Părintele Dionisie – Colciu ( 4 – 5 decembrie 2002 )

După cum se spune in toate sfintele cărti si in toate proorociile, omul fără dragoste sub nici un
motiv nu se poate mantui. Orice fapte bune ai avea, să stii că nu poti căpăta Impărătia
Cerurilor, Raiul desfătărilor, dacă nu ai dragoste, căci Dumnezeu, dragoste este. Cand nu ai
dragoste, esti depărtat de Dumnezeu; dacă ai dragoste, esti aproape de Dumnezeu. Dacă nu ai
dragoste, esti apropiat de ispititorul -vistierul cel mai infricosat al tuturor răutătilor. Omul,
fiind neputincios, de multe ori se pleacă, căci ispititorul este diplomat: aduce in minte si in
creier si in ideile omului tot ce place firii; seamănă sămanta faptelor rele in sufletul si in
cugetul nostru. Iar sămanta aceea răsare, după aceea face rădăcini. Apoi, cu greutate ies;
devine omul egoist, dacă nu bagă de seamă. Si dacă esti egoist, esti cu desăvarsire prăpădit, ca
niciodată nu te poti pleca la Adevăr; Adevărul este smerita cugetare. Omul, oricat ar fi de
apropiat de Dumnezeu, este om, are neputinte si are greutăti. Dar dacă intră patima (asta a)
egoismului, el nu-si mai poate cunoaste neputinta. De aceea, ispititorul, satana, se străduieste
ca in inima si in mintea fiecăruia dintre noi să ne biruiască cu inăltimea mintii, cu egoismul.
Căci e sigur că nu te poti duce in Impărătia Cerurilor dacă ai patima aceasta rea. De aceea,
Sfintii Părinti ne sfătuiesc să avem mereu in mintea si in inima noastră smerita cugetare, ca să
putem birui pe ispititorul. Căci, dacă nu avem smerita cugetare, avem egoismul. Cat de
apropiat să fi de Dumnezeu dacă ai egoismul?
Sfantul de astăzi (Cuv. Ioan Damaschin), cel mai mare ajutor Bisericii, ortodoxiei, spune:
“Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, miluieste-mă pe mine,
cel mai păcătos decat orice om pe pămant.” Asa se socotea el in sufletul lui, de aceea l-a
miluit Dumnezeu si a fost cel mai mare dascăl al Bisericii si ne-a izbăvit de multi eretici.
Avea smerita cugetare adevărată. Dacă omul zice <stiu că sunt păcătos, dar nu sunt ca cutare
sau cutare…>, aceasta e primejdia cea mai infricosată. Omul să se socotească mai smerit, mai
păcătos decat orisicare si atunci e aproape de Dumnezeu. Nu poti, dacă nu ai dragoste, ci
egoism. Mantuirea sufletului omului nu este grea, dar este lucru delicat, fiindcă omul firesc
are ideea egoismului si aceasta este o patimă pe care o bagă ispititorul din copilărie in sufletul
omului. De aceea, trebuie să avem mare băgare de seamă, să avem dragoste intre noi - “să
iubesti pe aproapele tău ca pe tine insuti.” Dar, cine este aproapele nostru? Aproapele nostru
este tot omul de pe pămant, fie el turc, fie cel mai rău de pe pămant, dar este aproapele nostru.
Si ne obligă hotărarea dumnezeiască să-l iubim ca pe noi insine, că e faptura lui Dumnezeu.
Dacă e rău, treaba lui Dumnezeu; cu milostivirea Lui, stie El ce face. Dar noi, ca ortodocsi,
trebuie să-i iubim pe toti. Cand te duci să te impărtăsesti, iti aduci aminte ca te-a supărat
careva. Te duci inainte la acela si ii pui tu metanie, chiar dacă nu esti tu vinovat, ca să faci
pace si asa să iei dumnezeiestile Taine. Vezi ce bunătate adevartă ne da Dumnezeu ca să
putem căpăta Impărătia Cerurilor? De aceea spune “dragostea acoperă multe păcate” Dar,
cum să il iubesc eu pe acela care mi-a zis atatea cuvinte de rău? Să il iubesti pe cel ce te uraste
– aceasta este adevărta dramă a mantuirii.
Intrebare: Să faci binele numai pentru că stii că trebuie să-l faci, nu pentru că simti, căci nu
simti dragoste pentru acesta?
Dacă stii că trebuie să il faci, il faci fortat. La inceput il faci fortat, pentru că este instalat in
sufletul nostru egoismul; suntem obligati de Mantuitorul să il facem; dar, incet-incet, poti să
ajungi să il faci cu dragoste, ca să ai desăvarsită plată. Dacă faci un lucru pentru că te obliga
Biserica, atunci nu ai plată adevărată. Il fac pentru că asa mă obligă Insusi Hristos, Care S-a
pogorat din ceruri si a luat trup pentru noi. In sufletul si in cugetul nostru s-au instalat de mici
copii răutatea si egoismul. Tu consideri că, dacă ai studiat, nu poti face lucruri atat de
inferioare studiilor tale. Si dacă acela te-a nedreptătit, tu să te duci să faci, cu bucurie, binele.
“Intelepciunea lumii acesteia, nebunie este inaintea lui Dumnezeu.” Căci, prin intelepciunea
lumii acesteia, lumea este departe de Adevăr, departe de Dumnezeu; ajunge pană să zică că nu
există Dumnezeu. Intelepciunea lumii acesteia indepărtează pe om de Dumnezeu, dacă nu

1
bagă de seamă. Dumnezeu ne intelepteste mintea ca să invătăm, să nu intunecăm mintea cu
patimi; ca să vedem Adevărul. Dar, fie voia Domnului! Suntem in al VIII-lea veac cand ,
după proorocii, vor fi mari schimbări in toată omenirea.
Intrebare: in vechime, viata la tară era foarte grea, oamenii munceau tare mult, greu isi
castigau painea, dar oamenii erau mai bucurosi, mai luminosi decat cei de astăzi.
Ai văzut! Aveau Harul Sfantului Duh peste ei. De exemplu, agricultorii cel mai greu o
duceau, dar nu numai că erau agricultori, ci si pentru că erau păcăliti de negustori atunci cand
isi vindeau produsele (vindeau graul la jidani, pe un pret de nimic). Greu era, dar erau
oamenii mai apropiati de Dumnezeu; aveau simplitate duhovnicească. Acum a invătat lumea
multa carte si e bine că a invătat, intelegerea e bună. Dar, intelegerea o intrebuintăm tot spre
dărmarea sufletului nostru, nu după cum ne hotărăste Biserica, Insusi Mantuitorul Hristos si,
de aceea, ne-a indepărtat de Harul Sfantului Duh. Dar noi, care cu darul lui Dumnezeu, n-am
cunoscut altă credintă decat ortodoxia, să respectăm ceea ce ne invată si luminează Biserica
si, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne osarduim (cum zice Sfantul Apostol Pavel, “ tot ce este
bun să tineti si de tot ce este rau sa vă indepărtati”) cat putem. Să nu zicem: <nu-i nimica
cutare, nu-i nimica cutare…>, că atunci ne indepărtăm de Harul Sfantului Duh. Să tinem atat
cat putem, cat stim să ne păzim, că Dumnezeu este Izvorul bunătătilor, la care nu a ajuns
mintea omenească, si ne iubeste atat de mult, incat orice rău am face pe fata pămantului, El tot
zice: “veniti către Mine”. Si celui mai mare criminal ii zice: “vino către Mine; numai la Mine
vei afla odihnă”. Oricat de rău ai fi, cand zici: “Doamne, iartă-mă!”, El, atunci, te iartă. Dar,
dacă ai in mintea si in sufletul tău egoismul, nu te inchini să ceri “Doamne, iartă-mă, că am
gresit!”, ci zici: “eu nu am nevoie”. Patima blestemată!
Intrebare: sunt oameni care cunosteau pe Sfantul Duh, Sfantul Serafim si altii; L-au simtit.
Dar acesti oameni, tăranii de care spuneati, care simteau bucurie in sufletele lor, simteau
datorită prezentei Duhului Sfant?
Sigur că da. Era bucurie duhovnicească. Erau luminati de harul Sfantului Duh.
Intrebare: Oamenii de astăzi nu o mai duc asa de greu ca cei de demult, de la sate; au de toate,
au o viată mult mai usoară si, cu toate acestea, sunt foarte tristi. In America, principală cauză
pentru care mor studentii este sinuciderea. De ce?
Sunt nefericiti pentru că sunt indepărtati de Dumnezeu. Avem toate bunătătile pămantului, dar
suntem indepărtati de Dumnezeu. Acestea sunt strigătoare: de ce să credem mai mult in viata
aceasta decat in cele ce ne obligă si ne sfătuieste Insusi Mantuitorul Hristos, Care S-a coborat
din cer pentru iubirea de oameni? A treia parte din Sfanta Treime S-a pogorat din cer si a luat
trup omenesc ca să ne mantuiască, ca să ne putem smeri. Nu cere Dumnezeu multe de la noi,
decat să cunoastem ce sumten: praf si cenusă. Doamne, iartă-mă! De aceea, se fac si uciderile
si razboaiele, de la patima aceasta – de la egoism ,<eu sunt mai important decat acela>, asa
este omenirea.
Intrebare: In lumea de astăzi nu mai există nevointă. Noi nici nu mai lucrăm cu trupul, lucrăm
numai cu mintea (cu calculatorul, cu foile). Se spune că la sfarsitul veacurilor călugării vor fi
ca mirenii, iar mirenii ca dracii. Ce sanse mai sunt de a te mantui ca mirean?
Cat putem să ne osarduim; de multe ori, nu facem ce putem, nu facem ce stim. Stim că lucrul
cutare este rău, nu-l vrea Dumnezeu, si tot il facem; ne incărcăm constiinta. Ne-am indepărtat
de Harul Sfantului Duh. Noi singuri ne indepărtăm de bunătatea lui Dumnezeu si atunci ia
proportii ispititorul. Să ne osarduim, Dumnezeu este bun. S-a schimbat omenirea, automat. Si
aici, in Sfantul Munte, am văzut mari schimbări, fără să observi. Buni sunt si cei care vin
astăzi in Sfantul Munte (părinti si frati), dar, mare diferentă fată de cei de demult! După cum
spun si Sfintii Părinti, “in al VIII-la veac vor fi mari schimbări in omenire”, si mai mult,
contra Adevărului, contra ortodoxiei.
Intrebare: Să intelegem că la oamenii simpli, de care spuneati, Dumnezeu plinea lipsurile cu
Harul Duhului Său, datorită nevointelor?

2
De aceea plinea Dumnezeu lipsurile, că era bunătate, simplitate. Dar acum oamenii au studiat,
fac fărădelege in cunostintă, stiind că este rău. Oamenii găsesc pricina Adevărului, pentru ca
să isi poată face fărădelegea, considerand că asa trebuie.
Intrebare: Zicea Părintele Sofronie că Dumnezeu ridică Harul de la lume cu fiecare razboi
(mondial), că oamenii se indepărtează de Dumnezeu. Si acum oamenii sunt in stare de tristete,
de teamă demonică. Să intelegem că pentru păcatele acestea S-a indepărtat Duhul Sfant de la
noi?
Noi L-am indepărtat, oamenii. Sfantul Duh e intotdeauna cu noi; noi ne indepărtăm de el, de
Dumnezeu, făcand cele ce stim că sunt rele. Noi singuri Il indepărtăm. Ne considerăm
intelepti, dacă am invătat carte atatia ani, si nu vrem să ascultăm ce zice cutare sau cutare; a
luat proportii in minte si suflet egoismul. Ce poti să faci acum cu omul acela? La tot ce i-ai
spune, el -fiindcă a invătat multi ani-, iti astupă gura numaidecat. El este intelept in lucrurile
acestea lumesti.
Intrebare: Spun Părintii că in vremurile acestea grele Dumnezeu va plini, pentru oamenii
credinciosi, cu mult Har; se vor face minuni. Credeti că sunt acum vremurile in care să simtim
aceasta lucrare?
Face Dumnezeu minuni, dar, pentru că noi cu totul ne-am indepărtat de Dumnezeu, nu
cunostem cat este Dumnezeu de bun. Ingerii chiar, n-au libertatea pe care o are omul. Omul
este făcut după chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Toate celelalte puteri sunt făcute după
cuvant, dar omul este făcut de Dumnezeu direct din pămant si i-a suflet suflare de viata, i-a
dat stiinta binelui si răului si i-a spus: ”drumul acesta din stanga duce spre pierzare, iar acesta
din dreapta duce la mantuire; alege tu!” Orice nevoie avem, in secunda in care zicem:
‘Doamne, ajută-mă!”, tot atunci este Dumnezeu cu noi. Dumnezeu ar putea cu sila să ne bage
in Rai, dar ne-a dat libertatea de alegere: vrei să te duci in Rai, lucrează cele ale Raiului; nu
vrei să te duci in Rai, esti liber, faci ce vrei tu. Asa suntem noi plăsmuiti. Dumnezeu te ajută
cand ai căzut, dar dacă tu nu vrei să te duci, ce să facă?! Tu singur, dacă vrei să-ti lumineze
mintea, cere la Dumnezeu cu smerita cugetare, si El te ajută. Tu singur alegi, căci stii că, dacă
te-ai indepărtat de Dumnezeu, te duci in gheena. Nimeni nu mai are libertatea pe care o are
omul. De aceea, trebuie mare băgare de seamă, să nu ne indepărtăm; să ne apropiem de
Dumnezeu. Oameni suntem si ne inchinăm spre sfaturile ispititorului, spre patimi care sunt in
inima noastră. Acestea dacă se intăresc, devin ca o fire, si pare că nu se mai poate fără ele: (nu
se poate să nu fiu beat, nu se poate fără minciună). De aceea, trebuie să ne osarduim să
scoatem patimile din inimile si din sufletele noastre cu ajutorul lui Dumnezeu, prin pocăintă,
prin marturisire si prin smerita cugetare, si atunci Dumnezeu ne ajută si devenim iar oameni
sfinti. Dar trebuie oleacă de nevointă. Sfintii, din pantecele maicilor lor au făcut nevointe
ingrozitor de mari, că se socoteau nevrednici; nu erau biruiti de patimile acestea trupesti ale
lumii acesteia.
Intrebare: Părintele Petroniu: vrăjmasul lucrează acum cu putere, chiar cu mijloacele pe care
le-a făcut omul: televizorul mass-media.
Asa este. Televizorul, de exemplu –vezi cat este de diplomat satana?!- , omenirea consideră că
dacă nu ai televizor, esti inapoiat. Dar, cu socoteala asta pun in canale ce vor si pun in asa fel,
cele ce plac firii omului - toate prostiile si spurcăciunile, despre care este rusine si să gandesti,
sunt date la televizor. Copilului, de mic, de fraged, prin televizor, i-a intrat in minte si in
inimă spurcăciunea si răutatea. Biserica a avut grijă de lucrurile acestea: ori de mic să te
căsătoresti, ori de mic să te călugăresti. Si a hotarat Biserica: fata să se căsătorească la 15 ani,
iar băiatul la 18 ani; atunci pot fi ei curati, cu fecioria nepătată. Acestia vor face si copii
curati, sfinti, ascultători. Dacă esti intinat, nu vor avea harul acesta. Au zis Sfintii Părinti că
omul se pleacă la cele rele din tineretile lui. Acum zic oamenii: “am 35 de ani, mai am timp să
mă căsătoresc” Dar, păna la etatea asta, esti curat? Sunt si oameni care sunt curati si la această
varstă. Dar, cu mare greutate. Cat de curat să fii cand omenirea iti arată atatea prin care te
iriti! De aceea sunt timpurile cele mai grele. Si bine spune Părintele Petroniu, că asa este.
Mestesiugirile pe care le-a creat omenirea pun mari inlesniri. Dar vezi că te duc ca să nu fii

3
om, să nu fii crestin, să te depărtezi de Adevăr. E! Fie voia Domnului! Să ne rugăm la
Dumnezeu să ne lumineze, că vin timpuri grele.
Intrebare: Cum să intelegem că lucrurile acestea au fost făcute cu intelepciune, au fost făcute
cu intelepciune de la Dumnezeu si predate diavolului? Cum să intelegem că ele s-au intors
impotriva omului?
Toată intelepciunea aceasta este slobozenie de la Dumnezeu, căci fără El nu putem face
nimic. Dar, sunt folosite prea rău. Au făcut si lucruri bune, dar sunt folosite prea rău (cum
sunt bombele care au fost aruncate in Japonia, că nici acum nu s-au vindecat rănile). Scrie
undeva ca două ingrozitoare schimbări in omenire vor fi: impărătia lui Antihrist si un război
din care numai Dumnezeu stie cine va mai rămane pe planetă. Vezi?! Intelepciune mare au,
dar vor cu ea să ardă planeta cu desăvarsire. Vine timplul acela de care spun Sfintii Părinti că
omul progresează in cele rele, nu in cele bune. Fie voia Domnului! Să ne osarduim, că nu stim
ora si ceasul cand ne va chema Dumnezeu.
Intrebare: ne confruntăm cu problema nestatorniciei. Facem un lucru bun si peste un minut,
unul rau. Nu există nici o zi in care să nu ne treacă un gand rau prin minte. Cum să facem să
fim statornici?
Mare lucru acesta - să ai o bărbătie duhovnicească! Numai cu ajutorul lui Dumnezeu putem.
Dacă sunt bărbat si zic un lucru, să il si fac. Cand ne schimbăm, inseamnă că nu suntem
statornici. Cel mai rău cand nu esti statornic! Zicea un bărbat, care a lucrat aici la noi, care
fuma foarte mult: “sunt bărbat si nu voi mai fuma”. Poti lua exemplu de la un om simplu. Să
ne osarduim cat putem si Dumnezeu să ne fie de ajutor. Dumnezeu să vă ajute si să va
binecuvinteze osteneala! Ingerul Domnului să vă mane pasii si să vă răsplătească osteneala
cea duhovnicească! Trebuie să faceti răbdare! Chiar dacă nu este asa cum ai gandit, sotia pe
care ai luat-o, acum trebuie să faci rabdare. Sub nici un motiv să nu te gandesti la despărtire.
Aceea e crucea ta, chiar dacă te ocărăste si nu face nimic bine. Pentru răbdarea ta, o
luminează Dumnezeu si pe ea si se drege răutatea cu răbdare. “Intru răbdarea voastră veti
dobandi sufletele voastre.” Că rabdarea niciodată nu rusinează, ci ti-o răsplăteste Dumnezeu
in ceruri. Dacă ai făcut rabdare si dacă nu ai reusit, să ceri totdeauna ajutorul lui Dumnezeu,
ca altfel vine ajutorul Sfantului Duh cand il cerem, si altfel cand nu Il băgăm in seamă.
Intrebare: Cum să-mi amintesc de Dumnezeu in timpul lucrului la serviciu, cand sunt (devin)
complet absorbit de lucrarea respectivă?
Să zici: “Doamne, Tu ai zis că fără Tine nu putem face nimic. Ajută-mi!” Si Dumnezeu te
intăreste si in cele trecătoare si te intăreste si sufleteste. Dar, să nu ne indepărtăm de gandul la
Mantuitorul Hristos, si Dumnezeu ne va fi de ajutor. Imi aduc aminte, cand eram tineri, mai
eram cu doi părinti, cand ne-am dus la Lavra, la priveghere, la sărbătoarea Sfantului Atanasie.
Am citit pe drum pavecernita toată noaptea. Altfel era drumul atunci, cu poteci, cantau
cucuvelele. Cand se zărea de ziuă, am ajuns la izvorul Sfantului Atanasie. Am prins liturghia.
Acum, Sfantul Munte s-a modernizat, au apărut inlesniri mari. Linistea aceea, care este atat de
trebuitoare monahului, s-a cam imputinat.Vin cate două-trei vapoare pe zi, cu turisti. Cand am
venit eu in Sfantul Munte, venea un vapor pe săptămană.Acum, Sfantul Munte s-a populat. O
să vină timpul cand o să se facă multi călugări care vor sta in mănăstiri.
Toti avem greutăti mari in lumea aceasta. Dar, toti Sfintii au avut greutăti infricosate! Si erau
Sfinti! Asa e Harul Sfantului Duh peste omenire, ca să ne imbogătească in viitor. Nu zici,
dacă te-ai căsătorit, după un an <nu-mi mai place femeia aceasta că e rea, mă ocărăste..> Nu
poti. Esti legat cu Dumnezeu, cu Biserica; e crucea ta. Se mantuieste femeia prin bărbatul
credincios si bărbatul prin femeia credincioasă. Nu să-i vorbesti cu seriozitate, ci cu dragoste,
ca si cum ai avea tu nevoie de cuvintele pe care i le spui. Atunci, incet-incet, se repară
patimile, ca să te poti apropia. Dar asa, cu seriozitatea,…Mai cu seama acum, că suntem
studiati, nu prea luam in serios ce zice femeia (sotia); ne considerăm invătati si, de aceea. Dar
noi, care cunostem si suntem crestini ortodocsi si cunoastem adevărul, stim că Adevărul nu
este in intelepciunea lumii acesteia, cum ne spune Sfanta Carte: “Intelepciunea lumii acesteia,
nebunie este inaintea lui Dumnezeu.” Că, prin intelepciunea lumii acesteia, omul este departe

4
de Dumnezeu; de aceea, nebunie este ea inaintea lui Dumnezeu. Dacă nu esti aproape de
Dumnezeu, ca să iti calci patimile pe care le instalează ispititorul, Satana, răutatea..De aceea,
dacă te-ai căsătorit, trebuie răbdare, ca să vezi dacă dragostea este sinceră, ca să fii convins,
că lumea e tare vicleană. Dacă te-ai duce la călugărie sunt alte ispite infricosate, nemultumiri
(“eu am venit să mă fac sfant si acestia mă pun la lucru”). De aceea, trebuie răbdare, ca acela
se va mantui.
Intrebare: Cum l-ati cunoscut pe Sfantul Gheorghe de-a lungul anilor (sunteti de peste 60 de
ani aici), pe ocrotitorul chiliei Sfintiei Voastre?
Asa a fost iconomia Sfantului Gheorghe, ca să venim aici. Sfantul Gheorghe pentru mine a
facut multe minuni, văzute, nu asa. De la multe accidente mortale m-a scos Sfantul Gheorghe.
Cand mă gandesc prin ce primejdii am trecut, mă mir cum a fost cu putintă să scap!
In 1985 (cred), de Schimbarea la Fată, am fost la praznic la Pantocratos. Cand m-am intors,
am venit de la Colciu. M-a chemat proisosul la mănăstire. Am pus metanie la Sfantul
Gheorghe si am plecat cu molarul. Pe drum s-a speria molarul si m-a izbit, dar am rămas
agătat cu piciorul. Minunea Sfantului Gheorghe – să se sperie atat incat să cad asa, iar apoi,
imediat ce am cazut, să se oprească! Lucru dumnezeiesc! Eram tot numai praf cand am ajuns
la mănăstire. Numai cinci pasi dacă făcea molarul si aveam capul spart cu desăvarsire.
Aceasta nu e altceva decat minunea Sfantului Gheorghe, ca eu cand am plecat, am pus
metanie la Sfantul Gheorghe.
Altă minune – cand am căzut aici cu capul in jos, de s-a mirat doctorul că mai trăiesc. Atunci
incepeam eu să nu mai văd. Si multe alte minuni. Am căzut in prăpastie, dar nu stiu cum m-a
intors Dumnezeu că am cazut pe spate, ocolind stalpul din prăpastie, pe care urmăm să cad cu
capul. Am căzut odată intr-o cursă pentru porci si iar am scăpat, desi eu nici nu mai văzusem
vreodată o cursă si nu stiam cum să scap din ea. Tot iconomia lui Dumnezeu m-a scapat!
Intrebare: care este legătura duhovnicească pe care o aveti cu Sfantul Gheorghe?
Noi am fost intotdeauna uniti. Si unirea face putere, Noi am venit aici pur si simplu pentru
mantuire. Am avut pace intre noi. Si dacă ai dragoste, este Dumnezeu cu tine. Am căutat cu
strictete să nu ne ramană pravila si canonul si restul, am muncit tare greu; am lucrat via, de
dimineata pana seara. Dar, m-a ajutat Dumnezeu, ca fără El nu putem face nimic. Ne-a
incredintat Dumnezeu că, dacă iti faci datoria ta constiincios, Dumnezeu te păzeste. Dacă o
neglijezi…Ne intarea Dumnezeu; cu cat eram mai osteniti ziua, cu atat mai usor ne făceam
canonul noaptea, dar nu numai canonul, ci si pravila pe care o citim intotdeauna, Dacă se
osarduieste călugărul si isi face datoria, Harul Sfantului Duh il ajută intru toate cele de folos,
si trupesti si sufletesti.
Intrebare: Atunci, cum se spune că astăzi călugării nu mai au viata aceea de luptă, de
ascetism?
Depinde cum se invată omul. Asa cunosc eu. Dacă aveam paine si o mană de măsline, eram
multumiti. Că eram săraci, prăpăditi; asa erau timpurile; se obisnuieste omul. Dar, dacă te
lenevesti, dacă zici <hai să mai dorm un pic, ca sunt ostenit>, Dumnezeu nu te ajută. Mai usor
ne sculăm noaptea si ne făceam canonul cand munceam, decat atunci cand două-trei zile era
sărbătoare si nu lucram. Ne miram si noi cu ce mare greutate faceam canonul după ce ne
odihneam doua-trei zile. Este si obisnuinta.
Intrebare: Aceasta inseamnă că osteneala, nevointa, ajută foarte mult la facerea canonului?
Sigur că da. Harul Domnului este! Dreapta socoteală este totul. Noi munceam, dar nu să ne
distrugem
Intrebare: Aici cum este randuiala – se stă in picioare toata noaptea la canon? Nu se sta in
genunchi?
Nu. In picioare. Dar crezi ca este usor? Se umfla picioarele ca butucii. Dar ajută Dumnezeu;
să nu te socotesti tu că faci ceva. Insusi Mantuitorul zice: “fără Mine nu puteti face nimic.”
Dacă nu putem face nimic fără El, de ce să nu ne punem toată nădejdea in bunătatea Lui? Si
El ne luminează si ne insufleteste cum să facem lucrurile ca să putem reusi, mai cu seama in
viata monahală, ca să putem implini cele făgăduite. Slava Domnului!

5
Intrebare: Părinte, care este virtutea mai mare – smerita cugetre sau dragostea? Cum să vedem
legătura dintre ele?
Sunt legate una de alta ca un lant. Dacă lantului ii lipseste o verigă, nu mai este lantul intreg.
Asa sunt legate toate faptele bune, una de alta. Nu poti zice că faci ascultare, dar nu poti să-ti
tai voia. Trebuie să-ti tai si voia, ca să poti face ascultare. Dacă n-ai smerita cugetare, nu le
poti face; sunt legate. Cand faci ascultare, să nu zici <uite ce dobitocie mă pune să fac! E mai
bine asa, ca mine, decat cum spune staretul>. Cand faci ascultare, să zici că nu staretul
vorbeste, ci Harul Sfantului Duh vorbeste, prin gura lui. Că nu este cu putintă la om să nu facă
vreodată vreo greseală. Si tu, dacă ai putină inaltare a mintii, vezi că a făcut greseala; dar,
dacă esti apropiat de Dumnezeu, nu socotesti că a făcut greseala si vezi că cele ce a spus el
sunt de la Dumnezeu si, atunci, faci asa cum zice. Si asa se coboara peste tine Harul Sfantului
Duh, cu smerita cugetare, si ai (trei) arme puternice, cu care poti să te lupti cu ispititorul. Că
omul este făcut după chipul si asemănarea lui Dumnezeu. Omul este făcut bun. Dar avem pe
dusmanul cel mare – vistierul răutatilor. De mici copii ispititorul aruncă in mintea si in
cugetul copilului pe cele ale lui. Si conducătorii omenirii acum invată omenirea să nu mai fie
oamenii oameni; să fie oamenii patimilor, zicand (crezand) că asa trebuie să fie. Asa zic si
despre homosexuali, că asa trebuie să fie. Asa au devenit timpurile. Trebuie să fim cu mare
băgare de seamă. Scriu Sfintii Părinti că in al VIII-lea veac se va schimba omenirea cu totul,
că a inaintat cu intelepciunea. Dar, intelepciunea pentru a scoate atatea inlesniri, tot de la
Dumnezeu este. Intelepciunea oamenilor este vicleană, falsă intelepciune; este plină de răutăti
si de invidie (cauti să-l inseli pe celălalt pentru că tu ai invătat carte multă si consideri că
trebuie să fi intr-un scaun mult mai inalt; de aici vine invidia, răutatea). Omul in cele rele
zace. Te-ai indepărtat de sfaturile Bisericii, te-ai indepărtat de Dumnezeu, de Adevăr, si dacă
te-ai indepărtat de Adevăr, te-ai dat de partea ispititorului. Acestea le invată acum
conducătorii omenirii, adică – ce-i zice ideea, acelea are si dreptul să facă. Ideea aceasta este a
satanei, a dusmanului omenirii. Si se instalează in mintea omului. S-a ajuns ca parintii să nu
aibă dreptul să-si certe copiii; se duc copiii la politie si-i reclamă pe părinti. Invederat conduce
astăzi Satana! Acum, cu diplomatie sopteste ispititorul, iti face inlesniri, dar, dacă nu ai
Adevarul, dacă nu ai pe Dumnezeu, dacă nu ai ortodoxia in sufletul si in cugetul tău, atunci
nimic nu este după Dumnezeu, ci este de la diavol. Dar, uite asa a venit timpul! Dar, cu Harul
lui Dumnezeu suntem ortodocsi si avem Adevărul. Toate celelalte sute de credinte spun că ele
au adevărul, dar Adevărul nu este decat Mantuitorul care S-a pogorat din cer, din a treia parte
a Sfintei Treimi, si a luat trup pentru bunătatea cea dumnezeiască, ca să ne scoată din răutate.
Acesta trebuie respectat cu sfintenie, ca să putem avea speranta că vom capătă vesnicia. Dacă
nu avem putină staruintă, ne acoperă răutatea ispititorului.
Intrebare: Părinte, in vremuri asa de grele, noi cum să luptăm pentru a supravietui si pentru a
ne mantui?
Bunătatea lui Dumnezeu este dumnezeiască; nu ajunge mintea omului să o cuprindă. Noi să
iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine. Aproapele nostru este tot omul de pe fata
pămantului. Ce se va intampla cu cei care au altă credintă, pe noi nu ne interesează sub nici un
motiv. Noi stim mult despre Adevărul credintei noastre. Dar, cat stim, să si facem; să ne
osarduim cat stim, să fim corecti. Dacă stim mai mult, mai mult să facem. Dacă stim putin, să
ne osarduim cat stim să respectăm, si Dumnezeu, in bunatatea Lui cea mare, ne va mantui.
Dar atunci este mai primejdios, cand suntem nepăsători. Vezi pe unul care face fărădelegi,
dar, pentru că este om bun, il accepti. Să iubesti pe aproapele tău ca insuti pe tine, ca om, nu
ca si credinta; in ce crede el, nu ne permite Adevărul, credinta, să ne pronuntăm. In cele ce
cunoastem, să nu fim nepăsători. Altii cunosc desăvarsit Adevărul, altii mai putin, altii si mai
putin. Harul Sfantului Duh completează nestiinta. Să avem nădejde la bunătatea lui
Dumnezeu! Să nu ne ducem duminica la birt, in loc să mergem la biserică, zicand <nu-i
nimic> căci, oricat ai fi de nepăsător, tot nu iesi pagubit din Biserică, unde se fac rugăciuni
catre Dumnezeu, catre Maica Domnului si către toti Sfintii, pentru pacea lumii si pentru
mantuirea sufletelor noastre. Oricat de necredincios vei fi, Harul Sfantului Duh toate le

6
acoperă in Biserică. Dar, dacă nu te duci deloc, sigur ca e primejdie. Să nu fim nepăsători.
Acelea cate cunostem din Adevăr, acelea să le tinem cu sfintenie. Dar, trebuie si putină
silintă , că Impărătia lui Dumnezeu se sileste, si silitorii o dobandesc, căci, dacă nu ne silim,
vin alte religii, alte intunecimi, alti răuvoitori ai Adevărului, si ne schimbă ideile noastre, dacă
nu suntem severi in cele ce credem si suntem nepăsători. Dar, să punem toată nădejdea la
Dumnezeu! Numai cu Dumnezeu putem. Dacă nu ne punem nădejdea in ajutorul lui
Dumnezeu, nu putem face nimic, căci “omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului”. Ca
Dumnezeu cunoaste mai bine neputinta noastră decat noi insine. Dumnezeu stie mai bine
decat noi si ce ne doare. Dacă te inchini cu smerită cugetare -“Doamne, ajută-mi, că nu mai
pot!”, nu se poate să nu-ti ajute Dumnezeu. Iar dacă nu te ajută, tot pentru binele sufletului tău
te lasă să mai suferi. De aceea zice: “neincetat sa vă rugati” si “pururea să multumiti”. Să nu
zici <mă doare cutare, si Dumnezeu nu mă ajută>. Căci, in clipa in care ai zis “Doamne.
ajută-mă!”, in secunda aceea, Dumnezeu este cu tine. Dar iti dă cele ce iti sunt de folos, nu
numai trupului. Totul este pentru vesnicie. Ne ajuta Dumnezeu si pentru lumea aceasta, dar nu
ca să ne indepărteze de vesnicie. Inlesnirile pe care ti le dă in lumea aceasta, ni le da tot pentru
a putea căpăta vesnicia. De multe ori nu-ti dă deloc cele ce ceri, pentru că scopul tău, după ce
ti-a dat, nu mai este acelasi, ca atunci cand ai cerut. Si, de aceea, nu-ti dă, că va fi prăpastie
pentru tine cele ce ceri. De aceea zice Sfanta Scriptură “neincetat să vă rugati si pururea să
multumuti”. Dumnezeu, cu dumnezeiasca Lui intelepciune, nu-ti implineste cererea ca să fii
mai castigător pentru vesnicie. Dacă zice cineva <m-am rugat ca să castig la vot, dar
Dumnezeu nu mi-a implinit>, poate banii pe care i-ar fi castigat, nu i-ar fi folosit pentru bine,
ca numai Dumnezeu nu are greseală. El vesnic caută să ne ajute si pentru viata aceasta plină
de necazuri, dar mai mult iconomiseste in asa fel ca să putem căpăta vesnicia, că viata aceasta
se termină, iar dincolo e vesnica si Dumnezeu caută ca prin greselile acestea trecătoare să
putem căpăta vesnicia. Dar toata nădejdea noastră spre Dumnezeu să o punem, că numai El
poate să ne ajute!
Intrebare: Părinte, cum să facem să ne considerăm pe noi cei mai păcătosi?
Asta e un dar mare! Vezi că omul de mic copil e inclinat spre egoism; ispititorul se sarguieste
să-l sădească in inimile noastre. Dacă ai egoism, poti să te socotesti mai păcătos decat altul?!
Nu poti. Acesta este Har dumnezeiesc. Sfantul Ioan Damaschin spunea: “Doamne, miluieste-
ma pe mine, cel ce sunt cel mai păcătos dintre toti oamenii.” El asa se socotea in sufletul lui.
Asa se socoteste omul cand se inmulteste Harul Sfantului Duh. De aceea a fost el asa de mare
ajutator ortodoxiei. Stiti si minunea – cand i s-a taiat mana si i-a dat Maica Domnului mana
inapoi, cum este reprezentat in icoana. Dar noi, dacă am invătat putină carte zicem <cine este
ca mine!> Aceasta este smecheria satanei cand inveti carte, de a te socoti mai destept decat
cel care nu a invătat, de a te socoti superior lui. De aici, incepe răutatea. Aceasta este cea mai
mare armă a satanei, ca să ne impiedice mantuirea. Ei, noi să ne osarduim cat putem si să
cerem ajutorul Domnului, ca El este cu noi intotdeauna. Dar să nu zicem <am cerut, dar
Dumnezeu nu m-a ascultat> El intotdeauna ne ascultă, dar să cerem asa cum trebuie si El ne
ascultă asa cum trebuie, nu după cum vrem noi. Domnul nu ne părăseste. Atat de mult ne
iubeste, că S-a coborat din Sfanta Treime si a luat trup pentru noi. Acelasi Har si aceiasi
iubire are El pentru noi, cu toate că noi Il amăram vesnic, mai ales noi, cei care cunostem
Adevărul. Dar, mila lui Dumnezeu este neinchipuit de mare, că mintea omului nu poate
ajunge bunătatea lui Dumnezeu.
După sfintele proorocii si după sfintele povătuiri ale Sfintilor Părinti, suntem cam la sfarsit. In
al VIII-lea veac intai va fi impărătia lui Antihrist. Sunt proorocii – va exista un razboi, ca
numai Dumnezeu stie cum va mai tine firea omenească pe pămant, ca să nu piară cu
desăvarsire. Dar acestea sunt lucruri tainice, neajunse de om. Se vor implini la timpul lor. Dar,
dacă oamenii cad inaintea lui Dumnezeu cu smerita cugetare, o să prelungească Dumnezeu
perioada pană se vor implini acestea. “La Dumnezeu o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a
trecut.” Dacă ne smerim si cădem inaintea lui Dumnezeu, El ne iartă, căci El este Izvorul
tuturor bunătătilor. După invătăturile Sfintilor Părinti, sfarsitul este aproape. Au ajuns oamenii

7
să spună că cea mai mare fărădelege nu este nimic. Nici nu poti să te opui, că acestia sunt mai
mari si mai bogati. Vezi cum a devenit lumea?! De aceea, să intelegeti că sfarsitul este
aproape.
Intrebare: Părinte, oamenilor de azi li se pare ca timpul trece mai repede; nu au timp să se
roage, nu mai au timp pentru ei. Aceasta este o mare problema pentru ei. Se plang mereu că
nu au timp, cu toate că au telefoane, avioane. Vi se pare si Sfintiei Voastre că aici timpul trece
mai repede?
Automat trece timpul mai repede pentru că se schimbă omenirea, si se schimbă după
inlesnirile pe care si le-a creat. Si oamenii merg, dar merg tot spre mai rău, nu spre bunătate,
nu spre pace, nu spre dragoste. Si cand lipsesc acestea, merge automat spre dăramare, spre
răutate. Fie voia Domnului! Să ne osarduim, că suntem in lumea aceasta, care este astăzi, dar,
cat putem, să nu fim nepăsători de Adevăr, căci atunci e mai mare primejdie. Nu putem face
intocmai cum ne sfatuieste Biserica si Sfintii Părinti, dar să nu fim nepăsători si să
recunoastem că nu facem cele ce trebuia. Zic Sfintii Părinti că omul să se gandească, seara la
culcare, ce a făcut in ziua aceea, ce bunătate sau ce răutate a făcut, unde a fost si ce a vorbit.
Să facem seara un fel de spovedanie a cugetului, ca să putem indrepta drumul vietii. Sfintii
Parinti numai cele bune au invătat. Să ne osarduim si noi, cat putem. Dumnezeu este cu noi!
Intrebare: Părinte, stiinta de carte este o piedică in calea smereniei, si chiar a credintei? Ca
sunt foarte putini intelectuali care sunt de partea Bisericii, in diverse probleme.
Vedeti- oameni intelectuali sporiti in intelepciunea lumii acesteia !?! Dar, vezi, că dacă
judecăm ceea ce spune Biserica, numai Biserica, numai Dumnezeu nu are greseală:
“Intelepciunea lumii acesteia, nebunie este inaintea lui Dumnezeu.” Fiindcă nu intrebuintează
intelepciunea lor spre slava lui Dumnezeu, ci spre slava omenirii. Dar omenirea, in rău zace.
Cand intelepciunea lumii acesteia o intrebuintezi după hotararea Mantuitorului, după
hotararea Bisericii, atunci este bună. Dar cei mai multi, după ce studiază multi ani, din cauza
egoismului, incep a considera că ei au făcut totul. Mai ales acum, cand au făcut atatea inlesniri
in tot pămantul, de tot felul, este foarte usor ca să se indepărteze de Dumnezeu si trăiesc ca si
cum n-ar exista. Să avem băgare de seamă. Dar să cerem ajutorul Domnului, că omul este om
si “se pleacă spre cele rele din tineretile lui”.
(să ne odihnim, că suntem obositi, ati fost la Biserică.)