Rezumat Drept canonic

Dimensiunea canonică a lucrării sacramentale

Anul IV, sem. I

Concepția sistematică despre Sf. Taine a fost impusă de:

-Petru Lombardus (Occident)

-Mihail VIII Paleologul (Bizanț)

Sf. Iustin Popovici: „În Biserică toate sunt Sfinte Taine, de la lucrul cel mai mărunt, până la cel
mai mare, pentru că totul este cufundat în negrăita sfințenie a Dumnezeu-Omului”.
Pr. Stăniloae: unitatea eclezială prin Sf. Taine, începând cu Botezul

a. Dimensiunea instituită- întrupare a comuniunii treimice

Prezența și lucrarea Bisericii în Lume ca „extindere a lui Hristos în umanitate”.
Sf. Ignatie al Antiohiei prezintă Biserica drept un dar dumnezeiesc în care înglobează Cerul
și pământul.
Două dimensiuni ecleziale: cea eshatologico-sacramentală și cea instituțiunală. Ioannis Zizoulas
arată că Biserica este o icoană a Împărăției Cerurilor.

1. Sf. Botez- Biserica a interzis rebotezarea, deoarece Iisus Hristos „a adus o singură jertfă
pentru păcate”.
-Botezul se săvârșește de Biserică în Biserică! A fi creștin nu înseamnă doar a fi botezat, ci a-L
urma pe Hristos!
-dacă nu se știe dacă penitentul a mai fost botezat sau nu, botezul să fie săvârșit fără nicio ezitare
și nu se precizează vreo formulă de botez sub condiție (72 Cartagina și 84 Trulan)
-Biserica subliniază legătura dintre Sf. Botez și asumarea Patimilor, Morții și învierii lui Hristos
-rolul nașului de părinte spiritual
-nu se săvârșește Botezul în mănăstiri
- Sinodul de la Arles din 314 a stabilit că, în cazul în care cineva trece de la erezie la
Biserică, regula este de a-l primi prin punerea mâinilor, dacă a fost botezat în numele Sf.
Treimi. Dacă nu a fost astfel botezat, trebuie botezat. Sf. Vasile cel Mare arată că pot fi primiți
prin pogorământ.
-Existau anumite erezii de la care, dacă se trecea la creștinism, trebuia să scrie zapis și să dea
anatemei toată erezia.
-Poate boteza și preotul caterisit, în calitate de simplu mirean, în condiții extreme. Chiar dacă
este oprit de la slujire, totuși poate realiza Botezul de necesitate, formula scurtă trinitară prin care
se botează pruncul.

2. Sf. Taină a Mirungerii- marchează și integrarea celui nou botezat în Biserica întreagă,
prin primirea pecetluirii cu Sfântul și Marele Mir.
-punerea mâinilor (mențiune în Faptele Ap.)
-„arvuna Duhului” în inimile noastre
Canonul 6 Cartagina arată că Sf. Mir se sfințește de episcop, care este semn al unității
Bisericii.
-prin hirotonire, persoana umană a celui ce va săvârși lucrarea sacramentală este asumată ca
mijloc de împărtășire a harului
-prin Hirotonie, preotul primește harul care îl fac e iconom al Tainelor lui Dumnezeu în unitatea
slujirii și a responsabilității
-Sf. Ciprian al Cartaginei și Sf. Ignatie al Antiohiei afirmă legătura dintre episcop și manifestarea
unității Bisericii
-arhiereul=„om pieritor ca oricare altul sau poate mai slab ca mulți alții”(Pr. Stăniloae)
Starea mirenească este fundamentală pentru întreaga viață bisericească și nu există
domeniu al vieții bisericești în care aceștia să nu fie implicați. Mirenii pot boteza în caz de
necesitate și pot duce Sf. Împărtășanie celor în nevoi.

3. Hirotonia și hirotesia- cei doi termeni erau sinonimi până în sec VII
-Criteriul liturgic de distingere a celor două a fost introdus în sec. XV de Simeon al
Tesalonicului, hirotonia fiind prezentată ca săvârșită în altar, iar hirotesia în afara lui
-hirotonia întru episcop este săvârșită de trei sau cel puțin doi episcopi, reprezentând episcopatul
Bisericii- oameni intregi (78 Ap.), cu nume bun și pregătire teologică temeinică
-Pr. Stăniloae arată că prin aceasta nu se nesocotește locul femeii în viața Bisericii
-Slujirea unui preot care nu este oprit de episcopul său de la săvârșirea celor sfinte este
lucrătoare, indiferent de vrednicia acestuia, dar nu pentru că, hirotonit fiind, rămâne
necondiționat în har, ci pentru că el săvârșește lucrarea Bisericii și lucrarea lui Hristos în Biserică
nu poate fi limitată de slăbiciunile omenești.
-Cuvântul „cler” vine din gr. „cliros” care înseamnă ales prin chemare.
-clerul hirotesit: citețul și ipodiaconul
Vârsta canonică pentru hirotesirea întru ipodiacon a fost stabilită de Canonul 14 Trulan la
20 de ani. Vârsta canonică a diaconului a fost stabilită la sinodul de la Cartagina la 25 de ani.

Episcopii au primit mandatul din partea Apostolilor, pentru a fi garanții ortodoxiei și

ortopraxiei. Episcopul este icoana prezenței lui Hristos în Biserică.
(8. Sin I Ec.): rânduiala de a avea un singur episcop într-o cetate. El are dreptul de a-i judeca pe
clericii din eparhia sa.
Sin. I Ec., prin canonul 5, a stabilit ca Sinodul să ia în discuție, de două ori pe an, modul
în care au fost judecați clericii opriți de la slujire sau caterisiți. Episcopul e dator să poarte grijă
de averea bisericească. Episcopul, în principiu, nu poate demisiona.

Monahii și starea monahală?

-intrarea în această stare se face printr-un ritual încadrat ca ierurgie și ar putea fi considerat chiar
ca hirotesie, ținând cont de faptul că monahul asumă o chemare

4. Sf. Spovedanie
Sf. Ioan Scărarul: „Pocăința înseamnă împrospătarea Botezului. Pocăința este învoiala cu
Dumnezeu pentru o nouă viață. Pocăința este cumpărătoare a smereniei.
Părăsirea păcatului este precedată de revenirea la firea cea dintâi.
Yom Kipur- sărbătoare națională evreiască pentru iertarea păcătelor
-penitența publică din primele secole ale creștinismului
Sf. IGA insistă asupra faptului că reconcilierea, iertarea este un dar.
 Pentru păcate publice era dată o penitență confidențială, iar pentru păcatele publice, se
dădea o penitență publică. Episcopul poate interveni pentru modificarea epitimiei date de către
preot.
5. Sf. Euharistie
-Cei aflați în primejdie de moarte sau în stare de boală gravă pot primi Sf. Împărtășanie, dar doar
câtă vreme sunt în viață și conștienți. (83 Trulan, 18 Cartagina)
-Vrednicia nu trebuie înțeleasă ca o stare de perfecțiune sau de lipsă a oricărui păcat, ci o stare de
pocăință, de îndepărtare de păcat.
-Nu există canoane care să condiționeze Împărtășania de Spovedania imediat anterioară.
-Este îngăduit să li se dea Sf. Împărtășanie celor bolnavi sau în primejdie de moarte, chiar dacă
au mâncat. (9 Nichifor Mărt.), precum și în cazul în care ar fi sub epitimie (13 Sin. I Ec., 7
Cartagina).
-În caz de nevoie, diaconul poate împărtăși, iar în situații de forță majoră chiar și mireanul poate
să-și ia singur Sf. Împărtășanie (58 Trulan).

6. Sf. Cununie
Manifestarea comuniunii în iubirea familială este o formă de evidențiere a prezenței chipului
treimic în viața omului.
Pr. Stăniloae: „Nunta, ca legătură naturală pe viață între un bărbat și o femeie, se întemeiază pe
faptul că bărbatul și femeia numai împreună alcătuiesc umanitatea completă”.
-familia are în ea sămânța veșniciei.
-familia nu este doar un parteneriat, contract sau viață de cuplu
Taina Nunții poate fi săvârșită pentru un ortodox și o persoană eterodoxă botezată în
numele Sfintei Treimi doar pe cale de iconomie, cu respectarea prevederilor canonice în vigoare.
Nu poate primi această taină o persoană care nu are discernământ deplin (minori sau
persoane puse sub tutelă). Rudeniile se împart în rudenii de sânge, rudenii religioase și rudenii
morale.
Se poate vorbi despre un divorț bisericesc? Trebuie să înțelegem însă că nu e vorba de un
divorț în sensul că Biserica ar dezlega legătura nunții, ci este vorba de o constatare a încetării
vieții de familie pecetluită de societatea civilă prin divorț și o dezlegare a fostului soț de păcatul
neasumării făgăduinței săvârșite prin Nuntă.
 Canonul 102 Cartagina vorbește despre reconcilierea soților despărțiți, fără a impune alt
ritual sacramental decât reintegrarea în trupul Tainic al lui Hristos, la vremea cuvenită, prin
Împărtășanie. Părintele Job Getcha, decan emerit la „Saint Serge” insistă asupra faptului că
nicăieri în Tradiția canonică a Bisericii Ortodoxe nu poate fi identificată noțiunea de „divorț”.
-cererea pentru dezlegare în urma divorțului și binecuvântare pentru a doua nuntă
Sf. Grigorie de Nazianz spune că Liturghia este cadrul care trebuie să însoțească toate
ceremoniile civile și familiale ce constituie nunta propriu-zisă. Odată cu apariția în Biserică a
ereziilor și a schismelor, preocuparea pentru evitarea căsătoriilor mixte era legată de a nu
relativiza gravitatea ereziei.
În conformitate cu acrivia canonică, căsătoria între ortodocși și neortodocși este oprită.
Cu toate acestea, prin pogorământ poate fi săvârșită, cu condiția expresă ca toți copiii proveniți
dintr-o astfel de căsătorie să fie botezați și educați în Biserica Ortodoxă.
Căsătoriile între ortodocși și creștini sunt permise, în timp ce căsătoriile între ortodocși și
necreștini sunt interzise. Cuvintele Mântuitorului: „pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară”
(In. 6, 37) ne obligă să avem o atitudine de înțelegere și disponibilitate față de cei ce doresc să-și
apropie familia de Biserică.

7. Sf. Maslu: s-a ajuns să se prevadă ca Taina Sf. Maslu să fie săvârșită de 7 preoți sau cel
puțin 2.
-NU spunem exact ce primesc cei din afara Bisericii în numitele lor Taine

Ierurgiile sunt lucrări sacramentale care nu sunt indispensabile pentru mântuirea

credincioșilor. Canonul 26 Laodiceea arată că exorcizarea nu poate fi făcută decât de cei care au
binecuvântarea episcopului.

Perioada lunară a femeilor

Constituțiile Apostolice din Canonul Ortodoxiei:
„nici împrejurările legitime, nici lehuzia, nici scurgerea sângelui, nici scurgerile în vis nu pot
întina firea omului sau să o separe de Duhul Sfânt, ci numai necredința, impietatea și acțiunea
contrară legii”.
 „Este corect să nu i se interzică să intre în Biserică, deoarece femeia care suferea de
această scurgere de sânge, după ce s-a atins cu umilință de marginea hainei Mântuitorului, s-a
vindecat”.

Sf. Grigorie merge mai departe și arată că, dacă femeia aflată în perioada rânduielii
lunare, din venerație pentru Taina Sfintei Împărtășanii, nu merge să se împărtășească, trebuie
lăudată, dar dacă se duce să ia Sf. Împărtășanie, nu trebuie judecată deoarece nu face păcat.
Nu poate fi săvârșită slujba de Înmormântare ortodoxă pentru o persoană care nu aparține
Bisericii ortodoxe.