Neamtu Mihai - Elegii Conservatoare - Reflectii Est-Europene Despre Religie Si Societate

Mnn Nvnm|u
ELEGII CONSERVATOARE
Rvrivcii vs:-vuvovvv
ovsvvv vviioiv ,i sociv::v
Colecia Universitas
Seria Teologia Socialis, nr. 4
Seria Teologia Socialis este editat de
Rou Cvv (Bucureti)
Cn:i Dvisoi (Paris)
Iovnovo Gnvivi (Viena)
Picu Ocoivu (Craiova)
Rou Pvvo (Cluj-Napoca)
i este promovat de
Institutul Roman de Studii Inter-ortodoxe,
Inter-confesionale i Inter-religioase (INTER),
Cluj-NapocaiSibiuiCraiovaiBucuretiiChiinu
www.inter-institut.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei
NEAMU, MIHAIL
Elegii conservatoare: reecii est-europene despre religie
i societate i Mihail Neamu. Cluj-Napoca: Eikon, 2009
ISBN 978-973-757-216-5
Editor: Vsiiv Gvovov DXcu
Imagine copert: Siiviu Ovvi:z, pictur pe panz (detaliu)
Tehnoredactare i corectur: Nicoiv Tuvc
Editura EIKON
Cluj-Napoca, str. Mecanicilor, nr. 48
Redacia: tel.ifax 0364-117246, 0728-084801
E-Mail: edituraeikon@yahoo.com
Web: www.edituraeikon.ro
Difuzare: 0364-117246, 0728-084803
E-Mail: eikondifuzare@yahoo.com
Mnn Nvnm|u
ELEGII CONSERVATOARE
Rvrivcii vs:-vuvovvv
ovsvvv vviioiv ,i sociv::v
Cluj-Napoca, 2009
E I K O N
Publicarea acestui volum a fost facilitat de sprijinul generos al pa-
rohiei ortodoxe Miclaca Nou din Arad, creia editura i autorul
ii mulumesc i pe aceast cale.
Printelui îcolae Marcu,
cu gratitudine
;
CUPRINS
CuvX: In:v ............................................................... 11
I. Vnou , voucn|v .................................................... z
Reinventarea elitei ......................................................................... z
Decesul pedagogiei ....................................................................... z8
Preul mediocritii ...................................................................... o
Etatismul: un demon .................................................................... 1
Biblioteca pentru toni ................................................................. z
Modele umane, nu doar instituii ..............................................
Educaia: prioritate de dreapta ................................................... 6
Religia in coli: cui prodest ........................................................ ;
Botezul micului ecran .................................................................. o
Arta alternativ: nanare privat sau sprijin de stat ........... z
Cultura liberal i revoluia digital .......................................... 8
Viei paralele Ortodoxia i secularizarea ................................ ,
Religia timpului nostru: patru rspunsuri
la ancheta revistei Cultura .......................................................... ;
II. Fnmn sus nsvou .................................................... 6
Visul sau vidul copilriei ............................................................. 6
Botezul: in cristelni, nu pe plasm ......................................... 66
Cei trei ani de acas ...................................................................... ;o
Cine mai transmite valorile ....................................................... 8
Sindromul Hilary .......................................................................... 86
Genul masculin ............................................................................. 8;
Brbie i cavalerism ................................................................... 88
Incestul penal i Romania promiscuitii ................................. 8,
Prozelitismul homoerotic i limita prieteniei .......................... ,z
III. CX:X :vounuv , cnuv Euuovn ...................... 1o
Stasi i lmul impcrii ............................................................. 11
Costel i ii Babelului ................................................................. 116
Egalitatea inoportun ................................................................. 11;
Patrimoniul Kosovo .................................................................... 11,
Criza cretinismului european ................................................. 1zo
Europa i islamul radical ............................................................ 1z
Integrism musulman i lein britanic ..................................... 1z
8
Iarna indian ................................................................................ 1z6
Declinul demograc european ................................................. 1z;
Radicalismul islamic i cultura libertii ............................... 1
Ortodoxia: multiculturalism sau universalitate .................. 166
Despre simbol, idol i icoan .................................................... 16,
IV. No:v ou:oooxv ...................................................... 1;
Afront secular i stima ortodox de sine ................................ 1;;
Inevitabil, un Patriarh ................................................................ 1;,
Paralogismele fricii ..................................................................... 18z
O agend profetic ...................................................................... 18
Muli laici, puini alei ............................................................... 186
Nevoia dialogului ........................................................................ 188
initri sau clugri ................................................................. 1,o
O veste bun ............................................................................... 1,z
Un Pap particular ...................................................................... 1,
Cruciatul teuton .......................................................................... 1,
Doliul Bisericii Ortodoxe Ruse ................................................. 1,6
Pofta de sange .............................................................................. 1,,
Taxa pe ecumenism .................................................................... zo1
Ortodoxia romaneasc: decitul comunicrii
i inaia retoric ....................................................................... zo
Despre bun-sim, discernmant i civilizaie ........................ zzo
Clericalism, laicitate i sacerdoiul universal ........................ zz
V. Counm Dvo ................................................................ z
Canonul i vestitorul Ortodoxiei ............................................. z
Liturghia Bisericii: sintez eshatologic ................................. z61
Alexandria: puntea lumilor ....................................................... z;1
Filocalie i interioritate .............................................................. z;8
ôvus Adam ................................................................................. z8o
Pacea Crciunului ....................................................................... z86
Pilat din Pont i drama politicii ................................................ z8,
Promisiunile tcerii .................................................................... z,1
Bsoounvv s ovx .................................................. z
Bibliograe selectiv ................................................................... z,;
Index de nume i termeni .......................................................... o;
Despre autor ................................................................................. z1
Success is going fron failure to failure without
loss of enthusiasn.
Wis:o Cnuvcniii
Loptinisne est une fausse esperance a lusage
des lches et des inbeciles. Lesperance est une
vertu, virtus, une deternination heroque de
lne. La plus haute forne de lesperance, cest
le desespoir surnonte.
Gvovovs Bvvos
CUVANT NAINTE
1
E:ov|n ::svu:K|::
sociv::v vorXvscX uzir vvv rar un discurs
centrat asupra problemei dreptii ca virtute sueteasc.
Acest dar al discernmantului personal, cum il socotea Pla-
ton (Rep. 4.427e) este necesar in ecare punct al derulrii
proiectelor comunitare, de la organizarea educaiei, promo-
varea culturii i incurajarea lantropiei pan la meninerea
cadrelor familiei tradiionale sau imbuntirea convieui-
rii urbane. Este cu atat mai urgent articularea unei reecii
teologice (sistematice sau, dimpotriv, ad-hoc) despre ma-
nifestarea politic a dreptii un imperativ care cere dez-
pducherea instituiilor Statului, restaurarea civilitii in ca-
drele sociale i completarea metazic-religioas a libertilor
ceteneti.
Cand agora cetii nu mai percepe profetismul sneni-
ei, atunci vigilena laic se poate dovedi un modest inlocu-
itor. Ea se exprim, foarte impur, in activitatea presei libere
i neaservite banului otrvit. Sarcina expunerii nedrepti-
lor din cetate le revine tuturor celor implicai intr-un pro-
iect civic: liderilor din comunitile rurale de la fermieri
pan la inginerii agricoli , liceenilor silitori i respectuoi
fa de tradiiile inaintailor, jurnalitilor autonomi, dasc-
lilor scutii de servitui politice i, in sfarit, intelectualilor
publici neinregimentai prin diverse sinecure. Volumul de
fa se adreseaz acestor ceteni responsabili, dornici s ii
asume rolul de spectatori angajai intr-un loc care poate p-
rea uneori cetatea tuturor frdelegilor.
Modernitatea ne-a oferit instrumentele necesare limitrii
nedreptilor nscute din tiranie. Abuzul puterii este un ru
manifestat prin coerciia exterioar. La fel de important es-
te nedreptatea nevzut, rsrit prin inclcarea legilor scri-
se (greind astfel fa de concetenii notri), prin nesocoti-
rea cutumei locului (greind fa de dragostea aproapelui) i,
mai ales, prin terfelirea legilor rii (greind fa de noi ini-
ne). Ce inseamn asta Doar simpla respectare a constituiei
1
Minii Nvru
unei ri democratice sau incadrarea in normele de respec-
tabilitate public nu garanteaz continuitatea unei societi.
Orice ar are nevoie de cultivarea permanent a virtuii pen-
tru a se apra de nedreptate, violen sau disperare. Merit
trit o via care nesocotete primenirea sueteasc, jertfa
de sine i eroismul anonim n mod limpede, a respecta le-
gea scris nu este totul, dei nu inseamn foarte puin. R-
mane deci obligaia de-a cere partidelor politice nu doar in-
vestiii in infrastructur, ci i incurajarea expresiei publice a
virtuii, precum i meninerea cadrelor de prosperitate spi-
ritual a cetenilor liberi. Este lucrul pentru care pledeaz
capitolele I i II ale acestei cri.
O societate e cu adevrat sntoas atunci cand legea na-
tural, avand adanci rdcini in memoria comunitar, este
respectat. Pentru aceasta, practica virtuii nu poate rma-
ne izolat in sfera privat. Cutarea binelui individual, a bi-
nelui comun i a Binelui suprem reprezint o activitate in-
teractiv, riscant, inconfortabil. Cand suntem copleii de
ignoran, lene i uitare cei trei piloni ai beznei spirituale,
dup Sf. Marcu Ascetul (sec. V) nedreptatea fa de noi
inine devine produsul libertii oarbe. Vom respecta for-
mal legea locului, in timp ce ne autopedepsim destinul in-
dividual i colectiv, clcand in picioare libertatea obinut
de alii cu preul vieii.
1

Cum se pstreaz i cum se transmite, ins, o veritabil
cultur a libertii Aici, lozoi modernitii doresc s re-
vendice apariia acestui dar intr-un context pur secular, ui-
tand aspiraiile vechi ale umanitii care preced chiar nate-
rea Europei iluministe. Citind manualele de tiin politic,
bunoar, un student al zilelor noastre ar putea crede c vi-
sul neatarnrii s-a nscut in descendena publicaiilor re-
voluionare semnate de John Locke (1632-1704), trecand
apoi prin textele Prinilor fondatori ai Statelor Unite ale
1
n cazul Romaniei contemporane, orice pledoarie pentru fustitia re-
prezint, chiar i tacit, expresia unei contiine istorice marcat de expe-
riena redobandirii libertii politice in anul 1989.
1
Eiroii co:srvvn1onvr
Americii, vizitand ulterior lucrrile lui Benjamin Constant
(1767-1830),

Alexis de Tocqueville (1805-1859) i John Stuart
Mill (1806-1873), pan la reconceptualizarea libertii de tip
economic in scrierile lui Ludwig von Mises (1881-1973) sau
Friedrich von Hayek (1899-1992). Nimeni nu poate contesta
meritele acestor ganditori chemai s recongureze orizon-
tul de expresie al libertii individuale i condiiile de ferici-
re omeneasc i prosperitate material pentru omul cetii
asaltat frecvent de ideologia colectivismului egalitar sau
frenezia determinismelor rasiste. n capitolul III al crii ar-
gumentez de ce Europa tentat de socialism (dar i Rsri-
tul ortodox, acomodant fa de autoritarism) are nevoie de
adparea la aceste surse ale gandirii clasic-liberale.
Marii lozo liberali ai modernitii ne alerteaz cu pri-
vire la abuzul potenial al puterii seculare, exercitat inde-
obte prin organele Statului. Clasicii antici, ins, ne atrag
atenia asupra pericolului proastei utilizri a libertii per-
sonale in slujba unei nemernice sclavii interioare. Moder-
nii ne pot preda lecia ecienei pragmatice i a inteligen-
ei tehnice. Anticii ne pot inva rbdarea i moderaia, din
perspectiva inelepciunii practice. Descoperim aadar c
sensul politic al libertii nu poate disociat de conotaiile
poetice, metazice sau teologice ale aceluiai cuvant. O li-
bertate orientat nu poate confundat cu licena anarhic
a instinctelor. O libertate ordonat ne ferete de sambure-
le utopic al curiozitii sau al revoltei oarbe fa de condiia
ontologic a umanitii. La inceput de secol XXI riscm s
uitm demnitatea acestei vocabule libertatea , care st
sau cade impreun cu demnitatea unor foarte vechi tradi-
ii cultural-religioase.
Vom face, de aceea, o scurt digresiune. Arheologii ne
spun c o inscripie cuneiform (Ana-gi) din Sumer docu-
menteaz primele politici inovatoare ale unui lider local pe
nume Urukagina, situat in oraul Lagash (unde proprieta-
tea privat i comerul liber au ajuns deplin garantate in ju-
rul anului 2350 .e.n). n leagnul civilizaiilor orientale se
1o
Minii Nvru
sfarea astfel umilina de-a te nscut debitor permanent
al unui satrap fr inim. Un mileniu mai tarziu, in Egiptul
faraonic, un israelit pe nume Moise resimind dispreul fa
de vanitatea regal i, vzandu-i compatrioii btui fr
justicare, d curs dragostei lui reti pentru dreptate
1
i
ucide agresorul (Ex. 2, 12).
Libertatea rmane promisiunea nevetejit in solul cel
mai adanc al culturii iudaice, bantuit cumplit de trauma
captivitii: i au binecuvantat pe Dumnezeul prinilor
lor, cci le-a dat libertate i invoire, ca s se intoarc s zi-
deasc Ierusalimul (Solomon 4, 62-63a). Sensul vertical
al legmantului biblic s-a lsat mai greu descifrat in spa-
iul grecesc, atat de impregnat de reverberaiile libertii
gravitaionale.
2
Eleutheria a fost cuvantul scandat de sol-
daii bravului general Temistocle in lupt cu armatele per-
sanului Xerxes, regele fugar infrant la Salamina. Pentru a
contempla manifestarea deplin a libertii, orice atenian
strbtea centrul propriei sale ceti. Secole la randul, ago-
ra a pus in scen virtuile oratoriei, riscul instrinsec al in-
teligenei sau refuzul brbtesc de-a pleca capul fa de su-
veranii strini. A vorbi cu indrzneal (parrhsia) sau a te
purta ca un om liber (eleutheriz) era o marc a demnit-
ii pentru oricare cetean, de la Socrate, Platon, Aristotel
sau Alexandru Macedon pan Sf. Pavel, Clement Alexan-
drinul sau Prinii capadocieni.
n polemica angajat cu reprezentanii ideologiei domi-
nante a Imperiului Roman din primul secol (anno Donini),
apostolul Mediteranei a refuzat lanurile (Fapte 26, 29), ce-
rand s e respectat ca om liber. Mai presus de aceasta, uce-
nicul lui Gamaliel din Tarsul Ciliciei (Asia Minor) a putut
proclama promisiunea divin a libertii restaurat i des-
1
Urmez aici lectura propus de Sr. Vsiiv cvi Mvv (Honiliae in he-
xaeneron 1.1.21-25). Majoritatea interpretrilor patristice ale acestui pasaj
grav din cartea Exodului primesc o coloratur alegorizant, dei nici unul
dintre exegei nu repudiaz uciderea egipteanului de ctre Moise (pentru o
explicaie miraculoas a morii vezi Civrv:, Stronate 1.153.4-154.1).
2
Gnvivi Liicvu, Despre linit, Humanitas, Bucureti, 1994.
1;
varit in evanghelia lui Iisus Hristos. Experiena robiei fa-
de puterile veacului, dar i fa de angoasele, xaiile sau
patimile acceptate de ecare om in parte toate acestea se
risipesc. n lumina biruinei Fiului lui Dumnezeu asupra p-
catului, a fricii, a laitii i a morii, libertatea capt cono-
taii care depesc aria unui exerciiu retoric. nvierea Celui
fcut rob pentru noi, oamenii, i pentru a noastr mantui-
re arat puterea Duhului Domnului i faptul c dincolo
de nefericirea unui trup coruptibil, a unei inteligene sinco-
pate i, in genere, a unei viei trectoare acolo este liber-
tate (II Cor. 3, 17).
Moartea biologic, pasiunile sueteti, dependena obse-
sional fa de idolii cetii sau tirania unui despot smintit
toate inceteaz s mai aib putere asupra celor integral dedi-
cai slujirii Cuvantului intrupat.
1
Libertatea paulin exprim
paradoxul omului vindecat de iluziile puterii i de suprema-
ia violenei. El este pregtit s descopere inocena prunciei
prin asumarea vocaiei ascultrii fa de legea lui Dumnezeu.
Hristos nu anuleaz aspiraiile profunde ale marilor culturi
care preced vestea cea bun, rostit de ingeri in Betleemul
Iudeii. Libertatea experiat in Duh i adevr depete in-
s satisfacia de sine a discursului autonom (gura stoicului
la Marcus Aurelius) ori limitele unei autarhii insulare (as-
ceii terapeui evocai de Filon Alexandrinul). Libertatea
dumnezeiasc cupleaz condiia lialitii cu contiina -
nitudinii creaturale.
Experiena cretin a libertii verticale nu exclude ins
participarea in spaiul orizontal al cetii cu scopul de-a im-
piedica escalada nedreptii, delirul faraonic sau cecitatea
colectivist-materialist. Cretinismul care aici recapitulea-
z i imbogete intuiiile gandirii platonice ne spune c
darul libertii nu se epuizeaz in simplul exerciiu al alege-
rii. Pentru a liber nu este sucient s beneciezi de scruti-
nul raiunii nu este destul s alegi, ci, mai presus de toate,
1
Galateni 5, 1: Stai deci tari in libertatea cu care Hristos ne-a fcut
liberi () i nu v prindei iari in jugul robiei.
18
Minii Nvru
trebuie s alegi bine. Cci fr o noiune a Binelui suprem
care predetermin alegerile noastre in favoarea binelui in-
dividual i, respectiv, a binelui comun viaa oamenilor pa-
re doar un amestec de hazard istoric i necesitate biologic.
Pentru a-i putea reecta lumina sub faldurile istoriei, Binele
suprem trebuie iubit ad personan. Tradiia cretin ne spu-
ne nu doar c Binele are un chip Iisus care poate ado-
rat fr rezerve. n lumina ntruprii Logosului, cetatea te-
restr gzduiete cateva prolegomene (cum ar experiena
prieteniei, libertatea personal, revelaia solidaritii, culti-
varea dreptii sau darul pcii) pentru intalnirea, dincolo de
moarte, cu cetatea stttoare a lui Dumnezeu. nc o da-
t, reecia politic este anticamera antrenamentului etic, a
trezviei i a contemplaiei lumii intr-o cheie teologic.
Rezumand argumentul acestei cri vom spune c auto-
rul refuz cinismul nihilitilor, mimetismul colectivist al so-
cialitilor sau libertatea dezorientat a libertarienilor, prefe-
rand s ancoreze cutarea adevrului i a demnitii intr-un
tram ferm, inspirat de exegeza trimilenar a Decalogului.
Fr s negm prioritatea hermeneutic a interogaiei so-
cratice, credem c nu totul poate pus sub semnul intre-
brii, valoarea fundamental a umanitii (care poart chip
divin) se apr prin denunarea relativismului moral i a bla-
zrii spirituale.
Pe de alt parte, tonul elegiac al crii (i, prin urmare,
titlul acestei colecii de texte) vine dintr-o acut contiin
a marginalitii acestui angajament. Pentru Europa, cel pu-
in, cretinismul i conservatorismul reprezint dou expe-
rimente teologico-politice datate, viitorul arat mai degrab
sumbru. Cand vine vorba despre elitele zilei de maine, trebu-
ie s recunoatem c Universitile occidentale au renunat
demult la predarea marelui canon literar care, timp de ca-
teva secole, conturase intrebrile fundamentale despre in-
, suet, desvarire, via i moarte ale omului. n privina
semnalelor primite din popor, mult visata regenerare a Ro-
maniei prin contactul la rul ierbii cu tradiiile ancestrale
1,
ale ranului, satul lui Blaga ori Stniloae (singura realitate
asupra creia conveniser) a murit prin intervenia brutal
a comunismului i a tranziiei. Soluia o reprezint aadar
nu vreo revoluie tehnocratic sau vreun jihad internautic, ci
construcia rbdtoare de cercuri de prieteni, a seminariilor
private i a vieii de parohie totul pe fondul unei pledoa-
rii viguroase pentru incurajarea iniiativei private (in rspr
cu expandarea cangrenat a structurilor etatiste, costisitoa-
re, risipitoare i nedrepte cu pltitorul de taxe).
Pe fondul acestor mutaii axiologice rapide, este resc s
ne intrebm asupra etapelor de pregtire ale Bisericii Orto-
doxe pentru rzboaiele culturale ale secolului XXI Pe lan-
g aspectele legate de integritatea duhovniceasc, dogma-
tic i liturgic a Ortodoxiei, chestiuni interne deopotriv
urgente cum ar disciplina monastic, combaterea nepo-
tismului, depirea letismului, etica muncii, rezistena la
corupie, selecia competenelor, transparena scal, talen-
tul managerial merit s fac obiectul unui examen critic,
la nivel central sau local. Prezentul nu (mai) permite nim-
nui arborarea unor sperane triumfaliste. Singur, auto-vic-
timizant i mandru, omul nu poate mantui lumea de pca-
te mai ales cand refuz cel dintai jertfa pentru aproapele.
Este ceea ce i socialismul refuz s accepte: anume c ul-
tima i adevrata reconciliere se produce dincolo de veac,
intr-o venicie eshatologic pe care omul n-o poate contro-
la prin programe guvernamentale.
Fr s adoptm, aadar, resemnarea, credem in poten-
ialul puricator al tonului elegiac, intrerupt poate numai
de cateva exclamaii pasagere.
Eseurile de mai jos trateaz despre virtuile educaiei
clasice, civismul burghez- conservator, oboseala Europei,
valorile familiei tradiionale, nevoia de reexivitate i au-
to-critic, precum i despre importana unei Ortodoxii ver-
ticale intr-o modernitate tarzie, fr relief. Unele referine
pot prea prea mult indatorate vieii cotidiene din cetate,
in timp ce alte trimiteri vor surprinde poate prin atempo-
:o
Minii Nvru
ralitate. Prelungind cateva din temele crii noastre de de-
but Bufnia din drnturi. Insonnii teologice n Ronnia
post-conunist (2005), propunem cititorului o reecie cu
recul pe marginea unor teme presante i, astfel, pretextul
unui taifas despre lucrurile permanente (the pernanent
things, cum le numea T.S. Eliot).
No:K ovsvuv vo:um
Majoritatea articolelor reluate aici nu fr cateva tacite
ameliorri au fost publicate in ziarul Cotidianul i Idei
in dialog. Dei nu pot oferi aici lista complet a tuturor ce-
lor crora le sunt indatorat, gratitudinea mea se indreapt
ctre Radu Preda i Radu Carp, care m-au invitat s colabo-
rez la colecia Teologia Socialis a Editurii Eikon. Am ac-
ceptat propunerea cu sperana c randurile risipite in presa
romaneasc a ultimilor ani ar putea suscita interesul non-
conformist al unor tineri liceeni sau studeni, alturi de ca-
re am trit bucuria conversaiei i a descoperirii ideilor im-
portante (la Bucureti, in preajma NEC, Casa Lovinescu i
Fundaia Calea Victoriei, iar apoi Braov, Sibiu, Timioara,
Iai, Arad sau Alba-Iulia).
Mai sunt recunosctor lui Horia-Roman Patapievici i
George Arun (care m-au incurajat s trimit texte despre te-
ologie i istoria ideilor la rubrica Antiteze din Idei n dia-
log), precum i lui Cristian Ptrconiu (care m-a invitat s
scriu la Cotidianul). Celelalte publicaii cu care am colabo-
rat ocazional sunt Revista 22, Dilena Veche, Ronnia lite-
rar, Foreign Policy-Ronnia, Studia Politica, Cultura, Hot-
news.ro i Arca. Toate textele din Elegii conservatoare apar
intr-o form modicat i cu excepia struitoarelor gre-
eli de tipar denitiv. Pentru orice referine bibliograce
viitoare, cititorul este rugat s considere reprezentative tex-
tele modicate i reluate in acest volum.
Pentru ambiena luminoas, informaiile livrate prompt,
corecturile trimise i tot sprijinul moral acordat in momen-
:1
te dicile a dori s-i menionez aici pe Teodor Baconsky, pr.
Drago Bahrim, Mirel Bnic, Cornel i Mihaela Berari, Ale-
xandru Bercea, Ionu Biliu, Iuliana Conovici, Vasile Dan,
Vlad Drban, pr. Adrian Detean, Sandra Ecobescu, Petre
Guran, Alexandru Gussi, Lavinia Huidan, diac. Ioan Ic jr.,
Marius Lazurca, ierom. Iustin Marchi i comunitatea de la
Stavropoleos, pr. Nicolae Marcu, Vlad Murean, Simion Pop,
Leo Stan, Narcis Taca, Bogdan Ttaru-Cazaban, Vladimir
Tismneanu, ierom. Ignatie Trif i Nicolae Turcan.
Rman dator soiei mele Ema, prinilor i familiei in-
deosebi lui Sorin, Giulia, Matei-Alexandru, Iacob i Radu.
Toi au tiut s-mi alimenteze oportun sperana i a vrea
ca aceste pagini s nu-i dezamgeasc.
Minii Nvru
28 februarie 2009
(Ann Arbor, Michigan)
I.
VALORI I EDUCAIE
:
Rvvv:nuvn v:v
So nany people go through life thinking all
thats around us fust happened that it didnt
take initiative, and inagination and eort.
And it can be blown away, it can be discarded
... very rapidly, never ever to cone back again.
Its not fust ignorant to be indierent to histo-
ry. Its rude. It is being ungrateful ... toward
all those people who worked so hard to give
us what we have here in this nation. And we
have to not only be the custodians of that we
have to inprove upon it.
Dvio McCuiiouon
Eii:, v svuv v:iroiooi i:ivscX, alege pentru
c este, mai intai, aleas (de la verbul eligo, eligere). Elita se
nate acolo unde talanii ecrei persoane nu sunt lsai
s rugineasc. Exist o elit academic marii profesori i
cercettori din laboratoare. A existat o elit rneasc
care s-a exprimat in arta popular (cum ar icoanele pe sti-
cl din Transilvania) dar mai cu seam in geniul limbii ro-
mane, atat de bogat atestat la nivel paremiologic. Heidegger
ne-a invat c limba este casa inei (Haus des Seins ist
die Sprache).
1
De la Eminescu, Blaga sau Noica tim c din
zictori i proverbe putem extrage exemple de intuiie me-
tazic i inteligena practic, chiar dac talpa poporului
a fost desprins sute de ani de cultura scris. Cu toate aces-
tea, un neam poate produce prin minile sale de excepie
mostre durabile de isteime i inelepciune. Mai exist apoi
elita armatei oameni care reprezint virtutea curajului i
1
Mv:i Hviovoovv, Unterwegs zur Sprache, GA 12, Vittorio Klos-
termann, Frankfurt-am-Main, 1985, p. 255: Sie [Die Sprache] ist die Hut
des Anwesens, insofern dessen Scheinen dem eriegneden Zeigen der Sage
anvertraut bleibt, Haus des Seins ist die Sprache, weil sie als Sage die Weise
des Ereignisses ist.
:o
Minii Nvru
a brbiei, purtand in posteritate numele de eroi. n sfarit,
orice comunitate religioas ii are snii si: elita spiritual,
cinstit cu dragoste i admirat peste veacuri pentru faptul
de-a ales calea cea stramt, slujind fr rest lui Dumne-
zeu i aproapelui.
ntrebat despre ce anume il face excepional, un membru
al elitei va nega, desigur, darurile sale unice, rspunzand cu
umilin: ce am fr s primit O ar ins care ii dis-
preuiete elitele se surp in bezna resentimentului atat de
specic fratelui ului risipitor. ntr-un loc unde ideea de
excelen a disprut, etosul admiraiei este i el in criz. In-
stinctul nivelator va contesta ierarhiilor naturale cele care
fac diferena intre Stephen Hawking i un simplu profesor
de zic la coala general. Cand ajungi s conteti calitile
ireductibile ale semenului tu, punand totul pe seama unei
dialectici materialiste a istoriei acuzand blestemul locului
i indicand o logic a exploatrii , accesul la secretul gra-
tuitii e deja compromis.
Elita, depete, inevitabil, ateptrile comune sau ineria
maselor. Nu doar novicii dintr-o mnstire, ci i speciali-
tii in patrimoniu sau conductorii de proiecte savante (cut-
ting-edge research) construiesc plecand de la afeciunea,
respectul i dragostea pentru inaintai. Reprezentantul eli-
tei nu este decat cel care nu refuz cultivarea talanilor (am
putea deci spune c alege s e ales). ntalnirea cu membrii
acestui corp antrenat in reexele tradiiei reprezint pentru
noi, cei muli, cu o binefacere. De ce Pentru c rolul elitei
este acela de-a exprima cu mult claritate un sens istoric la
care restul comunitii particip difuz, pasiv, cu anevoie.
1
O
1
De aici, bizareria consacrat recent de o important televiziune priva-
t care, sub egida Zece pentru Romania, a propus reconstrucia elitei nai-
onale plecand de la votul popular (bazat inevitabil pe notorietate). A rezultat,
de caiva ani buni, plictisul delrii pe scen a acelorai guri publice de
jurnaliti, analiti politici, politicieni tineri sau politicieni consacrai care
ne reprezint pretutindeni in ar, dar aproape nicieri in lume. Pentru
o cu totul alt evaluare a acestei noiuni, vezi Aovvi Piv,u, Eliten: Ost
und West, êw Europe College Yearbook 1 (1996-1997), pp. 7-22.
:;
elit propune o viziune, scruteaz temerar viitorul i ne eli-
bereaz de contingena imediatului.
Bazat pe ideologia urii i pe crima invidiei egalitariste, co-
munismul a negat tocmai aceast prestan a spiritului, me-
ritul inteligenei libere i dreptul proprietii de-a crete prin
acumulare. Ideea de aezare sau locuin exemplic cel mai
bine aceast tensiune intre tradiie i falsa modernitate propu-
s de Karl Marx (1818-1883), Vladimir Lenin (1870-1924) sau
Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965). Comparai aadar ima-
ginea paradisului egalitar promis de comunism (pentru toat
lumea aceleai blocuri sordide, confort III, din cartierele con-
struciei socialiste) cu scara lui Iacob reprezentat pe fres-
cele Mnstirii Sucevia. Demonii comunismului ne invit, in
promiscuitatea contestrii darurilor celuilalt, la vechea ur de
clas (Cain i Abel), in timp ce ingerii cetii celeste se laud
unul pe altul i toi, laolalt, il slvesc pe Dumnezeu.
Pentru decenii, ne-a fost oferit ca trufanda doar bunul in-
tregului popor. Logica anti-seleciei bolevice a fcut din pro-
fesori de prestigiu precum istoricii Gh. Brtianu (1898-1953),
Alexandru Lapedatu (1876-1950) sau mai tanrul (atunci)
erban Papacostea (n. 1928) nite bandii, in timp ce velei-
tarii coreci politic au umplut randurile clasei conductoa-
re. De la Biseric la Academie, in ultimii ani de comunism
a fost siluit demnitatea tuturor instituiilor care ar putut
patrona profunzimile unui destin comunitar.
1

Dezastrul civic i educaional provocat de virusarea cer-
cetrii umaniste n-a fost nici astzi reparat. Universitile de
stat rman cele mai puin reformate instituii ale Romani-
ei post-comuniste, ca rezultat al curmrii violente a tradii-
ilor interbelice. Pe scurt: n-avem prea multe repere pe dru-
1
De aici i anecdotica epocii de aur: Cine-i mare, d din manii-are
patru la romaniCine-i la Academieii-are patru la chimieiCinen a-
r este tareii-are patru la purtarei Toate trei de le ghiceti, douzeci de
ani primeti. Pentru cititorii tineri trebuie precizat c aluziile se fceau,
pe rand, la Nicolae Ceauescu, Elena Ceauescu i ul lor cel mai tanr:
Nicu Ceauescu.
:8
Minii Nvru
mul gandirii. Exist, desigur, individualiti de excepie care
ilustreaz mai ales domeniile tiinelor exacte. Apar mete-
orii luminoi, oameni druii cu vocaie i probitate, capa-
bili s ofere indrumare tinerelor generaii. Ne lipsete ins o
coal romaneasc de mare anvergur in aproape toate do-
meniile importante. Discipolatul pe lang dasclii cu minte
i inim rmane o raritate.
Dup anii 1990, dispreul fa de elite, impreun cu pofta
de anihilare a competiiei, s-au repliat in alveola nepotismu-
lui. Mediocritatea s-a metamorfozat kafkian in spatele jar-
gonului reformist. Gurile negre ale bibliotecilor explic de-
profesionalizarea sau provincializarea formatorilor. Aa s-a
produs eliminarea din competiia global a editurilor sau re-
vistelor academice din ar sau masivul exod de creiere din
sistemul universitar. nelegem astfel de ce un eneritus din
Cambridge sau Princeton poate invitat ca visiting profes-
sor la Praga, Budapesta, dar nu la Bucureti.
Soluia la aceast criz dramatic de omologare interna-
ional a produselor academice autohtone nu o reprezint
doar mrirea procentului PIB alocat educaiei i, mai ales,
cercetrii tiinice de inalt nivel. Etatismul nu este leac pen-
tru hemoragia nanciar asistenialist. Va trebui regandi-
t, aadar, investiia privat in cunoatere, dup modelele
lumii anglo-saxone. Elitele academice se construiesc pe ter-
men lung, dar ofer garania rezistenei la populismul me-
dia i barbaria consumerist.
(iulie 2007)
Dvcvsu vvonooov
De la Titu Maiorescu (1840-1917) la Vasile Parvan
(1882-1927) sau Onisifor Ghibu (1883-1972), coala roma-
neasc n-a dus lips de cluze pricepute in arta pedagogiei.
:,
Tinerii intalneau dascli de suet, iar nu doar birocrai plic-
tisii, patefoane ruginite sau eminene cenuii strine de bu-
curiile i freamtul adolescenei. Citeti memoriile elevilor
de elit din perioada interbelic i inelegi c liceul sau Uni-
versitatea nu erau fabrici de diplome, ci locul de intalnire al
unor modele de via. Lecia nerostit a demnitii profeso-
rului de latin, bunoar, ii inspira respect i curaj pan la
varsta senectuii.
Rzboiul generaiilor era aplanat de consensul valorilor.
Furtul intelectual inspira dezgust. Educarea frazei era un re-
ex natural al inteligenei. Gandirea sntoas intrea sacra-
mentul amiciiei. Seminariile la facultate aveau inut i pro-
l european. Dasclul era in primul rand dascl. Vocaia de
gazetar, politician, diplomat sau editor nu putea motiva ab-
sena de la cursuri, improvizaia bibliograc ori bovarismul
academic. ntalnirile intre maestru i ucenic erau adesea in-
formale i, astfel, lipsite de emfaz. Nimic costisitor ori su-
prarealist intr-o prietenie cu un Mai tiutor. Coresponden-
a pe teme tiinice cu coordonatorul de tez nu era chiar
un vis intangibil. Scrisorile de recomandare nu se pastiau,
in fug i la grmad. Deplasrile la conferinele internai-
onale asigurau ieirea ritmic din provincialism. Privilegiul
investiiei in tinerii de excepie anihila orice calcul egoist al
mediocritii. coala nu erau un debueu pentru diverse in-
treprinderi private, ci legmantul delitii fa de proiectul
cunoaterii i idealul formrii luntrice.
Cum se infieaz Universitatea astzi, printre atatea ne-
primeniri romaneti Da, generalizrile nedreptesc. Dar dac
tirania imposturii exceleaz La nevoie, ea tie s converteasc
un titlu occidental intr-un stigmat. O intreag generaie plagi-
at troneaz impudic la orizont. Foti activiti de partid conduc
nestingherii doctorate de lozoe in timp ce tineri hrzii cu
inim i minte sunt exclui din pedagogia emulaiei sau chimia
receptrii. Pe scurt, sistemul se auto-reproduce in dispreul
toxic fa de profesionalism, randament i alteritate.
(septenbrie 2007)
o
Minii Nvru
Puv|u mvoocu:X|
6 din PIB pentru educaie: acest slogan al compasiunii
fa de soarta tineretului studios din Romania revine intr-un
an electoral decisiv.
Mai mult, noul proiect de lege a invmantului preve-
de extinderea cheltuielilor pentru domeniul educaiei tim-
purii, deschis copiilor cu varsta peste trei ani. Structurile
birocratice iau amploare in poda unor rezultate submedi-
ocre consemnate la testele naionale. Un guvern pretins li-
beral inmulete costurile din bugetul public fr s stimu-
leze, in paralel, investiia privat in domenii vitale cum sunt
sntatea sau educaia. Dei nu avem nici o instituie aca-
demic in topul primelor cinci sute de universiti ale lumii,
Guvernul menine logica socialist a planicrii centraliza-
te. Chiar dac clasa de mijloc pltete de dou ori pentru in-
strucia copiilor (prin taxe la vedere i sistemul meditaiilor
private in economia subteran), foarte puini politicieni au
contestat dreptul statului la monopol pe piaa stabil a pro-
duselor de educaie.
Sunt multe argumente care care stau impotriva etatiz-
rii invmantului. De prea muli ani colile de stat au ofe-
rit protecie unei aliane a mediocritii intre dascli i elevi.
Ambele categorii au invat cum s aspire la statutul de indi-
vid asistat. Curajul iniiativei personale a fost adesea sufocat
de certitudinea unui salariu negociat prin micarea sindica-
l. Supravieuirea intr-o logic a competiiei a fost inlocuit
de trandvia guraliv a celor care refuz principiul ecien-
ei. Programele au schiat prolul uman al birocratului. La
comoditatea zic a unei viei cu salariu i pensie asigurate
de stat se adaug nevoia de de idei gata primite, extrase din
portofoliul de inelepciune al experilor guvernamentali.
Un asemenea model paideic amenin cultura libertii.
Cand singurele valori predate in coli sunt cele validate de
ctre comisiile ministeriale din Bucureti sau Bruxelles sun-
1
tem deja supui conformismului ideologic. Dac colile pri-
vate ar inorit in ultimii optsprezece ani, cu ajutorul unui
cadru legislativ favorabil, disputele de astzi despre preda-
rea religiei in coli n-ar mai avut loc. Viitorul program de
guvernare al dreptei va trebui s gandeasc alternativele la
sistemul educaional atat de costisitor din Romania.
(februarie 2008)
E:n:smu: u ovmo
Complexul de total dependen a romanilor fa de Stat
in domenii vitale precum sntatea sau educaia arat pre-
cara lor aplecare ctre cultul libertii. Incapacitatea ce-
tenilor de-a vedea logica aservirii etatiste acolo unde se
invoc principiul solidaritii este probat de anemia re-
ceptrii proiectului guvernamental pentru invmantul
preuniversitar.
Procesul de indoctrinare e preconizat s inceap cu edu-
caia timpurie pentru copiii intre 1-3 ani. Vitaminele minis-
teriale vor inlocui instrucia informal oferit in mod tradi-
ional de familie. Intervenia printeasc a Statului in scopul
creterii pruncilor pare gestul maximei generoziti. Ca-
t noblee sueteasc din partea birocrailor guvernamen-
tali s se ocupe gratuit de tineretul rii! De ce ne-am in-
grijora pentru monopolul centralist al Statului, care neag
mai departe absena de fapt a oricrui acord asupra princi-
piilor fundamentale care ar putea ghida educaia naiunii
Sunt rari cei care contest faptul c invmantul pre-uni-
versitar alternativ este ingropat de prevederi riguros anti-ca-
pitaliste, conform crora liceele private ar trebui organizate
pe principiul nonprot (art. 60a). De ce se teme Ministe-
rul Educaiei intr-o Romanie rezidual-socialist De concu-
ren, meritocraie i libertatea iniiativei. Dovada Un pro-
:
Minii Nvru
cent mcar din nanatorii fotbalului nu devin sponsori ai
educaiei. Care este mitul fondator al acestei politici mono-
poliste Perversa idee c Statul-atotiutor slujete del cau-
za binelui comun.
Atunci cand vorbim despre idealul educaiei, viaa ne do-
vedete c e imposibil de gsit consensul axiologic. n faa
acestei evidene, Statul s-ar cuveni s se retrag din exerci-
iul bolnvicios al legiferrii. Or, tocmai contrariul se petre-
ce. Libertatea i creativitatea individual se restrang direct
proporional cu desfurarea instinctelor normative ale in-
stituiilor publice. Sfera privat e zdrobit, ins acest lucru
irit doar atunci cand Ministerul Educaiei impune educaia
religioas obligatorie. De ce nu ne-ar utragia la fel de mult
viziunea canonic a Statului asupra sexualitii
Descentralizarea e un obiectiv mediocru. Reforma colii
romaneti va incepe prin pedepsirea Statului tentacular, prin
relansarea colilor private de tip anglo-saxon.
(noienbrie 2007)
Bso:vcn vv:uu :o|
Este foarte probabil ca toi oamenii planetei s cotizeze
la procentul universal de prostie, mediocritate sau turpitu-
dine moral. Unii, ins, decid s se trateze.
Cel mai bun instrument pentru infuzia necesar de in-
teligen, probitate i excelen rmane totui raftul mari-
lor cri ale lumii ceea ce americanii numesc the great
books tradition. Din dialogul viu i nevzut cu marii crtu-
rari se nate umilina recunoaterii a ceea ce, tonic i exact,
inelepciunea popular numete lungul nasului. Geniul, ca
i snenia, eman mereu un parfum aparte. Din contactul
permanent cu arhivele cunoaterii rezult, cel mai adesea, o
versiune suportabil, poate chiar agreabil de umanitate.
Biblioteca, ins, reprezint instituia cea mai dispreuit
de naii tranziiei romaneti. Fie c este vorba despre cldi-
rea neterminat a bibliotecii naionale, srcia lucie a achi-
ziiilor livreti din bibliotecile comunale, despre pustia lexi-
cal din frazeologia jurnalitilor sau despre relaia comic a
parlamentarilor cu limbile strine, cartea i practica lecturii
par un rsf nepermis. Dezbaterea public a fost conscat
de btrana doamn prostia, ieit lejer i locvace la plimbare,
in costum de senator, deputat sau analist politic.
Televiziunile se scald zilnic in apele otrvite ale stupidi-
tii, pentru c respectul discret al aristocraiei urbane sau
al elitei rneti pentru bibliotec s-a prbuit denitiv sub
tropitul gloatelor trendy. Avem duzine de analfabei media-
tici i tot atatea replici de carcotai. Neuroni dezhidratai cu
milioanele, sinapse lenevind la pupitre, ambuteiaje silogisti-
ce cu doldora i zeci de talk-shows ratate toate in dispre-
ul pentru cultura ideilor i tradiiilor bibliole ale moderni-
tii. Chiar i emisiunea pritocit de un profesor universitar,
pesemne, i invitatul su permanent, altminteri scriitor con-
sacrat, ne uluiete sptmanal prin elogiul clmpnelii i iu-
reul frivol al comentariilor vide. Fiecare Romanie pre lim-
ba poeilor si renate ori piere!
Meleagurile mioritice vand i cumpr astzi logica tur-
mei i gandirea dezlanat. Interjecia vesel i panica muto-
nier cultivate pe faneaa ecranului TV impun abonamen-
tul prin cablu la biblioteca pentru to(n)i. Votai republica
literelor i monarhia crii!
(iulie 2007)
Moovv umnv, u oonu s::u|
Instituiilor formrii umane, morale, artistice i intelectu-
ale se a in deriv. Dispariia general a civilitii, hidoe-
Minii Nvru
nia limbajului folosit de vedete sau politicieni, lipsa marilor
repere etice, stramtorarea cadrului de dezbatere academic,
provincialismul trufa toate acestea se datoreaz crizei in-
stituiilor dar, mai ales, absenei unor voci.
Ce este de fcut Cand ineria instituional domin pe-
isajul, trebuie sprijinit investiia direct in oameni. Se pot
redacta proiecte, este util revizuirea bugetului public dar,
mai intai de toate, o comunitate cultural are nevoie de for-
matori de opinie i purttori de mesaj. Cine pot acetia
n primul rand, cei care cunosc in egal msur tradiiile
culturale de acas i piaa ideilor din Occident. Din pca-
te, mii de persoane care exceleaz intr-un domeniu de ac-
tivitate umanist au ales calea exilului. Fr aceste lumini,
agora cultural din Romania este mult mai srac fapt
care justic extinderea rapid a reelei Institutului Cultu-
ral Roman (in cooperare cu MAE) in teritoriul nord-ame-
rican: SUA i Canada.
Pentru a-i invinge blazarea sau plictisul, tinerii au nevo-
ie nu doar de programe abstracte sau canale de comunicare
fancy. Nimic nu poate substitui dorina profund de emulaie
in faa unui mentor exemplul viu de inteligen, integrita-
te i moralitate. Galeria idolilor de mucava se prbuete ra-
pid la intalnirea reperelor fundamentale i a unor contiine
nefalsicate. Adolescenii micai de poezia unui Jim Mor-
rison (1943-1971) vor ali oameni dup rsfoirea unor pa-
gini din Magistrul Eckhart (12601328), cei indrgostii de
curentul thanatologic Emo se pot vindeca vzand, in carne
i oase, un supravieuitor rav i luminos al Gulagului. Curi-
ozitatea dezordonat a unui adolescent poate transgura-
t, spre bine, dup intalnirea cu erudiia unui senior biblio-
l. Povestea de succes a unui doctorand roman din Chicago
ii poate da aripi unui masterand basarabean aat temporar
in Galai. ntalnirile intra- i inter-generaionale sunt, deci,
indispensabile pentru meninerea tradiiilor.
ntr-un timp al uitrii, instituiile culturale ale Statului tre-
buie s incurajeze intalnirile de calitate, profunzime i des-
chideri cu adevrat durabile. Centrele culturale ale ecrei
administraii locale se pot renova uor pe dinafar, dar cine
le va injecta substana ideatic i mduva imaginaiei crea-
toare Un buget hipercaloric va redecora slile de expoziie,
teatrele sau bibliotecile fr ins ca acest lucru s schim-
be autonat starea de spirit dintr-o comunitate. Blocajele de
comunicare intre diferitele alveole ale esutului unei culturi
nu se rezolv decat printr-un legato natural, care presupune
intalnirea nemijlocit dintre spiritele consangvine. Oamenii
competeni, angajai in proiecte individuale de relevan in-
ternaional, nu vor gsi timpul de-a participa la dezbateri tv
pe teme derizorii. Prin urmare, contactul intre cei rmai in
ar i cei plecai in strintate trebuie facilitat prin partene-
riate public-privat.
Elita nu reprezint aici o ciune nostalgic asemn-
toare doar geniilor sumbre din poezia romantic. Romania
are numeroi profesioniti capabili s energizeze un esut
cultural dezhidratat, dar aceste voci nu pot iei la iveal in
absena unei reale competiii in domeniul universitar, cul-
tural sau civic. S ne gandim la succesul turneului Stradi-
varius al tanrul violonist Alexandru Tomescu. Acest mu-
zician excepional, originar din Braov, i-a primit validarea
denitiv in Occident, dup care a ajuns s e aplaudat cu
ori i ori in sala Ateneului Roman din Bucureti. Piaa,
aadar, poate valida talentele concomitent cu apariia lor pe
scena valorilor. Birocraia statal, in schimb, ofer forme de
recunoatere compensatorii, simbolice, mai ales retroactiv.
Structurile etatizate sunt prin deniie cronofage i foarte
frecvent mioape.
Investiia privat are suplee i incurajeaz creativitatea.
Cum altfel poate explicat enorma concentrare a centre-
lor artistice, a brevetelor de inventic sau a recordurilor din
tiin din SUA n Europa de Est, monopolul etatist asupra
nanrilor cultural-educative face dintr-o comisie ministe-
rial haurat politic un garant al arbitrariului. ncurajarea
mediului de afaceri la investiia direct in cunoatere ar pu-
o
Minii Nvru
tea stopa hemoragia inteligenei sau deriva cultural. Cap-
tarea energiilor pozitive ale noilor generaii s-ar putea face
mcar prin reabilitarea instituiei conferinelor publice cu
prol internaional evenimente la care s participe junio-
rii i seniorii de excepie a unei discipline, edituri speciali-
zate i reprezentani mass-media. De la monologul abstract
al instituiilor vom putea ajunge la dialogul resc, animat i
bogat intre oamenii care, cu adevrat, ne reprezint.
(2008)
Eoucn|n: vuou:n:v ov ouvnv:n
Obsesia cantitii i neglijarea calitii produce in orice
domenii numai ravagii. Aceast lege este cu atat mai mult
valabil in sfera educaiei, unde noiunea de reform a fost
tratat ca simplu heirp ministerial. Cutm de aproape do-
u decenii alinierea formal la standarde exterioare, aa in-
cat Romania s poat oferi pe hartie imaginea unei stri de
fapt asemntoare cu anumite ri occidentale. Guvernul a
vrut conformarea la nite statistici arbitrare, aa cum arat
i fetiazarea expresiei 6 din PIB. Sub cifre pompoase nu
se ascund, de fapt, decat aceleai forme fr fond.
Mai grav, Pactul Naional pentru Educaie (PNE) a lan-
sat recent, intr-un perfect elan etatist, noiunea de educa-
ie permanent i, respectiv, educaie timpurie. Cat grij
printeasc pentru un Stat care dorete bine intregului po-
por! ntr-un eseu intitulat Cei trei ani de acas (Idei n di-
alog, ianuariei2009) am cutat s art ubrezeala lozoc
i erorile de calcul din spatele acestui proiect centralist-mo-
nopolist. n locul risipei inutile de resurse prin vertebrele
unui sistem care s-a dovedit falimentar, ideea clasic-libera-
l de educaie ar explorat alternativele propuse de mediul
privat, unde competiia incurajeaz excelena.
;
Abonarea necondiionat a Universitilor actuale la bu-
getul public este sursa unui nesfarit lan de minciuni in gra-
c tridimensional, abuzuri administrative i declasri inte-
lectuale. Trebuie oare s mai spunem c Universitatea nu e
o coal de meserii, ci un loc unde primeaz reecia teore-
tic Nenumrai impostori au parcurs rapid drumul de la
plagiatul doctoral ctre poziia inamovibil de profesor uni-
versitar. Aceleai personaje indecente primesc salarii astrono-
mice, in timp ce starea campusurilor nu s-a ameliorat deloc.
Trebuie construite mai multe cmine. Vandalizarea cldiri-
lor intreinute din bani publici ar trebui sancionat drastic,
prin exmatriculare. n sfarit, o mic revoluie puritan n-ar
strica, pentru ca hruirea sexual, prostituia, discotecile,
tracul de droguri i vanzarea de buturi alcoolice s e in-
terzise in zona cminelor studeneti.
E timpul s inelegem c educaia gratuit nu reprezint
un drept universal (precum viaa sau proprietatea), cat mai
ales un privilegiu.
(ianuarie 2009)
Rvon I ,co: cut vnootx1
n zilele noastre sistenul de nvnnt re-
ligios a prinit cea nai grea lovitur ce poate
adus unei valori spirituale i-a pierdut
valoarea pentru contiin. Lunina s-a stins.
Vatra nu nai nclzete contiina, centrul
vieii a afuns n afara vieii.
Pvvi Fiovvsv,
Dognatic i dognatisn (1,o)
ntrebarea este legitim dar se poate rsturna oricand:
educaia sexual in coli reprezint o invitaie discret la
promiscuitate Beneciaz tinerii de o formare in care ele-
8
Minii Nvru
mentele de instrucie platonico-stoic, pentru a nu menio-
na tradiia cretin, s e prezente Vorbete cineva despre
antrenamentul curajului, principiul demnitii, rolul absti-
nenei, dieta alimentar, disciplina trupului sau paza minii
Evident, aceste repere lipsesc intr-o coal care a renunat s
ofere o veritabil paideia i tolereaz, aa cum ne arat cana-
lele de tiri, pe lang un invmant mediocru, nenumrate
exhibiionisme erotice chiar in relaia dascl-elev.
Revenind la religie, exist un mod predicatorial de-a par-
curge un curriculum, dar i o manier reexiv, interogati-
v, socratic eventual, de a citi datele tradiiei dup mode-
lul Sf. Iustin Martirul i Filozoful (100-160 AD). Dac religia
cretin ajunge factor de propagand ecleziastic i nu atinge
viaa, atunci nu este nici vina Evangheliei i nici culpa mar-
tirilor ei, ci doar greeala celor care din goana de putere (in-
clusiv puterea simbolic a celui care ii las pupat mana in
public) transform credina in ideologie.
1
Or, cand este ex-
periat la un nivel profund personal, credina apare ca o tai-
n. Acest lucru nu trebuie uitat nici la catedr, nici la am-
von, nici in banc.
Din punct de vedere istoric, apoi, cretinismul reprezin-
t o cultur aparte, cu sinteze i deschideri intelectuale i es-
tetice extraordinare. Din pcate, manualele de religie pen-
tru ultimii ani de liceu nu arat limpede aceste legturi intre
textul sacru, stilul arhitectonic, tonalitatea muzical. Muzica
lui Ioannis Koukouzelis de la Marea Lavr (Muntele Athos)
sau Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594), iconogra-
a bizantin ori pictura lui Fra Angelico (1395-1455), opera
lui Dionisie Areopagitul (sec. VI) i rsturnarea renascen-
tist a premiselor gandirii medievale toate aceste episoa-
de importante ale istoriei gandirii i sensibilitii cretine
trec neobservate. Se pierde din vedere enorma bogie a ex-
1
Pvvi Fiovvsv, Dognatic i dognatisn, traducere de Elena
Dulgheru, Anastasia, Bucureti, 1998, p. 130: Sistemul nostru dogma-
tic se prezint ca ind plictisitor, atat de plictisitor incat oamenii renun-
s mai polemizeze cu el.
,
presiei artistice de care s-a prevalat intotdeauna sensibilita-
tea religioas.
Cand au statut obligatoriu, orele de religie nu trebuie pre-
date oricum i, in nici un caz, nu se pot substitui amvonului
sau catehezei liturgice. Este adevrat c Ortodoxia trebuie
s primeasc o atenie direct proporional cu relevana pe
care o are pentru memoria istoric din regiune. Romanii se
bucur, pe bun dreptate, cand le pot arta strinilor arta
gotic din Maramure ori stilul brancovenesc de la mns-
tirea Hurezu (1690-1693), Sambta de Sus (1701) sau Pala-
tul Mogooaia (1698-1702). Lista monumentelor UNESCO
include nu doar bisericile forticate ale sailor din Transilva-
nia (semnul europenitii), ci i giuvaerul numit biserica din
Ptrui (semn al apartenenei la Orientul cretin). Despre
cum au ajuns la maturitate toate aceste opere de art trebuie
s ae nu doar pelerinii, ci i tinerii secularizai din Transil-
vania, Oltenia sau Moldova.
Tarele generale ale sistemului de invmant secular se
rsfrang asupra ostracizatei ore de religie. Dup cum muli
profesori de francez ii indeprteaz pe liceeni de lectura lui
Blaise Pascal (1623-1662), se vor gsi mereu dascli habot-
nici gata s nasc samburele revoltei i al ateismului in ini-
ma acelorai adolesceni. Ceea ce pedagogii zeloi uit este
c Statul nu poate reglementa criteriile ne ale judecilor
de ordin metazic. Nimeni nu poate inlocui saltul profund
personal in universul credinei.
n Apus, ora de religie a devenit curs de introducere in eti-
ca secular. Limbajul stangii ofer cel mult o retoric pasto-
ral cu vagi aere spiritualiste. Grija pentru reparaia exterioa-
r a planetei inlocuiete scrutarea insistent a interioritii.
Cci, la urma urmei, cine poate dispreui problema mediu-
lui inconjurtor Cine n-a iubit tenacitatea solitar i inteli-
gena de prdtor a ursului polar celebrului Fram, lansat
in literatura roman de Cezar Petrescu Orele de ecologie
uit ins c poluarea naturii este, de regul, consecina unui
pcat nerostit: egoismul profund, rsful de sine, indiferen-
o
Minii Nvru
a fa de semeni (inclusiv pentru copiii nenscui), dispre-
ul pentru ordinea divin a lumii (recompus intr-o gloria
de J.S. Bach sau intr-un poem de Robert Frost). Mai poate
coala locul unor asemenea descoperiri intime
Numai cultura inimii i reverena in faa tainelor creaiei
poate trezi sentimentul religios. Cand deneti viaa drept
o contingen absurd, atunci totul este posibil: de la pescu-
itul prin electrocutare in rezervaii naturale pan la incest,
sinucidere in grup sau eutanasie. Revenim astfel la problema
localic a desptimirii o tem despre care cei mai mul-
i teologi apuseni au uitat s mai vorbeasc. Copiii notri ar
avea lucruri importante de invat, dac la coal s-ar preda
mai mult decat un moralism searbd, ci reperele integritii
cretine. Evanghelia ne inva nu doar faptul c lista de p-
cate omeneti e potenial innit, ci i modul in care putem
pi prin netanoia in tramul bucuriei nemincinoase i
al curiei interioare.
Principiile etice descrnate sau eco-sentimentalismul
nu vor garanta sntatea sueteasc a viitoarelor generaii.
Acolo este spaiul unde poruncile inceteaz s mai e str-
ine sau repulsiv-exterioare, permiand creterea rbdtoare
in orizontul adevratelor fericiri. Pentru aceast mare des-
coperire este nevoie de o alternativ privat la programele
educative de stat, tot mai receptive la amestecul de circ di-
urn i cabaret nocturn al noului Babilon.
(iulie 2008)
Bo:vzu mcuu vcun
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane a anunat iminen-
ta lansare pe pia a unui trust media intitulat Basilica. Pe
lang un cotidian i radio cu emitere naional, apariia unui
post TV cu programe inspirate de etosul tradiiei cretine re-
1
prezint o provocare, dar i o ans. n amalgamul fr nu-
mr de canale specializate in barf mltinoas, ecreal
imbecil i umor degradant, o nou televiziune ar putea re-
prezenta o oaz de curie sueteasc, decen a limbajului
i lumin a minii.
Care este miza Simplu: preluarea de ctre televiziune a
unui rol educativ in sens religios, civic i cultural. Din pre-
sa audio-video central lipsesc apariiile unor oameni ae-
zai, fr nimic senzaional i imuni la prostia vorbrea.
S-ar putea demonstra astfel c vidul distraciei gregare nu
este un criteriu al ospitalitii romaneti. Monologul repeti-
tiv i extenuant al politicienilor ar merita intrerupt de con-
versaii cu miez spiritual i relevan cotidian. Explorri in
lumea crii, documentare istorice, concerte de muzic cla-
sic, emisiuni de geograe, medicin, bioetic sau arte libe-
rale nu s-ar cuveni excluse din program.
Vom intalni oare ironia n capabil s scrie patericul
vesel al lumii ecleziale ori s scufunde corabia nebunilor
din societatea romaneasc Ar salutar ca publicul vizat s
nu e doar cel incadrat in canoane, ci i omul din pridvor,
vecinul ignorant sau aproapele ovitor in cele ale credinei.
n ne, e de sperat c fotii ludtori ai regimului Ceauescu
vor inui departe de microfon.
Care sunt riscurile Foarte muli se tem, pe bun dreptate,
de ecranul excesiv cromatizat de sutane in negru, limbajul de
lemn, confuzia intre amvon i studio, ortodoxia militreasc,
oftatul pioeniei zaharoase, mantrele auto-admirative, mi-
litantismul de tip utecist ori insidiosul cult al personalitii.
Facultile de teologie nu gzduiesc astzi o secie de jurna-
lism sau tiine ale comunicrii. Nu va deci simpl sarci-
na coagulrii unor echipe redacionale tinere, inzestrate cu
er, stil, competen i bun-credin.
In brief: dei concurena pe pia este acerb, Biserica ne-
vzut are resurse pentru a arta lumii faa adevrat a dia-
coniei, inteligenei i caritii.
(octonbrie 2007)
:
Minii Nvru
Au:n n:vun:vX:
vn|nuv vuvn:X snu svu) ov s:n:
Much of what presents itself as art today can
scarcely be distinguished fron political ser-
nonizing, on the one hand, or the pathetic
recapitulation of Dadaist pathologies, on the
other. Mastery of the artice of art is nostly a
forgotten, often an actively disparaged, goal. At
such a tine, sinply telling the truth is bound to
be regarded as an unwelcone provocation...
Roovv Kirnii
Evenimentele organizate de Institutul Cultural Roman in
ultimii ani au dovedit o remarcabil diversitate multe din-
tre ele participand in circuitul valorilor clasice (ceea ce nemii
numesc prin Hochkultur). De la recitaluri la care au partici-
pat muzicieni de talia lui Radu Lupu, Grigorie Lee, Sherban
Lupu sau membrii Cvartetului Belcea pan la simpozioane i
congrese despre istoria religiilor sau ceramic veche i pan
la expoziii cu icoane ortodoxe sau fotograi de la Sihstria
Putnei sau concerte susinute de trupe jazz sau formaiuni
precum Fanfara Ciocarlia, Psalmodia Transylvanica sau
grupul de psali Stavropoleos repertoriul instituiei din
Aleea Alexandru 38 a fost extrem de bogat, foarte generos,
acoperind aproape orice gust ori sensibilitate ideologic (ex-
ceptand extremismele). Artiti foarte diferii precum picto-
rul Silviu Oravian sau gracianul Dan Perjovschi au repre-
zentat Romania intr-un ambient primitor. Documentarele
doamnei Lucia Hossu-Longin, scurtmetraje inteligente sau
lmele subtile ale lui Cristi Puiu i Cristian Nemescu toate
au fost proiectate in zeci de sli de spectacole sau cinemato-
grafe. Ducu Bertzi i Florian Pitti au incantat asistena din
Tel Aviv. Istoria Gulagului romanesc, dar i arhitectura s-
seasc din Transilvania, s-au bucurat de atenia diasporei ro-
maneti i a publicului occidental. Meritele ICR sunt aadar
reale i persuasive, trimiand ctre o singur concluzie: sub
directoratul lui H.-R. Patapievici, aceast instituie a aprut
din nou pe harta bunurilor simbolice din Europa i Ameri-
ca de Nord. Toate acestea s-au petrecut in condiiile unei -
nanri incomparabil mai mici decat alte proiecte educaio-
nale risipite ultimii ani de guvernele tranziiei.
1
i totui. Dou manifestri controversate, organizate de
ICR la New York i Bochum in vara anului 2008, au pus in
discuie principiul nanrii culturii contemporane in Ro-
mania. Ele au artat de ce cultura de tip street-art nu se va
bucura niciodat, probabil, de consensul starnit de expor-
tul literaturii lui Eminescu sau traducerea lui Cantemir sau
Eliade in limbi de circulaie internaional. Pentru unii pri-
vitori grbii, la New York s-a amestecat doar talentul juve-
nil cu uoare accese de prost gust (i.e., poneiul rozaliu cu
svastic). Pentru alii, mult mai rbdtori, a fost vorba des-
pre triumful unor competene artistice miraculos descope-
rite prin aceast investiie de capital nanciar. La Bochum,
in schimb, cei mai muli au depistat obsesia priapic i iro-
nia pornograc, interzis totui copiilor sub 18 ani. n mod
cert, chestiunea reprezentativitii nu poate uor trecut
cu vederea, chiar i atunci cand vocile experilor sunt invo-
cate ca ultim garant al valorii i autenticitii.
O discuie calm, ins, despre raportul investiiei in cul-
tura de patrimoniu i manifestrile artistice extrem-contem-
porane n-a putut avea loc din cauza unei campanii de into-
xicare. Numeroi telespectatori au cedat la mesajul politizat
al posturilor Antena 1 i Antena 3, ai crei jurnaliti au re-
fuzat in mod tendenios s disocieze opiunile estetic-cul-
turale ale lui Horia-Roman Patapievici perfect vizibile in
Onul recent, cartea despre Dante, editorialele gzduite de
revista Idei n Dialog de codul estetic al expoziiilor gira-
1
n anii 1990, peste 72 milioane de dolari oferii de Banca Mondial
pentru refacerea infrastructurii invmantului rural au fost risipii de
birocraie, fr efecte vizibile la sat. Cf. Forumul Academic Roman,
Propuneri de reform a sistemului de invmant superior din
Romania, Secolul XXI 10-12 (2003), pp. 271-290.
Minii Nvru
te de consultanii ICR. (n parantez e spus, televiziunile
Trustului Intact ultragiat de codul estetic al expoziiilor de
la New York i Bochum au difuzat cu ipocrit regularitate
materiale de pornograe politic, spectacole fornicatorii la
propriu i lme sau documentare interzise minorilor. Finan-
area este aparent privat, ins averea lui Dan Voiculescu au
mirosit mereu a jaf in avuia naional.)
1

Detaandu-ne radical de aceast interpretare frauduloa-
s a jurnalitilor-tonomat (care, atacandu-l pe H.-R. Pata-
pievici, au vrut s loveasc in preedintele Traian Bsescu),
credem ne putem intreba dintr-o perspectiv conservatoa-
re (cu iz libertarian, deloc strin unui membru onoric al
Institutului Ludwig von Mises-Romania aa cum es-
te preedintele ICR) asupra modalitilor de nanare din
bani publici a manifestrilor artistice care ies vehenent din
orice canon imaginabil al culturii noastre naionale Ulti-
ma sintagm esenialist ar putea trimite la o ciune pi-
oas, dar chiar i cea mai vag noiune de romanitate este
mod limpede presupus de apelativul roman din sintag-
ma ICR.
Dincolo de meschinria susintorilor patriotismului sar-
malei (H.-R. Patapievici), este normal s ne intrebm cum
anume se produce intervenia statului pe piaa cultural in-
tern sau extern Apariia concursurilor deschise reprezin-
t, neindoios, un uria pas inainte fa de lozoa centralist
i opac care a guvernat Ministerul Culturii i ICR sub regi-
mul Iliescu (cu excepia anilor 1990-1991, cand Andrei Pleu
a fost ministrul culturii). Inevitabil, plecm de la intrebarea
vulgului: ce anume este emblematic intr-un tablou pe care
90 din privitori nu au probleme s-l identice drept por-
nograc. (Firete, pentru un conservator, pornograa nu re-
prezint doar un construct cultural).
1
Din pcate, absena unui documentar video care s includ o retros-
pectiv a evenimentelor ICR relevante pentru ultimii patru ani, n-a per-
mis contracararea de maxim efect a campaniei mincinoase conduse de
Trustul Intact.
E resc s ne intrebm cine anume poate decide, bunoa-
r, c spectacolul Don Quijote regizat de Dan Puric (drept
omagiu adus unui clasic al literaturii universale) este mai pu-
in relevant decat un reportaj care amestec scene de sadism
cu juisri de cocot masculin Cum putem stabili propor-
ia sprijinului acordat unei balerine precum Alina Cojoca-
ru, in raport cu solda oferit unor poei ratai, purtai ins
pretutindeni prin ar ori prin Europa pentru seri de lec-
tur anost sau imund. Cum distingem intre prioriti E
mai important miza unui workshop literar de umplutur
(de ex., FUCK YOU, Eu.ro.Pa!) decat investiia pentru cai-
va ani in redactarea migloas a unei istorii culturale a spa-
iului romanesc redactat eventual in limbi de circulaie
internaional Care este dozajul alocrilor fcute pentru
cultura clasic i cat de mult obsesia prezentului obliterea-
z strategia pe termen lung
Evident, manifestrile sprijinite de MCC sau ICR nu pot
exprima gusturile private ale conducerii acestei instituii, nici
in pur stil comunist idealurile clasei muncitoare. Nu es-
te vorba s deplangem aici, in limbajul ideologilor PCR din
anii 1950, indiferena artistului fa de problemele maselor.
ADN-ul avangardismului are incifrat protestul fa de esteti-
ca oricrui life-style burghez sau proletar. Autenticitatea dis-
cursului alternativ (de la street-art la trupe hip-hop ca Pa-
raziii) deriv din tensiunea resimit fa de orice legtur
cu valorile de tip establishment.
1
Acest dezacord s-a vzut
de altfel in reacia publicului, insucient evaluat de ordo-
natorul de credite. Pan la urm, legitimitatea i responsa-
bilitatea unor instituii precum MCC sau ICR este asumat
in termeni politici. Principiul conservator-libertarian spune
c absena consensului moral intr-o societate liber urgen-
1
Recent, un artist Californian pe nume Scott Denahue a fost pltit su-
ma de 196,000 dolari (bani colectai din taxele contribuabililor) pentru
a realiza cateva sculpturi medalion in care tema principal o reprezint
defecaia i copulaia cainilor (toate sub pretextul celebrrii vitalitii).
Nietzsche credea c epoca nihilist va aduce invidia oamenilor de rand
fa de soarta cainilor...
o
Minii Nvru
teaz retragerea statului din rolul de girant al unor valori f-
r rol fundaional pentru prestigiul unei naiuni.
Aici, invocarea principiului solidaritii cu suarea
artitilor alternativi ar probabil ridicol. Este cu adevrat
nevoie de solidaritate in cazul inundaiilor sau atunci cand
situaia pensionarilor este realmente in criz. Dac arta ex-
centric reprezint totui o trufanda, chimia subzistenei
sale trebuie asigurat in afara contractului social. Un con-
servator cu simpatii libertariene tie c subvenionarea pa-
ual a unei practici medicale precum avortul n-ar trebui
s se produc fr consultarea i permisiunea explicit a
comunitii locale. ntr-un stat liberal, chiuretajul (practi-
cat la scal industrial), ca i arta pornograc (inc numai
rav prezent), ar trebuie s rman disponibile in clinici
sau pinacoteci private, in absena subveniilor de la buge-
tul public de stat (mai ales atata vreme cat majoritatea con-
tribuabililor condamn deontologia acestei practici medi-
cale sau opinii artistice).
Similar, dac MCC sau ICR se abin de la subveniona-
rea unor opere cu caracter confesional explicit, programe
care posed un partizanat anti-cretin pot puse sub em-
bargo. Mai precis, valoarea artitilor excentrici trebuie de-
cis de piaa liber, nu de comisiile de experi. Evident, -
ecare generaie istoric regandete pe cont propriu raportul
moralaiarta. Puini junimiti au bnuit, undeva spre nele
secolului al XIX-lea, c ranul Ion Creang (1837-1889)
va deveni un clasic studiat in coala primar de ecare ro-
man educat in veacul XX. Epistemologic vorbind, contex-
tul descoperirii difer mereu de contextul justicrii. Prin-
cipiul prudenei ins sugereaz c MCC sau ICR ar trebui
s aib in vedere susinerea acelor opere culturale cu pre-
cdere validate deja de o tradiie impuntoare. Recunoa-
terea trebuie obinut nu doar intr-un plan imediat-ori-
zontal (cci orice nebun ii poate gsi astzi un omolog cu
prol internaional undeva pe glob), ci diacronic-vertical.
Pledoaria conservatoare pentru clasicitate poate prea b-
;
tranicioas, dar are o legitimate politic absent in cazul
artei alternative.
1
Argumentul elitist conform crora idioii care ii pl-
tesc taxele sunt abrutizai de prea mult munc i nu mai in-
eleg semantica limbajului din arta contemporan este im-
posibil de susinut intr-o democraie. Aceti oameni care
deplang risipa banului public i se vor reprezentai mai mult
de vocile trecutului decat pasagerii prezentului triesc ade-
seori viaa ca pe un risc (dispreuit de artitii alternativ-con-
temporani): muncind 80 de ore pe sptman, au copii nu-
meroi, ingrijindu-i bunicii i rudele indeprtate, pstrand
cutumele familiei, implicandu-se comunitar, rmanand cre-
dincioi i participani activi la viaa bisericii lor. Tot ei se pot
intampla s e sponsori al unor activiti din domeniul ar-
tei, al literaturii, al muzicii in acele opere care eman ins
frumosul i, prin urmare, te edic interior.
Dac Statul ar taxa mai puin aceti ceteni ai unei Ro-
manii mai puin asistate i organismele sale birocratice nu
ar posta in poziia de redistribuitori ai creditelor (care, in-
evitabil, discrimineaz o minoritate artistic impotriva al-
teia, de regul conservatorii pierzand lupta cu progresitii),
atunci controversa din domeniul public ar disprea i nan-
area privat pentru cultura tradiional sau alternativ ar
mult mai abundent.
(septenbrie 2008)
1
Gnvivi Luvu, Cu neruinare despre om i sexul su, Coti-
dianul (14 decembrie 2008) comenteaz astfel un spectacol orga-
nizat la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa: Mamiferul numit
om este cluzit de instincte primare, iar morala mic-burghez i
limitele impuse de religie i de societate sunt doar nite piedici tre-
ctoare puse intre animal i prada sa. Discuiile indecente ale celor
doi sunt subliniate de proiecii video cu secvene din documentare
gen Animal Planet, cu tigri ce vaneaz i devor antilope, cu scene
de rzboi, cu desene animate sau secvene din lme porno. S ob-
servm c morala mic-burghez este folositoare atunci cand su-
porterii acesteia pot taxai de ctre un Stat al crui buget public
urmeaz apoi s e fagocitat de regizori obsedai sexual.
8
Minii Nvru
Cu:uun svunX , uvvou|n oo:nX
Alegerile din toamn se apropie vertiginos iar dreapta ro-
maneasc are restane fa de propriul electorat. Dac discu-
ia despre educaie s-a limitat la promisiuni cu mriri pro-
centuale, fr s ating problematica privatizrii produciei
de cunoatere, i in privina politicilor culturale proieciile
rman confuze. Regulile etatiste menin astzi un sistem de
bugetare hiper-birocratizat, o veche anchiloz administrati-
v i, mai ales, logica non-competiiei. Deniia actului cul-
tural este neclar i validarea proiectelor individuale depin-
de de hotrarea unor comitete i comisii. Dreapta nu poate
propune mai muli bani pentru cultur. n acelai timp, bu-
zunarele cu argini ale viitorilor mecena ar trebui s nu e
taxabile, aa incat investiia privat in artele plastice, litera-
tur sau lm s devin foarte atrgtoare.
Dou sunt principiile care ar trebui s ghideze funcio-
narea culturii intr-un regim liberal. Mai intai, subsidiarita-
tea cea care poate oferi anse reale de emancipare comu-
nitilor locale. Sentimentul ardean al inei rmane, in
fond, atat de diferit de inelegerea lumii imprtit de ori-
care focnean (dei ambele zone au avut, la 1859 i 1918,
vocaii unioniste...). Subsidiaritatea ne las s vedem acest
relief axiologic, reclamand faimoasa descentralizare, pe ca-
re ins funcionarii oricrui minister o detest din grija pen-
tru propriul scaun.
Al doilea principiu cere retragerea gradual a statului din
jocul pieei. Subveniile publice din industria de muzic, cine-
ma sau carte avantajeaz intotdeauna un grup in defavoarea
altuia. Din aceast situaie nu se poate iei decat printr-o re-
ducere a cheltuielilor bugetare, dup modelul american. Es-
te intotdeauna mai bine ca banii s rman la ceteni, de-
cat in puculia unui stat corupt i risipitor. Rmane poate o
singur categorie legitim de investiii ministeriale: obiecte-
le de patrimoniu naional i memoria istoric. S nu atep-
,
tm totui un desant Google la Bucureti pentru a citi pe in-
ternet Biblia lui Cantacuzino, Mineiele de la Ramnic, crile
principelui Dimitrie Cantemir, povestirile facsimilate ale lui
Petre Ispirescu, documentele lui Eudoxiu Hurmuzachi, epis-
tolarul lui Moses Gaster sau chiar recent editatele manus-
crise eminesciene.
(septenbrie 2008)
Vv| vnunvv
Ou:oooxn , svcunuznuvn
Puini sunt cei care ar nega faptul c secularizarea este fe-
nomenul care a marcat cel mai profund societile moderne.
Chemai s deneasc aceast marc a timpului nostru, soci-
ologii descoper instantaneu aporiile temporalitii cu care
se confruntase sfantul Augustin (Confessiones XI) la sfaritul
antichitii (Ce este tinpul? Dac n ntrebi, nu tiu ce este.
Dac nu n ntrebi, tiu ce este). Juriti, antropologi, isto-
rici sau lozo folosesc noiunea de secularizare in contexte
foarte diferite. Uneori chiar i teologii par dispui s apreci-
eze secularizarea atunci cand ea garanteaz neutralitatea
Statului fa de opiniile religioase sau metazice exprima-
te in agora. Secularizarea averilor mnstireti este, iari,
un lucru invocat cu solemnitate de manualele de istorie. Pe
de alt parte, secularizarea este asociat declinului spiritu-
al, indiferenei fa de prezena sacrului in lume denigrarea
sneniei i, uneori, sdarea vehement a oricrei autoriti
religioase. O lume secularizat se distinge aadar prin ro-
cada intre scopurile ultime i elurile proxime.
Este evident deci c saeculun are un semantism copios
i incontrolabil. Este secularizarea un moment istoric sau,
mai degrab, un set de credine i practici care permeaz ori-
ce epoc Vorbim oare despre un singur tip de secularizare
o
Minii Nvru
sau, dimpotriv, de mai multe moderniti care presupun,
implicit, deniii sensibil diferite pentru noiunea de secula-
rizare Modernitatea adus de progresismul comunist dife-
r de modernitatea cu reexe conservatoare din spaiul an-
glo-saxon. Pentru a inelege despre ceea ce este vorba avem
intotdeauna nevoie de rigoare conceptual i vigilen bi-
bliograc. Sporirea cunoaterii i aprofundarea inelegerii
depind de capacitatea de contextualizare i nuanare a in-
teligenei noastre hermeneutice. Mai precis, cazul Roma-
niei trebuie judecat in relaie cu transformrile suferite de
alte ri europene: in primul rand Ungaria, Polonia, Bulga-
ria, Grecia, Serbia, dar i Rusia.
1
Numai in acest fel, parti-
cularitile fenomenului secularizrii in Romania care nu
se intalnesc neaprat in ri bine investigate sociologic, cu
ar Statele Unite, Marea Britanie, Canada sau Frana vor
putea sesizate.
2

Istoria noastr cultural se a la intersecia unei plura-
liti de vectori istorici. Dac este s lum ca reper secolul
XIX, importul de modernitate pe linia ruseasc (Kisele) tri-
mite ctre iluminismul in variant petrin. Modernitatea
acceptat de mitropolitul Andrei aguna (1809-1873) dife-
r, iari, de viziunea imbriat de Alexandru-Ioan Cuza
(1820-1873). Studiile academice despre consecinele intal-
1
Cnvis:ovnvv Mvsn, Wiicv L. Divi, Te Orthodox Church
and Civil Society in Russia, Texas A&M University Press, College Station,
2006, Vic:ov Rouoorv:or, Vsiiios Mviovs, Orthodox Christianity
in 21st Century Greece, Ashgate Press, 2008, Jo:n Su::o, Wiiiir
Pv:vv v ov Bvvcv (ed.), Orthodox christianity and contenporary
Europe, Peeters, Louvain, 2004, Cnvis:ovnvv Mvsn, Divi Pvv
(ed.), Religion, Culture and Conict in the Orthodox World, Special issue of
âtionalities Papers (noiembrie 2007), Zov Kox, Russian Society and
the Orthodox Church Religion in Russia after Connunisn, Routledge,
Londra, 2005.
2
Ov Cnoic, Te Secularization of the European Mind in
the îneteenth Century, Cambridge University Press, Cambridge, 1990,
Ciiur G. Bvo, Te Death of Christian Britain, Routledge, Londra,
2001.
1
nirii dintre forele secularizrii in spaiul romanesc se a
ins abia la inceput. n mod special, raportul complicat din-
tre lumea Ortodoxiei i aceste timpuri noi purttoare de
nemaivzut nu s-a bucurat de-o atenie care s depeas-
c crisprile apologetice sau prejudecile vindicative. Tr-
im in continuare intre extrema discursului apocaliptic (ca-
re vede semnele sfaritului in dispariia icoanelor din colile
publice) i polul reeciei militant-seculare, care ii expri-
m satisfacia plin cu nduf dup orice infrangere a iden-
titii religioase. Ascultm e imperativul implicrii Orto-
doxiei in proiectul refacerii statului naional, e plangerea
care descrie Ortodoxia drept piedic pe drumul emancip-
rii noastre culturale. Pe scurt, dihotomiile interbelice i-au
pstrat in mare parte actualitatea.
Care este fondul acestui decit de comprehensiune Mai
intai, tiinele sociale renscute la noi dup decembrie 1989
au evitat cu delicatee sau arogan discuia despre fenome-
nul secularizrii in modernitatea romaneasc (incepand cu
transformarea satului transilvnean sub regimul austro-un-
gar i pan la viaa religioas in plin regim comunist). Re-
eciile eseistice despre religia la romani se mic in sfera
onorabil, dar mereu nesatisfctoare, a vechilor momen-
te i schie despre mentalitatea balcanic. Numeroi teo-
logi vor cu orice pre s transforme expresionismul literar
(incursiunile anamnetice in registrul viaa la ar) intr-un
standard de obiectivitate tiinic. Povetile cu bunici, ori-
cat de terapeutice, pioase i duioase, nu pot inlocui evalu-
area global a vieii comunitare in mediul rural. Ele nu pot
explica cum anume intr-o ar cu sute de mii de pelerini
indreptai la ecare 14 octombrie spre moatele Sf. Paras-
cheva, numrul de avorturi pe cap de locuitor se menine
alarmant de ridicat, iar fenomenul corupiei rmane o pla-
g incontrolabil in tot esutul social (care atinge, evident,
toat infrastructura administrativ a instituiilor biseri-
ceti: seminariile, facultile de teologie, parohiile, mns-
tirile sau episcopiile).
:
Minii Nvru
Secularizarea in spaiul romanesc a avut rareori efectul
unei totale omogenizri a spaiului public, care rmane in-
totdeauna punctat de exclamaii temperate sau disperate
ale contiinei religioase. Tragicul Caz Tanacu, bunoar,
a exasperat intr-un mod strict antitetic raportul potenial
complementar intre soluiile impuse de practica medical
de tip secular (tratarea chimic a schizofreniei) i soluia de
tip religios (exorcizarea). Tot Cazul Tanacu a artat ten-
siunea intre sistemul de drept al unei societi secularizate
(care a funcionat in defavoarea preotului-inculpat) i jude-
cata tipic bisericeasc reclamat de atari imprejurri (o ju-
decat ins care n-a funcionat deloc, decat prin exonerarea
oricrei responsabiliti). ntr-o majoritate aproape coplei-
toare, opinia public romaneasc a fost obligat s ia not
de aceast concluzie: un plus de secularizare (i.e., ecacita-
tea deciziei i a interveniei medicale) combinat cu un mi-
nus de febr religioas (i.e., prudena in politica hirotonirilor
unor tineri preoi fr experien i fr educaie) ar pu-
tut conduce la salvarea unei viei. (Aceast concluzie trist
nu coincide cu acuzaia iniial de omor deosebit de grav
adus preotului i maicilor de la Tanacu.)
Secularizarea gradual a societii romaneti gzduiete
aadar confruntri dramatice care ne solicit mai mult rb-
dare i mai mult rgaz. Numai astfel putem iei din confuzia
sistematic a planurilor care ii fac pe numeroi analiti poli-
tici s dicteze Bisericii ce indreptri dogmatice are teologia
ortodox de fcut sau pe unii clugri contemplativi s se
exprime cu privire la miza apartenenei Romaniei la aliana
militar NATO. n locul diabolizrii simpliste a secularizrii,
pe de o parte, i al incriminrii grbite a Ortodoxiei, pe de al-
t parte, se simte nevoia unei reecii cumptate, nelipsit de
franchee.
1
ncurajarea unui asemenea proiect de cercetare ar
trebui s preocupe atat reprezentanii Bisericilor cat i socie-
1
Un semn imbucurtor care vorbete despre innoirea preocuprilor
teologice pentru consecinele secularizrii in contextul unei moderni-
ti deschise il reprezint apariia volumului coordonat de Rou Pvvo:
tatea civil dornic s clarice bazele raportului intre religie
i politic sau intre etica religioas i etica secular.
Romania inceputului de mileniu III asist la desfurarea
unor fenomene paradoxale. Instituional, societatea pare gr-
bit s accepte exigenele unei modernizri oricum intarzia-
te. Aderarea la Uniunea European d un plus de elan acestei
tendine. Aderena personal a oamenilor la manifestrile cu
caracter religios nu pare ins mult diminuat de aceast evo-
luie ultimele recensminte conrmand aceast tendin.
Desigur, lectura cantitativ-pozitivist a statisticilor (inclusiv
cele care vorbesc despre o mare incredere acordat Bisericii)
trebuie corelat cu interpretarea intensiv-calitativ a datelor
din teren. n plus, sondaje noi indic modicarea unor tipare
de comportament religios atat in zona rural, cat i in spaiul
urban al Romaniei.
1
Suntem oare o societate secularizat Pen-
tru a formula un rspuns pendulm inevitabil intre dou ver-
dicte contradictorii: da i nu. Un lucru este ins cert. Fr
o anumit federare a domeniilor cunoaterii, metodologia
investigaiilor asupra raportului dintre societatea modern i
practicile religioase tradiionale va avea de suferit.
I^TER. Revista ronn de studii teologice i religioase I, 1-2 (2007), dedi-
cat problemei misiunii Bisericii in lumea contemporan.
1
Acest important segment de analiz lipsete, bunoar, din comen-
tariile intotdeauna ptrunztoare ale lui Tvi Uouvvu (A doua
und de oc socialist, Idei n Dialog 4, 31 (aprilie 2007), p. 4-5) despre
criza demograc i absena unui proiect de societate pentru Romania
contemporan. Date recente ale Institutului âional de Statistic (www.
insse.ro) indic performana specic i ameitor-paradoxal a rii noas-
tre, care rmane liderul necontestat in numrul proporional de licene
teologice i avorturi pentru brbai i, respectiv, femei. Explicaia pen-
tru curba descendent a natalitii (189,683 de intreruperi de sarcin in
2004) nu poate ignora rata in cretere a divorurilor (de ex., 24,6 divor-
uri din mariajele civile contractate in acelai an). Cuplurile cu mai muli
copii tind s e mult mai puternic responsabilizate i, deci, s nu divore-
ze. Dei se intampl i la case mai mari cum este casa regal britanic,
bunoar entropia valorilor familiei trdeaz un dezechilibru social tot
mai acut in Europa i Rusia. Vezi analiza din acest volum, Declinul de-
mograc european, vezi infra, pp. 127-134.
Minii Nvru
Iov: : mn:vmn::cK
n sine, datele unor sondaje pot valora mai mult decat im-
presiile culese dup o incursiune antropologic individual.
n funcie de temperament, ecare dintre noi poate predis-
pus e pesimism apocaliptic (identicand pretutindeni ura-
ciunea pustiirii), e la triumfalism imaginar (noi suntem
aici pe veac stpani). Unii mizeaz pe agenda iluminist a
educaiei centralist-etatiste, alii crediteaz vitalitatea bimi-
lenar a ranului dreptcredincios. ntre exaltarea simplitii
smntoriste i cozeria metazic de salon atitudini de-
opotriv legitime, intr-o perspectiv libertarian se adan-
cete un decit de cunoatere empiric. Orice inducie logic
devine tot mai fragil iar marile teorii ale sociologilor occi-
dentali despre religiozitatea modern vor aplicate forat
la spaiul simbolic al Romaniei moderne.
Cum poate depit, aadar, stadiul strict imagologic
al observaiilor despre credine i moravuri fcute odini-
oar de prinul Cantemir in Descriptio Moldaviae Am apro-
fundat oare o epistemologie a judecii generaliste care, dei
nu poate evita mult dispreuitul esenialism, scap totui
de capriciile prejudecii Suntem, cu alte cuvinte, mult mai
aproape de adevrul pe care il scrutau, in gen diaristic, C-
ltorii strini n rile Ronne De ce nu avem inc o hart
religioas a Romaniei de care agenii privai, administrato-
rii locali, experii guvernamentali, antropologii religiei, lite-
raii ori teologii misionari s se poat sluji atunci cand aloc
bugete, recomand sponsori, valideaz sentine sau ii inter-
preteaz memoria personal.
1
Trim astzi in plin inaie
1
Este interesant de urmrit cum anume funcioneaz memoria aucto-
rial in cazul beletristicii recente. Scriind cu mult talent un roman com-
plet al melancoliei urbane i al condiiei noastre centrifuge in Romania
post-comunist, Io Moivscu prezint in Derapaf (Polirom, Iai,
2006) un timp al Bucuretilor din care candva faimoasele 365 de biserici
ale capitalei ii pierd esena cratofanic. I-au luat locul un decor ocupat
de complicaiile cognitiviste ale unui insinuant world wide web. Acest de-
ces simbolic al cretinismului cosmic evoc nu doar rzbunarea teh-
nologiei in btlia dat cu religia tradiional pentru catigarea minii, i
doxograc, cu ecare adult revendicand o prere, dar ine-
legem foarte rar raporturile ascunse de cauzalitate care ex-
plic efectele secularizrii sau, dimpotriv, resurgena subi-
t a raionalitii de tip religios.
n studiul complexitii morfologice a Ortodoxiei din dife-
rite straturi ale societii romaneti, cercettorii de maine vor
trebui s foloseasc o deniie mai larg a religiozitii (cea ca-
re include i superstiiile sau indiciile de heterodoxie), dei
fr s ignore coninutul teologic al contactului cu sacrul (de
ex., tradiia scripturistic i motenirea patristic) sau prin-
cipiul sinodal de organizare a vieii comunitare, dincolo de
graniele sale etnice (i.e., este ortodox intr-o manifestare ro-
maneasc tot ceea ce poate validat consensual de ctre or-
todocii sarbi, rui, greci sau libanezi, sub cupola eclezialitii
ecumenice). n mod evident, pluralitatea de opinii i expresii
regionale face ca sensul Ortodoxiei s difere aproape la fel de
mult ca inelesul secularizrii. Orice voce ins sincer preocu-
pat de aceast problematic ar trebui s intervin in aceast
dezbatere. Exist deja caiva autori, remarcai mai ales in ran-
durile tinerei generaii, care par s accepte coagularea in jurul
unor interogaii comune. Fiind o intreprindere de pionierat,
viitoarele micromonograi despre Ortodoxie i seculariza-
re (la sat, la ora, in suburbii, in comunism i tranziie, in di-
aspora sau, dimpotriv, in vetrele tradiionale de credin)
vor trebui s depeasc metodologiile stramte, eventual cu
agend politic, i s fac loc unui spontan nego de idei.
Bvvv:c:: :mvo:n:v
Care ar putea , aadar, obiectivele unui asemenea pro-
iect n primul rand este vorba despre incurajarea unei dez-
bateri vii asupra diferitelor instane ale secularizrii in Roma-
nici doar continuitatea unei convenii literare interbelice (Camil Petrescu,
Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade). Poate aici identicat i
un eec istoric al Ortodoxiei locale, diagnosticat eliptic intr-un eseu de
semnat Tvooov Bcosv, Refuz, Dilena Veche IV, 166 (13-19 apri-
lie 2007), p. 18.
o
Minii Nvru
nia, care sunt departe de-a de la sine inelese. ntr-o ar
inc marcat cultic de predania ortodox, deismul popu-
list duce confruntri cu raionalismul elitist. Releele cul-
turii media transmit valorile globalizrii, intre care sincre-
tismul religios este un vector principal de identitate. Aliana
dintre naiune i confesiune pare tot mai corodat dei re-
gresia neobizantin nu se las uitat. Proiectul politic al cre-
tin-democraiei este departe de-a prinde contur. Axiologia
tradiional familiei cretine este supus multor presiuni
din afar. Analiza tuturor acestor transformri ale univer-
sului simbolic tradiional al cretinismului ni se pare indis-
pensabil. naintea oricror soluii, radiograa i diagnosti-
cul strii de fapt sunt bine venite. Sunt cel puin trei aspecte
pe care le comport o analiz a secularizrii.
(1) Dimensiunea instituional, mai intai, privete dinami-
ca structural a valorilor religioase la intersecia intre Biserici
i legislaia statelor europene in domeniul educaiei, al mo-
ralitii medicale, al eticii antreprenoriale sau al funcionrii
cultelor religioase (arii inevitabil afectate de normele UE).
(2) Dimensiunea spontan-organic a ciocnirii intre re-
ligia tradiional i vectorii secularizrii include: relaia in-
tre piaa liber i producia inaionar de simboluri religi-
oase, apariia identitilor confesionale multiple (ortodoci
cu simpatii neoprotestante, neoprotestani cu aderene te-
ologice de tip ortodox, etc.), mariajele inter-religioase, mi-
graia forei de munc i bricolajul identitar, un nou concept
de spiritualitate burghez (un amestec de neo-romanism,
discurs ecologic anti-globalist i gandire pozitiv de tip
Feng-Shui), anamorfoza imaginii Ortodoxiei in societatea
spectacolului ( Guy Debord), obsedat de rating i vizibili-
tate, producia de obiecte artistice kitsch n spaiul intra- i
extra-eclezial, ciupercria siturilor anarhist-fundamentalis-
te care contest autoritatea tradiional a sinoadelor biseri-
ceti contemporane in numele unei varste de aur proiec-
tate intr-o origine anistoric, recondiionarea magicului
intra-urban. Toate aceste instane ale secularizrii ilustrea-
;
z complexitatea dialectica sacru versus profan intr-o lu-
me post-industrial.
(3) Numai degajarea acestor date permite obinerea unui
plus de ranament analitic, situat la nivelul ridicat de abs-
tracie conceptual specic expunerilor din domeniul isto-
riei mentalitilor (longue duree) sau, mai important, al -
lozoei culturii (Eric Voegelin, Hans Blumenberg, Charles
Taylor, John Milbank sau, la noi, H.-R. Patapievici). Numai
cand pilonii secularizrii sunt vizibili sub raport instituional
i din punct de vedere social, lozoi sau teologii pot vorbi
despre un Zeitgeist (spirit al vremii). Atunci acolada her-
meneutic deschis de investigaia sociologic poate in-
chis printr-o discuie meta-narativ despre condiia tipic
occidental a nihilismului modern, bunoar.
n concluzie, raportul intre Ortodoxie i secularizare me-
rit o mult mai mare atenie din partea tinerilor preocupai
de fractalii modernitii. Fie c discutm despre condiio-
narea politic a instituiilor religioase ori despre reintoar-
cerea supranaturalului, avem obligaia de-a trasa mai precis
genealogiile istorice ale momentului prezent. Nici doar recol-
ta factologic, nici generalizrile grbite nu ne ajut s inele-
gem transformrile de sub ochii notri schimbri care pot
s doar, dar care las intotdeauna loc pentru speran.
(iulie 2007)
Rvon :mvuu os:uu:
vn:uu uXsvusuu
n ncnv:n uvvs:v Cut1unn
Una din narile vorbe banale ale secolului trecut a fost
aceea c secolul XXI va religios sau nu va deloc (Mal-
raux). Eveninentele de la 11 septenbrie 2001 au aezat nce-
8
Minii Nvru
putul acestui secol sub sennul religiosului. Pe de alt parte,
asistn, ns, la un evident declin al Cretinisnului occiden-
tal. Ce nseann, oare, pentru lunea secolului XXI, fenone-
nul religios? Ce consisten are conceptul de religie la nce-
putul nileniului III?
Adjectivul religios poate prea la fel de vag precum sub-
stantivul via. Vorbim despre religii tradiionale, dar i des-
pre noile micri religioase (êw Religious Movenents), fr
s operm cu nite criterii epistemologice unitare. Aproxi-
mm printr-un gest reex adevrurile de credin ale cre-
tinismului, crezand c atenia cognitiv i susinerea juridi-
c trebuie acordat mai cu seam religiilor minoritare. De
fapt, publicul educat recunoate tot mai greu reperele fun-
damentale de ordin istoric, teologic, cultural ale acestei
religii care a marcat civilizaia occidental din Dobrogea
pan in Texas, din Sicilia pan in Alaska. Aceast stare de
fapt merit o reecie suplimentar din partea liderilor Or-
todoxiei est-europene. n locul triumfalismului (care ii ara-
t la marile srbtori pe liderii BOR deland impreun cu
liderii Armatei i ai SRI) ne-ar ajuta mai mult smerenia in-
teriorizat i pragmatismul analitic.
Teologia a fost cndva regina tuturor tiinelor. Acun,
cu destul de rare excepii, pare a doar o netod de preg-
tire a personalului clerical sau, cel nult, o preocupare exo-
tic. Mai are teologia un destin cultural? Mai poate spune
ea ceva culturii? i dac da, ce?
Da, teologia dei intr-un sens secundar, recesiv sensu-
lui liturgic se articuleaz printr-un limbaj cultural. Pe de
alt parte, intelectualii sau artitii spaiului secular au i ei
obligaia s identice riscul confuziei i al lamentabilei igno-
rane care ii amenin pe toi cei care refuz pe criterii
de idiosincrasie personal dialogul cu operele de cugeta-
re cretin ale tradiiei europene. Numai cand tinerii notri
scriitori vor deschide cu aceeai inorare texte care ii fasci-
nau pe F.M. Dostoievski sau chiar J.D. Salinger (de ex. Pe-
,
lerinul rus), dialogul intre teologie i cultur va putea re-
luat de ambele pri.
n postconunisn confuzia societii civile cu organizaii-
le nonguvernanentale a devenit un loc conun. ns, de fapt,
cultele sunt parte legitin a societii civile. Credei ca pre-
zena activ a cultelor ca parte a societii civile, n viaa
noastr social este una benec? û trebuie sa se piard
din vedere faptul c, spre deosebire de O^G-uri sau de alte
structuri ale societii civile, confesiunile sunt condiionate
de propria lor perspectiv teologic asupra lunii.
Nu toate cultele au, in opinia mea, efecte la fel de salu-
tare asupra binelui comun. Bisericile tradiionale rman to-
tui parteneri sociali ai Statului roman fapt care justic
sprijinul nanciar acordat din bugetul public acestor comu-
niti. Nu putem ignora dimensiunea istoric a comunitii
care in sensul majoritii parlamentare a legiferat noile
raporturi intre Stat i Biserici. Reexele comparaiilor faci-
le i gandirea mimetic mi se par pernicioase. n contextul
adevratelor rzboaie culturale pe care le duce Romania de
astzi, nu imprtesc ingrijorarea atator militani ONG fa-
de soarta cultelor nerecunoscute. Aceast retoric mi se
pare inutil i patetic. Sunt prea dureros contient de fap-
tul c exist chiar un principiu teologic care incurajeaz
i uneori legitimeaz mai cu seam in interiorul tradiiei
protestante multiplicarea ad innitum a faciunilor ecle-
ziastice. Exist astzi apte tipuri de comuniti penticosta-
le in Romania iar SUA se laud cu cateva zeci. Nu este cred
vina Statului pentru c asociaii religioase cu doar 50-60 de
membrii aspir la statutul de cult sau biseric avand nu-
mai 2-3 ani de la ininare.
Ca subiect politic al Romaniei moderne socot c exa-
menul prudenial de delitate la care Statul supune aces-
te micro-comuniti este legitim. Recunoaterea cere medi-
eri, probe de rezisten, investiii de lung durat. Secta lui
Gregorian Bivolaru nu ar trebui niciodat s benecieze de
oo
Minii Nvru
privilegiile (in fapt: compensaiile) Bisericii greco-catoli-
ce, bunoar. Statul roman dorete s disting intre asocia-
ii religioase i culte, in contextul in care cultele se pot ca-
lica pentru sprijin nanciar iar asociaiile nu.
Nu poi ignora contribuia patrimonial a Bisericilor tra-
diionale la bunstarea cultural i civic a societii roma-
neti. Pentru a da un exemplu politically incorrect, exist
culte perfect legitime ca organisme juridice, dar constat c
ele nu ne-au oferit capodopere arhitectonice comparabile cu
biserica Sf. Trei Ierarhi din Iai sau mnstirea Dragomirna
din Moldova, nici monumente de gandire teologic precum
cele ale Sf. Maxim Mrturisitorul (580-662), pr. Pavel Floren-
sky (1882-1937) sau pr. Dumitru Stniloae (1903-1993), nici
programe de caritate social comparabile cu cele ale Sf. Vasile
cel Mare (330-379) ori Sf. Calinic de la Cernica (1787-1868).
Ortodoxia a trecut, aadar, testul recunoaterii publice. Sunt
alte culte care avand o alt tietur epistemologic nu
se pot apropia mcar de acest patrimoniu.
Pe scurt, principiul liberal al neutralitii oricat de de-
zirabil politic este greu de implementat in concreto. El tre-
buie corelat cu principiul conservator al prudenei. Regret
c in toat perioada disputelor legate de statutul simboluri-
lor religioase, n-am putut constata din partea multor culte
neoprotestante recunoscute nici cea mai mic simpatie fa
de situaia defensiv a Bisericii Ortodoxe Romane institu-
ia supus unor atacuri sistematice, menite s redeneasc
protecia instituional a valorilor tradiionale din Romania,
prin promovarea unui monopol etatist, perfect centralizat,
al educaiei seculare.
Articolul 13 din noua Lege a Cultelor prevede c n Ro-
nnia sunt interzise orice forne, nifloace, acte sau aciuni
de definare i nvrfbire religioas, precun i ofensa pu-
blic adus sinbolurilor religioase. S-a spus despre acest
articol c i-ar avea, nai degrab, locul ntr-un stat fun-
danentalist (cretin sau islanic) i c liniteaz libertatea
o1
de exprinare a artitilor. Mai nult, Institutul pentru Reli-
gie i Politici Publice din Washington consider c actuala
lege ronneasc a cultelor este cea nai proast din Euro-
pa i c textul nornativ nu se ndeprteaz de perioada co-
nunist. Credei c aceast lege ar putea duce la cenzura-
rea unor autori precun Cioran, Rushdie sau îetzsche sau
la interzicerea unor fornaii precun Black Sabbath sau
Iron Maiden? Dac da, cun a trecut aceast lege de Par-
lanent i de preedintele Ronniei i ce se poate face pen-
tru renedierea ei?
N-am crezut c Black Sabbath sau Iron Maiden sunt pri-
ma grij a unei publicaii culturale. Nu cred, apoi, c verdic-
tele rostite peste Ocean sunt infailibile. Legea cultelor este
bun prin deschiderile sale liberale. Firete, articolul 13 pa-
re s ingrdeasc limitele expresiei publice. Totui, nu es-
te singura form de tabu social. Legislaia din Romania nu
ofer dreptul la exercitare a unui discurs politic fr cali-
cri suplimentare. Contestarea istoricitii Holocaustului
o aberaie pe care americanii sau britanicii o cenzureaz
academic, cultural, politic, dar nu i juridic poate trimi-
te o persoan in pucrie pentru o perioad de la ase luni
la cinci ani. Pe de alt parte, orice negare a hecatombelor
din inchisorile comuniste care au distrus viei de cretini,
evrei sau agnostici trece neobservat. Este un dezechilibru
straniu. Revenind la articolul 13, nu cred deci c manifes-
trile anti-religioase ori anti-clericale vor excluse. V rea-
mintesc faptul c protejarea constituional a bunelor mo-
ravuri in spaiul public n-a condus la dispariia literaturii
pornograce de pe tarabe. La fel, invitaia la toleran din
Legea cultelor (o precizare fcut la cererea expres a cultu-
lui musulman) nu va bloca procesul de exprimare frecvent
tendenioas i uneori abuziv din mediile publice roma-
neti. Sper totui ca cititorii lui Cioran sau Nietzsche s nu
coincid cu fanii bnuiesc, deloc antisemii ai formai-
ei Black Sabbath.
(februarie 2007)
FAMILIA SUB ASEDIU
II.
o
Vsu snu vou covXuv
roo :voiioi, socivr vvuci cu privirea mi-
rat, ochiul dulce i gandul puritii. Rostirea precola-
rilor este suav i, cu puine excepii, plin de candoare.
Copiii spun nu doar lucruri trsnite, pline de haz. Pagi-
nile de istorie i literatur ne arat c ei sunt capabili i de
curaj, inteligen sau chiar inelepciune. Probabil cel mai
frumos elogiu inchinat copilriei in secolul XX a aprut
cu titlul Cronicile Narniei sub semntura lui C.S. Lewis
(1898-1963). Aceast colecie de povestiri fantastice des-
pre prietenie, credin i cutezan publicat in apte vo-
lume a fost tradus in peste patruzeci de limbi i tiprit
in aproximativ 100 milioane de exemplare. Cartea descrie
lumea magic in care btlia pentru onoare i loialitate tra-
seaz mereu grania dintre bine i ru. Este lecia clasic
predat celor mai tineri, prezent neintrerupt de la Jona-
than Swift sau fraii Grimm pan la Micul Prin (1943) de
Antoine de Saint- Exupery.
Cum ne raportm astzi la aceast instan fundamenta-
l Care sunt modelele care mai inspir formarea pre-adoles-
centin Ce rol au familia, statul, societatea ntai de toate,
pedagogia romaneasc motenete cateva reexe ameste-
cate, de sorginte feudal-comunist. Barbaria rezumat de
sloganul eu te-am fcut, eu te omor nu inceteaz s fac
victime inocente. Muli prini traumatizai in epoca stali-
nist ca martori ai luptei de clas n-au mai tiut apoi s ar-
ticuleze limbajul afeciunii i al dragostei. Dup Revoluie,
marele exod al forei de munc spre Occident i-a confrun-
tat pe educatori i dascli cu fenomenul copilriei lipsite
de ocrotire matern sau patern. Se adug apoi rata galo-
pant a divorurilor (aproximativ 25 din cstoriile civile
ind anual dizolvate). Infantilizarea relaiilor intre maturi
sporete vulnerabilitatea celor mai mici. Explicaiile celor
mari nu lipsesc: dramele individuale, mobilitate social spo-
oo
Minii Nvru
rit, presiunile economice, relaxarea moravurilor, dispari-
ia crezului monogam. Aceast transformare cultural ra-
dical pentru care televiziunile de divertisment ar putea
i ele da socoteal nu poate decat palid ameliorat prin
reglementri juridice sau programe etatiste.
Orice campanie salvai copilul trebuie s trateze, de
fapt, ca prim subiect rolul familiei lrgite in secolul XXI.
(octonbrie 2008)
Bo:vzu: I cus:v|X, u vv vnsmX
n ultimii ani, ecranele TV s-au umplut de imagini ale
bucuriei campeneti binecuvantate, in rituri de trecere, de
seculara noastr religie civil. La Craiova, gura inscrutabil
a faimosului Caiac (numele de interlop) asist bonom in
postura ambivalent de na la botezul unui prunc nevino-
vat. Preotul ingan ultimele formule standard iar doamnele
mam, mtu i bunic chicotesc de bucurie la isprvi-
rea acestei importante datorii familiale. La Constana, o ve-
det politic se cstorete cu o doamn puternic machia t
i adanc decoltat, intr-o perfect rivalitate mimetic fa
de celebra imprteas Eudoxia. De la imaginea Ortodo-
xiei tolerante, ingduitoare, plin de pogorminte pan
la caricatura stupid-mizerabil a unei vechi taine a creti-
nismului distana e foarte mic! Episcopii o tolereaz iar
preoii o incurajeaz ritualismul ca principal surs de ve-
nit intr-un veac cu demograe negativ. Moneda limbaju-
lui i a practicii religioase devine astfel tot mai calp.
Ce ar trebui ins s tim despre botez, devenit atat de
repede un pretext de socializare sau, mai precis spus, de
naufragiu in portul barfelor lumeti Iat un posibil punct
de plecare: dincolo de orice obinuin cultural, botezul
rmane un fapt de contiin al prinilor, al nailor i al Bi-
o;
sericii stranse la acest eveniment. Ortodoxia risipete orice
indoial care ar sugera c botezul copiilor n-ar legitim.
nainte de-a citi Scripturile snte care vorbesc despre bo-
tezul unor familii intregi, cu aduli i copii laolalt (Fapte
10, 48-49) poate invocat argumentul bunului sim.
Marile pasiuni in via e c vorbim despre prima
noastr iubire, e c vorbim despre o profesie nu in atat
de mult de-o alegere, cat de-o vocaie. Dac acest lucru es-
te deja valabil pentru o simpl prietenie sau pentru meseria
pe care-o avem, cu atat mai mult atunci cand vorbim des-
pre credin. n suetul unui om nici talentul, nici vocaia
nu ateapt varsta maturitii pentru a se manifesta spon-
tan i uneori acut, chiar din fraged pruncie.
Cu atat mai mult, roadele Duhului nu ateapt varsta
majoratului pentru a lucra in viaa omului. n sfarit, nici
un copil nu este intrebat de prinii si la natere dac ar
vrea sau nu s invee limba locului din care se trage. Toa-
te acestea, dintr-un motiv foarte simplu: pentru c prin-
ii buni le doresc copiilor lor pentru a invoca aici o vorb
din popor tot binele din lume. De la hran i imbrc-
minte pan la educaie i realizrile profesionale, suntem
mereu indatorai prin insoirea de ctre ceilali. Sorocin-
du-i pe copii cu inzestrri materiale, familia cretin ii h-
rzete deopotriv cu virtui sueteti, menite s-l fac pe
om nepieritor in amintirea oamenilor i, mai ales, in Car-
tea Vieii. Pentru c tot darul cel bun de sus vine, de la
Printele luminilor, cretinii ortodoci se simt indatorai
s-i incredineze copii, chiar de la natere, purtrii de gri-
j a lui Dumnezeu.
Nimic din tezaurul dreptei-credinei nu poate instri-
nat de pruncul nou botezat. Sf. Ignatie Teoforul ii indeamn
pe maturi i pe adolesceni, deopotriv: e ca botezul vos-
tru s e scut, credina drept coif, iubirea ca suli iar rb-
darea drept armur.
1
Nu este nevoie, aadar, pentru trece-
rea pragului raionalitii carteziene (varsta de 18 ani, s-ar
1
Sr. Io:iv Tvorovui, Ctre Policarp 6.
o8
Minii Nvru
spune) pentru a-l inzestra pe cel mic cu darurile harului,
menite s aduc in lume bucurie, lumin, adevr i drepta-
te Pentru pruncul nou-nscut, cretinii se roag ca el s de-
vin cinstea prinilor, alinarea bunicilor, mandria naului,
bucuria prietenilor i slava intregii Biserici. Dorinele aici
exprimate nu sunt doar ale familiei i invitailor prezeni
de fa, ci rugciunile Bisericii vzute i nevzute. Aa cum
la naterea copilului pe lang mam este nevoie de moa-
, doctor i o cas primitoare, la naterea din ap i din
Duh a copilului este nevoie de prezena familiei spiritua-
le, a celor care slujesc trupului lui Hristos.
n epoca patristic i medieval, baptisteriile erau locuri
separate, perfect individualizate in marginea unei catedra-
le. Procesiunile pascale inuntrul acestor spaii cu puternice
reverberaii mistice la polul opus al oricrei mondeniti
reprezentau momentul de varf din calendarul anului bi-
sericesc. i astzi, coregraa momentului baptismal rmane
impregnat de un puternic dramatism teologic. Apa simbo-
lizeaz puritatea vieii neprihnite. Cristelnia (fons baptis-
nalis) inchipuie un loc de scufundare in repejunile Iorda-
nului (Lc. 7, 29: ). Lecturile biblice
sunt extrem de ptrunztoare. Comunitatea credincioilor
este de fa pentru a-i spune bun-venit celui nscut din
ap i din Duh. n vechime slujba botezului se fcea in noap-
tea de nviere, cand nu doar cunoscuii, ci membrii intregii
parohii erau de fa. Rugciunile celor prezeni i mijlociri-
le snilor rposai intru Domnul erau invocate pentru ca
noul cretin s primeasc binecuvantrile cereti.
Botezul a rmas momentul in care putem descoperi c
viaa cretinului renate perpetuu la rscrucea rugciuni-
lor celor care ne iubesc i, astfel, nu ne uit. Acest sacra-
ment const in dou momente importante: ritualul exorci-
zrii (actul curirii i al puricrii) i botezul propriu-zis
(actul unirii), urmat de ungerea cu miresme. Exorcizarea
include trei rugciuni de prin care oricare inuen nega-
tiv sau putere satanic din lumea aceasta s se indeprte-
o,
ze din suetul noului-nscut. Cuvantul exorcizare nu tre-
buie s sperie neoii, el ind echivalentul duhovnicesc al
purgaiei. Prezena rului care nu poate contestat, in
formele sale vzute i nevzute nu-i sperie, nici nu-i las
indifereni pe cretini, care poart numele lui Hristos. Tai-
na frdelegii se manifest pretutindeni, discret sau am-
plu dar mai ales variat, ins viaa lefuit de poruncile di-
vine ofer inimii noastre imunitate la ru.
Mrturisirea de credin este actul de legmant pe ca-
re naul il face, in numele copilului, pentru a pzi poruncile
Domnului. Urmeaz ritualul scufundrii in ap, la care toi
sunt invitai s cante urmtoarele versuri: cai in Hristos
v-ai botezat, in Hristos v-ai i imbrcat (Gal. 3, 27). Acum,
pruncul poate numit membru deplin al Bisericii. Mirun-
gerea este actul nal, prin care noul-nscut este invluit in
uleiul parfumat pregtit de sfanta Biseric pentru ecare
nou-membru al si. Este un ritual care amintete de vechea
tradiie iudaic a ungerii regelui (numit i Unsul lui Dum-
nezeu). Prin aceasta, ni se reamintete c omul este chemat
s aib in via o inut regal, refuzand sclavia patimilor de
orice fel. Omul este scopul i regele creaiei, iar nu o in
captiv, condamnat s invidieze soarta altor animale.
Taina Botezului i a Mirungerii marcheaz unirea unei
fpturi noi cu harul lui Dumnezeu. S-ar putea spune c
prin aceasta orice prunc devine un sfant in via, intrucat
el primete puterea de-a crete in toate darurile Duhului:
dragostea, bucuria, pacea, indelung-rbdarea, bunta-
tea, facerea de bine, credina, blandeea, infranarea, cur-
ia. Rugciunile noastre unite cu rugciunile snilor vor
putea face din ecare botez un eveniment unic, prin care
inimile noastre se lrgesc iar Biserica intreag ca familie
a celor credincioi se bucur. Din acest motiv, integra-
rea slujbei baptismale in contextul pascal al Liturghiei du-
minicale ar reprezenta o decizie reasc.
(200)
;o
Minii Nvru
Cv :uv n ov ncnsX
Asenuiete rea noastr n privina educaiei
i a lipsei de educaie cu urntoarea ntn-
plare iat nai nuli oaneni aai ntr-o n-
cpere subpnntean, ca ntr-o peter, al
crei drun de intrare d spre lunin. j...[. Lu-
nina vine de sus i de departe.
Pi:o, Republica
S:nunov:sm vuuovvn
Printre primele msuri pe care noul Guvern vrea s le
adopte se numr i aceasta: declararea, prin lege, a educa-
iei timpurii ca bun public i nanarea de ctre stat a chel-
tuielilor cu educaia timpurie. Pentru orice om crescut la
coala libertii, ideea controlrii reexelor sociale ale unei
intregi populaii pare suspect. inta stabilit pentru peri-
oada 2009-2012 ocheaz printr-o dimensiune stahanovist:
Cuprinderea in educaia timpurie a peste 80 dintre copii
intre 3-5 ani. 80 in doar patru ani este eufemismul folosit
pentru designarea obligativitii in zece ani de astzi inainte.
Fa de programul perfectat de Comisia prezidenial (care
prevedea educaia timpurie pentru copii intre 0-6 ani) acest
plan cincinal e oarecum indulgent.
1
Sugarii sunt exceptai
de la mreul plan de civilizare a naiunii, acum ind vizat
strict doar tineretul precolar. Beneciarii acestui program
demn de titulatura corn cu lapte & curriculum sunt cateva
milioane de copii tocmai ieii din scutece. Propunerea mi
se pare inutil i respingtoare din dou motive: 1) sub ra-
1
Vezi Raportul Comisiei Prezideniale pentru analiza i elaborarea po-
liticilor din domeniile educaiei i cercetrii, Romania educaiei, Romania
cercetrii (2008). Voi face mai jos referire doar la pasajele pe care le con-
sider profund problematice, fr s neg calitile acestui raport instruc-
tiv mai ales in partea de analiz.
;1
port pragmatic-contextual, din perspectiva costurilor ustu-
rtoare implicate, 2) sub raport principial, din pricina valo-
rilor progresiste, anti-liberale i anti-conservatoare angajate
de aceast doctrin. Dac primul punct este cel mai uor de
demonstrat, prin simpla indicare a unor cifre, cel de-al doi-
lea argument are mai multe ramicaii. S le urmrim.
B:uocun|:v osvzK : cos:uu: :u:::v
ntr-un timp de criz economic i penurie nanciar, Gu-
vernul decide aadar s-i extind birocraia. Sunt prognoza-
te mai multe cheltuieli bugetare i un cvasi-monopol etatist
sub presiunea restrangerii iniiativei private i a competiiei
reale intre furnizorii de educaie. E imperios necesar sta-
bilirea responsabilitii unui minister sau a unei agenii na-
ionale, pentru implementarea i coordonarea tuturor pro-
gramelor de educaie timpurie.
1
Msura legat de educaia
timpurie pare uneori expresia unei ingrijorri particulare
a elitei confruntate in ultimii ani cu o criz de grdinie in
Capital (situaie rezolvat printr-o recalibrare a raportu-
lui cerere-ofert). Situaia de ansamblu a instituiilor de in-
vmant din Romania nu seamn deloc cu relieful bucu-
retean. Sunt nenumrate sate, comune i orae unde criza
demograc post-1989 a condus la golirea dramatic a s-
lilor de clas i la un exces de uniti colare. De asemenea,
starea cminelor culturale (pltite tot de la stat) rmane de-
plorabil. n sfarit, in marile centre universitare descope-
rim o penurie de resurse umane i materiale, vizibil mai
ales in laboratoare de tiine naturale ale Institutelor de cer-
cetare ale Academiei. Cum se explic faptul c prima m-
sur menionat de Guvern presupune lbrarea aparatu-
lui administrativ
La gurile negre i nanrile aberante (intre care s nu
uitm reelele de computere conectate wireless la Internet,
aduse in sli de clas fr acoperi...) se vor aduga alte costuri
1
Raport, p. 13.
;:
Minii Nvru
pentru procesul de acreditare, plata inspectorilor, cursuri de
specialitate pentru noile cadre i, implicit, o invitaie la sindi-
calizare a dasclilor din noul segment al invmantului pre-
colar.
1
Cand Universitile sunt cpuate prin tarele nepotis-
mului i ale clientelismului, Ministerul Educaiei se grbete
s atace problema la rdcin. Birocraii inund varsta pro-
pice zbenguielii, plastilinei i desenelor animate cu directive
mutante, prefaate intr-un limbaj autoritar-orwellian: Insti-
tuiile responsabile cu educaia pe perioada 0-3 ani trebuie s
aib explicit o misiune educativ. Educaia i intervenia tim-
purii sunt eseniale.
2
Pe scurt, copilria nu se mai incheie un-
deva in penumbra pubertii, aa ne-au lsat s inelegem Fra-
ii Grimm, Petre Ispirescu sau Ion Creang. Coaliia partidelor
care au semnat Pactul Naional pentru Educaie (PNE) con-
test dreptul la pruncia pur i nevinovat. Cu promulgarea
solemn a Parlamentului ne sunt propuse lucruri mult mai
serioase serioase: ancii au nevoie de norme i criterii de ra-
portare la propriul sine i la altul, de trecere de la heterono-
mie la autonomie i relaionare social.
3
Vi-l mai putei ima-
ginai pe Iisus spunand despre cei formatai in litera i spiritul
acestui manual: lsai copiii s vin la mine
De fapt, oricare ar apelul transcendenei, Ministerul n-a
dat inc aprobare. El caut mai intai bani, cci msurile pa-
ternaliste impun creterea bugetului pentru educaie unde-
va peste 6 din PIB. n toat aceast tevatur, agenii privai
joac un rol secundar, chiar dac tema bonurilor (vouch-
ers) este menionat in treact. Un lucru e cert: Statul se
angajeaz la plata integral a invmantului timpuriu care,
nota bene, aspir inclusiv la educaia prinilor.
4
Poate
1
Raport, p. 14: Trebuie dezvoltate programe de studii universitare
pentru pregtirea personalului didactic pentru copiii intre 0-3 ani. n pre-
zent, nicio universitate nu ofer un astfel de program. E nevoie de mana-
geri profesioniti in educaia timpurie, altfel orice reform se blocheaz.
Mantra reformei este asociat aadar misticii expertului etatist.
2
Raport, p. 13.
3
Raport, p. 13.
4
Raport, p. 14.
;
deja anticipat risipa enorm presupus de actul zic al con-
struirii unor noi cree cu termopane pentru toi oimii pa-
triei (o populaie, totui, in scdere). Planul de sistematizare
a educaiei timpurii la sat pentru varstele, horribile dictu,
de 0-6 ani va cere desigur organizarea transportul mici-
lor precolari din bttura casei ctre noul spaiu locativ.
Primriile vor asigura dotarea creei cu programe software,
foy-sticks, jucrii chinezeti i camere video de supraveghe-
re pentru securitatea individual. Ozana cea frumos curg-
toare se cere astzi inlocuit cu ore despre diversitate, mul-
ticulturalism i egalitatea de anse. n sfarit, mame, bunici
sau tai nu vor putea s le ofere copiilor o educaie pre-co-
lar fr patalama universitar (in cuvintele Raportului: e
nevoie de manageri profesioniti in educaia timpurie, altfel
orice reform se blocheaz)! Orice cas steasc organiza-
t ad-hoc pentru intalnirea informal a precolarilor va avea
nevoie de certicat ministerial de funcionare.
Vn:ou: n::-::svun:v
n contextul masivei crize nanciare, al unei rate demo-
grace negative, dar i al numrului crescand de divoruri,
un Guvern cu certe porniri socialiste desvarete separa-
rea copilului de prinii naturali. n locul cldurii cminului
i al valorilor predate in familie este propus educaia prin
incolonarea forat, tara-grpi, spre creele i grdiniele
de stat. Prinii sunt buni s conceap, mamele s nasc i s
alpteze, bunicii s-i plimbe nepoeii prin parcuri, dar edu-
caia rmane domeniul predilect al pedagogilor etatizai. Cei
care duc greul naterii i creterii copiilor sunt cvasi-elimi-
nai din mecanismul subtil i intim al formrii lor.
Dansul cu ppuile, descoperirea botanicii, jocul de fot-
bal pe gazon toate aceste activiti ale precolarului p-
ctuiesc uor prin inutilitate. Ministerul ii dorete preco-
lari care au deprins deja normele i criteriile de raportare
la propriul sine i la altul. Presupune aceast ambiie, m-
;
Minii Nvru
car pentru educatori, cateva lecturi obligatorii din Paul Ri-
coeur (Soi-nne conne un autre, 1990) Vorbim despre o
mediere hegelian-speculativ a cunoaterii de sine Pentru
suporterii PNE, ieirea din heteronomie este dezideratul
educaiei timpurii, fapt care inseamn scurt-circuitarea re-
laiei de autoritate a prinilor (implicit suspectai de negli-
jen i abuz) i a reexelor stilistice primite din trecut (b-
nuite de o ingustime retrograd).
Prezenteismul lozoei pedagogice face din Stat un po-
sesor ultim al valorilor culturale i al normelor de compor-
tament care trebuie, fr excepie, s modeleze copiii. Toate
mitologiile sntoase ale patriotismului local (de ex., poves-
tirile despre rzeii lui tefan Vod), lecia pudorii, explora-
rea plin de risc i aventur a naturii inconjurtoare, basme-
le despre Ft-Frumos i Ileana Cosanzeana, rugciunea ctre
inger-ingeraul meu acestea vor inlocuite cu litaniile
bruxelleze despre societatea cunoaterii i a interconectrii
globale (devenite scop suprem al vieii).
Farmecul lumii tradiionale se ascunde in faptul c ecare
inut explic intr-un mod propriu raportul dintre lucruri. Un
exemplu caracteristic il reprezint unitile de msur. Cand
cantresc cerealele, oltenii prefer s vorbeasc despre bani-
iar moldoveni despre dimerlie (in standard universal: du-
blu decalitru), oltenii msoar pmantul in pogoane iar tran-
silvnenii vorbesc despre iugri (echivalentul suprafeei arate
de doi boi injugai intr-o singur zi). Toate aceste culori loca-
le care nu in doar de lexic, ci de reprezentarea variat a lumii,
vor disprea. Este poate o nou ocazie de manifestare a zbiri-
lor indoctrinrii politically correct, dup toate normele omo-
genizate de UE. Pentru a inelege tendina acestui tip de logic
progresist, s spunem in Marea Britanie, bunoar, Oxford
Iunior Dictionary a eliminat cuvintele reacionare (care indi-
c antichitatea i spaiul religios: discipol, episcop, capel,
imperiu, abate i incoronare) in beneciul introducerii
unui lexic postmodern (blog, broadband, celebrity). Pu-
tem siguri c reprezentanii CNCD nu vor dormi nici ei.
;
Pentru orice birocrat, intenionalitatea actului formativ
trebuie s e precis. Europa are nevoie de ceteni docili
i integrai, gata s rspund comandamentelor venite de
la centru. Sute de mii de biei i fetie sunt chemai s ia-
s din gratuitatea comportamentului ludic, asociat eventual
unor stereotipii agrare. Un funcionalism atroce cere inzes-
trarea ecrui minut al vieii precolarilor cu un sens exis-
tenial girat eventual de planicatorii Palatului Cotroceni
sauii ai Palatului Victoria. Numrul insucient de msuri
i reglementri, sugereaz Raportul, le ofer astzi preco-
larilor din cree i grdinie doar protecie [zic] i o bu-
n stare de sntate. Putem citi in ligranul acestei decep-
ii mitologia intervenionist i, estetic vorbind, afectarea
kitsch care incurajeaz muli prini burghezi s declaneze
vantoarea, deja la stadiul de super-bebe, a viitorilor co-
pii supradotai.
Susvvonuvn vnm:::v:
ntre multele departamente guvernamentale din Roma-
nia anului 2009 exist i un Minister al Muncii, Familiei i
al Proteciei Sociale. Pe hartie, programul PDL-PSD (o stru-
o-cmil ideologic) promite sprijinirea familiei instituie
fr de care echilibrul social, rata demograc i creterea
economic ar in pericol. n realitate, ins, iniiativele eta-
tiste din domeniul educaiei submineaz autoritatea i aspi-
raiile reti ale familiei o instituie care ii perpetueaz
natural instinctul antreprenorial, voina de expresie liber in
comunitate, numele i proprietatea. Cei apte ani de acas
sunt redui la doar trei. Canalele de informaie se multiplic,
in schimb, crescand astfel ansa confuziei interioare pentru
ecare dintre copiii preluai in fabrica de ceteni loiali.
Abolirea heteronomiei i descoperirea reexivitii nu
se poate face, in opinia pedagogilor ministeriali, cat vre-
me nu exist nici un cadru curricular, nici un reper edu-
caional stabilit. Pe scurt, scara 0-1-2-3-4-5-6 ani trebuie
;o
Minii Nvru
uns cu alia discursului emancipator despre autonomia
individului (care, in paideia secular, nu inva foarte mul-
te despre controlul voinei sau al imaginaiei). Nimeni nu ne
explic ce anume inseamn, ontologic vorbind, acest dezi-
derat. Fr s-l socotim neaprat un reprezentant al majori-
tii, sociologic vorbind, putem spune oare c omul cu frica
lui Dumnezeu i respect pentru lege, afectuos fa de ina-
intai sau indrgostit de ritualurile tradiiilor sale ancestra-
le (de la cantatul colindelor pan la un mod anume de-a face
urda, mustul sau carnaii afumai) este o in autonom, in-
zestrat cu raionalitate, inteligen emoional i contiin
civic Trebuie oare reeducai eventual prin cursuri la se-
ral toi cetenii Romaniei rmai victime unei forme re-
ziduale de heteronomie n sfarit, cine anume a decis c
lozoa Ministerului Educaiei se bucur de consensul tu-
turor contribuabililor
Firete, lmele lui Dan Pia sau Lucian Pintilie ne-au
artat de ce condiia istoric a familiei contemporane nu
trebuie excesiv idealizat: intre extrema prinii responsa-
bili i grijulii, pe de o parte, i polul prinilor alcoolici sau
incestuoi, gsim zona gri a indiferenei abulice i a igno-
ranei persistente. Da: la inceputul mileniului III, familia
lrgit nu mai este ceea ce a fost poate odinioar in ve-
chea Europ. Mobilitatea profesional a lumii contempo-
rane slbete vechile legturi intre membrii familiei (de la
strbunici i strnepoi pan la prini, unchi ori mtue).
De asemenea, comunismul a distrus atat de profund esu-
tul social din orae i sate incat noiunea de comunitate
local rmane vag, mai ales pentru vecinii care triesc la
bloc, se injur frecvent i abia se salut. Dei intervenia
coercitiv a Statului ar prea binevenit in aceste impreju-
rri, cred mai departe c piaa organizat spontan pe baza
mecanismului cerere-ofert poate oferi soluii particulare
la problemele ecrui strat demograc din zonele cultura-
le distincte ale Romaniei. n plus, ara care un record de
funcionari cleptomani, corupi i cinici (intre care un fost
;;
ministru care a zburat cu elicopterul la nunta unor amici),
este improbabil ca, sub raport etic, media prinilor s e
depit in compasiune i atenie pedagogic de birocra-
ii ministeriali.
Asv::vuvn ::|:n::vv: vu:vn:v
Din pcate, PNE nu su o vorb despre modelele alterna-
tive, cum ar coala fcut acas de milioane de copii ame-
ricani intre 6-18 ani, din care nu puini sunt recrutai apoi
in Ivy League. Tradiia homeschooling este foarte veche
i are cateva avantaje tot mai apreciate pe continentul eu-
ropean, in Marea Britanie, Irlanda, Polonia, Slovenia, Aus-
tria i Frana. Motivele sunt variate: a) nu cost deloc buge-
tul public, b) asigur continuitatea tradiiilor locale, cultura
libertii i a responsabilitii individuale, in rspr cu ide-
alurile centralismului promise de statul-nan (ardelenism
luat drept sinonim pentru nanny-state), c) menine coezi-
unea familiei lrgite, d) incurajeaz o demograe pozitiv,
aa incat joaca i coala s se fac intr-un cerc lrgit, dei tot
in apropierea casei natale.
Se mai uit faptul c obligativitatea educaiei reprezint
totui un produs relativ recent al Occidentului, ind legat de
proiectul statului prusac (aat spre nele secolului XVIII sub
conducerea lui Frederic al II-lea) de-a livra ecrui tanr ce-
tean o contra-ofert pedagogic de inspiraie iluminist.
(Interesant de urmrit este rezistena unor ganditori precum
Johann Georg Hamann i F. H. Jacobi fa de universalismul
putativ al raiunii iluministe in contrast cu realismul practi-
cilor i al tradiiilor locale.) Obligativitatea educaiei de ma-
s s-a generalizat in prima jumtate de secol XX, cu benecii
incontestabile pentru construcia cultural a statului-naiu-
ne. ntrebarea lui Horia-Roman Patapievici trebuie ins pu-
s: ce se pierde atunci cand se catig
Poate c Romania nu este un paradis al dinamicii antre-
prenoriale sau al familiilor lrgite de tip napolitan, aa incat
;8
Minii Nvru
ideea de honeschooling s devin fenomen de mas i, ast-
fel, o provocare fatal pentru invmantul primar, gimna-
zial sau liceal. n privina precolarilor, ins, lucrurile stau
cu totul altfel. Da, povara creterii lor cade in continuare pe
umerii mamei, sprijinit uneori de bone alese tradiional din-
tre bunici, rude apropiate i, mai rar, femeile cu timp liber
din comunitatea local. Diferena intre spaiul urban i spa-
iul rural rmane totui semnicativ. Iniiativa Guvernului
de preluare a educaiei sugarilor i a copiilor precolari nu
poate s nu starneasc legitime ingrijorri prinilor i ce-
lorlali pltitori de taxe. Nu ofer deja mediocritatea siste-
mic a invmantului liceal i universitar garaniile pentru
falimentul educaiei timpurii Cum ar putea un om raional
s justice extinderea atribuiilor unui organism ( Ministe-
rul Educaiei) care de aproape dou decenii ineal toate a-
teptrile legitime ale elevilor i prinilor, deopotriv, situ-
and Romania printre cele mai ruinoase codae ale lumii,
dincolo de narcisismul reconfortant al discursului despre
olimpici i olimpiade
Cu::vu:u: cn:::n::v
n ri civilizate (cum ar SUA, statul Illinois), durata
obligativitii invmantului este de numai 10 ani (in con-
diiile existenei ofertelor alternative la educaia etatist).
Dup 16 ani, unii tineri decid, incurajai de familie, s in-
vee direct meserie intr-un atelier, dar alii continu coa-
la intr-un Colegiu. Romania, in schimb, ii constrange tine-
retul la minim 13 ani de colarizare. Se adaug, acum, tot
cu statut obligatoriu, grupa pregtitoare intre 5 i 6 ani,
ca ultim faz a educaiei precolare. Mai mult, coala va
trebui s-i extind activitile dup orele de curs, asigu-
rand timp de 8 ore condiii de invare, recreere, sport, su-
praveghere i protecia propriilor elevi. Ea va veni astfel in
sprijinul prinilor, va anticipa rezolvarea problemei socia-
le a unui excedent de peste 50.000 de profesori datorat de-
;,
clinului demograc i va contribui activ la reducerea delic-
venei juvenile.
1

Indiferent de realitile demograce din geograa noas-
tr, interesul fi al Ministerului Educaiei este masicarea
invmantului i pstrarea intact a unui corp profesoral in
mare parte incompetent i hipetroat. Ipoteza omajului (i,
corelativ, a repeteniei) este exclus. Acest fapt conteaz mai
mult decat voina liber a elevilor i a familiilor lor. Rapor-
tul decide in numele poporului c atingerea idealului edu-
caional absolut presupune mobilizarea integral a dascli-
lor i elevilor intr-o interaciune epuizant.
Concret, vorbim despre dininuarea numrului de ore li-
bere rmase la dispoziia elevilor pentru dialogul nemijlocit
cu membrii i prietenii familiei sau ai comunitii lor. Este ca
i cum educaia secular este singura surs de adevr revelat
in lume. coala devine templul nerivalizat al marilor impe-
rative categorice. Elevul, dar nu i profesorul, este tratat ca
potenial delincvent, dei nimeni n-a demonstrat pan acum
in mod irefutabil faptul c coala tranziiei nu ar reprezen-
t un focar de violen i imoralitate, pigmentat cu accente
de promiscuitate.
2
Educatorii sunt inocentizai iar prinii
chemai la un plus de distan fa de copii. Atat elevii sili-
tori (adic viitoarea elit), cat i educatorii pasionai de me-
serie, sunt privai de rgazul zic (gr. schole) necesar culti-
vrii unui talent individual (fapt care presupune separarea
temporar de mulime). n sfarit, mai este oare nevoie s
1
Raport, p. 18-19.
2
Nu putem trece aici in revist enorma list de abuzuri petrecute in
instituiile educative ale statului roman, inainte i dup cderea comu-
nismului. Putem vorbi aici despre relaiile asimetrice dintre dascli-elevi,
artate in cazul Bogdan Costache elev mort prin sinucidere la 24 mai
2007 i profesoara Corina Vasile, cercetat de Parchetul general. La
fel de grav este nu doar faptul creterii ratei violurilor, agresiunilor zi-
ce, tracului de droguri, violenelor verbale sau exhibiionismului, ci mai
ales complicitatea autoritilor publice sau chiar a corpului profesoral.
Pentru un studiu de caz cu referire la o coal special din judeul Cluj,
vezi Mihai oica, Huedin: Violuri ascunse de autoriti, Eveninentul
Zilei 5424 (29 ianuarie 2009).
8o
Minii Nvru
reamintim romanilor c statul comunist se manifesta plenar
prin furtul sistematic al timpului liber de care, la sfaritul zi-
lei, mai puteau dispune cetenii si
M:c:un s:v:u: comu
Toate acestea se petrec in numele binelui comun o c-
iune pioas pe care nimeni n-o poate credita atata timp cat
binele individual este inclcat. Propunerea fcut de PNE in
direcia educaiei timpurii este cu atat mai ocant cu cat
acelai document conine germenii unei viziuni-caracati-
, prin care tentaculele ministeriale se extind fr opreliti.
Pedagogii de maine vorbesc despre educaia permanent!
Dup modelul campaniilor fcute de Ministerul Afacerilor
Externe in Italia i Spania (milioane de euro risipite pentru
clipuri publicitare), arhitecii acestui concept vorbesc despre
Iniierea unei campanii media pentru stimularea particip-
rii la educaia permanent i crearea unei culturi a invrii
pe tot parcursul vieii. Statul trebuie s lanseze neintarziat
un program de conanare pan la 70 (procent echivalent
celui admis de UE ca ajutor de stat pentru activiti de cer-
cetare-dezvoltare) a emisiunilor educaionale ale mediei pri-
vate i publice.
1
n contextul abrutizrii galopante a limbajului, imagi-
narului i discursului mass-media, iniiativa pare saluta-
r. Soluia este ins ineltoare. Vom taxa ceteanul o da-
t in plus pentru ca diferite televiziuni s difuzeze emisiuni
anoste cu rate de audien minime (dup cursurilor TVR
de limb spaniol, german, francez sau englez in anul
de graie 1990, rete, caiva ani mai tarziu, tot instituii-
le private au optimizat oferta, obinand uriae proturi din
vanzarea acestui capital de cunoatere pe care-l reprezin-
t limbile strine).
PNE evit s schieze mcar o posibil soluie venit
dinspre piaa liber cea care, chioptand, funcionea-
1
Raport, p. 20.
81
z totui in domeniul presei, al rmelor de construcii, al
industriei auto etc. Romanii pot s-i cumpere ce main
vor, dar mai puin s decid cum anume trebuie educai
copii lor precolari. Acum peste jumtate de secol, Milton
Friedman (1912-2006) a introdus conceptul de bonuri
(vouchers, echivalent al taxelor pltite de ecare contribu-
abil la bugetul de stat), artand efectele remarcabile pen-
tru educaie ale competiiei de tip capitalist, existent in
mai multe state din SUA, Hong Kong, Chile, Irlanda i Su-
edia.
1
Este preferat, in schimb, parteneriatul public-privat
pentru promovarea unor programe etatiste al cror scop
este multiplicarea de diplome pe intreg parcursul vieii.
Fantasma nominalist a acestui demers nu are termen de
comparaie nici in proiectul ceauist de alfabetizare fora-
t a naiunii romane in perioada 1971-1989.
2
Dependena
educatorilor de bugetul de stat pare, in acest stadiu, simp-
tomul unei intoxicri profunde cu opium asistenialist i
heroin dirijist.
Dvcvsu: so::onu::K|:: ::vu-ovvun|:on:v
Statul ne taxeaz politicos i apoi ne vrea binele cu orice
pre, de la varsta precolar pan la btranee. n loc ca banul
s rman in buzunarul ecrui cetean pentru ca el s de-
cid cine i ce anume merit o investiie de tip paideic, Sta-
tul deschide cantina semi-preparatelor pedagogice, aducand
in favoarea cauzei sale prestigiul marilor eecuri ale tranzi-
iei. Este uluitor s observi viteza cu care dispar structurile
intermediare intre Stat i individ cadrul elastic i informal
unde omul deprinde adesea inelepciunea practic i tiin-
a vieii (breslele, asociaiile profesionale, cercurile literare,
cluburile de amatori, parohiile bisericeti etc.).
1
Vezi Ronvv: C. Eio, Lvoovv T. Eiv, Liberty Learning Milton
Friednans Voucher Idea at Fifty, Cato Institute, 2006.
2
Vezi grupajul Tezele din iulie, Revista literar Vatra 8 (2001),
pp. 31-66.
8:
Minii Nvru
Cum i de ce s mai vorbim despre solidaritate interge-
neraional cand sugarii, precolarii, elevii i studenii sunt
luai in primire printr-o educaie gratuit iar varstnicii
primesc asigurarea unei mizerabile pensii la stat De ce
ar mai vizita un adolescent casa bunicilor, cand legturile
afective intre tanrul curios i btranii obosii s-au rupt de-
ja la varsta de numai trei ani, in virtutea unei ciclopice edu-
caii timpurii Cine va umple vidul emoional nscut prin
tierea rapid a cordonului ombilical Sunt doar cateva in-
trebri pentru politicienii de astzi, chemai s rspund ge-
neraiilor de maine.
Coc:uz:v
n timp de recesiune, aadar, Romania extinde raza de
inuen a executivului asupra populaiei prin noi progra-
me de educaie timpurie i educaie permanent. PNE
se aboneaz la risip nanciar i abuz pedagogic. Cree-
le private i grdiniele de stat deja existente vor supuse
unei monitorizri ideologice mult mai stranse din partea
Ministerului Educaiei din Romania, in strans colabora-
re cu directivele europene. Ideea c birocraii ministeriali
sunt adevraii experi care tiu intotdeauna mai bine, in-
diferent de spaiu sau timp, nevoile copiilor precolari de-
cat prinii (crora li se refuz idealul prin noi inine) es-
te o marc limpede a unei orientri anti-liberale.
PNE se indreapt categoric impotriva pieei libere in-
trucat las foarte puine opiuni la indemana agenilor pri-
vai, intr-un camp deja hiper-reglementat. Este probabil
ca elemente din agenda UE adoptat pentru educaia pre-
colarilor prin noi manuale i instruciuni s intre in con-
ict cu multe valori luminoase i cutume locale imperfect
meninute sub comunism i in perioada tranziiei. Ori-
ce dirijism excesiv compromite pluralismul stilistic al mai
multor culturi aate in interiorul aceleiai ri. n sfarit,
pe termen lung, PNE se va transfera intr-un adversar fa-
8
miliei lrgite i intr-un inamic involuntar al solidaritii
inter-generaionale.
Evident, nimeni nu poate contesta carenele uriae din
sistemul de educaie romanesc care impuneau analiza ri-
guroas, detaliat i de o incontestabil bun-credin a co-
lectivului de universitari aai sub coordonarea profesoru-
lui clujean Mircea Miclea. Totui, calitile Raportului i ale
PNE se ascund intr-un diagnostic paual, mai degrab de-
cat in elaborata lor terapie etatist.
(decenbrie 2008)
Cv mn :unsm:v vnouv
Familia o instituie de care patriarhul Avraam s-a bucu-
rat nespus i pe care intreaga cultur iudeo-cretin a pre-
uit-o cu mari sacricii. Printele Dumitru Stniloae spu-
nea c unitatea uman difereniat i complementar este
o unitate conjugal. Fiina uman este o in conjugal.
1

Aceast realitate fundamental, trit ca sacrament in in-
teriorul Bisericii, este pe cale de dispariie in Europa i pu-
ternic zguduit in America de Nord. n urma revoluiei se-
xuale din anii 1960, progresitii au reuit paricidul cultural
perfect. Descoperind intr-un fel freudian slbiciunile ina-
vuabile ale prinilor burghezi, tinerii de atunci au sfarit
prin a dispreui intreb setul de valori al culturii occiden-
tale: proprietatea, libertatea individual (impotrivit stri-
gtului turmei), virtutea comunitar, dreptul la via, pie-
tatea religioas.
Statul patern a inceput s preia tot mai mult prin pro-
grame de asisten social (welfare) din responsabilitile
fundamentale ale familiei: educaia copiilor (mutat astzi
1
Pv. Duri:vu S:Xiiov, Teologie dognatic ortodox 3, Institutul
Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti, 1996, p. 122.
8
Minii Nvru
aproape exclusiv in grdinielor i a colilor etatizate) i gri-
ja pentru btrani (transportai discret in cmine). Inutil s
spunem c, in absena unor repere afective eseniale, s-a pu-
tut nate o naiuni de bastarzi (pentru a-l cita aici pe teo-
logul canadian Douglas Farrow).
Bunica de la ar cu zece nepoi care nu cunotea noiu-
nea de carier dar rostea cu inocen rugciunile la mas a
fost rapid inlocuit cu femeia stearp, interesat de ultime-
le oferte turistice pentru o vacan in Hawaii. La fel, bunicul
din Occident numr uneori trei-patru divoruri la varsta de-
plinei imaturiti interioare. Cei reticeni la exemple rurale
se pot gandi la o comparaie intre dou guri intelectuale ale
secolului XX: Alice Voinescu (1885-1961) i Susan Sontag.
Pentru aceasta din urm, ideologia revoluionar anti-patri-
arhal a inlocuit gramatica afectivitii. Pentru cea dintai, stu-
diul neokantianismului german n-a insemnat deloc o inde-
prtare de rdcinile ascunse ale misterului vieii trit prin
suferin. ntr-o familie dezbinat sau fragmentat, mesajul
religios va transmis, if ever, in absena acelei pilde nemij-
locite de iubire i jertf pe care, in ochii unui copilul binecu-
vantat, o pot intrupa bunicii longevivi i prinii deli inv-
turii lui Iisus.
Decesul familiei tradiionale este evenimentul major al sfar-
itului de sec. XX. O sociologie a secularizrii va trebui s in
cont de acest factor determinant al ideologiei stangiste.
(iulie 2008)
Rvvo:u|:n svun:K
n sine, fenomenul este complicat, ca orice manifestare
nelipsit de rdcini i istorie. Totui, revoluia sexual se
vede altfel din Romania.
Simptomele sale violente ca orice insurecie sunt
pretutindeni. Revoluie la televizor, cu emisiunile de caba-
ret tembel, edine amoroase sau proxenetism mascat. Re-
8
voluie in vocabular, unde genitaliile au tot mai mult drept
nestingherit la expresie. Revoluie pe tarabe, invadate de
surasul tabloid i vacuitatea vesel a fetelor glossy. Revoluie
in coal, unde dezinhibiiile erotice produc nu doar senza-
ii tari, ci, iat, i cateva sicrie. Revoluie la mare, unde ab-
sena maestrului Bivolaru este pesemne dureros resimit
printre nuditii New Age de Costineti. Revoluie, in ne,
pretutindeni: cinematograful, publicitatea, industria inter-
net, reele ONG, medicul de familie, cuplul marital, dreptul
civil, scaunul de spovedanie, ideologiile de partid, geopoli-
tica reproducerii toate aceste instane ale vieii comunita-
re constat o radical schimbare de paradigm.
n Occident, astfel de nouti au aprut treptat, intr-un
ritm care a permis totui naterea unui discurs alternativ, iro-
nic i conservator (convingtor sugerat de sociologul harvar-
dian Pitirim Sorokin in tomul profetic Te Anerican Sex Re-
volution, 1956). La noi, falsa pudibonderie, tabuizrile forate,
moralismul abstract i ateismul de consum curent al epocii
comuniste nu aveau cum s pregteasc intalnirea cu ocul
unei transformri de profunzime a moravurilor romaneti.
Ne-am trezit astfel cu orae sufocate peste noapte, cum
alt fel de prostituie nocturn. Avem o capital unde orice
sex-shop poate primi licen de funcionare in proximitatea
unei coli sau biserici. Ne ludm astzi, printr-o compensa-
ie cinic fa de regimul Ceauescu, cu cea mai mare rat de
avorturi din Europa. Ne grbim, in ne, s adancim opera de
emancipare a brbatului i femeii printr-un discurs vehe-
ment despre realizarea profesional, in care abia ne camu-
m dispreul fa de instituia familiei clasice da, idilicul
portret al mamei, tatlui, bunicilor i nepoilor, unii prin crez,
tradiii, proiecte de via i alte solidariti profunde.
ncotro mergem Uneori cred c tim, dei nu avem cu-
rajul vorbirii pe fa. Statisticile demograce descurajeaz
ins optimismul saltului inainte. Revoluia sexual cost
mult viitor, bani i sange.
(iunie 2007)
8o
Minii Nvru
Souomu Hnuv
O important televiziune ne-a asigurat recent c Roma-
nia nu este lipsit de eroine ale luptei anti-macho. Invitate de
Robert Turcescu, Olgua Vasilescu i Daciana Sarbu ne-au
reamintit ceea ce tiam cu toii: faptul c mitocnia este ade-
sea singura calitate a parlamentarilor de sex masculin. Nu
este mai puin adevrat c neobarbaria mahalalei a trans-
format raportul clasic de respect sau curtoazie intre brbat
i femeie in beneciul altor categorii comportamentale: de
la corvoada agricol la sat i pan la clientelismul sexual din
mediul urban, gseti nenumrate ipostaze deplorabile. Vor-
bim mult prea rar despre modelele de curaj, inteligen sau
devotament ale feminitii din ultimul veac e c ne gan-
dim aici la inrmiera-soldat Ecaterina Teodoru (1894-1917)
sau la ranca-martir din Nucoara pe nume Elizabeta Ri-
zea (1912-2003).
Atunci ins cand reprezentantele socialismului de tranzi-
ie decid s vorbeasc despre icele Evei, alte accente i nu-
ane (teze i antiteze) ies la suprafa. Precedentul occidental
se numete Hilary Clinton sau Segolne Royal (care nu sea-
mn deloc cu Condoleeza Rice). Tinerele noastre doamne
se declar din capul locului ine discriminate. n virtutea
acestei condiii recent imprumutate, daciada auto-victimi-
zrii poate incepe. Denunul sclaviei are o parafraz simpl:
Discriminare ubicu, sexism peren! Aa cum Bouvard i Pe-
cuchet scriau candva la Paris enciclopedia ratrii, deputatele
noastre reinventeaz demagogia cu ajutorul unui vocabular
corect politic i televizual. Am aat c, dei muncesc 48h pe
parcursul unei zile i nopi, femeile nu primesc totui sala-
rii egale cu brbaii lor. Reclamele sunt nedrepte iar remu-
neraiile asimetrice. Pe scurt: femeia jun triete in lanuri.
Vinovaii pentru aceast stare de lucruri Vlstarele stangis-
mului bucuretean au identicat rapid o coaliie vetust: Car-
tea Facerii din Biblie i tradiiile din btrani. Compensaiile
8;
imediate impuse de negrele circumstane Negogieri sindi-
cale, retorica compasiunii i indemnizaii electorale.
Dei aparent benigne, aceste interjecii sondeaz abi-
sul mediocritii i al oportunismului ideologic. E trist c
feminismul politic continu s utilizeze sloganuri iar nu
argumente.
(ianuarie 2008)
Gvu mnscu
n Occident, denaturalizarea brbiei a devenit un im-
perativ cultural. Ne despart patruzeci de ani de revoluia
sexual 1968 iar efectele acestui moment istoric se vd as-
tzi cu ochiul liber. Figura autoritar a tatlui a fost castrat
printr-un discurs adolescentin-demisticator. Pcatele mi-
nore ale vieii burgheze ipocrizia public sau neputina pri-
vat au fost scoase la lumina zilei pentru ca i virtuile sa-
le remanente s dispar sub acelai oprobriu emancipant.
Paricidul simbolic s-a prelungit intr-un pacism anarhic i
o toleran emfatic, practicat in absena vechilor criterii
ale discernmantului.
Admiraia demodat pentru actori de calibrul lui John
Wayne (19071979) a fost inlocuit la Hollywood cu fream-
tul senzual in faa adolescentului intarziat, a literatului so-
domit sau a efebului perpetuu (jucat uneori de Leonardo Di
Caprio). Sexualitatea brbatului a ajuns disociat de gura
tatlui (portretizat eventual, precum in lmul Te Anerican
Beauty, drept ceteanul alb, stupid, complexat i impotent).
Pentru cateva decenii, industria muzical l-a promovat pe
nefericitul Michael Jackson ca inainte-mergtor de succes
al metrosexualitii. Efeminarea a continuat, lefuind pro-
lul tipului cu vaste incertitudini erotice, vidat intelectual i
fr legturi cu familia, cu pmantul inaintailor sau cu pa-
88
Minii Nvru
tria. Pentru el, virilitatea exclude abstinena, rezistena la
foame i frig ori controlul instinctelor de turm (in primul
rand, frica). Pentru c tanjete la distracie i satisfacie ne-
intrerupt, narcisistul emasculat ignor ierarhiile patriarha-
le, febra muncii individuale, orul religios, miza delitii,
antrenamentul pentru eternitate.
Noile rafturi beletristice, slile de cinema i emisiunile
pseudo-confesionale TV au distrus admiraia pentru em-
blema cavalerului, egia cuceritorului sau imaginea erou-
lui militar (eventual, un fost prizonier american al rzboiu-
lui din Vietnam), propunand in schimb paiaa sentimental,
soul lipsit de onoare, saltimbancul fr umor sau rezervis-
tul dezertor. n biograa acestor ipochimeni, ateismul func-
ioneaz drept contraceptiv iar celebritatea, oricat de ieftin,
livreaz un perfect afrodisiac. Mobilizarea total a radicalis-
mului islamic va mai gsi oare in emisfera nord-atlantic un
adversar pe msur
(noienbrie 2008)
BXusX|v , cnvnvusm
ntr-un recent interviu, Andrei Pleu spunea c politi-
ca romaneasc ar trebui s e reprezentat de mai muli
domni. Observaia se poate extinde la nivelul intregii noas-
tre societi.
Dar ce anume ar putea insemna acest lucru n primul rand,
redescoperirea unor virtui rare in peisajul modernitii tarzii:
simul rspunderii, loialitatea, curtoazia, onoarea, curajul. Ex-
presia om de curte are astzi o conotaie negativ, dei suc-
cesul oricrei instituii este inconceptibil in absena calitilor
descrise de Baldassare Castiglione (1478-1529) in Il Libro del
Cortegiano. Crile noastre de istorie nu consemneaz vorbele
sau faptele remarcabile ale unor coni sau lorzi, dar boieri cum-
8,
secade sigur am avut. Ordinele militare ale evului mediu au dis-
prut iar practica duelului e de mult timp ilegal, ins cavale-
rismul rmane un model perfect actual de masculinitate.
Cel care tie cum s se imbrace, e inzestrat cu tact, are
umor, discreie i auto- ironie reprezint o achiziie preioas
pentru orice director de resurse umane. O statur dreapt,
un limbaj ornamentat cu vorbe de spirit, o privire deschis i
cald, inteligena permanent antrenat in sfera paradoxului
i compasiunea inimii lipsit de suspinuri molatece toate
aceste trsturi compun portretul cavalerului dintotdeauna.
Personajul nostru tie s deschid galant ua unei doamne,
dar i s inchid ochii poftei in faa faptelor vulgar-sminti-
toare. Un gest cavaleresc dozeaz foarte bine comunicarea
indirect sau mesajul implicit. Descoperi un gentleman in
brbatul care denun nedreptatea fr s-i spurce pe toi se-
menii din jur, el negociaz, ins nu se cciulete, e vigilent,
dar niciodat psihotic, face complimente femeii iubite, dar
refuz fraza libidinoas, ofer protecie celui slab, dar res-
pinge servilismul, ajut pe cei nevoiai, dar mai curand sub
anonimat, e abil i amabil, dar niciodat pervers sau onctu-
os, se menine lucid, ins imun la nevroz, cunoate meschi-
nria uman, dar se bate pentru idealuri perene.
Cavalerismul evoc aadar un fond etic universal. Fie c
ne gandim la nobilii englezi ai epocii elizabetane sau la eroii
japonezi ai moralei bushido, intalnirea intre cutezan, ge-
nerozitate i onestitate a fost constanta antropologic a ma-
rilor civilizaii.
(ianuarie 2009)
Icvs:u vvn , RomXn vuomscu:X|
n timp de criz economic, guvernanii ne propun re-
laxarea moral. Contracia bancar nu stimuleaz reecia
,o
Minii Nvru
etic, ci doar un plus de uurtate i dezm. Dac tot n-am
asistat pan acum la condamnarea asasinilor din 16-25 de-
cembrie 1989 i 13-15 iunie 1990, Ministerul Justiiei a decis
emanciparea moravurilor societii romaneti astfel: viito-
rul Cod Penal renun la incriminarea autonom a incestu-
lui ca fapt reprobabil.
Ce inseamn aceasta Alcoolici sau, dimpotriv, mae-
tri lucizi ai fanteziilor erotice, taii sau fraii virili i persu-
asivi au liber in arcul intimitii propriilor lor fete ori su-
rori cand acestea au implinit 18 ani. Mamele nimfomane vor
putea face acelai lucru, eventual contra-cost, fr ca legea
s interzic oferta de iniiere in secretele iubirii de tip les-
bian. Fraii, surorile i rudele de grad apropiat pot explo-
ra orice perversitate, indiferent de trauma afectiv, viciul
moral sau moartea spiritual implicate de nite porniri li-
ber consimite. Decizia coincide cu indulcirea atitudinii fa-
de avort, prostituie i pedolie (pedepsit cu inchisoa-
re de la unu la numai cinci ani pentru agresarea minorilor
intre 13-15 ani).
Nu era oare destul de amgit i grav deuchiat biata
noastr ar Cand vedem zilnic criza familiei i roadele ni-
hilismului mediatic pentru care doar apariiile TV sunt ga-
rantul valorilor supreme , o man de specialiti in drept li-
beralizeaz drastic noiunea de consimmant individual
i libido. O aterizare prompt, aadar, pe planeta candva in-
terzis chiar celor mai exotici antropologi!
Cand presa raporteaz non-stop abuzurile de violen
sau agresiune sexual la adresa minorilor, un lobby suspect
vrea s ne modernizeze in sens european. Dac nite ex-
peri ii pun mintea s ne educe naiunea pe alte culmi de
progres i civilizaie, simul comun i tabuurile consacrate
milenar de toate marile religii nu conteaz. Putem deci ui-
ta teza ganditorului englez Roger Scruton care, intr-o car-
te esenial, argumenta impecabil de ce dorina sexual nu
se impiedic, ci este creat de moralitate. [...] Fr ruine nu
exist nici dorin, nici alt tip de uniune personal ci doar
,1
o gadilare infantil care atinge rapid satisfacia intrucat n-ar
nimic serios de satisfcut.
1
Ce semnicaie are, totui, anularea cenzurilor de tip so-
cial sau etic din vechile cutume Sub raport tehnic, aadar
la rece, vorbim despre o catastroc perturbare a noiunii de
genealogie. Un copil nscut dintr-o relaie incestuoas valid
este simultan u, nepot i chiar strnepot al tatlui. Se rs-
toarn astfel paradigma clasic a familiei, incepand cu tulbu-
rrile sueteti inerente unei adolescene ghidat de endoga-
mia adulilor sau alterarea noiunilor tradiionale de iubire
matern i ocrotire patern pan la bulversarea conceptului
de rudenie i modicarea drepturilor de motenire. Pietatea
din jurul vetrei strmoilor este otrvit.
Cateva succinte explorri cazuistice ne arat dimensiu-
nea dezastrului: o ic vulnerabil nanciar, inainte chiar
de examenul de bacalaureat, poate deveni obiectul antaju-
lui erotic din partea tatlui, a fratelui, a veriorilor sau a bu-
nicilor hrnii cu Viagra. Exploatarea sexual domestic o
patologie identicat de numeroi asisteni sociali in fami-
liile cu probleme risc s devin acum un fenomen cul-
tural legitim in zonele paupere ale Romaniei. Statul socia-
list va interveni probabil mai tarziu prin cateva pachete de
asisten nanciar pentru victimele posibile i probabile
ale acestor reglementri.
n planul unei reecii psihologice mai adanci, noul Cod
Penal consnete urmtoarea stare de fapt:
(1) hipersexualizarea raporturilor dintre brbai i femei
in Europa unui declin demograc fr precedent,
(2) amnezia cultural a noilor legislatori, incapabili s ine-
leag mesajul lozoei eline ( Platon) sau avertismentul tragediei
greceti (Sofocle), reexul nomotetic al tradiiei iudeo-cretine
ori corelaia pedagogic fcut de lozoi scoieni ai secolului
XVIII (Adam Smith sau Francis Hutcheson) intre legea natu-
ral, varsta adult i exerciiul plenar al raionalitii,
1
Roovv Scvu:o, Sexual Desire A Moral Philosophy of the Erotic,
1986, p. 211.
,:
Minii Nvru
(3) contestarea relativist a experienei comunitare a ru-
inii, vulnerabilitatea imaginaiei la factorul obscenitate, dis-
preul mult mai general al omului recent pentru legtura
dintre dorin i pudoare, orgie i repulsie. Mrturisirea Fe-
drei ctre Teseu se poate lipsi acum de ritualul penitenei:
Cest noi qui sur ce ls chaste et respectueux Osai feter un
il profane, incestueux (Racine, Phdre, v. 1623-1624).
Acceptand dreptul speciei umane la degenerare, viito-
rul Cod Penal il poate numi pe mpratul roman Caligula
patronul acestui concept lrgit de libertate sexual. Vom
pecetlui apoi tendina lmograei Hollywood de normali-
zare a oricrori tabuuri evidente, deviaii subtile sau pca-
te notorii.
O tem dicil chiar i pentru autorii de literatur por-
nograc ai secolului XX devine banalitate in Romania con-
temporan. Datorm oare Anului Darwin aceast regresie
vesel in animalitate
(nartie 2009)
Puozv:smu nomovuo:c
, m:n vuv:vv
Te expense of spirit
in a waste of shane
Is lust in action.
Wiiiir Snvsvvvv, Sonetul 129

Nvu:un:::n:vn moovuK
La mijlocul secolului XX, oerii naziti au deschis por-
ile cuptoarelor de la Auschwitz nu doar evreilor, polonezi-
,
lor, iganilor, disidenilor cretini, ci i brbailor i femeilor
presupui sau declarai homosexuali. n mod aprioric, ex-
trema dreapt a decis c aceti oameni, chiar dac discrei
in comportament, erau inapi pentru chemrile inalte ale is-
toriei germane. Sunt i astzi oameni care cred in soluia
nal a exterminrii invocand literal episodul Sodomei,
socotind c membrii acestei categorii de oameni sunt inca-
pabili de inteligen, hrnicie sau devotament in slujirea unor
cauze nobile pentru viaa cetii. Totui, istoria ii contrazi-
ce pe sceptici. De la ineleptul Socrate (471-399 i.e.n) pan
la conservatorul Allan Bloom (1930-1992)
1
, din timpul liri-
cei Sappho (sec. VII i.e.n) spre relaxatele scrieri ale lui Os-
car Wilde (1854-1900) sau ctre veacul nefericitului Arthur
Rimbaud (1854-1891), existena prieteniilor homosexuale
n-au impiedicat excelena artistic ori superlativul gandi-
rii. Este totui dicil, dac nu cumva stupid s armi c f-
r bisexualitatea impratului Alexandru cel Mare (356-323
i.e.n.), Mediterana i Orientul apropiat n-ar avut parte de
cuceririle tiinice ale elenismului. Homosexualitatea nici
nu suprim, dar nici nu ofer garania civilitii ori a geniu-
lui poetic, lozoc sau militar. Modernitatea occidental a
avut deci temeiuri s suspende discriminarea juridic a ce-
tenilor cu alte preferine sexuale decat cele ale majoritii
(prevzut de faimosul articol 200 al Codului penal al Ro-
maniei socialiste).
Stigmatizarea social a unui homosexual qua homose-
xual nu poate gsi justicri din perspectiva unei etici ca-
re recunoate caracterul inalienabil al libertii de asociere.
Aceasta nu inseamn c dezacordul fa de practica i pro-
zelitismul de tip homosexual nu poate exprimat articu-
lat, inteligent i tios.
2
n randurile de mai jos voi incerca s
1
Un cu totul alt caz este cel al lui Michel Foucault in varianta istori-
ei subiective oferit de fostul amant Dvio Mcvv, Te Lives of Michel
Foucault, Vintage Press, Londra, 1993.
2
Ronvv: H. Bov, Slouching Toward Gonorrah Modern Liberalisn
and Anerican Decline, Regan Books, 1996.
,
Minii Nvru
rspund la cateva intrebri: 1) care este raportul public-pri-
vat in relaia pe care homosexualul contemporan o intrei-
ne cu sine 2) ce este i ce nu este prozelitism gay lesbian
3) cum poate ineles discursul cultural postmodern despre
homosexualitate 4) cum reacioneaz sfera politicii (minis-
terele guvernamentale, parlamentul etc.) la provocrile adu-
se de limbajul auto-victimizant al minoritilor sexuale 5)
ce are de spus cretinismul tradiional despre aceast pro-
blematic i ce principii teologice subintind punctul de ve-
dere al Bisericii ortodoxe
Fvsun vos:moovu::K|::
Marcat de etosul revoluionar i de ideologia progresu-
lui, postmodernitatea contest neutralitatea poziiei moder-
nilor. E prea puin! Suntem chemai s recunoatem contri-
buia esenial la diversitatea cultural a lumii pe care o aduc
operele literare i tiinele sociale conduse in cheie homoe-
rotic. Poteniale homofobii sunt denunate pretutindeni in
operele clasicilor. Dialogul fratern intre Ghilgame i Enkidu,
dragostea dintre Ahile i Pericle, prietenia lui David pentru
Samuel, iubirea lui Iisus pentru apostolul Ioan toate ma-
rile drame ale afeciunii trebuiesc ltrate prin hermeneuti-
ca suspiciunii. Nici o religie cu rdcini ancestrale mai cu
seam religiile Crii nu scap deconstruciilor universita-
re. Vaste congregaii academice particip la rescrierea istori-
ei culturale a Occidentului, din care Platon (428-347 .e.n.),
Cicero (10243 .e.n) ori Sf. Pavel (67 e.n.) ies vinovai pen-
tru introducerea noiunii de pcat impotriva naturii.
1
Ho-
1
Nu peste mult timp, viitori studeni ai lozoilor deconstruciei (in
genul lui Michel Onfray) vor face etimologia lui Epicur (341-270 i.e.n) i,
in limba roman, vor crede c e vorba probabil despre pederastie. Departe
de-a fost un apologet al plcerilor vulgare, exhibate in strad, lozoful
din Samos a predicat spre ciuda epigonilor si frugalitatea lipsit de
suferin (aponia), dar nu i o existen fr pathos (intre altele, prietenia).
Epicur a artat in numeroase randuri c o via atins de plaga exceselor
alung linitea (ataraxia) i aduce inapoi tulburarea i durerea. Nu intam-
,
mosexualitatea ajunge s e descris nu doar ca inclinaie li-
ber a subiectului, ci drept rezultat al unei predestinri ab-
sconse. Biologia i genetica conjur la producerea unui nou
discurs in care minoritarii vars lacrimi iar majoritile in-
tind batista.
Linia idealist citat aici subscrie unei ontologii care
accept distincia fundamental intre nobil i abject, intre
sus i jos, intre esenial i derizoriu, intre venicie i lucru-
rile pasagere. n antichitate au existat valori mai puternice
decat identitatea sexual (de altfel, cel mai jos numitor co-
mun pe care il imprtim cu animalele). Apartenena la fa-
milie, la un trib, la o cetate (cetenia atenian sau roman,
de pild), slujirea unui panteon toate acestea deschideau
un anumit tip de universalitate. Nici primii moderni n-au
socotit c sexualitatea poate sursa unei identiti subiecti-
ve, socotind c resursele noastre de umanitate i dumneze-
ire trebuiesc cutate in alt parte.
Dincolo de bibliograa subiectului vast i care ar me-
rita parcurs in alt parte revine aceeai intrebare: exist o
natur uman cu o vocaie aparte, pentru care omul triete
intru mister i revelare, sau mai degrab subiectul repre-
zint cu toate ale sale un construct cultural, oricat gata
s e despachetat Cat de departe poate avansa modernita-
tea in disocierea sexualitii de reproducere Ce rspuns vom
oferi noilor generaii de copii nscui dintr-o femeie lesbia-
n cu donor de sperm ano nim pe rol de tat
Rvvo:u|:n vvumnv:K
Pentru c pune idealul egalitii abstracte deasupra ide-
alului libertii, socialismul prefer relativismul. De la jude-
ci individuale se trece la raionamente colectiviste. Impu-
tand heterosexualilor culpa nerecunotinei (un fapt simbolic
pltor, Epicur a atras atenie unui autor ca Friedrich Nietzsche. Pentru al-
te detalii vezi Euovv OCoov, Te Essential Epicurus, Prometheus
Books, New York, 1993.
,o
Minii Nvru
pentru hegelienii de dreapta, dar pentru marxitii de stanga
o vin compensat numai prin lichiditi nanciare), activi-
tii curcubeului (diversity trainers) cer egalitate in termenii
discriminrii pozitive (modelul ind cel adoptat in campa-
niile anti-rasiale: a rnative action). Statul, cu alte cuvinte,
trebuie s intervin mereu pentru a indeprta pericolul (ade-
sea imaginar) al persecuiei fotilor marginali.
Un caz agrant care indic excesul de reglementare par-
tizan in favoarea noii ideologii il reprezint Marea Britanie.
Cunoscut mult vreme ca spaiu privilegiat al conservato-
rismului (monarhie, excepionalism insular etc.), aceast a-
r a adoptat printr-o hotrare a naltei Curi de Justiie legis-
laia privind adopia nediscriminatorie de copii. ncepand
cu anul 2002, primul-ministru Tony Blair a incurajat adop-
ia de copii din partea tuturor cuplurilor inregistrate legal
(ca familii sau parteneriate) homosexuali i heterosexu-
ali, deopotriv. De ce ar mai conta diferenierea intre par-
tenerii homosexuali i cuplurile heterosexuale care adopt
copii, atunci cand gura tatlui sau a mamei este perfect
estompat de gesticulaia ubicu a birocrailor statali
n 2006, aa-numitul Equality Act a obligat fundaiile
caritabile ale Bisericii Romano-Catolice din Marea Britanie
s accepte noua politic guvernamental, fapt care contra-
vine principiilor morale ale cretinismului tradiional (aban-
donate in mare parte de comunitatea anglican). Libertile
dobandite de minoritile sexuale restrang libertatea religi-
oas.
1
n luna aprilie 2008, dioceza din Nottingham
2
a fost
1
Un alt caz il reprezint cazul dezbtut de Curtea suprem a Statului
California, chemat s decid asupra legitimitii refuzului inseminrii
articiale a unei lesbiene de ctre un doctor din San Diego, a crui con-
fesiune religioas ii interzice asemenea practic. Despre aspectele ame-
ricane ale acestei dezbateri, vezi Mvc D. S:vv, Same-Sex Marriage
and the Churches, in Douois Lvcoc, A:nov R. Picvviio iv,
Roni Fvv:vii Wiiso (ed.), Sane-Sex Marriage and Religious Liberty.
Energing Conicts, Rowan & Littleeld, New York, 2008, pp. 1-58.
2
Siro Ciovii, Gay rights law forces diocese to end adoption
work, Te Catholic Herald (28 aprilie 2008).
,;
obligat s ii inchid activitile legate de adopii, ind obli-
gat s ia aceast msur de legislaia statului. Toate celelal-
te fundaii devotate cauzei copiilor orfani din diocezele ro-
mano-catolice din Marea Britanie au fost obligate ca pan
la sfaritul anului 2008 s aleag intre auto-suspendare i
transformarea intr-o instituie secular. Unul din statele eu-
ropene (cunoscut drept statul ddac, nanny state) renun-
aadar nu doar la principiile eticii cretine, ci chiar i la
motivaia economic pentru care a sprijinit in mod tradii-
onal demograa pozitiv (necesar in contextul crizei pen-
siilor i al imbtranirii societii etc.) cu ajutorul investi-
iei in familiile heterosexuale, pe care le-a incurajat ca celule
reproductoare.
Tot in Marea Britanie a aprut propunerea ca profesorii
de liceu s nu mai foloseasc expresia mam i tat (nun
and dad) din pricina discriminrii implicite. n schimb, ba-
rurile gay lesbian pot primi din partea primriilor oraelor
emancipate cat mai multe licene de funcionare in centre-
le istorice urbane, slujind astfel idealul multiculturalismului.
Clipuri orgasmice i lme LGBT sunt promovate din buge-
tul UE in timp ce asociaiile catolice sau ortodoxe descope-
r restricii serioase in lista criteriilor de eligibilitate pentru
fondurile de cultur contemporan. La secia niscellanea
gsim in librrii cri pentru copii cu teme homosexuale,
un srut public pentru diversitate, construirea de puncte
sanitare cu specic, locuri in cimitire hono etc. n grdine
i coli educaia sexual incepe foarte devreme iar discur-
sul despre Ft-Frumos i Ileana Cosanzeana este suspectat
de potenial homofobie. Prichindeii a c anything goes
atata vreme cat plcerea este garantat. Cu sau fr perdea,
in Occident se predau tehnici de masturbare i sex oral doar
pentru c ele provoac o anume satisfacie. Este stimulat
precocitatea sexual la varste profund vulnerabile, cand idi-
la se poate transforma rapid in traum.
Consumat odinioar intr-un domeniu strict privat, ho-
mosexualitatea occidental este acum exhibat cu ostentaie
,8
Minii Nvru
intr-o sfer public unde rzboaiele culturale nu pot arbi-
trate decat prin decizii de ordin juridic i politic.
Po::::znuvn :::m::K|::
Dup toat aceast glgie vesel-tropical ii doreti o
ploaie lung i curitoare. Horia-Roman Patapievici a indicat
deznodmantul metazic al acestei incrancenri: rezultatul
este nu doar c relaia intim cu sine a omului recent devine
tot mai ocial, dar acesta pierde din ce in ce mai mult con-
trolul asupra propriei interioriti.
1
Dei lipsit de orice sim-
patii pentru estetica gay, remarc abandonul cadrului roman-
tic din Moarte la Veneia de Tomas Mann (1875-1955). O
miz strict subiectiv tema, eventual, a unei reverii litera-
re cedeaz locul aventurii politice. Sloganul gay pride eva-
cueaz orice posibil mister al intersubiectivitii.
Coregraate intr-un stil kitsch i decadent, paradele es-
tivale fac din prietenia homosexual subiect de negociere
electoral.
2
ONG-uri vocale exercit un lobby intens pe lan-
g parlamentari i curile de justiie pentru a obine privile-
gii prin apelul la precedent. State de persuasiune liberal (de
1
H.-R. P:vivvici, Onul recent, Editura Humanitas, Bucureti, 2004,
ediia a III-a, p. 366.
2
Niciodat carnavalul gay nu seamn cu manifestrile sociale de ti-
pul grevelor sindicale, care infieaz mereu o suferin autentic (i, in-
tr-un sens, tragic). Estetica protestului proletar propune delarea demn,
intr-o costumaie sobr, cu rare excepii mic-burgheze. n contrast, pa-
radele gay incalc ultragiaz sistematic normele clasice despre bunele
moravuri, emuland frescele pornograce din lupanariile de la Pompei sau
Herculaneum. ntre alte experiene personale inavuabile legate de odi seea
mea universitar, rein puternicul oc intregistrat in chiar centrul istoric al
oraului Mnchen undeva in primvara anului 2002. La numai caiva pai
de faimoasa catedral Frauenkirche (sec. XII) din Marienplatz puteam ve-
dea, alturi de sute de ali turiti amuii, cupluri homosexuale incinse ero-
tic, ziua in amiaza mare, intr-un spectacol explicit i dezgusttor. Copiii
timizi din preajm, ca i ultimii aduli pudibonzi ai Bavariei, priveau con-
sternai aceast desfurare de eliberare sexual, temtori ca nu cumva
protestul lor mut s e catalogat drept fascism cultural.
,,
ex. New York) obin in SUA drepturi suplimentare pentru
homosexuali, acestea ind apoi revendicate cu vehemen
in state cu tradiii conservatoare (de ex. Texas). n Europa,
olandezii dau tonul pentru ca strigtul la arme s e auzit
i la gurile Dunrii. n acest fel, Occidentul a ajuns s atae-
ze cauza homosexualitii unei btlii ideologice cu accen-
te aproape religioase. Stanga trece cu vederea inverunri-
le islamitilor ale iranienilor, s spunem dar sunt plini
de obid fa de societile tradiional cretine. Preedinte-
le Ahmadinejad este invitat la Columbia University pentru
a i se reproa de ctre studeni discriminarea anti-homose-
xual din Iran, fa de care situaia armamentului nuclear
devenise un detaliu anodin. n aceleai timp, o universitate
european a refuzat accesul unui cleric cretin proeminent
pe temeiul conservatorismului tiinic al acestuia din ur-
m. Franco Butiglione a fost concediat pentru opiniile sa-
le private de tip catolic, in timp ce festivalurile gay primesc
incurajri explicite din partea membrilor Comisiei Euro-
pene. Aceast neutralitate conrm standardele bizare
ale dublei-msuri din mass-media occidental: a batjoco-
ri imaginea Fecioarei intr-un muzeu de art reprezint un
act de curaj artistic (uneori nanat din bugetul public),
in timp ce caricaturile fcute profetului submineaz logica
multicultural.
Pu:c:v:u: IoKou:|K
Am stabilit c nu trebuie s i gay pentru a primi un
certicat de creativitate, dup cum nici heterosexualita-
tea in sine nu te scutete de pcate. Ar imposibil de sus-
inut, dintr-o perspectiv personalist, c omul se reduce
la faptele sale exterioare. Pot exista dulgheri, ingineri me-
canici, profesori de latin sau medici homosexuali care nu
ii promoveaz ideologic agenda. Adoptarea unei perspec-
tive cretine nu exclude dialogul inteligent cu cei cu care
se intampl s imprteti un dezacord punctual. Biogra-
1oo
Minii Nvru
a privat a lui Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893) nu ma-
culeaz splendoarea Sprgtorului de nuci (op. 71) sau
Concert pentru pian nr. 1 n si benol ninor (op. 23). ntr-o
judecat de alt ordin, poi s tii c un coleg sau un prie-
ten cade sporadic in tentaia relaiilor extraconjugale ex-
primandu-i diferendul. Nu este resc s ascunzi acelui om
faptul c neoranduiala ii aduce vtmare sueteasc, sufe-
rin i impuinare de har. Aceasta nu inseamn ins c le-
gturile de ordin profesional inceteaz i nici faptul c o
veche conversaie animat de cutarea adevrului trebu-
ie intrerupt. Sinceritatea ii impune s armi public lu-
cruri adverse prozelitismului homosexual (andronania,
dup cum se exprim Oracolul din Baalbek) fr s intre-
rupi toate contactele cu cei care ii declar public sau pri-
vat orientarea gay. Poi imprti alturi de homosexualul
discret valori politice sau estetice, fr ca dezacordul mo-
ral s e exprimat in limbajul procurorilor staliniti. Pro-
testul unui Ion Negoiescu fa de regimul comunist nu ii
cauioneaz faptele inavuabile relatate in Strafa Dragoni-
lor. Incongruena etic nu poate niciodat trece neobser-
vat din raiuni circumstaniale.
Ce anume se arma intr-un orizont al obiectivitii ti-
inice Mai intai, c aceast minoritate sexual tgdu-
iete principiul fgduinei. Fr intalnirea dintre brbat
i femeie nu poi vorbi despre dinuirea peste timp a unor
idealuri, slujite prin solidaritate de zeci de generaii. Pen-
tru homosexualii religioi, gura patriarhului Avraam i ar-
borele lui Iesei sunt pedanterii narative perfect inutile. Prin
recursul grbit la eprubet, ei neag taina germinaiei natu-
rale i principiul seminal al vieii celebrat in memoria po-
porului Israel. Fr asistena in vitro, lesbienele nu pot tri,
prin chiar datele rii, emoia unei sarcini ori suferina pli-
n de bucurie a naterii de prunci. Doar prin adopie, ho-
mosexualul, trans-sexualul ori travestitul poate ajunge ta-
t sau bunic, mam ori mtu. Dac aceast stilistic s-ar
generaliza la scar universal, am ajunge o naiune de bas-
1o1
tarzi iar umanitatea ar cunoate implozia demograc ina-
intea crizei ecologice planetare.
1

Pentru comunitile care, avand un ideal transcendent
minimal (denit chiar in termenii continuitii biologice),
vor s reziste prin reproducere trecerii timpului, prozeli-
tismul homosexual reprezint invitaia la suicid. Nu trebu-
ie s i nici un inginer social neo-malthusian (excesiv in-
grijorat fa de raportul alimentaiei publice i fenomenul
de suprapopulare) i, nici posesorul unei contiine apo-
caliptice (mereu temtor fa de iminena diluviului) pen-
tru a accepta, totui, un asemenea exerciiu de imaginaie
futurologic.
RKsvusu: uv::o:os
n sfarit, cretinismul tradiional denete homosexua-
litatea drept sodomie (Geneza 19, 5) i socoate aceast prac-
tic un pcat impotriva rii. Pentru cititorii Torei i al Tal-
mudului, acest limbaj ofensator nu poate surprinztor.
Cartea Leviticului (18, 22) prescrie pedeapsa capital pen-
tru aceast uraciune mai grav atunci cand devine pros-
tituie cultic (Deut. 23, 17) iar un comentator avizat ca
Maimonides (Yad, Issurei Biah 21.8) consider lesbianismul
o deviere sexual demn de agelare.
2
Legile lui Noe pre-
1
Huoo T. Eovinvo: iv, Long-Term Care: Te Family, Post-Mo-
dernity, and Conicting Moral Life-Worlds, Iournal of Medicine and
Philosophy 32, 5 (2007), pp. 519-536.
2
Aceeai asprime este reectat in legislaia roman aprut in si-
ajul revoluiei culturale orchestrate de impratul Constantin cel Mare.
Valentinian al II-lea (371-392) a condamnat pederastia prin ardererea pe
rug. Edictul lui Teodosie cel Mare din 14 mai 390 (aat in casa roma-
n a Minervei) incurajeaz tot arderea pe rug a brbailor prostituai din
Roma, angajai intr-un prozelitism violent, cu eventuale conotaii pedole.
Mosaicarun et Ronanarun Legun Collatio 5.2.1 (ed. Mosvs Hvrso,
Oxford, 1913): Cel care din voia proprie violeaz (stupraverit) un br-
bat, s e decapitat (capite punietur), 5.3: Iubite i scumpe Orientus, nu
vom suferi ca oraul Romei, mama tuturor virtuilor, s mai e murd-
rit de ruinoasa efeminaie a brbailor, ori s insulte epoca intemeietori-
1o:
Minii Nvru
scriu aceleai pedepse aspre pentru un comportament so-
cotit transgresiv, ieit din etica relaional-complementar i
logica reproductiv a rii umane. Firete, sunt muli astzi
cei care refuz atat o teologie natural (povestea despre
Adam i Eva), cat i ideea biblic a revelaiei unui Dumne-
zeu care relanseaz periodic istoria umanitii printr-o che-
mare personal la desvarire.
Dincolo de armarea legii naturale, afectat de tragedia
cderii lui Adam, cretinismul caut soluia vindectoare i,
interpretand litera legii, invoc mereu Duhul. De la genera-
lizrile esenialiste i pedepse colective de tip iudaic se tre-
ce la contiina individual, adresat prin Cuvantul lui Dum-
nezeu in straturile cele mai ne ale suetului su. Nu atat
un neam denit pe criterii etnico-religioase precise, cat ini-
ma unic a ecrui om este pus la testul puritii. Evanghe-
lia postuleaz universalitatea chemrii lui Adam spre lumi-
n i adevr, fr s confunde pcatul (o moarte anticipat)
cu pctosul (care, pan la groap, poate relua oricand lup-
ta cu propriile patimi). Textele pauline (Rom. 1, 24-27) con-
lor i imprailor, aa incat vlaga conductorilor (conditoribus robur) de
odinioar (ai cetii) s e inmuiat, in chip ruinos, de-o gloat slbno-
git (plebe tenuatun). Demn de laud este, deci, efortul tu (experentia
tua) de-a curi prin acr, in faa intregului popor (spectante populo
annae vindicibus expiabit), pe cei care au obiceiul ruinos de-a obliga
un trup brbtesc s indure, ca nite femei, un raport sexual strin (alieni
sexus dannare patientia), neind cu nimic diferii de femei atunci cand
sunt luai prin surprindere aa cum slbticia comportamentului lor o
cere i scoi afar este ruine s spui din bordele de brbai, aa in-
cat intreaga lume s priceap c gzduirea suetului (in trup) brbtesc
trebuie s e tuturor sfant i c, cel care ii murdrete propriul sex pof-
tind un sex strin, nu va scpa de cea mai cumplit pedeaps (sunno sup-
plicio). Despre viziune juridic in Bizanul cretin, vezi PvviciIs-Pivvvv
Joou, La legislation inperiale et la christianisation de lEnpire ro-
nain (311-476), Roma, 1972. n sfarit, codul lui Iustinian rareori aplicat
ad litteran permitea mutilarea i torturarea homosexualilor in public.
Gravitatea acestor pedepse explic recurena acuzaiei de homosexuali-
tate in diatribele sau polemicile personale angajate de gurile politice sau
literare ale epocii.
1o
damn fr echivoc to arsn eros din perspectiva unei teo-
logii care vede trupul omului botezat ca templu al Duhului
Sfant (I Cor. 6, 9-10).
n acest punct, se mai impune o precizare. Prinii Bise-
ricii fac adesea distincia intre caracterul generic al naturii
umane (logos physeos) chemat la comuniunea venic de
iubire cu Dumnezeu, prolul particular al ecrei persoa-
ne (hypostasis), liber prin aceea c poart in sine chipul di-
vin, i, in sfarit, actele individuale (energeia) ale ecrui om,
care inclin spre virtute sau frdelege in funcie de eluri,
educaie i aezare luntric. Este un mod sosticat, poate,
de a spune c omul nu trebuie redus niciodat la faptele sa-
le.
1
Pot exista judectori, profesori sau medici cu inclinaii
private lipsite de orice demnitate i care refuz s promove-
ze orice agend ideologic. Nici negarea, nici clamarea os-
tentativ a sexualitii (care ne inrudete morfologic i lo-
genetic cu animalele), ci doar transgurarea acesteia ne face
liberi. Prin hrnicia minii i lucrarea harului, pofta crnii
las loc dorului de Dumnezeu. Sentimentalismul este inlo-
cuit de afectul pur, lipsit fr dedublare.
Trebuie ins chestionat falsul principiu al sinceritii,
atat de frecvent abuzat astzi. Exprimat vulgar in termenii
unei penibile intrebri dac tot o faci, de ce s n-o faci
in public aceast propensiune ctre mizeriile mrtu-
risirii iese la iveal din sacul marsupial al emisiunilor de
divertisment. Onest ar , chipurile, s dai totul pe fa,
abandonand orice ovial, pudoarea, sentimentul culpei
sau ruinea privat.
2
Asemenea porniri indic o psihologie
1
Avnir. Sorvoiv Snvov, Viaa i nvtura stareului Siluan
Athonitul, traducere de Ioan I. Ic, Deisis, Sibiu, 1999, p. 165: Noiunea
sneniei nu este etic, ci ontologic. Vezi de asemenea armaia lui Pvvi
Fiovvv, Iconostasul, traducere de Boris Buzil, Anastasia, Bucureti,
1994, p. 213: Bisericii ii este strin in cel mai inalt grad morala, iar atunci
cand se vorbete in limbajul bisericesc despre conduit, termenul este luat
exclusiv in sens ontologic.
2
Pentru o fenomenologie a pudorii, vezi Erruvi Houssv:, Lin-
telligence de la pitie, Les Editions du Cerf, Paris, 2003, pp. 69-100, cu acest
1o
Minii Nvru
defect, gata s transforme deciziile tinereii intr-un cea-
sornic al morii sueteti. Or, contiina noastr ar vo-
cea unei are dac n-ar conine un relief luntric vlurit,
aspiraii cuprinztoare, voci ezitante, incertitudini fertile.
Nici pcatul, nici virtutea nu ajung a doua noastr natur
fr s traversat mai intai deertul indoielilor. Pentru p-
cat sau virtute, pentru rugciune sau rugciune exist in-
totdeauna amanare. Or, prozelitismul pederast se grbete
inainte, cant Go West i promite revoluii pe plaja inso-
rit a uitrii.
Polifonia structural a suetului omenesc asist cuta-
rea de sine printr-o conversaie neintrerupt decat de tce-
rile angoasei. Numai prin mijlocirea verbului din sau litera-
tur, a formelor din pictur i a altor expresii artistice poate
dispare nihilismul gregar nscut dintr-o politizare a conti-
inelor sub marca 1968. n Occident, astzi, trebuie s i de
acord cu tot ce scrie pe ultima agend progresist (drepturi
la motenire i adopie de copii pentru cuplurile homose-
xuale), ind catalogat altminteri drept un reacionar in-
digest. Nici mcar sublimarea poetic a identitii homose-
xuale nu este sucient ceea ce se cere, astzi, este votul
nainstrean, suportul explicit, poza febril.
De ce cred c ar fost de preferat intotdeauna ipocri-
zia duplicitii a subiectului modern in locul bufoneri-
ei sterpe sau al bravadei chioare din plin postmodernita-
te Pentru c omul indeprtat de har i lipsit de disciplin
interioar poate avea numeroase izbucniri de imaginaie
pornograc, dar nicio rm nu-l va invita s-i mazgleas-
c pereii intr-un delir grac orgiastic. Prin urmare: con-
trolul voinei, cenzura instinctelor de prim circumstan,
puricarea treptat a lexicului dorinei sunt pai indispen-
sabili pentru cel care caut sincer rostul vieii sale sub vz-
duh (dincolo de raiunea contingent a unei existene mu-
frumoas deniie oferit la pagina 95: La pudeur est la fois le senti-
ment de sa propre faiblesse devant la majeste qui inspire le respect et le
courage de surmonter sa honte en souvrant au repentir.
1o
ritoare). Elanul homoerotic, dac exist fr s e in chip
demonic starnit sau cutat, trebuie sublimat intr-o slujire
cast a prieteniei. La cellalt pol, unii dintre oamenii cs-
torii ajung s resimt chemarea fecioriei, fr s ii aban-
doneze ins vreodat datoriile casnice. Peste toate, rzbo-
iul nevzut se poart cultivand tcerea, nu exihibiionismul
in faa camerelor de luat de vederi.
Nu intampltor, intr-o pagin greu de uitat a Sfantului
Ioan Gur de Aur, marele dascl al Bisericii condamn nu
doar pcatul in sine, ci nesimirea, ostentaia i caracterul
provocator cu care el ajunge s e aat in cetate, mai cu
seam in faa tinerilor necopi i naivi in privina intam-
plrilor vieii. Pentru toi pedagogii care cunosc starea de-
cadent a vieii din campusurile universitare de astzi (din
Europa de est i pan in Canada ori SUA), avertismentul ar-
hiepiscopului din Constantinopolul secolului IV ii pstrea-
z netirbita actualitate:
... Tinerii indeplinesc rolul de femei in locul femeilor. i grozvia
nu se reduce numai la atat, se merge i mai departe, cci se svar-
ete o atat de mare ticloie cu cea mai mare libertate i cu con-
tiina c se nu se svarete nici un pcat, incat nelegiuirea a ajuns
lege ( ). Nimeni nu se teme, nimeni
nu tremur, nimeni nu se ruineaz ( ), nimeni
nu roete, mai mult inc, se laud i, in ochii acestor pctoi, cei
cumptai ( ) par nite nebuni.
1
Cu alte cuvinte, nu atat pcatul svarit in dubiu, igno-
ran sau remucare este alarmant pentru viaa cetii, cat
mai ales mandria (LGBT Visibility Pride), scandalul, pom-
pa, arogana, tupeul i graba de-a insulta virtutea celor ca-
re iubesc fecioria i, prin urmare, ii acoper altarul min-
ii cu vlul plin de lumin i har al Fecioarei. Prozelitismul
homoerotic interzice emoia fricii, interogativitatea reasc
1
Sr. Io GuvX ov Auv, Adversus oppugnatores vitae nonasticae (PG
47, 361. 7-14), traducere de pr. Dumitru Fecioru, Apologia vieii nonaha-
le, Institutul Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti,
2001, p. 266.
1oo
Minii Nvru
a contiinei (dac totui greesc), pornirea spre cin,
lupta cu boldul crnii, atletismul virtuii, sacralitatea pro-
ximitii celuilalt, dorul de absolut i necondiionare, mis-
terul euharistic al persoanei. Proximitatea fa de pedo-
lie rmane, de asemenea, alarmant.
De ce atata austeritate cand vine vorba de religie, in ge-
neral, i de cretinism, in special De ce atatea exigene
Pentru c Evanghelia nutrete pentru ecare dintre noi vi-
sul puritii, la fel de greu de obinut in cazul celor nclinai
ctre castitate, spre heterosexualitate ori pentru homose-
xualitate. mpria cerurile ne cere pruncia inimii. Orto-
doxia rsritean nu intocmete obsesiv grade de culpabili-
tate, ci vizeaz restaurarea, vindecarea prin fapt i cuvant,
iar nu o condamnarea juridic.
1
Libertatea de-a depi in-
stinctul animalitii aparine tuturor oamenilor, indiferent
de inclinaia heterosexual ori homosexual.
Pentru cei care ins refuz aceast logic a verticalit-
ii va inposibil de oferit un rspuns la intrebarea totui,
de ce acest rigorism Rmane la fel de grea inelegerea
din perspectiva sceptic-atee a construciei relaiei hetero-
sexuale in orizontul iubirii monogame. La rigoare, din per-
spectiva unei raiuni utilitare, nici refuzul poligamiei sau
cel al poliandriei nu se justic dup cum nici alte for-
me ancestrale de tabuizare a relaiilor intre rude sau prie-
teni. Pentru cei care cred in revelaia lui Hristos, Cel intru-
pat din Fecioara Maria, doar rspunsul insuat de Duhul
Sfant trebuie cutat iar aici autoritatea Sntelor Scrip-
turi i a tradiiei patristice nu se negociaz. Citite inteli-
1
Ieromonah Sv:iv B,:ovoi, Cum ne uitm la homosexuali, ntre
Freud i Hristos, ediie revizuit i adugit, Cathisma, Bucureti, 2008,
pp. 95-124, ofer acest principiu duhovnicesc al diagnosticului duhovni-
cesc: cel mai greu este s scapi nu de homosexualitate, nu de manie, nu
de zgarcenie, ci anume de patima sau pcatul care te stpanete. Pentru
o tratare pastoral sistematic a acestui subiect, vezi cartea pr. Tnors
Hovo, Christian Faith and Sane-Sex Attraction Eastern-Orthodox
Reections, Conciliar Press, 2006 (traducerea romaneasc ind in curs
de apariie la Editura Teosis, 2009).
1o;
gent i fr rea intenie, izvoarele cretinismului apostolic
ne arat faptul c Dumnezeu nu este homofob atacand so-
domia, aa cum nu este misogin condamnand prostituia.
Dumnezeul Bibliei rmane doar gelos: nu numai pe por-
tretul lui Dorian Gray, ci i pe oricare dintre zeii strini ca-
pabili s ne ia in posesie.
(nai 2008)
CAT INTEGRARE
I CARE EUROPA:
III.
111
Cum vX,m I Euuovn
I:vXo oricii I Euvov i 1 ianuarie 2007, romanii
pot resimi obligaia unor reecii retrospective. Suntem la
douzeci de ani de la dramarea bisericii Sf. Spiridon-Vechi
din Bucureti (fondat in 1680), aniversm o foarte amar tri-
cennalia datorat revoltei minerilor din Valea Jiului (august
1977), patru decenii dup alegerea lui Nicolae Ceauescu ca
preedinte al Consiliului de Stat, jumtate de veac dup ares-
tarea i intemniarea lui Sandu Tudor (monahul Agathon)
membru al gruprii Rugul Aprins i aizeci de ani dup
inaugurarea Casei Prieteniei romano-sovietice (urmat de
interzicerea unor autori precum Mihai Eminescu, Petre Is-
pirescu, Gheorghe I. Brtianu ori Vasile Bncil).
Dei campania de electricare a satelor din Munii Apu-
seni nu s-a incheiat, Romania particip, ca membr NATO,
la rzboiul impotriva terorismului coordonat de Statele Unite
ale Americii. Ostai romani, spovedii uneori de preoii mili-
tari ai Bisericii Ortodoxe, mor pe teatrele de lupt din Afgha-
nistan i Irak. Din aceste detalii aparent surprinztoare mini-
le agere vor trage rapid cateva concluzii: trim astzi ultimele
consecine ale cderii cortinei de er i primele emoii legate
de vastul proces de globalizare a experienei istorice a omului
contemporan. Comunismul a fost condamnat ocial de e-
ful statului iar, dup cateva zile, apartenena la clubul state-
lor europene a devenit ocial. Avem reprezentani in Par-
lamentul de la Bruxelles dar i episcopi ortodoci de limb
roman trimii de sinodul BOR s fac misiune in Sydney sau
la Stockholm. Romanii sunt pretutindeni liberi s vorbeasc
despre tradiiile i valorile lor, iar credincioii din acest ar
pot mrturisi nestingherit Evanghelia lui Iisus Hristos.
Cum se va adapta o Romanie in care reexele pietii sunt
inc puternice la mediul aseptic, pozitivist, sceptic sau ra-
ionalist al oraelor europene nainte de toate, va vorba
despre o testare a profunzimii credinei noastre pravoslav-
11:
Minii Nvru
nice. Alturi de Polonia, avem poate cel mai mare numr de
mnstiri, liceniai, masteranzi i doctori in teologie pe cap
de locuitor. Semnele exterioare ale credinei nu lipsesc, de la
iconiele de vanzare la chiocurile de ziare (i reviste porno)
pan la masivele pelerinaje in preajma unor snte racle. Mi-
lioanele de avorturi fcute de la Revoluie incoace, altura-
te unei galopante degradri a vieii sueteti in lumina tele-
viziunilor-pubel, ne arat c romanii au nu doar de predat,
ci i de invat o lecie. Irlandezii, maltezii sau portughezii
papistai au protejat mai bine dreptul la via al celor ne-
nscui decat ruii, bulgarii sau grecii.
Sub raport cultural, apoi, avem numeroase restane. n
spaiul public german, dezbaterile intre lozoful Jrgen Ha-
bermas i cardinalul Joseph Ratzinger
1
atrag innit mai mult
atenia decat circularele patriarhale emise in agora autohto-
n. Monograile patristice de prim man se public la Ox-
ford, Cambridge sau Londra mult mai uor decat la Kiev, Iai
sau Cernui. Editurile noastre religioase sunt departe de-a
potopite cu manuscrise scldate in nimbul excelenei. Aca-
demic vorbind, textele despre credina inaintailor de la
istoria monahismului moldav pan la exegeza operei pr. Du-
mitru Stniloae rman scrise de autori cu precdere strini
(adesea ne-ortodoci). Mediocritatea literar a trirismului
local aduce foarte greu Ortodoxia in circuitul dezbaterilor
politice. n parte, responsabile pentru caricatura mediatic
a tradiiei ortodoxe sunt vocile rudimentare gata s invade-
ze spaiul autohton cu obsesii mitologice, suspiciuni antica-
pitaliste i toat glagoria indreptirii de sine.
Da, nimeni nu poate pune la indoial apostazia culturii
occidentale, care privete rdcinile cretine cu un amestec
de indiferen, dispre i curiozitate. Patima cu care politi-
1
Pentru interesul acordat acestor dezbateri vezi, de pild, Josvvn
R:ziovv, Sarea pnntului. Cretinisnul i Biserica Catolic la
cunpna dintre nilenii (Convorbiri cu Peter Seewald), traducere de T.
Soroceanu, Sapientia, Iai, 2004, Mvcvio Pvv x Cvoii Josvvn
R:ziovv, Without Roots Te West, Relativisn, Christianity, Islan,
Basic Books, New York, 2006.
11
cienii francezi au cerut abandonarea referinei cretine in
preambulul Constituiei europene vorbete despre margi-
nalizarea unei religii care a dat btranului continent o lo-
zoe a darului, cateva instituii ale caritii i ale ospitalit-
ii (de la spitale i leprozerii pan la cantine pentru sraci) i
un orizont intelectual respirabil (precum arat Universit-
ile europene). Toate aceste forme de auto-denigrare i re-
nunare la sinele lrgit al Europei se desfoar pe fondul re-
surgenei islamice.
Da, o secularizare radical continu prin asaltul asupra
memoriei i prin molestarea decenei. Echilibrul social con-
servat de vechile cutume religioase i morale este periclitat
astzi de cultura cinismului democratic. Chipul hidos al co-
munismului o combinaie rar, dar nu irepetabil de mi-
zerie, delaiune i minciun pare s e uitat. Cultul cele-
britii determin noile generaii s ii ghideze viaa dup
busola faimosului rating. Uitarea inei i desgurarea per-
soanei au loc printr-un exces de prezen imagologic. Bol-
giile neantului colectiv curg prin satelit. Nici pocina taini-
c pentru faptele nevrednice din trecut, nici atenia profetic
fa de un viitor sumbru nu par soluii agreate de vreo con-
vingtoare majoritate.
Este motivul pentru care contribuia romaneasc la con-
certul de idei europene nu poate imbrca forma unei contes-
tri oarbe, a unei inchipuiri de sine sau a unei utopii agreste.
Nimeni nu poate idealiza viaa la ar. Dac nu prin alcoo-
lism i mizerie, satele se disting adeseori in Balcani printr-un
conformism al ipocriziei. Televiziunea prin cablu i ubicui-
tatea reelelor de internet a modicat economia dorinelor
unei populaii aservite, pan mai ieri, ritmurilor feudale. As-
tzi, marile aglomeraii urbane sau micile comuniti de fer-
mieri lumpenizai au pierdut simul sacrului pstrat de moi
i strmoi. n locul dragostei pentru frumuseea i curia
sueteasc a eroilor din inchisori sau a snilor netiui, tine-
rele generaii ascult doar de glasul rzbunrii prin violen.
Rivalitatea mimetic starnit de ecuaia eros-polenos-tha-
11
Minii Nvru
natos ii primete, zilnic, un nou camp de aplicaie. n locul
generozitii obinut prin asceza rbdrii descoperim re-
chizitoriul grbit, gata s-l piard pe cellalt intr-un ceos
dispari sau las-m!.
La ora, cinematograa i imaginaia animatorilor de
spectacole sunt aservite farmecelor din scldtoarea Bate-
bei. Strine de pocina lui David, aceleai suete care ap-
r vehement hedonismul dispreuiesc nu doar cultura sue-
teasc, ci i virtutea civic, adic preocuparea pentru binele
cetii. Jindul cu care romanul integrat ii face grtarul pe bal-
con, cultul morilor amestecat cu varii credine New Age
in horoscopul zilei, lejeritatea cu care concetenii notri ii
expun burta goal la soare impreun cu egma, bastonul sau
injurtura din intersecii, admiraia deschis pentru curve,
oape i batani (ubicu in programele ProTv) toate acestea
fac din spaiul romanesc un peron ideal pentru trenul amar
al exilului. O existen amorf, arareori punctat de emoia
transcendenei, se mic pe inele divertismentului autist.
Lenea i ignorana devenite a doua natur produc indigestii
la contactul cu textele fondatoare ale spiritualitii cretine.
Imaginaia stricat a lui Pascal Bruckner este preferat des-
coperirilor luminoase ale lui Valeriu Gafencu (1921-1952).
Memoriile lui Marcel Petrior sau Ioan Ioanid (1926-2003)
sunt abandonate pentru escapismul literar produs de Paulo
Coelho. Se citete puin, se inva tot mai prost, ne repro-
ducem in subdezvoltare (construind cinci kilometri de auto-
strad intr-un cincinal). Sub impulsul celor mai omeneti,
prea omeneti demisii etice, hono otiosus prefer boala le-
targiei, in locul terapiei verticale.
1
1
Un diagnostic al acestei stri de fapt poate depistat la Tvooov
Bcosv, Ispita binelui, Anastasia, Bucureti, 2001. Ne lipsete inc o
sociologie a faptului religios contemporan sau, mai precis, un studiu com-
paratist in care antropologii, istorici ai religiilor, specialitii in geograe
uman, politologi i teologi s analizeze caracterul straticat al identit-
ilor confesionale din Romania, dinamica acestora in funcie de relieful
economic, demograc i cultural al rii.
11
Pe scurt, ar decent s recunoatem c, la intrarea in par-
cul rilor europene, nici Romania profund, nici Romania
suprafeei nu se prezint omogen. Purtm in desaga neamu-
lui i bune i rele. Puine perle sueteti justic moralismul
conductorilor notri, aa cum amnezia cultural a Europei
nu-i confer birocraiei bruxelleze dreptul de-a ne trata ca
pe nite tribali lipsii de suet i identitate.
(ianuarie 2007)
S1nxt , vmu ImvXcXu
ntr-o lume peste care televiziunile de divertisment au pus
aua i biciul, temele de profund reecie moral nu pot re-
fuza serviciul marilor regizori. Anii din urm ne-au artat c
singurul proces de rsunet al comunismului va avea loc prin
complicitatea dintre bibliotec i cinematograf. Pe lang slu-
jitorii cuvantului scris istorici, loso, poei sau romancieri,
toate formele de art (printre care teatrul, muzica, pictura
ori sculptura) pot contribui la exorcizarea trecutului. Totui,
cineatilor le revine datoria de-a produce intr-un limbaj uni-
versal cele mai persuasive sinteze despre memoria suferinei
i abisul cderilor etice in anii socialismului.
n Romania, lmele lui Nicolae Mrgineanu, Alexandru
Solomon sau Cristian Mungiu ne-au oferit documentare
exacte, fresce zguduitoare sau parabole mictoare despre
condiia umanitii inrobite de minciun, fric i mizerie. n
Germania, regizorul Florian Henckel von Donnersmarck a
reuit o disecie perfect pe cadavrul celei mai temute insti-
tuii la est de Zidul Berlinului: Stasi. Viaa celorlali (Das
Leben der Anderen, 2006) a fcut inconjurul lumii, dup ce
iniial intampinase obiecii pe plan local. Filmul a catigat
Globul de Aur i un Oscar, dar n-a avut o recepie adecva-
t la noi in ar.
11o
Minii Nvru
Povestea interaciunii dintre statul poliienesc i o man
de ceteni liberi decii pentru rezistena prin cultur se de-
ruleaz cu maxim magnetism. Un scriitor este urmrit pas cu
pas de oerul de Securitate care, impresionat de lecia dem-
nitii celui persecutat, ajunge la ura de sine. Branat la mi-
crofoane, cpitanul Wiesler ascult poemul vieii lui Georg
Dreyman, trdat de iubit, dar salvat prin literatura protestu-
lui (pe care o publica sub anonimat in RFG). Manat la inceput
de ura de clas i dispreuind fi activitatea liber-profesio-
nitilor, oerul Stasi recatig treptat darul mirrii, ii reca-
pt inima, se inmoaie i sfarete printr-un act de pocin.
Pe scurt, sunt evitate locurile comune, in timp ce paradoxul
slbiciunii umane (cu tot ceea ce inseamn umilin i com-
pasiune) iese la iveal. Pentru urmtoarele decenii vom avea
nevoie de multe alte lme capabile s vorbeasc despre cu-
rajul celor puini i despre promiscuitatea generalizat a unei
ideologii meninute prin fals, intimidare i teroare.
(ianuarie 2008)
Cos:v , v Bnsvuu
Il nio nistero chiuso in ne.
Tuvoo:
Nscut intr-o familie modest din Moldova, zilier pe tere-
nurile agricole din Banat, psalt in biserica din Ghilad, spltor
de trenuri la Timioara, tat a patru copii, zidar fredonand
la mistrie, cantre pe schelele din Madrid i apoi nou stea
canto hrzit unei reputaii internaionale, Costel Busuioc
are un destin romanesc. Srcia nu l-a lsat s termine liceul.
Fiind lipsit de pile sau pag, n-a putut deschide in ar pori
importante pentru cariera sa muzical. Lipsit de bani pentru
cazare i transport, el a ratat i drumul spre Opera din Vie-
na unde primise o burs. L-au ajutat mai mult spaniolii: mai
intai colegii de serviciu, vecinii melomani, medicii dintr-un
11;
spital oftalmologic aat in apropierea locului de munc i,
inevitabil, televiziunile mande dup vedete.
La 33 de ani, Costel Busuioc pare un est-european imbrb-
tat de umbra lui Don Quijote. Suetist, inteligent i cuviincios,
tanrul a ales un repertoriu clasic. Pentru c refuz manele-
le sau isteria pop, unii il vor socoti conservator. Cant insue-
it Ave Maria. Crede sincer c lucrarea Providenei ii atinge
viaa personal i viitorul familiei pe care o iubete in cuvinte
foarte simple. Comparai zambetul fermector, inuta ingriji-
t pe scen i privirea candid a lui Costel Busuioc cu privirea
rtcit, obsesia ideologic i ticul verbal de care se las pose-
dat Emil Moise. Vei obine dou imagini ireconciliabile des-
pre ara paradoxului numit Romania. Costel Busuioc celebrea-
z poezia simplitii, cu delicatee i ranament. La antipozi,
secta activitilor din maidanul multiculturalist tropie peste r-
mielor de spiritualitate ale vechii Europe. O arie din Puccini
sau Schubert i cateva canzonete napolitane respir normali-
tatea insuportabil pentru plmanii corectitudinii politice. n-
tr-un talger observi talentul prisositor, smerenia sarguitoare i
dragostea de frumos. n cellalt intalneti delirul revoluionar,
imaginaia scptat i xaia impotriva tradiiei.
Povestea lui Costel Busuioc ne reamintete cateva intrebri
fundamentale: care elite ne reprezint cu adevrat in lume i ce
inseamn s faci parte dintr-un popor, s atingi excelena, rma-
nand totodat recunosctor pentru darul vieii i al morii
(nartie 2008)
Eon:n:vn ovou:uX
N-am ineles niciodat de ce toi oamenii ar egali altfel
decat in faa veniciei. Ca simpli muritori, brbai sau femei,
nu ne natem deloc cu aceeai inzestrare genetic. Selecia
natural face ca familiile de europeni supravieuitori ai cum-
118
Minii Nvru
plitei plgi din 1340 s e mai rezistente bacteriologic decat
populaiile endogamice ale btranului continent. Nu cre-
tem cu toii sub protecia acelorai valori: cultura abstinen-
ei (de la tutun sau grsimi saturate) prelungete viaa uno-
ra, in timp ce pentru alii pasiunile distructive aduc sfaritul
mai aproape. Indivizii nu sunt egali ca inteligene: nimeni nu
poate mslui scorul la testele IQ din marele concert al vie-
ii. Suntem profund inegali chiar i in faa legii: plata avoca-
ilor experi in detalii procedurale msoar potena nanci-
ar i mai puin gradul de inocen al inculpatului. Suntem
riguros inegali din pricina destinului naional: cetenii ca-
nadieni pot cltori, contra cost, pe lun, in timp ce triburi-
le din Caucaz ii croiesc ultimul desclecat.
Nu suntem egali nici in daruri personale: unuia i s-a dat
cinci talani, altuia doi, altuia unul. De aici i diferena intre
colegiul privat Eton i o coal general din Crangai. Ierar-
hii sociale imposibil de rsturnat peste noapte (altfel decat
intr-un registru maoist) ii fac pe unii beneciari ai prosperi-
tii, in timp ce alii agonizeaz in srcie. Unii copiii inva
de mici limbi strine in timp ce aduli priponii abia vorbesc
propria lor limb matern. Suntem inegali in faa oglinzii:
cosmetica nu va ascunde niciodat adevrul crud al na-
terii omului sub zodia frumuseii, a comunului sau uratu-
lui. Sistemul medical nu e mai puin selectiv. n Germania,
cancerul la prostat ii condamn jumtate din pacieni la
moarte, in timp ce in SUA optzeci de procente au anse de
vindecare. Lupta fa de virusul HIV, corupia politic, in-
clzirea global este i ea inegal condus in China, Africa de
Sud sau Malawi.
Fiecare om este chemat s rezolve intr-o cheie lozoc
proprie suferina cauzat de aceste banale statistici ale rea-
litii. Nu toate inegalitile naturale sunt oportune aa cum
cele mai multe egalizri etatiste sunt neavenite. A vorbi des-
pre inegalitatea dintre indivizi este un mod ecace pentru a
stopa demena rasismului (care neag, postuland imaginare
forme de superioritate i omogenitate colectiv-rasial, nea-
11,
g caracterul unic i distinct al ecrei persoane). Este ins
important s ne reamintim mereu de absurditatea utopiei
dreptii universale pe care socialitii cu fa uman sunt
tentai s-o promoveze prin abolirea evidenei.
(noienbrie 2007)
Pn:umou Kosovo
n aceste zile i luni, atenia presei din Romania a rmas
captiv dezbaterilor legate de soarta democraiei vernacula-
re. E resc, dei fascinai uneori de innitul ru al logomahiei
provinciale, ratm uneori contactul cu realiti europene gra-
ve. Este cazul provinciei Kosovo, aat sub jurisdicia ONU i
intr-o iminent declaraie de independen fa de Serbia.
Despre consecinele geopolitice sau implicaiile diploma-
tice ale apariiei unui nou stat pe harta Europei in 2007 vor
vorbi experii. Nu tim dac raportul tensionat intre majo-
ritatea albanez i minoritatea sarb se va ameliora. Respec-
tarea drepturilor omului, controlul armelor ilegale, comba-
terea crimei i atenuarea corupiei, asanarea economic sau
dezvoltarea pluralismului civic genuin sunt, pentru Kosovo,
sperane eufemistice decat certitudini implacabile. Publicul
larg va preocupat totodat de soarta unui inut incrcat de
istorie cultural i memorie religioas.
UNESCO listeaz patru importante monumente medie-
vale, intre care mnstirile Pe (cca. 1260), Graanica (1321)
i Deani (1335). Provincia Kosovo are valoarea simbolic a
Bucovinei de Nord, la care nu te poi gandi in absena Put-
nei, Voroneului sau Moldoviei. Chiar i la aceast or, mul-
te astfel de lcauri de cult sufer in izolare sau blocad. n-
tre 1999-2004, vandalizarea patrimoniului cretin n-a fost
stopat de trupele KFOR. Astfel, extremitii albanezi au pu-
tut aplica soluia impratului Titus pentru templul evreilor
1:o
Minii Nvru
din Ierusalim, la anul 70 AD. Au disprut, au fost profanate
sau arse fr glas bisericile din Pritina, Musutiste, Vitina i
peste o sut de alte localiti. Pe cand Annesty Internation-
al acuza tratamentul inuman aplicat membrilor Al-Qaeda
la Guantnamo Bay, distrugerea ereditii bizantine din Ko-
sovo era egalat doar de tratamentul barbar aplicat zecilor
de cimitire ortodoxe din aceeai regiune. Faptele se petre-
ceau pe timp de pace, cand dictatorul sarb Milosevici era
anchetat de Tribunalul de la Haga.
Comunitatea internaional nu poate recunoate indepen-
dena provinciei Kosovo fr obinerea de garanii prealabile.
Precum in cazul Turciei, populaia predominant musulma-
n trebuie s respecte i s protejeze sacralitatea patrimo-
niului cultural european.
(nai 2007)
Cuzn cuv,:smuu vuuovvn
Publicul european recunoate tot mai greu caracteristi-
cile fundamentale de ordin istoric, cultural sau teologic ale
religiei cretine, fr de care civilizaia occidental din Do-
brogea pan in Scoia, din Sicilia pan ctre Urali. n librrii
sau cursuri universitare, crile de spiritualitate ortodox se
vand in aceeai secie cu publicaiile Feng-Shui. Adevrul de
credin al cretinismului abia este aproximat. Imaginile cu
Iisus sunt declarate neconstituionale intr-o coal din Illi-
nois, in timp ce portretul lui Marx rmane o marc a gandi-
rii lozoce de secol XIX.
Revrjirea lumii are loc, fr eforturi, sub ochii notri.
Magia erotic a literaturii de tip Dan Brown spune totul des-
pre nevoia omului contemporan de-a face experiena ini-
ierii. Nostalgia pentru o cunoatere secret protejat in
faa curiozitilor profane devine cu uurin pasiune pen-
1:1
tru ocultismul tenebros ori spiritualismul anarhic. Prin ur-
mare, religiile tradiionale vor trebui s ii reconsidere critic
toate formele de abandon pe care le-au acceptat sub presi-
unea secularizrii. Dispariia distinciei inuntru versus
afar propovduit horribile dictu de teologii morii
lui Dumnezeu a fost indeobte acceptat de Bisericile pro-
testante, fapt care explic golirea templelor i degradarea lor
muzeal. Nici statisticile din lumea catolic post-Vatican II
nu sunt incurajatoare: nenumrate seminarii teologice ii in-
chid porile, iar scderea dramatic a vocaiilor sacerdotale
a condus, in numeroase ri europene, la soluia importrii
de clerici africani.
1
Declinul valorilor familiei este nu doar
acut, ci sinuciga. ndeprtarea radical de rdcinile misti-
ce ale experienei cretine deschide drumul ctre nivelarea
diferenelor normative intre vechile paradigme ale Biserici-
lor occidentale (catolicism, luteranism, calvinism etc).
Presate de Islam, exist numeroase insule cretine care se
scufund in magma indistinciei.
Sociologul francez Danile Hervieu-Leger numea acest
fenomen exculturare: europenii din raiuni ideologice de
tip iacobin sau prin efectul de bumerang al consumismului
par dispui la sacricarea memoriei lor religioase proxi-
me: civilizaia cretin.
2
Aprtorii cretinismului i ai tra-
1
Vezi analiza nemiloas a teologului Louis Bouvvv, La deconpositi-
on du catholicisne, ditions Aubier, Paris, 1968, care anuna imediat dup
Conciliul Vatican II prbuirea structurilor tradiionale de autoritate ale
Bisericii Romano-Catolice, baricadat autoritar in faa secularizrii mo-
derne, dar i grav atins de tarele acesteia.
2
DiIiv Hvvvivu-Lvovv, Le Plerin et le converti. La religion en
nouvenent, Flammarion, Paris, 1999. Reprezentant de frunte a socio-
logiei religiei in Europa, Hervieu-Leger subliniaz relaia dintre identita-
tea religioas profund i memoria cultural comunitar aliana ind
ceea ce compune vectorul unei civilizaii. Modernitatea tarzie aduce o
ruptur in lanul memoriei odinioar transmis vizual i oral intre gene-
raii. Religia este in micare pe plan urban, civic, demograc, dar i virtu-
al, prin internet. Memoria comunitar se fragmenteaz in ritmuri solidare
cu descompunerea familiei clasice (in care leciile fundamentale de res-
ponsabilitate existenial i maturitate psihologic erau predate in relaia
1::
Minii Nvru
diiei clasice (antice sau moderne) au de infruntat obrzni-
cia pontoas, fronda meschin i ingratitudinea populist a
unei miliii revoltate. Ea declar ritos c vechea generaie
nu se vrea dat la o parte. Cine sunt promotorii acestei mi-
cri de rebeli ignari Voci radical-infantile care refuz s tie
ce-a insemnat s faci pucrie pentru exercitarea dreptului
de-a citi o carte, ce a reprezentat cutarea frenetic (i des-
coperirea providenial) a unui set Opere conplete din Pla-
ton, Augustin sau Kant. Sunt nume care bazaie intr-o ca-
mer surd a istoriei spiritului. Postmodernismul stangist al
neologilor se nate dintr-o neputin a inimii, din recuzarea
slujirii celui mai inelept i din repudierea oricrui parfum
al admiraiei genuine. Sunt oameni care nu ineleg cum poi
s lauzi fr s lingueti, cum poi construi fr s drami,
cum poi conserva fr s imbtraneti, cum poi critica o
idee, fr s-i manjeti autorul. Sdarea in toto a trecutu-
lui cultural al unei naiuni revine la ignorarea competene-
lor academice cldite cu mult jertf i sudoare. Ludicul in-
contient al frazei, demagogia impunat adjectival toate
recompun denunul chic de tip anti-anticomunist, anti-bur-
ghez, anti-capitalist, anti-elitist.
Acesta este climatul in care Ortodoxia european va evo-
lua in urmtoarele decenii. n locul triumfalismului tradi-
ional s-ar putea aadar ca smerenia profetic i pragma-
tismul analitic s e mult mai folositoare. n acelai timp,
Ortodoxia se poate prezenta drept ramura cea mai veche a
cretinismului european care pstreaz dimensiunea mis-
nemijlocit prini-copii). Reperele clasice ale comportamentului cretin
(cateheza, spovedania, imprtania, liturghia duminical, lectura scriptu-
ristic) sunt dislocate precum fragmentele uriae de ghea dintr-o imens
calot populat cu pinguini (dezorientai) la Polul Nord. Adultul european
are comportamentul hectic al unui adolescent intarziat, incapabil de sta-
tornicie, predispus la acelai experimentalism in domenii eterogene pre-
cum sfera cosmetic i planul religios. Secularizarea nu inseamn decat
dispariia efectului de concatenare al religiei iar cand dispare cenzu-
ra tradiiei (prin deniie moderat, pentru c este vericat de criteriile
subzistenei in timp) atunci apare i extremismul.
1:
tagogic a Bisericii originare i, in acest fel, respect nevoia
omului de a parcurge treptat drumul ctre tainele credinei.
Numai in acest fel Evanghelia poate rezista reduciei mora-
liste sau manipulrii ideologice. Discursul neo-marxist des-
pre dreptatea social, imbriat de ataia teologi ai elibe-
rrii din America Latin sau Europa nordic, propune un
paradis plat al egalitii care, pentru ortodocii care au con-
templat ierarhiile cereti ale Sf. Dionisie Areopagitul i ca-
re s-au bucurat de vederea scrii raiului a Sf. Ioan Sinaitul
(579-649) evoc riguros starea de maxim depersonali-
zare a iadului. Numai chemarea la transformarea interioa-
r, prin ascez liber asumat i recunoaterea orizontului
innit al cunoaterii lui Dumnezeu, ne poate feri de gustul
amar al falselor revrjiri.
(200)
Euuovn , snmu unocn
Oricat de mult ar incerca s ocoleasc subiectul, diplo-
maii occidentali vor trebui s recunoasc legtura dintre re-
crudescena radicalismului islamic i violena recurent la
gurile Bosforului i la porile Europei.
Petele proaspete de sange pe strzile vechiului Constanti-
nopol sunt deja negre i numeroase. 20 noiembrie 2003: lovi-
turi succesive asupra a dou sinagogi, a sediului HSBC Bank
i a consulatului britanic. Statistica numr 57 de mori i
peste 700 rnii. Cateva luni mai tarziu, la 9 martie 2004: o
bomb detonat intr-un restaurant listin-burghez din Is-
tanbul. Februarie 2006: preotul catolic Andrea Santoro este
ucis in oraul portuar Trapezunt imediat dup declanarea
controversei caricaturilor. La 22 mai 2007, poliitii din ca-
pitala Turciei Ankara descoper un centru comercial de-
vastat de bombe sinucigae. 121 de persoane sunt rnite i
1:
Minii Nvru
ali nou oameni mor, fr vin. 13 iulie 2008: lovitura dat
consulatului american din Istanbul ne reamintete instabi-
litatea profund a Turciei contemporane i riscurile majore
implicate de integrarea in Uniunea European a peste 80 de
milioane de suete cu rdcini in Asia Minor.
Vorbim aadar despre un stat vulnerabil, dei puternic mi-
litarizat (membru NATO din 1952), cu o economie robust
i masiv industrializat. Corpul social este divizat cultural,
motenind utopia secular a fondatorului Mustafal Kemal
(1881-1938), dar i aspre nostalgii otomane. Dovad a aces-
tui ultim fapt este inchiderea academiei teologice cretin-or-
todoxe de la Halki (1971), prezena abuziv i neintrerupt
in nordul insulei cipriote (1974) sau meninerea catedralei
Aghia Sophia cu statutul de muzeu (dei capodopera im-
pratului Iustinian reprezint cel mai important monument
arhitectonic al Bizanului).
Cu peste 99 din populaie alctuit de credincioi is-
lamici (o treime ind sunii), Turcia de astzi se regsete
in vecintatea a dou ri exportatoare de terorism: Siria i
Iran. Graniele uide ale Orientului mijlociu fac din aceast
intreag regiune un mediu pentru recrutarea viitorilor mu-
jahedini. Simplul dictat al legii seculare nu poate impiedi-
ca formarea altor celule sectare, acolo unde tineri mahome-
dani sunt antrenai in cultul urii i al morii. Cum va surade
oare jihadul zilei de maine
(august 2008)
I:vousm musumn , v, su:nc
Europa de maine nu este cea pe care am dorit-o ieri. Da-
c Turcia prezint rave garanii pe drumul democratizrii,
Marea Britanie candva un bastion al liberalismului politic
ne ofer imaginea unei ri fr identitate. Repudierea fr
1:
nuane a intregului trecutul colonial, degradarea prestigiu-
lui monarhic, diluarea credinei in Biserica anglican, socia-
lismul economic, rata demograc negativ, criza iminent
a sistemului de pensii precum i rata masiv a imigranilor
din arii culturale puin compatibile cu lumea occidental fac
din viitorul Angliei, al rii Galilor i a Scoiei o destinaie
tot mai greu de recunoscut.
Tolerana britanic fa de excentrici, marginali sau oa-
meni cu destine nefericite in rile de batin este binecunos-
cut. Persecutat acas in turbulentul secol XIX, Karl Marx
(1818-1883) i-a gsit foarte uor domiciliul (Kentish Town),
dar i locul de veci (Highgate Cenetery) la Londra. Dup al
doilea rzboi mondial, uxul de intrri a inclus nu doar cet-
eni europeni, ci milioane de persoane cu rdcini in Bangla-
de, India i Pakistan. Economitii consemneaz importante
benecii pentru anumite sectoare de producie. Ritmul inte-
grrii condiionat de succesul nanciar i mobilitatea soci-
al a noilor venii depinde ins de ecare grup etnic.
Cel mai evident exemplu de eec cultural il reprezin-
t grupurile de tineri islamici, recrutai de reelele teroriste
Al-Qaeda mult vreme active in zone precum Bradford, Bir-
mingham sau Londonistan. Pe lang atacurile teroriste din
Londra (7 iulie i 22 iulie 2005) sau Glasgow (30 iunie 2007)
i incercrile euate de distrugere a zece avioane transatlan-
tice (9 august 2006), trebuiesc socotite i declaraiile de rz-
boi ale numeroilor imami radicali din moscheele capitalei
(regiunea Finsbury Park).
Varianta soft a opoziiei fa de valorile constituionalis-
mului liberal poate descoperit in colile publice. Acolo,
adolesceni furioi ajung s boicoteze orele de istorie a civi-
lizaiei europene (profund discriminatorie) iar fete cu hijab
pe cretet refuz s accepte leciile de inot ale profesoarei de
sport (inevitabil sexist). Totul intalnete timiditatea dasc-
lilor orientai multicultural i ingrozii s e etichetai drept
rasiti. Cat optimism suport euroscleroza
(august 2008)
1:o
Minii Nvru
Inun onX
Intrigile din politica local au distras atenia presei roma-
neti de la grave evenimente intamplate pe mapamond. La
sfaritul lunii noiembrie, o serie de atacuri teroriste din ca-
pitala nanciar a Indiei, Mumbai (sau, in vechea pronun-
ie colonial: Bombay), au produs aproape dou sute de
mori i peste trei sute de rnii, intre care muli turiti oc-
cidentali. Grenade i rafale descrcate din puti automate
(AK-47) au secerat fr mil orice necunoscut aat in pe-
rimetrul demenei. Salonul din intrarea hotelului Taj Ma-
hal s-a transformat rapid intr-o baie de sange, ca prefa la
atrocitile comise pe tot parcursul unei nopi (26-27 nov.).
Orori similare s-au petrecut la staia de tren Chatrapati Shi-
vaji sau in spitalul Cama. Doar dou zile poliia i organi-
zaiile anti-teroriste ale Ministerul indian de interne au re-
stabilit calmul pe strzi.
Masacrul a fost revendicat de organizaia pakistanez
Armata celor Puri (Lashkar-e-Taiba), cu baz logistic in
Afganistan, dar sprijinit nanciar de friile musulmanilor
radicali din Marea Britanie i zona Golfului Persic. ntre re-
vendicrile acestor combatani ai jihadului se numr au-
tonomia pentru Kashmir i o mai puternic unitate religi-
oas sub stindard mahomedan. Experii militari au probat
in mai multe randuri aliana acestora cu Al-Qaeda. De altfel,
agresiunea asupra populaiei aat la 7 iulie 2005 in metro-
ul londonez a avut o legtur indirect cu voluntarii fanatici
angajai de Lashker-e-Taiba.
Dincolo de vulnerabilitatea subcontinentului indian in
faa unor aciuni de asemenea amploare, se conrm viziu-
nea administraiei americane care declara acum apte ani re-
lansarea rzboiului global asupra ideologiilor teroriste. Op-
timitii devenii extatici dup alegerea lui Barack Obama ca
preedinte al Statelor Unite incep s ineleag faptul c tr-
im mai departe intr-o lume la fel de periculoas, in care ra-
1:;
dicalismul omnivor al unor cercuri islamice pericliteaz li-
bertile individuale ale tuturor cetenilor din oricare stat
de drept.
Nici europenii nu au o securitate garantat. Violenele re-
cente gzduite in oraul suedez Malm, coordonate de mi-
noritatea extremitilor musulmani, vorbesc despre o posi-
bil ciocnire a civilizaiilor indigerabil pentru birocraia
de la Bruxelles.
(decenbrie 2008)
Dvcu ovmoounvc vuuovvn
Rvvo:u|:n svun:K
Tomas Malthus (17661834) s-a inelat amarnic. n lo-
cul suprapopulrii decompensate nanciar, avem o criz de-
mograc generalizat in tot spaiul nord-atlantic.
1
Cretem
dar nu ne inmulim. Absenteismul pruncilor din bncile de
date i pupitrele colare reprezint unul din semnele inte-
grrii rilor est-europene in dinamica societilor occiden-
tale, in contrast radical cu tot ceea ce se petrece in Africa
ori Asia Central. Romania, alturi de Polonia, Ucraina sau
Bulgaria, gureaz astzi in topul naiunilor cu natalita-
te descendent. Cauzele sunt multiple: trauma post-comu-
nist, angoasa tranziiei (1989-2007), etosul contraceptiv al
noii culturi de consum. Transformrile culturale i impactul
1
n raport cu Europa, Statele Unite ale Americii reprezint un contrast
real, dei cu potenial evanescent. Demograa i sentimentul religios di-
fer la fel de profund in cele dou continente aliate diplomatic i militar.
Pentru o analiz uor excentric sub raport retoric, dar convingtoare pe
fond, vezi cartea de rsunet a jurnalistului P:vic Bucn, Te Death
of the West How Dying Populations and Innigrant Invasions Inperil Our
Country and Civilization, Tomas Dunne Books, 2002.
1:8
Minii Nvru
economic provocat de aceast tendin abia incep s apar
pe agenda instituiilor publice.
n Europa apusean, inceputul declinului se leag de apa-
riia unor noi reexe culturale: relansarea individualismului
radical ca lozoe de via, uidizarea subiectului postmo-
dern urmat apoi de producerea la scar industrial a pilu-
lei contraceptive, resemnicarea identitii sexuale i dez-
voltarea tehnicilor de manipulare a fertilitii. Anul 1968 a
coincis cu decizia proieciei fantasmelor erotice in public
la Woodstock (free love) sau pe strzile Parisului (Jouis-
sons sans entrave). Concubinajul deschis, relaxarea preve-
derilor legale privind distribuirea materialelor pornograce
sau modicarea standardelor decenei in lm, literatur i
mass-media, mutarea varstei emoionale la aduli toate
acestea au anticipat furtuna erotic a mediului virtual. Inter-
netul a adus noile practici amoroase intr-un spaiu privat,
dac nu chiar etan. Gsim aici antiteza noiunii iudeo-cre-
tine de mariaj, angajat printr-un legmant sacru in faa alta-
rului dar nu fr martori la vedere ai delitii cuplului
nupial. n sfarit, bioetica medical s-a confruntat cu pro-
vocri tehnologice nebnuite in primul rand relativizarea
conceptului ancestral de rudenie (kinship), inseminarea ar-
ticial, negoul cu bncile de sperm sau apariia funciei
de mam-purttor.
1
Toate acestea au alimentat utopia se-
gregrii viitorului umanitii de modelul tradiional de func-
ionare al familiei monogame.
Tot in anul 1968, la puin timp dup Conciliul Vatican II,
explozia mentalitii contraceptive i rata crescand a divor-
urilor a primit din partea Bisericii Romano-Catolice o reac-
ie ferm. Papa Paul al VI-lea a emis documentul Hunanae
vitae care incurajeaz votul castitii i exerciiul abstinenei
domestice, legitimand doar metoda natural de control a
1
Un semnal conservator de ingrijorare raionalist-pragmatic trans-
mite i lozoful german Juvov Hnvvrs, Te Future of the Hunan
âture, traducere englez de Hella Beister & William Rehg, Polity Press,
2003.
1:,
sarcinilor. Cretinismul a pus dintotdeauna accentul pe obli-
gaia deschiderii cuplului marital ctre experiena responsa-
bilitii paternale (Ecce hereditas Donini lii nercis fructus
ventris, spune Psalmul 124, v. 3). n toate religiile abrahami-
ce, de altfel, fertilitatea apare ca semn al binecuvantrii di-
vine. Fcand un apel disperat la salvarea integritii famili-
ei, ociul petrin a lansat totodat un avertisment profetic cu
privire la iminenta apariie a unui deert demograc occi-
dental (Hunanae vitae, ,17).
1
Patru decenii mai tarziu, sta-
tisticile internaionale n-au putut inrma scepticismul con-
servator al episcopului Romei.
Euuovn vKuK scu:vcv
Care este seceriul Foste bastioane ale catolicismului, -
rile mediteraneene accept acum mana de lucru ieftin din
Africa magrebian i Europa rsritean. n Rusia, turitii
strini descoper alturi de raportorii UE un esut social in-
fectat de alcoolism, perturbat de mortalitate infantil ridicat
i criza total a etosului procreativ. Cu o rat creterii demo-
grace estimat pentru anul 2008 la -0.47, guvernul mos-
covit schieaz scenariului unei catastrofe sociale fr pre-
cedent. n Suedia anului 2006, au murit 91,177 de ceteni
i s-au nscut 105,913. Muli dintre copii nu au un tat na-
tural cunoscut sau recunoscut de mam aceasta intr-o a-
r devenit campioan a politicilor gender-equality. La Bru-
xelles, chiar i deputaii socialiti recunosc indispensabilul
rol jucat de familia tradiional pentru echilibrul organic al
societii. n sfarit, datele centralizate la Bucureti vorbesc
despre 11.84 decese i 10.61 nateri la mia de locuitori, rata
fertilitii ind de 1.38 copii pentru ecare femeie. Cu acest
1
Pentru dou argumente teologice i lozoce, din perspective teori-
ei legii naturale (natural law theory), vezi Douois Fvvo, A âtion of
Bastards. An Essay on the End of Marriage, BPS Books, 2006, Ronvv: P.
Gvovov, Cnvis:ovnvv Toiivrsv, Enbryo A Defence of Hunan Life,
Doubleday, New York, 2008.
1o
Minii Nvru
spor natural negativ, prognozele locale vorbesc despre o Ro-
manie sub 16 milioane de locuitori in 2050 (comparativ cu
cifra de 14,9 milioane sugerat de un studiu ONU).
nainte de-a discuta consecinele, trebuie s investigm
cauzele acestei stri de fapt ntai de toate, este vorba despre
raportul de rivalitate mimetic fa de Occident: disocierea
radical a sexualitii de vocaia responsabilitii conjugale,
aceeai bravad a independenei omului contemporan fa
de condiionrile naturii, un stil de via modelat de valori
recente i idei imprumutate. Luandu-i revana fa de po-
liticile nataliste impuse forat sub regimul comunist prin-
tr-un control abuziv de tip zootehnic al fertilitii feminine
societatea romaneasc a trit la cealalt extrem atat vertijul
sterilizrii, cat mai ales frenezia avortului.
1
n ultimii nou-
sprezece ani, Ministerul Sntii a raportat peste 15 mili-
oane de intreruperi de sarcin cifr ocial la care trebuie
adugate chiuretajele provocate prin metode primitive mai
ales in mediul rural (un alt aspect insucient documentat de
studiile de antropologie cultural). Gracul acestei veritabile
hecatombe indic o tendin descendent: dup recordul
de aproape un milion (1990) s-a obinut o scdere notabil
de numai 189,683 de avorturi legale in anul 2004.
Specialitii sugereaz c, in acest fel, rata mortalitii da-
torate intreruperii de sarcin este de cinci ori mai mare in
Romania decat in statele europene occidentale. Fa de Ru-
sia, mortalitatea infantil este la noi dubl (23.73 decese
1
Despre libertatea personal ca temei al virtuii i al cunoaterii teolo-
gice vorbete vv. Duri:vu S:Xiiov, Teologia dognatic ortodox 1,
Institutul Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti,
2003, p. 74: adevrul realitii care d sens tuturor nu se revelaz decat
celui ce i se deschide. Presiunea ei, oricat de mare, nu intr in mod resc
in organul Revelaiei, sau in cel cruia acest organ i-o comunic. O persoa-
n nu se reveleaz, adic nu se deschide decat celui ce insui i se deschi-
de. Deschiderea fa de persoana pruncului nenscut dar viu in pantecele
mamei este, aadar, un act liber de iubire pe care niciun sistem politic nu-l
poate comanda, afar numai de contiina atent i dialogal a prinilor
care au conceput ftul.
11
la mia de locuitori). n sfarit, cateva sondaje au raportat re-
cent faptul c peste 75 din cuplurile de tineri din Romania
nu doresc s aib copii in viitorul apropiat. n mod cert, fac-
torul religios n-a jucat un rol foarte important in rezolvarea
ecuaiei domestic-familiale. Nici ineria moralei tradiiona-
le, nici severitatea explicit a canoanelor Bisericii Ortodoxe
n-au putut anula efectele devastatoare al etosului anti-repro-
ductiv instalat in societatea romaneasc dup 1989. Produc-
ia de sicrie a crescut, pompele funebre au prosperat, paras-
tasele s-au fcut la timp, iar importul de scutece, suzete i
crucioare s-a dovedit uor excesiv.
M:ov:n uKsvusu:u: v:n::s:
n absena unui miracol, politicile reproducerii adoptate
actualmente de cuplurile heterosexuale din Romania nu vor
permite transferul natural al forei de munc dinspre varst-
nici ctre generaia tanr. Europa se confrunt cu aceeai
problem, in poda stimulentelor nanciare propuse de ali-
anele parlamentare (i.e., concediul cu plat pentru doi ani
de maternitate sau paternitate etc.). Prin lege sau promisi-
uni de campanie, o vast populaie imbtranit este indri-
tuit la importante benecii sociale (pensii, asigurri, com-
pensaii medicale etc.). Un studiu al Centrului de Cercetri
Demograce (CCD) de sub egida Academiei Romane indi-
c un fapt dramatic: peste patru decenii, numrul de varst-
nici va cel puin dublu fa de cel inregistrat acum (in 2007
doar 34 varstnici la 100 aduli). Un electorat imobil va impu-
ne un jug suplimentar de taxe peste capetele juctorilor ac-
tivi de pe piaa muncii. Acest lucru se intampl deja in ri
precum Germania sau Frana, unde apelul la solidaritate
se face pe baza unei culturi relaionale profund carente. La
ce ne referim
Vechile reexe sociale, meninute in virtutea prestigiului
tradiional al familiei lrgite, au disprut. Distanele intre bu-
nici, prini i copii (pentru a nu meniona unchii i mtue-
1:
Minii Nvru
le) au crescut sub raport geograc. Aceast alienare zic es-
te dublat de instrinarea axiologic. Tanra generaie in
mare msur, o populaie alogen sufer o criz de iden-
ticare cu destinul i memoria seniorilor rmai acas. n-
tr-o lume atomizat i globalizant, omogenitatea valorilor
intre varsta a treia i pulsaia febrei adolescentine va greu
de garantat. Framiarea social solicit intervenia conso-
latoare a statului pastoral. Caritatea birocratic decide
apoi c anotimpul btraneii ii poate muta domiciliul din
mediul privat (casa natal, inclzit permanent de memo-
ria afectiv a familiei) intr-un spaiu amorf sau neutru (cazul
ideal ind casele de btrani sau, pentru cei suferinzi de boli
incurabile, faimoasele hospices de tradiie englez).
Acelai fenomen se va petrece graie programelor socia-
liste de tipul educaia timpurie recomandate la noi de
Pactul Naional de Educaie. Cu dou mutaii radicale pro-
duse la cei doi poli ai familiei tradiionale, ruptura afectiv
intre bunicii pensionari i nepoii precolari va primi even-
tual ultima lovitur printr-o rat crescand a divorurilor.
O legislaie foarte lax care vulnerabilizeaz femeia, pe de o
parte, dar i intervenionismul etatist care preia masiv sar-
cinile tuturiale ambilor prini schimb radical prolul eti-
cii conjugale. De ce n-ar dori un tat impacientat i un so
adulterin s-i prseasc soia urait dup prima sarci-
n, cat vreme Statul ofer toate asigurrile unui tutore om-
niscient i ultra-competent
Statul asistenialist peturb, aadar, nu doar regulile pie-
ei prin subvenionri privilegiate sub comand politic, ci
scurt-circuiteaz i relaiile de coeziune spontan ale fami-
liei tradiionale. Nenumratele garanii etatiste de interven-
ie salvatoare, indiferent de circumstane, reprezint o invi-
taie la iresponsabilitate. Un brbat grbit poate intenta mai
uor divorul dac tie c statul ofer soiei sale insrcinate
(i, astfel, mai puin atractiv sexual) un sprijin nanciar ex
o cio. Un adult poate renuna mai uor la gandul de-a avea
copii i nepoi atunci cand statul ii garanteaz o pensie la b-
1
tranee. Spre bucuria televiziunilor prin cablu sau a rme-
lor de turism, o bunic abandoneaz mai uor gandul de a-i
educa nepotul atunci cand programele guvernamentale pro-
pun conceptul de educaie timpurie (ameninand libertatea
de micare i formare in perioada celor apte ani de acas).
La fel, cand cuplurile homosexuale i cuplurile heterosexua-
le sunt incadrate in aceeai rubric juridico-nanciar (prin
regimul de taxe i adopii), descurajarea etosului reproduc-
tiv este categoric, dei poate numai implicit.
Pe scurt, solidaritatea abstract de tip social-democrat
funcioneaz nu doar prost sub raport pragmatic (din prici-
na excesului de reglementri). Mai grav, chiar i atunci cand
primesc bani pentru derulare, programele etatiste nu sto-
peaz declinul demograc i nici nu umple hul emoional
generat de transformrile recente ale raporturilor intre se-
xe. Decizia de-a avea sau, dimpotriv, de-a nu avea copii i-
ne de resorturi foarte profunde ale personalitii umane, in-
separabile de judecile noastre de ordin etic i religios cu
privire la lume i via.
Cos:uu: soc:n:v : vuovocKu: vo::::cv
Pentru societile profund seculare din Europa occiden-
tale motivele de ingrijorare trebuie, aadar, s persiste. Nu
este cazul zonelor profund islamizate din Balcani, pentru a
nu meniona ri precum Nigeria, Somalia sau Afganistan,
cu peste 2,8 spor natural. Albania convertit la Coran ii
reproduce populaia cu un ritm dublu fa de Cehia decla-
rat atee in proporie de 60. Demograa excesiv necorela-
t cu dezvoltarea economic produce instabilitate politic i
migraia masiv a tinerilor sraci spre rile prospere. Com-
parativ, ins, societile imbtranite pltesc cel mai scump
pre intr-o iarn demograc. De ce Pentru simplul motiv
c o copilrie dureaz paisprezece ani, in timp ce povara se-
nectuii pentru europeni se poate prelungi pan la trei sau
chiar patru decenii (limitele ind varsta pensionrii i spe-
1
Minii Nvru
rana de via). n plus, costurile asimilrii noilor venii sunt
deopotriv imense. Documente ale Uniunii Europene vor-
besc despre scderea creterii economice nete la doar 1,5
pan in 2030 in timp ce China va menine un ritm alert
intre 6-8.
1
Minoritile etnice ajunse in Europa vor s prind rd-
cini i, astfel, sunt foarte energic orientate pro-reproducere,
cum este cazul multor enclave de foti pakistanezi in Marea
Britanie. n absena unei genuine solidariti inter-generai-
onale, educarea oaspeilor cere timp i chiar atunci cand d
gre se pltete cu bani scumpi luai dintr-o visterie limitat.
S mai adugam faptul c programele sociale intite deopo-
triv pentru tinerii minoritari etnic i pentru varstnicii de-
venii majoritar multiculturali au fost calculate dup al doi-
lea rzboi mondial in funcie de mai multe constante (intre
care mortalitatea infantil i sporul natural pozitiv). Modi-
carea substanial a acestor date pune sub semnul intreb-
rii proiectul welfare state.
Pentru o economie creativ, bazat pe resurse umane ca-
licate, optimismul demograc este sursa creterii produsu-
lui intern brut. Spre inceputul secolului XVI, natalitatea din
oraul Antwerpen din Belgia a cunoscut un boom semni-
cativ in randul clasei de mijloc. Au rezultat apoi creterea
prosperitii materiale, intensicarea comerului i diversi-
carea industriilor locale. Acelai lucru este valabil pentru
orice stat contemporan. Prezena copiilor in societate repre-
zint nu doar o injecie de optimism civic i tonus antrepre-
norial, ci i un stimul de cretere a consumului.
2
n sfarit, pe lang declinul demograc imediat, criza fa-
miliei tradiionale are alte costuri social-economice adia-
cente. n Suedia, poate cea mai secularizat ar scandina-
v, s-a constatat faptul c adolescenii crescui intr-un climat
1
Urmresc aici argumentul istoricului Wi:vv LQuvuv, Te Last
Days of Europe, St Martins Press, New York, 2007.
2
Pniiiv Loor, Te Enpty Cradle How Falling Birthrates Treaten
World Prosperity And What To Do About it, Basic Books, New York, 2004.
1
monoparental (lipsii indeosebi de gura tatlui) sunt, mai
mult decat copiii nscui in familiile cu mam i tat, incli-
nai spre suicid, vagabondaj, dependen de droguri sau cri-
minalitate, raportul ind de 3i1. Cercul vicios bazat pe dia-
lectica auto-victimizare infantil versus imaturitate adult
se prelungete la innit.
Nu rmane probabil decat ca oamenii politici, alturi de
economiti, s regandeasc parteneriatul cu acele instituii
moral-religioase aparent inapoiate, cu strategii de imagi-
ne venind mai mult din vechea Europ, dar care au vocaia
de-a lupta eroic pentru decena exterioar i frumuseea in-
terioar a umanitii. Pentru a descoperi misterul copilriei
i bucuria druirii istoriei noastre cu mai mult suet, lumi-
n i viitor, ar sucient pentru inceput s retraducem ura-
rea srbtoreasc: Buon âtale!
(decenbrie 2008)
Rnocnsmu snmc , cu:uun svu:X|
A fanatic is one who cant change his nind and
wont change the subfect.
Wis:o Cnuvcniii
Imvvu:u: Bu::n:c
La sfarit de veac XIX, Regatul Unit ii tria din plin am-
biiile identitare, in stil de mare cuceritor. Motenitori ai
unor tradiii politice i juridice universal respectate Mag-
na Charta i constituionalismul ind printre cele mai nobi-
le britanicii se confruntau cu o explozie demograc fr
precedent. n fabrici se tria greu, muncitorii la furnale sau
minerii din subteran indurand aa cum ne spune Dickens
cea mai grea mizerie. Societatea civil lua avant, dei pola-
rizrile intre clase nu lipseau (femeile ind lipsite de drept de
1o
Minii Nvru
vot). Experiena colonial din Africa, Asia sau Australia in-
registra rezultate mixte. Scoienii educai la Eaton exportau
disciplina intr-un subcontinent indian foarte srac, in timp
ce galezii descopereau (acas) temperatura febrei sportive i
riscul avantului misionar (peste hotare).
Sub raport ideologic, lumea britanic tria atunci vre-
muri fie. Pe strzi, furtul nu era tratat eufemistic. n coli,
se inva carte. Valorile civilizaiei europene erau articula-
te intr-o limb superb, slujit secole la randul de Connon
Book of Prayer, William Shakespeare, Lancelot Andrews,
John Milton, William Wordsworth, Samuel Taylor Coleridge
i William Blake. Milioane puteau recita pe de rost faimoa-
sele versuri din imnul Ierusalen: And did those feet in an-
cient time i Walk upon Englands mountains green i And
was the holy Lamb of God i On Englands pleasant pas-
tures seen
1
Condui de regina Victoria, britanicii ii incredinau
nu doar copiii, ci ecare maternitate, spital, ospiciu, va-
por, colegiu academic sau staie de tren unui patron spiri-
tual. Purtand numele unui sfant cinstit in calendarul Bise-
ricii, locurile publice cereau sprijinul mijlocitorului ceresc.
Era un mod de-a umaniza saltul tehnologic al unei socie-
ti invidiate pentru progresele sale economice i politice,
aate in plin avant. Vibrand sub pulsul celor muli chemai,
riturile de trecere ale urbanitii rmaneau in custodia ce-
lor puini alei. Cltoria lor pmanteasc se sfarise cu bi-
ne. ncununai, snii ii ofereau acum protectoratul mari-
lor ceti.
2
Acest adevr fusese, timp de secole, o piatr de
temelie in ediciul complicat al pietii anglicane, catoli-
ce, luterane sau ortodoxe. Pretutindeni in Europa snii au
1
Cnvis Coo, Te Routledge Conpanion to Britain in the 19
th
Century,
Routledge, Londra, 2005. Pentru a contempla, adesea amuzat, doar amin-
tirea acestei civilizaii britanice, vezi Gvovov Mivs, How To Be an Alien.
A Handbook for Beginners and More Advanced Pupils, Wingate, Londra,
1946.
2
Jon Woirr, God and Greater Britain Religion and âtional Life in
Britain and Ireland, 1843-1945, Routledge, New York, 1994.
1;
fost sponsori spirituali ai intreprinderilor cu beneciu pu-
blic. Chiar fascinai de cele mai futuriste combinaii artis-
tice, inginerii i arhitecii Londrei victoriene n-ar contes-
tat aceast eviden.
Suntem undeva ctre 1870, intr-un loc impozant, primi-
tor i foarte sigur. Cldit la caiva pai de marea intersecie
feroviar Kings Cross, gara St. Pancras era incredinat me-
moriei unui mucenic cretin. Un gest resc pentru o Anglie
religioas sub coroana Reginei Victoria, in linia unei tradiii
deschise retoric de John Keble (1792-1886) i ceilali tracta-
rieni de la Oxford. Era inc imposibil ca amnezia sau indife-
rena religioas s stpaneasc domeniile valorice ale coroanei
britanice. Pentru cei mai sosticai universitari, nominalis-
mul nu era decat subiectul unei dezbateri fr miz practi-
c. Logica intercesiunii era incontestabil intr-o ar care ii
slujea chemarea, unic, pe intreg mapamondul. Predicatorii
tipreau entuziast Biblii pentru colonii, teologii prosperau
adpandu-se la proaspt tradusele izvoare patristice, biseri-
cile se zideau din abunden. Arhitectura neogotic umani-
za chipul oraelor uraite de revoluia industrial. Cretinii
il cinsteau pe martirul roman Pancratius mereu in aceeai zi
de primvar (12 mai, in calendarul gregorian).
Doar tarziu, in secolul XX, acest frumos nume i-a pier-
dut din popularitate. St. PancrasKings Cross a devenit o
simpl etichet gemelar in reeaua de transporturi a capi-
talei. Excesul de trac economic i succesul cultural al se-
cularizrii l-au condamnat pe St. Pancras doar la o esteti-
c marginalitate.
Cnuno:u :ooovz
Pan intr-o zi ptat cu sange: 7 iulie 2005. Atunci, carna-
giul terorist de la St. PancrasKings Cross a fost executat de
cetenii britanici Hasib Hussain, Mohammad Sidique Khan,
Germaine Lindsay (cunoscut de prieteni ca Abdullah Shaheed
Jamal) i Shehzad Tanweer. Evenimentul a proiectat Londra
18
Minii Nvru
intr-un haos total.
1
Stupoarea mediatic n-a putut descrie sem-
nicaia global a acestui atac violent, venit dup mai bine de
ase decenii de la faimosul Blitzkrieg nazist. ntr-o diminea-
obinuit, cu trac amplu pe toate liniile de metrou ale ca-
pitalei britanice, trei explozii masive in subteran au fost ur-
mate de distrugerea complet a unui autobuz cu dou etaje la
Tavistock Square. Liniile de comunicaie au paralizat, televizi-
unile i-au pierdut pofta de frivolitate. Dup atacurile din New
York (2001), Bali (2002, 2004) sau Madrid (2004) i violene-
le sectare din Baghdad sau Fallujah, au urmat atacul pe malul
Tamisei. Peste 700 de persoane rnite i 52 de civili mori, al-
turi de patru atentatori: acesta e rezultatul unei intreprinderi
improvizate, urmat de alte cateva atentate-replic, dar eu-
ate, la 21 iulie 2005. Printre victime, Anna Brandt (42 de ani),
femeie de serviciu, mam a dou fetie rmase orfane acas in
Polonia, Mihaela Otto (46 de ani), tehnician dentar, cu origini
in Romania, Jenny Nicholson (24 de ani), muzician, ica unui
preot din Bristol, Anthony Fatayi-Williams (26 de ani), mem-
bru al unei familii din Nigeria, om de afaceri intr-o companie
de petrol, Shahara Akther Islam (20 de ani), tanr devotat
Islamului moderat, proaspt angajat intr-o banc londone-
z. Destine frante de fora fanteziei bolnave. Viei spulberate
de ecacitatea fanatismului postmodern.
Din ce material s-au confecionat bombele artizanale res-
ponsabile pentru atatea cadavre Peroxidul depozitat acas de
teroriti n-ar ajuns la combustia nal in absena urii sis-
tematice fa de Occident, perfect instrumentalizat in sens
militar i religios de celulele Al-Qaeda inc active pe solul
multicultural al Marii Britanii (in Luton, bunoar). De care
argumente este nevoie pentru ca patru biei educai in co-
lile Angliei contemporane, s devin o brigad de mujahedini
fanatici Prin ce mijloace anume operaiunea sinucidere in-
1
Eo Housi, Te Islanist. Why I foined radical Islan in Britain,
what I saw inside and why I left, Penguin Books, Londra, 2007. Cartea
indic proporiile nebnuite ale subculturii jihadice existente in capita-
la Marii Britanii.
1,
dividual cun omucidere colectiv devine echivalentul unui
veritabil martiriu
1
Ce promisiuni paradisiace
2
pot inspira o
asemenea intreprindere intr-una din cele mai prospere ri ale
lumii Rspunsul la aceste intrebri se a dincolo de simpli-
crile de tip jurnalistic. Dou caracteristici majore ale lumii
contemporane pot oferi pista unei cercetri riguroase: mai in-
tai, slbirea vigilenei interne i a increderii de sine a societi-
lor occidentale, captive unui hedonism hiperbolic, politicilor
multiculturale i efectelor tarzii ale deconstruciei sistemati-
ce a cretinismului. n al doilea rand, este vorba despre alian-
a intre fundamentalismul religios i ideologia terorii.
Co:uns:u: :us:u::
Spre deosebire de Islamul radical, cretinismul patristic
nu poate investi sfera politicului cu responsabiliti excesi-
1
Istoricul religiilor Hs G. Kivvvnvvo, Consider that it is a Raid
on the Path of God: Te Spiritual Manual of the Attackers of 9i11, ûnen
52, 1 (2005), pp. 29-58 discut motivaiile spirituale ale teroritilor res-
ponsabili pentru atacul din 11 septembrie 2001 asupra turnurilor gemene
din New York. n manualele de antrenament ale teroritilor, raidul asupra
capitalei nanciare SUA i asupra altor centre economice vest-europene
este asemuit cu incursiunile rapide i violente (ghazwa) ale lui Mohamed
asupra Medinei, dup suspendarea contractelor economice cu pganii din
peninsula arab, cucerit prin metode militare specice.
2
Shahid (martir) este cel care s-a inrolat deja intr-un rzboi sfant cu
necredincioii. Suicidul apare, in imprejurri limit, ca cel mai drept drum
spre paradisul deliciilor senzuale. Unul dintre cei mai preuii comentatori
ai Coranului, egipteanul Jalal al Din al-Suyuti (1445-1504) descrie plceri-
le paradisiace in termeni sexuali explicii i, inevitabil, falocentrici (erec-
ie perpetu, orgasm prelungit etc.). Recent, savantul german Christoph
Luxenberg (pseudonim) a susinut c o versiune foarte timpurie in limba
siro-aramaic a Coranului ofer alte leciuni pentru reperele controver-
sate ale eshatologiei islamice. Mai precis, in loc de sani proemineni i
fecioare (hrs) cu ochi negri ar vorba despre ciorchini albi i fruc-
te gustoase. Vezi Cnvis:ovn Luxvnvvo, Te Syro-Aranaic Reading of
the Koran A Contribution to the Decoding of the Language of the Koran,
Verlag Hans Schiler, 2007, pp. 258-283 unde autorul contest lunga tra-
diie exegetic literalist din evul mediu islamic.
1o
Minii Nvru
ve. Diferena intre lumea Cezarului i mpria lui Dumne-
zeu este prea mare pentru a resimi tentaia totalizrii aciu-
nilor politice. Evanghelia las descoperirea regimului politic
sau economic la liberul arbitru al inteligenei teologice. Exis-
t gesturi limit intre sacru i profan care ii menin perfec-
ta neutralitate metazic investiia nanciar in tehno-
logie, incurajarea tiinelor naturale, construcia de spitale,
ospicii, poduri sau osele, plantarea de baze sportive intr-un
ora, intreinerea unor teatre, larmonici sau biblioteci. Toa-
te acestea sunt patrimoniul culturii occidentale la care Isla-
mul radical vrea s renune in toto.
n afara acestor atitudini diferite fa de capitalul cultural al
umanitii, cretinismul tradiional i Islamul radical au dou
moduri perfect contrastante de-a inelege inelege moartea.
Atacul din staia de metrou St. PancrasiLondra arat enorma
prpastie intre fanatismul destructiv i legea iubirii care, pen-
tru a rodi, mizeaz pe factorul timp. n data de 7 iulie 2005,
litera care pentru teroriti ucide a vorbit, fr s vrea, despre
duhul panic al Sf. Pangratie. Orfan crescut in Taormina Si-
ciliei, Pangratie (304) a murit de tanr in persecuiile lui Di-
ocletian (244311). Alte sinaxare ii atribuie rolul de episcop
in Magna Graecia, el a devenit ulterior faimos cu ajutorul Sf.
Augustin de Canterbury (605) care a ridicat prima biseric
in amintirea sfantului. Dei presrat cu variabile necunos-
cute, povestea lui Pangratie a rezonat cu istoriile personale
ale primilor convertii britanici. Rpus pe pmantul unei al-
te insule barbare, Pangratie intrupase toate calitile marti-
rului angelic. nfruntand opacitatea unei false pax ronana,
omul lui Dumnezeu nu folosise impotriva lumii pcatului
decat exemplul personal al puritii i arta rostirii.
Fr violen, va spus Pangratie, confruntat cu ame-
ninrile letale ale clilor imperiali.
1
Rspunsul a venit in-
1
n sinaxarul roman (Acta Sanctorun) citim despre Pancratius,
Epis copus & Martyr Tauromenii urmtoarele cuvinte: Sanctus igitur
Pancratius (sicuti memori prodidit, qui de ejus gestis historiam scrip-
sit Euagrius) ab Oriente profectus, & Principis discipulorum manibus,
11
dat, scris in alfabetul morii i pecetluit cu sange. Mar-
tiriul lui Pangratie vir sapientissinun ne apare ca un
manifest al libertii de expresie asumate in signun Cru-
cis. El a fost emulat in modernitate de numrai ali eroi ai
credinei cretine, intre care monahul grec Cosma Etolia-
nul (171479).
1

Exist aadar dou moduri de-a muri: consumat de ur fa-
de aproapele sau, dimpotriv, dispus la sacriciul non-vi-
olenei absolute. Opera unui martir in persona Christi po-
sed virtutea detarii inseninate. Departe de-a un ecou
al incrancenrii, martiriul cretin rmane un act integral
de contiin. Suprema ab-negaie presupune moartea pe
Cruce. Rsturnand premisele fanatismului criminal sau al
nihilismului consumerist, istoria lui Pangratie ridic cate-
va obiecii fundamentale la adresa zeloilor i cinicilor, de-
opotriv. Mai intai, adevrul nu se impune cu fora, fr ca
non-violena s insemne compromis, mercantilism episte-
mologic. Piaa nu are ultimul cuvant pentru c nu totul are
un pre de vanzare.
2
Adevrul cretin este performativ, nu
propoziional.
sacris initiare potentibus, Episcopus creatus, in nostram hanc insulam
missus est. Cumque ad hanc civitatem Tauromenium advenisset, pri-
mum omnium abominationibus dmonum eam expurgat, & profana
conterit simulacra.
1
Monah atonit, Sf. Cosma Etolianul i-a prsit mnstirea dup 19
ani de nevoin, pentru a evangheliza satele din Balcani (astzi Albania
i zona nordic a Greciei continentale). Dup ce a ridicat peste 200 de
coli in condiii de penurie i mizerie, Sf. Cosma a fost ucis de mohame-
dani in anul 1779, devenind astfel martir al Bisericii Ortodoxe.
2
Un exemplu de misionarism bazat pe cultul non-violenei il ofe-
r viaa Sf. Gherman din Alaska (17561837) i cea a Sf. Inochentie
Veniaminov (1797-1879). Cel din urm a slujit pe lang triburile de aleui
din Alaska, crora le-a oferit un alfabet i traduceri din Sfanta Scriptur.
ntre 1834-1839, a colaborat cu comunitile Tlingit din nord-vestul
statului Alaska. Proiectul misionar al Sf. Inochentie a continuat i du-
p moartea sa (ca mitropolit al Moscovei), dar a fost curmat violent de
rzboiul civil iniiat de liderii bolevici Lenin i Trotsky in toamna anu-
lui 1917.
1:
Minii Nvru
Rv::o:n vu:c:: : cosvsu: :n::K|::
Martiriul lui Pangratie difer in toate privinele ca mo-
tivaie, form i coninut de suicidul violent al fundamen-
talitilor islamici responsabili pentru atacul asupra cete-
nilor din Londra. Idealul politic al terorismului jihadic este
califatul universal (unna) aezat sub imperativul supune-
rii (islan) oarbe.
1
Sloganul militanilor: sapere obedire! In-
strumentul de lucru: bomba cu exploziv. Necredincioii nu
vor inelege mreia acestui vis sultanic decat declanand,
in subteranele psihismului uman, motorul pulverizant al
fricii. Marea contrafacere e demonstrat de contrastul in-
tre reveriile idealului teocratic i cruzimea terorismului de
mas. Pentru ideologia urii, suicidul capt valene eroice.
Sacriciul inseamn, inainte de orice, omucidere. Aproa-
pele nesupus literei Coranului se cuvine eliminat atata vre-
me cat el mai revendic, pentru sine i familia sa, gajul ne-
atarnrii.
2
Civilitatea, curtoazia, exprimarea destins toa-
te ipostazele iubirii sunt un afront adus imperativului omo-
genitii. Spaiul pentru dialog trebuie evacuat ca suprem
futilitate. De ce ntrucat extremitii islamici ii arog o cu-
noatere a absolutului fr intermediari.
3
Pentru ei, compe-
1
Spre deosebire de structura conciliar ori sinodal a deciziilor
Bisericii, jihadul proclamat de Islamul radical se situeaz intr-o antite-
z net fa de ideea democratic. Vezi Wiio Pnvvs, Iihadisn against
Denocracy, MacMillaniPalgrave, New York, 2007.
2
Expui acestei practici de intimidare sau anihilare au fost nu doar
suporterii cruciadelor medievale, ci i crturari moderni, biblioli dedi-
cai unei mai bune cunoateri a Orientului. Vom da aici un singur exem-
plu: Oskar Herman Hermansson (1889-1951), preot luteran originar din
Suedia, lingvist, traductor al Bibliei in limba turki (folosit in Turkistan),
condamnat la moarte de rebelii musulmani din Yarkand (1933), ulterior
salvat de la decapitare.
3
Roovv Scvu:o, Vestul i restul, traducere de Dan Rdulescu,
Humanitas, Bucureti, 2004, Jon Kvvo, Intelligence in War Knowledge
of the Eneny fron âpoleon to Al-Qaeda, Hutchinson Press, Londra,
2003, Bvvv Coovvv, êw Political Religions, or an Analysis of Modern
Terrorisn, University of Missouri Press, Columbia, 2004.
1
tena religioas de tip vizionar se aplic negreit intregii ex-
periene umane, incepand cu sfera politicii i terminand cu
domeniul vestimentar.
Inspirate de valorile fundamentale ale tradiiei iudeo-cre-
tine, numeroase voci ale culturii europene au criticat de la
Chesterton pan la T. S. Eliot relativismul etic, postulatul
distraciei universale, liberalismul sexual, invidia egalitar,
avariia elitist, avortul in mas. Mai recent, subiecte precum
pedolia, pornograa internautic sau bacanalele de tip re-
ality show toate au starnit indignarea conversatorilor din
Apus, fr ca soluia alternativ s presupun vreodat ma-
niheismul militarist al clericilor din Teheran (unde intrea-
ga civilizaie occidental este denunat ca Marele Satan).
Chiar dac se declar indurerai de profundul declin moral
al Occidentului, cretinii nu caut desinarea instituiilor
milenare ale acestei lumi tiind totodat c acolo unde s-a
inmulit pcatul a prisosit harul (Rom. 5, 20).
Micai de martiriul Sf. Pangratie i oripilai de atacul te-
rorist din subteranele Londrei, cretinii nu abandoneaz ni-
ciodat sperana. Adevrul teologic profesat de Biseric nu
se traduce niciodat mecanic intr-un limbaj rigid, xat apri-
oric, indiferent fa de determinrile specice ale nitudinii
umane. Crezul universal al Bisericii poate cere, in circum-
stane adverse, martiriul. nfruntarea superbiei agnostice
sau atee se face ins prin puterea cuvantului, iar nu ridi-
cand sabia. Din martiriul lui Pangratie despre care, indi-
rect, vorbete numele celebrei staii de tren londoneze (St.
PancrasKings Cross) putem deduce valoarea ultim a li-
bertii. Pentru curajul de a-i cerut dreptul la Cuvant, in
dimineaa de 7 iulie 2005, Pangratie a fost ucis pentru a do-
ua oar. Oare in zadar
Foarte probabil, dac ne gandim la faptul c Europa
pe care unii pesimiti o denumesc Eurabia a renunat
rand pe rand la memoria culturii cretine, meritocraie, in-
dividualism, capitalism i neutralitatea metazic a statu-
lui de drept. Pentru a oferi doar cateva exemple, in Norvegi
1
Minii Nvru
anilor 1990, peste cincizeci de biserici au fost incediate iar
15,000 de morminte au fost vandalizate de fanii unor tru-
pe sataniste (heavy netal). Fostul trokist britanic Christo-
pher Hitchens relansat de caiva ani printr-o intens cam-
panie secularist ocup un loc proeminent in dezbaterile
intelectuale. n sfarit, Tratatul constituional UE a eliminat,
graie politicienilor francezi, orice referin la ceea ce me-
dievalii denumeau prin Christianitas. n cuvintele lui Ho-
ria-Roman Patapievici:
... cristofobia de azi este rezultanta aciunii sociale a unui mnunchi
de poziii ideologice care, sub diverse forme, indiferent de ingre-
dientele lozoce specice, au identicat toate in cretinism du-
manul i care constituie marca identitar i generaional a elite-
lor care domin azi opinia public.
Pentru aceast stare de fapt sunt ins responsabili creti-
nii dornici s-i autosecularizeze contiinele pentru un plus
de acceptabilitate social.
Ca s inelegem profunzimea i amploarea problemei ilustrate de
refuzul menionrii (i de acceptarea excluderii) cretinismului
ori a lui Dumnezeu in (din) Preambulul Cartei drepturilor funda-
mentale a Uniunii Europene i a proiectului de Constituie euro-
pean trebuie s avem in vedere nu numai cristofobia unora, ci i
auto-ghetoizarea celorlali.
1
Aat sub asediu, cretinii europeni abandoneaz atat cu-
rajul rostirii (asumat de Sf. Pangratie), cat i patosul resenti-
mentar (cultivat de mujahedini).
Cnu:cn:uu: : u:c:us
Faptul, a devenit inc o dat vizibil cu ocazia scandalului
caricaturilor profetului aprute in presa danez. Una din-
tre ele arat paradisul islamic in pragul cruia st Mohamed
care declar viitorilor martiri: Stop, nu mai sunt fecioa-
1
H.-R. P:vivvici, Noua Europ i vocea care lipsete: cretinis-
mul, Idei n dialog V, 52 (ianuarie 2009) p. 55.
1
re! Dousprezece ilustraii de acest tip au iscat in Orientul
mijlociu sute de proteste. Steagul Danemarcei a fost ars ri-
tualic, preoi cretini au fost ucii in Turcia sau Nigeria, iar
ambasade ale diverselor state seculare s-au trezit sub tirul
pietrelor de caldaram. Diplomaii europeni au retractat ori-
ce posibil conotaie beligerant a acestor expresii ireveren-
ioase, dar perfect private. i in Romania, cultura libertii
a cedat locul retoricii defensive. Reviste cunoscute prin dis-
cursul lor anticlerical s-au abinut de la orice gest politically
incorrect. Un reputat jurnalist i-a rostit gandul: Nici cre-
tinilor nu le-ar plcea o caricatur in care Iisus ar aprinde
cu mana lui un rug al Inchiziiei. Mult mai puini au fost cei
dispui s observe enorma asimetrie a reaciilor religioase
fa de culpa blasfemiei.
Cretinismul are o veche istorie a confruntrii cu deri-
ziunea. Nu mai departe de secolul XIX, F.M. Dostoievski
(1821-1881) schia prin parabola Marelui Inchizitor cel mai
usturtor pamet la adresa intoleranei religioase. Mai mult
decat un atac voalat la adresa catolicismului (identicat prin
oraul Sevilla), povestea lui Ivan Karmazov demasca insti-
tuionalizarea oricrei violene ideologice fa de aproapele.
n acelai veac, Danemarca il gzduia pe incomodul Soren
Kierkegaard (1813-1855), certat denitiv cu reprezentan-
ii cretinismului fosilizat. Ambele tabere au trecut atunci
testul celor mai vitriolante critici venite din presa secular.
Pentru Kierkegaard, ironia a pstrat mereu un potenial te-
rapeutic, permiand precum in maieutica lui Socrate re-
velarea rdcinilor profunde ale subiectivitii umane (din-
colo de ataamentele convenionale fa de eticheta social).
1

A prilejul unei ironii trimite ctre intrebarea: cine sunt eu
cu adevrat n faimosul tratat intitulat Conceptul de iro-
nie (teza XV), acelai lozof declar: o via uman dem-
n incepe cu ironia (ab ironia vita digna, quae hunana vo-
1
Svv Kivvvovo, Despre conceptul de ironie, cu pernanent
referire la Socrate, in Opere I, traducere, prefa i note de Ana-Stanca
Tbrai, Humanitas, Bucureti, 2006.
1o
Minii Nvru
cetur, incipit). Firete, ironia este un doar pasaj cci odat
trezit din amoreal, suetul ii depete negativitatea (es-
te ironia folosit de Hristos atunci cand, privind banul, spu-
ne dai Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce
este al lui Dumnezeu un indiciu clar despre incoruptibi-
litatea divinului in comparaie cu umanul).
Ironia ins este expulzat din societatea crisprilor poli-
tically correct.
1
Pledoaria existenialismului cretin n-a putut
gura, desigur, printre argumentele Europei contempora-
ne in favoarea meninerii vechilor liberti politice. Isla-
micii radicali au cerut alt tratament decat cel oferit Biseri-
cii cretine, sute de ani la randul. Atacurile iluminismului
ideologic (intre care Robespierre face gur aparte), urma-
te apoi de critica sobr a textelor sacre oferit de ctre sa-
vani pasionai de metoda istorico-lologic, separaia ne-
t intre Biseric i Stat, ofensiva discursului umanist-ateu
toate acestea n-au reuit s anihileze cretinismul tradi-
ional i etosul caritii. Se poate argumenta faptul c iro-
nia intra-cretin (vizibil in sutele de caricaturi semnate de
irlandezii protestani impotriva voracitii papale) a con-
tribuit la intrirea libertii politice a cetenilor occiden-
tali. n secolul XVII, generaii intregi de puritani englezi au
denunat abuzurile unui corp eclezial etatizat (the establi-
shnent), luand drumul Americii. Curajul de-a critica vicii-
le instituionale ale catolicismului sau ale anglicanismului a
produs, treptat, un spaiu al dezbaterii. Pastorii protestani
itinerani au reclamat sistematic libertatea de expresie pen-
tru comunitile neconformate regulii generale. Libertatea,
iar nu inhibiia cuvantului, a devenit temelia mantuirii per-
sonale. Pe scurt: cretinismul occidental a supravieuit atat
purgatoriului deriziunii exterioare, cat i ironiei practicate
ad intra. Ceea ce n-a supravieuit, in schimb, este cretinis-
mul oriental din Asia Minor i alte teritorii ocupate de re-
ligia pcii: Islamul.
1
Jv Svviii, Corectitudinea istoric, traducere de Anca Dumitru,
Humanitas, Bucureti, 2005.
1;
n Europa, mai mult decat in America, luptele interconfe-
sionale i vitriolicele atacuri venite din partea presei seculare
au condus la declinul entuziasmului evanghelic. Muli i-au
pierdut puina credin, dar alii s-au clit la captul intal-
nirii cu acelai repro simpatetic, denun viguros ori indife-
ren nihilist. Oricum am privi istoria cretinismului mo-
dern, un lucru este cert: liderii Bisericilor au demonstrat o
remarcabil capacitate de-a asuma autocritica. Un moment
de varf l-a reprezentat gestul papei Ioan Paul al II-lea care,
in Postul Mare al anului 2000, a cerut iertare in numele cre-
dincioilor romano-catolici pentru toate ororile comise de-a
lungul istoriei. Chiar i in spaiul Europei postcomuniste, au
existat unii lideri religioi care s-au cit sincer pentru fcute
sub regimul comunist. Pe scurt, cretinii civilizai i civiliza-
tori ai Europei au dovedit c pot inelege sensul vindector
al ironiei, mai ales cand aceasta face referire la umanitatea
instituiei Bisericii.
1

Aceasta nu inseamn, totui, c Biserica nu opereaz cu
noiuni tari, cum ar cea de erezie sau blasfemie. Pot
exista, fr indoial, sdri grosolane sau parodii fr gust.
Mai ales pentru credincioii inceptori, gestul de profana-
re induce tentaia retalierii. Biserica, ins, folosete in mod
legitim doar arma cuvantului. De aceea modernitatea secu-
lar are nevoie de instana critic a vocilor cretinilor con-
servatori, interesai mereu s citeasc semnele timpului.
Teologii, lozoi, sociologii sau criticii literari de persua-
siune cretin reclam unitatea intre categoriile de judeca-
1
De la Patericul (sec. V) monahilor pustiei pan la Horologiun Sa-
pientiae (sec. XIV) redactat de dominicanul Henry Suso (12951366),
umorul este nelipsit din textele formatoare ale cretinilor rsriteni i
occidentali. Studiul clasic pentru perioada patristic rmane semnat de
Tvooov Bcosv, Rsul patriarhilor. Eseu despre rs n patristica
greac, traducere de Marina Vzac, prefa de Michel Meslin, Humanitas,
Bucureti, 2008. Pentru un studiu comparativ in istoria religiilor europene,
vezi Iovio Sviio Giinus, Laughing Gods, Weeping Virgins. Laughter
in the History of Religion, Routledge, Londra & New York, 1997, din p-
cate fr o discuie a situaiei umorului in tradiia islamic.
18
Minii Nvru
t etic i formele estetice ale unei culturi. Cu toate acestea,
suprimarea libertii de expresie nu reprezint niciodat
drumul ctre adevr. O etic searbd, un consens obinut
in surdin, o frumusee impus nedialogic toate acestea
sunt opiuni strine fondului intim al cretinismului patris-
tic. Cinismul nu poate aliatul inteligenei sale hermeneu-
tice, ironia, ins, da.
FKuK unz: Evnouv:::::
Dac Europa occidental menajeaz sensibilitile imami-
lor radicali, Romania progresist ii poate permite s conti-
nue opera deconstruciei i demitologizrii cretinismului. n
iarna anului 2005, in chiar Postul Crciunului, Alina Mungiu
a obinut un plus de vizibilitate mediatic prin dramatizarea,
la Iai, a unei piese teatrale intitulat Evanghelitii (premiul
UNITER, 1993). Intriga povetii este banal: insetat de pute-
re, Pavel din Tarsus ii cere unui lozof levantin (Cherintos)
s compun istoria profetului Isus, in jurul creia i-ar pu-
tea agrega propria sect religioas. ntr-una dintre secvene-
le piesei apare tanra Elena, gata s-i ofere invtorului Isus
un srut lasciv, omenesc, prea omenesc. Jocul acestei sce-
ne are loc in timpul proieciei unor imagini erotice semnate
de controversatul fotograf Jan Saudek. Mai tarziu, Pavel in-
tr in conict cu Isus i, infuriat de eecul manipulrilor sa-
le ideologice, il ucide pe profetul din Nazaret.
Pe scurt, Alina Mungiu recicleaz cateva din temele gnos-
tice ale literaturii Antichitii tarzii, reabilitate lmic sau be-
letristic pe parcursul secolului XX. De la Nikos Kazantza-
kis i Martin Scorsese (care tematizeaz Ultina ispit a lui
Hristos, in relaia pur imaginar cu Maria Magdalena) pa-
n la mai puin spectaculosul Dan Brown (Codul lui Da
Vinci), subtextul mitologic al acestor poveti vizeaz posi-
bila relaie intre Logosul divin (abandonat de Tatl pe Cru-
ce) i diferite ipostaze cosmice sau terestre ale feminitii
(Sophia). Ceea ce atrage atenia la Alina Mungiu nu este
1,
decat tezismul simplist i contextul tendenios al punerii in
scen a unei piese deloc originale.
1
Cu sau fr intenie, au-
toarea a reuit provoace cateva comparaii grbite intre re-
acia de indignare a cercurilor musulmane fa de carica-
turile daneze i rspunsul inamat al cretinilor ortodoci
fa de dramatizarea Evanghelitilor. Analogia mi se pa-
re, totui, ineltoare.
N-a existat o singur recenzie care s evocat umorul co-
pios din scrisul literar al Alinei Mungiu. Jurnalitii danezi au
indicat prin deriziune o realitate istoric palpabil: existena
unei corelaii intre promisiunile vulgare ale raiului musul-
man i angajamentele teroriste ale multor tineri mujahedini.
Caricaturile blasfemiatoare acuzau legtura dintre lectura
literal a Coranului i cateva aciuni militare care au produs
sute de mori in Europa ultimilor ani. Cand Alina Mungiu a
atacat prestigiul Sfantului Pavel (portretizat drept criminal)
i i-a rezervat lui Isus o ieftin deriziune iconoclast (inv-
torul din Nazaret devenind un amant trist) implicai-
ile social-politice erau absente. Dramatizarea sexualizat a
Evanghelitilor nu poate suspectat de geniu artistic sau
vigilen civic, ci mai degrab de oportunism mediatic.
Ironia nu exist acolo unde plauzibilitatea referinei isto-
rice lipsete. n absena umorului, aadar, grania dintre hi-
perbol i grotescul imaginaiei a fost inclcat. Judecat te-
ologic, piesa Evanghelitii exploreaz conturul orgiastic al
blasfemiei.
2
Analizat doar literar, cartea Alinei Mungiu n-are
1
Agenda postmodern a autoarei a fost indicat in recenzia medievis-
tului Aovi Pvnoi, Despre Evanghelitii Alinei Mungiu-Pippidi,
Adevrul literar i artistic 798 (13-21 decembrie 2005): Totul se transfor-
m in ceea ce preocup cel mai mult lumea noastr deicid: sexul i pute-
rea. Evangheliile sunt scrise de cei patru discipoli pentru a-i permite lui
Pavel s-i creeze o organizaie puternic i hegemonic.
2
Regizorul acestei dramatizri se numete Benoit Vitse cetean
francez remarcat ulterior (in anul 2008) pentru piesa Hai sa facem sex
(autor: Valentin Krasnogorov). Reacia de protest a unor tineri ieeni fa
Evanghelitii a smuls doamnei Alina Mungiu-Pippidi aceste cuvinte de
indignare: Suntem o ar de rani (Cotidianul, 13 decembrie 2005). Se
1o
Minii Nvru
haz, iar pentru un scriitor inteligent este greu s-i imaginezi
o pedeaps mai aspr. Soluii nu exist, cci legislaia mo-
dern nu poate dicta standardele publice de ilaritate. Rasul
rmane marca unic a spontaneitii inteligenei umane.
Nu ne mir deci faptul c Ministerul de externe n-a g-
sit aceast lips de umor drept cauz sucient pentru de-
clararea, precum in Danemarca, a unei stri de necesitate.
Nimeni dintre cei muli indignai de mediocritatea stilis-
tic i insolena tematic a piesei Evanghelitii n-a pur-
ces la parodierea unor portrete ale doamnei Alina Mun-
giu. Condamnri la moarte n-au existat, teatrul Ateneu
din Ttrai (Iai) a rmas perfect intact, nevandabil i ne-
vandalizat. Cum nici arderea ritualic a crilor autoarei
nu s-a produs, Alina Mungiu rmane departe de notorie-
tatea lui Salmon Rushdie. Apoi, chiar i cei mai antipatici
cretini ortodoci nu-i pot intrece pe mujahedinii fanatici
ai Orientului mijlociu. Vorbim aadar despre religii, culturi
i opere de art profund diferite. Nimic nu amenin sta-
bilitatea cadrului legal al Statului laic, unde curile de jus-
tiie nu discrimineaz intre umorul inofensiv i blasfemia
tezist. Criteriile decenei sau ale talentului literar se vor
negocia mai departe liber, in spaiul nereglementat al in-
teraciunilor sociale.
n Europa occidental, publicarea unor caricaturi uor
amuzante a produs abdicri instantanee de la standarde-
le clasice ale libertii. n Europa rsritean, grimasa unei
arogane literare a permis formularea curajoas a unor fal-
se paralelisme intre Islamul radical i Ortodoxia valah. n
ambele pri ale btranului continent, identitatea cretin
miroase aadar a culp. n Apus, pasivitatea decenei trece
drept moral a sclavilor, in Rsrit, o simpl contestare
verbal a obscenitii conrm suspiciunea de fundamen-
talism. Cert este faptul c martirii Profetului tiu s ex-
conrm, din nou, ipoteza conform creia Europa rmane singurul loc
unde intelectualii publici de dreapta pot dispreuitori fii ai creti-
nismului tradiional.
11
ploateze tolerana burghez-cretin iar caricatura profetu-
lui-bomb ii va face sub ochii notri retuul.
Vtuxt1ttt xn1nxtct :n Bucuuv::
Dac Occidentul european asist neputincios la ucide-
rea artitilor anti-fundamentaliti cum a fost cazul regi-
zorului Teo van Gogh (1957-2004) , Europa rsritean
ii premiaz pe creatorii discursului anti-cretin. Plecand de
la aceast percepie, Biserica Ortodox Roman a dezapro-
bat apariia Versetelor satanice (de Salmon Rushdie) in lim-
ba lui Ion Creang. Sminteala legat de religia islamic a
poposit aadar nu doar la Bradford, ci i pe malul Dambovi-
ei. A greit oare BOR Dac nu, atunci a fost momentul bi-
ne ales Dar exprimarea, a fost ea adecvat
Anumii comentatori s-au grbit s observe c, dei ierar-
hia bisericeasc s-a instalat intr-o adanc tcere fa de ches-
tiunea colaborrii cu fosta Securitate
1
, Patriarhia are timp
pentru monitorizarea traducerilor de carte strin. Nu pu-
tem suspecta de ipocrizie reacia de indignare a unor apos-
toli ai modernitii recente, incapabili de o profund analiz
auto-critic atunci cand vine vorba despre dilemele coabit-
rii i exigenele personale ale libertii
Prelungind efectul scontat de Alina Mungiu, alii au apro-
piat numele PF Daniel de Ayatolahul Khomeini, sugerand
c Biserica nu este departe de organizaia libanez Hezbo-
lah (partidul lui Dumnezeu). O banal declaraie de pres
a fost asemuit cu fatwa aclamat de zeci de mii de clerici
i agitatori islamici din 1988 incoace cu liderul Al-Qaeda,
1
Am scris despre aceast tem in Desprirea apelor: Biserica i se-
curitatea, Bufnia din drnturi. Insonnii teologice n Ronnia post-co-
nunist, ediia a II-a, Polirom, Iai, 2008, pp. 99-112. S observm inc o
dat faptul c dezbaterea teologic despre moralitatea public din Romania
poate include orice subiect erbinte (de la apostazia imaginar venit
prin paapoartele biometrice pan la denunul marii nane), dar nu pro-
blema responsabilitii i a culpabilitii derivate din aceast expe rien
traumatic a duplicitii sub regimul comunist.
1:
Minii Nvru
Ayman al-Zawahiri, aat printre cei mai vehemeni contes-
tatari. A revenit frecvent comparaia pur retoric intre Or-
todoxia vernacular i Islamul radical. De ambele pri ale
baricadei, lumea a uitat de persecuia cretinilor contempo-
rani din ri precum Turcia, Egipt sau Palestina. A fost igno-
rate diferenele de etic teologic intre Islam (simbolizat de
omniprezenta sabie) i cretinism (rezumat de porunca iu-
birii vrjmailor i a iertrii de aptezeci de ori cate apte).
Avea atunci nevoie Biserica Ortodox Roman s redeschid
dezbaterea asupra proteciei fa de ofensa religioas (prev-
zut de art. 13 al Legii nr. 489i2006) Era oare oportun lan-
sarea unei agende strine de interesele imediate ale Ortodo-
xiei in dialogul cu reprezentanii societii civile
Occ:ov: vtuxux Ou:v:
Este oarecum surprinztor c un autor atat de indepr-
tat precum Sir Ahmed Salman Rushdie (n. 1947), scriitor de
origine indian i de limb englez, a intrat in atenia Dea-
lului Mitropoliei. Biograa lui Rushdie exemplic cateva
teme specice dezbaterii Occident versus Orient. Copleit
de premiile primite in strintate, dar condamnat la moar-
te in ri precum Pakistan sau Iran, Salman Rushdie evoc
melancolia unui exil interior, ind incapabil s asume fer-
voarea ritualic a coreligionarilor si. ntr-un interviu cu
jurnalistul american Charlie Rose, autorul britanic vorbete
despre nevoia de-a inelege rdcinile sale asiatice, copilria
in Bombay, dar i instrinarea tipic pentru un apusean fa-
de pietatea strmoilor. Sarcastic i hedonist, Rushdie es-
te un intelectual public de persuasiune atee, apostat pentru
credincioii mahomedani, devenit printr-un concurs de im-
prejurri greu de rezumat o celebritate literar in circuitul
internaional. Contestat pe criterii estetice i politice, Rush-
die rmane un autor inconturnabil pentru inceputul de se-
col XXI, cand discursul post-colonial i contestarea ultime-
lor teocraii produc titluri prine tine.
1
Traducerea romaneasc a Versetelor satanice (1988) putea
anticipat cu uurin. Tlmcirea a urmat foarte natural
ritmul negoului de idei pe care cultura noastr il intreine cu
Occidentul de mai bine de dou sute de ani. Expresia sapere
aude a fost relansat de ganditorii luminiti cu multe veacuri
in urm. Nimeni n-a putut opri conversaia liber a lui Vasi-
le Conta (1845-1882) cu operele lozolor sceptici post-kan-
tieni, nici dialogul lui Eminescu cu romanticii germani im-
bibai de metazica revoltei. Multe voci europene dizidente
fa de tradiiile religioase abrahamice Voltaire, in primul
rand s-au bucurat de atenia meent a unor episcopi or-
todoci din secolul XIX. Cum putea Rushdie o apariie ne-
ateptat pe scena culturii romane in 2008 De ce a simit
BOR nevoia transmiterii unui semnal de ingrijorare
Vvusv:v:v cu:
Rspunsul se a poate in cateva pasaje din Versetele sa-
tanice. ntai de toate, Satanic Verses reprezint o prelucra-
re imaginar plecand de la un episod aparent real din viaa
fondatorului religiei islamului. Recitand Sura intitulat Ste-
lele, Mohamed pune aceast intrebare: Ce socotii despre
Al-Lat i Al-Uzza i cealalt, Manat, a treia
1
Cele trei ze-
iti feminine la care face referire textul erau obiectul unei
asidue practici idolatre in Arabia. Orientalistul scoian Wil-
liam Muir (1819-1905), specializat in istoria primului califat,
a identicat aceste cuvinte cu versetele satanice, intrucat
Mohamed le-a retractat ulterior ca pe nite glose inspira-
te de diavol, iar nu de familiarul inger al revelaiei, Gabriel.
Dei bine primite de tribul Quray din oraul Mecca in anul
630, aceste cuvinte contestau monoteismul stabil al profe-
tului, care s-a pocit mai tarziu pentru eroarea de-a ascul-
tat glasul ispititorului.
2
1
Coran 53.19-20 (traducere de George Grigore).
2
Coran 22.52 (traducere de George Grigore): noi n-am trimis ina-
intea ta nici un trimis, nici un profet fr ca Satan s nu-i aruncat ce-
1
Minii Nvru
Rushdie exploreaz in termeni umoristici acest subiect
vast pentru istoria religiilor: cum i cine inregistreaz o re-
velaie Care este rolul creativitii lingvistice i interpreta-
tive a redactorului unui text sfant Vdita failibilitate a lui
Mohamed las loc multor interpretri cinice, din care reie-
se cu elocven faptul c numitul profet (Mahund, in pro-
za lui Rushdie) rmane pan la urm un ignorant analfabet,
obsedat de normarea centralist a unei naiuni dezbinate,
incapabil s discearn intre divin i demonic (de unde um-
bra lui Saladin). Rushdie parodiaz aadar complicaiile
naterii unei cri sacre pentru musulmani, precum i sl-
biciunile personale ale fondatorului acestei religii, de la re-
laia cu femeile (i practica poligamiei) pan la inclinaii-
le antisemite.
Dv :n umou :n :u:::sm
Autorul Versetelor satanice confrunt prejudecile celor
muli prin distanarea de o lume pe care n-o inelege. Proce-
deul literar este deopotriv vechi, dac ne gandim la puseul
parodic din lucrarea lui Gustave Flaubert, La Tentation de
saint Antoine (1874) i, mai nou, dac ne amintim detabui-
zarea vulgar din Evanghelitii Alinei Mungiu. Caricatu-
rizarea strinului din punct de vedere religios este un de-
mers specic discursului modern i antic, in egal msur.
Texte foarte vechi vorbesc cu aceeai vehemen despre su-
perstiie, pganism sau zeii cetii. III Regi 18, 27, il arat pe
Ilie batjocorind profeii lui Baal, aa cum dialogul Eutyphron
de Platon il prezint pe Socrate disputand cu o uoar con-
descenden temeiurile religiei civile din Atena. Chiar Noul
va in spusele lui, ins Dumnezeu terge ceea ce arunc Satan i astfel
Dumnezeu intrete versetele Sale. Episodul ispitirii de ctre Satan a lui
Iisus este altfel prezentat in Evangheliile cretine (Mt 4, 1-11, Lc 4, 1-13).
Dus in pustie de Duhul, Iisus aude glasul diavolului, dar nu se las inelat
i ii rspunde cu versetele dumnezeieti ale Scripturii. Procedeul acesta
dialectic a fost consacrat in tradiia ascetic a Bisericii primare de ctre
Avva Evagrie Ponticul (antirhetikos).
1
Testament il prezint pe Iisus vituperand impotriva farisei-
lor intr-un limbaj letal (morminte vruite).
Nu este nimic nou in faptul c religiile se nasc printr-o
erupie i, respectiv, printr-o asumare consecutiv a dife-
renelor dintre numeroase teologii sau cosmologii disponi-
bile deja pe pia. Unii contest credina prin argumente de
ordin lozoc, in timp ce alii neag transcendena din in-
teriorul unei alte religii (individuale, etnice sau universale).
Modernii sunt provocatori nu neaprat prin oferta unui sis-
tem alternativ la religia contestat, ci prin surparea cand
nihilist, cand ludic a oricrui temei de incredere in coe-
rena intern a doctrinelor sacre. ntampltor, romancierul
Rushdie are un umor genuin, dei poate numai pentru publi-
cul indel, detaat de pietatea coranic. Autorul adaug ins
mereu la dispreul reexiv-teoretic fa de miturile islamice
o puternic aversiune politic-social fa de societile in-
tolerante i lipsite de pluralism ale lumii arabe.
Reacia BOR poate ineleas aadar ca un gest de re-
zisten impotriva ideologiei emanciprii cu orice pre de
iluziile tradiiilor religioase. Poate c nu batjocura muc-
toare la adresa lui Mohamed a declanat reacia BOR, date
ind pametele scrise de bizantini pe teme similare. Patriar-
hia a exprimat cu voce tare o mirare interioar tot mai acu-
t: cretinismul primului mileniu este chemat s conving
intr-o lume unde hermeneutica suspiciunii prolifereaz f-
r opreliti. Nu despre Rushdie este vorba in dezaprobarea
apariiei romaneti a Versetelor satanice, ci despre angoasa
unui corp religios confruntat cu dilema supravieuirii in mij-
locul unei culturi pentru care nimic nu rmane sacrosanct,
protejat i pstrat undeva departe de ochiul iscoditor i ade-
sea vitriolant al artistului progresist. Dezaproband publica-
rea lui Rushdie, Patriarhia admite public faptul c o coabi-
tare panic intre Biseric i postmodernitate este dicil.
Asistm la un dezechilibru intre tabuizarea comandamen-
telor seculare i marginalizarea dogmelor religioase. Despre
aceast balan de pli trebuie spuse cateva cuvinte inain-
1o
Minii Nvru
te oricror concluzii legate de inapoierea mental a cre-
tinilor rsriteni solidarizai strict circumstanial cu musul-
manii radicali.
Dvcn:oou: svcu:nu
Exerciiul libertii i respectul expresiei neingrdite a opi-
niilor individuale reprezint o sarcin la fel de dicil pentru
agnostic sau credincios. Acest truism risc s e uitat adesea
de campionii ideologiilor seculare de la aprtorii drep-
turilor omului pan la preotesele feminismului radical. Mai
mult, sfera secular i-a construit un sistem de principii sa-
crosancte, aprate in Romania cu o vehemen apologetic
i usturtoare penalizri nanciare de ctre Consiliul Nai-
onal pentru Combaterea Discriminrii ( CNCD). Dac Bise-
rica ne reamintete c trim intr-o societate vitregit de un
consens absolut al valorilor comunitare, CNCD pedepse-
te fr drept de apel abaterile de la norme sacre in termenii
unei moderniti recente.
Este greu de imaginat care ar fost reacia acestui orga-
nism guvernamental dac aceeai editur ar publicat nu
crile lui Salmon Rushdie, ci o culegere de interviuri politi-
ce (dement anti-evreiti i anti-americane) acordate de fostul
mare ahist i scafandru in abisul de tip Selbsthass, pe nume
Robert James Fischer (19432008) Cand sigla Polirom legi-
timeaz Iurnal pe notociclet de Che Guevara (1928-1967),
te intrebi cu ce argumente poate retras de pe pia volu-
mul Cranii de lenn al lui Ion Moa (1902-1937) Dac nega-
ionismul in raport cu Holocaustul este criminalizat in Ro-
mania (nu i, oarecum explicabil, in Marea Britanie), de ce
pot prospera clii fostei Securiti i minimalitii judec-
tori ai Gulagului (de ex., Nicolae Plei) Dac Gabriel An-
dreescu i, poate mai nuanat, Karl Popper (1902-1994) vd
in Vechiul Testament doar o sum de invitaii la persecuii
religioase i crime de rzboi, trebuie atunci s credem c Is-
raelul este dator Siriei cu scuze in numele ororilor comise
1;
de regele David Cat de departe merge logica determinis-
mului colectiv in istorie Pan unde va sacricat taina li-
bertii persoanei
Toate aceste intrebri arat cat de incptor este timpul
nostru pentru confuzii i sloganuri. Darul preios al libertii
politice i fragilitatea unei autentice intuiii religioase pot
ingropate prin decizii pripite, de-o inutil gratuitate. Lezarea
a sensibilitilor identitare, pe de-o parte, i sdarea dreptu-
lui la expresie argumentat, pe de alt parte, nu pot face par-
te dintr-o paradigm a modernitii pentru care contiina
ecacitii istoriei (H.-G. Gadamer) inc mai conteaz.
Ev::oo
ntalnirea idelogiei seculare cu Islamul radical pune in
discuie cateva instituii i valori cardinale pentru Europa.
Din experiena atentatului londonez putem trage o conclu-
zie important: multiculturalismul n-a reuit s obin in-
tegrarea unei importante pturi din populaia tanr a Ma-
rii Britanii. Aate sub asaltul stangii, Anglia, ara Galilor
i Scoia au dospit in ultimele decenii utopia iresponsabi-
l a egalitii intre toate valorile i principiile morale, suge-
rand c oricare dintre opiniile teologico-politice (inclusiv
cele terorist-fundamentalist sau cinic-nihiliste) poate bene-
cia de aceeai marj de reprezentare in spaiul public. n
acest fel, stanga neag modestia metazic, moderaia reto-
ric i limita istoric a proiectului democratic, imposibil de
articulat in absena unor principii fondatoare. Atat Marea
Britanie, cat i Europa unit nu poate exista fr constran-
geri interne cu care toi cetenii trebuie s e de acord (in-
cepand cu impunerea regulii civilitii, libertatea individu-
al de expresie sau prioritatea acordat dezbaterii raionale
intr-un cadru parlamentar pan la respingerea de fure i de
facto a poligamiei).
Prin multiculturalism, ins, stanga a anulat ideea de cen-
tru sau fundament. Dup relativismul epistemologic imbri-
18
Minii Nvru
at de noile elite a urmat nihilismul gregar al maselor i, deci,
distrugerea ideii de contract imuabil intre generaia trecu-
t, prezent i viitoare. n faa preteniilor arborate i a violen-
ei mortale induse de reprezentanii Islamului radical, Europa
are ansa redescoperirii propriilor sale rdcini, care includ
raionalitatea clasic (venit prin lier greceasc), statul de
drept (motenit de la romani), controlul patimilor sueteti,
disciplina interioar i valoarea caritii (primite din tradiia
iudeo-cretin). Din nefericire, aa cum am vzut, unele guri
ale inteligheniei est-europene au ca principal preocupare
uzurparea contribuiei eseniale de ordin estetic, etic i teolo-
gic pe care cretinismul a exercitat-o in ultimele dou milenii.
Nu este mai puin adevrat c idealul bizantin al simfoniei in-
tre scaunul preoesc i jilul monarhic sau prezidenial repre-
zint o nostalgie pioas, la care numeroi cretini catolici, or-
todoci sau protestani din Europa vor trebui s renune.
n acest eseu, am indicat eroarea colectivismului secular
sau teocratic, prin care expresia liber a opiniilor individua-
le este impiedicat printr-o cenzur centralizat politic. Pa-
radoxal, stanga european prefer s fac mai multe conce-
sii Islamului decat cretinismului tradiional nu doar din
pricina resentimentului istoric acumulat fa de valorile ie-
rarhice ale Bisericii, ci i dintr-o bolnvicioas insecuritate
psihologic. Discursul postcolonial practicat de corifeii stan-
gismului academic a ajuns la urmtoarea concluzie: dezvol-
trile violente ale unor ramuri din Islamul contemporan se
datoreaz tot Occidentului medieval i modern (cu memo-
ria cruciadelor, a invaziilor economic-culturale etc.). Lai-
tatea rspunsului oferit de numeroi politicieni europeni in
contextul scandalului caricaturilor profetului evoc aceast
stare de lucruri. Nimeni dintre membrii parlamentului bri-
tanic n-a protestat la introducerea unui crucix intr-un vas
cu urin, intr-o expoziie organizat (pe banii contribuabili-
lor) de Tate Gallery Museum. n schimb, comentariul critic
la adresa stilului de via decadent-secular sau militant-teo-
cratic a ajuns o raritate. Spaiul public a fost injectat cu sen-
1,
timentul fricii i complexul vinoviei in primul rand teama
de-a nu ofensa sensibilitatea diferitelor minoriti culturale
sau religioase fapt care arunc argumentul raional spre
periferia discursului politic, academic sau civic. Vocea cet-
enilor a ajuns controlat prin fric, chiar i atunci cand ar-
gumentele raiunii, experiena tradiiei sau imperativele bu-
nului sim prevaleaz.
Acest gard de protecie ridicat de legislaia recent a Eu-
ropei socialiste reprezint un atac direct adus culturii liber-
tii. Cand duelul minilor luminate este inlocuit de isteria
psihopomp, atunci dispare i diferena intre strada plin
de carnaval i linitea meditativ a colegiilor universitare. n
spaiul academic, cel puin, cretinismul are obligaia resta-
bilirii unei aliane cu toi apologeii deschii ai raiunii cri-
tice i susintorii unei etici a virtuilor conservatoare. Izo-
larea calitilor sueteti sau exilarea aristocraiei spiritului
intr-o enclav strict privat va da catig de cauz colectivis-
mului demagogic i populismului iraional. Cand acest lu-
cru se va petrece, atunci ideologii, birocraii, poliitii, pe-
dagogii i experii psiho-sociali ai Statului asistenialist vor
deveni arbitrii-juctori in btlia ideilor, preluand nu doar
locul excelenei, ci i reexele bunului sim.
(2007-2008)
Rvvvo mu:cu:uun
n seara de Revelion am fost invitat de un cuplu studen-
esc din Ann Arbor pentru o gustare frugal, inainte ca gon-
gul s bat. O discuie informal purtat undeva in vecinta-
tea campusului putea prea o ofert promitoare. Alturi de
gazde, la mas erau invitate Alima, o arabist irakian atras
de teme recente in antropologia migraiei, Rachel, o tanr
american, interesat de impactul lui Pukin asupra litera-
1oo
Minii Nvru
turii ebraice contemporane, in sfarit, Sonia, o doamn din
Suedia cu preocupri in zona poeziei americane.
1
Prezene
agreabile, ne i educate, aliate intr-un fel sau altul la anu-
mite programe culturale ale universitii. Nu era un mister
pentru mine faptul c tiinele umane se predau la Universi-
ty of Michigan dintr-o perspectiv angajat progresist. ntre
paradigma Marx i modelul Eliade de studiere a religiei, bu-
noar, autorul Capitalului se bucur in continuare de pre-
stigiu, reveren i chiar pietate.
2

Conversaia s-a inchegat interesant pentru primele trei-
zeci de minute, ajungand s discutm intre altele, dar nu fr
un suras condescendent, semnicaia circumciziei in iuda-
ism, semnul legmantului, legtura cu noiunea de identi-
tate etnic i cu sexualitatea masculin (smana brbteas-
c). Coincidena face, le-am spus gazdelor, ca la 1 ianuarie
calendarul Bisericii rsritene s celebreze Numele lui Ii-
sus, la opt zile dup Naterea Domnului i deci tierea im-
prejur... Chiar i din perspectiv secular, mi s-a prut un
exemplu puternic de transfer semantic: dinspre xaia ana-
tomic srbtoarea se mut ctre esena doxologiei, unde re-
petiia sfantului Nume capt un rol decisiv.
Revenind ins la subiectul sexualitate, Rachel deschide
primul subiect controversat. Dezgustat de bigotismul fa-
miliei sale iudaic-ortodoxe, tanra student PhD decide s
atace, fr prea multe precauii bibliograce, intolerana
mult mai grav a cretinismului (in raport cu iudaismul
i islamul) fa de homosexualitate. Chiar dac exegeza tal-
mudic a Torei i jurisprudena aplicat de rabinii contem-
porani este drastic (recomand agelarea) iar sharia islami-
c condamn otova practica sodomiei (dup cum ne arat
pedepsele publice din Arabia Saudit contemporan), to-
1
Cu excepia numelor cionalizate, toate datele din aceast poves-
tire sunt reale.
2
Despre aceast stare de fapt, vezi excelenta lucrare a lui DvIo
FvvXovz-Movvv, Anerican Acadenia and the Survival of Marxist
Ideas, Praeger, New York, 1996.
1o1
tui, cretinismul e mai vinovat decat celelalte monoteis-
me: Paul din Tarsus a abolit legea i, in acest fel, n-a pus o
limit superioar pentru judecata pcatului. Ascult stupe-
at, ineleg subtextul personal al acestei angoase i caut, oa-
recum inofensiv, s fac trimitere la cateva cri neutre dar
eseniale pe acest subiect: Peter Brown, a crui nou edi-
ie din Te Body and Society (1988) tocmai a aprut, spune
altceva. Referinele erudite sugereaz ins un elitism em-
fatic. D prost s indici complexiti interminable. Caut s
m refer pasajul nou-testamentar despre iertarea acorda-
t de Iisus femeii pctoase E probabil apocrif. ncerc s
spun ceva despre monumentele de blandee terapeutic i
inteligen pastoral din Pateric Apophthegnata patrun
nu ine. Compasiunea lui Avva Sisoe e doar un biet exem-
plu marginal.
De ce Pentru c, in fond, cretinismul este violent nu
doar cu minoritile, ci cu toate popoarele umanitii. Ce-
ea ce oamenii lui Lenin, Stalin sau Ana Pauker i propa-
ganditii PCR din anii 1950 n-au reuit s demonstreze cu
Biblia vesel in faa burgheziei i a rnimii, li se livrea-
z ca dogm studenilor dintr-o Universitate excepional
din America de Nord: cursul scurt din care rezult o sin-
gur concluzie (citez literal, cu martori): Christianity is
the most murderous religion on earth. Cand Rachel enun-
acest adevr irefutabil, aproape nimeni la mas nu schi-
eaz umbra unei stupori de tip intelectual (dac nu jena,
la nivel personal). n fond, credeam eu, postmodernismul
promitea c veacul esenialismelor a trecut i c generali-
zrile totalizante sau meta-naraiunile glgioase sunt sus-
pectate de violen. Ei bine, predica specialistei in Pukin
impunea un fapt indisputabil ca o revelaie. Fraza a fost
repetat ca o mantr pe tot parcursul serii: Cretinismul
a fost i este cea mai criminal religie de pe pmant. Se
presupunea, la acest stadiu al conversaiei, c trebuia doar
s zambesc i s-mi beau vinul mai departe. An undispu-
ted fact! Mai precis, an obvious historical truth spriji-
1o:
Minii Nvru
nit de un large scholarly consensus. n plus, politeismele
sunt inclinate, prin sincretism i absena sintezelor doctri-
nare, ctre mai mult toleran. Dac eram un african zu-
lu, cu oricate prejudeci fa de medicina hipocratic, a
fost tratat probabil regete. (mi trece pentru o clip prin
minte gandul c la Piteti sau Aiud, cerberii reeducrii ar
fost bucuroi s aud jumtate din acest mrturisiri f-
cute astzi, sub presiunea modei, de fericiii ceteni ai lu-
mii libere.)
Suntem aadar in toiul discuiei. ncerc in zadar s su-
gerez c, astfel formulat, toat discuia e lipsit de sens.
Wittgenstein ne-ar interzis s punem intrebarea: ca-
re religie de pe pmant e cea mai criminal Lipsete re-
ferentul. Violena e greu cuanticabil. Factual, ne lipsesc
toate datele exacte despre crimele ascunse. Doar Dumne-
zeu are statistica tuturor cadavrelor ascunse in mruntaie-
le pmantului. Admit, rete, toate aberaiile istorice de
la rzboaiele fratricide intre greci i latini pan la laitile
ierarhiei ecleziastice din timpul pogroamelor anti-semite
din Rusia. Dar, m grbesc s adaug, trebuie s distingem
intre trdtorii unei cauze i martirii acesteia. Maria Skob-
ova (18911945) sau Edith Stein (1891-1942) s-au sacri-
cat pentru a salva cateva suete din infernul nazist, mu-
rind libere de orice fric la Ravensbrck sau Auschwitz. Sf.
Siluan Atonitul (1866-1938) plangea pentru ecare frunz
zdrobit, trind o apocalips interioar din pricina rzbo-
iului al doilea mondial. Una este hagiograa cretin, alta
manipularea politic a Evangheliei. Inchiziia a fost, pan
la urm, denunat tot de cretini (cel mai cunoscut ind
Dostoievski). Galilei a fost reabilitat de savanii catolici. Au-
to-critica este apoi o component esenial a practicii spiri-
tuale cretine. n sfarit, omuciderea rmane un pcat stri-
gtor la cer condamnat fr echivoc de canoane.
n plus, a vrea s spun dar n-am cui, putem inversa in-
trebarea. Care istoric ne documenteaz cate suete a sal-
vat cretinismul Cai talhari, oameni desfranai, alcoo-
1o
lici, delincveni, regi ai superbiei sau intelectuali arogani
au fost transformai, imblanzii, umanizai i poate chiar
indumnezeii de Vestea cea Bun Cum au aprut in lume
oameni excepionali precum Ignatie Teoforul (107), Me-
lania cea Tanr (383439), Benedict al Nursiei (480-547)
sau Francisc de Assisi (1182-1286) n ce contabilitate in-
tr leprozeriile, aezmintele pentru btrani, banul vdu-
vei, ajutorul acordat tinerilor studioi secole la randul De
ce uitm atat de repede istoria artei, liturghia frumuseii
( icoanele, arhitectur, muzica sau pictura), miracolul cari-
tii, Universitile deschise generos ctre medicin, drept
sau metazic
Toate aceste argumente sunt biased. De la Christo-
pher Dawson (18891970) pan la Hans Urs von Balthasar
(1905-1988), le utilizeaz numai cretinii. Vorbesc aadar
tendenios. Plvrgesc apoi prea mult, ca s parez trei-pa-
tru atacuri consecutive. N-am probitate, cci sunt implicat.
Aa se face c, venind s intreasc argumentele tinerei Ra-
chel, arabista Alima se intreab: i totui, de ce cretinii au
fcut cel mai mult ru in istorie Rspunsul meu: nu sunt
de acord, dar i dac ar adevrat, oare nu e pentru c exi-
genele Evangheliei (intoarce obrazul, iubete-i dumanul)
frizeaz imposibilul Da, mi se spune, ins cat ipocrizie.
Nu e mai onest s ucizi (precum comunitii) fr s pre-
tinzi c eti inocent n sfarit, suedeza Sonia pare s ezi-
te intre dou direcii: are un tat pastor protestant, dintr-o
ramur istoric a cretinismului anti-catolic (luteranismul),
pe de alt parte, tie c papalitatea insi a denunat in ul-
timele decenii erorile istorice ale cretinismului occiden-
tal. Pan la urm, balana inclin spre o scurt auto-age-
lare verbal.
Cretinismul a fost a pretty nasty business. Sigur, tex-
tele fondatoare au aparena unei intenii benigne. Dar, re-
trospectiv, nu poi s nu te intrebi: au greit oare romanii
rstignind pe cruce acel israelitean din Nazaret cu preten-
ii morale nemsurate Cum s le ceri oamenilor desvar-
1o
Minii Nvru
irea cand tii foarte bine c asta va produce o reet per-
fect pentru ipocrizie Pan la urm, islamicii radicali sunt
mult mai cinstii: vorbesc despre sabie i o folosesc pe fa,
la lumina zilei. Cretinii, in schimb, merit aprioric deza-
vuai pentru imoralitate i inconsisten. Nu conteaz li-
bertatea de gandire i creativitatea intelectual reclamat
de separaia domeniilor intre Cezar i Dumnezeu (dome-
niul teologiei politice), nu import ce a spus Sf. Augustin
(354-430) despre rzboiul just, nu se pune nici teoria lui
Toma dAquino (1225-1274) despre limitele guvernrii
toate sunt excursuri preioase pentru care, intr-o noapte
de Revelion cel puin, nu exist rgazul cuvenit. Adevrul
global trebuie s triumfe i, mai presus de orice, inocula-
rea cu sentimentul vinei. A cretin e o eroare aprioric
iat sentimentul indus, subtil dar sistematic, ad nausean.
n fond, reprezentam i eu la mas cele trei mari calami-
ti ale planetei: rasa alb, cretinismul uciga i europe-
nitatea colonial...
La captul acestui rzbel de vreo dou ceasuri m-am
simit, evident, dezarmat. Ce mod profetic de-a incepe anul
2009! Ar trebuit s tiu c, venind la taifas, urma s u
desemnat ca pierztor. Dac eti cuminte i rbdtor, ai
nenorocirile aduse de toi inaintaii ti, dac spargi che-
ful, ai c tu in persoan eti un exemplu patetic de into-
leran. Faptul c m-am simit ofensat uman i intelectual
(ca simplu practicant, reprezentant al pravoslavnicilor r-
sriteni, dar i ca cercettor al istoriei cretinismului by
and large) a trecut, evident, drept o exagerare. Mai mult,
neputand sta pan la captul discuiei, ridicandu-m po-
liticos dar ferm spre u, am dovedit intolerana tradii-
onal cretin.
Eti cu adevrat bun doar dac ai opinii nainstrean. S-ar
cuveni s incasezi setul de insulte intr-un mod vesel, tonic,
intre un banc, o igar i alte dou pahare. Nu poi ins iro-
niza amanismul sau animismul tribal din Kazahstan sau
Tanzania, nu poi discuta critic prozelitismul homosexual,
1o
excesul de retoric feminist sau erorile din a rmative ac-
tion, nu poi chestiona pacismul pro-sovietic din timpul
rzboiului rece (aduci prea tare a McCarthy), dac produci
o vag generalitate de ordin teoretic cu privire la Islam p-
ctuieti prin orientalism (iar ucenicii lui Edward Said te
trec pe lista neagr iertat s-mi e rasismul lexical). Poi
injura cretinismul, poi dispreui orice imperiu european
(de la Bizan i Carolingieni pan la Romanovi), merit s
deconstruieti orice secol traversat de ucenicii lui Iisus
vei cpta atunci o enorm popularitate.
Aa se nruie dialogul alteritilor intr-o Universitate se-
cular unde anumite teme au devenit tabu iar altele propun
iconoclasmul deschis, in regim perpetuun nobile. Cat eec,
totui, intr-un asemenea proiect educaional, dac oamenii
ajung s discute la un nivel inferior conversaiei intre lipo-
venii cretini (vechi-calendariti) i ttarii musulmani din
Dobrogea La ce bun taiful unui program doctoral cand
ajungi s debitezi cu atata aplomb i calm pervers falsuri is-
torice pe care majoritatea le va accepta prin jocul ignoranei
Cat deert spiritual in acest ltrat insistent care, zi-noapte,
te invit s-i dispreuieti pe Prinii fondatori (in fond, i
George Washington a fost proprietar de sclavi!), s accepi
legitimitatea arderii steagului american (scuipand in treact
pe conservatorismul textului Constituiei), s vezi in cre-
tinism cea mai criminal religie din lume, s deconstru-
ieti tot ceea ce inseamn snenie, geniu sau eroism (uto-
pii, ciuni, exploatare) doar pentru ca omul revoltat s
propun, pe fondul unei perfecte tabula rasa, agenda unei
noi revoluii (the change we believe in). Christianus sun
nea culpa, nea naxina culpa.
Simplicarea ideologic-agresiv atrage dispreul mo-
ral ultima pecete a amneziei. Cci, dac tot tim pro-
poriile dezastrului istoric adus de cretinism, de ce ne-am
pierde vremea studiind viaa eroilor si i textele sale fon-
datoare
(1 ianuarie 2009)
1oo
Minii Nvru
Ou:oooxn:
mu:cu:uunsm snu uvvusn:n:v
Nu demult, Universitatea din Manchester (fondat la
1824) a hotrat s gzduiasc o serie de conferine publi-
ce despre Ortodoxie, prezentate sub titulatura de stu-
dii multiculturale. N-ar deloc de mirare ca majoritatea
cretinilor rsriteni s tresrit la auzul acestei supra-
puneri tematice. Biserica ortodox urma s e prezenta-
t, deci, ca o pies exotic a civilizaiei europene, iar nu
drept acea tradiie cretin care revendic un adevr uni-
versal. Multiculturalismul, schiat dintr-o inconfundabil
perspectiv relativist, e pregtit oricand s integreze
fantast i alegru identiti religioase construite sub for-
me conceptual-istorice perfect contradictorii. Instinctul
este aici cel asumat de ecologistul mistuit de gandul sal-
vrii cat mai multor specii pe cale de dispariie. Diversi-
tatea este o valoare in sine, prin care minoritile elibe-
rate de exigena competiiei sau harul comparaiei sunt
impcate cu propriul statut parohial. Religiile nu par de-
cat tot atatea instane de umanitate care a ratat emanci-
parea. De aceea, chipul lor merit adus in faa oglinzii re-
centelor noastre dezabuzri.
Multiculturalismul organizeaz congrese unde liderii de
opinie ai diferitelor tradiii religioase sunt chemai s se ex-
plice, s-i cear iertare lumii, s se scuze eventual pentru c
mai treneaz, cerand apoi politicos dreptul la supravieui-
re. Aceast favoare se obine indeobte printr-o promisiune
ferm: refuzul ex abrupto al orizontului de universalitate.
Grupate domestic intr-un arc fr stpan, reprezentanii
diferitelor religii nu trebuie nici s se curteze (viciu proze-
litist), nici s-i discute temeiurile (gest subversiv) i nici
chiar s se evite (inclinaie fundamentalist). Nu este loc,
aadar, de iubire sau cunoatere: religiile trebuie doar s
blteasc in sucul propriu, fr grij fa de genul proxim
1o;
sau chiar alteritatea radical. Cocoul s nu invidieze vul-
turul tenace, nici gasca s priveasc cu jind lebda inaripa-
t. Somnolena vag i fals generoas este substitutul de-
nitiv al confruntrii. Dialogul e permis doar dac suspend
momentele de criz, tensiunea, dezacordul.
De ce Occidentul percepe inc Ortodoxia in termeni cul-
turali, mai degrab decat teologici De ce pachetul estetic
sau decupajul antropologic obligatoriu pentru incursiu-
nea vie intr-un teritoriu marcat de credina pravoslavnic
precumpnete totui fa de raiunile adanci de-a ale
Ortodoxiei Rspunsul este facil: intrucat contiina de si-
ne a Bisericii rsritene se congureaz pe fundalul unor
constelaii de valori seculare. Cel mai atent prelucrat vec-
tor de imagine este, desigur, naionalismul.
1
Firete, acest tip de retoric are in contextul mutai-
ilor transfrontaliere tot mai puin priz la rul ierbii.
Generaiile de tineri cosmopolii rezoneaz greu cu vul-
gata naional. Monolingvismul este arareori condiia fa-
miliilor de ortodoci plmdite, cu zecile de mii, in solul
primitor al Occidentului. Mariajele intre oameni de ace-
eai confesiune dar de etnii diferite pun discursul etno-te-
ologic intr-o serioas criz. Ne reamintim acum c autorii
patristici n-au negat legitimitatea sentimentului patriotic.
Faptul e reectat, intre atatea altele, de ecleziologia sino-
dal, bazat pe respectul identitii teritoriale. Cretinis-
mul care dup ce s-a nscut mai intai la ora, a ajuns s
moar mai intai la sat nu s-ar putea imagina fr un pro-
iect patrimonial. Grija de aproapele este suprem. Cu toa-
te acestea, Evanghelia nu imbrieaz naionalismul care
transform poporul in termenul mediu al soteriologiei.
1
Un naionalism urat, egoist i meschin face ca pan i in diaspora,
diferite comuniti romaneti, greceti sau ruseti s nu accepte partici-
parea liturgic alturi de cretini ortodoci de alt naionalitate, tot aceti
drepi consider liturghia slujit in limba englez sau francez o versiu-
ne degradat a doxologiei, asta in timp ce englezii sau francezii convertii
ar dispui s participe la liturghie i dac aceasta ar slujit in chinez.
Cu aceste premise, bucuria comuniunii cu cellalt dispare.
1o8
Minii Nvru
Biserica e singura form de transcenden comunitar ac-
ceptat de tradiie.
1

De aceea, xarea omului intre utopia romantic (care
exalt trecutul) i himera pozitivist-modernist (care ideali-
zeaz viitorul) nu ajut uneori decat metamorfoza impredic-
tibil a ideologiei naionaliste. Cum s inelegi atunci apra-
rea Ortodoxiei printr-o exaltare prealabil a unei imaginare
Ruritanii festiv i glorioas, fr de care ordinea lumii ar
pierit Nu gsim totui in aceast supunere a Evangheli-
ei fa de legea determinaiilor etnice o form de vasalita-
te Nu devin oare, subit, apostolii Ruritaniei venice gropa-
rii veseli ai Ortodoxiei
Ar , desigur, exagerat s credem c Biserica s-a nscut
ex nihilo, independent de memoria vechiului Israel i atep-
trile celorlalte neamuri. n ziua Cincizecimii, credincioii
strani la Ierusalim au trebuit s rstoarne consecinele c-
derii trite in Turnul Babel (Fapte 2-3). O mulime de semin-
ii, limbi, cutume sau coli locale au insoit naterea dicil
a cretinismului, in timpuri de persecuie sau libertate. Pa-
n astzi, darurile tradiiei ortodoxe difer in arhitectur,
iconograe, muzic, obiceiuri liturgice in funcie de geo-
grae. Pictorii cretani se intalnesc anevoios cu zugravii tran-
silvneni, aa cum polifonia corurilor ruseti nu deriv din
ancestrala psaltichie bizantin. S-ar prea, aadar, c Orto-
doxia n-a fost obsedat de uniformitate, pstrand combina-
iile subtile intre chemarea unui timp anume i incadrarea
1
Statistic se constat un anumit declin al apartenei declarate la struc-
turile Bisericii Ortodoxe Romane. La recensmantul din 1995, B.O.R
avea nominal 19.802.389 membri, dup cifrele indicate de Vestitorul
Ortodoxiei 143-144 (oct. 1995), pp. 4-7. La censul din 2002, numrul de
romani declarai ortodoci a fost de 18,251,823. Aceasta reprezint o sc-
dere dramatic de 1.550.556 adereni (echivalentul lui 7.83), pentru o
perioad de apte ani. Fenomenul poate explicat prin rata sczut a na-
talitii i migraia forei de munc in Apus. (Datele mi-au fost accesibile
in anul 2004 la adresa: http:iiwww.insse.ro). Pentru un comentariu teo-
logic al acestor tendine, vezi Minii Nvru, Re-visiting Orthodoxy
and Nationalism, Pro Ecclesia 15, 2 (2006), pp. 153-160.
1o,
unui spaiu dat. Diferenele culturale cele care au preo-
cupat publicul din Manchester plesc totui in faa sur-
prinztoarei uniti teologice, elaborate doctrinar i apro-
fundate spiritual, din Laponia pan ctre muntele Sinai, din
Alaska inspre Bucovina de Nord. Capacitatea Ortodoxiei
de a-i pstra o matrice identitar recognoscibil, in poda
accidentelor de parcurs, se datoreaz profundei sale orien-
tri eshatologice.
Numai depind graniele vzute ale istoriei, Ortodoxia a
putut fecunda diverse culturi regionale. Numai adancind r-
dcinile transcendentale ale culturii (pe care Pavel Florensky
le identica in cult), Ortodoxia n-a putut nega istoricitatea
condiiei umane. Salvand mai intai de toate persoana, iar nu
o colectivitate abstract, Ortodoxia are virtui politice liber-
tariene. Trecand proba vertical a catolicitii, Ortodoxia a
rmas orizontal o provocare, pentru viitorul nostru glo-
bal. Mandatul Ortodoxiei nu este epuizat de un trecut muzeal,
sterp sau incremenit, fgduinele sale ind receptate dialec-
tic de ecare anotimp al istoriei. Ortodoxia refuz esenialis-
mele inventate: e cele care vorbesc despre platonismele ro-
manitii, e cele care descant bovarismele diversitii.
Ortodoxia, inainte de toate, e un substantiv.
(nai 200)
Dvsvuv smso, oo , conX
Iv:z:s::u: mn:vvs:: s:mso:u:
Simbolul reprezint o achiziie imemorial a gandirii re-
ligioase. Nici un act de semnicare a transcendenei nu s-a
produs la Atena, Ierusalim sau Mecca fr apelul la re-
sursele enorme ale simbolului, ineles ca frontier vizibil
ctre tcerile snte. Ceea ce modernitatea contest in re-
1;o
Minii Nvru
zistena la compromis a simbolului este raiunea comuni-
crii sale inefabile. Rostind un adevr dincolo de aparene,
simbolul descurajeaz abordarea analitic sau naturalizarea
rapid. n cuvintele lui Paul Ricur: a vrea s spui altceva
decat ai spus, iat funcia simbolic.
1
Dac semnul lingvis-
tic particip ostensiv la explicarea lumii, simbolul captea-
z rezonane mult mai adanci, incifrand enigma sau invlu-
ind misterul. Mircea Eliade denete simbolistica religioas
drept rezultat al unei tensiuni existeniale.
2
Hans-Georg Ga-
damer acord simbolului o funcie supleant.
3
Cand dep-
ete vocaia fragmentar a citatului sau tezismul unei sim-
ple predici, simbolul devine reprasentatio nundi.
Crucea, de pild, sugereaz in cretinism revelaia sacri-
cial a lumii ca dar: unicarea punctelor cardinale ale uni-
versului se face prin experiena christic a ptimirii vzutului
de ctre nevzut. Cu alte cuvinte, simbolul se refuz privirii
imediate sau indexului muzeal. El se manifest naturaliter
in arta religioas. Fr s moralizeze, simbolul aterne totui
cateva evidene. Semnicaiile sale sunt aproape de parabo-
l, tatonand mereu sfera universalitii. Simbolul nu solici-
t protocolul traducerilor complicate, specice discursului
doctrinar. El prefer s transmit esenialul cu riscul igno-
rrii detaliilor narative. ntrucat omul religios aspir resc
la integritatea luntric i completitudinea cunoaterii, sim-
bolul se integreaz intr-o sintax a desvaririi. Numai dis-
juncia intre ordinea mecanic a utilitii i poetica innit a
simbolurilor sacre (signa rei sacrae) explic iritarea ochiului
modern in faa canoanelor neschimbate ale tradiiei.
1
Pui Ricuuv, Despre interpretare, traducere de M. Popescu i
V. Protopopescu, Editura Trei, Bucureti, 1998, pp. 20 sq.
2
Mivcv Eiiov, Observaii asupra simbolismului religios, in Me-
stofel i androginul, traducere de Al. Cuni, Humanitas, Bucureti, 1996,
pp. 193 sq. Tot despre simbolism cateva observaii generale, vezi Mivcv
Eiiov, Inagini i sinboluri, Humanitas, Bucureti, 1994, Tratatul de de
istoria religiilor, Humanitas, Bucureti, 1995.
3
Hs-Gvovo Gorvv, Verite et Methode, traducere francez de
E. Sacre (rev. Paul Ricur), Seuil, Paris, 1976, pp. 80-84.
1;1
Cu:vu: I:uuvn:: :conn
Promovand icoana, arta cretin depete paradoxul
simbolisticii clasice mediteraneene. Reprezentrile din ca-
tacombe abund in paradigme vizuale petele, crucea, pai-
nea euharistic, minuios studiate de Jean Danielou intr-un
volum devenit clasic.
1
n mod ironic, iconoclasmul bizan-
tin, revendicat de la tradiiile veterotestamentare, va pro-
mova simbolul intr-un cadru naturalist lipsit de alte ambiii
fenomenologice. Sinodul de la Niceea II (787) a stabilit ins
c insemnrile de tip gra ti nu pot rivaliza greutatea plin
de slav a icoanei, menit s arate conturul personal i locul
precis al revelaiei.
ntr-adevr: simbolul sugereaz doar invizibilul, in timp
ce icoana triete patosul intruprii.
2
Mandatul de investire
al simbolului este limitat, ins dinamica reprezentrii iconice
propune o hermeneutic inzestrat cu multiple registre. Tot
ceea ce simbolul abreviaz sau tatoneaz devine pregnant i
univoc in icoan. Icoana este arta portretului transgurat
o meditaie despre conturul omenesc al Dumnezeirii. Figu-
ra lui Hristos ofer modelul par excellence al reprezentrii
sau, in alte cuvinte, Prototipul oricrui chip. Firete, icoana
exist in primul rand pentru a cinstit, iar acest spaiu
al devoiunii are o inevitabil amprent eclezial. Obiect de
cult inseamn receptacol al pietii, druit prin inchinare,
srut i rugciune Prototipului.
3

Treptat, lumea catolic s-a desprins de aceste exigene ale
recunoaterii reprezentrii iconice: perspectiva invers, ne-
tirbita predanie, refuzul creativitii arbitrare. Arta devine
plauzibil in raport cu experiena nemijlocit a lumii. Da-
c punctul de fug al icoanei coincidea cu pupila privitoru-
1
Jv Diviou, Sinboluri cretine prinitive, traducere de A. Opri
i E. Arjoca, Amarcord, Timioara, 1995.
2
Lvoio Usvvsv pledeaz pentru continuitatea intre simbolul pa-
leocretin i narativitatea iconic din arta bizantin clasic, Cf. Teologia
icoanei, traducere de T. Baconsky, Anastasia, Bucureti, 1994, pp. 15-47.
3
Sr. Vsiiv cvi Mvv, De spiritu sancto, 18.45 (PG 32, 149c).
1;:
Minii Nvru
lui mai precis, a rugtorului tabloul propune ieirea in-
tr-o exterioritate plin de fee, umbre, muchii sau coridoare
foarte precis trasate. Adancimea privirii nu egaleaz profun-
zimea emoiei. Decontextualizarea liturgic a tabloului reli-
gios e cazul lui Massacio, Botticeli sau Bellini revendic
un alt tip de lectur. Pasiunea pentru ninesis nate imagi-
nile clare i distincte.
Febrilitatea Renaterii nu poate asemuit de aceea
tenacitii zugravilor de la Vorone, Athos sau Novgorod.
Autoritatea datelor senzoriale
1
capt maxim prestigiu in
iluzia optic a nudului anatomic. Icoana dispare intr-o lume
a pictorilor apsai de orgoliul acelui faimos noi hasable
cel care a generat mai tarziu mitul romantic al genialitii.
Autonomia gustului estetic coincide cu relativitatea simu-
lui istoric. Posteritatea imediat pare s e tot ceea ce mai
conteaz.
2
Europa pierde contactul cu limbajul icoanei i gra-
matica teologic presupus de citirea lent de larg respi-
raie a imaginilor snte.
Imno:vn ovcoun::vK
La toate excesele manieriste sau baroce ale tabloului reli-
gios catolic ceea ce marcheaz trecerea Bisericii latine de
la metazic la retoric (in expresia lui Alain Besanon)
3

lumea protestant rspunde cu maxim aprehensiune. Cre-
ditand cel mult vechea simbolistic cretin printr-o art
minimalist, Reforma a promovat un iconoclasm radical i
violent, denunand practicile magice legate de icoane i sta-
tui. La instalarea modernitii, subiectul acestei noi episte-
me triete nemulumirea legat nu de arta in sine i nici
1
Wvvvv Horr, Fundanentele artei noderne, traducere de E. Ax-
mann-Mocanu i B. Stnescu, Meridiane, Bucureti, 1977, p. 125.
2
Dosarul acestei probleme a fost alctuit de Luc Fvvvv, Hono aestheti-
cus, traducere de C. Popescu, Meridiane, Bucureti, 1998.
3
Aii Bvso, Inaginea interzis. Istoria intelectual a ico-
noclasnului de la Platon la Kandinsky, traducere de Mona Antohi,
Humanitas, Bucureti, 1996, passin.
1;
mcar pictura ca atare, ci fa de imaginea cultului cre-
tin, plasat intr-un context bine denit (biserica) i destina-
t unei receptri para-estetice (adoraie sau chiar venera-
ie). Punand problema artei in termeni de funcie, receptare
i context, critica protestant intemeiaz, intr-o manier di-
alectic, noiunea modern de art.
1
Natura moart, peisagistica, corpul omenesc devin cile
regale ale picturii europene. Iconoclasmul tolereaz simbo-
listica vag, uor decorativ, dar contest raportul metoni-
mic din relaia micro-macrocosmos. Omogenitatea univer-
sului newtonian i noile legiti ale cunoaterii empirice fac
imposibil centralitatea simbolului. Pietatea este tot mai
constrans de limitele metazice ale actului intelectual de
reprezentare. Urmeaz conceptualismul sever al moderni-
tii, construit mai puin pe intuiii, i foarte frecvent pe slo-
ganuri. Denirea religiei sub arcul ideii solicit divorul rea-
lismului artei de nostalgia simbolismului religios mocnit la
marginile picturii abstracte.
2
Avangarda contest potenia-
lul creator al reprezentrii perspectivale i denun limitele
neoclasicismului academic. Perfeciunea imaginii ajunse-
se datorit excesului de adecvare s piard orice legtu-
r cu invizibilul. Apariia ulterioar a fotograei i mai ales
odiseea cinematografului american conrm metazica
prezenei obiectuale i apetitul unui public mereu proas-
pt pentru reveriile de tipul libido spectandi. Moartea icoa-
nei i slbirea intern a simbolului fac posibil, aadar, apa-
riia masicat a idolului.
Vo:|n ov vvuvzv:nuv: :oo:u:
Idolul triumf egoist in spectrul autoreferenialitii, aco-
lo unde nimicul inventat de-o prelnic dorin atrage totul
1
Vic:ov Ivvoir S:oicniX, Instaurarea tabloului, traducere de
A. Ni culescu, Meridiane, Bucureti, 1999, p. 111.
2
Jv Bovvii, Criza sinbolisnului religios, Institutul European,
Iai, 1995, pp. 193-204.
1;
Minii Nvru
ctre sine. Pupila elevilor e deja ptima indrgostit de idolii
industriei show-business. Ferit de talcul simbolurilor paleo-
cretine i respiraia solar a icoanelor bizantine, ochiul pri-
mei tinerei va suporta pedagogia rece a pereilor goi. Acolo
se pot aga doar fotograi ale muritorilor pop stars, nu in-
s imaginea unei veritabile rscruci acea limit care soli-
cit contemplaia materiei prin analogie.
Nu putem separa dezbaterea contemporan asupra sta-
tutului teologico-politic al simbolurilor religioase i al
icoanelor ortodoxe, a fortiori de genealogia nihilismului
triumftor prin idoli. Oricat de discret, raza icoanei sufo-
c subiectul lipsit de sfera interioritii proprie omului an-
tic. Livrat strzii, adic maidanului cimentat cu montrii
sacri ai neo-barbariei sport, muzic, televiziune , icoa-
na e confruntat pervers cu fora simulacrelor. ntr-o lume
in care rivalitatea mimetic secret pofta de-a vedea fr a
vzut, masacrarea haloului inerent simbolului religios nu
cere timp, ci doar spaiu. Un minut devorator de publicitate
amuete fragilitatea oricrei reprezentri sacrosante.
Golirea colilor de aceste reprezentri pacicate acor-
d drept de supremaie strzii. Acest fapt va putea deveni
candva constituional din punct de vedere juridic i popu-
lar din punct de vedere electoral. Desprirea de exigenele
ramicate ale lecturii memoriei religioase abolete ins ne-
goul nostru cotidian cu invizibilul. Vom primi apoi lecia
de anarhie etic i analfabetism estetic in vecintatea sura-
ztoare a pornograei onanismul privirii care implinete
gura metazic a monadei.
1
(februarie 2007)
1
Jv-Luc Mvio, La Croisee du visible, Paris, 1991, p. 97.
NOTE ORTODOXE
IV.
1;;
Avuo: svcunu , s:mn ou:oooxX ov sv
O IooiiX ovvX :iov s:ior:ui identitar al Ro-
maniei moderne: nu reprezint oare fondul intim-strin
al pasivitii noastre politico-sociale o proiecie a etosului
cretin-ortodox n faa acestei intrebri, inteligena multor
crturari se contract spontan, intr-un gest reex de ap-
rare. Cand clerul declam patetic unitatea intre neam i Bi-
seric, intelighenia critic vede conturul fatalismului reli-
gios ca pe-o condamnare abisal.
1

Pentru muli, intotdeauna Orientul ar sinonim cu re-
tardarea istoric. Bizantinismul n-a insemnat, chipurile, de-
cat bovarism anistoric i vasalitate epigonic. Aceste sloga-
nuri paoptiste fac, pan astzi, carier publicistic. Se adaug
la aceast analiz istoric-cultural o vicioas aplecare a pre-
sei ctre senzaional. ntamplrile fericite care leag istoria
comunitilor locale de un vechi Crez sunt, cel mai adesea,
ignorate. Oamenii schimbai la fa i prefcui luntric de
intalnirea cu Dumnezeu rman neinteresani un poet vr-
jit de un lan de maci, o clugri iubitoare de contemplaie
i feciorie, un doctor fr de arginii, o mam cu muli co-
pii, un muzician atras de slava frumuseii, o bunic care scrie
acatiste, un fotograf inspirat de lumina serii... Toi aceti mari
anonimi plictisesc setea mediatic de senzaional.
n schimb, fascinaia vulgar pentru derizoriu comple-
teaz suspiciunea specialitilor fa de vechile credinele
populare, plusand cu superbie in direcia alienrii recipro-
1
Falsul acestei perspective istorice este demonstrat de o bibliogra-
e vast. M limitez aici la citarea unor titluri din opera lui Aivxovu
Duu: Coordonate ale culturii ronneti n secolul XVIII (1700-1821) stu-
dii i texte, Ed. Pentru Literatur, Bucureti, 1968, Ronanian Hunanists
and European Culture A Contribution to Conparative Cultural History,
Ed. Academiei, Bucureti, 1977, European Intellectual Movenents and
Modernization of Ronanian Culture, Ed. Academiei, Bucureti, 1981,
Political Models and âtional Identities in Orthodox Europe, Babel,
Bucureti, 1998.
1;8
Minii Nvru
ce dintre generaii. Dup un reportaj despre Tanacu, puin
ii mai trebuie adolescentului cu cercei in nas s-i categori-
seasc rudele pioase drept bisericoi nesuferii.
Cum s-ar putea bloca regresia in stereotipiile invenin-
rii Ce anume ar putea vindeca esutul comunitar ortodox
de rnile neincrederii de sine Rspunsul ii dicteaz singur
cadena: la discursul apologetic trebuie adugat un plus de
exibilitate hermeneutic. O informare minuioas i rei-
nerea de la judecile categorice pot reaeza Biserica intr-o
postur demn de atenia simpatetic sau dispoziia polemi-
c a comentatorilor seculari. Jurnalitii mult prea frecvent
interesai de tirile senzaionale trebuie chemai, la randul
lor, s se achite de obligaia reeciei inteligente i a corectei
informri. Judecile bazate pe vagi impresii subiective sau
iritri pasagere n-au ce cuta intr-o discuie despre inapo-
ierea valah i ethosul ortodox. Silogismul rbdtor ar me-
rita s oculteze enunul vertiginos. Un auditoriu secular nu
poate contesta imposibilitatea unei separaii nete intre fap-
tul religios i celelalte sfere ale aciunii sociale.
Scepticul educat va recunoate c Ortodoxia tradiional
reprezint o marc istoric inconfundabil pentru naiunea
roman. Religia lui Matei Basarab (1580-1654) contribuie i
astzi, in numeroase comuniti, la reabilitarea spiritual i
coagularea social. ntre altele, cretinismul ofer un anti-
dot impotriva criminalitii, o lozoe a responsabilitii in-
dividuale dar i mecanisme simbolice de autoreprezentare a
cetenilor neincreztori fa de valorile recent vehicula-
te in mass-media. Credina asumat atat personal, cat i la
nivel comunitar, propune o reinterpretare a relaiilor dintre
diferitele momente istorice ale civilizaiei europene: greeli
comise de ri occidentale (cum ar excesul de raionalism
pedagogic, de tip romano-catolic, sau pesimismul eshatolo-
gic brutal, de tip neoprotestant) pot evitate de Ortodoxia
est-european. Reconsiderarea noiunii juridice de propri-
etate in postcomunism i-a condus pe unii istorici la reeva-
luarea posteritii reformelor cuziste. Ali autori au inceput
1;,
s indice ravagiile dependenei de etatism. n sfarit, laici i
clerici deopotriv pot condamna anumite forme de inerie,
lene sau pasivitate motenite din etosul balcanic. Pe scurt:
lecia istoriei nu este oarb.
Cand nu i-a trdat delitatea in raport cu tradiia bimi-
lenar a cretinismului patristic, Ortodoxia contemporan a
dovedit atributele nobleei i ale solidaritii. n poda iner-
iilor sale instituionale, Ortodoxia a tiut s transforme op-
timismul i compasiunea in puternice valori comunitare.
Campania naional nvinge apele din 2005 a dovedit im-
portana capitalului moral girat de Biserica Ortodox intr-un
moment greu pentru milioane de romani. Fapt mai puin ti-
ut, in ultimii aisprezece ani, BOR a generat alturi de ce-
lelalte confesiuni cretine un numr important de proiecte
sociale, avand consecine directe la nivel microeconomic (de
ex., orfelinatele de la Valea Plopului). Iat cateva motive pen-
tru care stereotipiile iluministe i inverunarea anti-ortodox
ar putea lua, din cand cand, o binemeritat pauz.
(ianuarie 2007)
Ivv:ns, u Pn:unun
PF Patriarh Teoctist (1915-2007) al Bisericii Ortodoxe Ro-
mane s-a stins la 92 de ani varsta la care patriarhul biblic
Avraam primea legmantul cu Dumnezeu, druindu-l apoi
in custodia poporului ales. Zilele anilor notri sunt apte-
zeci de ani, iar de vor in putere optzeci de ani i ce este
mai mult decat acetia osteneal i durere, spune Psaltirea.
Patriarhul a murit intr-o durere lipsit de agonie, la captul
unei viei de-o longevitate aproape fr egal in istoria ierar-
hilor ortodoci romani.
Cel devenit clugr la 14 ani i intaistttor al Bisericii la
71 de ani i-a lsat o amprent imposibil de negat asupra vie-
18o
Minii Nvru
ii religioase din ultimele decenii. Nscut inutul Botoanilor,
Patriarhul a supravieuit trecerii a dou conagraii mondia-
le, rzboiului rece i unei tranziii, incheiate prin condamna-
rea istoric a comunismului de ctre statul roman. Contestat
fi, dar preuit indeaproape, PF Teoctist apare in aminti-
rile celor care l-au cunoscut nemijlocit ca un patriarh dedi-
cat virtuilor moderaiei: hatru i blajin, ca orice moldovean
sadea, impregnat de cuminenia monastic a rostirii, abil in
arta diplomaiei, echilibrat in gesturile publice i conserva-
tor in opiunile private. Judecile nale despre meritele i
defectele PF Teoctist, in acest moment, nu pot decat de-
plasate sau premature. Ceea ce se distinge intr-un exerciiu
de obiectivitate minimal este faptul c intai-stttorul Bi-
sericii a murit impcat in apropierea srbtorii Schimbrii
la fa (6 august, cand ii serba numele de monah).
Oricat de greu ar de crezut pentru cercurile de intelec-
tuali poziionai secular, PF Teoctist a fost un patriarh iubit
i respectat de suarea cretineasc. Este adevrat, n-a fost
poate niciodat la inlimea ateptrilor exprimate dup 1989
de o mulime vulnerabil ea insi in faa parabolei paiului
i barnei. Lumea s-a raportat uneori la Patriarh cu ateptri
adesea irealiste sau chiar imposibile, uitand faptul c orga-
nizarea sinodal a Bisericilor rsritene impune conceptul
subsidiaritii i noiunea de responsabilitate local. Con-
form dogmelor i canoanelor, Patriarhul nu poate socotit
un Suveran inamovibil sau infailbil, rspunztor pentru tot
ceea ce se intampl in mruntaiele Trupului eclezial. Statu-
tul de episcop al Bucuretiului poate chiar precumpni, din
punct de vedere liturgic, in faa condiiei simbolice de Patri-
arh. Contemporanii si ii vor aminti, cred, trei realizri im-
portante ale PF Teoctist.
Mai intai, in absena unei poziii de curaj sau frond
anti-comunist, Patriarhul a incercat prin diverse ci s con-
tinue procesul de catehizare in Biseric prin instrumentul
crii i al bibliotecii teologice. Cenzura comunist n-a putut
impiedica apariia, bunoar, a unei Biblii jubiliare in anul
181
1988, cand s-au aniversat trei sute de ani de la prima tradu-
cere a Sntei Scripturi (1688) in limba roman. Colecia de
carte Prini i Scriitori Bisericeti, apoi sutele de mii de
exemplare ale Bibliei aprute prin strdania PF Teoctist au
inceput s circule intr-o societate care incerca s oblojeas-
c rnile bisericilor demolate prin cldirea templului lun-
tric al Cuvantului. Ctre sfaritul vieii, gandul unei ferici-
te rs-bunri pentru aceast epoc de tcere i umiline l-a
urmrit. De aici i invitaia acordat in anul 1999 unui lup-
ttor anticomunist universal recunoscut: papa Ioan Paul al
II-lea. Prietenia necondiionat artat unor oameni ca pr.
Andrei Scrima (1925-2000) spune, de asemenea, foarte mul-
te. n sfarit, ultima prefa redactat de PF Teoctist a fost
pentru o carte dedicat memoriei martirilor cretini ucii in
inchisorile comuniste (Martiri pentru Hristos din Romania,
in perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic si
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti, 2007
care exclude ins, regretabil i greu de explicat, numele mu-
cenicilor greco-catolici din temniele lui Gheorghiu Dej).
Se uit adesea c PF Teoctist a avut curajul sau cel puin
umilina ca, la 10 ianuarie 1990, s-i asume marginalitatea
printr-o neateptat retragere la mnstirea Sinaia. Acest
gest remarcabil n-a avut egal intr-o nici o alt instituie pu-
blic romaneasc. Curajul unei demisii necondiionate i-a
legitimat apoi intregul mandat de tranziie, cand s-a remar-
cat prin exerciiul de pacicare a diferitelor faciuni din Bi-
serica Ortodox Roman.
1
Drama dezbinrii din diaspora
1
Arhimandritul Bartolomeu Anania comenta astfel (in luna ianua-
rie 1990) gestul patriarhului Teoctist: Dup cum se tie, evenimentul
ocial sa consumat joi, 15 ianuarie, in edina extraordinar a Sfantului
Sinod, care ins nu fusese convocat in acest scop. i-a anunat retragerea
linitit i ferm, fr patetismele cu care ne-au obinuit actorii fr talent.
Firete, nu se poate ca in suetul su s nu se consumat o dram, dar
a avut curajul i brbia de a i-o stpani. La masa de sear a conversat
gospodrete, subliniind problemele mai importante pe care Locotenena
va trebui s le preia i s le rezolve. [...] Indiferent de cate sau spus i
poate c se vor mai spune despre Patriarhul Teoctist, pare limpede c
18:
Minii Nvru
a fost treptat vindecat prin incurajarea unor tineri ierarhi
(IPS Iosif Pop, IPS Nicolae Condrea, PS Siluan pan i alii),
trimii in strintate pentru a perfecta opera de reconcilie-
re intre romanii ortodoci i pentru a relansa misiunea cre-
tin intr-un Occident puternic secularizat.
n sfarit, PF Teoctist a fost un actor internaional ad-
mirat in mediile ecleziastice. Pe lang invitaia fcut Papei
Ioan Paul al II-lea in anul 1999 cand Romania a inaugurat
irul vizitelor Suveranului Pontif in ri tradiional ortodoxe
PF Teoctist s-a remarcat ca aliat al Patriarhului ecumenic
Bartolomeu I de Constantinopol. ntr-un mod inteligent, el
a tiut s aeze Biserica sa autocefal pe harta geopolitic a
Ortodoxiei mondiale.
PF Teoctist a fost, desigur, un patriarh al timpului su. La
ecare liturghie i-a recunoscut, ca oricare preot, pctoe-
nia: iertai-m, frailor. Virtui ins ascunse, nevzute de
camerele video sau de curiozitatea prea omeneasc il vor
fcut deja cetean al Ierusalimului ceresc.
(iulie 2007)
Pnunoosmvv vuc
n ultimul numr al Revistei 22 (7-13 august 2007) am
putut citi un text bizar. Bantuit mai curand de nostalgii vol-
tairiene decat de melancolii platonice, dl Andrei Cornea
un excepional exeget i traductor al lozolor greci ii
intituleaz articolul sec: Teocraia. Departe de Socrate i
impotriva lui Kierkegaard, profesorul de lozoe cuta oa-
re ironia Articolul incepe cu o prim observaie abrupt:
Romania este un stat teocratic. Cat de teocratic Juritii
in acele zile de cumpn i-a iubit Biserica mai mult decat pe sine. E un
act de demnitate, pe care istoria va trebui s-l inregistreze. Cf. Vivviu
Ai, Menorii, Polirom, Iai, 2008, p. 679.
18
recistesc legislaia, sociologii parcurg statisticile, iar antro-
pologii ies pe teren. Din pcate, nu doar titlul, ci intregul ar-
gumentaiei pierde proprietatea termenilor i raiunea unei
asemenea judeci.
Dl Cornea deplange ameninarea condiiei seculare a sta-
tului roman modern plecand de la o banal iritare persona-
l: televizoarele au vorbit prea mult de moartea patriarhu-
lui Teoctist. Am fost vitregii trei zile de spectacolul marilor
vedete ale ecranului. Prea puine meciuri de fotbal, inunda-
ii, canicule, vorbe de cancan. Ne-am intoxicat in schimb cu
vorbe pioase, brbi preoeti, inchinciuni, cdelnie, icoane
i cruci (care, ind condamnate pesemne la amnezie, nu me-
rit efortul comprehensiunii noastre). rioara este in pe-
ricol. Nu suntem oare victimele republicii ranilor i prea
departe de standardele de civilitate impuse la Bruxelles (un
ora cu o puternic minoritate musulman)
S le lum pe rand. ntre instituiile unui stat liberal i
piaa care guverneaz regulile mass-mediei nu exist nici un
pact de neagresiune sau complicitate. n Occident, moartea
Papei Ioan Paul al II-lea a bulversat pan i agenda radical
secular de la BBC News. Politicienii americani ii lanseaz
fr probleme campaniile electorale duminica in biserici. La
noi, apoi, religia primete un tratament calitativ oricum mai
prost decat politichia, gazonul sau muzica etno. Tabloidele
fac din Adrian Mutu un personaj mai respectabil decat orice
snit mitropolit. Jurnalitii prefer s rman ignorani (s
spunem profani) in problematica istoriei religiilor, in timp
ce purttorii de mesaj ai universului sacru se bucur de imu-
nitate la critic pe propriile canale de comunicare. Arareori
e intit dezbaterea onest, educaia riguroas. Informarea
e stalcit pentru a atinge pragul necesar de rating.
Teocraie, aadar: pe retina noastr sau pe sticla lor BOR
emite in eter pe propria cheltuial iar CNA n-a impus cete-
nilor romani interdicia de-a folosi telecomanda dup bunul
plac. n ziua morii Patriarhului, bibliotecile erau deschise, Te
Tines dezbtea situaia din Orientul mijlociu iar Euronews
18
Minii Nvru
transmitea pe banii notri, ai contribuabililor imagini de
la ultima parad gay. Dac dorea s comenteze cu adevrat
sensul politic al ideii de teocraie, dl Cornea ar ales un pro-
gram despre Arabia Saudit din oferta History Channel sau
Discovery Civilisation. O va face pan la decesul Papei Be-
nedict XVI Dac vroia s avanseze comparaia intre Iranul
islamic i Romania ortodox, dl Cornea putea prefera com-
pania unui sociolog versat Peter Berger, bunoar in lo-
cul eminenei cenuii: Cristian Tudor Popescu.
i propunea oare Andrei Cornea s deplang religiozi-
tatea excesiv a societii romaneti A gsit momentul ide-
al pentru a taxat drept necuviincios i antipatic. Amenin-
oare Dealul Mitropoliei principiile constituionalismului
clasic Poate doar in istoria Rusiei ariste. Vroia editorialis-
tul Revistei 22 s discute doar calitatea emisiunilor televi-
zate, compromise adesea prin invitai mediocri, inculi sau
precari N-ar czut atunci in ieftina invectiv anti- Teoctist
(se pare c a participat la incendierea unei sinagogi). Da:
este revolttor s-l vezi pe Ion Iliescu vorbind despre cultul
Sf. Parascheva la Iai. Da: este grotesc s redescoperi graba
cu care politicienii i gardele SPP se strecoar prin mulimile
de pelerini pentru a marca nu atat un legmant de delitate,
ci startul unui nou ciclu propagandistic. Srbtorile naionale
i riturile de trecere au ins aceast vocaie: nu caut s dez-
bine, ci s uneasc chiar i acele pri care, indeobte, nu ii
vorbesc. Sunt momente in care doliul impune tcerea.
Dl Cornea n-a scris un text despre dictatura religioas din
Romania, ci o parabol despre vocaia auto-limitrii prin sic-
tir. Nu trebuie s iubeti un om pentru ca, la decesul aces-
tuia m gandesc la rabinul Moses Rosen (1912-1994) s
incerci un elementar exerciiu de clemen. Nu trebuie nea-
prat s crezi in Dumnezeu pentru a respecta suferina sin-
cer i perfect panic a unei comuniti religioase. Nu tre-
buie, in ne, s i un erudit pentru a scrie un articol cinstit
despre teocraie.
(iulie 2007)
18
O novoX vuovv:cX
Jocurile de culise care vor decide urmtorul Patriarh al
Bisericii ortodoxe au inceput. Printre analiti, tentaia psiho-
logizrii este curent. Ziaritii vorbesc insistent i pe bun
dreptate despre raportul ierarhiei cu trecutul.
1
n soarta
cui va lsat viitorul Dup atata progres in barfe i intrigi,
ne dovedim oare la fel de avansai cu reecia teologic pe
termen scurt i lung
Oricat de vehemente ar contestrile, motenirea lsat
de PF Teoctist are caliti importante: un corp eclezial care
a exorcizat demonii dezbinrii, relaii cordiale cu celelalte
Biserici autocefale, o diaspor prosper, structuri caritative
in intreaga ar. Da: ierarhia inregistreaz un decit de co-
municare cu societatea civil. El va trebui compensat prin-
tr-o innoire a limbajului, misionarismul inteligenei cretine,
dialogul liber, eradicarea simoniei cronice din parohii, m-
nstiri i instituiile de educaie teologic, combaterea co-
rupiei morale printre membrii clerului i transparena de-
ciziei administrative.
2

Un Patriarh puternic se va baza mereu pe delitatea co-
munitii pe care o pstorete. Un Patriarh curajos va , ins,
adeptul ieirilor informale in public, fr armura decorativ
la care predispun reexele neo-bizantine. Ironia postmoder-
n va tolera cu greu puseele faraonice de autoritate. n plus,
Biserica va trebui s accepte criteriile neutralitii istoriogra-
1
Vivviu Ai, Menorii, Polirom, Iai, 2008, p. 687: jalnica deriv
a oportunismului care a lezat intreaga noastr via bisericeasc in tim-
pul tiraniei comuniste....
2
Este un fapt observabil cu ochiul liber c, in Biserica Ortodox Ro-
man, cazurile de caterisire au ajuns foarte rare (oricat de grave ar aba-
terile personalului clerical) din cauza unei discipline ecleziastice extrem
de laxe. Din nou, cuvintele Sr. Io GuvX ov Auv sunt tmduitoare:
Caui s te aperi spunand c n-ai umblat tu singur dup preoie, pentru
c-i tiai slbiciunea Bine ai fcut! Dar ar trebuit s fugi, manat de ace-
lai gand, i cand alii te-au chemat s te preoeasc (Despre preoie 4.2,
traducere de pr. Dumitru Fecioru, Sophia, Bucureti, 2004, p. 128).
18o
Minii Nvru
ce, mai cu seam cand este vorba de recuperarea adevru-
lui din perioada 1945-1989. Doar astfel Ortodoxia local va
putea oferi unei societi amnezice repere mai ferme, prin-
tr-o alian indispensabil cu elita conservatoare.
Provocrile viitorului imediat includ reforma invman-
tului teologic i depirea conictului zonal cu lumea gre-
co-catolic. Un lider vizonar va accepta apoi c datele glo-
balizrii sunt implacabile nu doar pentru statele-naiune, ci
i pentru marile religii ale lumii. Aici, cretinismul rsri-
tean nu face excepie. Masa rural pe care a mizat Ortodo-
xia romaneasc in secolele XIX-XX pare vulnerabil i tot
mai restrans. Distrugerea aristocraiei burgheze, a frunta-
ilor rnimii romane i a moralitii tradiionale (pentru
care respectul proprietii, dragostea pentru munc, curia
vorbei sau, pe scurt, demnitatea persoanei nu se negociau) a
lsat satul romanesc intr-o dureroas paragin.
Este urbanitatea adversara tradiiei Nu neaprat, dac ne
gandim la adresele include in epistolele pauline din primul
veac cretin: Roma, Corint, Efes ori Tesalonic. Da, cand ne
gandim la bolile metropolelor moderne (despre care Georg
Simmel a scris, acum un secol, un important eseu intitulat
Die Grossstadt und die Geistesleben). Pe scurt, recucerirea
echilibrului cetii prea adesea devenit ic a Babilonu-
lui va reprezenta marea miz. Pentru cretini vin vremuri
interesante. Vor avea oare i amprent istoric
(iulie 2007)
Mu| nc, vu| nv,
Un cretinism social hrnit din roadele contemplaiei are
nevoie de multiplicatori credibili de mesaj. Este oarecum chic s
acuzi Biserica ortodox de clericalism i pasivitate in faa pre-
ocuprilor strzii. Moartea PF Patriarh Teoctist a scos totui
18;
la iveal un vechi adevr vechi: participarea laicatului la alege-
rea ntai-stttorului nu e deloc neglijabil.
1
Aceast propoziie
trebuie citit in dou sensuri. Mai intai, Biserica rsritean ii
alege patriarhii nu doar din randul clerului inalt aa cum Su-
veranul Pontif este ales din enclava cardinalilor romano-cato-
lici. Pe lang episcopi consacrai, clugri simpli recunoscui
de popor prin autoritatea lor spiritual pot deveni patriarhi La
fel, un mirean tiutor al dogmelor i atent pstrtor al tradii-
ilor ecleziale poate primi cea mai inalt chemare. A fost cazul
unui Nectarie de Constantinopol (381-397) sau al omologilor
si peste veac: Tarasios (730-806) sau Fotie (820-893).
Statutul Bisericii ortodoxe, datorat viziunii mitropolitu-
lui transilvnean Andrei aguna (1809-1873), face ca vocea
cretinilor din afara clerului s conteze in Colegiul Electoral
Bisericesc (CEB). Este semn de preuire acordat celor fr de
care viaa religioas chiar n-ar putea imaginat acolo un-
de conteaz cel mai mult: la rul ierbii. Un cretinism social
hrnit din roadele contemplaiei are nevoie de multiplicatori
credibili de mesaj. Laici recunoscui profesional de la isto-
ricul Ionel Candea la inginerul Nicolae Noica se regsesc
pe listele electorilor. Starnete ins mirarea persistena cu ca-
re Constantin Blceanu-Stolnici, fost colaborator al Securi-
tii, rmane intr-o nestingherit vizibilitate. La fel i proto-
cronistul Ilie Bdescu ori dl Sorin Frunzverde, cu declarate
convingeri masonice. S nu aib oare Biserica mireni convin-
gtori ca biograe privat i prezen public
Te intrebi cum de lipsesc numele unor seniori neptai ai
Ortodoxiei romaneti un exemplu ar pictorul Paul Ghe-
rasim sau al unor tineri de incontestabil valoare, cum es-
te cazul lui Marius Lazurca, profesor de literatur comparat
i ambasador al Romaniei la Vatican Nu ne rmane decat s
sperm c resursele de inteligen ale Bisericii vor exploa-
tate pe viitor cu mai mult delitate.
(august 2007)
1
Cf. Pui Bvusosi, Structura constituional a Bisericii Or-
todoxe Romane. Repere istorice, I^TER 1, 1-2 (2007), pp. 222-259.
188
Minii Nvru
Nvvon onoouu
La aproape un an de la inscunarea unui nou patriarh, Bi-
serica Ortodox face progrese evidente pe drumul unei mo-
dernizri a mijloacelor sale de comunicare: apariia postului
TV Trinitas, trustul de pres Basilica, agenda internaiona-
l de intalniri a patriarhului PF Daniel Ciubotea, toate indi-
c anumite schimbri imbucurtoare de direcie. Pe de al-
ta parte, Biserica este departe de a-i gsit independena
nanciar fa de Stat dovad salariile consistente primi-
te de ierarhi, la un nivel egal cu al demnitarilor publici (mi-
nitri i secretari de stat). Discursul social al BOR a demon-
strat o relaie ambigu fa de provocrile capitalismului i
ale pluralismului cultural specic modernitii.
n interior, Biserica risc s triasc drama dezbinrii
datorat in primul rand lipsei de dialog intre ierarhie si la-
icat. Exist un pol al credincioilor intransigeni din punct
de vedere dogmatic, susinut de sute de clugrie i de
clugri (alturai vocilor respectate ale Sf. Munte Athos).
Legtura episcopilor cu poporul lui Dumnezeu trebuie s
treac mai des proba adevrului. Multe parohii i mns-
tiri ortodoxe s-au simit trdate de lipsa de rigoare canoni-
ca si transparen a sinodului BOR in contextul recentului
scandal Corneanu. Pe de alt parte, numeroase comuni-
ti din Ardeal abandoneaz Ortodoxia in favoarea cre-
dinelor neoprotestante, ind atrase tocmai de caracterul
direct al comunicrii intre pastori i credincioi i de pu-
ternica ancor a vieii comunitare (care presupune ospi-
talitate, solidaritate, intrajutorare). Nu este poate lipsit de
semnicaie faptul c premierul actual al Romaniei dl
Emil Boc vine dintr-o familie cu rdcini neoprotestan-
te. Transformarea limbajului catehetic i regandirea func-
iei sociale a diaconatului (care in timpurile apostolice in-
cludea brbai i femei deopotriv) devin pentru Biserica
Ortodox o urgen.
18,
La fel de important este implicarea Bisericii in activita-
tea de prevenire i limitare a tracului de carne vie, in con-
diiile in care Romania i Moldova sunt cele mai mai mari
exportatoare de prostituie. Parteneriatul cu asociaiile cre-
tine de medici poate , de asemenea, un punct crucial in in-
cercarea de limitare a avorturilor din spitalele romaneti i,
totodat, in efortul de facilitare a adopiilor de copii nscui
din sarcini nedorite. Este de ateptat ca dilemele bioetice
s devin tot mai apstoare o dat cu adoptarea inovaii-
lor de ordin tehnologic presiunea secular pentru legali-
zarea eutanasiei ind deja puternic resimit in rile euro-
pene (dintre care cele mai liberale sunt Olanda sau Belgia).
Pentru ca publicul s contientizeze dimensiunea vast a
acestor transformri culturale, Biserica nu-i poate permi-
te ratarea unui dialog autentic, profund, intens i larg deo-
potriv, cu instituia Universitii, angajand o dezbatere cu
toate departamentele sale din domeniul tiinelor umanis-
te, de la facultatea de psihologie i sociologie pan la drept,
lozoe sau tiine politice.
Elita cultural, intelectuali seniori i tineri cu studii
post-universitare, rman dezamgii de atitudinea BOR in
chestiunea asumrii publice a memoriei ecleziale sub comu-
nism. Muamalizarea, folosit drept procedur constant de
arbitrare a adevrului istoric, nu mai poate convinge pe ni-
meni. Acelai pol de reecie ateapt din partea ierarhiei o
innoire de substan a proiectelor Bisericii: anihilarea co-
rupiei din administraia ecleziastic, mai mult frugalitate,
reforma educaiei teologice, asumarea unei dimensiuni pas-
torale in raport cu minoritatea iganilor, de exemplu, abando-
narea retoricii naionaliste, depirea unui anumit complex
clericalist de superioritate, o alt pragmatic a comunic-
rii cu laicatul instruit (insucient implicat in proiectele ca-
re dau probleme de imagine: Catedrala Mantuirii Neamului
este doar un exemplu).
Printr-o solid implicare civic, Biserica ar putea investi
noile bresle cu mai mult delitate, druind clerului o genu-
1,o
Minii Nvru
in sensibilitate aggiornata. S-ar putea incepe cu smluirea
vechilor faade i cu deplina integrare in circuitul turistic a
monumentelor postbizantine dar aceasta presupune iden-
ticarea talentelor autohtone (dup modelul reprezentat de
Horia Bernea, Irina Nicolau sau Costion Niculescu, care au
tiut s expun muzeograc statura metazic a ranului
roman). Refacerea micilor bijuterii care erau, la vremea lor,
bisericile acum neglijate dintr-un superb perimetru bucu-
retean Sf. tefan-Clrai (1765), Mantuleasa (1734),
Negustori (1726), Zltari (1715) este una din multe-
le exigene emanate dintr-o aprofundare liber a sensurilor
vieii comunitare, la intersecia dialogului dintre clerul inalt
i mirenii calicai (istorici, arhiteci, urbaniti, restauratori,
iconogra, poei, teologi).
Toate aceste decizii presupun sinceritate, incredere, co-
eren i transparen de ambele pri.
(iulie-decenbrie 2008)
,:u snu cXuoXu
Separaia intre Stat i Biseric nu ar trebui s insemne os-
tilitate reciproc. Dup cincizeci de ani de ateism ideologic,
timp in care mnstirile Moldovei n-au incetat s atrag su-
te de mii de turiti strini, Statul roman are obligaia mora-
l de-a susine, prin reprezentanii poporului in sfera exe-
cutiv i legislativ, cateva proiecte reparatorii. Sunt preoi
familiti care, pe lang cei trei-patru copii din bttura pro-
prie, trebuie s hrneasc spiritual un sat muribund in varf
de munte. Fie c ne gandim la proiectele lantropice ale di-
feritelor parohii (cum este centru de adopii de la Valea Plo-
pului), e c este vorba despre refacerea ansamblului V-
creti bugetul public poate susine multe cauze nobile, cu
implicarea deplin a oamenilor religioi.
1,1
Sunt mult mai greu de justicat privilegiile de care se bu-
cur ierarhia bisericeasc in ara noastr pe lang orto-
doci, numrandu-se i celelalte culte recunoscute pentru
contribuia lor la identitatea noastr cultural. n randurile
de fa, voi discuta doar situaia Bisericii majoritare creia
prin crez i tradiie ii aparin. Salariile personalului clerical
de rang inalt urmresc indeaproape diagrama remuneraii-
lor primite de demnitarii publici. Patriarhul beneciaz de
8000 de lei, sum pe care neindoios o va distribui pentru
cauze nobile. Este ins donaia dintr-un exorbitant salariu
de la Stat echivalent cu banul druit de-o srman vduv
Urmeaz apoi mitropoliii i episcopii impreun cu ceilali
e de cult (rabinul sau muftiul). Acetia primesc triplul su-
mei unui profesor de liceu sau lector universitar. Se adaug la
aceasta, foarte frecvent, darurile dinspre parohii i indemni-
zaia de profesor universitar (poate decan sau chiar coordo-
nator de doctorat). Vorbim despre oameni lipsii de datorii
casnice, care nu pltesc chirie sau coul zilnic, dar au ofer
i main la scar. Sunt brbai lepdai de lume prin votul
srciei, dar care, imbrcai in mantie clugreasc, vor s
slujeasc lui Dumnezeu i aproapelui lor. Te intrebi, aadar:
a scris Sf. Dionisie Areopagitul un tratat pentru nite biro-
crai contemplativi Mai poi rmane apostol al Domnului
in aceste imprejurri lipsite de frugalitate Lecia seculari-
zrii din Scandinavia, Marea Britanie sau rile Baltice ar
putea oferi un serios avertisment.
1
1
Este greu de bnuit c datele socio-politice ale postmodernitii vor
mai permite salarizarea integral de ctre Stat a intregului cler, in virtutea
mult invocatei tradiii bizantine a simfoniei dintre tron i altar. Pe de alt
parte, dincolo de orice calcule conjuncturale, ne putem intreba in ce msu-
r salariile de la Stat incalc votul srciei asumat de ecare episcop-clu-
gr al Bisericii, crescand riscul inactivismului i al vulnerabilitii politice.
Care episcop inzestrat cu pachetul nas, cas, autoturisn, ofer, subvenii
de transport aerian, gzduire gratuit n orice localitate din eparhie care
slujitor, aadar, va putea exclama, precum sfantul Pavel, mor in ecare zi
(I Cor. 15, 31) Cum poate un asemenea lider s ineleag cu adevrat dra-
ma zilnic suferit de credincioii laici aai la mana nedreptilor comise
1,:
Minii Nvru
Dac preoii de mir ii doresc un sindicat pentru revendi-
cri salariale, judecata teologic te oblig la scepticism. Dar
dac statele de plat ale vldicilor rivalizeaz aspiraiile oric-
rui conopist secular, cum s evii mirarea i dezamgirea
(iulie 2008)
O vvs:v suX
Dac ar trebui s form o expresie vulgar, am zice: cile
Providenei nu seamn cilor ferate. Analitii fenomenului
religios din Romania s-au concentrat in ultimele sptmani
asupra gravei tulburri produse in BOR prin gestul necano-
nic, necugetat i neasumat al Mitropolitului Nicolae Cornea-
nu de-a se imprti cu credincioii greco-catolici. ntr-o lu-
me pur nominalist, care a pierdut semnicaia dogmelor sau
accesul la profunzimea ritualului, asemenea intamplri sunt
vidate de semnicaie i intr in circuitul talme-balme al
comentariului de suprafa. La limit, pentru ochiul iste al
observatorului distrat nici srutul lui Iuda nu se distinge prea
bine de gestul splrii picioarelor apostolilor de ctre Iisus.
Este greu pe de alt parte s justici inamaiile identita-
re care ajung la teoria conspiraiei universale impotriva micii
turme ortodoxe, aparent neprihnite, dup un camuaj per-
fect al dezbaterii despre relaia episcopilor BOR cu potirul
Securitii. Pan cand Sinodul va da sentina nal in cazul
prin aliana intre o justiie corupt i un corp de politicieni cinici Cum
mai poate episcopul un profet in cetate O corect inelegere a separa-
iei dintre Biseric i Stat ar conduce la puricarea reciproc a celor dou
corpuri, stopand secularizarea clerului, dar i incurajand o lectur profe-
tic a veacului (cu doza necesar de confruntare, interpelare sau critic).
n opinia noastr, i a multora dintre credincioii cu care ne-am consul-
tat pe acest subiect, salariile de la Stat ar trebui inlocuite cu indemnizaii
private din partea credincioilor laici, mult mai puin taxai de ctre Stat
dar implicai in chivernisirea bugetului Bisericii locale.
1,
ierarhului timiorean, cititorii merit s priveasc mai atent
evoluiile religioase de pe continentul nord-american.
Nu este o noutate faptul c romanii plecai in Occident au
trit drama dezbinrii mult timp dup cderea regimului co-
munist. Dup rzboi, SUA a cunoscut ruptura comunitilor
de credincioi ortodoci in dou faciuni: cea loial Patriar-
hiei de la Bucureti i cea repliat pe poziii anti-comuniste
sub juridicia (iniial rusofon) a Te Orthodox Church of
America. Este imposibil de rezumat aici istoria acestei co-
abitri uneori conictuale, alteori panice (intercomuniu-
nea neind niciodat interzis). Cert este c guri luminoa-
se precum ieromonahul Roman Braga i preotul Gheorghe
Calciu-Dumitreasa (ambii trecui prin infernul Pitetiului)
au slujit adesea aceeai cauz, dei in tabere ecleziastice di-
ferite. Dup 60 de ani de tensiuni, procesul de vindecare a
memoriei recente pare s inceap a da roade. La iniiativa PF
Daniel, liderii celor dou episcopii au acceptat s demareze
procesul de fuzionare, pecetluit cu un acord bilateral la 6 iu-
lie 2008. Declaraia de intenie nu este sucient i muli pai
mai trebuie fcui pan la consensul nal. Acetia implic i
curajul dialogului i transparena maxim a inteniilor de vi-
itor, incepand cu viziunile diferite asupra aciunii misionare
pan la analiza serioas a problemelor nanciare (resimite
mai ales de Mitropolia din Chicago). Dac se va concretiza la
nivelul parohiilor, unicarea religioas a diasporei ortodoxe
nord-americane ar putea pan acum unul dintre cele mai
importante succese ale patriarhului Daniel Ciubotea.
(iulie 2008)
U PnvX vnu:cunu
Benedict al XVI-lea are tiina paradoxului i arta diplo-
maiei atunci cand reuete s arme superioritatea Biseri-
cii petrine in raport cu Biserica ortodox, la doar cateva luni
1,
Minii Nvru
dup imbriarea dat patriarhului Bartolomeu la Constan-
tinopol, in stramto(r)area Turciei, pe tram musulman.
Cine a citit declaraiile recente ale Papei i mcar o par-
te din studiile sau crile teologului Joseph Ratzinger desco-
per resurse de creativitate i inteligen neobinuite pentru
un produs del al unui sistem ecleziastic conservator. Dac
Ioan Paul al II-lea a infruntat ideologiile totalitare in pri-
mul rand, demonii comunismului , Benedict al XVI-lea
pare hotrat s confrunte dilemele tulburtoare legate de
existena mai multor diferene decat asemnri intre religi-
ile lumii, precum i intrebrile modernitii la care secula-
rismul nu are rspunsuri convingtoare.
Enciclica Dumnezeu este iubire din 2005 a declanat re-
ecia public a Papei asupra identitii cretinismului in ra-
port cu celelalte monoteisme. Uzul violenei impotriva celor
inoceni, ne-a reamintit episcopul Romei, este intodeauna un
abuz fa de litera i spiritul Evangheliei. Pacea i dragostea
se obin prin jertfa de sine, iar nu prin anihilarea ideologic
i empiric a aproapelui. Acest adevr vechi de dou mii de
ani a fost reiterat in faimoas Conferin de la Regensburg
(2006), care iscodea rosturile Universitii i cile de acces
ale raiunii in sfera credinei.
2007 devine anul de armare nu doar a identitii cretinis-
mului european, ci mai ales de intrire a vechilor certitudini
nutrite de lumea catolic. Vizita in Brazilia a prilejuit cateva
ciocniri verbale intre spiritul lumii seculare i etosul inexibil al
catolicismului germanic intrupat de Benedict. Ultima declaraie
a Vaticanului fortic increderea de sine a Bisericii romane, pen-
tru care sinodalitatea euharistic i doctrinar e subordonat
primatului petrin. Benedict al XVI-lea ii asigur credincioii
de adevrul christic prin recurs la autoritate. Cu alte cuvinte,
nu continuitatea unor practici etice i liturgice, nici caracterul
inamovibil al dogmei te face un bun cretin e laic, preot sau
episcop , ci ascultarea direct fa de pontiful universal. Nu
suntem aici la un pas de pretenia de infailibilitate
(iunie 2007)
1,
Cuucn:u :vu:o
Un important document ocial remis presei de Vatican
in data de 29 iunie 2007 aparine Congregaiei pentru doc-
trina credinei (pro doctrina dei) a fost semnat de Cardi-
nalul William Levada (prefectul Congregaiei) i asumat,
implicit dar integral, de Papa Benedict al XVI-lea. Textul
surprinde neplcut lumea ortodox prin reluarea argumen-
tului tradiional romano-catolic despre autoritatea petri-
n i dreptul episcopului Romei la jurisdicie universal.
O analiz exhaustiv a acestei probleme a fost recent oferi-
t de diaconul sibian Ioan I. Ic jr. Deplintatea credinei i
adevrul doctrinar depind de subordonarea fa de Sfantul
Scaun. Or, pentru teologia rsritean, noiunea de sobor-
nicitate i colegialitate eclezial adic egalitatea intre cen-
trele episcopale rspandite in intreaga lume este esenial.
Pretenia Suveranului Pontif de-a exercita o jurisdicie uni-
versal rmane inacceptabil pentru Patriarhul Constanti-
nopolui, de pild, ca i pentru orice patriarh al unei Biserici
ortodoxe autocefale.
Pe de alt parte, declaraia Vaticanului a iritat lumea pro-
testant prin faptul c reitereaz caracterul exclusiv catolic
al noiunii de continuitate apostolic. ntr-un fel, Papa uti-
lizeaz intr-un context ecleziologic argumentele sale impo-
triva valorilor relativismului secular (etica autenticitii, in
limbajul lui Charles Taylor). Nu doar exist un adevr, spune
Papa, in aceast lume, ci adevrul divin ca orgine i desti-
naie se descoper in mod vizibil inuntrul Bisericii roma-
no-catolice. Doar Biserica petrin ar , deci, instituia istoric
in care subzist deplin i unic Biserica lui Hristos (textul
latin: haec Ecclesia in hoc nundo ut societas constituta et or-
dinata, subsistit in Ecclesia catholica). Aceast ultim ar-
maie nu face decat s reia propoziia exploziv din 2000,
menionat in documentul Dominus Iesus, care a ingheat
pentru muli ani relaiile dintre catolici i ortodoci.
1,o
Minii Nvru
Trebuie observat faptul c Bisericile rsritene rman to-
tui cu denumirea de Biserici particulare, ceea ce arat dis-
ponibilitatea Vaticanului la un dialog privilegiat cu aceast
ramur veche a cretinismului, cu care imparte un mileniu
de comuniune in aceeai credin. Este improbabil ins ca
lumea ortodox s reacioneze atat la anunul c ar repre-
zinta doar o comunitate venerabil, afectat de imperfeci-
uni sau nelipsit de pat (defectu tanen a citur).
Pentru cei care cunosc gandirea teologic a lui Joseph
Ratzinger, aceste declaraii nu conin nimic surprinztor. Uni-
tatea catolicismului la inceputul mileniului XXI pare s de-
pind nu doar de armarea unicitii adevrului cretin, ci
mai cu seam de reiterarea constant a autoritii petrine, cu
vocaie vdit centralizatoare. Benedict al XVI-lea ii pstrea-
z astfel spiritul de cavaler medieval i cruciat teuton. Uneori
poate grei inta i, in acest fel, ii atrage lungi antipatii. Din
perspectiva unui ortodox, pretenia la jurisdicia universal
este un abuz ecleziologic, aa cum noutile dogmatice (Fili-
oque sau Imaculata concepie) o deviere de la crezul aposto-
lic. Totui, este imposibil de negat faptul c fermitatea credin-
ei Papei Benedict XVI se a intr-o curajoas antitez fa
de scepticismul ironic al lumii noastre postmoderne, ceea ce
ii salveaz deopotriv demnitatea i onoarea.
(iulie 2007)
Dou Bsvuc Ou:oooxv Rusv
La 5 decembrie 2008, patriarhul Alexei al II-lea s-a stins
din via in apartamentul su privat din Peredelkino la varsta
de 79 ani. Clopotele din peste ase sute de biserici ale Mos-
covei au vestit trecerea sa la cele venice.
Timp de 18 ani a condus cea mai puternic Biseric auto-
cefal a Ortodoxiei universale, relansat spiritual in contextul
1,;
relaxrii ideologice impuse de Mihail Gorbaciov la sfaritul
anilor 1980. Alexei al II-lea i-a pstorit credincioii intr-o
perioad istoric de mari frmantri politice i numeroase
provocri social-economice. Sub regimul Elin i Putin, Bise-
rica Ortodox Rus a asistat la desprinderea multor ramuri
ale Ortodoxiei slave de trunchiul autoritii moscovite (-
rile Baltice, Ucraina i Moldova ind exemplul cel mai pro-
eminent in acest sens). Renaterea monahismului, relansa-
rea studiului teologic, reactivarea misionarismului in regiuni
indeprtate precum Siberia, China sau Alaska, dar mai ales
unicarea cu Biserica rus din exil reprezint testamentul
luminos al patriarhului Alexei al II-lea.
Nscut la 23 februarie 1929 intr-o familie cu rdcini
germanice din capitala Estoniei, tanrul Aleksei Mihailo-
vici Ridiger i-a simit foarte devreme vocaia religioas. A
studiat teologia la seminarul din Leningrad, devenind pre-
ot in anul 1950 in Catedrala Adormirii Maicii Domnului
din Tallin (devenit apoi exarh al oraului Tartu). Erau ani in
care zeci de biserici arestate se degradau sub privirea ci-
nic a liderilor staliniti. Aleksei a luat mantia de clugr in
anul 1961, luand numele de Alexei, dup care a urmat o as-
censiune neintrerupt in ierarhia bisericeasc, in contex-
tul persecuiilor continuate sub forme atenuate de Nichita
Hruciov i Leonid Brejnev. n acele vremuri, preotul Gleb
Yakunin (n. 1934) echivalentul rus al pr. Calciu-Dumitrea-
sa a fost persecutat pentru indrzneala de-a cere indepen-
dena Bisericii fa de Statul sovietic.
1
Mai tarziu, acelai sa-
cerdot dizident il va acuza pe Alexei al II-lea de colaborarea
strans cu fostul KGB.
2
1
Givn Yui, Lvv Rvoviso, Letters fron Moscow Religion
and Hunan Rights in the USSR, Keston College, KestoniSan Francisco,
1978.
2
Recrutarea colaboratorilor KGB s-a fcut adeseori prin intermediul
preoilor i episcopilor rui din strintate, cel mai zguduitor caz ind
reprezentat de activitatea de spinonaj pro-sovietic desfurat de oe-
rul american George Tromo (condamnat pe inchisoare pe via la 27
septembrie 2001), ca urmare a muncii de persuasiune desfurat de epi-
1,8
Minii Nvru
Devenit mitropolit la varsta de numai 39 de ani, Alexei
al II-lea a fost ales primatul Bisericii Ortodoxe Ruse in da-
ta de 10 iunie 1990. Imediat apoi a jucat un rol de mediator
intre diferitele faciuni i grupri politice care in perioada
1991-1993 puteau conduce Rusia, cel puin in percepia unor
analiti, la un adevrat rzboi civil. Grave anomalii sociale
de la prbuirea demograc pan la alcoolismul rural i ur-
ban, extrem de rspandit, indiferent de varst au temperat
elanul triumfalist al Bisericii Ortodoxe Ruse. Sinodul BOR
a fost acuzat in numeroase randuri de clientelism politic i
obedien necondiionat fa de structurile corupte ale pu-
terii. Totui, Alexei al II-lea s-a implicat masiv in activitatea
lantropic a asociaiilor bisericeti, susinand in plan teo-
retic elaborarea unui document modern intitulat Doctrina
social a Bisericii Ortodoxe Ruse (2000), unicul reper doc-
trinar de acest fel pentru intreaga suare pravoslavnic. Te-
me importante precum relaiile de familie, drepturile omu-
lui, etica muncii, raporturile inter-etnice ii fac locul intr-o
reecie vital pentru secolul XXI.
A sdat grupul ultra-conservatorilor cand a vorbit despre
rdcinile comune ale religiei iudaice i ale religiei cretine.
Patriarhul Alexei al II-lea a fost reprezentantul unui curent
teologic inclinat s celebreze relaia simfonic, tipic bizan-
tin, intre tron i altar. Substana acestei retorici a fost fur-
nizat de un puternic discurs naionalist, idealizand virtuile
celei de-a treia Rome. A condamnat anti-semitismul unor
partide extremiste, rmanind foarte critic fa de expresiile
publice ale secularismului european (descurajand, intre al-
tele, manifestaiile de tip Gay Parade in Moscova). Fa de
Biserica Romano-Catolic s-a comportat rece, refuzul vizi-
tei Papei Ioan Paul al II-lea ind contrabalansat de inten-
sa activitate diplomatic i ecumenic a episcopului Ilarion
Alfeyev din Viena. Notabile au rmas i tensiunile cu Patri-
arhia Constantinopolului, iscate din raiuni de politic ju-
scopul Igor Vladimirovici Susemihl in anii 1960 pe teritoriul Germaniei
federale.
1,,
risdicional (mult vreme mrul discordiei l-a reprezentat
hotrarea Bisericii Ortodoxe din Estonia de-a accepta pro-
tecia Patriarhiei ecumenice).
Spre deosebire de ali omologi ai si din spaiul est-euro-
pean (inclusiv Romania), Alexei al II-lea a sprijinit canoniza-
rea snilor ucii in Gulagul sovietic, denunand vehement
ideologia stalinist. Printre noii mucenici se numr per-
sonaliti de talia Mitropolitului Vladimir Bogoyavlensky al
Kievului (1848-1918), a lui Pavel Florenksy, matematician de
excepie i lozof, executat in 1937, sau a marii ducese Elisa-
beta din dinastia Romanovilor (sora arinei Alexandra i ru-
d cu familia arului Nicolai al II-lea, sancticat i el).
Cea mai important realizare din mandatul lui Alexei al
II-lea o reprezint reconsiderarea trecutului unei Biserici
suferinde. Sub pstorirea sa au ieit la iveal date zgudui-
toare despre moartea a zeci de episcopi i a peste 95.000 de
preoi ortodoci in valurile de persecuie leninist-stalinis-
t. Drama a continuat pan tarziu, la inceputul anilor 1990,
cand una dintre gurile proeminente ale inteligheniei ru-
seti preotul misionar Alexander Men (nscut intr-o fami-
lie evreiasc) a fost slbatic asasinat pe peronul grii din
satul Semkhoz.
Munca de reconciliere dus la bun sfarit cu episcopiile
ortodoxe ruseti din diaspora este probabil cea mai mare re-
uit a patriarhului Alexei al II-lea. Requiescat in pace.
(5 decenbrie 2008)
Pov:n ov sXov
Justiiei romane i-a luat aptesprezece ani s deschid do-
sarul crimelor din Piaa Universitii. Rechizitoriul alctu-
it fostului ministru de interne arat c generalul in rezerv
Mihai Chiac dispunea la 13 iunie 1990 ca forele de ordi-
:oo
Minii Nvru
ne s e inarmate cu muniie de rzboi. Scenariul lui Ceau-
escu de la Timioara se repeta in Bucureti, cu incuviina-
rea lui Ion Iliescu. Oameni inoceni au fost atunci impucai
pe strad, direct sau prin ricoeu, intr-un mod nepedepsit
pan astzi. Un cetean din capital tat la 25 de ani a
fost secerat in drum spre cas de un singure glonte. l atep-
tau doi copii mici acas, dar brbatul a ajuns, mai devreme,
la morg. Sute de tineri au fost btui cu bestialitate, ind
anchetai fr mandat i agresai in beciurile miliiei. Imu-
nitile de ordin politic i cumetriile partinice au lsat zeci
de intrebri fr rspuns. Ucigaii servesc patria, scriindu-i
memoriile de vitrin.
Cu totul alta a fost soarta unui cetean neinsemnat al Ro-
manei: Daniel Petru Corogeanu, preotul mnstirii Sfanta
Treime din comuna Tanacu. Moartea in condiii medicale
suspecte a Irinei Cornici, in 2005, a inamat publicul pe
bun dreptate! la cote paroxistice. Faptele au fost deosebit
de grave: o novice de numai 23 de ani, cu traume puternice
motenite dintr-un orfelinat de copii tipic comunist, moare
intr-un aezmant monahal cldit cu greu din banii comu-
nitii locale. Slujitorul altarului fr studii teologice i hi-
rotonit de episcopul Ioachim inainte de varsta prevzut de
canoanele bisericeti (30 de ani) a incercat s salveze prin
metode specice victima diagnosticat anterior cu schizo-
frenie. Exorcismul la care a fost supus Irina Cornici, imobi-
lizat pe o targ improvizat i legat cu prosoape i un lan
subire de la caini, n-a avut efecte. n poda tuturor inteni-
ilor terapeutice ale comunitii monastice, moartea tinerei a
survenit la cateva zeci de ore dup declanarea crizei. Sfantul
Maslu, postul, plansul i rugciunea obtei n-au ajutat.
Medicii din spitalul din Vaslui, care a refuzat s-i ofere
asisten tinerei, au fost exonerai de orice vin. Consisto-
riul bisericesc al episcopiei Huilor n-a dus la bun sfarit ni-
cio anchet proprie. Membrii obtei au fost indat acuzai
atat de BOR cat i de organele Statului de privare de liber-
tate i omor deosebit de grav (rmane ca psihiatrii s l-
:o1
mureasc ce liber voin mai au schizofrenicii in momen-
tul declanrii strii de criz).
Jurnalitii s-au grbit apoi s scoat la iveal un lung ir de
cauzaliti mai mult sau mai puin imaginare: canoanele bi-
zantine ale Bisericii, administrarea responsabilitilor in BOR,
molitfelnicul episcopului Vasile cel Mare, zelul monahal, Bi-
blia i chiar insui Dumnezeu. Jurnaliti s-au lsat conscai
de fantasmele gotice ale lui Bram Stoker. Relatrile despre no-
ul ev mediu moldovenesc au traversat indat oceanul. Mult
timp a fost greu s distingi intre stridentul jaccuse! al zia-
ritilor-procurori i plansul pudic pentru dreptate. Cu excep-
ia seciei romane a BBC, jurnalitii de investigaie risipise-
r orice indoial in doar 24h.
1
ndemnul stoicilor audiatur
et altera pars a fost tratat mult vreme drept complicitate
la culp. Pe lang generalizri hiperbolice, articolele de ga-
zet au livrat orice, mai puin fapte incontestabile i pruden-
in judecata moral. Denunat cu suspect rapiditate i de
ierarhia bisericeasc, Daniel Corogeanu i patru micue au
fost condamnai la 37 ani (cumulat) de inchisoare.
Recent, tribunalul din Alba-Iulia a injumtit sentina
iniial pe temeiul unor noi probe. Procesul va merge mai
departe, peste duhul rzbunrii i pofta de sange. Dar con-
tiina noastr
(octonbrie 2007)
Tnxn vv vcumvsm
Protestantismul a descoperit noi modaliti de expiere a
vinovatei contiine moderne: obolul ecologic in contul ma-
mei-natur. Zilele acestea, la Sibiu, Biserica evanghelic a
1
n acest sens, merit salutate eforturile remarcabile ale jurnalistei
T:i Nicuivscu Bv, Spovedanie la Tanacu, Humanitas, Bucureti,
2006, Ibiden, Cartea Iudectorilor, Humanitas, Bucureti, 2008.
:o:
Minii Nvru
strans 15 Euro de la delegaii Adunrii Ecumenice sosii cu
avionul, rscumprand astfel emisiile cu dioxid de carbon
ale motoarelor Boeing sau Airbus. Nimeni n-a calculat im-
pozitul pe kilometri, mile, noduri sau pote in cazul invita-
ilor transportai cu maini de teren, autoturisme de proto-
col, vase de croazier, trenuri cu locomotive hidraulice sau
trsuri burgheze. Taxa s-a distribuit egalitar, acoperind cos-
tul unui copios dejun ssesc. O plat sucient pentru a des-
crca sentimentul de culp al celor peste dou mii de lideri
religioi, obligai la pietate in faa naturii naturate in stil
carpato-danubiano-pontic.
n ara secetei i in bttura ploilor, a drumurilor sparte, pe
solul vduvit de ultima pung de iei ori sond naional de
petrol, ecumenismul a impus taxa de zbor ca msur preci-
s a picajului spiritual european. Un cretinism redus la grija
pentru verdeaa pdurilor, o biseric indrgostit de planeta
animalelor mai mult decat de cetatea snilor, o preoie inro-
bit mai mult drepturilor omului decat slujirii Evangheliei,
un pelerinaj ctre unitate fr sete de adevr, o nesfarit
retoric despre valori comune lipsite de referent, o cruce nu
a Golgotei, ci a utopiei uorescente toate acestea compun
portretul neputinei umanismului contemporan.
Cand Bisericile europene ajung s vorbesc despre soar-
ta emigranilor, degradarea mediului i srcia materia-
l mai mult decat despre agonia omului in postmodernitate,
atunci ceva profund din inelegerea cretinismului apostolic
s-a alterat. Atat Ispitirile Sf. Antonie de Bosch, cat i intrea-
ga revelaie biblic a poporului Israel i scurt-circuitarea is-
toriei in persoana lui Hristos par nite ipoteze indigeste.
Din acest motiv, ecumenismul instituional risc nu doar
falimentul teologic, ci i impasul politic. El postuleaz, pre-
cum legislatorul lui Rousseau, nevoia emanciprii fa de ve-
chile predanii printr-un consens impus de la centru. Pan la
moarte, ecumenismul nu va vorbi decat limbajul reconcilie-
rii socialiste in numele unei raiuni volatil-imanente.
(septenbrie 2007)
:o
Ou:oooxn uomXvnscX:
ovvc:u comucXu , vn|n uv:oucX
Calea celui nebun
este dreapt naintea lui,
iar cel nelept ascult de sfat.
Pilde 12, 15
U vvuson) nms:vn:v:
n vara anului 2008, ipoteza inclzirii globale a primit
conrmri certe pe meleagurile noastre. Gestul IPS Nicolae
Corneanu de-a se imprti din potirul Bisericii Greco-Ca-
tolice a starnit nelinitea printre ziariti, membrii Sinodului
i, mai ales, in sanul laicatului ortodox. Manifestrile de re-
volt fa de acest demers necanonic au depit uluirea so-
cietii civile la aarea vetii c acelai cleric a fost rspltit
pan in 1989 de Securitate pentru a turna confrai, orto-
doci i eterodoci, tineri i btrani, ceteni ai lumii fr
deosebire de credin ori naionalitate. Dosarele depozita-
te la CNSAS arat faptul c episcopul Nicolae Corneanu nu
doar a turnat intr-un dozaj kilometric, ci i contra cost, pen-
tru sume considerabile de bani intr-o epoc de cumplit pe-
nurie de valori materiale i spirituale. n 1963, cand Nicolae
Steinhardt mai era inc la Aiud, organele de anchet ofereau
aceast caracterizare:
Se manifest ca unul ce nu crede in preceptele i dogmele biseri-
ceti ind convins c biserica a fost intotdeauna un mijloc de in-
elare a maselor populare. [...] A rezultat c s-a preocupat de stu-
diul tiinei marxist leniniste i de insuirea ei ce l-au fcut s e
convins de netemeinicia dogmelor pe care inc mai trebuie s le
apere i in acelai timp s ii dea seama perfect c viitorul nu
poate aparine decit comunismului.
1

1
Extras din decizia 2410i28.08.2007, Colegiul Consiliului âional
pentru Studierea Arhivelor Securitii.
:o
Minii Nvru
Aliana cinic cu religia politic a totalitarismului rou a
indignat mai puin decat concelebrarea cu preoii romanilor
unii ambivalent cu Roma. Au existat i declaraii romanti-
ce, desigur, grbite s vad intr-un defect clar de rectitudi-
ne ecleziologic semnul profetic al unirii. Muli intelectuali
timioreni au uitat c acelai ecumenism oportunist l-a f-
cut pe IPS Nicolae s prseasc, in 17 decembrie 1989, ur-
bea asediat de tancurile generalilor Stnculescu i Chiac.
Consumat de patima dialogului interconfesional, pstorul
Timioarei a lsat o catedral cu uile inchise. Ceauescu
venea de la Teheran, iar Corneanu pleca la Cairo cu trepte-
le bisericilor gata s primeasc sangele nevinovat al tineri-
lor anticomuniti.
Dup 1989, IPS Nicolae a incercat s-i expieze nevred-
niciile (intre care i caterisirea preotului Calciu-Dumitrea-
sa) printr-o generozitate necondiionat fa de solicitrile
patrimoniale ale Bisericii unite i printr-o neobinuit dis-
ponibilitate fa de intelectualii pro-democrai, deci antife-
seniti, ai tranziiei. Tabloul faptelor acestui ierarh varstnic
este deconcertant: aderen la frazele lui Marx despre reli-
gie ca opium pentru popor, pe de o parte, i prietenia tar-
div fa de ideea monarhic, pe de alt parte. Amtrion al
evanghelitilor americani, dar i patron al unei remarcabile
reviste teologice ortodoxe. Laureat al premiului Pentru in-
treaga activitate inchinat adevrului, dreptii i libertii,
valori supreme ale umanitii, oferit de Grupul pentru Di-
alog Social in 1997, IPS Nicolae este autorul unor contro-
versate opinii in domeniul bioeticii. Pe scurt, gura acestui
cleric a dezbinat multe sensibiliti pan la pasul fcut in
direcia intercomuniunii. Acest din urm moment a reu-
it s e proba de turnesol a Ortodoxiei romaneti, divizat
intre polul gandirii apocaliptice, nelipsit de barbarii reto-
rice, i mediile ecleziastic concesive, aate la limita senili-
tii dogmatice.
:o
Tvmvou:zKu: s:oon:v
n randurile de mai jos doresc s fac doar cateva comen-
tarii privitoare la stilistica dezbaterii teologice din ultimele
dou luni. S introducem actorii scenei: IPS Nicolae Cornea-
nu, Sinodul, polul pro i polul anti, privii cu nedumeri-
re sau ironie condescendent de jurnalitii seculari. Mai in-
tai, mitropolitul Banatului a avut un comportament nu doar
ereziarh, ci i indecent. La inceput a minit, negand i abia
apoi reconrmand veridicitatea relatrilor din pres (ajuta-
te de ubicuitatea camerelor foto digitale). La sfaritul dra-
mei, a oferit o lamentabil prob de pocin cu nimic
mai prejos decat codicilul de trei paragrafe cu care a co-
mentat cei peste cincizeci de ani de turntorie in slujba Se-
curitii. A lsat impresia c nu accept verdictul Sinodului
decat forat de imprejurri, iar nu dintr-o convingere inte-
rioar. IPS Nicolae a dat proba slbnogelii doctrinare de
care niciun ortodox nu poate mandru. Lipsii multe seco-
le de splendorile civilizaiei apusene, cretinii rsriteni do-
resc s rman binecuvantai cu reperele neschimbate ale
sneniei: frumuseea cultului i perfeciunea dogmei tre-
buie s rman intacte.
IPS Nicolae n-a prut abtut de gandul c diferenele in-
tre Ortodoxie i catolicism rman evidente i pentru cineva
cu minim instrucie catehetic: infailibilitatea papal, juri-
discia universal a episcopului Romei, purgatoriul, lioque,
dar mai ales transformarea cadrelor duhovniceti ale Apu-
sului dup Vatican II (renunarea la regula postului, trans-
formarea liturghiei, pierderea ordinelor monastice contem-
plative, .a.m.d). Firete, nimeni nu i-a interzis IPS Nicolae
s-l citeasc pe Charles Peguy (1873-1914) ori s promo-
veze opera tiinic a lui Pierre Duhem (1861-1916). I s-a
cerut s ineleag doar c dialogul onest intre Biserici pre-
supune recunoaterea punctelor de dezacord. Rgazul de
aproape ase sptmani pe care Sinodul i l-a acordat n-a con-
dus la adancirea contiinei teologice, episcopale i clug-
:oo
Minii Nvru
reti a IPS Nicolae (in tineree, traductor al celebrei Scala
paradisi de Sf. Ioan Scrarul). Cand declaraiile unui ierarh
ating acest record de coeren interioar i argumentaie
etic este greu ca el s catige respectul publicului, chiar i
cel neangajat in controversa euharistic. Dac ar fost ju-
decat dup litera canoanelor, mitropolitul Corneanu se pu-
tea alege cel puin cu o admonestare ferm. N-a fost s e.
Cu excepia IPS Bartolomeu Anania, Sinodul a vzut altfel
acest autogol notoriu al episcopului timiorean. Dup cum
ne-au obinuit i in cazul discuiei despre Biseric i Secu-
ritate, ierarhii au tcut.
Elementele de pragmatic a comunicrii au rmas canto-
nate la un nivel precar. Imobilitate rece de-o parte iar, la ce-
llalt pol, frmantare febril potenat de mediul atat de di-
namic al Internetului. Un numr pletoric de bloguri au tras
semnale de alarm, in timp ce situl Patriarhiei romane a pre-
ferat s ignore interogaia laicatului. Teama c lucrurile se
vor muamaliza a inamat i mediile monahale, rmase in
mod tradiional vigilente fa de alunecrile doctrinare ale
conductorilor Bisericii (mai grave decat greelile morale de
ordin personal). Clugri venerabili, duhovnici iubii i res-
pectai, vetre mnstireti unde rugciunea i contempla-
ia au rmas vii i-au exprimat ingrijorarea fa de starea de
fapte din BOR. Peste 56 de asociaii i fundaii, la care s-au
alturat mai mult de 100 de mnstiri, au cerut caterisirea
IPS Nicolae alturi de PS Sofronie Drincec (invinuit pentru
concelebrarea cu greco-catolicii), ambii acuzai de apostazie.
Alii, mai moderai, au ateptat mcar o sanciune prin re-
tragerea la o mnstire. Tonul pledoariilor contra n-a fost
intotdeauna acelai: smerenia i cumptarea, pe de o parte,
au fost contrazise de vehemene (cum ar aluziile la pori-
le iadului ori profeiile despre soarta cadavrelor de episcopi
eretici, pe care nici viermii nu-i mnanc, .a.m.d.).
Lipsa unui dialog cu mirenii i, mai ales, cu pstorii spiri-
tuali ai turmei ortodoxe din ar i de peste hotare, limbajul
evaziv, codicrile eufemistice, tcerile asurzitoare ale teolo-
:o;
gilor de catedr toate acestea au alimentat suspiciunea c
decizia nal va supus judecilor politicianiste. Trustul
media Basilica a reectat cu atenie modic disputa. Can-
celaria patriarhal n-a girat nici ideea unei vizite la Muntele
Athos, pentru discuii intre Patriarh i autoritile duhovni-
ceti ale peninsulei greceti. Pe acest fundal s-a nscut teama
c sentina nal va face ca nu adevrul mrturisirii Bisericii
Ortodoxe despre Hristos s prevaleze, ci nevoia de adecva-
re la prioritile geopolitice imediate (relaia cu Vaticanul, in
primul rand). Ca i in disputa despre dosarele CNSAS, prac-
tica temporizrii a avut efecte ambivalente. Sub silentio, unii
au citit conrmarea complicitii dintre episcopi, iar alii au
sperat soluia unei reconcilieri miraculoase. Rezultatul -
nal Sinodul dezavueaz gestul mitropolitului Corneanu, in-
voc o presupus pocin individual i promite aplicarea
canoanelor cu proxima ocazie. Tonul cldicel al documen-
tului ocial n-a recatigat, in mod sigur, increderea radica-
lilor, dar transmite Bisericilor surori hotrarea de a nu tole-
ra pe viitor asemenea iniiative necanonice.
1
Soc:n::sm : vcumv:sm
Cei care i-au declarat simpatia fa de gestul IPS Nico-
lae Corneanu au fost nu doar caiva scriitori bneni, ci i
o mare parte din clerul i laicatul Timioarei. n numeroase
alte pri ale Romaniei credincioi mai mult sau mai puin
imbisericii i-au exprimat solidaritatea. Dei bine-intenio-
nat, ca pornire sueteasc, teoria ecleziologic i viziunea
duhovniceasc a acestui grup nu se susine. Biserica Orto-
dox Roman nu-i poate asuma rolul de avangard intr-o
1
Toate aceastea, in zadar. ntr-un interviu acordat jurnalistei Francesca
Strazzari pentru publicaia italian Il Regno (16i2008, pp. 517-518), mitro-
politul Covvu a comentat in aceti termeni decizia sinodal: Cred c
asemenea gesturi pot repetate pentru a se ajunge, intr-un anumit mo-
ment, la intercomuniune. De asemenea, pe lang declaraia de sentimen-
talism apare i incpanarea: Gestul rmane. Nu m pociesc.
:o8
Minii Nvru
reecie teologic crucial pentru identitatea cretinismu-
lui rsritean. n plus, nimeni nu mai poate trece cu vederea
in 2008 miopia ecumenismului instituional. Nu este aici lo-
cul unei istorii detaliate, dar putem observa aplecarea mem-
brilor acestui curent mai ales dup 1960 spre relativism
epistemologic, practici economice de tip socialist, incapaci-
tatea pronunrii adevrului din grij pentru binele comun
tot mai vag sau nedenit.
Suntem foarte departe de epoca in care pr. George Flo-
rovsky (1893-1979) dezbtea cu teologul elveian Karl Barth
(1886-1968) fundamentele scripturistice ale Crezului niceean.
Deriva major a micrii ecumenice a fost sesizat i de cei
mai deschii autori ai Ortodoxiei secolul XX. ntr-o scrisoa-
re datat 12 februarie 1968, pr. Andrei Scrima (1925-2000)
ii mrturisea ieromonahului Benedict Ghiu (1904-1990)
urmtoarele: pentru mine, cel puin, lucrarea Duhului nu
mai trece neaprat astzi prin servituile aparatului eclezi-
astic ocial, aparent, kirchenpolitisch, ecumenismul, de pil-
d, dup perioada de foc a marilor riscuri creatoare, tinde
s devin rutin, Conseil Oecunenique des Eglises, neinte-
resant i apstor, e locul unei steriliti spirituale i al unei
confuzii doctrinale.
1

Nimeni nu poate s nu ii aminteasc modul in care relai-
ile externe ale BOR s-au salvat intre anii 1965-1989 prin ata-
amentul fa de ideologia marxist a luptei pentru pace.
2
S-a
nscut in acei ani o generaie intreag de clerici ataai valori-
lor ecumenice din raiuni de oportunism personal. Birocraii
aparatului eclezial au cedat treptat unei viziuni holistic-ega-
litare despre religiile lumii, eliminand nu doar triumfalismul
bizantin, ci i logica elementar a competiiei. ntrunirile in-
terconfesionale s-au supus unor planicri raionale de la
1
Aovv Scvir, Ortodoxia i ncercarea conunisnului, ediie de
Vlad Alexandrescu, Humanitas, Bucureti, 2008, p. 456.
2
Luci Lvu,:v, Between Moscow and London. Romanian Or-
thodoxy and National Communism, 1960-65, Slavonic and East European
Review 85, 3, 2007 pp. 491-522.
:o,
centru, ind tot mai mult detaate de preocuprile poporu-
lui viu al lui Dumnezeu i mrturisirea snilor din primele
veacuri. Idealuri precum eliminarea discriminrii i reducerea
efectului de ser au inceput s inlocuiasc discursul tradiional
al Bisericii despre suet, vindecare sau mantuire. Amintirea
marilor lupttori pentru adevr de la Sf. Irineu al Lyonului
(130-200) pan la marele Maxim Mrturisitorul (580-662)
a devenit stanjenitoare in toate aceste medii.
Judecat dup roade, apartenena Bisericii ortodoxe la
World Council of Churches pare complet nejusticat, cos-
tisitoare i inutil. Banii i energiile organizatorice cheltuite
pentru aceste angajamente publice ar merita oricand o des-
tinaie concret: de la un hidrofor donat palestinienilor cre-
tini din Israel, pan la burse de limb greac oferite studeni-
lor romani la New York sau Atena. Universalitatea abstract
a cretinismului anuleaz particularitile bisericilor concre-
te, construite i populate din fpturi unice, cu griji i angoase
neplanicate pe urmtorul cincinal. Ecumenismul condamn
astzi misionarismul drept prozelitism, legand astfel mrtu-
risirea persuasiv a credinei Bisericii de sentimentul culpei
(urmrirea tipic capitalist a propriului prot). n acest fel,
s-a nscut casta liderilor religioi transformai in manageri ai
incertitudinii. Dispare riscul, curajul intreprinderii, aventura
cutrii personale. Era resc aadar ca muli tineri convertii
dup 1989 s nu poarte la inim ideile clericilor transformai
in comis-voiajori ai birocraiei ecleziastice.
D:n:oou: un:n:
Ecumenismul ca ideologie pare vlguit intr-un suc mora-
list lipsit de inspiraie, adevr i prospeime. Comunicatele
care trec sub tcere problema avortului, dar rman obsedate
de chestiunea justiiei sociale
1
nu fac decat s pecetluiasc
1
Dreptatea social este o noiune vag care invit la reconstrucia ori-
crui oikos cu ajutorul unui Stat pletoric, gata mereu s ia iniiativa in lo-
cul persoanei libere sau a comunitilor locale (ind, aadar, o contradicie
:1o
Minii Nvru
triumful unui umanism fr prea muli adereni. Poziia or-
todox asupra dialogului interconfesional nu poate decat
aceeai: locul de intalnire se descoper prin admiraia since-
r pentru martiriul snilor din primele secole ale Bisericii
nedesprite. Dac dialogul instituionalizat a euat, este de
sperat c intalnirile minilor i inimilor lipsite de aceste ca-
dre birocratice pot produce mai multe transformri perso-
nale i, in condiii de libertate, convertiri la adancime.
Acest tip de scepticism n-a fost la indemana partizanilor
IPS Nicolae Corneanu, care au subestimat sursele de frus-
trare ale ortodocilor tradiionaliti. Masa de tineri conser-
vatori, capabili s se asocieze spontan i liber, generand te-
me publice de dezbatere teologic, nu trebuie arondat unei
minoriti needucate. N-a fost vorba niciodat doar despre
elite urbane cu orientri pro-ecumeniste crora se opun
nite puniti incurabili. Ar prea simplu. Ierarhii sinodali
i-ar putea recunoate obligaia de-a aprofunda prin cuvant
tainele credinei ortodoxe n dialog nemijlocit cu parohiile i
mnstirile acestei ri. Argumentele pro au avansat argu-
mente de ordin cultural sau naional. Figuri perfect hetero-
gene cum ar poetul Cristian Bdili, rmas consecvent
convulsiilor sale idioritmice, i literatul Mircea Mihie, ex-
cedat de estetica fundamentalist s-au raliat pentru a pro-
pune o apologie neconvingtoare a gestului mitropolitului.
Precum in cazul oerului Alfred Dreyfus (1859-1935) de-
venit scandal public in Frana sfaritului de secolul XIX, muli
spectatori au rmas nelmurii la centru, neind expui la o
dezbatere cu argumente de substan i netiind cum anume
s reacioneze. Distincia intre elite sau intelectuali versus
laicat rural este sociologic fals. Diferena intre moderai
(printre care teologul Radu Preda
1
, jurnalistul Marius Vasi-
a principiului subsidiaritii). Noiunea apare in enciclica Quadragesino
Anno (,57) semnat de papa Pius i xi-iv in anul 1931.
1
Rou Pvvo, Ortodoxia Mitropolitului Nicolae, Revista 22 (18-25
iunie 2008) ofer o analiz ecleziologic tioas i corect, lmurind in
termeni specici o problem strict teologic.
:11
leanu
1
i, dup o prim ezitare, diplomatul Teodor Bacon-
sky
2
), pe de o parte, i radicali, pe de alt parte, rmane per-
fect real. Pe linia contra au existat intervenii lucide intre
care merit semnalat i eseul ieromonahului Savatie Bato-
voi. Lipsa de prip i-a ajutat aadar pe unii critici s accepte
distincia intre planurile ontologice ale discuiei i, implicit,
diferena necesar intre genurile literare. Au existat ins in-
tervenii contestatare dincolo de nivelul unei aprri sincere
a punctului de vedere ortodox. S-a ajuns bineineles la dia-
bolizarea adversarului i relansarea vechilor ipoteze istorio-
soce ale slavolismului din Rusia secolului XIX.
Folosind fr scrupule cele mai avansate metode de co-
municare, radicalii au purces la contestarea fundamentelor
nevzute modernitii. Europa e tratat fr rezerve drept
Mamona, iar Bruxelles ca un cartier depravat din Roma psi-
hopatului Nero. Disputa a fost plasat intr-un context mai
larg i, totodat, foarte stramt: eurocraii ecumeniti, pe
de-o parte, i paseitii febrili, pe de alt parte. Folosind
tehnica extrapolrii, autohtonitii au adoptat tonul senten-
ios, fraza grbit, replica indispus, elanul vaticinar. Dac
urmrim textele circulate online descoperim cateva injonc-
iuni spectaculoase: nu este sucient s i ortodox practi-
cant i smerit cuttor al adevrului (ceea ce presupune po-
sibilitatea erorii). Nu, trebuie s msori misterul existenial
al ecrei prezene umane in funcie de aderena acesteia la
ultima ta strigare de tip evanghelic. ntregul set de excomu-
nicri posibile a ieit la iveal.
Fn:sv m:uKu:
Controversa teologic din jurul mitropolitului Nico-
lae Corneanu putea oferi Bisericii Ortodoxe Romane ansa
1
Mvius Vsiivu, Monopolul pe Iisus, Ronnia liber (11 iu-
lie 2008).
2
Tvooov Bcosv, Calea de mijloc, Dilena veche V, 231 (17 iu-
lie 2008).
:1:
Minii Nvru
de-a se explica mai bine pe sine in faa unei societi secu-
larizate. Ceea ce radicalii contestatari nu au vrut s ine-
leag este faptul c dup patruzeci i cinci de ani de co-
munism i alte aproape dou decenii de tranziie lipsite de
catehizri pentru aduli, nu era nevoie de inltrri iezuite
i conspiraii masonice pentru ca o mare parte din popu-
laia declarat ortodox s reacioneze cu indiferen com-
plezent ori simpatie amorit fa de gestul fresc al ie-
rarhului timiorean.
Cum s-ar putut oare ca veghea s rman starea de spi-
rit generalizat intr-o Biseric care refuz de atatea decenii
educaia inter-activ sau neglijeaz rspandirea Evangheli-
ei in regiunile cu populaie predominant maghiar ori ig-
neasc De unde s apar calmul discuiilor subtil-teologi-
ce intr-un mediu care trateaz numele de intelectual drept
titlu ofensator i dezbaterea despre trecutul plin de pcate
politice ori sociale ale Ortodoxiei noastre ca pe o chestiune
tabu Indignarea apocaliptic ar meritat s lase loc unei
analize punctuale i comprehensive. Atat fanaticii denun-
ului anti-papal, cat i vocile pro-sinodale se puteau intreba
dac ignorana endemic rspandit in randul clerului i ale
laicatului, deopotriv, nu reprezint un indiciu al falimen-
tului educaiei teologice de dup 1989
Puini observatori au mai notat faptul c relaxarea eclezi-
ologic nu va curmat decat printr-o drastic desprire de
toate superstiiile etno-teologice nutrite inc de la mijlocul
secolului XIX de numeroi intelectuali i clerici (preeminen-
a romanismului fa de identitatea confesional ind o idee
explicit imbriat, intre alii, de Mihai Eminescu). tim as-
tzi c intercomuniunea intre ortodoci i catolici nu poate
proclamat pe baza unei simple contingene istorice, re-
zumat patetic de exclamaia: noi suntem romani. Rapor-
tul intre confessiones et nationes nu intr in discuie atunci
cand se discut intimitatea legturii ecrei persoane cu tai-
na Euharistiei aat in centrul de unitate mistic-liturgic al
Bisericii lui Hristos.
:1
Ortodocii romani din Blaj sau Oradea nu se cuminec la
altarul greco-catolic romanesc doar pentru c ar da bine ca
Ardealul s nu mai e dezbinat pe criterii religioase. Identi-
tatea etnic este recesiv in raport cu identitatea religioas.
La fel, contiina de individ inzestrat cu drepturi la tribunal
se metamorfozeaz, trecand pragul bisericii, intr-o stare de
comuniune cu toi drepii cu viii i morii, laolalt. Che-
marea euharistic este personal iar viaa duhovniceasc ii
are legile sale necunoscute de omul trupesc. Aceasta nu in-
seamn c legea rii se desineaz, ci doar c se implinete
(dovad ind faptul c snii mnanc merinde felurite, ci-
tesc uneori cri atipice, au simpatii politice variate i pot ,
la nevoie, supui unei operaii chirurgicale). Iat de ce dis-
tincia intre planurile ontologice i genurile literare este re-
al, iar nu doar nominal.
Cnuv cn:o::c:sm
Dac totui poate depistat un anumit lo-catolicism
in mediile noastre religioase, el in mod cert nu s-a nscut pe
fondul unei strluciri taborice a istoriei Bisericii ortodoxe.
Acest sentiment de respect pentru Roma este probabil rs-
pandit nu doar printre elitele corupte, ci i printre sutele
de mii de credincioi ortodoci care l-au primit foarte cldu-
ros pe Ioan Paul al II-lea (1920-2005) la Bucureti. Simpati-
ile pro-catolice au ins arareori un miez doctrinar profund
i nu survin fr rezerve critice. Aici fraza arhimandritului
Teol Prianu rmane actual: m bucur pentru c Papa
vine, dar m bucur i c pleac.
Pentru a explica ins raional respectul acordat catoli-
cismului tradiional in anumite medii academice ale Roma-
niei contemporane va trebui s investigm cateva aniti
de ordin politic, intelectual i cultural. Ortodocii est-euro-
peni n-au avut un erou de talia preotului Jerzy Popieuszko
(1947-1984) confesorul muncitorilor din sindicatul Soli-
daritatea. El a fost omorat cu bestialitate de poliia politic
:1
Minii Nvru
polonez, trupul su neinsueit ind apoi aruncat in apele
mizere ale raului Vistula. Erau anii in care la noi se dramau
biserici fr proteste publice. Un mitropolit cultivat de talia
printelui Nicolae Vornicescu (1927-2000) al Olteniei livra
interpretri marxiste la opera Sf. Vasile cel Mare
1
iar mon-
seniorul Vladimir Ghika (1873-1957), episcopul Iuliu Hossu
(1885-1970) i cardinalul Alexandru Todea (1912-2002) erau
dai uitrii. n Polonia, in schimb, sute de mii de credincioi
catolici ii aduceau bravului printe Jerzy un ultim omagiu.
Romanii de varst adult nu vor uita nici curajul i demnita-
tea cu care, in 1981, Ioan Paul al II-lea a infruntat tentativa
de asasinat orchestrat de KGB. Studenii aceleiai perioade
s-au hrnit din cronicile lui Virgil Nemoianu despre crile
lui Hans Urs von Balthasar (1905-1988) i Jean-Luc Marion,
difuzate la Radio Europa Liber (nanat de SUA). Aceeai
suare umilit in anii comunismului ii amintete cu grati-
tudine Decalogul lui Krzysztof Kielowski o capodoper
cinematograc nscut intr-o ar de papistai.
Dincolo de tiradele impotriva exceselor medievale ale
unei structuri ecleziastice inepenite (cezaro-papismul, cru-
ciadele, Inchiziia, campaniile de prozelitism uniatist etc.),
rmane un fapt notabil in aceast admiraie secret a mul-
tor intelectuali est-europeni pentru capodoperele artisti-
ce i structurile universitare de rezisten create de Biserica
Romano-Catolic in Europa i America de Nord. De aces-
tea se leag vitalitatea unor extraordinare generaii de crtu-
rari. Scriitori precum Leon Bloy (1845-1917), Paul Claudel
(1868-1955), Georges Bernanos (1888-1948), Franois Ma-
uriac (1885-1970) sau Gabriel Marcel (1889-1973) in Frana,
eseistul G. K. Chesterton (1874-1936), ganditoarea G.E.M.
Anscombe (1919-2001), istoricul Christopher Dawson (1889-
1970) ori prozatorul Evelyn Waugh (1903-1966) in Anglia,
teologi de talia lui Romano Guardini (1885-1968), Karl Rah-
ner (1904-2004) sau Josef Pieper (1904-1997) in Germania,
1
Eviscov Nvs:ov Vovicvscu, nvtura Sfntului Vasile cel Mare
despre nunc, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1979.
:1
Flannery OConnor (1925-1964), Russell Kirk (1918-1994)
sau Walker Percy (1916-1990) in Statele Unite toi au re-
prezintat la superlativ ceea ce revista Connunio a numit mai
tarziu lintelligence de la foi. Numai un argument de tipul ad
Hitlerum ar putea sugera c simpla tangen la operele aces-
tor autori se traduce automat intr-o aderen la intreg setul
de credine i practici ale catolicismului tridentin.
Simpatii condiionate au existat in Rsritul ortodox i
pentru arta muzical sau arhitectonica de inspiraie occiden-
tal. Oricine admir astzi cateva din chivotele lui tefan cel
Mare (1433-1504) i Petru Rare (1483-1546) apreciaz, in-
direct, inuena goticului asupra spaiului ortodox.
1
La fel,
vorbind tot despre Moldova pravoslavnic, unii ar spune c
iconograa ortodoxului Nicolae Grigorescu (1834-1907),
expus i astzi la rang de cinste in mnstirea Agapia, are poa-
te mai puin de oferit decat pictura catolicului fauvist Geor-
ges Rouault (1871-1958). n sfarit, coralele ruseti inclu-
siv partiturile lui Serghei Rahmaninov (1873-1943) sunt de
neconceput in absena dialogului cu Palestrina. Exemplele de
asimetrie sau complementaritate intre cele dou lumi se pot
inmuli ad innitun ceea ce, din nou, nu inseamn c Bi-
serica Romano-Catolic n-a gzduit in ultimii patruzeci de
ani evoluii teologice cu totul discutabile i forme lamenta-
bile de expresie public.
Paradoxul istoric face ca intelectualitatea romaneasc s
cunoasc mai degrab varfurile primei jumti de secol i
aproape deloc versiunile triste de anti-climax spiritual, in-
curajate dup Vatican II.
2
Dup 1989, explozia pieei de carte
1
Demonstraia nuanat aparine acad. Sovi Duri:vvscu, Chivotele
lui Petru Rare i nodelul lor ceresc, prefa de Andrei Pleu, Anastasia,
Bucureti, 2002.
2
Vezi aici i criticile lui Wiiiir F. Bucivv iv, Te Non-Latin Mass,
Connonweal (10 noiembrie 1968), pp. 167169. Idei similare a imprt-
it romancierul britanic Evvivv Wuon, A Bitter Trial Evelyn Waugh
and Iohn Carnel Cardinal Heenan on Liturgical Changes, ediie de Scott
Reid, St Austin Press, 1996. Vezi, de pild, Mv A:nov (ed.), Te
Letters of Evelyn Waugh, Ticknor & Fields, New Haven & New York, p.
:1o
Minii Nvru
religioas a scos la iveal logica anitilor, mai curand de-
cat necesitatea contrastelor. Ortodoxia ghetoizat liturgic i
pustiit in expresia sa artistic timp de secole sub turcocraie,
iar apoi sub comunism, n-a putut cum s refuze intalnirea cu
darurile alese ale catolicismului anti-comunist i anti-relati-
vist. S-a produs atunci un formidabil proces de recuperare a
unei memorii refuzate in timpul totalitarismului.
Oamenii au ajuns s ae despre comorile Rsritului cre-
tin din scrierile pr. Dumitru Stniloae (1903-1993), dar i de
la cardinalul Tom pidlk. Am redescoperit cu toii taina
icoanei in exegeza lui Leonid Uspensky (19021987), dar i
sub ghidajul polimatului benedictin Gabriel Bunge, am ab-
sorbit inelepciunea Sf. Ioan de Krontadt (1829-1908), dar
ne-am i cutremurat aand despre martiriul lui Maximi lian
Kolbe (18941941). n sfarit, revelaia Filocaliei i a Pa-
tericului a fost acompaniat de intalnirea cu marea tradi-
ie medieval de la Francisc de Assisi (1182-1226) pan la
Nicolae Cusanus (1401-1464)
1
urmat de lectura unor mo-
nograi patristice eseniale, semnate de savani catolici in-
tim micai de nestematele primului mileniu cretin (de ex.,
Henri de Lubac, Ghislain Lafont, Henri Crouzel, Jean Ber-
nardi, Elia Citterio, Irenee Hausherr, H.-I. Marrou, Chris-
toph Schnborn etc.).
Ortodocii romani ai sfaritului de secol XX i-au pu-
tut citi pe catolici cu aceeai gratitudine cu care teologii
neopatristici ai secolului XX s-au folosit de izvoarele pa-
tristice i hagiograce editate de clugrii bolanditi, do-
minicani sau oratorieni. Pe coperta nici unui Evangheliar
nu scrie interzis celor de alte credine. Vladimir Loss-
ky (1903-1958) a putut deci redacta un doctorat despre
Magistrul Eckhart (12601328) iar pr. Serghei Bulgakov
638: Te Vatican [II] Council has knocked the guts out of me (Scrisoare
catre Lady Mosley, 9 martie 1966).
1
Booo TX:vu-Czn, Introducere, in Pluralitatea neta-
zicii nedievale, Polirom, Iai, 2005, pp. 11-61, unde autorul discut i
contribuia preotului ortodox Ioan Lncrjean la reabilitarea gandirii
cretine medievale.
:1;
(1871-1944) i-a dezbtut ideile in dialog explicit cu idea-
lismul german sau existenialismul francez. Receptivitatea
corelat cu discernmantul n-a insemnat niciodat apos-
tazie in Ortodoxie. Atat in cazul simpatiei pentru catolicis-
mul anti-comunist, cat i in contextul asimilrii unei bibli-
ograi eseniale pentru cunoaterea izvoare cretinismului
european, vorbim mai ales despre exemple morale i repe-
re intelectuale, iar nu despre perfuzii intravenoase cu idei
ereziarhe, menite s schimbe metabolismul opiunilor re-
ligioase ale pravoslavnicilor.
Cn:vvn coc:uz::
Este regretabil c toate aceste lucruri nu s-au putut discu-
ta liber, intr-un dialog fr prejudeci intre ierarhii i laicii
instruii ai Bisericii Ortodoxe Romane. Comunicarea deci-
tar intre membrii unei comuniti inchise conduce, in mo-
mente de criz, la inaie retoric. Sunt astzi parohii, gru-
pri, asociaii cu care clerul inalt poart puine conversaii
despre problemele religioase ardente (de ex., tema ecume-
nismului), dar i despre temele care polarizeaz elita cultu-
ral (de ex., integrarea european). Dialogul intre vldic i
opinc nu este atat de impmantenit pe cat ne las s cre-
dem mitologia naional. Frica de pluralism al opiniilor se
resimte de ambele pri ale corabiei.
Pe de alt parte, armarea Ortodoxiei doctrinare nu tre-
buie s conduc la dihotomii structurale in argumentaia
apologetic. Cand este trit la inlimile sale sinaitice, du-
hovnicia Prinilor nu are nevoie de protecia unor striden-
e retorice. Veritas index sui Adevrul se arat de la sine.
ntr-un plan ontologic secundar, expresia cultural a credin-
ei poate rmane polifonic, iar nu monodic-repetitiv. Mai
mult: diabolizarea unor fenomene insucient studiate i pre-
car inelese (precum globalizarea economic sau transfor-
marea ruralitii in estul european) reprezint o eroare nu
doar din perspectiva lansrii unui proiect de societate, ci i
:18
Minii Nvru
in privina nevoilor cretinismului urban de maine.
1
n po-
da derivelor proiectului ecumenismului inter-religios i
inter-confesional, aliana Ortodoxiei cu diferite micri sau
curente culturale conservatoare (pledand pentru dreptul la
proprietate, libertatea individual, economie de pia, an-
ticomunism) este nu doar posibil, ci i necesar. Nu orice
prietenie intra-ortodox are conotaii mistice, dup cum nu
orice prietenie cu suetele situate extra ecclesian conduce
la apostazie. Rectitudinea ecleziologic nu presupune ghe-
toizarea intelectual (de ex., Sf. Grigorie Palama), aa cum
elevaia de tip speculativ nu te desvarete (de ex., Varlaam
de Calabria).
Asumarea curajoas a vinoviilor din perioada comu-
nist, relansarea catehezelor mistagogice pentru adulii
neimbisericii, practica imprtanei dese i legtura mai
strans dintre episcop i poporul credincios ar putut im-
piedica aceast controvers exploziv. Poate peste cate-
va decenii nu va mai pentru nimeni o surpriz faptul c
Biserica identic Sfanta Euharistie cu taina unitii ce-
lor botezai, iar nu un simbol al consensului naional, poli-
tic ori social. Potirul ii aduce laolalt pe toi cei indreptai
prin Cuvantul lui Dumnezeu i rscumprai prin jertfa Fiu-
lui: social-democrai sau conservatori, magnai capitaliti
sau simpli proletari, prunci neprihnii i mame incerca-
te, talhari pocii i clugri virtuoi, dascli spovedii sau
medici ai suetelor intrii cu toii ins prin Duhul de
via dttor, mrturisind acelai Crez al Bisericii apostoli-
1
n Statele Unite, patru din cinci persoane triesc intr-o zon reziden-
ial de tip metropolitan. Prognoza Organizaiei Naiunilor Unite suge-
reaz c pan la mijlocul secolului XXI peste 50 din populaia globului
va tri in mediul urban. Aceasta presupune o dramatic recongurare a
tiparelor vieii religioase tradiionale, fr a pierde extraordinara lecie a
metaforelor agrare din Biblie i a experienei cumulat timp de cinci mi-
lenii in ecosistemul satului tradiional. Pentru actualitatea acestei lecturi,
vezi Eiiv F. Dvis, Scripture, Culture, and Agriculture. An Agrarian
Reading of the Bible, Cambridge University Press, Cambridge, 2009 (cu
referine indeosebi la Vechiul Testament).
:1,
ce, trind dup legea nou a Evangheliei lui Hristos, gustand
cu toii prin Cuminectur din leacul nemuririi (-
).
1
Ar o eroare ca mrturisirea unitii duhovniceti a Bi-
sericii s conduc la o sterilitate deplin in dezbaterile teo-
logice, lozoce sau culturale ale veacului. Distincia atent
intre planuri, disocierea inteligent intre scopuri i mijloa-
ce, acceptarea unei pluraliti de abordri a raportului in-
tre ekklesia i agora public toate acestea trebuie rman
opiuni individuale angajate intr-un respect deplin pentru
sntele canoane aezate de Snii Prini.
n sfarit, PF Daniel, actualul Patriarh al Bisericii Orto-
doxe Romane, ar putea face o prioritate din impcarea cor-
pului eclezial. Acest fapt cere din partea tuturor episcopi-
lor locali, intalniri mult mai frecvente cu laicatul de toate
orientrile (liberali sau radicali, moderniti ori tra-
diionaliti) precum i discuii deschise cu reprezentanii
de seam ai obtilor monahale. Emiterea seac de comuni-
cate nu ajut la recatigarea increderii celor lovii de tris-
tee, confuzie sau indoial. Noile tehnologii de conversaie
trebuie s se adauge in lucrarea pstoririi evanghelice unui
duh al iubirii i al frietii. Ierarhii se cuvine nu doar s
dicteze, ci i s asculte glasul mirenilor fr de care biseri-
cile ar deveni pure virtualiti. Diversicarea mesajelor ar
putea combate limbajul de lemn (care amenin orice insti-
tuie), accelerand totodat ritmul dezbaterilor intra-ecle-
ziale. Pe de alt parte, scepticismul fa de ecumenismul
lipsit de miz teologic sau condamnarea frivolitii dog-
matice nu trebuie s produc anarhie. Pasta multicultural
nu merit inlocuit cu violena forestier a limbajului des-
creierat. n fond, Ortodoxia se apr nu in uxul neintre-
rupt al conversaiilor internautice, ci pe baricadele inimii
curite i ale discernmantului cultivat.
(iulie decenbrie 2008)
1
Sr. Io:iv i A:ionivi, Ctre Efeseni 20.2.
::o
Minii Nvru
Dvsvuv su-sm|, oscvuXmX:
, cvzn|v
Pn::mn mn:v:
Pentru credincioii ortodoci, epicentrul dezbaterilor
din anul 2008 l-a reprezentat controversa euharistic din
jurul persoanei IPS Nicolae Corneanu. Muli ii amintesc
cat de repede s-a deplasat discuia din sfera analizei teo-
logice spre zona sanciunilor generaliste declamate de la
inlimea unei pretinse inelegeri universale a rostului cul-
turilor i civilizaiilor de pe acest pmant! Nimic nou sub
soare. Eseiti inamai i contondeni s-au regrupat rapid
sub urmtoarea deviz: dragostea de Ortodoxie rmane
suspect la toi aceia care, dei sceptici fa de edulcorai-
ile ecumeniste ale veacului, nu denun catolicismul drept
pericol suprem alturi de europenism, globalizarea so-
cialist (sic) i rtcirea elitelor la adresa identitii
noastre romaneti.
1

Pervertiri semantice, deraieri logice, comparaii anacroni-
ce i multe calomnieri denate toate s-au amalgamat in-
tr-o conrmare a cuvintelor Sf. Ap. Pavel: unii, e drept, ves-
tesc pe Hristos din pizm i din duh de ceart (Flp. 1, 15).
Diabolizarea adversarului a devenit strategia de lucru intr-un
spaiu blogosferic lipsit de orice norme editoriale sau reguli
de reciprocitate. Calomnia s-a amestecat cu barfa, adesea in
spatele unei porecle aleatorii (nickname) postate pe orice
forum al urii. Unui astfel de suet care triete numai din
inamaia coleric i patosul galcevei, Sf. Ioan Gur de Aur
ii spune: i-ai pus inluntru mania ca un clu care te biciu-
iete, sau ca un vultur care-i sfaie mruntaiele.
2
1
Se conrm aici scepticismul rece exprimat de lozoful scoian Dvio
Hurv, Essays (Of Parties in General), Cosimo Inc., 2006, pp. 56-57:
Nothing is more usual than to see parties, which have begun upon a re-
al dierence, continue even after that dierence is lost.
2
Sr. Io GuvX ov Auv, Onilii la statui, 20.2.
::1
Tuv: V:s:o
De la necesara apologetic religioas in favoarea Cre-
zului Bisericii s-a trecut aadar la practica lobotomiei in-
telectuale, adoptand ideologia segregrii i raionalizarea
veninului. Nu mai este sucient s pledezi pentru integri-
tatea dogmei ortodoxe trebuie s te deneti printr-o
continu, neobosit i tentacular defimarea a celuilalt, a
oricrui om care se intampl s nu-i imprteasc toate
convingerile. Talibanii postrilor online s-au declarat de-
ranjai de complexitatea referinelor la natura modern a
raportului dintre sacru i profan. Diversitatea tematic a
abordrii, citatele abundente, respectul pentru cateva stan-
darde lologice recunoscute toate acestea au inceput s
irite. ntr-o ar cucerit de manierele de oier i manele-
le injositoare, pentru gherila mediatic a ortodoxismului a
devenit o prioritate atat vaccinul anti-catolic cat i discur-
sul anti-elitist.
S-au intrebat oare argoii cronicari de ce nu s-a mul-
umit Sf. Grigorie de Nazianz (330-390) cu strlucirea te-
ologic a minii i a inimii sale, adpandu-se complemen-
tar de la tiina de carte a unui retor pgan Tespesios,
reprezentantul unei celebre coli (A Doua Sostic) din
Antichitatea tarzie De ce trebuia s-l citeze acelai Prin-
te bisericesc pe Euripide, Demostene i Hesiod cand se pu-
tea limita la crile profeilor i la ce bun pentru ortodoc-
ii moderni s mai citeasc (necum s mai traduc) crile
lui Dante, atunci cand refuz jurisdicia universal a Vati-
canului i dac unii adolesceni curioi vor scpa insu-
cient imbecilizai i doar parial indoctrinai, descoperind
mai tarziu prin bibliotecile lumii epistolele lui Blaise Pas-
cal (1623-1662), biograa lui Padre Pio (1887-1968), pre-
otul inzestrat cu harisma stigmatelor, sau viaa eremitului
necalcedonian Matta El-Maskine (1919-2006) Lor, oare,
ce blindaj le vom opune
:::
Minii Nvru
Cuun)u: Ivvc:Ku::
Un dezacord teologic valoreaz mai mult decat o neinele-
gere de ordin estetic. Subtilitatea diferenelor de ordin meta-
zic cele care separ Ortodoxia de heterodoxie nu poate
ins comunicat in jargonul stadioanelor de fotbal. Mai mult,
bunul samaritean n-a fcut vericri prealabile inainte de a-i
arta, necondiionat, grija i atenia fa de aproapele (fr s
se vateme pe sine). Cum s-ar explica apoi pedagogia paulin a
exemplului viu asociat curajului invecinrii: brbatul necre-
dincios se snete prin femeia credincioas i femeia necre-
dincioas se snete prin brbatul credincios (I Cor. 7, 14a)
Oare de unde atata optimism i incredere in puterea de trans-
formare a iubirii Cum s inelegem armaia unui mistic pre-
cum Sf. Siluan Atonitul: aproapele meu este viaa mea. i la
ce anume s-a referit un pustnic isihast din Moldova prin cu-
vintele: sfaritul lumii va veni cand nu va mai crare de la
vecin la vecin
1

Pesemne, mrturisirea buntii lui Dumnezeu nu se opre-
te la excomunicrile reciproce intre diferite ramuri ale creti-
nismului. Hristos i-a fcut pe apostoli pescari de oameni,
iar nu procurori cu inima de piatr. Pe lang pstrarea pre-
daniilor ortodoxe mai sunt i alte lucruri de fcut intre altele,
conservarea memoriei comune a civilizaiei europene, cultiva-
rea limbilor noastre natale, umanizarea cartierelor, insnto-
irea climatului de convieuire urban, reconstrucia edici-
ilor educative ale naiunii, salubrizarea dezbaterilor publice,
construcia de drumuri i poduri, curarea pdurilor, .a.m.d.
Pentru ca aceste proiecte s ne reueasc mcar in parte, ali-
ana punctual cu reprezentanii altor tradiii sau culturi este
inevitabil. Descoperirea adevrului persoanei in taina comu-
niunii cu Dumnezeu i aproapele nu abolete sarcina dezvol-
trii responsabilitilor individuale intr-o societate niciodat
perfect omogen.
1
A:oiv PiXrXoviX, Tradiie i libertate n spiritualitatea orto-
dox, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 367.
::
Scopurile enunate mai sus pot socotite secundare, dar au
uneori valoare imperativ. Nu ne poate mira aadar simpatia
cretinilor fa de guri culturale perfect onorabile, dar lip-
site de elan deist. De ce l-ar cita oare pr. Arsenie Papacioc
pe un om de stat precum Clemenceau Cum s nu vedem
in prietenia monahului Nicolae Steinhardt (1912-1989) de la
Rohia cu agnosticul Virgil Ierunca (1920-2006) de la Paris o
tain adanc, motivat de reacia impotriva sovietizrii Ro-
maniei Cat rea-credin ne trebuie pentru a trata amiciia
intre printele Dumitru Stniloae (1903-1993) i anglicanul
Donald Allchin drept cardie sau fctur De ce oare l-a
citit arhimandritul Sofronie Saharov (1896-1993) cu maxi-
m atenie pe misticul spaniol Ioan al Crucii De ce am ne-
socoti intalnirile lui Andrei Pleu cu reprezentanii Rugu-
lui Aprins (de la printele Benedict Ghiu pan la printele
Andrei Scrima) i efectul lor asupra unei opere importan-
te, tradus i aclamat in cateva limbi de circulaie interna-
ional Cum oare indrznea pr. Constantin Galeriu s-l
invoce pe Rabindranath Tagore (1861-1941) S fost ad-
miraia ieromonahului Soan Boghiu (1912-2002) pentru
perfecionismul tehnologic al medicinei germane o coche-
trie cu gnoza occidental
Nos:n:o:n su:c::ou : cnvcnn :uvcu:u:u:
Romania imbrobodit e cu siguran minunat, dei n-o
mai gseti decat in povetile printelui Simeon Florea Marian
(1847-1907). Punismul poate o binecuvantat stare sue-
teasc indus prin lectura poeilor naionali, de la Vlahu
la Toparceanu, dar i a unor clasici precum Gustave Tibon
sau Wendell Berry. Filozoa agrar (inclinat ctre proteci-
onism economic) nu ofer totui soluii de termen lung pen-
tru ameliorarea vieii la ar sau la ora. Numai cine n-a cu-
noscut greutatea baloilor de paie incrcai in aria zilei sau
ingrata munc de vcar comunal, numai cine n-a invat nici-
odat cum se cur un grajd plin de baleg sau cat de greu se
::
Minii Nvru
combate maa roztoarelor dintr-un ptul cu porumb, numai
intelectualul care n-a prit pmantul timp de dousprezece
ore pe zi, din zori i pan in amurg numai acela va dispre-
ui avantajele modernizrii, succesul tehnologic i investiia
in cunoatere. Da: este exemplar dac iubeti baba ortodo-
x i randuielile sale snte, de la parastase, coliv, cozonaci
i colaci pan la micile sale superstiii nocturne profesorul
Simion Mehedini (1862-1962) ind de prere c ranul ro-
man este superstiios.
1
Dar de ce s ignori grijile nepoilor
acesteia in primul rand nevoia lor de-a merge intr-o coa-
l cinstit, nelipsit de modele umane i repere culturale ca-
pabile s-i fac s ineleag pe ce lume triesc
1
Pe lang cercettorii onest pasionai de memoria spaiului rural roma-
nesc (intre care profesorul Henri H. Stahl, mereu cumptat in revendicrile
sale de ordin epistemologic), gsim printre apologeii fali ai culturii r-
neti caiva protocroniti invartoai precum Arthur Silvestri, Dinu Sraru
sau Ilie Bdescu (director al Insitutului Naional de Cercetare a Civilizaiei
Rurale al Fundaiei Nite rani, editorialist al Ziarului Lumina, rector
al Universitii rneti i laureat in anul 2008 al unui premiu literar din
partea Romaniei Mari). n scrierile sale abundente, metodologic fraudu-
loase i stilistic indigerabile, Ilie Bdescu este mereu atras de elementele
colectivist-organiciste ale religiei in genere (i al cretinismului, in parti-
cular). Sensurile devenirii istorice sunt explicate mereu prin practica unui
amanism lexical ca parte dintr-un totalizant sistem noologic, incapa-
bil s inregistreze registre explicative distincte, dar pregtit s amestece
isihasmul valah, naionalismul perenialist i geopolitica latenelor sue-
teti (chiar dac aliate cu nepotismul academic ori cu vechile structuri
de securitate i aprare). Nu este nimic intampltor in faptul c prof.
Ilie Bdescu poate expune acedia carpatin prin referine consecutive
la Avva Evagrie Ponticul (345-399) i Eugen Barbu (1924-1993). Acest
fond rural i arhaic nu impiedic ca Romania s devin, intr-un acces de
grandomanie caracteristic, gazda unui mare dialog al civilizaiilor i
s-i exerseze rolul ei diplomatic tradiional de ar cu vocaie pentru di-
plomaia dialogului in conjuncturi de criz, asa cum a dovedit-o de pild
in timpul conictului izraeliano-egiptean ori americano-vietnamez (nici
aici, referina admirativ la epoca Ceauescu nu poate scpa cititorului).
Este simptomatic preuirea de care anticapitalistul Ilie Bdescu se bucu-
r in anumite medii ale Ortodoxiei vernaculare, in poda delirului pse-
udo-academic pe marginea istoriei civilizaiilor, a derapajelor antisemite
i a viziunii stangiste (mai precis, tiers-mondiste).
::
Pentru aceasta, proiectele de editare a textelor patristice
i a clasicilor antici sau moderni trebuie s continue, acolo
unde au inceput. Este o ruine naional faptul c Prini i
Scriitori Bisericeti reprezint o colecie de carte stagnant
de peste douzeci de ani, hrnit i astzi din ravna i oste-
neala traductorilor interbelici (pr. Dumitru Fecioru, Olimpiu
Cciul sau pr. Dumitru Stniloae). Estimp, laicismul francez
nu i-a impiedicat pe cercettorii CNRS din Lyon sau Paris
s depeasc recent pragul de peste 500 de cri Sources
Chretiennes. Este o mare neimplinire faptul c mnstirile
ortodoxe ale Romaniei contemporane gzduiesc foarte pu-
ine proiecte editoriale de calitate ind foarte departe de
etosul imprimat de Sf. Paisie Velicikovsky (1722-1794) uce-
nicilor si de la Neam. Se gsete foarte greu un laic (i cu
mult mai greu un reprezentant al cinului monahal) capabil
s tlmceasc din copt, siriac, gheez sau arab comorile
netiute ale cretinismului oriental. Cei persuadai de propria
lor mediocritate vor declara c avem defa o inaie de cri
tiprite i de cercettori instruii in tradiia Bisericii. Nepo-
tul babei ortodoxe va descoperi in schimb faptul c proce-
sul traducerii integrale a actelor sinoadelor ecumenice abia
a inceput, sub grija diaconului Ioan I. Ic jr.
1
Ortodoxia de maine va urban i universal sau nu va
deloc. Nepotul babei noastre milenare va descoperi mai re-
pede decat credem faptul c ortodocii din Mlaga, Aber-
deen, San Antonio, Hong Kong sau Tokyo sunt unii nu atat
prin cutume locale (cci e greu s gseti colinde japoneze,
colaci texani sau colive chinezeti), ci printr-o inrdcinare
dogmatic-liturgic in solul Evangheliei lui Iisus Hristos. Con-
tingenele istorice se transform rmane ins neschimbat
miezul euharistic al doxologiei.
Baba ortodox vieuiete poate intr-o Romanie etern,
ins rudele ei de la ora sunt nevoite s-i caute de lucru in-
tr-o Europ multi-straticat. n ecare zi iese la iveal su-
1
Dic. Io I. IcX iv, Canonul Ortodoxiei I: Canonul apostolic al pri-
nelor secole, DeisisiMnstirea Stavropoleos, Sibiu, 2008.
::o
Minii Nvru
ferina (dar i pensia sau cadourile de Crciun) pricinuite de
masiva migraie a forei de noastre munc. Mult mai insu-
portabil a fost ins mizeria comunismului de dincoace de
Zidul berlinez. Descoperim abia astzi c libertatea este dar
i povar, laolalt Buni sau ri, genii sau pungai, cetenii
Romaniei au plecat din proprie iniiativ peste mri i ri.
Demonizarea Uniunii Europene rmane greu de reconcili-
at cu romanismul demol, dac socotim c 90 din vulgus
i-a dorit integrarea la 1 ianuarie 2007.
E un semn de cras incompeten sociologic faptul de-a
menine apologia ruralitii btinae (sprijinit prin Wes-
tern Union de slugile Occidentului), trecand ins cu ve-
derea sprijinul oferit de mai toat lumpen-rnimea ro-
maneasc regimului cvasi-feudal orchestrat de Ion Iliescu.
Cum apoi s inerezi botnia integrrii, uitand c mnsti-
rile ortodoxe ale Transilvaniei au accesat fondurile comuni-
tare Sapard Ce s mai insemne bovarizarea idilic cu gan-
dul la Romania profund cand viaa te oblig s-i educi
copii in limba lui Tomas Jeerson n sfarit, cand un is-
toric de profesie declar c singura Romanie respirabil e
Romania neintegrat, Romania veche, de ce omite s spun
c aceast oaz de imaginar puritate include i episoadele
nunerus clau sus (decretul care interzicea studenilor evrei
s invee la Universitate) sau actele de morbid violen in-
spirate de o prezumptiv etic a onoarei impotriva trd-
torilor neamului, de la Mihai Stelescu (1907-1936) pan la
Nicolae Iorga (1871-1940).
M:zv:v v:::ouu:u:
Paseismul ar scuzabil dac ar extrage din trecut lecii-
le pozitive ale istoriei. Care s fost oare semnicaia luptei
Prinilor capadocieni pentru prezena cretinilor in colile
publice din timpul domniei lui Iulian Apostatul (361-363),
dac nu aprarea universalitii revelaiei prin chiar dialogul
critic cu cei din afar, dup modelul confruntrii din Areo-
::;
pagul Atenei (Fapte 17) De ce n-am observa c voci lumina-
te ale Ortodoxiei din timpurile moderne au activat in centre
academice occidentale de prim ordin, fr s-i impuineze
credina, inteligena ori sensibilitatea i de ce oare ne-am
teme mai mult de infatuarea crturreasc decat de colec-
tivismul gandirii (a crui metafor este grmada de rugby)
Poate pentru c branza bun in burduf de caine vede peste
tot lupi ascuni in haine de oaie...
n vreme ce lozo de mare vog precum Slavoj iek
(stalinistul lacanian) lanseaz cu pomp manifestul re-
voluionarului Lev Trotsky (18791940), cretinii-orto-
doci ii permit oare luxul de-a nesocoti eforturile fcute
de Vladimir Tismneanu, Cristian Vasile i ali tineri isto-
rici in direcia studierii metodice a comunismului roma-
nesc Cand departamentele de lozoe ale lumii se imbat
cu aromele neomarxismului, cum poate un june intelec-
tual de dreapta s-l atace cu nesa pe Gabriel Liiceanu
De ce s-l ironizezi constant pe H.-R. Patapievici in timp
ce Adrian Punescu, treaz ori soporic, a condus ani la
randul Comisia de cultur a Senatului Nu ine oare de
un minim discernmant s le ceri oamenilor ceea ce, prin
opiune i vocaie, ii pot oferi (un Raport Final, o carte
excelent despre minciun, o colecie intitulat Proce-
sul comunismului sau un diagnostic perfect al postmo-
dernitii) Dac doar tristeea depeizrii i bravada unei
adolescene intarziate ar aici la mijloc, cultul dihotomi-
ei ar oarecum pasabil.
P:Kcvuvn nmn:onmKu::
Pentru noii rinoceri ai ortodoxismului, distana fa de
neotomismul scolastic sau pledoaria in favoarea realismu-
lui apofatic al liturghiei Bisericii nu ajunge, e nevoie de ca-
ricaturizarea unei comuniti religioase care numr peste
un miliard de credincioi i seamn cu orice, dar nicioda-
t cu un monolit. E uor apoi s pictezi portretul unei Euro-
::8
Minii Nvru
pe apostate, uitand discursul provocator de la Universitatea
din Regensburg sau disputa intre Bruxelles i Vatican privi-
toare la mandatul lui Rocco Buttiglione (fost comisar pentru
minoriti obligat s-i dea demisia pentru c i-a meni-
nut viziunea Bisericii Catolice cu privire la homosexualita-
te). Peisajul e mult mai uor simplicat sugerandu-se, even-
tual, faptul c bavarezul Joseph Ratzinger are un cititor ideal
in portughezul Manuel Barroso (i el, ca ataia alii, un fost
leninist). Proiectele Uniunii Europene merit oricand o lec-
tur acid, dar cum poi oare neglija catastrofa social din
Rusia contemporan i rile satelit (de ex., Moldova sau Be-
larus) Este neindoios important s ai ordinea prioritilor
(i s nu confunzi liturghia Bisericii cu o edin bancar),
dar mai trebuie oare s-i trimii congenerii intr-un purga-
toriu UNICEF, asta cand Ortodoxia contemporan, sufocat
in conicte interne, a uitat soarta dramatic a continentului
african (malarie, SIDA, genociduri repetate, asaltul islamu-
lui radical, tribalism magico-religios)
n sfarit, nu ine oare de natura capitalului ca el s e
tranzacionat dincolo de orice granie naionale, cultura-
le sau religioase Nu vrea orice mic intreprinztor s se ex-
tind i s devin, dac se poate, un mare intreprinztor
Conteaz prea puin rspunsul spontan la aceast intrebare.
Vom decreta c apariia a dou sucursale (la Flticeni i Par-
ma) ale aceleiai fbricue de lapte indic oribilul fenomen
stangist de mondializare! Evident, ca orice fenomen lipsit
de amprent angelic, globalizarea are simultan efecte po-
zitive (circulaia bunurilor) i negative (distrugerea tradiii-
lor locale). Argumentele pro i contra ar bine s le ex-
prime specialitii opiunile literailor ind, pan la urm,
chestiuni de gust, discernmant individual i inclinaie per-
sonal. Exigena unei inteligene analitice ne oblig ins la
depirea limbajului propagandist i a subiectivismului du-
plicitar (de ce nu mai doare globalizarea atunci cand aceas-
ta ii permite i unui tradiionalist s cltoreasc pretutin-
deni in lume).
::,
A:ncu: :n vvusonK
Stilistica imprecaiei poate indreptat cu varsta, ins
gandirea tendenioas i inlocuirea analizei prin sloganuri
produc efecte pernicioase pe termen lung. ntr-o dezbate-
re de idei este intotdeauna ieftin, dar pervers, s-i inventezi
adversarului o biograe cional, culpe imaginare, silogis-
me inexistente, poziionri meschine. Este o practic veche
printre polemitii amorali faptul de-a schimba deniia rea-
litii sau cronologia faptelor pentru a le submina mai uor
autoritatea.
Paranoicul de gard te acuz mereu c slujeti o caba-
l. Tu nu este niciodat un tu, ci doar un voi difuz, plin
de subtext i alte conjuraii reticulare. O minte bolnav nu
te crede niciodat pe cuvant i se intreab obsesiv: oare ci-
ne st in spate ndrzneti s-i rectici cateva formule
sau preri exprimate de-a lungul catorva decenii Demo-
nul contabil ii va veni sigur de hac. Ai evoluat resc, ca re-
zultat al experienei de via Clientul gandirii conspiraio-
nist-alarmiste te va acuza de meschinrie. Ai acumulat mai
mult informaie i i-ai aprofundat lecturile de baz Vei
oricum acuzat de inconsisten. Renuni la impresiile des-
pre lume imprtite, emotiv, la cincisprezece ani (indrz-
nind astfel s spui: am abandonat cele ale copilului, dup I
Cor. 13, 11b) Prostul va depista doar un joc oportunist de
glezne, pentru galerie.
Scrii la gazet i comentezi cumva, pe fug, accidentele
istoriei recente Poi convins c respectiva declaraie va
tratat drept sentin doctoral. N-ai avut treab i i-ai dus
studiile pan la capt, cu mici pusee de hrnicie i exhausti-
vitate bibliograc i se va reproa elitismul, scoroenia i
vanitatea. Ai comis greeala unei apariii televizate in com-
pania grupului de la Pltini Se cheam c monopolizezi
mass-media impreun cu nesuferiii boieri ai minii... Mili-
tezi pentru absorbia valorilor cretine in spaiul public Eti
vinovat pentru aliana de tip neoconservator cu sistemul
:o
Minii Nvru
(establishnent). Accepi importana retragerii dincoace de
cortina certurilor internautice Greeti, rete, prin ipocri-
zie. Predici dreptatea intr-o lume stramb Pe rbojul pca-
telor vei acuzat c n-ai trire. Asumi riscul marginalitii
in raport cu vocile ociale Cineva ii face socoteala mon-
denitilor ascunse. Parcurgi cumva tensiunea paradoxului
dogmatic i riscul antinomiei teologice Fanii propoziiilor
simple vor face plangere la peluza logicii binare.
S mai observm faptul c, atunci cand ii este scarb de
cineva, polemistul maniacal va mima furia epileptic, de-
mascandu-i la modul stalinist inamicul chiar dac acesta
e cunoscut pentru orientrile sale anticomuniste. Toate do-
sarele cu abateri disciplinare sunt scoase la purecat, im-
puritatea doctrinar e admonestat public pentru a-i desco-
peri respectivului nefericit chiar i o gen de... torionar a la
urcanu! A fost cumva criticul nostru un oaspete bine-pri-
mit intr-o cas, la caiva covrigi i un pahar cu vin Printr-un
verb cu neuri de tarncop, mitocanul va injura i masa i
gazda pe la spate. Nu intampltor Evanghelia spune: du-
manii omului vor casnicii lui (Mt. 10, 36).
Atacul obsesiv la persoan reveleaz un rictus epigo-
nic, un etos vampirizant i o mentalitate parazitar. Varf
de atac intr-o campanie fr miz, el catig mai ales faima
provinciei i stima de sine. Va lovi mereu in alii, inghion-
tind publicitar prieteni i dumani, alungand pacea din jur
i atrgand neaezarea. Strategia discursului duplicitar mer-
ge ins mai departe, incluzand nu doar oameni, ci i idei, va-
lori sau concepte.
D:scuusu: vnunz::nu
La stanga sau la dreapta, articlierul nevrozat admir pu-
ini oameni, scuip ere i este ocupat cu delimitarea zilni-
c fa de ceilali. Rareori are iniiativa redactrii unor stu-
dii neutre sau a unor eseuri de sine stttoare, fr copite
nepotcovite i salturi nrvae. Polemistul neadormit mo-
:1
nitorizeaz exhaustiv barfa, intriga sau eztoarea virtua-
l. El ridic piatra, caut la faa omului i vede mai ales pa-
iul din vecini (dar niciodat barna propriului ochi). tiinic
vorbind, el produce cu greu altceva decat insilri ocaziona-
le nicidecum articole validate pe piaa occidental, studii
standard sau cri de circulaie internaional. Perfect para-
zitar, rzboinicul tastaturii zvacnete mereu din penumbr.
Cultivand suspiciunea, il furioso joac la cacealma i ames-
tec deliberat borcanele. Nu il preocup claritatea dezbate-
rii, nici aprofundarea termenilor discuiei. Avansarea unor
argumente limpezi, databile i accesibile tuturor este, foar-
te probabil, un semn de decaden apusean.
Strategia ipochimenului nostru este alta: s dobandeasc
prin interjecii, lutrism i gandire rapsodic mcar un gram
suplimentar de notorietate. Unde anume n singurul mediu
care i-a rmas accesibil: blogosfera.
1
Atunci cand ziarele nu-l
mai public, cand posturi didactice nu se prea mai gsesc iar
bursele de umplutur au ajuns la sfarit, polemistul insom-
niac confecioneaz anateme electronice. Dup excluderea
sa din cadrele culturale, universitare, civice sau politice ale
dezbaterilor contemporane i aceasta mai ales din moti-
ve de incompeten profesional, sociopatie sau idiosincra-
sii personale achimitul nostru devine dispecer al emailu-
rilor zeemea. Trantete mereu alte noi explicaii, se agit
1
Exist, rete, un mod sntos de asumare a acestui nou canal de
comunicare (la care au subscris deja savani importani sau intelectuali
publici reputai de la Victor David Hanson, Michael Burleigh, Marcel
Gauchet sau Roger Scruton pan la vedetele stangii). Blogosfera slujete
studiul atunci cand invit nu doar la cutarea, ci i la cercetarea (not only
the search, but also the research) marilor teme dezbtute in labirintul bi-
bliotecilor clasice. Un blog (sau website) nu poate deveni niciodat mo-
dul principal de exprimare al unui ganditor sistematic. El trebuie adoptat
doar ca anex la spaiul arhitectural al auctorialitii. Susinand combi-
naia text-inagine-audio-video, un blog poate capta inteligena oral i
scriptic a tinerelor generaii. De aici rezult un anumit grad de ecien
i de necesar precauie pedagogic. Tratat strictamente indexical, blo-
gul rmane cel puin pentru scriitorii de meserie un epifenomen jus-
ticat numai de preexistena unei opere de sine stttoare.
::
Minii Nvru
nocturn pentru alte lmuriri, preseaz obinerea prin inter-
mediari a unor noi ofensive.
Lansat prin gesturi iconoclaste, maestrul vituperaiei pa-
uale nu se va opri la argumentul ad personan i injuria ad
baculun. El va identica un duman ipotetic cu deniie
pluri-echivoc i trstori perfect incompatibile: sistemul
mediatico-politico-economic, ubicuu i activ in persecuii,
omogen la prima vedere, deopotriv capitalist-globalizant,
dar i marxist-ecologist, legat de spionajul catolicismului de
tip carlist ins redevabil i liberalismului ateu, aliat cu Is-
lamul radical, dar i promotor al educaiei seculare (in ge-
nul politologiei sau al istoriei religiilor). Principiul identi-
tii i regula non-contradiciei pot abolite dup bunul
plac: dumanul rmane acelai ( dreapta de stanga i stan-
ga de dreapta). Fiara este un Leviathan liber-schimbist, ca-
pabil s primeasc oricand un nou apelativ, mereu util in
polemica dintre noi (cei cateva zeci sau sute de drepi) i
ceilali (cateva mii, sute de mii, milioane i, pan la urm,
miliarde de rtcii).
(iunie 2008-ianuarie 2009)
Cvucnsm, nc:n:v ,
sncvuoo|u uvvusn
Nu vuc|::, c: vocn|::
Identicarea exclusiv a Bisericii cu structurile sale cle-
ricale este o confuzie frecvent, nscut din meena unei
percepii seculare asupra corpului eclezial. n deniia sa
teologic, ecclesia nu este atat o instituie birocratic, cat
un eveniment euharistic, celebrat de o comunitate vie, an-
corat intr-o istorie sfant, atent la prezentul clipei i des-
chis unei impliniri eshatologice a timpului cosmic. Duhul
:
primit la botez de ecare credincios marcheaz apartenen-
a noastr primordial la corpul eclezial. Sociologia care se
grbete s evalueze prezena Bisericii in societate din per-
spectiva arii ostentative a costumaiei clericale se inea-
l. Sacerdoiul hirotonit nu reprezint o cast autocrat
intr-o mulime adormit, condus prin reexe oarbe i co-
mandamente rutinizate. Preoia insumeaz totalitatea voca-
iilor cretine individuale, angajate in orizontul unei duble
responsabiliti: slujirea aproapelui in lume i cunoaterea
lui Dumnezeu printr-o ascensiune de ordin liturgico-mis-
tic. Cele dou vocaii sunt experiate simultan, intr-un regis-
tru complementar.
Biserica nu se denete aadar exclusiv prin organele sa-
le de conducere, plasate intr-un turn de lde, aand une-
ori o putere discreionar fa de mulimea credincioilor.
n fapt, slujirea cretin intrece la modul ideal impli-
carea comun a administratorilor seculari. Detaarea mi-
zantrop-olimpian fa de vieile cetii indic, de regul,
un fals existenial. Dac episcopul nu umbl in ecare zi
( ) din cas in cas, mai abitir decat
negustorii de mruniuri, face mari greeli.
1
Fariseismul
instalat prin distana fa cei simpli este aadar o fraud.
Contemplat evanghelic, preoia este mai intai universal
(prin botez) i abia apoi mistagogic (ind consecina unei
viei de puricare i desvarire). Fiind strin de profe-
sia unui intendent obligat s presteze servicii contra cost,
preoia trebuie s rman o vocaie excepional a omului
care L-a intalnit pe Dumnezeu prin botezul lacrimilor, in
Duh i Adevr. Marca preoiei trebuie interpretat iconic,
iar nu administrativ.
Deplans in lumea ortodox a secolului XX de persona-
liti diferite precum maica Maria Skobova (1942, recent
canonizat), pr. Alexander Schmemann (1983) sau mo-
nahul Nicolae Steinhardt (1989), clericalizarea reprezin-
1
Sr. Io GuvX ov Auv, De sacerdotio 3.14 (19-20), Despre preoie,
traducere de pr. Dumitru Fecioru, Sophia, Bucureti, 2004, p. 113.
:
Minii Nvru
t o patologie a vieii bisericeti moderne.
1
Aceasta se ca-
racterizeaz printr-o adancire alarmant a distanei dintre
slujitorii altarului i credincioii laici. Acumularea de func-
ii ecleziastice intr-o lume care pune tot mai mult accen-
tul pe competena pragmatic i specializat este un prim
simptom tipic al clericalizrii. Cand un episcop sau un pre-
ot ajunge coordonator, ctitor i responsabil pentru absolut
tot ceea ce se intampl in raza spaiului pe care, formal, il
pstorete de la patentul de invenie al tmaiei sau cenzu-
ra foii eparhiale pan la stpanirea milimetric a kilometra-
jului limuzinei personale ceva profund neresc se petre-
ce in respectiva comunitate. Logica setei de putere ia locul
imperativului slujirii.
ntai-stttorul de acest fel se inconjur de oameni pe ca-
re, hirotonindu-i intr-un grad inferior, ii poate controla toa-
1
Tentaia autoritarismului clerical s-a observat dup izbucnirea cele-
brului Caz Tanacu. Un ordin intern (nr. 7667 din 12.08.2005) al patriar-
hului Teoctist de atunci a dispus ca nici un cleric preot, monah sau teolog
laic din orice instituie bisericeasc nu se va putea exprima in mass-media
(pres scris, radio, TV) decat cu aprobarea i binecuvantarea chiriarhu-
lui su (aliniatul 11). Cu alte cuvinte, episcopul (i.e. chiriarhul locului) are
drept de suspendare a libertii de exprimare a mirenilor oricand simte c
Biserica trece, in plan central sau local, printr-o situaie de criz. Dispoziia
reamintete mai degrab despre regimurile de funcionare cazon, suge-
rand faptul c ierarhii spre deosebire de mireni nu sunt capabili de
greeal. Decepionant intr-un asemenea tip de atitudine este neincre-
derea ierarhilor fa de instituiile pe care tocmai ei le gireaz sub raport
educaional i spiritual (mnstiri, seminarii, faculti de teologie). Criza
de incredere intre laicat i ierarhie are o sociologie complicat i trimite,
pe termen scurt, la experiena traumatic a duplicitii, impus cu fora
de Securitate i PCR la nivelul maselor populare (milioane de oameni).
n Occident, monopolul clerical asupra sacrului a condus la explozia de
curente protestante i la explorarea alternativei moderniste, aa cum ne
arat volumul editat de Cnvis:ovnvv Civ, Woirvr Kisvv (ed.),
Culture Wars. Secular-Catholic Conict in îneteenth-Century Europe,
Cambridge University Press, Cambridge, 2003. Fenomenul acesta este in
curs de desfurare in zona urban a Transilvaniei, unde cultele neopro-
testante au o remarcabil priz la populaia neobinuit cu logica amui-
toare a ierarhiei (top-down relationship).
:
t viaa. Episcopul autocrat devine astfel nu doar protos al
liturghiei i invtor al credincioilor, ci i responsabil unic
pentru distribuirea burselor studeneti, ordonator de cre-
dite, discreionar supraveghetor al oricror iniiative edito-
riale, manager peste toate programele sociale, patron cu
sau fr bun gust al artelor. Rivalizand cu statutul de facto-
tun, un asemenea cleric ajunge s intimideze inzestrrile ori
chiar s ingroape harismele poporului lui Dumnezeu. Cre-
dincioii mireni sunt controlai prin inocularea sistematic
a unui complex de inferioritate fa de tagma celor hiroto-
nii. Criteriul randuielii ortodoxe ajunge s reecteze, ti-
pic fariseic, simbolistica odjdiilor.
Versiunea tare a clericalismului impune o dubl cezu-
r: pe de o parte, dialogul decitar intre episcopi i preoii
de mir, iar, pe de alt parte, hiatul intre preoi i popor. Aa
cum s-a intamplat mereu in modernitate, sloganurile cleri-
caliste ajung s prolifereze chiar in sanul credincioilor ne-
increderea fa de propria lor chemare sau aezare, punand
la indoial lucrarea neingrdit a Duhului, Cel care preface
fptura omeneasc in dospeal pentru venicie. Prbuit in-
tr-un anonimat lipsit de splendoare, laicatul cuminte adop-
t frecvent mina blazrii, plecand de la convingerea c ni-
mic nu se (mai) poate face fr binecuvantarea venit de la
un centru ubicuu. Degrevai de responsabiliti, mirenii in-
timidai recurg la soluia neincrederii in fapt. Pentru ei, la
inceput a fost frica sau, cel puin, tcerea. Discursul mo-
nozit, care ignor rolul umanitii in economia misterioas
a intruprii Cuvantului lui Dumnezeu, le acapareaz treptat
contiina. Sub mrturisirea pioas a propriei nevrednicii se
ascunde volens, nolens decizia nepsrii fa de prezen-
tul lumii (viitorul Bisericii ind in grija Proniei). Nu intam-
pltor, pe aceste ziduri ridicate intre laicat i cler se inal ie-
dera stufoas a corupiei.
1
1
O lecie important se cuvine tras din teribila criz pastoral i ad-
ministrativ care, in perioada 1992-2008, a zguduit Biserica Ortodox
din America. Te Orthodox Church of Anerica (OCA) dateaz din anul
:o
Minii Nvru
Mvmou:n :uno:|:v:
n acest context marcat de confuzie i ignoran, redes-
coperirea adevratei demniti spirituale a mirenilor din-
colo de orice excese sau extravagane se impune cu ma-
xim urgen. Scripturile nu ii denesc niciodat poporul
sfant (laos tou Teou) in termeni de clas. Clement Ale-
xandrinul vedea intr-un mirean cretinul botezat care, dei
n-a primit hirotonirea, poate desfura activitatea de inv-
tor sau propovduitor al Evangheliei. Pentru Biserica din
vechime, distincia intre laici i clerici n-a fost niciodat
atat de pregnant ca hiatul contemporan. Se avea atunci in
vedere raportul dintre credincioii botezai i simplii cate-
humeni sau, in sens mai larg, relaia dintre cretini i pgani.
Liturghiile bizantine conrm i ele aceast disjuncie majo-
r, permiand catehumenilor s participe la ospul Cuvan-
tului, dar nu i la banchetul euharistic. n sfarit, din sanul
laicilor imuni la tentaiile puterii se recrutau adesea marti-
rii legendari ai monahismului, pentru care poporul de rand
a nutrit intotdeauna evlavie, respect i admiraie. Drept do-
vad ne st tratatul despre Ierarhia bisericeasc (6.1.1-3) a
1794, ind iniial o misiune ortodox a Patriarhiei de la Moscova, ulte-
rior recunoscut ca mitropolie de sine stttoare, cu enorm potenial de
atracie pentru cretinii americani din afara Ortodoxiei. Un scandal nan-
ciar de proporii, preluat sub investigaie de FBI, a artat c in perioada
1993-2006 peste 3 milioane de dolari (majoritatea constand in donaii) au
fost depui in conturi secrete cu aprobarea unor membri ai inaltului cler
OCA, dar in condiiile unei totale lipse de transparen i responsabilita-
te (accountability). Aceast stare de lucruri a condus la un protest radical
al laicatului (extrem de activ pe internet), la o presiune crescand asupra
inaltului cler i, in cele din urm, la demisia mitropolitului primat Herman
(Swaiko), schimbat cu un tanr mitropolit: IPS Jonah (Pahausen). Iniial,
experiena tgduirii adevrului a lovit in imaginea OCA in particular i
a Ortodoxiei in general, zdruncinand increderea laicatului ortodox fa-
de clerul asistat nanciar doar prin resurse private ale comunitilor
de credincioi americani (ceteni i rezideni pe teritoriul SUA). Numai
asumarea sincer a erorilor din trecut a relansat optimismul in interiorul
OCA. Nu acelai lucru se poate spune despre scandalurile nanciare ca-
re au zguduit Biserica Ortodox din Grecia.
:;
Sf. Dionisie Areopagitul (sec. VI), care include monahii pe
treapta cea mai inalt a cinului mirenesc (al celor ce se cu-
resc). n Bizanul tarziu, laicii nehirotonii puteau con-
sultai ca teologi in dezbaterile doctrinare ale epocii (cel mai
bun exemplu ind opera Sf. Nicolae Cabasila). Din sanul lai-
cilor au aprut adesea talcuitori induhovnicii ai Scripturilor,
cantrei psaltici, apologei i crturari, misionari temerari,
virtuozi ai icoanei, dascli smerii, tahigra umili, maetrii
sculptori, arhivari, caligra, biblioli, calfe i zidari. Fr
prezena acestora in viaa Bisericii, istoria cretinismului ar
fost deopotriv mai urat i mai srac.
1
n Occidentul medieval, reformele papei Grigorie al
VII-lea au condus ctre intrirea raportului de for intre la-
icii feudali i clerici, in favoarea celor din urm. Pentru a re-
lua deniia lui Teodor Baconsky, principiul laicitii a fost
enunat pentru ca un armistiiu neglorios i rezonabil s de-
peasc coliziunea dintre autoritatea lumeasc i magiste-
riul Bisericii.
2
Sub presiunea unei impermeabile jurispru-
dene scolastice, inteligena laic s-a simit uneori sufocat,
cutand ieirea prin postulatul autonomiei culturale (lozo-
e, muzic, literatur). La excesele clericalizrii din perime-
trul romano-catolic, umanismul (Erasmus) i Reforma (Lu-
ther) au incercat s formuleze cateva rspunsuri teologice,
contestand principiul autoritii dogmatice i al disciplinei
ecleziastice. Contrareforma tridentin n-a oferit prea multe
relaxri, limitand drastic prezena laicilor in activitile Bi-
sericii i intrind astfel suspiciunile celor din afar. Doar
intr-un tarziu, Conciliul Vatican II (1958-1962) a pus in dis-
1
Investigaia clasic in acest domeniu se gsete in volumul lui Liviu
S:, Mirenii n Biseric. Inportana elenentului nirean n Biseric i
participarea lui la exercitarea puterii bisericeti. Studiu canonic-istoric
(= Seria Teologic 13), Sibiu, 1939.
2
Tvooov Bcosv, Iacob i ngerul, Anastasia, Bucureti, 1996,
p. 155. Pentru istoria laicatului in cretinismul primar, vezi Tvooov
M. Povvscu, Primii didascali cretini, in Biserica i cultura, Institutul
Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti, 1996, pp.
79-182.
:8
Minii Nvru
cuie raportul intre clerici i mireni, sugerand un plus de e-
xibilitate (astzi frecvent abuzat).
1
Ln:cn:u: svc:nu
Perioada care a urmat acestei mutaii atat in Rsrit cat
i in Apus a fost una a revanei. Sub inuena unor mo-
dele protestante de aciune cretin, numeroi laici catolici
sau ortodoci din lumea liber s-au adunat spontan in diver-
se asociaii sau cluburi religioase. Uneori, ele s-au aat
sub comanda unor ideologii de grup care au ignorat criterii-
le dogmatice ale unitii ecleziale. Organizaii precum mi-
carea Taize (Frana) sau micarea Zoe (Grecia) iar la noi
Oastea Domnului i vlstarele sale junimiste au incercat s
combat dominaia ubicu a clericalizrii printr-un volunta-
rism sentimental. Pledand cu impecabil credulitate in favoa-
rea unui apostolat sui-generis, mirenii au ineles s recurg
poate i dintr-o anumit sucien spiritual numai la ar-
gumente de autoritate. Numele lui Dumnezeu a fost conscat
de-o poetic minor care ignor tropul auto-ironic al tradiiei
ascetice. n nal, indreptirea de sine a sfarit prin a intri
rechizitoriul adresat pe ton rstit celor din afar.
Marcate estetic prin indiscreie i afectate teologic de sec-
tarism, aceste intreprinderi religioase ofer i astzi un sub-
stitut pasabil al vieii comunitare tradiionale (pentru care
1
n spaiul Ortodoxiei romaneti din secolul XIX, laicii Bisericii au
primit sub inspiraia Mitropolitului Andrei aguna un rol preeminent
atat in sens executiv, cat i in sens consultativ. Cf. Pui Bvusosi,
Actualitatea Statutului Organic din Ardeal, I^TER 1, 1-2 (2007) pp.
260-272. Noul Statut de funcionare i organizare al BOR (aprobat la
28 noiembrie 2007) reduce atribuiile laicilor. n Adunarea Naional
Bisericeasc (organ consultativ) sunt chemai ca reprezentani doi mireni
i un preot pentru ecare eparhie, in timp ce Consiliul Naional Bisericesc
(cu rol executiv) invit la paritate un cleric i un mirean ca reprezentani
ai ecrei Mitropolii. Laicii ortodoci nu mai au astzi niciun rol activ in
alegerea preotului sau al episcopului (care are drept de veto asupra can-
didaturii mirenilor dornici s devin membri ai Adunrii Eparhiale, cu
rol deliberativ).
:,
viaa parohial este central). Mirenii primesc nu atat chei-
le sub form de cruce pentru poarta mpria cerurilor,
cat mai ales un criteriu exterior de identicare prin insign
sau banderol (i.e., glasul mieros, un batic decolorat, o fust
foarte lung sau barb nepieptnat). nfiarea vestimen-
tar, un anumit vocabular esoteric sau chiar tonul preacu-
cernic al vocii se constituie astfel in veritabile teste gril
pentru conrmarea unei apartenene. Esenialmente moralis-
te, aceste organizaii cultiv i astzi puricarea sinelui prin
excluderea celuilalt, in stilul comunitilor euate pe malul
Mrii Moarte. Acest sectarism incipient nu obine decat f-
ramiarea universului dinamic, de tip labirintic al Bisericii
(a crui imagine ideal este cetatea Ierusalimului ceresc, in-
zestrat cu multe alei, grdini publice, case impozante i c-
mri ascunse).
Criterii formale de incorporare intr-o asemenea tagm
iau locul participrii catehetice i sacramentale in Trupul
mistic al lui Iisus Hristos.
1
Treptat, grijile subiectului istoric
ori social ajung s usuce rdcinile ipostasului eclezial. Lan-
sat in plin ofensiv pietist, laicii militani adancesc cezu-
ra deja existent intre clerul inalt i mirenii activi. Catehu-
menii ori scepticii curioi din afar sunt indeprtai i mai
mult de pragul convertirii. Fr s vrea, zelotismul laicist ca-
de in capcana rivalitii mimetice fa de preotul clericalist.
n cuvintele lui Jean-Luc Marion, clericul innebunit recu-
noate in laicul militant pe cel mai puin bun decat el insui
i pe cel mai bun decat cel care crede c el insui trebuie s
devin.
2
Ceea ce-i stimuleaz pe campionii laicismului sec-
1
Despre una din vocaiile importante, neglijate astzi in Biserica
Ortodox, vorbete Rou Pvvo, Rolul catehetic al laicilor in Biseric.
Paradigm istoric i provocare profetic, I^TER I, 1-2 (2007), pp.
148-164.
2
Jv-Luc Mvio, De leminente dignite des pauvres baptises,
Connunio 4, 2 (1979), pp. 27-44, p. 33, n anul 1992, lozoful catolic a
revenit tios, justicand ultima dorin a celor botezai care, mai presus
de toate, ateapt de la Biseric tainele care valoreaz atat de mult pentru
viaa in lume, fr a din lume, dincolo de aceste taine (i de invtur),
:o
Minii Nvru
tar este aspiraia totalitar ctre control psihologic i invi-
dia fa de singurii lor adversari: inaltele-fee bisericeti. Prin
reprezentaii de varf ai clericalismului, par s e prezeni in
toate straturile Bisericii. Desvarind simetria, liderii secta-
rismului mirean contest doar la nivel supercial suverani-
tatea clericalismului. La pretenia de superioritate exprima-
t deschis prin monopolismul levitic, zelul anarhic al laicilor
militani rspunde cu asupra de msur. Visul secret al cle-
ricalismului autocratic i al laicismului sectar, deopotriv, r-
mane voina de putere.
Sncvuoo|:u: co::o:n
Din nefericire, atat clericalismul triumfalist cat i laicis-
mul militant seamn in inima simplilor credincioi frica,
panica apocaliptic, angoasa pasiv, confuzia intelectual,
recursul la sloganul paseist. Marcat de aceste dou maladii,
comunitatea cretinilor contieni inc de mandatul apostolic
al Bisericii nu poate reaciona decat reactivand demnitatea
sacerdoiului universal, reabilitand in acelai timp concep-
tele patristice de ierarhie, ascultare, sobornicitate i univer-
salitate (catolicitate). Recuperarea practic a sacerdoiului
restul mi se pare, in Biseric, adesea tare abstract. Cf. Jv-Luc Mvio,
Apologie de largument, Connunio 17, 2-3 (1992), p. 29, n. 6. Pentru o
expunere riguroas a perspectivei romano-catolice asupra micrilor laice
din interiorul Bisericii, vezi Josvvn R:ziovv, Te Teological Locus
of Ecclesial Movements, Connunio 25, 3 (1998), pp. 480-504. Pentru o
analiz a spaiului ortodox, vezi excelentul eseu de teologie pastoral a p-
rintelui Gvovoios Mv:iiios, Parohia, traducere de Ioan Ic, Deisis,
Sibiu, 2004. Pentru o comparaie istoric a contextului romanesc cu situ-
aia din Grecia, vezi Dvrv:vios J. Cos::vios, Te Zoe Movement
in Greece, St. Vladinirs Teological Quarterly 3 (1959), pp. 11-25, pentru
o critic teologic radical a pietismului, vezi Cn. Yvs, Orthodoxy
and the West, traducere englez de Peter Chamberas & Norman Russell,
Holy Cross Orthodox Press, Brookline, Mass., 2006, pp. 217-308, pentru
o evaluare sociologic, vezi Vsiiios N. Mviovs, Te Brotherhoods
of Teologians in Contemporary Greece, Te Greek Orthodox Teological
Review 33 (1988), pp. 167-87.
:1
universal pentru poporul lui Dumnezeu nu s-ar putea face
decat in termenii unei teologii a darurile subintinse hristo-
centric de vocaia slujirii aproapelui i destinul consubstan-
ialitii intru Novus Adam.
Preoia sacramental concrete resc pe harul botezului
iar sacerdoiul universal il are drept arhetip pe Hristos, Cel
care a venit s slujeasc i s-i dea viaa ca rscumprare
pentru muli (Mt. 20, 28). Etosul sacerdotal este, deci, unul
liturgic, stabilit printr-un raport de lialitate transcenden-
tal (In. 5, 30). Precum in Hristos, voina liber a sacerdo-
tului este puricat prin taina Crucii, oferindu-i apoi vo-
tul ascultrii fa de Tatl. Preotul nu-L poate sluji ins pe
Dumnezeu decat in msura in care rspunde chemrii de-a
veghea asupra soartei oamenilor purttori de chip i lipsii
prin rnile pcatului de paradisiaca asemnare. Preoia
nu este deci o vocaie in sens ideal, ci o chemare in sens lo-
cal, imediat, vizibil. Sacerdotul e el episcop sau preot
nu este un comandor, ci un slujitor al aproapelui, aat pre-
tutindeni pe mapamond.
Numai astfel Ortodoxia va putea respira universal, dep-
ind tentaia deschiderilor care se inchid. Asociaiile cre-
tin-ortodoxe studeneti, bunoar, vor avea curajul asum-
rii provocrilor cultural-academice ale timpului nostru. Una
din vocaiile Bisericii este aceea de-a se conecta nu doar pas-
toral, ci i epistemologic la dezbaterile relevante ale Univer-
sitii secolului XXI. Aceasta nu inseamn o uitare a izvoru-
lui sneniei, din care anete peste veacuri inelepciunea
marilor dascli ai lumii. Tradiia Bisericii i Sfanta Scrip-
tur trebuiesc tlmcite intregii lumi elitei savante, clasei
de mijloc educate i oamenilor simpli, fr dispre sau resen-
timent. Logosul lui Dumnezeu revelat in Iisus Hristos prin
Duhul Sfant nu poate epuizat de o singur paradigm es-
tetic, retoric sau teologic. nlimea cutrilor academice
de maxima performan nu contrazice coborarea in adancu-
rile inimii, pentru a cuta Comoara ascuns i mrgritarul
de mare pre al vieii.
::
Minii Nvru
Or, laicismul sectar i clericalismul autocratic sunt trda-
te de aspiraia e ctre monismul liturgic, discursul apoca-
liptic, schematismul eshatologic ori hermeneutica profund
conspiratist in lectura istoriei. Biserica devine o enclav scu-
fundat in temeri iar parohia un spaiu inchis catehumenilor,
cuttorilor, noilor venii. Cum poate imaginat conver-
tirea unui maghiar la Ortodoxie in condiiile in care tropul
naionalist al discursului teologic din Ardeal rmane domi-
nant Cum poate o minte sobr, disciplinat la coala rai-
unii matematice, s e convins de suspinurile unui senti-
mentalism pietist Cum ar putea pocina ineleas ca simpl
vicreal pasager s induc altceva decat complexul psi-
hologic fa de un singur loc, o singur persoan, un singur
mod de-a canta, un singur mod de-a te ruga toate contra-
dicii supreme ale armaiei evanghelice care spune c Du-
hul su unde vrea. Ortodoxia poate strluci o tim de la
dasclii alexandrini atat in spaiul stufos al bibliotecii, cat
i in splendoarea minimalist a deertului.
De la aceast axiom trebuie s porneasc articularea unei
teologii a sacerdoiului cotidian i universal. Atunci cand pa-
radigma sacerdoiului este Hristos, intre preoia sacramen-
tal a fratelui hirotonit i preoia universal a fratelui botezat
n-ar trebui s apar nici un conict de interese. Prin preoia
sacramental, regele creaiei devine gazd a Cuvantului in-
trupat. Prin sacerdoiul universal, templul lui Dumnezeu es-
te pretutindeni aproape de casa omului. Scopul unic al celor
dou tipuri de sacerdoiu nu este decat edicarea concret
a unei parohii. Cand episcopii, preoii i mirenii se vor sim-
i prtai unei vii comuniti euharistice, atat tentaia cle-
ricalismului cat i ispita sectarismului laic vor disprea in
lumina unei odihnitoare transparene.
(2008)
CORAM DEO
V.
:
Cnou , vvs::ouu Ou:oooxv
Onul instruit caut n ecare gen
doar gradul de precizie
inplicat de natura subiectului.
Avis:o:vi, Etica îconahic, 1o,
RKscumvKuno vuvmvn
Cuoscu: vuniicuiui ov svvciii::v vvi impresio-
nanta activitate editorial din ultimele dou decenii alctu-
it dintr-o incomparabil suit de studii i traduceri din cri
teologice, lozoce i istorice acoperind aria vast a culturii
cretine antice i moderne
1
diaconul Ioan I. Ic jr (n. 1960),
profesor de spiritualitate cretin al Facultii de Teologie
Ortodox din Sibiu, ofer la inceputul anului 2008 un prim
tom din ceea ce va reprezenta fr indoial opera nagna a
unuia dintre cei mai reputai teologi est-europeni contem-
porani: Canonul Ortodoxiei. Canonul apostolic al prinelor
secole. Tiprit intr-o condiii grace superbe prin eforturile
conjugate ale editurii Deisis i ale Mnstirii Stavropoleos
din Bucureti, volumul expune i dezbate in peste o mie de
pagini datele fundamentale legate de naterea cretinismului
universal. ntr-un proces de auto-denire i distanare dia-
lectic fa de celelalte mari tradiii religioase din oikunene,
teologii primelor patru veacuri au dat natere unei susinute
reecii exegetice, doctrinare, etice i liturgice.
Concertul de idei i practici care denesc intreaga conste-
laie de valori a Bisericii primare poate ascultat in condi-
1
Acesta este proiectul neschimbat al editurii Deisis, fondat in anul
1993 sub directoratul diac. Ioan I. Ic jr, avand scopul eminent deja in-
deplinit de-a oferi culturii romane repere noi, izvoare inedite i un ca-
dru hermeneutic echilibrat pentru dezbaterea religioas din aceast parte
de lume.
:o
Minii Nvru
ii de maxim claritate in paginile introductive ale unui ma-
siv studiu semnat de Ioan I. Ic jr. Prefaa acestui formidabil
volum ar putut reprezenta o carte de sine stttoare, cu-
prinzand peste trei sute de pagini dense, perfect ancorate in
rigorile erudiiei istorice i nuanele hermeneuticii teologi-
ce. Izvoarele traduse din limbile originale (greac i latin)
sunt imprite sub mai multe capitole: Evanghelie, marti-
riu, apologie (I), Roma i Antiohia: dou viziuni despre
apostolicitate i Biseric (II), Canonul Scripturii i canonul
Adevrului (III), Canonul apostolic al Bisericii: lex oran-
di lex credendi lex vivendi (IV) i Canonul liturgic al
Bisericii (V). Acest prim volum va urmat, dup cum ne
anun editorul, de alte patru tomuri monumentale: Cano-
nul dogmatic i disciplinar al Sinoadelor Ecumenice (325
843) (II), Canonul dogmatico-polemic al Bisericii bizantine
(8431453) (III), Canonul hagiograc al Bisericii bizanti-
ne (IV) i Canonul dogmatico-polemic al Bisericii rsri-
tene postbizantine (V).
Rvovscovvu:uvn u:vvusn:::K|::
mplinit printr-o oper strlucit de analiz, documen-
tare i sintez, acest proiect s-a nscut dintr-o nevoie adanc
resimit de multe decenii in cultura ecleziastic i secula-
r de limb roman. ntr-o ar pentru care identitatea con-
fesional cretin-ortodox este uor clamat, sub ipoteza
arareori vericat a unor continuiti nezdruncinate intre
un timp ancestral i contemporaneitate, sursele care atest
coninutul dogmatic, moral i cultic au rmas accesibile doar
fragmentar, fr ca unitatea de ansamblu i nuanele interdis-
ciplinare s e intotdeauna percepute. Prea puini specialiti
in studiile biblice au acceptat conversaia cu reprezentanii
teologiei sistematice, savanii patrologi, istoricii Antichit-
ii tarzii, experii din domeniul liturgicii i al dreptului cano-
nic, pentru a reface un tablou general accesibil marelui pu-
blic. Autoritatea scrierilor patristice a fost frecvent invocat
:;
in ultimul veac, fr contextualizarea lologic i conceptu-
al de rigoare. n sfarit, intrebarea central care ghideaz
acest proiect ce anume reprezint esena ireductibil a Or-
todoxiei a fost arareori ancorat in polifonia tematic a
cretinismului apostolic. Demersul diaconului Ioan I. Ic jr
iniiaz acest dialog foarte greu de imaginat mult vreme in
mediul ecleziastic romanesc. El reuete, totodat, perfor-
mana de-a relansa conversaii intrerupte uneori de cerce-
ttorii occidentali, obligai la specializri foarte stricte, pro-
ductoare de mare ranament analitic ins greu convertibile
intr-un discurs generalist, de vulgarizare superioar.
Una din sursele de inspiraie care au motivat primele de-
mersuri ale iniiatorului a fost reecia lui Constantin Noica
(1909-1987), cel care regreta c nu exist in cultura contem-
poran o inelegere exact asupra performanei speculative
de excepie infptuite in Rsrit de toate marile Sinoade ale
Bisericii vechi.
1
Cretinismul nu este doar o religie a piet-
ii, ci presupune o intreag arhitectur a existenei, articula-
t dogmatic, intuit mistic i experiat liturgic printr-o suit
de aproximri asumate la nivel personal i corecturi expri-
mate intr-un plan comunitar. O atare armaie recunoate
existena unui centru invizibil sau, altfel spus, permanen-
a unui nucleu tare al religiei cretine capabil s funcione-
ze ca un catalizator apofatic i catafatic al tainei lui Hris-
tos (Ef. 3, 4). O asemenea tez nu neag valoarea pastoral
i utilitatea psihologic a variaiunilor deutero-canonice
sau chiar a prelungirilor folclorice (in culegerile paremiolo-
gice, bunoar) din ceea ce Mircea Eliade numea cretinis-
mul cosmic al apocrifelor.
Totui, posibilitatea recunoaterii unui prol distinct al
cretinismului in peisajul mereu pestri al istoriei credine-
lor i ideilor religioase presupune existena unui canon ve-
ridic in termeni compatibili cu distincia categorial intre
esen (ousia) i accident (kata synbebekos). Din acest pos-
1
Dic. Io I. IcX iv, Canonul Ortodoxiei. Canonul apostolic al pri-
nelor secole [abreviat: CO], Deisis, Sibiu, p. 5.
:8
Minii Nvru
tulat poate derivat conceptual distincia intre ortodo-
xie ( canon integral, determinat de atribute proprii) i erezie
( canon distorsionat, determinat de atribute improprii). n
Romania ultimului veac, o asemenea inelegere ampl, de-
opotriv sobr i inaripat, asupra revoluiei culturale i ci-
vilizaionale produs de Evanghelie a propus printele pro-
fesor Dumitru Stniloae (1903-1993).
1
Artind in ce msur
pentru ortodoci Biserica, Scriptura i tradiia sunt indiso-
lubil unite,
2
pr. Stniloae a denit contextul ecleziologic al
naterii i pstrrii kerygnei apostolice, situate mereu la in-
terstiiile dintre predanie i comunitatea interpretativ fr
de care Cuvantul devine doar o carte. mprejurri apsate
de izolare cultural l-au impiedicat pe pr. Stniloae s ofere
diagrama cronologic a acestui raport sosticat. Obligat s
evolueze intr-o epoc istoric plin de ingratitudini, pr. St-
niloae a fost tentat precum maestrul colii castaliene de
la Pltini s adopte expresia apodictic-sapienial a inte-
ligenei credinei.
3

Hnu:n u vs:v :vu::ou:u:
ncercarea de redescoperire a densitii cromatice i a re-
liefului stilistic din mozaicul cretinismului apostolic presu-
pune demitologizarea catorva locuri comune ale apologeti-
cii ortodoxe indatorat tribulaiilor etniciste i partizanatelor
politice din zbuciumatul secol XX. Ioan I. Ic jr ne aminte-
1
CO, p. 11, unde pr. Stniloae este onorat prin apelativul de incom-
parabil exeget al Tradiiei ortodoxe.
2
Pv. Pvor. Duri:vu S:Xiiov, Teologie dognatic ortodox I,
Institutul Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti,
1996, p. 48.
3
Urmez aici lectura lui Sovi A:oni, Navetiti in Castalia. coala
lui Noica: cultur i putere in Romania comunist, Rzboaie culturale.
Idei, intelectuali, spirit public, Polirom, Iai, 2007, pp. 41-82. Atat pentru
pr. Dumitru Stniloae, cat i pentru Constantin Noica complexul psiho-
logic al uitrii a funcionat in beneciul vindecrii traumei istorice din
perioada interbelic.
:,
te faptul c noi romanii trebuie s reinvm statornic un
fapt elementar, dar providenial: nici Ortodoxia, nici Iisus
Hristos nu s-au nscut in Carpai.
1
Cretinismul nu poate
arondat unei singure culturi lingvistice sau unei singure
tradiii cultice, chiar dac varsta de aur a Bizanului ofer
jumtate din materialul dogmatic, canonic i hagiograc al
Canonului Ortodoxiei. Fr s e mai puin apusean decat
rsritean, ori mai mult sudic decat nordic, religia uce-
nicilor lui Iisus Hristos are potenialul convertirii oricrui
punct longitudinal sau latitudinal. Cititorii acestui volum
vor descoperi rdcinile iudaice ale exegezei biblice, evolu-
ia liturghiei i mrturisirii cretine, iradierea ampl a Cre-
zului ortodox, inuntrul fruntariilor romane, dar i dincolo
de grania imperial, in teritorii precum Libia, Egiptul, Etio-
pia sau Persia.
Aceast diversitate nu reprezint o banal contingen de
ordin geograc. n spatele unei asemenea descoperiri stau
procese foarte complexe de agregare identitar, pe care gri-
la de lectur plin de stereotipii a formalismului sau tradi-
ionalismului le deformeaz sistematic. n loc s foloseasc
vehiculele de mrturisire pravoslavnic doar ca pe nite c-
luze intr-un loc nevzut al revelaiei, aprtorii exclusivis-
melor consc fragmente de adevr i le idolatrizeaz prin
recurs la sectarism retoric. Or, aa cum ne spune faimoasa
butad lansat de Alfred Korzybski (1879-1950), the nap is
not the territory (harta nu este teritoriul).
2
Oceanograful
nu poate confunda fotograa apelor din adanc aate me-
1
CO, p. 10.
2
Jo:n Z. Sri:n, Map is not Territory Studies in the History of
Religions, E.J. Brill, 1978, impinge aceast aseriune important in direc-
ia anulrii discursului esenialist. n istoria religiilor, mai mult decat in
teologie, rolul taxonomiilor i al reconstruciei familiei de asemnri
(in limbajul lui Wittgenstein, Fanilienhnlichkeit) intre diferitele tipuri
de discurs religios este acela de-a evidenia aleatoriul proximitilor (mo-
delul continuitii prin suprapunerea relor intr-o funie) i incertitudinea
legat de postulatul originii comune (modelul continuitii prin derivarea
ramurilor din trunchiul comun al unui copac).
:o
Minii Nvru
reu in micare cu altceva decat o urm sau un simptom
de manifestare al mediului marin. Aat in cutarea Perlei
ascunse in abisul cavernos al minii unite cu inima, creti-
nul se folosete de orice instrument rugciune, sacramen-
te, ascez, studiu, meditaie, conversaie, lectur, relectur
fr s absolutizeze descoperirile de parcurs. Asimilarea
gradual a unor repere normative (cum ar , sinoadele ecu-
menice) capabile s indice misterul Ortodoxiei nu coincide
cu asimilarea unui adevr inepuizabil cel izvorat din trans-
cendena innit a lui Dumnezeu. Confruntat cu paradoxul
complementaritii textelor i al interdependenei institui-
ilor Ortodoxiei, ecare restaurator i chivernisitor al monu-
mentelor trecutului este invitat s-i ascut cea mai de pre
virtutea duhovniceasc: discernmantul. Numai astfel va pu-
tea s perceap natura muzical profund a formelor cano-
nice. n denitiv, canonul e i un gen muzical.
1
Diaconul Ioan I. Ic jr. asum luciditatea istoricului con-
tient de limitele intrinseci oricrei reconstrucii coreogra-
ce a marii naraiuni de care se leag destinul Ortodoxiei
in lumea veche. n mod repetat, suntem avertizai c intra-
rea Bisericii intr-o conjuncie favorabil unui anume tip de
activitate (de ex., instituia Sinoadelor Ecumenice) a coin-
cis cu pierderea altor trsturi denitorii pentru cretinis-
mul apostolic. Aici se impune distincia epistemologic in-
tre contextul descoperirii instanei de judecat dogmati-
c a unui sinod local sau ecumenic, bunoar, i contextul
justicrii ulterioare a deciziilor acestuia. Condamnarea
ritualic a ereziilor in Duminica Ortodoxiei care deschide
ciclul liturgic al Postului Mare avea un alt sens in secolul
al IX-lea (dup victoria iconodulilor asupra iconoclatilor),
1
CO, p. 9. Am riscat o comparaie similar in Minii Nvru,
Canonul confesiunii apostolice [2003], Granatica Ortodoxiei. Tradiia
dup nodernitate, Polirom, Iai, 2007, p. 68: Prezena intact a note-
lor muzicale intr-o partitur veche nu inseamn nimic fr cunoaterea
gamei in care acea pies trebuie cantat. Scripturile sunt partitura teo-
logiei cretine. Crezul ne indic gama in care muzica Revelaiei se cuvi-
ne interpretat.
:1
decat in secolul al XXI-lea (cand practica iconodul nu mai
starnete pasiuni, iar iconoclasmul se revendic din nihilis-
mul indiferenei).
1
Receptivitatea fa de trecutul patristic,
aadar, nu trebuie s duc la obnubilarea chipului viitoru-
lui sau la orbirea in faa formelor canonice ale cretinismu-
lui ortodox actual.
Cno snu cnonv
n siajul acestor precizri, Ioan I. Ic jr purcede la pre-
zentarea Canonului i canoanelor cretinismului apostolic
2

urmand aceast diviziune: 1) Itinerare teologice (oferind
schia unui rapid parcurs al ideii de sinbol al credinei intre
Ortodoxia romaneasc i Ortodoxia ecumenic ultimelor
patru secole), 2) Teologia i natura ei reecii i cotituri
decisive (armand naterea dogmei in contextul mrtu-
risirii baptismale, dar i dependena doctrinei de exegeza
scripturistic i dialogul teodramatic presupus de aceas-
ta), 3) Cretinismul apostolic ortodox dup 2000 con-
testaii, mutaii, revizuiri (cu referiri la sincretismul opi-
unilor religioase contemporane, stimulate de respingerea
noiunii de canon, centru dogmatic, ortodoxie), 4) Cano-
nul inevitabil, dar ambiguu. Claricri teoretice (coni-
nand o sobr delimitare fa de ispita modern a juridiz-
rii noiunii de Canon al Ortodoxiei), 5) Canonul biblic
(oferind un survol al istoriei redactrii, transmiterii i re-
ceptrii Scripturilor iudaice i cretine din perioada lui
Ezdra pan la Sf. Clement Romanul), 6) Canonul credin-
1
Acelai tip de raionament explic uneori iconomia omiterii refe-
rinelor la catehumeni din Liturghia bizantin (catehumenii sau cei che-
mai ind in trecut invitai s ias din biseric dup lectura i talcuirea
Evangheliei). Contextul punctual al descoperirii anumitor practici anti-
ce nu coincide mereu cu mult mai complicatul context al justicrii ace-
lorai practici in modernitate. Aceast distincie nu reclam numaidecat
un aggiornanento grbit i supercial, pus apoi in slujba unei triste ope-
re de auto- secularizare a Bisericii.
2
CO, p. 13-320.
::
Minii Nvru
ei Simbolul credinei (propunand o lectur a primelor
documente doctrinare ale cretinismului apostolic in con-
textul politic, religios i cultural al epocii), 7) Canonul in-
stituional al Bisericii vechi: tradiie constituii canoa-
ne apostolice (cu o explicaie a trecerii de la noiunea de
Canon integral i inepuizabil, centrat in jurul persoanei lui
Iisus Hristos, spre pluralitatea canoanelor etice i nomote-
tice ale Bisericii primare), 8) Canonul liturgic (schiand
orizontul de apariie al primelor ocii, consubstaniale cu
cele mai vechi forme de praxis cretin: Euharistia, rugciu-
nea liturgic etc.).
Surprind i bucur, aici, diversitatea temelor abordate.
Ioan I. Ic jr probeaz o cunoatere exhaustiv a temelor
fundamentale care denesc micarea de evoluie a creti-
nismului de la statului unei secte de provincie in Pales-
tina secolului I pan la rangul de religie civil in Imperiu
Roman de pe tot cuprinsul bazinului mediteranean, un-
deva ctre sfaritul primei jumti a secolului IV. Nou in
dezbaterea teologic romaneasc este accentul pus pe lim-
bajul performativ al doctrinei. Dintr-o incomprehensibil
abstracie, dogma antinomic devine concretul viu al con-
templaiei i se articuleaz cu maxim elocven in liturghia
Bisericii. De asemenea, pe urmele studiilor unor autori oc-
cidentali cum sunt Louis Bouyer (19132004) sau John
Behr surprinde centralitatea Sntelor Scripturi in dezba-
terile interne care au marcat Sinagoga i Biserica primelor
veacuri. ntr-un anumit sens, se poate spune c doctrina
reprezint pentru Ortodoxie o urzeal ascuns in spatele
esturii biblice de propoziii paradoxale, simboluri preg-
nante, viziuni mistice, naraiuni vaste sau vertiginoase apo-
logii. O erezie ine nu numai de miopia spiritual, ci i par-
ialitatea unei hermeneutici biblice, in care misterul pascal
al jertfei i preaslvirii lui Iisus ar trebui s funcioneze ca
un camp de rezonan magnetic. Ortodoxia i erezia nu ii
succed ca nite curente literare, ci reprezint opiuni spiri-
tuale, teologice i exegetice perfect simultane.
:
Aceasta nu inseamn c antiteza protestant metazic
versus Scriptur poate adoptat fr riscuri.
1
Exist pa-
saje biblice fundamentale in cartea Exodului (3, 14)
2
sau
Evanghelia dup Ioan (8, 58)
3
, de pild care nu sunt ne-
utre din punctul de vedere al ontologiei greceti. Un mod
anume de-a inelege structura temporalitii (subminand li-
nearitatea ek-stazelor clasice: trecut, prezent, viitor) poate
emerge din analiza Scripturii, aa cum o inelegere anume
a inei umane, a raportului natur-persoan, a diferenei
act-poten, a inelegerii categoriei relaiei (schesis) .am.d.,
intr in discuie. Nu stau uor in picioare nici acuza preco-
ce de intelectualism adresat patristicii lozoce, nici prio-
ritatea exegezei biblice in raport cu reexia metazic sau
fenomenologic. Rezervor inepuizabil pentru imaginaia te-
ologic bine randuit, Ortodoxia refuz ca miez invizibil
al realului stramtoarea unui adevr propoziional. Reve-
laia nu se las rostit pe o singur voce intr-un limbaj pri-
vat de sens i creativitate. Desigur, inaintea oricrei teolo-
gumene, puricarea luntric rmane testul indispensabil
pentru preanbula dei.
Dincolo de orice detaliu tehnic, rmas deschis interpe-
lrilor viitoare venite din partea specialitilor, volumul reu-
ete s argumenteze o tez fundamental: Canonul Orto-
doxiei, aici cu majusculele de rigoare, nu reprezint un siloz
incrcat cu texte teologice, ci calea privilegiat de acces c-
tre taina persoanei lui Iisus Hristos, Cel care a lansat uce-
nicilor Si intrebarea peren i inconturnabil: voi cine zi-
cei c sunt Eu (Mc 8, 29). Dorina de-a oferi un rspuns
1
Aceasta este tentaia analizei lui John Behr, aat in opoziie cu mitro-
politul John Zizioulas, dup cum arat Ai Bvo, On the Criticism
of Being as Connunion in Anglophone Orthodox Teology, in Douois
Kion: (ed.), Te Teology of Iohn Zizioulas Personhood and the Church,
Aldershot, Ashgate, UK, 2007, pp. 35-78. Din perspectiva lui John Behr,
demersul lozoc al unui ganditor ca Michel Henry, care ofer o lectur
transcendental-fenomenologic a Evangheliilor, este greu de explicat.
2
Eu sunt Cel ce sunt (Ex. 3, 14).
3
Eu sunt mai inainte de a fost Avraam (In. 8, 58).
:
Minii Nvru
intim acestei interpelri a condus la naterea unei intregi
culturi orale i a tradiiilor scriptice subsecvente, chema-
te s ltreze evenimente fr precedent (nvierea, nlarea
Domnului, Pogorarea Sfantului Duh etc.) in memoria co-
munitilor care nu ezitau s-i arme sentimentul privile-
giat al eleciunii in faa mulimilor ostile sau indiferente de
coreligionari i conceteni. La rigoare, Canonul este insi
persoana Fiului prin care cunoaterea Dumnezeului adev-
rat Tatl devine manifest, prin puterea Duhului. Diac.
Ioan Ic jr adopt o formulare mai precis: mister multi-
dimensional, Forma Canonic eshatologic a cretinismu-
lui se refract in viaa i limbajul Bisericii intr-o polisemie
ireductibil.
1

Ou:ooo:v, u ou:ooo:sm
Din multitudinea de subiecte dezbtute nu putem selec-
ta aici decat un numr restrans, legat poate de dilemele teo-
logico-politice ale omului contemporan. Refuzul cretinis-
mului este adesea intemeiat printr-o repulsie fa de logica
disjunctiv ori-ori respectat de orice enun doctrinar i
norm canonic. Omul recent prefer formula New Age
tocmai pentru c adevrul dogmatic i nevoia articulrii unei
Weltanschauung poate amanat in mod repetat. Teama de
Ortodoxie exprimat de teologii liberali ai cretinismului
sau iudaismului, bunoar se traduce adesea prin nostal-
gia pacist pentru starea de impcare a omului cu natura
i, totodat, prin fobia fa de inregimentarea de tip colec-
tivist. Rigorile cazone care sperie sunt uor de identicat in
texte cum sunt Constituiile Snilor Apostoli prin Clenent
(sec. IV).
2
Ortodoxia sugereaz, prin chiar etimologia cuvan-
1
CO, p. 139.
2
Constituiile apostolice XLVII.9 (CO, p. 771): Toi credincioii care
intr [in biseric] i ascult Scripturile, dar nu rman la rugciunea [eu-
haristic] i la Sfanta mprtanie, trebuie indeprtai ca unii care pro-
duc dezordine in biseric. Aceleai rigori se aplic clericilor: CA XLVII.27
:
tului ( dreapta slvire), pretenia de monopol asupra ade-
vrului. Pe scurt, cadrul general de judecat al modernit-
ii opune rezisten fa de orice incercare de reapropriere
a Ortodoxiei invocand legtura mereu problematic dintre
sfera religiosului i domeniul politic.
Frances M. Young, o eminent specialist in domeniul
literaturii patristice, se intreba candva dup modelul in-
certitudinii psihologice cultivate de Anglican Connunion
dac nu cumva noiunea de ortodoxie nu este a priori
responsabil de apariia violenei religioase.
1
Putem iden-
tica aici un clasic raionament falacios de tipic post hoc
ergo propter hoc Logic vorbind, simpla corelaia empiri-
c nu inseamn neaprat o determinare cauzal. Ateismul
subiectiv al lui Iosif V. Stalin (1879-1953), exprimat in sa-
dismul persecuiilor anti-clericale din Gulagul sovietic, nu
anuleaz ansele unui ateu liberal, cum ar istoricul oxo-
nian Robin Lane Fox (n. 1946), de a practica tolerana in
raport cu semenii (relevat de pasiunea grdinritului). Pe
de alt parte, recurena unui fenomen cum a fost, este i
probabil va mai agresivitatea religioas ne oblig la ur-
mtoarea intrebare: cum poate evita discursul identitar al
unei confesiuni cum este cretinismul tradiional cap-
canele tipic moderne ale ideologiei Cand devine Ortodo-
xia un simplu ortodoxisn Presupune Ortodoxia un dis-
curs hegemonic Este tentaia ideologic mai puternic in
modernitate decat in istoria Bizanului n ce fel distincia
dintre ortodox i eretic necesar i legitim la nivel
epistemologic poate evita suprapunerea cu duetul prie-
ten versus duman inspirat de antropologia lui Tomas
Hobbes (1588-1679) i ranforsat ca esen a politicului de
juristul Carl Schmitt (1888-1985) Se poate spune c prie-
tenia afectiv cu un adversar teologic se subordoneaz im-
(CO, p. 773), clericul care lovete un credincios sau un necredincios s
e depus.
1
Fvcvs Youo, Te Making of the Creeds, SCM Press, Londra,
2002, p. 15: the idea of orthodoxy cannot but breed intolerance.
:o
Minii Nvru
perativului practic al caritii
1
, subminand astfel imperati-
vul totalizant al ideologiei n ce msur erezia, localizat
doar la nivelul unei raionaliti teologice, nu contaminea-
z alte arii de competen De ce, pe de alt parte, Orto-
doxia doctrinar nu garanteaz o via eminent in sluj-
ba virtuii
D:co:o ov :ovo:oo::
Pentru a rspunde acestor intrebri este necesar mai in-
tai o reecie atent asupra relaiei dintre Ortodoxie i or-
topraxie in matricea cretinismului apostolic. Rmane fr
indoial important s reinem natura aporetic i paradoxa-
l a mrturisirii evanghelice din aceast perioad. Mrturi-
sind plintatea netirbit a descoperirii slavei lui Dumnezeu
in Evanghelia lui Iisus Hristos, Cel rstignit i inviat, Orto-
doxia care subintinde scrierile unor autori precum Sf. Ius-
tin Martirul i Filozoful sau Sf. Irineu al Lyonului se bazeaz
pe noiunea fundamental de recapitulare (anakephalai-
osis). Ortodoxia rmane deschis nu printr-o relativizare a
propriilor sale temelii, ci cultivand receptivitatea selectiv i
inteligent fa de vocile adevrului i dreptii care preced
istoric naterea Evangheliei. De asemenea, contribuia mo-
nahismului din secolele IV-V la aprarea ortodoxiei dogma-
tice, pe de o parte, dar i la interpretarea profund personalis-
t a noiunii de canon etic, reprezint un reper imposibil de
ocolit. n apophthegnata patrun, descoperim cum adev-
rata ortodoxie se revars intr-o ortopraxie simultan capabi-
l de acrivie in plan interior i iconomie in dimensiunea
intersubiectiv. Snenia la care conduce asimilarea plin de
discernmant a Ortodoxiei prin ortopraxie ine de experien-
a prtiei in orizontul mereu imbogit al revelaiei unui
adevr personal. Oricat de atent la pstrarea formelor, or-
1
Pe aceast tem, vezi studiul important al lui Evic Osnov, Love
of Enemies and Recapitulation, Vigiliae Christianae 54, 1 (2000), pp.
12-31.
:;
topraxia centrat pe esenial anuleaz mai ales sentimentul
idolatru al posesiei adevrului i reamintete credinciosului
importana noiunii de participare, fr de care zelul pen-
tru ortodoxie se transform in angoasa deposedrii sau ob-
sesie protecionist.
Pentru o tradiie fracturat istoric de secvena ocupai-
ei islamice (sec. XV-XIX) i apoi destabilizat de experien-
a unei modernizri ambivalente (sec. XIX-XX), intre polii
extremelor politice, nu este deloc comod recuperarea me-
moriei originilor, dincolo de distorsiunea romantic a tre-
cutului (utopia) sau ancorarea ideologic a prezentului
( ideologie).
1
Aa cum ne-a reamintit Paul Ricoeur, adjecti-
vul ideologic nu trebuie s primeasc numaidecat o cono-
taie negativ. n modernitate, ideologia are capacitatea de a
servi drept releu pentru memoria colectiv pentru ca valoa-
rea inaugural a evenimentelor fondatoare s devin obiectul
credinei intregului grup.
2
De aici tendina discursului reli-
gios marcat de retorica ideologiilor moderne de-a folosi ca
tehnic de comunicare sloganul sau propaganda, in decitul
calmului analitic. Ideologia slujete mai ales colectivitilor
dezorientate, bruscate de un conict istoric sau marcate de
o traum insesizabil. n producia literar de semne, ideo-
logia totalizeaz fragmentul i abreviaz complexitatea in-
tregului, extinzand ilicit un camp semantic contingent asu-
pra eternitii.
3
Acest fenomen de ideologizare este cunoscut
de ambele pri implicate intr-un rzboi cultural. Polemica
1
Pentru aceast tem specic modernitii occidentale, vezi superbul
eseu al lui Pui Ricovuv, Ideologia i utopia: dou expresii ale imagina-
rului social, in Eseuri de herneneutic, traducere de V. Tonoiu, Humanitas,
Bucureti, 1995, pp. 274-286.
2
Ricovuv, op. cit., p. 281.
3
Pentru alte reecii, vezi Kvi Rnvv, Christianity and Ideology,
in J.B. Mv:z (ed.), Te Church and the World, Paulist Press, New York,
1965, pp. 41-58, din perspective antropologiei culturale, care vede in ide-
ologie un fenomen atemporal, vezi Ciirrovo Gvvv:z, Ideology as a
Cultural System, in D.E. Av:vv (ed.), Ideology and Discontent, Te Free
Press, New York, 1964, pp. 47-76.
:8
Minii Nvru
modernitii iluministe cu religia a impus o auto-denire a
tradiiilor abrahamice in termeni similari ideologiilor secu-
lare, dar i o denire a sferei seculare in raport polemic cu
lumea religioas. Dup ce au pierdut poziia hegemonic din
epoca medieval, teologii cretini au recurs adesea la docu-
mentelor doctrinare ale propriei confesiuni pentru a sluji
unei reconquiste conceptuale, haurand polemic tot cam-
pul epistemologiilor concurente ale lumii academice. Lup-
ta intre creaionismul protestant i evoluionismul pozitivist
reprezint este unul dintre multele rezultate ale instrumen-
talizrii credinei (avand ca pandant dogmatizarea raiunii
tiinice). Biserica Ortodox n-a fost scutit de aceste con-
vulsii interne iar documentele apologetice produse in ulti-
mul secol i jumtate abund in exemple de inadecvare re-
toric. Este sucient s ne gandim la fragmentele de teologie
politic ale epocii interbelice (cand naionalismul ocultea-
z universalitatea Evangheliei) sau ale perioadei comuniste
(cand lupta pentru pace a guvernelor socialiste justic -
gura lui Iisus, in imediata prelungire a unei retorici anti-ca-
pitaliste i anti-imperialiste) pentru a inelege dimensiunea
uitrii izvoarelor tradiiei, in poda mult clamatelor rena-
teri neopatristice pe durata intregului secol XX.
Oricat ar prea de greu de acceptat, gandirea religioa-
s sufer transformrile oricrui alt tip de cultur iar intr-o
epoc dominat de colectivisme triumful ideologiei pare im-
placabil. n absena unor grdinari care caut s-i proteje-
ze rdcinile i s-i imbogeasc, Ortodoxia risc s devin
oricand un simplu ortodoxism cu intregul su evantai de
simplicri ale trecutului i manipulri ale prezentului. Re-
acionand tacit la aceast stare de lucruri marcat de am-
nezie postmodern, pe de o parte, i febr identitar, pe de
alt parte arhid. Ioan Ic jr a ieit in intampinarea citito-
rului roman cu o oper excepional. Canonul Ortodoxiei ne
ofer perspectiva cretinismului apostolic asupra celor mai
importante aspecte ale vieii ucenicilor lui Iisus. Este preg-
tit astfel o inelegere a Bisericii dincolo de ideologie.
:,
Dac pulsiunea paseist a fost resimit in istoriograa
ecleziastic din vremuri de vitregie (de ex., turcocraie sau,
mai grav, experiena totalitar est-european), tentaia re-
ducerii Ortodoxiei la un set de sloganuri ataat unui discurs
al puterii este resimit mai ales sub zodia libertii. Lecia
primelor patru veacuri ale Bisericii apostolice este elocven-
t. Ea arat c orice triumf al cretinismului rmane ambi-
valent. n cuvintele editorului,
Pliindu-se pe structurile i mentalitile unei societi imperiale,
Biserica a inceput s asume in secolul IV gura unei catholiciti
monarhice cu dou variante, care aveau s intre in conict inc de
la sfaritul acestui veac: catholicismul bizantin, propriu Rsritu-
lui, in care centrul de unitate al unei Biserici mitropolizate i pa-
triarhalizate devine impratul cretin, i catholicismul roman, ca-
re va cel al Apusului i unde centrul de unitate devine episcopul
tot mai monarh al Romei, care se impune treptat in faa mitropo-
liilor, a autonomiilor locale i a structurilor statale.
Cretinismul in secolul IV devine ins in acelai timp victima
propriului su succes i tot mai prizonier opiunilor i accidente-
lor sale de parcurs istoric. Iisus i apostolii au vestit mpria lui
Dumnezeu i au vrut un Israel univeral renovat printr-o mica-
re eshatologic activ, increztoare c, in ciuda contradiciilor pe
care le suscit, anuleaz in puterea nvierii i a Duhului barierele
unei lumi divizate, manifestand in nebunia i slbiciunea Crucii
noua creaie reconciliat care recunoate regalitatea lui Dumne-
zeu. Ruptura prea rapid de iudaism in urma ocului anului 70 a
insemnat prima schism i o important pierdere prin intrerupe-
rea contactului nemijlocit cu resursele religios-spirituale ale uni-
versului semitic in care apruser Biblia, Iisus i apostolii inii.
Paliere intregi de semnicaii s-au estompat sau au fost preluate
doar in cheie alegoric. Respins de iudaism, dar primit in lumea
greco-roman, cretinismul s-a elenizat i romanizat inevitabil,
dar i unilateral. Dintr-o micare eshatologic-mesianic iudaic,
Biserica a devenit tot mai mult o religie greco-roman, o institu-
ie imperial clericalizat, conservatoare, angoasat, centrat pe
medierea mantuirii aduse de Hristos i inelese e ca rscump-
rare de pcat i de moarte prin Crucea Acestuia ca in Apus, e
ca luminare i indumnezeire aduse de nvierea i Schimbarea Sa
la Fa ca in Rsrit. Eshatologia orizontal, profetic i orienta-
t pe transformarea social a comunitilor s-a verticalizat i pri-
:oo
Minii Nvru
vatizat devenind mistagogie liturgic sau pregurare i transfor-
mare individual a suetelor sub pedagogia episcopilor, urmaii
apostolilor, sau a monahilor, urmai ai martirilor. Instituionali-
zarea inevitabil a atras dup sine i un proces de formalizare a
elementelor componente ale Canonului apostolic al Bisericii, in
care catigul in precizie s-a obinut cu preul fragmentrii i abs-
tractizrii, al epistemizrii, juridizrii i instituionalizrii aces-
tora. Scurt spus, revelaia se xeaz in codice biblice impozante,
dar odat cu canonul biblic apare i biblicismul i reducerea Bi-
bliei la texte, canonul credinei se xeaz nu doar in simboluri, ci
i in dogme, dar odat cu ele se ivete i dogmatismul abstract i
pasiunea pentru formule doctrinare, canonul ierarhic devine din
tipologie sacramental i harismatic birocraie ierarhic i se for-
malizeaz prin clericalism conducand la scindarea unitii popo-
rului cretin afectat i de concurena intre episcopi, mitropolii,
patriarhi, papi i imprai, canonul liturgic se formalizeaz deve-
nind din celebrare eshatologic transguratoare i martiric, ritu-
alism exterior adaptat nevoilor private, iar canonul etic-discipli-
nar se juridizeaz o versiune de drept bisericesc echivalat legilor
civile ale imprailor. Dislocarea aceasta a Canonului originar in
canoane pariale autonomizate i formalizate reprezint simpto-
mul tipic al religiozitii medievale, semnalment el insui al crizei
inexorabile a lumii antice, al crei sfarit explic in bun msur
trecerea la noua religiozitate.
1
Canonul Ortodoxiei demonstreaz complexitatea istori-
c i sociologic a problemelor legate de expresia public a
identitii ortodoxe. Este meritul deosebit al diaconului Ioan
I. Ic jr de-a relansat, prin publicarea acestui tom esenial
pentru lumea teologic i lozoc romaneasc, intrebarea
obsedant a modernitii (aici, in formularea lui H.-R. Pa-
tapievici): ce se pierde atunci cand se catig Rspunsul
nal i exhaustiv la aceast interogaie are probabil ecouri
eshatologice, dar cri rare precum Canonul Ortodoxiei ne
reamintesc sarcina regandirii termenii apartenenei noastre
dorit, cerut, primit, celebrat, rtcit, refulat, ima-
ginat sau recatigat la tradiia venerabil a cretinismu-
lui apostolic.
1
CO, pp. 315-316.
:o1
L:uuonn Bsvuc: s:vzX vsnn:ooocX
Ovvun nuu:mnou::u:u:
Posteritatea operei ieromonahului Andre Scrima (1925-
2000) a intrecut nenumrate ateptri i promite pentru
muli ani de acum inainte surprize. De catva timp incoa-
ce, arhiva Andre Scrima de la êw Europe College (Bucu-
reti) scoate la iveal din visteria sa lucruri noi i vechi (Mt.
13, 52), restituind culturii romane chipul unui teolog exilat,
pentru care vocaia de cosmopolit a reprezentat mereu an-
ticamera universalitii. Majoritatea articolelor publicate in-
c din timpul vieii dar i multe inedite au fost traduse
i tiprite in volume distincte, tematic i cronologic. ntr-o
ultim etap a restituirii, va urma seria conferinelor, a co-
mentariilor biblice, a altor eseuri i predicilor, a notelor de
jurnal i a celor mai importante fragmente de coresponden-
. Suntem inc departe de-a avea o ediie de opere conplete
Andre Scrima, dat ind dicultatea procesului de recupe-
rare a urmelor scrise lsate de acest autor inclasabil. Trebu-
ie remarcat ins demersul editorial asumat de muli apropi-
ai ai pr. Scrima intre care Andrei Pleu, Anca Manolescu,
Virgil Ciomo sau Vlad Alexandrescu. Similar, vom putea
gusta foarte curand i din corespondena lui Nicolae Stein-
hardt sau epistolarul printelui Dumitru Stniloae a cror
oper merit druit integral publicului larg, impreun cu
o exegez adecvat.
Crile printelui Andre Scrima redau portretul unui per-
sonaj apofatic, vertical in apariie i bizantin in strlucire,
desprins din rama inoxidabil a tradiiei Bisericii. Autorul se
adreseaz cititorilor si deopotriv ca dascl hirotonit pen-
tru poporul lui Dumnezeu i ambasador in republica lite-
relor. n fapt, Andre Scrima este unul dintre puinii teologi
contemporani cu public in mediile deopotriv academice
i ecleziastice. Cei care il citesc au pasiuni complementare:
credin i iscodire, cunoatere i iubire, istorie i venicie,
:o:
Minii Nvru
intimitate i transparen, inelepciune i copilrie. Celor
neincreztori in elanul ecumenic al autorului, paginile des-
pre ritmurile teologice ale monahismului atonit ori exege-
za Evangheliei dup Ioan le-au druit dreptul binemeritat la
ovial. Celor fascinai de insolitul unui parcurs intelectual
extra-european, textele despre isihasm ori schiele de eclezi-
ologie ortodox ale aceluiai autor le-au oferit, poate, ansa
rzgandirii. Biserica liturgic nu face excepie de la aceast
regul. Ea reprezint mrturia personal a unui slujitor care
gandete la deprtare i a unui ganditor ce ii slujete aproa-
pele. Alctuit din cursuri inute la Universitatea Saint-Es-
prit din Kaslik (Liban), aceast nou antologie completea-
z seria reeciilor despre relaia intre doctrina, liturghia i
spiritualitatea ortodox.
1

An::::cn occ:ov:n:K
Aceste concluzii sunt mai puin evidente pentru omul mo-
dern i direct scandaloase pentru subiectul vid al postmo-
dernitii. Anihilarea gandirii simbolice prin exaltarea ma-
tematic a uniformitii, reducia cosmologic newtonian
i alterarea voluntarist a eului au fcut din liturghie un su-
biect marginal sau derizoriu pentru teologia i lozoa mo-
dern. Capitol obligatoriu in cronica vieii de familie cretin,
liturghia nu gureaz decat marginal in canonul occidental
al istoriei ideilor. Dei reprezint, par excellence, locul de
expresie al Crezului cretin, liturghia n-a atras deloc atenia
reeciei lozoei post-kantiene. Indexat de canonul idea-
lismului german la rubrica gandire magic, liturghia a fost
mult timp neglijat chiar de ctre istoricii cretinismului, r-
mai debitori dihotomiei romantice logos versus mythos,
tradus uneori prin hiatul doctrin sau rit. Adolf von Har-
nack a fost primul dintre marii savani care au separat istoria
doctrinei de istoria liturghiei, reducand esena cretinismu-
1
Aovv Scvir, Duhul Sfnt i unitatea Bisericii, ediie de Bogdan
Ttaru-Cazaban, prefa de H.-R. Patapievici, Anastasia, Bucureti, 2004.
:o
lui (Das Wesen des Christentuns, 1900) la un mesaj moral,
exemplarism etic sau program social. Chiar i un dogmati-
cian de talia lui Karl Barth care a reacionat prompt im-
potriva liberalismului protestant ieit din mantaua lui Alb-
recht Ritchl (profesorul lui A. von Harnack), rmanand ins
prizonier calvinismului n-a ajuns la o inelegere a mizelor
i premiselor teologice asumate de liturghia Bisericii. Rs-
punsul catolic a venit la inceputul anilor 1920 din partea be-
nedictinilor din centrul monastic Maria Laach, sub deviza
Alte Quellen, neuer Kraft (izvoare vechi, putere proasp-
t). Printr-o serioas cercetare istoric i aprofundare teo-
logic, clugrul Odo Casel (OSB) i preotul Romano Guar-
dini au demarat procesul de regenerare a practicii liturgice,
receptat pozitiv atat in Germania cat i in Frana. Dup al
doilea rzboi mondial, magisteriul Bisericii romano-catolice
a incurajat reecia reformatoare care avea s culmineze in
deciziile pan astzi controversate ale Conciliului Vati-
can II. ntre actorii principali ai acestei micri merit men-
ionat cardinalul Joseph Ratzinger care a animat, alturi de
Hans Urs von Balthasar i alte personaliti catolice gru-
parea Communio.
Suuvu:zn :::uuou:v:
Biserica liturgic nu este, desigur, o introducere in teo-
logia liturgic rsritean, nici un manual inesat cu date is-
torice i schematizri pedagogice.
1
Cititorul nu se intalne-
1
Cititorul de limba roman dispune de cateva bune introduceri in
acest domeniu: K.C. Fvirv, Dognatica experienei ecleziale. nnoirea
teologiei ortodoxe contenporane, traducere de Ioan I. Ic jr, Deisis, Sibiu,
1999, Pv:vv Vi:iivscu, Liturghierul explicat, Bucureti, 1998, Ev Bv-
i,:v, Liturgica special pentru Institutele Teologice, Institutul Biblic
i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti, 1980, iovr,
Participarea la Liturghie, Romania cretin, Bucureti, 1999, Nicoiv
Nvcui, Tradiie i nnoire n slufirea liturgic, I-II, Editura Episcopia
Dunrii de Jos, Galai, 1996, 2001. Pentru surse patristice, vezi Sr. Cnivii
i Ivvusiiruiui, Cateheze, traducere de pr. Dumitru Fecioru, Institutul
:o
Minii Nvru
te, pe de alt parte, nici cu erudiia colocvial i policentri-
c a autorului, despre care prietenii si depun mrturie la
unison. Ceea ce surprinde este mai degrab omogenitatea
stilistic a unei reecii imbogite de-a lungul unei intregi
viei. Cu o rigoare i cu o nee neobinuit, Andre Scrima
contempl articulaiile liturgice ale antinomiilor dogmatice
care compun structura de rezisten a Ortodoxiei. Felul su
aparte de-a se apropia de atestrile vii ale tradiiei Bisericii a
rmas, intr-un anumit sens, inimitabil. Printele Scrima nu
colporteaz niciodat idei de-a gata primite, ci prefer disci-
plina mult mai rar rspandit a privegherii. Fr s dispreu-
iasc roadele cercetrii savante, el rmane hermeneutul ne-
linitit, aat mereu in cutarea unor raiuni tari, dincolo de
buchiile goale ale rostirilor intampltoare. Ca fenomenolog
al faptului religios, Andre Scrima surprinde i aprofundea-
z ceea ce alii inventariaz iar, apoi, trec cu vederea. Prin-
tr-o funciar predispoziie ctre speculativ, meditaiile au-
torului intesc unitatea tematic din campul unei tradiii pe
care ochiul de muzeograf sau arheolog, oricat de preios i
util in redarea detaliilor, il trateaz ca pe un teren minat de
accidentele trecutului. Pentru Andre Scrima, istoria cultului
cretin nu este un debueu pentru curioziti de tip estetic,
nici o min de informaii despre ce-a fost i n-o s mai e.
El vede in cult rdcinile culturii, irigate de orizontul unei
inamovibile transcendene.
Printele Scrima ii ancoreaz comentariile in vocaia de
sacerdot al Cuvantului i veteran al tradiiei. El sdeaz lacu-
Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti, 2003, Sr.
Mxir MXv:uvisi:ovui, Mystagogia. Cosnosul i suetul, chipuri
ale Bisericii, traducere de pr. Dumitru Stniloae, Institutul Biblic i de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti, 2000, Sr. Dioisiv
Avvovoi:ui, Despre ierarhia bisericeasc, in Opere conplete, traducere,
introducere i note de pr. Dumitru Stniloae, Paideia, Bucureti, 1996, Sr.
Gnvvr i Cos::iovoiuiui, Tlcuirea Sntei Liturghii, tradu-
cere de N. Petrescu, Anastasia, Bucureti, 2000, Sr. Nicoiv Cnsii,
Tlcuirea Dunnezeietii Liturghii, traducere de Ene Branite, ediia a II-a,
Editura Arhiepiscopei Bucuretilor, Bucureti, 1989.
:o
nele memoriei i recompune cu minuie semantica ociului
liturgic bizantin la intersecia dintre comentariul scripturis-
tic, enunul dogmatic i inspiraia duhovniceasc. Pentru a
indica ceea este propriu Ortodoxiei, el se oprete asupra li-
turghiei, in umbra creia teo-logica dogmatic crete la ad-
post de orice exaltri gnostice sau excese pietiste. Nucleul
mistagogic al cultului cretin suspend conictul surd dintre
ideologii, in captivitatea crora teologia a czut nu o singur
dat. El conrm adevrul cretinismului primar care vedea
in liturghie locul i modalitatea proprii Duhului sau, cu
alte cuvinte, spaiul de actualizare a harismelor tuturor ce-
lor botezai sub semnul Crucii. Cand este protejat de am-
niosul liturgic al Duhului, cugetarea teologic ii pstreaz
puritatea. n loc s e martor al acuzrii intr-o instan de
judecat omeneasc, liturghisitorul asum asceza ascultrii
lui Dumnezeu in ecoul suspinelor creaiei (Rom. 8, 22). Li-
turghia ca topologie a paradisului nu face decat s tre-
zeasc i s hrneasc nostalgia originilor. n centrul uni-
versului revelat de axa liturgic a gandirii teologice, destinul
intregii lumi pare s atarne de soarta ecrui suet mantuit
i restaurat dup chipul venic al Logosului.
Tovo:oo:n :unsv:ouuKu::
Nu intampltor, Andre Scrima vede in Patima i nvierea
lui Hristos prima liturghie din istoria Bisericii. Din acest
punct de vedere, orice liturghie recapituleaz structura ter-
nar a evenimentului pascal: rstignirea ascetic, coborarea
prin rugciune in iadul netiinei i invierea prin comuniu-
nea euharistic. Trecerea de la moarte la via este o expe-
rien personal, comunitar i cosmic. Liturghia nu poate
decat un eveniment inclusiv, care depete noiunea de
cutum sau rit. Explicat antropologic, liturghia este modul
de vieuire i locuire al omului deschis epifaniei Celuilalt. Ea
deconstruiete corporalitatea obiectual, auto-referenial i
opac alteritii fondatoare a lui Dumnezeu. Totodat, litur-
:oo
Minii Nvru
ghia consacr gestica simplitii, adoptand limbajul origina-
rului i pstrand distana in raport cu determinrile istori-
ale ale inei noastre.
1
Temporalitatea liturgic cartograaz
indiciile survenirii unei Prezene absente din prezentul co-
mensurabil al lumii, ineleas ca voin i reprezentare.
Fr s reia dialectica modern intre suveranitatea cuvan-
tului i retorica faptei, liturghia ca sintez a tuturor arte-
lor (Pavel Florenski) ii propune recticarea cunoaterii
discursive. Practica liturgic actualizeaz prin fapt, ros-
tire, muzic i tcere principiile unei contemplaii pneu-
matice, depind limitele inerte ale logocentrismului, dar i
platitudinea inept a oricrui zel lucrativ. Finalmente, litur-
ghia cosmic a Bisericii corecteaz traiectoria istoriei uni-
versale intr-o dinamic cu prelungiri innite.
Reveland un alt mod de-a construi (prin arta invecin-
rii) i un alt mod de-a vorbi (prin redundana iubirii), eto-
sul liturgic anun proximitatea nemijlocit a lui Dumne-
zeu. Nici un echivoc panteist nu poate tulbura acest verdict,
cci Sntele Taine sunt slaul acestei divine intimiti. Ele
sunt desvarite prin darul prezenei euharistice, care nu
face decat s anticipeze parousia Domnului. Teologic in-
eleas, Liturghia este spaiul de manifestare al preoiei lui
Hristos, Cel care in Duhul Sfant a druit slujitorilor Si
darul cunoaterii Dumnezeului celui adevrat: Tatl. Sinta-
xa trinitar a acestui itinerar doxologic este sistematic relie-
fat de comentariile lui Andre Scrima. Revelaia are, intr-un
dublu sens, o natur dialogic. Convorbirea dintre Creator
i creatur descoper pe parcurs marile taine pogorate din
sfatul Treimii in istoria mantuirii. Parte din jocul manifes-
trii invizibilului in campul vizibilului, liturghia regrupea-
z punctele de acumulare ale acestui dialog trinitar. Ca ini-
m a trupului eclezial, liturghia este i spaiul privilegiat al
intreptrunderilor. n mod ideal, diateza verbelor descriind
1
Jv-Yvvs Lcos:v, Experien i Absolut. Pentru o fenonenologie
liturgic a unanitii onului, traducere de Maria-Cornelia Ic jr, Deisis,
Sibiu, 2001, p. 49.
:o;
aciunea liturgic ar trebui s e medio-pasiv
1
, garantand
astfel miracolul conversaiei divino-umane. Sinergia sacra-
mental evit atat dominaia exclusiv a divinului cat i re-
tragerea complet a umanului.
Comv:vu: ou:v:n:
n paralel, Rsritul ortodox era rvit de ambiguit-
ile politicii ecleziastice i anti-tradiionalismul unei bune
pri a elitei culturale. Ghetoizarea liturgic alturi de exi-
lul mistic al interioritii a fost una dintre puinele soluii
de rezisten ale Ortodoxiei balcanice din anii turcocraiei.
n Rusia i rile slave, barierele lingvistice impuse de folo-
sirea slavonei vechi incomprehensibil nu doar poporu-
lui, ci chiar clerului a provocat reacii contestatare radi-
cale (de ex., Lev Tolstoi). Reformele lui Petru cel Mare din
secolul XVIII au polarizat tensiunea intre ierarhia Bisericii,
credincioi i elit, conferind educaiei teologice o orienta-
re forat occidentalizant. Numeroase simboluri liturgice
s-au perimat sub efectele deteriorrii contactului cu surse-
le patristice, din cauza lipsei de catehez i a unui ritualism
anchilozat. La inceputul secolului XX, un proiect inovator
al sinodului moscovit a fost anihilat de evenimentele politi-
ce subsecvente.
2
Astfel, chestiunea de fond a reformei litur-
gice in Rusia arist a rmas neschimbat pan astzi, chiar
dac epifenomenul decadenei a migrat i pe alte continen-
te.
3
Succesul cultelor neoprotestante in ri tradiional orto-
doxe atest sociologic faptul c mai ales coninutul teologic
al liturghiei Bisericii universale a sfarit prin a neglijat de
1
C:nvviv Pics:oc, Liturgy, Art, Politics, Modern Teology
16, 2 (2000), p. 161.
2
Jon Mvvvoovrr, Russian Bishops and Church Reform in 1905!,
Catholicity and the Church, St. Vladimirs Seminary Press, 1983, pp.
143-156.
3
Aivxovv Scnrvr, Problems of Orthodoxy in America: II.
Te Liturgical Problem, St. Vladinirs Seninary Quarterly 8, 4 (1964),
pp. 164-185.
:o8
Minii Nvru
masele rurale i dispreuit de elita urban cu excepii no-
tabile, cum au fost Nicolai Gogol (1809-1852) in Rusia sau
Mircea Vulcnescu (1904-1952) in Romania. Chiar dac la
noi uzul limbilor sacre (i.e., greaca i slavona veche) a in-
cetat la sfaritul secolului XIX, restituirea semnicaiilor
existeniale ale evenimentului liturgic care preface mereu
Biserica intr-un trup mistic, iar nu o simpl instituie cari-
tativ sau birocratic a rmas restant. Este poate adev-
rat c cearta interbelic intre autohtoniti i europeniti
s-a datorat in primul rand unei divergene in platform po-
litic. Tensiunea a fost agravat ins de absena unei cunoa-
teri adecvate a instituiilor simbolice care compuneau textura
cretinismului cosmic rsritean. n mediile sincronitilor
cu excepia lui Lucian Blaga stilul liturgic imprimat in
matricea Ortodoxiei a rmas neineles. S-ar putea spune c
micarea Rugului aprins a reprezentat o ultim incercare
eroic sdand demena rzboiului i vehemena diluviu-
lui bolevic de-a improspta contactul intelectualilor cu
textele spiritualitii monastice (de ex., Patericul, Sbornicul,
Filocalia), lansand totodat, in ambientul primitor de la An-
tim, invitaia la un pelerinaj in universul alveolar al cultului
ortodox. Intuiiile teologice ale printele Scrima ii au pro-
babil obaria in densa experien liturgic trit in anii de
tineree renovabitur ut aquilae iuventus tua. Ele il num-
r pe autor printre membrii unei remarcabile generaii post-
belice de teologi ortodoci, preocupai de renaterea liturgi-
c a vieii ecleziale.
Alturi de pr. Alexander Schmemann sau pr. Dumitru St-
niloae, Andre Scrima s-a dedicat unei apologetici liturgice,
axate pe recuperarea coerenei narative a cultului ortodox.
1

1
ntre actorii renaterii teologiei liturgice ortodoxe postbelice trebu-
ie menionai: Aivxovv Scnrvr, Din ap i din Duh, traducere
de I. Buga, Simbol, Bucureti, 1992, iovr, Euharistia. Taina npriei,
traducere de B. Rduleanu, Anastasia, Bucureti, 1993, iovr, Pentru
viaa lunii. Sacranentele i Ortodoxia, traducere de A. Jivi, Institutul
Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti, 2001, vv.
Duri:vu S:Xiiov, Spiritualitate i conuniune n Liturghia orto-
:o,
Miza acestei sarcini a fost dubl. Se impunea mai intai rein-
noirea contactului cu sursele patristice pentru o sntoas
altoire a reeciei dogmatice pe trunchiul slujbelor Biseri-
cii. Astfel, studiul doctrinei a putut apropiat, dac nu chiar
incorporat domeniului liturgic. n cultul divin, doctrina iese
de sub riscul idolatriei. Mai apoi, era necesar validarea te-
ologic i articularea lozoc a adevrului celebrat liturgic
de comunitatea vie a Bisericii, in contextul disoluiei marilor
naraiuni sau cosmologii specice lumii premoderne. Al-
turi de cercetarea istoric, teologia liturgic contemporan
are meritul de-a revelat sensurile ascunse in complexitatea
arborescent i uneori deconcertant a cultului ortodox. In-
spirat de Sf. Dionise Areopagitul i Sf. Maxim Mrturisitorul,
pr. Dumitru Stniloae a evocat in comentariile sale constitu-
ia ascetic a darului euharistic i raiunile liturghiei cosmi-
ce unicate in Cuvantul necreat al lui Dumnezeu. Atent la
rdcinile sale proto-cretine, pr. Alexander Schmemann a
subliniat dimensiunea eshatologic a liturghiei, al crei act
central este nu predica i nici rememorarea unui trecut sa-
cru, ci comuniunea euharistic in prezentul proleptic al Celui
care iari va s vin. Contribuia printelui Scrima apari-
ne mai cu seam fenomenologiei temporalitii liturgice din
ciclul pascal al Bisericii. Rivalizat astzi de cercetrile isto-
rico-teologice ale ieromonahului Macarios Simonopetritul
1
,
exegeza lui Andre Scrima rmane un manifest avangardist
intre studiile fenomenologice contemporane.
dox, Mitropolia Olteniei, Craiova, 1986, ri:v. Iois Ziziouis,
Fiina eclesial, traducere de A. Nae, Editura Bizantin, Bucureti, 1996,
Avnirovi:ui Vsiiios, Intrarea n nprie. Elenente de tri-
re liturgic a tainei unitii n Biserica Ortodox, traducere de I. Ic,
Deisis, Sibiu, 1996. Micarea de renatere liturgic dateaz inc de la
inceputul secolului XX, incluzand numele i opera profetic a Sr. Io
oi Kvos:o:, Cerul pe pnnt. Cugetri nistice despre Biserica
i cultul divin ortodox, traducere de B. Buzil, introducere de I. Ic jr,
Deisis, Sibiu, 1996.
1
Mcviv Siroovv:vi:ui [Gvvvo Bovv], Triodul explicat.
Mistagogia tinpului liturgic, traducere de I. Ic jr, Deisis, Sibiu, 2000.
:;o
Minii Nvru
Tuvcu:, vuvzv: : v:::ou: m:zn
con:vscv|v:
Trebuie spus c inceputul analizelor structurii timpului
sacru in diferitele tradiii religioase se leag tot de numele
unui roman: Mircea Eliade. Pan la studiile sale comparatis-
te, gandirea lozoc s-a limitat la tematizarea problemei
timpului din perspectiva subiectului discursiv, indiferent la
jocul secund al corporalitii rituale. Tensiunea dintre ca-
lendarul interioritii reinut de memoria sinelui ( Augus-
tin, Husserl) i timpul cosmic al naturii ( Aristotel, Kant) a
condus aa cum a artat Paul Ricoeur la uitarea dimen-
siunii narative care contribuie la cunoaterea sinelui. Ceea
ce Ricoeur a intarziat s tematizeze in opera sa este tempo-
ralitatea liturgic a subiectului religios. Ca art a interpre-
trii, hermeneutica deconstruiete antiteza tipic modern
dintre timpul cosmic garant al obiectivitii i timpul
luntric, exprimat in confesiuni intime sau jurnale. neles
ca un amestec de coincidene biograce i imaginaie inter-
pretativ, timpul interioritii subiective ii consum alian-
ele cu istoria scris pe fundalul memoriei colective a unei
comuniti de destin (Nae Ionescu). Hono religiosus mai
cu seam cel care aparine tradiiei iudeo-cretine se na-
te ins nu doar printr-o practic narativ (lectura i medi-
taia Scripturilor), ci i in mediul aciunii ascetico-liturgice,
care in termenii lui Michel Henry ii reveleaz corpora-
litatea subiectiv.
n cretinism, liturghia este instana totalizatoare a tem-
poralitii: trecutul sacru este absorbit sapienial, prezen-
tul se triete apocaliptic, iar viitorul e anticipat profetic. n
acest sens, liturghia este operatorul transcendental al unei
sinteze eshatologice. n tramul liturghiei, excesul uitrii,
exaltarea imediatului i precipitarea sfaritului sunt tentaii
corectate de practicile narative i sacramentale care consti-
tuie, de la inceputurile Bisericii, tradiia. Unicarea liturgi-
c a celor trei extaze ale temporalitii (trecut, prezent, vi-
:;1
itor) se produce in mod excepional prin celebrarea zilei
Domnului, aa cum este numit duminica (doninica dies)
in cartea Apocalipsei (1, 10). n acest punct, comentariile lui
Andre Scrima sunt excepionale. Duminica apare ca o icoa-
n a revelaiei pascale, prin absena total a pmantului ca
loc al productivitii, celebrarea odihnei sabatice i a liber-
tii fa de determinrile naturii czute. Inim a timpului
i inceput al noii creaii, duminica este locul transubstan-
ierii ritmurilor cosmice (zile, sptmani, luni, anotimpuri,
ani) intr-un singur rgaz eshatologic, recapituland toate in-
stanele de adevr ale istoriei umanitii. Numit i ziua a
opta precum nvierea lui Hristos este praznic al prazni-
celor duminica este paradigma inconsumerabilitii divi-
ne, ieirea din aritmetica aditiv, tensiunea dintre in i
facere, desprirea harului necreat de religia moart a legii,
rsritul binecuvantrilor i timpul plenitudinii.
Este meritul necontestat al printelui Andre Scrima faptul
de-a ne demonstrat importana experienei liturgice pentru
cunoaterea Ortodoxiei. El ne reamintete c fr comuniu-
ne i participare, cretinismul este o simpl ideologie, lipsit
de Duh i adevr (Ioan 4, 23). Biserica liturgic nu repre-
zint un muzeu de antichiti, ci muntele schimbrii noastre
la fa. Cei alungai din turnurile lui Babel, pot bate la pori-
le cetii noului Ierusalim, ce n-are trebuin de soare, nici
de lun, ca s o lumineze, cci slava lui Dumnezeu a lumi-
nat-o i fclia ei este Mielul (Apoc. 21, 23).
Avxnoun: vu:vn umou
Kumu: s::vzv:ou
Mediterana este simbolul european al tensiunii dintre
imanena multiplului i transcendena Unului. Din proxi-
mitatea iudaic a Ierusalimului spre echivocul identitar al
:;:
Minii Nvru
ibericilor, de pe faldurile magrebiene pan la rmurile mi-
lenare ale Siciliei, din golful adriatic ctre arhipelagurile
miticei Elade, marginile acestui uria coridor acvatic au ve-
gheat asupra geniului itinerant al cretinismului. Mai mult
decat o simpl frontier geograc, Mediterana a repre-
zentat pentru civilizaia european un spaiu al deciziei i
al inspiraiei. Peste valurile amestecate cu sange i lacrimi
ale acestei nare internun s-a scris destinul spiritual al Eu-
ropei.
1
Fr imprevizibila Mediteran, nenumrate dispu-
te dinuntrul Bisericii de la criza arian la cearta orige-
nist ar cunoscut probabil un alt deznodmant. Pota
maritim intre Roma i Constantinopol a limpezit nu pu-
ine tulburri gzduite in Alexandria. Fr Marea Medite-
ran nu s-ar nate nici pentarhia ecleziastic a Imperiu-
lui roman de rsrit.
Insul albastr traversat de pescari prefcui in apos-
toli i ocean inrcat de aristocrai ai spiritului, Meditera-
na a primit aproape numai vizitatori cu agend: clugri
reformatori, mercenari slbatici, episcopi exilai, comerci-
ani venali, cruciai impeniteni sau crturari indrgostii
de Cruce. De la apostolul Pavel, cruia in drumul spre Ci-
pru vanturile i-au stat impotriv, la Sf. Melania Romana,
tanr patrician imprind sracilor daruri prisositoare,
i tanrul Augustin, care i-a abandonat mama i tramul
natal (Africa de Nord) pentru o vocaia desvaririi na-
re nostrun a permis dezvoltarea contagioas a primelor fe-
bre misionare. ncredinai de-o veste mai bun decat reli-
gia civic a Imperiului sau misteriile orientale, numeroi
pelerini ai btranului continent, precum Egeria din Spania
sau Runus din Aquilea, au infruntat capriciile Meditera-
nei pentru a putea vizita locurile snte. Alii, ca de pild
Ioan Casian i Ieronim, au fcut calea intoars spre Apus,
pentru a oferi Galiei sau peninsulei italice comorile duhov-
niceti ale Rsritului.
1
Jus:i Poiivo, Hovo Rvio, Te Rise and Fall of Ale-
xandria Birthplace of the Modern World, Penguin Press, 2007.
:;
Vocn|:n cuon:vu::
Dac a existat un singur loc care a intrupat, vreme de se-
cole, geniul sintetic al Mediteranei, acesta a fost metropola
intemeiat de Alexandru cel Mare in anul 332 i.Hr., pe ma-
neca stang a Deltei Nilului. Alexandria exprim ca arhe-
tip cultural cutarea imbtat a universalitii. Dintr-un sit
al barbariei, Alexandru Macedon a fcut matricea gestant a
civilizaiei elenistice. Noua capital a Egiptului (mutat de la
Memphis la Alexandria) a gzduit visurile de mrire i amo-
rurile ilicite ale Cleopatrei.
Reedin a ultimei mari dinastii egiptene, Alexandria a
devenit rapid gazda favorit a copitilor i grmticilor din
regiune. Acolo, timp de secole, in aria subtropical a Afri-
cii de nord i briza soporic a mrii, plimbrile de sear
ale losolor au sdat forfota i superstiiile locului. Nego-
ul nu putea rmane ocupaia exclusiv a marinarilor. Bibli-
oteca din Museion s-a nscut din pcatele i virtuile pieei
de manuscrise, semnate de autori devenii astzi clasici sau
anonimi.
1
ntemeiat de Ptolemeu I Soter, imensa bibliotec
cuprinzand dup unele estimri peste aptezeci de mii de
volume a rezistat pan in anul 47 i.e.n, cand crile unui
incendiu portuar n-au mai lsat, in afara pulberii, decat ur-
me carbonizate de papirus.
2

Pe lang anonimii tlmaci ai Septuagintei
3
, printre oas-
peii savani ai Alexandriei s-au numrat Euclid geometrul,
Eratostene polimatul astronom, geograf i bibliotecar, con-
temporan cu Arhimede din Siracusa. ntre literai, istoria ii
amintete pe Calimac, poetul, i ucenicul su, Apolonios din
Rhodos. Diaspora iudaic l-a dat pe contemplativul Filon,
interpret al Torei dar i istoric al epocii (povestind undeva
1
Rov McLvoo, Te Library of Alexandria Centre of Learning in the
Ancient World, I.B.Tauris & Company Limited, 2002.
2
Tnvooovv Vvv::os, Alexandria City of the Western Mind, Free
Press, 2001.
3
Ni L. Coiiis, Te Library in Alexandria and the Bible in Greek,
Leiden, Brill, 2000.
:;
Minii Nvru
despre existena unui grup de ascei terapeuii aezai
lang lacul Mareotis din marginea Alexandriei). n sfarit, de
la Antiochus Ascalonius pan la Ammonios Sakkas (prima
jumtate a secolului III e.n.), coala de lozoe alexandrin
i-a pstrat tendina sincretic, dar ranat prin parcurge-
rea exegetic a unui canon astzi uitat. Muli au acuzat pe-
danteria stearp a alexandrismului, dar fr instituia exe-
gezei i pasiunea bibliol a elenitilor n-am avut astzi
acces la comorile lozoei clasice greceti.
Este posibil ca Origen i Plotin s se cunoscut in Ale-
xandria, inainte ca Antichitatea s-i fac nemuritori prin di-
atribe sau panegirice. ntalnirea intre lumea cretin i mo-
tenitorii valorilor pgane n-a fost ins lipsit de polemici
excesive i ciocniri violente.
1
Clugrii fanatici, la instigarea
patriarhului Teol al Alexandriei, au decis distrugerea bibli-
otecii din Serapeion. Mai tarziu, in 415, coala neoplatoni-
c o va pierde pe faimoasa Hipatia, ucis prin fanatismul al-
tor clugri lipsii de vrednicia chemrii lor cereti. Tot in
Alexandria au petrecut controversatul Synesius, aristotelia-
nul monozit Ioan Filopon, scoliastul Olimpiodor i urma-
ii cretini: David comentator avizat al lui Porr (234-310),
apoi Elias expert in logica aristotelic i in sfarit tefan
(sec. VII) itinerant intre Alexandria, Atena i Constanti-
nopol. n anul 640, invazia arab a evaporat odiseea inelep-
ciunii nscut pe rmul levantin i iluminat timp de vea-
curi de farul eclectic al Alexandriei.
E:vv: : IvK|K:ou:
Irezistibila predilecie pentru cunoatere a alexandrinilor
a fost receptat deci, dei pe alte frecvene, de tradiia Biseri-
cii. De la martiriul sfantului Marcu (67), prezena cretin in
capitala Egiptului n-a fost deloc neglijabil. Cel puin nu din
punctul de vedere al impratului Decius, Valerian sau Diocle-
1
Cnvis:ovnvv Hs, Alexandria in Late Antiquity Topography and
Social Conict, John Hopkins University Press, Baltimore, 2006.
:;
ian. n aceast perioad abundent in fandri polemice, co-
munitatea cretin a Alexandriei s-a repliat intemeind o coal
catehetic aat peste nivelul colilor domestice deja existen-
te la Roma, acolo unde au activat Iustin Martirul i Ipolit. Eru-
diii devotai acestei epoci printre care trebuie menionai
Lorenzo Perrone, Attila Jakob i ali membri ai gruprii Ada-
mantius din Italia au descifrat cu minuie detaliile biograce
ale ecrui important personaj. Nu este aici loc decat pentru
consemnarea acelor indicii care atest atmosfera de febrilita-
te sacr a unei generaii de imptimii ai cunoaterii.
Aspiraiile colii catehetice au intit deopotriv dialogul
cu alteritatea i purgaia confuziilor letale din corpul de doc-
trine lozoce i religioase ale epocii eleniste. Actorii si au
inceput prin a arma radicalitatea propriei lor identiti in
raport cu veacul precretin al confuziilor. nvtorii de sta-
tura lui Origen erau slujitori ai templului, inainte de-a st-
pani ai bibliotecilor. n biseric, ei aveau sarcina talcuirii Cu-
vantului lui Dumnezeu. Era o vocaie asumat in alte pri de
preotul comunitii, dar care in contextul multicultural ale-
xandrin cerea un plus de specializare. Dei invtor la am-
von, Origen a refuzat pentru foarte muli ani precum mo-
nahii deertului mai tarziu demnitatea sacerdotal. Elev
precoce i apoi dascl incontestabil al colii, el a trit o via
despre care Eusebiu al Cezareei spunea c merit cunoscu-
t din scutece. Origen a ajuns la carma colii in descendena
lui Panten lozoful i a lui Clement Alexandrinul.
Ce tim despre acetia din urm Acelai istoric eclezias-
tic din secolul IV vedea in Panten un un brbat cinstit din
pricina educaiei, director al unei coli pentru invturi
snte, slujit din vechime de brbai tari in cuvantul i stu-
diul celor dumnezeieti
1
.

Educat in lozoa stoic, Panten
artase un mare zel pentru Cuvantul divin, ind ales astfel
ca vestitor al Evangheliilor pentru neamurile din Rsrit.
Acelai Eusebiu susine c Panten a ajuns pe tramul indi-
an, convertindu-i vocaia pedagogic intr-un talant misio-
1
Eusvniu i Cvzvvvi, Hist. ecc. 5.10.1.
:;o
Minii Nvru
nar. Dup experiena oriental, despre care nu tim foarte
multe, Panten a devenit conductorul colii din Alexandria,
lmurind tezaurul invturilor dumnezeieti.
1
Cel care a
urmat direct la conducerea colii a fost Clement Alexandri-
nul.
2
Nscut in Atena la jumtatea celui de-al doilea secol
cretin, devenind profesor al colii catehetice in jurul anului
190, el a predat invturile snte cu puin mai mult de un
deceniu, pan la edictul de persecuie al lui Septimius Sever
din 202i203, care il oblig pe Clement s se refugieze in Ca-
padocia. Autorul Stronatelor rmane, alturi de Origen, un
model de sintez teologic pentru mrturisitorii inelepciu-
nii lui Dumnezeu, cea de multe feluri (Ef. 3, 10).
Dup Clement ale crui scrieri l-au inuenat i pe Eva-
grie Ponticul irul marilor personaliti legate direct de
tradiia catehetic alexandrin se incheie cu Didim Orbul
(313-398). Maestru al lui Ieronim i Run, acest monah-inv-
tor era inzestrat nu doar cu o memorie fenomenal, ci mai
ales cu darul profeiei i al curiei inimii.
3
El aparine primei
generaii de sihatri ai deertului, ind contemporan cu An-
tonie cel Mare (251-326) i Pahomie din Tabenesi (287-387).
mpreun cu aceti fondatori ai monahismului anahoretic i
chinovial, Didim a acordat importan disputelor dogmati-
ce pe marginea Crezului de la Niceea (325). Nu este exclus
ca Avva Antonie s-l intalnit pe venerabilul Didim in ulti-
mul su drum la Alexandria, fcut in anul 337 pentru ap-
rarea Sf. Atanasie i a ortodoxiei niceene. Relaia dintre cei
doi ar explica mcar in parte, coloratura origenist a scri-
sorilor rmase din partea Sf. Antonie cel Mare.
Dvm::n:vn :vunuu:v:
Toi aceti autori laici sau monahi au fost adepii ie-
rarhizrii cunoaterii in general, i al discursului teologic in
1
Eusvniu i Cvzvvvi, Hist. ecc. 5.10.4.
2
Sr. Eviriv i Sirivi, Panarion 32.6.
3
Sr. Pioiv, Hist. laus., cap. 4.
:;;
particular. Taina lui Hristos a reprezentat pentru ei cheia
descoperirii misterului lumii, cutat cu insisten de lozoi
pgani. Cunoaterea lui totus Christus survine ins treptat, in
ritmuri indeterminate i etape succesive. Aceast poziie era
cu atat mai preioas cu cat religiile civice dominau peisajul
eterogen al Imperiului roman. Cateheza insemna iniiere i
exorcizare, depind simplul exerciiu informativ sau expli-
cativ. nvtorii cretini asumau o abordare critic, uneori
reconciliant, alteori agresiv, a temelor centrale din lozo-
a elin i din cultele mediteraneene. Pentru omul religios al
Antichitii, fundalul reprezentrilor simbolice ale lumii nu
era o simpl tabula rasa. Cunoaterea Evangheliei trebuia
desprins din esutul vascos al confuziilor magico-religioa-
se. Cel mai frecvent, cateheza incepea printr-o deconstruc-
ie a mitemelor dominante din culturile pgane. n acelai
timp, aprea nevoia disocierii intre discursul public, adresat
unei audiene mixte, avand ateptri similare peripateticieni-
lor din Areopagul Atenei, i discursul privat, intind atept-
rile specice ale cretinilor botezai in apele raului Vieii. In-
strucia teologic inea cont, aadar, de principiile faimoasei
traditio arcana, perpetuat pan astzi de asceii i dasclii
Ortodoxiei. Nesocotirea dimensiunii parial esoterice a mo-
dalitii de transmitere a invturii cretine a condus frec-
vent la nesfarite gafe exegetice, excese moralizante i instr-
inri de regula interiorizrii personaliste a adevrului.
Diferena intre debutani i cei desvarii n-a reprezentat,
desigur, un monopol al epistemologiei evanghelice. Cezura
inuntru versus inafar presupunea ins in termeni cre-
tini gradaii necunoscute binomului clasic sacru-profan.
Ierarhiile cunoaterii teologice erau articulate pe fundamen-
tele unei ontologie a participaiei. Cretinilor li s-ar refuzat
dreptul la true fa de cunoaterea care a precedat revelaia
Scripturilor. Atletul perfeciunii triete in proximiti ange-
lice, dar mereu vulnerabile. Dogmatic, cunoaterea teologic
se articuleaz antinomic: cel desvarit nu este posesorul unei
cunoateri secrete, ci custodele unei averi care risc oricand
:;8
Minii Nvru
dezmotenirea. Marcat de ingenuitate, suetul poate mar-
torul spontan al propriei nefericiri. Asceza prefacerilor lun-
trice reclam atenia comunitii i discernmantul tradiiei,
constituit eclezial, prin raporturi de liaie personal.
De la cretinii alexandrini pan astzi, complementaritatea
raportului intre elevi i invtori actualizeaz in Biseric
principiului plenitudinii. Relaia pedagogic intre catehumeni
i catehei este, deci, biunivoc. Cele dou tagme de credincioi
cei chemai i cei alei au mereu ceva de invat. Drumul
cunoaterii este deschis la ambele capete. Sporul duhovnicesc
nu ine de acumularea dialectic a unor cunotine, ci de-o per-
petu resituare existenial in orizontul revelaiei. Acolo, Cu-
vantul lui Dumnezeu, cunoscut ca izvor al luminii i al adev-
rului, se arat deopotriv imprevizibil i inepuizabil. Pentru
c inelesurile obscure ale revelaiei au fost recapitulate o da-
t pentru totdeauna de Logosul increat, transmiterea tainelor
nu contravine nici unei cenzuri transcendente.
Nscut intr-un veac umbrit inc de persecuiile anti-
cretine, dinamica epistemologic propus de vechii das-
cli cretini nu zdrnicete diferena semantic sau onto-
logic intre adevr i fals, dar nici nu invit la sectarism.
Fr s aib ca temei descoperire treptat a sensurilor divi-
ne ale lumii, mistagogia invtorilor Bisericii primare ar
devenit o inginerie plat, insensibil la demnitatea ierarhii-
lor cereti i pmanteti. Pliat pe arhitectura lumilor nev-
zute, cunoaterea teologic aprat de alexandrini a rmas
i astzi o ans i o provocare.
(2005)
Focnv , :vuou:n:v
Ortodoxia este mereu incomod pentru c ne reaminte-
te de prioritatea scrutrii in adancurile contiinei. Ceea ce
pare s scape in mod fundamental teologiei protestante i
:;,
activismului social al unei importante suri de credincioi
romano-catolici este nostalgia paradisului ascuns in con-
templaia liturgic, practica ascetic i sacramentalismul co-
tidian al Rsritului ortodox. Apostolul Pavel vorbete despre
omul luntric (Rom. 7, 7) aa cum Evangheliile ne reamin-
tesc de venicia care se ascunde precum comoara intr-o a-
rin scump (Mt. 13, 44), mai precis: in locul inimii.
Curirea interioar i transgurarea materialitii in lu-
mina revelaiei dumnezeieti rmane indiferent de geogra-
e marca specic a Ortodoxiei. Urcuul Taborului (acest
nou Sinai al celor botezai) presupune puricarea minii ca-
re vede unirea noului ( Iisus) cu vechiul ( Ilie i Moise). n cu-
vintele Sf. Maxim Mrturisitorul, ucenicii devenii martori
ai Schimbrii la Fa se lumineaz pentru a-i putea exersa
raiunea scriptural spre desluirea fr nici un subineles
enigmatic i umbr a legilor creaiei. Martorii miracolului
christic recunosc apoi estura armonioas a universului
ca pe o carte, ale crei veminte sunt atinse de har.
1
Fr
aceast transgurare a omului in Duh i, prin ochiul vz-
tor al sneniei, a cosmosului intreg, slujirea aproapelui r-
mane parial, ubred, limitat in cadrele imanenei. Cre-
dincioii ortodoci mrturisesc ins puterea lui Dumnezeu
in dorul nesturat pentru cantarea ingereasc i contempla-
ia localic a naturii.
Plecand de la acest postulat, Prinii Bisericii descriu te-
ologia ca pe o regin a tuturor tiinelor i art a artelor.
Unirea minii cu inima are in centrul su rugciunea ctre
Cel care a fcut Orionul i Pleiadele (Amos 5, 8). Numai in-
tr-un sens derivat teologia este exegetic, discursiv, impli-
cand adaptarea la un anumit sistem referenial extra-cultic,
i deci cultural. Doar recuperand mai intai memoria tradi-
iilor snte ale Bisericii, teologii contemporani pot face apoi
efortul descifrrii inteniilor de bine, adevr i frumos expri-
1
Sr. Mxir MXv:uvisi:ovui, Anbigua (,27), traducere de pr.
Dumitru Stniloae, Institutul Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane, Bucureti, 1982, pp. 190-193.
:8o
Minii Nvru
mate in sfera public de nenumrate comuniti artistice sau
intelectuale extra ecclesian. Fr dobandirea acestei ferme
orientri localice a teologiei, interaciunea cu marele ca-
non al culturii greco-romane (recuperat de modernitate in-
tr-o cheie pluralist) risc s devin un scop in sine i, astfel,
s piard din vedere esenialul.
(ianuarie 2007)
Aovux Aonm
n tradiia cretinismului primar, noiunea de mantu-
ire ori salvare a fost mereu asociat unei concepii par-
ticulare despre timp. Pentru primii apostoli, redempiunea
n-a insemnat niciodat o dram individual, jucat pios la
persoana intai, fr alte referine. Dimpotriv: inelepciunea
ascuns in Torah le spunea c, departe de-a invlui un dans
pervers al aparenelor, istoria lumii era incadrat de eveni-
mentul creaiei ex nihilo i balana judecii ultime. Suveran
peste ceruri, Cel prea-inalt poate reincepe oricand totul f-
r s oboseasc, diortosind prin delectare i innoind fr re-
grete intreaga fptur. De la jerfele de mantuire din cartea
Leviticului pan la mantuirea lui Israel din psalmii lui Da-
vid i izbvirea venic fgduit de profei, rdcinile ve-
tero-testamentare ale soteriologiei cretine vorbesc despre
importana memoriei istorice a poporului ales i despre de-
cisiva sa amplasare cosmologic.
Cartea Genezei dezvluie trupul protoplasmatic al lumii,
irizat de lumina slavei lui Dumnezeu. Fiorduri de transpa-
ren strluceau in oceanul unei uiditi originare. Coin-
cidena perfect intre localitate i totalitate congura virtu-
tea discernmantului intr-o geometrie sferic-piramidal. La
orizontul oricrei faceri aprea garania unui bine suplimen-
tar fondul nerestituit al plenitudinii. Intuiiile aveau acces
:81
imediat la transcenden. ntrevederea nemijlocit era mo-
dul esenial de exprimare al alteritii. Nostalgia perfeciu-
nii suave imbta dehiscena galactic a rii. Contemplaia
transgurat a inei parcurgea muzical toate gamele diafa-
niei. Innitul era proxim i se revela fr efort ori suferin
prin formele contigue ale frumuseii.
Grdina Edenului reecta maiestatea divin in straiele
unei demne umiline. Tunicile de piele nu opacizau corpo-
ralitatea iar descrierile anatomice erau inutile: faa celuilalt
se contura nu printr-o fug perspectival, ci prin adecvarea
iconic. Semnele depeau rolul tehnic-informativ i asumau,
spontan, o vocaie testimonial. Abreviate metonimic, rai-
unile creaiei irigau nestingherit o hermeneutic a sensului
integral. Nici un seism al uitrii nu amenina viitorul pre-
zentului dat. Antichitatea paradiziac nu contrazicea mo-
dernitatea istoriei sacre, ci ambele se adanceau intr-o jus-
t complementaritate. Paii lui Enoh, bunoar, erau boltii
ctre familiarele inlimi ingereti. Dincolo de cenzura ling-
vistic, limbajul celebra o pur actualitate. n sfarit, odihna
sabatic se hrnea din euritmia solar rugul aprins pentru
lecturi vesperale din Cartea creaiei.
ntalnirile care au precedat cderea lui Adam nu cuno-
teau frauda. Conversaiile preau mereu congeniale. Subiec-
tul epistemic nu ducea povara ambiguitilor impuse de ros-
tirea duplicitar a cetii babilonice. Inspiraia persoanei
coincidea cu respiraia larg a naturii. Emoia invecinrii di-
vine gzduia, intr-un simplu suras de copil, talcul unor enig-
me fecunde. Pasivitatea mirrii se hrnete din generozitatea
nesfarit a inceputurilor, investind apoi cu precizie geniul
prosper al activitii. ntruparea era, pentru primii oameni,
principiul denitoriu al subiectivitii. nelegerea de sine
angaja mereu libertatea celuilalt. Penitena i peregrinarea
triau, ontologic i lexical, o izolare abstract. Rul nu pu-
tea decat, cel mult, presupus in timp ce aproapele se f-
cea cluz spre pmantul interior al fgduinei. La umbra
pomului vieii, sinceritatea patrona campul deschis al inter-
:8:
Minii Nvru
pretrilor benevolente. Ereditatea sacr i frumuseea cre-
aiei preau valori indisputabile. Prezena ingerilor la poar-
ta raiului conrma bucuria omeneasc a tririi fr-de-ce.
Vina, remucarea, reecia critic i mai ales anxietatea unui
ego volatil sau corupt toate acestea vor rezuma condiia lui
Adam inelat, czut, lipsit de speran.
Numai zguduirea echilibrului primordial, binecuvantat
de Dumnezeu in marea sptman a facerilor Sale, a putut
declana teroarea istoriei incluzand aici panoplia vast a
sumbrului, registrul opacitii i timbrul vehemenei. De la
captivitatea egiptean pan la violenele din Canaan, rivali-
tile interne ale regatului davidic, tensiunea intre sacerdoiu
i profeie, apostazia exilului i revoltele anti-romane, bio-
graa lui Israel n-a putut include referine bogate ori sem-
nicative la paradis. n fapt, Vechiul Testament nu vorbete
aproape deloc despre cdere sau fericire i, impreun cu
problematica existenial a morii, aceste teme sunt ama-
nate pentru reecia paulin asupra noului Adam (Rom. 5,
14 = I Cor. 15, 22). Numai refacerea asemnrii cu Dumne-
zeu in chipul uman al lui Iisus, ul teslarului (Mt. 13, 55),
a putut deschide calea teologiei iudaice ctre aceast radica-
l anamnez. Amintirea lui Adam se improspteaz indat
pentru cei care vd strlucirea Hristosului recunoscut de-
opotriv ca invtor, domn, profet i mantuitor. Nu-
mai intruparea ne descoper c visul lui Adam era Hristos
iar Eva un prototip al Bisericii.
Vestit de apostoli ca Cel mai inainte nscut de toat fp-
tura (Col. 1, 14), Fiul spune despre sine c este inceputul i
sfaritul adic Cel ce este, Cel ce era, Cel ce vine (Apoc.
1, 8) acoperind intreaga plaj a temporalitii. Numai din
aceest loc privilegiat al mrturisirii, vederea raiului devine
plauzibil. Protologia i eshatologia se ajusteaz simetric la
umbra tronului nevzut al Logosului cumpn a veacuri-
lor sub care raiunile plasticizate (pr. Dumitru Stniloae )
din sfera multiplului regsesc splendoarea Unului inefabil.
Din pulsaiile acestui centru marginal, ins nemrginit, am
:8
c inceputul creaiei lipsit de ample consemnri narative
nu poate constitui obiectul unei metazici scolastice, ci
doar expresia unei poetici a buntii. Doar aceast medie-
re hermeneutic este capabil s redea corespondenele in-
tre vetus i novus testanentun, adic raportul dialectic in-
tre vetus i novus Adan.
Acum putem inelege vocaia mesianitii i sensul impli-
cit al sfaritului istoriei. De la intrupare incoace, teatrul lu-
mii gzduiete apocalipsa interioar a celor care vd in Cel
uns pe noul Adam venit nu ca s strice, ci s impli-
neasc (Mt. 5, 17). Puterea Fiului lui Dumnezeu nu anihi-
leaz demnitatea Fiul Omului. n locul unui antagonism des-
tructiv, menit s rescrie relaia stpan-sclav, Cuvantul fcut
prunc din Fecioar in Betleemul Iudeii asum condiia bar-
bar a btranului Adam. Cci a salva inseamn mai ales a
apropria ceea ce reclam identicarea absolut a divinu-
lui cu relativitatea umanului. Este ceea ce teologii sinodului
de la Calcedon (451) au numit unire ipostatic.
Dogma ne spune c pentru eliberarea umanitii de con-
secinele pcatului originar, Fiul lui Dumnezeu nu consum,
in chip mitologic, un ciclu de transmigraii succesive. El nu
insueete aleator corpuri umane in cutare de sfat, inspi-
raie sau tmduire, ci recapituleaz istoric i ontologic des-
tinul intregului Adam. Pentru ca mantuirea s reprezinte un
fapt deopotriv universal i real, iar nu autosugestia candi-
d a oamenilor infrani de soart, intalnirea rii dumneze-
ieti cu rea omeneasc trebuia s e deplin. n cuvinte-
le Sf. Grigorie de Nazianz, ceea ce nu este asumat nu este
vindecat (t gar aproslpton, atherpeuton) (ep. theol. 101.
32). Verbul folosit de Printele capadocian are ca rdcin
innitivul lanbn, cu sensul cel mai frecvent de a apuca
sau chiar a ocupa. Depirea trecutului presupune insui-
rea salvic a ereditii. Fr acest proces radical care tre-
ce prin golirea de sine (kenosis) i jertfa pe Cruce Iisus
ar concurat pentru calitile unui simplu dascl tauma-
turg. Or, intruparea face ca umanitatea lui Adam s fost
:8
Minii Nvru
invadat de toat dumnezeirea Cuvantului, ceea ce are ca
efect automat dezmotenirea diavolului i anularea ances-
tralei frici de moarte.
Finalul istoriei adus de Hristos prescrie un inceput abso-
lut, sugerat deja pentru Moise in talazurile retrase ale Mrii
Roii, iar pentru inainte-mergtorul Ioan de apele baptisma-
le ale Iordanului. Fiul nu este doar noul Adam, ci i Cel care
iari va s vin la ora randuit. n faa recunoaterii nou-
tii perene a lui Hristos acelai, ieri, i azi, i in veci (Ef.
13, 8), sfaritul timpului poate oricand declarat aproape
(Rom. 13, 12 = Flp. 4, 5 = Apoc. 1, 3). ntruparea Cuvantului
lui Dumnezeu a adus veacul intr-un raport intim cu eterni-
tatea ceea ce permite restructurarea sacramental a unei
materialiti altminteri opace. Distanarea momentului ju-
decii universale de timpul iertrii personale are un efect
cumulativ de culegere, decantare i sedimentare luand
astfel o valoare imediat pedagogic.
Pentru a identica cadrele celei de-a doua veniri suntem
mereu chemai s inelegem contextul providenial al ntru-
prii. Structura de rezisten a miracolului rmane aceeai:
surpriza marginalitii geograce, ieirea anamorfotic din
logica calculului, contestarea principial a oricrei astrogra-
me. Fiul survine, propriu-zis, din afara unui timp pe care-l
domin suveran. Precum fulgerul (Mt. 24, 30) care, per-
fect eterogen in raport cu aerul, strbate cerul de la rs-
rit pan la apus, aa va despica ziua judecii regnul isto-
riei. Domnul e fa de lume ceea ce reprezint houl pentru
casa unui stpan adormit (Mt. 24, 43 = I Tes. 5, 2): un apel
ironic la veghe i discernmant. n mod paradoxal, darul i
fora revenirii lui Dumnezeu sunt asemnate prezenei unui
fur agent al insomniei i declanator al grijii. De altfel, tot
imaginarul eshatologic al Noului Testament este marcat de
ambiguitatea raportului dintre teologia iudaic a istoriei (al-
pha & omega) i fenomenologia de factur elenist a de-
taliului. Fie c vorbim despre Evanghelii, e c ne referim la
epistolele Sf. Pavel, textul sacru discut statutul vremurilor
:8
din urm printr-un recurs poetic la gandirea antinomic.
Refuzand s rspund la intrebarea cand oare de cea-
sul acela nimeni nu tie (Mt. 24, 36) documentele biblice
ofer numai indicii pentru cei realmente preocupai de in-
terogaia persistent cum anume (Referina este aici atat
la pregtirea subiectiv a trecerii dincolo, cat i la apariia
obiectiv a sfaritului.)
Apostolul Pavel aduce un detaliu suplimentar atunci cand
discut sfaritul fr de veste, sosit precum durerile peste
cea insrcinat (I Tes. 5, 3). Simbolismul obstetric intrebu-
inat aici nu este lipsit de importan, dac ne gandim c
acelai apostol Pavel descrie fptura [care] impreun suspi-
n i impreun are dureri pan acum (Rom. 8, 22). S-ar pu-
tea spune c ntruparea Cuvantului a avut rolul fecundrii,
in Duh, a creaiei vzute i nevzute. Dup o lung gestaie,
acest miracol organic este urmat de taina naterii rodului cel
bun. Cu alte cuvinte, legmantul intre Dumnezeu i ina-
rea privilegiat care este omul are un fundament erotic, nu
juridic. Lumea nu se bucur de venicia lui Dumnezeu de-
cat printr-un act de perpetu absolvire i generozitate. Toc-
mai de aceea, venirea lui Hristos se anun in termeni ca-
re echivaleaz cu miracolul intruprii antitez suprem a
vertijului adamic.
Cand, intr-un curs din iarna anului academic 1919i1920,
Martin Heidegger s-a oprit asupra discursului paulin ctre
cretinii tesaloniceni, el a identicat caracterul privilegiat al
temporalitii eshatologice (parousia) cu situarea existeni-
al coran Deo (II Tes. 2, 13-15) intr-un sens marcat de re-
fuzul oricrei curioziti mundane. ntr-adevr: nu exist o
aritmetic in stare s prezic punctual ziua Domnului (Lc.
17, 26). Roboteala este plin de nevolnicie la intalnirea cu da-
rul prezenei continue a Fiului. Securizarea precipitat a ori-
zonturilor sub paradigma certitudinii matematice conduce,
prin rcirea inimii, la pcatul nesimirii. Un viitor obligat la
maxim vizibilitate anuleaz virtuile credinei, ale ndejdii
i ale dragostei. Pe temeiul acestei triniti pragmatice ino-
:8o
Minii Nvru
resc intampinarea eshatologic (sperana) i, prin pstrarea
tradiiei (iubirea), elanul patrimonial (credina). Arhivisti-
ca sacr, isprava luminoas i ateptarea incoativ fac parte
din vocabularul acestei complicate fenomenologii liturgice.
Prezentul apocaliptic nu poate lipsit de ancora discursu-
lui profetic (semiotica viitorului) i prudena tradiiei sapi-
eniale (hermeneutica trecutului).
Experiena cretin in articulo nortis are nevoie, astfel,
de-o atitudine ascetic, de incadrare istoric i, rete, de-o
adecvat mediere cosmologic. Eshatologia se dezvluie ca
experien a limitei, la intersecia dintre timpul apocaliptic
individual i istoria mereu reformat a comunitii eclezia-
le. Liturgicul ins conrm prioritatea metodologic a mo-
dalitii (intrebarea cun) fa de aparenta necesitate on-
tologic a temporalitii (intrebarea cnd?). Confruntarea
celor dou perspective reprezint nu doar un capitol impor-
tant in dialogul dintre fenomenologie i teologie, ci mai ales
introducerea necesar in asceza trezviei i disciplina sluji-
rii miracolului.
(aprilie 200)
Pncvn CuXcuuu
n vile Ierusalinului, la unul,
Pios de raze, pnntiu la piele
Un spic de-argint, n stnga lui, Crciunul,
Rusalii ard n dreapta-i cu inele.
Io Bvnu, Lenn sfnt
Srbtoarea Naterii Domnului s-a ivit dintr-o istorie
de lungi ateptri, incununate cu popasul veniciei in acest
veac. Miracolul celebrat de intreaga cretintate nu se dea-
pn decat in cuvintele credinei. Betleemul a deschis Ede-
:8;
nul, ne spune cartea Mineiului pe luna decembrie. Chipul
acestei reintoarceri in paradis il reprezint experiena haru-
lui binefctor al linitii i impcrii luntrice.
Visul pcii gzduiete, desigur, cele mai adanci cutri
ale vechiului Israel. Poporul ales s-a aat mereu intr-un pe-
riplu atins de morbul violenei. Din acest motiv, Mesia este
ateptat ca Domn al pcii (Is. 9, 5). De la plgile indrepta-
te impotriva egiptenilor la rzboaiele succesive cu asirie-
nii sau exilul babilonian, drama conagraiilor marcheaz
o memorie sacr.
La captul oricrui exod intalneti nostalgia originilor.
Pentru urmaii lui Avraam, raiul era locul in care drepta-
tea i pacea s-au srutat (Ps. 84, 11). Ziua de Sabat fusese
instituit pentru a evoca ceea ce lozoful bizantin Maxim
Mrturisitorul denumea odihna pururea mictoare a lui
Dumnezeu. Odiseea facerii se implinete in tihna zilei a ap-
tea. Linitea suveran a Celui necreat precede, in cartea Ge-
nezei, dezbinarea elementelor secundare. n locul rzboiului
numit de Heraclit tat al tuturor lucrurilor, retorica pcii i
geniul ospitalitii marcheaz evenimentul fondator al cre-
aiei divine. Precum Sabatul imblanzete roboteala omului,
Crciunul vestete timpul unui rgaz luntric.
Pacea lui Iisus nu se amestec cu pacea lumii (In. 14, 27).
De ce oare n primul rand, pentru c rsuarea acestei sr-
btori nu se confund cu garaniile de prosperitate econo-
mic, securitate militar i consens diplomatic obinute in
marile capitale ale lumii, de la Roma la Bruxelles. Pax Chris-
ti nu triumf in faimoasa pax et concordia proclamat de
Cicero. Nu intampltor, primii cretinii au contestat preten-
ia cetii eterne de-a fost sursa metazic a pcii intre
neamuri, culturi i religii. Pentru Biserica primar, binecu-
vantarea Pruncului i inchinarea Magilor aveau origini in-
deprtate de jocul intrigilor politice.
Pacea Crciunului, in al doilea rand, este prea fragil pen-
tru a tolera falsul ori somnolena ca premise ale reconcili-
erii. Darul acestor zile snte nu s-a ascuns mereu in ree-
:88
Minii Nvru
xul destinderii colective, al pasiunii pentru vacane scumpe
i vitrine somptuoase. Crciunul n-a coincis dintotdeauna
cu euforia sentimental, consumul abundent i veselia goa-
l a gregaritii. Nu exist pace fr zbuciumul interiorit-
ii i pasiunea pentru adevr, intr-o neincetat aspiraie spre
desvarire. Singur, confortul ne binedispune fr s ne fa-
c, automat, mai buni.
Dezastrele materialismului dialectic ne arat apoi in ce
msur lupta pentru pace purtat in termeni seculari sfar-
ete prin abolirea libertii. n locul opulenei, comunismul
a instituit egalitarismul mizeriei. Pacea popoarelor capti-
ve inuntrul graniei Imperiului rou n-a fost decat rodul
fricii lor fa de Faraon. Auto-divinizat, tiranul a batjocorit
chipul smerit al adevratei transcendene. Puritatea Fecioa-
rei i cldura ieslei au fost alungate de capriciile sterpe ale
Moului Geril.
n sfarit, pacea Crciunului contrazice justicarea ma-
chiavelic a voinei de putere. Cinismul agresivitii con-
test universalitatea frazei: pe pmant pace, intre oameni
bunvoire. Cultul forei face din pace o experien pasage-
r a vieii i ii confer rzboiului un caracter primordial, ul-
tim i denitiv. Crimele lui Irod ii gsesc astfel justicarea.
Srbtoarea Crciunului arunc o umbr de indoial asupra
acestei viziuni militariste despre lume. Uneori inevitabil, re-
cursul la coerciie arat natura noastr dezbinat i dimen-
siunile amneziei umane in raport cu frumuseea inaugura-
l a creaiei.
Gloria in excelsis Deo, et in terra pax (Lc. 2, 14) sunt
cuvintele rostite de ingeri la Betleem, dar i de caiva prizo-
nieri ai Gulagului sovietic
1
, luminai ca poiana de lan
prin rugciune i colind in ierni siberiene lipsite de orice al-
t speran. Acum, vine i la noi Crciunul. Este vestea cea
bun cea mai bun a anului in amurg.
(25 decenbrie 2007)
1
Av Avvivnur, Gulag. A History, Anchor Books, New York,
2003, p. 334.
:8,
Pn: o Po: , ounmn vo:c
Pentru cei care cred, Hristos a inviat in timpul ostil al is-
toriei, dar i in spaiul primitor al interioritii. Ctre acetia
a fost rostit cuvantul: fericii sunt cei ce n-au vzut dar au
crezut! Pentru cei cu inima indoit, precum Petru sau To-
ma apostolul, lumina se arat intr-o rav deprtare. n -
ne, pentru sceptici, srbtoarea Patelui repovestete doar
un mit pios al cretinismului tradiional.
Aceste zilele de lumin i bucurie ne prilejuiesc ins tu-
turor deli, ovielnici sau necredincioi cateva reec-
ii asupra destinului inocenei intr-o lume sfaiat. Poposind
cu gandul asupra rugciunii din Gheimani, citind povestea
lui Pilat, vzand aievea suferina mamei din Nazaret i jude-
cata grbit a sinedriului rememorand, pe scurt, tabloul
rstignirii lui Iisus pe dealul Cpanii, nu poi ocoli intre-
barea despre originea puterii omeneti i despre tainica pe-
dagogie divin. Cum putem analiza raportul complicat in-
tre fapta darz i contemplaia soas, intre politica rece a
stpanilor i religia cardiac a unor marginali Ce anume ne
poate spune moartea unui evreu din Galilea, predicator in
fraze paradoxale, invtorul cltorind pe asin prin cetatea
Ierusalimului i executat cu arogan pentru c vorbise des-
pre o alt imprie, pentru c propovduise iertarea, pen-
tru c splase picioarele ucenicilor i vindecase un slbnog
in ziua de Sabat
Arestul, comandat de curtea suprem de justiie a sluji-
torilor Templului, avusese loc in perfect legalitate. Judeca-
ta lui Caiafa era fundamentat pe Scripturi i anea din ze-
lul monoteist al marelui preot. Pilat din Pont, guvernatorul
Palestinei aat sub protectorat roman, se ghida numai du-
p normele de stabilitate intern ale Imperiului. Principiul
pax augusta cerea suprimarea oricrui conict intern intre
faciunile religioase ale marilor ceti. Era obligatorie recu-
noaterea demnitii intangibile a Cezarului. Nimeni altcine-
:,o
Minii Nvru
va nu se putea numi imprat sau rege, in afara suveranu-
lui din Capitoliu. Cu toate aceste restricii, ochiul subiectiv
al autoritii politice aici prin oviala lui Pilat, intrit de
visul soiei sale (Mt. 27, 19) reuete s identice marca
neprihnirii, fr a-i aduce salvarea din ghearele morii. n
faa tcerii lui Iisus, el se mira (Mc. 15, 5). Apoi, acelai con-
ductor roman se intreab aproape retoric: Ce ru a fcut
(Mt. 27, 23). Mulimea intratat explodeaz intr-un consens
al urii: Rstignete-l (Mc. 15, 15). Inocena lui Iisus conti-
nu s e batjocorit pe parcursul faimoasei via Crucis. Iro-
nii grosolane, lapidri crude, insulte mitocneti toate de-
monstreaz lucrarea frdelegii, extazul dumniei oroase
i pofta de anihilare.
n faa acestui spectacol, urmrind confruntarea intre
Cel drept i clii puritii, sfera politicii se spal pe maini
i intreine etica resemnrii. Civismul roman are sincope.
Reprezentantul politic nu poate stopa rul metazic. Nu-
mai Dumnezeu mai poate interveni miraculos, atunci cand
funcionarii, administratorii sau birocraii cedeaz adanci-
milor animalitii de care orice Cain e capabil. Cinismul unui
Eichmann la Ierusalim sau Nicolschi la Piteti nu se vinde-
c printr-o reglementare juridic. Tocmai de aceea, nu tre-
buie subestimate prezena demonicului in istorie i discreta
ecacitate a snilor anonimi. Jertfa lui Mircea Vulcnescu
(1904-1952) la Aiud i compasiunea Maicii Tereza din Cal-
cutta (1910-1997) s-au produs tocmai pentru c instituia le-
gii nu poate garanta dispariia violenei endemice sau erupia
buntii. n sfarit, lantropia nu se ascunde in programe
abstracte, ci intr-o decizie individual luat intr-un for l-
untric nevzut.
Iisus a murit ca victim a unui colectivism necontrolat,
aliat cu miopia sistemului. Lipsit de emfaz, suferina Gol-
gotei anuleaz orice proiecie mesianic asupra puterii se-
culare. Ar putut cineva, in locul lui Pilat, s stopeze crima
Este greu de tiu. Dar cand politicul este investit cu sperane
nemsurate i capaciti mantuitoare, pretoriul eueaz la-
:,1
mentabil. n oaptele rostite pe Muntele Mslinilor vom gsi
adevrul nemsluit despre suetul omenesc, arareori incli-
nat s absolve i adesea gata s pedepseasc. Din antichitate
pan astzi, politica i-a probat limitele ontologice i opaci-
tile infricotoare. Ecuaia unei existene fericite nu poate
miza, deci, totul pe promisiunile cetii terestre.
(Vinerea Mare, 2008)
Puomsuv :Xcvu
n fapt, naterea pruncului Iisus, inchinarea magilor, plan-
sul Mariei, artarea stelei cltoare sau petera din Betle-
em fac parte dintr-un lm mut. Dar cum s mai descope-
rim darul Crciunului ascuns in tcerile inimii, atunci cand
reclamele anun, prin culori extatice i vocalize stridente,
o ultim mega-promoie la oet, epci de baseball sau oa-
le de var
Acas, la serviciu sau in magazine, incontinena verbal
pare a devenit a doua noastr natur. Nimic nu ne despar-
te de obinuina marii trncneli naionale i de reexul mi-
cii ecreli familiale. Viaa noastr pare uneori o gar des-
chis vraite in faa oricrei interjecii, captand uruitul de tip
Formula 1 al bulevardelor, mesajul neltrat al monitoare-
lor TV, bazaitul aparatului radio, zumzitul telefonului mo-
bil. Lumea oraului inchipuie o meli imens, incapabil de
ovial sau repaos. Politicianul lipsit de blog pare mizan-
trop, scriitorul fr palmares radiofonic e pesemne taciturn
iar profesorul universitar neinclus intr-o tombol televiza-
t echivaleaz cu o bizarerie. njurtura bruiaz ecoul colin-
delor, dup cum isteimea invitailor la talk-shows sufoc
dreptul nostru la mirare, inocen sau nedumerire.
Sporovim mult i neintrerupt, pentru a slbi orice anxi-
etate fa de necunoscut. Se vorbete tare, in tramvai, m-
:,:
Minii Nvru
nstiri i altare. Mancm i trncnim din aceeai oroare de
vid. Se vorbete inclecat, bolborosit i obositor, din tea-
ma de adevr, lumin sau claritate. Se vorbete ingrmdit
sub reectoare, cu multe dezacorduri in micare. Plvr-
gim prost i dezlanat, sdand frumuseea verbului sau gra-
ia elocinei. Laconismul princiar nu e la mod. Mulime de
limbui bat campii live, la microfon, sau direct in intersecii,
unde aproape orice altercaie verbal ni-l arat pe romanul
automobilist cu nimic mai prejos decat conceteanul aprins
la sudalm. De ce s taci cand poi s ataci Cuvintele curg
aadar abundent, plimbate prin staii de autobuz, postri on-
line i alte canale de informaie. Avem aadar canale stu-
le de divertisment i canalii scutite de avertisment, jgeaburi
recicland mizerii i patroni delectai de cliee. Acest uria
concert al locvacitii autiste blocheaz vocea imprevizibil
a Strinului i strigtul libertii fr norm.
Limba poeilor de la Lucian Blaga i Ion Barbu pan
la Vasile Voiculescu ori Daniel Turcea este i ea frecvent
schimonosit. Descoperi puine cuvinte potrivite, fraze pu-
ternice ori surprinztoare, sentine enigmatice sau cimili-
turi bine rumegate. Glgia din jurul vedetelor, cacofonia
din spatele scandalurilor nanciare, barfa tranzacionat
intre cercurile literare toate aceste intamplri ne indepr-
teaz de linitea pelerinajului luntric sau de emoia marilor
inceputuri. Un pesimist ca Schopenhauer (ber Lrn und
Gerusch, 1851) vedea larma cetii drept semn al unei co-
erene dezbinate. Bocneala zeloas din vecini ori tropitul
deliberat pe holul instituiilor publice intrerup uxul gan-
dirii i instaleaz mereu printr-un fals breaking news
paradigma emisiilor fragmentare i futile. Mecanica gripat
a indiscreiei genereaz sensuri ubrede, incomplete, an-
ti-muzicale. Cuvantul inspirat se las ingropat printre m-
rcinii unui bavardaj insomniac. Rostirea adevrat cade ca
smana bun pe piatra declamaiilor mrunte. Ce talc mai
poate avea o srbtoare a suetului dac nu tocmai anihila-
rea acestui malaxor de abloane Cum putem asculta glasul
:,
Strinului cand stm alipii de muzichia unei anete obo-
site De ce am pretinde saltul intr-un timp al bucuriei, cand
desprirea de locurile comune clevetirea, hula sau defi-
marea nu s-a produs inc
Crciunul nu se descoper grabei ascunse in orice exces
de familiaritate. Magii aduc la Betleem darurile cele mai pre-
ioase aur, smirn i tmaie , dar nu scot o vorb. Psto-
rii slavoslovesc, dar numai animai de ingeri. Copilul din ies-
le nu vorovete, ci doarme, plange sau gangurete (de altfel,
infans desemneaz, pe latinete, neputina de-a glsui). Dis-
tana sever i proximitatea cald coexist in persoana Stri-
nului. Pruncul aduce deopotriv buna-vestire i chipul jude-
cii motiv pentru care, dei intru ale Sale a venit, ai Si
nu L-au primit (In. 1, 11). Boul i asinul din icoana praz-
nicului nu su cuvinte, ci doar aburul cuminte dintr-o res-
piraie cereasc. Maica Domnului contempl minunea, in
cutarea odihnei. Dreptul Iosif st mereu pe ganduri: t-
cut-am mult vreme, stat-am linitit i mi-am stpanit t-
cerea (Is. 42, 14a).
Doar tcerea asumat poate ameliora acustica interioar
i, deci, ascultarea atent a Celuilalt. i ce altceva este pacea
Crciunului dac nu linitea intalnirii cu Strinul intr-un as-
cunzi al peterii din Betleem i al inimii noastre
(24 decenbrie 2008)
BIBLIOGRAFIE
& INDEX
:,;
Bsoounvv svvc:vX
1
Ac:o, Lovo, Despre libertate, traducere de L. Constantinescu i Mi-
hai-Eugen Avdanei, prefa de Paul Michelson, Institutul European,
Iai, 2000.
Ai, Vivviu, Menorii, Polirom, Iai, 2008.
A:nov, Mv (ed.), Te Letters of Evelyn Waugh, Ticknor & Fields,
New Haven & New York, 1980.
A:oni, Sovi, Romania and the Balkans: From Geocultural Bovarism
to Ethnic Ontology, Tr@nsit-Virtuelles Forun 21 (2002).
A:oni, Sovi, Rzboaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public, Po-
lirom, Iai, 2007.
Avvivnur, Av, Gulag. A History, Anchor Books, New York, 2003.
Avo, Rvroo, Istoria i dialectica violenei, traducere de Cristian Pre-
da, Babel, Bucureti, 1995.
Bcosv, Tvooov, Calea de mijloc, Dilena veche V, 231 (17 iulie
2008), p. 18.
Bcosv, Tvooov, Refuz, Dilena Veche IV, 166 (13-19 aprilie 2007),
p. 18.
Bcosv, Tvooov, Iacob i ngerul, Anastasia, Bucureti, 1996.
Bcosv, Tvooov, Ispita binelui, Anastasia, Bucureti, 2001.
Bcosv, Tvooov, Rsul patriarhilor. Eseu despre rs n patristica
greac, traducere de Marina Vzac, prefa de Michel Meslin, Hu-
manitas, Bucureti, 2008.
B,:ovoi, Sv:iv, Cum ne uitm la homosexuali, in ntre Freud i
Hristos, ediie revizuit i adugit, Cathisma, Bucureti, 2008, pp.
95-124.
BXicX, Mivvi, Locul Celuilalt Ortodoxia n nodernitate, Paideia, Bu-
cureti, 2007.
Bvnv, Jon, Drunul ctre îceea, prefa de Andrew Louth, traducere
de Mihail Neamu, Sophia, Bucureti, 2004.
Bvso, Aii, Inaginea interzis. Istoria intelectual a iconoclas-
nului de la Platon la Kandinsky, traducere de Mona Antohi, Huma-
nitas, Bucureti, 1996.
Bvso, Aii, Originile intelectuale ale leninisnului, traducere de
L. Vcar, Humanitas, Bucureti, 1993.
Bovvii, Jv, Criza sinbolisnului religios, Institutul European,
Iai, 1995.
1
Bibliograa de fa include toate titlurile citate in volum precum i
cateva alte recomandri pentru cititorul interesat de aprofundarea pro-
blematicii din Elegii conservatoare.
:,8
Biniioovriv
Bov, Ronvv: H., Slouching Toward Gonorrah Modern Liberalisn and
Anerican Decline, Regan Books, 1996.
Bouvvv, Louis, La deconposition du catholicisne, ditions Aubier, Pa-
ris, 1968.
Bv, T:i Nicuivscu, Cartea Iudectorilor, Humanitas, Bucu-
reti, 2008.
Bv, T:i Nicuivscu, Spovedanie la Tanacu, Humanitas, Bu-
cureti, 2006.
Bvi,:v, Ev, Liturgica special pentru Institutele Teologice, Institutul
Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti, 1980.
Bvo, Ai, On the Criticism of Being as Connunion in Anglop-
hone Orthodox Teology, in Douglas Knight (ed.), Te Teology of
Iohn Zizioulas Personhood and the Church, Aldershot, Ashgate, UK,
2007, pp. 35-78.
Bvo, Ciiur G., Te Death of Christian Britain, Routledge, Lon-
dra, 2001.
Bvusosi, Pui, Actualitatea Statutului Organic din Ardeal, I^TER
I, 1-2 (2007), pp. 260-272.
Bvusosi, Pui, Structura constituional a Bisericii Ortodoxe Ro-
mane. Repere istorice, I^TER I, 1-2 (2007) pp. 222-259.
Bucn, P:vic, Te Death of the West How Dying Populations and
Innigrant Invasions Inperil Our Country and Civilization, Tomas
Dunne Books, 2002.
Bucivv iv, Wiiiir F., Te Non-Latin Mass, Connonweal (10 no-
iembrie 1968), pp. 167169.
Ciovii, Siro, Gay rights law forces diocese to end adoption work,
Te Catholic Herald (28 aprilie 2008).
Cvv, Rou, Dunnezeu la Bruxelles. Religia n spaiul public european,
Eikon, Cluj-Napoca, 2009.
Cvv, Rou, Gi, Dci Gvi, Muvv,, Sovi, Pvvo, R-
ou, Doctrina cretin-denocrat i aciunea social, Eikon, Cluj-Na-
poca, 2006.
Cnoic, Ov, Te Secularization of the European Mind in the îne-
teenth Century, Cambridge University Press, Cambridge, 1990.
Cnivii i Ivvusiiruiui, Cateheze, traducere de pr. Dumitru Fecio-
ru, Institutul Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bu-
cureti, 2003.
Civ, Cnvis:ovnvv, Kisvv, Woirvr (ed.), Culture Wars. Secu-
lar-Catholic Conict in îneteenth-Century Europe, Cambridge Uni-
versity Press, Cambridge, 2003.
Coiiis, Ni L., Te Library in Alexandria and the Bible in Greek, Lei-
den, Brill, 2000.
:,,
Biniioovriv
Cos::vios, Dvrv:vios J., Te Zoe Movement in Greece, St.
Vladinirs Teological Quarterly 3 (1959), pp. 11-25.
Coo, Cnvis, Te Routledge Conpanion to Britain in the 19
th
Century,
Routledge, Londra, 2005.
Coovvv, Bvvv, êw Political Religions, or an Analysis of Modern Terro-
risn, University of Missouri Press, Columbia, 2004.
Cuiiu, Io Pv:vu, Ror:o, Givoio, Lornvoo, Mvio,
Religie i putere, traducere de M.M. i S. Anghelescu, Nemira, Bucu-
reti, 1996.
Diviou, Jv, Reecii despre nisterul istoriei, traducere de W. Ta-
uwinkl, Editura Universitii, Bucureti, 1996.
Diviou, Jv, Sinboluri cretine prinitive, traducere de A. Opri i
E. Arjoca, Amarcord, Timioara, 1995.
Dvis, Eiiv F., Scripture, Culture, and Agriculture. An Agrarian Reading
of the Bible, Cambridge University Press, Cambridge, 2009.
Dioisiv Avvovoi:ui, Opere conplete, traducere, introducere i note
de pr. Dumitru Stniloae , Paideia, Bucureti, 1996.
Duri:vvscu, Sovi, Chivotele lui Petru Rare i nodelul lor ceresc, pre-
fa de Andrei Pleu, Anastasia, Bucureti, 2002.
Duu, Aivxovu, Political Models and âtional Identities in Ortho-
dox Europe, Babel, Bucureti, 1998.
Eiiov, Mivcv, Mestofel i androginul, traducere de Al. Cuni, Hu-
Eiiov, Mivcv, Inagini i sinboluri, Humanitas, Bucureti, 1994.
Eiiov, Mivcv, Tratatul de de istoria religiilor, Humanitas, Bucureti,
1995.
Eovinvo: iv, Huoo T., Long-Term Care: Te Family, Post-Moderni-
ty, and Conicting Moral Life-Worlds, Iournal of Medicine and Phi-
losophy 32, 5 (2007), pp. 519-536.
Eovinvo: iv, Huoo T., Fundanentele bioeticii cretine, traducere de
Mihail Neamu, Cezar Login, Ioan Ic jr, Deisis, Sibiu, 2005.
Eio, Ronvv: C., Eiv, Lvoovv T., Liberty Learning Milton
Friednans Voucher Idea at Fifty, Cato Institute, 2006.
Esii, Jv-Ciuov, Dunnezeu i puterea. Teologie i politic n Occi-
dent, Anastasia, Bucureti, 2000.
Fvvo, Douois, A âtion of Bastards. An Essay on the End of Mar-
riage, BPS Books, 2006.
Fvirv, Kvi Cnvis:i, Dognatica experienei ecleziale. nnoirea te-
ologiei ortodoxe contenporane, traducere de Ioan I. Ic jr, Deisis, Si-
biu, 1999.
FvvXovz-Movvv, DvIo, Anerican Acadenia and the Survival of
Marxist Ideas, Praeger, New York, 1996.
oo
Biniioovriv
Fvvvv, Luc, Hono aestheticus, traducere de C. Popescu, Meridiane, Bu-
cureti, 1998.
Fiovvv, Pvvi, Iconostasul, traducere de Boris Buzil, Anastasia,
Bucureti, 1994.
Fiovvsv, Pvvi, Dognatic i dognatisn, traducere de Elena Dulghe-
ru, Anastasia, Bucureti, 1998.
Fovurui Acovric RorX, Propuneri de reform a sistemului de
invmant superior din Romania, Revista Secolul XXI 10-12 (2003),
pp. 271-290.
Gorvv, Hs-Gvovo, Verite et Methode, traducere francez de E. Sa-
cre (rev. Paul Ricur), Seuil, Paris, 1976.
Gvvv:z, Ciirrovo, Ideology as a Cultural System, in D.E. Apter (ed.),
Ideology and Discontent, Te Free Press, New York, 1964, pp. 47-76.
Gvovov, Ronvv: P., Toiivrsv, Cnvis:ovnvv, Enbryo A Defence of
Hunan Life, Doubleday, New York, 2008.
Gnvvr i Cos::iovoiuiui, Tlcuirea Sntei Liturghii, tradu-
cere de N. Petrescu, Anastasia, Bucureti, 2000.
Giinus, Iovio Sviio, Laughing Gods, Weeping Virgins. Laughter in the
History of Religion, Routledge, Londra & New York, 1997.
Hs, Cnvis:ovnvv, Alexandria in Late Antiquity Topography and So-
cial Conict, John Hopkins University Press, Baltimore, 2006.
Hnvvrs, Juvov, Te Future of the Hunan âture, traducere englez
de Hella Beister & William Rehg, Polity Press, 2003.
Hviovoovv, Mv:i, Unterwegs zur Sprache, Vittorio Klostermann,
Frankfurt-am-Main, 1985.
Hvvvivu-Lvovv, DiIiv, Le Plerin et le converti. La religion en nouve-
nent, Editions Flammarion, Paris, 1999.
Horr, Wvvvv, Fundanentele artei noderne, traducere de E. Ax-
mann-Mocanu i B. Stnescu, Editura Meridiane, Bucureti, 1977.
Hovo, Tnors pr., Christian Faith and Sane-Sex Attraction Eas-
tern-Orthodox Reections, Conciliar Press, 2006.
Housi, Eo, Te Islanist. Why I foined radical Islan in Britain, what I
saw inside and why I left, Penguin Books, Londra, 2007.
Houssv:, Erruvi, Lintelligence de la pitie, Les Editions du Cerf,
Paris, 2003.
Hurv, Dvio, Essays (Of Parties in General), Cosimo Inc., 2006.
IcX iv, Io, Mvi, G. (ed.), Gndirea social a Bisericii, Deisis, Si-
biu, 2002.
IcX iv, Io, Canonul Ortodoxiei I: Canonul apostolic al prinelor seco-
le, DeisisiMnstirea Stavropoleos, Sibiu, 2008.
Io oi Kvos:o:, Cerul pe pnnt. Cugetri nistice despre Biseri-
ca i cultul divin ortodox, traducere de B. Buzil, introducere de I. Ic
jr, Deisis, Sibiu, 1996.
o1
Biniioovriv
Io GuvX ov Auv, Adversus oppugnatores vitae nonasticae (Patrolo-
gia Graeca 47).
Io GuvX ov Auv, Despre preoie, traducere de pr. Dumitru Fecioru,
Sophia, Bucureti, 2004.
Joou, PvviciIs-Pivvvv, La legislation inperiale et la christianisa-
tion de lEnpire ronain (311-476), Roma, 1972.
Kvvo, Jon, Intelligence in War Knowledge of the Eneny fron âpo-
leon to Al-Qaeda, Hutchinson Press, Londra, 2003.
Kivvvovo, Svv, Despre conceptul de ironie, cu permanent refe-
rire la Socrate, Opere I, traducere, prefa i note de Ana-Stanca T-
brai, Humanitas, Bucureti, 2006.
Kirnii, Roovv, Long March How the Cultural Revolution of the 190s
Changed Anerica, Encounter Books, California, 2001.
Kivvvnvvo, Hs G., Consider that it is a Raid on the Path of God:
Te Spiritual Manual of the Attackers of 9i11, ûnen 52, 1 (2005),
pp. 29-58.
Kox, Zov, Russian Society and the Orthodox Church Religion in Russia
after Connunisn, Routledge, Londra, 2005.
Koosi, Lvszv, Conferine nici pe tene nari, traducere i cuvant
inainte de C. Geambau, Paideia, Bucureti, 2003.
Lcos:v, Jv-Yvvs, Experien i Absolut. Pentru o fenonenologie li-
turgic a unanitii onului, traducere de Maria-Cornelia Ic jr, De-
isis, Sibiu, 2001.
LQuvuv, Wi:vv, Te Last Days of Europe, St Martins Press, New
York, 2007.
Lvu,:v, Luci, Between Moscow and London. Romanian Ortho-
doxy and National Communism, 1960-65, Slavonic and East Euro-
pean Review 85, 3 (2007), pp. 491-522.
Liicvu, Gnvivi, Despre linit, Humanitas, Bucureti, 1994.
Liii, Mv, Spiritul nesbuit. Intelectualii n politic, traducere de Mo-
na Antohi, prefa de Sorin Antohi, Polirom, Iai, 2005.
Loor, Pniiiv, Te Enpty Cradle How Falling Birthrates Trea-
ten World Prosperity And What To Do About it, Basic Books, New
York, 2004.
Lovivscu, Moic, Iurnal (1981-1984), Humanitas, Bucureti, 2003.
Luxvnvvo, Cnvis:ovn, Te Syro-Aranaic Reading of the Koran A Con-
tribution to the Decoding of the Language of the Koran, Verlag Hans
Schiler, 2007.
Mcviv Siroovv:vi:ui [Gvvvo Bovv], Triodul explicat. Mista-
gogia tinpului liturgic, traducere de I. Ic jr, Deisis, Sibiu, 2000.
Mcvv, Dvio, Te Lives of Michel Foucault, Vintage Press, Londra, 1993.
McLvoo, Rov, Te Library of Alexandria Centre of Learning in the An-
cient World, I.B. Tauris & Company Limited, 2002.
o:
Biniioovriv
Mviovs, Vsiiios N., Te Brotherhoods of Teologians in Contem-
porary Greece, Te Greek Orthodox Teological Review 33 (1988),
pp. 167-87.
Moivscu, Io, Derapaf, Polirom, Iai, 2006.
Mvio, Aovi, Pentru Europa. Integrarea Ronniei aspecte ideolo-
gice i culturale, Editura Polirom, Iai, 1995.
Mvio, Jv-Luc, Apologie de largument, Connunio 17, 2-3 (1992).
Mvio, Jv-Luc, De leminente dignite des pauvres baptises, Con-
nunio 4, 2 (1979) pp. 27-44.
Mvio, Jv-Luc, La Croisee du visible, Paris, 1991.
Mvsn, Cnvis:ovnvv, Pvv, Divi (ed.), Religion, Culture and Con-
ict in the Orthodox World, Special issue of âtionalities Papers (no-
iembrie 2007).
Mvsn, Cnvis:ovnvv, Divi, Wiicv L., Te Orthodox Church
and Civil Society in Russia, Texas A&M University Press, College
Station, 2006.
Mxir MXv:uvisi:ovui, Anbigua, traducere de pr. Dumitru Stni-
loae , Institutul Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,
Bucureti, 1982.
Mxir MXv:uvisi:ovui, Mystagogia. Cosnosul i suetul, chipuri ale
Bisericii, traducere de pr. Dumitru Stniloae , Institutul Biblic i de Mi-
siune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti, 2000.
Mv:iiios, Gvovoios, Parohia, traducere de Ioan Ic, Deisis, Sibiu,
2004.
Mvvvoovrr, Jon, Russian Bishops and Church Reform in 1905!,
Catholicity and the Church, St. Vladimirs Seminary Press, 1983, pp.
143-156.
Mivs, Gvovov, How To Be an Alien. A Handbook for Beginners and More
Advanced Pupils, Wingate, Londra, 1946.
Muvv,, Vio, Criza antropologiei i sarcina ei originar, Eikon,
Cluj-Napoca, 2005.
Nvru, Minii, Re-visiting Orthodoxy and Nationalism, Pro Eccle-
sia 15, 2 (2006), pp. 153-160.
Nvru, Minii, Bufnia din drnturi. Insonnii teologice n Ron-
nia post-conunist, ediia a II-a, Polirom, Iai, 2008.
Nvru, Minii, Granatica Ortodoxiei. Tradiia dup nodernitate,
Polirom, Iai, 2007.
Nvroiu, Vivoii, Iocurile divinitii. Gndire, libertate i religie la sfr-
it de nileniu, Polirom, Iai, 2000.
Nicoiv Cnsii, Tlcuirea Dunnezeietii Liturghii, traducere de
Ene Branite, ediia a II-a, Editura Arhiepiscopei Bucuretilor, Bu-
cureti, 1989.
o
Biniioovriv
OCoov, Euovv, Te Essential Epicurus, Prometheus Books, New
York, 1993.
Osnov, Evic, Love of Enemies and Recapitulation, Vigiliae Christia-
nae 54, 1 (2000), pp. 12-31.
Pivoioou, Aivxovu, Despre lucrurile cu adevrat inportante, Po-
lirom, Iai, 1998.
Pvnoi, Aovi, Despre Evanghelitii Alinei Mungiu-Pippidi, Ade-
vrul literar i artistic 798 (13-21 decembrie 2005).
P:vivvici, H.-R., Noua Europ i vocea care lipsete: cretinismul,
Idei n dialog V, 52 (ianuarie 2009), pp. 54-55.
P:vivvici, H.-R., Onul recent, Humanitas, Bucureti, 2004.
Pvv, Mvcvio, R:ziovv, Josvvn, Cardinal, Without Roots Te West,
Relativisn, Christianity, Islan, Basic Books, New York, 2006.
Pnvvs, Wiio, Iihadisn against Denocracy, MacMillaniPalgrave, New
York, 2007.
Pics:oc, C:nvviv, Liturgy, Art, Politics, Modern Teology, 16,
2 (2000).
PiXrXoviX, A:oiv, Tradiie i libertate n spiritualitatea ortodox,
Reintregirea, Alba-Iulia, 2004.
Piv,u, Aovvi, Eliten: Ost und West, êw Europe College Yearbook 1
(1996-1997), pp. 7-22.
Piv,u, Aovvi, Chipuri i nti ale tranziiei, Humanitas, Bucureti,
1996.
Poiivo, Jus:i x Hovo Rvio, Te Rise and Fall of Alexandria Birt-
hplace of the Modern World, Penguin Press, 2007.
Povvscu, Tvooov M., Primii didascali cretini, Biserica i cultura, In-
stitutul Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti,
1996, pp. 79-182.
Pvvo, Rou, Ortodoxia Mitropolitului Nicolae, Revista 22 (18-25 iu-
nie), 2008.
Pvvo, Rou, Rolul catehetic al laicilor in Biseric. Paradigm istoric
i provocare profetic, I^TER I, 1-2 (2007), pp. 148-164.
Pvvo, Rou, Sennele vrenii. Lecturi social-teologice, Eikon, Cluj-Na-
poca, 2008.
Rnvv, Kvi, Christianity and Ideology, in J.B. Metz (ed.), Te Church
and the World, Paulist Press, New York, 1965, pp. 4158.
R:ziovv, Josvvn, Te Teological Locus of Ecclesial Movements,
Connunio 25, 3 (1998) pp. 480-504.
R:ziovv, Josvvn, Sarea pnntului. Cretinisnul i Biserica Catoli-
c la cunpna dintre nilenii (Convorbiri cu Peter Seewald), tradu-
cere de T. Soroceanu, Sapientia, Iai, 2004.
o
Biniioovriv
Ricovuv, Pui, Ideologia i utopia: dou expresii ale imaginarului soci-
al, Eseuri de herneneutic, traducere de V. Tonoiu, Humanitas, Bu-
cureti, 1995, pp. 274-286.
Ricuuv, Pui, Despre interpretare, traducere de M. Popescu i V. Proto-
popescu, Editura Trei, Bucureti, 1998.
Scnrvr, Aivxovv, Problems of Orthodoxy in America: II. Te
Liturgical Problem, St. Vladinirs Seninary Quarterly, 8, 4 (1964)
pp. 164-185.
Scnrvr, Aivxovv, Din ap i din Duh, traducere de I. Buga,
Simbol, Bucureti, 1992.
Scnrvr, Aivxovv, Euharistia. Taina npriei, traducere de
B. Rduleanu, Editura Anastasia, Bucureti, 1993.
Scnrvr, Aivxovv, Pentru viaa lunii. Sacranentele i Ortodo-
xia, traducere de A. Jivi, Institutul Biblic i de Misiune al Bisericii Or-
todoxe Romane, Bucureti, 2001.
Scvir, Aovv, Duhul Sfnt i unitatea Bisericii, ediie de Bogdan Tta-
ru-Cazaban, prefa de H.-R. Patapievici, Anastasia, Bucureti, 2004.
Scvir, Aovv, Ortodoxia i ncercarea conunisnului, ediie de Vlad
Alexandrescu, Humanitas, Bucureti, 2008.
Scvir, Aovv, Tinpul rugului aprins, prefa de Andrei Pleu, Huma-
Scvu:o, Roovv, Sexual Desire A Moral Philosophy of the Erotic, Free
Press, New York, 1986.
Scvu:o, Roovv, Vestul i restul, traducere de Dan Rdulescu, Huma-
Svviii, Jv, Corectitudinea istoric, traducere de Anca Dumitru, Hu-
Sirvo Noui Tvoioo, Discursuri teologice i etice, traducere de Ioan I.
Ic jr, Deisis, Sibiu, 1998.
Sri:n, Jo:n Z., Map is not Territory Studies in the History of Re-
ligions, E.J. Brill, 1978.
Sorvoiv Snvov, arhim., Viaa i nvtura stareului Siluan Atho-
nitul, traducere de Ioan I. Ic, Deisis, Sibiu, 1999.
Soioviov, Vioiriv, Fundanentele spirituale ale vieii, traducere i stu-
diu introductiv de Ioan I. Ic jr, Deisis, Sibiu, 1994.
S:, Liviu, Mirenii n Biseric. Inportana elenentului nirean n Bi-
seric i participarea lui la exercitarea puterii bisericeti. Studiu ca-
nonic-istoric (= Seria Teologic 13), Sibiu, 1939.
S:oriv, Io, Reaciune i conservatorisn, Nemira, Bucureti, 2000.
S:Xiiov , Duri:vu, Spiritualitate i conuniune n Liturghia ortodo-
x, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986.
o
Biniioovriv
S:Xiiov , Duri:vu, Teologie dognatic ortodox 3, Institutul Biblic i
de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureti, 1996.
S:vinvo:, Nicoiv, Iurnalul fericirii, Dacia, Cluj-Napoca, 1991.
S:vinvo:, Nicoiv, Prinefdia nrturisirii (Convorbirile de la Jila-
va), Dacia, Cluj-Napoca, 1993.
S:vv, Mvc D., Same-Sex Marriage and the Churches, in Douglas Lay-
cock, Anthony R. Picarello jr, Robin Fretwell Wilson (ed.), Sane-Sex
Marriage and Religious Liberty. Energing Conicts, Rowan & Little-
eld, New York, 2008, pp. 1-58.
S:oicniX, Vic:ov Ivvoir, Instaurarea tabloului, traducere de A. Ni-
culescu, Editura Meridiane, Bucureti, 1999.
Su::o, Jo:n, Wiiiir Pv:vv v ov Bvvcv (ed.), Orthodox
Christianity and contenporary Europe, Peeters, Louvain, 2004.
ov, Mini, Firul ierbii, Scrisul romanesc, Craiova, 1998.
TX:vu-Czn, Booo (ed.), Pluralitatea netazicii nedievale,
Polirom, Iai, 2005.
TisrXvu, Vioiriv, Vsiiv, Cvis:i, Donvicu, Dovi (coord.),
Raport Final, Humanitas, Bucureti, 2007.
uv, Pv:vv, 321 de vorbe nenorabile, Humanitas, Bucureti, 1993.
Uouvvu, Tvi, A doua und de oc socialist, Idei n Dialog 4,
31 (aprilie 2007), pp. 4-5.
Uouvvu, Tvi, Despre Securitate. Ronnia ca i cun, Huma-
Uouvvu, Tvi, Rzboiul tinpurilor. Declin occidental i asediu
islanic, Humanitas, Bucureti, 2006.
Usvvsv, Lvoio, Teologia icoanei, traducere de Teodor Baconsky, Ana-
stasia, Bucureti, 1994.
Vsiiv, Cvis:i, Biserica Ortodox Ronn n prinul deceniu conu-
nist, Curtea Veche, Bucureti, 2005.
Vsiivu, Mvius, Monopolul pe Iisus, Ronnia liber (11 iulie
2008).
Vsiiios, Avnirovi:ui, Intrarea n nprie. Elenente de trire li-
turgic a tainei unitii n Biserica Ortodox, traducere de I. Ic, De-
isis, Sibiu, 1996.
Rouoorv:or, Vic:ov, Mviovs, Vsiiios, Orthodox Christianity in
21st Century Greece, Ashgate Press, 2008.
Vi:iivscu, Pv:vv, Liturghierul explicat, Bucureti, 1998.
Vovicvscu, Nvs:ov, nvtura Sfntului Vasile cel Mare despre nun-
c, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1979.
Vvv::os, Tnvooovv, Alexandria City of the Western Mind, Free Press,
2001.
oo
Biniioovriv
Wuon, Evvivv, A Bitter Trial Evelyn Waugh and Iohn Carnel Car-
dinal Heenan on Liturgical Changes, ediie de Scott Reid, St Austin
Press, 1996.
Wvnvv, Mx, Etica protestant i spiritul capitalisnului, traducere de
I. Lemnij, Humanitas, Bucureti, 1993.
Wvnvv, Mx, Sociologia religiei, Teora (Universitas), Bucureti, 1999.
Wvnvv, Mx, Teorie i netod n tiinele culturii, traducere de N. Ram-
bu i Johann Klusch, Polirom, Iai, 2001.
Woirr, Jon, God and Greater Britain Religion and âtional Life in Bri-
tain and Ireland, 1843-1945, Routledge, New York, 1994.
Yui, Givn, Rvoviso, Lvv, Letters fron Moscow Religion and
Hunan Rights in the USSR, Keston College, KestoniSan Francisco,
1978.
Yvs, Cnvis:os, Libertatea noralei, traducere de M. Cantuniari,
Anastasia, Bucureti, 2004.
Yvs, Cnvis:os, Orthodoxy and the West, traducere englez de
Peter Chamberas & Norman Russell, Holy Cross Orthodox Press,
Brookline, Mass., 2006.
Youo, Fvcvs, Te Making of the Creeds, Londra, SCM Press, 2002.
Ziziouis, Iois, Fiina eclesial, traducere de A. Nae, Editura Bi-
zantin, Bucureti, 1996.
o;
Iovx ov umv , :vumv
A
Academia (Roman) 27, 71, 131
agnostici 61
Alexandria 8, 271-274, 276, 298, 300, 301, 303, 305
Alexandru Macedon 16, 93, 273
Alexei al II-lea, patriarh 196-199
Anania, Bartolomeu, mitropolit 181-182, 185, 206, 297
Andreescu, Gabriel 156
Andrews, Lancelot 136
Anglia 125, 138, 157, 214
Antonie cel Mare, Sf. 276
Aristotel 16, 245, 270
Arun, George 20
ascez 123, 250
Augustin, Sf. 49, 122, 140, 164, 270, 272
avort 51, 53, 85, 90, 112, 130, 209
B
Bach, J.S. 40
Baconsky, Teodor 21, 55, 114, 147, 211, 237, 305
Balthasar, Hans Urs von 163, 214, 263
Barth, Karl 208, 263
Bdescu, Ilie 187, 224
Bncil, Vasile 111
Behr, John 252-253, 321
Benedict al Nursiei, Sf. 163
Bernea, Horia 190
Bertzi, Ducu 42
Besanon, Alain 172
binele comun 14, 18, 32, 59, 80, 208
birocraie 43, 71, 115, 127, 209, 260
o8
Iovx ov urv ,i :vvrvi
Biserica Ortodox RomaniBOR 58, 111, 151-153, 155, 179, 181,
183, 185, 188-189, 192, 198, 200-201, 206-208, 238, 305
Bivolaru, Gregorian 59
Blaga, Lucian 19, 25, 268, 292
Blair, Tony 96
Blake, William 136
Bloom, Allan 93
botez 66-69, 233, 241
Bouyer, Louis 121, 252
Braga, Roman, ieromonah 193
Brtianu, Gh. 27, 111
Brejnev, Leonid 197
Brown, Dan 120, 148
Brown, Peter 161
Bruckner, Pascal 114
Brusanowski, Paul 187, 238
Buckley, William F. 215, 298
Bunge, Gabriel, ieromonah 216
Busuioc, Costel 116-117
C
Calciu-Dumitreasa, Gheorghe 193, 197, 204
Calinic de la Cernica, Sf. 60
Canada 34, 50, 105
canon 18, 44, 246-248, 250-251, 256, 260, 262, 274, 280
Cantacuzino, erban 49
Cantemir, Dimitrie 49
caricaturi 99, 123, 144, 146, 149-150, 158
Carp, Radu 2, 20
Castiglione, Baldassare 88
cavalerism 7, 88
Ceaikovski, Piotr Ilici 100
Ceauescu, Nicolae 27, 41, 85, 111, 200, 204, 224
cinemaicinematograeilm 7, 42, 44, 47-48, 76, 87-88, 97, 114,
115-116, 128, 291
o,
Ciomo, Virgil 261
Cioran, Emil 61
Clement Alexandrinul 16, 236, 275-276
clericalism 186, 260
Clinton, Hilary 86
Coelho, Paulo 114
colectivism 290
Coleridge, Samuel Taylor 136
conservatoriconservatorism 18-19, 44-46, 60, 85, 96, 99, 117,
128, 129, 165, 180, 194
Consiliul Naional pentru Combaterea DiscriminriiiCNCD 74,
156
Constant, Benjamin 15
consum 85, 127
Conta, Vasile 153
contemplaie 18, 174, 177, 186-187, 206, 252, 279, 289
convertiri 210, 239, 242, 249
Coranul 133, 139, 142, 149, 153
Cornea, Andrei 182, 184
Corneanu, Nicolae, mitropolit 188, 192, 203-207, 210-211, 220
Cornici, Irina 200
Corogeanu, Daniel 200-201
Crciun 8, 148, 226, 286-288, 291, 293
Creang, Ion 46, 72, 151
creativitate 32, 35, 99, 154, 164, 171, 194, 253
Cuza, Alexandru-Ioan 50
D
Daniel Ciubotea, patriarh 151, 188, 193, 219
Danielou, Jean 171, 299
David, regele 94, 114, 157, 280
Dawson, Christopher 163, 214
Debord, Guy 56
demagogie 86, 122
demograe 66, 77, 97
1o
deert 104, 129, 165, 242, 275-276
Di Caprio, Leonardo 87
Dickens, Charles 135
Dionisie Areopagitul, Sf. 38, 123, 191, 237, 264, 299
divor 38, 53, 73, 84, 123, 132, 173, 191, 237, 264, 299
dogmatism 37-38, 300
Dostoievski, F.M. 58, 145, 162
dreapta 7, 31, 36, 48, 67, 96, 150, 227, 230, 232, 255, 286
Duhem, Pierre 205
E
ecumenism 8, 201-202, 204, 207-208, 217-219
educaie 7, 13, 19, 23, 28, 30-32, 36-37, 48, 52, 54, 56, 60, 67,
70-75, 77-83, 97, 103, 132-133, 183, 185, 189, 212, 232,
267, 275. Vezi invmant
egalitarism 288
Eliade, Mircea 55, 170, 247, 270
Eliot, T.S. 20, 143
elite 7, 25-29, 33, 71, 79, 117, 144, 158, 186, 210, 217, 220, 241,
267, 268
Eminescu, Mihai 25, 43, 111, 153, 212
eros 103, 113
eshatologie, eshatologic 139, 178, 242, 259, 271, 284, 286
etatism 7, 28, 31, 179
F
familia tradiional 13, 19, 84, 129, 132, 134
familie 13, 19, 21, 31, 47, 53, 56, 66, 68-69, 73, 75-79, 82-85,
90-91, 95, 116-117, 121, 128-129, 131-132, 134, 160, 188,
197-199, 249, 262
Farrow, Douglas 84, 129
Filocalie 8, 216, 268, 278
Filon Alexandrinul 17
Filopon, Ioan 274
11
Flaubert, Gustave 154
Florensky, Pavel, Sf. 37-38, 60, 169, 300
Florovsky, George 38, 208
Francisc de Assisi 163, 216
Friedman, Milton 81, 299
Frost, Robert 40
fundamentalism 139, 150
G
Gadamer, H.-G. 157, 170, 300
Gafencu, Valeriu 114
Gaster, Moses 49
Gheorghiu-Dej, Gh. 27
Gherasim, Paul 187
Ghibu, Onisifor 28
Ghiu, Benedict, ieromonah 208, 223
Gogol, Nicolai 268
Grigorescu, Nicolae 215
Grigorie Palama, Sf. 218
Guardini, Romano 214, 263
Guevara, Che 156
Guran, Petre 21
Guvern 30, 36, 70-71, 73, 78
H
Hamann, Johann Georg 77
har 68-69, 100, 103-105, 143, 166, 241, 271, 279, 287
Hawking, Stephen 26
Hayek, Friedrich von 15
Heidegger, Martin 25, 285, 300
Henckel von Donnersmarck, Florian 115
Henry, Michel 253, 270
Hervieu-Leger, Danile 121, 300
Hitchens, Christopher 144
1:
HIV 118
honeschooling 77-78
homosexualitate 93-94, 99, 102, 106, 160, 228
Hossu-Longin, Lucia 42
Hruciov, Nichita 197
Hurmuzachi, Eudoxiu 49
I
Ic jr, Ioan I. 21, 195, 225, 245-248, 250-252, 254, 258, 260, 263,
266, 269, 299-301, 304
icoan 8, 25, 42, 163, 169, 171-174, 183, 216, 237, 271, 293, 305
ideologie 15-16, 27, 38, 84-85, 94, 96, 116, 126, 139, 142, 155,
156, 159, 168, 194, 199, 208-209, 221, 238, 255-258, 265,
271
idol 8, 17, 34, 169, 173-174
Ignatie Teoforul, Sf. 67, 163
Iisus Hristos 17-18, 68-69, 72, 84, 94, 106, 111, 120, 145-146,
148, 154-155, 160-161, 165, 171, 181, 192, 195, 202, 207,
211-212, 219-220, 222, 225, 239, 241-242, 247, 249, 252-
253, 256, 258-259, 265-266, 271, 277, 279, 282-285, 287,
289-291, 297, 305
Ilie, profetul 154, 279
Iliescu, Ion 184, 200, 226
iniiativ privat 19, 71, 77
Institutul Cultural Roman, ICR 42-46
integrism 7, 124
Ioan Gur de Aur, Sf. 105, 185, 220, 233, 301
Ioanid, Ioan 114
Ioan Paul al II-lea, papa 147, 181-183, 194, 198, 213-214
Ioan Sinaitul, Sf. 123
Irineu al Lyonului, Sf. 209, 256
ironie 41, 43, 89, 145-148, 182, 205, 301
Islamul radical 139-140, 142, 150, 152, 157, 232
Ispirescu, Petre 49, 72, 111
Iustin Martirul, Sf. 38, 256, 275
1
invmant 30-31, 37-39, 43, 71-72, 78-79, 186, 300.

Vezi educaie
J
Jackson, Michael 87
Jacobi, F.H. 77
Jeerson, Tomas 226
jertf 14, 19, 84, 122, 194, 218, 252, 283
K
Kant, Immanuel 122, 270
Keble, John 137
Kemal, Mustafal 124
Khomeini, Ayatolah 151
Kierkegaard, Soren 145, 182, 301
Kielowski, Krzysztof 214
Kimball, Roger 42, 301
Kippenberg, Hans G. 139, 301
Kosovo 7, 119-120
Koukouzelis, Ioannis 38
L
laicat 187-189, 203, 206-207, 210, 212, 219, 234-237.
Vezi mireni
Lapedatu, Alexandru 27
Lazurca, Marius 21, 187
Legea cultelor 61
Lenin, I.V. 27, 141, 161
Lee, Grigore 42
Lewis, C.S. 65
liberalism 93, 124, 143, 232, 263, 298
Liiceanu, Gabriel 16, 227, 301
1
Liturghie 122, 163, 167, 182, 205, 227-228, 235, 249, 252, 262-263,
265-267, 269-270
Locke, John 14
Lossky, Vladimir 216
Lupu, Radu 42
Lupu, Sherban 42
Luxenberg, Christoph 139, 301
M
Maimonides, Moise 101
Maiorescu, Titu 28
Malthus, Tomas 127
Mann, Tomas 98
Manolescu, Anca 261
Marchi, Iustin, ieromonah 21
Marcu Ascetul, Sf. 14
Marcus Aurelius 17
Maria Skobova, Sf. 162, 233
Marion, Jean-Luc 174, 214, 239-240, 302, 321
martiriu 139, 141-142, 246
Marx, Karl 27, 120, 125, 160, 204
Matei Basarab 178
maternitate 131, 136
Matta El-Maskine, ieromonah 221
Maxim Mrturisitorul, Sf. 60, 115, 209, 264, 269, 279, 287, 302
Mediterana 16, 93, 271-273
memorie 14, 39, 48, 54, 100, 113, 115, 119, 121, 132, 137, 143,
158, 168, 174, 181, 189, 193, 222, 224, 254, 257, 265, 270,
276, 279-280, 287
Mihie, Mircea 210
Milbank, John 57
Mill, John Stuart 15
Ministerul Educaiei 31-32, 72, 76, 78-79, 82
mireni 187, 190, 206, 219, 234-236, 238, 239, 242. Vezi laicat
Mises, Ludwig von 15, 44
1
modernitate 13-15, 19, 27, 33, 50, 57, 88, 93, 121, 141, 151, 157,
172-173, 188, 194, 211, 235, 250-251, 255, 257-258, 260,
280, 302, 321
Mogooaia 39
Moise, profetul 16, 279, 284
monahism 112, 197, 236, 256, 262, 276
mortalitate 129-130, 134
Moa, Ion 156
mujahedini 124, 138, 144, 149-150
multiculturalism 8, 73, 97, 157, 166
Mungiu, Alina 148-151, 154, 303
muzic 41, 47-48, 115, 163, 168, 174, 183, 237, 250, 266
N
natalitate 53, 127, 134, 168
NATO 52, 111, 124
Negoiescu, Ion 100
Nemescu, Cristian 42
Nemoianu, Virgil 214, 302
Nicolau, Irina 190
Niculescu, Costion 190
Nietzsche, Friedrich 45, 61, 95
Noica, Constantin 25, 247, 248
O
Obama, Barack 126
Ortodoxie 7-8, 19, 39, 49, 51-52, 55-58, 60, 66, 67, 106, 112, 122,
150, 152, 166-169, 178-179, 182, 186-188, 196-197, 203-205,
208, 210, 212, 216-220, 222, 224-225, 227-228, 236, 238,
241-242, 245, 247, 249-256, 258-260, 264-265, 267-268,
271, 277-279, 300, 302-304, 321
P
Pactul Naional pentru Educaie 36, 72
1o
Palestrina, Giovanni Pierluigi da 38, 215
Pangratie, Sf. 140-144
Papacostea, erban 27
Papahagi, Adrian 149
Pascal, Blaise 39, 221
Patapievici, H.-R. 20, 43-44, 57, 77, 98, 144, 227, 260, 262,
303-304
paternitate 131
patrimoniu 26, 43, 48, 60, 119-120
Pauker, Ana 161
Paul VI, papa 128
Pavel, Sf. 16, 94, 148-149, 191, 220, 272, 279, 284-285
Punescu, Adrian 227
Parvan 28
pedagogie 7, 28-29, 65, 174, 222, 260, 289
pedolie 90, 106, 143
Pelerinul rus 58
Perjovschi, Dan 42
Petrior, Marcel 114
Petru Rare 215, 299
Pintilie, Lucian 76
Pitti, Florian 42
Pia, Dan 76
Platon 13, 16, 70, 91, 94, 122, 154, 172, 297
Plei, Nicolae 156
Pleu, Andrei 26, 44, 88, 215, 223, 261, 299, 303-304, 321
political correctness 74, 146
populism 28, 159
pornograe 44, 143, 174
postmodernitateipostmodernipostmodernism 74, 94, 104, 122,
128, 138, 155, 191, 202, 227, 262
Preda, Radu 20, 52, 210, 239
progresism 50
prozelitism 93, 94, 100-101, 104, 164, 209, 214
Puiu, Cristi 42
1;
R
Raportul Final 227
Ratzinger, Joseph 112, 194, 196, 228, 240, 263, 303
revoluia sexual 83-85, 127
Rice, Condoleeza 86
Ricoeur, Paul 74, 257, 270, 304
Rimbaud, Arthur 93
Rosen, Moses 184
Royal, Segolne 86
Rushdie, Salmon 61, 150-156
S
Sabat 287, 289
Saint-Exupery, Antoine de 65
Salinger, J.D. 58
Santoro, Andrea 123
Sarbu, Daciana 86
Schmemann, Alexander 233, 267-269, 304
Scoia 120, 125, 157
Scrima, Andrei 181, 208, 223, 261-262, 264-266, 268-269, 271,
304
secularizare 7, 49-52, 55-57, 84, 113, 121, 137, 191-192, 251
Securitatea 116, 151, 187, 192, 203, 205-206, 234, 305
sexualitate 32, 95, 103, 130, 160
snenieisni 13, 26, 32, 49, 68-69, 103, 113, 136, 165, 199, 202,
205, 209-210, 213, 241, 279, 290
Shakespeare, William 92, 136
sharia 160
Siluan Athonitul, Sf. 103, 304
simbol 8, 169-171, 173-174, 218, 251-252, 260, 267, 271, 299
simboluri religioase 56, 60, 174
sincretism 56, 162, 251
Sisoe, Avva 161
socialism 18-19, 86, 95, 115, 119, 125, 129, 207
18
Socrate 16, 93, 145, 154, 182, 301
Solomon, Alexandru 115
Sontag, Susan 84
Stalin, I.V. 161, 255
Stasi 7, 115-116
Stavropoleos 21, 42, 225, 245, 300
Stniloae, Dumitru 19, 60, 83, 112, 130, 216, 223, 225, 248, 261,
264, 268-269, 279, 282, 299, 302, 304-305
stanga 96, 157-158, 230, 232
Steinhardt, Nicolae 203, 223, 233, 261, 305
SUAiStatele Unite ale AmericiiiAmerica de Nord 14, 34-35,
43, 50, 59, 78, 81, 83, 99, 105, 111, 118, 126-127, 139, 161,
193, 214-215, 218, 236
Swift, Jonathan 65
aguna, Andrei, mitropolit 50, 187, 238

tefan cel Mare 215
T
Tanacu 52, 178, 200-201, 234, 298
Taylor, Charles 57, 195
tcere 8, 105, 151, 181, 184, 209, 235, 266, 290-291, 293
Ttaru-Cazaban, Bogdan 21, 216, 262, 304-305, 321
televiziune 26, 41, 44, 66, 80, 86, 112-113, 115, 117, 133, 138,
174
temporalitate 49, 253, 266, 269, 270, 282, 285-286
Teoctist Arpau, patriarh 179-186, 234
Teodoru, Ecaterina 86
teologie politic 164, 258
terorism 111, 124, 142
Tismneanu, Vladimir 227
Tocqueville, Alexis de 15
toleran 61, 87, 162
1,
Tomescu, Alexandru 35
transgurare 103, 265, 279
Tudor, Sandu 111
Turcescu, Robert 86
U
Uniunea EuropeaniUE 53, 56, 74, 80, 82, 97, 124, 129, 134, 144,
226, 228
universalitate 8, 95, 102, 166, 170, 226, 240, 246, 258, 261, 273, 288
Universitate 29, 37, 161, 165-166, 189, 194, 199, 224, 226, 228,
241, 262, 299, 321
V
valori 7, 19, 29, 30, 35, 37, 42, 45-46, 53, 56, 60, 71, 73-74,
82-83, 90, 95, 100, 111, 118, 121, 125, 130, 132, 143,
156-158, 167, 178-179, 195, 202-204, 208, 229, 230, 245,
274, 282
Vasileanu, Marius 210-211, 305
Vasile cel Mare, Sf. 16, 60, 171, 201, 214, 305
Vasilescu, Olgua 86
Versetele satanice 151, 153
Victoria, regina 136, 137
virtute 13, 16, 19, 25, 67, 82-83, 86-88, 101, 103-105, 114, 131,
141, 159, 169, 180, 191, 198, 250, 273, 280, 285
Voegelin, Eric 57
Voiculescu, Dan 44
Voinescu, Alice 84
Voltaire 153
Vulcnescu, Mircea 268, 290
W
Wayne, John 87
Wilde, Oscar 93
Wordsworth, William 136
:o
Y
Yannaras, Christos 240, 306
Z
iek, Slavoj 227
:1
Dvsvuv nu:ou
MIHAIL NEAMU (n. 16 aprilie 1978) este doctor in teologie
i studii religioase al Universitii din Londra (Kings College, 2008).
Liceniat in losoe (2000) i teologie ortodox (2005) al Univer-
sitii Babe-Bolyai din Cluj-Napoca, naster of arts in patristic
la University of Durham (2002), Marea Britanie, Bursier al Cole-
giului ôua Europ din Bucureti in perioada octombrie 2005-iu-
lie 2007. Alte stagii de cercetare la Ludwig Maximilians Universi-
tt (Mnchen), Notre Dame Center for Ethics and Culture, Russell
Kirk Center i Woodrow Wilson Center.
A tradus in limba roman mai muli ganditori contemporani
(Andrew Louth, Jean-Luc Marion, John Behr, Hugo Tristram Enge-
lhardt jr, David Bentley Hart), ind totodat autorul urmtoarelor
cri: Verbul ca fotograe. Conentarii politice i dizidene cultura-
le, Curtea Veche, Bucureti, 2009, in curs de apariie, Bufnia din
drnturi. Insonnii teologice n Ronnia post-conunist, Poli-
rom, Iai, 2008 (ediia a II-a, revzut i adugit) i Granatica Or-
todoxiei. Tradiia dup nodernitate, Polirom, Iai, 2007 (premiul
revistei Cuvntul pentru Cartea Anului, Seciunea Istoria ideilor
i istoria mentalitilor). mpreun cu Bogdan Ttaru-Cazaban a
editat volumele Menory, Hunanity, and Meaning. Essays in ho-
nor of Andrei Pleus sixtieth anniversary, oered by ÊC alunni
friends (Zeta Books, 2009) i O lozoe a intervalului religie,
art, politic. Studii n onoarea lui Andrei Pleu cu prileful npli-
nirii a 0 de ani (Humanitas, 2009).
Comentator-invitat la ziarul Cotidianul (aprilie 2007-martie
2009) i titular al rubricii Antiteze pentru revista Idei n Dialog
(din noiembrie 2007). A colaborat in ultimii ani la numeroase vo-
lume colective i periodice din ar i din strintate (Pro Eccle-
sia, St Vladinirs Teological Quarterly, Studia Phaenonenologi-
ca, Archaeus etc.).

Neamtu Mihai - Elegii Conservatoare - Reflectii Est-Europene Despre Religie Si Societate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Neamtu Mihai - Elegii Conservatoare - Reflectii Est-Europene Despre Religie Si Societate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mnn Nvnm|u

invmant 30-31, 37-39, 43, 71-72, 78-79, 186, 300.

aguna, Andrei, mitropolit 50, 187, 238

S-ar putea să vă placă și