Despre repetabilitatea Sfintelor Taine: Botez, Mirungere, Euharistie, Hirotonie și

Maslu

~ Referat ~

Tatu Cornel Andrei

Anul IV, Teologie Pastorală

Examen la Drept Canonic Ortodox

Sesiunea iunie 2021

Teologia ortodoxă înţelege Sfintele Taine ca pe nişte „lucrări invizibile ale lui Hristos săvârşite

prin acte vizibile, prin care se constituie Biserica şi care se săvârşesc în Biserică”.1

Dintre cele şapte Sfinte Taine, rânduite de Biserică, unele sunt nerepetabile (Botezul,

Mirungerea, Hirotonia/Preoţia), altele se repetă, în funcţie de solicitările creştinilor (Spovedania,

Euharistia, Maslul), iar Taina Căsătoriei, deși irepetabilă în sine, este îngăduit a se administra a doua şi

a treia oară, prin pogorământ, în cazuri speciale.

1. Botezul

Sfântul Botez este începutul tuturor Tainelor Bisericii pentru că el „ne dă însăşi ființa şi trăirea
noastră întru Hristos””. 2
Fără Sfântul Botez oamenii sunt morți şi plini de stricăciune şi abia prin
ea [prin viața dumnezeiască primită la Botez n.n.] pășesc la viaţă 3 Deci, după cum se observă, Sfântul
Nicolae Cabasilas numeşte „viaţ㔠viața duhovnicească, pentru că cel nebotezat este plin de
stricăciunea păcatului.4 Cu toate că viața cea nouă în Hristos, primită la Botez, înseamnă eliberarea de
lanțurile păcatului strămoșesc și că această Sf. Taină dă putere celui botezat de a nu mai păcătui, asta nu

1 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Ed. IBMBOR, București, 2010, p. 14

2 Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, ed. a II-a, Ed. IBMBOR, București, 2001, p. 50

3 Ibidem.

4 Ibidem.
înseamnă că cel care a primit Botezul va ferit cu totul de păcate pe întregul parcurs al vieții.
Cei ce păcătuiesc pe parcursul vieții rămân încă într-o anumită legătură cu Hristos, fără să mai

trebuiască să se boteze a doua oară. Slăbirea legăturii lor cu Hristos se vindecă prin Taina Pocăinței

(Spovedaniei). Cei care îl reneagă pe Hristos și ies din Trupul Lui cel tainic prin apostazie, puterea

primului Botez rămâne încă lucrătoare în ei, aceștia având posibilitatea oricând în cursul vieții lor

pământești să se întoarcă în sânul Bisericii, altfel vor fi pierduți. Ei nu sunt rebotezați din nou când

revin, pentru că harul Botezului nu se dă de două ori. Ei nu renasc de două ori, pentru că nici din trup

nu se nasc de două ori și nu vin pe lume de două ori cu păcatul strămoșesc.5

În privința irepetabilității Sfintei Taine a Botezului, canonul 47 apostolic prevede că: „Episcopul

sau presbiterul dacă ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevărat sau dacă nu ar boteza pe cel

spurcat de către eretici (cei fără credinţă adevărată), să se caterisească, ca unul care ia în râs crucea

şi moartea Domnului şi nu deosebeşte preoţii adevăraţi de preoţii mincinoşi.” Așadar, după cum

prevede canonul, Botezul valid nu se repetă. Un Botez valid nu se mai repetă deoarece el se săvârșește

în închipuirea morţii Domnului, Celui Care a murit şi a înviat o singură dată.

Pentru că Botezul să fie considerat valid, acesta trebuie să fi fost săvârșit în numele Sfintei

Treimi: în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Canonul 49 apostolic spune clar că Botezul se

face în numele Sf. Treimi: Dacă vreun episcop sau presbiter nu ar boteza după orânduirea Domnului,

în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul Sfânt, ci în trei fără de început, sau în trei firi sau în trei mangaietori, să

se caterisească.” Botezul care nu este săvârșit în numele Sf. Treimi este considerat un „botez ” făcut de

eretici. Conform canonului 46 apostolic, tainele săvârșite de eretici nu sunt taine. 6 Deci, regula este că

ereticii pot veni la ortodoxie doar prin botez cu afundare de trei ori în numele Sfintei Treimi. În situația

„rebotezării” ereticilor care vin la ortodoxie, nu avem de-a face un caz excepțional de repetabilitate a

Botezului, întrucât acest așa-numit „botez” al ereticilor este considerat ca și când nu ar fi existat

vreodată. Deci, doar Botezul în numele Sf. Treimi este recunoscut de Biserica Ortodoxă.

5 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 49.

6 „Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor.
Căci ce fel de împărtăşire(înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne credinciosul? (II Cor.
6,15).”
 Tot în legătură cu valabilitatea Botezului, pentru că un Botez să fie recunoscut de către Biserica

Ortodoxă, regula este că acesta trebuie săvârșit prin întreita afundare în apă. Canonul 50 apostolic

prevede în acest sens: „Dacă vreun episcop, sau preot, nu ar săvârși cele trei afundări ale unei singure

sfințiri, ci o singură afundare, adică aceea care se face întru moartea Domnului, să se caterisească”.

Cele trei afundări se fac atât în pomenirea îngropării de trei zile a Domnului Iisus Hristos, cât şi întru

pomenirea şi autoritatea fiecărei persoane a Sf. Treimi. Există totuși anumite situații de excepție în care

Botezul se poate face prin turnare sau stropire cu apă iar în lipsa apei se poate folosi pământ, nisip,

pietre sau doar se poate sufla și binecuvânta (cei din incubatoare) asupra pruncului.

În privința celor care vin la ortodoxie şi care provin din rândul romano-catolicilor, luteranilor,

calvinilor, armenilor şi schismaticilor (stiliști sau rascolnici), se consideră potrivit principiului

iconomiei că au un Botez valid și prin urmare, nu se mai botează. Cu toate că o parte dintre aceste

denominațiuni creștine săvârşesc botezul doar prin stropire sau printr-o singură afundare ori prin

turnarea apei, botezul lor este considerat de către Biserica Ortodoxă ca fiind în principiu valid. Deci

este acceptat de către Biserica Ortodoxă. În cazul Bisericilor Ortodoxe surori care aplică principiul

acriviei (Sf. Munte Athos și Biserica Ortodoxă a Georgiei) în legătură cu canonul 46 apostolic, s-ar

putea considera că ar fi o situație aparte de „repetabilitate” a Botezului, mai ales de către bisericile care

aplică principiul iconomiei.

Tot un caz atipic de „repetabilitate” a Botezului se poate vorbi în cazul în care nu se cunoaște

faptul dacă o persoană a fost sau nu botezată. într-o astfel de situație, Botezul se va săvârşi cu o formulă

condiţională, şi anume: Dacă nu este botezat...”. Cu toate acestea, trebuie subliniat că Sfânta Taină a

Botezului este irepetabilă prin excelență.

2. Mirungerea

Sfânta Taină a Mirungerii, a doua Taină a imbisericirii personale, îl desăvârșește pe noul născut

la viaţa Duhului, întărindu-i puterile de care are nevoie aici pe pământ ”. 7 Harul care se împărtăşeşte

prin Mirungere este cel care face să crească şi să se întărească viaţa duhovnicească a celui botezat. Sf.

Mir dezvoltă şi întăreşte viaţa duhovnicească începută prin Botez, „el dă puterea în luptele duhovnicești

7 Sfântul Nicolae Cabasila, op. cit., p. 50.

şi perfecţionarea în Hristos, personalizând darurile primite prin Botez, adică făcându-le active ca

proprietate personală a celui botezat.”8

Primitorii Tainei Mirungerii sunt toţi cei care au fost botezaţi în numele Sfintei Treimi. Fiind

vorba de o Taină care se află în strânsă legătură cu Botezul, aceasta nu se mai repetă în mod normal

(după Canonului 47 apostolic).

Totuși, avem două situații de excepție în care Mirungerea este repetabilă. Astfel, Canonul 7 al

Sinodului II ecumenic, prevede sitația în care Mirungerea se repetă pentru cei botezați și mirunși în

Sfânta Biserică Ortodoxă.9 Este vorba despre cei care rătăcesc o perioadă de timp pe la diferite grupări

eretice, după care revin în sânul Bisericii Ortodoxe. Tot astfel, Canonul 1 al Sf. Ioan Ajunătorul

prevede că Mirungerea se repetă în cazul apostaților. 10 Repetarea Tainei Mirungerii în astfel de cazuri,

poate avea rațiunea de a-i întări și a-i reașeza într-o împreună lucrare cu Duhul Sfânt pe cei ce cândva

au fost botezați în mod valid în Biserică, dar s-au rătăcit cu învățături eretice. Sfânta Mirungere îi

readuce pe cei rătăciți cu învățături eretice și pe cei apostați în Împărăţia cea cerească prin lucrarea

Sfântului Duh și astfel să se învrednicească de ospătarea împreună cu Hristos în Taina Sfintei

Euharistii. „Duhul se imprimă prin aceasta în mintea omului sau îi deschide orizonturile nelimitate ale

luminii și ale binelui, ca acesta să cunoască și să cugete numai, cele bune, ca să lupte împotriva

gândurilor rele care-l îngustează și ca să pătrundă cu ușurință în tainele nesfârșite ale cunoașterii și

8 Prof. Nicolae Chițescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. Petreuță, Teologia dogmatică și simbolică, Vol. II, Ed.
Renașterea, Cluj-Napoca, 2010, p. 208.

9 „(...) Pe arieni, macedonieni, sabatinieni, novaţieni cei ce-şi zic lor catari şi stângaci, apoi pe patrusprezeceni
(quartodecimani), pe mercuraşi (tetradiţi) şi pe apolinarişti îi primim dacă dau zapis (libel, scrisoare-mărturisire de
credinţă) şi dacă dau anatemei toată erezia care nu învaţă cum învaţă sfânta a lui Dumnezeu Biserică sobornicească şi
apostolească şi îi pecetluim, adică îi ungem mai întâi cu sfântul mir, adică fruntea şi ochii şi nările şi gura şi urechile şi
pecetluindu-i pe ei, zicem: Pecetea darului Duhului Sfânt. (...).”

10 „(...) Iar dacă cineva a fost cuprins de cei nelegiuiţi fiind în deplina vârstă a bărbăţiei şi prin chinuri a fost silit să
se lepede de credinţa sa, acestuia încă să i se acorde milostivire. Totuşi întâi va posti de două ori 40 de zile, reţinându-se de
la carne, brânză şi ouă, şi în trei zile din săptămână să se abţină de la vin; şi nici untdelemn să nu dorească; şi să facă
rugăciuni îmbelşugate şi cât se poate mai multe metanii. După aceea, împlinindu-se cele două de ori 40 de zile, să asculte
timp de şapte zile zilnic rugăciuni de pocăinţă, iar în ziua a opta să se spele întocmai ca cei mai sus menţionaţi şi să fie uns
şi să se învrednicească de împărtăşirea Sfintelor Taine, iar după alte opt zile să participe la slujbele bisericeşti, iar pe cel ce
intenţionat a dezertat la tăgăduirea credinţei, îl aşteaptă pedeapsă grozavă, dar prin nemărginita iubire de oameni a lui
Dumnezeu, aceasta încă se va lecui cu milostivire. Deci doi ani să postească, reţinându-se de la carne, brânză şi ouă; iar în
trei zile din săptămână Iipsindu-se de untdelemn şi de vin, făcând în fiecare zi metanii potrivit puterii sale, una sută sau
două sute. Iar împlinindu-se cei doi ani, să asculte şi acesta şapte zile rugăciuni de pocăinţă, iar apoi să se procedeze şi în
privinţa lui precum s-a mai spus mai înainte.”
iubirii lui Dumnezeu.”11

3. Euharistia

Sfânta Euharistie are rolul de a susține această viaţă, păstrând-o într-o stare înfloritoare. Dacă

Botezul și Mirungerea sunt irepetabile pentru un credincios care rămâne în Biserică, Sfânta Euharistie

este cea prin care sufletul trăieşte în mod efectiv, adăpându-se continuu din izvorul vieții. Euharistia

este Taina desăvârșirii omului care a fost renăscut în Hristos prin Botez și întărit în Duhul Sfânt prin

Mirungere. Noul membru al Bisericii, deși primește Euharistia imediat după Botez și Mirungere, nu se

poate considera că a ajuns la desăvârșire, din punctul de vedere al contribuției pe care trebuie să o dea

și el.12 Fiindu-i stabilită calea către Hristos, prin puterile oferite la Botez și Mirungere, parcurge acest

drum întreg până la încununarea stăruințelor sale de a dezvolta viața cea nouă primită prin Sf. Taine.

Starea aceasta finală trebuie să se întipărească mereu ca potență prezentă a lui Hristos în ființa omului

prin Sfânta Împărtășanie, pentru a-l atrage pe acesta spre ea, pentru a efectua asimilarea tot mai

accentuată spre ea.13 Desăvârșirea, viața eshatologică trebuie trăită anticipat sau pregustată într-o

continuă reînnoire. În Sf. Euharistie, omul renăscut în Hristos (Botez) și întărit prin Sfântul Duh

(Mirungere) nu se mai unește cu Hristos care Se naște și moare pentru păcatele noastre, ci se unește cu

Hristos care moare la sfârșitul activității Sale, pentru a învia la viața eternă.14

Dacă Botezul și Mirungerea nu se mai repetă pentru că a fost săvârșit în închipuirea morții lui

Hristos, Care a murit şi a înviat o singură dată, Taina Euharistiei fiind Taina Împărăției, a bucuriei

veșnice din veacul ce va să vie, aceasta se administrează în mod continuu, cu repetare pe tot parcursul

vieții, până când chipul omului afectat de păcat se hristomorfizează. Prin Împărtășire Hristos nu rămâne

lipit în noi ca un lucru pasiv ci ca un izvor de putere care trebuie să sporească în noi până la dobândirea

asemănării cu El.

Sfânta Euharistie nu este numai o Taină, ci şi Jertfa nesângeroasă, adusă lui Dumnezeu, Jertfa

11 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 79.

12 Idem, p. 84.

13 Ibidem.

14 Idem, p. 85.
Trupului şi Sângelui Mântuitorului lisus Hristos.15 Sfânta Euharistie se săvârşeşte exclusiv în cadrul

Sfintei Liturghii, a cărei parte esenţială o constituie cuvintele de sfinţire a darurilor - Epicleza, dar

culminează cu împărtășirea credincioșilor - ospățul cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos.

Pentru a evidenția mai bine diferența dintre Taina Botezului și a Mirungerii care se săvârșesc

doar o dată (fără repetare) și a Euharistiei care se săvârșește continuu (repetabil), ne-am propus să

prezentăm raportul dintre Jertfa euharistică şi Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului pentru o mai bună

înțelegere. Întrucât în Sf. Euharistie este prezent Iisus Hristos ca Arhiereu, Acelaşi fiind Cel ce aduce şi

Cel ce se aduce jertfă, Euharistia este prezentarea reală şi obiectivă a Jertfei de pe Cruce. În esenţa sa,

Jertfa euharistică este identică cu Jertfa de pe Cruce, jertfindu-se pe altar acelaşi Miel al lui Dumnezeu

care s-a răstignit pe Cruce. Nu este altă jertfă ce se aduce în bisericile de pretutindeni, ci este Jertfa

unică adusă odată de arhiereul Iisus Hristos.16

Deosebirea dintre Jertfa euharistică şi cea de pe Cruce constă numai în forma şi scopul jertfei.

Pe Cruce, Mântuitorul S-a adus pe Sine jertfă în chip sângeros şi murind. În Sf. Euharistie se jertfeşte

El, prin mâna preotului, în chip nesângeros, în forma pâinii şi a vinului şi în mod tainic, fără să moară.

Prin Jertfa de pe Cruce Hristos a adus lumii mântuirea obiectivă, împăcând-o cu Dumnezeu, în timp ce

Jertfa euharistică se aduce cu scopul însuşirii personale a bucuriilor Crucii, adică pentru mântuirea

subiectivă. De aceea, Jertfa de pe Cruce s-a adus o singură dată, iar cea euharistică, fără să fie altă

jertfă, se aduce mereu până la sfârşitul timpului. Şi tot de aceea, Jertfa de pe cruce a adus-o singur

Mântuitorul, iar la cea euharistică participă şi membrii Bisericii.17

În concluzie, dacă Sf. Euharistie s-ar săvârși doar o singură dată în viața credinciosului precum

Botezul și Mirungerea, înseamnă că celebrarea Sfintelor Liturghii în veacul acesta căzut nu și-ar mai

găsi rostul.

4. Sf. Maslu

„Maslul este Taina în care creştinul bolnav, care este uns cu untdelemn sfinţit, dobândeşte prin

15 Prof. Nicolae Chițescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. Petreuță, op. cit., p. 211.

16 Idem, p. 227.

17 Ibidem.
rugăciunile preoţilor Harul vindecării de bolile trupeşti şi sufleteşti.”18

Taina Sfântului Maslul este repetabilă prin excelență, acesta putându-se împărtăşi credincioșilor

ori de câte ori se simte necesitatea primirii lui.

5. Hirotonia

„Hirotonia este Taina în care, prin punerea mâinilor arhiereului şi prin rugăciune, se

împărtăşeşte persoanei anume pregătite, Harul, care dă puterea de a învăţa cuvântul lui Dumnezeu, a

săvârşi Sfintele Taine şi a conduce pe credincioşi la mântuire. Hirotonia înseamnă atât intrarea în cler,

cât şi primirea unei puteri spirituale sau a unei trepte din acea putere.”19

Prin Sfânta Taină a Hirotoniei, primitorului i se dă Harul spre ajutor și îi conferă dreptul de a

împlini atribuțiile ce revin treptei ierarhice pentru care se săvârșește Hirotonia. Acest efect îl

evidențiază Sfântul Apostol Pavel când i se adresează lui Timotei:  „Te îndemn să ții aprins darul lui

Dumnezeu, cel ce este în tine, prin punerea mâinilor mele” (II Timotei 1, 6).20

„Precum Hirotonia este una, așa și Harul este unul, dar el se împarte în mod gradat celor trei

trepte ierarhice. Diaconul îl primește într-o măsură mai mică, preotul în una mai mare, iar episcopul îl

primește în plenitudinea lui. Caracterul unitar de Taină al Hirotoniei nu e desființat prin existența celor

trei trepte ierarhice.”21

Potrivit Canonului 68 Apostolic,22 Hirotonia nu se repetă. Harul Hirotoniei se împărtășește unei

singure persoane, pentru aceeași treaptă, o singură dată și el rămâne hirotonit pentru totdeauna. De

asemenea, Canonul 48 Cartagina nu îngăduie Hirotonirea pentru a doua oară. Atât cel care primește

Hirotonia a doua oară, cât și pe cel ce hirotonește o persoană care a mai fost înainte hirotonită în mod

18 Idem, p. 248.

19 Idem, p. 239.

20 Idem, p. 241..

21 Idem, p. 242

22 „Dacă vreun episcop, sau presbiter, sau diacon, va primi a doua hiro tonie de la altcineva, să se caterisească şi el,
şi cel ce 1-a hirotonit, afară de cazul că ar dovedi că are hirotonia (întâia) de la eretici. Căci cei ce sunt botezaţi sau
hirotoniţi de unii ca aceştia nu este cu putinţă să fie nici cred incioşi, nici clerici.”
valid, sunt pedepsiți de către sfintele canoane cu caterisiria/depunerea.

Harul Hirotoniei fiind definitiv în persoana celui hirotonit, el nu va mai putea deveni mirean

ulterior. El va rămâne în starea de cleric pentru tot restul vieții. Cel ce face însă anumite abateri de la

îndatoririle clericale poate fi oprit de la exercitarea funcțiunilor preoțești, dar Harul Hirotoniei nu-i

poate fi luat.23

Principiul nerepetării Hirotoniei a fost și este respectat de Biserică chiar și când este vorba de

hirotoniile săvârșite de către eretici sau schismatici. Biserica Ortodoxă recunoaște hirotoniile acestora,

în cazul în care, după învățătura lor, Hirotonia este socotită ca Sfântă Taină și este săvârșită după

rânduielile canonice. De exemplu, Biserica Ortodoxă recunoaște ca fiind valide Hirotoniile săvârșite în

Biserica Romano-catolică, și pe clericii care vin de acolo la ortodoxie îi primește în treapta avută în

romano-catolicism. În schimb, pastorilor protestanți care trec la ortodoxie le este administrată Taina

Hirotoniei întrucât protestanții nu recunosc Hirotonia ca Taină. 24 Aceeași măsură se aplică și preoților

anglicani care vin la ortodoxie deoarece Biserica Anglicană nu recunoaște Hirotonia ca Taină.

La Sinodul de la Constantinopol din 1879 s-a recunoscut validitatea clericilor hirotoniţi de

episcopii depuşi sau schismatici.25

23 Prof. Nicolae Chițescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. Petreuță, op. cit., p. 242.

24 Ibidem.

25 Ibidem.
 Bibliografie

Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Ed. IBMBOR, București, 2010.;
Prof. Nicolae Chițescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. Petreuță, Teologia dogmatică și simbolică, Vol. II,
Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2010.;
Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, ed. a II-a, Ed. IBMBOR, București, 2001.