstire cu m itropolitul C ezareei C apadociei, cel dintîi scau n m i­
tropolitan, aşezat im ediat după p atriarh, în ie ra rh ia d em n ităţilo r P a tri­
arh iei Ecum enice. Un titlu ori un priv ileg iu m ai în alt d ecît ac esta nu
p u tea da P atriarh ia de C o n stantinopol unui m itropolit» 28.
Din autocefalie re zu ltă şi ra p o rtu l ju s t dintre local şi universal,
fo a rte im portant p en tru con ţin u tu l şi form a re la ţiilo r in tero rto d o x e . Iată
cum se exprim ă Prea F ericitu l P atriarh Iustin în ac ea stă problem ă : Noi
alcătuim , în tr-a d ev ăr, o B iserică O rto d o x ă in te g ra tă în p lin ătatea tru p u ­
lui tainic al Dom nului n ostru Iisus H ristos. Ca şi to ate celelalte Biserici
locale, pe plan v ertic al, noi sîntem una, sfîntă, so b o rn ice ască şi aposto-
lească Biserică. Dar, pe plan orizontal, noi sîntem o B iserică locală, avînd
26. «B iserica O rtodoxă Rom ână», nr. 9— 10, p. U36.
27. «B iserica O rtodoxă R o m ân i», X C V I (1978), nr. 5—6. p. 373 374.
28. Prof. Iorgu Ivan, ari. c i t p. 276.
610 I VS LR ICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

însă p lin ătatea S im ţului Duh ; ca B iserică locală, noi propovăduim

Evanghelia, nu în num ele B isericii ecum enice, u n iv ersa le, ci în num ele
lui H ristos. Nu sîntem dep e n d en ţi de nici o altă Biserică. Dar nici nu
putem să ne extindem lu cra re a n o a stră b iseric easc ă dincolo de ju ris d ic ­
ţia n oastră, adică d re p tu l nostru de p ăsto rire peste credincioşii o rto ­
docşi» î9. în aceeaşi m ăsu ră se ac ce n tu e ază însă ap a rten e n ţa Bisericii
n o a stre la B iserica u n iv ersa lă : «Noi facem p arte din B iserica u niversală,
din B iserica u n iv e rsa lă de to td eau n a şi de p re tu tin d e n i; noi sîntem p ă r­
taşi ai acestei ac tiv ită ţi spirituale, care se d esfăşoară şi pe plan sp iritual
şi pe plan v e rtic a l şi jîe plan o rizontal şi avem p ărtă şie la v iaţa întregii
O rtodoxii. Dc aceea, v iaţa n o a stră se d esfăşoară aici în ţa ra noastră,
R om ânia, în num ele lui H ristos şi în num ele B isericii de pretutindeni» 30.
O re zo lv are co rectă a ra p o rtu lu i lo ca l-u n iv e rsal duce în m od nec esar
la o s o lu ţio n a re satisfăc ăto are a problem ei diasporei, pe baza ca n o an e­
lor apostolice şi ecum enice, în sensul de a se acorda p re căd e re p rin ci­
piului etn ic faţă de orice alt principiu care se invocă în le g ă tu ră cu
a c e a stă problem ă 3I.
O bservăm în felul în care a abordat şi soluţionat P rea F ericitul P a­
triarh ac este trei problem e am in tite pe teologul care îşi pune to a tă com ­
petenţa, to ată p rice p erea teologică în slu jb a a c tiv ităţii sale ca ierarh.
A ceastă su b o rd o n a re faţă de n işte re sp o n sab ilităţi noi, re p rez in tă o nouă
e tapă în itin e raru l teologic pe ca re ne-am propus să îl schiţăm . în g e n e ­
ral, întregul dem ers teologic în fa v o are a acţiunii de s lu jire a Bisericii
treb u ie inclus în ac ea stă etapă.
O d ată re îm p ro sp ă tată u n ita te a in tero rto d o x ă , O rto d o x ia şi îm preună
cu ea B iserica O rto d o x ă R om ână s-au an g a ja t cu re sp o n sab ilitate în efo r­
tul ecum enic general. M itro p o litu l Iustin M oisescu co n tu ra în 1962 în ­
tre a g a p o ndere pe care o va av e a O rto d o x ia în dialogul ecum enic : «în
dialogul ecum enic, O rto d o x ia aduce conştiinţa u n ităţii biseric eşti trăite
v ea cu ri de-a rîndul. în Duhul, teologia şi cultul ortodox creştinii pot găsi
su rse le şi m o d alitatea de a realiza u n irea lor văzută. O rtodoxia aduce în
M işcarea ecum enică in te rp re ta re a trad iţio n ală a Sfintei S cripturi, dez v o l­
tarea su ccesivă a gîndirii teologice, bogăţia cultului religios şi frum u­
seţea ang elică a v ieţii spirituale. Pe scurt, O rtodoxia pune la dispoziţia
B isericilor m em bre ale C onsiliului ecum enic în treg u l său tezaur de c re ­
din ţă şi de v ia ţă în Iisus I Tristos» 3-.
în ceea ce p riv eşte an g a jam en tu l ecum enic al B isericii O rtodoxe
R om âne, teologul care a re p rez en tat-o de a tîte a ori pe plan ecum enic
spunea urm ăto a rele cu ocazia alegerii sale ca p atria rh , incluzînd în
ac este cuvinte m ulte a lte luări de poziţie ase m ă n ăto are pe care nu le
m ai m enţionăm aici : «Vom a ju ta şi sprijini în tă rire a leg ă tu rilo r şi co ­
o p erare a Bisericii n o a s tre cu c e lelalte B iserici sau cu lte religioase, atît
pe plan b ilateral, cit şi pe plan general, în cadrul C onferinţei B isericilor
E uropene, ale C onferinţei C reştine p en tru Pace şi ale C onsiliului Ecu­
m enic al B isericilor, co nsiderînd că lu cra re a de în tă rire a u n ităţii b ise ri­
29. V ezi «G lasul B isericii», X X X V t (1977), nr. 6: p. 515— 516.
30. Gh. B o gdaproste, art. cit., p. 581.
31. Cf. lo rgu Ivan, ari. cit., p. 278— 279.
32. Cf. «M itropolia M oldovei ţi Su cevei.., X X X IX (1963), nr. 1—2, p. 50— 51.
D OCUME NT ARH 611

ceşti şi de ap ă rare a păcii între popoare constituie una din cele m ai

frum oase laturi ale acLivităţii B isericii în lum e, în epoca noastră. Do-
v edindu-ne, îm preună cu în trea g a ie ra rh ie şi cu toţi credincioşii noştri
fii sufleteşti, nu num ai v estito ri, dar şi făcători de pace, ne vom strădui
să ne arătăm vre d n ic i de chem area pe care n eîn c etat ne-o face D um ne­
zeu de a v ieţu i în sînul său părintesc, ca a d e v ăra ţi fii ai săi. Pe calea
în tăririi u n ităţii bisericeşti şi a păcii în lum e vom m erge cu îndrăznire
şi încredere, avind convingerea că zidurile d esp ă rţito a re între Biserici
şi popoare nu ajung pînă la cer. Ele ap a rţin lum ii n o astre vrem elnice, de
aceea v o r cădea» a3. R ealitatea pe care o trăim este d ătă to a re de sp e­
ranţă, iar p erspectivele care se deschid apropierii dintre diferitele co n ­
fesiuni lum inoase, deoarece corespund v o in ţei de un itate a D om nului
Iisus H ristos : «Am ajuns pînă la co n ştiin ţa chem ării n e în c etate a lui
Iisus H ristos pentru u n itatea deplină ca re d ecurge din u n itatea Sfintei
.Treimi. Noi lăsăm pe Iisus H ristos să se roage în noi p en tru a atinge
m aturitatea. în acest Sion vom gusta din ain te fericirea contem plării v ii­
torului Ierusalim ceresc, ilum inat de s lav a lui D um nezeu. A stfel ne vom
găsi în sta re cu to tu l no u ă : ca m em bri ai d iferite lo r B iserici creştin e
sîntem apropiaţi, am luat contacte susţinute, colaborăm , adîncim p ro ­
priile no astre cred in ţe şi acelea ale altora, fă ră să ne tîrguim cu co n şti­
inţa n o astră p ro p rie ci preţu in d u -n e reciproc. în to ate dom eniile v ieţii
B isericilor este un clim at nou ; d ra g o ste a creştin ă îşi întinde aripile
sale îngereşti pînă la în tr-a ju lo ra re în m ulte dom enii. N u ne m ai ju d ec ă
celelalte confesiuni pornindu-se de la propriul său punct de vedere, ci
de la acela al altora, văzînd pe Dom nul în fraţii noştri. în viziunea co s­
m ică a m înluirii, pe care o înfăţişează colosenilor, Sfîntul apostol P avel
vo rb e şte despre îm păcarea întregii făpturi cu Dum nezeu prin Iisus H ris­
tos (1, 15—20). Depăşind lim itele om eneşti, A postolul întinde opera m în-
tuirii asupra întregii făpturi. A c eastă idee este de bună seam ă cuprinsă
in ru g ă ciu n ea n o astră «pentru u n irea tuturor» 3l.
Spuneam m ai în ain te că în concepţia P rea F ericitu lu i P ărin te P atriarh
Iustin slu jirea B isericii în lum e p rezintă o strîn să leg ă tu ră în tre dem ersul
ecum enic şi an g a jam en tu l in fa v o are a păcii, după cum s-a putut v edea
şi din c itate le p rezentate pînă acum în problem a ecum enism ului. S lujirea
lumii prin s lu jirea păcii constituie însă, se p a ra t de ecum enism , o p re o cu ­
pare m ai v eche a teologului Iustin M oisescu.
In 1953 profesorul Iustin M oisescu publica un foarte in te re sa n t s tu ­
diu în a c ea stă problem ă, T em eiurile lucrării B isericii pentru apărarea
păcii» (Studii Teologice, V', (1953), nr. 3— 4). Este v o rb a de o lu cra re
scrisă, fără im provizaţii lipsite de acoperire, în care se re cu rg e p erm a­
n en t la sprijinul lu cră rilo r Sfinţilor P ărin ţi şi la te x tu l Sfintei Scripturi.
N u lipseşte nici una dintre acele analize filozofice şi ex e g etice de m are
fineţe (este v o rb a de cîn tarea în g ere asc ă de la Luca 2, 10— 14), cu care
ne-am obişnuit din alte scrieri, su b o rd o n a tă şi aici scopului de ansam blu.
P entru profesorul Iustin M oisescu p ac ea este in prim ul rînd un dat
cosm ic, o com ponentă a creaţiei de la înce p u tu rile ei. La ac est niv el ea
33. Vezi «G lasul Bisericii», X X XV I (1977), nr, 6, p. 516.
3-4. «Biserica O rtodoxă Rom ână», LX X X (1962), nr. H — 12, p. 1110.
612 BI SERI CA O R T O D O X A R O M Â N A

se realizează prin legile naturii, noi, oam enii, fiind chem aţi să o d esco ­
perim aici pe baza re v e la ţie i n a tu ra le : «în noi se răsfrîng ordinea şi
arm onia g enerală, chem îndu-ne să urm ăm ca lea ac estei rînduieli n a tu ­
rale. D esigur, elem entele şi p u te rile care alc ătu iesc u n iv ersu l se d eo se­
besc în tre ele, în m ulte feluri ; lăsate în voia so arte i s-a r ciocni şi ar
produce ruină, p retutindeni. F ie ca re urm ează însă rîn d u iala firii sale,
îşi p ăstre a z ă locul şi îşi îm plineşte rolul său în u n ire cu celelalte. Legile
n atu rii asigură dom nia păcii în univers» 35.
D esigur că acest d at c reaţio n al „nu o co leşte în cu n u n a rea creaţiei,
omul. D im potrivă, în tre a g a s tru c tu ră a om ului constituie o perm a n en tă
afirm are a ac estu i principiu, la n ivelul arm oniei dintre p ărţile corpului,
al liniştii in terio are şi, în sfîrşit, la cel al bu n eiv o iri cu ceilalţi oam eni şi
cu u n iv ersu l în treg : «Fiind rîn d u ială a firii, n ec esară v ieţii sociale de-
să v îrşite în lum e, p ac ea se ră sfrîn g e ca lege în n ăscu tă în însăşi fiinţa
om enească. A rm onia d ep lin ă d in tre d iferitele p ărţi ale corpului om enesc
co n stitu ie o do v ad ă de n etă g ăd u it în a c ea stă p riv in ţă. E vident, ca rod al
unei însuşiri e se n ţia le a vieţii om eneşti, p ac ea lău n trică se realizează
după ce om ul se e lib ereaz ă de p o v e rile ca re apasă, în d iferite feluri, pe
co n ştiin ţa lui şi izb u teşte să facă d re p te to ate p o rn irile sale ; iar pacea
din afară, în tre oam eni şi p o poare d evine faptă îm plinită num ai după
nim icirea p o triv n icilo r ei şi în scău n a re a d re p tă ţii la tem elia rîn d u ielilo r
de v ia ţă ale lum ii. La a c ea stă ţin tă în altă se poate ajunge, fiindcă, în m od
firesc, om ul este înclinat spre pace cu toţi sem enii săi, în orice colţ
al păm întului s-ar găsi el. Pacea este virtu tea naturală a Iiin ţei umane» 3e.
Dacă re a lita te a co tid ian ă a om ului do v ed e şte ad e seo ri zi de zi tocm ai
contrariul, a c ea sta se d a to re az ă căderii om ului în p ăc at şi p erv ertiri:
firii sale. A c easta nu înseam nă însă că v o in ţa spre pac e ar fi d ispărut
cu d esă v îrşire ; a d isp ăru t p u tin ţa de a o realiza, însă ca ideal persistă
la to ate po p o arele şi în to ate tim purile : «Dacă, din pricina tu lb u rării
ordinii m orale în om, pacea lă u n tric ă a fost în lo cu ită cu lipsa de arm o­
nie a în clin ărilo r natu ra le, iar în afară s-a v ă d it în duşm ănia om ului faţă
de sem enul său, to tu şi, n ăz u in ţa p ăstră rii o rdinii fire şti : lin işte în su ­
flete, bună în ţeleg e re între oam eni şi pace în tre p o poare a răm as, n e ­
încetat, idealul spre care tind to a te po p o arele din cele m ai v echi vrem uri
pînă astăzi» •'n . Un d eceniu şi m ai bine m ai tîrziu, P rea F ericitul P ărin te
P atriarh av e a să d efinească ac e a stă tu lb u rare a ordinii m orale, d rept
o «criză a dragostei» : «este criza încrederii, sau cum putem spune noi
în grai creştinesc, priv in d m ai adînc lucrurile, criza dragostei în tre oa­
m e n i» 38. în ceea ce p riv e ş te p e rsiste n ţa păcii sub form ă de ideal şi apoi
de com andam ent re v elaţio n al, profesorul M oisescu face trim ite ri largi
la poezia şi filozofia p o p o arelo r antice, p en tru a zăbovi m ai in siste n t
Ia V echiul şi N oul T estam ent. C oncluzia sa constituie în acelaşi tim p o
fu ndam entare în re v e la ţie a conceptului de pace. «Pentru creştini, Dum ­
nezeu este izvorul păcii în lum e, fiindcă El v o ieşte să d om nească pe pă-
35. Prof. Iustin M oisescu , Temeiurile lucrării Bisericii pentru apărarea păcii, în
Studii T e o lo gice», V (1953), nr. 3 4, p. 250—251.
36. Ibidem, p. 251.
37. Ibidem, p. 252.
10 «A lm anahul Parohiei O rtodoxe Rom âne din V ien a», 1965, p. 34.
D O CU ME NT AR E 613

m înt, ca şi în cer, arm onia, rînduiala, buna în ţeleg e re, in tr-u n cuvînt,
pacea. Tocm ai pentru ca p acea din cer să prindă, iarăşi chip în lum e, Fiul
lui D um nezeu a coborît p rin tre noi, v e stin d pace pe păm înt şi bună voie
între oam eni. Astfel, d acă p en tru lum ea dintîi Dum nezeu este în prim ul
rînd, Domn al vieţii, în zidirea a doua, El este, îndeosebi, Domn al p ă ­
cii» 39. P utinţa realizării păcii este aşa d ar indisolubil le g a tă de perso an a
M întuitorului, cel care a re sta b ilit p ac ea între fă p tu ra căzută şi D um ne­
zeu : «De v eacu ri, p u terile îngereşti îm preună cu oam enii aştep ta u v e ­
n irea D om nului Păcii în lum e. P ăcatul d in tîi adusese p ră p astie în tre om
şi Dum nezeu, tu lb u rare în suflete, v ra jb ă în tre oam eni şi popoare. Taina
cea m are şi-a început îm plinirea ei o d a tă cu N a şte rea lui Iisus în B etle-
em ul Iudeii. Din nem ă rg in ită d ra g o ste fa ţă de om, Fiul lui Dum nezeu s-a
d eşe rtat de slava sa ce rea scă şi a co b o rît în lum e p en tru a aduce pace
în tre om şi D um nezeu, pace în sufletul om enesc, pace în tre oam eni şi
popoare» 4®.
O bservăm , aşadar, că p en tru p ro feso ru l Iustin M oisescu p acea nu
este un sim plu accesoriu în istoria m întuirii, o la tu ră sec u n d ară în lu ­
crare a Dom nului n o stru Iisus H ristos, ci însuşi conţinutul acestei lucrări,
d esfăşu ra t pe cele două axe — v e rtic a l şi orizontal — ale ex isten ţei
um ane. C reştinii prim esc în p erm a n en ţă acest dar al păcii cu aju to ru l c ă ­
ru ia se constituie dre ap ta lor ex isten ţă în D um nezeu şi p erm a n en ta lor
în tru p are în so cieta te după m odelul în tru p ă rii lui H ristos : «A sem enea
haru lui, p ac ea creştină, o rica re ar fi form a sub care se prezintă, d ep a rte
de a se re d u ce la o sim plă dorinţă, este un dar dum nezeiesc, o pu tere
tainică, din îm p ărtăşire a că reia ro d e şte u n irea om ului cu Dum nezeu, li­
n iştea în sufletul credinciosului şi buna în v o ire în tre oam eni» 41.
A fi fă căto r de pace nu este, du p ă cum lesne se p o ate vedea, ceva
ce să ră m în ă la latitu d in e a individului, la bunul plac al său, sau e v e n tu al
o calitate, re alizab ilă de c ă tre toţi oam enii, în to ate tim purile. Sîntem
chem aţi să participăm concret la opera de m întuire a n o astră , să ne unim
cu H ristos p en tru a ne uni cu D um nezeu : «F ără îndoială, p en tru c red in ­
cios, p acea îşi găseşte îm plinirea ei d e s ă v îrş ită în v ie ţu ire a om ului cu
D um nezeu, după în v ăţătu ra d e sc o p erită lum ii de Dom nul n ostru Iisus
H ristos» 42. Pe m ăsură ce oam enii vo r pro g resa în a c ea stă v ie ţu ire cu
D um nezeu, iar lu cra re a lor de ap ă rare a păcii în tre oam eni şi în lum e în
g eneral v a fi m ai rodnică, m isiunea B isericii v a fi desă v îrşită , iar o am e­
nii vo r vieţu i într-un tărîm c a lita tiv superior, al fericirii. M itropolitul
M oldovei şi Sucevei av e a să găsească, ap roape douăzeci de ani m ai tîr-
ziu, p en tru gîndurile ex p rim ate aici, o form ulare sintetică, în care e x a c ­
tita te a teologică se îm pleteşte cu sim ţire a a rzăto a re pe care o sădeşte
un p ăsto r în inim ile p ă sto riţilo r săi : «Pururea să în ălţăm ru g ăciu n ea
c ă tre P ărin tele no stru din ceruri p en tru pace ; n e în c etat să vestim tu tu ­
ror binefacerile p ă c ii; p re tu tin d en i să facem cu n o scu tă vo in ţa n o astră de
a păzi n ec lătin ată pacea pe care n e-a dăru it-o D um nezeu prin Fiul său
iubit, Dom nul no stru Iisus H ristos. F iecare dintre noi, p rin p ăstra rea
39. Prof. Iustin M oisescu, Tem eiurile..., p. 262.
40. Ib id em , p. 258.
41. Ibidem , p. 258.
42. Ibidem , p. 250.
 BI SERI CA O R i O D O X Ă R O M Â N Ă

d reptei credinţe, să v ie ţu ia sc ă în pace cu D um nezeu ; să p ăzească şi să

în tăre ască fiecare d in tre noi, p rin v ie ţu ire a în curăţie, p acea din su fle­
tul său ; fiecare din noi p rin fa cerea de bine, să trăia scă în pace cu s e ­
m enii săi. Cu toţii să ne dovedim îm preună lu c ră to ri cu D om nul no stru
Iisus H ristos la stato rn icire a păcii în lum e, bin ev e stin d că făcăto rii de
pace fiii lui D um nezeu se vor ch e m a » 43. C oncizia, b ogăţia de sens,
form a în care ni se prezintă, conferă acestor cu v in te c a rac teru l unui
îndem n liturgic.
Din acest îndem n a d resat tu rm ei credincioşilor peste care a fost tri­
mis de D um nezeu să p ăsto re ască , In tîistă tăto ru l B isericii n o astre şi-a fă ­
cut un crez, l-a pus chiar în ce n tru l m isiunii sale şi se ra p o rtea ză la el
perm anent, nu ca sim plu teolog, ci ca p ăsto r care ştie că este chem at să
răsp u n d ă clipă de clipă lui D um nezeu şi că cel care lu cre az ă în toate
ale n o astre şi ale sale este însuşi D om nul păcii, D om nul n o stru Iisus
H rîslos : «în m od cu to tu l deo se b it vom spori efo rtu rile n o a stre p en tru
a p ă ra re a păcii, în tru c it pacea se află p lasată în însuşi ce n tru l m isiunii
n o astre religioase. îm p ăca rea om ului cu D um nezeu, p ac ea în sufletul
om ului şi v ieţu irea oam enilor în pace d e să v îrşită unii cu alţii constituie
ţelu l cel m are al re lig iei n o astre . De aceea, în slujba păcii noi punem
a d e v ăru rile n o astre de cred in ţă şi zelul n o stru stato rn ic de în făp tu ire a
e i 44. De aceea, nu vom conteni să o propovăduim cu cuvîntul şi cu fapta,
străd u in d u -n e să strîngem în ju ru l n o stru pe toţi clericii şi credincioşii,
făcîndu-ne cu toţii p ărta şi la cea m ai frum oasă luptă a oam enilor din
toate vre m u rile — lupta p en tru a p ă ra re a păcii» 45.
A u to ru l prezentei lu cră ri a crezu t că în scrie rile P rea F ericitului P a­
triarh Iustin pot fi descifrate sem nele unei d ev e n iri teologice, pe care a
în ce rca t să o contureze in rîn d u rile de faţă. C uv în tu l «devenire» nu-1
folosim aici în nici un caz în sensul de trec ere la o stare de p erfecţiune
de la u n a de im perfecţiune. încă de la prim ele sale scrie ri teologul Iustin
M oisescu a o p e ra t cu o m etodă de c e rce tare ^perfect ela b o ra tă şi un sis­
tem de cunoştinţe adînc în răd ă cin ate în trad iţia teologică a B isericii O r­
todoxe. Nim ic nu se m ai p u tea ad ă u g a în ac ea stă privinţă. Şi to tu şi se
poate sesiza o trec ere de la un dom eniu de ce rce tare teologică la altul,
n icio d ată prin a b a n d o n are a celui anterior, ci prin inclu d erea lui într-o
tre a p tă su p erio a ră de sinteză, căreia i se deschid pe p arcurs perspective
teologice din ce in ce m ai largi, în care to ate elem entele an te rio are se
contopesc într-o sin te ză care stă în întregim e sub sem nul acţiunii de s lu ­
jire a Bisericii. A c easta este d e v e n irea al cărei itin e ra r am în ce rca t să-l
conturăm cu credinţă că după cum nici un m om ent din e x isten ţa fiecă­
ruia dintre noi şi a n o a stră a tu tu ro r nu este întîm plător, ci se află sub
sem nul lucrării D uhului S fînt ca re ne cheam ă în perm a n en ţă la m întui-
re, tot aşa şi «devenirea» teo lo g ică a P rea F ericitului P atriarh Iustin este
s u sţin u tă de aceeaşi lu cra re lain ică care ne îm b răţişea ză pe noi toţi
deopotrivă.
43. I. P. S. Iustin, M itropolitul M oldovei şi Su cevei, Pastorală la Naşterea Dom­
nului, in «^Mitropolia M oldovei şi Su ce v ei», X X X V I f 1960), nr. 9— 12, p. 516.
44. Gh. Bogdaproste, ciîf. cit., p. 567.
M itro p o lia M o ld o v ei ţi S u rev ei» , XXXIV (1958), nr. 1—2, p. IM.
D OCU ME NT AR E 615

îm plinirea a 75 de ani de v ia ţa ai In tiistă talo ru lu i B isericii n o astre

ne dă de ac ee a tu tu ro r p rileju l să ex p erim entăm concret com uniunea
tu tu ro r m ădularelor B isericii lui H ristos în treo laltă şi să m ulţum im fie r­
binte P ărintelui ceresc p en tru ţo ală d a re a cea b u n ă şi tot darul d esăvir-
şit ce se pogoară n eîn c etat p este noi toţi şi peste to ată făptura.

*MUZICA BISERICEASCA LA ROMÂNI ÎN SEC. XX

(partea I)
Diac. conf. dr. N icu MOLDOVEAN!-'

în ceea ce p riv eşte creaţia m uzicală psaltică, se p o ate afirm a că

secolul XX, c a n tita tiv vorbind, este ceva m ai sărac decît cel p re c e ­
dent, dar c a lita tiv nu treb u ie nicidecum su bestim at, cum s-a întîm plat
adesea, căci el are sem nificaţia lui adîncă în co n te x tu l m uzicii
europene.
în general, pro to p salţii acestui v ea c de m ari şi im portante prefaceri
şi m u taţii se vo r baza pe m o şte n irea m uzicală biseric easc ă lăsată de
în ain taşii lor din secolul p recedent, care, ca şi cei din sec. XVIII care
au lu p tat p en tru «rom ânirea» defin itiv ă a te x tu lu i (şi nu num ai a te x ­
tului) c în tărilo r din B iserica rom ânească, au dus gre u l deo a rec e şi ei
(cei din v ea cu l XIX) şi-au d esfăşu ra t m unca d id actică şi de creaţie
d upă o reform ă m uzicală b alc an ică fo a rte în sem n ată (1814), reform ă
care, deşi p re v estea şi im punea o sim plificare a n o taţiei bizantine, îşi
av e a g re u tă ţile şi riscurile ei. Dar, o d ată stabilită, v a prinde rădăcini
adinei şi va dura p în ă astăzi,
P rotopsalţii-com pozitori sau tra d u c ă to ri din v ea cu l XIX, aproape
fără excepţie ca d re didactice la Sem inarii şi Şcoli de cin tăreţi, v o r fi
fost ac eia ca re se vor fi b u cu rat sin cer de trium ful lim bii rom âne şi,
deci, de faptul că de acum încolo ei şi urm aşii lor vo r auzi cîntîndu-se
în B iserica străm o şea scă num ai rom âneşte.
Cei din sec. XX vo r pre lu a a c e a stă scum pă m oştenire, dar vo r fi
preo cupaţi m ai m ult ele stilizarea acestui v a s t lezaur, de ada p tare a
m elodiilor bisericeşti la gustul şi c e rin ţele vrem ii, fără să se e x a g e ­
reze însă ; apoi vo r ta to n a şi vo r re u şi deplin să înveşm înteze arm o ­
nic şi polifonic acest izvor n ese cat de frum useţi a rtistice şi spirituale.
E xact la ju m ătatea v ea cu lu i de ca re ne ocupăm am a s istat la o
altă reform ă, care fără să aibă am p lo area şi ră su n etu l celei de la
înce p u tu l secolului pre ced e n t, v a fi to tu şi fo a rte im p o rtan tă p en tru
scopul pe ca re şi l-a propus. Ea nu v a schim ba ap roape nim ic in ceea
ce p riv eşte sistem ul de n o taţie p saltică, dar v a stiliza şi sim plifica linia
m elodică, v a unifica şi uniform iza cîn tările biseric eşti cu scopul nobil
ca tot rom ânul să cînte la fel în biserică, v a stabili principiul scrierii
pe am bele n o taţii m uzicale su p ra p u se (scrise concom itent) a tu tu ro r
m elodiilor din slujbele n o a stre biseric eşti p en tru a fi accesibile şi celor
care, din pricini justificate, n-a u p u tu t în v ăţa n o ta ţia psaltică, aşa in cit
616 BI SERI CA O R T O D O X Ă ROMÂNA

to t poporul dre p tc re d in c io s să p re am ăreasc ă pe D um nezeu «cu o g ură

şi cu o inim ă», cum n e-au în v ă ţa t Sfinţii P ărin ţi ai B isericii creştine.
C a şi în studiul p re c e d e n t1 vom urm ări, fără p re te n ţia de e x h a u s ­
tiv ita te , situ a ţia m uzicii bisericeşti (om ofone şi corale) to t pe provincii
şi cronologic.
C A P I T O L U L I

PROTOPSALŢI ROMÂNI DIN SECOLUL AL XX-LEA

A. M U N TEN IA ŞI OLTENIA
P rim a ju m ă ta te a sec. XX v a fi dom inată din p u n ct de v ed e re m u ­
zical de p e rs o n a lita te a com plexă a m arelui p rotopsalt, com pozitor, li­
te ra t şi ju ris t Ion P o p escu -P a săre a (6.V III.1871, P a sărea (Ilfov) 10.IV.1943,
B ucureşti).
T ată l său, p re o tu l Z ah a ria Popescu, din satu l P asărea, de lîngă
B ucureşti, era un fo a rte bun c în tă re ţ şi s lu jito r de în altă ţin u tă a rtis ­
tică şi m orală, calităţi ce se v o r tran sm ite şi fiului său, Ion. B unul său
p ărin te a m urit trag ic cu c îtev a luni în ain te de a se n aşte fiul său m ai
m ic, fiind îm puşcat de n işte ră u făc ăto ri care v e n ise ră în tr-o no ap te de
aprilie (1871) ca să-i p ra d e casa. T ot în acea n oapte sin istră i-a m urit
şi u n a din f e tiţe ; au răm as orfane tre i fete şi b ăia tu l cu care m am a
(p resb ite ra M aria) e ra în sărc in ată.
D upă ce v a fi în v ă ţa t la şco a la p rim ară din satu l n ata l sau la cea
din satu l vecin, B răneşti, copilul Ion a fost înscris în an u l 1883 la li­
ceul «M atei B asarab» din B ucureşti ; după un an se înscrie la S em ina­
rul «Nifon M itropolitul», unde l-a a v u t profesor de p saltichie pe v e n e ­
rab ilu l Ş tefanache P opescu ( t 1911), căruia îi v a urm a la catedră.
Din 1893 îşi începe m unca d e c în tă re ţ de s tra n ă la d iv erse b is e ­
rici din C apitală. După ce şi-a clă d it cu tru d ă o tem elie m uzicală tra i­
nică la S em inarul «Nifon M itropolitul» din B ucureşti sub a te n ta în ­
drum are a p ro feso ru lu i Ş tefanache Popescu, precum şi la C o n serv a to ru l
din ca p ita la ţării sub în d ru m area lui E duard W achm ann, Gh. B rătianu
şi alţii (paralel şi-a o b ţin u t şi licen ţa în D rept şi în Litere), v a a c tiv a ca
p ro feso r la am bele S em inarii din B ucureşti, unde v a fu ncţiona p în ă în
1936 cînd v a fi în lo cu it de p re o tu l G rigore C ostea la S em inarul C en­
tra l şi de arh id ia co n u l A nton V. U ncu la S em inarul Nifon.
V a fu ncţiona de asem enea ca pro feso r de m uzică biseric easc ă la
C o n serv a to r (1905— 1912) şi la A cadem ia de M uzică re lig io asă din
B ucureşti (1928— 1930 , 1932— 1941) 2.
1. Diac. conf. dr. N icu M oldovean u, Muzica bisericească la români în secolul
al XtX-Iea, în «G lasul B isericii», XTJ (1982), nr. 9— 12, p. 883—915 si X LIII (1983),
nr. 11— 12, p. 597—625.
2. A cadem ia de M uzică r elig io asă din B ucureşti s-a desch is o ficial prin g rija
patriarh ului dr. M iron C ristea, la 5 m ai 1928 ; în 1939 a fo st în cad rată în învăţăm întul
un iv ersitar rom ânesc, i,ar la 1 octom brie 1941 fu zionează cu C on servatoru l de M uzică
si A rtă D ram atică, devenind una din cele ş a se sec ţii ale ace stu ia, sec ţie la care
preda p reotul Ioan D. Petrescu (C înt gregorian şi p ale og ra fie bizantină), preotul
Parasch iv A n ge lescu (Liturgică şi Im nologie), com pozitorul Paul C on stantinescu (A r­
monie, contrapunct şi com poziţie b iserice asc ă) şi p rotop saltu l G heorghe Dimitrie E.
C ytav a (M uzică psaltică).
DOCUM ENTARE 617

Om de talent, d ar şi practic, ca şi A n to n Paun, Ion P o p escu-P asarca

şi-a c reat m atriţe p e n tru n o tele psaltice p e care zeţarii T ipografiei C o ­
ţilo r B isericeşti le cu le g eau ca pe lite re. A stfel, a reuşit, fă ră p re a m ari
g re u tă ţi, să tip ă re a s c ă n u m ero a se cărţi de cîn tări b iseric eşti, colecţii
de cin tec e şi com ori p o p u lare şi pafriotice, colinde, că rţi didactice, s'.u-
dii, a rtic o le ş .a .3.
Ia tă lista că rţilo r m uzicale tip ă rite de P asărea de-a lungul u n ei
ju m ă tă ţi de v ea c :
S lujba S im ţu lu i Spiridon, B ucureşti, 1805; C olecţiune fie imr-e
şcolare com puse de Ştefa n a ch e P opescu, Pană B răneanu şi alţii,
B ucureşti, 1900 ; P odobiile, troparele în v ie r ii şi alte cîntări din 1 riod şi
Penticostar, B ucureşti,. 1904; C întărlle S fin te i L iturghii, B ucureşti,
3905; C întarile Sf. L iturghii pentru corurile săteşti, B ucureşti, 1908;
C întărlle de la T edeum , sfeştanie, în m orm întare şi parastas, B ucureşti,
1910; C olecţiune de cîntările S fin te i Liturghii, B ucureşti, 1911; Pro­
hodul D om nului nostru lisu s H ristos, B ucureşti, 1913 şi 1920; C întările
Sfin tei Liturghii, B ucureşti, 1914 f C olecţiune de cîntările Sfintei L itur­
ghii, B ucureşti, 1919; C întările Sf. L iturghii arm onizate pentru două
vo c i, B ucureşti, 1923 şi 1928 ; C întările U treniilor de dum inică, B ucureşti,
] 922 şi 1928; C întările N a şte rii D om nului şi cîntările S finţilor Trei Ie ­
rarhi, B ucureşti, 1924: C întările T riodului, B ucureşti, 1903, 1913,
1925; C atavasierul, B ucureşti, 1908 şi 1927; C întările v e ce rn iilo r de
sîm bătă seara, B ucureşti, 1931 ; L iturghierul de strană, B ucureşti, 1931 ;
N o u l Idiom elar, B ucureşti, 1933 ; C întările Sf. Liturghii pe no ta ţie li­
niară pentru Irci voci, B ucureşti, 1934 ; C întările Sf. L iturghii, C raiova,
1937 ; P enticosiarul, B ucureşti, 1936 şi 1941 ; Podobierul, B ucureşti,
1940; C olecţiune de c în tări bisericeşti alese, B ucureşti, 1921, 1925;
C ulegere de cîntări b isericeşti ce se cîntă de către preoţi, B ucureşti,
1940 şi altele.
La a c estea să m ai ad ău g ăm şi «Principii de m uzică bisericească
o ;ien ta lă (psaîlică)», B ucureşti, 1897, 1923, 1939, 1942.
In ce p riv eşte c în tarea p saltică tra d iţio n a lă I. P o p escu -P a săre a îşi
exprim a astfel concepţia : «...Şi d acă sîntem a p ă stra to a te p ro d u s e le
trec u tu lu i n o stru rom ânesc, ev id e n t tre b u ie să p ăstră m şi ac e a stă co­
m o ară a B isericii, care este c în tarea p saltică trad iţio n ală, lasîn d d iu m
lib er e v o lu ţiei len te şi n atu ra le, ca re utilizînd geniul m uzical ro m â ­
nesc, ne p o ate crea, într-un tim p dat, o c în tare specific ro m ânească,
care să p ăstre ze le g ă tu ra vie cu O rie n tu l O rtodox, de ca re ne lea g ă tot
trec u tu l B isericii şi N eam ului nostru» 4.
Iar cu p riv ire la arm o n izarea cîn tărilo r b iseric eşti, ce rea ca cei
ca re se ocupă m ai intens cu ac e a sta să p u n ă bazele u n ei cîntăTi armo­
nice av în d ca m o tiv to t m uzica p saltică fiindcă «în re p e rto riu l actual
3. L ista tip ă ritu rilo r p riv e ş te nu m ai lu c ră rile m u z ica le b ise rice şti, căci I. P o p e sc u -
P a să re a a c om pus şi tip ă r it m u lt m ai m ulte. N u n e vom re fe ri la lu c ră rile p u b lic a te
d isp a ra t, m ai a les in r e v is ta «Cultura», p e c a re a co n d u s-o a p ro a p e 30 d e a n i n e în ­
tre ru p t şi n ici Ia R e p erto riile c o ra le ale S o c ie tă ţii în v ă ţă to rilo r ilfo v e n i (B u c. 1910.
1!M1, 1923r 1924). sa u Ia C o lec ţiu n ile de c în tă r i b ise rice şti, im ne şc o la re sf c in te c e
p o p u la re (Buc., 1921) etc.
4. Ioan P o p e sc u -P asă rea , E vo lu jîa cîn ţâ rii p sa lticc in Biserica O rto d o x ă Rorr.cr.â,
in «C ultura», XXX (1941), nr. 1—2, p. 6 —7, nr. 3, p. 21—23.
B. O. R. — 9
Q18 HISt.HtCA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

(aceasta e ra pe La 1930) al m uzicii bisericeşti corale se găsesc arii

zv ă p ăiate şi fără nici o coeziune logică în tre ele, m elodii de polcă, v a l­
suri, m arşuri — sub care se găsesc cu neso c o tin ţă aşte rn u te tex te
religioase^ 3.
M elodiile sale se c a rac terize az ă prin concizie, stilizare, frazare
perfectă, prozodie, logică.
A av u t ca izvoare tip ă ritu rile lui D im itrie S uceveanu, ale lui Şte-
fanachfe P opescu şi, ciudat dar a d e v ăra t, m ai puţin ale lui M acarie şi
A nton Pann. Se vede .că avea gusturi com une cu D. S uceveanu, căci in
că rţile sale tip ărite, fie că sîn t creaţii personale, fie că sînt com pilaţii,
cel care figurează cu cele m ai m ulte cîntări este D. S uceveanu.
I. P o pescu-P asărea a creat cu ad e v ă ra t o epocă în m uzica b ise ri­
cească rom ânească. T ip ăritu rile sale m uzicale, le găsim şi astăzi pe la
b iseric ile şi m în ăstirilc din to a tă ţara. A ab o rd at şi studii de isto ria
m uzicii p saltice şi chiar problem e de m uzicologie mai speciale, cum
ar fi in terfere n ţa intre m uzica populară şi cea p saltică la rom âni, con-
statimc! ca şi una şi alta au e x e rc ita t in flu en ţe asupra c e leilalte . în
sensul ac e sta afirm ă că cele mai frum oase cîn tări pe glasul 5, com puse
de A nton Pann, Ş tefanache P opescu şi alţii, sînt in flu en ţate de geniul
p o p u lar rom ânesc, fără însă ca ac estea să se a b a tă p re a m ult de la t i ­
parele cin tării bizantine.
Se re ferea la T atăl n ostru, Crezul, R ăsp u n su rile pe glasul 5, Doxo-
logia dgem şi hisar com puse de A nton P ann ; la A xionul agem com pus
de Ş te fan a ch e P opescu şi la com poziţiile sale : «N ădejdea m ea», Taina
creştin ătăţii, A cum slobozeşte şi F ericirile p e glasul 5.
Sau invers : cîn tări po p u lare c reate m ai tîrziu au îm prum utat ceva
din m uzica psaltică. Se re feră în sp ec ia l la cîn tec u l re v o lu ţio n a r «M u­
gur, mugureU- pe care îl com pară cu Z iua învierii (S lava de la Paşti).
A m urit la 10 ap rilie 1943, fiind pro h o d it d e un sobor m are de
p re o ţi la biserica Sf. S piridon N ou, iar som nul de veci şi-l doarm e lîngă
p ărin ţii săi, în cim itirul m în ăstirii P asarea.
Ion P op escu -P a săre a era de o e le g a n ţă ex tra o rd in ară. Era un tip
robust, cu m u sta ţă bogată, av în d tră s ă tu ri ale se de om nobil. Deşi in
poze pare sobru, d ista n t, totuşi, după m ărtu riile u n o r foşti e le v i ai săi,
e ra o fire foarte p rie te n o a să . D ovada cea m ai e lo c v e n tă în sensul
a c esta este re sp ectu l unanim şi liber consim ţit, ap roape de adorare, al
tu tu ro r c în tăreţilo r din ţa ră şi al tu tu ro r p re o ţilo r şi în v ă ţă to rilo r, foşti
elevi de-ai săi.
Şi astăzi c în tăreţii d in B ucureşti s ăv irşe sc cu sm eren ie slu jb a p a­
rasta su lu i în m em oria m arelui m uzician în fiecare an în jo ia din Săptă-
m îna lum inată.
De cite ori a a v u t p rile ju l ac est m are om şi-a spus c u v în tu l său
a u to riz at în ceea ce p riv e şte trec u tu l, p re zen tu l şi — c u lm e a ! —
viito ru l m uzicii psaltice. A fost îivtr-adeVăr u n vizionar.
Nu num ai că a p re v ăzu t ci a început el însuşi ac ţiu n e a de unificare
'i uniform izare a c ln tărilo r p saltice trad iţio n ale p e n tru a fi stilizate şi
ccesibile tu tu ro r ca teg o riilo r de credincioşi.
\ Idem, L iturghia corală in stil b iza n tin , în «Cultura», XX II (1932), 4, p. 7—8.
DO CU ME N TA R E 619

Ion P o pescu-P asărea a în tem eiat şi a condus s o cietă ţile m uzicale :

cM acaric», «Cucuzel», şi v re m e de p este 40 de ani «A sociaţia g e n e ­
rală a cîn tăreţilo r bisericeşti din Rom ânia» al cărei organ era re v ista
«C ullura» fo n d ată tot de el în 1911 şi condusă pînă ciad s-a re tras la
pensie (se pare că chiar şi după aceea) 6.
A th a n a sie Iordănescu s-a n ăscu t în ju ru l anului 1870. D eocam dată
nu ştim unde anum e, d ar dacă avem în v ed e re că, după spusele lui, era
în 1883 «ucenic al casei» p ărin te lu i S ilvestru, fratele m itropolitului
G henadie P etrescu, la m în ăstirea C ernica şi că tot aici a în v ă ţa t m eş­
teşu g u l psaltichiei ; apoi faptul că în d ep lin ea funcţia de prim cîn taret
la Afum aţi, apoi la schitul P antelim on de lîn g ă B ucureşti (pe insulă)
din 1885 şi probabil pînă în 1925, cînd a in tra t în m onahism , precum şi
acela că în 1916 făcea p arte din com itetul de re d acţie al re v iste i m u­
zicale «Albina» 7 din B ucureşti putem afirm a ca era din p ărţile acestea.
Se ştie sigur că a fost şi fun c ţio n a r la T ribunalul din B ucureşti pinii
în 1925 cînd probabil se p en sio n ea ză şi in tră în m onahism la m în ăstirea
C ozia, unde funcţiona o Ş coală de cîn tă re ţi bisericeşti şi unde A tan a sie
a fost solic ita t să predea cîn tările p saltice. D upă că lu g ărie s-a num it
A m filohie, aşa cum este cunoscut in m uzica bisericească.
B ănuim că la h o tărîrea sa de a in tra în m onahism a con trib u it şi
faptul că şi-a pierdut soţia cu care tru d ise din greu p en tru a-şi creşte
copiii (unul din băieţi a fost p re o t la Slănic-M oldova). A m urit în
anul 1937.
Iată ce m ărtu rise şte A m filohie la p. 30 a B uchetului său (este
v o rb a de B uchet de m uzică (psaltichii), B ucureşti, T ipografia C ărţilor
B isericeşti, 1934, 429 p.) : «In lunga m ea ca rieră de cîn tă re ţ bisericesc
am serv it n e în tre ru p t p este 40 de ani, de la 1885 m ai 1, pînă la 1925
6. V iorel C osraa, M u zic ien i rom âni. L e x ico n , B u cu reşti, 1970, p. 363—3G5 ; M ih ail
Gr. P osluşnicu, Istoria m u zicii la rom âni, B u cu reşti, 1928, p. 55— 56 ; Pr. 1. Atica,
1iri d e sp re l. P opescu-P asărea, in « C u ltu ra » , X X V II (1937), n,r. î —ti, p. 12- 14;
G eorge Breazul, O m agiu Iui I. P opescu-P asărea, in «C ullura», X X VI (1936), 9— 11,
p. 7 - 1 2 ; I. P ope sc u -P asă rea , M u zica b iza n tin ă , în «BOR», XLIX (1930), nr. 5—6, p.
?06—211 ; Idem, Problem a tra n scrierii m u zic ii p sa liice, în «C ultura», XX VI (1936), 9 —
11, p. 19; Diac. drd. Io an B o şten a ru , P ro feso ru l Ion P opescu-P asărea şi u n ilo rm izu rea
c in tă rii psa lticc — la o su tă d e tini de la n a ş te re a sa, în «Studii T eologice», X X III
(1971), nr. 9— 10, p. 727—7 35; Diac. prof. M a rin V elea, P roiesorul ţi co m p o zito ru l Ion
Popescu-P asărea — 40 de ani ele Iu m oartea sa, in .<Glasuî Bisericii», XLII (1983), nr.
4—5, p. 286—290.
7. Rev. «A lbina» nr. 1 şi 2, 1916, a ,a p ă r u t su b d irec ţia lui P e tre C h irc u le'-ru
{funcţionar şi c în tă r e ţ la b ise rica C o lţea d in B ucureşti), in tip o g ra fia «A lbina m u ri-
cală», P an te lim o n P. C h ircu iescu , slr. T ra ia n nr. 10 bis. C o lab o rato ri era u ; G. lo ne scu ,
fost profe so r de m uzică ţi d irijo r d e cor la b iseriq a Sf. G heorg h e N ou din B u cureşti :
A th a n asie Iord ă n esc u , fu n clio n ar şi p rim -e în tă re ţ la b ise rica Sf. Pan te lim o n (E fo rij
S p italelo r civile) ; C. M. C o n stan tin esc u , a v o c a t şi p rim -c în lă re t la himerica D o m n :ti
B ăiaşa ; C». N. G eorg escu -B reazu , p ro fe so r d e m uzică ; P ăun [. Belu, c în ta re t ţa b ise ­
rica Sf. V ine ri-H erasca , m a estru al C ercu lu i d e stu d ii m u zicale . P ă rin te le M a ra rie»
din B u c u re şti; A. C o n stan tin escu , su b -şef do b iro u la CFR »i prim c in tăro ! ld IjNu-rira
Sf N icolae -T a b ac u , Const. D o brogeanu.
P e tre K iţulescu, M uzica rom ânească d e azi. B u cureşti. 1939. )a r a p ilo iu l C u le ­
g ă to ri dc c ln tec e p o p u la re pc n o ta ţie p saltic ă» m e n ţio n e az ă p rin tre aliii ii pe A lha-
hasie Iord ă n esc u . *
U nele inform aţii cu p riv ire la v ia ta lui A m filoiiie [ordăiK >ru le-am o b ţin u i p rin
b u n ă v o in ţa p ro to p sa ltu lu i D im itrie C ră cîu n e scu d e Kt b i-^ricu D n em ra O lteo din
B ucureşti, căru ia ii m u lţu m esc căld u ro s şi pe a c e a stă cale.
620 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O MÂ N Ă-

octom brie 1 ; am in tra t în tagm a m on ah a lă la Sf. M in ăstire Cozia,

unde am p re d a t m uzica b iseric easc ă la şcoala de cîn tăreţi de aici. După
p atru ani, ad ic ă în 1929, n o iem b rie 1, am tre c u t ca p re o t d e se rv en t la
ca ted ra la din C îm pu-Lung (M în ăstire a N egru Vodă) şi aici am p re d at
m uzica b iseric easc ă la şcoala d e cîn tăreţi, p în ă în 1 noiem brie 1930,
cînd am tre c u t to t ca preot d e s e rv e n t la Sf. M în ăstire P asărea, unde
m ă găsesc şi astăzi (1934). ■
In tr-a d e v ă r, în ac est in te rv a l lung, ca cin tăreţ, am p ra c tic a t şi
ex e c u ta t to t felul de cîn tări b is e r ic e ş ti; în ac elaşi tim p, m -am aşezat
şi pe scris. Am trad u s din g receşte, am com pus şi am scris tot felul d e
cîn tări ex is te n te în biserică, în cît se p o ate zice ca n-a răm as ceva ne-
com pus şi n esc ris de m ine».
C om punerile şi scrie rile sale se cuprind în 15 volum e, du p ă cum în ­
suşi m ărtu rise şte , d ar m ulte din a c estea au răm as în m anuscris. U nele
din m anuscrisele sale psaltice au fost p re d a te de curînd B ibliotecii C en ­
tra le de Stat din B ucureşti, de c ă tre un urm aş (probabil nepot) al său.
A c estea date ază din v re m e a cînd A th an a sie (A mfilohie) Io rd an esc u era
c în tă re ţ la schitul P antelim on. Le vom analiza în tr-u n studiu special. Şi
la B iblioteca A cadeinei R.S.R. ex is tă trei m an u scrise (4342, 4343, 4344)
co p ia te de A th an a sie Io rd an esc u în anul 1890 şi re sp ectiv 1896, cînd e ra
c în tă re ţ la A fum aţi.
B uchetul său m uzical, pe care a reuşit să-l tip ăre ască , cu prinde cîn-
ta rile v ec ern ie i, u tren ie i, S fintei L iturghii şi irm o ase calofonice.
Pe p aginile 1— 2, A m filohie a aşezat două com poziţii dedicate e p is ­
copului C onstanţei, G h e ro n tie N icolau. Este v o rb a de im nul «Lum ină li­
nă» şi Im nul arhieresc, am bele pe glasul 5. în tre p ag in ile 3 şi 29 a p lasat
T eoria M uzicii b iseric eşti o rien ta le (P saltichie) — «extras din T eo reti-
conul cel M are lu cra t de m ine în anul 1920». P aginile 31— 72 cuprind
cîntări la v e c e rn ia m a re ; p. 73— 138 c în tări la u tre n ie ; p. 138— 154 cu ­
prind d iv erse cîn tări ca: S lava lau d e lo r de la A dorm irea M aicii Dom ­
nului, sv etiln a «A postoli de la m argini» pe d o u ă voci, S lava S finţilor
P ărinţi, Suflete al m eu, cîn tări de Ia A catist, de Ia d en ii etc., ; p. 154—
184: S lavoslovii originale pe opt g lasuri precum şi slav o slo v ia lui Ghe-
lasie ; p. 185— 189: N u pricep C u rată , de D im itrie S uceveanu; p. 190:
C în tă ri la în v ie re a D om nului ; p. 201-409 : C în tă ri de la S fîntă L iturghie a
Sf, Ioan, a Sf. V asile şi a Sf. G rigorie D ialogul : antifoane, trisaghioane,,
iieruvice, ră sp u n su ri, axioane etc. ; p. 410—429 : irm oase calofonice.
In teresan te ni se p a r u n ele n o te de subsol p e carc le ad a u g ă a u to ­
ru l B uchetului, ca de exem plu: p. 310: «A cest acsion (glas 5. n.n.) l-am
în v ă ţa t cum îl p ra ctica p re o tu l D im itrie (orb) din com una A fum aţi, fost
elev al lui A n to n P ann, d ecedat în 1889» r p. 318 : «A cest acsion (glas
8 n.n.) este p rim ul care l-am com pus în anul 1889» ; p. 322 : «A cest acsion
l-am lu cra t identic cum îl cîn ta M oş Ionică fost cîn tă re ţ la b iseric a
Lucaci din B ucureşti, d e c e d a t în 1904»; p. 328: «A cest acsion este p ri­
m ul pe care l-am în v ă ţa t pe de rost, de la P ărin tele S ilvestru, fratele
m itro p o litu lu i G henadie P etrescu, aflîndu-m ă ca ucenic al casei în anul
1883 în m în ăstirea C ernica, iar m eşteşu g u l P saltic h ie i l-am în v ă ţa t de
la P ărin tele C leopa ieroschim onahul, p ro to p saltu l C ernichii de pe a c ele
vrem uri».
DOCUME NT ARE 621

Despre stru c tu ra c in târilo r com puse el insuşi spune : «C onfonnîn-

du-m ă tim pului, am c ă u tat să re d au cîn tărilo r din ac est bu ch e t o fo r­
m ă sim plă, u şo a ră şi plăcută, aşa cum se obişnuieşte a se cînta astăzi
in biserică...» (P refaţa B uchetului m uzical).
A cest «Buchet de M uzică», deşi n -a a v u t ra sp in d ire a şi priza pe
care au av u t-o c ă rţile con tem p o ran u lu i său I. P opescu-P asărea, ră-
m îne to tu şi o antologie de cîn tări biseric eşti foarte bo g ată şi im p o rtan tă
nu atît din punctul de v ed e re al com poziţiilor lui A m filohie, cit p en tru
ale g ere a ac esto r cîntări alc ătu ite de d iv erşi au to ri ca şi p en tru m unca
pe care a depus-o acest p ro to p salt m ai pu ţin cunoscut.
A m ai tip ă rit zece fascicole de cîte 32 de pagini, cuprinzînd cîntă-
rile U tre n ie i de dum inică pe cele opt glasuri, podobii, svetilne, vos-
cresne, slavoslovii (B ucureşti, 1937), după D im itrie S uceveanu.
Episcopul G herasim Satirin (1849, com una Izvorul, jud. M ehedinţi
— 1922 F răsinei, jud. V ilcea), — p u b lică în 1908, la B ucureşti, o colec­
ţie de «C ulegeri de cîn tări bisericeştii) ce cu p rin d e com poziţii ale m i­
tro p o litu lu i Iosif N aniescu, precum şi com poziţii, traduceri, şi p re lu c ră ri
personale. In tre 1876— 1899 a fost p ro feso r şi d irec to r al S em inarului din
R îm nicu-V îlcea, apoi în tre 1900— 1911 episcop de Roman.
In 1914 tip ă re şte la B ucureşti «S obornicariu» (550 p.), o antologie
com pletă de cîntări bisericeşti. A m ai tipărit «A nastasim atarul», «Noul
Ştiubej M uzical», «C atavasiile Bunei vestiri» ş.a.
A lt iera rh iu b ito r de m uzică a fost N ifo n N icolescu-P loieşteanul
(B ucureşti, 1860— 1922), ta tă l com pozitorului S im eon N icolescu. S-a r e ­
m arcat nu num ai ca bun ad m in istrato r, ci m ai ales ca u n d e să v îrşit cîn-
lăre ţ şi slujitor. A fost arh ie re u Ia D om nita Bălaşa, v ica r al M itropoliei
din B ucureşti, iar din 1909 p înă în 1922 episcop al D unării de Jos.
A tip ărit la B ucureşti, in 1902, «C arte de m uzică biseric easc ă pe
psaltichie şi n o te lin ia re p e n tru trei voci» care cuprinde, in cele 400 de
pagini, un com pendiu de isto ria m uzicii b iseric eşti o rien ta le şi to ate cîn-
tările n ec esare p re o ţilo r şi c în tăreţilo r. N o tele p saltice au fost lu cra te la
V iena cu che ltu ia la creştin u lu i Iorgu D um itrescu din com una Podul
B ărbierului-R ăcari, satul n ata l al m uzicianului bizantinist, pr. Ioan D.
P & trescu-V isarion (1884— 1970).
Episcopul E vghenie H um ulescu-P iteşlecm u (1870— 1931) a fost un u l
din cei m ai d esă v irşiţi slu jito ri ai B isericii rom âneşti. De la el n e-a ră ­
m as tro p a ru l Sf. S piridon pe glasul 1, com pus pe cînd era p ro to p salt la
b iseric a Sf. S piridon-N ou din B ucureşti, ca şi Sfinte D um nezeule, pe glas
1, ce se cin ta la L iturghia arh ie re a sc ă ş.a.
D ar cel mai p opular a dpvenit ai său «lubi-te-voi, Doamne.-, pe g la­
sul 5, de la Sf. Liturghie, p re lu c ra t şi arm onizat p en tru solo ten o r şi
cor m ixt de prof. N. Lungu, iar pentru co r b ărb ătesc a ra n ja t de N. M oî-
doveanu.
Episcopul G herontie N icolau (1866— 1948) a tip ărit ia B ucureşti, în
1939, « îndrum ătorul liturgic» (623 p.t form at m are), ce cuprinde cîntări
de la v ec ern ie cu litie şi priv eg h e re , şi cîntări de la cele tre i liturghii
ortodoxe. C întarile sîn t scrise cu n o ta ţia psaltică, alături de cea liniară,
a d ă u g ată de cîn tăreţu l m old o v ean A lex a n d ru Raicu, m ae stru de m uzică
şi pro to p salt al Sf. Episcopii de Huşi.
 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

De la E piscopul G h e ro n tie n e-a răm as, pe lin g ă m ulte alte cîntări,

un «V eniţi să ne închinăm », pe glasul 5, foarte m ăiestrit a lc ătu it 8.
G heorghe Diaconu s-a n ăsc u t în 1875 în tr-u n sat de pe lîn g ă Huşi.
D upă ce va fi ab so lv it o şcoală de c în tăreţi sau chiar S em inarul de la
H uşi, a v en it în D obrogea, fiind a n g a ja t ca p ro to p salt la ca te d ra la din
C onstanţa.
în tre tim p şi-a făcut şi C o n serv a to ru l şi a fost în ca d rat ca profesor
la Sem inarul T eologic din C onstanţa, în fiin ţa t după prim ul război
m ondial.
în 1923 a lu at fiin ţă A so c ia ţia cîn tăreţilo r, filiala C onstanţa, purtînd
num ele S fîntului Ioan D am aschin. P reşe d in te a fost ales profesorul Gh.
D iaconu, care era a p recia t foarte m ult de I. P opescu-P asărea. C unoştea
b ine am bele n o taţii m uzicale.
A com pus şi a arm onizat pen tru cor m ixt, bărb ătesc sau voci egale
m ai m ulte cîn tări d in tre care am intim :
«Intru m ulţi ani, S tu p in e», pe to ate glasurile; ax io a n e pe glasurile
1 şi 4 ; heru v ic pe glasul 1 ; heru v ic u l «A c u m puterile ce reşti», pe glasul
8, p en tru cor m i x t ; S lava din Stîn ia şi m area V i n e r i ; troparul St. C on­
sta n tin şi Elena, glas 8, p e n tru 3 v o c i ; C ondacul de la A c atistu l M întui-
torului, glas 8; p en tru 3 voci; C ondacul de la A c a tis tu l M întuitorului,
glas 8 ; S u flete al m eu, pe glas 5, p e n lru cor m ixt ,• Imn funebru ; N u
pricep, Curată, glas 3, după D. S uceveanu, p en tru 3 voci; A părătoarei
D oam nă, p en tru 3 v o c i ; R ăspunsurile Sf. L iturghii du p ă A nton Pann şi
T. T eodorescu ; P rivegheaţi şi vă rugaţi, de Gh. P opescu-B răneşti, tra n s ­
p u se pe no taţie p s a ltic ă 9.
A rhidiacon Ion M ardale (D rănic-G orj, cca 1890 — Rîm. V îlcea după
1947), a fost arh id iaco n slu jito r la ca ted ra la din R îm nicu-V îlcea şi p ro ­
fesor de m uzică la S em inarul din lo ca litate (1924— 1947). Era p riete n
b un cu Ion V idu şi m ai ales cu S abin D răgoi, de la ca re avem o serie
de scrisori de la şi c ă tre I. M ardale.
A alc ătu it c îtev a că rţu lii de colinde şi a tran sp u s pe n o ta ţie p sal­
tică p en tru c în tăreţii biseric eşti care nu cunosc n o taţia liniară. L iturghia
Sf. Ioan C hrisostom , scrisă de Ion V idu în Fa m ajor. A fost publicată
la R îm nicu-V îlcea, T ipografia Cozia, în 1930, cînd Ion V idu fusese in ­
v ita t la cu rsu rile de v a ră cu c în tăreţii la m în ăstirea Cozia. A m ai tip ărit :
C întări corale pe am bele m uzici, voi. I, B ucureşti, 1926; voi. II, 1929,
C olinde şi cintece de stea, R îm nicu V îlcea, 1937, ş.a. C ea m ai re u şită
com poziţie a diaconului M ardale o co n stitu ie F ericirile pe glasul 8 arm.
p e n tru 3 voci.
A rhidiaconul I. M ard ale i-a urm at la c a ted ra de m uzică de la S e­
m inarul vîlcean, tale n ta tu lu i com pozitor Io n C. Sgondea (1880— 1924),
ca re ac tiv a se aici din 1909, stin s din v iaţă, în floarea tin ere ţii, la num ai
44 de ani. N u ştim de unde era, dar ştim că este înm orm întat la C im i­
tiru l Sf. V ineri din B ucureşti. A re com poziţii b isericeşti, p atrio tice şi de
fa ctu ră populară, d ar ce le m ai m ulte s-au pierdut.
8. Pr. Ti mo te i Popa, A c tiv ita te a m u zica lă b isericea scă Ia S e m in a ru l Teo lo g ic
d in C onstan ta , (T eză d e lic en ţă, d actilo g ra fiată ), B u cu reşti, 1979,
9. I. P o p e sc u -P asă rea , Litu rg h ie ru l rfe strană, B u cu reşti, 1925, p. 128.
D O C UME NT AR E 623

La C raio v a se re m a rc ă figura cîn tăreţu lu i şi p oetului C h in tă G. Ro-

sescu. (1845— 1912), o rig in ar din N egoieşti-D olj, u rm aşul lui T. C astriano.
la biseric a M adona Dudu, care, «pe lin g ă p ra c tic a m uzicală, m ai în d e ­
p linea şi una ex tra -b ise ric e a sc ă şi patriotică», zice M. P osluşnicu, refe-
rindu-se cu s ig u ran ţă la faptul că C. R osescu e ra şi. p o et şi com pozitor
ue m uzica p a trio tică 10.
C hirii Popescu s-a n ăsc u t la 4 octom brie 1897 în com una C erbu-
reni, jud. A rgeş. D upă ab so lv ire a şcolii ele m e n tare (1904— 1908) şi a
gim naziului (1909— 1912), se în scrie în 1913 la Ş coala de c în tăreţi din
C u rtea de A rgeş, in ten ţio n în d să-l u rm eze pe ta tă l său la stra n a b ise­
ricii. Dar p ro to p saltu l — com pozitor Ioan Zmeu, rem arcîndu-l, l-a oprit
psalt în stran a stîn g ă la m în ăstirea lu i N eagoe, căci în stran a d re ap tă
cînta el, profesorul.
Ioan Zm eu îl v a lăsa urm aş şi la ca ted ra de m uzică de la Şcoala de
cîn tăreţi din lo ca litate.
In 1925 se în scrie la C o n serv a to ru l din B ucureşti, iar în 1928, cînd
se d eschide oficial A cadem ia de m uzică religioasă, C hirii P opescu se
va înscrie şi aici, absolvind cu succes în 1932. In ac elaşi an a fost num it
profesor titu la r pentru ca ted ra de m uzică p saltică la Ş coala de c în tăreţi
din C u rtea de A rgeş, un d e va funcţiona pînă în 1942, în ultim ii trei ani
îndeplinind şi funcţia de director.
în 1942 şco a la se v a m uta la m în ăstirea T u rn u şi v a funcţiona aici
p înă în 1949 (în ultim ii doi ani şi aici v a fi d irector). în 1949 v a fi tra n s ­
fe rat la Sem inarul din C raiova, iar din 1954 la C u rtea de A rgeş.
Din 1956, p en tru m eritele sale deo se b ite şi p en tru m unca serio a să
d epusă la fo rm a rea a tîto r şi atîto r serii de p re o ţi şi cîn tăreţi, v a fi p ro ­
m o v at în p o stu l de asisten t p e lîn g ă C onferinţa de C în lare b iseric easc ă
şi ritu al de la In stitu tu l T eologic U n iv ersita r din B ucureşti, unde fu n c­
ţio n ase c îţiv a ani m ai în ain te şi arh id iaco n u l A n to n V. Uncu.
în 1960 s-a re tra s la pensie, dar n-a în ce ta t o clipă să c în te la stran a
v re u n ei bisferici.
în 1971, fiind în d epline p u teri fizice şi in telec tu a le , a fost re c h e ­
m at să su p lin e asc ă ca ted ra de m uzică psaltică de la S em inarul din
B ucureşti (1976).
A stăzi, la cei 89 de ani ai săi, se sim le bine şi ac tiv e ază încă.
P rim a sa lu cra re tip ă rită a fost Prohodul D om nului p e n tru una,
doua, tre i şi p a tru voci, a tît pe n o taţie lin ia ră cît şi pe n o taţie psaltică
(Piteşti, 1936), în co la b o rare cu M ihail C h iriţă şi C h iriţă I. C hiriţă.
A m ai tip ărit Slujba S fîn tu lu i D im itrie cel N ou, ale c ă ru i m oaşte
se află la C ated rala Sfintei P atriarhii, ap ă ru tă în re v is ta «Glasul Bise­
ricii», nr. 3— 4 şi 7—8 pe 1978 şi pe care stu d en ţii teologi şi elevii s e ­
m inarişti o cîn tă an de an de ziua S fîntului.
A m ai com pus slu jb a Sfinţilor S erghie şi V ach, slu jb a Sfîntului
N ifon şi a Sfintei T atiana, d iv erse doxologii, cîn ta re a de la prohod
«V eniţi să fericim p e Iosif» şi o alta care se obişnuieşte a se c în ta la
10. A le x ie Buzera, C hiriţă R o sescu — c in tă re ţ bisericesc şi p o e t c ra io vea n , în
«M itropolia O lteniei» , X X V (1973), nr. 3— 4, p. 233—2 3 9 ; D iac. C ont. Dr, N icu
M o ld ove anu, R ăzboiu l d e in d e p en d e n tă — izv o r d e in sp ira ţie 3n m uzica rom âneasca,
în «B.O.R.» XCV (1977), nr. 5— G, p. 5 1 7 ; M. Gr. Po slu şn icu , op. cit., p. 61.
624 [ilStiHICA O R T O D O X Ă R O M A N A

inm orm întări şi Ia m ese de obşte, «De vrem e ce eu păcătosul» (sau

«Lume d e şa rtă şi degrab trecătoare»), am bele pe glasul 5.
Stilul său p are a fi o sin te ză a în ain taşilo r săi; A nton Pann, M a-
carie, V arlaam şi schim onahul N ectarie.
Din 1964 îşi v a aduce o co n trib u ţie im p o rtan tă la m igăloasa m un­
că de u niform izare şi u nificare a cîn tărilo r bisericeşti (C întări la Taine
şi Ierurgii, C în tă rile P enticostarului).
G rigore C ostea (24.1.1882 — T aziău (N eam ţ), 13.VI. 1963, B ucureşti)
a urm at lui I. P opescu-P asărea la ca ted ra de m uzică p s altică de la
S em inarul C entral din B ucureşti. A bsolvent al S em inarului teologic
din Iaşi (1894— 1901), lic en ţiat în teo lo g ie (1901— 1905) şi ab so lv en t
al C o n serv a to ru lu i din B ucureşti, v a fu ncţiona, intre 1912— 1936 ca p ro ­
fesor de m uzică la S em inarul din G alaţi şi apoi la S em inarul C entral
din B ucureşti (1936— 1941) şi la Sem inarul m onahal de la C ernica.
Ca şi cei m enţionaţi p u ţin m ai sus p re o tu l G rigore C ostea a com ­
pus mai puţin, ac tiv itatea sa canalizîndu-se in d irecţia didactică. I. Po-
p escu-P asărea îi tip ăre şte în Idiom elarul său o Slavă ia B unavestire, pe
g lasul 6.
Din 1951 şi-a pus în trea g a sa capacitate şi p u tere de m uncă în slujba
noului cu ren t de u niform izare şi unificare a cîn tărilo r psaltice b is e ri­
ceşti, tip ărin d îm preună cu p rofesorii N icolae Lungu şi Ion C roitoru
(apoi cu pre o tu l prof. univ. dr. Ene B ranişte): G ramatica m uzicii psal­
tice, V e c e m ie r u l, U trenierui, C întările Si. L iturghii şi C întările Ia Taine
•şi Ierurgii.
A n to n V. Uncu (18. I. 1908 B eibugeac (Tulcea), 5 XII. 1976, B ucu­
reşti), a fost arhidiacon la C ated rala S fintei P atriarh ii tim p de 23 de ani,
apoi p re o t la biserica Sf. T reim e-G hencea, tim p de 14 ani.
R ăm înînd orfan de mic, a crescu t pe la orfelinate. In 1923 fiind la
o rfelinatul din C îm pulung-M uscel va fi re p artiza t, d ato rită aptitudinilor
sale m uzicale excepţionale, la «Sem inarul orfanilor de război», din
aceeaşi localitate.
Im ediat după ab solvirea S em inarului (1930) a fost în ca d rat p e p o s­
tul de cîn tăreţ la C ated rala Sf, P atriarhii, unde va funcţiona p înă în
1932, cînd se în scrie la F acu ltate a de Teologie, pe care o absolvă în
1936. în 1935 fusese h iro to n it diacon pe seam a b isericii Sf. G heorghe-
Nou, iar în 1939 va fi tran sfera t la C ated rala P atriarh ală.
în 1936 a fost p rin tre prim ii s tu d en ţi înscrişi la A cadem ia d e M u­
zică religioasă, care fusese în fiin ţa tă în 1928 la-B ucureşti de că tre p a ­
triarh u l M iron. A ici îl v a cunoaşte bine pe m arele profesor pro to p salt
I, P o p escu-P asărea care l-a re com andat cu to a tă căld u ra la c a ted ra de
m uzică biseric easc ă de la S em inarul «Nifon M itropolitul».
A şa sa face că, în 1936, a fost num it profesor la ac ea stă catedră,
unde a funcţionat p în ă în 1948; în 1949 a fost num it a sisten t p en tru m u­
zica biseric easc ă la In stitu tu l T eologic U n iv ersita r din B ucureşti.
A com pus şi tip ărit C întările Sfintei şi du m n e zeieştii Liturghii în
1943, A nastasim atarul în 1945 şi A n to lo g h io n u l (antologie de cîntări
b isericeşti) în 1947. In 1951 re v iz u ieşte şi publică pe am bele notaţii
suprapuse, îm preună cu prof. N icolae Lungu, C întările Sf. Liturghii şi
cîntări la cateheze, după m elodiile trad iţio n ale din B iserica O rtodoxă
Română. Au răm as încă m ulte c în tări în m anuscris (Idiom elarul lui
D O CU ME NTA RE 62 5

D. S uceveanu, co m pletat şi tra n s lite ra t cu ca rac tere latine, T eoreticon.

S lujba înm orm ântării p re o ţilo r de m ir, S lujba C uvioasei P ara sch ev a etc.).
P rotopsalt şi com pozitor, caligraf şi profesor, cleric şi cîn tă re ţ de-
săvîrşit, A. V. U ncu a com pus p arcă pe m ăsura vocii sale, care avea o
în tin d e re foarte m are, cîntări care constituie p ietre de în ce rca re pentru
c in tăreţii cei m ai versaţi, prin am bitusul lor larg, prin d ese le m odulaţii,
cu m elism e bogate, cu fraze largi, dar bine închegate, cu prozodie şi
n atu ra leţe.
Se o b serv ă oareca re e v a d are din stilul concis al epocii, sfidînd p a r­
că cu bună ş tiin ţă ten d in ţele ac estea de sim plificare p o ate e x a g e r a t a 11.
T rebuie să m enţionăm aici şi num ele cîto rv a c ă lu g ăriţe ca re s-au
în d eletn icit cu tip ărire a u n o r volum e de cîn tări bisericeşti.
A stfel, m onahia Epiharia M oisescu, « cîn tăreaţă a Sf. M o n astiri Ţ i­
găneşti, ele v ă a dom nului Ş tefan Popescu» (este v o rb a de p ro to p saltu l
Ş te fan a ch e Popescu, 1824— 1911), profesor de m uzică biseric easc ă la
S em inarul N îfon din B ucureşti, tip ă re ş te la B ucureşti, in 1900, «Slujba
Acoperăm ântului M aicii D om nului» (32 p.).
O altă uce n ică a lui Ş tefanache P opescu şi fo a rte a p ro p ia tă a c e s ­
tuia a fost m onahia M agdalena N icolescu, v e s tită c în tă re a ţă la m înăstl-
rea Zam fira, din ju d eţu l P rahova, unde de altfel îşi doarm e som nul de
v eci şi m arele protopsalt. A c easta a com pus şi tip ă rit la B ucureşti, în
1902, pro b a b il to t cu concursul şi sub în d ru m area d ire c tă a lui Ş te fa­
n ache «Slujba Sf. D im itrie B asarabov şi n Sf. lyluceniţe Filofteia» pe
m uzică o rien ta lă cu tac tu l îndoit (65 p.).
Lazăr Ş tefă n escu, fost profesor la Ş coala de cîn tăreţi din Turnu-Se-
verin, în fiin ţa tă în 1893, şi p ro to p salt la b iserica «A dorm irea M aicii
Dom nului», «com pozitor de m uzică o rien ta lă (psaltică), care la 5 ap ri­
lie 1898 dă la iv ea lă in tere san te lu cră ri m uzicale p en tru preoţi şi cîn ­
tăreţi» u . Este v orba de lu cra re a p re z e n ta tă Sfîntului Sinod al Bisericii
O rtodoxe R om âne în 1897 p en tru aprobare, spre a fi tipărită, pe care
com isia ra p o rto are , în fru n te cu episcopul m uzician N ifon N icolescu-
P loieşteanul, o respinge la început, recom andînd să fie re v ăzu tă , dar
lu cra re a va ap a re un an m ai tîrziu sub titlu l : Teoria principiilor e le ­
m en tare de m u zică bisericească şi A nastasim atarul teoretic şi foarte
practic aranjat în m odul cel m ai apropiat, de Dl. Lazăr Ş te făn e scu 13.
Pr. econom M eletie Răuţ şl Pr. econom Ioan Stănescu, foşti p ro fe­
sori de p saltichie la Şcoala de cîn tăreţi din R îm nicu V îlcea, în fiin ţa tă
în 1894, de asem enea au supus ap ro b ării S fîntului Sinod, to t în 1897,
tip ărire a v o lu m u lu i: «C întările glasului 1 din A nastasim atar». A utorii
sînt ap recia ţi de către com isia ra p o rto are ca buni cunoscători ai psal-
tichiei : de aceea li se recom andă să corecteze lu cra re a şi s-o tip ă ­
re ască 14.
11. Diac. Conf. Dr. N icu M old u v ean u , P rofesorul, p ro to p sa ltu l şi clericu l A n to n V.
t 'urii, în «B.O.R.ij. XCVI11 (1980), nr. 9— 10, p. 1011— 101 + 20 p a g in i m uzicale.
12. M ihail Gr. Posluşnicu, op. c.it., p. 67. Aici s-a stre c u ra t o g re şe a lă tie tip a r :
nu S, Ş tefan e seu ci L. Ştefăn escu .
13. V ezi tcB.O.R.» XXI (189t!), nr. 11 12, p. 244—245.
11, Idem , p. 242 - 243,
 BI SERI CA O R T O D O X A R O M Â N Ă

M eletie R ăuţ a fost urm aşul la c a ted ra de la S em inarul v îlcea n al

lui O prea D um itrescu. A func ţio n a t în tre 1891— 1901. Tot la Ş coala de
cîn tăreţi, la înce p u tu l v ea cu lu i n o stru se distinge figura p ro to p saltu lu i
Ioan Stam ate (Botoşani, 1858 — R îm nicu V îlce a 1913)15.
Damian S. R ânzescu (Bîrlad, 28. III 1862 — B ucureşti, 19. IV. 1948),
fost profesor de M uzică psaltică la Ş coala de c în tăreţi din B îrlad, în tre
1884— 1912, apoi la Şcoala de c în tăreţi din Sfînta M itropolie a B ucu­
reştilor, în tre 1912— 1925, înlocuindu-1 la co n d u c ere a a c esteia pe Dimi-
trie C utava, de ca re v a fi v o rb a m ai jos, şi p înă în ultim a clipă a v ieţii
p ro to p salt la biserica S ilvestru din B ucureşti.
B ătrînul protopsalt, în d ru m ăto ru l a tîto r g en e raţii de c în tă r e ţi şi
co m p o z ito ri16, organizase la B îrlad A so c ia ţia C în tă reţilo r bîrlădeni, iar
aici, în C apitală, era m em bru în conducerea A sociaţiei g en e rale a C în-
tă re ţilo r b iseric eşti din R o m â n ia 17.
A com pus m ai m ulte cîn tări dar fo a rte p uţine a tip ărit. M enţionăm
Slava de Ia V ec ern ia Sf. doctori fără de arginţi, C osm a şi Damian, pe
glasul 6, p u b licată în rev. «C ultura», 1929, nr. 9— 10, p. 10. S-a p e n sio ­
nat la 1 m artie 1938, la stran a bisericii S ilvestru u rm îndu-i C. C iobă-
nescu.
V a fi urm at la con d u c ere a Şcolii de cîn tăreţi din Sfînta M itropolie
de pro to sin g h elu l T eofil Ionescu 18 (t 1976).
D im itrie G heorghe E. C utava (G alaţi, 10. XII, 1887 — B ucureşti
1971). D upă ce term in ă liceul la G alaţi se în scrie la F a cu ltate a de T eo ­
logie din B ucureşti, stu d iază şi la C o n serv a to ru l de aici (1903— 1908),
iar m ai tîrziu (1925— 1926) la U n iv ersita te a din A tena.
A condus, îm p reu n ă cu T. Ionescu, Ş coala de cîn tă re ţi bisericeşti
din Sf. M itropolie a B ucureştilor (1895— 1912), a fost p ro to p salt la M i­
tro p o lie (1903— 1913) şi la biserica g re acă şi a p re d at onorific C ursul
de E stetică M uzicală o rie n ta lă la F acu ltate a de T eologie din B ucureşti
(1935— 1940).
în 1939 a fost num it profesor suplinitor la C atedra de m uzică p s a l­
tică de la A cadem ia de M uzică re lig io asă din B ucureşti, apoi tra n s fe ­
rat, în 1941, la C o n serv a to ru l de aici, în cadrul secţiei nou înfiinţate.
A ac tiv a t peste treizeci de ani ca b arito n de operă.
A scris lu cră ri de m uzică bisericească, u nele tip ărite, altele răm ase
în m anuscris. M enţionăm cîteva: C întări litu rg ice p rivito a re la altar
(caietul I), C întări liturgice privitoare la cele două străni (caietul II),
C ondacele şi troparele de pe,sie an, P ricesnele de peste an, C atavasiile
C răciunului pe am bele n o taţii m uzicale. A m ai com pus u n a xion d u m i­
nical fo a rte frum os şi a a ra n ja t pe n o te psaltice c în tarea de la tu n d e ­
re a în m onahism : Braţele părinteşti, pe glasul 5, după cum era e x e c u ­
ta tă de ex a rh u l de atunci al m înăstirilor, Dr. F ila ret Lucan Jocu, Im nul
tinguirji M aicii D om nului şi altele.
15. M. Gr. Posluşnicu, op. cit., p. 60.
16. D iac. conf. dr. N icu M o ld o v e an u , C o m p o zito ru l G h eo rg h e C u cu — 100 de
a ni d e Ia m o a rte , în «Studii T eo lo g ice» XXTV (1982), nr. 9— 10, p. 712 -7 1 9 .
17. M. Gr. Po slu şn icu , op. cit., p. 22—2 3 ; rev . « C ultura» fS ă rb ă to rirea D-Iui
D am ian R ânzescu ), 1929, nr. 9— 10, p. 1—9.
18. Rev. «B.O.R.» LIII (1925), 3, p. 163— 164.
DOCUMENTARE 627

A tip ă rit în 1912 Sla va pe 8 glasuri de la A dorm irea M aicii D om ­

nului 19.
M ihail V u lp esc u (31.XII.1889, Lupşani (Ialom iţa)—23.VIII.1956,
B ucureşti). A ab so lv it S em inarul N ifon din B ucureşti (1911), a s tu d ia t
tre i ani la C o n serv a to r, iar în 1914 a fost trim is cu b u rsă la C o n ser­
v a to ru l N a ţio n a l din Paris, term in în d în 1919 ca prem iant. în tre 1919—
1929 a ac tiv a t la O perele din P aris, M onte-C arlo, C annes, Lille, B or­
d eaux etc.
In 1929 s-a în to rs în ţa ra fiind a n g a ja t la O pera R om ână şi la c a ­
te d ra de ansam blu de o p eră la C o n serv a to ru l din B ucureşti, fiind t itu ­
lariz at în 1932. A fost pro feso r de canto la A cadem ia de M uzică re li­
g io asă şi la S em inarul Nifon.
A a lc ă tu it u n R epertoriu coral, un Buchet m uzical, C întârile S fin ­
tei L iturghii, 12 cîn tec e de stea şi c o lin d e 20.
A tip ă rit la B ucureşti (tip aru l O ltenia) în 1930 o c a rte in titu la tă :
C întecul popular rom ânesc — stu d iu intro d u ctiv , o nun tă păgină din
com una Lupşani (jud. Ialom iţa), C îte va indicii asupra m uzicii b iseri­
ceşti..., cu o p re faţă de N. Iorga.
P aginile 257—284 cuprind o g ra m a tic ă a n o ta ţie i p saltice. In te re ­
sant este că e x p lica rea lu cră rii sem nelor p saltice o re d ă pe am bele n o ta ­
ţii, cu o b serv aţia ca n o taţia lin ia ră ac ţio n e ază to td e a u n a cu un to n m ai
jos. ;Deci face confuzie în tre m odul de pa (re) ca re are c o n stru a tîe
m inoră şi m odul de ni (do), care are c o n stru c ţie m ajoră.
D im itrie C. P opescu ( t 1937), fost p salt al S fintei E piscopii a Rîm-
nicului şi N oului S everin, apoi la biseric a Sf. Ilie şi m ae stru de cîn tări
b iseric eşti la Ş coala de cîn tăreţi din u rb e a C raiova, a tip ă rit la B ucu­
re şti (T ipografia C ărţilo r B isericeşti), în 1908, cu ap ro b a re a Sf. Sinod
«G ram atica şi N o u l A nastasim atar practic-grabnic», ca re cuprinde în ­
tre a g a slu jb ă a în v ie rii pe cele opt g lasuri b iseric eşti, cu podobiile lor,
îm p reu n ă cu cele un sp re zec e lum ininde cu bogorodicinile lor (ale N ă s ­
cătoarei) şi S lavele ev a n g h eliilo r dum inicale' (voscresnele), p e n tru usul
S em inariilor şi Ş coalelor de cîn tă re ţi din ţară» (347 p.).
In pre faţă , după ce ex p lică m otivele ce l-au d e te rm in a t la alc ătu irea
ac estu i volum , precum şi m etoda, p re cize ază : «ca A n a sta sim a ta r am
c ă u tat, pe cît m i-a fost posibil, de l-am p re lu c ra t în stilul cel m ai uşor
şi în spiritul a d e v ă ra t b isericesc, ferindu-m ă de to a te in to n aţiu n ile şi
a c ce n tu ă rile cu to tu l străin e de ale noastre... Cu un cu v în t am c ă u tat
să d au m elodiilor o n u a n ţă n aţio n al bisericească».
M arin P redescu (M ăciuca — (V îlcea) 23.11.1891— 18.VIII.1979), fost
c în tă re ţ la D răgăşani, apoi la biseric a Sf. G h eorghe N ou din B ucureşti.
Ca p o e t a alc ătu it un volum de poezii i n t it u l a t : «C întâreţii stranei».
A in v ă ţa t la Şcoala de cîn tăreţi din Y iicea, şi a ab so lv it A cadem ia de
M uzică religioasă.
A fost m ae stru as is te n t de p saltich ie la A cadem ia de M uzică re li­
gioasă din B ucureşti, pe lîn g ă ca ted ra lui Ion P o p escu -P a săre a şi p ro ­
fesor la Ş coala de cîn tăreţi a M itropoliei U ngrovlahiei.
19. Mihail Jora, A n u a ru l C o n se rv a to ru lu i d e m u zică şi artă dra m a tică d in
B ucu reşti pe a nul 1941— 1942, Bucureşti, 1943, p. 106— 107.
20. Ibidem , p. 153—161.
628 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

A fost d irec to ru l teh n ic al re v iste i «C ultura» iar 111 1943, după

m o arte a lui P asărea, a fost ales p re şed in te al A so c ia ţie i g en e rale a cin-
tă re ţilo r b iseric eşti din Rom ânia. C oncom itent era şi re d acto r la ziarul
«U niversul».
A com pus Pre tine Te lăudăm , pe n o te psaltice, du p ă o m elodie
d ată de I.D. C hirescu, o S la vo slo vie pe glasul 3, Z iua în vierii, pe glasul
3, şi R ăspunsurile la Sf. L iturghie pe glasul 3, precum şi Im nul şco a le­
lor de cîntăreţi
M ai pot fi m enţionaţi, fără p re te n ţia de a epuiza lista, şi u rm ăto rii ;
Pr. econom sac h elar N iculae V. P aveliuc din C onstanţa cu C întările din
S ăptăm îna P atim ilor pe m uzică bisericească, B ucureşti, 1903, (224 p.) ;
p re o tu l E lelterie D. M arinescu, fost profesor la S em inarul din C raiova 22,
P reotul G heorghe C otenescu (1886— 12.11.1965, Stoeneşti, M uscel), dîm -
b oviţean de origine, din satul Izvoarele după Ş coala e le m e n tară din
satul natal, a fost înscris la S em inarul C entral din B ucureşti, pe care îl
ab so lv ă in 1905 ; studiază apoi la F acu ltate a de Teologie, unde în 1910
îşi su sţin e exam enul de licenţă.
D otat fiind m uzical, s-a înscris la C o n serv a to ru l din B ucureşti. A
funcţionat ca profesor de m uzică b iseric easc ă la S em inarul din Cîm pu-
lung-M uscel, apoi la cel de la C ernica şi, se pare, la un u l din sem ina-
riile b u cu reşten e .
Din păcate, G heorghe C otenescu, n-a com pus sau cel puţin n-a tipărit
nim ic. N i se p ă s tre a z ă to tu şi de la el o com poziţie in tere san tă. Este
v o rb a de S lava laudelor pe glasul 6 la slujba T ăierii C apului Sfîn tu lu i
Ioan B otezătorul (29 august), pe care i-a tip arit-o I. P o pescu-P asărea
în Idiom elarul său in 1933, cînd Gh. C otenescu era p ro feso r la C îm pu-
lung. Este înm orm întat la S toeneşti (M uscel).
P reotul N icolae S toicescu a tip ă rit la B ucureşti, în 1942, «Cîntări
o rtodoxe transpuse» ce cuprinde, în cele 152 de pagini, m odelele celor
opt g lasuri bisericeşti, rinduieli tip ic o n ale şi cîn tări pen tru vecernie,
utrenie, de la u nele Sf. T aine şi ieru rg ii tre b u ito a re în ş c o l i ; troparele,
condacele şi alte cîn tări însem nate din cursul a n u l u i ; ritu ale şi n eri-
luale. Era profesor la Ş coala N orm ală de b ăie ţi din B ucureşti (clădirea
actualului In stitu t T eologic U niversitar), cam în tre anii 1930— 1949.
Era p re o t la biseric a B unavestire-B elu. Este înm orm întat la cim itirul Belu
lîn g ă Dam ian S tănoiu.
C onstantin A. lo n escu (1912 B oţeşti-A rgeş) a stu d ia t la C o n serv a­
to ru l b u cu reştea n şi la F acu ltate a de F ilozofie unde îşi obţine şi d o cto ­
ra tu l (1945). A stăzi este profesor la C onservator.
în 1945 pe cînd era profesor la S em inarul «Nifon» a a lc ătu it şi lito ­
g rafiat un R epertoriu coral p e n tru uzul ele v ilo r sem inarişti (127 p.) ce
cu p rin d e cîn tările Sf. L iturghii, cîn tări din P ostul M are, din slu jb a cu ­
nuniei, a înm o rm în tă rii şi a lte im ne festive. In 1948 a tip ă rit 30 c o ­
linde pe 3 voci egale, iar în 1972 un v ast R epertoriu coral m ixt pentru
tineret (571 p.), A cules 250 m elodii de colinde din O ltenia şi M u n ­
ten ia 23.
21, Rev. « C ultura.., 1943, 7— 12 ; 1944, 1—3, 4— 6, 7— 13.
J2. Rev. «Cultura», 1928, 3, p. 8—9.
J3. Vi orei Cosm a, op. cit., p. 244.
DOCUMENTARE 629

A rhid. prof. A le x ie Buzera (18.1.1934, C îlnic— Gorj), licen ţiat in

teologie şi ab so lv en t al C on serv a to ru lu i din B ucureşti, azi profesor de
m uzică la S em inarul Teologic din C raiova, şi folclorist, a cules şi a r ­
m onizat p en tru cor m ixt n u m ero ase colinde pe care le-a publicat in re ­
v ista «M itropolia O lteniei» (nr. 1—2, 11— 12/1973; 10— 12/1983).
A com pus Slujba S fîn tu lu i Grigorie C uvîn tă to ru l de D um nezeu, p a ­
tronul S em inariilor teologice («M.O.», XXX IV (1982), nr. 1—3, p. 177—
189), pe n o taţie p saltică şi a ara n ja t pe am bele n o taţii m uzicale Idio-
m elarul după D. S uceveanu, I. P o pescu-P asărea ş.a., în co la b o rare cu
subsem natul.
A scris m ulte articole, studii, recenzii, cronici m u z ic a le 24.
T rebuie să am intim aici şi o serie de c în tăreţi ca re au scris una
sau m ai m ulte lu cră ri :
C. O prescu, c în tăreţ la b iseric a Izvor din B ucureşti, care a com pus
un axion dum inical pe glasul 5, p u b licat în re v is ta «I. C ucuzel» nr. 3/
1912, p. 16— 18; G heorghe Felea, cîn tă re ţ din G alaţi, I. G. Bum baru din
T ulcea, V. M ihă ilescu din ;D orohoi, V a s ile C om an din B răila, Florea
C onstantin din Ialom iţa, Florea Io nescu din R îm nicu V îlcea, N . Io-
nescu din C raiova, D im itrie Isvoranu din P utna, I. F. P opescu din
D îm boviţa, Petre A. Popescu din T urnu-S everin, A lex a n d ru P ostolea
din G alaţi, A drian Tom a din T îrgovişte, pre o tu l G heorghe Sacerdo-
ţeanu, p re o tu l profesor M ihail C hiriţă, care a tran sp u s pe n o taţie p sal-
lică o p arte din litu rg h ia lui M usicescu p e n tru 4 voci b ărb ăteşti, p re ­
cum şi co n c ertu l Innoieşte-te, N o u le Ierusalim e, ş.a. 25.

B. M OLDO VA ŞI B UCOVIN A
In M oldova, m ai ales în p rim a ju m ătate a secolului al XX-lea, se
rem arcă figurile cîto rv a p ro to p salţi de la care ne-au răm as frum oase
cîntări, fie în m anuscris, fie tipărite.
lero-arhidiacon stavrofor Filotei M oroşanu-H anganu (1876, în satul
F irţici din com una H angu, judeţul N eam ţ — 10.111.1951, m în ăstirea
V ăratic, ju d eţu l N eam ţ).
Ş coala p rim ară a absolvit-o în com una n atală, iar gim naziul la
P ia tra N eam ţ, unde probabil a urm at şi Şcoala de cîn tăreţi la care p re ­
da psaltich ia N icolae B arcan. Şi-a c o n tin u at studiile la G alaţi. A ici îşi
v a începe ca riera m uzicală, căci v a fi num it profesor de m uzică b ise ri­
cească (probabil Ia S em inarul nou înfiinţat la 1908 sau m ai bine zis
m u tat aici de la Ism ail) şi p ro to p salt la Episcopie. M ai tîrziu îl vom
în tîln i la stran a bisericii «P recista» din Roman. In tre 1900— 1903 u r­
m ase şi cu rsu rile C o n serv a to ru lu i din B ucureşti.
Nu ştim precis anul în care îşi depune v o tu l m onahal la m înăstirea
N eam ţu, unde v a ac tiv a o vre m e ca p ro to p salt, dar ştim că, în 1918.
deci după prim ul război m ondial, se stab ileşte la m în ăstirea V ăratic.
24. D iac. Conf. N icu M o ld o v ean u , P reocupări d e m u zică .şi m u zic o lo g ie in B i­
serica O rtodoxă R o m â n ă , în u ltim ii cin cizec i d e ani (1925— I975J, in «S.T.» (1977),
nr. 3— 4, p. 278.
25. V ezi A rhid, I. M ard ale, C în tă ri corale pe a m b ele m u zici p e n tru cen tre le p a ­
rohiale şi popor, B ucureşti, voi. II, 1929, p. 8— 12; 29— 33.
6 30 HfS£fl/CA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

Aici v a organiza un cor form at din 47 de m aici, instruindu-1 m ai întîi în

e x e cu tarea m elodiilor tra d iţio n ale p saltice pe care el însuşi în ce rca să
le arm onizeze p en tru 2—3 voci egale. C orul ac esta a fost condus de el
p în ă în 1923. Tot aici a o rganizat el şi o şcoală m o n ah a lă p ro fila tă pe
m uzica psaltică. La V ăratic, spun m aicile în v îrs tă care l-au cunoscut
sau m ăcar au auzit de el, p ă rin te le F ilotei înd ep lin ea şi funcţia de
((doftor», căci el se pricepea, ca nim eni altul, în folosirea şi efectul
p lan telo r m edicinale 26.
A com pus m ai m ulte cîn tări pe n o taţie p saltică, p rin tre care o
L itu rg h ie27 pe care a arm onizat-o p e n tru tre i voci egale. A com pus
c în ta re a «Lum ină lină» pe glasul 2, 5 şi 8. V a rian ta pe glasul 8 s-a im -'
pus în to a tă B iserica O rto d o x ă R om ână.
A fost arm o n iz ată p e n tru cor m ixt de Ion C roitoru, Io a n D. Chi-
rescu, N icolae Lungu, iar p en tru cor bărb ătesc de N icu M oldoveanu
O altă c în tare care, de asem enea, s-a im pus m ai ales în M oldova este
«Acum slobozeşte», to t pe glasul 8.
A m ai com pus : P rochim enele Postului M are, «Fericit bărbatul», pe
glasul 8, «Robii D om nului», pe glasul 5 şi 3, B inecuvintârile în vierii, pe
glasul 5, C atavasiile la N a şte rea D om nului, pe glasul 1, C atavasiile
Intim pinării D om nului pe glasul 3, ca re nu p ar a fi o creaţie originală,
ci m ai,.degrabă o p re lu c ra re a m elodiei trad iţio n ale.
A m ai com pus o doxologie p e glasul 1, s v etiln a în tîm p m ării pe
glasu l 3, în v iere a Ta, H ristoase, pe glasul 8, Slava de la v ec ern ia sco a­
terii S fîntului Epitaf din V in erea M are, pe glasul 1, S vetilna de la
A dorm irea M aicii D om nului pe glasul 3, Îm p ărate ceresc, pe glasul 8,
De te-a i şi p o g o rît în m orm înt, pe glasul 8, H ristos a înviat, pe glasul
2, S finte D um nezeule, p e glasul 8, De tin e se bucură, pe glasul 5, Cu
S finţii od ih n eşte H ristoase, «F ecioara astăzi» şi m ulte altele. ,,4
în afară de aceste «faceri» p erso n ale a m ai n o tat u n ele c în tări din'
folclorul n o stru : C în ta rea m itropolitului M oldovei V eniam in C ostachi
în surghiun, pe glas 5, C în ta rea călugărului, pe glasul 5, Luna doarm e
am oroasă, pe glasul 3, Lume, lum e, pe glasul 5, F oaie v erd e ca lipanu,
pe glasul 5.
P rin to t ce a c re a t F ilotei M oroşanu, dar m ai ales prin Lum ină
lină şi A cum slobozeşte, am bele pe glasul 8, se înscrie p rin tre figurile
de m uzicieni de la sfîrşitul v ea cu lu i tre c u t şi prim a ju m ătate a se c o ­
lului nostru, care au dus m ai d ep a rte ş tafe ta cîn tării n o a stre b iseric eşti
trad iţio n ale.
P rotosinghelul C hirii (C onstantin) A r v in te (6.V.1897, com una V a ­
lea Seacă din ju d e ţu l V rancea, (fost Putna) — M în ăstirea N eam ţ, 1968).
Era al treilea din cei zece copii ai C atincăi şi ai lui V asile A rvinte.
Şcoala p rim ară a urm at-o în satul n a t a l ; în 1910 se în scrie la Şcoala
de cîn tăreţi din Bacău. In 1913 a fost lu at la Episcopia R om anului de
26. Popa Mihai, P rotopsalt: v e s tiţi d in M o ld o va în se co lu l al X X -le a (Teză de
licenţă, dactilografiată), Bucureşti, 1973.
27. Această Liturghie se află Sn păstrare la maica Tatiana Tîncu de la Văratic.
28. I. Croitoru, L itu rg h ie p sa h ică p e n tru c o t m ix t (manuscris); I. D. Chirescu,
Liturghia psaltică p en tru cor m ix t (Bucureşti, 1972); N. Lungu, Lu m in ă lină, armo­
nizare pentru cor mixt, în Glasul Bisericii», X X X IV (1975), nr. 1—2, p, XVIII—X X ;
N Moldoveanu, R ep erto riu coral, B u cu reşti, 1983, p. 265.
DOCUMENTARE 631

că tre episcopul T eodosie A tan a siu (1912— 1923), şi num it în postul de

canonarh.
A func ţio n a t apoi ia Buzău (1915— 1916), la B ucureşti — cîn tăreţ
la b iserica Buzeşti (1916— 1917) şi la m în ăslirea G ovora (1921— 1922),
unde v a intra în m onahism la 8 septem brie 1921. în 1922 îl vom găsi
cîn tăreţ la episcopia A rgeşului, unde a fost şi h iro to n it diacon ; preot
va fi h iro to n it la b iseric a «Alexe» din B ucureşti.
în tre 1925— 1929 v a funcţiona ca p ro to p salt la M itropolia Urigro-
v lahiei, în tre 1929— 1941 ca s ec reta r la m în ăstirea C ernica iar între
1941— 1949 la C ăldăruşani.
A b ia la 1 aprilie 1949 re v in e în M oldova n a ta lă ca sec reta r al
S em inarului m onahal su p erio r de la N eam ţu, unde v a funcţiona pînă
în 1960, cînd se pensionează. C oncom itent, şi aici a îndeplinit funcţia
de protopsalt.
Se p ăstre az ă la m în ăstirea N eam ţu cinci volum e ce co n ţin cîn tări
n o tate sau com puse de C hirii A rv in te (prim ul volum are 104 file, al
doilea 166, al tre ile a 165, iar alte două sînt a lc ătu ite din c îtev a caiete
legate la un loc).
E num erăm c îtev a com poziţii p ersonale : Pre T ine Te lăudăm , pe
glasul 5, Tatăl nostru, pe glasul 8, Crucii Tale, pe glasul 1, Troparul
C easului al IX -lea, pe glasul 8, Bogaţii au sărăcit, pe glasul 7 (în s la ­
vonă), N ăscătoare de D um nezeu, p e glasul 5 (în slavonă).
Şi el a n o tat cîtev a m elodii din folclorul n o stru religios, sau
p opular : C înd fost-a în că p ru n c Iisus, pe glasul 5 şi Ca o zi de p ri­
m ăv a ra, pe glasul 3.
C ea m ai re u şită com poziţie a lui C hirii A rv in te răm îne însă p olieleul
« C uvînt bun», pe glasul 5, ce se cîn tă la sărb ăto rile M aicii Dom nului 2g.
A rh id ia co n u l V ic to r (V asile) O jog (13.XI.l909, com una C oloneşti,
cătu n u l Satu M are din fostul ju d eţ T ecuci — 10.II.1973, M în ăstirea
N eam ţu).
Cu în v ă ţă tu ra de ca rte va în tîrzia puţin din .cauză că ră m în e orfan
de am bii părinţi la num ai şase ani. De ac ee a abia în 1922— 1923 term in ă
cursul elem en tar, iar în 1924 v a fi adus, probabil de v re o rudă, la
m în ăstirea N eam ţu. In tră în m onahism (tuns în 1932) cînd p rim eşte n u ­
m ele de V ictor. în acelaşi an a fost h iro to n it diacon. De aici a fost
trim is la Şcoala de c în tăreţi din Iaşi, iar apoi Ja A cadem ia de M uzică
re lig io asă din B ucureşti. în 1939 a fost h iro to n it preot, iar în 1945 i se
a cordă ra n g u l onorific de arhim andrit.
A func ţio n a t ca profesor de m uzică biseric easc ă la Şcoala de c în ­
tăre ţi şi apoi la Sem inarul m onahal şi la Sem inarul T eologic de la
N eam ţu.
în 1959 a fost în d ep ă rtat — nu ştim din ce m otive — din m o n a­
hism, nem a ia v în d dreptul să oficieze cele sfinte. A tunci s-a re tra s la
P iatra N eam ţ, unde se va ocupa cu g ospodăria şi în ac elaşi tim p aju-
tînd şi înfrum useţînd cîn ta re a de stra n ă la u n a din b iseric ile oraşului.
In 1972 i se am putează piciorul stin g ; la 10 fe b ru arie 1973, în
drum spre Bacău, a în ce ta t din viaţă.
29. Popa Mihai, op. cit.
632 BfSEflfCA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

A fost înm orm ântat la 15 fe b ru arie 1973 în cim itirul m înăstirii

N eam ţu.
în vre m e a cît a func ţio n a t ca profesor de m uzică la N eam ţu, a
com pus şi tipărit, în tip o g rafia acestei m înăstiri, în 1943, «A n a sta sim a -
tarul S lin te i M onastiri N eam ţu» (271 p.), o p re lu c ra re după D im itrie
S uceveanu şi alţi p ro to p salţi renum iţi din trecut, ca re a fost a p ro b at de
S fînta P atriarh ie prin decizia nr. 286 din 21 fe b ru arie 1942.
C uprinde cîn tările de la slujba vec ern ie i de sîm bătă seara, cele ale
u tren ie i, precum şi F ericirile cu opt stihiri pe cele opt glasuri şi Podo-
b iile celor opt glasuri.
T o ate cîn tările sînt foarte bine co n tu ra te în sp iritu l trad iţio n al. Ele
au stat în m are p arte la baza celor uniform izate din a doua ju m ă ta te a
secolului nostru.
Dim itrie Pipa, s-a născ u t la 1 iulie 1885 în o ră şelu l B uhuşi. A în ­
v ă ţa t la Ş coala de cîn tăreţi de la N eam ţu şi la C o n serv a to ru l din Iaşi.
A fost prim cîn tă re ţ al ca ted ra le i Sfintei Episcopii a H uşilor, d i­
re cto r şi profesor al Şcolii de cîn tăreţi şi profesor de m uzică b is e ri­
cească la S em inarul teologic din Huşi, re d esch is după prim ul război
m o n d ia l30.
D upă cîtv a tim p s-a m u tat ca profesor la S em inarul din Roman, iar
în ju ru l anilor '40 s-a s tab ilit în B ucureşti, ac tiv în d în c a lita te de cîn ­
tă re ţ la d iv erse biserici. P en tru a c tiv ita te a în d e lu n g ată şi ro d n ică pe
ca re a d esfăşu rat-o în dom eniul cîntarii bisericeşti, ră p o satu l p a tria rh
Ju s tin ia n i-a a c o rd at h iro tesia în ipodiacon.
A tip ă rit la B ucureşti (T ipografia C ărţilo r B isericeşti), în 1922,
M icul A n a sta sim a ta r (167 p.) al lui N ico la e Barcan, ap ro b at de Sfîntul
S inod în că din 1912 şi cum părat de D. P ipa de la fam ilia d ecedatului pro-
fesor-protopsalt.
P rotopsaltul ipodiacon, profesor D im itrie Pipa a m urit la B ucureşti
în m artie 1977, în v îrs tă de 92 de a n i 31.
A lex a n d ru Raicu (27.IX.1888, H uşi, 5.V.1975, Huşi). Fiu de cîn tă re ţ
b isericesc, a în v ă ţa t m ai în tîi la Ş coala de c în tăreţi din H uşi şi apoi la
C o n serv a to ru l din Iaşi (1921— 1925). A func ţio n a t ca pro feso r de m uzică
biseric easc ă la S em inarul teologic şi profesor de m uzică lin ia ră la liceul
de fete din H uşi, cîn tă re ţ biseric esc pe la M angalia şi M edgidia, iar din
1949 p înă cînd s-a pensionat, (probabil în 1953) a fu n c ţio n a t la şcoala
de c în tăreţi din Iaşi.
R evine în oraşul n ata l şi d irijeaz ă un cor b iseric esc p în ă în m ai
1975, cînd îşi dă obştescul sfîrşit.
A com pus şi arm onizat axioane, doxologii, stihiri, voscresne, tro ­
p are etc. şi a co la b o rat cu episcopu l C o n sta n ţei G h e ro n tie N icolau la
tip ă rire a îndrum ătorului liturgic (B ucureşti, 1939), în g rijin d u -se de
tra n sc rie re a cîn tărilo r b iseric eşti pe n o ta ţie lin ia ră 32.
30. Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, /sioria B isericii O rto d o x e R om âne, Bucureşti,
1981, voi. 3, p. 236.
31. Informaţii culese de la fiul său, Petre Pipa, profesor de muzică şi dirijor
de cor bisericesc în Bucureşti, căruia îi mulţumesc şi pe această cale.
32. Pr. I. Andrioaie, Profesorii/ A le x a n d ru Ralcu (necrolog), în «Mitropolia Mol­
ii .vel ţi Sucevei», LI (1975), nr. 5—8, p. 608.
DOCUMENTARE 633

M ai pot fi am intiţi ierom onahii Iiinarh V â n tu , care a v ie ţu it la

N eam ţu şi apoi la Durău, T eoîan A n g h eje a de la N eam ţu, T eoctist
Sltipean, fost direc to r al Şcolii de c în tăreţi de la N eam ţu şi apoi la Iaşi,
protopsaltul n o n ag e n ar A lex a n d ru G heorghiţă, n ăscut la 22 octom brie
1896, în satul V ocoteşti din ju d eţu l Iaşi.
A în v ă ţa t la Ş coala de psaltich ie din Iaşi (1901— 1911), unde a fu n c­
ţio n at şi ca protopsalt.
A alc ătu it m ai m u lte ca iete cu cîn tări care nu se găsesc în tip ă ri­
tu rile înaintaşilor.
In B ucovina activ e ază acum p ro to p saltu l V a sile C iureanu-B odeştî,
ab so lv en t al A cadem iei de M uzică religioasă, ca re alc ătu ieşte şi tip ă ­
reşte un volum re sp ecta b il cuprinzînd c în tările b iseric eşti arm onizate
şi n o ta te cu sem nele psaltice.
C arte a şi-o tip ăre şte la C hişinău, în 1928, şi o in titu lea ză : «L itur-
gtiier» ; conţine cîntări bisericeşti, la S fînta L iturghie, din ale vecerniei,
utreniei şi din P ostul M are, com puse şi a ra n ja te în ordinea tipicului pe
m uzica biseric easc ă o rientală. «P saltichie» cu irm ologicul şi stih irari-
cul în tac tu l îndoit şi cu c în tări a ra n ja te după cum se c în tă în B asara­
bia, de V asile C iureanu-B odeşti, p ro to p salt şi m ae stru titu la r de m uzică
bisericească o rien ta lă la Ş coala de m uzică b iseric easc ă din Chişinău»,
C hişinău, 1928 m.
L iturghierul ac esta cuprinde c ite v a chestiuni de gram atică psaltică,
cîntări la p riv eg h e ri arm onizate p en tru tre i voci cu n o ta ţie psaltică,
polieleie, m ărim uri, B in ecu v în tările învierii, în v ie re a lui H risto s pe glasul
7, psalm ul 50 pe note, U şile pocăinţei. C eea ce eşti m ai cinstită, pe opt
glasuri, lum inîndele, slavoslovii pe opt glasuri, în doua v aria n te, con-
dace, cîn tări din P ostul M are (unele arm onizate p en tru p atru voci), t r o ­
p arele deniilor, C ăm ara Ta, cîn tări de la Sfintele P aşti, podobiile glasu ­
rilor ; C întări la Sf. L iturghie — om ofone şi polifone — cu n o taţie p s a l­
tică. La sfîrşit a d a u g ă un fel de isto ria m uzicii b iseric eşti Ia rom âni.

C. TRANSILVA NIA ŞI BANAT

In T ra n silv a n ia s-a im pus v a ria n ta cîn tărilo r bisericeşti no tate pe
la sfîrşitul secolului tre c u t de p ro to p re sb ite ru l profesor şi com pozitor
Dim itrie C unţan 34 din D obîrca — S ibiului (1837 — 27 iu n ie 1910), cîntări
care au un fond psaltic de n ec o n testat. A u fost tip ă rite de mai m ulte
ori pină astăzi.
T iaian V u lp esc a , fost profesor la C luj, a alc ătu it «Liturghia Sfintului
Ioan G ura de A ur, tro p arele şi irm oasele sărb ăto rilo r de peste an, scrise
pe n o ta ţia lin ia ră de pe cele m ai bune v e rsiu n i ale cin tării n o astre b ise­
riceşti trad iţio n ale, sim plificate şi cu ră ţite de...», C luj, 1939.
33. Cartea se păstrează în biblioteca mînăstirii Agapia avînd număr de inventar
3194 şi 3197. Vezi şi Ieromonah Veniamin Palaghiu, Manuscrise ?/ tip ă rit u ri de m uzică
bisericească de ia A ga p ia (teză de licenţă). Bucureşti, 1975, p. 46— 47.
34. Diac. Asist. Ioan Gh, Popescu, E le m e n te b ise ric eşti tra d iţio n a le In opera m u ­
zicală a lu i D im itrie C u n ia n ; în «B.O.R.» XCIV (1976), nr. 9— 12. p. 1053— 1062; Diac.
cont. dr, Nicu Moldoveanu, Muzica bisericea scă la ro m â n i în se co lu l al XfX-iea, in
«Glasul Bisericii», XLIII (1984), nr. 11— 12, p. 594—625.
6 34 B ISERI CA O R I O D O X Ă R O M A N Ă

Dr. V asile P etraşcu (1889— 1973) şi Pr. C elestin C h ere b eţiu (1901 —
1978) au ac tiv a t la C luj 154 a.
C ît p riv eşte Banatul, m uzicienii au n o tat m elodiile b iseric eşti p ra c­
ticate in ac ea stă provincie rom ânească, în d iv erse v a ria n te şi le-au tip ărit
în m ai m ulte volum e şi în m ai m ulte ediţii.
Intre aceştia vom m enţiona pe urm ătorii :
P reotul T erentius Bugaiiu s-a născut în anul 1867, în loca litatea
.Şoimos (Soiymos), situ a tă pe lîngă M aria-R adna, din c e tatea A rad, după
cum însuşi spune.
Tatăl său, Euthim iu Bu'gariu (1838— 1902), e ra în v ăţăto r în ac ea stă
iocalitate. T erentius a în v ă ţa t la şcoala u n g u re ască de la M aria-R adna
apoi Ia Lipova, la A rad, la Blaj ; la S em inariile din A rad şi C aransebeş.
Încă de cînd era stu d en t la Teologie, in Blaj şi A lba-Iulia ob serv ase că
m elodiile bisericeşti nu sînt uniform e în B anat, ci ia A rad se cînta într-un
fel, la C aransebeş în altul, la Blaj, T im işoara erau alte variante.
De aceea, de prin 1890, după cum însuşi spune, a început să aşeze
pe n o te cîn tările biseric eşti aşa cum credea el că ar trebui să fie e x e ­
cutate, recunoscînd izvorul com un al cîn tării bisericeşti în O rie n t şi
O ccident pînă la 1054, precum şi orig in ea o rien ta lă com ună a cîn tărilo r
rom aneşti.
Dar, din păcate, n-a ţin u t seam a de toate acestea, criticînd în stin g ă
şi-n d re ap ta pe G avriil M usicescu, pe G eorge Dima, pe Ion Vidu, pe
Trifon Lugojan, pe A ntoniu Sequens, pe A tanasie Lipovan şi pe m ulţi
alţii. -
A reuşit totuşi să tipărească «Sentinela cîntărilor b iserice şti-ro ­
mâne», T em esvar, 1908 (78 p.).
T rebuie m enţionat că T eren tiu s B ugariu era preot gre co -c ato lic m i­
lita r şi a serv it în staţiu n ile B raşov, S arajevo, (Bosnia), P le v lje (N ovo-
Bazar) şi Tim işoara ; a fost h iro to n it de episcopul N icolae Popea, deşi
fusese că săto rit 11 luni, căci i-a m urit soţia Ia n aştere, răm înîndu-i o
fe tiţă de 3 zile
S entinela cuprinde : H ristos a inviat, Doam ne, strig at-a m şi dogm a-
tJciie celor opt glasuri, podobiiie, irm oasele, ax io a n ele praznicale, cîn-
lările Sfintei L iturghii (heruvice, ax io a n e dum inicale, Crezul, Tatăl
nostru) ; pricesne, pripele, psalm i, s v etiln e şi alte cîn tări alese.
T rifon Lugojcm (27.V.1874, com una N ădlac, ju d eţu l A rad — 11.1.1948,
Arad).
A stu d ia t la A cadem ia T eologică din A rad (1894— 1897) şi la C on­
serv ato ru l din Leipzig, fiind trim is aici cu o b u rsă din p arte a B isericii
(1900— 1902).
R evenit în tară, va ocupa funcţia de profesor pentru m uzica v o ca lă
^i tipic la Sem inarul teologic şi Ş coala norm ală (P reparandia) din A rad
(1897— 1900; 1902— 1934), d irijo r al R euniunii rom âne de m uzică şi cîn-
34 a. Doua valoroase lucrări asupra acestor doi compozitori transilvăneni a al­
cătuit Drd. Vasile Stanciu (in curs de apariţie).
3S. Vezi Prefaţa Ia Sentinela..,, Timişoara, 1908,
DOCUMENTARE 635

tari din A rad (1903— 1940) şi direc to r dl Şcolii de c în tăreţi bisericeşti

din A rad (1939— 1946).
A co lecţionat c în tările b iseric eşti din p ărţile A radului, a com pus
M a arm onizat foarte m ult.
N um ai la C abinetul de M uzică al B ibliotecii A cadem iei R.S.R. se
p âstre az ă d ouăsprezece vo lu m e de cîntări tip ărite de Trifon Lugojan în
p erio a d a 1901— 1947.
M enţionam volum ele p rincipale :
Liturghia pentru cor m ixt, în sol m ajor, 1901, 1928 ; «Strana», c o le c­
ţie de cîntări bisericeşti p en tru stran ă pe cele opt glasuri bisericeşti^ adică
A nastasim atarul), A rad, 1905; 1912; C întări bisericeşti pentru slu jb e
ocazionale din M o litv e ln ic (C întări la Sf. T reim e şi ierurgii), A rad, 1907,
1927, C ele opt glasuri bisericeşti (p a rtea a doua), cuprinzînd irm oase,
p ricesne şi alte cîn tări la sărb ăto rile de peste an, A rad, 1913, 1927 :
C întări bisericeşti la sărb ăto rile M aicii Dom nului. Troparele şi conda-
cele sfinţilor celor mari şi cele o bişnuite Ia înm orm întarea m irenilor,
Arad, 1928 ; L iturghia S tîn tu lu i Ioan Gură de A u r p entru cor bărbătesc,
A rad, 1928; C arte de rugăciuni şi cîntări bisericeşti, A rad, 1938; Răs­
p unsurile Jiturgj'ce cu ec ten iile core spunzătoare (unison) cum se cîfită în
Eparhia A radului, A rad, 1939 ; A cafistuf D om nului nostru lisu s H ristos
şi Paraclisul Preaslintei N ă scăto are de D um nezeu, după rîn d u iala din
E parhia A radului, A rad, 1940 ; C întări funebrale pentru cor m ixt, Arad,
194) ; Slujba para.sta.suiu/..., A rad. 1941 ,• Inm orniintarea mirenilor...,
A rad, 1942, 70 cîntări religioase, cum se c î r t ă în E parhia A radului, Arad,
1942.
A m ai tip ă rit colinde şi m ulte altele 3r\
D upă cum se vede, nu lipseşte nim ic din gam a la rg ă de cîntări
n ec esare s lu jb e lo r bisericeşti,
C eea ce făcea ilustrul P opescu-P asărea la B ucureşti, exact în aceeaşi
p erioadă, făcea şi Trifon L ugojan la ce lălalt capăt al ţarii.
C a şi P asărea, L ugojan şi-a tip ărit to a te lu cră rile în tip o g rafia Bi­
sericii, ceea ce înseam nă, dacă mai este nev o ie să precizăm , că a u to ri­
tatea biseric easc ă din vre m e a ac ee a a s p rijin it foarte m ult ac ea stă ac­
ţiune nobilă rom ânească.
A ta n a sie I.ipovan (20,111. 1.IV. 1874, S înnicolaul-M are, ju d eţu l Tim iş
— 27.IV. 1947, Tim işoara).
A în v ă ţa t Ia P rep a ran d ia din A rad (1888— 1892), ca şi co n te m p o ra­
nul său, Trifon Lugojan.
Din 1892 p înă in 1896 a fu n c ţio n a t ca în v ăţăto r in T oracul M are
din B anatul sîrbesc ,■ iar din 1896 p în ă în 1918 in C om loşul b ă n ă ţean şi
S înicolaul M are (1896— 19Î3), unde era şi d irijo r al corului Doina, p re ­
cum şi profesor de m u ;ic ă la şcoala confesională şi la cea civilă.
In 1918 se stabiieşt<’. la A rad, unde, în 1919, înfiinţează reu n iu n ea
J e cîn tări «A rm on: : , pe uare o d irijeaz ă din 1919 pînă în 1925.
36. Viorel Cosm cil., p. 281. O monografie aproape exhaustivă a întocmit,
sub conducerea ştiinţi.. > a subsemnatului, dontorandul Stanciu Vasile, la Secţia
practică, specialitatea Muzica bisericească şi ritual de la Institutul Teologic Uni­
versitar din Bucureşti.
636 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

In 1922 este num it profesor de c h itare şi tipic la A cadem ia te o lo ­

gică din A rad, unde a func ţio n a t pînă în 1938. Tot aici a în d ep lin it şi
funcţia de cantor al Episcopiei şi d irec to r al Şcolii de c în tăreţi b is e ri­
ceşti (1945— 1947).
A n o tat cîn tările bisericeşti din B anat şi C rişana şi le-a publicat,
intre 1906 şi 1947 în mai m ulte volum e, tot la A rad, în T ipografia D ie­
cezană.
Astfel, a tip ărit : C întări bisericeşti, B udapesta, 1906 ; R ăspunsuri
liturgice şi colinde pe 1—2 voci, A rad, 1914 ; C ele opt glasuri, A rad,
19J9; C întări bisericeşti, cuprinzînd tropare, psalm i, pripele, svetilne,
doxologii, antifoane, heru v ic e, irm oase, p ricesne, A rad, 1927 ; 1938;
C întări bisericeşti la înm orm întări, c u n u n ii, la sfinţirea apei, A rad, 1936;
C întări bisericeşti cuprinzînd A ghioasele, canonul de plîn g ere (P roho­
dul), stih irile P aştilor ele., A rad, 1937 ; C întări bisericeşti pentru toate
sărbătorile de p este an, întocm ite pe baza v e c h ilo r m elodii, obişnuite
în B anat şi C rişana, voi. I, Arad, 1944, voi, II, 1946 ; voi. III, 1947 ; voi.
IV, 1947 şi altele.
D espre A tan a sie Lipovan s-a scris ceva m ai m u lt3T. A fost elogiat
de Dr. G rigore Com şa, dr. A ndrei M agiaru, com pozitorul S abin Drăgoi
si de m ulţi alţii cu ocazia îm plinirii v îrs te i de 60 de ani, în 1934.
M ai pot fi m en ţio n aţi to t aici -. Preotul Ioan T eodorovici şi D. C usnm
care au tipărit, fie separat, fie in colaborare, m ai m ulte colecţii de c în ­
tări religioase, colinde, p ricesn e etc. ap ă ru te în re v is ta M itropolia B a­
n atului 38, sau în volum e separate.

37. V ezi V io rel Cosm a, op. cit., (şi b ib lio g rafie a fe re n tă ), p. 280.
38. «M itropolia B an atu lu i» , X X V (1975), nr. 10— 12, p. 445— 4 50; XXVI (1976),
nr. 9— 12, p. 783— 796; X XVII (1977), nr. 10— 12, a n e x ă ; X X VIII (1978), nr. 10— 12,
 ♦Re c e n z i i *

PAGINI DINTR-O A RHIV Ă INEDITA. E diţie în g rijită , stu d iu in tro d u c­

tiv şi note, de A ntonie P lăm ădeală. E ditura M in erv a (S eria D ocu­
m ente literare), B ucureşti, 1984, 436 p., form at 17 X 23.

P a rtea clin doc u m en te le ce co n stitu ie a rh iv a Dr. M iro n C ristea, prim u l p a tria rh

al Bisericii O rLodoxe Rom âne, v e d e, p rin o ste n ea la I. P. S. A n to n ie P lăm ă d ea lă , M itro ­
p olitu l A rd e alu lu i, lum in a tip a ru lu i. Scriso rile fo rm ează p a rte a p ro p riu -z isă a a ce stu i
prim v olum ţi cea m ai m a re (p. 1—246), şi lo r a u to ru l le -a a d ă u g a t o p a rte cv asi-in e -
d ită : două c ă rţi a le lui E lie (M iron) C ristea, d elo c sau m ai p u ţin c u n o scu te : E m in escu
— v ia ta şi opera. S tu d iu a supra u n o r c reo lii m a i n o i d in litera tu ra rom ână, E d itu ra
«Aurora.) — T ndoran E ndre, S z a m o su jv â rtt (G h erla, n.n.), 1895, trad u s ă d in lim b a m a ­
g h ia ră d e I. P. S. M itro p o lit Dr. A n to n ie P lăm ă d ea lă şi tip ă rită în lim ba ro m ân ă acum
prim a da tă (p. 249—289), şi !>roverbe, m a xim e, asem ă n ă ri şi id io lism e co lec ta te d in
graiul rom ânilor din T ra n silva n ia , Sibiu, T ip a ru l T ip o g rafiei A rh id iec ez an e , 1901
(p. 292—420). A ce ste a si c îte v a d o c u m en te a fe re n te fo rm ează A d d en d a v o lu m u lu i.
In S tu d iu in tr o d u c tiv (p. V - XXXIX), I. P. S. Sa a ra tă îm p re ju ră rile în c are a g ă ­
sit cîîev a d o sa re de a rh iv ă a le fo stu lu i p a tria rh M iron C ristea. în d o sa re , o com o ară
de sc riso ri prim ite şi p ă s tr a te de M iron C ristea - sc riso ri de în se m n ă ta te d e o seb ită
b ise rice asc ă şi p olitică, p rec u m şi c u ltu ra l-lite ra ră , Ele d ezv ă lu ie o la tu ră m ai p u ţin
c unoscută a p e rso n a lită ţii şi a c tiv ită ţii p rim u lu i p a tria rh al Bisericii O rto d o x e R o­
m âne, dr. M iron C ristea : a c tiv ita te a c u ltu ra l-lite ra ră şi e d ito rială, n u m ai p u ţin m e ­
rito rie şi p a trio tic ă.
In a nii stu d e n ţie i teo lo g ic e (la S e m in aru l şa g u n ian din Sib iu ) şi la F a c u lta te a de
L itere şi F ilosofîe a U n iv e rsităţii m a g h iare din B u d ap esta, Elie C ristea s-a afirm at
cu p o sib ilită ţi c e rte lite ra re şi p u b lic istice , co lab o rîn d , su b d iv e rs e p se u d o n im e (Polux.
U e, C ălă to ru l. D eca, C ălu g ă ru l M iron. D inurseni) la m ai m u lte p u b lic aţii ro m ân e şti din
T ran silv an ia — F am ilia, T ribuna. T e le g ra fu l Rom ân, D reptatea, G azeta Tra n silv a n iei,
R om ânul, R ev ista O răştie i, Ţara N o a stră [pe c are a în fiin ţa t-o îm p re u n ă cu O ctav ia n
G oga). T eza sa de d o c to ra t in lite re şi filosofie, d e sp re p o e tu l M ihai E m inescu, ii î n ­
v e d e re a z ă o tem einică le ctu ră şi c u ltu ră lite r a r ă ro m ân ească, m ag h iară şi g e rm a n ă, şi
bun c u n o scă to r al a c e sto r lim bi. P re z e n ta re a u n e i asem e n ea lu c ră ri la o F a c u lta te m a ­
gh ia ră a fost «un act pa trio tic » , p e Ifrigă «un a ct d e a n tic ip a ţie a e x eg e ze i ce urm a să
i se c o n sac re în c ulturii ro m ân e ască p o e tu lu i genial»; — rem a rcă I. P. S. M itro p o lit
A ntonie.
638 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N A

în tr-a d e v ă r, lu c ra rea E m inescu a lu i E lie C ristea, tip ă rită în an u l 1895, la şa se

a ni de la stin g e re a m a re lu i po et, e ste în tîia p re z e n ta re aca d em ic ă a u te n tic ă a v ie ţii şi
o p e re i e m inescie n e (în ce rca re a a n terio a ră , M i hai E m in escu , stu d iu critic, Blaj, 1891, a
lui A le x an d ru G ram a, a fost in c o m p eten tă şi d e n ig ra to a re , de rea -c re d in ţă şi ra d ia tă
d in pro d ig io a sa b ib lio g ra fie e m in escian ă). I. P. S. M itro p o lit A n to n ie a in te rv e n it şi cu
o prec iza re. A num e că nu M ih ai E m inescu a trad u s in ro m ân e şte d ram a lui S ch iller
«M oartea lui W alen steîn » , cum s-a cre zu t şi cum a tre c u t şi Elie C ristea , lu în d u -se d u p ă
e x e m p la ru l ce se afla în b ib lio tec a S o c ie tăţii de le c tu ră A n d rei Ş a g un a din Sibiu. T ra ­
d u c e re a a fost se m n ată cu in iţia le le E. M-, p e n tru c are s-a c re z u t că tra d u c ă to ru l a r fi
E m inescu M ihai, P u b iicîn d u -se (în 1893) voi. IV d in J u rn a lu l lui T itu M aiorescu, se
v e d e că E. M. a fost E m ilia M aio rescu (so ra lu i T itu M aio rescu ) şi nu M ihai E m inescu.
I. P. S. M itro p o lit A n to n ie s-a o p rit p e la rg a su p ra a ctiv ită ţii c u ltu ra le şi e d ito ria le
a lui Elie C ristea, ca se c r e ta r şi a seso r la A rh iep isco p ia din Sibiu, apoi ca episco p
al C a ran se b eşu lu i, în c ad ru l A so ciaţiu n ii tra n s ilv a n e p e n tru lite r a tu ra şi c u ltu ra p o ­
p o ru lu i (A stra), cu a cţiu n i şi in iţia tiv e p e rso n a le , p re c u m : A p e/ p en tru c o lecta rea p ro­
v e rb e lo r (perso n al a cu les şi a p u b lic at un vo lu m de P ro verb e), S o cieta tea p e n tru
crearea u n u i io n d de te a tru rom dn, Banca c u ltu ra lă xLu m in a », c o n trib u ţiile la tr a d u c e ­
rea şi tip ă rire a u n ei tra d u c e ri n o i a Sfintei S crip tu ri.
S c riind d e sp re A stra, I. p. S, M itro p o lit A nto n ie a red e sch is p ro b lem a C ine a 'în­
tem eia t a so cia tiu n ea ? Pe baza d e c la ra ţiilo r re p e ta te a le lu i Elie M iro n C ristea şi a
a lto r d e c la ra ţii şi d o c u m en te de a rh iv ă , I. P. S, Sa prec ize az ă, a rg u m e n ta t şi e v id en t,
că in iţiato ru l p rim al A so ciaţiu n ii a fost Io an c a v a le r de Puşcariu, ia r în te m e ie to ru l şi
prim ul p re şe d in te a fost A n d rei Şaguna. E ste a d e v ă ru l a d e v ă ra t, cu to a te c o n sec in ţe le
— m e rite şi p o n o ase.
De r e ţin u t şi po ziţia ju s tiţia ră a I. P. S. Sale faţă de cel din tîi p a tria rh rom ân. Pe
lin g ă cele sc rise d esp re A n d re i Şag u n a, « c îrm u ito r d e o am en i şi în d re p tă to r d e v r e ­
muri». din v olu m u l D ascăli d e cu g et şi sim ţire ro m ân e ască (p. 332— 337), acum d e z a ­
pro b ă se v e r şi a m en d ează u n e le referiri n e g a tiv e din a c tiv ita te a p u b lic istică a lu i A n ­
drei Şaguna, p e c are le califică ca « ev id en t n e d re p te, je n a n te şi cu to tu l n e a şte p ta te»
(p, XLII, nota 49). (A se v e d ea şi cele ce a sc ris d e sp re In tro d u cerea la v o lu m u l G eo rg e
Baril şi con tem p o ra n ii săi, în c are a u to ru l face «un p o r tr e t n e d re p t» lu i A n d rei Ş aguna,
care «ar p u te a fi calo m n ie, d a că n -a r fi lipsă de inform aţie», cu n e d u m erirea d e c la ­
ra tă : «A fost o v rem e cînd m e ritele lu i Şag u n a, de trib u n n a ţio n a l şi p ă rin te al T ra n ­
silv an ie i, au fost tre c u te su b tă ce re , sa u ră stălm ă cite, mai a les d e du şm an ii să i şi ai
rom ânilor, da r c a rte a şi n o te le c are in tro d u c sau e x p lică sc riso rile din c are am citat,
e tip ă rită în 1983!» — « T eleg rafu l rom ân», nr. -13— 44, din î5 n o ie m b rie 1984, p. 4 —
Sem nalăm ).
Scrisorile prim ite d e E lie M iron C ristea i-au fu rn iza t d a te noi d e sp re V asile Stro-
eseu, ace l d e v o ta t p a trio t din M o ld o v a răsă rite a n ă , c are a p riv it Rom ânia şi p o p o ru l
rom ân în u n ita te a lor in d iv izib ila etn ică , geo g rafică, isto ric ă şi relig io asă . I. p. S. M i­
tro p o lit A n to n ie îl a p re cia ză pe V asile S tro escu cum se cu v in e ; « p ă rin te al su p ra v ie ­
ţu irii c u ltu ra le a T ra n silv a n ie i d e sub o c u p aţia s tr ă in ă ; u n om c ît o ţa ră ; u n m a re p a ­
triot, un a d e v ă ra t e ro u al c u ltu rii rom âneşti,». A e x p rim a t şi un d e z id e r a t: «Poate că
în tr-o zi c in ev a îşi va lua o ste n ea la u n e i c erc e tă ri m ai larg i şi a strîn g e rii tu tu ro r
d o c u m en te lo r le g a te de n u m ele şi a c tiv ita te a lui V asile Stro escu . Se v a d e g a ja atu n ci
din blocul d e p ia tră al u ită rii, s ta tu ia u n u i g ig a n t al su fle tu lu i ro m ân esc, p o a te u n ic
în felul său în isto ria ro m ân ilo r, M are om, m a re ctitor» (p. XXXI). Inform ăm , la rîn d u l
RECENZII

n ostru, ca de c iţiv a ani in co ace, în fiec are p rim ă v ară in a p rilie, lu n a m:>r(ii lui V asile
Stroescu, urm aşii co re lig io n a ri îl c o m em o rează Ia m o rm în tu -i din rim itiru l ^f. V ineri
din B ucureşti, iar în S ec to ru l 2 o s tra d ă îi p o a rtă n um ele.
S crisorile i-au p ro v o ca t în g rijito ru lu i ed iţie i şi a lte p ro b lem e c u ltu ra l-lite ra re ,
precum : Să v orb im ro m â n eşte, ca să sim ţim ro m â n eşte ; A v en tu ra tic te rm in a tă a d o ­
c u m e n te lo r fam iliei G recia n u — C ro n ica lui R adu G re cian u p u b lic ată de Ştefan D.
G re cianu în 1906 ; P ro iectu l u n u i m u zeu istoric e tn o g ra lic ţa Sibiu, d in c are a fo rm at
p a ra g ra fe in S tud iu in tro d u c tiv , cu co ncluzia că, p rin cu p rin su l lo r şi prin v a lo a re a
c u ltu ral-so c ială a em ite n ţilo r, sc riso rile îl e v id en ţiaz ă p e E lie M iron C ristea ca - p e r ­
s o n a lita te de prim ran g în c u ltu ra vrem ii» (p. XL).
Am citit sc riso rile cu a te n ţie şi co n statăm u rm ă to a re le : în tre a n ii 1904— 1938 Elie
M iron C ristea u p rim it şi a p ă s tra t sc riso ri cu c a ra c te r c u ltu ra l-lite ra r d e la 104 e m i­
tenţi, p e rso n a lită ţi d in tre cele m ai de seam ă, precu m : d e m n ita ri d e sta t — T a k e lo -
nescu, dr. C onstan tin A n g elescu , Sp iru H aret, G rig o re T ran c u -Iaşi, V asile G oldiş, V. G.
M orţun, AL V aida-V o iev o d , D im itrie G uşti, A u re l V lad ; o a m en i d e c u ltu ră şi ştiin ţă —
istoricul N. Iorga, dr. G lieo rg h e M arin escu , I. P etro v ici, Se x til P u şcariu , T ib e riu Bredi-
c eanu, Ioan B ianu ; sc riito ri O ctav ia n G oga, G eo rg e Coşbuc, Iiarie C hendi, 1. Al.
B ră tesc u-V oineşli, G ala G alactio n , lo sif V u lcan , O n isifo r G hibu, p rin cip esa M artha
Iiibescu, E lena V ăc ărescu , ş.a. De Ia unii a p rim it m ai m u ite sc riso ri, p re c u m : 11 sc ri­
sori de la O ctav ia n G oga, 12 de la G ala G alactio n , 11 de la Ioan Biainu, 5 de Ia Caius
B rediceanu (frate cu T ib eriu , n u fiu), G d e la losif Biaga, 12 de la V asile Stro escu , 10
de la N. Iorga, 7 de la Io an Lupşa, 6 de Ia V asile G oldiş, 6 de la p o eta M ă ria C u n ţan
(în so ţite de poezii), 6 de la m itro p o litu l [oan M eţianu, 5 d e la losif S terca -S u lu ţiu , 10
de la Paul Ş tefan G recian u , 4 de Ia A u re l V lad, ş.a., în to ta l 265 (d o u ă s u te şa se zeci
şi cinci scrisori, p lu s d o u ă n esem n a te ). I. P. S. M itro p o lit A n to n ie a a n u n ţa t că a ce stea
nu sîn t to a te sc riso rile prim ite şi p ă s tr a te de Elie M iro n C ristea. S criso rile re ferito a re
p re p o n d e re n t Ia isto ria T ran silv an ie i şi a Bisericii O rto d o x e R om âne se v o r tip ă ri în alt
v olum (în p re g ă tire Ia Sibiu). In tre an ii 1904— 1938 Elie M îron C ristea a d e ţin u t funcţiile
de se cretar şi a seso r (co n silier) a rh ie p isc o p al - - S ibiu (1904— 1909), e p isco p Ia C a ra n ­
se b eş (1910-1918), m itro p o lit prim at - - B u cu reşti (1919— 1925), p a tria rh al B isericii O r ­
todoxe R om âne (1926— 1939), re g e n t (1927— 1930), p rim -m in istru (1938— 1939).
R eferitor la v a lo a re a p e rso n a lită ţii sale, co n sid eră m c o n clu d e n te şi m o d u rile de
în c h eie re a sc riso rilo r, pe lîn g ă fo rm u lele p ro to co lare e x p rim în d u -s e şi a fe cţiu n i si
a p re c ie ri ad personalii, de f elu l a c e sto ra : «devotatw (Spiru H aret), «prea su p u s fiu
sufletesc» (T ake Io n escu ), « resp e ctu o s fiu d u h o vn icesc» « d ev o tat fiu duhovnicesc.» (N.
Iorga), «cu d ra g o ste şi p rieten ie » , «te îm b ră ţişe z cu d rag o ste p rie ten e asc ă» , « d ev o tat
(O c ta v ian G oga), «Jiu su fletesc» (prof. dr. Gh. M arin escu , G, T. K irilean u , S ex til Puşca-
nu ), «cu se n tim e n te do multa stim ă» (I. P etro v ici), «fiu su fletesc» (S ex til Puşcariu), "fiu
de h irotonie» (G ala G alaction), «cu d e o seb it resp e ct, ad m iraţie, rec u n o ştin ţă şi d e v o ­
tam ent» (C incinat P av elescu ), ş.a.
De d e o seb ită în se m n ă tate isto ric o -b iseric ea sc ă e ste sc riso area in c are N Iorga
şi-a prec iza t opin ia sa în p ro b lem a ra p o rtu rilo r d in tre sta t şi B iserică (p. 127— 1291.
Sînt p re ţio a se şi u n ele în se m n ă ri şi a p o stile sc rise de M iron C ristea pe u n e le
sc risori p rim ite. A stfel, p e sc riso area d e la C. D. Â n g h el a n o t a t : V ec in u l A nghel
fra te le po e tu lu i (D im itrie A nghel, n.n.), fiind boln av , am făcu t ru g ăc iu n i p e n tru el. S-a
făc u t m ai bine. F iin d a teu , s-a sch im b ai. M u lţu m eşte» (p. 3). Pe sc riso a re a cu c are tr a ­
d u c ă to rii B ibliei - ep isco p u l N icodim M u n teajiu , G ala G alac tio n şi V asile Radu —
a u in so ţit p rez en ta rea p rim e lo r cinci c ărţi a le V ec h iu lu i T e stam e n t tra d u s e de şi, p a ­
640 > BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

tria rh u l M iron C ristea a scris : «Cînd am v ă zu t p e n tru p rim a d a tă N o u l T e stam e n t al

lui Sim ion Ştefan , m itro p o lit la A lba lu lia, am a v u t un se n tim e n t d e r a r ă a d m iraţie.
Eram te o lo g la Sibiu. A ce la şi se n tim e n t îmi re v in e acum , c în d su b în g rijire a In stitu tu lu i
Biblic, în te m e ia t d e m ine, v ă d c îte o p a rte d in Biblie tra d u s ă din n o u d u p ă c erin ţe le
lim bii de azi şi un te x t în c are se dă în ţe le su l o rig in a lu lu i. A şte p t cu n e ră b d a re c o n ­
tin u a rea tra d u c e rii V ec h iu lu i T e stam e n t şi v o i fi în tre cele m ai feric ite zile a le v ie ţii
rnele cînd voi v e d ea tip ă rită în tre a g a Biblie în tip o g ra fia n o a stră. M iro n (p. 86). Pe o
sc riso are de la N. Iorga, în c are l-a r u g a t ca V asile Radu să fie m e n ţin u t în c o n tin u are
p re o t la c ap e la ro m ân e ască din P aris, a n o ta t : «I-am răsp u n s fav o rab il. M» (p. 130).
Şi a lte le de a c e st fel.
E lie M iron C ristea, să -i sp u n e m şi noi astfel, a fost feric it in sp ira t cin d s-a h o tă rit
să p ă strez e sc riso rile de a ce st fel p rim ite.
E xcepţional in te res isto ric o -lite ra r p re z in tă si c a rte a Errunescu. Prin tra d u c e re a
şi tip ă rire a ei în lim ba ro m ân ă a cu m în tîia o a ră (la 95 d e an i d e la p ristă v ire a g e n ia ­
lului p oet şi a p ro a p e 90 de ajii d e la tip ă rire a ei în lim ba m ag h iară ), I. P. S. M itro p o lit
A n to n ie P lăm ă d ea lă o feră un p re ţio s d a r lite ra tu rii ro m ân e şi b ib lio g ra fiei e m in escie n e.
In S tu d iu l in tro d u ctiv a a ră ta t în se m n ă ta te a ei d e p re m ie ră em in escia n ă, p rec u m şi p rin
cu p rin su l ei. resp e c tiv p rin felu l ju st, lite r a r şi e tn ic ro m ân esc, de a în ţe le g e şi p r e ­
z enta poezia em in escia n ă, p e om ul şi p o e tu l E m inescu. şi v a lo a re a lo r n a ţio n a lă şi eu-
ro p ea n -u n tv e rsa lă — c a lită ţi e v id e n te la le c tu ra c ărţii.
In tr-a d e v ă r, a ju ta t d e u n e le a fin ităţi su fle te şti şi lite r a r e (sim ţire a p a trio tic ă, d r a ­
g ostea p e n tru lim ba ro m ân ă, c u te z a n ţa civică), E lie C ristea a in tu it s a lu ta r su rse le şi
su b sta n ţa in e stim ab ilă a p o e zie i p o e tu lu i rom ân , g e n iu l lite r a r r e p re z e n ta tiv al p o p o ­
ru lu i şi al ţării. A în ţe le s şi a d e c la ra t că « şcoala la c are s-a fo rm at Em ânescu a fost
poezia pop u la ră . A în ţe le s în to cm ai g în d ire a p o p o ru lu i şi a in tra t în ritm u l ei cu u ş u ­
rin ţă g en ială . Poeziile sale de in sp ira ţie p o p u la ră sîn t a d e v ă ra te m o d ele a le genului-»
(p. 263).
N u s-a sfiit deloc să e x p rim e şi să fo rm u leze a p re c ie ri m axim e, d e sp re E m inescu
şi p oezia e m inescian ă, p recu m : « T alen tu l p o e tu lu i s-a fo rm at în c et d a r sig u r, p în ă ce a
d e v e n it luc eafă ru l p o e zie / ro m a n eşti. T a len tu l să u şi-a a ju n s a p o g e u l în tre anii 1876—
1883. A ce astă p e rio a d ă e ste cea m ai ro d n ică şi ea face c in ste În treg ii n a ţiu n i. F o a rte
m ulte c re a ţii din a c e a stă p e rio a d ă p o t să co n cu rez e cu cele m ai re u şite o p ere ale 7/fe-
raturii u n iv ers a le — subl. n. (p. 263). « S a tirele lu i E m inescu sînf a d e vă ra te p erle ale
literaturii rom âne, ia r Sa tira U l-a i-ar face c in ste o rică rei litera tu ri a lum ii» — subl. n.
(p. 267). «Prin el lite ra tu ra ro m ân ă a a c e stu i se co l n u rcat pe cu lm ile cele m ai în a lte.
D atorită genia lită ţii, e l ocu p ă lo c u l m erita t p rin tre cei m ai m ari p o e ţi cii a c estu i seco le
subl. n. (p. 289). O pin ii şi a p re c ie ri co n firm a te în tru to tu l de e m tn esco lo g ia ştiin ţific ă
din se co lu l XX, p rec u m şi de c itito rii d e astăz i ai c ărţii lui E lie C ristea (vezi «T eleg rafu l
rom ân», nr. 47—48/1984, p. 7 ; «L uceafărul», nr. 2/1985, p. 1— 2-, «C o n tem p o ran u l» , nr.
3/1985, p. 7).
B iografului şi e x eg e tu lu i te o lo g c are e ra E îie C ristea nu i-a sc ă p a t nici fondul
religios al poe ziilo r e m in escie n e. «E m inescu ia ca b ază c o n ce p ţia c re ştin ă d e sp re c re a ­
rea lum ii» i a sta b ilit, d a r cu c o re ctiv u l ju d ic io s ; «D acă la V ie n a şi B erlin s-a r fi în tîl-
nit (Hm inescu) cu sistem e filo so fice care să -i v in d e ce în d o ie lile şi c are în loc să-i r ă tă ­
c ea scă şi m ai m u lt co n v in g erile , l-ar fi co n d u s la c o n ce p ţia relig io a să lu m in ată p rin
a ce le c e rce tări c o re cte care a sig u ră e c h ilib ru l v ie ţii sp iritu a le , am p u te a sp u n e că
E m inescu a r fi p u tu t să fie la rom âni, ceea c e e ste D an te la italien i» (p. 272—273).
RECENZII 641

Se c u v in e re m a rc a tă şi c a lita te a s u p e rio a ră a tra d u c e rii c ă rţii în lim ba r o m â n i

F ă c u tă prin m ijlo cire a u nui c u n o scă to r a l lim b ii m ag h iare, ta len tu l, p rice p ere a şi e x p e ­
rie n ţa lite r a r ă d e sc riito r a le I. P. S. M itro p o lit A n to n ie i-au d a t te x tu lu i ro m an e sr
v a le n ţe şi c u rsiv ita te d e c arte lite r a r ă actu a lă.
C a rte a P roverbe şi c e le la lte d o c u m en te în so ţito a re în tre g e sc şi a d ev e re sc în c li­
n a ţia tu i E lie C ristea c ătre c re a ţiile fo lclo rice a le p o p o ru lu i rom ân şi p re o c u p a re a sa
p e n tru lim ba rom ân e ască . C a rte a a d e d ica t-o « iu b iţilo r m ei p ă rin ţi G eo rg e şi D om niţa,
de la c ari m ai în tîi am în v ă ţa t a c u n o a şte d u lc ea ţa şi fru m u seţile g ra iu lu i rom ân esc,
în ţă le p te m axim e şi p ro fu n d e le a d e v ă ru ri c u p rin se în el» (p. 291).
în a lt Prea S fin ţitu l M itro p o lit Dr. A n to n ie P lă m ă d ea lă a în so ţit te x te le — sc riso ­
rile, c ă rţile şi doc u m en te le — cu n u m e ro a se n o te p e rso n a le e x p lic a tiv e şi c o m p lem en ­
tare, cum n e c e sită e d iţii d e a c e st fel. La e m ite n ţii sc riso rilo r şi la to a te p e rso a n e le în-
tiln ite se d a u d a te bio b ib lio g rafice su c cin te, tip d ic ţio n a r e n cic lo p ed ic, şi c are se d o ­
v e d esc rig u ro s e x ac te. Un In d ice d e n u m e în c h eie volum ul.
P agini d /n /r-o a rh iv ă in e d ită îl în v e d e re a z ă p e prim u l p a tria r h a l B isericii O rto ­
d oxe Rom âne, Dr. M iro n C ristea, ca p e rso n a lita te c u ltu ra lă activ ă , c are a u rm at d rum ul
g lorio s a l în a in ta şilo r săi din v e ac u ri, m itro p o liţii Sim ion Ştefan, V arlaam , D osoftei,
A ntim Iv irea n u l, etc.
A şteptăm volu m u l cu c ele la lte scrisori.
Pr. GH. CUNESCU

M i h a i R ă d u l e s c u , C ivilizaţia arm enilor, Editura Sport-Turism ,

B ucureşti, 1983, 259 p.

L ucra re a «C ivilizaţia arm en ilo r» îşi a re g e n ez a ei, ia r a c e a sta n u se p o a te

c u n o a şte d e cît citin d sau a sc u ltîn d m ă rtu ris irile au to ru lu i, P ro feso ru l dr. M. R ă ­
dule scu de la In stitu tu l T eo lo g ic U n iv e rsita r din B u c u reşti, a u to ru l a c e ste i lu c ră ri,
n e d e stă in u ie în p refaţa c ă rţii sa le că a c e a sta e ste re z u lta tu l «unei c ă lă to rii de
stu d iu şi al un e i c e rc e tă ri p e rso n a le e fe c tu a te tim p d e m ai m u lţi ani», c a re « în ­
sum e az ă a tît d a te c u lese d in lite r a tu ra de sp e c ia lita te , c ît şi c îte v a m o d este o b ­
se rv a ţii şi analize...» (p. 7).
P e n tru c itito ru l care n u îl c u n o aşte p e a u to ru l a c e ste i lu c ră ri, n e în g ă d u im
să îi facem o su c cin tă p re z e n ta re b io g rafic ă. M em b ru al U n iu n ii S c riito rilo r din
R.S.R., pro fe so ru l M. R ăd u lescu a scris şi p u b lic a t v e rsu ri şi p ro ză (b ele tristică , li­
te ra tu ră com p arată, stu d ii de c ritică lite ra ră şi pla stic ă, de arm e n o lo g ie , e tn o g ra fie
şi folclor, etc,). D octor a) F a c u ltă ţii de litere, a u to ru l a c tiv e a z ă in p re z e n t ca lecto r
de lim bile e n g lez ă şi fra n ce ză la In stitu tu l T eo lo g ic d e g rad U n iv e rsita r din
B ucureşti. Eseist, trad u c ăto r, d ram a tu rg şi e tn o lo g , p ro fe so ru l M. R ă d u lescu răm în e
u nul d in tre oam enii d e c u ltu ră ai zilelo r n o a stre, c a ra c te riz a t p rin tr-o ra ră m o d e stie
şi a lea să d e lic a te ţe sufle tea scă .
C in e ,i- a c itit lu c ră rile p u b lic a te p în ă în p re z e n t s-a p u tu t in tlln i c u un om de
un m a re rafin a m en t a rtistic , stă p fn al ta in elo r v e rb u lu i ro m ân e sc . îm p ă tim it In
m unca de c e rc e ta re şi c re aţie, p ro fe so ru l M. R ă d u lescu e ste un c ă u tă to r n eo b o sit
al v a lo rilo r frum osu lu i şi b in elu i, al a d e v ă ru lu i isto ric . A ce astă r e a lita te n e-o a d e ­
v e re ş te cu p riso sin ţă si lu c ra re a «C iv iliz aţia arm en ilor^, c are a răm as. în in te n ţia
a u to ru lu i «...o u n e a ltă m p rin z în d re fe rin ţe le e se n ţia le si a rg u m e n tu l p e n tru o m e ­
642 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

dita ţie a su p ra a ce p o a te realiza un popnr c o n fru n ta i cu o isto rie d eoseb it de

crudă...» (p. R).
Jn p a rte a p rim ă a lu c ră rii, au to ru l ne fam ilia riz ea ză cu g e o grafia fizică ţi e c o ­
nom ică a R.S.S. A rm en e, v ă zu tă p rin p rism a c e rc e tă to ru lu i şi a m a rto ru lu i ocular.
T ocm ai a ce astă m ă rtu rie a c ălă to ru lu i a re d a ru l să sp o rea scă in te re su l citito ru lu i.
R e ferîndu-se la o rig in e a n u m e lu i arm e n ilo r, au to ru l afirm ă că a c e ştia sau
în c ep u t să se d en u m ea scă a rm en i fo arte tîrz iu , a b ia a tu n ci c în d nim eni in lum e nu
ii m ai rec u n o şte a sub su m e le p e c are ei îl p re ţu ia u ca fiind al lor, a n u m e cel de
hai, ţa ra fiindu-le H aissa, u lte rio r H aiaştan » (p. 53).
P rofesorul M. R âd u le scu ţin e să p rec ize ze că «în te x te le m e d iev a le şi m o d ern e
g e o rg ie n e arm e n ii sîn t n um iţi so m ek h i, num e d e riv a t, p ro b ab il, din Sokhm i, d e n u ­
m irea a sirian ă şi u ra rtia n ă d a tă u n o r trib u ri trăin d în tr e E ufrat şi A ra ţa n i ; în nici un
caz cu num e le d e H ai pe c are şi-l a trib u ia u a rm en ii înşişi» (p. 34).
Fă c în d o in c u rsiu n e în isto ria v e c h e a A rm en iei, au to ru l n e inform ează, în tr-u n
frum os grai rom ân esc, că ^...A rara tu l stîn d de stra jă vie ţii, su m e ţit p e ste m itologiile
lum ii, a fost ad ăp o st U ra rtu u lu i d u p ă cum... C a rp aţii (Corifeii, a n tic h ită ţii, coloşii de
la m ia ză n o ap te) a u c o n stitu it f o rtă re a ţa n a tu ra lă a d acilor» (p. 55). U ra rtie n ii, un
trib din N airi, era u de d e sce n d en ţă u rian a . Ei au re u n it trib u rile fră ţe şti in seco lu l
IX î.e.n. Scribii B abilonului ex p lică n u m e le de U rartu ca fiind c om pus : «U ra-U rtu,
cu în ţe le su l : ţin u tu l m untos» (p. 56).
A u to ru l rec o n stitu ie isto ria v e ch e a u r a n ie n ilo r - străm o şii arm e n ilo r de a s ­
tăzi — cu a jtito ru l m ă rtu riilo r isto rio g ra fic e, ep ig ra fice , lite ra re , fo lclo ric e şi a rh e o ­
logice. «Sutele d e a n i ai u ită rii — sc rie p ro fe so ru l R ă d u lescu - co b o ară a su p ra celo r
care a u fost u rartie n i. C u p to arele isto rie i nu cunosc, însă, a rd e re a c o m pletă» (p. 58).
Pe baza u no r a sem e n ea m ă rtu rii in fo rm aţio n ale, bin£ d o cu m en ta te , în so ţite şi d e o b ­
se rv a ţia crilică a isto riculu i, a u to ru l c o n ch id e că « u rartie n ii tr ă ia u in c e tă ţi (Sagunia,
T uşpa, A rin-B erd), a v ea u tem p le fastu o ase , răz b o in ic i m e re u a ctiv i, o m an u fa ctu ră
a rtistic ă de tip u l celei asiriene., d ar stiliz ată , cele b ră în lum e în în săşi epoca p r o ­
d u c erii lor» (p. 61).
Cu p riv ire la fo rm area şi e v o lu ţia isto ric ă a sta tu lu i arm ean , a u to ru l ne in fo r­
m ează că «„.reg ele P a ru ir e ste re c u n o scu t d e c ă tre mezi, d u p ă p r ă d a re a N in ivei,
din 612 î.e.n,. şefu l celei d in tîi form e de sta t a u to n o m a rm ean» (p. 62). A u to ru l r e u ­
şe şte să su rp rin d ă trec u tu l în c ă rc a t de isto rie a) A rm en ie i p re c re ştin e în c îte v a im a­
gini p la stic e de o m a re fin eţe şi p u te re de sin tez ă. «După ce a rm en ii a u sim ţit a iita
a m ar de tim p g u stu l c iv iliz a ţie i e le n is tic e şi ro m an e — afirm ă a u to ru l - ia tă-i
sătui, in to re în d u -s e la cea o rie n ta lă (re g ele în suşi e ra mag, a d ică p re o t al religiei
zo roastrice)» (p. 67).
E fectul' ră z b o aie lo r p u rta te cu asirien ii, perşii, ro m an ii şi apoi cu Im p eriu l b i­
zantin, a fost d c cim a rea p o p u la ţie i arm e n e şi su b ju g a re a u n u i p opor. «A tunci cînd
Im periul biz antin p o rn e şte ofen siv a e x p a n sio n istă su b Ju stin îa n (527— 565), A rm enia
s-ar c u v en i să tră ia sc ă — n o te az ă au to ru l v rem u ri bune...», d a r « ...tratatu l din
591 v a duc e h o ta ru l B izan ţu lu i p în ă Ia la cu rile V an şi Sev an. A rm enii sîn t d e p o rta ţi
in m asă (n u m ai^ în 578 a ju n g cu forţa, în C ipru, 10.000)» (p. 69). D ezastru l în c ep u t
de bizantin i in A rm en ia a v ea să fie c o n tin u at de tuţ'ci, sub a c ăro r d o m in a ţie v o r
trăi arm e nii a p ro a p e o mie de ani.
Bun psiholog, a u to ru l a iz b u tit să ne p rez in te cu m u ltă a c u r a te ţe tră s ă tu rile de
c a ra c te r a le in d iv id u lu i şi a le p o p o ru lu i arm e an , a şez at la răsc ru c ea d ru m u rilo r m a ­
rilo r p u te n rivale, c are au făcut din a c e astă ţa ră b iblică un te a tru d e luptă, «A şadar,
RECENZII 643

Ia ră sc ru c e a m arilor p u te ri — c o n ch id e a u to ru l civiliz aţia arm e az ă a in tim p in a t

c o n tin u e dific u ltă ţi in rea liz are, c ee a ce i-a a scu ţit c a p a c ita te a d e a d a p ta re si i-a
în tă rit sp iritu l de p e rse v e re n ţă , o b lig ln d -o , atu n ci cînd nu g ă sea ■-olutii sta b ile si
e ch ilib ra te , să rec u rg ă ia cele tem p o rale, c u n o scu te d in a in te ca ?r?cătr>are, d a r nu
mai puţin u tile în tru c o n serv area fiinţei n aţio n ale» (p. 75).
Isto ria v ie ţii p o litice şi e co n o m ice a u r a n ie n ilo r ţi a u rm a ţilo r l^ r arm e n ii,
este în so ţită de a u to r cu d e scrie ri d e sp re s p iritu a lita te a ace sto ra. M ito lo g ia u ra rtia n â
e ste p r e z e n ta tă în c ad ru l a ce stei sp iritu a lită ţi, c are a p ro d u s rem a rca b ili o am en i
îm p ă tim iţi in tru c u n o a şte re a ta in elo r lumii. «In se co lu l de a u r al lite ra tu rii ?rm e n e
- n o te az ă a u to ru l - - A nania S ira k aţi v a c o m p u n e o C osm ografie, in c are su sţin ea
că păm în tu l e rotund (!). El ex p lica eclip sele, d o v e d ea prin a rg u m e n te că luna r.u
co n stitu ie o su rsă de lum ină, ci că p reia lum ina d e la so a re (ale c ărei p e te W c o n ­
stata... e x p licîn d u -le p rin reliefu l astru lu i), tn plus, A n an ia S ira k aţi so c o tea Caiea
L actee o a g lo m era re de ste le (p. 81).
C re d in ţele m itolo g ice tre c u te în re v is tă în c ap ito lu l a n terio r sîn t în so ţite du
pre z e n ta re a unor o b ic eiu ri ţi su p e rstiţii p o p u la re , c are d e sco p e ră c itito ru lu i bo g ăţia
trad iţie i folclo ric e a rm e n eşti. P re ţu in d « c alitate a v e rsu lu i fo lclo ric a rm en esc, c a r a c ­
te riza t în d e o seb i p rin p recizia ex p rim ării şi r e ţin e re a d e lica tă a a fectelo r» (p. 83).
a u to ru l îşi trăd e az ă c u n o ştin ţe le sale de filolog şi v o c a |ia de p o et. Din a c e a stă
a rh iv ă boga tă — c are e ste fo lclo ru l — Prof. M. R S dulescu re a d u c e la v ia ţă trad iţii
şi obic eiu ri v echi ale p o p o ru lu i arm ean , c a re n e reie v ă su fle tu l şi p u te re a de c re a ţie
p o p u la ră a a rm enilor. In cu rsiu n e a etn o lo g ic ă pe c are o face, ilu s tra tă cu leg en d e
isto ric e, c in tec e, v e rsu ri şi p ro v e rb e arm e n eşti, fam ilia riz ea ză p e c itito r « atît cu
c u lo area lo c ală p re z e n ta în ele c it şi cu iro n ia b lin d a şi în ţe le a p tă a a rm ean u lu i»
fp. 96). C u g e ta re a p o p u la ră arm e n ea sc ă n e în g ă d u ie «o a p ro x im are a m e şte şu g u rilo r
p ra c tic a te încă şi a stăzi, ad ică şi o în tre g ire a p e rsp e c tiv e i n o a stre a su p ra e co n o ­
m iei ru ra le a rm e neşti» |p, 102). T reb u ie să rec u n o aştem că p u ţin i d in tre a u to rii u n o r
asem e n ea c ărţi de in tro d u c ere in isto ria c iv iliz aţiei u n u i p o p o r s-a u a p le c a t cu a tîta
d ă ru ire a su p ra tra d iţie i şi fo lclo ru lu i u n u i neam . P ro feso ru l M. R ăd u lescu v ă d e şte
şi cu a c e st p rilej p reo c u p ări etn o lo g ic e c are îl situ ea ză în g a le ria a rm e n o lo g ilo r de
se am ă din lu m e a în tre ag ă .
P e n tru fru m u seţe a, în ţe le p c iu n e a şi rea lism u l lor, cităm c ite v a p ro v erb e a rm e ­
ne şti din c artea p e care o p rez en tă m c itito ru lu i re v is te i n o a s t r e : «Şarp ele m erge
p re tu tin d e n i în c o v o iat, ia r in g au ra lui in tră d rept» (p. 97) ; «V rei să afli o ta in ă ?
în tre a b ă un copil, u n neb u n , un b e ţiv şi o fem eie» (p. 9 7 ); «Predica po p ii să ra c n u
se aude» [p. 98) ; iN u e ste b in e a le a să casa d a că o stă p in e sc d o u ă go sp o d in e) ; (p.
98 ); «U nde-i c opacul n e c lă tin a t de v i n t î ) (p. 9 9 ); «Dacă tot omu ii dom n, c in e n
s ă -n v îrtă m o a ra ?» (p. 101); «N im eni nu z v îrle cu p ia tra in pom ii n e ro d ito ri- (p. 101);
«Piatra şle fu ită n u răm in e pe p ăm în t» (p. 102).
C a p ito lele in titu la te «E voluţia m edicinei», « A rh itec tu ra şi sc u lp tu ra în a in te a e re i
n o astre» şi a «erei n o a stre» , «M iniatura a rm e n ea sc ă» . «M uzica vech e» . «Scrierea a r ­
m enilor» şi « L iteratu ra a rm e a n a , p rez in tă c itito ru lu i a sp ec te v a ria te din civ iliz aţia
m ilena ră a p o porulu i arm e an şi e v id e n ţia z ă c o n trib u ţia a c e stu ia la p a trim o n iu l c iv i­
lizaţiei uinane.
D escrierile au to ru lu i pline d e poezie, de cu lo are. p< rtre tiz in d ch ip u ri şi epoci
i a re au fost, sin t d em r.e d e o rice a n to lo g ie a g en u lu i. Ele v ă d esc c ă p e a u to r nu-i
preo c u p ă în d e o seb i p a rte a te h n ică a a rh ite c tu rii, ci a sp ec tu l ei e stetic. D escriind
chipul A fro d itei (D iana) A n ah it a flat la B ritish M useum . p ro fe so ru l M. R ăd u lescu
scria : «Este o d a tă şi ju m ă ta te c il un c ap o b işn u it. F ru m u se ţe a clasică a ch ip u lu i
h o tă rit, se nzua l uşo r m elan co lic în c lin a t pe u m ăru l stîn g . e ste în c u n u n ată cu şu v iţe
644 ftl SERl CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

de p ă r on d u la t ce se d e sp art din m ijlo cu l cap u lu i printr-Q c ărare. Sub c ă ra re doufl

m eşe scurte..., form ează o p a ra n te z ă fină ce p a re să sp u n ă că su b a c e a stă fru n te
ex istă g în d u ri su b în ţele se, n e m ărtu risite. Pe m ijlo cu l lor, mai jo s, se d e sen e az ă nasul
d rept, d a r su b fire, că n ă rile im p e rce p tib il d ila ta te în a sp irare. De o p a rte si de c e a ­
la ltă a ră d ă cin ii lui se n in e och ii calm i au p le o a p e le b o g a te şi sp rîn c en e su fic ien t
a rc u ite ca să înd em n e la în c e rc a re a de a le de scifra sc h iţa tă m irare. Sub n as, g u ra
se m o d e lea ză c arn al, cu b u z ele în c o rd a te , m ult ro tu n jite, c o b o rîn d d in in c ă p ă ţîn a re
sp re noile a rc u ri a le b ă rb ie i în c ru n ta tă u şo r a plîns. C ă d ere a m a x ila re lo r e o d ih n ită,
fără p ro em in en ţe m u sc u la re sau. trăd în d a rte r e ori v en e. N u m ele A iro d ite î v o rb e şte
su fic ien t în tru lauda fig u rii sa lu ta te d e în su şi îm p ă ratu l T raia n , în 113» (p. 112).
R eferin d u -se la te o riile v e h ic u la te d e u n ii c e rc e tă to ri p riv in d p rin c ip a le le in ­
f lu en ţe la c are a fost su p u să a rta a rh ite c tu ra lă c re ştin ă din A rm en ia, a u to ru l a ra tă
că sim ilitu d in ile ce e x istă în tre a rta a rh ite c tu ra lă a rm e n ea sc ă şi a ţă rilo r v e cin e se
d a to re sc a ce lu iaşi sim ţ a rtistic p e n tru frum os, u n iv e rs a l şi p ro p riu fiec ăru i popor.
«C reatorul a u te n tic nu p o a te a d o p ta din a rta a ltcu iv a d e cît ceea ce îi a p arţin e . El
nu e ste in flu e n ţat de a lţi c re ato ri — c o n ch id e a u to ru l — ci se re c u n o a şte cu a ju to ru l
lor» (p. 117).
D espre cultu ra p la stic a a A rm en iei, a u to ru l ne inform ează că e ste « fo arte su b ­
tilă şi in te le c tu a liz a tă , D rept c are a ce laşi in te le ctu a lism treb u ie c ă u ta t si în a rta
m in iatu ristu lu i, ca şi în fo rm area sa» (p. 193).
C erce tin d v e ch ile m a n u scrise m uzicale, a u to ru l a ju n g e la co n clu zia că «in
m uzica p o p u la ră arm e an ă , în c ă d in cele m ai y e ch i tim p u ri se p o t u rm ări trei filoane
ce se în tr e p ă tr u n d : cel b ă ştin a ş (u ra rtian ), cel p e rsa n şi cel indic.» (p. 194).
P rofesorul M, R ăd u lescu n e in fo rm ează că «anul 390 e.n. re p re z in tă u n an dt;
r ă sc ru c e p e n tru isto ria a rm e n ilo r ca şi a c re ştin ă tă ţii (p. 199). Este, în tr-a d e v ă r, anul
în c are a fost co n ce p u t a lfab etu l n a ţio n al a rm e an . D upă p ă re re a au to ru lu i, lite ra tu ra
a rm e an ă v e ch e e ste «o lite ra tu ră a sim ţirii n aţio n ale* (p, 211), şi un « produs al c u g e ­
tă rii filosofice» (p. 207), c are s-a p lă m ăd it în v rem u ri d e p rib eg ie a c o p iştilo r. După
cum se ştie, v e ch ile m a n u scrise lite r a r e au a v u t, p e n tru arm en i, o v a lo a re n a ţio n ală
in e stim ab ilă. «...T estam entele v e ch i a ra tă - p rec ize az ă au to ru l — că fam ilii lip site
de copii a d o p ta u în locul a c e sto ra c îte un ...m anuscris !...» (p. 208).
D upă cum e ra şi firesc, a te n ţia a u to ru lu i se în d rea p tă şi a su p ra lite ra tu rii c re ş ­
tin e a rm e ne. D om nia sa a m in te şte că «in ju r de 435, prim a tra d u c e re arm e n ea sc ă
a fost to ta l rev iz u ită p e baza S e p tu a g in te i »{p, 2i2). D a to rită o ste n elii trad u c ăto rilo r
şi c o p iştilo r a rm en i — c are a u a ju n s p în ă la E dessa, C a e saree a şi C o n stan tin o p o l
m ulte d in tre lu c ră rile teo lo g ic e c lasice ni s-au p ă s tr a t d o a r in trad u c ere a a ce sto ra.
A m intind c itito ru lu i că a u to ru l n e p re z in tă în lu c ra re a sa şi isto rio g ra fia a r ­
m eană, făclnd p rec iza rea ră isto ric u l M oiso din H o ren (440 e.n.) «are refe riri la
v alahi» (p. 217).
C a rtea profe so ru lu i dr. M ihai R ăd u lescu se în c h eie <_u o p re z e n ta re a e pocii
m o derne şi c o n tem p o ra n e a A rm eniei. G re fată p e r o b u ste ţe a c iv iliz aţiei v ech i a r ­
mene, c a re nu «a ced at p asu l în faţa v ic isitu d in ilo r isto riei» (p. 250), ep o ca m o d ern ă
şi c o n tem p o ra n ă a A rm en ie i făg ă d u ieş te « v iito ru lu i c e rc e tă to r noi ţi noi h u cu rii ale
c u n o aşte rii şi a le su fletu lu i» (p. 256).
Deşi îşi co n sid eră lu c ra re a d o a r su n început», «o p rez en ta re su m ară, în care am
fost n e v o iţi să îm p letim fig u rile isto riei r u lu m in ile a rte lo r şi c u ltu rii în tr-o sin teză
e seistică (p. 257), au to ru l n e în c re d in ţe az ă că v a re d a c ta p e n tru c itito ru l ,^-omân o
« luc ra re c om pletă a su p ra r iv iliz a ţie i şi c u ltu rii arm ene» (p. 257), c are «nu a fost
încă scrisă» (p. 257).
C a rtea c are a făc u t o b iectu l rin d u rilo r de faţă îl rec o m an d ă p e n tru a ce asia .
A şte p tăm n e ră b d ăto ri îm p lin irea prom isiunii.
Pr. asist. dr. N ICOLAE V. DURA