TAINELE DE INIȚIERE

Cuprins

INTRODUCERE

Între cele şapte taine liturgice se numără şi cele trei taine de iniţiere care sunt iniţiale
creştinului: Botez, Mirungere şi Euharistie.
Botezul, Mirungerea şi Euharistia sunt taine fundamentale ale Bisericii, fără de care
mântuirea ar fi imposibilă. Aceste taine de iniţiere sunt puncte de referire în viaţa unui
creştin.
Toate momentele importante ale vieţii noastre creştineşti sunt pecetluite, sfinţite şi
călăuzite de harurile Sfintelor Taine.
Pe Iisus Hristos îl avem ca exemplu, deoarece El a fost Cel care s-a lăsat botezat de
Sfântul Ioan Botezătorul în apa Iordanului pentru a arăta lumii că fără botez nu ne putem
numi creştini, sau cel ce nu se va naşte din apă şi din Duh, nu va intra în împărăţia cerurilor.
Prin propovăduirea cuvântului Sfintei Evanghelii, Biserica lucrează în numele şi cu
puterea lui Hristos la opera mântuirii noastre.
„Biserica este întruchipată în Sfintele Taine dar nu în chip simbolic, ci ca
mădularele în inimă, ca ramurile în rădăcina plantei sau ca mlădiţele în viţă”. 1 Botezul,
Mirungerea şi Euharistia sunt considerate Taine ale vieţii spirituale, deoarece ele sunt foarte
importante pentru mântuirea fiecărui om.
Tainele de iniţiere, le putem numi temelia vieţii noastre religioase, fiind
fundamentale pentru mântuire.
Prin Taina Botezului ne unim şi ne naştem în Hristos, prin Taina Mirungerii ne
întărim în viaţa duhovnicească, iar prin Sfânta Taină a Euharistiei primim hrana pentru
viaţa de dincolo, numită viaţa veşnică.
Fiecare taină necesită o taină corespunzătoare care constă în caracterul supranatural
al Tainei. Botezul este acea Taină care, prin întreita cufundare în apă sfinţită, în numele
Sfintei Treimi, cel ce se botează primeşte harul iertării păcatului strămoşesc.
Cu referire la Sfânta Taină a Botezului, Sfântul Grigorie de Nyssa ne spune un
cuvânt foarte frumos: „Botezul este curăţirea păcatelor, iertarea greşelilor, cauza înnoirii şi

1
Sfântul Grigorie de Nyssa, Preot Dr.Vasile Răducă, Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa, Editura
I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1996, p. 12.
 a renaşterii.”2
Lucrarea aceasta este un studiu liturgic şi urmăreşte prezentarea actelor, a
rugăciunilor şi a ceremoniilor din diferitele rânduieli de iniţiere care există în lumea
creştină. Vom vedea diferenţele şi asemănările dintre rânduiala ortodoxă şi celelalte
rânduieli creştine.
Sub o cercetare mai amănunţită privind Tainele de iniţiere în celelalte Biserici şi
confesiuni creştine, vom scoate în evidenţă şi vom urmări într-un mod special ritualul
acestor taine de iniţiere. Sunt prezentate rânduielile baptismale ale diferitelor Biserici şi
confesiuni creştine în modul în care se apropie de rânduiala ortodoxă şi de tradiţia
apostolică, iar cele mai apropiate taine de iniţiere de cea ortodoxă sunt rânduielile de
iniţiere din Bisericile Orientale.

Lucrarea se va încheia cu prezentarea concluziilor rezultate în urma studiului

amănunţit asupra semnificaţiei şi a evoluţiei ritualului primar al iniţierii creştine.

2
Sfântul Grigorie de Nyssa, p. 14.
 CAPITOLUL 1

Botez, Mirungere şi Euharistie la Sfinții Părinți

a) Rânduiala şi explicarea Botezului şi a Mirungerii la Sfântul Ioan Gură de Aur

Ioan Hrisostom (Gură de Aur) îşi merită pe deplin numele pentru puterea şi
frumuseţea cuvântării sale. Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia, capitala
Orientului, cam pe la anul 3443. În viaţă a fost îndrumat de mama sa, care i-a vrut tot binele
pentru el. Ioan a luat lecţii de la cei mai învăţaţi oratori ai timpului, iar cu timpul a devenit
mai bun decât îndrumătorii săi.
Sfântul Ioan Gură de Aur în diferitele sale scrieri, a acordat o importanţă deosebită
explicării ritului Botezului, ca Taină de iniţiere, neglijând în catehezele sale baptismale,
celelalte două Taine ale iniţierii creştine (Mirungerea şi Sfânta Euharistie).
În rândurile următoare vom încerca să reconstituim rânduiala slujbei Botezului, aşa
cum se săvârşea ea la Antiohia în epoca aceea, şi cum reiese din informaţiile pe care ni le
dă în omiliile sale baptismale Sfântul Ioan Gură de Aur.
Am observat că rânduiala, în comparaţie cu cea de azi din riturile liturgice
răsăritene, era mult mai simplă. Riturile baptismale, erau, ca şi la Ierusalim, pentru:
exorcismare, lepădarea de satana, Unirea cu Hristos şi ungerea baptismală.
Exorcismele erau citite de către exorcişti, cu mult înainte de săvârşirea botezului
propriu-zis şi constau în rostirea cuvintelor înfricoşătoare ale conjurării (blestemului),
destinate să alunge pe demoni, urmate de o rugăciune de invocare adresată lui Dumnezeu,
în care era vorba şi de pedeapsa gheenei.4
Ceremonia lepădării de satana şi unirea cu Hristos avea loc la Sfârşitul pregătirii
baptismale, fie în Vinerea Patimilor, la ceasul al IX-lea, fie în Sâmbăta Patimilor după
amiază, imediat înainte de săvârşirea Botezului.
În prezenţa preoţilor slujitori, în frunte cu episcopul, avea loc ritualul, care apoi
conduceau candidaţii în biserică.

3
GHERASIM TIMUŞ, Episcopul Argeşului, Dicţionar Aghiografic, editat de Mănăstirea Portăriţa, jud.Satu Mare,
1998, pag.447-451
4
Preot Prof. Dr. Ene Branişte, Explicarea Sfintelor Taine de Iniţiere (Botez, Mirungere, Euharistie în Literatura
creştină), editura Arhiepiscopiei Bucureştilor, 1990, pag.42.
 În urma studiilor făcute pe baza materialului, nu ştim dacă formula rostită era
împărţită în articole sau o singură frază.
De la Sfântul Chiril al Ierusalimului 5 avem o împărţire în fragmente sub formă de
articole, a formulei rostită de catehumen.
Sfântul Ioan Gură de Aur nu pomeneşte de suflare sau scuiparea diavolului de către
catehumen, din ritualul actual al botezului în riturile liturgice răsăritene.
După lepădarea de satana, urma jurământul de credinţă faţă de Hristos. Sfântul Ioan
acordă o mare importanţă acestei ceremonii.6
Lepădarea de satana şi jurământul de credinţă faţă de Hristos, erau urmate de
ungerea baptismală a catehumenilor. Ungerea baptismală a catehumenilor la Antiohia avea
loc în două etape. Prima etapă a ungerii era parţială şi se făcea de către episcop sau de către
preot. A doua ungere era o ungere completă a trupului cu untdelemn sfinţit şi se săvârşea în
noaptea dinaintea botezului. Ungerea cu ulei sfinţit era făcută de către diaconi şi clerici
inferiori.
Mulţi cred că în acele vremuri, candidaţilor la botez din Antiohia, li se cerea o
mărturisire de credinţă sau mai simplu, într-un cuvânt, o spovedanie sinceră şi curată.
După etapele premergătoare botezului, avea loc şi botezul propriu-zis. Catehumenul
intra în apă şi episcopul sau preotul îl afunda de trei ori rostind formula: „Botează-se X în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”8. Formula botezului este asemănătoare cu
formula din ritul ortodox din ziua de azi, aşa cum îl găsim şi în Molitfelnic.
Formula era rostită o singură dată, fiecare afundare cuprinzând cu mărturisirea unei
persoane a Sfintei Treimi.9 Cu privire la Sfinţirea apei botezului în prealabil Sfântul Ioan nu
menţionează nimic în comparaţie cu Teodor de Mopsuestia care afirmă despre Sfinţirea
apei în Cateh XIV.
Cu privire la riturile baptismale nu dă o descriere clară. De la Sfântul Ioan aflăm că,
îndată după ieşirea din apa Botezului, neofiţii rosteau rugăciunea „Tatăl nostru”.

5
Cateheza I a Sfântului Chiril al Ierusalimului „Studii Teologice” nr.7-8/1968, p. 806
6
Cat. III din ed. Papad-Ker, p.172; Cat. II, 21 din ed. A. Wenger, p.145 citate în pr. Prof. Ene Branişte.
7
Molitfelnic
8
Cat. II 26, ed. Wenger p.147
9
Pr. Prof. E.Branişte, Expl. Sf. Taine, p.46, a citat din Omilia VI, 4 la Coloseni; P.G., col.342., t LXII

6
 Se crede că împărtăşirea neofiţilor, avea loc în cadrul Liturghiei credincioşilor din
noaptea Paştilor, la care ei aveau dreptul să ia parte pentru prima dată, iar în următoarele
şapte zile se împărtăşeau zilnic.10
Sfântul Ioan vorbeşte, cu o deosebită stăruinţă, despre efectele Botezului atât în
catehezele sale baptismale cât şi omiliile sale exegetice, conturând mai mult decât alţi Sfinţi
Părinţi, puterea curăţitoare a Botezului, care spală în apele lui orice păcat, oricât de mare ar
fi el. Botezul poate fi numit o renaştere la viaţă, aşa cum o biserică înnegrită de fumul
lumânărilor, i se redă lumina corespunzătoare după un îndelung proces de curăţenie.
În finalul acestei prelegeri vom da curs unui îndemn al Sfântului Ioan Gură de Aur
(Hrisostom) către neofiţi: „Fugiţi de toate ispitele diavolului, împodobiţi-vă cu zelul pentru
virtute, frecventaţi biserica, petreceţi-vă ziua în rugăciune şi mulţumire, în conversaţii
spirituale, căci Botezul nu foloseşte la nimic dacă după Botez continuăm a duce o viaţă
nedemnă”.11

Rânduiala şi explicarea Botezului şi a Mirungerii la Sfântul Ambrozie al

Milanului

Un alt Sfânt Părinte care a acordat o atenţie deosebită Sfintelor Taine de Iniţiere este
Sfântul Ambrozie al Milanului. Sfântul Ambrozie s-a născut în anul 340. Încă din pruncie el
a urmat exemplul mamei sale. Scrierile sale rămase mărturie ne arată câte dragoste avea
pentru arte. Sfântul Ambrozie al Milanului, este considerat unul dintre cei mai mari exegeţi,
oratori şi poeţi creştini din Apus. Neobositul cuvântător bisericesc care era numit Sfântul
episcop Ambrozie al Milanului, ţinea neofiţilor din Milan o serie de omilii sau cateheze, în
care le explica, în chip magistral, riturile tainelor de iniţiere creştină (Botez, Mirungere şi
Sfânta Euharistie).
De la Sfântul Ambrozie ni s-au păstrat două lucrări care tratează acelaşi subiect, dar
cu titluri diferite: De mysteüs12 şi De sacramentis. Cele două lucrări (scrieri) ale Sfântului
Ambrozie, reprezintă o importanţă deosebită atât din punct de vedere dogmatic şi
mistagogic, cât şi pentru istoria cultului creştin din Apus, ele fiind cele mai importante
izvoare care ne dau informaţii preţioase despre rânduiala săvârşirii tainelor creştine de
iniţiere.