Sunteți pe pagina 1din 224

MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

T E O L O G IA L U P T Ă T O A R E
M IT R O P O L IT U L IR IN E U M IH A L C E S C U

TEOLOGIA
LUPTĂTOARE

EDIŢIA all-a

Cu binecuvântarea P.S.
EFTIMIE
Episcopul Romanului şi Huşilor

E D IT U R A E P IS C O P IE I R O M A N U L U I ŞI H U Ş IL O R
1994
M IT R O P O L IT U L IR IN E U M IH A L C E S C U

TEOLOGIA
LUPTĂTOARE

E D I Ţ I A all-a

Cu binecuvântarea P.S.
EFTIMIE
Episcopul Romanului şi Huşilor

E D IT U R A E P IS C O P IE I R O M A N U L U I ŞI H U Ş IL O R
1994
PRECUVÂNTARE

Apologetica creştină este ram ura ştiinţei teologice, care


se o cu p ă cu respingerea atacurilor venite îm potriva
credinţei de la necredincioşi, iar Polem ica este ram ura
ştiinţei teologice care răspunde atacurilor venite d e la
teologii altor confesiuni sau secte, ori chiar aparţinând
aceleiaşi confesiuni, dar care au sa u susţin păreri diferite
sau de-a dreptul potrivnice învăţăturilor oficiale ale
Bisericii. Şi una şi alta, şi Apologetica şi Polemica, d u c deci
lu p tă literară cu cele d o u ă categorii d e potrivnici ai dreptei
credinţe, ai învăţăturii celei adevărate. A m â n d o u ă p o t fi
dar n u m ite cu un singur termen: T eo lo g ie lu p tă to a re .
A m d a t acestei lucrări titlul d e Teologie luptătoare,
deoarece în cele ce urm ează s u n t tratate problem ele
apologetice şi polem ice cuprinse m a i întâi în m a n u a lu l de
religie pentru clasa a VII, conform program ei analitice din
1929, intitulat : A pologetică sau E le m e n te de Filosofía
R eligiei creştine, şi după aceea în m anualele: N o ţiu n i de
F ilosofie a R eligiei şi E lem en te d e F ilosofie creştină.
Varietatea acestor problem e şi m o d u l cum le-am expus
în m anualele m ele didactice m -a u d u s la convingerea că
6 MITROPOLITUL 1RINEU MIHALCESCU

aceste problem e m erită să fie cuno scu te în cercuri m a i largi


decât cel şcolar şi de m inţi m a i coapte decât ale elevilor din
clasele prim are. îndeosebi p en tru studenţii teologi şi preoţi
le cred de m are fo lo s şi n u m a i p u ţin pentru orice o m cu
oarecare cultură şi cu râvnă p e n tru cunoaşterea temeiurilor
credinţei şi învăţăturii Bisericii noastre strămoşeşti.
în acest scop am condensat problem ele din am bele
manuale în acest volum, le-am adus mici modificări, le-am
adăugat un capitol nou : D e s p re francm asonerie şi le
supun aprecierii cititorilor, în nădejdea, că prin aceasta am
adus un cât de m ic serviciu Bisericii strămoşeşti şi nea m u lu i
românesc.

AUTORUL

Septembrie, 1941
R E L I G I A

DEFINIŢIA ETIM OLOGICĂ A RELIGIEI.

ORIGINEA EI.

1. C uvântul relig ie este in d iscu tab il de origine latin ă.


A su p ra cuvântu lu i sau a răd ăcin ii din c a re el p rovine,
sunt însă m ai m u lte p ăreri.
A stfel, Cicero îl d ed u ce din re-Iegere = a reciti, a
m edita, a re fle c ta şi a v en era, a cinsti p e cineva.
Virgiliu şi alţii d u p ă el îl d e d u c din relin q u e re = a
răm ân e, a d eo seb i, a p u n e la o p a rte , a re sp e c ta sau
v en era.
M arele sc riito r bisericesc a p u se a n , fericitul A n g u stia
(1'420), îl d e d u c e din re-eligere = a alege d in nou.
S criitorul bisericesc, to t a p u se a n , L a cla n ţiu (f3 2 5 ), îl
d educe din re -lig a re = a lega d in n o u sau reciproc, o ri a
uni.
A ceastă din u rm ă etim ologie este ad m isă de cei m ai
m ulţi filologi şi teologi. Privită, deci, din p u n c t de v e d e re
etim ologic, religia este le g ă tu ra lib eră şi c o n ştien tă a
om ului cu D u m n ez eu . E a se m a n ife stă p rin c u n o a şte re a
şi a d o ra re a lui D um n ezeu . D e a c e e a a fost defin ită şi ca
m odus cognoscendi et colendi D eum .
8 MITROPOLITUL IRINEU MIIIĂLCESCU

C u n o a şte re a lui D um nezeu este p a rte a teo retică a


religiei şi este cu p rin să în d o ctrin a sau învăţătura
religioasă. A d o ra re a este p a rte a practică şi co n stă din
v ia ţă m o rală şi ac te d e cult. Doctrină, m orală şi cult sunt
astfel cele trei e lem e n te constitutive ale religiei, care stau
în tre ele în strân să legătură.
In v orbirea zilnică, prin religie se înţelege, de obicei,
num ai în d ep lin irea actelor de cult. O asem enea
în ţe le g e re este u n ila te rală şi duce la un form alism sec şi
prim ejdios.
P e n tru a ne p u te a da seam a şi m ai bine de ceea ce este
religia, treb u ie să facem d eo seb ire în tre religia internă şi
religia externă.
P rin religia internă sau subiectivă se înţelege ceea ce
sim te om ul, care se află în leg ătu ră cu D um nezeu, în
su fletu l său, adică sentim entul religios; iar prin religie
externă sau obiectivă se înţelege felul cum se m anifestă în
a fa ră sentim entul religios sau, cu alte cuvinte, cultul şi
m orala. D e fapt, religia in tern ă şi ex tern ă sunt cele două
p ă rţi care constituie întregul ce p o a rtă num ele de religie.
U n a fă ră alta nu p o t exista şi acolo unde le întâlnim
s e p a ra te , nu avem în faţă religia în ad ev ăratu l înţeles al
cuvântului, ci num ai un sim ulacru al ei. R a p o rtu l dintre
ele e ste ca cel d in tre suflet şi tru p , din tre fond şi form ă,
d in tre m iezul şi co aja unui fruct. Religia in tern ă este
sufletul, fondul, m iezul, iar cea externă este trupul,
fo rm a, coaja sau învelişul.
A cum am p u te a defini mai co m p let religia, astfel:
Un raport liber şi conştient al om ului cu D um nezeu,
raport care se traduce în süßet prin sentim entul religios, iar
în a£ară prin cult şi morală.
In orice religie deosebim astfel u rm ăto arele elem ente
e se n ţia le:
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 9

a. U n D u m nezeu spiritual, p e rso n a l şi mai presus de


lum e, ca obiect al ei;
b. Omul, co ncep u t ca fiinţă sp iritu al-co rp o rală, adică
înzestrată, pe lângă trup, şi cu su flet spiritual, liber şi
nem uritor, ca subiect al religiei;
c. Un act al voinţei dum n ezeieşti d e a se face cunoscut
omului, sau revelaţia d um nezeiască, fără de care om ul
nu a r putea cunoaşte pe D u m n ezeu ;
d. Sentim entul religios, ca re e s te ecoul sufletesc al
raportului d in tre om şi D um nezeu;
e. Cultul şi m o rala ca ex terio rizări, înfăptuiri concrete
ale acestui ra p o rt.
2. Originea religiei. Religia fiind o legătură vie în tre
D um nezeu şi om , originea ei tre b u ie cău tată a tâ t în
D um nezeu cât şi în om.
F aptul că om en irea n-a ex istat n icio d ată fără religie,
că om ul a avut religie în to td eau n a, p e n tru care i s-a zis
de unii filosofi anim al religios, e s te un indiciu sigur, că
religia este un produs al su fletu lu i om enesc, o
p roprietate, o însuşire a lui. In tr-a d e v ă r, precum om ul nu
a r p utea m erge, auzi, vedea, vorbi, ju d e c a etc., dacă nu
ar avea în firea sa posibilităţi d a te şi predispoziţii sp re
acestea, tot astfel nu ar p utea fi religios, dacă nu ar avea
predispoziţia firească de a fi religios. O m ul este chinuit
de dorinţa de a cunoaşte pe D u m n ezeu , de a sta în
legătură cu El, cum zice fericitul A ugustin: Fecisti nos ad
ie, Domine, el inquielum est cor n o slru m donec requiescat
in ie.
A ceastă d o rin ţă o pu tem privi ca predispoziţia
religioasă a om ului, ca im boldul sufletesc care împinge,
sileşte pe om să ajungă, pe d iferite căi, la ideea de D um ­
nezeu, să crea d ă în El şi să ia fa ţă de El o anum ită
atitudine, pe c a re o arată în a fa ră p rin anum ite fapte.
IO MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

O dată cu îm bogăţirea ex p erien ţei sufleteşti şi cu


înain tarea în cultură, p o triv it cu p erso n alitatea sa
m orală, om ul îşi înfăţişează, în decursul tim pului, pe
D um nezeu şi rap o rtu l său cu E l în form e tot m ai dem ne
şi mai nobile.
Dar această predispoziţie a om ului spre religie şi-a
câştigat-o prin vreo străduinţă sa u vreun merit personal?
A ceasta s-ar p u tea afirm a n u m ai în cazul când om ul ar fi
însuşi crea to ru l său, au to ru l fiinţei sale. Cum în să el este
creatu ra lui D um nezeu, o riginea sau p rovenienţa
p re d isp o z iţie i relig io ase d in su fletu l său e s te de la
D u m n ez eu , aşa că, în u ltim ă analiză, religia îşi are
originea indirect în D u m n ezeu .
A fară de aceasta, religia îşi a re originea şi direct în
D um nezeu, căci El S-a d e sc o p e rit celor dintâi oam eni,
le-a făcut cunoscută v o in ţa Sa şi a stabilit rap o rtu l ce
treb u ie să existe în tre El, C re a to ru l, şi omul, c re a tu ra Sa.
D esigur că şi fără această d esco p erire, omul a r fi ajuns la
cu n o a şte re a lui D u m n ezeu , d ato rită predispoziţiei
religioase din sufletul său. D a r aceasta ar fi m ers prea
încet şi n u a r fi fost scutită d e rătăciri.
Cei care nu adm it orig in ea su p ran atu rală a religiei, au
încercat să o explice prin d iferite ipoteze. Ia tă cele mai
în sem n ate dintre ele:
a. M agia. O m ul a trăit m u lt tim p în stare de sălbăticie.
A tunci a încercat să-şi su p u n ă p u te rile naturii prin magie.
C ând a văzut că prin m agie nu-şi p o ate ajunge scopul, a
inventat zei personali, a se m e n e a sieşi, căro ra a început
să le c e a ră ajutor. A stfel, relig ia a r urm a m agiei şi s-ar fi
născut din ea. A devărul e ste contrariul: m agia a luat
n aştere din religie.
b. A nim ism ul. O m ul prim itiv a p o p u lat întreaga
n a tu ră cu spirite a se m ă n ă to a re cu sufletul său, le-a ierar­
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 11

hizat şi a făcut din ele divinităţi su p e rio a re . A nim ism ul


nu este însă p ro p riu vorbind o religie, ci o su p erstiţie şi
n-a p rece d at religiei, ci a izv o rât din ea şi tră ie şte alătu ri
de ea. G en eza şi evoluţia lui, aşa cum o p resu p u n e
ipoteza anim istă, sunt inadm isibile din p u n c t de v ed e re
psihologic.
c. F etişism u l. In sim p litatea sa, o m u l prim itiv a
ad o rat to t felul de obiecte m a teriale, c rez ân d că în ele
locuieşte un spirit. Fetişism ul este deci o fo rm ă a anim is­
mului, m ai nou d ecât el, şi o su p erstiţie, ca şi el, c a re
trăieşte încă în m inţile celo r inculţi. E l n u a fo rm at
niciodată religia vreunui p o p o r.
d. F rica de fenom enele în g ro zito are ale naturii a r fi
cea care a condus pe cei d in tâi oam eni la id e e a de zei şi
la cultul d a to ra t lor, cum a zis po etu l la tin L ucretius:
Primus in orbe deos tim orfecil ardua de coelo fu lm in a cu m
caderent.
D ar, m ai întâi, prim itivul nu este a şa fricos, cum îl
p resu p u n e această ipoteză, ci d im p o triv ă, e fo a rte
curajos. Al doilea, dacă religia s-ar fi n ăscu t din frică, a r
urm a să fie num ai divinităţi re le iar nu b u n e. Al treilea,
o d ată cu dispariţia fricii fa ţă d e fen o m en ele naturii, a r fi
trebuit să d isp ară şi religia, p o triv it legii: cesscmte causa,
cessat effeclus.
e. Im p o stu ra . O am enii d e stat, regii, p reo ţii a r fi
inventat id eea d e zei, ca să p o a tă ţin e m ai u şo r în ascu l­
ta re pe supuşii lor. D ar de u n d e au luat a c eştia id eea de
zei? D acă aceasta s-ar fi p u tu t într-unul sau mai m u lte
state, nu s-ar p u te a face p e to a tă în tin d e re a globului.
D eci, nu s-ar p u te a explica u n iv ersalitatea religiei. In
ceea ce priveşte p e preoţi, ei nici într-un caz n u au p u tu t
inventa religia, d eo arece ei su n t servitorii unei religii şi
12 MITROPOLITUL IRINEU MIIIĂLCESCU

d a c ă ei a r fi inventat p e zei, se pu n e în treb area: d a r pe


p re o ţi, cine i-a inventat?
f. Adorarea naturii, a agenţilor şi fen o m en elo r ei, a
c o rp u rilo r cereşti, a m unţilor, râurilor, arb o rilo r,
a n im a le lo r etc. A ceasta o întâlnim în m ulte din religiile
p o p o a re lo r vechi şi ale prim itivilor de azi, dar nu p o ate
fi p rim a fo rm ă a religiei, ci e ceva m ai târziu, d eo arece,
de u n d e a r fi p u tu t lua ideea de divinitate cei ce au
în d u m n e z e it n atu ra, d ac ă n-ar fi existat deja religia?
g. Totem ism ul şi Tabuism ul. T otem ism ul este
a d o r a r e a u n o r anim ale, care sunt considerate ca străm oşi
ai o m u lu i, iar tabuism ul este ipoteza care su sţin e că
relig ia a r fi luat n a şte re din tabu, adică din in terzicerea
de a fi atin se anum ite lucruri. Şi unul şi altul se întâlnesc
în d e o se b i la prim itivii din A u stralia şi sunt sim ple p ra c ­
tici, c a re a u la bază religia.
h . Sociologism ul. C a şi d rep tu l şi m orala, religia ar fi
p ro d u su l societăţii, care a im pus-o individului. D ar, du p ă
c o n c e p ţia sociologică, religia a r fi un fenom en ca re nu
şi-a fă c u t a p a riţia d ecât târziu, când societatea e ra destul
de b in e o rg an iz ată şi în ain tată. D a r până atunci, oam enii
- şi în g ru p u ri sociale şi individual - nu au avut religie?
Isto ria, p reisto ria, paleo n to lo g ia şi etnografia n e sp u n că
da. D eci, nici această ip o teză nu explică în m od
sa tisfă c ă to r originea religiei.
Notă. loan G. Savin - Fiinţa şi originea religiei
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 13

A N I M I S M ŞI F E T I Ş I S M

D in tre ipotezele care nu adm it originea


su p ra n a tu ra lă a religiei şi încearcă să o explice pe cale
n a tu ra lă sau raţională, două au fost susţinute mai mult,
şi anum e: animismul şi fetişismul.
I. Animismul este credinţa, prim itivilor şi a omului
sim plu, de totdeauna, că lum ea în treag ă este însufleţită.
D u p ă această credinţă, nu num ai om ul şi anim alele au
suflet, ci şi orice corp organic sau anorganic, precum şi
o rice fenom en sau agent natural. Sufletele din întreaga
lu m e se pot îm părţi în trei categorii:
1. Sufletele morţilor sau ale strămoşilor. A ceste
su n t rep reze n tate într-o form ă m ai m ult sau mai puţin
m aterială, căci li se atribuie aceleaşi trebuinţe pe care la
a re om ul în viaţă. Urmaşii m ortului trebuie să satisfacă
ac e ste trebuinţe. Altfel, sufletul răposatului le provoacă
to t felul de boli şi neajunsuri, îl chinuie în vis etc. Satis­
fa c e re a închipuitelor necesităţi m ateriale ale sufletelor
m o rţilo r constituie culmi strămoşilor sau cultul manilor
(d e la latinescul manes).
U rm ele acestui cult anim ist le găsim la to ate
p o p o a re le primitive şi inculte, din cele mai vechi tim puri
şi p â n ă azi şi m ulte din practicile mulţimii ignorante din
sân ul religiilor superioare au fost şi sunt în această
privinţă anim iste. Nu numai primitivii, ci şi grecii, tracii,
rom anii, egiptenii, chinezii, indienii şi alţii obişnuiau să
p u n ă în m orm ânt uneltele, arm ele, diferite obiecte de
ca re se servise răposatul cât fusese în viaţă, alimente, etc.
U nii îi sacrificau şi soţie, servitori, cai, câini etc.
14 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

A stfel, H om er în Uiada am inteşte că eroul Achile a


sacrificat p e m orm ântul p rietenului său Patroclu, toţi caii
şi câinii acestuia şi pe prizonierii troieni.
G en e ra lita tea , am p u te a zice, şi ad ân ca vechime a
cultului străm oşilor a făcu t pe mulţi să cread ă că animis­
mul, sub această form ă, este originea religiei sau cea mai
veche fo rm ă de religie. In special, învăţatul englez
Editară Tylorşi olandezul C. P. Tiele au fost cei mai iluştrii
.su sţin ăto ri ai acestei p ăreri, care este contrazisă de con­
statarea, că niciodată şi nicăieri cultul străm oşilor nu a
constituit el singur religia vreunui p o p o r, ci pretutindeni
şi to td e a u n a oam enii a u ad o rat u n a sau mai multe
divinităţi.
2. Sufletele unei părţi din natură, ca de exemplu:
cerul, astrele, m area, râurile, m unţii etc. şi ale
fenom enelor şi agenţilor naturali ca d e exem plu vântul,
ploaia, fulgerul, au ro ra, lum ina etc.
Cum natura, în g en ere, cu agenţii şi fenom enele
naturale, sunt de o g ran d o are im p u n ăto are şi întrec cu
mult m ăsu ra puterilor om ului şi sufletul ce li s-a atribuit
de m in tea m ărginită şi în tu n ecată a primitivului şi a
ignorantului este cu m ult su p erio r sufletului omenesc, ca
atare şi binele şi răul ce s-a crezut că p o ate face, este
n easem ăn at mai m are d ec ât cel pe care-1 poate face
sufletul unui străm oş sau al tu tu ro r străm oşilor la un loc.
D e ac e e a s-a şi p resu p u s că om ul a treb u it să facă un mai
m are efo rt, ca să in tre în com unitate cu aceste suflete, să
le influenţeze, să le înduplece, să le facă să se intereseze
de so a rta sa şi să-i vie în ajutor. Nici aici nu lipsesc
sacrificiile, care su n t ca un aju to r pentru om, o
co lab o rare a lui cu ac este suflete, o contribuţie a sa, un
îndem n şi o încurajare d ată sufletelor acestora supe­
rioare.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 15

F orm a ac ea sta de anim ism se n u m e şte naturism.


Nici sub acest asp ect anim ism ul nu rep rezin tă
originea religiei sau cea m ai vech e fo rm ă de religie,
d eo arece îndum n ezeirea n a tu rii - şi cu ac ea sta avem de
a face în naturism p re su p u n e n e a p ă ra t ca om ul să fi
avut de m ai în ain te şi de a ltu n d ev a id e e a de D um nezeu.
3. Spiritele care trăiesc libere în natură. Pe când
sufletele p ărţilo r naturii, ale ag en ţilo r şi fen o m en elo r
n atu rale p o t fi cunoscute p rin sim ţuri, d e o a re c e se c red e
că sunt u n a cu lucrurile c ă ro ra li se atribuie, sp iritele
libere stau m ai presus de sim ţuri şi n-au un obiect de ca re
să fie legate în mod constant. D e ac ee a, în co n cep ţia
d espre fiinţa şi activitatea lor, fan te zia o m en ească a av u t
un loc liber p en tru com binaţii de to t felul. P u terea lor
fiind apoi în afara sferei intuiţiei senzuale, ad ică
m isterioasă, d a r nu to td e a u n a de o in ten sitate
covârşitoare faţă de p u te rile o m eneşti, ci num ai de
diferite g rad e, Iasă loc lib er n ăzu in ţelo r om ului d e a
supune p e unele din ele. A ce asta este posibil d e o a re c e
spiritele a c e ste a sunt co n sid erate ca singuratice, in d e ­
p en d en te u nele de altele şi m ărginite. C a atare om ul se
p o ate asocia cu o p arte din ele şi p o ate lu p ta îm p reu n ă
contra a lto ra m ai puternice.
Cultul d a t spiritelor lib ere din n atu ră fo rm ează
anim ism ul propriu-zis, căru ia i se mai sp u n e şi
polidem onism .
Nici sub această form ă, anim ism ul nu este o riginea
religiei sau cea mai veche fo rm ă de religie, d e o a re c e
alături şi m ai presus de ele se în tâln eşte to td e au n a cultul
divinităţii.
ÎI. Fetişism ul este a d o ra re a ca divinităţi a u n o r
obiecte fie n atu rale, ca de exem plu: un arb o re, o b u ca tă
16 MITROPOLITUL IRINEU MIIIÀLCESCU

de lemn, o piatră, un os etc., fie artificiale, ca de exemplu:


un b asto n , o b ră ţa ră , un cuţit, un coif, o săgeată etc.
In orice lucru so co tit ca fetiş se crede că locuieşte un
sp irit, o p u te re su p e rio a ră , care este favorabilă şi aju tă
c e lu i ce ad o ră fetişul. Spiritul din obiectul fetiş este privit
sa u ca in e re n t acelu i obiect, n ed esp ărţit de el, ca în
n a tu rism , sau ca sp irit liber - ca în polidem onism -,
în d u p le c a t sau co n strân s să in tre în obiect de c ă tre un
p r e o t sau vrăjitor p rin rugăciuni ori prin descântece, vrăji
e tc .
F etişistul a ş te a p tă de la fetişul său tot ce-i treb u ie şi
d o re ş te . P entru a c e a sta îi ad resează rugăciuni, îi aduce
o fra n d e şi sacrificii. D ac ă nu o b ţin e ce a cerut, fetişul este
c e r ta t, b ătut, a ru n c a t sau sfărâm at, p en tru ca totuşi, d upă
o o a r e c a r e p e rio a d ă de tim p, să fie din nou co n sid erat ca
m a i înainte. Prim itivii îşi au fiecare fetişul său, p e care
şi-l aleg la v ârsta p u b ertă ţii. Sunt însă şi fetişi ai unei
fam ilii, clan, trib sau popor. In acest caz este şi un cult
m a i m ult sau m ai p u ţin dezvoltat, stabilit şi obligatoriu
p e n tr u toţi închin ăto rii acestui fetiş.
C uvântul fetiş este de origine portugheză şi provine
d in latinescul fa c titiu s = ceea ce este făcut de m ân ă sau
artific ia l. A fost m ai întâi în treb u in ţat de m arinarii p o r­
tu g h e z i ca num e p e n tru talism anele şi am uletele p u rtate
d e neg rii din A frica şi cei de p e zona Coastei de A zur. A
fo s t ap o i g e n e ra liz at de scriitorul francez de B rosses, în
lu c ra re a : D u culte des D ieux fétiches ou Parallèle de
l ’a n cien n e religion d e l ’Egypte avec la religion actuelle de
M igriltie (1760).
F etişism ul este su sţin u t astăzi de către evoluţionişti,
ca p rim a form ă d e religie sau ca originea religiei. El este,
d e fa p t, ca şi anim ism ul, una din form ele de d eg en erare
a relig iei prim itive, c a re a fost m onoteistă.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 17

El o p erează cu noţiunea d e divinitate, pe ca re nu a


putut să o îm prum ute d ecât din religia prim itivă,
anterioară lui. In fine, el este m ai n o u şi decât anim ism ul,
de la care a lu a t noţiunea de su flet sau spirit şi f a ţă de
care este o form ă a lui şi o d e c ă d e re , deoarece co n stă
dintr-o concepţie inferioară şi m a te ria lă a sufletului.

P O L I Ţ E I S M ŞI M O N O T E I S M

1. Originea religiei nu poate fi, cum am văzut, decât


supranaturală, adică, cuprinsul sa u noţiunile ei a u fost
descoperite om ului de D um n ezeu .
Se pune în să de la început în tre b a re a : Cum trebuie
înţeleasă revelaţia sau descoperirea dum nezeiască
prim itivă? E ste ea ceva din a fa ra om ului, o acţiu n e a lui
D um nezeu asu p ra omului, un fel d e învăţătură sau co m u ­
nicare făcută de D um nezeu o m u lu i? Sau este cev a in­
tern, o inspiraţie pusă de D u m n ezeu în inim a om ului,
sădirea sau p la n ta re a în inim a lui a unei conştiinţe m ai
mult sau mai puţin clare d esp re divinitate şi a ra p o rtu lu i
omului cu ea, conştiinţă pe c a re om ul a ap ro fu n d at-o ,
lărgit-o şi îm bogăţit-o prin p ro p ria sa experienţă şi reflec­
tare?
Cea dintâi concepţie despre rev elaţie, deşi cu p u tin ţă
şi dem nă a tâ t de D um nezeu, cât şi de om, este totuşi
adm isă de puţini teologi, d e o a re c e înfăţişează p e D u m ­
nezeu prea an tro p o m o rf : ca un dascăl ce-şi in stru ieşte
elevii. Apoi, dacă D um nezeu a r fi p re d a t om ului
noţiunile de religie în mod d irect sau personal, a c e le a ar
fi fost atât de lăm urite şi s-ar fi în tip ă rit atât d e a d â n c şi
18 MI TROPOLITUL IRINEU M111ĂLCESCU

de d u rabil în sufletul său , în c â t niciodată nu s-ar fi uitat


sau în tu n e c a t, cum s-a în tâ m p la t.
Al d o ile a fel de c o n c e p e re a revelaţiei prim itive, ca
d e sc o p e rire sau lu m in are internă, este m ai uşor de
adm is, d e o a re c e este m ai potrivit cu firea raţio n ală şi
liberă a om ului. A stfel înţeleasă, revelaţia divină o
întâlnim şi în filosofia p ăg â n ă. D e exem plu, Socrate
atribuia to a te cugetările sale filosofice dem onului, pe
care-1 c o n sid era că lo cu ieşte în sufletul său şi învăţa că
aceiaşi zei care vorbesc p rin oracole, locuiesc în inte­
riorul n o stru . Stoicii, d e asem en ea învăţau că m ateria
cosm ică e s te organizată şi prim eşte anum ite form e prin
in term ed iu l unei pu teri du m n ezeieşti num ită Logos sper-
m aticos, în care Sfântul Iu stin M artirul şi Filosoful vede
rev elaţia dum nezeiască făcu tă păgânilor. T o t astfel
treb u ie lu a tă şi acţiunea Cuvântului dum nezeiesc despre
care S fâ n tu l A postol Io a n scrie în prologul Evangheliei
sale: Ş i C uvântul în lu m e era şi lumea printr-însul s-a
făcut, dar lum ea pe E l n u L -a cunoscut.
A d o u a în treb are ce se pune este: In ce a constat
re vela{ia p rim iii vă?
S fân ta S criptură ne sp u n e că D um nezeu a înzestrat
pe cei d in tâ i oam eni, pe c a re i-a creat, cu inteligenţă vie
şi ju d e c a tă dreap tă şi n u p u te m crede că a p u tu t fi altfel
crea tu ra raţională a lui D um nezeu. U nei astfel de
creaturi, D um nezeu nu-i p u te a descoperi d ecât idei clare
şi precise d esp re Sine şi d e s p re raportul om ului cu Sine.
C are a lte le puteau fi a c e ste idei decât căi D um nezeu este
nem aterial, adică Duh, că este Unul şi că este Creatom l şi
Pronie to n ii întregii lu m i, deci şi al omului şi, p rin urm are,
omul tre b u ie să se su p u n ă voinţei divine.
R eligia prim ilor o a m e n i a fost deci m onoteistă şi nu
se p u te a s ă fie altfel, ch iar d acă omul a r fi ajuns la ideea
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 19

de D u m n ezeu num ai prin p u terile sale su fleteşti,


d e o a re c e m intea sa întreagă şi inim a n ep erv ertită n u
concepe p e D um nezeu decât ca unul, id eea de mai m u lţi
dum nezei sau politeism ul fiind un nonsens p e n tru o
m inte sănătoasă.
D a r prim a p erech e de oam eni ieşită din m ân a lu i
D um n ezeu a călcat voia Lui şi s-a în străin at de El. C a
u rm are a acestui păcat numit originar, m intea li s-a
în tunecat, inim a s-a pervertit şi voinţa li s-a slăbit. A c e ste
triste urm ări ale păcatului au m ers crescând, în c â t
o m en irea străveche a ajuns în scurtă vrem e într-o s ta r e
de d e c ă d e re generală. In această stare, oam enii au u ita t,
că D u m nezeu este U nul, că este D uh şi că este C re a to ru l
şi P ro n ieto ru l şi, cu m intea lor în tu n ecată şi rătăcită, şi-au
făcut m ai m ulţi dum nezei şi i-au înfăţişat sub c h ip
o m enesc şi de anim ale sau, ceea ce este şi m ai grav, a u
în d u m n ezeit şi ceea ce era neînsufleţit în ju ru l lor sa u
d ea su p ra capului lor, ca: râuri, lacuri, izvoare, m a re ,
arb o ri, stânci, vântul, ploaia, fulgerul, tunetul, so a re le ,
luna, stelele, lum ina, întunericul etc.
A şa s-a ajuns de la m onoteism ul prim itiv c u ra t şi
spiritual, la politeism ul cu to ate fo rm ele lui: z o o latrie,
fiziolatrie, astrolatrie, la animism şi fetişism , cum zice
Sfântul A postol Pavel: A u schim bat slava lui D u m n ezeu
celui ncsiricăcios cu asemănarea chipului om ului celu i
stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi a l
târâtoarelor.... şi adevăm l lui D um nezeu în m in ciu n ă şi
s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului...
(R o m an i 1,23,25.)
D u m nezeu însă n-a lăsat to a tă o m e n ire a şi p e n tru
to td e a u n a să m eargă pe drum ul p ierzaniei, ci a ales u n
p o p o r, poporul israelit, pe care l-a condus şi fo rm at în
aşa fel ca, prin el, întreaga om enire s ă ajungă din n o u la
20 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

c u n o a ş te re a ad ev ăratu lu i şi unicului D u m n ezeu şi la


a d o r a r e a cuvenită Lui. P oporului israelit, i-a descoperit
D u m n e z e u voia Sa din ce în ce m ai clar p rin p ro o ro ci şi
a f ă c u t să se nască în m ijlocul lui M ân tu ito ru l H ristos,
C a r e a adus lumii rev elaţia deplină, d e o a re c e E l a fost
D u m n e z e u şi om în u n a şi aceeaşi p erso an ă.
R e lig ia întem eiată d e Iisus H risto s M ân tu ito ru l este
re s ta b ilire a şi d esăv ârşirea religiei d a te de D um nezeu
c e lo r d intâi oam eni, e s te m onoteism ul cel ¡mai cu rat şi
m ai în a lt.
P e când poporul israelit a fost condus d irect de D um ­
n e z e u şi a lum inat c a o făclie în întuneric, celelalte
p o p o a r e au fost lă sa te în voia p ro p riilo r lor p u te ri şi,
n u m a i ici şi colo şi din cân d în când, D u h u l lui D um nezeu
a stră fu lg e ra t în sufletul câte unui m a re în ţelep t,
d eslu şin d u -i p en tru o clipă calea în to arcerii la
m o n o te ism .
A c e a s ta este explicaţia pe de o p a rte a rătăcirilo r din
ce în ce mai grave în ca re s-a afundat politeism ul cu to ate
ram ific a ţiile lui, ia r p e de altă p a rte ap a riţia în sânul
p ăg ân ism u lu i a u n o r în ţelep ţi profani sau religioşi, cum
au fost: Z a ra tu stra , L ao T se, Confuciu, Buda,
A n a x a g o ra , S ocrate, P lato n şi alţii, care s-au ridicat la o
c o n c e p ţie mai ad ecv ată d esp re D u m n ezeu , ia r unii din ei
au în tr e z ă r it chiar m onoteism ul. L icăririle de lum ină ale
a c e s to r înţelepţi au descoperit profunzim ea întunericului
şi a d â n c im e a p ră p a stie i în care zăcea o m en irea p ăgână
şi a u făcut-o să d o rească, să cau te lum ina adevărului
re lig io s şi o bună p a rte din ea să-l şi p rim ească, atunci
c â n d a fost adus lum ii în to a tă p lin ă ta te a lui d e către
M â n tu ito ru l H ristos.
A c e a s ta este calea indirectă, m e to d a experienţei
p ro p rii, prin care D u m n ezeu a p re g ă tit cea m ai m are
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 21
p arte a lumii vechi p en tru tre c e re a din în tu n eric la
lum ină, de la rătăcire la adevăr, d e la politeism ul m ulti­
form la m onoteism ul creştin.
N u to a te popoarele politeiste şi nici chiar iudeii n-au
prim it nici p ân ă astăzi, d u p ă a p ro a p e două mii d e ani de
la venirea M ântuitorului în lum e, m onoteism ul creştin.
A ceasta însă nu trebuie să ne facă să ne îndoim , căci va
veni ziua când va f i o turm ă şi un păstor, d eo arece
problem ele religioase treb u iesc privite şi tra ta te sub
specie aeternitatis.
2. Raţionaliştii şi evoluponiştii susţin că religia a
început cu form ele cele m ai sim ple, cu anim ism , fetişism
etc. şi s-a ridicat şi spiritualizat tre p ta t, până ce a ajuns
la creştinism .
M onoteism ul este deci, d u p ă această ip o teză - care
p o artă frum osul nume al am elio raţiei - târziu de to t şi un
produs al conştiiţei religioase aju n se la ultim a - p â n ă în
p rezen t - e ta p ă a evoluţiei sale.
A cestei ipoteze îi stă în fa ţă alta - a alteraţiei - care
susţine dim potrivă, că p rim a fo rm ă a religiei a fost
m onoteistă şi că toate celelalte form e in ferio are de
religie sunt o degenerare a fo rm ei primitive.
A m bele ipoteze sunt ex trem iste şi niciuna din ele nu
p oate ţine p ie p t criticii.
U ltim ele cercetări asu p ra religiei prim itivilor, mai
ales a celor din A ustralia, au stab ilit că, alături de form ele
de religie inferioară p racticate d e aceşti prim itivi, se
constată şi credinţa într-un singur D um nezeu, care e mai
veche. D e aici s-a conchis la existenţa m onoteism ului
prim itiv1). în acest punct se co n firm ă aserţiunea ipotezei
alteraţiei şi se infirmă ipoteza am elioraţiei.
Pe de altă parte, Istoria R eligiilor constată atât o
d egen erare religioasă, o d e c ă d e re de la m onoteism ul
22 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

prim itiv - ceea ce dă d re p ta te to t ipotezei alteraţiei - dar


şi un progres şi o spiritualizare a unora din religii, ceea
ce confirm ă susţin erea teoriei am elioraţiei. Concluzia ce
se im pune este că religia prim itivă a fo st monoteistă. E a a
d eg e n erat de tim puriu, d ar s-au produs în sânul ei şi
cu ren te de refacere, de înnoire, care au dus la m onoteis­
mul desăvârşit, la creştinism . *1
Nota 1. Aceasta r eiese limpede din lucrările autorilor: Andrev Lang, cu
Jucrarea The Making o f Religion - Londra, 1900 Magie and Religion - Londra,
1901 Myth, Ritual and Religion - Londra, 1906 W. Schmidl, în lucrarea: Der
Ursprting der Gollesidee - Munster 1910

R E L I G I A ŞI Ş T I I N Ţ A

1. P u te re a de a face ştiinţă şi de a avea religie este un


privilegiu al om ului, în v irtu tea căruia el stăpâneşte
lum ea fizică şi îşi asigură un loc de frunte în lum ea
spiritelor, a p ro a p e de D um nezeu, A totfăcătorul şi
A totţiitorul. Căci raţiunea, pe care se întem eiază ştiinţa
şi credinţa, care stă la b aza religiei, sunt cei doi ochi cu
care om ul priveşte vrem elnicia şi veşnicia.
Ştiinţa este cercetarea lum ii materiale, a tot ce cade
sub simţuri; iar religia este cunoaşterea a ceea ce stă mai
presus de sim ţuri, a supranaturalului. Ştiinţa se ocupă
de cele m ărginite şi trec ăto a re , de ceea ce p o ate fi
m ăsurat şi cântărit, într-un cuvânt de lum ea sau de
realitatea fenom en ală sau m aterială; iar religia se ocupă
d e infinit şi veşnicie, de realitatea noum enală,
tran sced en tală sau spirituală. C hiar când se o p reşte la
cele m a teriale şi trecăto are, când face din ele obiectul
cercetărilor sale, religia le priveşte sub specie aeternitalis,
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 23
aşa că investigaţiile ştiinţei nu se in tersectează cu a le
religiei. D in această cauză, ra p o rtu l în tre religie şi ştiin ţă
a fost sim bolizat când prin două cercu ri concentrice, u n u l
m ai mic şi altul m ai m are, cel m ic re p re z e n tâ n d ştiin ţa,
cel mai m are religia, când p rin d o u ă cercuri care s e
în tretaie şi au deci un sector com un.
Scopul ştiin ţe i este ca, prin c u n o a şte re a m ateriei şi a
legilor ei, să ne facă stăpâni p e s te lum ea m a te ria lă ;
scopul religiei este să ne facă fericiţi în lum ea aceasta şi
în cea veşnică.
Mijloacele de cercetare ale ştiinţei su n t o b se rv a re a ,
experienţa şi raţiu n ea, după cum avem de-a face c u
ştiinţe de observaţie, cum su n t ştiinţele n atu rale în
general, sau ştiinţe experim entale, cum sunt ştiin ţe le
fizico-chimice, ori cu ştiinţe ab stra c te sau de sinteză, c u m
sunt m atem atica p ură şi filosofía şi, în m od d e o se b it,
logica şi m etafizica. D e altfel, o b serv aţia şi e x p e rie n ţa
p ot fi privite ca aplicări sau m ijloace de investigare a le
raţiunii, aşa că s-ar putea zice că ştiinţa în genere s e
foloseşte de raţiu n e ca unic mijloc de cercetare.
M ijloacele de cunoaştere ale religiei sunt credinţa ş i
revelaţia.
C redinţa este atât prim irea ca ad e v ărate a lu c ru rilo r
ce întrec p u te re a de pricep ere a m inţii om eneşti, c â t şi
prim irea ca ad ev ărate a celor afirm ate de o p e rs o a n ă
vrednică de în cred ere sau de o a u to rita te ori in stitu ţie ,
cum este de exem plu Biserica.
în tre m ijloacele de cu n o aştere ale ştiinţei şi a le
religiei sau, c e ea ce este tot acelaşi lucru, între c re d in ţă
şi între raţiune, nu este şi nu p o a te fi dezacord. M ai în tâ i,
p en tru că am ând o u ă sunt d ate om ului de D um nezeu şi
al doilea, p en tru că ele se a ju tă reciproc. R a ţiu n e a
precede credinţei şi-i p reg ăteşte terenul, c o n stru in d
24 MITROPOLITUL IRINEU MIIIĂLCESCU

tem eliile intelectu ale pe care le ridică credinţa; iar d u p ă


ce c re d in ţa este în p o sesia ad ev ăru rilo r revelate, tot ea
sc ru te a z ă şi an alizează adevărurile de credinţă, spre a le
p u te a face inteligibile şi accesibile m inţii. La rândul său,
credinţa lum inează raţiunea şi o călăuzeşte prin labirintul
d iverselo r sistem e şi p ăreri, iar revelaţia deschide noi
o rizo n tu ri şi a d â n ce şte privirile a tâ t ale credinţei, cât şi
ale raţiunii.
D a r e ceva m ai m ult. C redinţa, ca adm itere de
a d e v ă ra te a celor afirm ate de o p erso an ă dem nă de
în c re d e re , nu se în tâ ln e şte num ai în religie, ci şi în ştiinţă.
F o a r te m ulte afirm aţii se prim esc aici, fără a fi controlate
sau ex p erim en tate din nou, num ai pen tru că au fost
fă c u te de alţi c e rc etă to ri mai înainte. D e exemplu cine a
v ă z u t atom ii sau e te ru l? Câţi dintre noi au m ăsurat lu n ­
g im e a m eridianului păm ân tesc, sau au calculat m ărim ea
şi d e p ă rta re a de p ă m â n t a soarelui şi a celorlalte corpuri
c e re şti? C âţi au ex p erim en tat efectul cutărui sau cutărui
m ed icam en t sau tra ta m e n t în vindecarea unei boli
o a re c a re ? Şi totuşi, adm item acestea to ate, num ai p en tru
că, c re d e m că sunt într-adevăr aşa, că cei care le-au
c o n sta ta t, stabilit şi ex perim entat, nu ne mint.
I a tă deci un m ijloc com un de cu n o aştere şi p en tru
relig ie şi pen tru ştiin ţă.
S ig u ran ţa cun o ştin ţelo r ştiinţifice nu este, cum se
a firm ă adesea, mai m are decât a celor religioase, ci s-ar
p u te a zice dim potrivă. R aţiu n ea nu este un organ in­
failibil şi nici suficient p en tru o cuno aştere adecvată,
p re c isă a lucrurilor şi fenom enelor. E a se poate înşela fie
din cau za sim ţurilor, care îi tran sm it uneori im presii
g reşite, fie din cauza funcţionării ei defectuoase.
A şa de exemplu, văzul ne înfăţişează un baston scufun­
d at în apă, ca frânt d e la suprafaţa apei, un turn p ă tra t
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 25

văzut din d ep ă rtare ca ro tu n d , tren u l în m ers ca stân d pe


loc, iar stâlpii de telegraf d e p e m argine ca fugind etc.
C ând ne lovim în ochi, v ed em stele verzi, fără ca să fie
ceva real, când ne ţiuie urech ile, auzim un sunet, fă ră ca
să fie produs de ceva din a fa ră de noi, când pip ăim un
obiect p rea rece, ni se p a re că frige etc. A poi, în iluzii şi
halucinaţii, ceea ce ni se p a re că vedem sau auzim , ori nu
corespunde la nimic real în a fa ră de noi, sau este cu totul
altceva. In to a te aceste cazuri şi în altele asem ă n ăto a re ,
raţiunea este indusă în e ro a re de către sim ţuri şi
judecăţile p e care ea le face p e baza acestor d a te false
ale sim ţurilor sunt greşite. E a se p o ate înşela sin g u ră în
form area judecăţilor, căci ce altceva sunt sofism ele sau
paralogism ele? De câte ori din aceeaşi o b serv aţie sau
experienţă nu se trag concluzii diferite, după o b serv ato r
sau experim entator?
C ât de felurită este în ţe le asă lum ea de raţiu n e , ne-o
arată în fine diferitele sistem e filosofice, m aterialism ,
pozitivism, realism , idealism , spiritualism , pragm atism ,
fenom enalism , utilitarism etc., cu diferitele lor n u an ţe.
După unii cugetători, putem cunoaşte, cu ajutorul raţiunii,
atât lum ea m aterială sau fenom enală cât şi pe cea
noum enală sau spirituală, ori m etafizică sau tran sced en -
tală; după alţii, numai pe cea m aterială, iar d u p ă alţii, ca
de pildă d u p ă Kant, nici din ac ea sta nu cunoaştem d ecât
aparenţele, p e când ad ev ărata realitate, res ipsa, d asD ing
an sicii, sau esenţa lucrurilor n e este necunoscută. P ă re re a
lui Kant a găsit susţinători şi în tre oam enii d e ştiinţă
pozitivă, ca exemplu A uguste Comze, W illiam James,
Einslein, Poincarâ, ducele Broglie ş.a., aşa că astăzi se
vorbeşte fo a rte mult de relativitatea ştiinţei în genere.
Nu tot aşa este în m a terie de credinţă sau de religie.
Aici siguranţa pe care o dă cred in ţa, sprijinită p e raţiu n e
26 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

§i lum inată de revelaţie, e ste aşa de mare, că omul îşi


sacrifică v ia ţa p en tru ceea ce cred e. Dovadă, m ilioanele
de m a rtiri creştini.
Folosul p e care îl trage o m u l de pe urma ştiinţei este,
de asem eni, foarte mare. In deosebi uimitoarele progrese
ale tehnicii m oderne în aplicaţiile electronicii, în transport,
cercetare, m edicină, te re p e u tic ă etc., în folosirea în
diferite sco p u ri a m ijloacelor d e to t felul, utilizarea un­
delor şi a ra z e lo r laser etc., u şu re a z ă mult viaţa m aterială
şi o fac m ai plăcută. A poi lărg in d sfera cunoaşterii, ştiinţa
a redus, în b u n ă parte, n ecu n o scu tu l şi face pe om să se
sim tă m ai sigur şi mai fără grijă în mijlocul naturii. însă,
mulţumirea sufletească sau fericirea nu o dă decât credinţa
în D um n ezeu sau religia. E a singură răspunde deplin la
cele trei întrebări, care frăm ântă sufletul om enesc: De
unde venim noi? Cine suntem ? Unde mergem?
R ăsp u n zân d la aceste în treb ă ri, ea ne lăm ureşte
asupra rostului vieţii, co m p letân d şi confirm ând ceea ce
spune ra ţiu n e a sau ştiinţa şi d ân d u -n e fericirea pe care
ştiinţa nu ne-o poate da. în acest fel, religia şi ştiinţa se
ajută şi se întregesc una pe alta.
2. Un conflict între credinţă şi raţiune, sau între religie
şi ştiinţă n u este cu p u tin ţă din nici un punct de vedere,
deoarece am ândou ă îşi au câm p u l de activitate, scopul şi
m ijloacele d e cercetare d iferite, iar dacă au şi un mijloc
de c e rc e ta re com un - cred in ţa - aceasta contribuie şi mai
mult la re a liz a re a arm oniei d ep lin e dintre ele.
D acă sunt apoi p ro b lem e com une, acestea se pot
rezolva p rin b u n ă în ţeleg ere sau păstrându-şi fiecare
punctul său d e vedere, sau, m ai bine, adm iţându-se
soluţia d a tă de aceea din do m en iu l căreia face p arte mai
mult p ro b lem a în litigiu.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 27
A şa de pildă, dacă e ste vorba de D um n ezeu , de suflet,
de creaţie, de viaţa v iito are etc. ra ţiu n e a sau ştiinţa
treb u ie să se plece în fa ţa religiei; iar d a c ă este vorba de
m işcare planetară, de com poziţia chim ică a anum itor
corpuri, de efectul unui m ed icam en t etc., religia treb u ie
să d ea în tâietate ştiinţei.
A cest rap o rt de în ţeleg ere şi concesie reciprocă îl
exprim ă naturalistul D ennert prin cuvintele: Ştiinţa este
un grad m ai mare de siguranţă în unele lucruri, în care
credinţa este unul m ai m ic. în cele veşnice, însă, credinţa
este siguranţa absolută. în sfera ei, ea este ştiinţă.
S-a vorbit totuşi şi se v o rb eşte de u n ele conflicte între
religie şi ştiinţă. în să re p e tă m că n icio d ată nu au existat
conflicte între ad ev ărata ştiinţă şi a d e v ă ra ta religie, nici
între adevăraţii oam eni de ştiinţă şi adevăraţii oam eni
religioşi şi nici nu pot exista. A u existat în să şi vor exista
conflicte între falşii rep re z e n ta n ţi ai ştiinţei, în tre
pseudoînvăţaţi şi pseudocredincioşi, în tre cei care n-au
p ătru n s cu adevărat în tain ele ştiinţei, d e o parte, şi cei
ce n-au pătruns în san ctu aru l credinţei, d e altă p arte.
Istoria ştiinţelor şi a Bisericii ne co n firm ă aceasta. E a
ne a ra tă că cei mai m ari învăţaţi, a d e v ă ra ţii oam eni d e
ştiinţă, au fost to to d ată şi oam eni credincioşi, care au
vorbit cu adânc respect de religie şi nu şi-au perm is să
discute cu uşurinţă d e sp re lucrurile sfinte. La fel, nici
adevăraţii credincioşi şi teologi cu a d e v ă ra t mari nu s-au
am estecat în p ro b lem atica ştiinţei p ure şi n-au
d ezap reciat valoarea ştiinţei.
P en tru a ne convinge pe deplin de aceasta, este d e
ajuns să cităm câteva num e din n u m ăru l m are al
învăţătorilor, care au fost to to d ată şi p ro fu n d religioşi:
Newton, Kepler, Herschel, Faye, Wolf, astronom i; Pascal,
Gauss, Euler, Cauchi, m atem aticieni; Linné, Civier,
2» MITROPOLITUL 1RINEU MIHĂLCLSCU

L am arck, Agassiz, Geofroy Saint-Hilaire, naturalişti;


Lavoisier, Liebig, chim işti; Volta, B unsen, Ampâre,
Faraday, Beqiierel, R o b ert Mayer, Hertz, fizicieni; Claude
B em ard', Pasleur, şi Dr. Păulescu, fiziologi; H umbold,
Weilz, Ralzel, Qualrefages, etnologi; Ranke, Momsen, is­
torici; Descartes, L eibnilz, Kant, Hegel, Fichte, Iacobi,
Fechner\ Renouvier, Boutroux, filosofi.
M a re le Bacon d e V erulam a zis: Ştiinţa m u ltă apropie
p e o m de D um nezeu, iar ştiinţa p u ţin ă şi fă r ă credinţă, îl
îndepărtează ‘)*l

N ota I. Iată însăşi cuvintele în care îşi exprimă sentimentul lor religios,
câţiva din marii învăţaţi:
Astronom ul Kepler ( t 1630) în cartea sa Armonia lucrurilor. O, tată al
lumii! Tu ce prin lumina firii aprinzi în noi aspiraţii după lumina graţiei Tale,
pentru ca să ne duci la lumina măririi ! Iată cum îţi mulţumesc eu Ţie,
Făcătorul şi Stăpănul meu, că Tu m-ai desfătat prin creaţiunea Ta, căci mult
m-a fermecat opera ntăinilor Tale.
Chim istul R. Boyle ( tl6 9 1 ) spune: "Adevăratul cercetător al naturii
nicăieri nu poate pătrunde în cunoaşterea tainelor creaţiei fără a vedea degetul
lui Dumnezeu".
A stronom ul W. Ilcrschel ( t 1822) spune înlr-un loc: "Cu cât se lărgeşte
cămpul ştiinţei, cu atât mai numeroase şi mai irecuzabile devin dovezile despre
existenţa eternă a unei inteligenţe creatoare şi atotputernică. Geologi,
matematicieni, astronomi, naturalişti, toţi au adus piatra lor la acest mare
tem plu al ştiinţei, templul ridicat pentru însuşi Dumnezeu".
R. von Mayer, descoperitorul legii energiei, spune, de asemenea: "Dacă
minţile superficiale, cărora le place mult să figureze ca eroi ai zilei, nu vor să
recunoască nimic mai departe, mai înalt, dincolo de lumea materială, nu
l rebu ie învinuită ştiinţa de această atitudine ridicolă a câtorva singuratici, ceea
ce nu le poate fi spre cinste şi folos".
P . Tennier (t 1930),profesor de Geologie la Şcoala de Mine şi membru al
A cadem iei de Ştiinţe din Paris: "Este o altă categorie de învăţaţi, care privesc
ca artificială, convenţională, şi deci cu putinţă de depăşit, limita dintre cele
două domenii: ştiinţific şi religios... Este o potrivire reală între dalele ştiinţei
şi ale credinţei creştine. Fără să demonstreze adevărul creştinismului, ştiinţele,
în totalitatea lor, dispun spiritul să recunoască existenţa lui Dumnezeu, a
sufletului, a legii morale şi că aicisuntem făcuţi pentru un scop supraomenesc.
D um nezeu, sufletul, legea morală, nemurirea nu sunt, desigur, tot creştinis­
mul, clar sunt temelia pe care sc reazemă creştinismul în fiecare din noi". Ioan
G. Savin - Curs de Apologetică, cap.Vii.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 29

R E L I G I A ŞI M O R A L A
A

Religia şi morala. In tre religie şi m o rală este aşa de


m are asem ănare, încât sunt m ulte fap te p e care nu ştii
cum să le caracterizezi: m orale sau religioase?
Aşa, de pildă, refuzul lui S ocrate d e a se sustrage
condam nării la m oarte pe n ed rep t, curajul cu care G ior-
dano B runo a suferit m o a rte a pe rug, p u te re a de voinţă
a lui S en eca de a-şi deschide singur ven ele în baie,
prietenia d u să până la sacrificiu d e sine d in tre O reste şi
Pilade etc., trebuie privite ca acte m o rale, sau treb u ie
socotite ca izvorând din convingerile religioase ale
autorilor lo r şi prin u rm are ca acte religioase?
T ot astfel, iubirea intelectuală de D u m n ezeu a lui
Spinoza, apoteoza datoriei la K ant şi a lib ertăţii la H egel,
eul universal al lui Fichte, convingerea n estră m u ta tă a lui
Nietzsche despre realitatea supraom ului etc., au izvorât
num ai din adâncurile m orale ale sufletului acesto r
cugetări, dintr-un sentim ent pur m oral, sau trebuie să
adm item , că în sufletul lo r a fost şi un p u tern ic, nedesluşit
simţ religios, care a stat la baza acesto r idei şi convingeri?
A sem ănarea dintre religie şi m orală se reduce la
urm ătoarele:
a. Şi religia şi m orala atribuie o v alo are deosebită
personalităţii om eneşti, consideră om ul ca o fiinţă m ai
presus de to ate celelalte, prin ac ee a că este religios şi
m oral. P e n tru religie, om ul este chipul şi asem ăn area lui
D um nezeu, creatura Sa cea mai aleasă, fiul Său. Sufletul
are valoare nesfârşită în a in te a lui D um nezeu.
Din p u n ct de vedere m oral, voinţa au to n o m ă din om
este un lucru aşa de m are, că a făcut p e K ant să zică:
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 29

R E L I G I A ŞI M O R A L A

Religia şi morala. în tr e religie şi m o ra lă este aşa de


m are asem ănare, încât su n t m ulte fap te p e care nu ştii
cum să le caracterizezi: m o rale sau religioase?
Aşa, de pildă, refuzul lui S ocrate d e a se sustrage
condam nării la m oarte pe n ed rep t, curajul cu care G ior-
dano B runo a suferit m o a rte a pe rug, p u te re a de voinţă
a lui S en eca de a-şi deschide singur ven ele în baie,
prietenia d u să până la sacrificiu d e sine d in tre O reste şi
Pilade etc., trebuie privite ca acte m o rale, sau treb u ie
socotite ca izvorând din convingerile religioase ale
autorilor lo r şi prin u rm are ca acte religioase?
T ot astfel, iubirea in telectuală de D u m n ezeu a lui
Spinoza, apoteoza datoriei la K ant şi a lib ertăţii la H egel,
eul universal al lui Fichte, convingerea n estră m u ta tă a lui
N ietzsche despre realitatea supraom ului etc., au izvorât
num ai din adâncurile m orale ale sufletului acesto r
cugetări, dintr-un sen tim en t p u r m oral, sau trebuie să
adm item , că în sufletul lo r a fost şi un p u tern ic, nedesluşit
simţ religios, care a stat la baza acesto r idei şi convingeri?
A sem ănarea dintre religie şi m o rală se reduce la
urm ătoarele:
a. Şi religia şi m orala atribuie o v alo are deosebită
personalităţii om eneşti, consideră om ul ca o fiinţă m ai
presus de to ate celelalte, prin acee a că este religios şi
moral. P e n tru religie, om ul este chipul şi asem ăn area lui
D um nezeu, creatura Sa cea mai aleasă, fiul Său. Sufletul
are valoare nesfârşită în a in te a lui D um nezeu.
Din p u n ct de vedere m oral, voinţa au to n o m ă din om
este un lucru aşa de m are, că a făcut p e K ant să zică:
30 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

D ouă lucruri îm i u m p lu sufletul de admiraţie: cerul înstelat


deasupra capului ş i conştiinţa din om.
Şi religia şi m o ra la înalţă deci p e om, îl tran sp u n din
sfera m aterialităţii şi a senzualităţii în lum ea valorilor şi-l
fac m ai nobil, m ai bun.
b. Şi religia şi m orala u rm ăresc fericirea omului:
m orala asigură fericirea în viaţa păm ântească, religia o
asigură şi în v iaţa aceasta şi în cea viitoare. O m ul m oral
sau virtuos este m u lţu m it în adâncul sufletului său şi deci
fericit (chiar d u p ă m orala rig o ristă1) a lui K ant), iar
religia îi p ro m ite fericirea şi pe p ă m â n t şi în cer. D e veţi
vrea şi m ă veţi asculta, bunătăţile păm ântului veţi m ânca
zicea D um nezeu c ă tre poporul israelit; Fericiţi cei săraci
cu duhul, fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că acelora
este împărăţia cerurilor zice M ân tu ito ru l Hristos.
c. Şi religia şi m orala p resu p u n id eea de sancţiune şi
o p erea ză cu ea, ad ică şi una şi alta învaţă că v irtu tea sau
fap ta bună tre b u ie răsplătită, ia r viciul sau fap ta rea
treb u ie p ed ep sită. Sancţiunea m oralei este im an en tă şi
relativă2), pe câ n d sancţiunea religiei poate fi câteo d ată
şi im an en ţă3), d a r în adevăratul ei asp ect este tran scen ­
d e n tă şi absolută.
d. Şi în religie şi în m orală, id eea de libertate este cea
care form ează specificul actelo r religioase şi m orale, căci
am zis că religia e ste raportul co n ştien t şi liber al om ului
cu D um nezeu, ia r m orala p o ate fi definită ca ştiinţa
actelo r libere ale om ului.
O rice act p rin care se m anifestă raportul om ului cu
D um nezeu, nu e s te cu ad ev ărat religios, dacă om ul nu
este deplin lib er în săvârşirea lui, după cum cea mai
nobilă faptă nu e s te m orală, dacă au to ru l ei nu a săvârşit-
o în m od cu totul liber.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 31
A

In tre religie şi m orală este astfel o strân să leg ătu ră


fără ca totuşi să se confunde u n a cu alta. R ap o rtu l d in tre
ele este un rap o rt de re c ip ro c ita te , adică u n a
condiţionează p e cealaltă. R eligia p ro d u c e m orala şi cum
este religia aşa este şi m orala.
D acă ideea de D um nezeu este jo sn ică, la fel este şi
m orala şi viceversa, d eo arece d iv in itatea este în to t­
d eau n a idealul vieţii m orale. La cele mai m ulte d in
triburile sălbatice şi la p o p o arele se m ite din vechim e,
dom nea cea m ai crasă im oralitate, d e o a re c e însăşi co n ­
cepţia lor d espre zei era im orală, p e când în religiile
su perioare ca: parsism ul, m ozaism ul şi creştinism ul,
găsim şi o m orală superioară, d e o a re c e aici co n cep ţia
d esp re divinitate este spirituală. î n special, m o ra la
creştină este m orala absolută, d e o a re c e şi religia c re ştin ă
este religia absolută.
R aportul de reciprocitate d in tre relig ie şi m orală se
observă şi în viaţa de to ate zilele şi e s te confirm at d e
istorie. In viaţa zilnică, vedem că o a m e n ii cu a d e v ă ra t
religioşi sunt şi m orali şi viceversa, ia r isto ria ne a ra tă c ă
în epocile în care a înflorit religia, a în flo rit şi m o ra la ,
precum şi că avântul m oralei a a tra s d u p ă sine pe al
religiei, iar d ecăd erea uneia a adus cu sine şi d e c ă d e re a
celeilalte.
Religia fără m orală este deci ca u n pom sterp , ia r
m orala fără religie este ca un fruct al căru i m iez este lip sit
de înveliş. D esigur că p oate să existe şi o m orală in d e ­
p en d en tă de religie. Aşa este m o rala b u d istă 4), aşa a fo s t
m o rala filosofilor greci, ca S ocrate, A risto te l şi stoicii,
care era pur raţionalistă, şi în ziua de azi sunt sistem e le
de m orală num ite: utilitaristă, evoluţionistă, pozitivistă,
senzualistă, naturalistă, sociologică, au to n o m ă, a eg o is­
mului, a forţei, a pesimism ului, a in co n ştien tu lu i5) etc.
32 MITROPOLITUL IRINEU MIHÂLCESCU

T o a te aceste sistem e de m orală su n t însă ceva artifi­


cial şi cu totul lipsite de viaţă, d eo a re ce - pe lângă alte
d e fe c te fu n d am e n tale p e care le are fiecare din ele şi cu
c o m b a te re a c ă ro ra se o cu p ă m orala sunt lipsite de
id e e a unei sancţiun i ab so lu te pe care o dă num ai religie
c re ştin ă 6).
Nota 1. Morala lui Kant se numeşte rigoristă, în opoziţie cu morala
eudemonislă, deoarece el nu recunoaşte fericirea ca ţintă a moralei sau ca
răsplată a faptei bune, ci învaţă că binele moral sau virtutea trebuie practicate
fără nici-o consideraţie la răsplată. Trebuie să facem binele, deoarece
conştiinţa ne porunceşte: Du solist = trebuie. De aceea, morala lui se numeşte
şi m orala imperativului categoric.
Nota 2. Imanent înseamnă ceea ce se petrece în lumea materială sau a
simţurilor. Aici are sensul special: în viaţa pământească.
N ota 3. Transcendent înseamnă ceea ce este mai presus de simţuri. Aici
are sensul: în viaţa viitoare sau dincolo de mormânt.
Nota 4. Budismul primitiv nu are ideea de Dumnezeu. Morala budistă nu
este influienţată cu nimic de religie, dimpotrivă, ia asupră-şi rolul religiei de
a mântui pe om.
Nota 5. Socrate (+399 a. Hr.) este cel dintâi mare filosof grec, despre care
s-a z is că a coborât filosofia din cer pe pământ, deoarece se ocupa cu probleme
ce privesc direct pe om, iar nu de cunoaşterea naturii, ca filosofii dinaintea de
el. E l a pus ca principiu al filosofici maxima: Cunoaşle-te pe tine însuţi A murit
fiind condamnat la moarte pentru învinuirea de ateu, de guvernul celor 30 de
tirani, deşi a fost un mare spiritualist şi moralist.
Aristotel (+321 a. Ilr.), profesorul lui Alexandru cel Mare şi ucenicul lui
Platon, este cel mai marc filosof realist pe care îl cunoaşte istoria. Filosofia
lui, prelucrată de Arabi, a servit drept bază filosofiei scolastice, care a fost
dominantă în toată perioada evului mediu.
Stoicii sunt o întreagă scrie de filosofi, care îşi trag numele de la Sloa sau
Porticul, în care se adunau unii din ei. Stoicismul a fost mai mult un sistem
practic de morală, pe care stoicii căutau să-l şi trăiască. întemeietorul
sistemului este Zenon (sec. IV. a. Ilr.), iar stoicii mai de seamă au fost:
împăratul Marc Aureliu (+180 p. Hr.) şi fostul sclav Epiclet (sec. II p. Tir.)
Utilitaristă se numeşte direcţia sau sistemul de morală care pune ca ţintă
a moralităţii interesul. întemeietorul Iui este jurist- consultul englez leremia
Bcntham (+1832), iar continuatorul, filosoful englez/o/m Stuart Mill (+1873).
Evoluţionistă se cheamă morala, care aplică la morală evoluţionismul
naturalist al Iui Lantark şi Darwin. Punctul său de plecare este evoluţia
instinctelor sociale. I se mai zice morală ştiinţifică. Susţinătorii ei au fost
fie rb e ti Spencer şi Ernesl lia ck el şi sunt astăzi urmaşii lor.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 33
Pozitivistă se numeşte morala pozitivismului filosofic. Ca şi aceasta, ea
înlătură ideea de supranatural şi se întemeieză numai pe fapte materiale şi
senzoriale. întemeietorul ei este Auguste Comle.
Senzualistă este morala care urmăreşte plăcerea. întemeietorul ci a fost
Aristip de dren a, ucenicul lui Socrate şi susţinătorii: Epicur (f350 a. Ilr.),
Lucrejiu (|5 1 a. Ilr.) şi mai târziu John Locke. Azi nu are susţinători deseamă.
Naturalistă este morala care se reduce la sentimentul înnăscut în om, în
virtutea căruia el deosebeşte binele de rău (Iiousseau f 1778), sau la simpatie
(Adam Smilh 1 1790), ori la intuiţie naturală sau inspiraţie naivă a inimii (Iacobi
11819).
Sociologică este morala care se întemeiază pe faptele sociale, spre
deosebire de morala evoluţionistă, care am văzut că se întemeiază pe in­
stinctele sociale. Ea îşi are temelia în Iiousseau, Spencer şi Auguste Comle şi a
fost susţinută în deosebi de Emil DwkJieim, fost profesor la Sorbona, iar în
prezent de la Levy-Bruhl, profesor onorific la Sorbona.
Autonom ă i se mai zice moralei lui Kant, deoarece principiile de viaţă
morală se cuprind, după el, în însăşi conştiinţa morală, care-şi dă singură, iar
nu primeşte din afară legea morală.
Morala egoismului, al cărui nume spune ce este, a fost susţinută de
profesorul german Max Stimer ( f i 858) care pune egoismul la baza tuturor
acţiunilor omeneşti.
Morala forjei este morala propagată de filosoful german Friedrich
Nielzsche ( t l 900).
Morala pesimismului a fost întemeiată de filosoful german pcsimist/l/Ynr
Scliopenhauer ( t 1860). Ea se aseamănă cu cea budistă şi pune ca scop suprem
al vieţii renunţarea, prin care se nimiceşte dragostea sau alipirea de viaţă, iar
ca singură virtute recomandă compătimirea, care însă nu trebuie să se
manifeste prin fapte de caritate sau de ajutorare a aproapelui, căci prin aceasta
i s-ar prelungi viaţa.
Morala inconştientului, formulată de Eduard de Ilartmann (fl9 0 6 ),
discipolul lui Scliopenhauer, recomandă sinuciderea în masă a omenirii,
pentru a se scăpa de suferinţa care dom neşte pretutindeni în lume.
Nota 6. Iată o pagină celebră a lui Taine asupra influienţei binefăcătoare
pe care o exercită religia în forma ei superioară, adică, creştinismul, asupra
moralei şi a vieţii în genere:
"Sub învelişul său ortodox, catolic sau protestant, creştinismul este încă
pentru patru sute de milioane de făpturi omeneşti, (este vorba de secolul XIX)
organul spiritual al marii perechi de aripi indispensabile pentru înălţarea
omului mai presus de cl însuşi, mai presus de viaţa de tărăloare şi de orizont uri
mărginite, pentru a-l conduce prin răbdare, resemnare şi speranţă până la
seninătate, pentru a-l ridica mai presus de cumpătare, curăţie şi bunătate,
până la devotament şi sacrificiu.
Totdeauna şi pretutindeni, de optsprezece veacuri, îndată ce aceste aripi
au lipsii sau au fost frânte, moravurile publice şi private au decăzut. în Italia,
în timpul renaşterii; în Anglia, sub restauraţie; în Franţa, sub Convenţie şi
Directorat, omul a devenii păgân ca In primul veac. S-a făcut dintr-odată, ca
pe vremea lui August şi a lui Tiberiu, dornic de plăceri şi brutal, abuza de alţii
3
34 MITROPOLITUL 1RINEU MIIIĂLCESCU
şi de el însuşi. Egoismul brut şi calculat avea întâietate, cruzimea şi sen­
zualitatea se practicau pe faţă, societatea devenise un călău şi un maidan
primejdios.
Faţă de acest spectacol se poate preţui ceea ce a adus creştinismul în
societăţile noastre moderne: pudoarea, blândeţea, onestitatea, credinţa şi
dreptatea, pe care el le-a insuflat. Nici raţiunea filosofică, nici cultura artistică
şi literară, nici chiar onoarea feudală, militară şi cavalerească, nici un cod, nici
o administraţie, nici un guvern nu poate să aducă acest serviciu. Numai el ne
poale opri în loc pe pragul fatal, ca să stăvilească alunccuşul pe nesimţite, prin
care, Iară de răgaz şi cu toată greutatea caracteristică ei, rasa noastră dă mereu
înapoi. Bătrâna Evanghelie, oricare i-ar fi învelişul actual, este încă şi azi cel
mai bun auxiliar al instinctului social" (R cvue des Dcux Mondcs, 1 Juin 1891).
Nota 7. Ce ajunge un popor a cărui religie a decăzut, ne arată Friedlander,
în lucrarea sa: Siilengeschiclile Roms.

R E L I G I A ŞI A R T A

Nici una din m anifestările vieţii sufleteşti nu a re a tâ ta


afinitate cu religia ca arta. A p ro p ierea dintre una şi alta
este aşa de m are, încât unii ad m irato ri ai frum osului, care
nu-şi dau b in e seam a de ceea ce este religia, cred că a rta
ar p u tea să ţină locul religiei şi vorbesc de o religie a
frumosului.
Deşi este un produs sp o n ta n al sufletului om enesc,
totuşi a rta a fost în to td eau n a nedespărţită d e religie, s-a
dezvoltat alătu ri de ea şi a atins cele mai înalte culmi ale
desăvârşirii sub aripile ei o cro tito are.
A rh itectu ra, sculptura, pictura, muzica, poezia,
literatura, şi-au atins apogeul în epocile de înflorire a
religiei, că re ia i-au servit ca fo rm e de m anifestare.
A fin itatea dintre religie şi a rtă constă din:
a. Id eea de inspiraţie dum nezeiască, com ună ş
religiei şi arte i.
C redinţa generală a celo r vechi era că fără inspiraţie
nu p o ate fi cineva artist. D e aceea, artiştii erau num iţi
profeţi sau slujitori ai m uzelor şi erau priviţi ca ceva sfânt,
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 35
iar poeţii obişnuiau să invoce ajutorul zeilor în cele d in tâi
versuri ale o p erelo r lor.
Unii din tre ei au atribuit chiar d e-a-d rep tu l inspiraţiei
dum nezeieşti, fru m u seţea o perelor lo r de artă . Insuflarea
lu iA p o lo - zice H o ratiu s - m i-a d at aria de ci fa c e p o ezie.
D um nezeu - zice Ovidius - trăieşte în noi. A vem părtăşie
cu cerul. D in sferele eterice ne vine inspiraţia.
Când H aydn auzi executându-se fraza m uzicală Şi s-a
făcut lum ină din celebrul său o rato riu Creaţia, ridică
m âna către cer şi zise: N u de la m ine vine aceasta, ci de
acolo (din cer).
b. Religia şi a rta corespund asp iraţiilo r idealiste ale
sufletului om enesc. Omul nu trăieşte num ai pen tru
prezent, nu e m ulţum it dacă-i sunt satisfăcute num ai
trebuinţele sale m ateriale, ci se înalţă cu gândul mai
presus de realitatea care-1 înconjoară, z b o a ră p este m ar­
ginile tim pului şi spaţiului, pluteşte într-o lum e ideală, în
care nu îşi m ai găseşte m ulţum irea sa deplină. C ele două
aripi care înalţă din sfera realului în cea a idealului, din
dom eniul im anenţei în cei al tran scen d en ţei, su n t religia
şi arta.
Şi religia şi a rta au ca ultim scop al aspiraţiei lor
absolutul, dum nezeirea, pe care religia şi-l rep rezin tă ca
adevărul, b u n ătate a, d rep ta tea , sfinţenia desăvârşită, iar
arta ca frum useţea ideală, absolută.
c. Religiile cele m ai spirituale au produs a rta cea mai
desăvârşită şi artiştii m ari au avut în to td eau n a şi o religie -
foarte înaltă. F ap tu l că cei mai m ari artişti au fost şi sunt
creştini, nu este ceva întâm plător, iar d o ctrin a şi cultul
creştin, la rândul lor, îşi d ato rează desigur sublim itatea
form elor lor în bună m ăsură şi concepţiei artistice.
d. Şi religia şi a rta se servesc mai m ult d e simboluri,
de imagini crea te de fantezie, decât de silogisme, ori de
36 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

idei sau noţiuni. D acă aş putea să-ţi spun ce reprezintă,


r ă s p u n d e a un m are pictor unui prieten care-1 întreba, ce
r e p r e z e n tă un tablou al său, nu aş fi recurs la penel, pentru
a -i da expresie.
A sem ăn ările d in tre religie şi artă su n t m ulte altele,
d a r şi deosebirile sunt num eroase şi însem nate şi
c u n o a ş te re a lor ne fereşte de greşeala de a identifica arta
cu relig ia sau de a crede, că ar p u tea ţine locul religiei.
în a in te de a trece la deosebiri, este locul potrivit să
cităm u n cuvânt al lui G o eth e, care caracterizează, de
m in u n e , afinitatea strân să ce există în tre religie şi artă:
O a m en ii sunt num ai atât tim p productivi în poezie şi artă,
căi su n t credincioşi.
D eo seb irile din tre religie şi artă sunt:
a. R eligia o p erează cu lum ea transcedentală, în care
în a lţă sufletele ca într-o realitate absolut obiectivă. A fir­
m aţiile ei despre existenţa reală a lumii spirituale n-au
e v id e n ţa şi stringenţa logică a axiom elor, căci se
în te m e ia z ă în cea m ai m are p arte pe credinţă.
T o tu şi ele nu sunt mai puţin sigure, d eo arece dacă ar
sta m ă c a r o clipă la îndoială asupra realităţii obiectelor
c re d in ţe i, religia nu ar p u te a dăinui.
b. A rta, dim potrivă, nu se întreabă, dacă ceea ce ea
re p re z in tă este real sau nu. E a este iluzionistă. în aceasta
stă farm ecu l ei: să n e facă să credem ca real ceea ce nu
este d e c â t închipuire, să înfăţişeze realitatea în aşa fel şi
grad în c â t să ne dea im presia că este realitate, cu toate
că n u este.
A c e a sta este im posibil în religie, d eo arece cum am
p u te a noi sau cum s-ar p u tea ruga cineva la D um nezeu,
c a re s ă aibă numai existenţa im aginară, iar nu reală?
C â n d oam enii au înţeles că divinităţile păgâne,
în fă ţişa te sub form e om eneşti sau anim alice, sunt
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 37

p roduse ale fanteziei p o etice, atunci n-au mai p u tu t


crede în ele şi religiile ca re aveau astfel de divinităţi au
treb u it să dispară de pe scena istoriei.
O religie este cu a tâ t m ai înaltă, m ai desăvârşită, cu
cât noţiunile ei sunt m ai adm isibile din p u n ct de vedere
logic, m ai dem ne de crezare.
în spatele sim bolurilor religioase se ascunde în to t­
d eau n a o lum e de realităţi spirituale. A rta nu p ierd e
nimic din valoarea sa, d a c ă ceea ce re p re z in tă ea nu are
existenţă reală, dar religia nu p o ate exista fără realitatea
obiectului ei.
c. A rta se adresează părţii em otive a sufletului şi
scopul ei este pe deplin atins, dacă, c re a re a sau con­
tem p larea unei opere de a rtă produce în su flet un se n ti­
m ent de m ulţum ire şi fericire, pe care nu-1 p o ate d a nici
ştiinţa, nici acţiunea practică. R eligia infJuienţează şi
asupra voinţei şi determ in ă şi po stu lează anum ite fapte,
fără de care ea nu ar avea viaţă ad ev ărată.
O religie care nu influienţează a su p ra vieţii m orale şi
nu se m anifestă printr-un anum it cult este un m isticism
bolnav.
d. S-a zis că şi arta p o a te influienţa asu p ra voinţei şi
a o determ in a la săvârşirea de fap te. P en tru în tărirea
acestei afirm aţii s-au ad u s exem ple, privind puternica
în râurire pe care o exercită îndeosebi m uzica asupra
sufletului omenesc. E ste ştiut că un m arş războinic, bine
com pus şi bine executat, entuziasm ează şi dispune spre
fapte eroice pe cel m ai fricos om. In stitu ţia cântecelor
m ilitare se întem eiază chiar pe această observaţie
psihologică.
C ântecele pe care le cântau şi strig ătele pe care le
scoteau în luptă hoardele neam urilor b arb are, aveau pe
38 MITROPOLITUL IRINEU i .., u.CESCU

lângă scopul d e a băga groaza în duşmani, şi pe cel de a


înflăcăra pe proprii lor luptători.
în cartea lui Iosua, din Biblie, se spune că, cetatatea
Ierihonului a căzut în m âna fiilor lui Israel în toiul
sunetelor de trâm b iţă şi al strigătului cuceritorilor. U n
m arş funebru înduioşează şi dispune spre fapte de
c a ritate şi cele m ai îm pietrite inimi. A ccentele săltăreţe
ale unei muzici de dans, venite de la orchestră bună,
îm bie la joc şi pe cel ce nu a d an sat niciodată.
Pe aripile sublim elor arm onii ale unui concert religios
de B ortneanschi sau P alestrina, sufletul se înalţă mai
uşor către D um nezeu decât prin orice m editaţie şi inim ­
ile se dispun către dărnicie în scopuri caritabile, mai
d egrabă decât în urm a celei mai strălucite cuvântări.
O muzică, cu adevărat artistică, face din ascultătorii
săi to t ce vrea. Să ne am intim num ai de urm ătorul episod
din viaţa lui A lexandru cel M are:
O dată, când A lexandru cel M a re se ospăta îm preună
cu generalii săi, m uzicantul T im oteos îi cânta un cântec
războinic. A lexandru se înflăcără atât de m ult încât se
sculă de la m asă, îşi puse platoşa, luă arm ele şi era gata
să încalece p e D ucipal (calul său) şi să pornească la luptă.
T im oteos schim bă m elodia, cân tă ceva liniştit, duios, şi
A lexandru lep ăd ă arm ele şi se aşeză din nou la masă.
în rezum at, p u te re a pe care a rta o are în general şi în
m od special m uzica asupra sufletului om enesc este m are
şi p o ate da n aştere la o întreagă serie de acte m ăreţe.
D a r acestă p u tere nu rezidă în artă ca atare, ci în
fondul religios sau m oral ce se ascunde în ea. A rta dă
num ai atunci im puls către acţiune, când artistul
urm ăreşte prin o p era sa în m od special un scop religios
sau m oral şi când, pentru atin g erea lui, prelucrează în
opera sa m otive religios-m orale.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 39

Religia cuprinde însă to td e a u n a şi în m od n ecesar


impulsul către acţiunea m orală. Ea se ad resează
deopotrivă şi intelectului şi sen tim en tu lu i şi voinţei.
e. M ulţum irea sufletească p e care ne-o dă a r ta stă
numai în co n tem plare şi este trec ăto a re , pe când cea pe
care ne-o dă religia stă în co n ştiin ţa posedării unui bun
nepieritor.
D acă Te a m p e Tine, D oam ne, ce m ă m ai întreb d e cer
şi de p ă m ânt? a zis psalmistul.
f. R eligia este în legătură şi cu o anum ită co ncepţie
despre lum e, pe care o în tă re şte şi spiritualizează şi este
totodată şi o explicare a lum ii. A rta nu este în niciun
raport cu concepţia despre lum e.
D acă sunt şi concepţii este tic e d espre lum e, ele su n t
opera artiştilor şi nu a artei, d e o a re c e nu decurg din fiinţa
ei. Cu alte cuvinte, religia a re o latu ră speculativă, iar
arta nu are.
In sfârşit, religia este un p u te rn ic factor social, în
sensul că ea duce la în ch eg area societăţii sau co m u ­
nităţii, în care-şi realizează scopul său. A rta nu are
nevoie să-şi creeze societăţi, p e n tru a-şi atinge scopul şi
chiar dacă a r v rea s-o facă, n u ar p u tea, deoarece e a este
individualistă, separatistă, p e când religia este
agregaţionistă.

RELIGIA CA FACTOR SOCIAL

Religia este baza vieţii sociale, deoarece:


a. Ea este principiul constitutiv al fa m iliei şi al statului.
C ăsătoria a fost şi este la to a te p o p o arele un act
religios însoţit de cerem onii sim bolice, care su n t o
40 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

im itaţie a vieţii zeilo r sau su n t rân d u ite de ei. în tre ţin e ­


r e a focului casnic şi cultul străm oşilor şi al spiritelor
p ro te c to a re este u n a din în d ato ririle de frunte şi scopul
ce l m ai înalt al fam iliei prim itive. C apul familiei este şi
şe fu l ei religios, singurul în d re p tă ţit de a aduce sacrificii
în num ele fam iliei.
A socierea m ai m ultor familii cu aceleaşi divinităţi a
d a t naştere clanului şi tribului, iar din asocierea mai
m u lto r triburi cu aceleaşi divinităţi a rezultat statul.
F ie c a re stat îşi a re deci zeii lui protectori, a căror ad o rare
e s te o d ato rie ce tăţen ea scă p en tru fiecare individ.
R ăzb o iu l d in tre d o u ă sta te sau do u ă neam uri este
răzb o iu l dintre zeii lor.
b. Religia d ă legilor putere. F ără ideea de D um neze
c a cel mai înalt legiuitor şi ju d ecăto r, de la care îşi deţin
p u te re a au to rităţile om eneşti, legile nu ar avea nici-o
p u te re . M iturile u n o ra din po p o arele vechi, socoteau
a n u m ite divinităţi - de exem plu: egiptenii pe OsirisşiIsis,
asiro-babilonien ii pe E a, etc. - ca autori ai celor mai vechi
leg i ale lor, iar unii legiuitori susţineau că au prim it de-a
d re p tu l de la zei legile date de ei. A stfel la evrei, M oise a
p rim it T ablele Legii din m âna lui Iehova pe m untele
S inai; la indieni, M anii a prim it legea sa de la Brahm a,
ia r la rom ani reg ele N um a Pom piliu se p retin d ea inspirat
d e zeiţa E geria în alcătu irea legii sale.
Ce re p re z e n ta mai târziu pentru societatea rom ană
id e e a de divinitate ne-o spune Cicero :
Nu ştiu dacă, cu subm inarea fricii de Dumnezeu, n u va
dispărea dintre o a m en i şi fidelitatea şi ordinea socială; iar
o maximă latin ă zice: Quid leges sine meribus? şi, într-
a d e v ă r, m oravuri săn ăto ase nu pot fi fără religie. înşişi
suveranii m odern i, ered itari ori aleşi, se intitulează:
S uverani prin g raţia lui D um nezeu şi voinţa naţiunii.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 41
c. Religia asigură bunăstarea şi propăşirea popoarelor.
Siguranţa vieţii şi a p ro p rie tă ţii individuale, resp ec­
tarea jurăm ântului, su p u n e re a la legi, îndeplinirea
conştiincioasă a funcţiunilor publice etc., sunt condiţii
indispensabile progresului social. Religia vine în sprijinul
progresului şi asigură p ro sp e rita te a generală, p ro cla­
m ând viaţa şi proprietatea individuală ca bunuri sfinte,
iar resp e cta re a jurăm ântului, supunerea la legi şi
îndeplinirea conştiincioasă a funcţiunilor publice, d re p t
rânduiri dumnezeieşti, a că ro r nesocotire este pedepsită
şi în această viaţă si în cea viitoare.
d. Religia dă naştere şi avânt culturii. L iteratura, artele
şi ştiinţele au luat naştere şi s-au dezvoltat din religie şi
sub ocro tirea ei.
e. Religia apropie pe o a m en i unii de alţii şi cim entează
solidaritatea socială, în treţin ân d în ei to td eau n a vie
conştiinţa, că toţi sunt creaţii sau em anaţii ale aceleiaşi
divinităţi. A ceasta o realizează în cea mai m are m ăsură
Creştinism ul, care num eşte pe D um nezeu T ată, iar pe
oam eni fiii lui şi deci egali în tre ei şi fraţi.
O societate fără religie este, astfel, cu neputinţă să
existe, cum a zis, dem ult, P lutarh: Priviţi pe fa ţa
păm ântului. Veţi găsi oraşe fă ră înlăriluri, fă ră legi, fă ră
cănnuitori. Veţi întâlni o a m en i fă r ă locuinţe stabile, care
nu cunosc întrebuinţarea m onedelor şi nu au idee de arte,
dar nu veţi găsi nici o societate om enească fă ră credinţa
înlr-o divinitate, fără jertfe şi fă ră rugăciuni.
P ro b a contrară a dorit să o dem onstreze Robert Owen
(tl8 5 8 ), care a întem eiat în A m erica un oraş cu totul
ateu, num it Liberia. In scu rtă vrem e, însă, oraşul a pierit,
deoarece, cetăţenii lui n u s-au înţeles între ei şi s-au
îm prăştiat, neputând trăi fă ră religie.
42 MITROPOLITUL IRINEU MIIIALCBSCU

ELEMENTELE CONSTITUTIVE
ALE R E L I G I E I .

DUMNEZEU

CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU.


ÎN CE FEL ŞI ÎN C E MĂSURĂ?

1. D u m nezeu este F iin ţa absolută, adică F iinţa care


există prin Sine însăşi şi a re în Sine plenitudinea p er­
fecţiunilor, aşa că nu este condiţionată de nim eni şi de
nimic în a fa ră de Ea.
El e ste F iinţa personală, adică are conştiinţă de Sine
şi p osedă raţiune, voinţă şi sim ţire în cel mai înalt grad.
D acă D um nezeu nu a r fi fiinţă personală, ci un simplu
principiu sau substanţă, c a re însufleţeşte to tu l - după
cum vom vedea că ne în v aţă panteism ul - om ul nu ar
putea sta în legătură cu El şi religia nu ar p u tea exista,
sau ar fi num ai iluzie sau am ăg ire. Mai mult chiar. D acă
D um nezeu nu ar fi fiinţă personală, El ar fi inferior
omului d eo a re ce ar fi lipsit de cele m ai elem en tare
însuşiri spirituale.
D um enzeu, fiind F iinţă ab solută, nu p oate să existe în
afară d e El nimic, care să nu-şi aibă cauza în El, adică
ceva căru ia să nu-i fi d at El n aştere, pe care să nu-1 fi creat
El. D u m n ezeu este au to ru l sau creatorul a to t ce există,
înafară de rău, care nu este o p e ra Sa.
D u m n ezeu este fiinţă p u r spirituală, la fel cu sufletul
nostru, d ar infinit care nu se p o ate percepe cu sim ţurile.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 43

Din a c ea stă cauză, pe D u m en zeu II p u te m cunoaşte


numai cu sufletul în chip haric, iar nu prin sim ţu ri sau în
chip intuitiv, cum cunoaştem lucrurile şi fiin ţele sensibile.
Cum că D um nezeu există, este în afară şi m ai presus de
orice îndoială. N um ai cei răuvoitori p o t su sţin e că nu
există D um enzeu, cum spune Psalmistul: Z is-a cel nebun
în inim a sa: N u este D um nezeu (Psalm ul 13,1).
D eo arece D um nezeu există, trebuie să-L şi putem
cunoaşte, căci un D um nezeu necunoscut a r fi pentru
conştiinţa n o astră un izvor nesecat d e nelinişte şi
nesiguranţă, pe când El, dim potrivă, este izvorul fericirii,
cum zice fericitul A ugustin: Fecisli nos a d le, Domine, et
inquietum est cor m eum donec requiescat in le.
2. L a cu n oaşterea lui D u m nezeu aju n g em p e două
căi: pe calea naturală şi pe calea su p ran atu rală.
Pe calea naturală, cunoaştem p e D u m n ezeu din
studierea naturii şi a sufletului om enesc şi din observarea
lumii şi a legilor de care ea se conduce în to ta lita te a şi în
fiecare din părţile ei constitutive. D e o a re c e la această
cunoaştere se ajunge prin raţiune, se m ai num eşte şi
cunoaştere sau cale raională.
Pe calea supranaturală cunoaştem pe D u m n ez eu din
revelaţie, adică aşa cum ni s-a descoperit sa u cum ni s-a
făcut cunoscut El însuşi în S fânta Scriptură.
Pe calea naturală au ajuns la cu n o aşterea lui Dum ­
nezeu to ţi înţelepţii păgâni: Pilagora, Socrate, Platou,
Aristolel, Plolin, Epiclel, ş.a. precum şi în tem eieto rii de
religii: Zaratuslra, Buda, M ahom ed, ş.a. P e ac ea stă cale
m ergând, s-au convins fără îndoială de ex isten ţa lui Dum ­
nezeu, m arii învăţaţi şi cercetători m o d ern i: Newton,
Kepler, Copernic, Galilei, Am père, Liebig, Faraday, Pas-
leur ş.a. precum şi filosofii: Descartes, Kant, Hegel,
Cousin, Renouvier.
44 MITROPOLITUL 1RINEU MIHALCESCU

P e aceeaşi cale vor m erge până la sfârşitul veacurilor


m ii şi m ilioane de oam eni şi nu vor greşi, fiindcă D u m ­
n ezeu a dcft om ului raţiune, ca să cunoască nu num ai cele
d in jurul său şi cele ce se percep cu sim ţurile, ci să
cunoască în ain te de orice şi m ai presus d e toate pe D u m ­
n ezeu , C reato ru l său.
A m bele feluri de cunoaştere a lui D um nezeu,
n a tu ra lă şi su p ran atu rală, sunt în strân să legătură şi se
t co m p letează recip ro c.
Pe cale n a tu ra lă ajungem să ştim, că D um nezeu există
şi că El este C el ce a făcut lum ea şi-i p o artă de grijă,
adică, C reato ru l şi Providenţiatorul ei, iar despre fiinţa
S a, că El în tru n e şte în Sine, în chip absolut, to ate p e r­
fecţiunile, care se observă în lume, în m ăsură redusă şi în
fo rm e relative, şi niciunul din defectele sau lipsurile ce
există în lum ea crea tă. însă ce este D um nezeu în Sine sau
în fiinţa Sa, ra ţiu n e a nu ne p o ate spune.
Pe cale su p ran a tu ra lă ajungem să ştim şi ceva d esp re
e s e n ţa sau fiinţa lui D um nezeu.
Cu ajutorul raţiunii şi al revelaţiei ştim în m od pozitiv,
m ai întâi că D um nezeu există. Ştim apoi ceva relativ la
fiin ţa Sa, şi an u m e, că este spiritul absolut, că este unul
d u p ă fiin ţă şi întreit după persoane etc. Ştim, în sfârşit, în
ce raport stă E l cu lumea şi în special cu om ul şi ce cere de
la om, ca să corespundă menirii pentru care a fost creat şi
sci fie fericit a tât în viaţa aceasta, cât şi în cea viitoare.
3. D intre cei care susţin că nu p u tem cunoaşte p
D u m n ezeu pe cale naturală sau raţională, am intim ag­
nosticii, pe unii teologi p rotestanţi şi şcoala trad iţio n a­
listă din cadrul teologiei rom ano-catolice.
Agnosticii, porn in d de la afirm aţia lor de bază, că nu
s e poate cu n o aşte decât ceea ce cade sub simţuri, afirm ă
c ă nu se p o ate şti d acă D um nezeu există sau nu, deoarece
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 45

nu cade sub simţuri. D ar câte lucruri nu cad sub sim ţuri


§i totuşi agnosticii le adm it şi cred că există? Aşa, sunt de
pildă, atom ii, eterul, gravitaţia, etc. R a ţiu n e a are apoi
d reptul să conchidă de la concret la ab stract, de la efect
la cauză, chiar când cauza este su p ran a tu ra lă, cum este
D um nezeu.
Unii teologi protestanţi susţin că nici raţiunea, nici
revelaţia nu ne îm părtăşesc cun o ştin ţele despre D u m ­
nezeu, ci num ai despre ceea ce ce re E l de la noi, adică
despre datoriile ce avem faţă de E l1). D a r şi ei adm it că
D um nezeu este spirit, că este în trei persoane etc. şi
acestea ce sunt, dacă nu cunoştinţe d esp re D um nezeu?
Şcoala tradiţionalistă învaţă că D u m nezeu p o ate fi
cunoscut prin credinţă, prin revelaţie şi prin tradiţie, şi
nicidecum prin raţiu n e2).
F ă ră raţiune însă om ul nu ar p u te a înţelege revelaţia,
iar credinţa a r fi oarbă. Aşa că ea n e aju tă la cunoaşterea
lui D um nezeu. însăşi revelaţia şi tra d iţia confirm ă aceas­
ta şi o afirm ă de nen u m ărate ori.
4. Ştiind sigur că D um nezeu există, cum şi ceva despr
fiinţa sa, nu înseam nă că ştim precis ce este Dumnezeu, că
îl cunoaştem pe deplin, că înţelegem desăvârşit fiinţa Sa.
C eea ce este D um nezeu în fiinţa Sa a fost, este şi va
fi în veci nepătruns de raţiune. E xplicaţia este sim plă:
D um nezeu este fiinţa absolută, n em ărg in ită în orice
privinţă, iar omul este fiinţa m ărginită şi relativă în to ate
privinţele. D acă omul a r p utea cu p rin d e p e D um nezeu
cu raţiu n e a sa, D um nezeu nu ar fi nem ărg in it şi dacă nu
ar fi nem ărginit, nu ar fi D um nezeu.
U rm ăto arele două istorioare ilu strează foarte bine
acest adevăr:
I liero, tiranul Siracuzei (veacul V a. Hr.) avea la curtea sa mulţi înţelepţi,
printre care se distingea Simonides. într-o zi, Iliero spuse lui Simonides:
46 MITROPOLITUL 1RINEU MIHĂLCESCU
Simonidcs, înţelepciunea la este mare. Ani auzit de la tine multe lucruri
frumoase şi sfaturi chibzuite. încordează-ţi acum mintea şi spune-mi: Ce este
Dumnezeu? Simonidcs ceru timp de gândire două zile.
După ce trecură cele două zile, ceru alte patru, după aceea alte opt şi ar
fi mers până la infinit, dacă Hicro, supărat, nu l-ar fi întrebat: Dar ce? Nu
cumva ai de gând să mă amâi la infinit cu răspunsul tău?
Da răspunse Simonides, tocmai acesta este răspunsul meu.
Cum aşa? replică Hicro.
întrebarea ta, stăpâne -zise Simonidcs - este mai presus de puterile
înţelepţilor. Cu cât cugeţi mai mult la ea, cu atât mai puţin o înţelegi. Este
asemenea unui munte: chiar de departe văzul este imens şi cu cât te apropii
mai mult de el, cu atât este mai mare, mai impunător. Şi dacă nu poţi cuprinde
şi acoperi muntele cu mâna, cum ai vrea să poţi cuprinde cu mintea pe cel
care a făcut şi munţii şi pe oameni?
Hicro înţelese cuvintele lui Simonides, îşi îndreptă privirile cu cucernicie
spre cer şi exclamă: Da, Dumnezeu nu poate fi înţeles de mintea omenească!".
Marele scriitor bisericesc, fericitul Augustin, povesteşte despre sine ceva
cam asemănător. După ce compuse multe şi preţioase opere, Augustin îşi
propuse să scrie o carte despre Dumnezeu. începu şi scrise titlul, dar nu ajunse
mai departe, deoarece, voind să lămurească întrebarea: Ce este Dumnezeu?
se gândi până obosi. Plecă pe malul mării, ca să se recreeze. Cum se plimba
pe ţărm, gândind la problema care îi frământa mintea, văzu un copil, care
făcuse o gropiţă în nisip şi căra de zor, cu un ciob, apă din marc şi o turna în
gropiţă.
Ce faci tu, copile? întrebă Augustin. Vreau să deşert marea în gropiţa
mea, răspunse copilul, continuându-şi lucrul cu grăbire. Augustin surâse şi
merse mai departe, zicând în gândul său: Cât de naivi sunt copiii! Ce puţin
înţeleg ei! Cum îşi închipuie de pildă acest copilaş, că poate deşerta marea în
gropiţa sa şi încă cu un ciob!
Gândul său se întoarse din nou la problema care îl frământa, dar acum
luă o altă întorsătură. Nu sunt cu la fel ca acest copil - îşi zise el - căci vreau
să cuprind cu slaba mea minte şi să fac înţeleasă altora întreagă fiinţă a
nemărginitului Dumnezeu? Mărginitul nu poale cuprinde pe Cel nemărginit.
E de ajuns, dacă el I se poate pleca înainte, dacă se poate lăsa în voia lui, dacă
îşi dă osteneala să cunoască această voie şi să trăiască conform ei".
5. D in cele relatate p ân ă aici rezultă că, cunoaşterea
n o astră despre D um nezeu:
a. nu este ca cea m atem atică, adică evidentă şi con­
strângătoare;
b. nu se întem eiază p e experienţă 3);
c. n u este deplină, căci nu cunoaşte decât puţin despre
fiinţa şi atributele lui;
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 47
d. n u este directă nici apriorică, d e o a re c e conchidem
Ja existenţa lui num ai din ceea ce vedem în lume şi nu
plecăm de la cauză la efect. Ci este:
a. Prin analogie, d eo a re ce nu putem rep reze n ta pe
D um nezeu cum este în realitate, ci n u m a i cum ni-L
închipuim prin co m p araţie sau analogie cu lucrurile
m ărginite;
b. Sim bolică, deo arece, necunoscând ce este D um ­
nezeu în fiinţa Sa, nu ne p u tem exprim a ideile ce ne
facem d esp re El d ecât prin sim boluri sau imagini ori
figuri. Astfel, zicem că D um nezeu e s te lumina
n eap ro p iată, foc m istuitor, m are, necuprins şi fără m ar­
gini etc.4).
c. Aposleriorică sau per effectus ori indirectă, deoarec
cunoaştem p e D um nezeu nu m ai din lu crările Sale, adică,
conchidem de la efect la cauză. Acest fel d e cunoaştere
este însă superior celui em piric, de c a re se servesc
ştiinţele experim entale, d eo arece se în tem eiază pe
noţiunile m etafizice de cau zalitate şi fin a lita te şi are ca
efect certitu d in ea absolută.

Nota 1. Chiar reformatorii Luther şi Calvin învaţă că Dumnezeu nu poale


fi cunoscut cu raţiunea şi şcoala riischliană de azi, întemeindu-se pe Kant,
susţine că Dumnezeu nu poate Ti cunoscut prin judecata teoretică şi nici nu
ne interesează, din acest punct de vedere, dacă există sau nu, ci este postulat
numai de judecata de valoare, ca o necesitate pentru mântuirea noastră.
(Ritschl-Rechtfertigung tind Versolînting).
Nota 2. Această şcoală sau direcţie teologică din sânul romano-catolicis-
mului, reprezentată de vicontele de Donată ( f i 840), Lamennais (fl854),
Abbé Bautain ( f l 865), Abbé Ven tura ( t 1861 ) şi alţii, îşi arc punct ul de plecare
în doctrina protestantă despre totala întunecare a raţiunii omeneşti din cauza
păcatului originar. Acelaşi lucru ca tradiţionaliştii îl susţine şi filosoful german
Iacobi ( t 1819), de la care avem adănca maximă: Mit déni Kopfe cin Ucide, mii
dem Gemuth cin Christ = Cu captă - rajiunea - sunt păgân, cu inima suni
creştin.
Nota 3. Sunt totuşi două curente de cugetare, care susţin că, cunoaşlcrca
lui Dumnezeu se întemeiază pe experienţă.
48 MI TROPOLITUL IRINEU MIIIALCESCU
Acestea sunt: pragmatismul şi misticismul. Pragmatismul susţine, prin
reprezentantul său, filosoful american William James, în lucrarea sa: Ex­
perienţa religioasă, că oamenii cu adevărat religioşi, intuiesc direct invizibilul,
adică dumnezeirea.
Dar recunoaşterea existenţei lui Dumnezeu numai ca un fapt de
conştiinţă, fără o realitate obiectivă, nu este suficientă pentru religie.
Marii mistici clin Evul Mediu, ca sfântul Dernard de Clairvaux ( f i 153),
Garson (+1428), Jacob Böhm e (+1624) şi alţii, susţin că, prin extaz, omul se
pune în comuniune directă cu Dumnezeu şi că, precum corpul are anumite
organe ale simţurilor prin care se pune în contact cu lumea sensibilă, tot astfel
şi sufletul îşi are simţurile sale cu care percepe pe Dumnezeu. Dacă în această
cunoaştere sau intuire mistică se adaugă şi o cunoaştere raţională, care, după
unii mistici, precede, iar după alţii urmează, misticismul este admisibil; dacă
• n -o admite, este In eroare şi nu poate fi primită.

ARGUMENTELE RAŢIONALE PENTRU


DOVEDIREA EXISTENŢEI LUI DUMNEZEU

ARGUMENTUL COSMOLOGIC

A rgum entele p e ca re le form ulează raţiu n ea pen tru


a dovedi existenţa lui D um nezeu sunt mai multe. Astfel
c e le m ai însem nate sunt:
1. Argumentul cosm ologic. A cest argum ent conchide
la existenţa lui D u m n ez eu din o b serv area lumii ( = cos-
m o s) în trei feluri:
a. Din contingenfa lumii. E xperienţa ne arată că to a te
lu c ru rile din lum e şi deci şi lum ea însăşi nu-şi sunt ele
în se le cauza, ci su n t întâm plătoare, condiţionate, adică
p ro d u se de cineva sau ceva din afară de ele şi ca a ta re
p o t să existe sau să n u existe, adică sunt contingente. Cum
nim ic nu poate să existe fără cauză, lum ea trebuie să aibă
o cau ză care nu p o a te fi întâm plătoare, cauzată şi co n ­
tin g e n ţă , ci absolută, necesară, eternă, neschimbătoare,
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 49

spiritualei şi personală, care este D um nezeu. Totul în ju ru l


nostru ne confirm ă aceasta.
Aşa a fost form ulat argum entul acesta de filo so fu l
Leibnitz (1*1716). îm potriva lui s-au ridicat mai m ulte
obiecţiuni.
S-a zis m ai întâi, în num ele scepticismului ep is­
tem ologic a lui Kant, că legea cauzalităţii este num ai ceva
subiectiv, ceva care există num ai în sufletul nostru, iar nu
obiectiv, adică ea nu există în realitate, nu este şi în afară
de noi şi deci lumea nu se conduce de ea.
C oncepţia kantiană desp re cauzalitate nu este însă
adm isă de toţi filosofii, căci dacă s-ar adm ite, ar u rm a că
real sau obiectiv este num ai sufletul nostru, iar lum ea
m aterială este o simplă iluzie, şi ştiinţa exactă, care se
întem eiază pe cercetarea cauzală, nu a r fi posibilă fără
această lege fundam entală a lumii.
S-a zis că legea cauzalităţii se aplică num ai la lum ea
sensibilă sau a fenom enelor şi că deci nu avem dreptul să
conchidem la o cauză a lumii, ca re să fie mai presus de
lume.
C hiar dacă, într-adevăr, legea cauzalităţii nu s-ar
aplica lumii supranaturale, tran sced en tale, spirituale, şi
nu vedem pentru ce, totuşi raţiu n e a poate apela la o
cauză transcedentală, d eo arece în trea g a ei activitate este
suprasensibilă.
C auza lumii, postulată de acest argum ent, nu este
apoi o cauză secundară care să fie produsă de o altă
cauză, ci este o cauză prim ară, ultim ă sau absolută, care
îşi este singură cauză şi care este to to d ată şi cauza sufi­
cientă, adică prin care se p o ate explica pe deplin lum ea.
în fine, s-a zis că, deşi tot ce este în lume este contin­
gent, totuşi nu trebuie să căutăm o cauză mai presus de
50 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

lume, p e n tru a ne explica lum ea, căci ea se explică prin


cauzele secu n d are care se condiţionează reciproc.
D ar sum a totului nu p o a te fi de altă natu ră d ecât de
a p ărţilo r com ponente. O ricâte cauze secu n d are am
aduna, ele nu vor da o cau ză absolută, d u p ă cum toţi
idioţii din lum e, adunaţi la u n loc, nu vor da un om cu
minte.
U rm ă to a re a co m p araţie a filosofului englez Clarke,
vădeşte lipsa de logică a acestei obiecţii:
Să presupunem un la n ţ atârnat in văzduh, cu capătul
de sus la o înălţim e necunoscută. Să presupunem m ai
departe că lanţul nu cade, ci stă continuu întins, deşi
verigile lu i tind către p ă m â n t, în virtutea legii gravitaţiei.
Este oare de crezut că, pentru a ne explica cum se susţine
acest lanţ, este deajuns să se răspundă că veriga cea m ai de
jos se ţin e de a doua de m a i sus, aceasta de a treia şi aşa
m ai departe la infinit?
Dar ce susţine întreg lanţul? Problema n u se poate
rezolva, decât adm iţând o ca u ză exterioară, deosebită de
lanţ şi care-l ţin e suspendat1)
b. D in constatarea mişcării. M ateria este în sine inertă.
A dică ea nu se p o ate p u n e în mişcare singură, dacă
este în sta re de repaus, nici să se oprească singură, dacă
este în m işcare.
M işcarea presu p u n e deci ca primă cauză o mişcare
sau un m işcător, care la rân d u -i să nu fie mişcat de altceva
sau de altcineva şi care este D um nezeu.
Legea entropiei 2) d em o n strează că m işcarea va avea
un sfârşit prin aceea că energiile care se transform ă în
căldură, nu se transform ă din nou în întregim e în energii,
aşa în cât căldura va atinge cândva un grad care nu va mai
perm ite nici-un schim b de energii şi, prin urm are,
m işcarea va înceta şi cu ea va pieri şi lum ea. Dacă,
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 51

m işcarea va avea sfârşit, ea va trebui să a ib ă şi început şi


cauza ei este D um nezeul cel veşnic.
Arislotel este cel care a form ulat p rim a oară acest
arg u m e n t3).
M aterialiştii obiectează contra acestu i argum ent că
m işcarea nu a fost d esp ărţită niciodată d e m aterie sau,
ceea ce este to t una, că m ateria a fo st to td eau n a în
A

m işcare. Insă după teo ria cosm ogonică a lui K ant şi


Laplace, lum ea s-a produs din n eb u lo asa prim itivă în
care m ateria a r fi fost în stare gazoasă şi incandescentă.
Incandescenţa ar fi provenit din m işcarea sau cioc­
nirea atom ilor sau, m ai exact, a electro n ilo r sau ionilor
între ei. Ş tiinţa experim entală de astăzi ne spune, că
form a prim itivă a m ateriei nu este cea gazoasă, ci una în
care atom ii sau electronii sunt aşa de în d e p ă rta ţi unii de
alţii încât nu se ciocnesc unii cu alţii.
N ebuloasa prim itivă a trebuit să tre a c ă şi ea prin
această stare înainte de a fi gazoasă. C ine a pus deci în
m işcare atom ii ei, p en tru a deveni in can d escen tă, dacă
nu D um nezeu? 4).
A fară de aceasta legea entropiei dovedeşte că
m işcarea nu este veşnică, după cum p re tin d m aterialiştii.
c. Din constatarea vieţii pe păm ânt. V iaţa p lantelor şi
a anim alelor nu poate proveni din m a terie, ci trebuie să
aibă o cauză superio ară, vie şi inteligentă, care nu p o ate
fi d ecât D um nezeu.
Ştiinţa om enească nu adm ite n a ş te re a substanţei vii
sau a vieţii din m ateria anorganică. Teoria generaţiilor
echivoce sau spontane, care susţine contrariul, a fost
scoasă din circulaţie de către Pasteur, iar ştiinţele
naturale a ra tă num ai cum a evoluat sa u s-a dezvoltat
viaţa pe păm ânt, nu cum s-a născut ea. A şa că originea
vieţii nu p o ate fi pusă decât în D u m n ezeu 5).
52 MITROPOLITUL 1RLNEU MIIIĂLCESCU
A.

In toate cele trei form e ale sale, argum entul cos­


m ologic d o v ed e şte astfel existenţa lui D um nezeu ca
u ltim ă cauză a lumii sau d rep t C reato ru l ei.
Nota 1. Citat după E.Valvekens - Foi et Raison (pag.21)
N ota 2. Legea entropiei a fost formulată de marele fizician Claudius.
N ota 3. în Evul Mediu acest argument a fost aproape dat uitării. El a fost
din nou pus în circulaţie de filosoful francez spiritualist PaulJanet (1T899), în
lucrarea sa: Le materialism contemporain (cap.IV).
Nola4. Ma rele învăţat englez Thomson (LordKelvin) (tl8 6 7 )ş i fiziologul
germ an Helmholtz (tl8 9 4 ) explică originea vieţii pe pământ ca adusă de pe
vreo planetă de vreun bolid, ipoteza este neştiinţifică, deoarece în spaţiul
dintre planete este un frig de câteva sute de grade, care dislrugeorice germen
de viaţă. în afară de aceasta, se pune întrebarea: "Dar pe acea planetă cum a
luat naştere viaţa?".
N ota 5. Vezi în această privinţă, lucrarea ilustrului astronom francez
contemporan Abatele Morave: D ’ou venons nous? precum şi Faye: L ’origine
du nionde şi Cliarbonnelle: Les confins de la Science et de la philosophie.

LECTURĂ - C u n o a şte re a lui D um nezeu din stu d iu l naturii.


Contemplarea naturii pământeşti oferă, fără contrazicere, farmece par­
ticulare spiritului instruit, care descoperă, în organizarea fiinţelor, mişcarea
neîncetată a atomilor din care sunt formate şi schimbarea permanentă ce se
operează în toate lucrurile. Căldura solară, care ţine în stare lichidă apa
fluviilor şi a mărilor, ridică seva către vîrful arborilor, face să bată inima
vulturilor şi a porumbeilor. Lumina care răspândeşte verdeaţa în livezi,
hrăneşte plantele cu o sufiare necorporală, populează atmosfera cu
m inunatele sale frumuseţi aeriene. Sunetul care tremură în frunziş, cântă la
marginea pădurii, murmură pe ţărmul mărilor, într-un cuvânt, corelaţia
forţelor fizice, care reunesc sistemul întregii vieţi sub fraternitatea aceloraşi
legi.
Deci, cu cât este mai mare admiraţia deşteptată de razele vieţii la
suprafaţa pământului, cu atât este mai aplicabilă pentru toate aceste lumi,
care trimit raze de deasupra capetelor noastre, în timpul nopţii tăcute. Aceste
lum i depărtate, care, ca şi a noastră, se leagănă în eter, sub leagănul aceloraşi
energii şi legi, sunt ca şi a noastră, scaunul activităţii şi al vieţii. Am putea să
precizăm această mare şi falnică privelişte a vieţii universale ca o elocventă
m ărturie a inteligenţei, înţelepciunii şi a puterii nespuse, care a găsit cu cale,
de la aurora creaţiei, să vadă reflectându-se splendoarea sa în oglinda naturii
create. Dar, sub acest aspect nu vrem să desfăşurăm aici programul materiilor
cereşti, vrem numai să chemăm pe cei care tăgăduiesc inteligenţa creatoare
înaintea teatrului de legi ce conduc lumea.
Dacă, după ce vor consimţi să deschidă ochii înaintea acestui teatru, vor
stărui în tăgăduirea acestei inteligenţe, mărturisim că cea mai mare dreptate
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 53
ce am putea să le facem, ca răspuns la această tăgăduire neânţeleasă, este,
ca, la rândul nostru, să ne îndoim de facultatea lor mintală: căci sincer
vorbind, inteligenţa Creatorului ne pare infinit mai sigură şi mai de necontes­
tat decât a ateilor francezi şi străini.
Cam ille Flam m arion - D um nezeu în n atură

ARGUMENTUL TELEOLOGIC

în to t ce există vedem o arm onie şi finalitate


desăvârşită, adică to t ce există în lum e, fiinţe şi lucruri,
se supun unei m inunate rânduieli n eschim bătoare şi tind
către un scop = telos. E ste destul să ne aruncăm privirile
la noi înşine sau la lum ea din ju ru l nostru, sp re a ne
convinge de ordinea şi finalitatea care dom nesc p retu tin ­
deni. Cine nu va recunoaşte, de exem plu, că ochiul, acest
m inunat a p a ra t fotografic, este făcut ca să rep ro d u că
imaginile care ne înconjoară? Că urechea cu cele 6000
de fibre ale ei (fibrele lui C orti) este un adm irabil instru­
m ent acustic, care p ercepe de la cele mai jo a se p ân ă la
cele mai înalte sunete?
D ar uim itoarea corelaţie d in tre tru p şi suflet? C ât
despre m inunile săvârşite din instinct la diferite anim ale,
ar trebui să reproducem a p ro a p e întreaga zoologie
descriptivă, ca să ne facem o id ee co m pletă d e ele.
A celeaşi minuni şi încă şi mai m ari descoperim , dacă,
contem plăm corpurile cereşti şi lum ea nesfârşit de mică.
Soarele, care este de ap ro ap e un milion şi ju m ă ta te de
ori mai m are decât păm ântul şi care, îm p reu n ă cu cele
opt planete, care gravitează în ju ru l lui, ocupă cam 22 de
m ilioane de kilom etri în spaţiu, nu este decât o părticică
din infinit. în tre cele vreo 31 de m ilioane de stele sunt
m ulte cu mult mai mari decât so arele şi la d istan ţe mult
54 MITROPOLITUL IRINEU MIIIALCESCU

mai m ari d e păm ânt. Şi totuşi, to ate se supun aceleiaşi


legi a gravitaţiei, care face ca p iatra aru n cată în ae r de
mâna om ului să cadă pe p ăm ân t, ca atomii sau electronii
să stea la o anum ită d istan ţă unii de alţii, ca să dea
densitate m ai m are sau m ai m ică a corpurilor etc.
O rd in ea şi finalitatea lum ii nu p o t fi produsul m ateriei
sau al întâm plării, d e o a re c e m ateria este lipsită de
cugetare şi întâm plare, de asem en ea; pe când ordinea şi
finalitatea presupu n o in telig en ţă şi o voinţă, care tind
.către El. T re b u ie deci să existe m ai presus de lum e un
infinit d e în ţe le p t rân d u ito r şi acesta este D um nezeu.
A cest rân d u ito r al lumii nu p o ate fi decât unul singur,
deoarece în trea g a structură a lumii arată o desăvârşită
unitate. El treb u ie să fie to to d a tă o fiinţă personală,
inteligentă, ato tp u tern ică şi bun ă, căci num ai o astfel de
fiinţă a p u tu t face lum ea cea a tâ t de bogată în frum useţi
şi variată în form e.
Când privim cerul şi stelele - zice Cicero - ce poale f i
mai clar şi m a i evident decât că este o fiinţa supeiioară
înzestrată cu inteligenţă desăvârşită, de care su n t cârmuite
toate?
A rgum entul teleologic a fost form ulat în tâia oară de
Socrale, iar ucenicul său, P la to u, i-a d at o m are dezvol­
tare. Sfânta Scriptură îl foloseşte adesea din care cauză
el se n u m e şte şi argument biblic. Însuşi Kanl, care nu
adm ite n ici-u n arg u m en t ra ţio n a l p en tru d o v ed irea
existenţei lui D um nezeu, îl consideră ca cel m a i vechi, cel
mai puternic, cel m ai potrivit m inţii omeneşti şi care merită
respectul toluror timpurilor.
îm p o triv a acestui arg u m en t s-au ridicat, d e asem eni,
mai m ulte obiecţii.
S-a zis m ai întâi că ordinea şi armonia din lum e ar fi
produsul hazardului sau a l întâmplării. H azardul însă este
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 55

tocm ai antipodul ordinei, d e o a re ce este lipsit de co n ­


tinuitate şi d e constanţă şi ca a ta re nu p o a te produce
ordinea. în c ă din vechim e, Cicero zicea: m a i lesne va
crede că Iliada şi Odiseia au luat naştere dinlr-o cantitate
de litere aruncate la întâmplare, decât că lum ea a fo s t
produsă din întâmplare. D acă întâm plarea a fă cu t lum ea
- continuă el - pentru ce astăzi nu m a i fa c e m ăcar o ca să
sau o colibă?
Iar Victor Hugo num eşte hazardul o m âncare pe care
cei şmecheri o servesc proştilor.
S-a zis, de asem enea, că ordinea ar f i produsul
materiei, care ar avea în sine un im puls spre organizare şi
o finalitate inconştientă. O rdinea şi fin alitatea presupun
inteligenţă, p e care m ateria b ru tă nu o a re şi nici nu o
p o ate produce, precum nu p o ate pro d u ce nici m ăcar
viaţa. Şi apoi, care ar fi în acest caz, originea legilor, căro ra
trebuie să se conform eze m ateria sp re a se p roduce
ordinea, şi scopul pe care o rd in ea treb u ie să-l aibă în
vedere, spre a putea fi vorba de fin alitate?
în fine, s-a tăgăduit existen[a scopului ş i a armoniei în
natură, iar ordinea s-a pretins că este rezultatul evoluiiei
materiei.
în ce priveşte ordinea, am văzut că ea nu poate fi
produsul m ateriei; în ce priveşte ex isten ţa scopului şi a
arm oniei, să vedem dacă evoluţioniştii, care le
tăgăduiesc, au d rep ta te. Legile fizice şi chimice, c a re
guvernează gravitaţia, electricitatea, căldura, lum ina,
cristalizarea, afin itatea atom ică, rap o rtu rile d in tre
volum şi g reu tate etc. în lum ea anorganică; com binarea
arm onică a corpurilor chimice p en tru a form a celule;
co o rd o n area celulelor p en tru a form a o rg an e în stare d e
a exercita funcţii speciale; su b o rd o n area tuturor o r ­
ganelor şi funcţiilor în o rdinea asigurării vieţii, etc., su n t
56 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

to t a tâ te a fa p te care evidenţiază o rd in ea şi finalitatea din


lu m e p e n tru cine nu-şi închide ochii în faţa realităţii. Să
ascu ltăm ce zice în privinţa finalităţii o rganelor
sim ţu rilo r doi m ari cugetători şi învăţaţi francezi, poetul
SLilly P m d h o m m e şi fiziologul Charles Richet, fost
p ro fe so r la F acu ltatea de M edicină din Paris: E cu
p u tin ţă să se tăgăduiască cum că ochiul este fă c u t ca să
vadă?
"Ar fi, d u p ă p ă re re a noastră, să se cadă într-un exces
. fan ta stic d e absurd itate, d acă s-ar presupune că nu este
u n ra p o rt de la cauză la efect, în tre ochi şi vedere. Nu
e s te din în tâ m p la re că ochiul vede.
E ste un în treg angajam ent de părţi, un m inunat
m ecanism în to tu l şi în am ănuntele cele mai mici care ne
p e rm ite să afirm ăm cu certitudine: că ochiul este făcut
c a să vadă....
A m luat ochiul ca exemplu, d ar am p u tea lua orice alt
o rg an , ca d e exem plu urechea, inim a, stom acul, creierul,
m uşchii...
A d a p ta re a organului la funcţiunea sa este a tâ t de
p e rfe c tă , în c ât concluzia unei ad a p tări nu întâm plătoare,
ci voite, se im pune", ri
"C are p la n tă, acre anim al, care elem ent nu p o artă
p e c e te a A celuia pe care, P laton l-a num it etern u l
g eo m etru ?" se în trea b ă V oltaire.
"Insecta cea m ai neînsem nată este o m aşină ale cărei
re so rtu ri su n t făcute exact unul p e n tru altul... E a trăieşte
în virtutea unei a rte pe care noi nu putem nici să o
im ităm , nici să o înţelegem , d ar viaţa sa are un rap o rt
im e d ia t cu în treag a natură, cu elem entele, cu astrele a
c ă ro r lum ină ea percepe. D acă aceasta nu este im en­
sita te , u n ita te a de plan care dovedeşte un au to r in­
te lig e n t, im ens, unic, să mi se dem onstreze contrariu.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 57

D ovezi împotriva unei inteligenţe suprem e nu s-au adus


niciodată".12)
A rgum entul teleologic dovedeşte, deci, existenţa lui
D um nezeu ca fiinţă p erso n ală şi spirituală, adică
în zestrată cu inteligenţă şi voinţă.
LECTURĂ. Dumnezeul Cel veşnic, necuprins, atotştiutor, a trecut pe
dinaintea mea. Nu L-am văzut în faţă, dar reflexul Lui cuprinzându-mi
sufletul, nt-a aruncai în înmărmurirca admiraţiei. Am urmărit ici şi colo
urmele Sale în lucrurile creaţiei. Şi în toate aceste opere, chiar în cele mai mici,
mai imperceptibile, ce putere! ce înţelepciune! ce perfecţiune nespusă!
Am observat cum fiinţele însufleţite se supun regnului vegetal şi se
înlănţuiesc de el, iar vegetalele se suprapun mineralelor, care sunt în mărun­
taiele globului, în timp ce acesta gravitează într-o ordine invariabilă în jurul
soarelui, căruia îi datoreşle viaţa. In sfărşit, am văzut soarele şi toate celelalte
astre, întreg sistemul solar imens, incalculabil în infinitatea sa, mişcându-se în
spaţiu, suspendat în vid de un prim motor incomprehensibil: Fiinţa fiinţelor,
Cauza cauzelor, Conducătorul şi Guvernatorul universului, Slăpănul şi
Autorul oricărui lucru din lume... Toate lucrurile create poartă pecetea
înţelepciunii şi a puterii sale şi sunt totodată visleria şi argumentul fericirii
noastre. Folosul ce le aduc, atestă bunătatea Celui ce le-a făcut; frumuseţea
lor demonstrează înţelepciunea Lui, în timp ce armonia, conservarea, dreptele
proporţii şi fecunditatea lor nesecată, proclamă înţelepciunea acestui mare
Dumnezeu.
Vreţi să-I ziceţi Providenţă? Acesta-i numele Său şi numai sfatul Său
explică lumea. E drept să credem, că există un Dumnezeu imens, etern, pe
care nici o fiinţă nu L-a născut, nimic nu L-a creat, fără de care nimic nu există,
care a făcut şi rânduit această operă universală. El nu poate fi văzut cu ochii
noştri, pe care-i umple totuşi lumina Sa. Singură cugetarea îl poale percepe,
în acest altar adânc se ascunde măreţia Sa.
(Line - în D um nezeu în n atu ră, de Camille Flammarion)

Nota 1. - în lucrarea publicată de amândoi aceşti învăţaţi sub titlul: Le


problème des causes finalité Paris, Alcan, 1902. Asupra acestei chestiuni se
mai pot consulta: Paul Janet-Les causes finales De Coster - Le problème de
la finalité.
DrN.C.Paulescu în lucrarea cu acelaşi titlu din colecţia Science et
Religion şi Abbé Moreux-Lev confins de la science et de la foi.
Nota 2. -Citat tot după E.Valvekens: Foi et Raison-pag.281.
58 MITROPOLITUL IRINEU MIIIĂLCESCU

ARGUMENTUL MORAL ŞI ONTOLOGIC

1. A rgum entul m oral se sprijină pe existenţa şi pos­


tulatele conştiinţei m orale şi se form ulează în mai m ulte
feluri. U na din formele lui cele mai obişnuite este aceasta:
a. Existenţa şi funcţiunea conştiinţei sunt fapte
•netăgăduite. E a este ju d e căto ru l nediscutat căruia se
supun toţi, căci cine nu-i ascultă poruncile, este aspru
m ustrat de ea. Conştiinţa nu d ep inde de noi, adică de
voinţa n o astră, deoarece nu- i putem porunci, ci ea ne
porunceşte nouă. O riginea ei n u p o ate fi deci în sufletul
nostru, ci în afară şi mai p resu s de noi, în D um nezeu,
fiinţa absolut m orală, al cărui glas ne vorbeşte prin ea şi
de la care e a îşi are au to ritate a cu care ni se im pune.
b. C onştiinţa ne dă noţiunile de bine şi de rău, de drept
şi nedrept, de m oral şi de im oral etc. D e aceste noţiuni sunt
legate în m od necesar n o ţiunile de virtute şi păcat, de
merit şi vină, de răsplată şi p ed e ap să şi de un Legiuitor
şi Ju d ecăto r suprem , C are a pus în om aceste noţiuni şi
Care distribuie recom pensele şi pedepsele, adică aplică
sancţiunea în chip absolut d rep t. Se întâmplă conştiinţei
să se rătăcească sau, mai exact, să se pervertească din
cauza păcatului şi astfel să p rezin te ca bun, drept, m oral,
ceea ce este rău, n ed rep t şi im oral. Dar în asem enea
cazuri ea m ustră cu aceeaşi tă rie abaterea de la poruncile
ei, ca şi când nu este p e rv e rtită şi serveşte de busolă
m oralităţii şi străjer neadorm it al legii morale.
A ceasta ne-o atestă Sfântul A postol Pavel prin cuvin­
tele: Păgânii cei ce nu au lege, din fire fa c ale legii.
Neavănd lege, ei singuri îşi sunt lege, ceea ce arată fapta
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 59

legii scrisă în inimile lor... (R om ani 2,14,15). Ia r Cicero


zice: A fo s t întotdeauna convingerea bărbaţilor cu
adevărat înţelepţi că legea m orală nu este ceva inventat de
oam eni sau introdus de popoare, ci ceva veşnic, de care
trebuie să se conducă to a tă lumea. Ultima ei tem elie este
deci în D um nezeu, Care porunceşte şi opreşte. Ş i această
lege este aşa de veche, ca D u h u l lui D um nezeu însuşi.
c. K a n t a form ulat acest argum ent astfel: V irtu tea
trebuie răsp lătită cu fericire, ia r viciul p e d e p sit. A ceasta
cere în m od imperios conştiinţa. In viaţa p ăm ân tească,
însă, v irtu te a nu este în to td e a u n a sau nu este p e deplin
răsplătită, aşa ca omul virtuos să fie fericit. T o t asem eni,
viciul nu este întotdeauna pedepsit. Ba, d e m u lte ori se
întâm plă ca virtutea să fie pedepsită, iar viciul răsplătit.
T rebuie d ar să existe o altă lum e, în care fa p te le să fie
răsplătite după d re p ta te şi o Fiinţă a to tp u te rn ic ă şi
d reaptă, care să răsplătescă pe fiecare d u p ă fap te le sale.
Pe argum entul acesta se sprijină în d eo seb i religia
naturală, spre a dovedi existenţa lui D u m n ezeu . El
dovedeşte m ai mult d ecât celelelate, d e o a re c e p rin el ne
încredinţăm nu num ai că D um nezeu există, ci că este şi
absolut m oral şi drept.
S-a o b iectat că originea conştiinţei s-ar p u te a explica
pe cale evoluţionistă sau raţională şi că e a nu mai este
atunci o dovadă p en tru existenţa lui D u m n ezeu . D ar
încercările de a deduce conştiinţa din sim patie sau
solidaritate, din plăcere sau interes, sau de a o tran sfo r­
ma în funcţie intelectuală nu au dus la nici un rezultat.
E a este şi răm âne p ro m u lg area in tern ă a legii etern e,
revelaţia n atu rală a lui D um nezeu în noi, cum zice R ous-
seau:
Conştiinţă, conştiinţă! instinct divin, glas nem uritor şi
ceresc; călăuză singură a unei f iinţe ignorante şi mărginite,
00 MITROPOLITUL IR1NEU MIIIĂLCESCU

d a r inteligentă şi liberă; judecător infailibil al binelui şi al


răului, care fa c i p e o m asem enea lui D um nezeu; tu eşti care
fa c i superioritatea firii om ului şi m oralitatea actelor lui.
F ă ră tine, eu nu sim t nim ic în mine, care m ă tidică
deasupra animalelor, decât tristul prilej de a cădea din
rătăcire în rătăcire, ajutat de o m inte fă ră regule şi de o
raţiune fă ră principii.
S-a căutat, de asem eni, să se tăgăduiască n ecesitatea
u n e i sancţiuni su p ra n a tu ra le şi deci şi a lui D um nezeu,
* c a ju d e c ă to r şi răsp lă tito r al fap te lo r om eneşti,
su sţin ân d u -se, că su n t deajuns sancţiunile legilor şi ale
co nştiinţei. D ar fă ră id eea de D um nezeu, ca ju d e căto r şi
ră sp lă tito r, nu există m obil destul de puternic, ca să ne
d e te rm in e la p ra c tic a re a virtuţii, nici frâu atât de tare, ca
să ne o p rească de la păcat.
2. A rgum entul ontologic. In m in tea noastră există idei
u niversale, n ecesare, apriorice; sau principii, ori
c a teg o rii ale cugetării, cum le-a d en u m it Kant. A cestea
n u se form ează prin ab stracţie din im presiile prim ite prin
sim ţuri, ci există d e o d a tă cu sufletul, cu raţiu n ea însăşi.
E le nu au nevoie să fie dem onstrate, ci sunt evidente prin
e le înseşi şi fo rm e az ă legile constitutive după care se
co n d u c e inteligenţa. In această categorie intră ideile de
a d e v ă r, bine, frum os, d re p t etc., noţiunile de cauză, sub­
s ta n ţă , infinit, etc., cum şi propoziţii ca: orice efect
p resu p u n e n eap ărat o cauză, orice fenom en o substanţă etc.
Logica ne învaţă că deducţiile făcute din aceste idei
s a u principii sunt adm isibile. In acest fel se fac în
m a te m a tic i deducţii d in axiome. T o t astfel şi în m orală se
d e d u c din ideile d e d re p t şi n ed rep t şi din corelatele lor,
re c o m p e n să şi p ed e ap să , ideea de lib ertate şi resp o n ­
sa b ilita te m orală, ca şi cea de reco m p en se şi p ed ep se în
v ia ţa viitoare.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 61
Pe această cale au p rocedat la conchiderea existenţei
lui D um nezeu, de la anum ite idei aflate în suflet, unii
cugetători de seam ă ca: fe ricin d Augustul, teologul
scolastic A nselm de Canterbury şi filosofii Descartes, Leib-
nilz, Christian W olf Cousin ş.a. A stfel, constatându-se în
suflet ideea de o fiinţă absolută, infinită, perfectă, a to t­
puternică, pread reap tă, p reab u n ă , p reasfân tă etc., s-a
conchis că o asem enea fiinţă - c a re nu este decât D u m ­
nezeu - trebuie să existe în realitate.
A rgum entul s-a num it ontologic, deoarece pleacă de
la ceea ce este (to on) în m inte. El este m ai abstract decât
celelalte argum ente şi are p u te re d e convingere m ai mult
p en tru m inţile deprinse cu o p era ţiu n ile logice.
îm potriva acestui argum ent s-a obiectat mai întâi, că
nu oricărei idei din m intea noastră îi corespunde ceva în
realitate. "Dacă îmi închipui că undeva în ocean - obiecta
un călugăr cu num ele Gaunilo lui A nselm - există cea mai
frum oasă insulă, nu urm ează că e a şi treb u ie să existe în
realitate". Sau cum obiecta K ant: "dacă îmi închipui că
am 100 de taleri (m onede) în buzun ar, nu înseam nă
num aidecât că îi şi am".
La aceasta se răspunde: E a d e v ă ra t că nu oricărei idei
îi corespunde ceva în realitate, d a r ideii de D um nezeu
treb u ie să-i corespundă, d eo a re ce este o idee necesară,
cum sunt şi ideile de bine, adev ăr, frum os etc. Ideile de
insulă şi taleri nu sunt n ecesare şi, deci, nu este con­
strângător, din punct de vedere logic, ca num aidecât să
le corespundă ceva şi în realitate.
S-a zis apoi, că oam enii au în m inte şi idei de fiinţe
fantastice sau monstruoase, ca d e exem plu de balauri,
sfincşi, titani, centauri etc., care nu există în realitate. La
aceasta se răspunde, că există în realitate to ate fiinţele
pe care imaginaţia le-a com binat sau ale căror însuşiri
62 MITROPOLITUL IRINEU MIIIALCESCU

le-a exagerat, ca să d e a fiinţele fantastice sau


m onstruoase. Există şerp i şi şopârle, care, înfăţişaţi mai
m ari şi cu însuşiri com une, dau fiinţa im aginară de
balaur. E xistă oam eni şi lei, ale căror forme fizice com ­
binate d a u sfinxul şi aşa m ai d ep a rte.
D eci, ideea de ac este fiinţe este lipsită d e realitate
num ai în ansam blu, nu şi în p ărţile ei com ponente.

ARGUMENTUL ISTORIC, PSIHOLOGIC ŞI ALTELE

1. A rgum entul isto ric. Istoria ne atestă că toate


p o p o arele, culte sau b a rb a re , din to ate tim purile şi din
toate locurile, au crezut în D um nezeu.
Iar, ceea ce toii o a m en ii ¡in în chip instinctiv, de
adevărat, este un adevăr natural, a zis A ristotel. Deci,
D um nezeu există.
U niversalitatea cred in ţei în D um nezeu este într-
adevăr realitatea. Privip p e fa ţa păm ântului - a zis Plutarh
- şi ve(i vedea poale celă lifă ră ziduri, fă ră legi. Vep întâlni
popoare care tiu cunosc scrierea şi întrebuinlarea banilor.
Dar un pop o r fă ră D um nezeu nu a văzul încă nim eni *) N u
este nici un popor aşa de sălbatic - zice Cicero - ca să nu
creadă într-un D um nezeu, chiar dacă nu ştie c e fe i este.
D escoperirile de p ă m â n tu ri noi şi populaţii necunos­
cute, din zilele lui P lu ta rh şi C icero şi până astăzi, con­
firmă în tru totul cuvintele lor. A teism ul tiu există nicăieri
decât în stare eraiică zice Q uatrefages. Pretutindeni şi
totdeauna masa popoarelor n-a fo st atinsă de el. Nicăieri
nici vreuna din m aiile rase omeneşti, nici chiar vreo parte
oricât de m ică din ele, nu este alee 2)
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 63

A celaşi lucru îl afirm ă şi P reistoria. înm orm ântarea,


p u n erea a to t felul de lucruri în m o rm ân t alături de mort
şi tr e p a n a ţia 3) sunt dovezi incontestabile, că omul preis­
toric a avut credinţă în D u m n ezeu şi în nem urirea
sufletului, întem eiată pe u n iv ersalitatea credinţei în
D um nezeu.
Antropologia m odernă num eşte p e om , de acord cu
unii părinţi bisericeşti, anim al religios.
Felul în care diferitele p o p o are şi h o a rd e om eneşti îşi
închipuie p e D um nezeu, ca şi cultul ce-i dau, este, fără
îndoială, diferit. D ar oricum ar fi, nu ex istă nici-un neam
de oam eni fără credinţă în D um nezeu. A cestui argum ent
i se zice şi de consensu gentium.
S-a obiectat că, nu toate cred u lele universale sunt
întem eiate p e adevăr, că sunt şi cred in ţe care s-au dovedit
greşite. A şa ar fi de exem plu su p erstiţiile în g en ere şi
p ă re re a că păm ântul e de form a unui disc, că e nem işcat
şi că so arele şi planetele s-ar mişca în ju ru l lui etc.
R ăspundem că superstiţiile nu su n t universale,
d eo arece nu sunt crezute d ecât de oam enii fără cultură
şi slabi la m inte, iar credinţa că p ăm ân tu l a r fi ca un disc
şi im obil şi că celelalte corpuri cereşti a r gravita în jurul
lui, este de fa p t o chestiune de astronomie, care se explică
p erfect prin iluzia sensurilor care nu influenţează cu
nimic viaţa practică şi nu stă în calea nici unui interes
m aterial, fiind accesibilă num ai o am en ilo r de ştiinţă.
C ând Copernic şi Galilei au dovedit falsitatea ei, ea a
în cetat de a mai fi profesată. Cu totul altfel este credinţa
în D um nezeu, care este universală şi veşnică, d eo arece
oam enii de pretutindeni şi to td eau n a, d e pe orice trea p tă
de cultură, au crezut şi cred în D um n ezeu , iar ateism ul
este o excepţie foarte rară şi ceva individual.
64 MITROPOLITUL IRINEU MIIIĂLCESCU

O altă o b iecţie este că religia şi-ar putea avea originea


în ignoranţă, în frica de necunoscut, sau că ar fi inventată
d e oam enii de sta t sau de p reo ţi etc. şi deci univer­
s a lita te a ei nu im p lică num aidecât şi existenţa reală a lui
D um nezeu.
D ar mai în tâi, dacă religia a r av ea o astfel de origine,
e a nu ar p u te a fi universală şi, al doilea, ea ar fi treb u it
s ă înceteze în d a tă ce i s-ar fi d at p e faţă originea. Noi
v e d e m însă, p e d e o parte, că religia dăinuieşte necon-
• te n it în lume şi că nu este nici un indiciu serios că va
în c e ta cândva s ă existe. Pe de altă parte vedem că
în v ăţaţii tu tu ro r tim purilor - care s-ar fi putut d eb arasa
d e religie, dacă e a s-ar întem eia p e vreo eroare sau a r fi
ce v a pur o m en esc - au fost, în marea* lor m ajoritate, şi
s u n t oam eni religioşi.
C unoscutul n atu ra list germ an contem poran, Dr. D eţi­
neri, secretarul Ligii K epleriene (K eplerbund), a făcu t în
a c e a s tă privinţă o foarte in teresan tă anchetă. El a ex­
a m in a t p ărerile şi atitudinea faţă de religie a celor mai
m a ri învăţaţi: naturalişti, fizicieni, chimişti, matematicieni,
astronom i, m edici, ingineri etc. R ezu ltatu l la care a ajuns
e s te urm ătorul: din 300 de învăţaţi, 242 au fost cred in ­
cioşi, numai 17 au fost necredincioşi, iar în privinţa res­
tu lu i de 41 nu s-a p u tu t stabili d acă au avut sau nu vreo
convingere relig io asă 4)
In sfîrşit, s-a o b iectat că, credinţa religioasă a omenirii
a fo st m ai m u lt politeistă. Politeism ul este însă de fapt
n e g a re a divinităţii. Concluzia ar fi că religia nu este
universală şi că n u se poate deduce prin urm are că D u m ­
n e z e u există.
Istoria şi m itologia, ca şi studiul aprofundat al religiei
trib u rilo r sălb atice de azi, dovedesc din contră, că
m onoteism ul e s te form a primitivă a religiei, că deci to ate
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 65

popoarele au crezut la în cep u t într-un singur D um nezeu


şi că unele din ele au p ăstrat-o n e în tre ru p t, fie sub fo rm a
de religie oficială şi publică, fie sub cea de m istere.
2. Argumentul psihologic conchide la existenţa lui
D um nezeu din trebuinţa ce sim te sufletul de a avea un
D um nezeu, în ardo area C ăru ia g ăseşte unica sa satis­
facţie. A cest adevăr a fost ex p rim at de bătrânul H o m er
în cuvintele: Toţi oam enii doresc de zei, iar fericitul
Augustin îl confirm ă când exclam ă: Inquietum est cor
m eum, D om ine, donec requiescat in le.
Istroria ne învaţă şi o b serv aţia de to ate zilele ne
dovedeşte, de asemeni, că om ul nu p o a te trăi fără id e ea
de D um nezeu. Chiar cei care se fălesc cu ateism ul sau
necredinţa totală, au un D u m n ezeu p e care-1 ad o ră,
căruia îşi închină toată viaţa lor. A cest D um nezeu nu este
însă cel adevărat, ci m ateria, sau interesul, ori plăcerea.
3. Argumentul noetic care are ca punct de p lecare
existenţa adevărului, in d e p e n d e n ţa lui de cu g etarea
noastră şi acţiunea co n strân g ăto are pe care el o exercită
asupra cugetării. Nu num ai în logică şi în m atem atică, ci
şi în m orală există adevăruri, care nu au nevoie d e a fi
dem onstrate ca atare, care sunt ev id en te prin ele însăşi.
Aşa sunt, de exemplu, propoziţiile: cercul este rotund,
p artea e mai mică decât întregul, cele trei unghiuri ale
triunghiului sunt egale cu d o u ă unghiuri drepte, liniile
paralele nu se întâlnesc, binele treb u ie făcut şi răul ev itat
etc.
A devărurile de acest fel sunt p ro d u se ale cugetării
noastre, deo arece subzistă in d e p e n d e n t de noi şi chiar de
timp. P retutindeni şi în to td e a u n a cât vor fi fiinţe
cugetătoare, vor trebui să ad m ită neschim bat aceste
adevăruri. Precum cu g etarea sau raţiu n ea nu este
p ro d u căto area adevărului, to t astfel nu este regulativul
5
66 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

lui. N u adevărul se o rien tează du p ă cugetare, ci


c u g e tarea du p ă adev ăr. N econform area cugetării cu
ad ev ăru l duce la m inciună, rătăcire, absurd. A devărul nu
este ceva subiectiv, d e o a re c e este recunoscut şi adm is de
toţi oam enii norm ali la m inte. El nu d ep inde nici de
o b iectele la care se referă, deoarece ac estea sunt
tre c ă to a re , schim bătoare, p e când el e veşnic.
A ceste însuşiri ale ad ev ăru lu i îşi găsesc explicaţia lor
d ep lin ă num ai dacă ad m item că există o fiinţă absolută
de la c a re el purced e şi care exercită prin el influienţa sa
a s u p ra cugetării.
A ceastă fiinţă treb u ie să posede între alte însuşiri şi
pe ac ela pe care le a re adevărul: neschimbabilitalea şi
veşnicia. A cesta este D um nezeu.
4. Argumentul "ab utili" d educe n ecesitatea teoretic
a afirm aţiei d esp re ex istenţa lui D um nezeu din folosul
p ra c tic adus de religie individului şi societăţii. C ontra
sfioşilor şi scepticilor, care au susţinut că, credinţa în
D um nezeu este nu num ai nefolositoare, ci chiar
d ău n ă to are, s-a susţinut că id eea de D um nezeu a adus
n espus de m ari foloase om enirii şi din răstu rn area acelei
susţineri s-a conchis in d irect la existenţa lui D um nezeu.
A stfel M ontesquieu, în scrierea sa L ’esprit des lois,
a ra tă co n tra lui H obbes, Bayle, M andeville şi alţii cât de
m are e s te folosul adus om enirii de religie, iar Voltaire a
zis că: D acă D um nezeu nu ar exista, ar trebui inventat.
Nota 1. Acest acord universal este cu atât mai izbitor, cu cât oamenii sunt
în dezacord aproape asupra tuturor celorlalte chestiuni, cum o spune în
frumoase cuvinte scriitorul bisericesc Maxim de Tir: "Se deosebesc între ele
popor de popor, oraş de oraş, familie de familie, individ de individ, şi chiar
fiecare om nu e întodeauna de acord cu sine însuşi. Ei bine, observaşi că, cu
toată această mare luptă de păreri, toate părerile şi toate legile sunt de acord
asupra punctului că este un Dumnezeu, rege şi părinte al tuturor lucrurilor.
Grecul şi barbarul, continentalul şi insularul, înţeleptul şi nătângul mărturisesc
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 67
într-un glas existenţa Lui. Dacă, de când e lumea, au fost doi sau trei
nenorociţi de atei, speţa lor e josnică, cinică, descreierată, stearpă, pândită
de moarte".
Privitor la argumentele raţionale pentru dovedirea existenţei lui Dum­
nezeu e de consultat: Preotul Nedélea Georgeseu: Argumentele pentru
dovedirea existentei lui Dumnezeu în "Biblioteca peutru toţi".
Nota 2. - în lucrarea sa: L ’espèce humaine, cap.35.
Nota 3. - Trcpanajia este o operaţie chirurgicală, care constă în găurirea
sau scoaterea unei bucăţi de os din craniu. La multe fosile om eneşti se găseşte
scos sau găurit osul frontal. S-a stabilit că asta se făcea dc teama ca mortul să
nu se prefacă în strigoi. Există, dar, credinţa înlr-o viaţă, cum şi aşezarea
cadavrelor cu faţa spre răsărit, care presupune un ritual stabilit, sunt dovezi
că omul avea şi credinţa în Dumnezeu, pe lingă cea în nemurirea sufletului.
Nota 4. - S-a zis de mult, că dacă legile geometrice s-ar opune sentimen­
telor şi intereselor noastre, cum se opun legile morale, ele ar fi fost contestate
şi combătute cu vehemenţă.

ATEISMUL1

1. A teism ul (a —fă ră şi teos =D u m n ezeu ) este


tăgăduirea pu r şi sim plu a existenţei lui D um n ezeu . A ceas­
ta se p o a te face în d o u ă feluri: cu cuvântul şi cu fapta. Cu
fapta este atunci când cineva trăieşte fă ră team ă de
D um nezeu.
A teism u l practic este m a i frecvent, p e câ n d cel teoretic
este fo a rte rar, d eo arece raţiu n ea nu se p o a te mulţumi
num ai cu negarea lui D um nezeu, ci tre b u ie să adm ită
altceva în locul său p e n tru ca să-şi explice originea şi
rân d u iala lumii.
A teism ul este, d u p ă cum declară un cu noscut ateu
co ntem poran, Felix le Dantec, o p red isp o ziţie sufletească
înnăscută, p e care el nu se sfieşte a o num i infirmitate, ori
chiar m onstruozitate b.
A rgum entul pe care se întem eiază ateism u l este, că
D um nezeu nu există, d eo a re ce nu p o ate fi p erce p u t. D a r
68 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

c â te lucruri su n t în lume p e care nu le p ercep em şi ele


to tu ş i există?
2. M aterialism ul susţine că nu există nimic în a fa ră d
m a te rie şi d e com binaţiile ei. E l tăgăduieşte, deci, atât
ex isten ţa lui D u m n ezeu cât şi a sufletului om enesc.
în tru c â t tăg ăd u ieşte ex istenţa lui D um nezeu,
C re a to ru l şi p ro v id en ţiato ru l lumii, m aterialism ul ia
n u m e le de cosm ologic, iar d e o a re c e tăgăduieşte exis­
te n ţa sufletului om enesc, ca sub stan ţă spirituală,
d e o se b ită de m a te rie , se n u m eşte antropologic.
A firm aţia d e b az ă a m aterialism ului, că m ateria este
sin g u ra existen ţă reală şi că p rin e a se explică totul, nu se
p o a te susţine, d eo arece el n u a p u tu t răsp u n d e
m u lţu m ito r la în treb area: Ce este materia? Ipoteza
m eca n ică susţin e că m ateria constă din atom i, adică din
n işte m inuscule entităţi m ateriale, invizibile şi in­
divizibile.
D a r dacă ato m ii sunt invizibili, cum se p o a te co n stata
ex iste n ţa lor p rin experienţa sim ţurilor, singura adm isă
d e m aterialism ? D e unde se ştie apoi, că sunt indivizibili
şi cum ar p u te a fi astfel, dacă su n t m ateriali? în sfârşit,
d a c ă atom ii su n t m ateriali, nu s-a răspuns la în treb area:
C e e ste m a teria?
D u p ă ipoteza dinam ică, atom ii sunt centre d e fo rţă şi
e n e rg ie . D a r cu m se transform ă energia, care n u are
dim ensiuni, în corpuri, care o cu p ă un loc în sp aţiu şi au
dim ensiuni?
O rice ar fi m a te ria în sine, însuşirea ei fu n d am en tală
e s te inerţia. P rin urm are, ea nu s-a p u tu t pune singură în
m işcare, ca p rin diferite com binaţii să producă corpurile.
A p o i m ateria n u este veşnică, ci se distruge încetul cu
în c etu l, cum a dovedit-o d esco p erirea radiului, şi nefiind
veşnică, nu este n ecreată sau n ecau zată şi nu p o ate
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 69

p ro d u ce din sine totul... In fine ip o teza lui K ant şi


L aplace, care încearcă să explice fo rm a re a corpurilor
cereşti din m aterie, p e cale pur m ecanică, are o m ulţim e
de lacune.
A firm alia materialismului antropologic, că viaţa este
produsul materiei, sau că rezultă din m a teria anorganică
prin generaţii spontanee, a fost sp u lb e ra tă pentru to t­
d eau n a de către Pasteur; iar tem eiu rile care se invocă
p en tru susţinerea că sufletul a r fi un produs sau o
secreţie, ori o ficţiune a creerului sau , m ai exact, a sis­
tem ului nervos, nu p o t sta în p icio are în faţa adevăratei
ştiinţe.
Nici tovărăşia cu darwinismul, p en tru a explica
originea şi dezvoltarea vieţii pe cale evolutivă, n-a p u tu t
da m aterialism ului caracter ştiinţific. D arw inism ul ori
evoluţionism ul sau transform ism ul, cum se mai num eşte,
este o ipoteză filosofică, co n cep u tă de naturaliştii
L am ark şi Darwin şi ad o p tată de m aterialişti, p en tru a
explica originea şi evoluţia vieţii pe cale naturală.
D intr-o celulă prim itivă - care d u p ă D arw in, a p u tu t
fi creată de D um nezeu 2) - s-au n ăscu t fiinţe simple, p ân ă
ce, după trecerea a zeci de m ilioane de ani, s-a ajuns la
om, al cărui străm oş ar fi m aim uţa. L u p ta pentru exis­
te n ţă, selecţia, ered itatea, şi m ediul geografic sau fizic 3)
a r fi factori hotărâto ri în evoluţia vieţii.
N aturalişti d e seam ă nu recunosc însă transform ism ul
sau îl primesc într-o form ă, care-i schim bă cu totul carac­
terul.
A stfel, Zves D elage (tl9 2 0 ), m a re zoolog francez
zice: Recunosc fără ezitare, că n u s-a văzut o specie dând
naştere alteia, nici transform ăndu-se într-alta şi c ă nu
există nici o observaţie absolut form ală, că aceasta ar fi
70 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

avut lo c cândva. înleleg o specie adevărată, fixă, ca speciile


naturale şi care să se m e n ţin ă ca ele, fă ră ajutorul om ului4).
Iar un naturalist, tran sfo rm ist ca şi D elage, vorbind
d e d esco p erirea de fiinţe de tranziţie în tre specii, zice:
A ceste strălucite perspective nu sunt în fo n d decât miraje
amăgitoare. Căci, m a i întâi există un lanţ al fiinţelor? Eu
m i-a m exprimat deja îndoiala în această privinţă 5).
O ipotază nouă, n u m ită a mutaţiei, em isă de botanis­
tul olandez D e Vries, plecând de la observaţii făcute
a s u p ra florilor, susţine că se pro d u c specii noi în m od
brusc, ceea ce este cu to tu l co n trariu transform ism ului.
P rin urm are, transform ism ul este o sim plă ipoteză
n eco n firm ată încă. C u to a te acestea, m aterialism ul a
ad o p tat-o , a m odificat-o şi o susţine.
A stfel, E. H aeckel ( f 1916), liderul m aterialism ului,
su sţin e că p rim a celulă s-a născut din m ateria an o r­
g anică. Un p riete n al său, naturalistul englez Huxley
( tl8 9 5 ) , crezuse ch iar că a descoperit pe fundul m ării
se cretu l naşterii vieţii din m aterie şi cea m ai elem entară
fiinţă m onocelulară, căreia îi dăduse num ele dcBatybius
H aeckeli. In curân d în să se convinse că se înşelase şi că
nu avusese de a face cu o fiinţă, ci num ai cu secreţia unor
b u reţi 6).
H aeckel a im aginat şi un arb o re genealogic al
fiinţelor, care a r vădi d escen d e n ţa lor unele dintr-altele,
d a r a p ro a p e nu este n atu ralist care să-l adm ită 7). In fine,
H ae ck el a instituit ch iar o religie m onistă, cu Adevărul,
B inele şi F aim osul ca D ivinitate, cu tem ple pe ai căror
p e re ţi sunt p ic tate radiolarii, infuzorii şi alte vietăţi.
T o a te acestea d o v ed esc că m aterialism ul nu este nici
ştiinţific, nici serios 8). A lte două sistem e de cugetare,
care n u tăgăduiesc d e-a d rep tu l existenţa lui D um nezeu,
ci num ai o rep rezin tă greşit, sunt: deism ul şi panteism ul.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 71

3. D eism ul recunoaşte un D u m n ezeu personal şi


creator al lumii, dar susţine că d u p ă ce a făcu t lum ea şi a
pus în m işcare m ecanism ul cosmic, El stă d e o p a rte şi nu
se am estecă în conducerea ei. D eism ul tăg ăd u ieşte deci
existenţa minunilor, p o sib ilitatea revelaţiei şi în tru p area
M ântuitorului, deoarece a c e a sta ar fi o in terv en ţie a lui
D um nezeu în lume. Idei d eiste găsim şi în vechime la
filosoful grec Epicur şi la p o e tu l rom an L u c reţin, d ar ca
sistem el s-a dezvoltat m ai târziu în A nglia, în veacurile
XVII şi X V III, de unde a tre c u t apoi şi p e continent, în
deosebi în F ranţa şi în G erm an ia. P ro m o to ru l lui în
Anglia a fost lordul H erbert o f Cherbuiy, ia r susţinătorii
săi cei m ai vajnici de pe co n tin en t au fo st Voltaire şi
Rousseau.
D eism ul este greşit, d eo arece, dacă D u m n ezeu ar sta
în afară d e lum e şi in d iferen t faţă de ea, a r urm a că e
mărginit şi în spaţiu - nefiind lum e - şi ca putere - neinter-
venind în lum e - şi e lipsii de dragoste fa ţă de om, creatura
sa cea m ai aleasă de p e p ăm ân t, nevenindu-i în ajutor, ca
să-l scape de m rejele păcatului.
4. P an te ism u l (p a n = /o i şi te o s —D um nezeu) învaţă că
D um nezeu nu este ceva p erso n al şi d eo seb it de lume, ci
este num ai substanţa lumii, aşa încât to tu l este D um ­
nezeu şi D um nezeu este totul. D eosebirile ce observăm
în lum e în tre lucruri şi fiinţe sunt sim ple m oduri de
existenţă, p ăreri subiective, închipuiri, d eo arece reală
este num ai substanţa divină.
Sub această form ă se p rezin tă p anteism ul autentic,
care p o a rtă şi num ele de panteism acosm istic sau acos-
m iem (de la a —fă ră şi co sm o s= lum e), d e o a re c e afirm ă
existenţa lui D um nezeu ca ceva real, p e când lumea se
pierde în el. A fară d e aceasta m ai există şi o altă form ă
de panteism numit pancosm ic (e la p a n = lot şi cos-
72 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

r a o s = lum e), d e o a re c e învaţă că realitatea u nică este


lu m e a , pe când D u m n ezeu se pierde în ea. In această
fo rm ă , panteism se confundă cu m aterialism ul.
A dm iţând existenţa unui singur principiu p e n tru ex­
p lic a re a lumii, panteism ul m ai p o artă şi n u m ele de
m o n ism (m onos=singur) şi an u m e de m onism panteistic,
s p r e deosebire d e m onism ul materialist.
P anteism ul e ste vechi în istoria cugetării om enirii,
c ă c i îl găsim în India, în şcoala filosofică num ită V ed an ta,
' în G recia, la filosofii eleaţi, stoici şi neoplatonici; în
creştin ism , la ereticii gnostici şi m anihei; la filosofii
m o d e rn i: G io rd an o Bruno, Spinoza, Fichte, Schelling şi
H e g e l; într-o fo rm ă d eo seb ită la S ch o p en h au er şi
H a rtm a n n ; apoi la Cousin, G io b erti etc., cum şi la m ulţi
p o e ţi şi literaţi, ca de pildă la G o eth e şi chiar la unii din
m a r ii teologi p ro testan ţi, ca Schleierm acher.
Fiind atât de vechi şi răsp ân d it, p anteism ul a fost
fo rm u la t în diferite m oduri, în fond el este însă acelaşi.
C a sistem de cugetare, panteism ul este g reşit din mai
m u lte puncte de v ed ere.
M ai întâi, el confundă pe D um nezeu cu lum ea, ceea
c e este un nonsens, căci infinitul nu p o ate consta din părţi
m a te ria le .
A l doilea, n eso co teşte principiul logic al contrazicerii,
d u p ă care un lucru nu p o ate fi în acelaşi tim p în două
fe lu ri, ca de pildă şi bun şi rău , şi dulce şi acru , şi alb şi
n e g r u etc. Cum p o a te fi d ar su b stan ţa divină în u nul şi
a c e la şi tim p şi sim plă şi com pusă, şi raţio n ală şi b ru tă , şi
m o a r tă şi vie, şi sch im b ăto are şi n eschim bătoare şi finită
ş i infinită?
A l treilea, contrazice conştiinţa de sine a om ului, care-
i sp u n e că el este o fiinţă a p a rte , individuală, că el singur
e s te cel ce cugetă, sim te, voieşte, acţionează în tr-u n fel
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 73

sau altul, că este deosebit de to a te celelalte fiinţe şi


lucruri, că nu form ează un to t cu ele.
A l patrulea, contrazice principiul individualităţii,
d u p ă care nu există două fiinţe sau d o u ă lucruri absolut
asem ănătoare sau identice în lum e. D o u ă b o ab e de nisip,
două cristale, două fire de iarbă, do u ă celule n u se
aseam ănă în totul. D e unde această deosebire, d acă la
tem elia totului stă su b stan ţa unică?
în fine, panteism ul este periculos prin consecinţele
sale practice, căci nim iceşte religia şi m oralitatea.
Nimiceşte religia, d eo arece su b stan ţa divină, unicul
substrat al lumii - după panteism - vine la conştiinţa de
sine num ai în om, aşa că neexistând un D um nezeu p e r­
sonal, omul nu are p e cine să ad o re, sau trebuie s ă se
ad o re pe sine însuşi, ca ultim a expresie a substanţei
universale.
Nimiceşte moralitatea, d eo arece om ul nu a re în ain tea
cui să fie răspunzător de fap tele sale, iar acestea n u pot
fi nici într-un caz rele, d eo arece su n t în unul şi acelaşi
tim p faptele om ului şi ale lui D um nezeu.
Lipsind apoi criteriul p en tru ap rec ierea fap telo r, nu
p o t exista nici sancţiuni. V irtu tea nu mai p o a te fi
răsplătită, nici crim a p edepsită, aşa că ordinea socială
este am eninţată.
Panteism ul este, deci, periculos şi din punct de v ed ere
social.
Nota 1. - în opera sa - L Athéisme
Nota 2. Darwin nu a fost necredincios, ci toată viaţa sa a rămas, dacă nu
creştin practicant, dar un teist convins. Aceasta a dovedit-o nu numai prin
scris, ci prin atitudinea din viaţa sa de toate zilele. Astfel, el a spus odată cuvinte
foarte grele cuiva, care-1 socotea ateu (Picard - Chrétien ou agnostique, pag.21
în notă).
74 MITROPOLITUL IRINEU MIIIALCLSCU
De altfel, în Anglia cei mai mulţi iransformişti sunt şi azi oameni religioşi
şi nu se silesc de a numi transformismul lor spiritualist, după cum şi mulţi
teologi sunt adepţi ai iransformismului.
Nota 3. Prin luptă pentru existenţă, expresie devenită curentă, se înţelege
în Evoluţionism concurenţa dintre fiinţele care trăiesc Ia un loc şi au nevoie
în cea mai mare parte de aceleaşi mijloace de trai.
Selecţia naturală este supravieţuirea în lupta pentru existenţă a indivizilor
mai puternici şi mai înzestraţi.
Ereditatea este moştenirea urmaşilor de la părinţii lor a însuşirilor
caracteristici pe care aceştia le posedă.
M ediul geografic sau fizic este în primul rănd clima, apoi apa, solul, ctc.,
care au mare influenţă asupra desfăşurării vieţii.
Influenţa exercitată de aceşti patru factori este netăgăduit mare, cu toate
acestea e relativă şi nu poale dovedi, că specia s-a produs dinlr-alta şi cu atăt
mai puţin, că viaţa ar fi luat naştere din materia anorganică.
Nota 4. în lucrarea sa: Stmcture du protoplasme
Nota 5. Contejean în Revue scientifique, 1896. Şi mai categorice sunt
cuvintele rostite de marele anatomist şi antropolog german R. Virchow Ia
congresul internaţional al naturaliştilor, ţinut în anul 1892 la Moscova:
In ch estiu n ea om ului, am dat înapoi pe toată linia. Toate cercetările
întrep rin se în scopul de a găsi continuitatea în desfăşurarea progresivă, au
răspuns fără rezultat. Nu există proantropos. Nu există om-maimuţă.
Lanţul interm ediar este o fantom ă. (Apud Valvekens, op. cit. p94). Resturile
de schelet- craniul, câţiva dinţi şi un femur- descoperite de doctorul olandez
Dttbois, în lava, la doi ani după ce Virchow pronunţase aceste memorabile
cuvinte, au fost socotite de Ilacckel ca dovada concretă a fiinţei intermediare
dintre maimuţă şi om, pe care el a botezat-oPithecanthropus erectus. Virchow
a declarat aceste resturi drept patologice, iar mai târziu o naturalistă germană,
doamna Zelenka, a dovedit că femurul era de maimuţă şi deci că fiinţa cu
craniul mic şi cu picioare lungi, botezată Pithecanthropus şi încă şi erectus,
era de domeniul fanteziei.
Nota 6. în ce priveşte imposibilitatea naşterii vieţii din materia brută,
dovedită peremptoriu de Pasteur, iată ce zice Virchow, care n-a fost spiritualist
ci libcr-cugelător şi materialist:
Nu se cunoaşte nici un fapt pozitiv, care să stabilească, cum că o masă
anorganică, fie ea chiar din societatea Carbon et Comp. (aluzie la HaeckeI),
să se Ji transformat în masă organică... Nimeni n-a văzut o producţie spontană
a materiei organice. Şi nu teologii, ci savanţii ntt admit aceasta. (Din discursul
rostit Ia Congresul internaţional al naturaliştilor la Berlin - reprodus după
Valvekens, op.cit., pag.67 nota3).
Mai înainte, Lord Kelvin se pronunţase, Ia congresul din Edimburg, în
acelaşi sens:
Ştiinţa aduce o mulţime de probe invincibile contra ipotezei generaţiunii
spontane, cum aţi auzit din gura predecesorului meu în acest fotoliu (de
preşedinte), d-lHicdey. O cercetare minuţioasă n- a descoperit până azi alt
principiu din viaţă decât viaţa însăşi. (Apud Valvekens, op.cit., pag.67 nota3).
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 75
însuşi Haeckel reçu noaşte că încercările de aulogenie n-au dat până acum
nici un rezultat pozitiv. (Natürliche Schöpfungsgeschichte, In traducerea
franceză, pag.247).
Prin urmare, rămâne lot cum ziceau cei vechi: Omne vivuin exovo sau
niai modern: Omne vivuin ex coelula.
Către sfârşitul anului 1929 a apărut o carte despre Transfonnism, care a
făcut mare vâlvă în lumea ştiinţifică. Este cartea învăţatului francez Louis
Viallelon, profesor la facultatea de Medicină din Montpellier. Lucrarea poartă
titlul - L ’Origine des êtres vivants. La ce concluzie ajunge Vialleton, o spune
subtitlul operei sale, care suna: L ’illusion transformiste.
Nota 7. - Despre arborele genealogic al lui Hackel, însuşi Carl Vogt,
naturalist monist şi ateu, zice: Acest arbore atât de complet şi bine închegat
n-are decât un efect asemenea cu al calului lui Roland: că n-a existat niciodată.
Numeroasele mătci originale ce trebuiesc recunoscute în genealogie nu pot f i
reprezentateprinlr-un arbore. Un stufiş chiar n-arfi deajuns, c i trebuie o pădure.
Nota S. - Vezi şi Edouard le Roy - Les Origines houmaines el l ’évolution
de l ’intelligence.
O M U L

NATURA OMULUI - TRUP ŞI SUFLET


RAPORTUL DINTRE ELE

1. F iin ţa o m u lu i constă d in d o u ă elem ente cu tot


d eo seb ite u n u l de altu l: d in tr u p m a terial şi d in suflet
s p iritu a l.
T ru p u l om ului seam ănă m ult cu al altor vieţuitoare,
av ân d în m a re p a rte aceeaşi stru ctu ră şi aceleaşi organe,
c a re îndeplirţesc aceleaşi funcţiuni.
A stfel, om u l are, ca to a te celelalte fiinţe din lume,
aceleaşi tre b u in ţe fizice: de m ân care, de b ău tu ră, de aer,
d e lum ină, d e căldură etc. A ceeaşi structură anatom o-
fiziologică: ochi, nas, urechi etc., ca organe ale sim ţurilor;
p ic io are p e n tru locom oţie; un a p a ra t circulator cu inimă,
vine, a rte re ; un ap arat resp irato r; acelaşi fel de
re p ro d u c e re etc. A ceeaşi com poziţie chimică. In carnea,
o asele, sângele trupului om enesc se găsesc oxigen, azot,
carb o n , fosfor, fier, săruri etc., ca în tru p u l tuturor
fiinţelor. P rivit însă mai de a p ro a p e şi cu mai m ultă luare
am in te, el e ste cu mult su p erio r şi fără asem ăn are mai
p e rfe c t d ecât a oricărei vieţuitoare.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 77
U n însem nat părinte bisericesc, Sfântul Grigore de
Nctzianz, descriind m ăiestria cu care e construit tru p u l
om ului, ne face un tablou în fio răto r al înfăţişării, p e care
el a r trebui să o aibă, dacă i-ar lipsi num ai m âinile, sau
dacă ele nu a r fi aşa fel făcu te ca să îndeplinească
feluritele şi preţioasele servicii p e care le îndeplinesc şi
în tim p de pace şi în tim p de răzb o i.
D acă omul n-ar avea m âini cu care să-şi ducă h ra n a
la gură, faţa lui ar avea cu to tu l alt aspect, un asp ect
sălbatic. Căci pentru a se p u te a h răn i, el a r treb u i să aibă
sau bot proem inent, buze m ari, cărn o ase şi lim ba lungă,
ca anim alele ierbivore, ca să p o a tă smulge iarba; sau bot
ascuţit, dinţi puternici şi tăieto ri şi lim bă aspră p e m argini
şi m oale la mijloc, ca anim alele carnivore; sau, în sfârşit,
o altă form ă de gură decât cea p e care o are acum . D acă
însă gura ar avea o altă form ă, d ac ă lim ba a r fi m ai m are,
dinţii altfel dispuşi, omul nu a r p u te a scoate su n etele
arm onioase, care alcătuiesc graiul, ci ar trebui să zbiere
ca boul, sau să latre ca şi câinele, ori să m iaune ca pisica,
sau să scoată alt sunet nearticulat. N ep u tân d să grăiască,
adică să-şi exprime prin cuvinte cugetările, sim ţirile,
d o rinţele sale, omul ar fi anim al ca oricare altul.
T rupul om enesc este, deci, alcătuit astfel în chip ar­
tistic şi în vederea unui scop special: ca să fie instrum entul
sufletului, organul său de m anifestare şi colaboratorul lui.
Creştinism ul însuşi învaţă d esp re tru p u l omului, că a fost
c rea t de D um nezeu în chip cu to tu l diferit de al celorlalte
vieţuitoare şi că va fi p ărtaş învierii şi nem uririi, după
ju d e cata de apoi. D e acee a el nu d isp reţu ieşte şi
nesocoteşte trupul, ci recom andă să fie p reţu it şi îngrijit
ca să fie totdeauna sănătos şi să p oată fi un p reţios
co laborator al sufletului.
78 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

A u fost şi sunt religii, ca cea budistă, şcolile filosofice,


ca a n eo p itag o reilo r şi neo p lato n icilo r şi eretici, ca gnos­
ticii şi m aniheii, care în v ăţau că trupul omului a fost făcut
din m a te rie rea; îl n u m eau "închisoarea sufletului" şi
p ro p o v ăd u iau slăbirea şi d istru g erea lui prin tot felul de
privaţiuni. A înţelege însă astfel rolul trupului, este a
înjosi d e m n ita te a om ului, a coborî pe om de pe tronul său
de re g e al lumii văzute şi de rep rezen tan t al lui D u m ­
nezeu p e păm ânt.
L a o asem enea d eg rad a re a dem nităţii om eneşti duce
şi darw inism ul sau evoluţionism ul, după care trupul
o m en esc ar fi rezu ltatu l unei infinite serii de tran s­
form ări, cu alte cuvinte, a r fi de origine anim ală. P ân ă
acum , însă, nu s-a dovedit în m od sigur, că o fiinţă de un
gen su p e rio r se trage din a lta de gen inferior şi, ca atare,
evoluţionism ul este o sim plă ip o teză ştiinţifică a cărei
tem elie a început a fi zd ru n cin ată de alte ipoteze.
2. O ric â t de m ult se aseam ăn ă trupeşte omul c
m aim u ţa şi chiar dacă s-ar asem ăn a şi mai mult, el totuşi
se d eo se b e şte de m aim u ţă şi de celelalte vieţuitoare,
co nstituie un gen a p a rte şi le este superior prin a doua
p arte constructivă a fiinţei sale, prin sufletul său raţional
şi spiritual.
În su şirile su fleteşti s u n t în su şirile esenţiale ale
o m ulu i şi fac d eo seb irea în tre o fiinţă sau o grupă de
fiinţe şi altele. Precum d eo seb irea dintre plantă şi anim al
nu rezid ă în elem en tele m ateriale din care constau
am ân d o u ă, ci în principiul de viaţă, în aceea că anim alul
are v ia ţă su p erio ară plantei, tot astfel între om şi anim al,
d eo seb irea stă pe tărâm u l sufletesc. O
Din p u n c t de vedere sufletesc n u este pu n te de trecere
de la a n im a l la om. In tre unul şi altul este o deosebire de
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 79

esenţă, nu numai de grad. A ceasta reiese din


u rm ătoarele:
a. - O m ul cugetă şi are idei abstracte, adică este
în zestrat cu raţiune, ceea ce lipseşte anim alului.
A nim alul a re inteligenţă şi sensibilitate, ad esea fo arte
dezvoltate şi unele din ele chiar un fel de raţio n am en t,
dar aceste m anifestări sufleteşti se m ărginesc la sensibil,
la concret, la individual; nu se p o t ridica la tran scen d en ­
tal, la abstract, la general. Apoi, m ulte din actele
anim alului, care par a avea la bază inteligenţa, se reduc
la instinct, adică se săvârşesc în chip m ecanic şi
inconştient. Omul are idei ab stracte şi g en erale sau
noţiuni, cum sunt: D um nezeu, cauză, efect, substanţă,
existenţă, tim p, spaţiu, absolut, infinit, adevăr, bine,
frum os etc.
Pe noţiuni se întem eiază ştiinţele ab stra cte ca cele
m atem atice şi fizico-naturale, cum sunt: G eo m e tria, Al­
gebra, M ecanica, A stronom ia, Calculul infinitesim al, o
bună p a rte de Fizică şi C him ie etc.
P u te re a sufletească de a elab o ra idei ab stracte şi
generale sau noţiuni şi a o p era cu ele este ceea ce se
num eşte raţiu n e şi e a este p ro p rie num ai om ului.
b. - O m ul are grai convenţional, care este o consecinţă
a raţiunii. Există şi grai natural, n earticu lat, care este
com un şi anim alului. P recum omul gem e sau strigă de
durere, d ă ţip ete de bucurie, exclam ă de m irare etc., fără
să rostească cuvinte p ro p riu zise, ci num ai su n ete
naturale, interjecţii, to t astfel şi anim alele scot anum ite
sunete prin care se inţeleg şi care constituie graiul lor.
Aşa, de exemplu, cocoşul scoate u nele sunete, când a
găsit o grăm adă de b o ab e şi cheam ă găinile să le
m ănânce şi altele, când vede uliul şi le vesteşte să se
ascundă. T o t astfel cloşca şi potârn ich ea într-un fel îşi
80 MITROPOLITUL IRINEU MIIIĂLCESCU

c h e a m ă puii şi în tr-alt fel îi avertizează de prim ejdie. în


g e n e ra l vorbind, unele su n t strigătele de bucurie, altele
c e le de m irare, altele cele de prim ejdie ale diferitelor
specii de anim ale, prin care se înţelg în tre ele. A cest grai
s a u limbaj e ste însă pur em o ţio n al, exprim ă p u r şi sim plu
o senzaţie. In fa ţa prim ejdiei, anim alul nu va scoate
n icio d ată strig ă t de bucurie şi viceversa, el nu p o ate
disim ula se n tim e n tele sale. C u totul altfel este lim bajul
om ului. El ex p rim ă nu n u m ai sim ţirea, em oţia, cr şi
. cu g e tarea . M ai m ult chiar, le p o ate m odifica acţiunea
reflex ă şi să exprim e cugetări şi sentim ente d iferite sau
c h ia r opuse ac elo r ce le are în realitate.
Aşa, de exem plu, m artirii creştini şi în g en e re toţi
m artirii rostesc cuvinte sau c â n tă cântece de m ulţum ire
în toiul celor m ai grozave chinuri, care le sfâşie trupul.
S ingur, graiul om enesc, graiul raţional, convenţional, a r­
tificial, este graiul în ad ev ăratu l sens al cuvântului.
c. - O m ul este fiin ţă etică, adică îşi poate im pune sau
interzice săvârşirea u n u i act în vederea u n u i scop, conform
c u ideile sale d e bine şi de rău. E l p o ate face a c ea stea în
v irtu te a lib ertăţii sale m orale. L a om, ca şi la anim ale,
o rice im presie p rim ită prin o rg anele sim ţurilor se tra n s­
m ite creierului şi p ro voacă o reacţie p ro p o rţio n ală cu
a c ţiu n e a d irectă.
d. - O m ul este fiin ţă inventivă şi capabilă de progres.
C u ajutorul raţiu n ii şi al fiicei ei, al imaginaţiei, omul
p o a te com bina cugetările sale abstracte şi cunoştinţele
pozitive avute d e sp re lum ea în co n ju răto are în infinit de
m u lte şi felu rite m oduri, aşa ca, cunoştinţele lui despre
n a tu ra şi p o sibilităţile de a m odifica, stăpâni şi p u n e în
serviciul său se înm ulţesc p e zi ce trece. A stfel des­
c o p e rire a p u te rii aburului a dus la invenţia locom otivei
şi a m otorului, care pune în m işcare trenurile şi vap o arele
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 81
ce străbat uscatul şi ap a în to a te direcţiile şi tran sp o rtă
pretutindeni oam eni şi m ărfuri, făcând legătura în tre
to ate punctele globului păm ântesc.
D escoperirea electricităţii şi a diferitelor unde şi raze
a fost folosită în tratarea d iferitelo r boli şi p en tru inven­
ta re a telegrafului şi telefonului cu şi fără fir, care
ap ro ap e au elim inat tim pul şi spaţiul, tran sm iţân d în
câteva clipe noutăţi de la un c a p ăt al lumii la celălalt.
M aşini, instrum ente, arm e de to t felul au fost inventate,
ştiinţe şi a r te noi create, astfel că om enirea este în
progres continuu, pe când la anim ale nu se co n stată nici
un progres.
Ele n-au civilizaţie sau cultură, n-au istorie, cum n-au
nici ştiinţă, artă, m orală şi religie. V iaţa lor a fost şi este
în totdeauna la fel. Albina îşi construieşte şi azi fagurele,
furnica m uşuroiul şi castorul locuinţa cu aceeaşi
m ăiestrie ca acum câteva mii de ani.
M aim uţa a im itat în to td eau n a gesturile om ului, d ar
n-a ajuns să rostească un singur cuvânt, să exprim e o cât
de elem entară cugetare p ro p rie. Papagalul d re sa t
pronunţă m aşinal câteva cuvinte, d ar dresarea n u l-a
p u tu t face să cugete. C âinele, calul şi alte anim ale
dresate săvârşesc acte care sunt o dovadă de inteligenţă,
d ar neamul canin şi cabalin n-au făcut nici un pas în ain te
de când sunt pe lume.
e. - O m ul este fiinţă religioasă. E l se poate în ălţa cu
m intea până la D um nezeu, p o ate sta în legătură cu El şi
să-şi pună viaţa în serviciul ideilor ce le are d esp re F iinţa
suprem ă.
A ceastă prerogativă a om ului este aşa de m are, că
mulţi au văzut în ea d eo seb irea capitală dintre om şi
anim al şi au num it pe om an im a l religios.
82 MITROPOLITUL IRINEU M1HÄLCESCU

A nim alul nu p o ate av ea religie, deoarece n-are idei


ab stra c te , ci num ai re p re z e n tă ri sau imagini.
3. R a p o rtu l d in tre tr u p şi suflet în fiinţa om ului a fost
a se m ă n a t cu cel d in tre om şi unealtă, dintre artist şi
in stru m en t, dintre cavaler şi cal, dintre luntraş şi luntre,
d in tre scriitor şi co n d ei etc. L ucrătorul, artistul,
cavalerul, scriitorul a r fi suflet, iar unealta, instrum entul,
calul, lu n trea, condeiul, a r fi trupul.
A se m ă n a re a aceasta a fost făcută mai întâi de filoso-
‘ful P la to n (t3 4 7 a. H r.), şi a fost şi este folosită încă de
m ulţi filosofi şi teologi, d eo a re ce este foarte sugestivă şi,
în tr-ad ev ăr, im p u i fă ră sü ß et este mort, iar sufletul nu
activează decât prin tm p.
T otuşi, această asem ă n are nu redă întru totul
ad e v ăratu l rap o rt d in tre trupul şi sufletul omului,
d e o a re c e lucrătorul, artistul, cavalerul, luntraşul
scriitorul nu sunt legaţi şi condiţionaţi de unealta, instru­
m ent, cal, luntre, condei, ci fiecare este de sine stătăto r,
fo rm e az ă o en titate a p a rte . Nu to t astfel este cu trupul şi
cu sufletul. Ele sunt d eo seb ite unul de altul, d ar aşa de
strâns legate între ele, că num ai am ândouă la un loc
fo rm ează e n tita tea su p erio ară, care este fiinţa
o m enească.
In tr-ad ev ăr, om ul nu este nici num ai trup, nici num ai
suflet, ci sinteza, com binaţia specială, ap arte, sui generis,
a a c e sto r două elem e n te d isparate. D e aceea, rap o rtu l
d in tre tru p şi suflet se p o a te asem ăn a mai bine cu ra p o r­
tul d in tre elem en tele chim ice dintr- un corp m ateria!.
E xistenţa acestor elem en te se constată în fiecare corp
om enesc, dar ele n u su n t sep arate, ci com binate sau
co n to p ite aşa fel că dau un corp.
î n v irtu tea acestei strân se legături, sufletul, ca esen ţă
sp iritu ală şi deci su p erio ară, stăp ân eşte corpul, îi die-
TEOLOGIA LUPTATOARE 83

tează şi-l conduce spre idealurile fău rite d e el sau des­


co p erite lui de D um nezeu. D a r se p o ate şi contrariul,
adică să dicteze tru p u l şi sufletul să i se su p u n ă. în prim ul
caz, viaţa este norm ală, este aşa cum a fost rân d u ită d e
D um nezeu să fie, este un fel su p e rio r d e viaţă, o viaţă
spirituală. în al doilea caz, viaţa este an o rm ală, decăzută,
anim alică, este viaţa păcatului sau p ăcăto asă, cum o
n u m eşte religia 2).
Nota 1. Dovada că sufletul constituie superioritatea omului faţă de
animale şi-l deosebeşte de ele, este faptul că asemănarea psihică dintre om şi
animale este cu mult mai mică decât cea fizică. Aşa de exemplu, cu maimuţele
superioare, omul se aseamănă foarte mult ca trup, dar sufleteşte este o
adevărată prăpastie între el şi ele.
Nota 2. Psihologia ştiinţifică actuală, numită şi experimentală, exprimă
raportul dintre trup şi suflet prin aşa zisul paralelism psiho-fizic.
Formulat deGustavTheodor Fechner, continuat şi adâncit de W. Wundt
şi admis de cei mai mulţi şi mai de seamă psihologi, paralelismul psiho-fizic
susţine că între procesele psihice şi fizice este un paralelism desăvârşit, sau că
fiecărui proces psihic li corespunde un anumit proces fizic.
(D e consultat în această privinţă Paralelismul psiho-fizic, teză de doctorat
în Filosofie de I. Pelrovici, actual profesor de Logică, la facultatea de Litere
a Universităţii din Bucureşti, şi critica făcută ei de G. Bogdan-Duică (fl9 3 4 ),
fost profesor de literatură Română Ia Universitatea din Cluj, în revista
Convorbiri Literare de prin anul 1903 sau 1904).
Paralelismul psiho-fizic.nu explică însă întreaga viaţă sufletească. Tocmai
pentru cele mai înalte procese psihice nu s-au descoperit procesele fizice, sau
mai exact fiziologice, corespunzătoare.
în afară de aceasta, psihologii actuali nu înţeleg sufletul ca o entitate, ca
o substanţă ci numai ca un nume pentru totalitatea funcţiunilor sufleteşti,
ceea ce este egal cu negarea sufletului.
Paralelismul psiho-fizic este combătut de Bergson, in două din lucrările
sale: Energie spirituelle şi Essai sur les données imédiates de la conscience, şi
de George Dumas în Traité de Psychologie. (A se vedea şi Nouveau Traité de
psychologie, de acelaşi autor).
84 MITROPOLITUL IRINEU MIIIĂLCESCU

SUFLETUL OMENESC
FUNCŢIUNILE, UNITATEA ŞI
SPIRITUALITATEA LUI.

1. Sufletul e ste o substanţă spirituală *) şi p rin urm are


, c u g e tă to a re , lib e ră şi n em u rito are. E l este cauza
fe n o m e n e lo r psihologice din om, ca: gândirea, judecata,
m em oria, co n ştiin ţa etc., care sunt d eo seb ite de cele
fiziologice şi nu se p o t explica prin forţele fizico-chimice.
D e ex isten ţa sufletului ne încredinţează experienţa,
co n ştiin ţa şi intuiţia.
a. E x p e rie n ţa ne arată că se p e tre c în noi două feluri
d e procese: fiziologice şi psihologice şi raţiu n ea ne
sp u n e , că p ro c e se de n atu ră diferită nu p o t proveni din
acelaşi principiu, având aceeaşi cauză.
T rebuie deci să adm item în om două principii: unul
c a re explică pro cesele fiziologice şi altul pe cele
psihologice. A ce asta este concluzia logică a dreptei
raţiu n i şi la e a se o p reşte psihologia obiectivă a unui
K u lp e sau M u n sterb erg 2).
b. Conştiinţa noastră psihologică este aceeaşi în lot
tim p u l vieţii. T â n ă ru l îşi aduce fo arte bine am inte de
f a p te din co p ilărie, iar bătrânul, de cele din copilărie şi
tin e re ţe . M u stra re a de cuget p en tru o fap tă rea nu se
şte rg e n icio d ată, o ricât de lungă a r fi viaţa cuiva. Trebuie,
deci, să ad m item că există în noi un principiu nes­
ch im b ăto r, to td e a u n a acelaşi, care face ca eu să fiu
a c ee aşi fiinţă, aceeaşi persoană, în diferitele vârste ale
v ieţii m ele, un principiu care constituie id en titatea p er­
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 85

sonală. A cest principiu nu p o a te fi ceva m aterial,


deoarece m oleculele care co n stitu ie corpul om enesc se
prim enesc cu desăvârşire, se schim bă intr-un tim p relativ
s c u rt3). El nu poate fi deci d e c â t spiritual. Şi acesta este
sufletul.
c. Intuiţia descoperă, de asem en i, în noi un principiu
care produce cugetarea şi ca re n u p o a te fi m aterial, după
cum nu sunt m ateriale cu g e tarea şi acţiunea. A cest p rin ­
cipiu m aterial este sufletul.
2. Fucliunile speciale p e care le îndeplineaie su fletul şi
prin care om ul se ridică m ai p resu s de anim al şi se
deosebeşte de el, cum am v ăzu t în lecţia p rece d en tă sunt:
a. - cugetarea şi form area d e id ei abstracte;
b. - graiul, ca un corolar al cugetări;
c. - libertatea voinici, în v irtu te a căreia omul este fiinţa
etică, sau în tr-un cuvânt, m o ralitate;
d. - invenpa şi progresul;
e. - conceperea lui D u m n ezeu şi a raportului în care
omul treb u ie să stea cu El, ad ică religiozitatea.
3. Unitatea sufletească. C u to a te că fenom enele
sufleteşti sunt diferite, totuşi om ul are un singur suflet,
care este principiu celor tre i asp ecte ale vieţii sale:
vegetativă, senzitivă şi in telectu ală. Noi suntem
conştienţi că este activ în noi acelaşi principiu, când
m âncăm , când simţim gustul m ân cării şi când cugetăm
asupra provenienţei sau com poziţiei m âncării.
Influenţa reciprocă a acesto r trei feluri de viaţă este
mai d ep arte o dovadă sigură d e sp re u n itatea sufletului
omenesc. C ând suntem cu sto m acu l plin, nu putem
cugeta în voie, cum zice m axim a latină: Plenus venlernon
studet libenter, iar dacă dezvoltăm o activitate intelec­
tuală în co rd ată în timpul digestiei, aceasta se opreşte.
A fectele şi pasiunile au, d e asem eni, o puternică
86 MITROPOLITUL IRINEU MI1IALCESCU

în râu rire asupra intelectului şi su n t la rândul lor in­


flu en ţa te de el. A ceasta in flu en ţare reciprocă ar fi cu
n ep u tin ţă, dacă fiecare fel de viaţă şi-ar avea principiul
său a p a rte ; ea este însă posibilă, fiindcă la baza celor trei
stă acelaşi principiu.
D e aceea şi dezv o ltarea funcţiunilor acestor trei feluri
de v iaţă se face în tr-o ordine anum ită şi ele se
condiţionează unele pe altele. M ai întâi se dezvoltă în om
viaţa p u r vegetativă; ac esteia îi urm ează cea senzitivă şi
la urm ă de to t vine cea intelectuală. însăşi lupta în tre
trup şi spirit, în tre p o ftele trupului şi aspiraţiile mai
înalte, idealiste, m o rale ale sufletului, n-ar fi cu putinţă,
dacă pricipiul vieţii vegetative şi senzitive ar fi deosebit
de al vieţii intelectuale. A ceastă luptă nu se explică prin
diversitatea pricipiilor de viaţă, ci prin aceea că sufletul
este a tra s în unul şi acelaşi tim p în mai m ulte direcţii de
obiective diferite.
E xistenţa şi m odul d e funcţionare al conştiinţei de
sine ne încredinţează de asem eni că sufletul nostru este
unul şi acelaşi. Noi ne p u tem da seam a în fiecare clipă de
sta re a în care ne aflăm şi suntem conştienţi de to ate
procesele vieţii vegetative, senzitive şi intelectuale, care
se p e tre c în noi. P u tem apoi reflecta asu p ra noastră
înşine şi ne dăm seam a că avem o individualitate proprie,
că suntem deosebiţi d e ceilalţi oam eni.
S untem conştienţi, că în tre funcţiunile sufleteşti este
cea mai deplină arm o n ie şi unitate, că ele lucrează în to t­
d eau n a to ate şi de com un acord, chiar dacă, la o privire
superficială, ni se p a re că într-un m om ent d at este activă
num ai una din ele. N im ic din acestea n-am p u te a face,
dacă n-ar fi în noi un principiu spiritual perm anent, care
să activeze continuu, d u p ă aceleaşi norm e. M ateria n-ar
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 87

p utea-o face, căci e a se schim bă şi co n stă din p ărţi, aşa


că n-ar putea fi subiectul acestei unităţi.
In sfârşit, p e rm a n e n ţa sau u n ita te a conştiinţei d e sine
în to t tim pul vieţii, ceea ce am v ăzut m ai sus, este o a ltă
dovadă a unităţii sufletului om enesc.
4. Spiritualitatea sufletului. C ând zicem că sufletul este
spiritual, înţelegem că el nu co n stă din m a te rie
ponderabilă ca trup u l, ci este o su b sta n ţă fină, im aterială,
în zestrata cu raţiu n e şi libertate, este duh 4).
S piritualitatea sufletului se d ed u ce în m od logic din
conştiinţa de sine şi din n atu ra acţiu n ilo r lui. D ac ă
sufletul ar fi ceva m aterial sau la fel cu tru p u l m aterial,
nu s-ar p utea explica p u tin ţa sa de a se face p e sine însuşi
obiectul cugetării sau a reflecta a su p ra sa însuşi, ceea ce
constitue conştiinţa de sine), căci m a te ria n u cugetă şi nu
p o ate reflecta a su p ra sa. Nu s-ar p u te a recu n o aşte ca
unicul principiu al tu tu ro r acţiunilor sufleteşti u n ita te a
conştiinţei, căci m ateria constă din p ă rţi. Nu ne-am p u te a
explica identitatea conştiinţei şi a p erso n alităţii n o astre,
căci m ateria din ca re este făcut tru p u l este supusă unei
continue schim bări.
Sufletul îşi rep rezin tă lucrurile m a teriale într-o fo rm ă
im aterială. El transfo rm ă im presiile p rim ite prin sim ţuri
de la obiectele m ateriale, în im agini şi rep reze n tări; p e
acestea în idei şi ideile în noţiuni, iar n o ţiu n ile le com bină
sp re a obţine ju d e c ă ţi logice. El p o a te , în sfârşit, nu
num ai să cugete, ci şi să aspire la lucruri im ateriale, ca de
pildă la adevăr, bine, frumos, v irtu te, fericire etc., şi să
săvârşească anum ite acte în v d erea atingerii ac esto r
idealuri 5). C um a r p u tea face aceasta, dacă ar fi
m aterial?
P entru a com bate existenţa şi sp iritu a litate a
sufletului, matcriali§tii susţin că sufletul nu e s te altceva
88 MITROPOLITUL 1RINEU MIHĂLCESCU

d e c â t sum a ac telo r de gândire, sim ţire, voinţă etc., iar


a c e ste a su n t p ro d u se fiziologice alé creierului. Astfel,
d u p ă M oleschott, cu g e tarea este fosfrescenţa creierlui,
d u p ă V ogt este o se c re ţie a creierului, d u p ă cum bila este
se creţia ficatului şi u rina a rinchilor. Iar d u p ă Buchner,
p recu m m aşina cu aburi, produce o energie, care nu este
id en tică cu aburul, to t aşa pro d u ce şi creierul cugetarea.
In susţin erea lo r, m aterialiştii se întem eiază:
a. Legăturii strânsă dintre inteligentă şi constituţi
* creierului.
Cu cât creieru l unei fiinţe o arecare sau al unui om
e s te mai m are, cu a tâ t acea fiinţă sau acel om este mai
inteligent. A şa afirm ă m aterialiştii. D ar, dacă lăsăm la o
p a r te celelalte fiin ţe şi ne oprim num ai la om , vedem că
c e rc e tă rile serio ase au stabilit că, creierul irlandezilor
c â n tă re ş te în m ed ie 1472 gr., al chinezilor 1428 gr., al
pieilor-roşii 1376 gr., al algerienilor 1336 gr., al es­
chim oşilor 1359 gr., al negrilor 1232 gr., al englezilor abia
1222 gr. şi totuşi inteligenţa acesto r p o p o are nu stă în
ra p o rtu l indicat d e aceste cifre.
Este chiar o o b serv aţie banală, că oam enii cu capul
m a re - şi care, în cazuri norm ale, treb u ie să aibă creierul
m a re - su n t puţini inteligenţi. O dovadă m ai mult, că nu
e un ra p o rt d irect în tre g reu ta tea creierului şi cugetare,
e că, dacă creieru l lui Crom well a cân tărit într-adevăr
2000 gr., iar al lui Cuvier 1830 gr., al lui G am b etta a
c â n tă rit num ai 1160 gr.
S-a susţinut că n u g reu tatea absolută a creierului, ci
c e a relativă 6), ad ică în rap o rt cu g reu ta tea corpului, este
c e a care d e te rm in ă gradul de cugetare. D ar dacă a r fi aşa,
copilul a r treb u i să fie m ai inteligent decât adultul şi
m u lte păsări a r fi m ai inteligente d ecât omul.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 89

S-a susţinut iarăşi, că circum voluţiunile ar produce


cugetarea. D ar atunci a r urm a ca bovinele, în genere, şi
m ăgarul să fie mai inteligente d ecât omul. S-a susţinut,
de asem eni, că inteligenţa a r d ep in d e de cantitatea de
fosfor din creier. D ar în acest caz, a r trebui ca oaia şi gâscă
să fie cele m ai inteligente fiinţe.
Nici de substanţa cenuşie nu depinde cu g etarea, căci
A natom ia dem onstrează, că e a este la fel la toţi oam enii,
a tâ t ca stru ctu ră cât şi în com poziţia chimică.
Cum se explică atunci d eo seb irea aşa de m are dintre
oam eni, din punct de v ed ere intelectual?
b. Pe localizarea în anum ite regiuni ale creierului a unor
acţiuni sufleteşti ca: m işcarea, vorbirea, scrisul, văzul,
auzul etc.
Nu s-au p u tu t localiza funcţiile sufleteşti mai înalte,
ca: gândirea, sim ţăm intele, voinţa etc. A poi în multe
cazuri s-au rănit, îm bolnăvit sau extras anum e părţile în
care sunt localizate funcţiunile sufleteşti cunoscute şi
acele fucţiuni s-au îm plinit şi d u p ă aceea. T o a te acestea
dovedesc că sufletul nu este identic cu creierul şi că
localizările unor acţiuni sufleteşti n-au m are im portanţă,
întrucât se reduc num ai la m işcare şi senzaţie şi pot fi
produse şi de alte părţi ale creierului 7)
c. - Pe constatarea că bolile m intale au, în cele mai
m ulte cazuri, drept cauză o leziune sau o stare anorm ală a
creierului. A ceasta este ad ev ărat. D ar se explică to t aşa
de bine, dacă adm item că creierul este organul sufletului.
In acest caz avem şi ad ev ărata explicaţie p en tru m om en­
tele de luciditate ale alienaţilor, care şi- au p ierd u t cu
totul cunoştinţa, ca şi p en tru num eroasele cazuri de
alienaţie, în care nu se constată nici o alterare anatom ică,
chimică sau m orfologică a creierului. T o t p rin aceasta se
explică faptul, că aceeaşi b o ală m intală d iferă de la un
90 MITROPOLITUL IRINEU MIIIĂLCESCU

bolnav la altul; că, în cele mai m ulte cazuri, alienaţii au


logică în spusele lor, d a r o logică bizară; că bolile m intale
pot proveni şi din cauze m orale, cum şi raţiu n ea p en tru
care anim alele nu su feră de aceste boli.
d. - Pe dedublarea conştiinţei sa u a personalii aţii, adică
de ac ele cazuri patologice în care bolnavii se cred că su n t
altcineva, d ec ât ceia ce sunt în realitate. S u p rim area
identităţii eului sau a p erm a n en ţe i conştiinţei d e sine, în
asem enea cazuri - zic m aterialiştii - este o dovadă a
nonexistenţei sufletului. In acest caz avem însă de a face
numai cu un fen o m en m orbid, cu tu lb u rarea funcţionării
conştiinţei, ia r nu cu în c eta re a existenţei eului sau a
p erm an en ţei conştiinţei de sine şi deci nu se p o ate co n ­
chide d e aici că sufletul nu există.
Creiend este deci n u m a i organul sufletului. El este
centrul vieţii senzitive şi m otrice, la care vin, prin m ij­
locirea nervilor senzitivi, to ate im presiile din afară şi de
la care p o rn esc to a te m işcările şi m anifestările cugetării,
simţirii şi voinţei, prin m ijlocirea nervilor m otori. D acă
nu adm item existen ţa sufletului, ca re operează în creier
şi care se serveşte de el ca de un instrum ent, nu putem
da a d e v ă ra ta explicaţie m ecanism ului prin care
senzaţiile m a teriale se prefac în rep rezen tări, idei şi
noţiuni ab stracte, cum şi în treag a viaţă sufletească.
C reierul, fiind instrum entul sufletului, se înţelege de
la sine că a re o fo arte m are im p o rtan ţă şi că, de fineţea
structurii şi de reg u la ritate a funcţionării lui d ep in d e şi
calitatea serviciilor ce le aduce sufletului. Lipsa sau al­
te ra re a lui p u n e în im posibilitate sufletul de a lucra în
corp.
Nota 1. - Substanţă este - după definiţia lui Aristolcl - ceea ce există. Toma
de Aquino a adăugat la noţiunea de existenţă şi pe cea de mişcare sau acţiune,
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 91
iar Spinoza pe cea de cugetare. Substanţa, în înţelesul panteist al lui Spinoza,
adică: ceea ce există prin sine şi se percepe singură, este una singură, însuşi
Dumnezeu.
Nu în acest din urmă înţeles este dar sufletul substanţă, ci în înţelesul
aristotelico-tomist şi este - după expresia lui Tonta de Aquino - o substanţă
imperfectă, pentru că, în această viaţă, nu activează independent, ci în corp,
prin corp şi împreună cu corpul.
Nota 2. - Trebuie să existe un suport sau substrat al proceselor sufleteşti,
adică sufletul, aşa cum există unul al proceselor fizice, materia, deoarece:
efectul trebuie să corespundă cauzei, zice unul din corifeii materialismului, L .
Buclmer, în lucrarea sa: Materie şi forţă (pag. 218). Sau cum zice un alt fruntaş
materialist: "Funcţiunea trebuie să fie proporţională cu organizaţia şi să s e
măsoare prin ea" (Karl Vogi, Lecţii despre om pag. 12). Ori, în sfârşit, cum
zice Wundt:
Noi nu putem măsura direct nici cauzele producătoare ale fenomenelor,
nici forţele producătoare ale mişcărilor, dar şi pe unele şi pe altele Ie putem
măsura după efectele lor. (Apud Ribot, Psychologie al Ierna nde, pag. 222).
Nota 3. - Fiziologul Flourens (1867) a dovedit cel dintâi prin experienţă,
că materia din care constau corpurile vii este într-o continuă schimbare. EI a
strâns piciorul unui porumbel într- un inel de metal. După câtva timp inelul
a fost găsit între piele şi os şi apoi în os, ceea ce dovedeşte că celulele pielii,
cărnii şi osului se schimbaseră. După ce a repetat d e mai multe ori această
experienţă, el trage următoarea concluzie: Orice materie, orice organ material,
orice fiinţă trece şi dispare, se face şi se desface, şi nu rămâne decât un singur
lucru, adică ceea ce face şi se desface, ceea ce produce şi distruge, cu alte cuvinte
forţa care trăieşte în materie şi o guvernează, (în lucrarea sa: De la Vie et d e
l ’inleligence, pag. 21).
Ceea ce afirmă Flourens despre animale în genere, ClaudeBernard (1878)
confirmă despre om (La Science experimentale, pag. 184), iar materialistul
olandez Maleschott (1893)precizează di acest schimb se face complet în 30
de zile (în lucrarea sa Circulaţia vieţii, tomul I, pag. 15). Pentru ştiinţa de azi
toate acestea sunt lucruri asupra cărora nici nu se mai discută.
Nota 4. - Nefiind ceva material, ceva care deci să aibă dimensiuni şi să
ocupe un loc în spaţiu, nu se mai poale pune întrebarea care frământă pe
cugetătorii şi oamenii de ştiinţă de altă dată şi pe care şi-o mai pun astăzi numai
cei inculţi: Unde este sediul sufletului în corp? şi la care unii răspund: In cap
(creier)^alţii: în inimă, alţii: în plămâni ele.
Sufletul este pretutindeni în corp, este principiul sau cauza tuturor
fenomenelor vitale, dar se manifestă în forma lui superioară, ca principiu al
vieţii intelectuale, religioase, morale etc. prin creier.
Nota 5 . - 0 dovadă peremptorie de existenţa şi spiritualitatea sufletului
omenesc ne oferă cei lipsiţi din naştere de anumite organe ale simţurilor, ca
de exemplu, de ochi sau de urechi normale, ca să poată vedea, auzi etc.
Ncavând ochi ca să vadă şi urechi ca să audă, ar urma ca cei atinşi de aceste
infirmităţi să rămână în totală necunoştinţă de realitate, care se percepe cu
aceste simţuri şi ca viaţa lor sufletească să fie deci redusă aproape la zero. Iată
însă, că o americancă născută şi surdă şi oarbă, anum e Hclen Kelcr, a ajuns
92 MITROPOLITUL 1RINEU MIHÄLCESCU
toi uşi Ia un grad de dezvoltare intelectuală şi morală, pe care numai puţini
din cei născuţi normal îl ating, căci ea este conferenţiară universitară de
Matematici şi a publicat mai multe opere filosofice, în care se arată un rar
optimism, o adâncă şi sănătoasă înţelepciune, un foarte fin simţ religios,
moral şi estetic. Ce altă dovadăjnai convingătoare s-ar putea aduce pentru
susţinerea tezei că sufletul este o realitate spirituală, care n-are numaidecât
nevoie de organele trupului, spre a se manifesta?
Nota 6. - Cu privire la disproporţia dintre inteligenţă şi greutatea
creierului se pot vedea interesante labele din: Trăite de Physiologie comparee,
d e G. Colin.
Nota 7. - Dintre funcţiunile sufleteşti superioare s-au localizai numai
memoria, lotuşi nici aceasta nu dovedeşte adevărul teoriei localizării şi, prin
urmare, n ici identitatea sufletului cu creicru I, ci tocmai dimpotrivă, că, creierul
* e s te organul sau instrumentul sufletului. Sunt apoi acte sufleteşti cărora nu
le corespunde nici un proces fiziologic sau substrat material.

NEMURIREA SUFLETULUI

ARGUMENTELE PRIVIND NEMURIREA LUI.

Prin m o a rte a fizică, adica prin d esp ărţirea sufletului


d e trup, în c ete ază acele acţiuni ale sufletului care sunt
strâ n s legate d e tru p , adică acţiunile vieţii vegetative şi
an im ale, pe cân d activitatea lui superioară, cea intelec­
tu a lă , spirituală, continuă şi mai d ep arte. A ceasta se
în ţe le g e prin n em u rirea sufletului în sensul propriu al
cuvântului.
Ideea de n em u rire a fost însă în ţeleasă şi altfel. Aşa
d e pildă m arii b ărb aţi din trecu t trăiesc în m em oria
u rm aşilo r lor, iar artiştii în o p erele lor. A cest fel de
n e m u rire se n u m e şte clică.
A sem enea şi du p ă panteism există nem urire, care
c o n stă în a c e e a că substanţa universală fiind veşnică,
o m ul este n em u rito r. D e o asem en ea nem u rire vorbeşte
şi materialismul, d u p ă care om ul, când m oare, se descom ­
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 93

pune în părţile m ateriale din care co n stă în m od exclusiv


fiinţa sa. D a r cum m ateria, d u p ă co n cep ţia m aterialistă,
este veşnică, om ul nu piere, ci există în veci sub form a
părticelelor m ateriale în care se d escom pune, adică este
nem uritor.
A ceste feluri de a înţelege n em u rire a sunt însă im ­
proprii şi n-au nimic com un cu n em u rirea religioasă
creştină, prin care se înţelege că sufletul trăieşte, după
d espărţirea de trup, o viaţă individuală, personală.
A rgum entele pe care se sprijină n em u rirea sufletului,
astfel înţeleasă, sunt u rm ăto arele:
1. A rgum entul istoric. Ca şi cred in ţa în existenţa lui
D um nezeu, to t astfel şi cred in ţa în n em u rirea sufletului
se întâlneşte la toate p o p o arele din to a te tim purile şi din
to a te locurile. A ceasta o în v ed erează, în deosebi,
obiceiurile de la în m orm ântare şi cultul m orţilor. Nu
există p o p o r vechi sau nou care să nu dea o deosebită
cinste trupurilor celor răposaţi, să nu le însoţească de
anum ite cerem onii, când le în m o rm ân tează sau le ard.
La m ulte din ele se puneau şi se p u n e în m orm ânt, alături
de cadavru, m âncare, b ău tu ră, to t felul de obicte şi se
înjunghiau câini, cai, sclavi, soţi, cu convingerea că aces­
tea vor fi de folos sufletului ră p o sa t în viaţa sa de dincolo
de m orm ânt. Şeolul evreilor, sânul lui B rahm a sau nir­
vana indienilor, garonem ana iranienilor, H adesul sau
Câm piile E lizee ale grecilor şi rom anilor, W alhala ger­
m anilor raiul şi iadul creştin şi m ah o m ed an etc., sunt tot
atâtea num e care exprim ă cred in ţa om enirii în
nem urirea sufletului şi în viaţa lui veşnică. însuşi faptul
înm orm ântării şi al arderii cad av relo r şi ferirea lor de a
fi m âncate de anim ale sau lăsate în voia întâm plării
dovedeşte că grija ce se p o a rtă cad av relo r izvorăşte din
credinţa în nem urirea sufletului *).
94 MITROPOLITUL IRINEU MIIIĂLCESCU

C a să poată ad ăp o sti din nou sufletele în ele, cadav­


rele erau adesea îm bălsăm ate, ia r m orm intele îngrijite cu
m ultă scum pătate, ca unele ce erau considerate d rep t
locuinţă a su fletelo r celor m orţi. De asem enea, şi
cred in ţa în spirite care locuiesc prin păduri, pe câmpii,
prin râuri, lacuri, arb o ri, stânci etc., îşi are obârşia, în
m are parte, în c red in ţa în nem u rirea sufletului, deoarece
spiritele erau privite, de cele m ai m ulte ori, ca sufletele
celor răposaţi. A ceeaşi obârşie au, în sfârşit, şi su p er­
stiţiile despre strigoi, vam piri, stafii etc.
O credinţă a tâ t de răsp ân d ită şi de tenace nu p oate
avea la bază o iluzie sau neantul.
2. A rgum entul ontologic sau m etafizic. Sufletul fiind
m aterial sau m ai bine zis spiritual, este simplu, nu constă
din p ărţi şi ca a ta re n u p oate fi îm părţit în părţi, adică
nim icit prin nici un ag en t extern şi prin nici o slăbiciune.
N um ai ceea ce este m aterial ceea ce este compus, se
p o ate desface în p ărţile sale constitutive şi, deci, nimici.
D a r şi d esp re co rp u rile m ateriale, Fizica învaţă că nu
se nimicesc, ci num ai atom ii din care ele constau se
prefac; aşa că, de fap t, ne aflăm numai în faţa unei
transform ări, iar nu a unei nimiciri a lor.
în suflet nu p o a te fi vorba nici de transform are sau
p refacere, d e o a re c e el fiind sim plu, nu are ce să se trans­
form e din el, ci răm â n e de-a p u ru ri ceea ce este neschim ­
bat. Singur D um n ezeu , C are a c rea t sufletul, l-ar putea
nimici, d eo arece el este ato tp u tern ic. Nu avem însă nici
un motiv să cred em , că D um nezeu a r face vreodată
aceasta, de vrem e ce E l însuşi a creat sufletul nem uritor.
Şi d acă în S fânta S crip tu ră se vorbeşte adesea de m oar­
te a sufletului, ac ea sta nu treb u ie înţeleasă ad litteram , că
adică ar fi vorba de nim icirea sufletului celor păcătoşi de
către D um nezeu. Ci prin m o artea sufletului se înţelege
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 95
acolo nefericirea sau p ed eap sa veşnică, ce constă p e n tru
cei păcătoşi în d e p ă rta re a lor de D u m n ezeu , în lipsirea
lor de co n tem p larea fiinţei dum nezeieşti.
A poi sufletul este în zestrat cu ra ţiu n e şi cu voinţă,
care sunt facultăţi im ateriale şi in d e p en d en te d e o r­
ganism. Ca a ta re , ele nu pot fi d istru se sau reduse de
m o arte şi deci sufletul, ca substanţă în z e stra tă cu aceste
facultăţi, este n em u rito r.
3. Argumentul teleologic. In sufletul nostru e ste o
aspiraţie, o te n d in ţă n e în cetată de a cu n o aşte pe deplin
tainele naturii, de a atinge p erfe c ţiu n e a m orală şi d e a fi
fericiţi.
A ceastă asp iraţie nu este însă sa tisfăcu tă în viaţa
păm ântească. C eea ce ştim, c e ea ce cunoaştem noi este
ca o picătură de ap ă fa ţă de ocean, în co m p araţie cu ceea
ce am putea şti. P retu tin d en i suntem în co n ju raţi de taine.
La fiecare pas pe c a re cunoştinţa o m en ească îl face
înainte, cu fiecare tain ă nouă care se cu n o aşte, se dă de
alte taine m ai grele de pătruns şi de dezlegat. Cu to t
progresul n etăg ăd u it p e care o m e n ire a l-a realizat în
privinţa cunoştinţelor, suntem încă d e p a rte de a şti totul
şi n-am spune un nead ev ăr, dacă am m ărtu risi ca Socrate:
Ştim că nu ştim nimic.
T o t astfel şi în privinţa m orală. A u fost şi sunt încă
mulţi care se strădu iesc să devină din zi în zi mai buni, să
ajungă la d esăv ârşirea m orală p rin practicarea
n eîn treru p tă a binelui, a virtuţii. A poi ch iar cei care s-au
ap ro p iat de culm ea perfecţiunii sunt nevoiţi să exclam e
cu Sfântul A postol Pavel: Păcătos o m sim t, căci n u fa c
binele p e care-l vreau, ci răul p e care nu l voiesc, pe acela
îl săvârşesc. D a r de m ulţim ea cea m are, d e gloatele fără
num ăr, care în o ată în m ocirla crescân d ă a im oralităţii, ce
96 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

să zicem ? Nu e o p ărere, ci pu ru l adevăr, că în privinţa


m o rale i reg resă m , nu progresăm .
In sfârşit, în privinţa fericirii, se p o ate zice că p lan tele
şi anim alele su n t fericite, p e n tru că treb u in ţele p lan telo r
su n t satisfăcute d e hrana ce o tra g din păm ân t, de aerul
c e respiră, de ro u ă şi ploaia care le udă, de soarele care
le lum inează şi le încălzeşte; aşa că ele n -ar mai avea
nim ic de d orit, dacă ar p u te a dori. T o t asem eni şi
an im a le le îşi satisfac to ate treb u in ţele lor m ateriale, sin­
g u re le pe ca re le reclam ă instinctul şi m ărginită lor in­
te lig e n ţă şi nu d o resc ceva m ai înalt. Singur omul doreşte,
a le a rg ă du p ă fericire, de la leagăn şi până la m orm ânt,
fă ră a o atinge.
Se p o a te ca o aşa nobilă ten d in ţă să fi fost p u să în
sufletul n o stru , sp re a fi veşnic înşelat şi niciodată
îm p lin ită ? O m axim ă ştiinţifică a celor vechi zicea, că
n a tu ra n-a fă c u t nimic în zad ar. D ar D um nezeu p oate
fa c e ceva în z a d a r? Tănîm p â n ă la m orm ânt - zice Bos-
su e t - lungul lanţ al speranţelor noastre amăgite. Fiindcă
n ă d ă jd u im necontenit, este un sem n sigur că nu suntem în
locul unde p u te m avea ceea ce dorim, ci treb u ie să fie un
a lt loc, o a ltă viaţă, în care să le putem poseda.
T re b u ie d eci ca sufletul să fie nem u rito r - conchide
ac est a rg u m e n t - p en tru ca să-i fie satisfăcute aceste
în a lte aspiraţii: cu n o aşterea adevărului deplin, atingerea
perfecţiunii m o rale şi g u starea fericirii n eîm p u ţin ate 2).
4. A rgum entul moral. L egea m orală obligă pe om să
facă binele şi să evite răul, fără să u rm ărească răsplată
p e n tru binele făcu t şi să se aştep te la o p ed e ap să pentru
răul săvârşit. O altă lege, legea sau simţul dreptăţii, pe
care se în te m e ia z ă ordinea socială ideală, cere însă ca
binele să fie răsp lătit şi răul pedepsit. P ostulatul acesta
nu este în să înto td eau n a, ci num ai foarte ra r satisfăcut.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 97

Ba, de cele m ai multe ori se în tâm p lă tocm ai contrariul,


ca adică virtutea, binele, fap ta b u n ă să fie p ed ep site, iar
viciul, răul, crim a să fie răsp lătite.
F iinţa n o astră m orală nu se îm pacă, cu această stare
de lucruri, ci postulează n em u rirea sufletului şi existenţa
unei alte vieţi, în care fap te le om ului să fie răsp lătite
după d rep tate. A ceastă viaţă e ste viaţa de veci, viaţa care
începe du pă m oarte, adică d u p ă d esp ărţirea sufletului de
trup 3).
A şa conchide argum entul m oral.
S-ar p u te a obiecta: cum p o a te trăi sufletul d esp ărţit
de trup? R ăspunsul l-a dat din vechim e Cicero, în sensul
că e m ai greu să se înţeleagă cum trăieşte şi lucrează el
în tru p decât cum trăieşte singur. Oam enii - zice el - care
nu înţeleg cum poate exista sufletul despărţit de corp,
înţeleg m a i bine cum locuieşte el în corp şi-i d ă viaţă? N u
e m ai uşor de înţeles sufletul despărţit de trup şi înălţându-
se către locuinţele superioare, decât să-ţi explici prezenţa
sa într-un corp cu care seam ănă aşa de puţin? Sunt o are
compuse şi asem ănătoare corpului raţiunea, m em o ria şi
celelalte facultăţi ale sufletului, a tâ t de bogate şi întinse
prin p u te re a lor?
Nota 1. - "Dintre toate fiinţele create - zice Chautcaubriand - omul singur
adună cenuşa semenului său şi-i poartă respect. în ochii noştri, domeniut
morţii are în sine ceva sacru. De unde vine oare puternica idee ce avem despre
moarte? Câteva ftre de praf merită e!e cinstite din partea noastră? Nu, fără
îndoială. Respectăm cenuşa strămoşilor noştri, pentru că un glas lainic ne
spune că nu se stinge totul în noi şi acest glas este care consacră cultul morţilor
la toate popoarele pământului. Acestea toate sunt convinse, că somnul nu
ţine mult şi că moartea nu e decât o glorioasă schimbare la fală. (Genie du
Chrisiianisme, cartea IV, cap. III).
Nota 2. într-o strânsă formă logică, pe un solid temei fiziologic şi într-o
frumoasă formă literară ne prezintă acest frumos argument Talmudul, în
următorul pasaj:
"Moartea este o taină ca şi naşterea. Dacă din acel lucru de nimic, care
este germenele în sânul mamei, poale ieşi o fiinţă care în timp ajunge ceva
98 MITROPOLITUL IRINEU MIIIALCESCU
minunat, o lume în mic, cu at&t mai mult din moartea mormântului, care
poate să înghită această lume In mic, va ieşi o ninjă mai minunată. Dacă
cineva ar spune (aiului în pântecele mamei, că o să-i slâşic învelişurile care
îl ocrotesc, că o să distrugă tot ce-l înconjoară şi condiţiile care par
indinspensabile vieţii sale, el ar privi ca o moarte, durerosul act care l-ar
smulge din sânul mamei, şi ar geme. Şi totuşi când soseşte clipa despărţirii,
când fătul părăseşte lumea îngustă în care a trăit şi care de atunci încolo e
moartă pentru el, începe o viaţă mai frumoasă, mai nobilă, de două ori mai
nobilă, pentru că e raţională şi liberă. Această a doua viaţă nu e pentru el,
propriu vorbind, decât o nouă zămislire şi tainică înfăptuire a unei alte
naşteri. Locul sânului matern îl ţine lumea. El nu mai are să trăiască aici
nouă luni, ci mulţi ani se găsesc în afară de el şi în el însuşi, o întreagă Iunie
de idei. Dar acelaşi glas răsună în urechile lui şi zice: Trebuie să mori din nou.
Moarte, mormânt şi pieire. Ce cuvinte amare! Urmarea acestei a doua morţi
este însă o viaţă şi mai frumoasă şi mai nobilă şi mai plăcută; este un pas mai
mult, pasul hotărâtor şi cel din urmă către perfecţiuni la care nici n-a gândit".
După E. Caro: L ’Idée de Dieu et ses nouveaux critiques).
Nota 3. - "Este o altă viaţă în care se va face dreptate", a strigat Victor
Hugo în camera franceză, în şedinţa de la 15 Ianuarie 1850. "Eu cred profund
în această lume mai bună şi declar aici, ea este siguranţa supremă a raţiunii
melc, cum este suprema bucurie a inimii mele". (După Abbé Lelarge; Notre
Credo, pag. 228). Dovezile pentru nemurirea sufletului se găsesc temeinic
expuse în lucrarea Preotului Nedelea Georgescu, "Nemurirea sufletului",
publicată în Biblioteca pentru top.

REVELAŢIA NATURALĂ ŞI SUPRANATURALĂ 1

1. Revelaţia (revelatio = apocalipsis), sau de


co p erire, în general, este d esco p erirea sau cunoaşterea
a ceva ascuns.
Revelaţia dum nezeiască este actul prin care Dum­
n ez eu se face cunoscut pe sine, fiinţa, voia şi planurile
S ale, creatu rilo r raţionale. F iindcă D um nezeu este fiinţă
ab so lu t sp iritu ală şi care, deci, nu cade sub sim ţuri, omul
nu a r fi p u tu t ajunge niciodată să- L cunoască, dacă El -
D u m n ezeu - nu ar fi binevoit să se descopere, să se facă
cunoscut om ului.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 99
In d o u ă feluri S-a d esco p erit D u m n ezeu om ului: pe
cale n a tu ra lă şi pe cale su p ran a tu ra lă. D e aceea,
revelaţia este şi ea n atu rală şi su p ran aru rală.
Revelaţia naturală este ce a făcută în n a tu ră şi ca re
poate fi cunoscută cu aju to ru l m inţii. D in o b serv area
naturii în co n ju răto are, a ordinei şi arm oniei ca re
dom neşte în ea, ca şi din stu d ierea sufletului om enesc şi
a evenim entelor istorice, p u tem ajunge să cu n o aştem pe
D um nezeu şi să deducem o în treag ă serie d e ad ev ăru ri
privitoare la El şi la rap o rtu l Său cu lu m ea şi în deo seb i
cu om ul. A stfel, ob serv area ordinei şi a reg u larităţii ce
dom nesc p retu tin d en i în lum e deducem că treb u ie să fie
o F iinţă p reaîn ţeleap tă, ato tp u te rn ic ă şi b u n ă, C are a
făcut lum ea şi se îngrijeşte de ea. Cerurile spun slava lui
D um nezeu şi facerea m âinilor Lui, o vesteşte tăria zice
Psalmistul !), iar Sfântul A postol P avel zice: Cele
nevăzute ale lui D um nezeu, de la facerea lum ii, din creaturi
înţelegăndu-se, se văd, adică veşnica L u i putere şi d u m ­
nezeire 2). Iar în cuvântarea sa ţin u tă în A reopag, sp u n e
că: D um nezeu nu este departe de noi şi că ui E l viem, ne
mişcăm şi suntem 3).
D in stu d ierea sufletului n ostru conchidem că D u m ­
nezeu este spirit, spiritul absolut, C are p o se d ă în m ăsu ră
nesfârşită însuşirile bune ale sufletului om enesc, ia r din
cunoaşterea istoriei om enirii, în fu n d am en tele ei,
încheiem că om enirea tinde în evoluţia ei, c ă tre un scop
superior, ideal, suprapăm ântesc; că d esfăşu rarea vieţii ei
nu este un haos, ci se face du p ă un plan în ţe le p t şi
prestabilit; că degetul lui D u m nezeu se vede în to a te
marile evenim ente.
Revelaţia supranaturală, num ită şi pozitivă, este
aceea în care D um nezeu se face cunoscut p rin m ijloace
mai p resu s de fire şi nu p o ate fi cunoscută şi p rim ită d e c â t
100 MITROPOLITUL IRINEU MIIIALCESCU

prin credinţă. E a cu p rin d e deci adevăruri la a căror


cu n o aştere n-am p utea ajunge num ai prin p u terile minţii,
şi m ulte din ele răm ân n eîn ţelese pe deplin chiar şi după
ce se descoperă.
D acă ac ea stă revelaţie se face prin sem ne m inunate,
perceptibile sim ţurilor, se num eşte externă, iar dacă se
adresează d e-a dreptul sufletului, îm părtăşindu-i idei,
sim ţăm inte ori îndem nuri la care n-ar fi ajuns de sine, ori
luminându-1, ca să p ă tru n d ă înţelesul u n o r lucruri
neîn ţelese de el mai în ain te, atunci se nu m eşte internă
sau inspiraţie, ori insuflare dumnezeiască.
A

In sfârşit, dacă D u m nezeu se face cunoscut direct şi


fără nici un interm ediu, rev elaţia se num eşte directă sau
nem ijlocită ori imediată; iar dacă se face prin mijlocirea
anu m ito r persoan e, cum au fost patriarhii şi proorocii în
V echiul T estam en t, sau A postolii şi ierarhia bisericească
în creştinism , atunci rev elaţia se num eşte mediată sau
m ijlocită.
2. Sub fo rm a su p ran atu rală, pozitivă şi directă, Dum
nezeu s-a descoperit de la început, de la creaţie, celor
dintâi oam eni. Din cauza căderii în păcat, însă, această
prim ă revelaţie, num ită primordială, s-a în tu n ecat în
conştiinţa om enirii şi, p en tru că oam enii să nu se
rătăcească cu desăvârşire din punct de v ed e re religios,
D um nezeu a reînnoit ac ea stă revelaţie mai întâi către
p atriarh i, ap o i către p o p o ru l evreu, prin M oise şi prin
prooroci, şi în cele din urm ă, în form ă definitivă şi com­
pletă, c ă tre întreaga lum e, prin Iisus H ristos, Fiul Său.
D e la p atriarh i şi p â n ă la Iisus H ristos, celelalte
p o p o are, a fară de evrei, s-au călăuzit în privinţa
religioasă de slabele am intiri ce le-au răm as din revelaţia
prim ordială, sub form a d e tradiţii şi de revelaţie naturală.
A şa se explică pe de o p a rte ideile relativ în alte despre
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 101
D um nezeu şi viaţa m orală p e care le întâlnim la unele
religii păgâne, ca de exem plu în brahm anism , budism,
parsism , în religia egiptenilor, grecilor, rom anilor, galilor
etc., iar p e de altă p arte cred in ţa g en erală că fiecare
religie se întem eiază pe rev elaţia dum nezeiască. Astfel
brahm anii susţin că religia lo r a fost d esco p erită de B rah ­
ma, prin înţeleptul şi piosul M ânu; iranienii cred eau că
Z a ra tu ştra a prim it legea sfântă Z e n d de la zeul bun
A h ura M azda; babilonienii atrib u iau începuturile religiei
lor divinităţii O anes sau E a, iar egiptenii lui Osiris şi
Isidei etc. La multe din p o p o a re le prim itive, această
credinţă se găseşte sub form a trad iţiei că la început D u m ­
nezeul cel bun locuia pe p ăm ân t, d ar, din cauza răutăţii
oam enilor, s-a retras în cer şi a lă sat conducerea lumii
spiritelor inferioare 4).
R evelaţia dum nezeiască n-a lipsit deci niciodată din
lume, sub nici una din cele d o u ă form e principale ale ei
- n atu rală şi supranaturală. A ceasta constituie dovada de
fapt a posibilităţii ei, căci d acă ea a existat, evident că este
posibilă.
D um nezeu îm părtăşeşte om ului prin revelaţie num ai
adevăruri care îi sunt n ecesare p e n tru m ântuire şi num ai
atât cât îi este absolut tre b u ito r p en tru m ântuire şi în
mod trep ta t, potrivit gradului lui de p ricep ere în m aterie
de religie. (A ceasta o sp u n e Sfântul A postol Pavel în
u rm ătoarele cuvinte: în m ulte părţi şi în m ulte chipuri a
grăit D um nezeu de dem ult părinţilor noştri prin prooroci,
iar în zilele acestea de p e u rm ă ne-a grăit prin Fiul Său 5).
3. Din posibilitatea sau re a lita te a revelaţiei decurge
necesitatea ei, deoarece D u m n ezeu nu face nimic de
prisos sau care s nu co resp u n d ă unei treb u in ţe bine
simţite.
102 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

R evelaţia su p ran a tu ra lă, ad ică revelaţia în înţelesul


strâns al cuvântului, a fost n ec esa ră pentru om, a tâ t ca o
continuare a celei n atu rale, ca să deschidă ochilor
sufletului lui sfere m ai în alte şi mai largi, câ t şi ca
p rem erg ăto are rev elaţiei n atu rale, fiindcă, fără ajutorul
ei, om ul n-ar fi p u tu t ajunge la nici un fel de religie.
V iaţa om ului a re ca scop su p ran atu ral p ream ărirea
lui D um nezeu, prin cu n o a şte re a şi iubirea Lui. P en tru
cunoaşterea şi a tin g erea acestui scop, puterile fireşti ale
om ului nu sunt însă deajuns, ci el are nevoie de ajutorul
descoperirii dum nezeieşti. In sta re a sa originară, adică
în a in te de p ie rd e re a harului dum nezeiesc, om ul a r fi
p u tu t atinge acest scop, dar, în sta re a de slăbiciune şi de
înjosire în care l-a aru n cat p ăcatu l, îi este peste p utinţă.
T o t din cauza slăbirii pricinuite de păcat, om ul nu-şi
p o ate atinge pe deplin, num ai prin propriile sale puteri,
scopul natural al existenţei sale şi să ducă o viaţă
religioasă şi m orală dem nă d e el, ca o creatu ră aleasă a
lui D um nezeu. P en tru aceasta este nevoie de aju to ru l lui
D um nezeu, dat prin revelaţie 6).
4. A tât po sib ilitatea sau realitatea, cât şi n ecesitate
revelaţiei sunt contrazise de m aterialişti, de deişti şi de
panteişti.
Materialiştii, n erecu n o scân d nici pe D um nezeu mai
p resu s de om, nici păcatul şi deci trebuinţa de m ântuire
a omului, nu adm it că există rev elaţie şi că este nevoie de
ea.
Deişlii, învăţân d că D u m nezeu a făcut într-adevăr
lum ea, dar că nu se am estecă în mersul ei, ci a lăsat-o în
seam a legilor n atu rale, tăgăduiesc, de asemeni,
posibilitatea şi n ecesitatea revelaţiei.
Pcinteişlii nu tăgăduiesc ca form ă nici posibilitatea nici
necesitatea revelaţiei, dar în fond sau de fap t ea nu poate
t e o l o g ía l u p t ă t o a r e 103

exista d u p ă co n cep ţia p an teistă, căci dacă D u m n ezeu nu


este deosebit de lum e, cui se re le v eaz ă E l? Lui însuşi?
A convinge p e m aterialişti, deişti şi p an teişti de
rătăcirea în ca re se află, e ste im posibil, d eo a re ce se
obstinează în p ă re rile lo r şi o m axim ă zice: N u e m a i m are
surd decât cel ce n u vrea s ă audă;. D a r falsitatea sis­
tem elo r lor de cu g etare şi dovezile pozitive p e n tru
p osibilitatea şi n ecesitatea re v e la ţie i sunt, p e n tru orice
m inte, fără p ă re ri p re c o n c e p u te , p ro b e p alp ab ile că
susţinerile lor su n t greşite.
Nota 1. Psalmul XVIII, 1.
Nota 2. Epistola către Romani, I, 20.
Nota 3. Faptele Apostolilor XVII, 27-27.
Nota 4. liste clasică în această privinţă lucrarea Etnographie a
antropologilor germani Gerland şi Waitz.. Material bogat oferă asemeni
Anthropogeographie, de F. Ratzel, şi pot fi citite cu folos descrierile de
călătorii la primitivi, ca de ex. a lui Li'vingstone, cum şi ale diferiţilor misionari
creştini.
Nota 5. Epistola către Evrei I, 1.
Nota 6. Imposibilitatea pentru om de a cunoaşte pe Dumnezeu numai cu
ajutorul minţii şi deci de a-şi făuri singur o religie demnă de Dumnezeu şi de
sine, cum şi o morală superioară, şi dimpotrivă căderea în cele mai cumplite
rătăciri, o mărturisesc nu numai părinţii şi scriitorii bisericeşti, ca: Taţian,
Minuciu, Felix, Tertulian, Ciprian, Lactanţiu, Auuguslin şi alţii, ci înşişi unii
din cei mai mari înţelepţi greci şi romani, ca: Platon (în De republica, II, şi De
legibus XII), Aristotel (Politica VII, 15), Seneca (D e vitae brevitate XVI şi
De vita beata XX VI), Ovidiu (Tristes II, I), Oraţiu (Epistola I, X V I),
Properţiu (Elegia I şi II), p ers (Satira III, 37) şi alţii.
"Câţi filosofi sunt - zice Cicero - ale căror obiceiuri şi fel de viaţă sunt
conforme cu raţiunea? Unii sunt aşa de uşurateci şi de înfumuraţi, că ar fi fost
mai bine să nu fi învăţat nimic. Alţii sunt avari, ambiţioşi sau chiar sclavi ai
plăcerilor. Cu un cuvânt, se pare că îşi iau sarcina de a desminţi prin fapte
ceea ce învaţă cu cuvântul" (Questiones tusculanae III, 19).
Cercetaţi - zice un scriitor creştin contemporan - istorisirile misionarilor
catolici sau protestanţi despre triburile nom ade ale continentului nou şi vechi;
răsfoiţi istoria naţiunilor civilizate ale Asiei, a perşilor, a chinezilor şi a
japonezilor, pretutindeni - şi, lucru vrednic de luat în seamă, la naţiunile
civilizate mai mult decât la triburile nomade - veţi găsi aceleaşi aberaţii despre
divinitate şi cultul ce i se dă şi aceleaşi practici înjositoare pentru umanitate,
însăşi religia mahomedană, deşi a împrumutat cele mai de seamă învăţături
ale ei de la Moise şi de la Iisus Hristos, n-a putut feri pe aderenţii ei de greşelile
104 MITROPOLITUL IRINEU MIIIĂLCESCU
cele mai grosolane şi de stricăciunea cea mai marc" (Olivicr, Conferences,
22).
Totuşi mintea omenească nu este în aşa grad slăbită sau întunecată din
cauza căderii omului în păcat, încât să nu se poată înălţa fără ajutorul revelaţiei
nici măcar la cunoaşterea unui adevăr natural, cum susţin unii dintre protes­
tanţi şi tradiţionaliştii romano-catolici.

CRITERIILE REVELAŢIEI SUPRANATURALE

MINUNILE ŞI PROFEŢIILE

1. S em nele d u p ă care se p o ate cunoaşte revelaţia


a d e v ă ra tă se n um esc criterii şi sunt de două feluri: interne
şi externe.
a. C riteriile interne se scot din însuşi cuprinsul
rev elaţiei şi u n ele din ele a ra tă ce nu p o ate cuprinde
a d e v a ra ta rev elaţie , ca de pildă idei care să stea în con­
trazicere cu b u n u l simţ, ori exprim area ei în term eni
obscuri sau cu m ai m ulte înţelesuri etc. A ltele a ra tă ce
treb u ie să c u p rin d ă revelaţia, de pildă adevărurile
religioase cele m ai înalte şi mai curate, expuse într-o
form ă lim p ed e şi precisă, fără să contrazică adevărurile
om eneşti ev id en te etc. Cele dintâi se num esc criterii nega­
tive, cele din u rm ă pozitive.
b. C riteriile externe se deduc din îm p reju rările în care
se face şi fa p te le care însoţesc revelaţia şi se subîm part
în naturale şi supranaturale.
în tre criteriile naturale se num ără caracterul organului
revelaţiei şi m o d u l în care se fa c e şi se propagă revelaţia.
O rganul rev elato r, adică persoana prin interm ediul
căreia se face revelaţia, treb u ie să fie în totul evlavios,
m oral, să n ăto s la m inte, convins de ceea ce învaţă,
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 105

devotat cauzei ce a îm brăţişat, n e in te re sa t de câştig


bănesc, de onoruri sau de alte av an taje lum eşti, într-un
cuvânt d ezbrăcat de orice interes p erso n al etc. M odul în
care se face şi cum se p ro p ag ă revelaţia treb u ie să fie
demn de D um nezeu şi de om . D acă una sau alta este
ridiculă, crudă, ruşinoasă, înjositoare, ori se întem eiază
pe viclenie, am ăgire, silă, in teres m aterial etc., n-avem
de-a face cu o revelaţie ad ev ărată.
Criteriile supranaturale sunt m inunile şi profeţiile.
2. M inunile. Prin m inune se înţelege, în vorbirea de
toate zilele, orice întâm plare neobişnuită în n atu ră sau
din viaţa om ului. Ivirea unei com ete, cu trem u rele de
păm ânt, însănătoşirea n e a şte p ta tă a unui bolnav,
fenom ene spiritiste etc., sunt m inuni p en tru cel neştiutor,
fiindcă sunt întâm plări sau acte neobişnuite şi neînţelese
de el. E le se fac însă în lim itele p u terilo r şi ale ordinii
naturale şi de aceea nu sunt m inuni. C auzele lor sunt
naturale şi, dacă nu le cunosc toţi oam enii, sunt totuşi
mulţi care le cunosc, pe când cauza directă şi im ediată a
minunilor este D um nezeu.
A fară de aceasta, chiar d acă un fenom en p are că este
mai presus de ordinearşi de p u te re a firii, d ar dacă nu are
un scop religios- moral, nu p o ate fi m inune, deoarece
D um nezeu nu face minuni în zadar, ci num ai p en tru
adeverirea revelaţiei Sale, şi deci într-un scop religios-
moral.
Tot ce se poate explica p e cale naturală sau pare
supranatural, dar nu serveşte un scop religios-moral, nu
este m inune *).
în înţelesul religios, minunea este, deci, un fenomen
extraordinar, produs în sfera perceptibilului de însuşi
Dumnezeu, nemijlocit sau m ijlocit, în vederea con­
firmării revelaţiei.
106 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

N o te carecteristice ale m inunii sunt deci: fenom en


perceptibil (sensibil), extraordinar, produs de D um nezeu
(iar nu de legile n atu ra le) şi servind unui scop religios-
moral. A

3. Posibilitatea m inunilor. în a in te de to ate, minunea


este un fenomen religios. E a îşi are locul num ai în con­
cepţia teistă d e sp re lum e. Posibilitatea ei nu se poate
deci discuta cu cei care nu adm it existenţa lui D um nezeu
ca fiinţă p erso n ală şi ca ziditor şi p ro n ieto r al lumii. Aşa
dar, din punctul d e v ed ere ateist, m aterialist şi panteist,
nu p o ate exista m inune în înţelesul strâns al cuvântului.
P osibilitatea m inunii este d a tă în principiu prin aceea
că m inunea nu contrazice nici noţiunea de D um nezeu,
au to ru l ei, nici p e cea d e lum e, adică mediul în care ea se
produce.
D um nezeu, fiind creato ru l şi pronietorul lumii, adică
cel c a re a făcut-o, o conservă şi o conduce. A poi fiind
F iinţa absolută, C a re posedă to a te perfecţiunile în cel
m ai înalt grad, nu I se p o ate tăgădui dreptul şi putinţa de
a interveni în m ersul lumii, când găseşte această cuviinţă.
D im potrivă, un D u m nezeu care n -ar interveni în lume şi
care, deci, n-ar face minuni, n -ar fi D um nezeu, căci nu se
p o ate ca ato tp u te rn ic ia Sa, cum şi b u n ătatea şi dragostea
Lui către creaturi, să nu se a ra te din când în când în lume.
C u g etarea că D u m n ezeu n u face minuni, fie din orice
m otive ar fi, este o cu g etare nedem nă p en tru Fiinţa
su p rem ă şi cel ca re a r susţine aşa ceva, a r trebui - zice
R ousseau - să fie închis fără în tă rire în casa de nebuni.
L um ea, cu o rd in ea şi legile ei fizice, nu p o ate fi o
piedică p en tru D um nezeu, ca să nu facă m inuni, fiindcă
e a este op era Lui şi El, ca ato tîn ţelep t, găseşte mijlocul
de a face m inuni, fără să nim icească ord in ea sau să
tu lb u re legile ei. D acă un m ecanic p riceput p o ate opri să
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 107

funcţioneze şi să p u n ă din nou în m işcare o m aşină, sau


să-i ad ap teze un m ecanism , în v irtu te a căru ia să p o ată
îndeplini şi alt lucru decât cel p e n tru c a re a fost făcută,
cum să nu p o ată face D um nezeu a c ea sta cu lum ea şi cu
aşa zisele ei legi?
F ăcân d m inuni, D um nezeu nu n im iceşte nici ordinea,
nici legile firii, ci num ai le su sp en d ă în tr-u n punct şi
în tr-u n m om ent dat, sau m ai exact le d irijează în aşa fel
ca să producă un alt efect d ecât cel o b işn u it natural.
D acă, printr-o m inune, cei trei tin eri n -au ars în cup­
to rul Babilonului, dacă Sfântul A p o sto l P e tru nu s-a
scufundat, m ergând pe m area T ib eria d ei, d acă diferiţi
m orţi au fost înviaţi de M ântuitorul şi m ulţi bolnavi vin­
decaţi etc., nu înseam nă că s-a distrus p u te re a focului de
a ard e, a apei de a îneca, a m orţii şi a b o lilo r de a bântui
p e oam eni, ci num ai că p u terea, efectul lo r n atu ral a fost
su sp en d at sau m odificat de D u m nezeu în aceste cazuri şi
în altele asem enea.
4. Obiecţiuni. A teii, m aterialiştii, deiştii, raţionalişti
şi pozitiviştii obiectează îm potriva posibilităţii sau
realităţii minunii, zicând că: m inunea contrazice fixitatea
legilor naturii şi că ştiinţa n-ar f i posibilă fă r ă legi fixe în
natură şi, deci, a adm ite m inunea în sea m n ă a distruge
ştiinţa.
L a aceasta răspundem : M ai întii e ste inexact că legile
n aturii sunt fixe şi im utabile. E le su n t m ai întâi contin­
gente, cum a învăţat în to td eau n a teologia creştin ă şi cum
au susţinut şi d em o n strat în num ele filosofiei B outroux şi
B ergson, iar în num ele ştiinţei ex p e rim en ta le H enri
P oincare. D ar, ceea ce este contingent, nu p o ate fi ab ­
solut neschim bător. E x p erien ţa şi o b se rv a ţia ne arată
apoi unele excepţii însem nate de la legile naturale
g enerale. A şa de exem plu creşterea v e g e taţiei în afară de
108 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

p ă m â n t este o excepţie d e la legea gravităţiei, d upă care


to t ce este p e p ăm ân t tre b u ie să tin d ă sp re centrul
p ăm ân tu lu i.
T o t astfel m agnetul, ca re atrage la sine fierul, face
ia ră şi excepţie d e la aceeaşi lege. A p a face, de asem eni,
o ex cep ţie de la leg ea g en e ra lă a dilatării co rp u rilo r prin
căld u ră, căci ea îşi m ăreşte volum ul la frig etc.
In sfârşit, om ul, prin p u te re a in telig en ţei sale, se
fo lo seşte de u nele legi ale n atu rii spre a se sustrage altora
' s a u a le anihila efectele. C e altceva este cultura, decât o
lu p tă titanică d usă de om îm potriva naturii şi a elem en­
te lo r ei, spre a le supune voinţei sale? Avionul, care
sfid ează legea gravităţiei; telegrafia şi telefo n ia fără fir,
îm p re u n ă cu radiofonia şi televiziunea, ca re nesocotesc
sp aţiu l; locom otivele tren u rilo r, v ap o arele, autom obilele
c a r e râd de legea g reu tăţii m ateriei, străp u n g erea
m u n ţilo r, secarea bălţilor, asan area ţin u tu rilo r pes-
tilen ţio ase , folosirea căd erilo r de ap ă, ferilizarea
câm p iilo r aride etc., ce su n t decât to t a tâ te a biruinţe
îm p o triv a naturii, d ecât înfrângeri ale legilor ei sau
p le c a re a lor sub voinţa om ului?
C ând sunt d ar excepţii de la legile naturii, nu
în se a m n ă nicidecum că ele se disfiinţează, d acă se adm ite
m in u n e a , care este şi ea to t o excepţie de la ele. Când
o m u l, crea tu ră m ărginită şi slabă, p o a te folosi natu ra şi
leg ile ei în v ed e re a scopurilor sale, D um n ezeu , C reatorul
in fin it şi ato tp u tern ic, să nu p o ată face acelaşi lucru?
Q u o d licet bovi, non licetJo vi? 2)
C ât d esp re ştiinţă, ea este foarte posibilă, dacă legile
n a tu rii nu sunt fixe, căci e a are ca scop să studieze aceste
le g i aşa cum sun t în realitate, iar nu să porn ească la
in v estig aţia lor cu p ăreri p reco n cep u te. Iar p en tru aceas­
t a m inunea nu-i stă nicidecum în cale.
ie o l o g ia l u p t ă t o a r e 109
O becţia că minunea nu e posibilă, p e n tru c ă a r co n ­
trazice legile naturii, nu este întem eiată, p e n tr u că n u se
cunosc toate legile naturii, spre a se p u te a zice că
m inunea este împotriva lor. Pe zi ce trece, se d e sc o p e ră
legi noi în n atu ră sau, cel puţin, laturi noi a le legilor
cunoscute, şi se stabileşte că ele nu sunt a b so lu te , in­
flexibile sau fixe, aşa că răm âne destul loc p e n tr u m inuni.
. Putinţa cunoaşterii m inunilor şi a deosebirii
m inunilor adevărate de cele false. F iind fe n o m e n e , adică
acte care cad sub simţuri, m inunile p o t fi cu n o scu te şi
deosebirea în tre minunile adevărate şi cele false se p o ate
face uşor, dacă avem în vedere caracteru l su p ran a tu ra l
şi scopul religios-moral al minunii, cum şi condiţiile ce
trebuie să le îndeplinească taum aturgul (p e rso a n a care
face m inuni), ca organ sau in stru m en t al rev elaţiei divine.
^Minunea se poate cunoaşte ca a ta re şi deosebi mai
întâi de fenom enele sau a ctele n atu rale, prin aceea că ea
întrece ca efect cauzele n atu rale. V in d ecarea unui bol­
nav cu m edicam ente, p rin tr-u n tra ta m e n t oarecare, să
zicem prin băi, raze, regim alim en tar etc., ori printr-o
o peraţie chirurgicală, este ceva n atu ral; d ar vindecarea
numai cu cuvântul ori de la d istan ţă a unei infirmităţi
incurabile sau a unei boli grele, este fără îndoială o
m inune, p en tru că nu e săv ârşită p e cale naturală ci prin
harul lui D um nezeu.
M inunea se deo seb eşte iarăşi u şo r de faptele istorice
obişnuite prin aceea că, av ân d c a ra c te r extraordinar, ea
atrage atenţia co n tem p o ran ilo r în m od deosebit asupra
ei.
D e m inunea falsă ia ră ş i se d eo seb eşte uşor minunea
adevărată, o ricât s-ar p ă r e a de extraordinară cea falsă,
eoarece aceasta n u se rv e şte niciodată unui scop
re igios-moral, ci se fa c e n u m a i în vederea unui interes,
110 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

ad esea m aterial, sau p e n tru a satisface curiozitatea


mulţimii, iar taum atu rg u l este sau un îngâm fat, sau un
şarlatan ordinar.
A şa sunt în cea m ai m are p a rte m inunile făcu te de
şam ani 3), de vrăjitorii triburilor primitive, de fachiri, de
m edii spiritiste, de hipnotişti etc.
Nota 1. Credinţa în minuni este universală. Ea se întâlneşte la toate
popoarele şi în toate religiile. Toate teologiile vechi - zice Monsabrd -sesprijină
pe minuni. Egiptenii, asirienii, perşii, grecii, romanii, galii au lăsat să pătrundă
ideea de minune, sub toate formele, în istoria lor religioasă. Astăzi, pe / armurile
Gangelui şi ale ludului, înstepele Tartariei, în pădurile continentelor noi, auzim
povestindu-se încă de minunile divinităţii în lume. (Introduction au dogme,
lomul III, pag. 15). De fapt, minunea este identică cu supranaturalul, despre
care Spencer zice: "Dacă este permis să se facă o inducţie pe dalele is­
toriei,trebuie conchis că un fapt aşa de universal şi permanent, cum este
credinţa în supranatural, nu poate proveni decâtdinlr-o trebuinţă esenţială a
fiinţei noastre".
Nota 2. late un interesant text din care se vede că omul foloseşte legile
naturii: "Orice experienţă de fizică, orice combinaţie a unui mecanism religios
determină natura şi ilegile ei să meargă, potrivit legii naturii, către scopul pe
care i-1 impune voinţa omului. Când chimistul descompune sau compune
diferite corpuri, nu conduce natura, după propriile ei legi, către scopuri şi
rezultate pe care ea singură nu le-ar fi atins? N-o sileşte el să facă cceea ce
fără el n-ar fi putut face? Când medicul redă, prin amestecuri dibace, corpului
slăbit puterile pe care Ie-a pierdut şi restabileşte astfel echilibrul care constituie
sănătatea; când, în sfârşit, arta şi spiritul omenesc însufleţesc o materie
moartă, ca metal sau lemn, pânză sau culori, cărora omul le insuflă sentimen­
tele sale cele mai delicate şi ideile sale cele mai sublime, pe care le împărtăşeşte
auditorilor sau spectatorilor săi, nu este inteligenţa şi voinţa omului care
determină şi forţează natura să producă, urmând propriile ei legi, efecte pe
care ea singură nu le-ar fi putut produce, cel puţin în acest fel şi cu această
regularitate?... Şi Dumnezeu, Creatorul, izvorul unic a tot ceea ce există, să
fie redus la rolul de spectator fără nici o putere asupra creaţiei! El să aibă mai
puţină putere asupra propriei sale opere decât omul! In loc de a o domina să-i
fie supus!(Hellinger, Apologie, II, pag. 165).
Nota 3. Şamani se numesc preoţii, sau mai exact vrăjitorii Tătarilor şi
Mongolilor fetişli. Ei pretind că pot face diferite minuni, în special să vindece
bolile, alungând spiritele rele care le pricinuiesc, servindu-se de fumat, dansuri,
conjuraţii etc.
Vrăjitorii altor triburi primitive pretind că fac aceleaşi minuni ca şi
şamanii, servindu-se de aceleaşi mijloace. In Australia şi în Africa Centrală
sunt chiar vrăjitori care pretind că pot face să plouă.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 111
Fachirii indieni sunt aderenţii unei direcţii mistice, care, prin exerciţii
îndelungate, ajung să facă lucruri care într-adevăr uimesc, ca de exemplu: să
stea îngropaţi săptămâni întregi şi să se trezească din somnul lor letargic într-o
anumită zi de mai înainte fixată, să-şi sfâşie corpul fără să curgă sânge, să bea
otrăvuri puternice fără să le facă rău, să se ridice în aer, etc. Nimic nu e
supranatural însă în tot ceea ce ei fac, şi pretinsele lor minuni nu urmăresc un
scop religios-moral imediat, ca să se poată numi minuni.
Mediille spiritiste fac într-adevăr unele lucruri neobişnuite, cum sunt în
special mişcarea meselor, vederea la distanţă, ele., dar acestea se explică în
mod natura! prin puterea sufletească, pe când faptele mai neobişnuite, ca d.p.
ridicarea de obiecte, umblarea prin văzduh a mediului, etc., s-au dovedit că
sunt şarlatanii curate. v
Hipnotismul şi sugestia utilizate în mod ştiinţific, cum au (acu t în special
cele două şcoli medicale franceze: cea de la Salpelri&re din Paris, în frunte cu
Charcot, şi cea de la Nancy, în frunte cu Bernheim, la sfârşitul veacului trecut,
sau de doctorul Coud, până mai anii trecuţi, vindecă într-adevăr multe boli
nervoase, din care unele chiar foarte grele, dar n-au nimic extraordinar în ele.
Despre minune în genere se poate cili cu mult folos extrem de interesanta
carte a pastorului german F. Bellex, intitulată "Minunea", care a fost tradusă
în româneşte de I. Negoiţă, revăzută de I. Mihălcescu şi publicată în
"Biblioteca teologică", Nr. 1, şi a doua ediţie în editura "Cugetarea", 1936.

B I B L I A

CARTEA CĂRŢILOR

Biblia sau S fân ta Scriptură este c a rte a sfân tă a


creştinilor şi a E vreilor, şi anum e creştinii o socotesc de
sfântă în întregim e, Evreii num ai V echiul T estam ent.
Cuprinsul ei este istoric, literar şi religios-m oral, iar
caracterul ei dum nezeiesc se evidenţiază din acest în treit
punct de vedere.
1. Din punct de vedere istoric, Biblia este o carte de
istorie sfântă. In cadrul său se expune, aici în am ăn u n te
mişcătoare, istoria m anifestării dragostei lui D um nezeu
faţă de om sau istoria m ântuirii om ului. A ceasta începe
cu cel dintâi om şi cu facerea lui de către D um nezeu, se
112 MITROPOLITUL IRINEU MIIIALCESCU

co n tin u ă cu patriarhii şi proorocii, culm inează în Iisus


H risto s şi se desăvârşeşte în viaţa veşnică. Ce altă istorie
a r p u te a fi aşa de instructivă, de atrăg ăto are şi de sublimă
c a a ceasta!
M aterialu l de care se serveşte ea în ex p u n erea sa este
a p r o a p e în întregim e p u r om enesc, d ar este astfel ales şi
g ru p a t, că fiecare p ărticică oglindeşte şi re d ă ceva din
a c tu l m ântuirii. S tarea de fericire a lui A dam şi a Evei
în a in te d e căd erea în p ă c a t este starea în ca re aveau să
s e afle toţi urm aşii lor, d ac ă ei nu păcătuiau.
C ă d e re a în păcat a lui A dam şi a E vei prilejueşte
fă g ă d u in ţa unui R ăscu m p ărăto r. P atriarh ii sunt p er­
so n a lită ţi religioase, o am en i drepţi şi sfinţi care um blă în
căile D om nului. Profeţii su n t trimişii lui D um nezeu, spre
a face cunoscută legea D om nului, a feri de rătăcirea
id o le asc ă pe fiii poporului ales şi a pregăti teren u l pentru
v e n ire a R ăscu m p ărăto ru lu i. A m ănuntele vieţii politice şi
sociale, a epocilor de glorie şi de cădere, de cultură şi de
b a rb a rie , de războaie şi de pace etc., care se întâlnesc
a tâ t de des în Vechiul T estam ent, a tâ t d esp re poporul
ev reu , cât şi despre p o p o a re le cu care ei au venit în
a tin g e re , ca: egiptenii, fenicienii, sirienii, arabii, medo-
p ersii, asirienii şi b abilonienii etc., nu servesc decât ca să
ilu stre ze m ersul mai re p e d e sau mai încet, m ai dechis sau
m a i a c o p e rit al ideii de m ântuire, p ân ă ce ea s-a realizat
în p e rso a n a M ântuitorului Hristos.
D escifrarea hieroglifelor egiptene, a cuneiform elor
asiro -b ab ilo n ien e şi m edo-persane, a alto r diferite in­
scripţii, papirusuri şi docum ente, a com firm at în totul
e x a c tita te a unora din ac e ste am ănunte ca re erau puse la
în d o ială. Aşa că, din ac e st punct de v ed ere, avem în
B iblie şi o o p eră pur isorică.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 113

2. Din punct de vedere literar, B iblia este cea mai


mareaţă operă literară.
Cu m ult înainte de a fi în flăcărat H o m er, pe ţărm urile
Asiei Mici, tineretul neam u lu i sau cu p o v estirea în stihuri
nem uritoare a faptelor vitejeşti ale ero ilo r războiului
troian, au intonat M oise şi sora sa câ n ta re a de biruinţă
asupra oştilor egiptene, înecate în M area Roşie, iar
profeteasa D ebora a c â n ta t în frân g erea C anaaniţilor.
M ai înainte ca P in d ar să-şi fi în stru n it lira, ca să
p ream ărească pe învingători în jo cu rile olim pice, regele-
pastor D avid a alcătuit şi însoţit cu arm o n io ase sunete de
harfă psalm ii săi, care v o r răcori, m ângâia şi înălţa
sufletul om enesc cât va fi lum ea.
Pe când p e cele şap te coline de pe m alul T ibrului abia
se puneau cele dintâi p ie tre din tem elia C etăţii E terne,
proorocii lui Israel, lum inaţi de D uhul Sfânt, vesteau
connaţionalilor lor şi p u te rn ic elo r p o p o a re din răsărit
judecata lui D um nezeu, cu un talen t o rato ric m ai m are
ca al lui D em ostene şi C icero şi într-un zbor p o etic supe­
rior lui Eschile şi Virgiliu. Iar când grăiau de harul şi
în d u rarea lui D um nezeu că tre oile rătăcite ale casei lui
Israel, cuvintele lor erau m ai m işcătoare d ecât ale lui
Sofocle.
Nu este ton în gam a sim ţurilor o m eneşti pe care să
nu-1 fi atins proorocii, d e la d etu n ătu rile p roduse de
izbucnirea mâniei, p ân ă la cele m ai dulci to n u ri ale
îndurării, de la tânguirea deznădejdii sfâşieto are de
suflete p ân ă la accentele înflăcărate ale cântecului de
dragoste.
C unoaştem num ele şi în ţelep ciu n ea de pom ină a
celor şapte înţelepţi ai G reciei, în fru n te cu T ales. D a r ce
este înţelepciunea lor fa ţă de adâncul înţelepciunii
regelui Solom on sau a lui Isus fiul lui Sirah, sau, m ai ales,
114 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

a lui Iisus H ristos M ântuitorul lum ii? O picătură de apă


faţă de ocean.
A dm irăm avântul filosofic şi idealismul înaripat al
divinului P laton şi ne m inunăm de spiritul şi înţelep­
ciunea p ractică a lui Socrate. D a r cu atât mai superioare
sunt veşnicele idealuri de care n e vorbeşte Biblia şi cu
a tâ t mai sim plu este cuvântul ei şi m ai practică învăţătura
ei!
C hiar dacă am privi-o num ai ca operă a spiritului
'omenesc, Biblia întrece cu m ult to a te producţiile literare
ale tu tu ro r p o p o arelo r şi tim purilor. Cu m ai m ulte
decenii în urm ă, am basadorul unei m ari puteri lua m asa
adesea în tr-un resta u ra n t p arizian îm preună cu mai mulţi
liber-cugetători. C onversaţia acestora se învârtea
a p ro ap e num ai în jurul Bibliei, pe care o criticau fără
milă. N im ic din ea n-avea p re ţ în ochii lor. Intr-o zi,
am basadorul le ceru voie să citească un fragm ent dintr-o
carte veche, p e care zicea că a găsit-o la un anticar şi care
i-a plăcut fo arte m ult. Citi şi ascultătorii au fost încântaţi
de m ăreţia gândirii şi simţirii, exp rim ate de necunoscutul
au to r în im pecabile form e poetice.
Când se sfârşiră elogiile ce p ă re a u că nu mai con­
tenesc, am b asad o ru l adăugă:
D om nilor, ceea ce v-am citit este o pagină din acea
Biblie, p e c a re dum neavoastră o criticaţi fără s-o
cunoaşteţi şi în care eu cred! în trea g a carte este la
înălţim ea paginii care v-a stors adm iraţia. Fusese o
pagină din prorocu l Avacum.
3. D in punct de vedere religios-moral, Biblia
cuprinde cea m ai înaltă, mai curată, mai spirituală şi
mai eficace învăţătură religioasă şi morală necesară
mântuirii.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 115

Au fost şi sunt atâtea religii în om enire. N um ai unele


din ele au cărţi sfinte, care su n t focarul vieţii religioase a
celor ce ascultă şi urm ează p re c e p te le lor, dar nici una
din ele nu se ap ro p ie nici p e d e p a rte de Biblie.
In religiile greacă, ro m a n ă , egipteană, asiro-
babiloniană n-au existat cărţi sfin te în adevăratul sens al
cuvântului, ci num ai cărţi de ritual şi cu cuprins
edificator. L a chinezi, cele 5 cărţi sfinte - King - cuprind
magie, istorie, poezie şi reguli d e politeţe. Prin urm are,
nici o asem ă n are între ele şi B iblie.
La indieni, în religia b rah m a n ă, cărţile sfinte cunos­
cute sub n u m ele de Veda, B rahm ane şi Vedanle su n t o
bizară colecţie de tot ce m in tea om enească a p u tu t con­
cepe şi născoci: poezie, mit, literatu ră, filosofie, artă,
m edicină şi chiar teologie. R elig ia cuprinsă în ele este
panteistă. In zeul suprem B rah m a se contopesc toţi cei
33 de zei ai cerului, văzduhului şi păm ântului. Sufletul
om enesc, ca să se cureţe de p ă c a t şi să se în to arcă în
B rahm a, tre b u ie să treacă p rin tr-o nesfârşită serie de
fiinţe, d u p ă gravitatea păcatului săvârşit. O d istan ţă deci
ca de la p ă m â n t la cer între a c e ste cărţi şi Biblie.
C artea sfân tă a budism ului, Tripitaca, cuprinde în cea
m ai m are p a rte reguli p en tru v iaţa m onahală, geografie
mitică, chestiuni de logică şi d e m etafizică şi a p ro a p e de
loc m aterial religios. D espre D u m n ezeu nu se pom en eşte
nici un cuvânt. A şa că budism ul este la origine ateism
curat. P o ate fi atunci vorba de o com paraţie m ăcar în tre
T ripitaca şi Biblie?
Z end-A vesta, cartea sfân tă d ată Iranienilor de
Z aratu stra, este, de asem eni, o îngrăm ădire de legende
şi m ituri, d e cunoştinţe geografice şi de im nuri care se
cântau la a d u c e re a sacrificiilor. Religia avestică constă
din recu n o a şte re a a două divinităţi: una bună num ită
116 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

A h u ra M azda şi alta rea, A n g ra M ainiu, veşnic în luptă,


şi d in cinstirea a m ai m u lto r categorii d e spirite, care sunt
a d e v ă ra te divinităţi. A şa că, de fap t avem în faţă nu un
dualism , ci un bogat politeism , pe când în Biblie avem cel
m a i c u ra t m onoteism .
In sfârşit, C oranul, c a rte a sfântă a m ahom edanilor,
c u p rin d e în v ăţătu ra d esp re un singur D u m n ezeu şi alte
în v ă ţă tu ri religioase şi m o rale, îm p ru m u tate din Biblie,
d a r d e n a tu ra te .
B iblia este d a r incom parabil su p e rio a ră tu tu ro r
c ă rţilo r sfinte ale celo rlalte religii şi deci şi din punct de
v e d e re religios şi m oral e a este şi răm ân e C a rtea Cărţilor.
C itire a ei este de folos în orice privinţă.
Biblia este cea mai bună carte şi aş vrea să se afle în
m ân a oricui - a zis T aylor, un fost p reşed in te al Statelor
U n ite . Ea este indinspensabiiă pentru siguranţa şi trăin­
ic ia aşezăm intelor de stat. Nu poate fi guvernare dreaptă
fără religie şi fără m orală. Nu există însă morală fără
religie şi nu este religie adevărată decât în Biblie. Ea
treb u ie pusă mai ales în mâna tineretului, căci este cea
m a i bună carte de şcoală.

DUM NEZEIEREA LUI IISUS HRISTOS

1. M ân tu ito ru l sau R ăscu m p ărăto ru l, făgăduit de


D u m n e z e u celor dintâi o am en i şi prezis de prooroci este
Iisu s H ristos. însuşi n u m ele pe care L-a p u rta t El de
Iisu s, de H ristos şi de M esia, arată că E l este M ântuitorul
lum ii, căci Iisus în seam n ă pe evreieşte Mântuitor, H ris­
to s se tra d u c e în g receşte cu Uns, iar M esia, pe evreieşte,
în se a m n ă Răscum părător.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 117

în legea mozaică se u n g eau cu untdelem n sfinţit, la


începutul slujbei lor, profeţii, p reo ţii şi regii din ca re
cauză se n um eau unşii D om nului. Iisus se num eşte în
deosebi uns, deoarece şi-a în d ep lin it rolul de M ântuitor
prin în treita chem are de: profet, preot şi împărat.
El a venit în lume - cum zice Sfântul A postol Pavel -
la plinirea vremii, adică atunci când fusese rân d u it de
D um nezeu din veci ca să vină, când s-au îm plinit to a te
cele prezise de prooroci relativ la venirea Sa, când era
aşteptat deopotrivă şi de evrei şi de păgâni. Căci
prom isiunea d ată de D u m n ezeu lui A dam şi Evei, la
alungarea lo r din rai, că le va trim ite un M ântuitor, s-a
păstrat nu num ai de Iudei, ci şi d e alte popoare, sub
formă de mit. Astfel, găsim ac ea stă cred in ţă la indieni, în
în truparea lui V işnuîn C rişna, care avea să sfărâm e capul
şarpelui Kalia; la chinezi, ca re aştep ta u p e O m ul din
A pus, pe Adevăratul Sfânt; la egipteni, în zeul bun H orus,
care învinge p e zeul rău, în chip de şarpe, Set; la perşi, în
Saoşiant, a treia şi ultima în tru p a re a zeului bun A h u ra
Mazda, care se va naşte dintr-o fecio ară şi va biryi pe zeul
rău A ngra M ainiu; la m exicani, în zeul Teotl, care ru p e
în bucăţi pe adversarul său în chip de şarpe; la greci în
mitul lui Prometeu înlănţuitul, care nu va scăpa de
chinuri decât când un zeu le va lua asu p ra lui, cum şi în
ideea de Logos şi de înţeleptul Universal al lui Socrate,
Platon, al stoicilor şi neoplatonicilor; la rom ani, în
prezicerile sibilice şi ale lui V irgiliu, despre îm păratul-
Mântuitor 1), care va adu ce din nou epoca de au r pe
păm ânt, şi în aşteptarea g en e ra lă din O rient, cum zice
Suetoniu, sau din Iudeea, cum afirm ă Tacit, va veni cel
ce va stăp ân i lumea; la celţi, în aştep tarea Fiului
Fecioarei care trebuie să nască etc.
118 MITROPOLITUL IRINEU M1HĂLCESCU

M ă rtu rie neîndoioasă d e s p re această a şte p ta re la


p o p o arele din răsărit d e P alestin a este în fine venirea
m agilor de la răsărit la N a şte re a Domnului.
D in d esc rie re a vieţii M ân tu ito ru lu i, aşa cum ne-o dau
cele p a tru Evanghelii, reie se clar că El n-a fost numai
Om, ci şi D um nezeu în u n a şi aceeaşi persoană, în unul
şi acelaşi tim p. Că a fost om ad ev ărat, la fel ca noi, ne-o
dovedesc cu prisosinţă n a ş te re a şi creşterea în casa
p ărinţilor Săi trupeşti; tre b u in ţa de h ran ă, de
' îm brăcăm inte, de odihnă, p e c a re a simţit-o ca orice om,
bucuria, în tristarea, d u re re a şi am ărăciunea fizică şi
m orală, chinurile şi m o a rte a p e Cruce.
F in e ţe a cugetării şi a sim ţirii Sale, sublim itatea carac­
terului Său, b u n ătatea, b lân d eţea, sm erenia Sa fără
p erech e, ni-L a ra tă însă ca om fără de păcat, desăvârşit,
ideal, c a p ro to tip u l m oral al um anităţii, ca în truchiparea
cea m ai în altă a tu tu ro r v irtu ţilo r, ca cel m ai m are sfânt,
ca S fântul sfinţilor 2).
Că a fost D um nezeu ad e v ărat, rezultă:
a. D in profeţii. P rofeţii a u prezis că Mesia va fi Dum­
nezeu. A stfel, Isaia II n u m e şte Em anuel, care înseam nă
D um nezeu este cu noi şi ad au g ă: Dumnezeu însuşi va veni
şi vă va m ântu i. D aniel îl num eşte Preasfântul, iar
Ierem ia îi zice D om nul, dreptul nostru, nu m e care se
dăd eau num ai lui D um nezeu.
b. Din mărturia lui Dum nezeu Tatăl. L a botezul
D om nului în Iordan şi la sch im b area Sa la faţă, s-a auzit
glasul T a tă lu i ceresc, zicând: A cesta este F iul m eu cel
iubit. . .
c. D in mărturia Sa proprie. lisus însuşi S-a num it pe
Sine F iul lui D um nezeu şi a a p ro b a t pe cei ce L -au numit
cu ac est num e. El Şi-a a trib u it însuşiri dum nezeieşti, ca:
veşnicia, p u te re a de a ie rta p ăcatele şi a învia m orţii etc.,
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 119

s-a identificat cu D u m n ezeu -T atal şi a ce ru t să I se d ea


ad o rare dum nezeiască.
d. Din sfinţenia vieţii Sale. Isto ria lumii nu cu n o aşte
o altă figură, c a re să sem en e m ăcar p e d ep a rte cu Iisus
în privinţa cu răţiei vieţii m orale. însuşi apostolul
vânzător, Iuda, a treb u it să m ărtu risească d esp re El:
Greşit-am de a m vândut sânge nevinovat; Pilat şi-a spălat
m âinile şi a zis: N evinovat su n t de sângele acestui Drept,
iar duşm anii Săi înverşunaţi au răm as m uţi la în tre b a re a
Sa: Cine m ă a cuză de păcat? Inim a Sa a fost p ă tru n să de
cea m ai candidă iub ire de D u m n ezeu şi de oam eni şi nu
e virtute care să nu fi înflorit în sufletul Său.
e. D in învăţătura Sa. în v ă ţă tu ra lui Iisus H risto s este
de o sublim itate pe care n-a atins-o nicicând în ţe le p ­
ciunea om enească şi are o p u te re de p re fa c e re a
sufletelor cum n-a avut nici o altă doctrină a vreunui
filosof sau în te m e ie to r de religie. Şi totuşi este a tâ t de
sim plă şi de lim pede, că o p o t înţelege şi copiii. C u privire
la credinţă, ea d esco p eră to t ce este de tre b u in ţă
sufletului p en tru m ântuire. Iar cu privire la m o ra lă nu
recom andă num ai cel mai înalt şi m ai cu rat id eal de
perfecţiune, imitarea Tatălui ceresc, ci ne p une înainte
pilda vieţii Sale, ca cel m ai desăvârşit m odel de în făp tu ire
a acestui ideal. D e aceea, cu m ultă d re p ta te zice G o eth e:
Progreseze cultura spirituală oricât de m ult, crească
ştiinţele cu cât de largă extindere şi adâncim e, lărgească-se
spiritul omenesc oricât va voi, insă niciodată el n u se va
înălţa peste sublim itatea şi cultura m orală a Creştinis­
mului, aşa cum ea străluceşte şi lum inează în Sfânta E va n ­
ghelie. P u terea su p ran a tu ra lă a învăţăturii lui Iisus s-a
a ră ta t îndeosebi în p refacerea to ta lă a vieţii religioase,
m orale şi sociale a lumii greco-rom ane, în c a re e a s-a
120 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

ră sp â n d it m ai întâi, şi a tu tu ro r p o p o arelo r la care a


p ă tru n s C reştinism ul în decursul vrem ii. 3)
f. Din învăţătura şi m inunile Apostolilor. Sfinţii
A p o sto li a u m ărtu risit prin gura de D um nezeu insuflată
a lui P etru: Tu eşti Hristos, F iul lui D um nezeu cel viu. Ei
a u în v ăţat p rin viu grai şi p rin scris că Iisus este D u m ­
n e z e u ad e v ărat, C ăruia I se cuvine închinare d u m ­
nezeiască, şi a u săvârşit, în num ele Lui, n en u m ărate
m inuni, dovedind astfel trim iterea lor dum nezeiască şi
d u m n e z e ire a Celui ce i-a trimis.
g. D in învăţătura Bisericii şi existenţa m artiriului.
C redinţa în d u m n ezeirea lui H ristos este tem elia de
g ra n it a Bisericii, ca aşezăm ânt dum nezeiesc p en tru
m â n tu ire a om ului. C ând A rie a tăg ăd u it dum nezeirea lui
H risto s, B iserica, re p re z e n ta tă prin Sfinţii P ărinţi, a
h o tă râ t, în Sinodul I ecum enic (N iceea, anul 325), şi a
sta b ilit în sim bolul de credinţă, că El este Fiul unul-
n ăscu t al T a tă lu i şi de-o fiinţă cu D um nezeu-T atăl.
E x p erien ţa m artiriului este, d e asem eni, o dovada
strălu cită d e sp re dum n ezeirea lui H ristos. Căci sta to r­
n icia cu c a re au suferit chinurile mii de m artiri p en tru
n u m e le Lui a ra tă că izvorul din care ei sorbeau p u te re a
şi curajul d e a răb d a chinurile este su p ran atu ral şi cel
m ărtu risit d e ei este D um nezeu.
h. Din viaţa credincioşilor şi a societăţii creştine.
în v ă ţă tu ra M ântuitorului, bine în ţeleasă şi aplicată, a
tra n sfo rm a t viaţa individului şi a societăţii, a în lătu rat
rele m ilenare şi a sem ăn at p retu tin d en i pace şi fericire.
N u din în tâ m p la re cele m ai în ain tate şi civilizate p o p o are
su n t cele creştine.
2. D u m n ezeirea lui Iisus H ristos se dovedeşte mai
d e p a rte prin îm plinirea în p erso an a Sa a profeţiilor
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 121
m esianice. T o t ce s-a prezis desp re El, s-a îm plinit întoc­
mai.
A stfel, El S-a născut din neam ul Său din săm ân ţa lui
A vraam , din tribul lui Iuda, din fam ilia lui D avid, cum o
dovedesc tablele genealogice de la evangheliştii M atei şi
Luca şi p redicatul de Fiu al lui D avid, care I s-a d at de
p o p o r la in trarea trium fală în Ierusalim . S-a născut la
tim pul prezis de proorocul D aniel, când evreii căzuseră
sub stă p â n ire a rom ană şi deci sceptrul nu mai era în
neam ul lui Iuda, cum p ro feţise Iacov. S-a născut, în fine,
în B ethleem , cum prezise p ro fetu l M iheea, şi dintr-o
fecioară, cum prezise p ro fe tu l Isaia.
E l a îndeplinit funcţiile de profet, preot şi îm părat, cum
iarăşi se prezisese prin prooroci. C a p ro fe t a prezis
viitorul, cum se va vedea m ai d ep arte; ca p re o t S-a je rtfit
de bunăvoie pe Cruce, p e n tru p ăcatele om enirii; iar ca
îm p ă ra t a întem eiat şi co n d u ce o îm p ărăţie spirituală, o
îm p ă ră ţie care nu este din lum ea aceasta, cum a afirm at
El însuşi în faţa lui Pilat.
în d eo seb i, în ceea ce priveşte rolul Său de p reo t, şi
anum e suferinţele ce le-a în d u rat înainte de răstignire, în
tim pul răstignirii şi după aceea, totul fusese prezis p ân ă
în cele m ai mici am ănunte şi totul s-a îm plinit fără ştir­
bire.
Nota 1. Iată celebrele versuri ale lui Virgil:
Timpurile prezise de sibilă au sosit,
Imensa ordine a veacurilor ia un nou curs
Un copil, tatăl unei noi rase, este trimis din cer.
El va lua loc în sânul divinităţii,
Va vedea pe eroi amestecaţi cu zeii şi va fi cinstit de ei
Va conduce lumea potolită prin virtuţile tatălui său.
Timpul soseşte, vine, primeşle-ţi marile onoruri.
Vino scump fiu al zeilor, odraslă a lui Jupiter!
Priveşte înaintea ta, pământul, ţi se închină şi te salută.
Pământul, marea imensă, cerul înalt.
122 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU
Priveşte, totul se bucură la apropierea veacului ce vine.
Egloga IV ad Pollionem.
Nota 2. Curăţia fără pereche a vieţii morale a lui Iisus şi felul cum El a
indurat patimile şi moartea au iăcut pe Rousseau să zică: "Dacă moartea lui
Socrate este demnă de un înţelept, moartea Iui Iisus este demnă de Dum­
nezeu”.
Portretul moral al Mântuitorului n-a fost şi nu va putea fi prins şi redat
aidoma de nimeni, El fiind mai presus de limitele umanităţii şi ale mărginirii
fizice şi morale, este desăvârşirea şi nemărginirea însăşi.
Nu este de mirare, deci, dacă asupra Sa părerile sunt aşa de diferite şi
s-au ivit atâtea şi atâtea erezii în decursul veacurilor. Nu este de mirare că,
voind să înţeleagă şi să se facă înţeles, Ernest Renan, în celebra lui carte Vie
de Jésus (tradusă şi în româneşte), îl prezintă ca pe un simplu om şi nu vede
•în el nimic dumnezeiesc, pe când L. Couchoud, dimpotrivă, în lucrarea sa Le
mystère de Jésus, îl înfăţişează numai ca Dumnezeu, lără nimic omenesc în El,
chiar fără să fi existat ca om.
Dintre numeroasele opere care redau obiectiv viaţa Mântuitorului,
merită să fie citată Storia di Crislo de Giovani Papini, tradusă şi în româneşte,
Jésus Christ de Leon de Grandmaison şi Le Christ Jésus de Lepin.
Un portret moral destul de reuşit ni-1 dă următoarea pagină: "Iată-L,
adorabil de simplu şi cu totul adorabil; nu călugăr singuratic ca Sachia-Muni,
ci numai acţiune, ca Dumnezeu însuşi, în acest cadru anume ales. Nu într-o
ţară moartă a unui popor adormit, ca India; ci într-o ţară vie, cosmopolită, în
care se agită toată mişcarea omenească, dar iară exploatare şi violenţă. Nu
iudeu iudaic, adică duşman al neamului omenesc, cum numeşte Tacit pe iudei,
ci Galileian, adică o rasă simpatică, universalistă, amestecată cu toate rasele
din Galileia neamurilor, cum o numeau cu dispreţ iudeii.
Rasa omenească în tot universalismul ei caracterizează corpul Lui, de o
curăţie nepătată, de o regularitate şi de o curăţenie edenică. Nobleţea şi
inteligenţa umană, nu viclenia şi dibăcia iudeului se văd minunat sub părui-i
negru, bogat şi fin, sub fruntea lată, sub nasu-i drept, sub ochii negri, mistici
şi pătrunzători în acelaşi timp, sub buzele delicate, sub bărbia lunguiaţă, dar
armonică, sub faţa ovală, sub talia zveltă, sub toată virilitatea-i estetică. Cu
adevărat, bunătatea dumnezeiască radiază din privirea şi din cuvântul Lui;
bunătatea dumnezeiască necunoscută oamenilor pe pământ, obişnuiţi de
veacuri să tremure în faţa unui tiran ceresc, ca înaintea Cezarilor pământeşti.
Da, prin bunătatea nesfârşităa lui Iisus S-a descoperit Dumnezeu omului,
în El ni S-a arătat un Dumnezeu; Dumnezeu-Omul lără îndoială, dar nu în
viciile omului, ca în zeii înainte de Iisus Hristos, ci într-o umanitate, adică
într-o adorabilă bunătate; bunătate şi umanitate împinse până la iubire, nu
numai faţă de cei perfecţi în virtute, ci faţă de Magdalcna păcătoasa; bunătate
şi umanitate nu numai faţă de cei desăvârşiţi în frumuseţe, ci şi faţă de cei
desfiguraţi şi îndureraţi, până la a le împărtăşi urâţenia şi durerile, spre a-i
mângâia mai bine, EI cel biciuit, încununat cu spini, răstignit.
Zeii păgâni îşi întorceau faţa de la suferinţe cu un fel de dezgust superb.
In Ipolil al lui Euripide, Artemis-Diana s-a îndrăgostit de viteazul tânăr, când
frumuseţea bărbătească şi faptele lui vitejeşti puteau trezi admiraţie; dar acest
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 123
îmblânzitor de fiare sălbatice fu rănit gata să moară, şi zicea zeiţei: "Vezi tu,
stăpână, starea de plâns în care mă aflu?" Aceasta îi răspunse: "Văd, dar
lacrimile sunt interzise ochilor mei", şi părăsi pe Ipolit înainte de a-şi da
sufletul. "Adio, îi zise ea. Primeşte ultimul meu salut. Nu-mi este permis să
văd un mort, nici să-mi pătez privirea văzând suferinţe". '<
Dar Dumnezeul nostru Iisus Hristos a vrut să îndure moartea ruşinoasă
de răstignit între doi tâlhari, şi creştinii când mor, sărută crucea, ca să aibă
curajul Dumnezeului lor de a îndura ultimile chinuri şi de a înfrunta grozăviile
iadului. D e aceea - zice un păgân modern - oamenii au părăsit pe zeii păgâni
cu toată frumuseţea lor, pe aceşti zei fără lacrimi, care-i părăsesc când sunt
în agonie. Au fugit de cei ce fug de ei în momentul suprem, pentru a se îndrepta
către Acela care a suferit şi a murit ca ei.
(Alla, Le Christianisme original, pag. 139-141)
Nota 3. Creştinismul a făcut să înceteze sclavia, a ridicat femeia alături
cu bărbatul, a redus drepturile tiranice ale bărbatului asupra femeii şi a
copiilor, a îmblânzit spiritele şi legile etc.,
Ca să ne facem o idee de ce mare pată era pentru societatea păgână
sclavia, e destul să reflectăm asupra următoarelor cifre:
în Sparta erau 36.000 de cetăţeni liberi şi 244.000 de sclavi;
în Atena 21.000 de cetăţeni liberi şi 40.000 de sclavi;
în Roma erau patricieni care aveau câte 20.000 de sclavi, iar pe timpul
împăratului Claudiu erau în Roma 100.000, şi în tot imperiul 120.000.000 de
sclavi (Vezi lhuten, L ’Eglise et la Civilisation).
Despre imoralităţile ce bântuiau societatea romană, ne informează chiar
unii dintre scriitorii romani ca: criticul Juvenal, retorul Cicero, poetul Ovidiu,
filosoful Seneca ş. a. Dintre moderni au tratat acest subiect, arătând şi în ce
fel a contribuit creştinismul Ia înlăturarea acestor rele şi la progresul moral şi
material al omenirii, următorii autori au fost însemnaţi:
Chateaubriand, în Le Génie du Christianisme; Duruy, In Histoire des
Roumains; Momsen, în Römische Geschichte; Gaston Boissier, în La fin du
paganisme şi în La religion romaine d ’A uguste à Antonius., Franz de Cham-
pagny, în Les Césars; P. Reynaud, în La Civilisation payenne et la morale
chrétienne; Fustel de Coulange, în La Cité antique; Aug. Loudun, în
L ’A ntiquité; P. Allard, în Esclaves, serfs mémorables; Troplong, în De
l ’influence du Christianisme sur le droit prive des Romains-, Friedlander, în
Geschichte der Kultur, Preotul Nedelea Georgescu, în Foloasele aduse
omenirii de creştinism, publicată în Biblioteca pentru toţi etc.
124 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

1. învierea D om nului nostru Iisus Hristos es


dovada cea mai puternică a dum nezeirii Lui şi a originii
d um nezeieşti a creştinism ului, d eo arece e a este cea mai
m a re şi m ai strălucită m in u n e a Lui. în v ie re a este piatra
u n ghiulară a Bisericii. Cu ea stă sau cade întreaga
* c re d in ţă creştină, căci dacă Hristos n- a înviat, zadarnică
este credinţa noastră, zice Sfântul A p o sto l Pavel.
în se m n ătate a co v ârşito are ce o a re m inunea învierii
D o m n u lu i a făcut să se concentreze asu p ra ei to ate
a ta c u rile necredincioşilor. în acest scop s-au făurit mai
m u lte ipoteze, c a re în cearcă să explice învierea D om ­
n u lu i într-un fel sau altul, tăgăduindu-i caracterul
su p ran a tu ra l. P en tru a p u te a răsp u n d e cu succes acestor
ip o te z e , trebuie să dovedim mai întâi că Iisus H ristos a
m u rit cu adevărat şi c ă a înviat cu ad ev ărat.
Moartea reală a D om nului nostru Iisus Hristos se
dovedeşte prin următoarele:
a. - Cei patru S fin ţi Evanghelicii m ărturisesc că Iisus
şi-a d at duhul pe cruce.
b. - Ostaşii c a re p rim iseră po ru n că de al Pilat să
sfă râ m e fluierele p icio arelo r lui Iisus şi ale celor doi
tâ lh a ri, răstigniţi îm p re u n ă cu El, le-au sfărâm at numai
p e ale tâlharilor, nu şi pe ale lui Iisus, pentru că au
c o n s ta ta t că El m urise; apoi unul din ei L-a împuns cu
su liţa în coastă, din ca re a curs sânge şi apă.
c. - Sntaşul în sărcin at cu ex ecu tarea răstignirii a
r a p o r ta t lui Pilat că Iisus a murit. N um ai d u p ă aceasta a
în g ă d u it Pilat lui Io sif din A rim ateia să ia trupul D om ­
n u lu i de pe cruce şi să-L îngroape.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 125

d. - Ungerea cu arom ate, în făşu rarea în giulgiu şi


p u n erea Domnului în m orm ântul rece de piatră I-ar fi
provocat m oartea, chiar dacă n -ar fi fost m ort când
fusese luat de pe cruce, d eo arece a ro m a te le făceau să se
lipească giulgiul pe tru p aşa de ta re că nu se mai p u te a
lua decât cu pielea. C u aceasta se o p re a respiraţia prin
pori, care produce m o a rte a p rin asfixiere. R ăceala
m orm ântului putea de asem eni să cau zeze m oartea.
e. - Biciuirea fără m ilă de către ostaşi, încununarea cu
spini, prăbuşirea sub g reu ta tea crucii, hem oragia
p rodusă de răstignire, sp ân zu rarea tim p de trei ceasuri
pe cruce şi îm pungerea cu suliţa în coastă, ar fi fost
deajuns fiecare în parte să p ro d u că m o artea.
f. - Fariseii înşişi, când cer lui P ilat să pună strajă la
m orm ânt, zic:
N e-am adus aminte că înşelătorul acela, p e când era
viu, a zis: D upă trei zile m ă voi scula.
învierea reală a M ântuitorului o adeveresc:
a. - Arătările D om nului către fem eile m ironosiţe;
către Sfinţii Apostoli, la care in tră d e do u ă ori prin uşile
încuiate; lui Luca şi lui C leopa, în drum ul spre Em aus;
Sfinţilor A postoli pe ţărm u l lacului T iberiada; aceloraşi
şi la mai m ult de 500 de fraţi, pe un m u n te în G alileea şi
lui Saul, pe calea către D am asc.
b. - Mărturia soldaţilor, care făcu seră de strajă la
m orm ânt, către farisei şi p ro cu rato r.
c. - Atitudinea vrăjmaşilor D o m n u lu i d u p ă învierea lui.
A ceştia dau bani soldaţilor de strajă şi-i învaţă să spună
că apostolii i-au furat tru p u l n o ap tea, d ar p e Sfinţii A pos­
toli nu-i urm ăresc pentru furtul de care îi învinuiau.
d. - A titudinea Sfinţilor Apostoli. D e unde la început
erau neîncrezători în învierea D om nului, după ce li se
arată de m ai multe ori, Sfinţii A postoli se conving aşa de
126 MITROPOLITUL IR1NEU MIHĂLCESCU

adânc, că fac din înviere arg u m en tu l cel mai puternic şi


m ai cu efect al predicii lor. Iisus a m urit deci cu adevărat,
d ar a şi înviat cu ad ev ărat.
2. Ia tă acum ce susţin şi cele mai de seam ă ipotez
raţionaliste şi cum se com bat.
a. - Ipoteza m orţii părute. Teologul p ro testan t
raţionalist G o ttlo b Paul, p e la începutul veacului trecut,
şi după el şi alţii, au su sţin u t că Iisus nu a m urit în
realitate, ci num ai a căzut în sincopă, din ca re s-a trezit
graţie m irosului ta re al aro m a telo r, cu care i-a fost uns
trupul, şi a răcelii m o rm ân tu lu i 1).
Am dovedit însă că Iisus a m urit în realitate, aşa că
ipoteza nu p o a te sta în picioare.
Sunt apoi o m ulţim e de im posibilităţi de care se
loveşte ac ea stă ipoteză. A şa, de pildă: Cum a p u tu t ieşi
Iisus din m orm ânt, dacă n-a înviat cu adevărat şi dacă,
deci, n-a fost D u m n ezeu ? Sau cine a răstu rn at tocm ai la
tim p p ia tra de p e uşa m orm ântului şi cum a p u tu t-o face
în faţa ostaşilor din strajă? Cum ar fi putut Sfinţii A pos­
toli să crea d ă că Iisus a înviat cu adevărat când trupul lui
trebuia să fie cu desăvârşire slăbit şi istovit? în seam n ă
această b iru in ţă asu p ra m orţii? 2).
A ceastă ip o teză a fost însuşită şi susţinută de şcoala
critică teologică din T ubingen, to t la începutul veacului
trecut. R e p re z e n ta n ţii ei cei m ai de seam ă au fost: F er­
dinand C hristian B auer, B runo B aur şi mai ales David
F riedrich Strauss, cu faim oasele lui lucrări: "V iaţa lui
Iisus" şi "C redinţa veche şi nouă". în tim pul de faţă
rep rezin tă ac ea stă d irecţie A rth u r Drews, cu lucrarea sa
"Christusmythe".
Aşa învaţă şi Je a n R èville în lucrarea sa "Jésus de
N azareth", aşa reiese din "V iaţa lui Iisus" de R en an , deşi
el n-o afirm ă categoric şi aici va ajunge savantul germ an
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 127

E isler în lu c ra re a sa în care susţine că M ân tu ito ru l a fost


un revoluţionar politic 3).
b. - Ipoteza înşelăciunii susţine că tru p u l lui Iisus a fost
fu rat din m o rm ân t de către Sfinţii A postoli, care, d u p ă
aceea, au p retin s că a înviat. A m v ăz u t pe farisei
susţinând ac ea sta şi dân d bani so ld aţilo r de strajă ca s-o
trim biţeze urbi et orbi. Ip o teza aceasta a fost susţinută de
filosofii păgâni, adversari ai creştinism ului; Celsus, Por-
firiu şi îm p ăratu l Iulian, şi relu ată d e teologul p ro te sta n t
R eim arus ( tl7 6 9 ) . E a este şi m ai şu b red ă d ecât cea
p recedentă. C a să fure trupul D om nului, Sfinţii A postoli
trebuiau să fie, ori fo arte curajoşi, ca să nu se team ă de
soldaţii de strajă, ori destul de bogaţi, ca să-i m iluiască.
Ştim însă că nu erau nici una nici alta. A poi, dacă a r
fi reuşit să-L fure, oricare ar fi fost m ijlocul, s-ar fi lu at
m ăsuri îm potriva lor şi a soldaţilor, p e când de fap t li s-a
interzis num ai să predice pe Iisus cel înviat. Şi m ai presus
de toate, a fost o im posibilitate m o rală din p a rte a lor ca
să se fi gândit m ăcar la aceasta, căci ei, o ri credeau că va
învia şi a şte p ta u aceasta în linişte, ori nu cred eau şi
trebuiau să aşte p te trei zile să vadă d acă învăţătorul lor
înviază şi prin u rm are este D um nezeu, sa u n u înviază şi
este, deci, un şarlatan 4).
c. - Ipoteza viziunii susţine că ceea c e au lu a t fem eile
m ironosiţe, Sfinţii A postoli şi toţi câţi a u văzut pe D o m ­
nul înviat, d re p t Iisus înviat cu ad ev ărat, a fost o sim plă
viziune.
P entru ca să se p roducă o viziune se c e r d o u ă condiţii
un organism bolnav, cu nervi zd runcinaţi sau cel p u ţin
supraobosiţi sau supraexciţati şi id e ea fixă că se va
produce ceea ce este viu aştep tat, sau ceva de care cineva
se tem e.
128 MITROPOLITUL IRINEU MIIIÂLCESCU

Sfinţii A postoli şi fem eile m ironosiţe nu îndeplineau


a c e s te condiţii căci ap o sto lii erau m ai toţi pescari plini de
v ia ţă , iar învierea n-o aşteptau cu nerăbdare, ci se
în d o ia u că se va p ro d u c e . D ovadă că văd pe M ântuitorul
în v ia t în m ai m ulte rân d u ri şi totuşi nu cred că este El.
T o t astfel şi M aria M agdalena, care v ed e pe Iisus înviat
şi c re d e că nu este E l, ci grădinarul 5).
L ip sa de tem einicie a tu tu ro r ip o tezelo r care au încer­
c a t să tăgăduiască în diferite chipuri caracterul
' s u p ra n a tu ra l al învierii D om nului, lasă să se tragă singura
co n clu zie firească şi în d rep tă ţită: Mântuitorul Hristos a
în v ia t cu adevărat!
N ota 1. Ipoteza aceasta - de altfel şi cea următoare - n-a mai găsit de mult
nici un susţinător. Deja în a doua jumătate a veacului trecut, teologul
protestant raţionalist E. R uess scria: "Apologetica poate să se dispenseze
astăzi de osteneala de a discuta serios anumite explicaţii imaginate altădată
spre a înlătura minunea, ca de exemplu presupunerea unei simple letargii din
care Iisus şi-ar fi revenit puţin câte puţin.. . Istoria şi psihologia, fiziologia şi
bunul simţ au făcut dreptate de mult timp (Ilistoire Evangelique pag. 701).
N ota 2. Acest argument l-a dezvoltat însuşi renegatul teolog David
Frieclrich Strauss. "E cu neputinţă ca un om care a ieşit din mormânt pe
jum ătate mort, care a trebuit să se târască slab, bolnav şi lipsit de îngrijiri
m edicale, care avea nevoie de bandaje, de întărire şi ocrotire, este cu neputinţă
să fi făcut apostolilor impresia că El era învingătorul morţii şi al mormântului
şi stăpânul vieţii, impresie care stă la baza viitoarei lor propovăduiri. O
asem enea înviere n- ar fi putut decât să slăbească impresia pe care el o făcuse
asupra lor în timpul vieţii şi al morţii. Cel mult, ea le-ar fi putut trezi o senzaţie
de milă şi de compătimire, niciodată nu le-ar fi schimbat întristarea în
entuziasm sau s-o fi înălţat până Ia ardoare" (Das Leben Jesu, 218).
U n alt raţionalist mai nou, Jean Rdville, condamnă deasemeni ipoteza lui
Paul. Această teorie - zice el - care şi-a avut timpul său de glorie în veacul
trecut este o simplă ţesătură de imposibilităţi materiale şi morale. Material­
m en te se poate socoti printre imposibilităţi ca un om deja rupt de oboseală,
istovit de chinuri, pironit pe cruce timp de mai multe ceasuri, coborât,
înmorm ântat şi aruncat într-un mormânt închis, să fie fizic în stare să iasă
singur din mormânt după aproape 36 de ore şi să facă imediat călătoriile mai
lungi sau mai scurte de care istorisesc Evangheliile. Răstignirea şi efectele sale
fiziologice se opun cu totul la aceasta. Apoi, din punct de vedere moral, pentru
oricine studiază mai de aproape caracterul lui Iisus, este permis o clipă să şi-L
înfăţişeze lăsându-Şi ucenicii să creadă că El a înviat, când El ar fi ştiut că
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 129
aceasta nu-i adevărat şi să-i lase pradă celor mai grele încercări ce-i aşteptau,
spre a se retrage într-o linişte obscură, egoistă şi prudentă, care echivalează
cu o dezertare? (Jesus de Nazarcth tomul II, pag. 455).
Nota 3. în timpurile noastre, un alt teolog protestant raţionalist, Heinrich
Holtzmann, a susţinut ca losif din Arimateea ar Ii cel care a luat trupul
Domnului din mormânt, spre a-i face toate onorurile înmormântării, pe care
nu i le putuse face vineri seara din cauză că începeau Paştcle. Dar când a Iacul
aceasta? Sâmbăta, în ziua de Paşte? Nu, pentru că oprea legea şi losif era un
bărbat evlavios. Şi apoi dacă a luat trupul Domnului, pentru ce n-a spus, când
a văzut că se susţine că Iisus a înviat? Putea el asista nepăsător la predica
apostolilor, că Iisus a înviat şi că deci este Dumnezeu, dacă-l ştia mort ca toţi
morţii? Este o imposibilitate morală să admitem aceasta.
Nota 4. Imposibilitatea morală în care se aflau apostolii de a se gândi să
fure trupul Domnului din mormânt o accentuează de asemeni Rdville. (op.
cit). Când se cunoaşte starea de spirit a apostolilor din timpul patimilor şi de
a doua zi după ele, adânca lor descurajare, necredinţa chiar pe care o arată
când femeile mironosiţe le vorbesc de înviere, nu este admis ca ei să se fi înţeles
să se ducă să fure trupul Domnului, pentru ca să poată spune că a înviat.
Dimpotrivă, schimbarea lor sufletească nu se poate explica, dacă nu s-a
petrecut ceva supranatural, care a putu t să-i convingă de învierea învăţătorului
lor. Părerea că trupul Domnului ar fi fost luat din mormânt de căpeteniile
preoţilor iudei, este şi mai puţin admisibilă, pentru că dacă ar corespunde
adevărului, ei ar fi putut să opună acest fapt predicii apostoli lor despre înviere.

Nota 5. Această ipoteză a fost susţinută de teologii germani protestanţi


Strauss, Ewald, Hausrath, Holsten, Pfleidererşi alţii mai puţin însemnaţi, iar
dintre francezi de Renan, Sabatic şi Rdville.
într-o formă schimbată, că adică Iisus înviat s-a înfăţişat numai spiritului
apostolilor şi numai în chip spiritual, a fost susţinută această ipoteză de Keim,
Schenkel, Schweitzer, Weizsâchcr, Stapfer, Mdnegozşi alţii.

Bibliografie. - Lucrări speciale mai însemnate despre învierea Domnului


sunt: Ladeuse La Resureclion de ./<£w<s;Chauvin, Jesus Christ est-il ressucite?
Irineu Mihălcescu, "Trei conferinţe apologetice".

DUMNEZEIREA CREŞTINISMULUI

Dumnezeirea creştinism ului se adevereşte din rapida


sa răspândire, din m inunata sa conservare şi din extraor­
dinarele sale efecte.
9
130 MITROPOLITUL IRINEU MIIIALCESCU

1. - Rapida răspândire a creştinism ului. Nici o al


religie nu s-a răspândit aşa de re p e d e şi în condiţii aşa de
neprielnice ca, creştinism ul. Budismul s-a răspândit
m ulţum ită faim ei pe care o av ea întem eitorul său ca
vlăstar regal, predicii lui tim p d e cincizeci de ani şi regilor
care l-au prim it, susţinut şi a p ă ra t.
M azdeism ul s-a răsp ân d it, de asemeni, prin regi,
dintre care cel dintâi a fost V iştaspa, contem poranul şi
protecto ru l lui Z aratu stra. C elelalte religii păgâne au
• prins d eo arece încurajau viciile şi satisfăceau to ate pof­
tele şi plăcerile senzuale ale oam enilor. M ahom edanis­
mul s-a im pus cu forţa arm elo r de fanaticii credincioşi ai
profetului.
Nici una din aceste condiţii prielnice, nici unul din
aceşti factori interni sau externi, care au contribuit la
răsp ân d irea m ai rep ed e sau m ai înceată a celorlalte
religii, nu întâlnim în creştinism . Cu toate acestea el s-a
răspândit şi a cucerit sufletele m ai repede ca oricare altă
religie.
Iisus H ristos, ca om, n-a fost fiu de rege ca Buda, ci
S-a născut într-un staul de vite şi a trăit în sărăcie şi lipsă
în casa unui teslar, până la v ârsta de treizeci de ani. După
în ceperea activităţii Sale publice, a îndurat d e asemeni
tot felul de lipsuri, cum E l însuşi a spus-o prin cuvintele:
Păsările cerului au cuiburi şi vulpile vizuini, dar Fiul
O m ului nu are unde să-Şi plece capul. A poi Hristos a
predicat E vanghelia Sa num ai trei ani şi ju m ătate, nu
cincizeci, ca Buda. Iar ucenicii Săi n-au fost nici nobili,
nici bogaţi, nici învăţaţi, ci num ai oam eni din poporul de
jos, simpli, cei mai mulţi din ei pescari.
D e sprijinul sau protecţia v re unui rege sau altui mare
p o ten tat civil sau religios, nu s-a b u cu rat nici
M ântuitorul, nici Apostolii, nici creştinii. Dimpotrivă,
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 131

toţi au fost prigoniţi sălbatic, M ân tu ito ru l a fost răstignit,


apostolii, afa ră de unul, au m urit de m o a rte m artirică, iar
creştinii p rim elo r trei veacuri au n u m ă ra t m ii şi m ii de
m artiri în prigoan ele p o rn ite co n tra lo r de statu l rom an.
în v ă ţă tu ra dogm atică a creştinism ului cuprinde, pe
lângă lucruri uşor de înţeles şi convenabile, şi unele
lucruri anevoie, ori chiar im posibil d e înţeles, sau
m istere, ceea ce era o piedică serioasă p e n tru p rim irea
lui. A şa, de pildă, u n itatea şi sp iritu a litate a lui D um ­
nezeu, S fânta T reim e, în tru p a re a D om nului, m inunile
M ântuitorului, ale apostolilor şi ale sfinţilor etc., erau
problem e m ai presus de p u te re a de în ţe le g ere a tâ t a
păgânilor în genere, cât şi a iudeilor.
R ăstignirea M ântuitorului şi cinstirea d a tă Sfintei
Cruci erau chiar, cum zice Sfântul A postol P av el, pentru
iudei sm inteală, iar pentru păgâni nebunie.
M orala creştin ă nu convenea, de asem eni, nici
păgânilor, nici iudeilor, d eo arece ea co n d am n ă to ate
p ăcatele şi viciile pe care le to lerau celelalte religii şi cere
o viaţă m orală cu rată şi virtuoasă, la ca re păgânii nu se
p uteau decide uşor. Creştinism ul p re tin d e a păgânilor -
cum scrie un m are scriitor bisericesc, fericitul A ugustin
-, nici mai m ult nici m ai puţin d ecât să co n d am n e to t ce
iubiseră şi să iubească to t ce co n d am n aseră m ai înainte.
D e o im p u n ere cu de-a-sila a creştinism ului sau de
adem enire nu p o ate fi nicidecum vorba, din cauza
sărăciei şi lipsei de învăţătura a celo r dintâi
propovăduitori ai cuvântului E vangheliei, adică a ap o s­
tolilor. T rim iţându-i la predică, M ân tu ito ru l le-a zis: Iată,
eu vă trimit p e voi ca oile în m ijlocul lupilor şi, umblând,
propovăduiţi că s-a apropiat împărăţia cerului şi să nu luaţi
nimic p e cale. . . : nici traistă, nici pâine, nici bani la brâu,
ci n u m a i încălţaţi cu sandale şi să nu aveţi d o u ă haine.
132 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

C u to ate aceste condiţii şi facto ri interni şi externi


defavorabili, creştinism ul s-a răsp ân d it totuşi cu o
rep ez iciu n e uim ito are. C hiar în ziua Cincizecimii, când
S -a p o g o rât D uhul Sfânt asu p ra A postolilor, Sfântul
P e tru a convertit 3000 de oam eni prin cea dintâi p red ică
a sa, iar prin a d o u a alţi 5000. M ulţi din tre cei convertiţi
fiind iudei din d iferite părţi ale lumii, veniţi la Ierusalim
d e s ă rb ă to a re a Cincizecimii, au dus cu ei săm ân ţa
creştinism ului în ţările de unde veneau.
A postolii au propovăduit, apoi, Evanghelia în to a tă
lu m e a cunoscută p ân ă atunci; căci T om a s-a dus în India
şi în Persia, Iu d a T ad eu , în Siria, M esopotam ia şi A r­
m e n ia, Sim ón C an aan itu l în E gipt şi Africa sep ­
te n trio n a lă , M atia în E tiopia, A n d rei în Sciţia, P e tru în
A sia M ică şi la R o m a, iar Pavel în Asia-M ică, T racia,
E la d a , în R o m a şi p o a te şi în S p ania etc.
M ulţum ită predicii apostolilor şi urm aşilor lor,
creştinism ul s-a răsp ân d it în scu rtă vrem e până peste
g ran iţele întinsului im periu ro m an , încât la ju m ă ta tea
veacului II, Sfântul Justin M artiru l scrie: "Nu este
nicicum n eam de oam eni, fie greci sau barbari, sau
oricum s-ar num i, la care să n u se facă rugăciuni şi să nu
se ad u că m ulţum iri T atălui a to a te făcăto r întru num ele
lui Iisus cel răstignit".
C eva m ai târziu , T ertulian p u tea zice rom anilor,
stăp ân ii de atunci ai lumii: "Noi suntem de ieri şi am
u m p lu t to a te ale voastre cetăţi, insule, fo rtăreţe,
m unicipii, localuri de întruniri, chiar cástrele, curiile,
decuriile, palatu l, senatul, forul. V ouă vă lăsăm num ai
tem plele".
N u num ai c â t de m ult era de răspândit, ci şi cât e ra de
b ine organizat creştinism ul la începutul veacului IV,
cân d C onstantin cel M are a d at rescriptul de to leran ţă
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 133

din M ilan (313), ne-o dovedeşte existenţa a 1500 de


episcopi - 850 în R ăsărit şi 650 în Apus.
N u este dar m inunată această răspândire aşa de
re p e d e ?
Şi m inunea creşte, d acă ne gândim şi la o altă latu ră
a răspândirii, care este calitatea celor ce au prim it
creştinism ul. S-a zis de unii din adversarii lui că, creştinis­
mul era religia celor inculţi şi săraci, că el a prins rep ed e
d eo arece s-a adresat m ulţim ii celor care trăiau în lipsă şi
m izerie, sclavilor, servitorilor, muncitorimii, făgăduindu-
le fericire în altă lume.
Calom nie! Pentru că aristrocraţia minţii şi a banului
a d a t întotdeauna un în sem n at contigent creştinismului.
Iosif din A rim ateia şi Nicodim, ucenici în taină ai
M ântuitorului, nu erau ei fruntaşi ai intelectualităţii, iar
Z ah e u vam eşul, fruntaş al burgheziei iudaice?
A poi Apostolul Pavel şi Dionisie, preşedintele
A reopagului atenian, convertit de sfântul apostol Pavel,
şi învăţaţi şi filosofi ca cei ce au fost Origent şi C lem ent
A lexandrinul, filosofii A ristide şi Justin, retorii T ertulian
şi A ugustin, omul politic A m brozie, membrii familiei
im periale Flaviu C lem en t şi D om etila, şi atâţia alţii
întăresc m inunea răsp ân d irii creştinismului cu m are
iu ţeală şi în pătura cultă şi aristocratică şi dovedesc d um ­
n ezeirea sa.
2. - Minunata conservare a creştinismului.
M ântuitorul a întem eiat B iserica pe credinţa în d um ­
n ezeirea Sa şi i-a prezis că porţile iadului nu o vor birui.
A ceastă profeţie s-a îm plinit, deoarece de la naşterea
Bisericii până astăzi, şi, desigur, şi de azi înainte până la
sfârşitul veacurilor, p u te rile întunericului s-au coalizat şi
se vo r coaliza împotriva ei, s-au străduit şi se vor strădui
134 MITROPOLITUL IRINEU MILIALCESCU

s-o nim icească, şi totuşi e a stă ta re şi neclintită ca o stâncă


de gran it în m ijlocul valurilor m ării.
D intele vrem ii, care ro a d e totul, nu poate să-i aducă
nici o stricăciune. Nici iudeii, nici păgânii, nici îm p ăraţii
persecutori, nici curentele filosofice dizolvante, nici
ereziile otrăv ito are, nici revoluţiile, nici viciul, nici
păcatul, nim eni şi nimic n-au p u tut-o zdruncina de pe
etern a e i tem elie, n-au p u tu t-o slăbi. Dim potrivă, ea este
plină d e vigoare şi de tin e re ţe veşnică şi va creşte şi se va
*dezvolta p â n ă ce om enirea în trea g ă va fi o tu rm ă unică,
cu un unic p ăsto r, Iisus H ristos.
A ceastă m inunată co n serv are este o nouă dovadă a
dum nezeirii creştinism ului.
3. - Extraordinarele efecte ale creştinismului.
R eligia creştină este un d uh nou şi înnnoitor, o p u tere
m orală de p refacere care, revărsându-se în lum e, a
schim bat cu totul viaţa om enirii în structura şi resorturile
ei.
C reştinism ul declară p e oam eni fiii lui D um nezeu.
A ceasta în seam n ă în cetarea oricărei deosebiri de clase
sau caste sociale, înseam nă desfiin ţarea sclaviei, abolirea
privilegiilor pe care le avea b ărb atu l asupra soţiei şi a
copiilor şi în tro n a re a deplinei egalităţi înaintea lui D um ­
nezeu, cum zice Sfântul A p o sto l Pavel: Nu m a i este iudeu,
nici păgân. N u m a i este rob, nici slobod. Nu m ai este parte
bărbătească, nici parte fem eiască, ci toţi sunteţi una în
Hristos Iisus. în seam n ă in tro d u ce re a domniei dragostei
între oam eni, a frăţiei tu tu ro r oam enilor şi tu tu ro r
p o p o arelo r lumii. V irtuţi noi şi necunoscute m ai înainte
- atât individuale cât şi sociale -, înfloresc în sufletul
om ului şi lum ea devine cu to tu l alta.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 135

CONCEPŢIA CREŞTINĂ DESPRE VIAŢĂ

V iaţa om enească este o problem ă, a cărei dezlegare


o d ă num ai creştinism ul. A su p ra ei au m e d ita t înţelepţii
tu tu ro r tim purilor şi din sânul tu tu ro r p o p o a re lo r, dar
nici una din soluţiile găsite de ei nu este m u lţu m ito are.
P en tru a găsi o soluţie, gânditorii din to td e a u n a şi-au
pus u rm ăto arele în treb ări: D e unde venim noi oam enii,
ce suntem şi unde m erg em ? Sau, cu a lte cuvinte: C are
este începutul vieţii om eneşti, care e ste rostul ei pe
păm ânt, şi ce scop u rm ăreşte sau spre ce ţin tă tinde?
R ăspunsurile date la ac este în treb ări, ca re oglindesc
viaţa în com plexul ei, au fost şi sunt felurite.
1. P e frontispiciul tem plului grecesc de la D elfi era
scrisă m axim a, pe care a luat-o apoi S o crate ca p e un
punct de plecare al filosofiei sale: C unoaşte-te pe tine
însuţi. U rm ân d acestă maximă, în ţelep tu l aten ian a
crezut că a descoperit scopul vieţii în fericire, la care se
ajunge prin cunoaştere şi virtute. D a r d esp re cu n o aştere
în g en eral el recunoaşte sincer: Ştiu, că nu ştiu nimic. Aşa
că viaţa om enească a răm as şi m ai d e p a rte o enigm ă
nedesluşită de minte.
2. Fericirea este scopul şi rostul vieţii, au zis şi
hedonicii, cu E picur în fru n te, d ar nu acea fericire la care
se ajunge - cum zicea S o crate - prin cu n o aştere şi virtute,
ci cea p e care o dă p lăcerea satisfăcută. E d ite et bibite,
post m orlem nulla voluptas, suna pe la tin e şte lozinca
acestei şcoli filosofice.
E a a avut şi are şi azi m ulţi urmaşi. N ici acesta nu
poate fi scopul şi rostul vieţii, deoarece d a c ă am adm ite-
o, a r însem na că la cap ătu l vieţii stă am ăg irea cea mai
136 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

cum plită, căci fericirea pe care o gustă cel ce o cau tă în


sa tisfa c e re a plăcerii este de fo a rte scurtă d u ra tă şi este
u rm a tă în to td e a u n a şi inevitabil de scârbă şi dezgust.
P a h a ru l p lă cerilo r are p e fund o am ărăciu n e fără
se a m ă n .
3. Ţ in ta sp re ca re tindem în v iaţă este de a trăi con­
form naturii, au zis stoicii. P rin n a tu ră în ţeleg eau ei
ra ţiu n e a o m en ească. A trăi conform naturii înseam nă
d ec i a tră i conform d ictatelo r raţiunii, conform firii
'n o a s tre ra ţio n a le. R a ţiu n e a nu este însă în toţi oam enii
ac ee aşi. U n u ia ra ţiu n e a îi spu n e una, altuia alta. C eea ce
p e n tru unul este raţional, p en tru altul este iraţional,
a b s u rd chiar. D ictate le raţiunii se contrazic d e m ulte ori,
se b a t cap în cap. C âte sistem e filosofice şi reguli de viaţă
p ra c tic e , în d ire c tă co n trazicere unele cu altele, nu s-au
sta b ilit de ra ţiu n e şi în nu m ele ei? C h iar d in tre stoici, care
p le c a u de la principiul că a trăi conform naturii înseam nă
a trăi conform raţiunii, unii p ro p o v ăd u iau re se m n a re a şi
a b s iste n ţa (susţine et abstine) în faţa suferinţei, pe când
a lţii, ca de pildă Seneca, reco m an d au şi chiar p u n ea u în
p ra c tic ă sinuciderea. D eci nici aceasta nu p o a te fi scopul
v ie ţii şi reg u la ei d e aur.
4. P esim ism u l, care priveşte lum ea şi viaţa ca ceva aşa
d e rău, că n -ar treb u i să existe; nu adm ite nici un scop al
v ieţii, nu-i re c u n o a şte nici un rost. V iaţa n -are p e n tru ce
s ă fie tră ită , căci ea este num ai suferinţă, am ăgire.
A titu d in e a p ractică faţă de viaţă treb u ie deci să fie
sin u c id e re a , ori nim icirea (nirvana). B ună sau rea, viaţa
în s ă nu este ceva ales de noi, ci este un d a r al lui D u m ­
n e z e u , o m o şten ire pe care o prim im vrând-nevrând, şi
c a a ta re treb u ie să o trăim , chiar dacă nu-i înţelegem
ro s tu l şi nu-i în trezărim scopul. A fară de aceasta, nu se
p o a te ca viaţa cuiva să fie num ai suferinţă, căci cum zice
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 137

p o etu l. A lăturea cu răul stă b in ele-n viaţă; p e lângă zile


am a re sunt zile de dulceaţă".
5. Optimismul învaţă, co n trar pesim ism ului, că to t ce
există - deci şi viaţa - este bun. A tră i este prin u rm a re o
fericire^ C ondus de această co n cep ţie de viaţă, om ul
tin d e către perfecţiunea m orală, lu crează cu în c re d ere
sp re atingerea acestui scop şi realize ază astfel program ul
m oral. E ste de netăg ăd u it că optim ism ul este m ai
a p ro a p e de adevăr, d ecât celelalte teorii expuse p ân ă
aici. El, însă, greşeşte închizând ochii în faţa rău lu i, a
cărui experienţă nu p o ate fi n eg ată cu to tu l şi p o a te avea
efectul conţi a r celui preconizat d e el şi duce la d es­
cu rajare şi pesimism, când om ul e ste lovit de m a ri şi
m ulte nenorociri. A poi dacă el n u a re la bază d o ctrin a
creştină despre creaţie şi h ar, nu dă răsp u n s la
în treb area: Care este originea vieţii? N u a ra tă de u n d e şi
cum dispune omul de puteri, ca să tin d ă spre p erfecţiu n e
şi să m eargă din progres în progres.
6. M oralism ul lui K ant p u n e scopul vieţii în
îm plinirea datoriei, în aşa num itul im perativ categoric.
D ato ria îm plinită se cheam ă virtute, iar v irtu tea realiza tă
p ostulează fericirea, care dacă nu se ajunge în a c e a stă
viaţă, va ti dobândită n ea p ărat în v iaţa de dincolo de
m orm ânt. M oralism ul nu are însă tem elie sigură
d eo a re ce legea m orală, căreia tre b u ie să se conform eze
viaţa omului, ca să- şi îm plinească d a to ria şi să d ev in ă
virtuos, este ceva subiectiv, adică un p ro d u s al vo in ţei
om ului. Şi voinţa se ştie că este sch im b ăto are şi n -are
d estulă putere ca să îm plinească c e e a ce ea p o ru n ceşte.
K ant însuşi a recunoscut că, p e n tru ca voinţa s ă aib ă
această putere, omul a r trebui să re n a sc ă su fleteşte sau
m oralm ente, adică să dobân d ească noi pu teri sufleteşti.
138 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

Cu a c e a sta el a m ărturisit insuficienţa concepţiei sale de


viaţă şi adevărul n ed iscu tat al concepţiei creştine.
7. Evoluţionism ul. C o n cep ţiile de viaţă enum erate
până aici au d at răspuns n u m ai asu p ra scopului sau ros­
tului vieţii, iar asu p ra originii ei nu s-au pronunţat.
Evoluţionism ul îşi p ro p u n e să răspundă la am bele ches­
tiuni şi anum e: E voluţionism ul biologic deduce originea şi
viaţa o m u lu i din animal, iar viaţa în general din materie,
prin generaţia spontană, ia r ca scop sau ţintă pune p er­
fecţio n area fiziologică a sp e ţei um ane. Evoluţionism ul
econom ic şi m oral a d m ite, ca şi cel biologic, aceeaşi
origine a vieţii, iar ca scop progresul sau perfecţionarea
m orală c u ajutorul culturii sau chiar cultura însăşi.
P ro d u c erea vieţii din m a te rie a fost însă dem onstrată
p erem p to riu ca im posibilă de către Pasteur, iar
d elim itarea scopului vieţii la p erfecţio n area fiziologică a
speţei um an e este un id eal cu care nu se p o ate mulţumi
omul ad ân c cugetător. T o t asem eni, perfecţionarea
m orală şi progresul cu ltu ral nu p o t fi privite ca scop al
vieţii de cei care cred şi în tr-o viaţă veşnică dincolo de
m orm ânt.
8. Concepţia creştină. S unt m ulte alte concepţii de
viaţă, d a r care - ca şi cele p re c e d e n te -, nu dau un răspuns
m ulţum itor la to ate în tre b ă rile referito are la viaţă. Sin­
gură religia creştină ne d ă acest răspuns. E a zice aşa:
"Omule! T u nu eşti un produs al m ateriei, nici un
urm aş d irect sau in d irect al m aim uţei ori al altui animal,
ci tu eşti făptura d irectă şi cea m ai de seam ă din toate
câte s u n t în lum e a lui D u m n ezeu care a făcut cerul şi
păm ântul, soarele şi stelele, sau, într-un cuvânt, univer­
sul. In tre tine şi lum ea în co n ju răto are este o strânsă
legătură, o înrudire de a p ro a p e chiar. C orpul tău constă
din aceleaşi elem ente chim ice ca şi m ineralele. Tu
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 139

nutreşti şi sim ţi ca şi p lan tele. T e mişti din tr-u n loc în


altul, sim ţi şi exprimi p lăcere, d u rere, bucurie, în tristare
etc., ca şi anim alele su p erio are. D a r tu m ai ai ceva, ai m ai
m ulte chiar, pe care nu le a re nici m ineralul, nici planta,
nici anim alul. Acel ceva, acele m ulte te pun pe tine într-o
categorie cu totul deosebită şi su p e rio a ră fa ţă d e to t ce
vedem , de to a tă lum ea, te în cad rează p rin tr-o latu ră a
fiinţei tale într-o altă o rd in e d e lucruri, în a ltă lum e.
T u raţionezi, ai grai articu lat, ai conştiinţa d e tine,
adică îţi p o ţi da seam a în fiecare clipă de ceea ce se
p etre ce în tin e şi îm prejurul tău. T u îţi p o ţi im agina
lucruri ca re nu sunt, şi co m b in a elem en te d isp arate, ca
să produci o p e re de artă. T e p o ţi înălţa cu m in tea p ân ă
la D um n ezeu , pe C are ţi-L rep rezin ţi în tr-u n chip sim ­
bolic; te p u i în legătură cu E l p rin inima, prin sufletul tău ,
şi Ii dai a d o ra re a cuvenită etc.
A ceste posibilităţi sau privilegii pe care le ai num ai
tu, iar nu şi sem enul tău d u p ă tru p - anim alul -, fac din
tine ceva ca re nu-şi are geam ăn în a c e a stă lum e, u n
novum, o fiinţă care - pe lân g ă tru p este şi spirit. P rin
spirit te deosebeşti tu de restu l lumii, eşti asem en ea cu
D um nezeu, te înalţi p ân ă la E l şi te uneşti cu E l. Viaţa
spirituală este - după în v ă ţătu ra creştină -, viaţa specific
om enească care este şi ea u n dar special cu care le-a
înzestrat D um nezeu chiar din clipa creaţiei.
întrebările privitoare la viaţă prim esc, deci,
următorul răspuns din partea religiei creştine:
- O riginea vieţii, în general şi a om ului în special, este
în Dum nezeu, Creatorul a toate. Ţinta sau scopul vieţii
om eneşti este desăvârşirea m orală, care merge până la
asem ănarea cu Dumnezeu şi unirea cu El. Iar m ijlocul
prin care se ajunge la ţintă este virtutea sau fapta bună.
140 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

O m ul este, deci, călător pe p ăm ân t. Patria sa este


c e ru l. Totuşi, în tre c e re a prin această viaţă, el nu este un
o sâ n d it care c a u tă să-şi îm plinească p ed eap sa aici jos,
s p r e a p u tea apoi in tra în viaţa de-a p u ru ri fericită, ci el
a fo s t rânduit să fie reg ele făpturilor v ăzute. Să facem om
- a zis D um nezeu - după chipul şi asem ănarea noastră,
ca să stăpânească peste peştii m ării, peste păsările
ceru lu i, peste an im a le şi peste tot pământul.
P rin urm are, o m u l a fost făcut ca să fie fericit şi în
a c e a s tă viaţă. D a c ă în să nu toţi oam enii sunt fericiţi pe
p ă m â n t, vina e ste a lor, deoarece s-au făcut robi ai
p ă c atu lu i. Cei c a re voiesc, p o t singuri să biruiască
p ă c a tu l şi pot d e v e n i fii şi m oştenitori ai îm părăţiei lui
D u m n e z e u prin h a ru l lui Iisus H ristos.

PROBLEMA RĂULUI

I. - Că răul ex istă pretutindeni în lum e şi în om sub


n e sfâ rşite form e, e s te un adevăr pe care nu-1 pot tăgădui
n ici cei m ai înfo caţi optim işti, căci o privire oricât de
fugitivă şi superficială ne învederează existenţa lui. Să ne
o p rim o clipă n u m a i la om. EI se n aşte mai n eaju to rat
d e c â t orice altă v ie ta te . Nu p o ate m erge, nu se p o ate
h ră n i, îngriji, su sţin e sau ap ă ra singur, ci are absolută
n e v o ie de îngrijirea inteligentă şi plină de dragoste a
m a m ei. D upă ce cu m ultă tru d ă a ajuns la m aturitate, şi
c h ia r înainte de aceasta, are de lu p ta t cu frigul, cu
c ă ld u ra , cu foam ea, cu setea, cu tot felul de griji, necazuri >
şi boli, cu gelozia, duşm ănia şi ră u ta te a semenilor, cu
p ro p riile sale g u stu ri, pofte şi patim i şi, în fine, cu m o a r­
te a , pe care, în m u lte cazuri, o aşte a p tă ca o binefacere.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 141

Observarea acestui lung şir de suferinţe şi al m ultor


altora, care sunt n ed esp ărţite d e v iaţa omului, a fă c u t pe
m ulţi să cadă în scepticism, ca S olom on, sau în pesim ism ,
ca S chopenhauer, şi chiar în ateism , ca Buda. U nii au
tăg ăduit providenţa, adică p u rta re a de grijă a lui D u m ­
nezeu faţă d e lume, cum a făcu t însuşi m arele filosof
A ristotel. Sau au socotit că lu m e a este făcută d e un
D um nezeu rău, ca arienii, gnosticii şi maniheii. A lţii, în
fine, s-au m ărginit să-şi m ă rtu risească totala lo r ig­
n o ra n ţă în această p ro b lem ă şi să declare p ro b lem a
răului ca fiind insolubilă. "Nu este m ai m are înţelepciune
ca recu n o aşterea neştiinţei în astfel de lucruri. Cine
recunoaşte sincer că nu ştie nim ic d esp re acestea, este
cel m ai m are înţelept, iar cine, dim potrivă, e curios să ştie
ce se ascunde în dosul acesto r lu cru ri este un netot".
A şa se exprim a cel m ai m a re o ra to r creştin, S fâ n tu l
Joan Gura de Aur. El m otivează această atitu d in e de
ren u n ţa re la dezlegarea p ro b lem ei răului, recu rg ân d la
u rm ăto a re a asem ănare: P recu m un profan nu-şi p o a te
da seam a de operaţiile ce reclam ă executarea unui o b iect
de artă, to t astfel noi, m uritorii, nu putem p ă tru n d e în
inim a m ultor taine din n atu ră.
P roblem a este însă p re a a rz ă to a re pentru ca m in tea
iscoditoare a omului, a ju ta tă şi de revelaţia d u m ­
nezeiască, să nu-i fi găsit d ezleg area, care, tre b u ie s-o
recunoaştem , nu este pe d eplin satisfăcătoare.
II. Mai întâi, ce este răul?
Toţi cugetătorii vechi şi noi sunt de acord în a defini
răul ca ceva negativ, ca ceva ce n u a re existenţă, ci e lipsa
binelui (defectus sau privatus b oni).
Sunt trei feluri de rău: m etafizic, fizic şi moral.
1. - Răul metafizic. Se num eşte rău metafizic im p e r­
fecţiunile şi defectele creatu rilo r, sau mai exact, ceea ce
142 MITROPOLITUL IRINEU MIIIALCESCU

lipseşte creaturilor im perfecte pentru a fî perfecte. Cum


nimic din ce este creat n u e s te perfect, căci p erfect este
numai D um nezeu, răul m etafizic - adică lipsa de p e r­
fecţiune sau de însuşiri su p e rio a re acelora p e care o
fiinţă le a re prin natu ra sa - nu este ceva pozitiv, ceva ce
există în m od real. A şa, d e exdmplu, m ineralele sunt
lipsite d e sim ţire, p lan tele de locomoţie, anim alele de
p u terea de abstracţie, o m ul de putinţa de a zbura ca
păsările, sau de a trăi în a p ă ca peştii etc.
T o a te acestea sunt re le m etafizice şi deci inexistente,
d eo arece stă în natu ra m etalu lu i să fie nesim ţitor, a
plantei să fie legată de un loc, a animalului să nu poată
raţiona, a om ului să nu p o a tă zbura sau trăi în apă.
A ceste lipsuri sunt num ai cu num ele, sunt im proprii,
d eo arece însuşirile faţă d e care ele apar ca lipsuri nu
aparţin n atu rii fiinţelor sau lucrurilor respective, ci altor
fiinţe sau lucruri de categorii deosebite de ele. P entru a
lămuri m ai bine chestiunea, să luăm şi alte exem ple. Nu
este o lipsă sau un rău p e n tru pietre că nu su n t toate
preţioase, p en tru râuri că n u curg în ele lapte, nici pentru
apă că n u este caldă, p e n tru a e r că nu este colorat, pentru
şerpi că nu au picioare, p e n tru lup că nu-şi p o a te întoarce
capul etc.
2. - R ăul fizic. C onstă din dezordinile a p a re n te din
natură, ca d e exem plu eru p ţiile vulcanilor, cutrem urele
de p ăm ân t, inundaţiile, furtunile, gerurile şi căldurile
excesive, seceta, v ân tu rile distrugătoare, plantele
otrăvitoare etc. şi apoi din d u re re a sau suferinţa fiinţelor
sensibile - a omului şi a anim alelor.
A m intitele dezordini din n a tu ră nu sunt de fa p t dezor­
dini, ci n e p a r astfel d e o a re c e nu se produc continuu sau
la intervale determ inate, cum sunt de exemplu răsăritul
şi apusul soarelui, fazele lunii, succesiunea anotim purilor
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 143

etc. E le su n t ceva n atu ra l, se produc d u p ă legi naturale


şi deci n u sunt şi n u p o t fi clasate p rin tre rele. A ceste
fenom ene naturale n eo b işn u ite - acesta e s te num ele ce li
se cuvine ne pot fi v ă tă m ă to a re în m ă su ră m a i mică sau
mai m are, cum de altfel ne p o t fi câte o d a tă fenom enele
şi agenţii naturali obişnuiţi.
E ru p ţia unui vulcan, cutrem urul d e păm ânt,
trăsnetul, ne pot p reface în ru in ă casele şi clădirile de
orice fel; inundaţia ne p o a te distruge a v u tu l mobil şi
imobil, seceta ne p o a te nim ici sem ăn ătu rile şi păşunea,
căldura p re a m are a soarelui de vară n e p o a te d a in-
solaţie, gerul excesiv din tim pul iernii n e p o ate cauza
diferite boli grele etc. T o a te acestea s u n t într-adevăr
v ătăm ă to are pen tru noi şi nu le putem re fu z a num ele de
rele, d ar acestea nu în seam n ă că înşişi a g e n ţii care au
produs acestea sunt răi. P a rte din relele a c e ste a p o t fi
prevenite sau evitate, şi dacă nu luăm m ă su ri în acest
sens, vina este a no astră, iar ele sunt c â te o d a tă certare
dum nezeiască pen tru p ăc ate le noastre.
Aşa, de exem plu, nu treb u ie să ne face m locuinţe pe
teren u ri vulcanice sau inundabile, ca să n u fim expuşi a
le vedea căzând p este noi. Să nu d istru g em pădurile şi
vom preveni atât seceta, cât şi inundaţiile. S ă canalizăm
râurile şi să facem irigaţii to t în acelaşi în d o it scop. Să ne
înzestrăm casele şi orice clădiri cu p a ra tră z n e t, sp re a le
feri de trăzn et. Să ne îm b răcăm uşor v a ra şi călduros
iarna, sp re a scapa de efectele rău făcă to are ale căldurii
şi frigului p rea m are etc. In tr-u n cuvânt, să n e folosim de
to ate m ijloacele pe care ştiinţa ni le p u n e la îndem ână
spre a preveni, sau cel p u ţin evita, efectele dezastruoase
ale agenţilor şi fenom enelor naturale.
C âte o d ată elem entele n atu rale sunt în tre b u in ţa te de
D um nezeu îm potriva om ului ca p ed e ap să p e n tru păcat.
144 MITROPOLITUL IRINEU MIIIĂLCESCU

A şa au fost a p e le p o to p u lu i în tim pul lui Noe, scufun­


d a r e a păm ân tu lu i cu cetăţile S odom a şi G om ora,
p re fa c e re a a p e lo r în sânge, ' năvala b ro aştelo r, a
m u ştelo r, a lăcu stelo r şi celelalte plăgi ale Egiptului.
C ât priveşte d u rerea, ea este ceva natural, fiziologic,
o însuşire a organism ului tu tu ro r fiinţelor sensibile, adică
în z e stra te cu un sistem nervos m ai dezvoltat, şi este de
m a re folos p e n tru co n serv area vieţii. D acă ar fi lipsite de
se n z a ţia durerii, fiinţele nu şi-ar da seam a de vătăm ările
'c e pot fi aduse organism ului şi nu s-ar feri sau a p ă ra de
a g e n ţii naturali sau fiinţele care le am en in ţă existenţa.
A nim alele şi copiii nu simt d u re re a în to ată in te n ­
s ita te a ei, d eo a re ce n-au dezvoltată conştiinţa de sine. La
o m u l m atur, d u re re a este mai ad ân că şi m ai m are,
d e o a re c e el p o ate gândi şi la u rm ările durerii p e n tru el
şi p e n tru cei d e a p ro a p e ai lui şi p o ate simţi p e lângă
d u re ri fizice şi d u reri m orale.
E fectele durerii sunt b in efăcăto are pentru om.
D u re re a face să se studieze, să se cerceteze şi să se
d e sc o p e re cauzele sau originea durerii şi să se
n ăsco cească to t felul de m ijloace p en tru vindecare sau
a lin a re a ei. Ş tiinţa m edicală, mai ales chirurgia, n-ar fi
re a liz a t u im ito arele pro g rese la care a ajuns, dacă n-ar
ex ista du rerea. P e n tru a se evita şi alina durerea, oam enii
îşi strâng rândurile, se constituie în societăţi ştiinţifice, de
b in e fa cere şi a ju to r reciproc, iar cei chinuiţi de d u reri îşi
a d u c am inte că dep in d de D um nezeu, C ăruia li cer vin­
d e c a re şi se în a rm e az ă cu curaj şi răb d are în suferinţă,
i a r dacă scapă de d u re re se fac m ai buni, mai blânzi şi
m a i dispuşi să aju te p e sem enii lor. Iată câteva urm ări
b u n e ale durerii.
3. Răulmnoral. Este păcatul sub toate formele şi c
to a te urmările lui.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 145

P ăcatul este neascultarea şi n e su p u n erea faţă de


legile m orale puse de D um nezeu în om şi nesocotirea
acestora. El este o adâncă d ezo rd in e m o rală ce
stă p ân e şte fiinţa celui p ăcăto s şi-l face elem en t şi cauză
de dezordine şi tulburare a m ediului social şi chiar fizic
în ca re trăieşte. N edreptăţile, delictele, crim ele d e tot
felul, sunt urm area şi efectul păcatu lu i, sunt păcatul
însuşi sub diversele lui înfăţişări.
D eşi, prin definiţia sa, în genere, răul este ceva negativ,
este n um ai lipsa binelui, totuşi răul m oral sau p ă ca tu l este
o realitate, o forţă, un vim s moral. P recu m sărăcia nu este
num ai o lipsă de bogăţie, u râţen ia n u e ste num ai lipsa de
frum useţe, orbirea nu este num ai lipsa d e lumină, bolile
nu sunt num ai lipsa de săn ătate, d ato riile băneşti nu sunt
nuam i o lipsa de bani etc., ci to ate constau în ceva real,
sim ţit, to t astfel şi păcatul este o realitate, o funestă
realitate, cum îl înfăţişează Sfântul A postol Pavel când
zice: N u fa c binele p e care-l vreau, ci răul p e care nu-l
vreau. Şi dacă fa c ce nu vreau, nu cu su n t cel ce fac, ci
păcatul care locuieşte în mine.
R ăul m oral nu este ceva natural, nu este creaţia lui
D um nezeu, nu este ceva ce treb u ie să fie, ci este ceva
anorm al, morbid, ce n -ar trebui să fie. El este o con­
trab an d ă m orală, produsul bolnăvicios al libertăţii
m orale a omului. D acă ne întrebăm , cum sau p en tru ce
a în zestrat D um nezeu p e om cu p osibilitatea de a încălca
în ţelep tele Sale legi sau sfânta Sa voinţă, răspunsul ni-1
dă Leibniz: "Posibilitatea răului m o ral este p en tru om
consecinţa unui m are bine, care este voia liberă şi
condiţia unui bine şi mai m are, care este meritul".
Incontestabil că dintre două lumi - una în care om ul
n-ar fi putu t păcătui, nefiind liber, adică o lum e am orală
şi alta în care omul p o ate păcătui fiind liber, dar p o ate
146 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

face şi b in e şi a avea m erit p e n tru aceasta, adică o lume


m orală, ac ea sta din u rm ă este m ai bună si de p referat
d eo arece aşa a făcu t D u m n ezeu lum ea.

TEOSOFIA

1.C u van tul Teoso fie este fo rm at din două cuvinte


' greceşti: T h eo s = D u m n ezeu , şi sofia = înţelepciune.
T eosofía a r fi d a r în ţelep ciu n ea lui D um nezeu sau
înţelep ciu n ea dum nezeiască. E a are asem ănare şi ca
num e şi ca obiectiv cu T eologia, d ar nu vrea să fie socotită
ca o religie, ci ca e se n ţa tu tu ro r religiilor ca cea mai
în ţe le ap tă înţelepciune, ca adevărul absolut.
A d e v ă ra tu l ei num e ar treb u i să fie Teofizica,
deo arece în tem eito rii săi au definit-o ca ştiinţa
cunoaşterii n atu rii, a a trib u te lo r Puterii suprem e şi a
spiritelor su p e rio a re , p rin p ro ced ee fizice.
C u ren te d e gândire a sem ă n ăto a re cu Teosofía au
existat în to a te tim p u rile la p o p o arele cu înaltă cultură
filozofică, cum au fost indienii, egiptenii şi grecii, în
vechim e, şi p o p o a re le d in apusul E uropei în Evul M ediu
sau m odern. E le p o t fi cuprinse sub num ele generic de
mistică.
M istica susţine că sufletul om enesc se p o ate înălţa la
D um nezeu şi uni cu El sau a se îndum nezei. La această
ţintă n u se p o a te ajunge nici prin sim ţuri, nici prin
raţiune, ci p rin tr-o e x p e rien ţă specială internă, pe cale
afectivă, în m od d eo seb it prin contem plaţie şi prin extaz.
D um nezeu e ste co n cep u t d e adevăraţii mistici ca o fiinţă
personală.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 147

T eosofia învaţă că om ul, ca şi to t ce există, va fi


absorbit în D um nezeu, care nu este perso n al.
2. T eo so fia cu p reten ţii de ştiinţă d a te a z ă abia din
1875. In acest an, o d o am n ă rusoaică, Blavatsky, pune
bazele unei societăţi aşa zisă teozofică, în New-York.
Puţin d u p ă aceea, so cietatea a fost tra n sfe ra tă în India,
având ca centru când o lo calitate, când alta p ân ă ce în
anul 1882 s-a stabilit în Adj ar, a p ro a p e d e M adras, unde
este şi astăzi. Isterică în cel m ai înalt grad, cu p reten ţii de
m edium spiritist şi cunoştinţe în ale ştiinţei oculte ale
yoghinilor, cu o neobişnuită p u te re de sugestie şi în fond
o excroacă în stil m are, d o am n a Blavatsky câştiga adepţi
pentru ideile sale prin tot felul de "trucuri" p racticate în
şedinţele spiritiste. D em ascată, e a se refugiază la
L ondra, în 1885, unde a tră it to t restul vieţii, a publicat
lucrări şi a întem eiat o revistă teosofică.
S uccesoarea sa în fru n te a societăţii a fost englezoaica
Annie Besant. A ceasta a fost înainte a teistă m ilitantă
care nu u rm ărea nici m ai m ult nici m ai p u ţin decât să
izgonească pe D um nezeu din cer. C a teosoafă, îşi
propusese să prezinte lumii un M esia în ca rn e şi oase. în
1905, ucenicul ei favorit, L ead b eater, a p re z e n ta t un
băiat, p e care îl creştea el, d re p t P itag o ra reîncarnat.
M istificarea a fost d a tă însă cu rân d p e fa ţă de tatăl
copilului, care şi-a reclam at odrasla. D e prisos să spunem
că pretinsul Pitagora n-a ajuns nici m atem atician de
seam ă, nici filosof, ca veritabilul P itagora.
A ltă reîncarnare, de astă d a tă a unui B uda, sau a Celui
P rea S fânt sau a lui H ristos, a fost ex hibată de Annie
B esant şi L ead b eater în p erso a n a unui tâ n ă r indian
Krişnamurti, care este p u rta t ca o divinitate prin
E u ropa, A sia şi A m erica. T ată l lui îşi reclam ă însă copilul
şi înalta C u rte de Ju stiţie din M adras h o tărăşte (18
148 MITROPOLITUL IRINEU MIHÁLCESCU

A p rilie 1913) ca K rişnam urti să fie re d a t tatălu i său. în


f a ţa jud ecăto rilo r, d-na B esant susţinu, sub p resta re de
ju ră m â n t, că a asistat la iniţierea lui K rişnam urti, într-o
lo c a lita te din T ibet, în p rezen ţa şefului suprem al
rev o lu ţiei p ăm ân tu lu i, adică a Logosului p lan etar. Lead-
b e a te r jura, de asem eni, că a cău tat prin M arte şi M ercur
tin e ri apţi d e m uncă spirituală în viitor şi că a primit
a c e a s tă în sărcinare d e m ai m ulţi ani de la nişte fiinţe
su p ra u m a n e .
A ceste eşecuri ale leaderilor Teosofiei au avut drept
e fe c t ru p erea de ei a teosofilor germ ani şi francezi, care
a u form at o n o u ă so cietate zisă antroposofică. în fruntea
e i stau, în G erm an ia, Rudolph Steiner O, iar în F ranţa
Edouard Schuré 2), am bii cunoscuţi în lum ea întreagă
p rin scrierile lor. L e a d b e a te r a fost h irotonit arh iereu de
câţiv a prieteni, în O landa, spre a propovădui un
teosofism , care-şi zicea catolic.
Şi la noi în ţa ră a pătruns T eosofía. A d ep ta cea mai
d e seam ă a fost Bucura Dumbravă (dom nişoara
Seculici), fină lite ra tă care ne-a dat "Pandurul" şi
"H aiducul", precum şi scrierea teosofică "C easuri sfinte".
E a a m urit în 1926 în A lexandria (E gipt), de friguri
g alb en e, pe când se întorcea de la un congres teosofic,
c a re se ţinuse în A djar.
3. Doctrina teosofică este un amalgam de ide
îm prum utate din cabala iudaică 3), din filosofía
neoplatonică 4) şi din gnoza creştină 5), exprim ate în
te rm e n i sanscriţi, d eo arece mai la u rm ă s-a ad ă p at şi din
filosofía şi religiile Indiei.
Ideea de bază a Teosofiei este, în puţine cuvinte,
cu g etarea că lu m ea sim ţurilor n u cuprinde toată
realita te a , ci că există sfere su p erio are ale acesteia, de
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 149

care om ul p o ate lua cunoştinţă p rin tr-o form ă su p e rio a ră


de cunoaştere prin viziune (clairevoyance).
D upă m area op eră a d-nei. Blavatski L a D octrine
secrète, doctrina teosofică se red u ce la u rm ăto arele
puncte:
- Există un principiu universal divin, sorginte a tu tu ro r
lucrurilor. Din el p orn eşte şi în el are să se în to arcă totul,
când se va sfârşi m arele ciclu al evoluţiilor. A ceastă
divinitate nu este altceva d ecât p u te re a universală şi
m isterioasă de evoluţie şi involuţie. E a nu este F iin ţa
absolută, ci cugetarea ab so lu tă sau existenţa abso lu tă,
/dar im personală. N um ele său m ai potrivit este: Nefiinţa,
Nedeterminarea, Aceea, Sat. E a m ai p o ate fi d efin ită ca
Legea unică, cea care se m anifestă prin veşnică
prefacere.
- C eea ce num im lum e nu există în realitate, ci e d o a r
o am ăgire deşartă, o iluzie tre c ă to a re . Nu există d ar
creaţie. U nica realitate, P rincipiul universal divin se
reflectă periodic în adâncim ile infinite ale spaţiului şi
astfel ap ar şi dispar lumile am ăg ito are, ce ni se p ar că ne
cad sub simţuri.
- O m ul constă din şa p te elem en te: p atru elem en te
constituiesc pe o m u l fizic. A cestea sunt: corpul fizic, p rin ­
cipiul vital, corpul astral sau senzaţia şi mentalul.
- A lte trei elem ente constituiesc pe om ul spiritual şi
anum e: Inteligenţa sau M anas, spiritul sau B odi şi M arele
Suflet ori Marele E u s<mAtma. (M anas,B oddhi, A tm a şi
Sat de mai sus su n t cuvinte sanscrite).
- C ele patru principii in ferio are care constituie pe
omul fizic se schim bă la fiecare n a şte re pentru m ultiplele
vieţi prin care trece omul. A şa se explică de ce el nu-şi
mai am inteşte nim ic din viaţa sau vieţile anterioare.
150 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

- N u orice om se reîn carn ează, adică se naşte într-un


alt tru p , într-o nouă viaţă, ci num ai cel care posedă un
aşa zis trup cauzal, adică în care sălăşluesc Spiritul şi
M a re le Suflet sau M arele E u, adică Bodi şi A tm a.
- C ondiţiile în care se face reîn carn area sunt d eter­
m in ate de K harm a, ad ică de faptele pe care individul le-a
săvârşit în viaţa an terio ară. Când spiritul va fi com plet
p u rificat prin reîncarn ări m ultiple, atunci va fi absorbit
în M a re le Suflet, se va cufunda în Nirvana.
- D a to ria capitală a teosofului în oricare din vieţile
prin c a re trece este d e a ren u n ţa la sine şi a trăi numai
p en tru alţii. C hiar când îşi îm plineşte o dato rie către sine,
tre b u ie să o considere ca şi cum a r fi către o fracţiune a
om enirii. A şa au trăit şi aceasta n e învaţă m arii dascăli ai
um anităţii: G autam a B u d a şi Iisus Hristos.
- M o rala teosofică este o m orală înaltă, altruistă, dar
d o ctrina pe care ea se în tem eiază sau, mai exact, din care
derivă este o ţe sătu ra bizară de noţiuni fictive şi con­
tradictorii.
4. Antroposofia, cum o prezintă Schure şi în deoseb
R. S teiner, diferă întru câtva de teojsofie şi se pierde şi
mai m ult d ecât aceasta în reverii fanteziste.
- M ai întâi, omul a re cu totul altă constituţie. El nu
are suflet, ci num ai corpuri, şi anum e patru:
a. Corpul fizic, co n stân d din aceleaşi elem ente ca
lum ea neîsufleţită;
b. Corpul viu sau eteric, ori principiul de viaţă, care
p o ate fi văzut numai d e cei ce văd în ascuns (clairvoyants,
H ellseher);
c. Corpul senzorial sau astral, care sim te durere,
p lăcere, bucurie, în tristare, patim ă etc.; el a re form a unui
ou lunguieţ, închide în sine corpul fizic şi p e cel astral şi
este lum inos;
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 151

d. Corpul E u, p ro p riu num ai om ului, căci celelalte


sunt com une şi anim alelor, este im aterial, raţional şi
voliţional. P rin el om ul conduce şi stă p â n e şte celelalte
trei corpuri. A cest corp nu este d ecât u n alt n u m e p en tru
raţiune.
- In om su n t ascunse, aţipesc, p u teri m isterioase, sunt
date posibilităţi sau virtualităţi ca re p o t fi ch em ate la
viaţă, trezite, p use în funcţiune prin m e d ita ţia continuă .
U na din ac este p u te ri este v ed erea în ascuns (clayr-
voyance,H ellsehen), cu care cel ce o a re p ătru n d e
străfundurile realităţii în orice privinţă, cu n o a şte totul,
posedă ad evărul întreg. A stfel, S teiner, ca re p retin d e că
posedă această v ed e re ne d esco p eră în o p erele sale
trecutul solar.
E l descrie în cele m ai mici am ăn u n te v iaţa om ului,în
epoca lem urică pe continentul dintre In d ia şi A ustralia.
V orbeşte de nişte fiinţe spirituale care au locuit pe
p ăm ânt în ain tea oam enilor şi de culturi preistorice. A
existat chiar şi un H ristos preistoric, atunci când
păm ântul nu e ra încă d esp ărţit de soare. A ce st H ristos
era un Om -Soare, a avut şap te ucenici, ca re su n t cei şap te
înţelepţi ai Indiei preistorice, ai unei Indii im aginare, nu
ai celei de azi, etc. Curate reverii de consum atori de opiu,
ale unor m inţi bolnave care s-au lepădat de dreapta
credinţă în H ristos.
Nota 1. Rudolph Steiner (1881-1925), de religie catolică, născut în
Ungaria,a făcut studii realiste şi filozofice . A fost mai întâi un adept înfocat
al lui Darwin şi Ilaekel şi mare adversar al creştinismului. După aceea s-a
făcut filozof şi în cele din urmă (1913) a întemeiat societatea antroposofică.
Antroposofia lui are bază mai ştiinţifică decât Teosofia. în această ultimă
treaptă a evoluţiei gândirii se apropie mult de creştinism, pe care-1 înţelege în
felul său.
Nota 2. Edouard Schure (1841-1929) francez. S-a ocupat la început de
istoria muzicii, ca wagnerian. După aceea s-a dedicai filozofiei religioase, care
l-a condus la Teosofie, în domeniul căreia a scris foarte mult şi a fost bine
152 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU
apreciat. Din operele lui teosofice amintim ca mai cunoscute: "Les grands
initiés" (1869), Sanctuaires d ’Orienl (1898) şi L’évolution divine" (1912).
Nota 3. Cabala este o carte în care se explică cultul iudaic şi regulile de
viaţă, cu ajutorul imaginaţiei fără limite.
N ota 4. Neoplatonismul este un curent de filozofie spiritualistă, care a
înflorit în primele veacuri ale creştinismului, cu care are o oarecare afinitate,
întemeietorul lui este Animonius Sakkas(pe la 200 p. chr.), iar reprezentanţi
m ai de seamă: Plotin, Porfir, Iamblic, I’roclu, ş.a.
Nota 5. Gnoză este cuvânt grecesc care însemnă cunoştinţă. Gnosticismul
a fost o încercare de a armoniza creştinismul cu filozofia păgână, în special cu
c e a platonică şi cu religia parsistă. Sunt mai multe sisteme gnostice, unul mai
fantastic decât altul.

SPIRITISMUL

1. Spiritism ul este pretinsa ştiinţă despre mijloacele


d e comunicare cu sufletele celor decedaţi.
Cu p reten ţii d e ştiinţă, el este nou; ca practică însă
e s te vechi, nefiind altceva decât o form ă de continuare a
n ec ro m an ţie i (vrăjito riei) O, care a existat to td eau n a în
o m e n ire . E destu l să am intim e p o p e e a lui G hilgam eş 2),
l a babilonieni, c a re descrie călăto ria nedusă la cap ăt a
e ro u lu i G hilgam eş în infern spre a elibera din lanţurile
m o rţii pe p rieten u l său Izdubar.
D e cartea m o rţilo r la egipteni, în care se v orbeşte de
re în c a rn a re a sufletului. D e cazul regelui Saul, la evrei,
c a r e s-a ad resat u n ei vrăjitoare, ca să-l pună în legătură
c u sufletul răp o satu lu i m are p reo t Sam uel. D e Odiseu, la
g re c i, care reu şeşte, prin aducere de sacrificii, să stea de
v o r b ă cu suflete de m orţi, şi de credinţele p o p u la re ale
a c e s to r p o p o a re şi ale tu tu ro r p o p o arelo r culte şi inculte
d in vechim e şi d e azi în influenţa binefăcăto are şi, mai
ales, rău făcă to are a sufletelor celor m orţi şi în to t felul
d e m ijloace de a le îm buna. T o ate acestea sunt dovezi de
ex isten ţa şi p ractica re a spiritism ului în diferite form e.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 153

în form a lui de azi, spiritism ul d atează abia de la


sfârşitul ju m ătăţii întâi a veacului trec u t. în anul 1848, se
auziră în casa unui cetăţean paşnic din satul Hydesville,
în A m erica de N ord, tot felul de ciocănituri în uşă, în
pereţi, în m obile, fără ca ele să pro v in ă de la o fiinţă în
carne şi oase. Copiii începură să ciocănească şi ei în
glum ă şi m isterioasele ciocănituri se re p e ta ră de acelaşi
num ăr de ori şi în acelaşi tact. C opiii şi m am a lor puseră
diferite în treb ări nevăzutei fiinţe de la care cred eau că
provin ciocăniturile şi-i cerură să răspundă, în caz afir­
mativ, printr-un num ăr o arec are de ciocănituri, în caz
negativ, prin altul. R ăspunsurile au fost date cum se
ceruse. Se stabili astfel un lim baj convenţional prin
ciocănituri, d ato rită căruia se conchise că ciocăniturile
proveneau de la sufletul unui fost lo catar al aceleiaşi
case, care fusese asasinat şi în g ro p at în pivniţă. S-a să p at
în pivniţă şi s-a găsit un m axilar inferior şi câteva fire de
păr, dar nu s-a putut preciza d acă e ra u de om sau de
vreun anim al.
C iocănituri la fel, însoţite de fen o m en e ciudate, ca:
răstu rn ări de scaune, de m ese, de sfeşnice, sp arg erea
vaselor de sticlă şi a geam urilor de la ferestre etc., s-au
podus şi în casa unui pastor din S tratfo rd (O ntario). S-au
form at comisii de medici şi oam eni de ştiinţă pozitivă
care să cerceteze aceste fen o m en e, şi unii din ei le
atribuiră unor cauze n atu rale necunoscute, oculte, iar
alţii spiritelor.
A ceastă din urm ă p ărere se răsp ân d i ca o b o ală con­
tagioasă. M esele învârtitoare erau la m odă. A p ro a p e nu
era casă din care să lipsească. A stfel luă n aştere spiritis­
mul în A m erica, de unde trecu re p e d e şi în E u ro p a, unde
a avut norocul să câştige ca a d e p ţi som ităţi ştiinţifice şi
să ia prin aceasta o formă o arecu m ştiinţifică.
154 MITROPOLITUL IRINEU MIIIALCESCU

A stfel, în F ran ţa, se n u m ără printre cei dintâi


spiritişti: juristul, m edicul şi lingvistul H ippolyte
D en isard Rivail, cunoscut sub pseudonim ul de Allan
K ard ec, a cărui o p e ră "Livre des Esprits" (Paris, 1858),
este considerată p â n ă azi ca Biblia spiritiştilor. Apoi
L eon D enis, un alt m a re teoretician Spiritist, literatul
V ictor H ugo, m arele astro n o m Camille Flam m arion, şi
p ro feso ru l C harles R ichet, întem eietorul m etapsihicei3).
In A nglia au fost spiritişti dintre m arii oam eni de
ştiinţă: m atem aticianul A ugust M organ, naturalistul
A lfred R üssel W allace şi chimiştii Oliver Lodge şi
C rookes.
A

In G erm ania s-au ilu strat ca spiritişti: învăţatul Cari


du P rel şi astronom ul Z öllner; în Italia, Lom brozo; în
R usia om ul de stat şi în v ăţatu l Aksakow, şi, la noi, doc­
torul Istra te şi B .P.H aşdeu, acum câteva decenii, iar azi
profeso ru l naturalist S carlat Dum itrescu, inginerul
C .S tănulescu şi financiarul Al.N .Ştefănescu.
2.F orm ele în care s-a p racticat şi se practică spiritis­
m ul a u fost şi sunt felu rite. C ea m ai simplă este a m eselor
în v ârtito are sau m işcăto are Se ia o m asă, de regulă
ro tu n d ă, fără cuie d e m etal, ci numai din lem n, şi
o p e ra to rii îşi întind p alm ele pe ea aşa fel ca degetele
unuia să vină în atin g ere cu ale vecinului din d reap ta şi
din stân g a şi să form eze to a te un cerc pe m arginea mesei.
D u p ă câteva m inute m asa începe să se mişte şi să
ră sp u n d ă prin lovituri cu unul sau altul din picioare, prin
ap lecări într-o p arte sau alta, prin locom oţie etc., la
în tre b ă rile ce i se pun şi d u p ă înţelegerea ce se stabileşte.
D e exem plu, se p u n e în tre b a re a :
"E ste x sănătos sau nu ? D acă este sănătos, să baţi o
d a tă din picior, d acă nu, să baţi de două ori". Sau se
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 155

întreabă: "Ce vârstă a re x ? Să răsp u n zi prin a tâ te a


lovituri d e picior câţi ani a re x"; şi se răsp u n d e.
S-au făcut şi m ese m ai mici sp eciale şi li s-a pus
într-unul din picioare un creion, ca să p o a tă scrie răsp u n ­
surile p e o hârtie p este care se m işcau; sau s-a scris
alfabetul pe suprafaţa m esei, p en tru ca un p a h a r de sticlă
să alerge de la o literă la alta, spre a fo rm a cuvinte, care
unite în propoziţii să d e a răspunsul la în treb a re a pusă;
ori se p u n e p e m asă un ac, ca arătăto ru l unui ceasornic
ad ap tat la un fel de suveică (psihograf), care îndeplineşte
cu m ai m ultă prom p titu d in e serviciul p ah aru lu i.
Spiritism ul mai nou şi cu p reten ţii d e ştiinţă nii m ai
lucrează cu m ese, fie ele chiar p rev ăzu te cu psihograf, ci
cu m edii. Se numeşte m ediu persoana care pretinde că
stă în directă comunicare cu spiritele, fie în stare de
veghe, fie în stare de transă 4), sau care fa c e legătura în tre
cei vii şi spirite, iar prin spirite se înţeleg sufletele celor
m orţi.
în şedinţele spiritiste, care se ţin de regulă în
întuneric, m ediile p ro d u c to t felul de fen o m en e care p a r
m inunate şi inexplicabile. A şa de exem plu se mişcă de la
locul lor obiecte grele fără a fi atin se, instrum entele
m uzicale scot sunete sau m elodii, de asem eni, fără a fi
atinse d e cineva, sau chiar se aud a se m e n e a sunete sau
m elodii fără să fie în cam eră şi în casa în care se ţin
şedinţele, vreun instru m en t muzical. M ediile povestesc
sau scriu ori descriu lucruri sau în tâm p lări p etrecu te de
mult, d ar necunoscute d e cei de faţă. O ri care se p etrec
în acea clipă la d ep ă rtări im ense, c â te o d a tă chiar în alte
conţinente sau pe p lan ete, sau care se v o r întâm pla într-
un viitor m ai ap ro p ia t sau m ai în d e p ă rta t. U nii plutesc în
aer, alţii fac să fie văzute spirite în tr-o form ă quasi-
m aterială etc.
156 MITROPOLITUL IRINEU MIIIALCESCU

3. T oate a c e ste fenom ene zise spiritiste îşi a u ex­


plicaţia lor, f ă r ă să se ad m ită interv en ţia sp iritelo r, a
căro r existenţă n u se tăg ăd u ieşte d e nici o religie şi de
nici o minte să n ăto a să, d ar c a re stau şi activează în lum ea
lo r şi nu se su p u n capriciului unui m edium sau altulia, ca
s ă se m anifeste în şedinţele spiritiste.
U nele din fenom enele spiritiste, ca: m işcarea
m eselor, a p a h a re lo r, a psihografului etc., se explică prin
puterile su fleteşti sau oculte, cu p rin se sub d en u m irea de
fo rţe m agnetice sau m agnetism anim al. A ltele, ca: poves­
tire a sau d e sc rie re a de ev en im en te petrecute, d a r care
p a r necunoscute de el în stare de veghe etc., îşi au ex­
plicaţia în subcon ştien tu l asisten ţilo r sau al m edium ului.
A ltele, ca v e d e re a la d istan ţă sau telep atia îşi au
explicaţia în u n d e le sau razele m intale ale m edium ului.
C ele mai m u lte d in tre ele su n t autosugestii ale asis­
tenţilor sau scam ato rii ale m ediilor 5).
4. Doctrina spiritistă.
Omul co n stă din trei elem en te: corp, perispirit şi suflet.
Corpul e ste com pus din m aterie pon d erab ilă şi
trecătoare. E l în d ep lin eşte funcţiile vieţii anim ale sau
fiziologice. P erisp iritu l este ceva m aterial şi spiritual în
acelaşi tim p, s -a r p u tea zice m ai bine o m aterie eterică.
E l se m anifestă cu predilecţie în som n şi dom ină în spe­
cial subconştientul. Prin el se pro d u c şi explică şi
fenom ene zise o cu lte. Sufletul, nu m it şi corp m intal, este
sediul funcţiilo r psihice: al cugetării, al raţiunii,
conştiinţei şi v o in ţe i libere.
M oartea e s te d esp ărţirea de tru p a sufletului
îm preună cu perispiritul. C o rp u l se nim iceşte, iar
sufletul, care d e acum ia num ele d e spirit, îm p reu n ă cu
perispiritul, tră ie s c un tim p în lum ea suprapăm ântească
sau invizibilă. E le com unică cu cei vii şi produc fenom ene
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 157

spiritiste, cele bune d escoperind adevărul, cele rele


inducând în ero are.
D upă gradul lor de p erfecţiu n e şi curăţie, sp iritele
bune populează sferele ce există în tre om şi D u m n ezeu
şi se îm părtăşesc de o fericire cu a tâ t mai m a re cu cât
sfera este m ai apro ap e de D u m n ezeu .
Spiritele rele, adică cele în c ărcate de p ăcate sau de
defecte m orale, se întorc din invizibil şi se reîn carn ează
odată, de două sau de mai m u lte ori, până ce vor m erita
prin faptele lo r să intre în sfere şi să guste fericirea. L ipsa
aducerii am inte într-una din vieţi d e ceea ce a fost şi ceea
ce a făcut în viaţa sau vieţile p reced en te, spiritiştii o
explică prin acee a că în fiecare v iaţă omul are alt corp şi
alt creier. T otuşi, ei citează şi cazuri excepţionale şi
foarte rare de asem enea ad u ceri am inte.
C reaţie, p ăcat original, d em o n i, munci veşnice p en tru
cei răi nu există, ci sunt născociri ale ignoranţei. A ceste
învăţături co n tra Evangheliei au a tra s spiritism ului con­
dam narea din p artea Bisericii rom ano-catolice. B iserica
noastră, mai tolerantă şi m ai p ru d en tă, n-a luat încă o
atitudine h o tărâtă.
Nota 1. Necromanţia este un fel de vrăjitorie care pretinde că stă dc vorbă
cu morţii spre a descoperi viitorul.
Nota 2. Epopceajui Ghilgamcş este cea mai veche epopee pe care o
cunoaşte istoria literară. Este tradusă în româneşte de I.Mihălcescu,
Bucureşti, 1920.
Nota 3. Metapsihica este o ştiinţă nouă, care se ocupă în special cu
cercetări despre spiritualitatea sunetului.
Nota 4. Transa este somn hipnotic, în care - după limbajul spirilist - mediul
cedează învelişul său material (corpul) unui spirit, spre a se manifesta.
Nota 5. Un important studiu critic asupra spiritismului dă profesorul
I.F.Uuriccscu în lucrarea sa: Misterele sufletului omenesc. Spiritism şi Methap-
sihică. Bucureşti, 1934.
158 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

OCULTISMUL

1. O cultism ul (d e la ocultum = ascuns, se cret) sa


esoterism ui (de la ez o th ero s = intern, ascuns) este
ştiinţa c a re pretin d e că a r cunoaşte ceea ce este mai
presus d e experienţa obişnuită, adică ceea ce este
necunoscut în natură şi în sufletul omului. P utinţa
•atingerii acestei ţinte este d ată, după ocultişti, în
sim ţurile noastre hiperfizice sau în al şaselea simţ.
O cultism ul ar data, d u p ă teoreticieni, chiar de la
începutul om enirii, fiind făcu t cunoscut omului de zei sau
îngeri căzuţi. El s-ar fi p ă stra t şi transm is în mod
m isterios din generaţie în g en eraţie, ascuns sub vălul
credinţelor, titlurilor şi sim bolurilor vechi, cunoscute
numai d e cei iniţiaţi. A d ep ţilo r săi, el le p rom ite des­
co perirea adevărului prim itiv ce stă la originea oricărei
religii şi filosofii, pârghia care ridică toate forţele naturii,
cheia ca re descuie lacătul secretelo r lumii. C eea ce ni s-a
păstrat din ocultismul vechi se datorează - zic ocultiştii -
lui H erm es Trism eghistos, adică "cel de trei ori prea
mare".
Se num eşte astfel d e o a re c e el ar fi întem eietorul
religiei, al filosofiei şi al ştiinţei egiptene. D e la el au
răm as trei lucrări sau trei cărţi ocultiste.
T reb u ie însă ştiut că un H erm es Trism eghistos n-a
existat în realitate, ci sub acest num e se înţelege zeul
grecesc H erm es, co resp u n zăto r lui T o t al egiptenilor,
însuşi cuprinsul cărţilor nu este de origine eg ip tean ă, ci
grecească, şi este de d a tă relativ recentă, d atân d din
veacul III al erei creştine.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 159

O cultism ul este, de altfel, un num e g e n e ric p en tru o


în trea g ă serie de aşa zise ştiinţe. In el se cuprind - pe
lângă teosofie şi spiritism , p e care le c u n o a şte m deja, şi
astrologia, fiziognom onia, hirom anţia, grafologia, car-
to m an ţia, onirom anţia şi m agia. A poi, a p r o a p e fiecare
din a c estea are m ai m ulte ram ificaţii. Să le exam inăm pe
rând:
1. - Astrologia este, d u p ă o scurtă d efin iţie, ştiinţa
despre influenţa exercitată de astre asupra lumii
păm ânteşti şi în special asupra om ului sa u ştiinţa d e te r­
m inism ului m aterial şi psihologic.
D u p ă astologi, fiecare zi a să p tă m â n ii stă sub
d o m in aţia unei plan ete: luni sub a Lunii, m a rţi sub a lui
M arte, m iercuri sub a lui M ercur, joi su b a lui Jupi te r,
vineri sub a V enerei, dum inica sub a S o arelu i. Cum
v edem soarele şi luna sunt considerate c a p lan ete, ceea
ce e fals; şi când s-au descoperit cele d o u ă p lan ete noi,
socotelile astrologilor s-au încurcat.
F iecare din aceste p lan ete in flu en ţeaz ă într-un
an u m it fel asupra celor ce se nasc în ziu a p e care ea o
dom ină. Astfel, cei care se nasc luni su n t vizionari,
nervoşi, egoişti, leneşi, predispuşi la p a ra liz ie , somnam-
bulism , etc. Cei care se nasc m arţi su n t firi voluntare,
energice, eroice etc., şi aşa mai d ep arte în celelalte zile.
D a r firea sau caracteru l m uritorului n u este d e te r­
m in a tă de ziua în care el s-a născut, ci şi d e a c e e a în care
a fost conceput şi zodia, adică de co n stela ţia , în timpul
că re ia s-a născut, p en tru că fiecare zi a a n u lu i stă sub o
constelaţie. D e observat că lunile zo diacale nu
co resp u n d întocm ai cu cele solare. A stfel, ian u arie ţine
de lă 20 ianuarie, la 18 februarie şi stă su b co n stelaţia sau
zodia V ărsătorului; feb ru arie ţine de la 19 feb ru arie la 20
m a rtie şi stă sub zodia Peştilor; m a rtie ţin e de la 21
160 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

m a rtie la 19 a p rilie şi stă sub zodia B erbecului şi aşa mai


d e p a rte .
F iecare co n ste la ţie exercită, ca şi p lan etele, o
a n u m ită influenţă asupra celo r ce se nasc în tim pul
d o m in aţiei lor. D e exem plu cei născuţi în zodia
V ărsăto ru lu i au fizic slab, sunt expuşi la boli spasm otice,
d a r sufleteşte su n t discreţi, mistici, altruişti, cu gusturi
artistice, voinţă ferm ă, răbdare, pasiuni violente etc. Cei
n ăscu ţi în zodia Peştilor su n t predispuşi la ulcere,
artritism şi m o a rte silnică, iar sufleteşte sunt mici la
su flet, nestatornici, indolenţi etc.
R ezu ltan ta com binaţiei in flu en ţelo r constelaţiei şi a
p la n e te i sub c a re cineva s-a născut constituie horoscopul,
în c a re astrologii susţin că se p o a te citi ca într-o carte
deschisă, tot tre c u tu l şi viitorul acelei persoane, ceea ce
n u este ad ev ărat.
A strologia a fo st mult cultivată în vechim e şi anum e
în tâ i la asiro-babilonieni şi indieni, după aceea la egip­
ten i, greci şi ro m an i, iar în Evul M ediu de arabi, precum
şi d e p o p o arele d in apusul E u ro p ei, în special de italieni.
D in e a s-a născu t A stronom ia şi M eteorologia, şi prin
A strologie se în ţe le g e astăzi num ai p a rte a ei divinatorie,
c ă re ia câţiva sa v a n ţi apuseni, ca Paul F lam bert, Barlez,
B rieux, K raft, si alţii, au cău tat să-i d ea caracter strict
ştiinţific, fără a reuşi. Căci, d acă baza şi punctul de
p le c a re al A stro lo g iei sunt adm isibile, d eo arece nu se
p o a te tăgădui in flu en ţa m ediului şi al condiţiilor fizice
d in m om entul concepţiei şi al naşterii oricui asupra
caracteru lu i sau destinului său, totuşi concluziile la care
ajunge Astrologia ş i precizările ce ea le dă sunt p u r fa n ­
teziste.
P en tru ce nu su n t absolut la fel toţi câţi se nasc în
a c e e a şi zi a săp tăm ân ii din aceeaşi lună, adică sub in­
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 161

fluenţa aceleiaşi planete şi a aceleiaşi constelaţii? D eja


din vechim e, filosoful sceptic Sextus E m piricus a pu s
în treb area: "S-au născut o a re to ţi câţi m or într-o
catastro fă în aceeaşi zodie?"
2. Fiziognom oniaeste ştiinţa care susţine că se poate
ghici, după întreg exteriorul cuiva, caracterul său moral,
structura sa sufletească.
O legătură în tre în făţişarea ex terio ară şi specificul
sufletesc există, deoarece nu se p o a te tăgădui ex istenţa
unei fizionom ii a rasei um ane, fizionom ii n aţio n ale şi
fam iliale, apoi a copilăriei, a tin eretu lu i şi a b ătrân eţii, a
b ărbatului şi a fem eii etc. T reb u ie să existe deci şi p u tin ţa
cunoaşterii sufletului du p ă an u m ite criterii som atice,
în ţe le p tu l Solom on a zis: C um se reflectă în a pă figura
celui ce priveşte în ea, aşa şi sufletele oam enilor în ochii
înţeleptului (fiziognom onistului).
A cest rap o rt în tre fizic şi psihic este însă relativ, cum
o recunoaşte un fiziognom ist (R ab at): Virtutea
înfrum useţează şi urâţeşte p e om , zice el. Totuşi, p o ţi
întâlni urâţi plini de calităţi, şi fe m e i frum oase care su n t
foarte rele.
D acă Fiziognom ia se m ărgineşte num ai la observaţii
asupra craniului, ia num ele de F renologie. D acă se
m ărgineşte la studierea m âinii, se ch eam ă H irologie.
Frenologia sau Craniologia a făcu t obiectul studiului
şi cercetărilor a doi mari anatom işti, G a lix) şi Broca 2), şi
a lu at după câtva timp fo rm ă ştiinţifică. A ceşti doi
învăţaţi, plecând de la o b se rv a re a p articu larităţilo r
craniului, au form at faim oasa teo rie a localizării
funcţiilor cerebrale, teorie care a fost infirm ată de o b se r­
vaţiile făcute în războiul m ondial asu p ra creierului
răniţilor.
162 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

H irologia este pe cale de a lu a caracter ştiinţific sub


num ele de D actilom anţie sau D igitom anţie, adică de
studiu al am prentelor digitale sau al acelor linii ce se
în tipăresc p e orice obiect când îl atingem cu degetele,
care variază de la individ la individ şi de care se folosesc
poliţiştii ca să descopere crim inalii.
3. H irom anţia este a rta sau ştiinţa ghicirii sufletului
şi a destinului cuiva d u p ă fo rm a mâinii, a degetelor, a
unghiilor, a liniilor din p alm ă etc. H irom anţii m oderni,
• cu p re te n ţie de oam eni de ştiinţă, susţin că h irom anţia se
în tem eiază pe anatom ie, fiziologie şi psihologie şi au
o a re c a re d re p ta te , p en tru că în tre trup şi suflet este o
strân să legătură în fiinţa o m enească.
A ceste legături nu su n t încă deajuns de cunoscute şi
concluziile şi prezicerile hirom anţiei, aşa cum se practică
ea, su n t arb itrare şi dubioase.
4. Grafologia este studiul rap o rtu rilo r ce există între
scrisul cuiva şi caracterul său. Cu tot aerul de ştiinţă
ce-şi d ă , grafologia este şi răm ân e ceva ce pluteşte în vag.
5. Cartomanţia este prezicerea viitorului din aşa zisa
"dare în cărţi de joc". D eşi se cunosc unele preziceri
celeb re, totuşi nu se p o ate da nici o crezare cartom anţiei.
Iar prezicerile care se îm plinesc trebuie atribuite
p u terilo r divinatoare n ecunoscute ale sufletului
om enesc, p e care le p o sed ă în m a re măsură, cu ajutorul
celui rău, unii ghicitori sau ghicitoare în cărţi.
6. Oniromanţia este interpretarea viselor. Ex­
trav ag an ţa viselor şi co in cid en ţa ce se observă adesea
în tre e le şi evenim entele u lte rio are au im presionat adânc
o m en irea de to td eau n a şi au d eterm in at din vechim e pe
în ţe le p ţi să le caute explicaţia. A u impresionat şi im ­
presionează în m od special visele premonitorie sau
profetice. A sem en ea vise sunt, d e exemplu, cele am intite
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 163

în Isto ria Sfântă, ca visul lui farao n cu c e le şapte vaci


grase şi şap te slabe, explicat de Iosif; visul îm p ăratu lu i
N abucodonosor cu o sta tu ie m in u n ată, explicat de
proorocul D aniel; visul d rep tu lu i Iosif d e a se refugia în
E gipt cu pruncul Iisus şi cu m am a lui etc.
C ei m ai vechi cred eau că visele p ro fe tice erau o d es­
co perire a zeilor. O cultiştii explică visele c a o com unicare
a sp iritelo r făcută p rin interm ediul co rp u lu i astral.
Psihologii le atribuie d iferitelo r cauze fiziologice, iar
B iserica le atribuie lui D um nezeu.
7. M agia sau vrăjitoria este totalitatea m ijloacelo
m isterioase prin care om ul poate dispune de puterile
ascunse ale naturii, de spirite şi de însăşi divinitatea. C a
atare e a cuprinde în sine to a te ştiinţele oculte şi este
num ele vechi al ocultism ului, iar numele popular îi este
de vrăjitorie.
D u p ă cum are ca scop să facă bine sa u rău , m agia ia
num ele de albă, sau negră. A ceasta d in u rm ă se m ai
nu m eşte şi teurgie. M ijloacele de care se serv eşte şi una
şi alta sunt practicile m agice care constau din am ulete şi
talism ane, inele, bag h ete şi oglinzi, ierb u ri, p ietre, p ar-
fum uri magice, descântece, aşa zisele fa rm e c e de to t
felul, necrom anţie, p acte, invocarea diavolilor, satanism ,
vam pirism etc.
O ra m u ră a magiei e ste alchim ia, o are u rm ărea trei
scopuri him erice: să facă au r din alte m etale, să găsească
un elixir care să vindece orice b oală şi să c re e z e viaţă prin
m ijloace magice. E a a adus totuşi o a re c a re servicii
chim iei şi terapeuticii.
Tot magie este şi Cabalistica, n u m ită ş i m agie înaltă
care pretinde că explică totul prin num ere, cărora le
atribuie p u tere ocultă şi este arta co resp o n d en ţe i
secrete, a legii analogiei, a fo rţelo r fluide necu n o scu te, a
164 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

îm p ărăţiei cu v ân tu lu i etc. E a e ste cea mai com plicată


d in tre ştiin ţele o c u lte şi este so co tită de ocultişti ca o
c o ro a n ă a ocultism ului.

Nota 1. T.F.Gaii, naturalist german de la începutul veacului trecut, a făcut


m are vâlvă cu fixarea zonelor cerebrale ale diferitelor funcţiuni, însuşiri,
aptitudini etc. sufleteşti.
Nota 2. Paul Broca (1824-1880) mare chirurg francez, a fost şi
întemeietorul şcolii antropologice franceze.

FRANCMASONERIA

Cuvântul fra n c m a so n în seam n ă zidar lib er, iar


francmasoneria sau masoneria, este o societate secretă,
c a re p o artă a c e st num e, d e o a re c e în organizaţia şi în
ritu alu l ei se se rv e şte de unelte d e care se folosesc zidarii,
ca d e exem plu: d e m istrie, echer, cio can ,d rep tar, com pas
e tc ., pe care le in te rp re te a z ă în m od simbolic şi îm p arte
p e m em brii e i în trei grade sau trep te , căro ra le dă
n u m e le de: u cen ici, lucrători şi m aeştri.
în d re p tă ţire a acestei num iri o întem eiază scribii
francm asoni în d o u ă feluri:
Unii susţin că fran cm aso n eria îşi are originea d e la
H iram , a rh ite c tu l tem plului lui Solom on. N u m irea de
Iachim şi B oaz a c e lo r două co loane din tem plul m asonic,
c u m se n u m e au şi coloanele din faţa tem plului lui
Solom on, le g e n d a ce circulă p rin tre francm asoni şi se
p re d ă ucenicilor la prim irea în lo jă , că adică H iram a fost
u cis dedrei ucenici zidari, p en tru că el n-a vrut să ie spună
şi lo r cuvântul d e ordine al m aeştrilo r, precum şi sim ­
bolism ul u n o ra d in riturile m asonice, ar fi d o v ad a de
n eco n testat, că aceasta este obârşia ad e v ărată a
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 165

francm asoneriei şi că ea e ra org an izată atunci, pe vrem ea


lui Solomon, ap ro ap e la fel ca azi. D ar, chiar
francm asonii m ai lum inaţi recunosc, că această legendă
nu e ra cunoscută în cercurile lor înainte de veacul al
X V III, şi că s-a născocit, d u p ă to a tă probabilitatea, sp re
a se da mai m are în sem n ătate şi m ai m ult fast noului
înfiinţat grad de maestru b.
Alţii susţin că obârşia francm asoneriei s-ar trage d e
la aşa zişii zidari liberi ori cioplitori de p ie tre o rn am en ­
tale şi constructori ai dom urilor m o n u m en tale din evul
m ediu, dar e fapt nediscutat că aceşti zidari n-aveau
nim ic din organizarea francm asoneriei propriu-zise 2).
C ât despre părerile că fran cm aso n eria a r fi aşa de
veche ca şi om enirea şi că deci A dam sau chiar D um ­
nezeu ar fi fost cel dintâi francm ason, sau că e a şi-ar avea
ob ârşia în m isterele religiei grecilor şi egiptenilor, sau din
ordinul tem plierilor sau al crucii trandafirii (roza), etc.,
acestea nu p o t justifica întru nimic num ele de
francm ason, nici în treb u in ţarea un eltelo r m asonice în
francm asonerie 3).
Obârşia sigură a francm asoneriei datează din anul
1717 şi ţara în care s-a organizat prima dată este Anglia.
D e la introducerea refo rm ei religioase scăzuse şi în
A nglia, ca şi în alte ţări, zelul credincioşilor şi al com ­
unităţilor p en tru în ălţarea de m on u m en tale clădiri
religioase. A ceasta a avut ca u rm are d ecăd erea breslei
zidarilor liberi, care nu m ai găseau de lucru decât p re a
puţin.
In aceste îm prejurări critice p en tru ei, Teofil
D esaguîiers, predicatorul refo rm a t al C urţii regale,
predicatorul Jam es A nderson şi arheologul G eorge
Payne, îşi propuseseră să dea breslei zidarilor liberi altă
m enire şi anum e: zidirea unui tem p lu spiritual în inim a
166 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

om ului p rin cultivarea a ceea ce este bun, nobil şi frumos,


cu alte cuvinte o m o ra lita te fără religie, deci atee şi
în te m e ia tă num ai p e ra ţiu n e .
P a tru societăţi de zidari liberi se în tru n iră la 24 Iunie
1717, în tr-u n re sta u ra n t din L o n d ra, puseră bazele
societăţii o f free Stanes M asons şi consim ţiră să
u rm ărea scă scopul p ro p u s d e cei trei bărbaţi. A ceasta a
fost ziua întem eierii fran cm aso n eriei albastre sau
englezeşti, ori în cep u tu l lojelor S fântului loan, cum s-a
îiiai nu m it ea, în am in tirea Sfântului lo a n B otezătorul, a
cărui n a şte re se se rb e ază în ziua de 24 Iunie 4).
Ideile m asonice au prins rep ed e şi s-au răsp ân d it cu
iu ţeală în toate ţă rile din apusul E u ro p ei, câştigând un
m are n u m ă r de m em b ri în special din pătura cultă a
societăţii şi chiar d in tre c a p e te le încoronate.
F ran cm aso n eria s-a schim bat însă la fa ţă şi a luat îndată
înfăţişări diferite şi a u rm ărit alte scopuri, d ato rită
elem en tu lu i evreiesc ca re a p ătru n s în ea şi a aservit-o
in te re se lo r lui n aţio n ale.
In tr-adevăr, evreii, care au pus stăpânire în to ate
ţările, p e finanţe, industrie, com erţ, p resă, etc., nu puteau
lăsa să le scape din m ân ă un instrum ent de dom inaţie aşa
de m inunat cum av ea să fie m asoneria încăpută pe
m âinile lor. O trav a a te istă din însuşi em brionul m asonic
treb u ia în tre ţin u tă şi ex p lo atată în profitul iudaism ului.
Se am estecară deci în înăcritul alu at al francm asoneriei
principii dizolvante din T alm ud, din C abală şi din magie,
s-a d at sim bolurilor cultului altă in te rp retare, adecvată
noilor scopuri p u se m işcării m asonice, s-au introdus ca
term en i de exprim are cuvinte eb raice şi francmasoneria
a fo st tranform ată curând în Sinagoga Satanii.
Nu num ai că se d efo rm ă cu to tu l francm asoneria
originară, destul de h ib rid ă de la prim ele ei începuturi,
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 167

ci se înfiinţă o m ulţim e d e noi şi fe lu rite genuri d e .


m aso n erie de către isteţii urm aşi ai lui Iu d a.
A stfel, în anul 1756, evreul Ş tefan M o rin p u se în
o rdine cele 25 grade ale m asoneriei te m p lie rilo r şi le
in tro d u se în A m erica, u n d e alţi evrei m aso n i, ca să poată
crea v en itu ri mai m ari lojelor, le rid icară la 33, cum au
răm as p â n ă astăzi. U n alt evreu, celeb ru escro c Iosef
B alsam o, cunoscut sub num ele de g rafu l C agliostro
( tl7 9 5 ) a înfiinţat francm asoneria co p tică, cu 90 de
grade, şi a prim it în loji şi p e femei. A lţi tre i evrei, fraţii
B e d arrid e din Avignon au înfiinţat fran cm aso n eria
num ită M israim , to t cu 90 d e grade şi cu id ei cabalistice
cu to tu l bizare 5).
A m estecu l şi rolul jidoviţnii în m aso n erie se vede şi
din a c e e a că în fru n tea lojilor din to ată lu m e a stau evrei
şi n u m ăru l cel mai m are al m em brilor lo r îl form ează
jidovim ea.
D u p ă obârşie, francm asoneria nu e s te d a r ceva care
să im p u n ă p rin vechim ea sa, ia r trecutul ei e s te p ă ta t de
crim ă şi sânge. In ţările catolice şi m ai c u seam ă în
F ran ţa, francm asoneria a lu p ta t cu o rice fel de arm e
îm potriva Bisericii şi a m onarhiei. E nciclopediştii şi mai
toţi fău ritorii şi capii m arei revoluţii au fo st francm asoni.
Intrigile pe care ei le-au ţesu t, calom niile p e c a re le-au
pus în circulaţie şi, în g en ere, m ijloacele d e care s-au
servit, ca să doboare p e M aria A n to an eta, v o r răm âne
p e n tru to td e au n a o p a tă n eştearsă p e n u m ele de
francm ason 6).
In revoluţiile franceze din 1848 şi 1870 francm asonii
şi-au av u t p a rte a lor, ia r dezastrul F ra n ţe i în al doilea
război se dato rează în întregim e com unism ului, care este
o p era m asoneriei.
168 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

R evoluţiile ca re au desfiin ţat m onarhia şi au


p ro c la m a t rep u b lica în P ortugalia, în R usia şi în Spania,
s u n t to t o p era francm asoneriei şi, d u p ă socotinţa unor
isto rici, niciuna din revoluţiile care s-au produs de la
v e a c u l al X V III încoace nu s-a făcut fără am estecul
crim in al al lo jelo r m asonice.
Organizarea francm asoneriei variază puţin de la un fel
d e m asonerie la altul şi de la o ţa ră la alta. In esen ţă, ea
se red u ce la u rm ăto arele:
* - U nităţile în care sunt g ru p aţi m em brii se num esc
loje. C eea ce su n t cluburile p e n tru p artid ele politice, sunt
lo je le pentru m asoni; în fru n tea fiecărei loje stă un
venerabil, aju ta t de un consiliu. M ai m ulte loje form ează
o m a re lojă, condusă de un m are maestru, în co ju rat de
v en erab ilii lojilor com ponente.
- In tra re a în francm asonerie se face prin prim irea
novicelui în lojă cu un anum e cerem onial, sau în term eni
m asonici, potrivit ritualului.
- Novicele este introdus în în căp erea num ită
"tem plu", legat la ochi şi numai d u p ă ce i se p u n diferite
în tre b ă ri, este dezlegat, ca sem n că, intrând în lojă, a
tr e c u t din întu n eric la lumină. A ici se observă m ai întâi
u n tablou c a re înfăţişează cerul înstelat, un glob
p ăm ân tesc, un ghiveci cu o floare, un craniu om enesc, o
c a r te deschisă, un d rep tar şi un com pas. D u p ă in ter­
p r e ta r e a m asonică, aceste lucruri ar avea u rm ăto area
sem nificaţie:
- Gerul, p ăm ân tu l cu floarea şi craniul sim bolizează
n a tu r a de d e a su p ra , îm prejurul şi dedesubtul n o stru şi
fo rm e a z ă to a te la un loc prim ul izvor al cunoştinţei
o m en eşti. C a rte a , care uneori este Biblia, sim bolizează
ştiin ţa . D ar p e n tru că ştiinţa din cărţi e un lucru m ort, se
p u n e în m âna novicelului un d re p ta r şi un com pas, care
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 169

sim bolizează ştiinţa vie, a vieţii sociale şi anum e: d re p ­


ta ru l are să slujească la m ăsu rarea dreptăţii, iar com ­
pasu l la întinderea iubirii de oam eni a noului
francm ason7).
- D up ă ce se mai săvârşesc unele acte sim bolice şi se
p un la probe ciudate, ca să se vadă dacă are curaj şi e
stato rn ic în h o tă râ re a de a intra în francm asonerie,
novicele d ep u n e jurăm ântul d e credinţă în m asonerie şi
e p ro clam at m em bru al lojei 8).
- R itualul acesta şi sim bolism ul lucrurilor şi actelor
din care el constă variază la prim irea celorlalte două
g ra d e ale francm asoneriei albastre, de lucrător şi
m a e stru , se com plică şi sch im b ă cu to tu l la gradele-
su p e rio a re , în special la p rim irea gradelor 18 şi 33, spre
a co respunde scopului ascuns al francm asoneriei şi mij­
loacelor cunoscute num ai m em brilor acesto r grade su­
p erio a re p en tru atingerea scopului urm ărit de ea şi prin
ei;
Ce este francmasoneria?
C ăutând să stabilim sem nificaţia cuvintelor
francm ason şi francm asonerie sau m ason şi masonerie, am
zis la începutul capitolului, că francm asoneria este o
so cietate secretă şi am a ră ta t de unde-i vine num ele. D ar
ac ea sta nu ne spune nim ic d esp re ceea ce este ea, care-i
e ste fiinţa.
Uniunea m asonică - zice o carte de instrucţiuni p en tru
francm asoni - este com unitatea nevăzută, m ai presus de
gratiile, de rasă, de cidoare, de naţionalitate, de clase, de
stări, într-un cuvânt de toate deosebirile dinafară dintre
oam eni, care trece anum e chiar peste deosebirile dinăuntru
de credinţă religioasă, de confesiune şi concepţie despre
lu m e - a tuturor personalităţilor din trecut, prezent şi viitor,
170 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

care s-au străduit p e n tru în nobilarea lor şi desăvârşirea


om enirii 9X
D efiniţia aceasta este o copie ad-literam a definiţiei
Bisericii creştine, su b fo rm a de com unitate, cu însuşirea
specială de nevăzută, cum o înfăţişează protestantism ul.
A ceasta o accentu ează şi mai bine aceeaşi carte de in­
struire m asonică p rin cuvintele:
"C onştiinţa cu rat m asonică se vădeşte, indiferent de
sem nele dinafară de recu n o a şte re dintre m em brii
lojelor, num ai prin fap te le m orale izvorâte din dragostea
de oam eni, fapte care su n t com une tuturor oam enilor
nobili, fie că se num esc, ori nu, francm asoni. întocm ai
cum Biserica creştin ă v orbeşte d e o "comunitate a
sfinţilor" şi înţelege p rin ea so cietatea nevăzută, curat
spirituală, care se în tin d e şi dincolo d e m oarte, a tu tu ro r
pioşilor care stau în slujba D um nezeirii, ceea ce constitue
cel m ai m are m erit al lor, tot astfel şi francm asoneria
recu n o aşte com u n itatea nevăzută a tuturor celor ce
voiesc binele, mai presus de orice g ran iţă de spaţiu şi de
tim p. Veşnic, adică având p u tere din cel mai cărunt
trecut, în tim pul de faţă şi în cel mai în d ep ărtat viitor, este
num ai binele m oral. B in ele însă, îndeplinească-se în as­
cuns, pe nevăzute, aşa ca să nu ştie stân g a ce face d re a p ­
ta" i«).
D acă francm asoneria a r fi ceea ce rezultă din aceste
două citate, a r în sem n a că ea este o societate
filantropică, de o im p u n ă to a re înălţim e morală, având
num ai neajunsul de care su feră orice m orală, care nu se
bazează pe religie, ad ică de a nu-şi putea ajunge şi
îm plini scopul urm ărit, o ricât ar fi el de sublim. D ar
francm asoneria este cu to tu l altceva d ecât ceea ce crede
instrucţiunea m asonică, că ne înfăţişează.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 171

M ai întâi, pentru ce este secretă m asoneria, pen tru ce


n u lucrează la lum ina zilei, dacă n -are nim ic de ascuns,
dacă nu urm ăreşte a lt scop şi nu se serv eşte de alte
m ijloace d ecât de cele m ărtu risite, care n -au p en tru ce să
fie tăin u ite ?
A poi, neţinând se am a de d eo seb irile dinafară d in tre
oam eni, de: graniţe, rasă, culoare, n aţio n alitate, clase şi
stări, francm asoneria p retin d e că lu crează p e n tru
în tro n a re a în lum e a celo r trei principii ale m arii revoluţii
franceze: libertate, eg alitate şi fra te rn ita te şi că d ă
dovadă în activitatea ei de cea m ai larg ă toleranţă... D a r
iată, d u p ă propria lo r m ărturie, ce sunt lib ertatea,
eg alitatea şi fra te rn ita te a m asonice:
"Libertate. A rm a ato tp u tern ică, cu care noi am
răstu rn at lum ea, în sea m n ă independenţa fă ră margini şi
fă ră restricţii, sustragere de la orice autoritate; înseam nă
lib e rta te a spiritului, care nu p o ate fi stân jen ită de nici o
revelaţie; înseam nă independenţa voinţei, care n u se
supune nici unei puteri, care nu recunoaşte nici rege, nici
D um nezeu...
Cu ajutorul libertăţii, ca pârghie, şi al pasiunilor
omeneşti, ca p u n ct de sprijin, noi vom răsturna pentru
totdeauna p e regi şi p e preoţi, aceşti d u şm a n i neînduplecaţi
ai neam ului omenesc, m ai funeşti p e n tru om enire d e c â t
tigrii p e n tru celelalte a n im a le " 11).
Iată-i p e francm asoni proclam ându-se, pe tem eiu l
principiului de lib ertate, anarhişti şi atei, duşm ani
neîm păcaţi ai m on arh iei şi ai religiei! Iată-le to le ra n ţa
faţă de convingerile politice şi religioase ale celor ce n u
fac p a rte din lojele lor!
"Egalitate. Instru m en tu l ato tp u te rn ic cu care noi a m
tran sfo rm at lum ea înseam nă, eg alizarea p ro p rie tăţilo r,
căci d rep tu rile om ului la păm ântul com un, ca cetăţean a l
172 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

unei singure şi ac e le a şi lumi, ca copil al unei singure şi


a c ele aşi m am e, su n t m ai vechi şi m ai sacre d ecât to a te
c o n tra c te le şi d e c â t to t tim pul nescris, şi prin urm are
a c e s te d re p tu ri tre b u ie restabilite, iar contractele treb u ie
r u p te şi d re p tu l n escris tre b u ie desfiinţat" 12). Ia tă
co m u n ism u l sub fo rm a lui cea m ai nouă, bolşevism ul
ju stific a t şi p ro p o v ă d u it de toţi ca principiu al egalităţii!
"Fraternitate. F ăg ăd u in ţa ato tp u tern ică cu care noi
am stabilit p u te re a n o astră, înseam nă frăţia în
fra n cm a so n erie, p en tru a construi un stat în stat cu m ij­
lo a ce şi cu funcţiuni in d e p en d en te de stat şi necunoscute
statu lu i; fră ţia în fra n cm a so n erie,pentru a construi un stat
deasupra statului, cu o u n itate în cosm opolitism , cu o
u n iv e rsa litate c a re face ca fran cm aso n eria să fie super-
o ia ră statu lu i şi c a să-l conducă; frăţia în francm asonerie,
p en tru a construi u n sta t în contra stalului, atâta v rem e cât
v o r m ai exista a rm a te p erm a n en te care sunt in stru m en te
de a p ă ra re , prin cip ii p arazitare, piedică a oricărei
în fră ţiri. Prin a ju to ru l fratern ităţii, ca pârghie, şi prin
u rile om eneşti, c a p u n ct de sprijin, noi vom face să p ia ră
p e n tru to td e a u n a parazitism ul şi rep resiu n ea arm ată,
a c e a s tă cium ă n ep o to lită, această groază sălbatică a
n e a m u lu i om enesc" 13X
Ia tă p ro c la m a ta ura îm potriva arm atei, ca
su sţin ă to a re a o rd in ei de stat, în num ele fratern ităţii (?)
m asonice!
U rm ă to ru l ju ră m â n t rezum ă şi accentuează cuprinsul
lib e rtă ţii, eg alităţii şi fratern ităţii m asonice: Jur să nu am
altă patrie decât patria universală... Ju r să com bat fără
c r u ţa re to td e a u n a şi pretu tin d en i: hotarele naţiunilor,
h o ta re le m oşiilor, ale caselor şi ale atelierelor, p recu m şi
g ra n iţe le fam iliilor. Jur să pun la contribuţie întreaga
m ea credinţă pentru triumful nesfârşit al progresului şi
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 173

a l u n ită ţii u n iv e rsa le şi d e c la r c ă p ro fe s e z n e g a re a lu i


Dumnezeu şi a su fle tu lu i.
"T recerea peste deosebirile d inăuntru de cred in ţă
religioasă şixconfesiuni", trâm b iţată de m asonerie ca un
ac t de m are largheţe de suflet din p a rte a ei, ca o
binevoitoare îngăduinţă fa ţă de credinţa religioasă a
celor ce b a t la uşile h ru b elo r lor, se schim bă, deci, d u p ă
d ep u n e re a jurăm ântului de cred in ţă m asonică, în ateism
cras, în tăgăduirea credinţei în D um n ezeu şi a sufletului.
însăşi form ula: Marele arhitect al Universului, sub care
p a re a se adăposti în loji id eea de D um nezeu, este o
am ăgire, o minciună sfru n tată, p en tru că iniţiaţilor la
gradul 25 m asonic li se răsp u n d e răspicat: "M arele a r­
h itect al Universului, în o n o a re a căruia ard e tăm âia
lojelor şi atelierelor, nu este D um nezeu ci îngerul
luminii, geniul muncii, spiritul focului" 14). D ar d acă nu
există D um nezeu şi suflet, nu există, d u p ă legea
m asonică, nici înger, geniu sau spirit, ci aceste expresii
sunt vorbe goale, cărora nu le corespunde nim ic real.
D upă alţii Marele arhitect a l Universului este însăşi
francmasoneria, care se intitulează cu em fază şi Marea
asociaţie de distrugere universală. D upă această in ter­
p re ta re , literele D .G .A .D .U . care rep rezin tă, pentru
p rofani iniţialele cuvintelor franţuzeşti: "D u G ra n d Ar-
chitect de FUnivers", sunt p e n tru francm asoni iniţialele
francm asoneriei:"D e la G ra n d e A ssociation D estructive
U n iv erse lle"15).
în fine, după concepţia m aterialistă d esp re lum e a
m asonism ului, D um nezeul m asonilor este N atura, sau,
m ai exact, Omul, căci iată m ărtu risirea ce face un m are
m ason e v r e u :16) Cred în eterna M aterie M am ă... şi în Om,
F iul ei iubit... Care din m aterie s-a zăm islit şi din
P ăm ântul, ce-1 susţine şi-l h răn eşte, s-a făcut..."
174 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

P e n tru ră sp â n d ire a ateism ului în lum e,


francm asoneria duce o în v erşu n ată lu p tă făţişă. "Război
lui Dum nezeu! Ură Iui Dumnezeu!" a strigat în plin con­
gres in tern aţio n al u n cunoscut m a s o n 17), iar un alt m ason
a spus: "Infamul este Dum nezeu. Trebuie să zdrobim
infamul" i»).
Cum m asoneria este org an izată de evrei, războiul dus
de ea e ste în d re p ta t cu îndârjire specială îm potriva
C reştinism ului. "Dogmă jidovească şi spirit jidovesc,
teorie şi realizare, totul este îndreptată împotriva
Bisericii Creştine, îm potriva ei şi num ai împotriva ei şi
a capului ei nevăzut, Iisus H ristos, este strigătul de
alarm ă al unui em in en t scriitor creştin 19>.
Evangheliile trebuie arse - scrie u n rabin - fiindcă
păgânism ul este mai puţin periculos pentru credinţa
evreiască decât C reştinism ul. 20).
Război de m oarte creştinism ului! răcneşte un m ason
21). Trebuie să extirpăm lepra devorantă a C reştinis­
m ului, ţip ă altul 22). Va veni vremea -cobeşte un
înv erşu n at m ason - când crucile şi icoanele vor fi arun­
cate în foc, potirele şi vasele sfinte schimbate în unelte
folositoare, bisericile prefăcute în săli de concert, de
teatru, sau de adunări şi, când n -ar putea sluji unui
asem en ea scop, în ham bare de grâne şi în grajduri de cai.
Să nădăjduim , că va veni o zi, când m ulţim ea, lum inată
de a stă d a tă , se va m inuna, cum de nu s-a săvârşit de m ult
o a sem e n ea p refacere. Se va face atunci tabula rasa din
tovarăşii popim ii" 23). C o b irea s-a îm plinit întocm ai de
bolşevism ul rusesc şi de revoluţia spaniolă, şi unul şi alta
ro ad e înveninate ale francm asoneriei.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 175
N o ta i.V e z i articolul: Din trecutulfrancmasoneriei de preotul I. Mihălces-
cu, publicată în revista Biserica Ortodoxă Română, anul XLI (1923), seria II,
No. 12, pag. 891
N ota 2. Idem, ibidem.
N ota 3. Aiureala că Adam sau însuşi Dumnezeu ar fi cel dintâi francmason
a fost pusă în circulaţie de masoneria numită misraisni, aceea care a fost
înfiinţată de fraţii lledarride din Avignon. Ea a fost susţinută şi însuşită -
mirabile dictum - de Lessing.
- Cu misterele religiei greceşti şi egiptene şi îndeosebi întrucâtva cu
misterele eleusinice, mai mult cu ale Cybelei şi foarte mult cu ale Isidei, au
asemănare probele la care se supun iniţiaţii în unele loje masonice. Dar
originea masoneriei nu este aşa de veche şi asemănările nu sunt concludente.
D elà templieri a împrumutat francmasoneria multe şi a existat chiar un sistem
de masonerie templierică, cu mai multe ramificaţii. Nici la templieri nu trebuie
căutată originea întregii francmasonerii, pentru că ea în esenţă diferă mult de
organizaţia templierilor. Cu Crucea roză, francmasoneria are prea puţine note
comune, aşa, că nici în aceasta nu i se poate pune obârşia.
Nota 4. Vezi: Freimaurer-Lehrbuch für Br. der unabhängigen deutschen
Grossloge: Freimaurer-verb and zur aufgehenden Sonne, von Br. (uder)
Rodolph Penzig Ehrenmeister der Loge": Zur Morgenröte". Orient, Berlin,
z. Z. Grossmeister der F. Z. A." la preotul I. Mihalcescu, op. cit. pag. 892.
Nota 5. Francmasoneria albastră, cu cele trei grade ale sale, n-a mai
mulţumit mania gradelor şi a fost considerată ca un simplu noviciat care
pregătea pentru gradele superioare. S-a înfiinţat, astfel, o nouă
francmasonerie numită scopană, care la rândul ei a fost considerată ca un
grad intermediar între francmasoneria albastră şi între sistemele gradelor
superioare. Acestea sunt trei: 1. al templierilor, cu alte patru sisteme
divizionare: sistemul capitolului de Clermont, sistemul strictei observanţe,
sistemul clericaratuiui şi sistemul suedez sau creştin* 2. sistemul crucii tran­
dafirii (roze) 3. sistemul egiptean cu subdiviziunile: sistemul coptic, sistemul
misraim şi sistemul sau ritul memfitic. Pentru amănunte vezi Preotul I.
Mihalcescu, op. cit. pag. 892-895.
Nota 6. Vezi Louis Daslé: Marie Antoinette et le complot maçonique, Paris
1910, volum din "Bibliothèque d’Etudes de Sociétés secrètes", la preotul I.
Mihalcescu, op. cit. pag. 896.
N ota 7. Numărul şi felul obiectelor ce se află în loji variază.
Astfel, în jurul mesei se mai află 7 sfeşnice, pc perete un covor cu diferite
desene, iar de o parte şi de alta, spre nord şi sud, la mijlocul lojei, sunt 2 stâlpi
care poartă numele delachim şi Boaz, cum se numeau cei 2 stâlpi sau coloane
din faţa templului lui Solomon. Iachim este cuvântul de recunoaştere între
ucenici, iar Boaz între lucrători.
N ota 8. Ritualul complet al intrării în lojă l-a dat Tolstoi în romanul său
Război şi pace, când descrie intrarea în francmasonerie a prinţului rus Petre
Bezuhoff şi este redat şi de preotul I. Mihălcescu în articolul: Despre simbolis­
mul şi ritualul masonic din Revista Biserica Ortodoxă Română, anul XLI
(1923), seria II, Nr. 14, pag. 1021-1025.
176 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU
Ritualul primirii în lojă variază de la grad la grad şi chiar pentru acelaşi
grad de la un sistem la altul. Pentru ucenic, simbolurile se iau din natură,
pentru lucrător din meşteşugul zidăriei, iar pentru maestru din împărăţia
luminii.
Jurământul care este depus de masoni variază, probabil, de la un grad !a
altul şi, In amănunt, poate şi de la un sistem masonic Ia altul. Iată un formular
care se depune de ucenici,, după toată probabilitatea, în toate lojele de toate
riturile:
j u r în n u m e le A rh itectu lu i su p rem a l tu tu ro r lu m ilor, să nu descopăr
n ic io d a tă s e c r e te le , se n in e le , c u v in tele, în văţătu rile sau p racticile
fr a n c m a so n e r ie i ş i s ă p ă strez tăcere veşnic® asu p ra lor. F ă g ă d u iesc şi ju r
s ă n u trăd ez n ic io d a tă n im ic d in a c e ste a n ici prin scris, n ic i p rin viu grai,
atici p r in g e s tu r i, n ici s ă pun p e a ltcin ev a s ă sc r ie , s ă litografieze, s ă graveze,
s ă tip ă r e a s c ă ceva, s ă mu dau în vileag în n ici un fel ceea ce m i s-a d escop erit
p ân ă în a c e a stă c lip ă , s a u m i s e va d e sc o p e r i în viitor.. D acă nu m ă voi ţin e
d e c u v â n t, m ă o b lig s ă m ă su p u n la u rm ă to a rea pedeapsă: să m i se ardă
b u z e le cu fier în r o ş it, să m i s e ta ie o m ân ă, s ă m i s e sm u lgă lim b a d in gură,
s ă in i s e reteze g â tu l, cad avru l m eu s ă fie sp â n z u r a t în lojă în tim pui-prim irii
u n u i n o u frate, isir d u p ă a ceea s ă fie a r s ş i cen u şa a ru n cată în vân t.
Teribilă şi criminală siluire a conştiinţei să juri că nu vei destăinui ceea ce
încă nu ţi s-a spus !
N o ta 9. Vezi: Preotul I. Mihălcescu, articolul Francmasonii ş i Biserica,
pag.757.
N ota 10. Idem, ibidem, pag. 758.
N ota 11. Vezi: Tonta Petrescu: Conspiraţia lojelor. Francmasonerie şi
Creştinism. Bucureşti, 1941, ediţia III, pag. 12, 13.
N ota 12. Idem, ibidem, pag. 13.
N ota 13. Idem, ibidem, pag. 13, 14.
N ota 14. Idem, ibidem, pag. 47.
N ota 15. Idem, ibidem, pag. 31.
N ota 16. Adriano Lemni, fost primar al Romei, şeful suprem al
francmasoneriei internaţionale, la T. Petrescu, op. cit. pag. 40.
N o ta 1 7. Belgianul Lafargue, la T. Petrescu, pag. 41.
N ota 18. Francezul D e Lanessan, fost ministru şi guvernator al Indochinei
la T. Petrescu, pag. 41.
N ota 19. Emmanuel Bărbier, în lucrarea: Les infillralions m a <pniques
dans VEglise, citat de T. Petrescu, pag. 43.
N ota 20. Rabinul Tharphon, citat de Bernard Lazare în lucrarea sa
L Ani¡semitisme la T . Petrescu, pag. 43.
N ota 21. Fr. Viviani, la T. Petrescu, pag. 52.
N ota 22. Gambelta, la T. Petrescu, pag. 52.
N o ta 23. Neagu (Naghel), în traducerea în română a lucrării
Francmasonului Most: La Peste religieuse = (Ciuma religioasă), laT. Petrescu,
pag. 5 3 , 54.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 177

BR A H M A N I S M U L

1. Brahm anism ul este u n a din vechile şi m ultiplele


faze prin care a trecut religia indienilor. N u m ele şi-l trage
de la zeul suprem al acestei religii, care se num eşte
B rah m a.
B rahm a nu este o fiinţă sau o p u te re n atu rală, ceva
real, ci o sim plă abstracţie: p erso n ificarea spiritului
rugăciunii sau a pietăţii. C o n to p it cu A th m an , sufletul
lum ii, el este socotit d rep t spiritul, esen ţa lum ii zeilor şi
a oam enilor, substanţa care cu p rin d e în sine to t ce există.
Eîl se află d o ar în cer, ca şi pe p ăm ân t şi p retu tin d en i. Din
cauza abstracţiei sale, nici o d en u m ire nu este adecvată
p e n tru el, nici o d escriere potrivită. Pronum ele
dem onstrativ T ad = aceasta şi silaba m istică O m (extrasă
din aom — ceea ce a fost, este şi va fi) se în treb u in ţează
de regulă ca num e al celui fă ră num e.
Vechii zei ai Indiei: V aru n a, M itra, Indra, Agni,
R u d ra şi alţii b se pierd faţă de el, sunt num ai m anifestări
tre c ă to a re ale sale, deoarece B rahm a este conceput în
m od panteist, că adică nimic n u există în a fară de ei, ci el
este totul, iar ceea ce se p a re că există em an ă din el, sunt
d iferite înfăţişări ale sale şi p u ră iluzie.
L um ea este şi ea, potrivit acestei concepţii, em anaţie
din B rahm a. A cesta a făcut m ai întâi, şi num ai prin
cuvânt, ap a prim ordială şi a pus în ea să m ân ţa sa, care
s-a prefăcut într-un frum os o u de aur, care a servit de
locuinţă lui B rahm a un în treg an al său 2). D esfăcut apoi
în două prin cugetarea lui B rahm a, oul a d a t naştere
cerului şi păm ântului cu to t ce este în cer şi p e păm ânt.
A lteori rap o rtu l lumii faţă de B rahm a este asem ănat
cu firele de păianjen sau cu m em b rele unei b ro aşte ţes­
178 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

toase, care se întin d şi se strâng d u p ă voia acestor două


v ieţuitoare. F iinţele şi lucrurile din lum e sunt cu atât mai
cu rate m ai bune, m ai spirituale cu câ t sunt mai apro ap e
d e B rahm a şi viceversa.
L um ea este re a şi sc ăp area din m rejele ei sau
m ântuirea constă în întorcerea în sânul lui Brahma, care
se fa c e prin m etem psihoză, adică sufletele oam enilor trec
p rin corpuri de fiinţe in ferio are sau superioare, după
p ăc ate le ce au săvârşit sau virtuţile cu care au fost
îm podobiţi în v iaţa p ăm ân tească, p ân ă ce se purifică
desăvârşit, ca să se în to arcă în B rahm a şi să se con­
to p ească cu el 3).
Viaţa religioasă şi morală a bralimanismului constă
în to t felul de practici severe, prin care se crede că omul
p o a te obţine sc u rta re a m etem psihozei. Astfel, toţi
credincioşii sun t obligaţi să îm plinească zilnic
u rm ăto arele cinci datorii:
a)- Să hrănească anim alele şi îndeosebi păsările; b)-
Să fie ospitalieri fa ţă d e oam eni; c)- Să fie ospitalieri faţă
d e spirite; d)- Să fie ospitalieri faţă de zei; e)- Să citească
V e d e le 4).
O altă d ato rie de îm plinit este apoi aducerea de
sacrificii zeilor şi spiritelor, cât m ai des. Sacrificiile con­
stau m ai ales din su b stan ţe alim entare: orez,lapte, unt,
grăsim e şi b ă u tu ra som a 5).
Practicile im puse p en tru p o căin ţă şi curăţire, ca şi
form ulele de rugăciune, regulile de bună cuviinţă şi al­
tele, variau de la o castă la alta, căci religia brahm ană
îm p a rte pe oam eni în p atru caste: a)- Brahm ani sau
preoţi; b)- M ilitari; c)- A gricultori şi meseriaşi; d)- Ser­
vitori.
E ra credinţa că b rahm anii au fost făcuţi din capul lui
B rahm a, militarii din b raţe le lui, agricultorii şi meseriaşii
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 179

din coapsele lui, ia r servitorii din picio are. D re p tu rile şi


privilegiile d e tot felul m erg d escrescân d de la b rah m a n i
la m eseriaşi. Servitorii n-au nici un d rep t, ci n u m a i
d a to ria de a servi celelalte trei caste su p erio are, cum
p icioarele servesc la susţin erea tru p u lu i. M ai p rejo s de
servitori stă p aria, ai căro r m em bri su n t socotiţi că n -au
suflet şi sunt spurcaţi. D e aceea nu au voie să locuiască
în sate sau oraşe, ori să-şi form eze sate ap a rte, ci tre b u ie
să trăiască prin păduri, prin p eşteri, prin m o rm in te
p ărăsite etc.
In caz de n ecu răţie, când de exem plu cineva se atin g e
de un cadavru sau de restu ri om eneşti, treb u ie să n u vină
în contact cu nim eni 10 zile, să m ăn ân ce orez cru d şi să
d o arm ă pe păm ân tu l gol. D u p ă tre c e re a acestui tim p,
b rah m an u l se cu răţă spălându-se cu apă, m ilitarul
p u n ân d m âna pe calul, arm ele sau elefantul său, iar
agricultorul p e boi.
A num ite rugăciuni, care variază, de asem eni, de la o
castă la alta, treb u ie ro stite în an u m ite ceasuri, tim p u ri
şi îm prejurări, precum : la culcare, la sculare, d im in eaţa
la începutul lucrului, la in tra re a într-o cam eră, la ieşirea
din casă, la a şeza re a pe scaun, la m ân care, la stră n u ta t,
chiar şi form ulele de salu tare d ifereau de la o castă la
alta. i
T otul era reg lem en tat p ân ă în cele mai mici
am ăn u n te p en tru fiecare castă. M ai ales în viaţa b r a h ­
m anilor, nimic nu scăpa de la îngrijirea îm brăcăm intei, a
părului şi a unghiilor p ân ă la ţin u ta în tim pul sacrificiului.
A stfel, brahm anul n -are voie să cânte, să sară, să jo a c e ,
să fugă, să scrâşnească din dinţi, să se scarpine în cap, să
m ănânce carne, să b ea b ău tu ri am eţito are etc.
Prim ul sfert al vieţii, brahm anul treb u ie să-l p e tre a c ă
studiind cărţile sfinte. In al doilea sfert al vieţii, tre b u ie
180 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

să se că săto re asc ă, să d ea n a şte re la copii şi să-i crească


în m o d ex e m p la r. Când p ă ru l în cep e a-i albi, cân d ajunge
bunic, a d ic ă în pragul celui d e al treilea sfert al vieţii,
b rah m a n u l tre b u ie să se re tra g ă în singurătatea pădurii.
A colo tre b u ie să-şi lase p ăru l şi unghiile n e tă ia te , să se
h ră n e a sc ă n u m ai cu ierburi şi rădăcini, să citească neco n ­
te n it V e d e le , să se arate b in ev o ito r faţă de o rice fiinţă cu
care vine în contact şi să facă to t posibilul să devină cu
to tu l n esim ţito r faţă de im presiile din afară.
' In a c e st scop, trebuie să se rostogolească p e păm ânt
tim p în d e lu n g at, să m eargă n um ai în vârful d eg e telo r de
la p ic io a re , să privească la so a re o re întregi, să ste a între
m ai m u lte focuri, să se îm b race în haine u m ed e p e timp
de p lo a ie etc.
In sfârşit, în al p atru le a sfe rt al vieţii, b rah m an u l avea
să d u c ă v ia ţa de cerşetor. A cum are voie să-şi ta ie părul,
b a rb a şi unghiile. R ătăcind d in sat în sat şi d in tr-o provin­
cie în alta, cu traista de gât, cu bastonul într-o m â n a şi cu
un h â rb în cealaltă, n eţin ân d seam a că i se d ă m ult sau
p uţin, b u n sau rău, in d iferen t la to ate, tăcut şi m editând
num ai la u n ire a sa cu B rahm a, B rahm anul tră ie şte restul
vieţii sale în mijlocul lumii, d a r cu totul desfăcut de ea. In
a c e a stă s ta re , brahm anul a re conştiinţa co n to p irii sale în
B rah m a, a ajungerii la m â n tu irea deplină şi e s te în cul­
m e a fericirii.
2. Bra fim emisinul p anteist a încetat să existe de prin
veacul V , î.d. H r. Locul lui a fost luat de neobrahm anism
sau hinduism , care există şi azi.
B ra h m a este şi aici divinitate, dar nu im personală, ci
p e rso n a lă , şi nu în fru n tea tu tu ro r zeilor, sau divinitate
su p re m ă , ci alături de alţi doi zei: Vişnu şi Şiva. T oţi trei
su n t re p re z e n ta ţi în a rta plastică printr-un co rp om enesc
cu tre i c a p e te şi trei p erech i de mâini.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 181
D e fapt fiecare din ei îşi are ad o rato rii săi a p a rte şi
u n întreg convoi de zei în ju ru l său, co nstând din soţie,
copii, zei subalterni, genii, spirite, etc. F iecare din ei a re
o anum e atrib u ţie faţă de lum e: Brahma este creatorul,
Y işnu, p ro v id esţlato ral, ia r Şiva, d istru g ă to ru l lu m ii.
Brahma este adorat m ai m ult de clasa cultă şi de
p reo ţi. P oporul şi-l închipuie cu p a tru ca p ete şi p a tru
m âini. Cultul său este puţin răsp ân d it.
Mai răsp ân d it este al soţiei sale S arasv ati, zeiţa
ştiinţei, a elocinţei, a muzicii şi a culturii în general.
S ărb ăto rirea ei se face o d ată pe an şi m ai ales de către
tin eretul şcolar, care-i aduce ca sacrificii, flori, o rez şi
arom ate.
Vişiiu este cel mai în sem n at zeu al n eobrahm anis-
m ului. P entru a izbăvi lum ea de diferite m izerii, el s-a
în tru p at de 10 ori în diferite fiinţe şi a venit pe p ăm ân t
ca m ântuitor. A stfel, o în tru p are a fost într-un p eşte, alta
în tr-o broască ţestoasă, într- un m istreţ, în tr-u n pitic, etc.
C e a mai însem nată întrupare a sa este în p erso an a lui
Krişna, un erou a cărei viaţă leg en d ară p rezin tă unele
mici asem ănări cu viaţa M ân tu ito ru lu i no stru Iisus H ris-
tos 6).
Şiva este un zeu îngrozitor, a cărui locuinţă se cred e
că este în zăpezile veşnice ale H im alaiei, u n d e se în d elet­
niceşte cu v ân ăto area şi duce viaţă de ascet. El este
înfăţişat ca având trei ochi, din care al treilea este în
fru nte. Soţia sa, Kali sau Durga, e to t aşa de cru d ă ca şi
el. în plastică e ste rep reze n tată cu dinţii rânjiţi, cu lim ba
scoasă, cu p ăru l ciufulit, cu un şirag de cranii în ju ru l
gâtului, cu m âinile pline de sânge, etc. L ocuinţa ei este în
cim itire, a căro r zeiţă este şi unde joacă cu duhurile
m olim elor.
182 MITROPOLITUL IRINEU MIIIALCESCU

Fiii lui Siva şi ai Kaliei, Ganeşa şi Kartikeia, sunt unul


zeu al înţelepciunii şi celălalt al războiului. G aneşa este
în făţişat ca un om cu capul de elefan t şi cu invocarea lui
în cepe orice carte. K artik eia e înfăţişat cu şase capete
sau şi num ai cu unul şi călare pe un păun.
T eologia, m orala, filosofía religioasă, ascetism ul, or­
g an izarea socială cu îm p ă rţirea oam enilor în caste, care
s-au înm ulţit chiar, încât se ridică la vreo 70, sunt în
n eobrahm anism a p ro a p e în totul aceleaşi ca în vechiul
brahm anism .
Nota 1. Vanina era la început zeul cerului luminos sau al zilei, iar pe
urmă al cerului întunecos sau al nopţii şi al abisului sau al oceanului, iar Mitra
era zeul cerului luminos. Indra era zeul focului de sacrificiu, al focului casnic
şi al focului ceresc, adică al fulgerului şi al trăsnetului. El era dar zeu
pământesc, atmosferic şi ceresc totodată. Pe când Indra era căpetenia zeilor
atmosferici, iar Varuna al celor cereşti, Riidra era un vechi zeu al furtunii.
Nota 2. Un an al lui Brahma este egal cu 311.040.000.000 de ani solari.
Nota 3. Legea lui M anii, o descriere completă a tuturor laturilor vieţii
publice şi private a vechilor indieni (tradusă în româneşte de I. Mihălcescu,
1920, în editura Casa Şcolilor) stabileşte chiar o ierarhie a existenţelor prin
care vor trece sufletele încărcate de păcate spre a se întoarce în Brahma. Pe
treapta cea mai de jos - a întunericului - stau lucrurile însufleţite şi toate
vieţuitoarele inferioare omului. Pe treapta a d o u a -a activităţii - stau oamenii.
Pe treapta a treia - a bunătăţii - stau Fiinţele divine: brahmanii, spiritele
superioare şi zeii. Aceste trei trepte reprezintă depărtarea de Brahma. Fiecare
treaptă are câte trei subdiviziuni şi în fiecare stau mai multe categorii de fiinţe.
Teologia brahmană pretinde că ştie în ce Fiinţă anume va intra mai întâi sufletul
acelui care a făcut un anume păcat, cum şi toată seria fiinţelor prin care va
trece după aceea.
Nota 4. Vedele sunt cele mai vechi cărţi sfinte ale Indienilor, care au fost
socotite ca atare şi de brahmanism şi de neobrahmanism.
Sunt patru Vede şi anume: a. Rig-Veda, care cuprinde cele mai vechi
imnuri religioase; b. Sama-Veda cuprinde cântecele ce se cântau de preoţi la
aducerea sacrificiilor; c. Yagiur-Veda cuprinde ritualul sacrificiilor şi d.Athar-
va- Veda sau Braluna-Veda este o colecţie de rugăciuni mai nouă şi de formule
magice.
Nota 5. Soma, după numele zeului cu acelaşi nume, era băutura sfântă
pe care o beau şi zeii, un fel de ambrozie sau nectar al Grecilor. Ea avea un
gust acrişor şi se prepara din sucul unei plante de munte, asclepias acida,
despre care se credea ca a fost adusă din cer de un vultur.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 183

Nota 6. Învăţătura lui Krişna este expusă într-o carte celebră: Bhagavad-
G iia = Cântecul celui preaînalt sau sublim, adică lui Krişna. Tradusă în
româneşte de I. Mihălcescu (Bucureşti, 1932).

BUDISMUL

1. B udism ul.este o altă fază a religiei indiene, ie şită


din reacţia îm potriva form alism ului brahm anic.
Intem eito ru l lui este un fiu de p rin ţ din familia S ach ia,
ţinutul C apilavastu de la po alele m untelui N epal, cu
num ele Sidarta. I se mai zice şi Sachia-Mtmi, c a re
înseam nă "înţeleptul din fam ilia S achia şi G autam a,
d u p ă num ele unui ascet renum it din fam ilia sa, iar B u d a
înseam nă "iluminat" şi "m ântuitor".
V iaţa sa este învăluită în legende. A stfel, după le g e n ­
da budistă de nord, el este în tru p a re a unui alt B u d a
an terio r, care, g raţie vieţii sale v irtu o ase, se află în al
p atru le a cer. Z eii îl rugară cu to ţii să vină din n o u p e
p ăm ân t ca să m ântuiască to ate fiinţele. El şi-a ales ca
m am ă pe regina din Capilavastu, se coborî în ea în ch ip u l
unui elefant alb şi pătrunse în p â n te c e le ei ca o ra z a d e
lum ină în cinci culori. Semne în ce r şi p e păm ânt v e stiră
lumii n aşterea sa. E l a ieşit de sub m ân a d reap tă a m a m ei
sale, iar zeii B rah m a şi Indra serviră d e moaşe. în d a tă
d u p ă naştere, spuse însuşi cu glas tare, că el e s te
m ântuitorul lumii. D upă cele 32 de sem n e de fru m u seţe
d escoperite p e corpul lui. un b ra h m a n îi prezise că
desăvârşitul B uda, va fi stăpânul lum ii, d acă va îm b răţişa
cariera arm elo r şi dacă se va în d eletn ici cu cele d u h o v ­
niceşti.
184 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

F iind copil, B uda în tre c e a în orice privinţă pe cei


20.000 d e băieţi şi 20.000 de fe te care-i e ra u cam arazi de
joc. în v ă ţă to ru l lui e ra uim it d e în ţelep ciu n ea lui şi când
îl d u se în tr-u n tem plu zeii se strân seră în ju ru l lui. La 16
ani câ n d s-a căsătorit cu fru m o asa G opa, învinse în luptă
pe to ţi ceilalţi p rete n d en ţi în lu p tă, alergări, trag ere la
ţin tă , înnot, scris, socotii, literatu ră, filosofie etc. Legen­
da sp u n e că a avut şi 48.000 d e concubine.
C u to a te plăcerile în care în n o ta, S id arta a început să
c u g e te m ai adânc şi s-a h o tă râ t să re n u n ţe la orice
p lă c e re .
P a tru întâm plări noi p e n tru el schim bară cu totul
cu rsu l vieţii iui.
a) . C ân d a ieşit într-o zi pe p o arta de răsărit
oraşu lu i, ca să se ducă la o g ră d in ă de distracţie, a văzut
un b ă trâ n slab şi gârbovit. în tre b â n d pe vizitiu ce fel de
om e ste acela, vizitiul i-a răsp u n s că este un om ca toţi
o am en ii, că starea în care se înfăţişează se datoreşte
b ă trâ n e ţii şi că orice om p o a te îm bătrâni. "întoarce
în a p o i - a zis Sidarta - căci la ce m i-ar folosi plăcerile,
d a c ă totuşi voi îm bătrâni cândva ?"
b) . A ltă d a tă ieşi pe p o a rta de sud şi văzu un boln
de friguri. C ând vizitiul îi spuse că boala p o a te lovi pe
o rice om, se întoarse iarăşi din cale.
c) . A treia oară, ieşind p e p o arta de apus, văzu
m o rt, c e ea ce îl tu lb u ră şi m ai m ult şi-i dăd u m ai adânc
de gândit.
d) . L a a p atra ieşire, prin p o a rta de nord, a văzut
a s c e t cerşeto r, d esp re care i se spuse că a ren u n ţat la
o ric e p lăcere şi nu m ai a re nici o patim ă. A cum Sidarta
c re z u că a aflat noim a vieţii şi se h o tărî să se facă ascet.
D acă aceste întâm plări au avut loc în realitate sau
s-au p e tre c u t num ai în spiritul său, e indiferent, dar
EOLOGIA LUPTĂTOARE 185

istoriceşte e sigur că reflexia la m izeriile acestei lumi a


d eterm in at pe S idarta să-şi p ă ră se a sc ă încă de tân ăr - 1a
29 de ani - casa şi familia, să îm b rac e rasa galbenă de
ascet, să ia calea nesfârşitelor p ăd u ri şi să m eargă de la
un ascet ren u m it la altul, ca să afle învăţătura
m ântuitoare de relele vieţii.
Şapte ani a cutreierat pădurile şi a dus viaţă aspră de
ascet, pentru ca să ajungă la co n v in g erea că nu prin
asceză se p o ate ajunge la ţinta d o rită. A ap u cat pe altă
cale, a m editaţiei, care l-a adus la ţin tă, căci într-o zi, când
m edita adânc sub un smochin (ficus religios), a d e s­
co perit trei din cele patru ad ev ăru ri m ân tu ito are, care
stau la baza religiei sale. Spiritul rău , M ara, încearcă în
za d ar să-l a b a tă de la ţintă p rin m ai m ulte ispite, d ar
S idarta a ieşit b iruito r şi a ajuns astfel ad ev ărat B uda =
ilum inatul sau T ath ag ate = desăvârşituL
Patruzeci şi patru de ani a p ro p o v ăd u it B uda
înv ăţătura sa în India de nord, însoţit d e num eroşi ucenici
şi a m urit în v ârstă de 80 de ani, din cauza unei indigestii
p rodusă de consum area de carn e de porc. C orpul i-a fost
ars şi cenuşa îm p ărţită între ucenici.
2. Buda n-a lăsat nimic scris, ia r învăţătura sa
cuprinde în cele trei cărţi sfinte T rip iîa c a 1>, scrise de
ucenici, care i-au putut-o prinde şi fixa cu precizie în scris,
ascultându-1 tim p de 40 de ani şi m ai bine cât a predicat
el.
în v ă ţătu ra lui Buda se rezu m ă în u rm ăto arele p a tru
adevăruri:
1. A devărul sfânt despre su ferin ţă.
2. A devărul sfânt despre n a ş te re a suferinţei.
3. A devărul sfânt despre n im icirea suferinţei.
4. A devărul sfânt despre calea c a re duce la nim icirea
suferinţei.
186 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

P rim ul adevăr afirm a că to tu l în lume este suferinţă,


d urere. N aşterea - zice B u d a - e ste suferinţă; b ătrân eţea,
suferinţă; boala, su ferin ţă; a fi d esp ărţit de cine îţi place,
suferinţă; a nu ajunge la ce doreşti, suferinţă. Cu un
cuvânt încincita le g ătu ră cu cele păm ânteşti 2) este
suferinţă şi suferin ţa nu se sfârşeşte nici cu m oartea,
p en tru că sufletul trec e d u p ă m o arte într-un alt corp,
supus m orţii asem eni ca şi cel actual.
Al doilea ad ev ăr su sţin e că suferinţa se n aşte din
setea de plăceri, de p u te re , din voinţa sau d o rin ţa de a
trăi.
Al treilea ad ev ăr d escrie leacul pentru nim icirea
suferinţei şi acesta este n im icirea setei de plăceri, de
p u tere, a dorinţei sau v o in ţei de a trai.
Al p atru le a ad ev ăr a ra tă calea care duce la nim icirea
suferinţei, dar nu este o sin g u ră cale, ci sunt o p t şi anum e:
d re a p ta credinţă, d re a p ta h o tă râ re , cuvântul d re p t, fapta
d reap tă, viaţa d re a p tă , d re a p ta cugetare şi d reap ta
m ed itaţie.
Se p o a te zice că ultim a cale, adică d reap ta m editaţie,
este, d u p ă B uda, calea unică ce duce la nim icirea
suferinţei sau la izbăvire ori m ântuire, p en tru că prin
m ed itaţie se ajunge la p rim irea celor patru adevăruri
sfinte şi la aplicarea lo r în viaţă.
M o rala budistă este dublă: u n a inferioară, pentru
laici şi a lta su p erio ară p e n tru asceţi.
Laicii sunt d ato ri să o b serv e urm ătoarele cinci p o ru n ­
ci, din c a re patru su n t întocm ai ca în decalog: 1. nu ucide;
2. nu fu ra; 3. nu săvârşi ad u lter; 4. nu minţi; 5.nu bea
b ă u tu ră am eţito are. îm p lin ire a acestor p re c e p te nu
scapă în să de m etem psihoză.
M o rala p en tru asceţi im pune acestora observarea
u rm ăto a re lo r cinci po ru n ci: 1. să nu m ănânce nim ic după
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 187

am iaza; 2. să nu c â n te sau să jo ace; 3. să nu p o a rte nici


u n fel de podoabe; 4. să nu şadă sau să nu d o arm ă p e
scau n sau p at înalt; 5. să nu p rim ească b an i de la nim eni.
L a acestea se m ai ad ău g a d reap ta m ed itaţie, care tre b u ie
să fie îndeletnicirea de căp eten ie a ascetului budist.
N u m ai prin m ed itaţie se in tra în Nirvana. Cuvântul a c e s­
ta înseam nă neant, nimicire. D acă este însă n u m ai
n im icirea suferinţelo r sau şi a sufletului, B uda n-a
lăm urit-o, iar urm aşii săi sunt în do u ă ta b e re . U nii susţin
că N irvana este un loc şi o stare în care sufletul n u e
n u m ai scutit de su ferin ţă, ci este şi fericit. C u alte cuvinte,
N irvana este c e ea ce este în alte religii raiul sau
p aradisul. Alţii susţin că este nu num ai nim icirea
su ferin ţei dar şi a sufletului.
3. Cum rezultă din cele spuse p ân ă aici, în în v ăţătu
lui B uda nu se v o rb eşte nim ic d e sp re D um nezeu,
în tr e b a t de ucenici, dacă D um nezeu există, răsp u n su l
său a fost: Şi dacă ar exista, nu ajută cu nim ic la mântuire,
căci om ul se m ăntuieşle - zice B uda - n u m a i prin propriile
sale puteri.
Budismul însă n -a p u tu t trăi cum a fost conceput de
B uda, fără ideea d e D um nezeu şi fă ră cult religios, ci
B u d a însuşi, p recu m şi imaginile şi religiile lui au fost
îndum nezeit, în ju ru l lui au fost aşezaţi şi alţi zei şi o
n en u m ărată m ulţim e de sfinţi. S-au înălţat te m p le
m ă re ţe pe al că ro r a lta r sta o im ensă statu ie a lui B u d a
în ale cărei p o ale se aduc ca je rtfă , flori, fru cte şi
m iresm e. U n serviciu religios, care se aseam ăn ă cu litu r­
ghia noastră, se săvârşeşte de tagm a p reo ţească în
an u m ite zile de să rb ă to are şi credincioşii ro stesc
rugăciuni şi în p articu lar. C ea m ai des în treb u in ţată
rugăciune sunt cuvintele care constituiau o rugăciune şi
p e n tru brahm ani: Um m ani p a d m e hum , adică O,
188 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

fericilule din lotus. F ericitu l din lotus e ra la brahm ani


însuşi B rahm a, c a re era în făţişat stând p e o floare de
lo tu s sau nufăr. P e n tru b u d işti acest fericit este Buda.
D a r ceea ce d en o tă puţinul p re ţ ce se pu n e pe rugăciune
e ste fap tu l că aceste cuvinte se scriu ad esea pe un petic
de h â rtie şi se lip eşte p e o ro a tă care se învârteşte cu
m â n a sau cu piciorul, ori se p u n e în vârful unei prăjini ca
să fie învârtită de vânt.
B udism ul este astăzi p u ţin răsp ân d it în p atria sa,
In d ia. M ai com pact este în C hina, în T ib et şi în Japonia,
u n d e este însă schim bat m ult faţă de cum a fost la
o rig in e3).
N ota l, Tripftaca înseamnă întreitul coş, adică cele trei cărţi sfinte.
A cestea sunt Vinaia,Sutra sau Dliqrma şiAhidhanna. Cu cuprins pur religios
sunt numai Vinaia şi Sutra sau Dharma, căci Abidharma este un tratat de
logică şi metafizică. Vinaia cuprinde regulile viejii monahale, iar Sutra sau
Dharm a partea teoretică a învăţăturii budiste. Totuşi, e departe de a fi o
dogmatică în înţelesul teologic al acestui cuvânt, căci despre zei se vorbeşte
numai în treacăt, iar în rest se ocupă cu descrierea lumii şi în mod special a
cerniţii, a pământului şi a infernului, cu determinarea perioadelor (calpas) din
viaţa lumii în care apare câte un Buda, cu metempsihoză şi cu clasarea
credincioşilor şi a necredincioşilor.
N ota 2. Prin încincita legătură cu ceie pământeşti se înţelege, după
psihologia budhistă, legătura corpului, a senzaţiilor, a ideilor, a formei şi a
conştiinţei.
N ote 3. Despre Buda şi budism s-au scris în limbile occidentale numeroase
opere amănunţite şi temeinice. în româneşte n-avem decât două mici
traduceri din engleză: Catehismul budist de colonelul Olcol, şi lumina Asiei
de Arnold, tradusă mai întâi de Barbu Lazureanu.

PARS1SMUL

l.S u b acest num e se înţelege religia Parşilor, adică a


M e z ilo r şi Perşilor, în te m e iată de Z a ra tru stra sau, cu
n u m e le grecesc, Z o ro astru .
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 189

D esp re Z aratru stra şi tim pul când a trăit el se ştie


puţin. Sigur e num ai că el este fiul unui nobil, cu n u m ele
Puruşaspa, şi că a avut de lu p tat, ca refo rm a to r religios,
cu m ulţi duşm ani, contra că ro ra a fost sprijinit d e regele
V istaşpa. D u p ă cartea sfântă, A vesta, el s-a născut într-o
localitate de lângă râul D arag ia, în ţinutul A iriana
V aegia, d ar u n d e e ra situat acest ţin u t nu se ştie nici p â n ă
azi. D upă trad iţia parsistă şi d u p ă cei m ai de seam ă
iranişti însă, el s-ar fi născut în provincia A tro p a te n e din
M edia, pe când alţii susţin că s-a născut în Iran u l
răsăritean sau Bactria. In privinţa tim pului cân d a trăit,
vechii scriitori greci îl pun cam cu 7000 de ani în a in te de
H ristos, cei m ai noi îl fac co n tem p o ran cu N inus şi cu
Sem iram ida, caro cu 2000 a. H r., sau cu D ariu s V istaşpa,
care a fost rege în tre anii 521-485. D a r V istaşpa, ta tă l lui
D arius, nu p o a te fi acel V istaşpa în tim pul că ru ia a tră it
Z aratru stra, ci unui mai dem ult, fă ră a se p u te a preciza
când.
2. Religia parsistă este dualistă, adică învaţă că exist
doi zei principali. în luptă veşnică unul cu altul: Z eu l b un
sau zeul luminii, A hura M azda, din care G recii au făcu t
O rm uz şi A ngra Mainiu căru ia G recii i-au zis Ah rim a u 0
Ahura Mazda constă din tru p şi suflet şi este c rea to ru l
cerului şi al păm ântului şi au to ru l ordinii m o rale şi
raţionale din lume. El a d esco p erit lui Z a ra tu stra
învăţătura lui.
In jurul său stau şapte sp irite bune, num ite A m aşa
S panta, apoi douăzeci şi d o u ă de genii, num ite Ia z a ta , şi
în fine n en u m ărate spirite in ferio are, num ite F rav aşi.
Gei şase A m asa Spanta, în fru n te a căro ra stă însuşi
A hura M azda, socotit şi el ca un A m asa S panta, su n t
probabil însuşiri personificate ale dum nezeirii.
190 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

Cei douăzeci şi doi de Iazata su n t desigur vechii zei ai


iranienilor. D upă ei se num esc zilele lunii şi ei jo a că un
rol mai în sem n at în religie şi în m itologie decât A m asa
Spanta. C e l m ai însem nat Iaza ta este M itra, geniul sau
zeul cu o m ie de ochi şi o mie d e urechi, care vede şi aude
tot. Vin ap o i V aiu sau R am an , geniul vântului, T iştria al
ploi, H aom a al băuturii sfinte cu aceleaşi nume, corespun­
zătoare cu S om a a Indienilor, şi aljii.
F ra v aşii sunt spiritele străm oşilor, identificate
adesea cu spiritele astrelo r. A ngra M ainiu, potrivnicul
din veci al lui A h u ra M azda, este autorul răului, al
necurăţiei şi al m inciunii. E l a re în ju ru l său şase Daevas,
antipozii A m aşa Spanţilor, în fru n tea cărora stă, precum
şi o n en u m ărată m ulţim e de alţi D aevas inferiori, an­
tipozi ai iazaţilor şi fravaşilor.
A hura M azda locuia din veşnicie în lumină, iar A ngra
M ainiu în întuneric. A h u ra M azda ştia de existenţa lui
A ngra M ainiu şi că va in tra în lu p tă cu el, de aceea creă
o întreagă lum e de fiinţe spirituale, care trăiră în cer
nem işcate 3.000 d e ani, d u p ă care fură înzestrate cu
corpuri şi p use pe p ăm ân t. A ngra M ainiu lua ab ia acum
cunoştinţă d e existenţa îm p ărăţiei lum inii şi se repezi cu
furie îm p o triv a ei, a ju ta t d e to ţi acoliţii săi. A h u ra
M azda încheie însă cu el un arm istiţiu de 9.000 de ani şi
rosti o rugăciune ca re am eţi p e A ngra M ainiu şi-l făcu să
stea am o rţit 3.000 de ani. A h u ra M azda se folosi de
to ropeala lui A ngra M ainiu şi creă lum ea m aterială în
365 de zile. F iinţele de p e p ăm ân t tră iră în pace 3.000 de
ani, cât tim p A ngra M ainiu a sta t am eţit. Când acesta se
dezm etici, începu co n tra lor o lu p tă care ţinu alţi 3.000
de ani. L u p ta a constat în aceea că A ngra M ainiu născoci
câte o plagă p en tru to t ce e ra b u n şi a creat fiinţe rele, ca
să distrugă pe cele bune. A stfel, ţările productive fură
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 191

lovite de secetă, frig, m uşte şi furnici v en in o ase etc., iar


o am enii, de n ecred in ţă, m inciună, boli, c e rtu ri etc.
A h u ra M azda îşi susţinu creatu rile sale. A şa de pildă,
deşi taurul prim itiv m uri din cau za bolilor, foam ei şi
som nului trim ise asu p ra lui de A n g ra M ainiu, totuşi din
cadavrul lui ieşiră to t felul de cereale şi p la n te m edicale,
ia r din săm ânţa lui, purificată în lună, se n ăscu ră 272 de
sp ecii de anim ale. T o t astfel din să m â n ţa om ului prim or­
dial, G aio M aratan (cel viu sau m u rito ru l), ieşi cea dintâi
p e re c h e de oam eni, în form ă de a rb o ri: M aşia şi M aşiana
d in care se trage tot neam ul om enesc.
3. O nouă în to rsă tu ră luă lupta d in tre creatu rile bune
a le lui A hura M azda şi cele rele ale lui A n g ra M ainiu prin
in terv en irea lui Z aratu stra , d upă sfârşitu l celor dintâi
3.000 ani de luptă.
Z ara tu stra făcu cunoştinţă o am en ilo r decăzuţi legea
c e a b u n ă a lui A h u ra M azda şi birui astfel răul. B iruinţa
sa nu este deplină, ci aceasta este re z e rv a tă lui Saoşiant,
ca re se va naşte, d u p ă alţi 3.000 de ani, d in tr-o fecioară
ca re se va scălda în tr-u n lac în ca re va fi d ep u să săm ân ţa
lui Z aratu stra . C ân d va veni S ao şian t, oam enii nu vor
îm bătrâni, vor avea to t ce vor dori şi n u v o r m uri tim p de
3.000 de ani. A tunci m orţii vor învia, su fletele lor se vor
uni cu corpurile care le-au avut în v iaţă şi se vor înfăţişa
la ju d e c a ta o bştească alături de cei vii. C ei care în viaţa
lo r p ăm ântească vor fi făcut fap te b u n e v o r m erge de-a
d re p tu l în G aro n m an a (rai), u n d e vor g u sta fericirea
veşnică. Cei care vor fi făcut fap te rele , v o r fi trimişi în
iad, unde vor suferi chinuri în g ro zito are tim p de trei zile
şi trei nopţi, d u p ă c a re vor trece în o t un râ u de m etal
to p it, se vor curăţi d e păcate şi vor lua şi ei p a rte la
fericirile G aronm an ei. A ngro M ainiu însuşi şi slujitorii lui
192 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

vor fi aruncaţi in ia d §i m istuiţi de foc, aşa că răul nu va


m ai exista.
4. Potrivit co n cep ţiei dualiste d esp re D um nezeu ş
lu m e şi luptei d ra m a tic e d in tre principiul binelui şi al
rău lu i, viaţa om ului treb u ie să fie o lu p tă continuă
îm p o triv a răului. R eligia treb u ie să înlesnească mij­
lo a cele d e luptă. U nul d in tre aceste m ijloace sunt
sacrificiile. E le n u su n t num ai un act de cinstire şi
m u lţu m ire adus lui D u m n ezeu şi spiritelor, ci un ajutor
real ce li se dă în lu p ta îm potriva răului, căci şi ei au
n ev o ie de întărire şi îndem n, ca şi oam enii. Ca prinoase
se a d u c apă, carn e şi haom a. R ugăciunea - al doilea
m ijloc d e luptă - e s te a tit p articu lară, în ă lţa tă de fiecare
credincios, cât şi pu b lică, adică de preoţi, îm părţiţi în şase
clase şi p urtân d num ele g en eric de m agi. Preoţii
în d e p lin e a u un m a re ro l social ca educatori ai tineretului.
La v â rs ta de cincisprezece ani, fiecare b ăiat era prim it
în tr-o com unitate religioasă cu o solem nitate deosebită.
Se în cin g ea atunci cu cin g ăto area sfântă şi trebuia să-şi
a le a g ă un p ro tecto r d in tre Iazatas şi un duhovnic dintre
p re o ţi.
U n rol p recu m p ăn ito r a avut în legiunea parsista şi
focul, care era a d o ra t chiar dinainte d e Z aratu stra, ca
re p re z e n tâ n d slava principiului luminos. E l înspăim ântă
d u h u rile rele şi v esele şte pe cele bune. D e aceea, chiar
focul vetrei fam iliale, ca geniu bun al casei, treb u ie ferit
de n ec u ră ţie . Nu e r a perm is să se sufle în el cu gura sau
să s e scuipe sau să se arunce în el m aterii n ecurate, ci
tre b u ia să se în tre ţin ă num ai cu lem n cu rat şi chiar
a ro m a t. P entru ca fiecare să p o ată avea foc curat, se
în re ţin e a u focuri sa cre în d iferite locuri. A ceste locuri
e r a u d e obicei în tu n eco ase, p e n tru ca lum ina focului să
nu fie m icşorată de cea a soarelui. A colo ard e a într-un
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 193

vas de m etal aşeza t pe o p iatră. Se făceau şi altare por­


tative, în care regii persani lu au cu ei focul sfânt p e
câm pul de luptă.
P en tru cinstea deosebită p e care parşii au dat-o
focului, religia lor s-a numit şi religia focului.
5. Morala parsistă a fost o m o rală săn ăto asă. D ato ria
de căpetenie a om ului era să se ţin ă curat. C u răţia sta în
gânduri, cuvinte şi fapte. T otuşi, în practică, ea se
red u cea m ai m ult la curăţia fizică şi cărţile sfinte sunt
pline de cele m ai m inuţioase reguli p e n tru p ăstrarea ei.
C ea m ai m are necurăţie era a m orţii. D e aceea, cadav­
rele nici nu se îngropau, nici nu se a rd e a u nici nu se
aruncau în apă, ca să nu spurce p ăm ân tu l, focul sau apa.
Ci se expuneau în turnuri înalte, an u m e construite, ca sa
fie m âncate de păsările răp ito a re . C u răţia se credea că
se obţine şi în treţin e şi prin sp ălătu ri sau lustruiri cu a p ă
sau cu urină de vacă.
O faptă b u n ă era mai ales căsătoria, cu scopul de a
naşte cât m ai m ulţi copii, căci p rin aceasta se m ăreşte
îm părăţia vieţii. L a fel era privită şi cultivarea şi udarea
pământului. T rândăvia era unul din cele m ai grele
păcate. Cine d o arm e mult e stă p â n it de duhul rău (d aev a)
al som nului. E bine ca omul să se scoale de dim ineaţă,
să-şi facă rugăciunea, să pună lem n e p e foc şi să se apuce
de lucrul. Cocoşul care scoală p e oam eni prin cântecul
său m atinal este pasăre sfântă. P ostul era reco m an d at
num ai rar şi num ai ca mijloc de cu răţire, p en tru că el
slăbeşte corpul şi scade p u terile de lu p tă co n tra răului.
O faptă m ult lău d ată era iubirea de adevăr, iar m inciuna
era cel m ai mare păcat. M ărtu risirea p ăcatelo r în ain tea
duhovnicului e ra mult reco m n d ată şi socotită eficace.
C anonul p e n tru iertarea p ă c a te lo r consta m ai m ult din
în d atorirea de a ucide un n u m ă r m a re de anim ale ah-
13
194 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

rim anice, precum : şerpi, şo p ârle, m uşte, furnici, şacali


etc.
Azi parsism ul mai este p ractica t numai de vreo
100.000 d e credincioşi în India. *1234
Nota 1. Cărţile în care se cuprinde religia şi teologia parsistă sunt:
1. Avesla = lege. Este cartea sfântă prin excelenţă, scrisă de însuşi
Zaratustra. în forma în care există astăzi, însă, numai o infimă parte din ea
mai e originală. Ea constă din trei părţi:
a) Vendidad =cartea legii, care cupride prescripţiuni de curăţire şi
decrierea mistică a facerii lumii, a primului om, a laurului primordial etc. b)
Iasna = carte de ritual cuprinde imne liturgice, formulare de rugăciuni, reguli
pentru aducerea de sacrificii etc. c)Iesl, o colecţie de imne în cinstea divinităţii
şi a spiritelor şi descrierea faptelor lor, adică un fel de mitologie.
2. Bundeiies — Creaţia începutului, este o carte care datează abia din
secolul XII sau chiar XIII al erei creştine. Cuprinde teologia parsistă pe
temeiul Avestei şi unele texte pierdute din Avesta.
3. M inokliited — înţelepciunea cerească, este o carte mistică, numită
astfel, pentru că pretinde că descoperă înţelepciunea cerului asupra misterelor
lumii.
4. Ardă Viraf nameli = cartea lui Ardă Viraf. Este tot o scriere mistică,
în care înţeleptul Ardă Viraf povesteşte cele ce susţine el că a văzut odată
când a fost răpit în cer, în mijlocul unei discuţii cu alţi şapte înţelepţi asupra
Avestei.

IUDAISMUL ŞI MAHOMEDANISMUL

I. Iudaism ul sau m ozaism ul Ueste cea mai apropiată


religie de creştinism şi cu p rin d e adevărul în al doilea
rând d u p ă creştinism , p e n tru că este revelată. Iudaism ul
se întem eiază p e V echiul T estam e n t, pe care şi creştinis­
mul îl consideră carte sfân tă.
R evelaţia făcută lui A dam d esp re un singur D um ­
nezeu, creato r al lumii şi d e sp re R ăscum părătorul Care
va îm păca lum ea căzu tă în p ăcat cu D um nezeu,
făgăduinţa d ată p atria rh ilo r A vraam , Isaac şi Iacob că
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 195

R ăscu m p ărăto ru l se va n aşte din neam ul lor, p recep tele


religioase şi m orale d esco p erite lui M oise şi rezu m ate în
D ecalog şi prezicerile desp re p erso an a, v en ire a şi rolul
R ăscum părătorului sau M ântuitorului lum ii ori M esia,
cum se m ai num eşte E l cu un cuvânt eb raic, sunt un bun
com un al iudaism ului şi creştinism ului.
D eosebirea începe num ai când este v o rb a de in ter­
p re ta re a profeţiilor m esianice, p e care iudaism ul nu le
recu n o aşte ca îm plinite în p erso an a M ân tu ito ru lu i H ris-
tos, ci aştea p tă un alt M esia, care va veni la sfârşitul lumii
şi va întem eia o îm p ărăţie iudaică peste to t păm ântul.
D e la anul 60 p. H r., de când statu l iudaic a fost
desfiinţat, iar Ierusalim ul şi tem plul d istru se şi poporul
îm p răştiat în to a tă lum ea de arm atele ro m a n e conduse
de Titus, fiul lui V espasian, religia iu d aică a luat o
în făţişare care diferă m ult de cea de p â n ă atunci. Mai
întâi, nem aiexistând tem pul din Ierusalim , care era
centrul cultului şi unicul san ctu ar în care se p u te a aduce
je rtfe le rituale, nu m ai există je rtfe şi p o p o ru l se adună,
ca să se roage, în sinagogi sau case de rugăciune. Apoi,
fiind îm prăştiaţi în tre celelalte p o p o are, nu m ai au o r­
ganizarea socială d ată de M oise, nici p re o ţi din neam ul
lui A vraam , p en tru că nu se m ai poate şti c a re din ce trib
se trage.
în fine, locul Legii (Tora) l-a luat Talm udul 2), locul
preoţilor îl ţin rabinii, iar pietatea este înlocuită în mare
parte de o filosofîe raţional istă sau chiar m aterialistă.
C redinţa că ei sunt p o p o ru l ales al Iui Ieliova, îi face să
se ţină solidari între ei, şi să se ajute, p rin m ijlocirea
francm asoneriei, în to a te părţile jumii un d e se găsesc şi
să fie un elem ent dizolvant în sânul tu tu ro r p o p o arelo r.
D e aceea au făcut să se producă îm potriva lor, m ai ales
în anii din urm ă, o m işcare g enerală num ită antisem itism ,
196 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

§i m ăsu ri aspre, c a re tin d la alungarea lor din to a te ţările


şi fo rm a re a unui sta t iudaic.
II. M ahom edanism ul sau Islam ism ul 3) este un
am e ste c de e le m e n te creştine şi iudaice cu elem ente din
v e c h e a religie p ă g â n a a arabilor. •
D u p ă o rd in e a firească, el a r treb u i să fie superior nu
n u m ai iudaism ului, ci şi creştinism ului, p en tru că a
a p ă ru t cu 622 d e ani d u p ă creştinism . El este însă inferior
şi creştinism ului şi iudaism ului p en tru că nu se
îritem eiază pe o rev elaţie dum nezeiască specială sau
n o u ă , ci este p ro d u su l com binaţiilor p ersonale ale lui
M aliom ed 4), în te m e ieto ru l lui, care n-a fost profet
a d e v ă ra t, ci un o m b o ln av de nervi şi abil politician. V iaţa
lui p lin ă de av en tu ri, de inconsecvenţe şi im oralităţi,
d o v ed e şte aceasta cu prisosinţă.
Coranul, cartea sfântă a mahom edanismului, este
m ai m ult o operă poetică decât religioasă şi cuprinde pe
lâ n g ă învăţături religioase şi m orale, to t felul de dispoziţii
civile, aşa că el serv eşte şi de cod civil.
M onoteism ul m ahom edan, proclam at de M ahom ed
în fo rm u la A llah este unicul Dumnezeu, iar Mahomed
profetul său, e ste un m are pas înapoi de la înălţim ea la
c a re s-a ridicat creştinism ul, care învaţă că D um nezeu
e ste unic ca fiinţă şi în treit ca p erso an ă şi n-a adus nimic
n o u , pentru că m onoteism ul a fost şi este profesat mai
c u r a t de către iudaism .
A llah este ap o i un Dumnezeu despotic, identic cu
destinul, norocul sau soarta, căruia m usulm anul trebuie
să i se supună orbeşte. De aceea, una din învăţăturile
fundam entale ale dogm aticii mahomedane este predes-
tin aţia sau fatalism u l absolut. T otul stă în m âna lui
D um n ezeu . N im ic, nici bine nici rău, nu se întâm plă
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 197

d ecât conform voinţei Sale sfinte. De o libertate a voinţei


om ului nici nu poate fi vorba.
P e lângă învăţătura d e sp re D u m n ezeu şi despre
p red estin aţie, m ahom edanism ul mai ţin e ca fundam en­
tale u rm ăto a re le învăţături dogm atice:
învăţătura despre îngeri. Sunt do u ă feluri de îngeri:
îngerii propriuzişi şi ginii. în g erii propriuzişi se îm p art în
buni-şi răi. C ei buni stau în ju ru l tronului lui A llah şi fac
cunoscută oam enilor voinţa sa. F iecare m usulm an îşi are
îngerul sau păzitor, care-1 fereşte de nenorociri, îi scrie
fap tele în tr-o carte şi-l conduce, când m o are, la rai sau la
iad, du p ă cum a m eritat p rin fap tele sale. în g erii răi, cu
căp eten ia lor Iblis sau Ş eitan, fac num ai ră u oam enilor.
La ju d e cata d e apoi ei vor fi osândiţi la chinuri veşnice
în p reu n ă cu necredincioşii.
Ginii sunt un fel de îngeri sau spirite inferio are. Ei
trăiesc în^atm osferă, se ag aţă de bolta cerului şi caută să
prindă câte ceva din cele ce D um nezeu p u n e la cale cu
îngerii buni şi le îm părtăşesc vrăjitorilor şi ghicitorilor.
Când îngerii îi văd agăţându-se de b o lta cerului aruncă
după ei cu valuri de foc pe care oam enii le num esc stele
căzăto are sau m eteoriţi.
învăţătura despre cărţile sfinte. M ahom edanii
recunosc de cărţi sfinte şi V echiul şi noul T estam ent, dar
cred că a r fi falsificate. D e aceea, ca rtea sfântă prin
excelenţă este Coranul 5), care există din veci, stă pe o
m asă în ain tea lui Allah şi a fost descoperit lui M ahom ed
de îngerul G avriil.
învăţătura despre profeţi. Sunt două feluri de profeţi:
rasuli şi nabi. Rasulii sau trim işii lui D u m n ezeu au fost:
Adam , N oe, A vraam , M oise, Iisus H ristos şi M ahom ed,
care au d esco p erit oam enilor voia lui D um nezeu. N abi
sunt oam eni fără păcat, făcăto ri de m inuni, care văd pe
198 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

D um nezeu chiar în viaţa p ăm ân tească şi vor interveni


p en tru oam eni la ju d e c a ta de apoi: N um ărul lor este de
224.000.
învăţătura despre învierea obştească şi judecata de
apoi. F iecare om e ste ju d ecat d u p ă m o arte de îngeri. La
sfârşitul lumii, pe care num ai A llah îl ştie, se va ţine
ju d ecata obştească de către A llah însuşi. Atunci, la cel
dintâi su n et de trâm b iţă al îngerului Asrafil, va m uri tot
ce este viu p e p ăm ân t, iar la al d o ilea vor învia toţi m orţii.
O punte m ai sub ţire d ecât aţa şi m ai ascuţită d ecât tăişul
săbiei, întinsă p e ste prăpăstiile iadului, duce spre
paradis. Cei d rep ţi vor p u te a trece peste această punte
şi vor ajunge în paradis, un d e vor petrece în veci,
îm brăcaţi luxos, în grădini ferm ecăto are, la u m b ra unor
pom i m inunaţi, cu fructe delicioase, lângă izvoare de
lapte, m iere şi vin, în tovărăşia u n o r fecioare de o
frum useţe îngerească. Cei răi vor căd ea de pe p u n te şi
vor fi chinuiţi veşnic în iad îm p reu n ă cu îngerii cei răi, cu
ginii şi cu anim alele.
V iaţa relig io asă a islam ului se red u ce la urm ătoarele
cinci porunci:
1. M ărturisirea credinţei. O ricine vrea să intre în
islamism, trebuie să m ărtu risească credinţa în Allah,
unicul D um n ezeu şi în M ahom ed, profetul său şi să se
circum cidă, ca sem n văzut al acestei m ărturisiri. C redinţa
se m ărturiseşte şi ad ev ereşte ap o i în viaţă prin prac­
ticarea p o runcilo r urm ătoare:
2. Rugăciunea. M usulm anul treb u ie să se roage de
cinci ori p e zi, la apusul soarelui, p en tru că atunci începe
ziua; la un ceas şi ju m ă ta te d u p ă apusul soarelui, în zorii
zilei, la am iază şi cu o ju m ă ta te de oră înainte de apusul
soarelui. C easul rugăciunii se face cunoscut de către
muezin 6) din vârful m inaretului 7) şi musulmanul 8)
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 199

treb u ie să-şi facă rugăciunea oriunde s-ar găsi. în m os­


ch e i9) rugăciu n ea se face şezân d p e un co v o r sau rogojină
şi cu faţa în d rep ta tă către M ecca 10).
C a form ule de rugăciune servesc v e rse te din C oran şi
bucăţi din serviciul liturgic, însoţite de a n u m ite gesturi
rituale ca: plecarea cu faţa la păm ânt, p u n e r e a d egetelor
pe lobul urechii ca sem n al ascultării glasului lui Allah
p lecarea capului spre d re a p ta şi spre stâ n g a ca salutare
a îngerilor păzitori -, etc. P e n tru a nu se greşi ceva la
facerea rugăciunii, m ah o m ed an ii stau la sp a te le im­
am ului n ) şi im ită gesturile lui. R u g ăciu n ea trebuie
p re c e d a tă de sp ălarea feţei, a m âinilor şi a picioarelor
p ân ă la glesne, cu ap a sau cu nisip.
3. M ilostenia se p ractică şi în p a rtic u la r d e fiecar
m usulm an cu d are de m ână şi constă şi d in tr-u n impozit
care se dă statului în v ed e re a câştigării de p ro zeliţi şi a
războiului sfânt, cum şi d in tr-o dare b en e v o lă care se
încasează la sfârşitul postului.
4. Postul este num it de M ahom ed uşa religiei. în ­
treag a lună de prim ăvară num ită R a m a d a n , e ste des­
tin a tă postului sau mai exact ajunărif, p e n tru că
m usulm anul nu are voie să m ănânce nim ic în acest timp
p ân ă la apusul soarelui. C ine nu p oate posti, trebuie să
p lătească p en tru fiecare zi de nepostire. L a sfârşitul pos­
tului se serb ează micul Bairam.
5. Călătoria Ia Mecca este obligatorie p e n tru orice
m usulm an, cel puţin o dată în viaţă. E a se face în anum ite
luni ale anului şi după un ritual prescris. C ei care fac o
călătorie sfântă p o artă num ele de hagii şi su n t socotiţi
m isionari ai islamismului.
U n ita te a islamului este sfâşiată de o m u lţim e de secte
şi şcoli teologice, care se duşm ănesc în tre ele. N um ărul
m ahom edanilor atingea în anul 1940 cifra d e 260.000.000
200 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

§i islam ul câştigă m ereu a d ep ţi p rin tre p o p o arele aşazise


prim itive, d a to rită laxităţii m o ralei sale şi m ai ales con­
c e p ţie i cu to tu l senzuale d esp re fericirea paradisului.

N ota 1. Iudaism este numele credinţei poporului ales după întoarcerea


lui din captivitatea babilonică, de unde s-au întors numai urmaşii tribului lui
Iuda şi ai lui Beniamin; pe când urmaşii celorlalte 10 triburi, duşi în captivitate
asiriană, nu s-au mai întors. Mozaism se numeşte credinţa poporului iudeu
după Moise, care a scos pe israeliţi din robia Egiptului şi le-a dat Legea de pe
muntele Sinai.
N ota 2. Talmudul este o colecţie de opere teologice, istorice, juridice,
lirfgvistice, naturaliste etc., în care preponderează elementul religios. Din acest
din urmă punct de vedere l-am putea numi o interpretare, continuare şi
completare a legii dată de Moise. Autorii lui sunt marii rabini din secolul V a.
Ilr adică din timpul lui Esra şi până în veacul VI d. Hr. El constă din două
mari părţi: Mişna şi Ghemara.
Nota 3. M ahomedanismul se numeşte astfel după numele lui Mahomed,
întemeietorul Iui, iar islamism i se spune acestei religii de la cuvântul arab
islam , care înseamnă supunere.
N ota 4. Despre Mahomed şi mahomedanism s-au scris în deosebi în
ultimul timp o mulţime de lucrări de valoare, mai ales în limba franceză,
deoarece francezii au mulţi mahomedani în coloniile lor din Africa sep­
tentrională. Mai importante sunt: O. Woudas, L ’Islamisme-, J. Goldzieher,Le
Dogm e et la loi de l ’Islatn-, Emil Dermenghen: La vie de Mahomed şi Ed.
M ontei L Islame. O expunere succintă, dar completă, în româneşte, a fost
-făcută de autorul acestei lucrări, subtitlul Islamism. în Revista.cursurilor şi
conferinţelor, anul 1(1 Martie 1931), pag. 47-80.
Nota 5. O excelentă traducere în româneşte a Coranului a fost făcută de
răposatul teolog şi mare orientalist bucovinean, Silvestru Octavian Isopescul,
Cernăuţi, 1912.
Nota 6. Muezin se numeşte cântăreţul care anunţă ceasurile de rugăciune.
Nota 7. Minaret se numeşte turnul înalt de lângă moschee, din care cântă
muezinul.
Nota 8. Mosletn este un cuvânt arab şi înseamnă "credincios".
Nota 9. M oschee se numeşte localul propriu-zis de rugăciune care
corespunde cu bisericile creştine. Locaşul de rugăciune mai mic şi adesea fără
minaret se numeşte giamie.
Nota 10. Direcţia către Mecca este arătată în moschei şi giamii printr- o
firidă care poartă numele de kiblă.
Nota 11. Im am ul este preotul care face rugăciunile de toate zilele, iar
hotip se num eşte preotul care slujeşte vinerea, ziua sfântă a mahomedanilor.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 201

BISERICA ROMANO-CATOLICĂ
A

1. în c ă cu mult în a in te de d esp ărţirea ei p en tru


to td e a u n a de Biserica E cum enică, din anul 1054,
B iserica apuseană, num ită şi Biserica latin ă sau Biserica
R om ei, apucase pe căi g reşite, pe căi care duc la ţinte ce
nu sunt în arm onie cu spiritul Evangheliei. C ăd erea im­
p eriu lu i R om an de Apus sub loviturile b arb arilo r (anul
476) făcu să încolţească în m intea episcopilor R om ei
tru fa şa idee de a lua locul îm păraţilor,, de a face din
R o m a, C etatea E ternă, cap itala unei noi îm părăţii
lum eşti, cu firm ă creştină. Civitas Dei, ad ică îm părăţia
lui D um nezeu pe păm ânt, av ea să se num ească această
n o u ă îm părăţie, faţă de c a re îm părăţiile d e p ân ă atunci
e ra u socotite ca Civitas diaboli, îm părăţia satanei.
Sfârşitul certei p en tru învestitură, d in tre îm păratul
g erm an H enric al 4-lea şi p a p a G rigore al 7-lea, asigura
p ap e i titlul exclusiv de R ector Dei pe p ăm ân t sau de
îm părat Roman. De acum înainte p ap a se com pară cu
soarele, iar pe-împăraţi şi p rin ţi cu luna şi cu stelele, care
prim esc lum ina de la soare, şi nu roşesc să-şi înalţe statui,
în ca re sunt înfăţişaţi cu sabia în m ână. A şa zisa cap ­
tivitate a papilor (1305-1377) ca şi atitu d in ea lui
N ap o leo n cel M are şi a sta te lo r italiene tre z ite la unire
n-au fost d ecât întunecarea trec ăto a re a acestui ideal, un
n o r care a trecut, căci în an u l 1929, p u te re a lum ească a
papilor, statul papal, a fost recunoscut form al de către
statu l italian. Papa îşi are, ca orice îm p ărat, miniştrii săi,
a rm a ta sa, poşta sa, m o n e d a sa, şi-şi va avea şi
în ch iso area sa.
P aralel cu lupta d u să p e n tru cu cerirea titlului de
îm p ă ra t lumesc, papii au dus o luptă to t a tâ t de aprigă şi
202 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

de dârză p e n tru cucerirea titlului de cap văzut al


Bisericii. M itropoliţii, p en tru că făceau umbră papei, au
fost desfiinţaţi, ia r sinoadele, c a re depuneau din când în
când câte un p a p ă , n-au mai fost convocate, până ce în
fine sinodul din Vatican (1870) recunoscu papei in­
failibilitatea adică însuşirea de a nu putea greşi, şi l-a
făcut egal cu Dum nezeu, declarându-1 drept cap văzut şi
nediscutat al B isericii. D rep tu l d e a dicta în întreaga
Biserică creştină, sau aşa zisul p rim a t jurisdicţional al
papei, care este o u rm are logică a infailibilităţii, se
loveşte însă de îm potrivirea neclin tită a Bisericii O r­
todoxe şi a protestan tism u lu i, c a re văd în infailibilitate
un sacrilegiu şi în prim aţie o m â n d rie diabolică O.
Bisericii R om ane i se zice a şa d a r cu d rep t cuvânt
p ap ală sau p ap istaşă, num e c a re nu place teologilor
catolici.
V isurile de m ă rire ale p a p ilo r au fost susţinute de
către diferite o rd in e călugăreşti, în special de ordinul
Iezuiţilor, căci m onahism ul în ap u s n-are caracterul con­
tem plativ, ca cel din răsărit, ci u rm ăreşte diferite scopuri
practice, prin diferitele ordine. U n ele din acestea au
adunat, prin m ijloace perm ise şi neperm ise, averi im­
ense, pe care se întem eiază în b u n ă parte p u te re a şi
a u to ritate a acestei Biserici, d ar ca re a atras asupra lor (a
ordinelor) şi a Bisericii ura şi prigonirea, câteo d ată
cruntă, a statelo r. A lături de m o n ah i a stat şi stă în lu p ta
p en tru în fă p tu ire a visurilor p ap alităţii, clerul de mir,
care a fost silit să trăiască celib atar, ca să fie în totul la
dispoziţia p a p ilo r şi a episcopilor.
D in punctul d e v ed ere al organizării, Biserica papală
se prezintă d a r ca un m ecanism bine alcătuit şi care
funcţionează în m od autom at, d a r nu creştineşte. Din
punct d e v e d e re dogm atic şi m o ral ea s-a ab ătu t, de
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 203

asem eni, de la ad ev ăratu l spirit evanghelic, de la


în v ăţătu ra şi m orala p ro fe sa tă de B iserica p rim elor
veacuri.
A stfel, încă înainte de d esp ărţirea de B iserica de
R ăsărit, B iserica ap u sean ă învăţa greşit că Sfatul Duh
purcede şi de la Fiul şi că există un foc curăţitor num it
purgatoriu, în care m erg sufletele celor ce nu şi- au
ispăşit p e p ăm ân t anum ite p ăc a te şi avea u n ele practici
necunoscute p ân ă atunci în Biserică, cum e ra de pildă
obiceiul de a săvârşi u n g erea cu m ir num ai episcopii,
îngăduinţa de a se mânca lapte, ouă şi brânză în Postul
Mare şi oricând carne de anim ale sugrumate. La aceste
erezii şi practici necreştine s-au adăugat, cu v rem ea, şi
altele, ca: săvârşirea Sfintei Euharistii cu azim ă, în loc
de pâine dospită, îm părtăşirea laicilor num ai cu Trupul,
nu şi cu Sângele Dom nului, neîm părtăşirea copiilor
până la vârsta de 7 ani, adm inistrarea Botezului prin
turnare de apă, iar nu prin afundare, învăţătura despre
îndulgenţe, că adică prin cu m p ărarea unor b ileţele, date
de p ap ă, se iartă p ăcatele, învăţătura că şi Sfânta
Fecioară Maria, iar nu num ai D om nul H ristos, s-a născut
fără păcat, învăţătura despre infailibilitate şi primatul
papal şi altele. M o ralitatea publică suferă din cauza
celibatului clerului şi a felului cum o înţeleg unii au to ri şi
an u m ite sistem e de m orală.
C hiar şi în cult, ea a introdus unele inovaţii care o
d ep ă rte a z ă m ult de B iserica prim elor veacuri, ca d e pildă
statuile, m uzica instrum entală, adorarea In im ii Dom­
nului nostru Iisus H ristos, lim ba latină ca unică limbă
de cult şi altele.
2. C u to a te că s-a a b ă tu t în m ulte p u n cte de la
ad ev ărata învăţătură a Bisericii din cele d in tâi opt
veacuri şi a căzut în ero ri grave şi pe tărâm u l m oral,
204 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

B iserica p ap ală rid ică totuşi p rete n ţia că ea singură este


ad e v ărata B iserică creştină.
P re te n ţia a c ea sta şi-o form ulează ea, întem eindu-se
pe in te rp re ta re a te n d e n ţio a să a celor p a tru însuşiri ale
Bisericii cuprinse în sim bolul de cred in ţă (C rezul N iceo-
C o n stan tin o p o litan ), care sunt : una, sfântă so b o r­
nicească (C ato lică) şi apostolească.
T eologii catolici in te rp re te a z ă aceste însuşiri ca şi
cum a r fi num ai ale ei. In deosebi ei pun m are p reţ pe
unitate, d esp re c a re susţin că este realizată în chip con­
cret p rin p e rso a n a p ap ei, care este - d u p ă ei - capul văzut
al Bisericii. E i uită, însă, sau m ai bine-zis se fac că uită,
că B iserica O rto d o x ă şi cea p ro testan tă consideră ca
inovaţie eretică în v ă ţă tu ra d esp re p rim atu l papal.
T o t astfel şi însuşirile de: sfântă, sobornicească
(C atolică) şi aposto lească, teologii catolici le atribuie
num ai Bisericii lor, d a r inchiziţia, viaţa scandaloasă din
punct de v ed e re m oral al m ultor papi şi a clerului
celibatar, principiile şi practica m oralei iezuite, etc. sunt
a tâ te a sem ne de în tre b a re cu privire la sfinţenia acestei
Biserici. C ât p e n tru sobornicitate sau catolicitate ori
u n iversalitate şi ap o sto licitate, tem eiurile pe care ele se
sprijină sunt şi m ai şub red e. In ce priveşte catolicitatea
sau u n iv ersalitatea, cu o p t ani în urm ă (1933), un teolog
g erm an a susţin u t en o rm ita te a că B iserica C atolică este
universală, p e n tru că din sânul ei face p arte întreaga
om enire, to ţi o am en ii câţi au trăit şi vor trăi pe păm ânt,
o ricare ar fi religia căreia ei aparţin.
M otiv area? P e n tru că ea este singura d ep o zitară a
revelaţiei făcută d e D u m n ezeu lui A dam , şi to ate religiile
lumii, oricât de ră tă c ite ar fi ele, deţin câte o părticică din
a c e a stă revelaţie. A postolicitatea, în fine, nu p o ate
rev en i Bisericii C atolice, p en tru că ea s-a a b ă tu t de la
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 205

în v ă ţătu ra A postolilor, învăţătură ce s-a p ă s tra t curată şi


n esch im b ată numai în B iserica n o astră O rtodoxa 12).
N ota 1. Infailibilitatea papală a fost combătută cu multă îndârjire de unii
din marii teologi catolici, ca: Friedric, DOUinger, H efele şi alţii, chiar în sinodul
din Vatican, şi îndată după aceea a şi făcut să se rupă de Biserica Romei o
parte din fiii ei din diferite ţări, care s-au constituit în Biserică aparte sub
numele de Vechi Catolici. Această Biserică există şi azi şi are trei episcopi: la
Bonn, în Germania, la Utrecht, în Olanda, şi la Berna, în Elveţia.
împotriva infailibilităţii papale s-a ridicat şi curentul zis modernist din
Teologia catolică, iar în unele ţări, ca de exemplu Ungaria, nu s-au promulgat
. oficial nici până azi actele sinodului din Vatican, prin care papa e declarat
infailibil. Totuşi infailibilitatea a fost recunoscută şi în aceste ţări în chip tacit.
N ota 2. Amănunte asupra fiinţei şi abaterilor de la credinţă, disciplină
cult, etc. ale Romano-catolicismului, ca şi ale protestantismului se găsesc în
I. Mihălcescu: La Théologie symbolique au poin de in e de l ’É glise orthodoxe-
orientale, Bucharest et Paris 1932, în Vladimir Guetté; Expunerea doctrinei
Bisericii Ortodoxe de răsărit, tradusă de Mitropolitul Iosif Gheorghian,
Bucureşti, 1893 şi în N. Lopuhin: Creştinismul apusean, tradus de Episcopul
Nicodim (care avea să fie viitorul patriarh al României).

BISERICA PROTESTANTĂ

1. Protestantism ul este un num e g en eric pentru o


im ensă m ulţim e de com unităţi creştin e, care îşi au
originea în reform a religioasă din secolul X V I. S-ar p u tea
zice că singur numele este legătura re a lă în tre diferitele
com unităţi protestante, pentru că în ce priveşte
în v ăţătu ra de credinţă cu greu se p o t stabili puncte com ­
une. D iferen ţele se observă adesea şi în sânul aceleaşi
com unităţi. Ieşit din reacţia îm potriva Bisericii Catolice
p a p a le sau, m ai exact, împotriva ab u zu rilo r ce se
săvârşeau în această Biserică, protestantism ul este toc­
m ai contrariul de ceea ce este rom ano-catolicism ul. D acă
în catolicism autoritatea papei şi a clerului în g enere este,
am p u te a zice, indiscutabilă, protestantism ul nu adm ite
nici o ierarhie, nici o au to ritate, nici un m ijlocitor în tre
206 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

om şi D um nezeu, ci susţine că orice om p o ate sta în


leg ătu ră directă cu D um nezeu. Singura autoritatea în
faţa căreia el se pleacă este Dum nezeu şi Cuvântul Său,
adică Sfânta Scriptură sau Biblia, înţeleasă, nu cum o
explică Biserica în v ăţăto are, ci cum vrea fiecare, sau
d u p ă form ula p ro testan tă cum este luminat fiecare de
Duhul Sfânt.
D acă în catolicism se învaţă că om ul se m ântuieşte
prin credinţă, ca efect al harului dum nezeiesc, şi prin
fap te bune, şi se p u n e m are g reu ta te pe aceasta, în
protestantism se susţine că mântuirea se obţine numai
prin credinţa - sola fide - sau, mai, exact, numai prin har
sau graţia dumnezeiască, p e când fap tele bune nu sunt
de vreun folos, sau sunt chiar v ătăm ăto are. T o t în spirit
d e opoziţie faţă d e B iserica R om ano-C atolică s-au dez­
v o ltat to a te învăţăturile de credinţă, to a tă m orala şi toată
o rganizarea protestantism ului. A d m iterea Sfintei Scrip­
tu ri ca unicul izvor şi sursa a credinţei, a atras d u p ă sine
n eso co tirea Sfintei T radiţii şi in te rp re ta re a arb itrară a
Sfintei Scripturi. P en tru că m ân tu irea se face num ai prin
h aru l lui D um nezeu - o p red estin aţie care m erge până la
ab su rd -, cultul şi Sfintele T aine îşi p ierd cu totul im por­
tan ţa.
D e aceea, liturghia sau m esa, ca şi Tainele Bisericii şi
orice fel de rugăciuni făcute de clerici, sunt desfiinţate,
ca şi cultul sfinţilor, al icoanelor, al Sfintei Cruci, al
m oaştelor. Pictura, şi în u nele com unităţi chiar şi muzica,
sunt înlătu rate din biserică, iar Sfintele T aine sunt reduse
la două: Botezul şi Euharistia, la care unii mai adaugă şi
pocăinţa. F ăcând p a rte cât m ai m u lt raţiunii în m aterie
d e credinţă p rezen ţa lui H ristos în euharistie este
înfăţişată de unii ca reală, d ar nu prin transform area
elem entelor, ci prin consubstanţiere sau împănare (în
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 207

pâine, cu p âin e şi sub p âine este tru p ul D o m n u lu i şi în


vin este sângele D om nului, cum a zis Luther). D e alţii, ca
ceva p u r spiritual (Calvin), iar de alţii ca o sim plă com­
e m o ra re a cinei de taină (Zwingli şi m ulţi alţi teologi
co n tem p o ran i). N eadm iţând sfânta tain ă a p re o ţie i con­
ducătorii spirituali ai com unităţilor, săv ârşito rii celor
d o u ă sau trei quasitaine, p ro p o v ăd u ito rii au to rizaţi ai
C uvântului lui D um nezeu, su n t laici cu cunoştinţe
teologice, aleşi în com unitate în acest sco p şi p u rtân d
num ele de pastori.
Protestantism ul este d a r un fel d e bolşevism religios,
o laicizare completă a creştinism ului.
2. In acest haos şi în ac ea stă confuzie g e n e ra lă care
este p rotestantism u l se p o t distinge tre i c u re n te sau
direcţii, rep reze n tate prin cei trei în cep ăto ri a i reform ei:
L u ther, Zwingli şi Calvin.
Luther, cel mai vechi d in tre refo rm ato rii propriu-zişi,
rezum ă şi red u ce creştinism ul la co n v in g erea personală
a fiecăruia, că avem în ceruri un D u m n ezeu c a re ne e
tată, şi la siguranţa neclintită că prin c re d in ţa în H ristos
su ntem liberaţi de jugul p ăcatu lu i şi al m orţii şi am
d evenit din nou fiii lui D um nezeu. Sfânta Scriptură şi
Sfintele Taine sunt cei doi stâlpi ai vieţii religioase, cele
două faruri spirituale care n e lum inează c a le a în această
viaţă, cele d ouă izvoare n eseca te din care sco atem puteri
su prafireşti, ca să ne în to arcem la T atăl ceresc. Sfânta
S criptură ne învaţă care este voia T atălui n o stru din cer
şi ne a ra tă mijloacele de a o îm plini, ia r S fin tele T ain e ne
investesc cu noi puteri p en tru aju n g erea acestu i scop.
M isticism ul acesta form ează sâm b u rele luteranis-
m ului original, aşa cum l-a visat L uther. P e n tru viaţa
m o rală practică şi p en tru organizarea bisericească,
L u th e r n-a avut nici o p ricep ere. Singurul e le m e n t de
208 MITROPOLITUL IRINEU M1HĂLCESCU
-

d isciplinare şi de coeziune sufletească a credincioşilor


sunt c e le d o u ă taine sau sacram ente: botezul şi euharis­
tia, la ca re el adaugă c â te o d a tă şi pocăinţa, prin care se
dă o m u lu i g raţia dum nezeiască în chip real. A cestea ţin
locul o ric ă re i organizări bisericeşti.
Zw ingli este antipodul lui L uther. E l este condus în
m od exclusiv de interesul p ractic şi m oral şi nu a re nici o
în ţe le g e re p e n tru misticism şi speculaţie. Singura sa
p re o c u p a re este restab ilirea disciplinei bisericeşti şi
p u rific a re a cultului. D u m n ezeu este un stăp ân absolut,
iar n u ta tă . E l a p red estin at pe unii oam eni sp re osânda
de veci, iar p e alţii sp re fericirea de veci. C um nim eni nu
p o a te şti, d acă este p re d e stin a t spre fericire, fiecare este
d ato r să o bserve în v ăţătu ra Sfintei Scripturi, care ne este
re v e la tă de D um nezeu şi cu p rin d e voia Lui. îm p ă ră ţia lui
D u m n ez eu întem eiată de Iisus H ristos este externă, ea
fiind a c e e a şi cu statul politic. D e aceea, creştinul trebuie
să fie m ai în ain te de to a te un b u n cetăţean. F o rm a re a de
buni c e tă ţe n i este scopul ultim al reform ei lui Zwingli.
C alvin stă la mijloc, în tre L u th er şi Zwingli. Cu L uther
el e s te de acord în ce priveşte speculaţia, cu Zwingli în
ceea c e se ra p o rte a z ă la p a rte a practică.
A te n u â n d unilateralitatea externă în care căzuse
L u th e r, din cauza opoziţiei sale p asio n ate în contra
rom ano-C atolicilor, p recum şi accen tu area exagerată a
cre d in ţe i ju stificato are şi a Bisericii invizibile, Calvin se
re tra g e câţiva paşi înapoi, sp re a se ap ro p ia de m atca de
la c a re deviase, de Biserica rom ană.
A stfel, el reuşeşte să construiască în latura
sp ecu lativ ă un im p u n ăto r edificiu teologic, care a in­
flu e n ţa t şi influenţează încă teologia luterană. în latura
p ractică, el, deşi adm ite invizibilitatea Bisericii, totuşi,
re u şe şte să clădească o nouă Biserică văzută, cu o dis­
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 209

ciplină de fier, B iserică în care clerici şi laici, viaţă


religioasă, credinţă ab stra ctă şi legea pozitivă cu fap tele
bune, cuvântul lui D um nezeu şi S fintele T aine, pred es-
tin aţia şi libertatea p erso n ală îşi găsesc aplicaţia în
u n ita te a aceluiaşi sistem.
S ub form a calvinismului a p ătru n s pro testan tism u l în
to a te ţările lumii unde se p o ate vorbi d e protestantism ,
p e când luteranism ul e circum nscris în G erm ania şi în
ţările scandinave, iar zwinglianism ul a d isp ăru t a p ro a p e
cu totul.
D in Calvinism a ieşit şi puzderia de secte neoprotes-
ta n te, care s-au răsp ân d it ca b u ru ian a re a p retutindeni
unde este creştinismul.
Notă. Bibliografia despre protestantism este aceeaşi cu cea din noLa 2 din
capitolul precedent.

BISERICA ORTODOXĂ

1. Biserica R om ano-C atolică şi cea P ro testan tă, în


deosebi cea din urmă, s-au ab ătu t şi în străin at, u n a m ai
puţin, cealaltă to t mai m ult, de la în v ă ţă tu ra şi practicile
Bisericii Ecumenice, a Bisericii p rim elo r o p t secole, care
este adevărata Biserică în to ată p u rita te a ei, aşa cum a
fost întem eiată de M ântuitorul, o rg an izată de Sfinţii
A postoli şi păstrată de Sfinţii P ărinţi. B iserica no astră
O rtodoxă stă încă neclin tită p e tem elia pusă de
M ântuitorul, păstrează n eschim bată o rgan izarea dată de
Sfinţii Apostoli şi nu se a b a te întru nim ic de la cele ce au
stabilit, învăţat şi p racticat Sfinţii P ărinţi. E a este con­
tin u ato area directă şi fid elă a Bisericii ecum enice vechi,
210 MITROPOLITUL 1RINEU MIHĂLCESCU

a adevăratei Biserici a lui H ristos şi deci ea este Biserica


adevărată.
P reten ţia de a fi ad ev ărata B iserică o ridică şi Biserica
R om ano-C atolică, şi cea p ro testan tă.
Biserica Romano-Catolică îşi form ează p rete n ţia de
a fi ea Biserica ad ev ărată, întem eindu-se pe însuşirile
Bisericii exprim ate în sinodul niceo-constantinopolitan şi
care sunt: una sfântă, sobornicească (catolică) şi apos­
tolică. Teologii ei in te rp re te a z ă în aşa fel, ca şi cum ar fi
n tunai ale ei. In d eosebi p un m are p re ţ pe unitate, despre
care susţin că este realizată în chip concret prin persoana
papei, care este considerat drepte«/? văzut al Bisericii. Ei
uită că B iserica O rtodoxă şi cea p ro testan tă consideră ca
inovaţie eretică în v ăţătu ra d esp re prim atul papei. Tot
astfel şi însuşirile de: sfântă, sobornicească (catolică) şi
apostolică, teologii catolici le atrib u ie Bisericii lor,
p entru cuvântul că num ai e a a r fi p ă stra t în to a tă curăţia
şi integritatea ei credinţa cea sfântă, catolică şi apos­
tolică. Ştim însă că această B iserică a admis în curgerea
veacurilor, învăţături şi practici noi, care fac ca astazi
credinţa p ro fe sată de ea să difere m ult de a Bisericii
ecum enice vechi. E a nu este şi nu p o ate fi dar adevărata
Biserică.
Biserica protestantă p retin d e că ea este adevarata
Biserică, p e n tru că ea singură p ăstre az ă şi predică curat
cuvântul lui D um nezeu şi adm inistrează d rep t Sfintele
T aine. Istoria e m arto ră însă şi fap tele o dovedesc că
nimic din ac ea stă susţinere nu este adevărat. Căci, cum
predică cu rat cuvântul lui D um n ezeu protestanţii, când
ei socotesc ca a ta re num ai Sfânta Scriptură, nu şi Sfânta
T radiţie şi când in te rp reteaz ă S fânta Scriptură fiecare
cum vrea, din care cauză au ieşit din sânul p ro testan tis­
mului a tâ te a secte? Cum adm inistrează de d rep t, şi încă
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 211

nu num ai ei, Sfintele Taine, când B iserica O rtodoxă,


Bisericile etero d o x e şi Biserica R o m ano-C atolică, adică
toată creştin ătate a, afară de ei, ad m ite şa p te Sfinte
Taine, n u m ai ei au două sau trei? Cum p o ate fi d re a p tă
ad m in istrarea Sfintelor T aine la ei, când n-au p re o ţi ca
să le săvârşească? Ei au schim bat apoi în trea g a
învăţătură şi credinţă şi au desfiinţat a p ro a p e cu
desăvârşire cultul. Prin u rm are nici această B iserică nu
este cea ad e v ărată .
Biserica Ortodoxă este adevărata Biserică, pentru că
ea singură a păstrat într-adevăr fără schim bare tot ce
provine de Ia M ântuitorul şi de la Sfinţii A postoli şi în
forma în care s-a stabilit de către Sfinţii Părinţi şi de
Sinoadele Ecum enice. E a n-a schim bat nim ic, n -a
adăugat nim ic nou la ceea ce a ţin u t şi a învăţat B iserica
E cum enică din cele dintâi o p t secole ale existenţei ei,
veacuri ca re form ează epoca clasică a C reştinism ului,
învăţătura ei dogmatică, morală şi cultul sunt aceleaşi
care au fost profesate şi practicate în tim pul prim elor
opt secole.
D uşm anii ei o acuză din această cauză d e în ţelen ire,
de incapacitate de progres, d a r ea se lau d ă - şi p e d re p t
cuvânt - de statornicia sa, de conservatorism ul să u şi nu
regretă aşazisele progrese cu care se lau d ă alte Biserici
în m aterie de credinţă, p en tru că acelea sunt sim ple
inovaţii şi rătăciri periculoase. Progresul în m aterie de
credinţă stă în trăire duhovnicească, în îm b o g ăţirea fo r­
mei şi în a d â n cirea înţelesului, iar n u în sch im b area fon­
dului, în ad a u se şi înnoiri dogm atice. N um ai în ac est sens
a căutat B iserica n o astră să progreseze, lăm u rin d fondul,
îm bogăţind şi înfrum useţând form a, ia r n u schim bând
tem eliile cred in ţei şi dep ărtân d u -se de adevăr, aşa cum
au făcut-o B iserica R om ano-C atolică şi cea p ro te sta n tă .
212 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

_____________________ ________________
C u m că B iserica n o astră O rto d o x ă stă neclintită pe
a d e v ă ra te le şi veşnicele tem elii dogm atice şi m o rale puse
ei d e M â n tu ito ru l şi de Sfinţii A postoli şi că este deci
a d e v ă ra ta B iserică, se v ede şi din ac ee a că singură
în tru n e şte ad e v ărate le a trib u te ale ad ev ăratei Biserici,
i apostolice.
Ea singură se poate num i una, pentru că num ai ea
recunoaşte de unic cap al ei pe M ântuitorul Hristos şi
păstrează unitatea credinţei şi a învăţăturii, ce i-a fost
încredinţată de El. P e când B iserica C atolică adm ite un
al d o ilea c a p văzut al Bisericii, în p erso an a papei, iar cea
p ro te s ta n tă a sfâşiat u n ita te a credinţei şi a învăţăturii,
ad m iţân d n u m e ro a se erezii.
E a singură este sfântă, pentru că num ai ea se
foloseşte, aşa cum a rânduit M ântuitorul, de roadele
jertfei S ale pe Cruce şi de harul Sfântului Duh şi deci
numai ea conduce fără greş pe oameni la mântuire.
R oinano-catolicii şi p ro testan ţii au falsificat în v ăţătu ra
d esp re m â n tu ire, justificare sau sfinţire, cei dintâi
ad m iţân d m e ritele p riso sito are ale sfinţilor şi indulgen­
tele, ia r cei de al doilea tăgăduind treb u in ţa de fap te
bune p e n tru m â n tu ire şi în ţeleg ân d m ân tu irea num ai ca
pe ceva ex tern , ca un act j uridic.
B iserica Ortodoxă singură este universală, pentru că
num ai ea se întem eiază pe hotărârile Sinoadelor
Ecum enice sau universale şi este, deci, îndreptăţită a se
răspândi în toată lumea şi a trăi până la sfârşitul
veacurilor.
Ea singură, în sfârşit, este apostolică, pentru că
num ai ea a păstrat organizarea dată de Sfinţii Apostoli
şi a răm as neclintită pe tem eliile puse de ei, potrivit
poruncii D om nului.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 213

însuşi num ele de ortodoxă, care înseam nă


dreptcredincioasă, a ra tă că B iserica noastră este
ad e v ărata Biserică a lui H ristos, fa ţă de care celelalte
biserici stau pe o trea p tă mai în d e p ă rta tă .
2. Organizarea Bisericii Ortodoxe diferă a tâ t d e cea
a Bisericii R om ano-C atolice, care este m onarhică, a b ­
solută, cât şi de cea p ro testan tă, care este ohlocratică.
B iserica ortodoxă este, din acest p u n c t de vedere, aris­
tocratică, adică suprem a conducere văzută o exercită
episcopii întruniţi în sinod, iar c o n d u cerea de to ate zilele
a sufletelor pe cărările m ântuirii o fac preoţii, ca delegaţi
ai episcopului. Laicii sau credincioşii iau p a rte în B iserica
n oastră, alătu ri de cler, la d e z b a te re a şi so lu ţio n area
chestiunilor m ateriale ale Bisericii, pe când la p ro testan ţi
ei sunt totul, iar la rom ano-catolici n -au nici un am estec
în nici un fel de chestiuni bisericeşti.
D ato rită, în deosebi, acestei p articip ări a laicilor la
activitatea econom ică şi socială a Bisericii, ra p o rtu l
d in tre B iserica conducătoare sau în v ăţăto are ori cler şi
B iserica ascultătoare sau laici ori sim pli credincioşi, este
câ t se p o ate de intim. Nici zid d e sp ă rţito r între cler şi
p o p o r, ca la rom ano-catolici, nici p len ip o ten ţa d re p ­
turilor poporului, ca la p ro testan ţi. L a această intim itate
de ra p o rt din tre cler şi p o p o r co n trib u ie apoi în o r­
todoxie, într-o imensă m ăsură, fap tu l că preoţii sunt
căsătoriţi şi ca atare m ai ap ro p iaţi d e enoriaşii lor, c ă ro ra
le p o t şi treb u ie să le fie m odel de v iaţă nu num ai ca
p reoţi, ci şi ca părinţi, ca soţi, ca gospodari, ca cetăţen i
etc., şi nu num ai ei personal, ci şi soţia, copiii, slugile lor
e tC i
P en tru că Biserica O rtodoxă nu u rm ăreşte scopuri
m ateriale, ea nu stă în lu p tă cu statul, ca B iserica
R om ano-C atolică, nici nu-1 so co teşte de aşezăm ân t
214 MITROPOLITUL IRINEU MIHĂLCESCU

diavolesc, ca protestanţii lu teran i, ci ea a trăit şi trăieşte


în cea mai deplină înţelegere şi arm o n ie cu statul, oricare'
a r fi form a lui de guvernăm ânt. Iar p en tru că sta te le sunt
naţionale, B iserica O rtodoxă e naţională, iar n u cos­
m opolită ca cea R om ano-C atolică.
Biserica Ortodoxă fiind naţională, înseam nă că sunt
atâtea B iserici O rtodoxe câte sta te ortodoxe su n t sau vor
fi. T oate Bisericile O rtodoxe la un loc form ează unica
Biserică O rtodoxă, aşa cum d iferite m em bre şi organe
fofm ează corpul om enesc, sau diferite pietricele un
mozaic.
Notă. Fiinţa Ortodoxiei şi diferenţele între Biserica Ortodoxă şi cea
Romano-Catolică şi protestantă sunt expuse în lucrările expuse mai sus, în
nota 2, din capitolul XVI, cum şi în Mărturisirea de credinţă a lui Petru Movilă,
Mitropolitul Kievului, discutată şi aprobată de Sinodul de la Iaşi din anul 1642;
în Mărturisirea de credinfă a lui Dositei, Patriarhul Ierusalimului, aprobată de
Sinodul ţinut în Bethleem, la anul 1672, şi altetentai puţin însemnate. Colecţia
Mărturisirilor de credinţă ale Bisericii Ortodoxe se găseşte în I. Mihălcescu
"Bakenntnisse tută Zeugnisse des Glaubens der griechisch-orthodoxen Kirche",
Leipzig, 1904, Hinricks Verlagshundlung.

BISERICA UNITĂ

Biserica Ortodoxă este Biserica naţională, adică


fiecare n aţiu n e chiar dacă nu este constituită dintr-un
stat in d ep en d en t îşi are B iserica sa cu cler naţional, cu
limbă naţională, ca lim bă de cult, condusă de Sinodul său
şi întreţinând cu una din p a tria rh ii legăturile spirituale
im puse de canoane. U n ele din Bisericile sta telo r or­
todoxe su n t patriarh ale ca cele din R om ânia, Jugoslavia,
Rusia şi B ulgaria.
Biserica Romano-Catolică este, dim potrivă, Biserica
internaţională sau supranaţională. O riunde s-ar afla ea,
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 215

în orice ţa ră sau continent, serviciul divin se face


p retu tin d en i în lim ba latină. N um ai în u ltim ele decenii
s-a a p ro b a t d e V atican săv ârşirea slujbelor, în ţările
catolice, în lim bile naţionale. O rg an izarea bisericească
cu un colorit m ăcar cât de p u ţin naţional nu există. Nu
există, de asem eni, nici sin o a d e n aţio n ale şi nici un
m itropolit, ci num ai episcopi. M em brii ierarh iei, m ai ales
ai celei înalte, sunt în cele m ai m ulte cazu ri străini şi
trimişi d irect de la Rom a.
L eg ătu ra strânsă d in tre B iserică şi n aţiu n e, care
există în B iserica O rtodoxă lipseşte în B iserica R o m an o -
C atolică.
T o a te naţiunile ortodoxe au stat în calea năvălirilor
b arb are şi au trebuit să le ţin ă p iep t m ai m u lt de o m ie
de ani. U n ele din ele au su ferit jugul şi îm p ila re a tu r­
cească p â n ă în a doua ju m ă ta te a secolului X IX , ia r altele
chiar p â n ă în zilele n o astre, adică p ân ă la în ch eierea
păcii d u p ă războiul mondial.
în aceste grele îm p reju rări istorice, n aţiu n ile or­
todoxe au răm as în u rm ă cu civilizaţia şi cu ltu ra. în ­
ap o iată a răm as şi B iserica, a cărei s o a rtă a fost
n ed e sp ărţită de a naţiunii.
N u to t aşa s-au p etrecu t lucrurile cu n a ţiu n ile şi Cu
B iserica din A pus. N aţiunile ap u sen e stân d la a d ă p o st d e
năvălirile b a rb a re - p en tru că se aflau în sp a te le zidului
de a p ă ra re fo rm at din n aţiu n ile ortodoxe, sau, în to t
cazul, b arb arii care au p ătru n s în apus, au aj uns acolo m ai
îm blânziţi - s-au putut d ezv o lta în linişte şi a u p u tu t
ajunge de tim puriu la o sta re înfloritoare de cu ltu ră şi
civilizaţie.
B iserica R om ano-C atolică, avânt în sân u l său to a te
naţiunile apusene, naţiuni cu lte şi civilizate, a aju n s şi ea
la o sta re înfloritoare, m ai ales m aterială. P o litica d u să
216 MITROPOLITUL IRINEU MIHALCESCU

d e p a p i şi în co ro n ată cu izbândă, ca papii să fie socotiţi


şi îm p ă ra ţi lum eşti şi să stea m ai p resu s de toţi îm păraţii,
a avut d re p t rezu ltat în ă lţa rea Bisericii la o form idabilă
p u te re p ăm ân tească.
S uccesele avute în apus au în cu rajat pe papi şi i-au
făcut să se gândească în m od serios la îm plinirea visului
lo r de a u r: de a cuceri în tâ ie ta te a spirituală, rep reze n tată
prin id e e a prim atu lu i papal, p este to a tă lum ea creştină.
Im en se le avuţii ce-i stau la îndem ână, d iplom aţia folosită
cu isteţim e, făgăduieli m incinoase de to t felul de avantaje
şi m ai ales im ensele servicii pe c are i le-au adus diferitele
o rd in e călugăreşti, ca franciscanii, dom inicanii şi cu
d e o se b ire iezuiţii, au fost to t a tâ te a arm e sau mai exact
curse d e care s-a slujit B iserica R om an ă pen tru
a d e m e n ire a ortodocşilor necăjiţi şi asupriţi, ca să caute
un a d ă p o st, să vadă un lim an de m ântuire în staulul
p ap al.
N u e ste n aţiu n e ortodoxă în sânul căreia să nu se fi
găsit u n num ăr m ai m ic sau m ai m are de credincioşi slabi
de în g er, care au ced at cântecului de siren ă al viclenilor
em isari papali şi au d eb arcat p e uscat catolic.
P e n tru o reu şită cât m ai uşoară, vânătorii de suflete
o rto d o x e au sim ulat că fac concesii uriaşe, că nu cer
ru p e re d e B iserica O rtodoxă şi trec erea totală la biserica
p a p a lă , ci num ai o ap ro p iere, o unire cu Biserica R om ei
pe b a z a câtorva p u n cte de credinţă.
O rtodocşii care au făcut această unire cu R om a
p a p a lă se num esc u n iţi, ceea ce înseam nă că ei nu sunt
p ap istaşi, ci sunt to t ortodocşi, ca re num ai s-au unit, aliat
sau în to v ă ră şit cu catolicii. B iserica lor nu se num eşte
ro m ano-catolică, ci unită, adică ortodoxă care a făcut
u n iu n e cu R om a.
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 217

S p re a vedea mai b in e în ce co n stă cursa întinsă de


B iserica R om ano-C atolică o rto d o cşilo r prin unire sau
uniaţie, sau ce este în re a lita te u n irea şi la ce sfârşit duce,
să exam inăm pe scurt, cum s-a făcut şi la ce a ajuns u n irea
unei p ărţi a rom ânilor din T ransilvania cu R om a p ap ală.
C a să-şi asigure stă p â n ire a asu p ra A rdealului lu a t de
la turci în 1688, austriecii u rm ăreau , în tre altele, un irea
ro m ân ilo r cu Biserica
*
R om ei.
Iezuiţii s-au pus p e lucru şi făgăduiau p reo ţilo r
ro m â n i iobagi ca şi p o p o ru l şi sătui de asu p rirea cal­
vinilor, "marea cu sa re a şi O ltul cu totul". însuşi
îm p ăratu l Leopold I, în 1672, confirm a a ceste prom isiuni
m incinoase, dând un re sc rip t în care se spunea, că p reo ţii
ortodocşi, care se vor uni cu R o m a, vor fi uşuraţi de
sarcin i şi vor avea d re p tu l să ia dijm ă d e la credincioşi.
C a urm are a ac e sto r insinuări p erfid e, protopopii
ro m â n i şi mulţi p reoţi se ad u n a ră în tr-u n sinod la A lba-
Iulia, în 1697, sub p re şe d e n ţia m itropolitului T eofil şi
se m n ară un act de u n ire cu B iserica R om ei. Singura
condiţie ce li se im p u n ea, şi care a fost prim ită, era
recu n o aşterea prim atului papal.
A ceastă unire, ră m a să num ai pe h ârtie, se d esb ătu şi
se încheia din nou în 1698, la 7 octom brie, sub noul
m itro p o lit A tanasie A nghel. P ro to p o p ii şi preoţii ca re au
lu a t p arte la sobor au d a t un m anifest p rin care d eclarau
că se unesc cu B iserica R om ei, cu u rm ă to a re le condiţii:
a. Să se acorde clerului rom ân privilegiile de ca re se
b u c u ra clerul rom ano-catolic; b. sărb ăto rile, posturile,
calendarul şi ritualul să răm ân ă neschim bate; c.
m itropolitul A tanasie să nu fie scos din scaun p â n ă la
m o a rte , iar succesorul său sa fie ales d e sobor, în tărit de
p a p ă şi hirotonit de m itropolitul sârbesc; d. protopopii
să răm ân ă neclintiţi în posturile lor.
218 MITROPOLITUL IR1NEU MIHĂLCESCU

E ra - cum se v ed e - o u nire num ai d e interes, unire


d ictată de privilegiile la ca re aspira obijduitul cler român.
Unirea desăvârşită şi definitivă s-a făcut la 4 sep­
tem brie 1700, pe baza punctelor de credinţă de la 1698
şi a condiţiilor stipulate atunci. T re b u ie însă să arătăm
aici reau a cred in ţă şi falsul făcut cu acest prilej de către
agenţii p a p e i şi ai curţii im periale. In 1698, ca şi în 1697,
singurul lucru care se cerea rom ânilor e ra recunoaşterea
prim atului papal. A şa e scris în actul rom ânesc de unire
din 1697 şi 1698. în actul latinesc din 1698, iezuiţii au
trecut, însă, că se recunosc patru puncte dogmatice şi
anume: Prim atul papal, purcederea Duhului Sfânt şi de
la Fiul, purgatoriul şi săvârşirea Sfintei Euharistii cu
azimă. Preoţii rom âni, neştiind latineşte, au semnat
actul aşa cum li s-a pus înainte, iar în 1700 nici n-a mai
fost discutat.
Un alt fals din actul latinesc este, că se zicea că tot
clerul rom ânesc prim eşte unirea, pe când de fapt în
originalul românesc se spunea că num ai cei subscrişi.
U rm ările acestei uniri făcută p e de o parte, din
interes m aterial şi în n ecu n o ştin ţă de cauză, iar pe de altă
p arte lipsită de sin ceritate şi în spirit de înşelăciune, n-au
p u tu t fi d ec ât adânc p ăg u b ito are p e n tru uniţii români,
p en tru că:
- preoţii n-au b en eficiat decât de o p arte din avan­
tajele ce li s-au prom is;
- m itropolitul a fost d e g ra d a t la tr e a p ta de episcop şi
pus sub ascu ltarea arhiepiscopului ungur de Strigoniu
(E sztergom );
- u n ita te a religioasă a R om ânilor din A rdeal cu cei din
P rincipate, care se realizase în secolul X IV , s-a rupt;
- R om ânii ardeleni au fost îm p ărţiţi în două tabere
duşm ane: ortodocşi şi uniţi;
TEOLOGIA LUPTĂTOARE 219

- B iserica O rtodoxă şi p o p o ru l rom ân orto d o x din


A rdeal au fost lăsaţi în p ă ră sire sau chiar prig o n iţi a tâ t
de au to rităţile lum eşti cât şi de cele bisericeşti catolice,
ba chiar şi de uniţi.
U rm a re a cea m ai gravă a unirii este, în sfârşit,
catolicizarea ap ro ap e co m p letă a clerului şi g rav ita re a
lui şi a laicilor lum inaţi sp re n aţiu n ile catolice, fie a c e a sta
chiar cea m aghiară şi în stră in a re a d e fiii o rto d o cşi, fie
aceştia chiar fraţii lor de sânge din A rd eal şi din p rin ­
cipate.
T re i sinoade ţin u te tainic, în anii 1872, 1882 şi 1900,
la Blaj, au a b ă tu t to a tă ştiin ţa teologică p e făgaşele
c a to lic is m u lu i s e c ta r şi a u a d m is şi in t r o d u s p e
d e - a - n tr e g u l ord in ea şi disciplina catolică în ca d re le
Bisericii rom âne unite. N-a m ai răm as fra ţilo r ro m ân i
uniţi, din bogata m oştenire străm o şească de n u an ţă o r­
todoxă, decât Sfânta L iturghie în lim ba m a te rn ă ,
catolicizată şi aceasta în p unctul ei culm inant: sfin ţirea
Sfintelor D aruri.
C a să se şteargă orice rem in iscen ţă de o rtodoxie, s-a
schim bat rom ânilor uniţi, ca şi tu tu ro r uniţilor de orice
naţiune a r fi, p â n ă şi num ele: N u se mai num esc uniţi sau
greco-catolici, ci creştini catolici de rit bizantin.
Iată dar ce este unirea cu Roma: o catolicizare lentă!

Bibliografie. Decretele conciliului prim şi al doilea ale provinciei


bisericeşti greco-calolice de la Alba-Iulia şi Făgăraş, Blaj, 1927. Conciliul
provincial al treilea al provinciei bisericeşti greco catolice Alba-Iulia şi Făgăraş,
linul la anul 1900, Blaj, 1906.
POSTFAŢA

. L a p ro p u n e re a m ai m u lto r preoţi, teologi şi intelec­


tuali, E pisco p ia R o m an u lu i şi H uşilor reeditează, d u p ă
54 d e ani de la p rim a ediţie, vestita lucrare apologetică,
in titu la tă Teologia luptătoare, a m arelui ierarh , profesor
de te o lo g ie şi ap o lo g et Irin eu M ihălcescu, fost M itropolit
al M oldovei între anii 1939-1947.
P rim a ediţie a v ăzut lum ina tiparului în toam na anului
1941, fiind m ult a p re c ia tă şi cău tată m ai ales de studenţi
şi in telectu ali. T im p de p e ste p atru decenii această carte
a fost interzisă, a se m e n e a m ultor cărţi bune, ortodoxe,
în tru c â t divulgau şi c o m b ă te a u ateism u l, ocultism ul,
se c ta rism u l şi im o ra lita te a în ţa ra n o astră , cu o vech e
şi p ro fu n d ă tra d iţie c re ştin ă şi tră ire d u h o v n icească în
H risto s.
A stăzi, când to a te satele şi oraşele din ţa ra noastră şi
în treag a so c ieta te creştin ă d rep tm ă rito are este atacată
direct şi violent de to t felul de secte, m işcări şi curente
n e o p ro te sta n te , p ăg ân e, oculte, budiste şi satanice, care
u rm ăresc an ih ilarea şi fărâm iţarea m arii tradiţii o r­
todoxe şi a etnicităţii n o astre m ilenare, precum şi
în d e p ă rta re a tin eretu lu i şi intelectualităţii creştine din
sânul B isericii O rtodoxe, ap a riţia unor asem en ea cărţi de
prim ă n ec esitate p e n tru ed u c area tineretului şi a tu tu ro r
celor ce c re d în H risto s se im pune to t mai mult.
D e aceea s-a şi p ro ced at la re e d ita re a acestei cărţi
apologetice, atât de bine gândită şi realizată, pen tru că
răsp u n d e la m ulte din întrebările c a re frăm ântă intelec­
tu a lita tea creştină de astăzi, d ornică să cunoască pe H ris-
tos m ai m ult pe cale raţională şi filosofică, decât prin
rugăciune, prin sm erenie şi iubire evanghelică.
A cum când lupta dintre lum ină şi întuneric, d in tre
O rtodoxie şi sectele de to t felul, d in tre H ristos şi S atan a
este declarată pe faţă; când m a jo rita te a intelectualilor
sunt încă indiferenţi faţă de cred in ţă şi Biserică, când
tineretul, m ai ales elevii de liceu şi stu d en ţii sunt am ăgiţi
de num eroase curente ezoterice d e factură hindusă,
budistă, ocultă, satanică etc., ca yoga, karate, reîn car­
n are, vrăjitorie, muzică rock, alcoolism , pornografie şi
desfrâu, Biserica O rtodoxă, m a m a noastră duhov­
nicească, nu poate sta indiferentă.
A ceastă carte, prin însuşi num ele şi cuprinsul ei, este
ca o lum ină călăuzitoare în casele şi m âinile tinerilor şi
intelectualilor noştri.
D e aceea o recom andăm sp re citire tuturor celor ce
c a u tă şi iubesc pe H ristos, celo r ce doresc salvarea
neam ului nostru şi m ântuirea su fletelo r lor.

Redacţia
C U P R I N S
P r e c u v â n t a r e ..........................................................5

RELIGIA

D efiniţia etim ologică a religiei. O riginea e i .............. 7


Anim ism şi Fetişism .................................................... 13
Politeism şi m o n o te ism .................................. 17
Religia şi ştiinţa . .......................................................... 22
Religia şi m o r a l a .......................................................... 29
* Religia şi a r t a .................................................................34
Religia ca factor s o c i a l ................................................. 39

ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE RELIGIEI


DUMNEZEU
C unoaşterea lui D um nezeu.
In ce fel şi în ce m ă s u r ă ................................. 42

ARGUMENTELE RAŢIONALE PENTRU DOVEDIREA


EXISTENŢEI LUI DUMNEZEU
A rgum entul cosm ologic .......................................... 48
A rgum entul teleologic ..............................................53
A rgum entul m oral şi o n to lo g ic ................................. 58
A rgum entul istoric, psihologic şi a l t e l e .................. 62
A te i s m u l..........................................................................67

O M U L

N atura omului. T ru p şi Suflet.


R aportul d in tre e l e ....................................... 76
CUPRINS 223

Sufletul om enesc. F uncţiunile, u n itatea


şi spiritualitatea l u i .........................................84
N em urirea sufletului. A rg u m en tele p e n tru
n em u rirea l u i ..................................................... 92
R evelaţia n atu ra lă şi su p ra n a tu ra lă •......................... 98
C riteriile revelaţiei su p ran atu rale.
M inunile şi p r o f e ţ i i l e ................................... 104
Biblia cartea c ă r ţ i l o r ................................................... 111
D um nezeirea lu rlisu s H r is to s .............................. 116
în v ie re a D om nului nostru lisus H r i s t o s .................124
D um nezeirea creştinism ului ................................... 129
C oncepţia creştină de v i a ţ ă .......................................135
P roblem a răului .......................................
T e o s o f i a ......................................................................... 146
S p iritis m u l......................................................................152
O cultism ul . . ................................................................ 158
F ra n c m a s o n e ria ............................................................ 164
B ra h m a n ism u l............................................................... 177
B u d is m u l......................................................................... 183
P a rs is m u l......................................................................... 188
Iudaism ul şi m a h o m e d a n is m u l................................ 194
B iserica R om ano-C atolică .......................................201
B iserica P r o t e s t a n t ă ................................................... 205
B iserica O rtodoxă ...................................................... 209
B iserica U nită ............................................... 214
P o s tf a ţă ............................................................................220