SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX

CLUJ-NAPOCA

Lucrare de atestat

Sfânta Taina a Spovedaniei

Prof.coordonator: Elev:
Pr.Prof.Dr.CERECHES CIPRIAN TATAR FLAVIU-
SEBASTIAN
Anul omagial
al sfintei spovedanii si împartasanii
Cluj-napoca
2014
 CUPRINS
Cuprins…………………………… 1

Introducere……………………….. 2

I Sfintele Taine mijloace de

împărtășire a harului dumnezeiesc….. 4

II Taina spovedaniei-Taină a refacerii

vieții spirituale:
II.1. -Rânduiala spovedaniei………………….…… 6
II.2. -Condițiile spovedaniei……………….………. 8
II.3. -Etapele spovedaniei………………….………. 10
II.4. -Efectele spovedaniei………………….……… 12
II.5. -Canonul, mijloc de îndreptare………….. 13

III Sfânta Taină a spovedaniei ca

rennoire a botezului…………………. 14

IV Spovedania, Împărtășania și Maslul-

Taine prin care se iartă păcatele…….. 17

Concluzii………………………..... 21

Bibliografie………………………. 23

1
 INTRODUCERE

Biserica Ortodoxă cuprinde în cadrul cultului său un număr de şapte Sfinte Taine.
Sfintele Taine sunt slujbe deosebite săvârşite de episcopi şi preoţi, prin care credincioşii se
împărtăşesc de harul Sfântului Duh, har absolut necesar tuturor creştinilor pentru a putea
dobândi mântuirea subiectivă. Dacă Hristos nu ar fi lăsat Sfintele Taine, nici un om nu s-ar
mai putea mântui. Scopul vieţii creştine este dobândirea harului Duhului Sfânt prin care omul
se desăvârşeşte, iar creştinul cu ajutorul Sfintelor Taine poate dobândi acest har. Harul acesta
este o energie dumnezeiască necreată, împărtăşită de Sfântul Duh creştinilor prin intermediul
Sfintelor Taine, cu ajutorul căruia omul îşi poate lucra mântuirea.

Aceste Sfinte Taine au fost întemeiate de Mântuitorul Iisus Hristos, în timpul vieţii
Sale pe pământ, după cum găsim menţionat în Sfânta Scriptură.

Cele şapte Taine ale Bisericii Ortodoxe sunt: Botezul, Mirungerea, Spovedania
(numită şi Mărturisire sau Pocăinţă), Sfânta Împărtăşanie, Preoţia, Nunta şi Sfântul Maslu.
Prin aceste Sfinte Taine credinciosul intră în Biserică, în viaţa cea întru Hristos, iar fără ele nu
ar mai exista Biserica, nimeni nu s-ar mai putea mântui. Sfintele Taine sunt de o importanţă
majoră, au o valoare enormă, ele sunt dovada iubirii nemărginite a lui Dumnezeu pentru
neamul omenesc.

Am ales să studiez în această lucrare despre Sfânta Taină a Spovedaniei, deoarece

Taina Spovedaniei sau Taina Pocăinţei este de o importanţă foarte mare în mântuirea fiecăruia
şi din păcate multă lume nu este conştientă de acest lucru sau nu ştie ce este ea în sine şi cum
se împlineşte în actul liturgic. Oamenii zilelor noastre nu sunt conştienţi de cât de important
este să se îngrijească de mântuirea sufletului.

De aceea este atât de importantă această Taina a Spovedaniei, deoarece prin ea omul
îşi poate câştiga sufletul, se salvează din ghearele diavolului.

Mi-am propus a vorbesc si de unele legături dintre Taine cum ar fii: Spovedania ca
reînoire a botezului si Taina Spovedaniei, Împărtășaniei si Maslul ca Taine prin care se iartă
păcatele.

2
 *

În realizarea acestei lucrări, am folosit mai multe cărți de specialitate Dogmatică

Patristică și liturghică, care cuprindeau informații despre tema aleasă, pe care le-am studiat,
urmând apoi să pun în scris ceea ce am reținut din acelea.

Lucrarea este structurată pe patru capitole plus câteva subcapitole.

În primul capitol, voi vorbii despre Sfintele Taine ca mijloc de împărtășire a harului
dumnezeiesc,adica o prezentare generală a Sfintelor Taine: definiție, instituire, necesitatea lor
in viata credincioșilor si numărul.

În capitolul doi, voi prezenta Taina Spovedaniei: Rânduială, conditii, etape, efecte și
canonul ca mijloc de îndreptare.

Capitolul al treilea, va cuprinde o expunere a tainei pocăinței ca refacere a stării

spirituale a omului de după botez.

Iar în capitolul al patrulea, voi răspunde la întrebarea: de ce se iartă păcatele si prin

Taina Euharistiei si cea a Maslului?

3
 I.Sfintele Taine mijloace de împărtășire

a harului dumnezeiesc

Biserica este trupul lui Hristos și desăvârșirea de viață a Duhului Sfânt(Efes.1,23),

căreia Hristos ia dat puterea si modalitățile vizibile de împărtășire a mântuirii înfăptuită de El
pentru tot neamul omenesc, prin Întruparea, Patimile, Jertfa pe Cruce și Învierea Sa din morți.
Mijloacele prin care în Biserică se împărtășește harul dumnezeiesc care îndreptează si
sfințește pe oameni și îi unește tot mai mult cu Domnul Hristos si cu biserica Lui, sunt
Sfintele Taine.

Definitie: Sfintele Taine sunt acele lucrări sau acte sfinte văzute,întemeiate de Hristos
și săvârșite de Biserică prin episcopul și preotii ei,prin care se împărtășește primitorului harul
dumnezeiesc,nevăzut,mântuitor.1

Dictionarul dă cuvântului TAINĂ (µυστήριον) următoarele înțelesuri:ceea ce este

ascuns,necunoscut și neînțeles, sau ceva revelat, dar neînțeles deplin de toți credincioșii.În
sensul de lucrare eficientă a acordării unor haruri speciale.

Tainele au câteva trăsături esențiale, și anume: 1) Au fost instituite de Mântuitorul Hristos.

Aceasta rezulta din textele: ,,iar harul și adevărul prin Iisus Hristos au venit”(In.1,17), precum
si din calitatea apostolilor de,,iconomi ai tainelor lui Dumnezeu”(1 Co 4,1). 2) Au o parte
vazută, care este rânduiala stabilita de Biserică, care cuprinde:materia, actele făcute si
cuvintele rostite de săvârșitor. 3)Si o parte nevăzută,care constă în primirea harului divin celor
ce primesc aceste Taine.

Fiecare Taină are câte un săvârșitor si un primitor. Săvârsitorul este episcopul sau preotul
care prin hirotonie li sa transmis puterea harică, de la Sfintii Apostoli.În ceea ce privește
validitatea Tainei, vrednicia săvârșitorului nu contează, deoarece Hristos este cel care
săvârșește Taina,iar preotul este doar un instrument prin care lucreaza Duhul Sfânt în chip

1
Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă,Episcopia Ortodoxă Română Oradea,1996, p.141.

4
nevăzut. Primitorul este creștinul,dar care înainte de a le primii (Tainele) trebuie sa
indeplinească anumite conditii.

Necesitatea Tainelor . Deoarece tainele sunt singurele mijloace de împărtășire a harului

divin, pe care le-a instituit Mântuitorul Hristos , si le-a dat Sfintei Sale Biserici, pentru
mântuirea și sfintirea oamenilor, ele sunt necesare si obligatorii orcărui crestin pentru a se
mântuii.

În ceea ce priveste Sfintele Taine ca mijloace de împărtășire a harului dumnezeiesc, se

spune că prin acestea se realizează îndumnezeirea omului, se revarsă energiile necreate care-l
unesc pe credincios cu Hristos. Iar ,,această indumnezeire sau transfigurare a naturii umane
prin energia necreată si fulgurantă a Duhului Sfânt de la Cincizecime se poate realiza doar în
măsura în care Hristos, ca expresie a Revelatiei divine coboară pe firul de foc al energiilor
necreate în adâncul ființei umane, pentru a o înălța spre noblețea cea de sus, adică spre
asemănarea cu Dumnezeu, prin rugăciune, prin asceză și prin făptuirea sau acțiunea
credinciosului,,.2 Prin Sfintele Taine Biserica crește și se hrănește . credinciosul se mântuiește
prin unirea cu Hristos si repetarea drumului Lui pentru mântuirea sa, prin Taine. Această trăire
a lui Hristos si cu Hristos, în Sfântul Duh, si trecerea prin toate câte a trecut si El, cu ajutorul
Tainelor se realizează doar în Biserică.

Și pentru că Hristos a tămăduit firea omenească de orice neputință prin persoana Sa, nu
putem ajunge la această binefacere numai prin unirea cu El. Deci, primind harul Duhului
Sfânt ne purificăm, ne curățim, însănătoșim si ne îndumnezeim.Acest lucru se vede mai clar
în Taina Spovedaniei si a Maslului,dar si din alte Taine( Botez si Euharistie). Împărtășirea
Duhului se realizează ăn mod special prin Taina Mirungerii după primirea Botezului,dar si
celelalte Taine.

Prin Taine suntem părtași la viața comunitară a Sfintei Treimi, de aceea Biserica Ortodoxă
nu separă Sfintele Taine ci se oprește la Taina unica, prin care Dumnezeu ne împărtășește
harul mântuirii și îndumnezeirii. Numărul Sfintelor Taine mai târziu a fost pronunțat, și
anume: Botezul, Euharistia, Mirungerea,Hirotonia, Tunderea în monahism si Înmormântarea.
Mai târziu, prin influenta Apusului intră numărul de șapte Taine si anume: Botezul,
Mirungerea, Euharistia, Preoția, Nunta, Pocăința si Maslul.

2
Dumitru Popescu, Ortodoxie si contemporanitate, București,1996 , p. 6.apud, ANDREI EPISCOPUL ALBA IULIEI, Spovedanie și
comuniune, Alba Iulia 1998, p. 75.

5
 Din fericire creștinul prin Botez devine o creatură nouă ,intrând în comuniune cu Hristos,
cu Sfânta Treime, devanind unul din mădularele Bisericii, dar din cauza neputinței omenești
păcătuiește, si își pierde starea de dupa Botez, pierzând comuniunea cu Hristos si Biserica Lui
. De aceea împăcarea cu Dumnezeu si reintrarea în comuniune cu El se realizează prin Taina
Spovedaniei, despre care vom stăruii mai pe lar în cele ce urmează.

II. Taina Spovedaniei-Taina a refacerii vieții

spirituale
,,Adevarat,adevarat va spun ca veți plânge și va veți tangui, iar lumea se va bucura.
Voi va veți intrista, dar intristarea voastră se va preface în bucurie”(Ioan 16,20)

II.1.Randuiala Spovedaniei
ɣenind la Duhovnic cei ce vor să se mărturisească, Preotul este dator ,,să fie

îmbrăcat în toate vesmintele preotesti sau cel putin cu epitrahilul si felonul.Fara acestea nu-i
este ingaduit a sluji chiar daca ar fi un lucru in graba.”3 Asezandu-se in fata icoanei
Stapanului Hristos.

,,Preotul face inceputul,zicand asa: Binecuvantateste Dumnezeul nostru...,Slava

Tie,Dumnezeul nostru...,Imparate ceresc...,Sfinte Dumnezeule...,Preasfanta Treime...,Tatal
nostru...,Ca a Ta este imparatia...,Doamne,miluieste...(de 12 ori),Slava...Si acum...,Veniti sa ne
inchinam...si Psalmul 50. Apoi troparele acestea,glasul al 6-lea:Miluieste-ne pe noi,Doamne,
miluieste-ne pe noi...,Doamne, miluieste-ne pe noi...,Si acum..., Usa milostivirii...”4

Apoi citeste cele doua rugaciuni de iertare:,,Dumnezeule ,Mantuitorul nostru,Care,prin

prorocul tau Natan...”si ,,Doamne,Iisuse Hristoase,Fiule al lui Dumnezeu Celui
viu...”.Urmeaza o povatuire care indeamna duhovnicul sa cheme cate unul din cei carora le-a
citit molitfele,nu mai multi,acestia luand o atitudine cuviincioasa ,iar preotul ca si cand ar

3 PR.VIOREL SAVA,Taina marturisirii in rituale liturgice actuale,Editura Trinitas,Iasi 1999,p.71

4 Molitfelnic,Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa ,Bucuresti,2013,p.63

6
inchipui iubirea de oameni a lui Dumnezeu.5 Pentru a-l atentiona si a-l face să conștientizeze
importanța acestei Taine, preotul rosteste o povatuire: ,,Iata ,fiule,Hristos sta nevazut, primind
marturisirea ta cea cu umilinta...”6

Molitfelnicul actual pune la indemana preotului un chestionar care sa il ajute pe acesta la

punerea intrebarilor si la identificarea pacatelor impotriva celor trei virtuti teologice:credinta,
nadejdea si dragostea.

Dupa marturisirea tuturor pacatelor,preotul povatuieste pe cel spovedit sa se pazeasca sa

nu mai savarseasca aceste pacate,pe urma il indeamna sa isi plece capul pentru ai citi
Rugaciunea de dezlegare:,,Stapane,Doamne,Dumnezeule,Cel ce esti mantuirea robilor
Tai...”.Dupa ce Preotul rosteste o ectenie intreita scurta,apolisul si o alta Rugaciune de
dezlegare :,,Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de
oameni, sa-ti ierte tie, fiule (N), toate pacatele. Iar eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu
puterea ce-mi este data, te dezleg de toate pacatele tale, in numele Tatalui si al Fiului si al
Sfantului Duh. Amin.” facand smnul sfintei cruci cu mana pe capul celui ce sa marturisit si
rugaciunea Cuvine-se cu adevarat sa te fericim...,dupa care preotul da canonul dupa masura
pacatelor penitentului, aceasta fiind ultimul element al randuielii Spovedaniei.

În cazul în care este un om bolnav, preotul merge la dânsul, și mărturisindu-se acesta,

preotul rostește Rugăciunea : Doamne, Dumnezeul nostrum, Care ai iertet păcatele lui Petru și
ale desfrânatei, prin lacrimi, și ai îndreptat pe vameșul, care și-a cunoscut greșelile sale,
primește mărturisirea robului Tău (N), și cele ce a greșit de voie și fără de voie, cu cuvântul
,cu fapta, sau cu gândul, ca un bun, iartă-i-le; pentru că Tu singur ai putere a ierte păcatele. Că
Tu ești Dumnezeul milelor și al îndurărilor și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului
Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.(din Molitfelmic-Împărtășirea grabnică a
bolnavilor) .

5 IBIDEM ,p.65

6 IBIDEM,p.65

7
 II.2. Conditiile Spovedaniei

,,Adevarat,adevarat va spun ca veți plânge și va veți tangui, iar lumea se va bucura.

Voi va veți intrista, dar intristarea voastră se va preface în bucurie”(Ioan 16,20)

Primul moment din Taina pocăinței care este afară din scaunul spovedaniei, fiind și
obligatoriu,este frângerea sau zdrobirea inimii, adică ,,acea dramă a remușcărilor sau reacție și
agitație dureroasă a conștiinței iritate de călcarea legii religios-morale.”7 Pentru a scăpa de
aceste apăsări sufletești, credinciosul trebuie să vină la duhovnic, în fata scaunului de
spovedanie, cât de curând posibil fără prea multe amânări după comiterea farădelegii, care la
aruncat in această stare.

Biserica indeamnă pe credincioși să meargă la spovedanie cel putin in cele patru

posturi mari, dar pentru credincioșii mai înaințati în virtute, prevede mărturisirea în fiecare
lună, după cum zice ,,Marturisirea ortodoxă”:,,Cei ce sunt înaintati în cuvioșie si în cucernicie
să se mărturisească in fiecare lună”.8 Crestinii pot merge nu numai in cele partu posturi sau
lunar la spovedanie, ci ori de cate ori greșesc, deoarece avem următorul argument:,,nu este
dator să astepte vremea cea orânduită pentru spovedanie, ci de grabă, dupa cădere, se cuvine
a se întoarce către Dumnezeu cu adevarată pocaință si să meargă la spovedanie. Caci intr-
acest chip se poate înfrâna silnicia patimilor. Sa nu lase păcatul să se împuternicească”9.

Cel de al doilea moment al tainei pocăintei îl formează actul material al marturisirii

păcatelor, în care penitentul își caută împacarea constiinței. Este materializarea căinței printr-
un act de vointă morală, concretizând in forme materiale dorința lui de îndreptare. Acest act al
penitentului, ajută duhovnicul in găsirea medicamentului potrivit bolii ucenicului, pentru că
acesta nu este un ghicitor, ci are nevoie de o mărturisire cat mai sinceră, fără a ascunde de el
pacate sau a da prea multe detalii.

Conditiile de aspect exterior ale scaunului de spovedanie nu trebuie nici ele neglijate. Pe
deoparte trebuie ,,să corespundă caracterului religios al mărturisirii și să fie propriu a facilita

7 PR.PETRE VINTILESCU, Spovedania si Duhovnicia,Episcopia Ortdoxa Romana, Alba-Iulia,1995,p.50

8 Intrebarea 90.APUD,PR.PETRE VINTILESCU, Spovedania si Duhovnicia,Episcopia Ortdoxa Romana, Alba-Iulia,1995,p.53

9 Datoriile preotilor,traduc.rom.din ruseste de K.Mavrula,Buc.,1852,p.113.APUD,PR.PETRE VINTILESCU, Spovedania si

Duhovnicia,Episcopia Ortdoxa Romana, Alba-Iulia,1995,p.53

8
psihologicește întoarcerea penitentului, împăcarea si unirea lui din nou cu Dumnezeu.”'10
,,Locul cel mai potrivit unde se cuvine să se facă mărturisirea este biserica”11, ,,casa lui
Dumnezeu”, acolo unde El a fixat întalnirea cu omul, si unde se împartășesc harurile si
darurile Sale. Deci, mărturisirea ar trebui primită in biserică, intr-un loc amenajat special in
acest scop (scaun, strană sau catedră). Sfantul Simeon al Tesalonicului spune că ,,spovedania
trebuie a se face nu oricum o fi ,ci în loc cinstit, sfânt si osebit si fără zgomot”12, dar poate
servi si o casă cinstită, curată si linistită, unde trebuie sa fie si icoana Stapanului Hristos si mai
vârtos a Răstignirii Lui”13 ,iar în cazul celor bolnavi se poate săvârșii acasă la ei.

Scaunul de duhovnicie sau de spovedanie, are şi el o importanță corespunzătoare unei

realităţi materiale şi concrete, iar acest lucru se observă din expresia următoare:,,Acestea
avându-le şi într-acest chip fiind mai înainte gătit, te sui, o, duhovnice şi şezi deasupra pe
scaunul cel înalt al mărturisirii...”. 14 Molitfelnicul românesc prevede ca penitentul să stea în
picioare cât se mărturisește, iar preotul pe scaun. Şi doar când preotul rostește rugăciunea de
dezlegare, acesta (penitentul) să stea în genunchi. În biserica rusă, mărturisirea se face în faţa
unui analog, unde este așezată Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce. Penitentul stă în picioare cu
faţa spre acestea iar preotul alăturea. Biserica Greacă are o rânduială aparte. Preotul împreună
cu penitentul în timpul mărturisirii stau în strană. Ceea ce mai este diferit, este Rugăciunea de
dezlegare care este așa:,,Fiul meu duhovnicesc, ce te-ai mărturisit nevrednicie mele, eu
umilitul şi păcătosul nu pot să iert pe pământ păcatele, fără numai Dumnezeu; dar pentru
cuvântul acela dumnezeiesc care a fost către Apostoli după Învierea Domnului nostru Iisus
Hristos zicând: cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute,
pentru acela şi noi, îndrăznind zicem: Toate câte le-ai spus nevredniciei mele şi toate câte nu ai
ajuns să le spui, fie din neştiinţă, fie din uitare, să ţi le ierte Dumnezeu în veacul de acum şi în
cel viitor". Mai este de precizat şi faptul că mărturisirea trebuie să fie în biserica într-un loc
ferit de îmbulzeală, ferit de orice auzire sau dezcifrare a ceea ce se discuta acolo.

10 PR.PETRE VINTILESCU, Spovedania si Duhovnicia,Episcopia Ortdoxa Romana, Alba-Iulia,1995,p.59

11 Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă,Episcopia Ortodoxă Română Oradea,1996,p.271

12 Despre pocainta ,cap.257. APUD. PR.PETRE VINTILESCU, Spovedania si Duhovnicia,Episcopia Ortdoxa Romana, Alba-Iulia,1995,p.60.

13 Carte folositoare de suflet,partea I, pag. 38-39.APUD, Spovedania si Duhovnicia,Episcopia Ortdoxa Romana, Alba-Iulia,1995,p.60

14 Invatatura catre duhovnic,CFS,prtea I, cap. VIII, pag.38.apud, PR.PETRE VINTILESCU, Spovedania si Duhovnicia,Episcopia Ortdoxa
Romana, Alba-Iulia,1995,p

9
 În ceea ce privește timpul săvârșirii spovedaniei, este indicat în cartea ,,Învățătură către
duhovnic”, ca aceasta să se săvârșească dimineața. Se mai poate face si seara, dar în cazuri
excepționale când este nevoie, nu se recomandă mărturisirea după masă.

În final, la întoarcerea penitentului prin Taina mărturisirii, preotul mijlocește înaintea

Domnului pentru penitent prin citirea rugăciunilor de iertare, care au rolul de a deschide în
sufletul acestuia perspective și aspirații pentru o viață nouă în cadrul legii morale.

II.3. Etapele spovedaniei

Înainte de a afla care sunt etapele marturisirii trebuie să știm ca, aceasta (spovedania)
este un al doilea botez dupa cum o numește Sfântul Simeon al Tesalonicului, adică taina
curațirii de păcatele personale si a refacerii legăturii spirituale cu Biserica, întreruptă
temporar prin păcat.15 Pacatele si vina noastră le mărturisim Domnului, prin:,,Tată , am greșit
la cer si înaintea Ta si nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău”(Luca 15,21)

Deci, Taina pocăinței cuprinde/are patru faze sau momente distincte:

a) Căința sau părerea de rău pentru păcatele săvârșite;

b) Spovedania sau mărturisirea păcatelor, către duhovnic;

c) Îndeplinirea canonului de pocăință (a epitimiei sau cercetării) dat de duhovnic;

d) Dezlegarea sau iertarea păcatelor, pe care o dă Sfantul Duh, prin duhovnic.16

a) Prma fază, si anume căința sau părerea de rău, ,,este o mâhnire si o durere desăvârșită
a inimii, care se petrece, fiindcă omul a supărat, cu păcatele sale, pe Dumnezeu si a încălcat
legea dumnezeiască a Lui.”17 Dar această durere nu constă doar în suspinuri și în lacrimi, ci
stă, mai mult în vointa omului de a urî păcatul si în hotărârea de a nu-l mai săvârșii.Pentru ca

15 Pr.Prof.Dr.ENE BRANISTE,Liturgica speciala,Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe

Române,Bucuresti,1980,p.382

16 IBIDEM,p.383

17 Sf.NICODIM AGHIORITUL, Carte foarte folositiare de suflet,Editura Mitropoliei Banatului, Timisoara,1997,p.132.

10
pocăința să fie adevărată, trebuie sa fie pururi în inima celui ce se pocăiește durere si zdrobire,
dar aceasta e doar la cei desăvârșiți, pentru că ea izvorăște doar din dragostea către
Dumnezeu.18

b) A doua fază, a mărturisirii este spovedania păcatelor către duhovnic. Sfântul Ioan
Gură de Aur spune :,,daca păcatosul ar vrea să se folosească cum trebuie de ajutorul
constiinței, dacă ar vrea sa-și mărturisească faptele, (…) își va îndrepta iute greșealele făcute.
Că mărturisirea păcatelor este ștergere a păcatelor.(...) Dumneseu vrea să afle de la noi
păcatele noastre, nu pentru că nu le-ar cunoaste! Nu! Nu pentru că nu le-ar cunoaste ne cere să
le mărturisim Cel ce cunoaste pe toate înainte de facerea lor, ci pentru că vrea ca noi, odată cu
simțirea păcatelor noastre, prin mărturisirea lor, să ne arătăm și recunoștința noastră,(...) Cere
El, oare, ceva greu si impovărător de la noi? Nu! Cere zdrobire de inimă, cuget umilit,
mărturisire de păcate, stăruință mare;”19 Parintele Hrisostom de la Mănaâăstirea Putna spunea
ca spovedania este o judecată, unde judecătorul este chiar cel ce se pocăiește. Deci, de păcat
vom scăpa doar dacă ne vom mărturisii cu sinceritate si cu părere de rău: Greșit-am Ție,
Mântuitorule, ca fiul cel risipitor; primeste-mă , Părinte, pe mine, cel ce mă pocăiesc, și mă
miluiește, Dumnezeule.20

c) A treia fază este îndeplinirea canonului sau epitimiei.Păcatul fiind boala sufletului
nostru, epitimia este doctoria ce o tămăduieste. Sfinții Părinți îndeamnă:,,Mustrarea și certarea
astfel să fie primite, ca medicament care combate suferința și redă sănătatea” 21 În acest caz,
preotul are rol de medic, care este chemat să aprecieze cu pricepere de medic sufletesc
mijloacele potrivite pentru vindecarea sufletesacă a celui ce se pocaâăiesâște. Datorită acestui
fapt, preotului i se cere să fie în stare a da un canon potrivit, prin lecturile cartilor
duhovnicesti, prin experiența proprie și să dea sfaturile cele mai eficiente, dar să le
argumenteze în așa fel în cât sa îl convingă pe penitent că trebuie să le urmeze pentru a se
vindeca din punct de vedere duhovnicesc. Tradiția Bisericii nu cunoaște păcate de neiertat.
Ceea ce a spus Mântuitorul prin,,cărora le veți ierta păcatele,,are un înțeles general, iar Sfinții
Părinți și mai ales Origen, Herma sau Augustin spun că prin această Taină se iartă toate

18 IBIDEM,P.132.

19 EΠE 2, 584-586 (trad.rom. Omilii la facere 1,PSB 21, P.238-239).APUD, IEROM.GRIGORIOS,Taina pocaintei, editura
Epifania,Alba-Iulia,2012,p.69-70.

20 Duminica seara la vecernie, glasul II, Octoihul Mare, trad. Rom., p.124.

21 Sfântul Vasile cel Mare, BEΠEΣ 53, 119 (trad.rom. Prof.Iorgu Ivan, Regulile morale 72, în vol. Asceticele, PSB 18,
Ed.IBMBOR, Bucuresti, 1989,p.186.APUD,IEROM.GRIGORIOS,Taina pocaintei, editura Epifania,Alba-Iulia,2012,p.78.

11
păcatele. În darea de epitimii îl avem pe Sfântul Apostol Pavel care iarta pe incestuosul din
Corint (I Corinteni 5,1-5.II Corinteni 2,7).Este de menționat faptul că în Evanghelia după
Matei (12,31-32) și în Epistola intai a Apostolului Ioan (5,16) se spune că blasfemia împotriva
Duhului Sfant nu va fi iertată niciodată.

d) A patra fază este dezlegarea dată de duhovnic. Această dezlegare este dată de Hristos
prin mâna si epitrahilul pus pe capul penitentului a preotului in mod văzut prin rugaciunile
acestuia. În această Taină preotul este autorizat de Biserică ca organ văzut prin care Hristos
săvârșește Taina mărturisirii. Materia acestei Taine nu este alta decât mâna si epitrahilul
preotului asezate pe capul penitentului, semn al trimiterii preotului de Hristos si de Biserică și
al răspunderii așezate pe umerii lui. Deci ,,în Taina Mărturisirii se manifestă primatul lui
Hristos si se reface comuniunea omului cu Dumnezeu in Duhul Sfant prin mâna si epitrahilul
preotului”. 22

II.4. Efectele Spovedaniei

Datorită faptului ca mântuitorul a instituit această Taină pentru curătirea de păcate si

împacarea omului cu Dumnezeu, este de la sine înteles că singurul si cel mai important efect
al acesteia este iertarea pacatelor, și reașezarea în starea harică din care a căzut prin
săvârșirea păcatelor.23 Însuși Mântuitorul, după ce Zaheu și-a recunoscut păcatele, făcând
pocăintă, a grăit către acesta:,,Astăzi s-a făcut mântuire casei acestea căci și acesta este fiu al
lui Avraam. Caci Fiul Omului a venit să caute si să mântuiască pe cel pierdut”.(Luca 19,9-
10), iar tâlharului de pe cruce, care sa pocăit în ultimul moment , i-a zis:,,astazi vei fi
împreună cu Mine în rai“(Luca 23,43).Lămurit vorbeste si Sfântul Apostol Ioan :,,Dacă ne
mărturisim păcatele, El (Dumnezeu) este credincios si drept să ne ierte păcatele si să ne
curătească de toată nedreptatea.”(1 Ioan 1,9)24

22
Pr.Prof.Dr.Dumitru Popescu,Iisus Hristos Pantocrator,EIBMBOR,Bucuresti,2005,p.349

23
Pr.Prof.Dr.ISIDOR TODORAN, Teologia Dogmatica pentru Seminariile Teologice editia a cincea, Editura Renasterea , Cluj-Napoca
2004, p. 317.

24
ibidem, p.317.

12
 Penitentul prin mărturisirea păcatelor către preot, ,,în convingerea că acestea i-au fost
iertate, simte cu adevarat o usurare sufletesacă, se simte mai aproape de Dumnezeu si de
semeni si e mai dispus să trăiască astfel încât să nu mai recadă în păcatele care l-au înstrăinat
de Dumnezeu”.25 Simțindu-se mai usurat penitentul va încerca să pășească pe calea virtuților,
cu ajutorul sfaturilor părintelui duhovnicesc.

II.5. Canonul. Mijloc de îndreptare

Săvârsirea canonului este o împlinire prin fapte a canonisirii. Asadar, păcătosul

este dator să primească cu bucurie canonul primit de la duhovnic, fie că e vorba de post, de
metanii, de milostenie sau altceva. Și să primească din tot sufletul îndepărtarea pe câți ani
primeste de la duhovnic de Sfânta Împărtășanie. Fiindcă, prin această osteneală
duhovnicească, îmblânzeste marea mânie a lui Dumnezeu pe care o are asupra lui. Cu acest
canon trecator scapă de canonul cel vesnic al iadului.

Cel care îșî împlineste canonul arată ca se pocăiește, si este fiu adevarat al lui Dumnezeu
si al sfintei Sale Biserici. Dar dacă incalci acel canon, arăți ca pocainta ta nu este adevărată, ci
mincinoasă, și este semn ca nu esti fiu al lui Dumnezeu si al Bisericii, dupa cum mărturisește
Sfântul Apostol Pavel ,,Răbdati spre întelepțire. Dumnezeu se poarta cu voi ca fată de fii. Caci
care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepsește? Iar dacă sunteți fără de certare , de care toti au
parte, atunci sunteți fii nelegitimi si nu fii adevărați.”(Evrei 12,7-8)

Oamenii care văd în duhovnic judecător si nu părinte, cred ca epitimia este pedeapsă. În
realitate însă e doctor care-l ajuta pe cel ce se pocăiește la vindecarea rănilor lui sufletesti si la
izbăvirea de alte boli. Osteneala si durerea aduse de canon opresc omul de a repeta păcatul.
Dar chiar si dupa încheierea canonului, amintirea lui împiedică pe cel ce se pocăiește de noi
căderi, până când sănătatea sufletească se va restabili.

O dată vindecat, păcătosul se va îngriji cu seriozitate si dragoste de Dumnezeu, iar teama

de a nu-L supăra din nou va fi piedică in săvârșirea păcatului.

25
ibidem, p.317.

13
 III. Sfânta Taină a spovedaniei

ca rennoire a botezului
Si îțî voi da cheile Împărătiei cerurilor, si orice vei leg ape pământ va fi legat si în ceruri,

Si orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat si în ceruri.(Mt.16,19)

Ƥrima Taină din cele şapte Taine ale Bisericii este Botezul. El este poarta de intrare
în Biserica lui Hristos. Prin Botez omul devine membru al Bisericii, este curăţit de păcatul
strămoşesc şi de toate păcatele săvârşite până atunci, daca nu este prunc, devenind creştin.
Taina Sfântului Botez este aşadar poarta prin care se intră în sânul Bisericii, căci numai după
ce a devenit creştin, omul se poate împărtăşii cu celelalte Sfinte Taine ale Bisericii.

Vedem că prin Botez, omului, dacă nu a fost botezat când a fost prunc, îi sunt iertate toate
păcatele săvârşite până în acel moment, din acest motiv mulţi Sfinţi Părinţi, printre care şi
Sfântul Ioan Scărarul consideră că Taina Spovedaniei este o reînnoire a Botezului, căci după
ce şi-a mărturisit păcatele, omului îi sunt iertate aceste, revenind astfel la starea de curăţenie
sufletească pe care a avut-o după botez. Cu Taina Sfântului Botez omul se poate împărtăşii
doar o dată în viaţă, insă are posibilitatea ca prin Taina Spovedaniei să revină la acea stare de
după Botez, ori de câte ori este cazul.

După ce a primit Botezul omul este într-o stare fără de păcat, dar omul nu este atent şi
conştiincios să nu mai păcătuiască pentru a rămâne în această stare, ci având firea slabă, cade
în ispitele diavolului şi pierde astfel această stare de curăţenie sufletească şi se îndepărtează
de Dumnezeu. Dumnezeu în marea Sa iubire de oameni a lăsat un al doilea botez, adică Taina
Spovedaniei, taina care curăţeşte păcatele făcute după Botez, căci Dumnezeu „nu voieşte
moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu”(Iezechiel 18, 23).

Pentru a dobândi Împărăţia lui Dumnezeu, omul trebuie să trăiască păstrând poruncile lăsate
de Dumnezeu. Însă firea omului are o înclinaţie spre a păcătui, căci spune Sfântul Apostol
Pavel „nu fac binele pe care îl doresc, ci răul pe care nu îl doresc, pe acela îl
săvârşesc”(Romani 7, 19) şi de aceea păcătuieşte înaintea lui Dumnezeu şi haina Botezului nu
si-o păstrează curată, devenind astfel rob al păcatului, căci „oricine săvârşeşte păcate, este rob

14
al păcatului”(Ioan 8, 34).Drept urmare este nevoie de Taina Spovedanie pentru ca omul să se
întoarcă lângă Dumnezeu, trebuie ca omul să se căiască pentru păcatele săvârşite şi să se
pocăiască, si numai aşa va primi iertare de păcatele făcute şi va reintra în comuniune ce
Dânsul.

Pocăinţa reprezintă schimbare de la păcat la sfinţenie, de la răutate la virtute, de la diavol la

Dumnezeu.Pocăinţa reprezintă un element absolut necesar pentru mântuirea fiecărui om in
parte, căci altfel Hristos nu ar fi instituit această Taină.

Pocăinţa este absolut necesară pentru mântuire, tuturor, deoarece nu există nici un om fără
de păcat, nici preoţi, mireni, monahi, de aceea Spovedania nu e ceva facultativ ci obligatorie
dacă vrem sa ne mântuim , căci „dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi
adevărul nu este întru noi”(I Ioan 1, 8) sau cum zice Sfântul Apostol Pavel „fiindcă toţi am
păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin
răscumpărarea cea în Hristos Iisus”(Romani 3, 23-24).

Prin păcatele lui omul, supără pe Dumnezeu, de aceea are trebuinţă de împăcare cu Acesta.
Acesta este motivul pentru care Hristos, după Înviere, a dat ucenicilor Săi putere de a ierta
păcatele cum zice„precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi eu pe voi. Şi suflând asupra
lor le-a zis: luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate, iar cărora le veţi ţine,
ţinute vor fi”(Ioan 20, 21-23).Dar daca pacatele nu ar trebuii sa fie iertate, atunci Hristos nu ar
fi dat acest har apostolilor, si nu i-ar fi trimis, dar acest lucru nu s-a intâmplat, pentru că
aceasta Taina este foarte importanta.

Toate păcatele, indiferent de natura lor, sunt împotriva lui Dumnezeu.Îl avem pe David,
care după ce a păcătuit, si-a mărturisit lui Dumnezeu păcatele, zicând „ Ţie Unuia am greşit şi
rău înaintea Ta am făcut”(Psalmi 50, 6).

Pentru curătirea de păcate, Sfintele Sinoade si Sfintii Parinti au hotarat diferite canoane in
acest sens.Dintre alcătuitorii de canoane, menționăm pe: Sfântul Athanasie al Alexandriei,
Grigorie Taumaturgul si Sfantul Vasile cel Mare. Acestea canoane țin de pacătosi, sunt in
functie de gravitatea păcatului comis și pentru a obtine orientarea duhovnicească pentru
iertare păcatelor de la Dumnezeu.De aceea trebuie să ne mărturisim păcatele şi să ne împăcăm
cu Dumnezeu aici pe pământ, pentru a ne fi mai usor la judecata de apoi. Despre acesta
vorbeşte Sfântul Vasile cel Mare şi spune: „Plângi mai înainte de vremea aceea, ca să nu
plângi acolo. Acum întoarce-te, cât mai este încă îngăduit. Nici nu amâne pentru atunci

15
întoarcerea din păcate, când nu mai este vreme de pocăinţă. Să lucrăm binele cât încă putem.
Dacă pierdem bani, putem iarăşi să îi facem la loc, dar dacă vom pierde timpul, altul în loc nu
vom mai putea găsi. Căci nu îşi iubeşte atât de mult îndrăgostitul iubita, cât iubeşte Dumnezeu
sufletul care se pocăieşte. Căci aşa este de mare iubirea de oameni a Stăpânului, că nu se
întoarce de la nici unul care aleargă la El, ci îi întinde mâna” 26.

Cel ce se spovedeşte creşte duhovniceste, în primul rând prin învăţăturile pe care le

primeşte de la duhovnicul său, iar în al doilea rând, curăţindu-se de păcate, mintea lui se
luminează de întunericul păcatelor şi poate cugeta la minunile lui Dumnezeu.

La fel cum naşul de botez este părinte duhovnicesc celui botezat, pentru că acela s-a
renăscut la o nouă viaţa, cea în Iisus Hristos, tot aşa şi duhovnicul prin spovedanie îl renaşte
pe creştin în această viaţă în Hristos, devenindu-i astfel părinte duhovnicesc. Din acest
motiv,duhovnicul este dator ca şi după momentul spovedaniei să se îngrijească de fiul său
duhovnicesc, să se roage pentru el,să îl povăţuiască pe acesta astfel încât să se ferească de
păcat şi Hristos să locuiască în el.

Este necesar ca cel ce merge la duhovnic să nu fie nepregătit. Înainte de a merge să te

spovedeşti e necesară o pregătire speciala. Trebuie să vezi după cum spune Părintele
Hrisostom de la Putna ce trebuia să faci şi nu ai făcut, ce ai făcut şi nu trebuia să faci, să îţi
cântăreşti păcatele, să devii conştient de gravitatea lor şi de starea în care te afli. Numai o
astfel de spovedanie va da roade şi va fi de folos pentru cel care s-a mărturisit. Sfinţii Părinţi
consideră că cel mai eficient mod de a se pregăti cineva pentru spovedanie este postul şi
rugăciunea. Cu postul ne omorâm pornirile trupeşti şi putem ajunge la suflet pentru a-l curăţi
şi a ne putea îngriji de cele de trebuinţă pentru suflet, iar prin rugăciune ne înălţăm mintea la
Dumnezeu, iar Acesta ne luminează mintea şi inima şi putem conştientiza starea de
păcătoşenie în care ne aflăm. De aceea, este important ca înainte de a merge să ne mărturisim
păcatele, să ţinem post şi să ne rugăm, ca să ne putem vedea toate păcatele şi spovedindu-le să
ne curăţim de ele.

Păcatele trebuie mărturisite sincer şi responsabil, fără evitări şi omiteri. Mărturisirea

trebuie făcută fără să ne ruşinăm, pentru că ruşinea este un sentiment prin care diavolul ne
manipulează.

26
SFÂNTUL NECTARIE DE EGHINA, Despre îngijirea sufletului, traducere din limba greacă Parascheva Grigoriu, Bucureşti, 2009, p. 107.

16
 Spovedania trebuie să fie urmată de săvârşirea canonului, care constă în rugăciuni, post,
metanii, milostenii şi câteodată oprirea credinciosului de a se împărtăşii cu Trupul şi Sângele
Mântuitorului Hristos. Dar canonul, sau epitimia, nu trebuie să fie considerată o pedeapsă, ci
o modalitate pedagogică prin care ne apropiem de Hristos şi prin care luptăm împotriva
păcatelor.

Din Taina Spovedaniei vedem că Biserica pe lângă faptul că iartă păcatele celor ce se
mărturisesc, le oferă si solutii pentru a scăpa din robia păcatului.

Aşadar prin mărturisirea păcatelor ne curăţim sufletul şi dobândim iarăşi acea stare de
sfinţenie pe care am avut-o după primirea botezului.

VI. Spovedania, Împărtășania si Maslul-taine

prin care se iartă păcatele

Am căzut,Iisuse, între tîlharii cei stricători de suflet și sunt dezbrăcat acum de haina cea țesută de Dumnezeu,

Iisuse al meu, și zac plin de răni grele; toarnă peste undelemn și vin, Hristoase al meu.(Canon de umilinta catre Domnul)

Primul om putea alege fie să trăiască lângă Dumnezeu, fie a se îndepărta de El.
Adam a ales a doua variantă: Nu a ascultat de Cel ce la zidit si a schimbat prietenia lui
Dumnezeu cu robia diavolului.

Sfântul Apostol Pavel caracterizează păcatul ca fiind înșelăciune a diavolului: Șarpele-

adică diavolul – a amăgit pe Eva în viclenia lui. Însă înșelăciunea diavolului nu micșorează
vinovăția omului. Eva putea să își de-a seama de înșelăciunea diavolului, dar nu a vrut. A
socotit pe diavol mai credibil decât Dumnezeu. Sfintii Părinti spun că satana este începătorul
si pricinuitorul păcatului, iar omul ajutor.

Dar cum ne trage spre păcat diavolul? Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune că acesta
(diavolul),,pune în gândul omului ca momeală plăcerea și sub aceasta pune ca mreajă
păcatul.(…) Iar când înșală vreun suflet cu momeala plăcerii, îndată îl încurcă în mreaja lui

17
și-l prinde. Și întâi de toate îi acoperă ochii, adică îi întunecă mintea, ca să nu vadă lumina și
calea ca să fugă, până când prin obișnuința plăcerii și trecerea vremii îl face pe întreg al
lui.(…) Însă sufletul care se va supune diavolului atât de mult, nu va putea face nimic altceva
decât sa-L strige si să-L cheme în ajutor pe Dumnezeu, ca să vină si să-l izbăvească.(…) Iar
după ce s-a întărit prin chemarea lui Iisus Hristos, Care este Izbăvitorul sufletelor, înțelege că
a primit ajutor de la Dumnezeu si, abia atunci, poate scăpa de sub stăpânirea diavolului si din
legăturile păcatului,, 27

Păcatul este o înșelăciune a diavolului, dar în același timp încălcarea poruncii lui
Dumnezeu si o jignire adusa iubirii Lui. Omul Îl părăsește pe Făcătorul si Binefăcătorul lui și
se înrobește vrăjmașului său.

Pentru toate acestea, Hristos, Dumnezeul nostru a lăsat sfintilor Apostoli si întregii biserici,
trei Sfinte Taine prin care omului sa îi fie iertate păcatele si să redevină ceea ce a fost inainte
de săvârșirea lor. Aceste Taine sunt : a) Spovedania sau mărturisirea, b) Împărtășania sau
Euharistia si c) Maslul.

a) Sfânta Taină a Spovedaniei, este rânduiala prin intermediul căreia Dumnezeu iartă prin
duhovnic păcatele crestinilor care se căiesc sincer și și le mărturisesc înaintea acestuia.

Pocăinta ca virtute o gasim din cele mai vechi timpuri la toate popoarele. Aceasta se
manifestă prin mai multe forme: ruperea hainelor, îmbrăcarea în sac, cenușă pe cap, post,
rugăciune, plâns, jertfe. Prin toate acestea se urmărea manifesterea umilinței și dorința de a
obține iertarea păcatelor făcute si pentru a intra în comuniune cu divinitatea.

Această Taină a fost instituita de însuși Hristos, prin faptul că El însuși a săvârșit-o dând
primul iertarea păcatelor unor oameni, și prin faptul că a dat apostolilor si urmașilor lor,
puterea de a da iertare de păcate oamenilor. Hristos săvârșind această Taină, a iertat păcatele
celor ce veneau la El si le mărturiseau,si cereau ajutorul Lui. El a dat harul vindecărilor si
iertarea păcatelor prin mâna sa (Matei 20,34, Marcu 7,32-35, Luca 5,13), sau printr-o
materie atinsă de El (Marcu 8,23-25, Luca 8,44, Ioan 9,6-7), sau prin puterea ce iradia din
Trupul Lui plin de putere dumnezeiască (Luca 8,45-47).Din aceste mărturii vedem ca însuși
Mântuitorul a dat iertare de păcate oamenilor.

27
Sfântul Chiril al Alexandriei, PG 74, 721A (trad.rom. Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, p.1163.APUD, ,
IEROM.GRIGORIOS,Taina pocaintei, editura Epifania,Alba-Iulia,2012,p.12-13.

18
 Prin puterea de a lega si de a dezlega păcatele dată apostolilor aceștia au săvârșit Taina
spovedaniei tuturor celor ce veneau la ei pentru ușurare de păcate și apropierea de Sfînta
Împărtășanie. Sfântul Apostol dă iertarea păcatelor celor din Efes (Fapte 19,18t). Cazul lui
Anania si a Safirei arată prin abaterea lor, regula mărturisirii păcatelelor înaintea apostolilor:

Iar Petru a zis: Anania de ce a umplut satana inima ta, ca să minți tu Duhului Sfânt și să
ascunzi din prețul țarinei?(Fapte 5,3)

Se mai observă necesitatea mărturisirii si în cuvintele Sfântului Apostol Ioan: Dacă zicem
că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim
păcatele noastre, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi
de toată nedreptetea (I Ioan 1,8-9).

Despre practicarea acestei Taine de la începuturile Bisericii, cu toate cele trei componente
(mărturisirea păcatelor, căința si iertarea acordată de Hristos prin preot) ne oferă Sfnta
Tradiție numeroase mărturii: Astfel, Epistola lui Barnaba, adresîndu-se creștinului spune:
,,Să-ți mărturisești păcatele tale,,(cap.19). Si Clement Romanul spune:,,Este mai bine să-ți
mărturisești păcatele decât să-ți împietrești inima.

Origen spune că ,,păcatul săvârșit nu trebuie tăinuit, ci spus cu viu grai de cel ce l-a făcut, si
nu la întâmplare, ci medicului priceput”28(duhovnicului).

Astfel, vedem că de la Mântuitorul si până în prezent, Taina spovedaniei a avut o

continuitate si acelasi scop, acela de a da iertarea de păcate.

b) Sfînta Taină a Împărtășaniei, ,,este lucrarea în care sub chipul pîinii și al vinului, se
împărtășește credincioșilor însuși Trupul și Sângele lui Hristos, spre iertarea păcatelor
și spre viața de veci, înfățișîndu-se real și nesângeros jertfa de pe Cruce a Mîntuitorului,
cu puterea Duhului Sfânt invocată de episcope sau preot”. 29

Ea este cea mai mare și mai însemnată Taină a Bisericii. Căci Euharistia covârșește pe
toate celelalte taine ale Bisericii prin trei marai însușiri: 1) Ea depășește puterea de
înțelegere a minșii omenești,(cum pâinea si vinul se transformă în Trupul și Sângele
Domnului). 2) Prin Sfânta Euharistie ni se dă însuși izvorul harului, adică Hristos însuși,
prin Trupul si Sângele Său. 3) Este Jertfa reală, nesângeroasă, unde Jertfa este Hristos.
28
Îndrumări misionare,EIBMBOR,București,1986,p.553-554

29
IBIDEM,p.527

19
 Instituirea a fost făcută de Hristos, care a fost si primul care a săvârșit-o, la Cina cea de
taină prin cuvintele: Luati, mîncați, acesta este Trupul Meu. Și luând paharul și multumind,
le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți ,acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care
pentru mulți se varsă spre iertarea păcatlor,,(Matei 26,26-28, Marcu 14,22-24).Dar nu
numai că a instituit-o, ci si a poruncit apostolilor sa o facă spre pomenirea Sa.

Efectele Euharistiei sunt : unirea credinciosului cu Iisus Hristos, curătirea de păcate si

primirea garanției învierii și a nemuririi.

Pe noi ne interesează, curățirea de păcate. Fiind o hrană duhovnicească,împărtășirea cu

trupul și sângele Domnului aduce cu sine curățirea de păcate, progress în viața
duhovnicească, ea fiind în același timp și arvuna vieții veșnice, precum rezultă si din
formula împărtășirii:,,Se împărtășește robul lui Dumnezeu (N) cu cinstitul trup și sânge al
Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și
spre viața de veci.” 30

c) Sfânta Taină a Maslului, este lucrarea sfântă prin care Biserica oferă harul cel
dumnezeiesc celor ce cu credință curată doresc mîntuirea si cu atât mai mult, celor ce au
căzut în suferință din cauza păcatelor știute și neștiute, care au rănit sufletul și se
manifestă prin boli asupra trupului. Căci suferința trupească este și rezultatul nemijlocit
al multor și grele păcate. Si dacă un mădular este bolnav, toate mădularele sunt în
suferință.(Mt.6,22-23;I Cor.,12,26)31

În vremea Mîntuitorului, bolnavii de toate felurile veneau la El căutând vindecare: orbi,

șchiopi, surzi, chinuiti de duhuri rele, leproși, și suferinzi de tot felul.

La Sfântul Maslu nu se substituie tratamentul medical. Prin acesta se iartă tot felul de
păcate. Deoarece este ușor a zice : ia-ți patul tău și umblă, dar este foarte greu a ierta
păcatele. De aceea Fiul omului are puterea de a lega si dezlega păcatele(Matei 9,1-7)

Pentru că boala a venit în lume din caderea omului în păcat, Dumnezeu se îngrijește de
aceste și ne dă mila și harul suferinței Fiului Sau.

30
Pr.Prof.Dr.ISIDOR TODORAN, Teologia Dogmatica pentru Seminariile Teologice editia a cincea, Editura Renasterea, Cluj-Napoca
2004, p.310.

31
Îndrumări misionare, EIBMBOR, București, 1986, p.600.

20
 Se cere bolnavului ca înainte de Maslu, acesta să treacă si prin Taina Spovedaniei si cea a
Împărtășaniei, pentru ca aceasta să își poată face efectul asupra celui bolnav.

Sfîntul Iacov ne spune despre practicarea acestei Taine că ,,dacă este cineva bolnav, să
cheme pe preoții Bisericii și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în
numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va izbăvi pe cel bolnav și Domnul îl va
vindeca, iar dacă a făcut păcate îi vor fi iertate…Mare putere are rugăciunea celui fără de
prihană”(Iacov 5,14-16).

Astfel, maslul este lucrarea prin care se iarta pacatele spre insanatosirea trupului si a
sufletului.

Din cele amintite mai sus, concluzionam ca Taina Spovedaniei, a Impartasaniei si a

Maslului, au in comun printre efectele lor si acela de iertare a pacatelor.

V. Concluzii

Din cele expuse în această lucrare se poate concluziona faptul că Sfânta Taină a
Spovedaniei sau a Pocăinţei reprezintă un element extrem de important în viaţa fiecărui om,
deoarece cu ajutorul ei omul se poate curăţii sufleteşte.

Hristos a instituit Botezul, ca prin acesta tot cel ce se botează în numele Sfintei
Treimi să renască duhovniceşte şi să fie sănătos sufleteşte, curăţindu-se prin Botez de toate
păcatele. Însă Hristos a purtat de grijă ca omul să aibă posibilitatea să se vindece sufleteşte de
păcate şi după Botez, în acest scop El a instituit Taina Spovedaniei, lăsând Apostolilor şi
urmaşilor acestora, preoţii şi episcopii, puterea de a dezlega păcatele, de a le ierta.

Astfel, Spovedania este precum o baie curăţitoare, prin care dacă trece omul, se
curăţă, se vindecă, de toate păcatele. Deoarece prin Spovedanie omul redobândeşte stare de

21
curăţie pe care a avut-o după botez şi renaşte din nou în viaţa cea întru Hristos, Spovedania
mai este numită şi al doilea Botez.

După cum am mai constatat, Spovedania este absolut obligatorie dacă vrei să îţi fie
iertate păcatele. Şi este obligatorie nu doar pentru câţiva, ci absolut toată făptura omenească,
indiferent de statut, trebuie să se mărturisească pentru a primi iertare de păcate şi a putea
câştiga viaţa veşnică. După ce fiecare îşi conştientizează starea de păcătoşenie, să îşi aleagă
un duhovnic căruia să îi mărturisească toate faptele rele pe care le-a făcut şi prin care l-a
supărat pe Dumnezeu.

Înainte de a merge să îţi mărturiseşti păcatele este necesară o pregătire atât

trupească, cât şi sufletească. Trupeşte, cel ce doreşte să se mărturisească, se pregăteşte postind
câteva zile înainte de a merge înaintea duhovnicului. Sufleteşte se pregăteşte analizându-şi
faptele ce le-a făcut de la ultima spovedanie, pregătindu-le pentru mărturisire pe cele care sunt
împotriva voii lui Dumnezeu.Iar dupa ce iti marturisesti pacatele, trebuie sa iti indeplinesti
canonul pe care ti la dat duhovnicul, pentru a nu mai savarsii acele pacate.

În ceea ce priveste iertarea păcatelor pe care o putem dobândii din Taina

Spovedaniei, Împărtășaniei si a Maslului, precizăm că biserica aceste trei Taine le are în acest
scop. Doar ca spovedania- iartă păcatele, împărtășania-se dă spre iertarea păcatelor si maslul
sterge efectele păcatelor.

In concluzie, doar lipsa de interes şi nepăsarea omului pot sta în calea dintre om şi
Dumnezeu. De aceea să alergam de grabă să ne mărturisim păcatele, ca nu cumva să ne
găsească moarte nemărturisiţi, pentru că vom avea osândă veşnică. Să fim precum fiul
risipitor care s-a împăcat cu tatăl său şi acesta nu la mustrat, de aceea să ne împăcăm cu
Dumnezeu încă de pe pământ, pentru ca pacea şi bucuria să fie cu noi încă din această viaţă,
iar în viaţa cealaltă, cea veşnică, să ne bucurăm de acele negrăite bunătăţi, pregătite pentru noi
încă de la facerea lumii.

„Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (II Corinteni 6, 2).

22
 BIBLIOGRAFIE
 BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al
BisericiiOrtodoxe Române, Bucureşti, 2008.
 Învățătură de Credință Creștină ortodoxă, Oradea, 1996.
 Molitfelnic, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013.
 BRANIȘTE,Ene, Liturghica specială, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București,1980.
 ANDREI,Episcopul Alba Iuliei, Spovedanie și comuniune, Alba Iulia, 1998.
 VINTILESCU,Petre, Spovedania și duhovnicia, Episcopia Română, Alba Iulia, 1995.
 SAVA, Viorel, Taina mărturisirii în ritualurile liturghice actuale, editura Trinitas,
Iași,1999.
 Sf. NICODIM, Aghioritul, Carte folositoare de suflet, Editura Mitropoliei Banatului,
Timișoara, 1997.
 GRIGORIOS, Ierom.,Taina pocăinței, Editura Epifania, Alba-Iulia, 2012.
 OCTOIHUL MARE, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București.
 POPESCU,Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator, Editura Institutului Biblic și de Misiune
Ortodoxă, București,2005.
 TODORAN, I.- ZĂGREAN, I. Teologia Dogmatică pentru Seminariile
Teologice,ediția a cincea, Editura Renaşterea, Cluj, 2004.
 SFÂNTUL NECTARIE DE EGHINA, Despre îngrijirea sufletului,București,2009.
 ÎNDRUMĂRI MISIONARE, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,
București, 1986.

23