Pacatul desfranarii in canoanele Bisericii Ortodoxe

Urzica Mihail
Anul IV

Pacatul desfranarii este pacatul prin care oamenii isi intineaza trupul facut de
Dumnezeu din tarana inca de la facerea lumii. Dumnezeu a facut trupul omenesc
caruia, dupa Sfintii Parinti, i-a dat suflet, si harul Sau, omul fiind o fiinta
trihotomica: trup, suflet si har. Prin pacatul desfranarii omul isi subtiaza sufletul si
isi ingroasa trupul, sufletul si legatura lui cu Dumnezeu, trece in plan secundar, iar
trupul isi satisfice poftele lumesti, trecand in plan principal.

Inca din Vechiul Testament Dumnezeu a urat pacatul desfranarii, sub toate
formele lui; de aceea in Decalogul dat lui Moise pe Muntele Sinai, Dumnezeu
incadreaza in cele 10 porunci si pacatul desfranarii. Iar Mantuitorul Iisus Hristos,
in predica de pe munte, spune celor prezenti si noua totodata: “Ati auzit ce s-a zis
celor de demult: Sa nu savarsesti adulter. Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita
la femeie, poftindu-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui.” (Matei 5, 27-28).
Sfantul Ioan Gura de Aur, in talcuirea acestui verset, spune ca Hristos a rostit
aceste lucruri, nu anuland Legea Veche data prin Moise prin profeti, ci a dorit sa
taie pacatul inca de la radacina, adica inca de la gandul adulterului.1

Sfintii Parintii urmand chipul lui Hristos si predaniei Sfintilor Apostoli, au

condamnat si ei pacatul desfranarii sub toate formele lui. Incepand de la Sfantul
Vasile cel Mare gasim pedepse grave privind pacatul desfranarii, atat desfranarea
barbatului, cat si desfranarea femeii. Astfel Canonul 9 al Sfantului Vasile cel Mare
spune: “Dupa hotararea Domnului, numanui nu-i este iertat sa se desfarta de sotia
sa, decat numai din motive de desfranare, care de asemenea privesc atat pe
barbati, cat sip e femei. Insa obiceiul nu este chia rasa, fiindca femeile sunt mai
nedreptatite, caci Apostolul zice ca cel ce se lipeste de o femeie desfranata se face

1
Sfantul Ioan Gura de Aur, Scrieri III- Omilii la Matei, in PSB 23, Editura Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii
Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994, p. 219.
un trup cu ea (I Cor. 6,16). Iar Ieremia zica ca femeia de se impreuna cu alt
barbat sa nu se mai intoarca la sotul ei, ca spurcandu-se cu altul, spurcata sa
raman (Ier. 3,1). Si iarasi: Cel ce va tine o femeie desfranata este un om fara minte
si nelegiut (prov. 18,23). Iar obiceiul ne arata ce femeile pot sa tin ape barbatii lor
chiar daca ei au desfranat sau au predesfranat. Femeia care traieste cu un barbat
lasat de sotia lui, nu stiu daca ar fi socotita preadesfranata. Pentru ca aici vina se
rasfrange asupra femeii care si-a lasat barbatul si deci a rupt casatoria; chiar
daca i-a a fost batuta si nedreptatita ca sa rabde si mai mult ca sa nu se desparta.
Nicaieri nu s-a randuit ca femeia sa se desparta de barbatul necredincios, chiar
daca el ar fi desfranat, ci sa rabde pana la sfarsit. Caci ce stii, o femeie, daca iti
vei mantui barbatul? (I Cor. 7,6). Dar femeia care isi lasa barbatul si se duce
dupa altul este preadesfranata, iar barbatul parasite de ea este tolerat, si alta
femeie, care locuieste acum cu el, nu este de osandit. Insa, daca barbatul, din
initiative lui, despartindu-se de sotia sa, isi va lua alta, este preadesfranat, fiindca
o face pe ea sa fie preadesfranata, ; si femeia care vietuieste cu dansul este
preadesfranata, fiindca a atras la ea barbate straini”.2

In canonul de mai sus vedem cum Sfantul Vasile cel Mare anticipeaza multe
cazuri ale sotilor care pot cadea in desfranare, cu toate ca Taina Cununiei si
casatoria este un remediu pentru desfranare. Omul este inca predispus la pacat. Cel
care traieste impreuna cu femeia, dupa un timp in care vede toate neputintele
femeiesti, nu mai este asa de atras de femeie. La randul ei, femeia, care in mod
normal asteapta un copil, trece de la starea de a atrage pe cineva la cea de a fi
mama. Astfel si unul si altul ajung intr-o noua ipostaza in care nu se mai gandesc la
propriile dorinte patimase, pe cand, daca ar fi trait necasatoriti, fiecare dintre ei era
tentat sa traiasca in destrabalare, aprofundandu-si pornirile patimase.

Sfantul Vasile cel Mare pedepseste pacatul desfranarii cu ani grei de

penitenta si oprire de la Sfanta Impartasanie; astfel el spune: “Preadesfranatul va
fi oprit de la impartasire 15 ani: 4 ani va plange la usa bisericii, 5 ani va asculta,
4 ani va ingenunchea si 2 ani va sta cu credinciosii, apoi va primii Sfanta
Impartasanie dupa 15 ani”. (Canonul 58 al Sfantului Vasile cel Mare).3 Astfel,
vedem care este tratamentul duhovnicesc al unui penitent care a savarsit pacatul
desfranarii. Sfantul Vasile cel Mare are aici un nou urcus al celui ce a gresit, de la
2
Arhim. Nicodim Sachelarie, Pravila Bisericeasca, Editura Sfintei Episcopii a Buzaului, Buzau, 1999, p. 74.
3
Ibidem.
intrarea si sederea in usa bisericii, pana la primirea in mijlocul credinciosilor si la
final primirea Trupului si Sangelui lui Hristos.

Sfantul Nicodim Aghioritul, calugar erudit al Sfantului Munte Athos din

secolul al XVIII-lea, il invata pe duhovnic cum trebuie sa se poarte si sa cerceteze
pacatul desfranarii: “Daca spovedesti desfranati, sau preadesfranati, pe acestea
trebuie nu numai sa-i mustri, indeobste, aratandu-le ca, prin patimile trupesti,
pierd firea inaltei judecati, si se aseamana cu dobitoacele cele necuvantatoare, ci
mai vartos sa-i faci pe fiecare dintr-insii sa-si urasca pacatul lor. Trebuie sa le
arati cat de vatamatoare de suflet este desfraul.”4

In concluzie vedem cum Sfintii Parinti, condamna pacatul, nu pe pacatos,

stiind ca omul fiind ispitit de diavol poate cadea in orice moment al vietii sale in
pacatul desfranarii indiferent de varsta pe care o are. Pacatul desfranarii slabeste
legatura omului cu Dumnezeu, deoarece omul este inclinat spre trup si spre ceva
limitat, iar nu spre Dumnezeu si spre vesnicia pe care ne-o daruieste El.

4
Sfantul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare pentru suflet, Editura Adenium, Iasi, 2014, p. 75.