Liceul Teoretic „Grigore Grigoriu” Profil Arte

Mănăstirea Sfintelor Mironosițe Marta și Maria

Coordonator: Mnh. Iustina

Elaborat de eleva clasei a XII a

Murzac Maria
Fecioria în viziunea Sfinților Părinți
și a tinerilor contemporani

2
 Introducere

,,Ce este mai dulce decât fecioria, ce este mai bun şi

mai luminos? Iradiază străluciri mai strălucitoare şi
decât cele ale razelor soarelui. Pe de o parte, ne
îndepărtează de toate grijile lumeşti, pe de altă parte, ne
pregăteşte să vedem cu ochi curaţi pe Soarele
dreptăţii.”
Arhim. Serafim Alexiev

Avem trebuinţă de adâncă înţelegere pentru a cunoaşte excelenţa acestui har care se
cugetă nedespărţit de Dumnezeu cel incoruptibil, nedespărţit de Dumnezeu cel Unul născut,
Domnul neprihănirii, a cărui zămislire a strălucit deopotrivă prin curăţie şi nepătimire:
nedespărţit de (Dumnezeu) Duhul Sfânt cel din fire curat şi incoruptibil. Aceasta are împreună
locuire cu toată făptura suprafirească prin nepătimire, fiind la un loc cu puterile de sus fără
despărţire de cele divine şi fără atingere cu cele dimpotrivă. Căci toate fiinţele care tind spre
virtute prin fire şi alegere sunt înfrumuseţate cu nepieritoare curăţie, pe când celelalte sunt în
rândul celor care îşi iau numele şi starea de la căderea din aceasta. Ce putere a cuvintelor poate
să se ridice la înălţimea unui aşa mare har? Şi cum să nu te temi ca nu cumva prin graba laudelor
să lovim în măreţia acestei demnităţi micşorându-i cinstirea de care se bucura înaintea
ascultătorilor.
Fecioria este un alt mod de iubire și de unire cu Dumnezeu. Când vorbim de fecioria pe
care o întâlnim la monahi, trebuie știut că ea are la bază o harismă specială de la Dumnezeu. Ea
este un dar. Din acest motiv, nu orice persoană trebuie să renunțe la casătorie, ci numai acelea
care sunt chemate de Dumnezeu spre acest mod de viețuire. A nu ține seama de această harismă
înseamna a fi un monah improvizat.
Ea nu dăunează sănătații, cum adeseori se crede si nici nu cere să nu te bucuri de viață.
Dimpotrivă, prin unirea cu Dumnezeu, ea il face pe om părtaș bucuriilor care nu cunosc sfârșit.

3
 Capitolul I

Viziunea
Sfinții Părinți despre
Feciorie

4
 I

Dacă ar fi vorba sa vorbim despre feciorie, aș spune că acest subiect este destul de interesant si
captivant în zilele noastre, mai ales pentru tinerii credincioși care-și doresc o viață fericită cu Dumnezeu
.Clar este că nu toți cunosc mai detaliat acestă temă, însă posibil au auzit despre aceasta de la cineva
cunoscut, sau poate din întâmplare ar fi auzit o comunicare dintre două persoane care la moment
încercau să se contrazică. Totuși puțini tineri ar hotărî să caute în bibliotecă, să citească despre aceasta și
să se informeze ,în primul rând iar irosi timpul, în loc să se distreze cu prietenii sau în loc să folosească
calculatorul pentru a accesa diferite site-uri.Ca persoană care cunoaște mai multe despre aceasta, voi
explica și voi demonstra ce înseamnă feciorie și ce viziuni au Sfinții Părinți și tinerii de astăzi.

Dacă în urmă cu 20-30 de ani fecioria era privită ca fiind o calitate de care depindea
onoarea familiei, astăzi nu mai reprezintă o valoare care trebuie respectată. Dacă în trecut aceasta
era o virtute, iar pierderea ei înainte de căsătorie nu era bine văzută, astăzi trăim vremuri în care,
mai mult ca niciodată, valorile creştine au fost minimalizate. Să nu ne mirăm că, pornind de aici,
asistăm la răsturnarea ierarhiei valorilor în ansamblu. Lipsa moralei creştine aduce criza morală.
Cum să fim primiţi de Dumnezeu în Împărăţia Sa dacă nu-I respectăm voinţa?
Odată cu globalizarea, libertatea de exprimare şi de acţiune, dar şi lipsa de comunicare cu
părinţii, tinerii au căpătat o altă perspectivă asupra acestei probleme. Foarte puţine sunt familiile
care le explică tinerilor ce înseamnă şi ce implică relaţia dintre bărbat şi femeie. Ei renunţă la
feciorie încă de la vârste foarte fragede, fără să fie pregătiţi în prealabil, cu repercusiuni în plan
psihologic, emoţional, fizic şi moral, pierzându-şi astfel curăţenia trupească şi sufletească.

II
,, Fecioria este frumusețea și harul Duhovnicesc”
SFÂNTUL CUVIOS EFREM SIRUL

Virtutea fecioriei este oare un subiect care să mai prezinte interes în epoca
consumerismului fără limite, caracterizat printre altele de un libertinaj mediatizat la cele mai

5
înalte cote? Se pare că da, aş zice, mai cu seamă din două motive. Primul, deoarece în tradiţia
Bisericii fecioria a fost o formă de vieţuire stabilă şi neîntreruptă de la întemeierea ei şi până
astăzi, nemediatizată, ce-i drept. Apoi, întrucât fecioria pare să revină cu stringenţă în actualitate,
în replică la sexualizarea aberantă a societăţii moderne, ce pune în pericol chiar existenţa speciei
umane, şi vom vedea de ce.
Fiind o formă de vieţuire foarte cuprinzătoare, fecioria s-a bucurat de atenţia deosebită a
Părinţilor Bisericii, care au scris pe această temă, trasând anumite norme de conduită, astfel încât
doritorii să izbândească mai lesne exercitarea acestei virtuţi. Unul dintre aceşti îndrumători în
arta fecioriei a fost şi Sfântul Ioan Gură de Aur, autorul unei lucrări speciale în acest sens, din
care vom cita în continuare. El vede fecioria drept virtutea prin excelenţă a creştinilor. Deşi
fecioria apare şi în alte culturi, ba chiar şi în mişcările creştine eretice, adevărata feciorie se află
doar în Biserica lui Hristos. Motivând această idee, Sfântul Ioan desluşeşte totodată
caracteristicile şi practica fecioriei.
https://basilica.ro/fecioria-pacatul-si-pierderea-omenirii/
DATA: 18 Octombrie ORA: 20:23

III
„Fata care nu se păstrează fecioară până la
căsătorie nu are dreptul să poarte rochia de mireasă”
Ilarion Argatu

Obişnuia să spună părintele Ilarion Argatu, unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai
României. Părintele atrăgea atenţia tinerelor să nu păcătuiască înainte de a se cununa religios
deoarece vor avea mult de suferit în căsnicie.
În lucrarea preotului Argatu V, preotul vorbeşte despre vremurile de altădată când fetele
ţineau la feciorie, când decenţa era cuvântul de ordine, iar tinerii care se iubeau abia dacă
îndrăzneau să se ţină de mână. Părintele evocă o epocă apusă în care toate aveau farmecul lor, iar
iubirea sinceră, netrupească îi unea de tineri. De asemenea, duhovnicul face referire şi la
vestimentaţia din vremurile noastre, când tinerele umblă mai mult goale, vorbind aici de o lipsă
de bun simţ. “Fetelor, păziţi-vă fecioria! Pe vremea mea, când te întâlneai cu o fată, se roşea
toată când te vedea, dacă o ţineai de mână tremura de emoţie, se întâmpla să o săruţi după ce era
soţia ta deja. Toate aveau farmecul lor. Nu-mi amintesc să se fi plâns bărbaţii că s-au plictisit de

6
soţiile lor, că nu le mai plac”. Era multă decenţă şi-n ţinută... Unde este bunul simţ de altădată ?!
Ce porunci se încalcă pentru cele care nu se păstrează fecioare până la căsătorie, părintele are un
discurs dur şi le spune că se fac vinovate de încălcarea a doua porunci din Biblie. De asemenea,
spune duhovnicul, fata nu are dreptul să îmbrace rochia albă, ci una obişnuită. Dacă o face totuşi,
în faţa lui Dumnezeu, ea este o mincinoasă. “Fata care nu se păstrează fecioară până la căsătorie,
nu are dreptul să poarte rochia de mireasă şi nici voalul pe cap, ci o rochie obişnuită şi batic,
pentru că i-a plăcut să fie femeie. Rochia de mireasă şi voalul mărturisesc neprihănirea fetei şi
castitatea ei. Dacă le-a pierdut şi îmbracă totuşi rochia de mireasă şi poartă voal este o
mincinoasă. Diavolul curviei care a împins-o la păcat îşi bate joc de rochia şi voalul ei şi o ia în
râs. Din cauza păcatului se scârbeşte şi Sfântul Duh să se coboare în timpul cununiei peste cei
doi întinaţi. Stă deasupra departe. Nu poate revărsa în acel moment darurile căsătoriei care se cer
prin rugăciunile de la slujba Cununiei de către preot. Fata care nu-şi păstrează fecioria până la
căsătorie calcă două porunci: porunca a 5-a, pentru că n-a ascultat sfatul mamei de a se păstra
curată şi porunca a 7-a „să nu trăieşti în desfrânare”. În căsnicie va avea mult de suferit din cauza
păcatului. La reproşurile soţului niciodată nu va putea să spună că a fost cuminte.
https://adevarul.ro/locale/calarasi/parintele-ilarion-argatu-despre-feciorie-pe-vremea-
mea-barbatul-vedea-femeia-dezbracata-doar-unea--acum-e-aproape-goala-inceput-
1_56cec0f65ab6550cb83095ec/index.html
DATA: 9 Octombrie ORA:17:49

IV

,,Purtarea fecioarei când este singură

şi în tovărăşie cu bărbaţi feciori “
Sfântul Ioan Gură de Aur (28-45)
Căsătoria cu Mirele Hristos presupune înainte de toate îndepărtarea de adulterul
duhovnicesc, înţelesurile fecioarei, gândurile ei trebuie să-i aparţină în întregime Aceluia.
Femeia care se întâlneşte cu un bărbat poate să-şi piardă luarea- aminte. Fecioara, însă, făptuieşte
şi cugetă totdeauna potrivit celor ce urmează Domnului, Care, ca unul ce este netrupesc, este
totdeauna de faţă, se află în mijlocul şi al şoaptelor tainice şi al privirilor şi al înţelesurilor. Şi
chiar dacă niciun om nu este prezent, ci doar ea fiind de faţă, nimic nevrednic de o fecioară nu
trebuie să făptuiască. Este, însă, de faţă, îngerul ei păzitor. Apoi, cugetările ei sunt înscrise de

7
către minte în suflet, precum într-un tablou, cu toate amănuntele. După moarte sunt evaluate cele
înscrise în suflet şi se constată dacă sunt gânduri ruşinoase şi nevrednice, sau înţelesuri sfinte şi
dumnezeieşti.
Aşadar, de vreme ce nu există nimic ascuns care să nu fie descoperit, datoare este
fecioara, chiar şi atunci când este singură, să fie cu luare-aminte să nu păcătuiască; de altfel chiar
şi în singurătate este urmată de îngeri, iar pentru aceştia trebuie să se ruşineze. Pentru aceasta
Apostolul Pavel recomandă ca femeia să aibă un acoperământ pentru cap, din cinstire faţă de
îngeri. Sa nu se dezgolească din această pricină înlăuntrul casei, chiar şi atunci când este singură,
iar dacă aceasta este necesar pentru îngrijirea trupului, să facă cu grăbire acest lucru.
Cu mult mai multă luare-aminte se cere în purtarea dinaintea fraţilor întru Hristos,
prietenilor şi slujitorilor Mirelui, aşadar în faţa bărbaţilor feciori. Trebuie să-şi acopere cu grijă
mădularele ei, încât să preîntâmpine ispitirea acelora. Intreaga purtare în timpul convorbirii, în
mişcări şi în înfăţişare, să fie pe potriva unei mirese a lui Hristos. Aceasta nu înseamnă ură faţă
de oameni (mizantropie) şi lipsă de sociabilitate, ci purtare de grijă pentru folosul oamenilor din
jur.
Desigur ea este datoare cu dragoste faţă de slujitorii Mirelui, care sunt aprinşi de
dragoste faţă de El. Există însă primejdia întoarcerii iubirii (erosului) de la Mire către slujitorul
Aceluia; multe fecioare i-au iubit în chip rieeviavios pe slujitori mai mult decât pe Mire, şi astfel
au ajuns să fie mirese nu numai slujitorilor Aceluia, ci şi unor persoane străine şi depărtate de El.
Au dovedit astfel că şi acelea şi aceia nu se aflau în slujba Mirelui. Fecioarele de care este vorba
nu sunt nici mirese ale lui Hristos, nici nu este cu putinţă să ajungă nici măcar soţii ai celor pe
care i-au iubit, din două motive. Inainte de toate, căsătorie legiuită potrivit Scripturilor este aceea
care nu are drept temelie şi imbold trupul şi plăcerea acestuia, ci gândul despre necesitatea
femeii, despre ajutorul pe care îl oferă şi despre naşterea de prunci. Insă, atunci când la început
sufletele au cinstit mai mult şi au ales altceva, iar trupurile le-au târât pe acestea şi le-au supus
patimii, atunci amestecarea trupească este nelegitimă. Apoi fecioara nu este socotită nici liberă,
nici văduvă, încât să poată să se căsătorească; ea a contractat o căsătorie duhovnicească şi este pe
viaţă mireasa lui Hristos. Este cu neputinţă de înţeles îndrăzneala fecioarelor, care preferă în
locul Dumnezeului nemuritor oameni muritori, precum şi nebunia bărbaţilor, care îndrăznesc să
profaneze patul Stăpânului. Aici nu este vorba despre dragoste, nici despre căsătorie, ci despre o
înfricoşată preacurvie săvârşită în dauna Stăpânului şi despre profanarea celor sfinte (ierosilie),
de vreme ce îndrăzneşte cineva şi se apropie cu mâinile sale păcătoase de neprihănita fecioară
afierosită Domnului şi să profaneze acest templu al Său, sufletul fecioarei.

8
 Aşadar, datoare este fecioara să-şi facă neprihănite înţelesurile sale din suflet şi numai
atunci să dialogheze cu fraţii săi cei întru Hristos; întrucât „dacă sufletul rămâne nestricat şi
trupul se păzeşte nestricat. Iar dacă sufletul este stricat de înţelesuri rele, chiar dacă trupul pare a
rămâne nestricat, totuşi nu-i curat, atâta vreme cât se află întinat de necurăţia înţelesurilor".
Dragostea ei faţă de aceştia nu trebuie să depăşească măsura potrivită, iar înainte de toate să nu
aibă drept urmare asumarea grijilor pentru aceştia, deoarece atunci încetează să mai existe
fecioria, întrucât ma dintre principalele ei semne distinctive, lepădarea grijilor pentru bărbat,
lipseşte. In această situaţie avem o dragoste cu nume mincinos şi indoielnică: „Căci dragostea nu
este o dispoziţie Perfidă şi o formă de viclenie şi nici plăcere înrobitoare şi pornire animalică, ci
bunăstare netulburată a calităţilor trupeşti şi pace a patimilor şi sfinţire întru Duhul Sfânt". In
cazul convieţuirii fecioarelor cu bărbaţi stă la pândă primejdia scandalizării celorlalţi şi a hulirii
numelui fecioriei. Aceasta nu înseamnă că este interzisă dragostea faţă de fraţii cei întru Hristos;
dragostea fecioarei faţă de aceştia trebuie să fie asemenea cu dragostea faţă de fraţii de sânge. Iar
dacă se gândeşte cineva că şi între fraţii de sânge s-a săvârşit păcatul trupesc, după cum
mărturiseşte Scriptura, înţelege cât de vigilentă trebuie să fie fecioara în purtarea ei faţă de
ceilalţi.

V
,,Nu are rost să te ții fecior sau fecioară, dacă nu te atașezi cum
se cade față de aceată virtute, di-ai fi păgân sau om creștin”
Sfântul Ioan Gură de Aur
Să înceteze deci şi ereticii de a se mai chinui zadarnic ca să trăiască în feciorie! Nu vor primi nici
o răsplată! Nu pentru că Domnul e nedrept – ferească Dumnezeu! -, ci pentru că ei sunt răi şi fără
judecată. Pentru ce? Am demonstrat că omul care se fereşte de a săvârşi fapte rele n-are nici un
merit; iar ereticii se feresc de căsătorie tocmai pentru că o socotesc rea. Cum vor putea deci
pretinde răsplata, o dată ce se feresc să facă o faptă pe care o socotesc rea? După cum noi,
creştinii, nu merităm cununi pentru că ne ferim să trăim în desfrânare, tot astfel nici ereticii nu merită
cununi pentru că fug de căsătorie. Hristos, Care ne va judeca în ziua cea înfricoşată, le va spune: „Nu dau
o cinstire deosebită celor care s-au ferit de a face răul; puţin preţ are aceasta înaintea ochilor Mei!
Dimpotrivă, dau moştenirea cea nepieritoare a cerurilor celor care au săvârşit toate faptele cele bune.
Pentru ce voi, care socotiţi căsătoria necurată şi blestemată, pretindeţi răsplăţile cuvenite celor care au
săvârşit fapte bune, o dată ce n-aţi făcut altceva decât să vă feriţi de o faptă rea şi blestemată?”. Hristos
rânduieşte oile de-a dreapta, le binecuvântează şi le primeşte în împărăţia cerurilor, nu pentru că n-au

9
răpit bunurile altora, ci pentru că au împărţit bunurile lor altora. Hristos primeşte în împărăţia Sa pe cel
căruia i-a dat cinci talanţi; îl primeşte nu pentru că n-a împuţinat talanţii daţi, ci pentru că i-a înmulţit,

pentru că a adus de două ori mai mult decât i s-a dat. Nu încetaţi deci o dată, ereticilor, de a mai
alerga în van, de a vă osteni degeaba, de a lovi şi a bate cu pumnii în zadar în aer? De-ar fi numai
în zadar! Căci nu e mică pedeapsa ca, după ce s-au ostenit atât de mult, după ce au aşteptat
răsplătiri mai mari decât oboselile lor, să fie rânduiţi în vremea împărţirii răsplăţilor printre cei
care nu primesc nici o cinstire. Dar nu este numai acest rău: paguba ereticilor nu se mărgineşte
numai la aceea că nu au nici un folos de pe urma oboselilor lor; vor veni pe capul lor rele mai
cumplite decât acestea: focul cel nestins, viermele cel neadormit, întunericul cel mai dinafară,
necazul şi strâmtorarea.

Ar trebui să avem nenumărate limbi, ba chiar putere îngerească, spre a mulţumi lui
Dumnezeu cum se cuvine pentru purtarea de grijă ce o are pentru noi; dar, mai bine spus, nici
atunci n-ar fi cu putinţă să-I mulţumim cum trebuie. Pentru ce? Să vă spun de ce: şi noi, şi
ereticii ne dăm tot atâta osteneală pentru a trăi în feciorie, ba poate ereticii se ostenesc chiar mai
mult decât noi. Cu toate acestea, rodul ostenelilor nu este acelaşi. Ereticii au parte de lanţuri,
lacrimi, suspine şi osândă fără de sfârşit, pe când noi, soarta îngerilor, făclii strălucitoare şi,
culmea tuturor bunătăţilor, petrecerea necontenită cu Mirele. Pentru ce aceleaşi osteneli sunt
răsplătite atât de deosebit? Pentru că ereticii îmbrăţişează fecioria ca să dea legi potrivnice
legilor lui Dumnezeu; noi însă trăim în feciorie ca să facem voia lui Dumnezeu. Este drept că
Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să nu se căsătorească. Martor este Pavel, prin care vorbeşte
Însuşi Hristos: „Vreau, spune Pavel, ca toţi oamenii să fie ca şi mine, să trăiască în înfrânare.
Mântuitorul însă pe noi ne cruţă; ştie că „duhul este osârduitor, iar trupul neputincios; din pricina
aceasta n-a transformat dorinţa Sa într-o poruncă constrângătoare, ci ne-a lăsat să facem ceea ce
vrem: să trăim în feciorie sau să ne căsătorim. Dacă fecioria ar fi fost o poruncă, o lege, nu s-ar fi
bucurat de nici o cinste cei care-şi păstrează fecioria, ci ar fi auzit din gura Domnului: „Aţi făcut
ceea ce eraţi datori să faceţi!” , şi nici n-ar fi fost iertaţi cei care se căsătoresc şi nu-şi păstrează
fecioria, ci ar fi fost pedepsiţi, ca nişte călcători de lege.Domnul însă a spus: „Cine poate să o
primească, să o primească. Prin aceste cuvinte, Domnul nu osândeşte pe cei care nu pot trăi în
feciorie, dar face în acelaşi timp cunoscut, celor care sunt în stare să trăiască aşa, că au de dus

10
mare şi cumplită luptă. Pentru aceasta şi Pavel, mergând pe urmele Dascălului său, spune: „Cât
despre fecioare, n-am poruncă de la Domnul, dar dau sfat.
Nici Marcion, nici Valentin, nici Manes n-au păstrat această măsură. N-aveau pe Hristos,
Care să vorbească în ei, pe Hristos, Care-Şi cruţă oile Sale şi-Şi pune sufletul Lui pentru oi aveau
în ei pe tatăl minciunii, pe ucigaşul de oameni. Din această pricină au şi dus la pierzare pe toţi cei
care au dat ascultare cuvintelor lor, punându-le, aici, pe pământ, în spinare munci nefolositoare şi
greu de îndeplinit, iar dincolo, pe lumea cealaltă, târându-i împreună cu ei în focul pregătit lor.
Vai de voi, ereticilor! Sunteţi mai nenorociţi chiar decât păgânii! Pe păgâni îi aşteaptă
negreşit dincolo chinurile iadului; dar cel puţin au aici, pe pământ, o oarecare plăcere: că se
căsătoresc, că se bucură de averile lor şi de toată tihna şi desfătarea date de viaţa aceasta
pământească. Voi însă vă chinuiţi şi suferiţi şi aici, şi dincolo; aici, pe pământ, cu voia voastră,
dincolo, pe lumea cealaltă, fără voia voastră. Păgânii nu vor primi nici răsplată, nici pedeapsă
pentru post şi feciorie; voi însă, pentru faptele de pe urma cărora aşteptaţi nenumărate laude,
tocmai pentru acelea veţi primi cea mai cumplită pedeapsă şi, printre altele, veţi auzi: „Duceţi-vă
de la Mine în focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor lui că aţi postit şi aţi trăit în
feciorie!”. Postul şi fecioria, în ele însele, nu sunt nici bune, nici rele; ajung bune sau rele prin
voinţa celor care le practică, prin gândul pus la temelia postului sau a fecioriei. Astfel de virtuţi,
săvârşite de păgâni, sunt fără rod. Păgânii nici n-au răsplată dacă le săvârşesc, deoarece nu
postesc şi nici nu trăiesc în feciorie de frica de Dumnezeu. Voi însă, care luptaţi împotriva lui
Dumnezeu, care huliţi creaturile lui Dumnezeu, spunând că sunt rele, voi nu numai că nu sunteţi
răsplătiţi pentru postul şi fecioria voastră, dar mai sunteţi încă şi pedepsiţi. Din pricina
învăţăturilor voastre greşite, sunteţi rânduiţi în acelaşi loc cu păgânii, pentru că, la fel ca ei, aţi
lepădat pe adevăratul Dumnezeu şi aţi introdus politeismul, credinţa în mai mulţi dumnezei. Din
pricina vieţuirii voastre însă, starea vă e mai rea decât a păgânilor; paguba păgânilor se
mărgineşte la aceea că nu primesc nici un bine pentru postul şi fecioria lor; paguba voastră însă
este mai grozavă, că sunteţi şi pedepsiţi pentru postul şi fecioria voastră. Păgânii pot să se bucure
de toate desfătările vieţii de pe pământ; voi însă v-aţi lipsit şi de desfătările de pe pământ, şi de
cele din viaţa cealaltă.

11
 VI
,,Fecioria este cel mai de preț dar al
lui Dumnezeu față de om”
Sfântul Grigorie Teologul

Mare nebunie este când cineva s-ar mândri cu fecioria sa cea din afară, a trupului, şi nu s-
ar îngriji cu mare atenţie de fecioria cea tainică şi gingaşă a sufletului şi a minţii. Aşadar, cel ce
se păzeşte pe sine şi priveghează asupra sa, trebuie să privegheze şi asupra celor din afară şi
asupra patimilor celor ascunse şi nevăzute ale omului celui dinăuntru. Sfânta Scriptură spune:
Cea nemăritată se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să fie sfântă cu trupul şi cu sufletul (I
Corinteni 7, 34). Dacă cineva se îngrijeşte şi păzeşte numai fecioria cea din afară şi nu poartă
grijă şi de cea a sufletului şi a minţii, unul ca acela – după cuvântul Domnului – curăţă numai
partea cea din afară a blidului şi a paharului său, fară a spăla de necurăţie şi partea dinăuntru. De
aceea, în ziua morţii şi a Judecăţii de apoi, va fi mustrat asemenea cu fari-seii şi cu cărturarii care
ţineau numai la curăţia cea din afară, iar înăuntru erau plini de nedreptate, de răpire şi lăcomie
(Matei 23, 25-31).
După învăţătura Sfinţilor Părinţi ,,fecioria trebuie să se arate în noi şi la celelalte virtuţi”
(Sfântul Grigorie de Nyssa, cap. 6, Despre feciorie, p. 34). Dumnezeiescul Părinte Efrem Şirul,
arătându-ne că în chip desăvârşit se cade a ne pocăi şi curăţi – adică şi în cele din afară şi în cele
“dinăuntru – zice: “Deci, în întregime leapădă răutatea! Când a păcătuit poporul, Moise a
poruncit să răstignească un şarpe, ca, astfel să piară păcatul. Şi pe şarpe nu 1-a făcut gol, adică
deşert, ci turnat întreg şi tare. Pentru ce? Ca să-ţi arate ţie că eşti dator să te întorci dinspre
răutate” (Cuv. despre pocăinţă, tom. 3, p. 215, Mănăstirea Neamţ, 1823). Aşadar, fraţii mei, ni se
cade a închina toate cele ale noastre lui Dumnezeu şi a-I aduce jertfa curăţiei noastre întreagă şi
fară meteahnă, după cum porunceşte însuşi Dumnezeu (Levitic 22, 21; Deuteronom 17, 1). Şi
dacă, după mărturia Sfinţilor Părinţi, “neasemănat de mare, de minunată şi de slăvită este fecioria
şi numai acest chip de viaţă foarte înalt şi foarte frumos este sânul hrănitor al Bisericii lui
Hristos, floarea şi pârga sa” (Sfântul Metodiu, Episcopul şi Martirul, cap. 1, p. 61), atunci, cum
am zis şi mai sus, această neasemănată slavă şi cinste a fecioriei nu se înţelege numai la cele din

12
afară, ci şi la cele dinăuntru şi la toată virtutea ce trebuie să o lucrăm, după porunca Domnului.
Dar acest chip de feciorie întreagă şi desăvârşită este cu anevoie a o aduce lui Dumnezeu, din
pricina leneviei şi neputinţei noastre. De aceea, cunoscând acest lucru, suntem datori ca în toată
vremea să ne smerim din adâncul inimii, pentru lipsurile noastre cele de multe feluri, cu nădejdea
că Dumnezeu nu ne va urgisi inimile înfrânte şi smerite (Psalm 50, 18).
Fiindcă în cele de mai sus am amintit despre cele trei feluri de feciorie (curăţie) care ni se
cer spre a întregi fapta cea bună a curăţiei, cred că trebuie să arătăm, cu cuvintele Sfinţilor
Părinţi, în ce constă această întreită feciorie (curăţie) a noastră. Ca mărturie temeinică în această
privinţă să aducem un cuvânt al Sfântului Isaac Şirul, care zice: “Curăţia trupului este cuvioşie şi
înfrânare de întinăciunea trupului. Curăţia sufletului este slobozirea de patimile cele ascunse,
care se alcătuiesc în minte. Iar curăţia minţii este întru descoperirea tainelor. Căci se curăţeşte de
toate cele ce cad sub simţire prin chipul grosimii lor” (Cuv. 18, p. 90, Mănăstirea Neamţ, 1819).
Bună este căsătoria, dar mai minunată este fecioria, fiindcă este mai oină decât cea bună
(I Corinteni 7, 38). Dar totdeauna, ceea ce este mai bun şi ai de preţ, cu mai mare osteneală se
câştigă şi are nevoie de mai multă pază. u vedeţi, sfinţiile şi frăţiile voastre, cum nevăzutele
puteri ale răului năvălesc tdeauna prin tot felul de gânduri spre a tulbura mintea şi inima noastră
şi, mai Ies la cei tineri şi sănătoşi, aprind văpaia poftelor celor fireşti în toată vremea? e nu ar fi
mila Mântuitorului şi acoperământul rugăciunilor Prea Sfintei aicii Sale, cine ar putea să stea
împotriva acestui război nevăzut şi aprig, pe care dracii îl aprind spre a strica făgăduinţa
noastră?.
Dacă va zice cineva către noi că de n-ar fi fost căsătoria nu s-ar fi făcut atâtea şi atâtea
miliarde de oameni, îl vom întreba şi noi pe acesta: cum s-au făcut Adam şi Eva, fără mijlocirea
căsătoriei? Vedeţi, fraţilor, că Dumnezeu nu a avut nevoie de căsătorie spre a înmulţi pe oameni
pe pământ? Al Domnului este glasul care zice: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită, iar la
înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu din ceruri (Matei 22,
30; Marcu 12, 25; Luca 20, 35). Deci, acei care vor fi aflaţi atunci feciorelnici, au început deja să
guste tainic din slava învierii încă din veacul acesta, după putere, prin darul şi mila lui
Dumnezeu. Dacă cei feciorelnici şi fecioarele se vor sili cu toată puterea să se păzească întru
curăţie trupească şi sufletească, ei încep să se asemene îngerilor lui Dumnezeu (Sfântul Ioan
Gură de Aur, Cuvânt despre feciorie, c. 203, p. 313).

https://jurnalspiritual.eu/fecioria-cea-tainica-si-gingasa-a-sufletului-si-a-mintii/
DATA: 18 Octombrie ORA: 19:52

13
 VII

,,Dacă cineva dintre cei ce trăiesc

în feciorie pentru Domnul, cu
mândrie ar disprețui pe cei
căsătoriți, să fie anatema.”
Sinodul local de la Gangra, canonul 10.

Fiecare om are chemarea lui. Bunul Dumnezeu 1-a făcut pe om liber. Are nobleţe şi
respectă libertatea omului, lăsând liber pe fiecare să urmeze calea care îl odihneşte. Nu-i pune cu
o disciplină militară pe toţi în aceeaşi linie. De aceea tinerii să se lase pe ei înşişi liberi în spaţiul
duhovnicesc al libertăţii lui Dumnezeu. Nu se folosesc dacă cercetează ce fel de viaţă urmează
sau va urma cutare sau cutare. În privinţa aceasta nu trebuie să fie influenţaţi de nimeni. Părinţii,
duhovnicii, dascălii trebuie să-i ajute pe tineri să-şi aleagă viaţa pe care sunt în măsură să o ducă
şi să-şi urmeze chemarea lor adevărată, fără să-i influenţeze sau să le înăbuşe chemarea lor.
Hotărârea pentru viaţa pe care o vor urma trebuie să fie a lor. Toţi ceilalţi ne putem exprima
numai nişte simple păreri şi singurul drept pe care îl avem este să ajutăm sufletele să-şi afle
drumul lor.
Dacă tinerii au ales calea de a intra în monahism asta nu înseamnă că trebuie să-și pună
gând rău de acei care au ales altă cale de mântuire, de a crea o familie. În cazul acesta, ei vor fi
priviți rău de către Dumnezeu și astfel vor trăi în zadar în monahism. Există cazuri că o familie
credincioasă poate dobândi mântuirea, iar un monah să nu o primească, deoarece monahul
cârtind asupra familiei nu primește cununa muceniciei și în primul rând calcă poruncile lui
Dumnezeu. Un monah trebuie să fie smerit, răbdător, milostiv și în primul rând mai puțin să-l
intereseze de viața lumească.

14
 VIII
,,Mântuieşte-o, Doamne, pe „Negruţa". Este în plină tinereţe,
trebuinţele sufletului şi trupului ei sunt în mişcare plină de
vioiciune. Câtă lua-re-aminte îi trebuie! însă aproape este Domnul,
aproape este îngerul păzitor şi Acoperământul Maicii Domnului.
Să se roage cu suspine, şi va fi ca o oiţă într-un staul trainic - iar
rugăciunea mamei să-i fie ca un acoperământ sau ca o adum-brire
ce încălzeşte sufletul.”
Sfântul Teofan Zăvorâtul

Așa ne vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul despre fecioara care luptă cu patimile ce nu se
opresc niciodată. Ce bine ar fi dacă nu ar fi existat aceste ispite… nu ar fi bătai atâtea pe cap, ar
fi și mai ușor să te mântuiești și să trăiești mai liber, însă pentru Domnul, ar fi prea puțin să-i
demonstrăm cât de mult îl iubim și câtă mulțumire îi aducem pentru toate ce ni-a dat, tot ce
facem, e să ne mântuim, mai puțin Să-i aducem laudă , așa credem noi și anume la asta ne și
gândim, nimic ciudat, însă, ar trebui să ne gândim că nu orișicine ne-ar răbda, ne-ar ajuta, ne-ar
hrăni, ne-ar îngriji pur și simplu, aceasta înseamnă că Domnul ne iubește indiferent de ce
categorie a societății suntem indiferent de ce religie suntem, El ne ascultă și ne ajută mereu, deci,
pentru orice ne dăruiește trebuie să-i mulțumim, indiferent unde am fi la seviciu, acasă, în
studiou, în companie sau undeva departe, nu contează unde ne aflăm, principal e să-i mulțumim
din suflet pentru toate.
Data: 29 0ctombrie Ora: 21:00

15
 Capitolul II

Viziunea bisericii față de

feciorie, aspecte
interesante cu exemple din
Biblie

16
 I
,,Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul îşi
odihneşte sufletul.”
Regina Maria1
Învăţătura Bisericii îndeamnă la castitate şi consideră mare păcat întreţinerea relaţiilor
intime înaintea căsătoriei. Cei care se iubesc sunt sfătuiţi să caute să primească binecuvântarea
dumnezeiască pentru dragostea lor prin Sfânta Taină a Căsătoriei.
Morala creştină a subliniat permanent frumuseţea curăţiei înainte de căsătorie, considerând-o ca
pe o ofrandă pe altarul noii familii, un dar reciproc pe care şi-l oferă cei doi tineri. Cine caută
iubirea adevărată şi doreşte o familie fericită ştie că nu o întâlneşte decât o singură dată în viaţă,
este irepetabilă şi, de aceea, o aşteaptă pentru a i se dărui integral, trup şi suflet, iar iubirea şi
dăruirea trebuie să fie binecuvântate în Biserică.
Prin participarea la Nunta din Cana Galileii, Mântuitorul Iisus Hristos ridică legătura
dintre bărbat şi femeie la nivelul de Sfântă Taină şi arată respectul Său faţă de această legătură ce
trebuie facută în curăţie. Acelaşi lucru reiese şi din Pilda celor 10 fecioare.
Căsătoria nepervertită, binecuvântată de Dumnezeu prin Sfânta Taină a Cununiei,
păstrează integritatea omului atât din punct de vedere fizic, cât şi moral. Prin ea este anticipată şi
reprezentată unirea dintre Hristos şi Biserică (Efeseni 5:21-33), dar şi nunta Mielului ce va avea
loc la sfârşitul lumii: "Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta
Mielului şi miresa Lui s-a pregătit. Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos, căci
visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor. Şi mi-a zis: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii
Mântuitorului! Şi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu" (Apocalipsa
19:7-9).
Maica Domnului, simbol al curăţiei, a fost fecioară înainte de Naşterea Mântuitorului
Iisus Hristos, în timpul naşterii, dar şi după naştere. Îngerul Gavriil i-a binevestit că: "Duhul
Sfânt Se va pogorî şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta şi Sfântul care se va
naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1:35), iar Fecioara Maria a răspuns : "Fie
mie după cuvântul tău!" (Luca 1:38) ... "Măreşte sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul
meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că iată, de acum mă
vor ferici toate neamurile." (Luca 1:46-48)

1
Regina Maria, Povestea vieţii mele, Editura RAO Books, București 2013,

17
 Un temei important pentru susţinerea fecioriei îl constituie poziţia Sfântului Apostol
Pavel în această privinţă, el însuşi celibatar: "Cât despre fecioare, n-am poruncă de la Domnul.
Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
Socotesc, deci, că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie
aşa." (I. Corinteni 7:25).
Sfinţii Părinţi au avut o înaltă consideraţie faţă de această stare şi au dedicat adevărate
elogii, pentru a arăta semnificaţia şi importanţa acestei mari şi sfinte virtuţi. În secolul al IV-lea
creştin se poate vorbi despre o adevărată literatură consacrată acesteia. Dintre aceştia se remarcă:
Sf. Ciprian, Metodiu de Olimp, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Efrem Sirul etc.
"Fecioarele sunt floarea Bisericii, podoaba şi frumuseţea harului duhovnicesc, starea cea firească
a nevinovăţiei originare; desăvârşită realizare, vrednică de laudă oamenilor şi cinstirea îngerilor;
chipul lui Dumnezeu care imită viaţa cea sfântă a Domnului, dovedindu-se astfel cea mai aleasă
parte a turmei lui Hristos şi naşterea cea mai slăvită a Sfintei Biserici" (Sfântul Ciprian).
Pe cât este ea de înaltă fecioria, pe atât este de ispitită, încât puţini sunt cei care se pot
considera cu adevărat feciorelnici la trup şi suflet. Ca să se poată împotrivi tuturor acestor ispite,
arată Sf. Ioan în "Despre feciorie", omul are nevoie de "un suflet căruia îi place lupta, de un
suflet tare, de un suflet care să lupte până la sânge împotriva poftelor. Trebuie să mergi pe
cărbuni şi să nu te arzi; să calci pe săbii şi să nu te tai... Un suflet care nu-i pregătit să ţină piept
chinurilor poftei, iute este biruit... dar mai presus de toate să avem ajutorul de sus, ajutorul lui
Dumnezeu".
Trupul trebuie cinstit ca templu al Duhului Sfânt: "Sau nu ştiţi că trupul vostru este
templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-l aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai
voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul
vostru, care sunt ale lui Dumnezeu". (I Corinteni 6:19-29) În momentul botezului prin care
devenim creştini, Duhul Sfânt se sălăşluieşte în trupurile cu care ne naştem.
În legătură cu sexualitatea umană, spiritualitatea ortodoxă consideră că starea firească a
primilor oameni a fost fecioria. Fecioria îl apropie pe om de starea îngerească, face din creştinul
care o respectă un adevărat "om ceresc", ridicându-l deasupra plăcerilor, într-o lume a spiritului,
a lucrurilor curate şi veşnice.
https://jurnalspiritual.eu/fecioria-cea-tainica-si-gingasa-a-sufletului-si-a-mintii/
DATA: 18 Octombrie ORA: 19:52

18
 II
,,Sfinții sunt cei care au înțeles cel mai bine încă din timpuri
cum e situația despre feciorie”
Elena Ursu

Sfinţii Părinţi au avut o înaltă consideraţie faţă de această stare şi au dedicat adevărate
elogii, pentru a arăta semnificaţia şi importanţa acestei mari şi sfinte virtuţi. În secolul al IV-lea
creştin se poate vorbi despre o adevărată literatură consacrată acesteia. Dintre aceştia se remarcă:
Sf. Ciprian, Metodiu de Olimp, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Efrem Sirul etc.
"Fecioarele sunt floarea Bisericii, podoaba şi frumuseţea harului duhovnicesc, starea cea
firească a nevinovăţiei originare; desăvârşită realizare, vrednică de laudă oamenilor şi cinstirea
îngerilor; chipul lui Dumnezeu care imită viaţa cea sfântă a Domnului, dovedindu-se astfel cea
mai aleasă parte a turmei lui Hristos şi naşterea cea mai slăvită a Sfintei Biserici" (Sfântul
Ciprian).
Pe cât este ea de înaltă fecioria, pe atât este de ispitită, încât puţini sunt cei care se pot
considera cu adevărat feciorelnici la trup şi suflet. Ca să se poată împotrivi tuturor acestor ispite,
arată Sf. Ioan în "Despre feciorie", omul are nevoie de "un suflet căruia îi place lupta, de un
suflet tare, de un suflet care să lupte până la sânge împotriva poftelor. Trebuie să mergi pe
cărbuni şi să nu te arzi; să calci pe săbii şi să nu te tai... Un suflet care nu-i pregătit să ţină piept
chinurilor poftei, iute este biruit... dar mai presus de toate să avem ajutorul de sus, ajutorul lui
Dumnezeu".
Trupul trebuie cinstit ca templu al Duhului Sfânt: "Sau nu ştiţi că trupul vostru este
templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-l aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai
voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul
vostru, care sunt ale lui Dumnezeu". (I Corinteni 6:19-29) În momentul botezului prin care
devenim creştini, Duhul Sfânt se sălăşluieşte în trupurile cu care ne naştem.
În legătură cu sexualitatea umană, spiritualitatea ortodoxă consideră că starea firească a
primilor oameni a fost fecioria. Fecioria îl apropie pe om de starea îngerească, face din creştinul
care o respectă un adevărat "om ceresc", ridicându-l deasupra plăcerilor, într-o lume a spiritului,
a lucrurilor curate şi veşnice.
Sfântul Ioan Scărarul aduce ca pildă evanghelică pocăința femeii desfrânate care a plâns
sub masă. Și zice: ,, Această femeie, pentru că a avut dragoste pentru Hristos, și-a dobândit
iertarea în dată, prin plâns, și la fel era si samarineanca: dintr-o dată L-a iubit pe Hristos. L-a

19
recunoscut ca Dumnezeu, L-a iubit și L-a urmat.” Pentru aceasta nici măcar nu-și dăduse seama
că a trăit in păcat, ci dintr-o dată a alergat și a început să propovăduiască tuturor că L-a aflat pe
Mesia. Nu se gândea că a fost în păcat cu șase bărbați, nici nu și-a dat seama, nici n-a vazut. A
trăit această bucurie!. Femeia desfrânată n-a venit cu vreun interes anume la Hristos. A venit
pentru că îl iubea. A auzit predica Lui, L-a auzit ce învăța, L-a văzut în mulțime. Desigur, i-a
auzit și pe ceilalți care cârteau, care spuneau că are drac, că este născut din desfrânare, așa cum
găsim toate aceste învinuiri în Evanghelia de la Sfântul Evanghelist Ioan. Le-a auzit și această
femeie, care era cunoscută în tot orașul, pentru că cei care cârteau mărturisesc asta:,, Ce fel de
Proroc e Acesta dacă nu știe ce fel de femeie este cea care-L atinge?”.
Femeia samarineancă de ce L-a iubit pe Hristos? Ce i-a făcut Hristos femeii samarinence?
A intrat în vorbă cu ea, i-a cerut apă, i-a zis că îi va da o apă, i-a zis că îi va da o apă care nu se
va împuțina niciodată. Ea nici nu știa despre ce apă vorbește. Când a înțeles în Duhul Sfânt că
este Proroc, a zis ,,Dacă Tu știi că eu am avut șase bărbați, Tu ești Proroc!” Care a fost prima
întrebare pe care I-a pus-o această femeie unui Proroc? I-a spus oare:,, Păi, dacă am avut șase
bărbați și nu mi-a mers în căsnicie, binecuvintează ca să am soț bun, să am o căsnicie bună!”? N-
a zis asta! A zis oare: ,,Hai la mine acasă să Te rogi pentru casa mea, ca să-mi meargă bine!”? N-
a zis asta! Care a fost prima ei întrebare? ,, Învățătorule, iudeii se roagă la templu și zic că acolo
vine Dumnezeu, iar samarinenii se roagă pe delul ăsta, pentru că aici e fântâna asta pe care am
moștenit-o. Dar Tu cum zici, cum trebuie să ne rugă?” Ia uitațivă ce preocupări avea această
femeie, femeie aparent desfrânată: se gândea cum să se roage! L-a întrebat pe Mântuitorul cum
să ne rugăm! Asta arată ce era în inima ei, ce fel de inimă avea!
Iubirea Dumnezeiască s-a atins într-o clipă de inima femeii dcsfrînate care a venit şi a
spălat cu lacrimile ei picioarele Mîntuitorului Hristos. Iubirea Dumnezeiască s-a atins de inima
femeii samarinence, femeie care trăia ca multe femei din zilele noastre, femeie care avusese şase
bărbaţi, femeie obişnuită, la prima vedere, O femeie oarecare, o femeie desfrinată. O femeie cu
viaţa stricată, care nicicum nu-şi putea întemeia o căsnicie.,, un tablou atît de obişnuit pentru ziua
de azi. Şi iată că la fîntînă, atunci cînd Mîiituitorul îi iese înainte, o atinge cu dragostea Sa, şi
inima ei tresaltă şi îl cunoaşte ca pe Cel pe Care L-a propovăduit Moise, Această femeie, după ce
a vorbit cu Hristos, uită că a venit după apă, lasă găleata şi începe a alerga pe străzi şi a striga:
“Veniţi, că am văzut un Proroc, L-am aflat pe Cel pe Care L-a propovăduit Moise, despre Care a
scris Moise!”
De unde ştia femeia asta ce a scris Moise? în Vechiul Testament, ce, femeile făceau şcoli
de teologie ca astăzi? în Duliuî Sfînt L-a proorocit ea pe Cc! despre Care a scris Moise! Păi nu

20
ştiau toţi cărturarii Iudeii, cînd a trebuit să se nască Hristos, Cine S-a născut! Şi de unde s-a luat
femeia asta, pe un deal la fîntînă, o femeie care avea o viaţă... aşa cum o avea, să prorocească şi
să spună: “L-am aflat pe Cel despre Care a scris Moise!”? De unde? Din dragostea lui Dumnezeu
care s-a atins dc inima ei!
Așa că și păcătoșii pot primi dragostea lui Dumnezeu! Și cu ce ne smintește Mântuitorul,
Evanghelia, este tocmai faptul că ne prezintă o grămadă de păcătoși care L-au primit pe
Dumnezeu simplu, cu bucurie, firesc, fără nici o îndoială spre deosebire de farisei, de cărturari.
Şi însuşi Hristos, cu sfinta Sa gură a spus: “Adevărat vă spun că vameşii şi desfrînatele vor intra
înaintea voastră în împărăţie!” Aşa că şi noi, care sîntem păcătoşi, putem primi atingerile iubirii
Dumnezeieşti. Însă aceasta nu înseamnă că trebuie să trăim mereu în păcat, fără Dumnezeu ci din
contra, să ne spovedim la duhovnic cât mai des și din toată inima. Exemplele de mai sus ne
demonstrează că orice om păcătos poate fi iertat dacă se căiește cu adevărat pentru păcatele
făcute.

21
 Capitolul III

Viziunea tinerilor față de

feciorie

22
 I

"Este o adevărată „nebunie” să mai vorbești despre

feciorie."
Maria Alexandra
În ziua de astăzi majoriatea tinerilor urăsc acest subiect, din motiv că îl consideră
inutil și neînteresant. Dacă te-ar auzi că discuți despre acest subiect, te-ar crede de prost
și nici nu ar vrea să comunice cu tine, însă există și tineri care ar dori să comunice cu
cineva despre această temă, dar cred că majoritatea nu mai discut despre așa ceva și nici
nu i-ar interesa.
În continuare voi da ca exemplu părerile tinerilor despre feciorie…
,, Percepţia eronată a iubirii ca satisfacţie, folosirea partenerului ca obiect al plăcerii, duce,
cel mai adesea, la relaţii pasagere, în care "iubirea" rezistă atât timp cât există poftă şi satisfacţie.
În momentul în care acestea se diminuează se caută evadarea într-o altă relaţie. Persoana celuilalt
nu mai este înţeleasă în ceea ce ea are unic, irepetabil, distinct, ci face parte din palmaresul
personal, o nouă cucerire.
Majoritatea consideră că este demodat să-ţi păstrezi fecioria până la căsătorie. Pentru ei
este important "să trăiască clipa", să dea frâu liber sentimentelor. Tinerii sunt încurajaţi prin
diverse mijloace (mesaje transmise prin intermediul anumitor emisiuni, filme, reviste, site-uri
provocatoare etc.) să facă acest pas "firesc", mai ales partea masculină pentru care este motiv de
laudă în faţa prietenilor, fecioria fiind simţită adesea ca o frustrare. Ei sunt sfătuiţi să se cunoască
mai bine în cuplu, înainte de a întemeia o familie şi, astfel, a apărut moda "căsătoriei de probă".
Iar dacă părinţii recomandă copiilor păstrarea virginităţii premaritale, nu o fac din motive
morale, cât mai ales pentru evitarea sarcinilor nedorite, a bolilor (BTS) sau a anturajelor
nepotrivite. Prin canale media, în instituţii de învăţământ se fac numeroase campanii de
prevenire a bolilor şi sarcinilor prin protejare, şi nu este un lucru rău, dar nu ar fi mai bine să se
pună temei pe învăţăturile moral-creştine?
Mai mult, în această direcţie se aduc argumente "medicale şi "ştiinţifice" prin care se
"demonstrează" că abstinenţa nu-i sănătoasă. De milenii, Biserica a arătat că lipsa relaţiilor
intime nu numai că nu dăunează sănătăţii sufleteşti sau trupeşti, ci, dimpotrivă, prin această
nevoinţă cresc rezistenţa fizică, durata vieţii, se întăreşte sănătatea psihică şi se dezvoltă latura

23
spirituală. Dintotdeauna, cei care au ales calea unei vieţi monahale sunt un exemplu în acest
sens.
Păstrarea fecioriei nu înseamnă să fii habotnic, să nu-ţi trăieşti viaţa, să nu te distrezi, să nu
simţi bucuria tinereţii, să nu iubeşti . Da, dar în curăţie şi bună cuviinţă.”
(Un articol de: Cristina Constanţa Chiriţă)
Valentin: "Nu e deloc ușor să iei decizia de a rămâne fecior"
Oana: "Am făcut în viaţa tot ce am vrut, nu m-am dat înapoi de la nimic”. Am făcut lucruri
la care alţii doar visează. Am umblat, am cunoscut lumea, am gustat din viaţă… Într-o noapte am
citit o carte de Părintele Arsenie Boca şi viaţa mea s-a schimbat.Am înţeles că pacea trebuie
căutată altfel. Că singuri nimic nu putem. Că dacă o relaţie nu e binecuvântată nu vom avea
fericire şi linişte. Că numai Dumnezeu mai poate ceva pentru noi. A Lui este a putea şi al nostru
este a vrea.Nu ştiu dacă mi se va vindeca vreodată sufletul zdrenţuit de suferinţele şi ororile la
care a fost supus, dacă voi mai putea fi vreodată fericită lângă cineva. Dar ştiu că unde am fost
nu mă mai întorc niciodată, că nu ar trebui nimeni să ajungă unde am fost eu şi că nu e acolo nu e
nimic, nimic.”
Claudiu Pavel: ”Sunt fecior curat căci am înţeles de mic povestea dragostei adevărate, unde
respectul şi demnitatea erau coroanele de rege şi regină. Şi acestă dragoste am văzut-o la la
bunici mei, unde dragostea era pură şi din privire. Şi am înţeles ca dragostea aşteptă, nu se
mânie, nu e geloasă, e dreaptă şi trăieşte în contopirea a două suflete. Adâncă este viaţa şi
libertatea sufletului care zâmbeşte căci ştie că a făcut ce-a spus Dumnezeu. Viaţa este darul este
darul lui Dumnezeu către om şi ce faci cu viaţa aceasta este darul omului către Dumnezeu
(Michelangelo).
Trăiţi curat şi cu sfinţenie!”
Alexandra: “Nu spun că noi am fost niște sfinți… nicidecum… am fost doar mai protejați.
Nu spun nici că toți ne-am păstrat fecioria. Dar am avut poate mai multe șanse…
Ioana Sirghei: “Fecioria… un dar atât de minunat pe care ni-l oferă Dumnezeu fiecăruia
dintre noi și care în societatea actuală nu mai are nici o valoare. Acum când anormalitatea este
văzută ca normalitate, când virtutea a devenit ceva învechit, pierdem tot mai mult frumusețea cu
care am fost înzestrați. Este o adevărată „nebunie” să mai vorbești despre feciorie. Acum suntem
bombardați cu informații și cu „dragoste” peste tot. La televizor, pe internet, pe stradă… aproape
oriunde. Acum a-ți pierde fecioria înseamnă a face „dragoste”. Am redus dragostea la un simplu
contact fizic și spunem… "Te iubesc din tot sufletul!" Dar ce are sufletul aici? Dragostea
adevărată, din tot sufletul, este doar aceea trăită cu și în Hristos. El nu a spus să nu avem prieteni,

24
iubiți /iubite, logodnici/logodnice, soți/soții… Nu a spus să nu avem relații intime… Dar a pus
niște limite, care depășite… costă! Dacă iubim din tot sufletul atunci respectăm limitele.”
Într-o lume în care oamenii aleargă unii după alţii, tu te odihneşti în braţele lui Dumnezeu,
crezând în promisiunile Lui. Şi tare bine faci! Eşti specială pentru felul în care gândeşti, pentru
principiile tale şi respectul faţă de propria persoană. Tu ştii că există un om care este deja al tău,
chiar dacă ochii voştri încă nu s-au întâlnit. Tu îl îmbrăţişezi privind cerul, iar el îţi întinde mâna
printr-o rugăciune.
Aşa că, draga mea, să nu te pierzi în zbuciumul ce te înconjoară încât să nu-ţi mai asculţi
sufletul. Te apreciez mult şi sunt sigură că vei fi o mare binecuvântare pentru prinţul tău.
Rugăciunea şi răbdarea sunt seminţele care vor da naştere la cea mai frumoasă floare: iubirea
dintre voi.
Rămâi pură, rămâi frumoasă, rămâi tu!”
Alexandra: “Într-o zi am descoperit cartea părintelui Arsenie Boca “Ridicarea căsătoriei la
înălţimea de taină” pe care citind-o, inima mi s-a umplut de bucurie şi ochii de lacrimi. Toată
cartea a fost precum un răspuns la întrebările de care nici nu eram conștientă că le aveam. Am
avut un gând de întristare pe de altă parte “Oare există undeva în lumea tineri de o seamă cu
mine care să-şi dorească familii cu adevărat creştine?”. Şi-l tot întrebam în mintea şi inima mea
pe părintele Arsenie: “Unde sunt aceşti tineri părinte? Vreau să îi întâlnesc.” După un an, a
rânduit Dumnezeu să cunosc tineri care gândesc şi trăiesc ca şi mine şi alături de care mă rog în
aceeaşi biserică, binecuvântaţi fiind să avem printre noi un părinte plin de Duh Sfânt, care la
rândul său a avut inima pătrunsă de rugăciunile părintelui Arsenie Boca.
Dragilor, fie că aveţi fecioria păzită, fie că aţi căzut dar v-aţi ridicat sau vă osteniţi să vă
ridicaţi (Domnul să vă ajute!) să ştiţi că Dumnezeu are un plan minunat cu fiecare. Unii l-au
cunoscut pe Dumnezeu în copilărie, alţii mai târziu, important este ce facem după întâlnirea cu
Dumnezeu, după ce El ne arată calea şi ne deschide ochii inimii. Dacă ai fecioria păzită,
mulţumeşte-I Domnului, eşti binecuvântat(ă). Dacă ai căzut şi te-ai ridicat, adică de acum eşti
hotărât să nu mai păcătuieşti până la căsătorie, fii fericit că te-ai întors pe această cale,
Dumnezeu îţi va da tăria necesară, tu trebuie să ai atât: voinţa - “Dai voinţă, iei putere”. Celor
care cad şi se ridică, iarăși cad şi se ridică le spun să continue lupta: “Ferice de cei pe care
Domnul la venirea Sa îi va găsi luptând cu patimile”.ştientă că le aveam.
Data: 06 Noiembrie Ora:22:00

25
 INTERVIU
Fecioria în viziunea tinerilor pare a fi o temă una banală pentru majoritatea, însă pentru
alții ceva de nedescris în cuvinte.Am hotărât să i-au interviu la câteva persoane care mi-ai
răspuns cu sinceritate cum percep ideea de feciorie și ce păreri au despre asta.
Câteva persoane care are cunoștințe în acest domeniu mi-au răspuns astfel la
următoarele întrebări:
Persoana X
1.Cum crezi ce înseamnă fecioria?
R: Fecioria este starea inițială curată a trupului și a sufletului.
2.Cum te atașezi față de această virtute?
R: În general o apreciez din toate punctele de vedere. Această virtute la ceilalți este
ascunsă de obicei, nu e o regulă, dar denotă cumva loialitate, pentru că a spus Domnul ,, să
răbdăm până la sfârșit.”
3. Cum crezi care sunt dezavantajele fecioriei?
R: Este greu de înțeles și în ce privește propria persoană și ca percepție asupra noastră
din partea celorlalți. Nu prea aș vede dezavantaje, deoarece fiind dăruită de Dumnezeu
oamenilor, această virtute capătă strălucire, datorită ei suntem curați întru totul cu gândul dar și
cu fapta, aceasta semnifică mai bine spus un avantaj decât dezavantaj, așa am vedea noi cei
care înțelegem ce înseamnă fecioria.
4.Ce beneficii poate aduce fecioria în viața tinerilor?
R: Fecioria în viața tinerilor aduce multe beneficii, în primul rând ești departe de boli
specifice, fetele cele care au o frumusețe aparte crează un mediu liniștit și de încredere
cuplurilor necăsătorite,ele dobândesc cel mai ușor legătura cu însuși Domnul.
5.Cu ce poți asemăna/compara fecioria?
R: Fecioria o pot asocia cu o garanție a moralei persoanei. Un semn de
loialitate față de Dumnezeu.

Persoana Y
1.Cum crezi ce înseamnă fecioria?
R: Fecioria e o valoare, e atunci când nu ai relații directe cu o persoană, dar nu
ține doar de actul proriu zis ci și de al săvârși cu gândul și cu trupul, cu totul.
2. Cum crezi ce valoare are fecioria astăzi?

26
 R: În ziua de azi fecioria este mai valorificată, cu toate că e foarte greu să o găsești,
adică nu persistă atât de mult, însă de bărbați este foarte apreciată, dar și de femei care unele
regretă că acuma nu mai dispun de această valoare.
3. Cum crezi ce dezavantaje are fecioria?
R: Însuși fecioria nu prea are dezavantaje, probabil dacă te implici peste limită, din
cauza aceasta poți avea probleme psihice și fizice și în plus la asta ,,a fi fecioară asta nu
înseamnă a fi o fată cuminte”.

Persoana Z
1.Cum crezi ce înseamnă fecioria?
R: Fecioria este un dar foarte mare dăruită omenirii de către Dumnezeu, pe care ar
trebui să o păstrăm până la căsătorie sau până ce obținem mana cerească.
2. Cum te atașezi față de această virtute?
R: Această virtute în primul rând mi-a deschis ochii spre realitate, cum pot să nu mă
atașez într-un mod corect dacă cunosc consecințele ei pentru mine cât și pentru majoriatatea
populației care respectă această virtute.
3. Dacă te-ai confrunta cu această temă ce ai spune tinerilor?
R:Dacă un tânăr m-ar întreba ceva despre feciorie, i-aș fi răspuns în modul cel sigur
că fecioria este ceva de neprețuit, este un dar care îl prețuiesc cu adevărat doar cei care
cunosc adevărata bogăție.
4.Cum crezi care sunt avantajele fecioriei?
R: Avantajele fecioriei sunt multe, de aceea mulți tineri care le cunosc încearcă să
prețuiască această valoare, eu cred că dacă păstrăm fecioria pâna la căsătorie atunci putem
avea dragoste pură, suntem curați trupește cât și sufletește, da, suntem nevoiți să luptăm cu
ispitele, însă la sfârșit cununa este mai mare.
5.Cum crezi de ce Sfinții Părinți acordă valoare acestei virtuți?
R: Încă de pe timpuri era cunoscută această virtute, din motivul că însuși Domnul a
transmis aceasta prin Sfinții Părinți ca să putem dobândi mai ușor calea spre Dumnezeu, noi
astăzi putem să fim mai aproape de El urmând viața Sfinților Părinți care au luptat încă de pe
timpuri cu tot ce i-au căzut în cale.

27
 Concluzii
În concluzie pot spune că fecioria reprezită un lucru ceresc, un lucru de care viața nu ar
avea sens, fără feciorie nu am trăi într-o lume atât de frumoasă ca azi, am fi uitat de Dumnezeu,
însuși fecioria ne aproprie de Dumnezeu și anume ne face o conexiune mai ușoară spre a ne uni
sufletește cu însuși Domnul. Dacă am calcula diferența dintre feciorie și căsătorie aș spune că
există o diferență mare, deoarece fecioria te pune mai mult să te gândești la asceză, la o viață
mai smerită, mai curată, pe când căsătoria îți pune capăt libertății, trebuie să-ți ei forțe enorme
pentru a duce acest drum plăcut lui Hristos. Aș considera totuși că căsătoria îți limitează
lucrurile personale devenind comune, pe când în feciorie ești tu și Domnul, iar lucrurile cele
trecătoare sunt date uitării. În căsătorie apar mai multe obligații, responsabilități, în
conformitate cu membrii familiei, copii, soț, părinți, pe când fiind fecior îți dedici toată viața lui
Dumnezeu.
Aș recomanda și tinerilor de azi și generațiilor viitoare să se axeze mai mult pe viața de
a fi fecior/fecioară, dacă ar dori o viață fericită, veselă, reală în primul rând, deoarece doar
găsind legătură cu Dumnezeu poți deveni însuși, încrezut dar totuși smerit, curat dar și plin de
viață. Dacă ești fecior asta nu înseamnă că trebuie să te deosebești de alți,ci să vezi că ei sunt
păcătoși și tu nu, ci din contra trebuie să te judeci în primul rând pe tine și mai puțin pe alții,
cum ne spune îsuși Domnul,, Nu judeca căci nici tu nu vei fi judecat”.
În consecință toate lucrurile legate de feciorie îți aduc bucurie în suflet, optimism și
bunavoință de a face fapte bune, deoarece această virtute te completează din toate punctele de
vedere fizic și moral, fiind încercat de toate obstacolele vieții tu vezi lumea altfel și te comporți
cât se cuvine de bine, aceasta o pot explica doar ce-i care sunt hotărți să o urmeze toată viața
sau măcar până la căsătorie, ei sunt luminați prin Duhul Sfânt urmând o traiectorie corectă a
vieții.

28
 SUMAR
Introducere…………………………………………………..3
Capitolul I
Viziunea Sfinților Părinți despre Feciorie……………...............4

Capitolul II
,,Viziunea bisericii față de feciorie, aspecte interesante cu
exemple din
Biblie”………………………………………………..15

Capitolul III
,,Viziunea tinerilor față de
feciorie”…………………………...21

29
 Bibliografie selectivă
 ,,Biblia” Tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a prea
Fericitului Părinte Teoctist, cu aprobarea Sfântului Sinod, 1994
 Sfântul Ioan Gură de Aur, ,,Despre feciorie” Tipografia mănăstirii
Noul Neamț, 2015
 Revista ,, Lumea Monahilor” Editura ,, Lumea Credinței” 2019
 Ieromonah Savatie Baștovoi, ,, A iubi înseamnă a ierta” Editura
Cathisma, București 2010
 Sfântul Ioan Gură de Aur „ Apologia vieții monahale” „Despre
creșterea copiilor” Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, 2001
 Schiarhimandritul Ioachim Parr ,,Să nu preferi nimic Iubirii Lui
Hristos” Editura Ecumenița, 2015
Link-uri folosite:
 https://basilica.ro/fecioria-pacatul-si-pierderea-omenirii/
DATA: 18 Octombrie ORA: 20:23
 https://adevarul.ro/locale/calarasi/parintele-ilarion-argatu-despre-feciorie-pe-vremea-
mea-barbatul-vedea-femeia-dezbracata-doar-unea--acum-e-aproape-goala-inceput-1
DATA: 9 Octombrie ORA:17:49
 https://jurnalspiritual.eu/fecioria-cea-tainica-si-gingasa-a-sufletului-si-a-mintii/
DATA: 18 Octombrie ORA: 19:52
 https://jurnalspiritual.eu/fecioria-cea-tainica-si-gingasa-a-sufletului-si-a-mintii/
DATA: 18 Octombrie ORA: 19:52
 https://ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate/tineri-feciorie-casatorie
Data: 06 Noiembrie Ora:22:00

30