- IOAN G. COMAN -TEORIA LOGOSULUI IN APOLOGIILE SFANTULUI TUSTIN MARTIRUL SI FILOSOFUL BUCURESZI M. O., IMPRIMERIA NATIONALA 1942DE ACELAS AUTOR: PATROLOGIE ESSAI SUR LES RAPPORTS DE L’ORPHISME ET DU CHRISTIANISME D’APRES VITTORIO MACCHIORO — Méthode et critique —, Bucarest, Ti- parul Academic, 1934- ESSAI SUR LE ‘DE ERRORE PROFANARUM RELIGIONUM» DE FIRMICUS ‘MATERNUS, Bucarest, Cartea Roméneascd, 1934. GENIUL SFANTULUI GRIGORIE DIN NAZIANZ (Résumé frangais en e¢ appendice) (Institutul Roman de Bizantinologie, Nr. 3), Bu- curesti, 1937. SPANTUL GRIGORIE DE NAZIANZ DESPRE IMPARATUL IULIAN, vol. I, Incercare asupra Discursurilor IV si V (Instttutul Roman de Bizantinologie, Nr. 5), Bucuresti, 1938. CAUZELE GENERALE ALE POLITICH ANTICRESTINE A IMPARATULUI Iu- LIAN DUPA MARTURIT PATRISTICE (Izstitutul Roman de Bi- zantinologie, Nr. 6), Bucuresti, 1938. TRISTEJEA POEZIEI LIRICE A SFANTULUI GRIGORIE DE NAZIANZ (In- stitutul Romén de Bizantinologie, Nr. 7), Bucuresti, 1938. "TERTULLIAN SABIA LUI CHRISTOS — Sugestii pentru o metodicd a mi- ‘siumii crestine moderne — (Résumé frangais en appendice), Bucuresti, Independenta, 1939. SUBLIMUL PREOTIEI CRESTINE — Node pe marginea tratatului « Despre Preotie» al Sf. Ioan Gurd-de-Aur, Bucuresti, Tipografia Carfilor Bisericesti, 1940. SFANTUL VASILE DESPRE FOLOSUL CULTURIT ELENE PENTRU EDU- CATIA CRESTINA, in Miracolul Clasic, pp. 218—254, Bucu- resti, Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului, 1940. DOUA FEMEI DE ELITA DIN EPOCA DE AUR A PATRISTICEI: GORGONIA $I MACRINA — Sfantul Grigorie de Nazianz si Sfdntul Gri- gorie de Nyssa despre surorile lor, Bucuresti, 'Tipografia Cartilor Bisericesti, 1941. INTRE PARNAS SI TABOR — Raportul dintre literaturile greacd profand $i greacd crestind («Gandirea », Anul XXI, Nr. 1, 1042), Bucuresti, 1942. FRUMUSETEA GANDIRIJ PATRISTICE (« Gandirea », Anul XXI, Nr. 2, 1942), Bucuresti, 1942. ATHENAGORA ATHENIANUL DESPRE INVIEREA MORTILOR (« GAndirea 0, Anul XXI, Nr. 4 si 5, 1942), Bucuresti, 1942. EROISMUL ELITELOR PATRISTICE (¢ GAndirea», Anul XXI, Nr. 7, 1942), Bucuresti, 1942. THORIA LOGOSULUI IN APOLOGILE SFANTULUI IUSTIN MARTIRUL $1 FILOSOFUL, Bucuresti, M. O., Imprimeria Nationali, 1942. IOAN G@ COMAN —4 1 ue 34257 | TEORIA LOGOSULUI IN APOLOGIILE SFANTULUI 1USTIN MARTIRU . SI FILOSOFUL 229906 i B.C.U. - IASI BUCURESTI M. O., IMPRIMERTA NATIONALA 1942TEORIA LOGOSULUI IN APOLOGIILE SFANTULUI IUSTIN MARTIRUL SI FILOSOFUL PREFATA Filosofia Sfintilor Parinti e o noutate mteresantd nu numat in gandirea si teologia romdneascd, dar, intr’un anumit sens, si in cele occidentale. La noi, afard de cercurile teologice studioase si de cele méandstiresti in care se cultivd cu evlavie curatd predania purificatoare a vremurilor de aur ale clasicismului ortodox, nimeni, sau aproape niment nu cunoaste bogdtia si sensul gdndirii patristice. Gandirea $i literatura romdneascd nu trebue sd fie colectii de petece pestrite imprumutate sau adaptate de unde se poate. Cu asemenea procedeie nu vom reusi niciodatd sé ne gdsim pe noi ingine si sé ne realizdm in fata istoriei. Aceastd vealizare inseamnd creatie, iar creatie inseamnd nastere de valori permanente de care oamenit sd se bucure in veac. Nu cu cioburi strdine vom xidi palatul spiritului romdnesc. Acest palat se cere durat pe temelia netrecdtoare a neamului care e ortodoxia. Ortodoxia ne-a plamdadit ca neam $i numai prin ca ne putem indlta pe culmile permanentei istorice. Ortodoxia inseamnd convingerea $i avdntarea entuziastd pe drumul lui Tisus Hristos, inseamnd orientarea spre desd- vérsire si supranatural printr’o nastere noud a sufletului $1 0 noud lumind a mintii rendscutd prin har asa cum ne invata generatiile glorioase ale Sfintilor Parinti. Asa cum4 IOAN G, COMAN Apostolii $i misionaru au reusit, prin puterea si sfinfenta cuvdntului evanghelic, sd urzeased si sd teasd panza nea- mului, tot asa Sfintit Pdrinti, prin vigoarea si indltimea gandirii lor, vor reusi sd fecundexe spiritul roménesc $i sa ne imbogdteascd patrimoniul cu idet, probleme si atitudini pe care asidzi nu le avem. Chiar in géndirea occidentald unde Sfintii Parinfi aw avui si au traducatori si comentatori emeriti, spiritualitaiea patristicd n’a jucat rolul pe care-l merita. Un rol de siruc- turd: si de, orientare. In cercurile culte ale Bisericii, ea a fost aproape totdeauna cenusereasd, la remorca scolasitcei, oficind de abstractiunt si de joc de nofiuni. Cu pufine ex- ceptii, reprezentantii scolasticet, mai ales dupd Toma din Aquino, nu sau mai adépat la isvorul cristalin al gdndirit patristice, ci din diferite ape contemporane, mai mult saw mai putin comode. E adevdrat cad Pdrinfit si scriitorit latint, in deosebi Augustin, erau cititi si interpretati, dar aurul filosofiet patristice era in operele Parintilor ortentali, Aceste opere devenird incetul cu incetul aproape necunoscute is occident, dintr’o seamd de pricini. Intdi, uitarea progresivd a limbii grecesti, pe care occidentul n'a cunoscut-o niciodaid in mod onorabil, chiar in primele irei secole ale erei noastre, cénd ea era limba oficiald sau oficioasé a Bisericii. In af doilea rand, inclinarea accentuatd a gdndirit crestine occi- dentale spre probleme de ordin practic. Orientul era pairia teoriilor si a speculatiilor. Navdlirile barbare au provocat, la rdndul lor, un mare hiatus in legdturile dintre orient st occident. In fine, actul schismei consumat in 1054 a cn: ~ tribuit si el la rdcirea si depdrtarea una de alta a celor doud lumi crestine. Chiar in vremea mai noud $1 contimporand, cand instrumentele muncii stiintifice permit multd elastici- tate in domeniul cunoasterti si in acela al raporturilor dintre oameni si tari, gandirea crestind océldentald, in speta catolicismul, nu poartd un entuziasm excesiv Sfintilor Périnti. Gandirea patristicd ar sparge carapacea ruginita @ scolasticei moderne, ceea ce ar periclita prestigiul wind ee ‘TEORIA LOGOSULUI IN APOLOGIILE SF. [USTIN. 5 anumit aristotelism declarat turn infaillibil al Bisericii catolicel De aceea Sfintii Pdrinfi, studiati si iubiti in oficinele universitare apusene, sunt numat tolerati in gén- divea oficialé a Bisericii. « Ne sunteti dragi, dar nu v’ameste- caji in treburile noastre». Protestantismul moderat si 0 seama dintre cercetatorit independenti sunt adesca mult mai deschisi fata de Sfintii Parinji decdt biserica papistagd. Renasterea cu valul ei de laicism si de ateism a sporit antipatia fatd de géanditorii patristict, cdrora le reprosa defectele teologiei catolice contemporane. Si totusi acesti ganditori patristici pdstraserd si transmiseserd cu pietate patrimoniul umanismului clasic de care se reclama acum Renasterea occidentald. Renasterea bizantind a privit pe Sjintii Pdrinji cu aceeasi dragoste cu care considera pe corifeii clasicisnulu antic: pdgdni si crestini, ei erau toti vlistarele aceluiasi geniu elenic. ; Ovicare ay ft atitudinea occidentului sau a orientului, Sjinjii Pdrinti sunt astdzi de mare actualitate. Prin indlti- mea gandirii si prin modulafiile simfirii lor, ei singuri pot arunca punte intre not si azurul transfigurat al dumnexeirii, spre care trebue sd tindem mereu ca spre singura noastra desdvarsire. Problemele puse de ei sunt de o rard frumu- sete ; chiar dacd ne-am margini sd considerdém numai jocul elementelor unei probleme de cugetare patristicd, noi incd am folosi extraordinar de mult pentru gimnastica mintii noastve. Dar jocul intelectual patristic nu e decdt un instru- meni pentru concluzit netrecdtoare. Multumim foarte calduros Domnului Rector al Univer- sitatit din Bucuresti Horia Hulubei, prin a cdrui generozitate academicd lucrarea de fata a putut vedea lumina zilei. AUTORULINTRODUCERE Una din minunatele probleme ale gandirii patristice este teoria Logosului la Sfantul Iustin Martirul gi Filo- soful. Originalitatea exceptionala si chipul magistral in care primul filosof patristic introduce Logosul in gan- direa cregtin’ indica dela inceput drumul de victorie gi glorie al acestei gandiri. Logosul e o notiune, o idee gi o putere pe care Sf. _ Tustin le-a gisit deja existente, Existente in doctrina evanghelicd, in cugetarea filoniana gi in filosofia greaci. S’au emis numeroase ipoteze in legiturd cu geneza Logo- sului la autorul nostru. Omiténd discutiile contradictorii si fastidioase, precizim dela inceput cd isvorul problemei pusa de Sf. Tustin nu st nici in filosofia_stoica, nici in invatitura lui Filo, ci in Evanghelia dupa Ioan. Filosoful din Flavia Neapolis a Palestinei nu fusese nici stoic !) gi nici stoicizant in sensul exact al cuv4ntului*), Spre a evita totugi o seam’ de nedumeriri, si examinim cateva texte stoice capitale asupra Logosului. In stoicism, termenul Adyog are — ca de altfel in filo- sofia lui Heraclit sau in cea crestinai — mai multe inte- lesuri: cuy4nt, cauzi, ratiune, notiune, discurs, cultura, 2) Sf. Tustin Martirul si Filosoful, Dialogul cu Iudeul Tryphon, 2, Migne, P. G. VI, col. 477 A. *) Credem ca nici de circumstansi, asa cum afirma Aimé Puech, Les apologistes grecs du LI-e siécle de notre ére, Paris, Librairie Hachette et C-ie, 1912, pp. 62, nota 1, 73, nota 1.