Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- Creştinismul a imprimat continentului european identitatea proprie... care s-a consolidat pe diferitele contribuţii
etnice şi in primul rand pe antichitatea clasică. Europa nu e numai un loc geografic, ci înainte de toate e o
noţiune culturală formată inclusiv prin forţa creştinismului (element definitoriu pentru istoria Europei)...
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
2). Se considera că civilizaţia europeană are două componente: cea greco-romană şi cea
creştină. Dacă renunţăm la ele, ne întoarcem în preistorie. Ce a reprezentat prima componentă
pentru bătrânul continent?
Componenta greco-romană este practic fundamentul iniţial al civilizaţiei europene. De altfel, originile acestei
civilizaţii se află în lumea greco-romană din antichitate.
Urmărind firul istoriei constatăm că din Orientul Antic (considerat “leaganul civilizatiei umane”) se merge spre
Apus şi primul teritoriu care se învecinează cu Orientul, suferind primele influenţe din partea lui, este lumea
aceasta grecească, sud-est europeană. Pentru acest motiv, zona sud-est europeană poate fi socotită un leagăn
al bătrânului continent.
De la greci, lumea europeană a luat o apetenţă pentru adevăr, pentru speculaţie filosofică. De la romani a luat
sentimentul ordinii, al disciplinei, precum şi elemente din dreptul civil roman. Ambele lucruri au contribuit alaturi
de crestinism la crearea actuală a Europei.
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
4). Pentru creştini, istoria este orientată. Adică are un sens / un ,,telos”. Cum s-a impregnat
aceasta în mentalitatea europeanului?
Creştinismul acordă lumii materiale, vizibile sens şi valoare numai în măsura în care ea ajută pregătirea
oamenilor pentru veşnicie, pentru cealaltă lume.
In afara de ceea ce are consistenţă şi rămâne cu adevărat esenţial (mântuirea) lumea aceasta are importanţa
ei. Ea este un câmp unde fiecare îşi exersează capacităţile, virtuţile, lucrând la construirea sa spirituală,
intelectuală, materială.
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
- După Renaştere, umanismul, nu întâmplător, pune accentul pe om ca măsură a tuturor lucrurilor, raportarea
acestuia la dumnezeire fiind ceva secundar. Astfel, raţiunea ajunge să conteste în unele situaţii valorile
religioase. Acest mod de a vedea lucrurile s-a dovedit falimentar. El a creat un dezechilibru între tehnică şi
morală. Vorbim de un proces de secularizare petrecut mai cu seamă în partea occidentală a Europei.
Initial, suprema înţelepciune aparţinea monahilor, care au renunţat cu totul la viaţa personală dedicându-se
contemplării şi nevoinţelor duhovniceşti.
Franz Dölger, un bizantinolog german, a observat cele două sensuri ale termenilor de filosof şi filosofie. Pe de
o parte, filosofia devine o materie de studiu în universitate, ceva abstract, pur informativ, iar pe de altă parte ea
este pusă, mai ales în Răsărit, în legătură cu un anumit tip de educaţie care conduce spre sfinţenie.
- Prin desacralizare asistăm insa la separarea filosofiei de teologie. Dacă până atunci adevărata filosofie era cea
care conduce la Hristos şi se inspiră din revelatie, de acum înainte filosofia este separată de practică şi devine
pură speculaţie a minţii.
S-a ajuns treptat să se pună problema raportului între credinţă şi raţiune. Lupta între adevărul revelat şi cel
descoperit pe cale experimentală de raţiunea umană a începe să domine mai ales lumea ştiinţifică medievală.
Cele două ar trebui să coincidă, însă, deschizandu-se raţiunii posibilitatea cercetării, aceasta a devenit una
haotica, cu tendinta de a elimina din ecuaţie dimensiunea spirituală a lucrurilor.
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
7). Care a fost motivul pentru care valorile spirituale ce ghidează viaţa unei societăţi au fost
trecute la capitolul ,,nu ne interesează”?
Dacă stăm să analizăm noţiunile de cultură şi civilizaţie, observăm că una se referă la ceea ce ţine de spirit,
modul de a concepe lumea, iar cealaltă are în vedere elementele de viaţă concretă, la locul unde omul trăieşte şi
îşi desfăşoară activităţile sale.
„Civilizaţia" are în vedere elementele de viaţă concretă: putem construi tot felul de unelte, aparate etc., dar asta
nu înseamnă că sufletul omenesc avansează. Şi de aici se ajunge, desigur, la o anume criză a valorilor, a
raportului între valorile „materiale" şi cele spirituale.
De multe ori, lumea, ghidată numai de valorile civilizaţiei, de consumism, de dorinţa de a consuma cât mai
mult, ajunge să piardă reperele spirituale, iar omul uită importanţa sufletului pentru viaţa lui. Noi însă nu ştim când
va apărea în această sferă a bunurilor materiale un impas care va duce din nou la o reorientare a atenţiei
oamenilor către sfera spirituală.
Dacă în Evul Mediu, predomina valoarea spirituală, iar ulterior perioada modernă a dat un avans valorilor
materiale, astăzi ne aflăm sub imperiul valorilor materiale. Intelegem atunci de ce sufletul omului ramane in amre
masura golit de sens existential.
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................
............... .............. ............... .............. ............. ................. ................ ................. ................. ............... .................