Sunteți pe pagina 1din 11

pr.

Ioan Icd sr
dr. Alr,xeNDRos Ker-orvnRos
diac. Andrei Kuraev
pr. Doru Costache

Sfinlii Parinfi
despre originile qi destinul
cosmosului si omului
Ed. a II-a adiugitd

volum realizat;i prefalat de


pr. Ioan IcI sr

(DEISIS
Sibiu 2003
Cuprins

Dr. Kalomiros despre facerea lumii, iad qi slava


materiei gi terapia discursului religios qi pedagogic
al Bisericii (pr. IoaN IcA) . .

Cele Ease dimineli (dr. AlexaNDRos I(ALoMrRos) . . . . . . 15

Sfatul cel veqnic (dr. ArexaNDRosKALoMmos) . 75


Riul de foc (dr. ALExANDRos KALoMrRos) . . . . 123

Slava materiei (dr. AlaxaNnnos Karournos) . 169

Ortodoxie gi creafionism (diac. ANDRET Kuneav) 183

Logos, evolulie gi finalitate. Spre o solufie

247
Dr. Kalomiros despre facerea lumii, iad
qi slava materiei gi terapia discursului
religios qi pedagogic al Bisericii

pr. IoaN IcA

Inceputul 9i sfhrqitul lumii gi al umanitdfii, misterul origi-


nilor gi al sfdrqitului, destinul nostru temporal qi etern au fost
de-a lungul veacurilor o preocupare obsedantl a religiilor qi
filozofiilor. Problematica protologicl gi eshatologici e pre-
zentd,in toate culturile umanit5lii, incepAnd cu omul arhaic Ai
sffirgind cu omul modem qi, tot mai mult, postmodem con-
temporan. Imaginalia mitologic[ qi speculalia fiozofrcd au
constituit principalele forme ale r[spunsului uman dat acestei
enigmatice probleme. incepdnd cu Grecia anticd, acestora
avea si li se opuni in cultura europeani qtiinfa, la sffirgitul
Antichitltii apir6nd qi solicitarea Revelafiei cregtine. Mitolo-
gi4 filozofia, gtiinla pi teologia vor constitui astfel partenerii
unui dialog peren, c6nd pagnic, cAnd polemic, care constifuie
5i substanfa qi orizontul de nedepiqit al culturii europene p6nd
in zilele noastre.
Privind lucrurile din perspectivd creqtind, teologia Bisericii
a incercat mereu sd exprime gi s[ justifice Revelafia biblicd
privitoare la geneza gi sffirqitul omului gi lumii in delimitare
;iisau convergenli apologetic[ cu viziunile paralele ale filo-
zofiilor gi qtiinlei dominante intr-o epoci sau alta. in Anti-
chitate Ei in Evul Mediu in prim-plan a stat realizarea unei
convergenle in acelagi timp critice gi pozitive intre Revelalia
biblica frlozofta neoplatoiric[ ori aristotelici qi gtiin]a astro-
nomicd ptolemeici la care se adiuga medicina galeniend.
Pornind de aici, teologia medievali a creat un model al gene-
zeibazat pe integrarea datelor revelate intr-un sistem al lumii
oferit de filozofia gi gtiinla antic6. Acest sistem teologico-
filozofic cu puternice valenle sociale conservatoare a fost
ins[ dinamitat, incepdnd cu Renagterea, de gtiinfa modern[
clasicl galileo-newtoniani. Pe fondul mentalitdlii iluministe
din secolul XVIII gi al pozitivismului din secolul XD(, pdrea
si se fi instaurat un conflict iremediabil qi definitiv intre gti.
in!6 9i teologie (Biblie), intre raliune gi credin!6. O ultiml
fazd a acestui conflict l-a reprezentat manipularea ideologicd
agresivd a gtiinlei in sens materialist gi ateist militant in
societdlile est-europene aflate sub dominalia comunismului
marxist-lenini st-stalini st.
Pentru atenuarea acestui conflict s-au incercat diverse
solulii apologetice, combin6nd o atitudine pozitld, respectiv,
negativi (de respingere) a qtiinlei modeme gi o lecturi realisti,
respectiv, simbolicd a datelor revelate ale Bibliei. Nici una
din incercdrile de congruenfd nereuqind si se impun6, Eerrcza
gi sfhrqitul lumii, raiul qi iadul, au continuat si fie problema-
tice pentru conqtiinfa omului contemporan. Ceea ce a fost gi
este inci de naturi a alimenta solufii ideologice facile de tip
exclusiv, fundamentalist, atAt gtiinlific, cdt gi religios; astfel,
evolufionismului i s-a r[spuns simetric (mai ales din tablra
neoprotestant[) printr-un aga-zis,,creafionism gtiinf,fic"I. Tre-
buie recunoscut insi c[ actualmente datele conflictului/dialo-
I A se vedea in acest sens: Crealionismul
stiinliJic, editat de dr. H. M.
MoRRIS, director al Institutului de Cercetdri Crealioniste, (trad. rom. dr.
Iosif Jon), Societatea Misionari RomAni, 1992.
O masiv6 ,,recep{ie" din viziune ortodoxd a perspectivei fundamentalist
protestante a,,crea{ionismului qtiinlific" a oferit recent ieromonahul ameri-
can convertit Seraphim Rose (1934-1982) intr-un masiv volum: Genesis,
Creation and Early Man. The Orthodox Christion Vision, St. Herman of
Alaska Brotherhood, Platina CA, 2000, 709 p., apdrut gi in traducere rom6-
neasci: Cartea Facerii, cartea lumii Si omul inceputurilor, trad. C. F6ge-
(eanu, Ed. Sophia, Bucuregti, 2001. DificultElile argumentelor sale sesizate
in recenzia critic6 a lui George 9i Elisabeth Theokritoffin St. Vladimir's
Theological Quarterly 46:,4 (2002), p. 365-390, sunt remarcabil evidenfiate
in rEspunsul dat de diaconul Andrei Kuraev in eseul ,,Ortodoxie qi crea{io-
nism" tradus mai jos gi de excelentul studiu ,,Logos, evolulie qi finalitate.
Spre o solu(ie transdisciplinari" al p6rintelui Doru Costache reprodus qi el
in acest volum.
gului intre qtiin!6 qi revelafie, intre cunoagtere qi Biblie,'s-au
modificat considerabil fa!5 de cele de la sfhrgitul secolului
trecut gi inceputul secolului nostru. R[sturndrile cele mai
spectaculoase au avut loc in gtiinli: frzica relativist-cuanticl a
repus in discufie nofiunile consacrate ale frzicii (qi metafizi-
cii) clasice bazate pe dualismul timp-spa{iu, subiect-obiect,
cauzd-efect, materie-spirit (informafie), oferindu-ne spectaco-
lul fascinant al unui nou univers teocosmoantropic dominat
de conexiuni surprinzitoare intre pa(i $ intreg, om qi univers,
observator gi realitate, spirit gi materie-energie-informafie,
macrocomos gi microcosmos. Recunoscute in principiu de
toate religiile gi misticile umanitlfii gi stdnd recentrate
hristologic - gi mistico-
practicii sacramentale, etice
-labazatoate aceste conexiuni respinse ca magie
ascetice a Bisericii,
gi superstilii de gtiinla pozitivisti, reapar oglindite in mod
surprinzitor in structurile ultime ale realitilii situate dincoace
de clivajul dualist spirit-materie, qi spre care deschide acces
,,metarealismul" gtiinfei contemporane2.
O anumit6 crispare in fala gtiinfei contemporane face insd
ca teologia ortodox[ actuald (traumatizatl de materialismul
exacerbat qi evolu{ionismul agresiv al pozitivismului gi mar-
xismului) sd amdne o deschidere real6 fafi de acest univers
fascinant qi atdt de pasionant. NefEcdnd suficient distinclia
intre gtiinfa autentici qi manipularea ei ideologic6, simplifica-
toare, exegezele teologice ale genezei biblice sunt mai degrabi
rare gi, oricum, rezervate fafd de gtiinf6. Exemplul relativ re-
cent al lecturii primelor capitole din cartea Facerii intreprinse
de Mgr. Jean Kovalevsky este elocvent in acest sens. El pre-
feril aniliza semnifioaliilor simbolice,,meta-matematice, meta-
qtiinfifice gi meta-metafrzice" ale lirnbajului sacrul al cnrfii
Facerii printr-o lecturi ezoterici, de tipul Cabalei3. Conform
acestei exegeze, in primele trei zile ale crealiei Dumnezeu
,,diferenfiazi" elementele din care in cursul celorlalte trei zile
2
Cf. excelentele dialoguri ale lui J. GutrroN, membru al Academiei
franceze, cu Gnlsura $i IGoR BocDANov din volumul Dumnezeu Si Stiinlo
(Grasset, 1991); trad. rom. pr. Ion Buga, Ed. Harisma, Bucureqti, 1992.
3
Cf., de exemplu, JEAN KovALEvs:<v, Taina originilor, cuvAnt inainte
9i traducere Dora Mezdrea, Ed. Anastasia, Bucuregti, 1996, p. 17 ,21 etc.
creatia (apa, pdmdntul), nu Creatorul, face s[ evolueze diferi-
tele specii ale naturii. Cu alte cuvinte, pe o interpretare ezote-
rici a primelor trei ,,zile", exegetul grefeazd legea,,biblicd" a
transformismului speciilora. Referatul biblic al erealiei ar de-
scrie, agadar, o cosmologie gi antropogonie ezoteicd deschi-
zdnd spre o hierogonie mistico-simbolici, gi in care iqi glsepte
un loc limitat gi perspectiva evolufionismului qtiinlific mo-
dem. Situafia n-a scdpat vigilenlei traducdtoarei in limba ro-
mAnd care se gribeqte si previni eventualitatea unor ,,nein!e-
legeri" sau chiar ,,reacfii de respingere teologicd" a speculafi-
ilor asupra ,,transformismului" (fie el qi limitat) prin recursul
autoritativ qi deci irelevant ca argument la,,mdrturia a
-
doud personalitdli -
din lumea Ortodoxiei romdneqti"s: Nae
Ionescu gi Nichifor Crainic, ambii antievolulionigti declarafi.
Din nefericire, degi invocali ca autoritdli, aceqtia din urmi nu
dispuneau nici de competenfa qtiinfificd necesard care si le
suslin[ integral evaludrile, nici de o erudilie patristicl sufi-
cientd care si le fi.rndamenteze teologic aserfiuni apodictice
discutabile pe acest teren.
Atuul fundamental al exegezelor biblico-patristice cu pri-
vire la geneza qi sf6rqitul lumii qi al umanit[fii grupate in fra-
ducere in acest volum line tocmai de dubla abilitare a autorului
lor. Teolog laic grec (decedat in august 1990), dr. Alexandros
Kalomiros a studiat in tinerele nu teologia (cun ar fi vmt), ci,
la dorinta familiei, medicina. Dupi studiile medicale in Grecia
qi Elvefia, a funcfionat ca medic chirurg ortoped in Tesalonic.
Toati viala a rlmas un impdtimit al teologiei Sfinlilor Pdrinli
gi tur militant zelos (pleddnd cu alte cuvinte p6n6 la exces
pentru rigorismul canonic Ai ecleziologic merg6nd pini la
intrarea in schisma vechilor calendarigti) in favoarea unei
Ortodoxii tradilionaliste, pronunfAndu-se cu patos impotriva
pseudo-innoirilor superficiale ale vielii teologice, religioase
qi ecleziale tradilionale. Atitudinea sa criticl la adresa exce-
selor modernitilliiviza insi aspectele ei ideologice, nu qtiinli-
fice. Ca un bun grec, dr. Kalomiros era convins de faptul cI

o
lbid.,p.37-38,29.
s
lbid.,p.B_9.
ldcvlratul conflict nu este intre raliune gi credinld, ci doar
irrtre un anume gen de qtiinld qi o anume formd de teologie;
prin urmare, acest conflict existd nu intre qtiin!6 ca atare qi
Itcvela(ia in sine, ci intre schemele interpretative ideologice in
carc acestea au fost prezentate apologetic. Principala respon-
sabill pentru aceastd stare de fapt a fost filozofia Antichitdfii
lirzli, ale cirei axiome s-au infiltrat masiv in teologia medie-
valf,, dar au fost menlinute gi in qtiin{a clasicS.
Ralionalismul qi determinismul filozofic antic p[truns in
tcologia scolasticd qi, de aici, in gtiinla clasici, au reuqit s6
dcz,afecteze atAt Revela{ia biblic6, cdt gi gtiinla modemi, con-
tlucind la o profundd diviziune cosmologici gi antropologicd.
Accst ralionalism este vinovat pentru obsesia statismului gi
lixitltii speciilor, pentru refuzul evolufiei qi al timpului ca
tlirnensiuni constitutive ale naturii in ansamblul ei.
()r, qtiinta neclasicd contemporand descoperi tocmai ceea
cc l;acerea gi Biblia revelaseri deja (iar cregtinii uitaserd sub
prcsiunea axiomelor filozofiei antice): conectivitatea univer-
sllil, legdtura intimi in timp gi spaliu a tuturor fiinlelor indi-
viduale qi a speciilor lumii materiale, unitatea esenliali dintre
nrturl gi om, dintre macrocosmos qi microcosmos, dintre in-
ccputul qi sfdrqitul intregii creafii. Aceste conexiuni au fost
ruilatc in teologia medieval[ occidentali reconfiguratd de
Augustin pe liniile de for!6 ale neoplatonismului iar de Toma
tl'Aquino pe cele ale aristotelismului, filozofii caracterizate
prin teama de migcare gi fixalia obsesivd pe stabilitate. Teo-
logia scolasticd a validat astfel modelul cosmologic geocen-
lric rcgresiv al lui Ptolemeu, conform ciruia universul se pre-
zcnta sub forma a noul sfere concentrice transparente puse in
trriqicare de un primum movens divin situat in exteriorul lor.
lixista o diferenld esenliald intre migcarea circularl perfectd a
corpurilor ceregti trans-lunare gi miqcarea haotici degradantl
rr clcrnentelor de pe pim6nt. Situat in zona sublunari, in chiar
ecrrtrul universului, pdmdntul supus ororilor schimbdrii era
locul cel mai abject din acest univers inchis. Circularismul
(rlbrismul), geocentrismul qi dualismul erau dogmele acestui
rrnivcrs inchis ce se prezenta ca ,,un cuib de sfere rotindu-se
irr iurul lor inqile gi rdmAndnd totugi pe loc Ai ascunz6ndu-qi
secretul ru$inos: acel cenfru de infeclie izolat in carantina
sublunarl"6. Acest model va fi ,,perfecfionat": el era alc[tuit
vedem in Divina Comedie a lui Dante din Dum-
-
nezeu * 9 sfere cereqti + 9 etaje ale muntelui purgatoriului +
9 cercuri concentrice ale infemului; in centrul lumii fiind ia-
dul, acest univers static devenea de fapt ,,diavolocentric"T.
,,Umbra l[sat[ de Augustin a fost intunecat[ qi deprimant6":
pe de o parte, o dati cu el ,,creqtinismul absoarbe neoplato-
nismul"s prin care ,,universul a fost recongelat iar qtiinla
paralizatd"- iar pe de alti parte, tot el este inventatorul
-, a ,,picatului originar" gi ,,predestinafiei".
funestei doctrine
Pundnd in centrul cregtinismului occidental iadul, picatul qi
culpabilitatea, doctrina augustiniani a avut consecinle drama-
tice pentru intreaga civilizalie occidental5 at6t tn Evul Mediu,
cdt, mai ales, in zorii epocii modernee. Prin greqeala lui Adam
qi a Evei intreaga umanitate pdc[toas[ a devenit o ,,mas6
damnat[" vinovat[, incapabili de virtuli prin ea insigi qi
wednici de distrugere qi de iad. in mila Sa, Dumnezeu igi
rdzbund dreptatea ultragiatd revirs0nd-o nu asupra noastr6, ci
asupra Fiului Siu pe Care Il lasi s[ moarl pe cruce in locul
nostru esenla misiunii Sale fiind concentratl in acest sacri-
ficiu -
substitutiv.
,,Cdnd recitim nenumdratele afirmafii de altidatd despre
micul numir al celor alegi qi despre duritatea <r[zbun[-
riloo> divine, suntem frapali de coexistenla in acelagi
spirit a doui imagini contradictorii despre Dumnezeu,
una subliniindu-I dreptatea gi cealalti indurarea, astfel
incdt se pare ci doui sentimente igi impart congtiinfa: o
6
ARrnun KoesrLER, Lunaticii. Evolulia concepliei despre univers de la
Pitagora la Newton (1959), trad. rom. Gh. Stratan, Ed. Humanitas, Bucu-
regti, 1995, p. 55. Sau: ,,univers gradat in mod pedant, invelit in sfere de
celofan gi pdstrat de Dumnezeu in sertarul congelatorului ca s6-i ascundd
rupinea etemd" (p. 8a).
7
lbid.,p.82.
' Ibid., p.74.
' Cf. JenN DELUMEAU, Pdcatul Si frica. Culpabilizarea tn Occident
XIII*XI/IID (1983), trad. rom. de I. Ilinca qi C. Chiriac (vol. I);
(secolele
M. Ungurean qi L. Papuc (vol. II), Ed. Polirom, Iaqi, 1997-1998, 2 vol.,
mai ales cap. 8-9, vol.1,p.290 sq.

10
urd refulati, dar prezentd,fald de persecutor qi o dragoste
afirmatd cu tdrie. I...] O asemenea ambivalen{d afectivl
este considerat[ de psihiatrii nucleul newozei obsesio-
nale. Prezenla simultand a urii refuzate gi a iubirii ac-
centuate chiar prin apdrare, iati conflictul care provoacd
newoza qi risci sd-l eplizeze pe subiect intr-o luptd in-
temd fird sfhrgit"ro.
l{cfulatd, autoagresivitatea se defula in violen}a anatemelor
aruncate de Bisericd impotriva picdtogilor. Imaginea Dumne-
zoului ,,persecutor" e legati inextricabil de ura pentru trup qi
tlorin{a de a pedepsi qi autopedepsi. Acest creqtinism dolorist,
sado-masochist qi (auto)mutilant e alimentat de ,,fantasma
obsesiv[ a unui Dumnezeu care impune supliciul mo(ii Fiului
s:Iu pentru a-gi putea potoli mdnia [...], pentru a <<satisface>>
luria unui Dumnezeu lezatin onoarea sa in urma unui con-
llict de moarte dintre el qi om"rr. Pastoralia sumbru drama-
lizatd qi culpabilizarea apdsitoare rez;ttltatil din aplicarea in
praoticd a doctrinei augustiniene atdt in catolicism, c6t qi in
protestantism a fost principala responsabild pentru decreqti-
rurrea qi ateismul Occidentului12. in mare mdsuri ateismul
estc crealia Bisericii occidentale. La concluzii similare, dar
pc cdi pur teologice, ajunge recent gi teologul catolic francez
lfrangois Bruner3. El vorbeqte deschis despre ,,Dumnezeul
sadic al teologiei [occidentale augustiniene n.n.] tradilio-
nalc", ,,acest Dumnezeu al iubirii care pare- sd aibd un gust
lirarte morbid pentru suferinfd; ipi iubeqte victimele intrucAtva
irr felul contelui Dracula" etal6nd, in plus, qi ,,un coeficient
tlc inteligenfd redus"r4.
,,Exist6, totugi, chiar de la inceputuri o altd versiune a
creqtinismului care d6inuie pdn[ in zilele noastre gi care
a refuzat intotdeauna aceastS grozdvie: tradifia creqtini-

"'Ibid.,p.3s4.
tttbid.,p.356.
rr
J. Drruveeu , Le pdchd et la peur, Paris, 1983, p. 627; trad,. rom. cit.,
vol. ll, p.279.
" F-. BRuNe, Hristos Si Karma. Spre reconciliere? (1995), trad. rom.
I Vclcscu, Ed. Univers enciclopedic, Bucuregti, 1991,p. 15*35.
" lbid., p. 17-18.22,3s.
l1
lor din RisIrit, reprezentali astizi de c[tre Bisericile Or-
todoxe. Ceea ce aratl acest refuz e, paradoxal, faptul cd
a existat un moment in istoria lor cind unii teologi rlsi-
riteni au incercat s[ introduc[ aceste categorii occiden-
tale. Reaclia pomiti din adAncul traditiei lor a eliminat
indati aceastd caricaturd a iubirii lui Dumnezeu"ls.
Unul din teologii ortodocgi contemporani care au reafirmat
invilitura biblicl qi patristici autenticd despre lume gi om,
despre geneza gi destinul lor eshatologic impotriva degenerd-
rii lor filozofico-scolastice este gi dr. Alexandros Kalomiros.
Cele patru eseuri ale sale traduse in acest volum ne oferi sub
titluri tradilionale trei lecturi incitante. Acestea au drept teml
1) referatul biblic al crea{iei intr-o excelenti gi unici in felul
ei dublS exe gezd: gtiinlific-naturali gi profetic-hristologici;
2) natura ultimd a iadului gi raiului ca experienle simultane
(in funclie de disponibilitatea spiritual[ a omului) ale acelu-
iaqi Riu de foc al Iubirii divine; gi 3) adeviratul cregtinism ca
religie a mdntuirii trupului,nu de trup. Religie a intrupirii lui
Dumnezeu gi a indumnezeirii/invierii omului intreg, Ortodo-
xia face din creqtinul ortodox un materialist, dar, in acelagi
timp, omul cel mai duhovnicesc (sd ne amintim de taina mate-
riei transfigurate qi materialismul mistic despre care vorbeqte
in finalul Dogmaticii sale pirintele Dumitru Stdniloae).
Claritatea expunerii face inutil5 rezltlmarea argumentaliei
desftqurate. Cititorul atent poate constata singur, la capdtul
lecturii, pe l6ng5 perspicacitatea qi realismul observafiilor exe-
getice coerenla viziunii teologice qi soliditatea gi prospefimea
argumentaliei biblice Si patristice. Doresc sE subliniez in

ts
lbid., p. 19. O tentativd salutar5, chiar dac6 parfiali, de a elimina
sechelele unui augustinism degenerat gi excesele concep[iei anselmiene a
rdscumpirdrii substitutive qi teoriei satisfacfiei, face Noul Catehism al
Bisericii Catolice (1992). O revenire clar6 la poziliile patristicii ris6ritene
in ce privegte iadul qi pedepsele lui au intreprins HeNzu oe Lueac (Sur le
chemin de Dieu, Paris, 1956, p. 187-188 9i n. 42) 9i HeNs URS voN
BeI-ruesen in opusculele Hoffnungfilr alle,Einsiedeln, 1981 qi, respectiv,
Klein Diskurs iiber die Hdlle, Ostfrldern, 1987 (trad. rom. Al. gahighian:
H. U. voN Belruesen, Mic discurs despre iad, Ed. Anastasia, Bucuregti,
1984).

t2
principal efortul salutar in direclia necesarei deconstrucfii a
rezistentelor filozofeme scolastice ce paruziteazd incd discur-
sul teologic contemporan cu crispdri angoasate in fala evolu-
1iei, cu refuzul spiritualist al realitdlii migcirii gi devenirii cu
s€ns a lumii materiale, sau cu persistenla tenace a ororii fan-
tasmei Dumnezeului pedepsitor qi autor al iadului. PAni cAnd
aceste relicve ralionaliste sau fantasmatice (a c6ror exorcizare
a frcut justificarea tuturor gnozelor, ezoterismelor qi ideolo-
giilor antice sau contemporane) nu vor fi depaqite, nu poate fi
vorba de o inlelegere autenticd a Revelaliei biblice. Gradul in
care vom fi ,,gocafi" de lectura acestor eseuri teologice va
constitui un barometru fidel al disponibilitilii sau indisponi-
bilitifii noasffe mentale gi psihologice de a recepta interpre-
tarea provocatoare qi benefici a acestei Revelalii la adresa
schemelor dualiste sau moniste inadecvate, c6nd nu de-a
dreptul primejdioase, prin care rutina scolastici a unei anume
teologii sau a catehismelor, ideologiilor sau ezoterismele con-
temporane pune surdine noutdlii mereu proaspete gi surprin-
zAtoare a adevlratei Tradilii. StrIinI de orice fundamenta-
lisme exclusive filozofice sau qtiinfifice adevdrata Tra-
dilie nu e muzeu, - ci acfinlizarea dinamicii-,deslv6rqitoare a
creafiei, m6ntuirii qi deslvdrgirii cosmosului 9i omului in
Hristos qi intr-o Biseric6 dinamic5.
lntr-un context in care transmiterea credinfei creqtine orto-
doxe este o urgenld misionard, dar este serios pusd in crizi nu
numai de ideologii sau gnoze anticregtine, ci qi de schema-
tismul abstract, de eticismul utilitarist sau exacerblrile pietiste
ale unui ,,creqtinism" schizofrenic qi crispat defensiv. Eseurile
doctorului Kalomiros gi ale remarcabililor tineri teologi orto-
docqi din noua generafie cum sunt diaconul Andrei Kuraev qi
preotul Doru Costache se pot constitui nu in ultimul r6nd
pentru preoli gi profesorii de religie intr-o bineveniti terapie
purificatoare a discursului catehetic qi a pedagogiei religioase
a Bisericii.

t3