Nr.

4/ 30 Aprilie 2021

HRISTOS A INVIAT!
Director, redactor-șef
Maria Chirculescu Numărul 4
Editorial
Maria Chirculescu
Echipa redacțională
Doina Jalea
03
Binecuvântare
Horațiu Sasu Cânt de Înviere
IPS Ioachim
Cristiana Chircu
Flavia Ilinca

04
Cateheză
Cugetare dureroasă –
Consultant, editor: Sf Dimitrie de Rostov
Protosinghel Isaia Adragăi

08
Cateheză
Semnificația și simbolistica
DTP& Graphic design icoanei pascale
Vasile LUPU PS IRINEU
Minunile credinței
Corector
Mihai Chirculescu 11 Protosinghel Isaia Adragăi

Minunile credinței

23
ISSN: 2734-8385
Editor: Miriam Mi Tourism SRL
Tipar: Magic Print Onești
Minunile credinței

Contact revistă
Mobil, Whatsapp: 24 Icoana Maicii Domnului
Ierusalimitissa
Maria Chirculescu
0723-645-180 Minunile credinței
Telefon:
0234-337-990
Email: contact@viataortodoxa.ro
27 Coloana care s-a despicat
cu Sfânta Lumina
Protosinghel Isaia Adragăi

Jurnal de pelerin
Site: www.viataortodoxa.ro
Adresa de corespondență:
Poiana Sărată Nr 244,
28 Izvoare Tămăduitoare
cinstite în întreaga lume
Maria Borloveanu

Com. Oituz, Jud. Bacău,

Cod poștal: 607371

Foto coperți
Coperta 1: Sosirea Sfintei Lumini
în Biserica Sfântului Mormânt, an 2013
Foto Maria Chirculescu:
Coperta 2: Floarea de capere,
Pustiul Hozevei, Palestina
Coperta 4: Bugainvillea,
Pustiul Hozevei, Palestina.
 Colaborări, sugestii
România ortodoxă Sperăm să ne rămâneți alături lună

32
Supraviețuitoare prin credință de lună, atât ca cititori cât și în
Ileana Gafton calitate de colaboratori, împărtășin-
Pr. Dr. DUMITRESCU Horia
du-ne din experiența dumneavoas-
Minunile credinței

35 Mesajul Învierii tră duhovnicească sau profesională,

în limbaj mimico-gestual înțeleasă în cheie creștină.
Ziarist Ileana Gafton
Așteptăm opiniile și sugestiile
Țara în care merită să trăiești
dumneavoastră pe email, Whats-
38 Oul de Paști
Doina Jalea app sau prin poștă.

Istoria este dascălul vieții Revista este lansată atât în format

40 „Hristos a Înviat!”
și în închisorile comuniste
Cristiana CHIRCU
tipărit – noi suntem mai ”de modă
veche”, ne place să ținem o revistă
Etnografie
în mână și să o citim pe îndelete-,

43 Sărbătoarea Paștilor la români.

Obiceiuri tradiționale
Dr. Doina Ișfănoni
dar și în format online.
De pe site-ul www.viataortodoxa.ro
puteți achiziționa revista sau o puteți
Etnografie răsfoi (partial), puteți citi articole și
56 Colindele de Paști
Prof. dr. Elise Stan informații tematice, dar veți putea
urmări și pagini de jurnal de călătorii
Social – unele derulate în timp real (pe
58 Ortodocși în situație de alertă
Psiholog Maria-Anisia COCAN
parcursul programelor noastre
turistice internationale).
Sondaj

61 Credințe și valori în societatea

românească
Dacă doriți să susțineți acest nou
proiect editorial din sfera creștină, în
această perioadă critică și plină de
restricții, o puteți face prin două
modalități directe:
1. Contractând publicitate
2. Făcând abonamente pentru Dum-
neavoastră, părinți, bunici, prieteni –
un dar de suflet pentru cei dragi!
3. Sponsorizând serviciul tipografic.

Mulțumiri speciale celor care sprijină

financiar apariția și distribuția
revistei la acest start editorial.
Domnul să îi răsplătească după a Sa
dărnicie! Orice sprijin este, în
continuare, binevenit!

Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro 1

Doamne ajută,
Dragă cititorule
Cine a călătorit în Israel și în Palestina știe
că, în țara de piatră stearpă și aridă, dar
paradoxal dătătoare de câte două-trei
rânduri de recolte agricole pe an, în țara în
care soarele te dogorește și te sleiește de
puteri, transformând aerul în lavă de
inhalat, singura perioadă cu adevărat
frumoasă, din punct de vedere climatic,
este scurta primăvară (lunile martie –
aprilie). Atunci lumina este strălucitoare –
dar nu dogorâtoare, iar după ploile de
”iarnă”, până și deșertul înverzește și se
umple de flori! Este minunat să vezi un fel
de spuma verde-proaspăt și floricele firave,
scurte și colorate, peste pietrișul pustiei –
acolo unde apa este o raritate și este
considerată o mare binecuvântare.
Exact peste această perioadă scurtă de
renaștere a vieții în Țara Sfântă (trei sferturi
din an clima este aridă, deșertică) se
suprapune perioada Patimilor și mai ales a
Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, Cel ce a venit în acest deșert
pământesc, în această vale a plângerii,
pentru a ne reda viața veșnică, pierdută la
momentul săvârșirii actului de neascultare
de către Protopărinții nostri Adam și Eva.
Dar nu despre botanică este acest număr al
revistei Viața Ortodoxă. El este dedicat
Sărbătorii Pascale, a biruinței Învierii
Domnului asupra morții, așa cum poate fi ea
trăită în Țara Sfântă, dar și acasă în
România.
Prin evocarea Patimilor Domnului, dar și
prin istorisiri personale, am dorit să vă
reamintim cât de greu poate fi să ajungi la
locul și momentul Învierii – și aici vorbim
strict despre a te afla la Biserica Sfântului
Mormânt din Ierusalim, la momentul
biruinței Vieții asupra morții, momentul
2 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
celei mai mari minuni a creștinătății, acela
al coborârii Sfintei Lumini în Mormântul
Domnului! Dar vom vedea deopotrivă și
ajutorul Domnului, total - dacă dorința din
inimă este curată. Din revistă vom afla, de
asemenea, că Hristos a înviat chiar și în
închisorile comuniste, dar și cum se poate
transmite astăzi Cuvântul – și deci urarea
pascală – către cei care fizic nu aud! Sau
cum poți fi supraviețuitor prin credință
astăzi, în vremurile teribile pe care le trăim,
în vreme de pandemie (caz medical).
Vorbim despre minuni ale credinței, în
diverse moduri de manifestare.
A doua parte a revistei evocă obiceiurile
tradiționale de Paști ale românilor - sub
semnătura unui pasionat cercetător
etnograf, doamna Dr. Doina Ișfănoni de la
Muzeul Satului. Vă veți reaminti că nu doar
ouăle roșii și modul în care se ciocnesc au o
simbolistică religioasă, dar și curățirea
caselor înaintea sărbătorii, coacerea
aluaturilor rituale (pasca și cozonacii),
prezența fripturii de miel pe mesele
românilor, îmbrăcarea de haine noi de Paști,
mersul finilor cu ploconul la nași și multe
altele, toate aceste gesturi rituale adânc
înrădăcinate în modul nostru tradițional de
viață – toate aduc slavă Celui ce ne-a
răscumpărat din moartea păcatului,
deschizându-ne Raiul pentru viața veșnică!
Concluzionând, așa cum o face doamna Dr.
Doina Ișfănoni, ” în cele trei zile ale
Paștilor, revenirea la tradiţie echivalează cu
un fel de pansament sufletesc, care ne ajută
să regăsim identitatea şi adevăratul profil
spiritual al românilor.”
Noi, întreg colectivul redacțional al reviste
Viața Ortodoxă, vă dorim să aveți Sărbători
Pascale binecuvântate, cu pace și bucurie în
suflet!
Hristos a Inviat!
Maria Chirculescu
 Cânt de Înviere
Când focul din ceruri pământul aprinde, Când Cerul coboară, Pământul se-nalță,
Iar apele-n spuză se fac, Văzduhul în slavă-i scăldat,
Raza pascală-n viteza luminii Îngeri și oameni tocmesc sărbătoare,
Vestește: Cântând:
Hristos a înviat! Hristos a înviat!

Lumina suavă aprinsă de Paște Hai, vino și tu, cu candela stinsă,

Veniți de-o primiți delicat! Nu sta nicium izolat.
E focu-nvierii, Hristos dăruiește, Domnul te iartă, îți dă din lumină,
Cântați-I: Doar crede...!
Hristos a înviat! Hristos a înviat!

Slăviți-L făpturi, slăviți-L noroade, IOACHIM

Slăviți-L cu suflet curat!
Lăsați să pătrundă în voi focul sacru,
Arhiepiscopul
Simțiți că: Hristos a înviat! Romanului și Bacăului
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro 3
Cateheză

Cugetare dureroasă din inimă pentru multa mulțime

a Patimilor Mântuitorului nostru, Hristos Dumnezeu,
prin înger, de Dumnezeu arătată celui dintre sfinți, părintele nostru Dimitrie,
Mitropolitul Rostovului și al Iaroslavului și al Rusiei făcătorul de minuni. Tălmăcită
din cele scrise cu mâna.
1. Numai suspinuri din inimă,
Hristos Dumnezeu pătimind,
mai înainte de moartea Crucii
a slobozit de 109 ori.
2. Picături de lacrimi la
Patimile Sale a vărsat 67200.
3. Picături sângerate a vărsat
din ochii Săi de 11 ori câte
109.225.
4. De perii capului și de barbă
tras și târât a fost de 78 de ori.
5. Poticnindu-Se, căzând la
pământ, începând de la
grădină până la Anna arhiere-
ul de 7 ori.
6. Împins fiind până la
poticnire, la picioare și fluiere
I s-au dat lovituri 172.
7. Ridicat fiind de la pământ
de păr și de funia ce a fost de
grumajii Lui de 23 de ori.
8. Bătăi cu palmele peste
obraz a suferit 102.
Unde mai vârtos, cu înarmată
mână de fier, însuși sluga
arhiereului, acel nemulțumi-
tor Malhus, căruia i-a vinde-
cat Dumnezeu urechea cea
tăiată de Petru apostolul, așa
de tare L-a lovit peste față,
încât s-a auzit în toată curtea
arhierească, încât și dinții din
gură I se strămutaseră; și
îndată a căzut Domnul la
pământ și s-au închipuit toate
degetele acelei mâini pe fața
Lui și mult sânge din gura Lui
și din nas a curs.
4 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
9. Tifle peste obraz și peste
gură și între ochi a primit 28.
10. Peste grumaji a fost lovit
de 25 de ori.
11. Peste cap și peste piept a
primit lovituri de 29 de ori.
12. De stâlp a fost lovit o dată
de moarte.
13. De pământ a fost iarăși de
moarte trântit de 3 ori.
14. La stâlp a fost bătut cu
toiege, cu biciuri noduroase,
rău înveninate și lanțuri de
fier în muchii. A primit
lovituri 6666, iar deosebit, cu
răni au fost 5000. Fiindcă
peste acele răni I se mai
adăugau altele mai cumplite,
încât dintru acestea, de multe
ori, după fire, nevoie ar fi
urmat să moară: dar cu
Dumnezeirea se întărea
omenirea, ca după acele prea
multe pătimiri, pe Cruce să
moară.
15. Bătăi și lovituri a primit
1199.
16. Pe cap au fost împunsă-
turi de la cununa cea de spini
1000. Fiindcă cununa se
punea și se lua de pe cap, până
la 50 de ori.
17. Lovit a fost peste cap și
peste cununa cea de spini cu
trestiile și cu toiegele din
toată puterea, de 40 de ori, din
care lovituri au trecut ghimpii
mai adânc decât alții în capul
Domnului, 5 până la creieri,
unde și după moartea
Domnului au rămas în cap 3.
18. La Golgota, ducându-Și
crucea, de cinci ori greu a
căzut. Și atunci a primit
lovituri de moarte de 19 ori.
19. Scuipături în față a primit
100.
20. Peste tot trupul Domnului
cel gol, care zăcea întins pe
Cruce, l-au mai scuipat cu
scuipături de 73 de ori.
21. Tras fiind încoace și
încolo cu batjocură de nas de
20 de ori.
22. De urechi așișderea a fost
scuturat de 30 de ori.
23. Răni multe și silnice,
lovituri și semne au fost pe tot
trupul Domnului: atâtea câte
zile sunt în 15 ani, adică
5475.
24. A pătimit Izbăvitorul
nostru cu tot sufletul Său și cu
tot trupul Său, izbăvind pe
om din moartea cea sufleteas-
că și trupească.
25. Cu sufletul a pătimit
scârbă, tânguire și temere de
moarte peste toate puterile
sufletești, adică peste minte,
peste înțelegere și peste voie.
Iar cu trupul afară de
golătate, a suferit bătăi și răni
și dureri peste toate
mădularele și simțirile tru-
pești.
 Cateheză

26. Peste cap, îmboldiri;

peste mâini și la picioare
pironire; pe coastă și pe
inimă, împungere; peste
obraz și tâmple, lovituri și
scuipături.
27. La pipăirea a tot trupul,
bătăi; la gustare, adăpare cu
oțet și cu fiere.
28. Spre mirosire, în puturoa-
sa închisoare; și pe Golgota
de către trupuri, răbdarea
putorilor; la auzire, huliri și
ocări; la vedere, acoperirea
ochilor și vărsarea lacrimilor
celor ce stăteau și plângeau
sub crucea Lui. Și la privire,
dezgolirea trupului Său a
căruia numai coapsele,
preacinstita Maica Sa, cu
năframa capului său pe Cruce
le-a înfășurat.
29. Însă trei mai iuți dureri au
fost la Sfintele Patimi ale
Domnului.
30. Cea mai întâi, când
Domnul nu multe suflete a
văzut pocăindu-se cu mulțu-
mire, pentru pătimirea Sa.
Pentru care ca și cum în zadar
Sângele Lui a vărsat.
31. Al doilea, când Domnul a
văzut sufletul Maicii Sale,
sub Cruce gemând și cu arma
pătimirii pătrunsă. milor Mântuitorului nostru
32. Al treilea, când Trupul Iisus Hristos și ale prea- Dacă la Dumnezeu ”și
Lui pe Cruce l-au pironit, curatei stăpânei noastre, perii capului vostru sunt
atâta de mâini și de picioare l- Născătoarei de Dumnezeu și numărați” (Luca, 12, 7),
au întins, încât s-au desfăcut pururea Fecioarei Maria, cum să nu credem că
toate alcătuirile lui. Maicii Sale, s-au alcătuit de toate suferințele
” În ceasul acela s-a împlinit marele ierarh al lui Hristos, Mântuitorului nostru
proorocia psalmistului: Nu- Sfântul Dimitrie, Mitropoli- Iisus Hristos, Fiul lui
mărat-au toate oasele mele”. tul Rostovului și al Iarosla- Dumnezeu, sunt
33. Toate patimile Domnului vului (1651-1709), din neam cunoscute în amănunt în
după asemuiri 100.146. Malorosian și s-au tălmăcit ceruri?!
Aceste închinări ale Pati- din limba cea rusească.
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
5
 Biserica Sfântului Mormânt
Ierusalim
Locurile în care a pătimit Domnul

4 3

1 Capela Biciuirii și a Cununei de Spini

2 Icoana cu Patimile Domnului, din Capela Biciuirii
3 Altarul Împărțirii Veșmintelor (Biserica Armeană)
4 Stâlpul Biciuirii. Credincioșii care pun urechea pe masa de deasupra Stâlpului Biciuirii pot auzi,
de multe ori, zgomotele loviturilor de bici aplicate Mântuitorului, sau zgomot de lanțuri.
 2
1

1 Golgota - Locul Răstignirii Mântuitorului

2 Pogorârea de pe Sfânta Cruce
3 Piatra Mirungerii, se pot observa pete
de sânge apărute în Vinerea Mare, 2014
4 Punerea în Sfântul Mormânt
5 Prohodul Domnului 6 Sfânta Lumină
Cateheză

Semnificația și simbolistica icoanei pascale

Mulți oameni se întreabă cum ar trebui să arate icoana celei mai mari și mai importante
sărbători creștine - Învierea lui Hristos. Pentru ortodocși, este important ca icoana
Paștelui să înfățișeze nu numai Învierea din morții lui Iisus Hristos, ci și să arate că El
este Mântuitorul oamenilor, Biruitorul morții și Cel Înviat din morți. La urma urmei,
acesta este tocmai sensul venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu. Pictorul de icoane se
confruntă cu o sarcină dificilă - de a conecta Învierea lui Iisus Hristos cu mântuirea
oamenilor, de a arăta această legătură, de a o descrie. În Biserica Ortodoxă există
multe icoane diferite care Îl înfățișează pe Hristos Înviat, Mântuitorul. Dintre acestea,
ar trebui evidențiată în special icoana „Pogorârea în Iad a lui Iisus Hristos”, care
descrie evenimentele din Sâmbăta Mare.
Ce vedem în această icoană? distrusă, ușile Iadului sunt cât de departe a trebuit să
Pe Cel coborât în Iad, pe sparte, iar Mântuitorul meargă Dumnezeu Însuși
Biruitorul morții – pe Hristos coboară în Iad către toți cei pentru a-l salva pe om.
Mântuitorul nostru. El ține care se află în așteptarea Cu adevărat Răstignit vineri
mâna strămoșului nostru eliberării. Icoana descrie și Înviat duminică, Iisus
Adam, iar lângă Iisus se află momentul întâlnirii Noului Hristos a fost sâmbătă în Iad.
Eva. Acesta este momentul în Adam - Hristos Mântuitorul, Domnul coboară în adâncu-
care Domnul se pregătește cu vechiul Adam - strămoșul rile lumii căzute în păcat,
să-i conducă pe primii nostru. Este momentul ”subpământene”, pentru a-i
oameni afară din Iad. Puterea eliberării de păcat și al scoate pe oameni de acolo,
morții și a păcatului este eliberării de moarte. Vedem pentru a elibera captivii.
8 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro

La urma urmei, odată cu
căderea primilor oameni,
legătura omenirii cu
Dumnezeu a fost întreruptă.
Chiar și cei drepți nu au
scăpat de puterea păcatului
și după moartea lor au
așteptat tot în Iad venirea
Mântuitorului. În lumea
căzută, păcătoasă, vedem că
există și oameni cu aureolă,
toți acești sfinți sunt închiși în
temnița Iadului și îl așteaptă
pe Mântuitorul. Căci, după
cum afirmă Sfântul Apostol
Pavel, Dumnezeu „este
Mântuitorul tuturor oameni-
lor și mai ales al credincioși-
lor” (1 Tim. 4, 10).
Deci, în prim-planul icoanei
„Coborârea lui Iisus Hristos
în Iad” îi vedem pe strămoșii
noștri Adam și Eva, primii
care au păcătuit, oameni care
s-au lipsit de comuniunea cu
Dumnezeu. Dar sunt și aceia
care L-au așteptat cel mai
mult pe Mântuitorul!
Mâna lui Adam, prin care
Domnul îl ține, s-a slăbit
complet - omul căzut nu are
puterea singur, fără ajutorul
Creatorului, să scape din Iad,
să se elibereze de puterea
păcatului și să învingă moar-
tea. Dar cealaltă mână a lui
Adam este întinsă cu hotărâre
către Hristos, căci Dumnezeu
nu-l poate mântui pe om, fără
efortul omului de a se mântui.
De cealaltă parte a lui Hristos
este Eva. Mâinile ei sunt
ascunse sub haine, dar sunt
întinse și către Mântuitor.
„Aceste mâini”, își amintește
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Eva cu lacrimi, „au comis un
păcat mare, au smuls fructele
interzise”. Și acum nu îndrăz-
nește să-l atingă pe Hristos
singură, ci așteaptă ca
Dătătorul vieții și Biruitorul
morții, Iisus Hristos, să se
întoarcă la ea și să o ia de
mână.
Sfântul Grigorie de Nyssa
compară acel fruct interzis
din Rai cu Potirul cu Sfânta
Împărtășanie. Așa cum este
nevoie să ne apropiem de
Sfintele Taine fiind pregătiți,
tot așa și strămoșii nostri
trebuia să se apropie de acel
rod, fiind pregătiți.
Dumnezeu le-a stabilit postul
(să nu mănânce) și ascultarea
față de Creator „grădina cea
din Eden, s-o lucreze şi s-o
păzească” (Gen. 2:15), pen-
tru a crește spiritual. Prin
urmare, când ne apropiem de
Sfânta Împărtășanie trebuie
să postim, să ne rugăm și să
facem lucrări de milă, pentru
a crește spiritual. Abia atunci
Sfintele Taine ne pot servi
pentru mântuire și nu pentru
condamnare.
Mâinile acoperite ale Evei
indică, de asemenea, pocăin-
ța, îndepărtarea oamenilor de
Sursa vieții - Dumnezeu.
Strămoșii au vărsat lacrimi
amare după păcat și după
pierderea Raiului.
Înțelegerea înstrăinării
cuiva, îndepărtarea față de
Dumnezeu, realizarea adân-
cimii depline a căderii și
neputința de a depăși abisul
Iadului, tristețea și dorul de
Cateheză
Rai sunt vizibile pe fețele
strămoșilor.
Totul este descris în icoană:
Însuși Domnul, strămoșii,
toți oamenii care așteaptă
mântuirea, porțile rupte ale
Iadului - totul, chiar și cele
mai mici detalii, indică
întâlnirea lui Dumnezeu și a
omului, etern și temporar,
arată atât pocăința oamenilor,
cât și cea mai mare bucurie a
izbăvirii de păcat: Învierea !
Învierea este victoria care ni
se oferă, este triumful vieții
asupra morții și a păcatului,
este reînnoirea întregii natu-
rii umane. Potrivit Sfântului
Grigorie Palama, „Învierea
Domnului este reînnoirea
naturii umane și revitalizarea
și recreerea și întoarcerea la
viața nemuritoare”.
Fie ca fiecare dintre noi să ne
amintim de cuvintele Sfântu-
lui Ioan Gură de Aur:
„ Nimeni să nu se tânguiască
pentru păcate, că iertarea a
strălucit din mormânt!
Nimeni să nu se teamă de
moarte, că ne-a isbăvit pe noi
Moartea Mântuitorului!
Unde-ţi este, moarte, boldul
tău? Unde-ţi este, Iadule,
biruinţa? Hristos a înviat şi tu
ai fost biruit.! “
Fie ca Dumnezeu să ne facă
părtași la ”Învierea cea din
morți” (Fil. 3:11) și să ne
putem continua cu demnitate
marșul nostru pe drumul
vieții.
IRINEU
Episcop de Orsk și Gai, Rusia
9
 Semnal Editorial Părintele Dr. Horia Dumitrescu,
autorul lucrării ”Soț și soție pe
calea mântuirii”, a dorit să
realizeze o sinteză teologică a vieții
de familie în învățătura Bisericii
Ortodoxe;
De asemenea, ne oferă o prezentare
succintă a vieților sfinților soț și soție,
care prin credința lor, modul de
viețuire familială, dar și prin sfârșitul
mucenicesc, au fost trecuți în
sinaxarele Bisericii.
Sunt prezentate modele de familii
demne de urmat din Vechiul şi Noul
Testament, sfinți căsătoriți ai
Bisericii Ortodoxe, dar şi rugăciuni
pentru întărirea soţilor pe calea
mântuirii în comuniune reciprocă,
pentru dobândirea milei celei
nemăsurate a lui Dumnezeu.
În ultima parte a cărţii sunt aşezate
rugăciuni pentru folosul familiei
creştine, adresate sfinţilor ocrotitori
ai familiei.

Cartea se poate comanda la:

Autor, Pr Horia Dumitrescu, Tel +40 766 477 274
Editura Universitaria, Magazin virtual: www.editurauniversitaria.ro

10 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro

 Pentru ce
grăieşti,
Israele:
"Calea mea
este ascunsă
Domnului ?”
(Isaia 40, 27)

Dacă vi se vor părea incredibile faptele relatate mai jos de Părintele Isaia de la Schitul
Sfântul Ilie Berzunți din Județul Bacău, gândiți-vă că ele pot fi certificate de: Părintele
Roman, actualmente ieromonah în cadrul Bisericii Române din Ierusalim și ghid al
pelerinilor români în Țara Sfântă; Părintele Calinic, actualmente singurul monah
român din Mănăstirea Sfântul Sava din Pustiul Iudeii, Palestina; Părintele David, ghid
al pelerinilor români în Țara Sfântă. În anul 1999, când se petrec cele relatate, dintre
cei trei prieteni din Onești, Părintele Isaia era deja ieromonah, Părintele Roman și
Părintele Calinic locuiau și lucrau în Israel (ulterior au intrat în monahism), iar
Părintele David era singurul ghid român din Țara Sfântă. Dar să urmărim această
istorie fabuloasă, care arată purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru oamenii Săi.
Pentru ce zici tu, Roman) și Fratele Costel sunat Părintele Roman și mi-
Iacove... ”dreptul meu (acum Părintele Calinic) au a zis că îmi trimite din nou
este trecut cu vederea de trimis invitație pentru mine invitație și plătește el totul,
vreo trei ani la rând (ei lucrau numai să mă duc la Ierusalim.
Dumnezeul meu?" atunci în Israel), dar aceste Atunci sosise la mănăstire un
(Isaia 40, 27) invitații nu mai ajungeau la părinte de la Sfântul Munte
Prima oară am fost în Țara mine, rămâneau la Mănăs- Athos, care m-a întrebat:
Sfântă în anul 1999. Nu tirea Sfântul Sava - de care - De ce nu vrei să mergi în
ajungea oricine atunci în aparținea Schitul Sfântul Ilie Țara Sfântă?
Israel, trebuia viză și aceasta Berzunți, pe care îl reactiva- - Păi nu a fost rânduit, când o
se obținea foarte greu. sem sub ascultare și al cărui să vrea Dumnezeu o să ajung
Fratele Relu (acum Părintele stareț sunt. În anul 1999 m-a - am zis.
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
11
Minunile credinței
Vrei să spui că Dumnezeu nu
rânduiește, că nu vrea
Dumnezeu? Crezi că eu sunt
mai bine pregătit decât tine,
sau mai acceptat de
Dumnezeu pentru a merge în
Țara Sfântă? Dumnezeu
primește pe toată lumea, nu
aștepta să strige Dumnezeu la
tine. Nimeni nu își dorește să
mergi acolo, tu trebuie să
vrei. Dacă îți dorești, ajungi,
daca nu, nu. Dacă ai acolo
prieteni care te ajută și poți să
mergi, de ce nu vrei?
Atunci mi-a încolțit ideea
a c e a s t a , c ă î n t r- a d e v ă r
Dumnezeu îți dă, îți trimite,
numai tu să ajungi să îți
dorești să mergi. Eu văzând
în ultimii ani atâtea încercări,
atâtea piedici, am tăcut din
gură, pentru că așteptam să se
întâmple ceva, nu am
incercat să îmi fac voia mea,
deși îmi doream să văd
Ierusalimul. Așa ca m-am
hotărât acum să plec.
Tocmai atunci, în aceeași zi,
m-a sunat din nou Părintele
Roman și m-a întrebat: vii?
Iar eu i-am spus că da, m-am
hotărât!
În perioada aceea eu făceam
naveta între Schitul Sfântul
Ilie (din vârful Muntelui
Bulimandru), Mănăstirea
Sfântul Sava (la baza
muntelui) și Mănăstirea
Pogleț (încă 60 km distanță).
Mergeam mai ales sâmbăta,
duminica și de sărbători,
12
eram chemat mereu, când era 27. Pentru ce zici tu,
nevoie de preot să slujească.
Iacove, pentru ce
Vreo trei ani de zile am făcut
această navetă. grăieşti, Israele:
"Calea mea este
De Florii ascunsă Domnului,
Am început Postul Mare, iar dreptul meu este
ultimele săptămâni chiar m- trecut cu vederea de
au ”uitat” acolo la Pogleț. Am Dumnezeul meu?"
mărturisit, am slujit, am făcut
toată rânduiala postului 28. Nu ştii tu, sau n-ai
acolo, au venit și Floriile – aflat tu că Domnul
am mărturisit credincioșii, este Dumnezeu
am slujit, am împărtășit, iar
după amiază am zis să
veşnic, Care a făcut
mănânc și eu ceva. Dar o marginile pământului,
maică mi-a spus că un părinte Care nu oboseşte şi
dintr-un sat vecin are o nici nu Îşi sleieşte
problemă, așa că am plecat să puterea? Că
văd ce se întâmplă, sa dau înţelepciunea Lui este
ajutor, era o situație mai nemărginit de
critică. Când m-am întors, adâncă?
șoferul mănăstirii mă aștepta
cu invitația pentru Locurile 29. El dă tărie celui
Sfinte și mi-a spus că pot să
obosit şi celui slab îi
merg cu el înapoi acasă, dacă
vreau să plec; dar cum nu
dă putere mare.
prea am șanse, pot să rămân
în continuare la Mănăstirea 30. Cei tineri se
Pogleț. I-am răspuns că dacă obosesc, îşi risipesc
am 1% șansă să ajung în Țara puterile şi vitejii
Sfântă să văd Sfânta Lumină, luptători vor putea să
eu încerc – deși era târziu, se clatine;
începea Săptămâna Mare.
31. Dar cei ce
Ca să pot obține viza de
Israel, în vremea aceea
nădăjduiesc întru
aveam nevoie de timp mai Domnul vor înnoi
mult, cel puțin o lună durau puterea lor, le vor
aceste formalități. creşte aripi ca ale
Ca monah, aveai nevoie de vulturului; vor alerga
binecuvântare de la starețul şi nu-şi vor slei
tău, apoi de la Episcopie, iar puterea, vor merge şi
cu această binecuvântare nu se vor obosi.
mergeai la Patriarhie; (Isaia 40, 27-31)
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
 Ierusalim, vedere panoramică asupra Cetății Sfânte
Patriarhul dădea binecuvân-
tare și cu aceasta mergeai la
ambadasa Israelului pentru
solicitarea de viză.
Eu nu știam toate aceste
demersuri atunci și nici nu
am fost anunțat despre ele.
Deși veneam după o săptă-
mână grea din Postul Mare –
rânduiala călugărului este să
ajunezi mai mult, să postești
mai mult, am slujit, am măr-
turisit zilnic... Nu dormisem
suficient, eram foarte obosit,
dar ajuns la schit m-am
hotărât să merg să văd Sfânta
Lumină de Înviere, la Sfântul
Mormânt din Ierusalim.
Domnul dă tărie celui
obosit şi celui slab îi dă
putere mare (Isaia 40, 29)
Au urmat câteva zile -
primele din S ăptămâna
Patimilor – în care, cu toată
oboseala acumulată și cu
nevoința rânduielii specifice
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
acestei săptămâni speciale a
ortodoxiei, am fost tot pe
drumuri. În anul 1999 nu erau
telefoane mobile și nici
internet, deci nici posibi-
litatea de a te informa rapid,
dacă cei de lângă tine nu-ți
spuneau ce trebuie să faci. Iar
mie nu mi-au spus, probabil
fiind convinși de inutilitatea
demersurilor mele, cât și
pentru faptul că aveau nevoie
de preot pentru sluba din
noaptea de Înviere.
Lunea Mare. A doua zi după
ce m-am hotărât să plec în
Israel m-am dus la Patriarhie,
cu invitația trimisă de
Părintele Roman, pentru
obținerea vizei. Am plecat pe
jos până la Berzunți (două ore
și jumătate), de acolo cu
autobuzul până la Onești
(mai mult de o oră) și apoi cu
trenul la București, am mers
toată noaptea. Am ajuns
marti dimineata la București,
în Gara de Nord
Marțea Mare. Dimineața,
din Gara de Nord am luat
metroul până în Piața Unirii
și de acolo am urcat la
Patriarhie, unde am ajuns în
timpul Sfântei Liturghii.
După terminarea slujbei, m-
am informat unde se află
biroul pentru a obține binecu-
vântarea pentru plecarea în
Țara Sfântă. Am mers la
biroul indicat și acolo l-am
întâlnit pe Părintele Liviu
Popa, care și-a dorit să mă
ajute, dar întrucât nu aveam și
binecuvântarea de la Episco-
pie, nu avea cum să obțină
binecuvântarea de la Patriar-
hie. Drept pentru care a
trebuit să plec din nou acasă,
în județul Bacău, cu trenul de
noapte.
Miercurea Mare. Am ajuns
cu trenul dimineață în Onești
și de acolo m-am dus cu un
autobuz până în Bacău, apoi
cu un altul la Roman. La
Episcopia Romanului și
13
Minunile credinței
Bacăului am aflat că Prea-
sfințitul Eftimie nu era acolo,
era la Mănăstirea Măgura de
lângă Târgu Ocna.
M-a ajutat secretarul de la
Episcopie, pentru că a
întocmit documentul cu bine-
cuvântarea și mi l-a dat în
mână, doar să il găsesc pe
Preasfințitul și să îl rog să mi-
l semneze. Cu un autobuz m-
am dus la Târgu Ocna, apoi
am urcat muntele pe jos la
Mănăstirea Măgura, unde am
primit semnătura și binecu-
vântarea să merg la Locurile
Sfinte de la Preasfințitul
Eftimie, după care m-am
întors la Onești.
L-am sunat pe Părintele
Roman și l-am întrebat ce are
nevoie să îi aduc din țară. El
mi-a spus că nu au nevoie de
nimic, au acolo de toate,
acolo este țara în care curge
miere și lapte. Eu am insistat,
14
Grădina Ghersimani. “Pace” sub măslini
am zis că tot trebuie să aibă ei
nevoie de ceva din România
– iar răspunsul a fost:
”eventual niște cărți de
rugăciune, pentru bolnavii
români, mai ducem la spital,
ar fi bune”.
Atunci eu am mers la Fratele
Iosub, stătea aproape de gara
din Onești și l-am rugat să îmi
pregătească niște cărți de
rugăciune. După care am
plecat la autogară și am luat
autobuzul spre Berzunți, am
mers pe jos pănă la mănăstire
și am luat binecuvântare de la
Părintele Stareț, apoi m-am
grăbit să prind autobuzul de
seară spre Onești.
Între timp, Fratele Iosub
pregătise geanta cu cărți de
rugăciune. Când am ridicat-o
de jos, cred că avea vreo 50
kg, abia am târât-o până la
gară, ca să mă duc la
București cu trenul de
noapte.
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Joia Mare. În Bucureșt, din
Gara de Nord am târât geanta
pănă la metrou, de acolo am
mers până în Piața Unirii,
apoi am urcat Dealul Mitro-
poliei. Cum urcam dealul
spre Mitropolie, cu cine mă
întâlnesc? Cu mașina și
șoferul de la mănăstire de
acasă și cu Fratele Emilian,
care tocmai la Patriarhie
mergeau! M-au ajutat să duc
geanta la căminul preoțesc și
apoi au plecat, după ce mi-au
amintit că au nevoie de mine
la mănăstire pentru slujba de
Înviere; erau siguri că nu pot
ajunge acum în Țara Sfântă!
Cei ce nădăjduiesc întru
Domnul vor înnoi
puterea lor, (Isaia 40, 31)
Până când m-am întors eu din
Județul Bacău, Părintele
Liviu Popa de la Patriarhie a

Poarta de Aur și Valea lui Iosafat, Locul Judecății de Apoi. Ierusalim
vorbit și pentru bilete de
avion pentru mine, dar a aflat
că, chiar dacă aș avea viză, nu
mai există bilete disponibile
către Israel, nici acum nici în
luna care urmează. A încercat
și la Tarom și la alte companii
aviatice și pur și simplu nu
existau, toate locurile erau
vândute. Tot ce a putut face a
fost să îmi facă o rezervare și
dacă timp de o lună cineva
urma să renunțe, mă anunțau
și puteam pleca mai repede.
Părintele mi-a spus:
- Până la Înălțare, sau cât va fi
viza, vei putea pleca, tot
perioadă pascală este...
- Dar eu vreau totuși să ajung
acum, de Înviere, la Ierusa-
lim, la Sfânta Lumină!
- Ce Sfânta Lumină? zice
Părintele Liviu... La Ierusa-
lim Sfânta Lumină vine
sâmbătă la prânz, adică
poimâine, nu sambătă
noaptea spre dumincă;
înțelege că nu ai cum să
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
ajungi, suntem în Joia Mare și
nu ai nici viză și nici bilet de
avion, iar blocajul e la bilet de
avion. Dacă eu, cu atâtea
relații și cunoștințe nu am
reușit, înseamnă că este
imposibil să ajungi până la
Înviere sau imediat după.
- Dar eu vreau totuși să ajung!
- Nu înțelegi că nu ai cum?
Dumnezeu face minuni, dar
în cazul Sfinției Tale nu are
cum să facă nici o minune! Te
văd om bun și deștept, trebuie
să înțelegi: nu ai cu ce pleca!
Aici ce minune să mai facă
Dumnezeu?
Părintele Liviu mi-a spus să
vin mâine vineri, să iau
binecuvântarea de la Patri-
arh. Dar eu am insistat, dacă
tot sunt acolo, poate reușesc
să iau tot atunci acest docu-
ment, ca să merg vineri la
ambasadă.
Părintele Liviu a zis: ”uite, ca
să fii tu mulțumit, merg acum
să iau binecuvântarea.”
Minunile credinței
Între timp am ieșit să aflu
unde este ambasada Israe-
lului (era situată la nici un
kilometru de Patriarhie), am
localizat-o și m-am întors.
Părintele Liviu Popa luase
binecuvântarea pentru mine,
așa că această problemă era
rezolvată. Mi-a spus să merg
la Ambasada Israelului mâine
dimineață și dacă nu rezolv,
să îl sun.
Seara am mers la Denia celor
Douăsprezece Evanghelii și,
după ce a plecat toată lumea -
era liniște pe Dealul Mitropo-
liei - l-am sunat pe vărul meu
și i-am spus că sunt în
București. ”Ce faci?” ” Sunt
in Bucuresti.” ”De ce?” ”
Plec la Ierusalim!” ”Un-
de??!” ”La Ierusalim!” ”Și nu
vii acum la mine? Stai acolo,
că vin acum să te iau!”
A venit cu mașina, m-a luat
cu tot cu geanta cu cărți și m-a
dus la el acasă. Bineînțeles că
eram obosit, nedormit, după
15
Minunile credinței
o săptămână de drumuri, în
post, iar acum ajunare - fără
să bei apă, fără să mănânci, n-
a fost așa de ușor. Vărul meu
m-a luat și... am stat cu el de
vorbă toată noaptea.
Dimineața m-am spălat pe
ochi și apoi m-a dus la
Ambasada Israelului, cu
mașina.
le vor creşte aripi ca ale
vulturului, (Isaia 40, 31)
Vinerea Mare
La Ambasada Israelului am
ajuns al treilea, mai era o
familie de bătrâni la rând în
fața mea. În maxim 20 de
minute, a fost plin de lume,
toți veniți pentru viză, cred că
au fost mai mult de 100 de
persoane.
La un moment dat au venit și
un părinte de la Mănăstirea
Frăsinei și o maică de la
Mănăstirea Măgura, își
doreau și ei să ajungă acum la
Ierusalim.
- Părinte, blagosloviți! Ce
faceți?
- Merg la Ierusalim!
- Păi și noi, de când ne dorim
să ajungem la Ierusalim și nu
putem...
- Păi de ce nu puteți, nu aveți
documentele?
- Ba da, avem tot ce ne
trebuie, dar când ajungem
aici la poartă, nu ne dau voie
să intrăm, numai când ne
vede portarul, ne și respinge!
Avem vreo două săptămâni
de când venim aici zilnic și nu
avem nici o șansă...
16
- Eu îmi doresc să ajug la
Ierusalim.
- Părinte, daca ma ajutați să
ajung acum la Ierusalim, eu
vă plătesc biletul de avion, a
zis maica.
Când a spus maica vorba asta,
mi-am dat seama că eu nu
aveam nici un ban! Eu nu
aveam bani de bilet de avion
pentru Israel. Când a plecat
vărul meu, mi-a pus niște
bani în buzunar, să am de
cheltuială – ăștia erau toți
banii mei și nici nu știam câți
sunt. Erau bani românești,
bineînțeles.
- Adevărul e că eu chiar nu
am bani, dacă îmi iei biletul
de avion, în Israel îmi dă
Părintele Roman și ți-i dau
înapoi.
- Nuuu, că eu am bani, îți dau
bani și pentru cheltuială, doar
ajută-mă să plec acum în
Israel!
- De unde ai tu așa de mulți
bani, maică?
- Părinte, eu am 2000 de
dolari la mine, am bani, vă
plătesc și cheltuiala acolo,
numai să ajung în Țara
Sfântă!
- Tu înțelege că mie nu-mi
trebuie, că în Israel eu pot da
banii înapoi.
- Doamne ajută, măcar
Sfinția Voastră să ajungeți că
noi nu avem nici o șansă...
Între timp, se făcuse rând
mare în spatele nostru. S-a
deschis poarta Ambasadei
Israelului, bătrânii au fost
primii care au intrat. Paznicul
ne controla cu un baston cu
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
senzori, când mi-a venit
rândul aparatul a început să
țiuie. Eu aveam la mine o
sticluță mică de mir, de care
eram așa de bucuros, o
țineam ca pe sfintele moaște!
Cum aparatul a țiuit, paznicul
m-a întrebat ce am acolo. ”E
mir” am spus și în timpul
acesta l-am și miruit!
Paznicul s-a uitat la mine și a
tăcut, s-a liniștit. Atunci eu
am profitat și i-am chemat și
pe părinte și pe maică, am
intrat toți trei.
În dorința mea de a ajunge să
iau viza, am mers repede tot
înainte și i-am depășit pe
bătrâni, am ajuns primul la
ghișeu. Am dat actele, le-au
acceptat și apoi mi-au zis
când să mă întorc după
rezultat. Eu am întrebat:
- Pot să vin la ora 12, astăzi?
- Nu, programul nostru este
până la ora 16.
- Dar eu pot să vin să iau viza
la ora 12?
- Dar cine v-a zis că primiți
viza?
- Păi eu vreau să plec la
Ierusalim!
- Dar e obigatoriu să vă
punem viza? Stați să vedeți
dacă primiți viza, întâi. Vă
rog frumos să plecați, că mai
sunt și alții.
Eu nu am plecat, voiam să
știu dacă pot veni să iau viza
la ora 12.
- Tot aici sunteți?
- Pot să vin la ora 12 după
viza?
- Bine, veniți la ora 13.

Noi am plecat de la Ambasa-
dă cu toții, dar ce să facem cu
geanta mea de 50 de
kilograme? Maica era foarte
bucuroasă că a putut intra la
viză. Mama maicii era acolo
cu noi – era profesoară de
pian în București.
Geanta cu cărțile de rugăciu-
ne am lăsat-o în grija familiei
de bătrâni, care se așezase pe
o bancă lângă ambasadă.
Apoi am plecat să căutăm o
agenție pentru bilete de
avion. Deși mi se spusese că
nu sunt șanse, totuși eu mai
speram... Cum nu fusesem
niciodată într-o agenție unde
se vând bilete de avion, cu
ajutorul mamei maicii, am
mers la o agenție Tarom. Am
intrat, din spatele unui ghișeu
a ieșit o femeie care s-a
apropiat de mine care spune:
- Părinte, așteptați-mă o oră,
am o treabă la o ambasadă și
imediat mă întorc, apoi vă
ajut cu tot ce aveți nevoie.
- Dar nu știți cu ce trebuie să
ne ajutați, noi vrem să
mergem la Ierusalim.
- Bine, doar așteptați-mă o
oră și vă ajut.
- Bine, mergem la ora 13 să
luăm viza, apoi ne întoarcem.
- Nu aveți viza??
- Nu avem, mergem la ora 13
să o luăm.
Am plecat la o altă agenție, au
vrut să ne ajute și ei, dar nu
erau locuri pentru Tel Aviv.
Ne-au spus să lăsăm numele
pentru a fi anunțați dacă
cineva renunță.
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Când am spus numele meu,
mi-au zis că sunt primul pe
listă, Părintele Liviu Popa de
la Patriarhie chiar își ținuse
promisiunea și îmi făcuse
rezervarea.
Ne-am întors la Ambasada
Israelului (era renumită ca
fiind ambasada care acorda
cel mai greu vizele turistice)
și la ora 13 am avut și vizele,
toți trei! Și ne-am bucurat!
Am luat și geanta rămasă
lângă bancuță (bătrânii
plecaseră) și am mers din nou
la Agenția Tarom.
Femeia cu care vorbisem a
apărut deodată (ca și prima
dată) și ne-a zis: ”Mergeți
imediat la Agenția Malev,
aveți trei bilete asigurate,
colegele mele vă așteaptă
deși este ora închiderii, dar
grăbiți-vă că într-o oră zboară
avionul! Mergeți repede să
luați biletele și apoi cu un
taxi, urgent la aeroport!”
Am luat taxiul, la Agenția
Malev ne-a așteptat cineva să
ne dea biletele – nu unul, ci
trei bilete, deși eu nu spu-
sesem de câte bilete avem
nevoie. Acum, de unde bani
să le plătim?
Maica a scos dolarii, a plătit,
dar mai trebuia o diferență în
lei și maica nu avea deloc
bani românești. Iar ca să
schimbe bani, pierdeam timp.
Mi-am amintit că am în
buzunar banii de la vărul meu
și exact suma care a trebuit
plătită, exact atât aveam în
buzunar! Nici azi nu știu câți
bani erau, dar a fost exact
Minunile credinței
suma necesară, ca să nu mai
pierdem timpul! Aveam
biletele, hai la taxi!
Taximetristul ne-a cerut o
sumă imensă, noi nu o
aveam, dar era cu noi mama
maicii și eu am zis ca femeia
aceasta (profesoara de pian)
doar ne conduce la aeroport și
se întoarce în București și
plătește ea. Toată lumea a fost
de acord.
Aeroportul era pustiu, a venit
cineva și ne-a preluat, ne-a
grăbit, mi-a luat și geanta și
ne-a condus la bandă și unde
trebuia și apoi ne-a scos afară
d i r e c t , n e - a p u s î n t r- o
mașinuță și ne-a dus direct la
avion. Mi-au luat geanta în
avion, au pus o etichetă pe ea
și pur și simplu, în timp ce noi
ne așezam pe locuri, avionul
a și decolat. Aici Dumnezeu a
lucrat din nou, că mi-am și
zis: ”Dacă ar fi așa și cu
Vămile Văzduhului, să tre-
cem așa fără control, cale
liberă, ce bine ar fi!” Era
prima dată când zburam cu
avionul. Acum mă gândesc,
cum mi-ar fi primit mie în
mod normal geanta de 50
kg?! Am ajuns la Budapesta,
am stat câteva ore în aeroport,
apoi am plecat cu alt avion
spre Tel Aviv.
vor alerga şi nu-şi vor slei
puterea, (Isaia 40, 31)
Sâmbăta Mare, Ierusalim
Când am juns la Aeroportul
din Tel Aviv, ne-au dat niște
fișe de completat.
17
Minunile credinței

Cum nu știam limba engleză,

ne-a ajutat maica. Pentru
adresa din Ierusalim am luat
adresa din invitație. Cât am
tot completat noi, am rămas
singuri în aeroport, nici nu
știam cu ce mașină să
mergem spre Ierusalim.
Maica a plătit un taxi
(scump!) și am dat adresa de
la Așezământul Românesc.
Ne-am bucurat când am ajuns
la Așezământul Românesc,
am bătut la poartă, ne-a
deschis o maică și am intrat în
curte. Maica ne-a spus că nu
are timp de noi. I-am spus că
am vrea să ajungem la
Sfântul Mormânt, la Sfânta
Lumină. ”Nici să nu vă
gândiți că merg la Sfântul
Mormânt cu voi, pentru că
am destulă treabă si nu am
timp pentru voi.” Și a plecat,
lăsându-ne singuri în curte.
Era Maica Leontia, maica
stareță a Așezământului
Românesc de la Ierusalim.
După câteva minute a apărut
un părinte bătrân și ne-a
întrebat ce facem, stăm aici
degeaba, nu mergem la
Sfântul Mormânt? Grăbiți-
vă, grăbiți-vă fraților, acum
vine Sfânta Lumină și am
întârziat. L-am întrebat unde
aș putea lăsa geanta aceasta și
mi-a spus unde este un
dormitor pentru bărbați, mi-a
zis să o las acolo. L-am rugat
să ne aștepte cinci minute, dar
a zis că e târziu și el nu Muntele Măslinilor
așteaptă pe nimeni. Ne-am La baza muntelui: Grădina Ghetsimani și Biserica Națiunilor
dus, am lăsat geanta și ne-am Sus – Mănăstirea Sf Maria Magdalena (cupole aurii)
grăbit să îl ajungem din urmă Jos – Valea lui Iosafat, locul Judecății de Apoi
pe părintele.
18 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro

Era Părintele Lazăr de la
Mănăstirea Cernica.
La Biserica Sfântului
Mormânt
Pe drum, alături de Părintele
Lazăr, m-am gândit să îmi iau
repere, încât dacă cumva nu
mă voi întâlni cu Părintele
Roman sau cu Părintele
Calinic, să mă pot totuși
întoarce la Așezământ.
Am ajuns în fața Sfântului
Mormânt, am întrebat dacă
aceasta este intrarea, erau mii
de oameni acolo, curtea și
strada erau arhipline, era cu
neputință să te poți strecura și
să ajungi în fața Sfintelor Uși
ale Bisericii. Am stat noi la
rând cam o jumătate de oră,
dar nu se mișca nimic.
Începusem să am grija că
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Venirea Sfântei Lumini în Sâmbăta Mare 2015
dacă se deschid ușile și intră
toți oamenii aceia, nu aș mai
fi avut și eu loc înauntru.
Intre timp a venit politia
arabă și politia ivrită și au
făcut un gard viu, un culoar
pentru intrarea către Biserica
Sfântuui Mormânt. Pe acolo
nu avea nimeni nici o șansă să
intre. Biserica fusese închisă
încă de seara, iar acum se
apropia ora venirii delega-
țiilor oficiale. Mai târziu am
aflat că Părintele Roman si
Părintele Calinic erau încă de
seara înăuntru. Pe atunci era
posibilitatea să rămâi noaptea
în biserică, după ce se închi-
deau usile, iar cei rămași
înauntru nu mai puteau ieși
până a doua zi.
În scurt timp a venit delegatia
Patriarhului Diodor și s-au
Minunile credinței
deschis ușile bisericii, iar
lumea s-a îmbulzit către
intrare. Puhoiul de oameni
m-a împins și m-au dus până
în Sfântul Altar al Bisericii
Învierii – fără să stiu unde mă
aflu. După aproape o oră au
venit cei care se ocupau cu
ordinea și au dat lumea afară
din altar – femei, bătrâni,
copii -, au aranjat frumos si
au pregatit totul pentru
slujbă. În afară de mine și de
un călugăr din Rusia, toată
lumea a fost scoasă din altar.
Au venit preoți, episcopi,
mitropoliți și Patriarhul
Diodor, apoi m-am dus și am
luat binecuvântare. Eram
fericit! Dar nu știam pe unde
va fi procesiunea și ce se va
întâmpla, iar în aglomerația
aceea, în ce direcție să o iau !?
19
Minunile credinței
Mormântul Domnului - Interior
La un moment dat, observ că
patru călugări greci ridică
scaunul Patriarhului, pregă-
tiți să plece. Eu ce trebuia să
fac, ca să nu rămân aici? Am
mers în dreapta Patriarhului,
în spate, am pus mâna pe
piciorul scaunului și am ieșit
și eu cu suita. Au vrut și alții
să facă la fel, dat au fost
alungați. Așa am ajuns pe
culoarul format în mulțime,
20
până în fața Sfântului
Mormânt.
Mă gândeam că dacă încon-
joară Sfântul Mormânt și
cineva mă scoate din proce-
siune, n-o să mai văd Sfânta
Lumină. Așa că atunci când
am ajuns la un pas de ușa
Sfântului Mormânt mi-am
luat mâna de pe scaunul
Patriarhului și m-am oprit.
Acolo am stat și am așteptat
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
venirea Sfintei Lumini.
Patriarhul Diodor și suita au
înconjurat Sfântul Mormânt,
apoi, revenind în fața intrării,
Patriarhul a fost dezbrăcat de
veșminte, a rămas în cămașă
(dovadă că nu are nici o sursă
de foc asupra sa) și așa a intrat
în Sfântul Mormânt.
Foarte repede a venit Sfânta
Lumină, pe care am luat-o
direct de la lumânarea Patri-
arhului.
Sfânta Lumină de la
Mormântul Domnului
Sfânta Lumină a venit
repede, eu nu am auzit nici un
zgomot, pur și simplu a venit
de sus o lumină, dintr-o dată,
ca un fulger care a umplut
tot interiorul Sfântului
Mormânt, s-a luminat tot,
dintr-o dată!
Am simțit o stare de bine, de
frumos și de liniște, e
Dumnezeirea acolo, nu ai
cum să nu simți legătura cu
Dumnezeu... Dar la mine
bucuria era imensă, totală, nu
era numai bucuria Sfintei
Lumini, aceasta era ameste-
cată cu bucuria de a fi ajuns
acolo, la momentul Învierii!
Adică, ultimul venit în
Ierusalim, în acea dimineață,
cu ultimul avion posibil pen-
tru a participa la procesiune,
și primul care am luat Sfânta
Lumină de la Patriarh! Am
fost așa de bucuros că
Dumnezeu mi-a împlinit
visul!
În momentul când am primit
Sfanta Lumină de la Patriarh,
 Minunile credinței

ea s-a transmis din mână în

mână la toată mulțimea din
biserică. Oamenii aveau câte
un mănunchi de 33 lumânări
fiecare. Apoi au început să
cânte Hristos a Înviat și
bucuria a fost că foarte multe
glasuri care s-au facut auzite
cântau în limba română.
Biserica era plină de lumină,
dar și de fum de lumânări,
care a devenit insuportabil
pentru unii.

Am încercat să ies afară din

Sfântul Mormant și la ieșire
m-am întalnit cu părintele de
la Frăsinei și cu maica de la
Măgura, mă așteptau la
ieșire. Mi-au spus că mă
văzuseră în suita Patriar-
hului, la ieșirea din Biserica
Învierii.

Spre Așezământul La Mănăstirea Sfantul Sava

Românesc din Ierusalim
Toți au plecat, noi nu cunos-
cusem pe nimeni și nimeni nu
ne-a cunoscut, nu am mai
auzit vorbindu-se românește
și când s-a golit curtea, nu am
știut încotro să o luăm.
Foame – foame, fusese
ajunare, văzusem Sfânta
Lumină, deci fusesem la
Înviere! Ne-am gândit să
mergem spre Așezământul
Românesc, dar nu mai știam
drumul. Nu aveam nici o
soluție, decât să încerc să îmi
amintesc reperele pe care le
luasem la venire.
Am luat drumul (spre Poarta
Damascului, cum știu acum),
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Părintele Roman, Părintele Isaia,
în labirintul de străduțe din
Cetatea Sfântă ne-a ajutat
Domnul să găsim calea
corectă.
Numai cine a fost măcar o
dată în Țara Sfântă știe ce
ușor te poți rătăci prin Cetate,
chiar cunoscând cât de cât
locația. Dar noi eram pentru
prima oara acolo!
Pe drum am găsit ceva de
mâncare – falafel (chiftele de
năut), bun a fost, am luat și
câte un suc, maica a plătit, ne-
am bucurat, gata, este Ziua
Invierii!
Părintele Calinic
vor merge şi nu se vor
obosi. (Isaia 40, 31)
Trei luni în Țara Sfântă
Am ajuns apoi și la Așeză-
mântul Românesc, m-am
întâlnit și cu prietenii mei,
Părintele Roman și Părintele
Calinic, care au avut grijă de
mine în următoarele aproape
trei luni, cât am stat în Țara
Sfântă (aceasta a fost perioa-
da vizei).
În acest timp am și slujit ca
preot la Așezământul Româ-
nesc din Ierusalim și am
mărturisit multe maici
21
Minunile credinței
românce din Ierusalim.
De cîteva ori am slujit la
Sfântul Mormânt, noaptea, la
insistențele maicilor român-
ce, care au vorbit cu episcopii
la care făceau ascultare și
cărora le-au cerut binecu-
vântare pentru mine, pentru a
fi invitat la Sânta Liturghie.
Iar în perioada în care PS
Ieronim, reprezentantul
Patriarhiei Române în Ţara
Sfântă şi superiorul Aşeză-
mintelor româneşti de la
Ierusalim și Ierihon, a fost
plecat într-un pelerinaj în
Egipt, împreună cu preoții
români, am rămas singurul
preot slujitor de la Așeză-
mântul Românesc din Ierusa-
lim.
Cu excepția acestei peri-
oade, noapte de noapte m-am
dus la Sfânta Liturghie la
Biserica Sfântului Mormânt,
iar dimineață la Mormântul
Maicii Domnului; mergeam
zilnic la două sfinte liturghii,
apoi peste zi mă odihneam
(era clad), iar seara mergeam
iar pe jos la Mica Gailee, la
Palatul de vară al Patriar-
hului, îmi plăcea locul foarte
mult....
Mie nu mi-au trebuit bani
atunci, Părintele Roman și
Părintele Calinic mi-au adus
mereu mâncare, apă, sucuri,
nu mi-a lipsit absolut nimic.
Iar sâmbăta și duminica mă
22
lua Fratele David (acum
Părintele David) în autocar,
împreună cu grupurile de
pelerini români și așa am
vizitat toată Țara Sfântă!
În anul 2000 am revenit în
Țara Sfantă cu un grup de
creștini din Brasov, dar nu cu
avionul ci cu autocarul.
Pelerinajul a durat o lună, din
care o săptămâna dus, o
săptămâna întors și două
săptămâni în Israel și Pales-
tina.
Atunci am adus pentru prima
oară Sfânta Lumină în
România, având mare grijă
de lumânări și candele pe
toată durata transportului.
Am lăsat Sfânta Lumină la
Patriarhie, la Mănăstirea
Bogdana, la Mănăstirea
Măgura, la Mănăstirea
Sfântul Sava. Iar de atunci,
din anul 2000, flacăra venită
din cer la Sfântul Mormânt și
adusă la Schitului Sfântul Ilie
Berzunți a rămas nestinsă
până astăzi.
Viu este Domnul !
Dar să ne reîntoarcem la
Sărbătoarea Învierii din anul
1999. Pentru că nu reușisem
să îi confirm Părintelui Liviu
Popa de la Patriarhia Română
ce am rezolvat la Ambasadă,
a doua zi de Paști i-am dat
telefon să-i spun Hristos a
Înviat de la Locurile Sfinte.
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Părintele s-a bucurat foarte
mult și mi-a răspuns: ”Da,
știu, am aflat. Ai ajuns într-o
singură zi la Ierusalim, deși
nu aveai viză, nu aveai bani,
nu aveai bilet de avion – și
chiar era imposibil să ai cum
să zbori în ajunul Învierii în
Țara Sfântă, avioanele erau
supra-aglomerate! Eu eram
convins că Dumnezeu nu are
ce minune să mai facă, dar am
văzut această minune cu
ochii mei!”
Slavă lui Dumnezeu pentru
toate! Dacă acum, în secolul
XXI, ar trebui să fie ușor să
ajungi de azi pe mâine la
Locurile Sfinte, ceea ce s-a
întâmplat cu mine acum mai
mult de 20 de ani părea
absolut imposibil, în condi-
țiile de atunci.
Ca să înțelegeți: era ca și cum
aș încerca să ajung în Țara
Sfântă de Paști acum, în
timpul pandemiei de Corona-
virus, când granițele Israe-
lului sunt închise pentru
turiști.
Dar, așa cum zice Sfântul
Prooroc Ilie Tesviteanul,
protectorul schitului la care
slujesc: ” Viu este Domnul !”
Protosinghel
ISAIA Adragăi
Schitul Sfântul Ilie Berzunți
Mărturia Patriarhului Diodor
al Ierusalimului (1923- 2000)
despre apariția Sfintei Lumini la sărbătoarea Învierii
Domnului din anul 1998

“După ce se sting luminile, mă plec și întru în prima

încăpere a Mormântului. De acolo merg încet prin
întuneric spre cealaltă încăpere a Mormântului, unde a fost
așezat trupul lui Hristos . Acolo îngenunchez, cu sfântă
frică și rostesc rugăciunile rânduite, care ni s-au transmis
de-a lungul veacurilor, după aceea aștept.
Uneori se întâmplă să aștept câteva minute, dar, de obicei,
minunea se săvârșește îndată ce rostesc rugăciunile.
Din miezul pietrei pe care a stat Trupul lui Hristos, o
Lumină nedefinită iese afară .
De obicei are o culoare albastru - deschis, dar culoarea se
poate schimba și ia multe nuanțe diferite. Nu se poate
zugrăvi în cuvinte omenești.
Lumina iese din piatră ca și cum ar ieși dintr-un lac. Piatra
Mormântului arată ca și cum ar fi acoperită de un nor umed,
dar este Lumină.
Această Lumină se comportă diferit în fiecare an. Uneori
acoperă numai placa de pe mormânt, în timp ce alteori
umple de lumină tot baldachinul, încât oamenii care stau
afară și privesc înăuntru văd cum toate sunt pline de
Lumină. Această Lumină nu arde. Niciodată nu mi-a ars
barbă în cei 16 ani de când sunt patriarh în Ierusalim și am
primit Sfânta Lumină. Lumina are o structură diferită de
cea a unei lumini obișnuite, care arde într-o candelă. Într-
un anume loc , Lumina se ridică în sus și alcătuiește un
stâlp, a cărui flacără are o natură diferitâ, astfel încât îmi
este cu putință să-mi aprind lumânările de la ea.
După aceasta împart Lumina tuturor celor care se află în
biserică...
Trăim multe minuni în bisericile noastre, și minunile nu
sunt ceva străin pentru noi , insă nici una din aceste minuni
nu are puterea și simbolul Sfintei Lumini.
Minunea este o taină dumnezeiască. Preschimbă Învierea
lui Hristos în ceva atât de viu pentru noi, ca și cum s-ar fi
petrecut cu câțiva ani în urmă.....
Mă aflu la Ierusalim din 1939 și am venit aici la vârsta de
15 ani. Am urmărit slujba de pogorâre a Sfintei Lumini în
toți acești ani, asa că sunt martor ocular al minunii de 61 de
ori. Pentru mine nu se pune întrebarea dacă cred în minune
sau nu. ȘTIU că este adevărată! "
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
23
Minunile credinței
Icoana Maicii Domnului
Ierusalimitissa
Această icoană a Maicii
Domnului se află în Ierusa-
lim, în Biserica Mormântul
Maicii Domnului din Valea
Judecății de Apoi, la poalele
Muntelui Măslinilor și este
mare făcătoare de minuni.
Nefăcută de mâna omului
Conform Sfintei Tradiții,
această icoană de mari
dimensiuni a fost pictată prin
anii 1880 de o maică numită
Tatiana, de la Mănăstirea
rusească Sfânta Maria
Magdalena de pe Muntele
Măslinilor. Atunci când a
ajuns la zugrăvirea chipului
Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, pictorița a con-
statat că nu putea nicicum să
își finalizeze lucrarea. A mers
la maica stareță și i-a spus ce i
se întâmplă, iar maica stareță
a sfătuit-o să se odihnească și
să continue a doua zi.
Dimineață când a intrat în
atelier, maica Tatiana a
constatat că chipul Maicii
Domnului era zugrăvit pe
icoană – din acest motiv
icoana este numită ”nepictată
de mâna omului”. În fața
monahiilor adunate, Maicuța
Domnului a vorbit și a cerut:
”Vreau să mă întorc în casa
mea în Grădina Ghetimani,
lângă mormântul meu.”
De atunci Icoana Maicii
Domnului se află în locul pe
care ea şi l-a dorit.
24
Chipul real al Maicii
Domnului
Sfântul Paisie Aghioritul a
fost întrebat odata:
”Gheronda, care este icoana
care o înfățișează cel mai
bine pe Maica Domnului?”
Iar raspunsul a fost: Maica
Domnului Ierusalimitissa.
Sfântul Părinte a văzut-o pe
Maica Domnului în Muntele
Athos, iar după mai multă
vreme a văzut această icoană
într-o carte și a recunoscut-o
(relatare din cartea Cuviosul
Paisie Aghioritul, Cuvinte
duhovniceşti, Vol. VI -
Despre rugăciune, Editura
Evanghelismos, București,
2013, pp. 81-82).
Mărturie
Alături de mulți pelerini la
Locurile Sfinte, și eu pot
depune mărturie despre
grabnicul ajutor primit de la
Maicuța Domnului, prin
icoana sa Ierusalimitissa.
În anul 2012 am fost în Țara
Sfântă în Săptămâna
Patimilor, am participat la
procesiunile specifice acestei
perioade, organizate de
Patriarhia Ierusalimului pe
u r m e l e p a ș i l o r
Mântuitorului, în ultimele
zile și ore ale vieții Sale
pământești. Dar dorința cea
mai mare era aceea de a
ajunge în Biserica Sfântului
Mormânt, la momentul
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
venirii Sfintei Lumini.
În Sâmbăta Mare, dimineața,
m-a ajutat Dumnezeu să
ajung până la intrarea pe
Strada Sfânta Elena, străduța
scurtă care dă în curtea
Bisericii Sfântului Mormânt.
Acolo era ultima barieră a
armatei, din cele vreo cinci
organizate de forțele de
ordine de la intrarea în Sfânta
Cetate și până la intrarea la
Sfântul Mormânt. În anul
acela se introdusese o măsură
suplimentară de filtrare a
patricipanților la acest mare
eveniment al creștinătății, și
anume erau admise numai
persoanele care obținuseră o
legitimație de la Patriarhia
Ierusalimului. Nu era cazul
meu, dar speram totuși să pot
intra, cumva.
Era devreme (în jurul orei 9)
și mă aflam în magazinul de
obiecte bisericești situat
exact în fața barajului arma-
tei, la trei-patru metri în fața
soldaților înarmați, căutând o
soluție, un moment propice
ca să pot depăși ultima barie-
ră. Eram în dreptul ușii
magazinului când a sosit un
grup de zeci de reporteri și
cameramani de la marile
agenții de presă din lume, cu
toată dotarea la vedere
(microfoane, cabluri, camere
de luat vederi, trepieduri) și
au solicitat să li se permit
accesul (ajunseseră până aici
Minunile credinței
organizat). Li s-au cerut noile
legitimații, o bună parte
dintre ei nu aveau și au fost
întorși din drum.
Când am văzut ce se întâm-
plă, am realizat că în mod
normal nu am nici o șansă să
intru. Am trecut de la ușa
magazinului spre interior și,
pentru că acolo se aflau la
vânzare multe icoane, m-am
gândit să cer ajutorul Maicii
Domnului. Până atunci nu
aveam evalvie către Icoana
Maicii Domnului
Ierusalimitissa, dar mi-am
amintit ca ea este protec-
toarea Locurilor Sfinte din
Ierusalim (de aici și numele),
deci cu siguranță că mă poate
ajuta și pe mine să ajung în
cel mai sfânt loc aflat sub
protecția ei. Așa că m-am
așezat în fața unei icoane a
Maicii Domnului
26
Ierusalimitissa, o fotografie
de dimensiuni medii (aflată
spre vânzare) și am făcut
Paraclisul Maicii Domnului.
Când am terminat rugăciunea
m-am dus din nou spre ușa
magazinului, să văd ce se mai
întâmplă afară. Accesul era
tot blocat, dar a apărut
imediat delegația oficială a
Bisericii Armenești, care a
trecut exact pe lângă ușa
magazinului în care mă aflam
și a avut apoi acces deschis,
drum liber spre Biserica
Sfântului Mormânt. În
aglomerația creată de venirea
delegației pe străduța strâm-
tă, m-am strecurat în grupul
oficial, cu inima bătând
puternic, și am ajuns în curtea
Bisericii Sfântului Mormânt
imediat după momentul în
care se descuiat porțile Sfân-
tului Lăcaș (în jurul orei 10).
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Am făcut și fotografii, spre
mărturie. Așadar am intrat
printre primii în biserică și
mi-am putut alege un loc de
unde să încerc să văd cât mai
bine venirea Sfintei Lumini –
ceea ce s-a și întâmplat!
De atunci am o mare evlavie
la Icoana Maicii Domnului
Ierusalimitissa, pentru că
deja știu că prin ea se transmit
către Maica lui Dumnezeu
toate cererile pelerinilor și ele
sunt auzite. Iar cine își
dorește să (mai) ajungă la
Locurile Sfinte sau să-și
rezolve din probleme, să se
roage Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu prin interme-
diul acestei icoane.
Preasfântă Născătoare de
Dumnezeu, miluiește-ne pe
noi!
Maria Chirculescu
Miriam Turism
Coloana care s-a despicat
cu Sfânta Lumina (1579)
O singură dată s-a întâmplat ca Lumina Sfântă să nu
cadă în biserică, ci în afara ei. Să urmărim povestea
minunii despicării coloanei de marmură de la intrarea
în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, așa cum
este relatată în cartea ”Sfânta Lumină, minunea
pogorârii Luminii Învierii de la Mormântul din
Ierusalim. Șaptezeci de mărturii istorice (sec IV –
XVI)", scrisă de Haralambie Skarlakidis.
”În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor
bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au
interzis patriarhului grec şi creştinilor ortodocşi să intre în
Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lumini.
Mulţimea credincioşilor a aşteptat în curtea bisericii toată
ziua, chiar şi după apusul soarelui.
Patriarhul grec, Sofronie IV, era în primul an al patriarhatului
său. Era pentru prima dată când şi-a asumat săvârşirea celei
mai însemnate ceremonii a anului, însă turcii l-au lipsit de
acest drept legal.
Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a uşii bisericii,
lângă o coloană. Şi deodată, în timp ce deja se făcuse noapte,
coloana s-a despicat şi Sfânta Lumină a izbucnit din
interiorul ei.
Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa şi a împărţit Sfânta
Lumină credincioşilor. În câteva minute sfânta flacără s-a
întins la toţi cei care se aflau acolo şi curtea bisericii s-a
luminat. Uimiţi, păzitorii turci au deschis atunci uşile
bisericii şi patriarhul împreună cu mulţimea ortodocşilor s-a
îndreptat sărbătoreşte spre Sfântul Mormânt.
În acel an, Sfânta Lumină s-a arătat fără să fi premers
ceremonia rânduită. A venit singură, spre seară, după apusul
soarelui… În aceeași vreme când a căzut noaptea Sâmbetei
din 4 Aprilie 33 d.Hr., s-a arătat pentru prima oară Sfânta
Lumină, în același timp cu Învierea lui Hristos. ”
Această coloană este cinstită atât de ortodocşi, cât şi de
neortodocşi, chiar şi de armeni (care au cumpărat de la turci,
în acel an 1579, dreptul de a sluji de Paști în interiorul
Bisericii Sfântului Mormânt.) Este dovada vie că Sfânta
Lumină vine numai la ortodocși.
Protos ISAIA Adragăi
Cont Facebook Schitul Sfantul Ilie
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
27
 Izvoare tămăduitoare
cinstite în întreaga lume
În vinerea din Săptămâna Luminată creștinii din lumea întreagă prăznuiesc ”Izvorul
Tămăduirii”, sărbătoare care datează din cea de-a doua jumătate a primului mileniu
creștin. În ziua acestui praznic, după Sfânta Liturghie, în toate bisericile se săvârșește
sfințirea aghesmei mici. Pretutindeni în lume există izvoare tămăduitoare, a căror apă
este vindecătoare tot timpul anului, În această zi, însă, multe vindecări miraculoase s-
au întâmplat de-a lungul vremii. Pe lângă izvoarele tămăduitoare de la noi din țară,
credincioșii din întreaga lume caută cu evlavie izvoare cu apă vindecătoare.
Izvorul Tămăduirii de la ortodoxe: ”Izvorul Tămă- lități ale vremii, precum
Constantinopol duirii”. Patriarhul Ioan al Ierusa-
Printre toate frumusețile Acest lucru i se datorează limului sau împăratul Roman
monumentale ale islamului, Împăratului Leon cel Mare, Lecapenul.
dincolo de zidurile vechi ale care în urma unei fericite Toate aceste vindecări și
cetății Sfântului Constantin întâmplări, în care un orb și-a multe altele au dus la
se află o adevărată comoară a recăpătat vederea, a ridicat o împământenirea sărbătorii
creștinilor. biserică chiar peste acel izvor ”Izvorul Tămăduirii”, în
Într-un paraclis subteran, cu apă vindecătoare. Alături toată lumea ortodoxă.
datând de prin veacul al de orbul găsit de Înțeleptul Astăzi biserica ce adăpos-
cincilea, nu departe de Poarta Leon în pădure, cu apa tește acest izvor este, de fapt,
Silivri, se află un izvor care, izvorului s-a tămăduit și un adevărat ansamblu
conform Tradiției, a fost Teofana, soția împăratului și monahal, sub directa oblădu-
binecuvântat cu unul dintre Ștefan Patriarhul, fratele ire a Patriarhiei Ecumenice.
cele mai iubite praznice împăratului și alte persona- Dincolo de zidurile înalte ale
28 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro

mănăstirii, intrând în curtea
interioară, pășești pe un
adevărat covor de jertfă,
aceasta fiind pavată cu dale
de marmură și alte bucăți de
piatră funerară de pe mor-
mintele grecilor, care au fost
distruse și profanate de turci.
Coborând treptele care duc la
izvor, te trezești în fața unui
adevărat edificiu din mar-
mură albă, în mijlocul căruia
te întâmpină icoana Maicii
Domnului cu Pruncul în
brațe, deasupra unei fântâni,
înconjurată de îngeri. În
compoziția icoanei este
înfățișat și Leon, dar și orbul
despre care se spune că și-a
găsit vindecarea în apa
izvorului. Vechimea acestei
icoane este legată de
perioada de aur a Bizanțului,
fiind minuțios realizată de
meșterii vremii. De fapt este
vorba despre o minune, care
întregește minunea izvorului
tămăduitor. Deși foarte veche
și păstrată în locul acela cu
multă umezeală, icoana nu a
putut fi restaurată de nimeni,
datorită faptului că ”se curăță
singură”. Nimeni nu a reușit
să dea nici o explicație științi-
fică a acestui lucru neobiș-
nuit.
Revenind la izvor, acesta a
vindecat mulți credincioși
care au băut cu evlavie din
apa sa tămăduitoare. O altă
minunată întâmplare este și
aceea că în bazinul în care
curge apa izvorului se află
câțiva pești aurii, despre care
se spune că sunt acolo de sute
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
de ani, numărul și mărimea
acestora rămânând neschim-
bate. Nici în această situație
nimeni nu a reușit să explice
cu ce se hrănesc acești pești și
cum se face că sunt aici de
atâta amar de vreme.
Izvorul de la Efes al Maicii
Domnului
Rămânând pe pământul
Turciei, mi-am propus să
vizitez și casa Fecioarei
Maria, care se află pe Mun-
tele Privighetorii, între loca-
litățile Efes și Seljuk.
Aici se află o casă, în care se
spune că ar fi locuit Maica
Domnului, în ultimii săi ani
de viață. Actuala clădire nu
este însă cea originală, acest
lucru fiind confirmat de
arheologii care, în urma unor
minuțioase cercetări, au
ajuns la concluzia că aceasta
este o construcție din
preajma secolului al VII-lea.
Deși departe de alte așezări
Jurnal de pelerin
omenești, în casa în care se
presupune că a trăit Fecioara
Maria este un permanent du-
te-vino. Casa este construită
în formă de T și are două
camere, în prima sălășluind
astăzi un altar, iar cea de-a
doua a fost camera în care
Fecioara Maria dormea.
Vizitatorii sunt pelerini din
întreaga lume, care vin aici
pentru închinare și rugăciu-
ne, dorind să vadă casa
Maicii Domnului, dar și pen-
tru a bea din apa cu puteri
tămăduitoare, care izvorăște
chiar de sub odaia în care a
locuit Fecioara.
Pentru a lua din această apă,
credincioșii trebuie să iasă
din nou afară, pentru că acolo
se află cele trei surse de apă,
captată din izvorul vindecă-
tor. În privința celor trei
locuri cu apă, se spune că
primul este bun pentru
sănătate, al doilea pentru
pace și dragoste, iar cel de-al
29
Jurnal de pelerin
treilea este aducător de bu-
năstare. Erau creștini care
povesteau că vin de ani de
zile în acest loc, aducător de
sănătate și liniște. Chiar de
lângă izvoare, pelerinii trec
întotdeauna și pe lângă Zidul
Dorințelor, care la o primă
vedere îți dă impresia unui
fluviu alb, ce curge întru
împlinirea dorințelor și asta
pentru că întregul zid este
ticsit de mii (poate chiar zeci
de mii) de bilețele, pe care
vizitatorii și-au scris dorin-
țele cele mai tainice. Fiecare
cu percepția lui. Eu am băut
doar din apa de izvor, cu
sentimentul că poate, cândva,
și Fecioara Maria a băut din
această apă. Până la urmă,
pentru toți cei ce își leagă
speranțele de apele acestui
izvor, credința este cea care le
aduce tămăduire.
Izvorul tămăduitor al
Sfintei Paraschevi – Valea
Tembi
Vizitând Grecia o singură
dată, este cu neputință să poți
păși în toate locurile sfinte ale
acestui minunat popor
creștin. Dacă totuși ajungi în
partea de nord-est a Thessa-
liei, trebuie neapărat să treci
și prin Valea Tembi, un
defileu de-a lungul râului
Pinios, înainte de vărsarea în
Marea Egee. Decorul este
unul mirific, fiind presărat cu
stânci și copaci seculari, în
mijlocul cărora se află
Biserica Sfintei Paraschevi,
un așezământ relativ mic, ca
30
dimensiune, săpat chiar în
roca muntelui. Dincolo de
răceala pietrei, te surprinde
însă frumusețea și căldura
din interiorul bisericii, cât și
odoarele prețioase care
sălășluiesc aici. Credincioșii
se închină la icoana și
moaștele Sfintei Mucenițe
Paraschevi, mare făcătoare
de minuni, la care grecii au
multă evlavie, dar pelerinii
de pe alte meleaguri vin în
Valea Tembi mai ales pentru
izvorul tămăduitor din
spatele bisericii.
Ciudat este că înainte de a
ajunge să te închini cuvioa-
sei, treci mai întâi printr-un
bazar, dar din fericire, chipul
sfintei se află pe mai toate
obiectele și icoanele care
servesc drept suveniruri.
Ceea ce este impresionant e
faptul că mulți dintre credin-
cioși parcurg în genunchi
drumul din acest loc și până
la moaștele Sfintei
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Paraschevi, apoi până la
izvorul vindecător al
acesteia. Este un drum foarte
greu, având în vedere că
trebuie să traversezi un pod
lung, suspendat peste râul
Pinios, pentru ca apoi să treci
printr-un tunel, care se
îngustează pe măsură ce se
apropie de izvor. Și totuși,
oamenii suferinzi fac această
nevoință, cu bucurie.
Izvorul tămăduitor al Sfintei
Paraschevi este captat într-un
mic bazin, special amenajat
de către greci. Prima vinde-
care minunată a săvârșit-o
însăși cuvioasa, redând vede-
rea împăratului Antonin, care
în necredința lui, ceruse ca,
pentru credința ei, sfânta să
fie aruncată într-un cazan cu
smoală și ulei încins.
Și pentru că, așteptând să
sfârșească în chinuri groaz-
nice, el o vedea ca și cum s-ar
fi răcorit, i-a cerut acesteia să
îl stropească pe față, să simtă

el însuși apa aceea răcoritoa-
re. Sfânta s-a supus voinței
împăratului, dar acesta a orbit
pe loc. Cuvioasa însă, stro-
pindu-l din nou, cu aceeași
apă, i-a redat imediat vede-
rea. În locul acela, se află
astăzi izvorul făcător de
minuni al Sfintei Paraschevi,
cu apa căruia mulți și-au
vindecat suferințele, dar mai
ales pe cele ale ochilor.
Izvorul Tămăduirii de la
Mănăstirea Dervent
În Vinerea Luminată (cea
dintâi de după Paşte) și
ortodocşii români prăznuiesc
Izvorul Tămăduirii, zi ce
aminteşte de un izvor
miraculos, cu mari puteri de
vindecare. Un astfel de loc se
află la Mănăstirea Dervent,
lăcaș monahal cunoscut
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
pentru slujbele de tămăduire
sufletească și trupească.
Mănăstirea Dervent se află
într-o adevărată oază de
linişte şi binecuvântare din
Dobrogea. La 200 de metri de
lăcaş, la capătul unei alei
pietruite, se află un izvor
tămăduitor. Tradiţia spune că
acest izvor tămăduitor este
cel mai vechi de la noi din
ţară, el ajungând până la
vremurile când Sfântul
Apostol Andrei cutreiera
meleagurile dobrogene
pentru a vesti Evanghelia
mântuirii. Însetaţi fiind cu
toții şi negăsind niciun strop
de apă, Sfântul Andrei a lovit
cu băţul în piatră şi în acel loc
a apărut un izvor. Acesta mai
curge şi astăzi, cu firul său
subţire, dar tămăduitor. Apa
este dulce şi, datorită
Jurnal de pelerin
proprietăţilor sale, este
considerată „apă pură”,
aceasta neschimbându-şi
gustul, asemenea aghesmei.
Cei care beau de aici se
vindecă de boli grele şi se
tămăduiesc sufleteşte. În
fiecare an, după slujba
privegherii de noapte, în faţa
izvorului, se face slujba
Sfântului Maslu.
Tămăduirea este poate cel
mai dorit lucru al fiecărui om,
aflat în suferință. Dincolo de
puterea vindecătoare a
sfintelor moaște, a icoanelor,
a izvoarelor făcătoare de
minuni, stă până la urmă
credința și stăruința în
rugăciune a fiecăruia dintre
noi.
Mariana BORLOVEANU
31
 Mesajul Învierii în limbaj mimico-gestual
Comunitatea prsoanelor cu deficiențe de auz din Pitești

După slăvita Sa Înviere, Mântuitorul Iisus Hristos le-a dat Sfinților Săi Apostoli și
ucenici o misiune, zicând: „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am
poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei
XXVIII, 19-20) Împlinind porunca aceasta, Sfinții Apostoli au mers și au propovăduit
cuvântul Evangheliei (vestea cea bună, a Întrupării Fiului lui Dumnezeu Celui Viu,
pentru mântuirea neamului omenesc) la multe neamuri, în multe limbi, primind
harisma vorbirii în limbi la pogorârea Duhului Sfânt în ziua Cinzecimii, în Ierusalim.
Așadar, propăvăduirea se face prin cuvânt, vestea cea bună este auzită. Dar ce se
întâmplă cu cei surzi, cu cei cu deficiențe de auz? Sunt ei lăsați în afara lucrării
mântuitoare? Să nu fie!
La Pitești, lucrare de Calinic al Arhiepiscopiei Străbună și ulterior de
pionierat în lumea Argeşului şi Muscelului, în organizarea liturgică în
ortodoxă anul 2006 părintele Onu limbajul mimico-gestual
La 2000 de ani de la primirea Constantin s-a ocupat de pentru toate comunitățile
acestui mandat al Cinzeci- integrarea persoanelor cu surdo-mute din țară. La
mii, cu binecuvântarea deficiențe de auz din cuprin- Pitești s-a amenajat o casă de
Înaltpreasfinţitului Părinte sul Eparhiei în Biserica cult cu elemente specifice,

32 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro


necesare slujirii cu fața către
credincioși, pentru ca ei să
poată urmări gestica traducă-
torului, s-a tradus Liturghi-
erul în limbaj mimico-
gestual (lucrare unică în
lumea ortodoxă), s-a coagu-
lat o comunitate activă, care a
integrat persoanele cu
deficiențe de auz și le-a oferit
bucuria comuniunii cu
Hristos!
Spațiul de cult pentru
comunitatea surzilor
În anul 2006 Părintele Onu
Constantin, împreună cu
părintele Iorga Florin, a
început lucrările de construc-
ţie şi amenajare a casei
parohiale de la biserica
Mavrodolu din Piteşti, pentru
a fi transformată în spaţiu de
cult pentru comunitatea
surzilor din Piteşti, pentru ca
mesajul evanghelic să fie
explicat, iar la slujbele
Bisericii să participe în mod
activ și persoanele cu
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
deficiențe de auz.
Casa parohială fiind monu-
ment istoric, a implicat
avizul de rigoare, care a
impus în acelaşi timp
viitoarei construcţii păstrarea
perimetrului şi a aspectului
exterior pe care le-a avut casa
parohială. De menţionat
faptul că s-au recuperat
aproximativ 80% din materi-
alele de construcţie iniţiale.
România ortodoxă
Acest spaţiu de cult prezintă
unicitate, fiind primul de
acest gen, gândit de la bun
început cu un scop bine
definit: urmărirea corespun-
zătoare a slujbei de către cei
care trebuie să vadă (nu să
audă) limbajul prin semne al
traducătorului.
Catapeteasma are numai o
parte superioară, o traversă
unde se regăsește rugăciunea
domnească transpusă în
limbaj mimico-gestual, iar
spațiul de jos este lipsit de
ușile împărătești și diaco-
nești, de dveră.
Chivotul, sfântul antimis,
Sfânta Evanghelie, sunt
așezate pe sfânta masă în
partea opusă naosului, pentru
ca preotul slujitor să fie cu
fața spre credincioși și pentru
nu se împiedica urmărirea
mesajului liturgic.
Prin urmare, individuali-
zarea bisericii s-a făcut
33
România ortodoxă

În prezent preot slujitor la

biserica Sfântul Grigore
Palama, este părintele Țîru
Cătălin, cel care cu
binecuvântarea Înalt-
preasfinţitului Părinte
Calinic al Arhiepiscopiei
Argeşului şi Muscelului
desfășoară misiune de
catehizare, de ajutorare, de
slujire în cuprinsul eparhiei
argeșene.

Cuvintele Mântuitorului,
rostite în momentul vin-
decării unui surd, „Effatta!”
(Marcu VII, 34) adică
raportat la nevoile şi cerinţele Effatta! „Deschide-te!” au făcut ca
credincioşilor deficienți de Biserica Ortodoxă Română persoanele auzitoare să își
auz. se îngrijește ca persoanele cu deschidă inimile pentru
deficiențe de auz să aibă persoanele surde, iar acestea
Liturghier tradus în limbaj spații de rugăciune adecvate să se deschidă cu încredere
mimico-gestual necesităților lor, dar și centre către lumea pe care nu o aud.
Purtători de grijă în construc- sociale în care aceștia să-și
ția și înzestrarea cu toate cele desfășoare activitățile edu- Pr. Dr.
cuvenite a bisericii persoane- cative, sociale și culturale. DUMITRESCU Horia
lor cu deficiențe de auz au
fost Înaltpreasfinția Sa
CALINIC, Arhiepiscopul
Argeșului și Muscelului,
Consiliul și Comitetul Paro-
hial al Bisericii Mavrodolu,
enoriașii și închinătorii din
orașul Pitești. Aceștia au
sprijinit și apariția în anul
2008 a Liturghierului tradus
în limbajul mimico-gestual
liturgic românesc de către Pr.
Conf. Dr. Onu Constantin,
fiind o iniţiativă fără prece-
dent în lucrarea pastorală a
Bisericii noastre şi chiar în
lumea ortodoxă.(1)

(1) Pr. Onu Constantin, Traducerea Liturghierului în limbajul mimico-gestual liturgic românesc, în volumul Text și
discurs religios, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, 2008, 134

34 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro

 Minunile credinței

Supraviețuitoare prin credință

Ileana Gafton
Am cunoscut-o pe Ileana
Gafton prin anul 2000, când
ea, ca ziaristă brașoveană cu
state vechi în meserie – pe
atunci lucra la ziarul ”Bună
Ziua Brașov” -, a fost
delegată în județul alăturat,
să pună umărul la lansarea
noului ziar ”Bună Ziua
Covasna”. Ne-am
simpatizat și am rămas
cumva în legătura. Prietenia
noastră a început brusc, la
scurtă vreme, atunci când ea,
internată în Spitalul de
oncologie din Brașov, m-a
sunat spunându-mi
diagnosticul: cancer cu
metastază în fază terminală,
cu speranță de viață
pronosticată de medici
extrem de scurtă: între trei
zile și trei săptămâni. Foto: Cu Margareta Pâslaru, 16 ianuarie 2020

În cartea ”Cancerul – o căutărilor de speranță, res- divat în diverse forme extrem

călătorie prin urechile
acului” publicată după 11 ani
(în anul 2011) de la momen-
tul evocat mai sus, Ileana
poveștește ce a urmat în
perioada imediat următoare:
” În trei săptămâni am suferit
două intervenții chirurgicale
dificile, una dintre ele punân-
du-mă la zid. Am facut
chemoterapie, am suportat
consecințele devastatoare ale
acestui cumplit tratament,
mi-a căzut părul, mi-am pus
perucă și am luat drumul
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
pectiv am umblat pe la
doctori prin toată țara, am
umblat pe la biserici și pe la
diferiți terapeuți care practi-
cau medicina alternativă.
Fiecare mi-a explicat că
speranța de viață este zero și
că doar Bunul Dumnezeu mă
mai poate ajuta. Și așa a și
fost, pentru că tot ce a urmat
după aceea mi-a confirmat că
era singura cale...”
Supraviețuitoare prin credin-
ță, Ileana a luptat cu boala ei,
care a regresat, apoi a reci-
de agresive. În cei 20 de ani
de când se luptă cu această
boală aparent incurabilă, a
trecut prin moarte clinică și,
de câteva ori, prin experiențe
la limita vieții.
Având credință puternica în
Dumnezeu, El a scos-o din
moarte de fiecare data,
medicii constatând mereu și
mereu incredibila putere de
rezistență și regenerare a
trupului, atunci când sufletul
știe să se încredințeze total
Dătătorului de Viață!
35
Minunile credinței
Între timp, Ileana și-a
continuat activitatea jurna-
listică cu pasiune, produce de
mulți ani revista Inside
Brașov și siteul de știri
www.coronapress.ro, ia
premii de excelență în
jurnalism, dă salarii unei
echipe redacționale și se
bucură cu maximă intensi-
tate de fiica și de nepoțica ei.
Doar că la începutul anului
2020, la momentul declanșă-
rii pandemiei de Corona-
virus, după 20 de ani de luptă
cu cancerul, Ileana a recăzut
36
Spital 12 iunie 2020
în boală…. A fost greu (iar
contextul modificărilor
organizatorice în sistemul
sanitar din timpul pandemiei
au îngreunat suplimentar și
cinic situația ei), a fost la un
pas de final, nici acum nu știe
ce va urma, durerile sunt
cumplite, i se administrează
morfină și este considerată
pacient în fază terminală.
Doamna Psiholog Gabriela
Zogan de la Hospice Casa
Speranței din Brașov o îngri-
jește acordându-i periodic
consiliere psihologică (fără
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
plată), iar Ileana spune că
aceasta contează foarte mult
când ești bolnav.
La recomandarea psihotera-
peutului ei, Ileana a început
să scrie din nou. La limita
dintre cele două lumi,
atingându-L mereu cu
gândul și sufletul pe
Dumnezeu, Ileana ne scrie.
De la moarte la viață. Despre
cancer, în vreme de pande-
mie. Și depune mărturie, prin
însăși existența ei, că Hristos
a Înviat!
Cancerul în vreme de
pandemie (1)
Dragii mei, nu vă puteți
imagina ceva mai groaznic
decât o boală năpraznică care
are să vină în timp ce pe
pământ zburdă pandemia de
COVID-19, fără ca omenirea
să știe cum și ce-i cu asta.
Anul 2020. Un an blestemat
sau un an care ar trebui să ne
dea de gândit să fim mai
buni, să ne iubim familiile, să
ne iubim unii pe alții și să ne
dăm seama că nimic nu se
poate fără Dumnezeu.
Eu nu știu ce m-aș fi făcut
dacă nu L-aș fi cunoscut pe
Dumnezeu!!!
Caca mobilul
La sfârșitul lunii mai 2020,
fac un CT și mă trezesc că am
o tumoră la colon de 19 cm,
deci nu de 1,9 cm, de 19 cm.
Vă dați seama că nu mă
investigam în condițiile
"proaspătului" COVID, dar
 Minunile credinței

eram praf și puteam să mor in

maxim 24 de ore, deci
trebuia să fiu operată de
urgență.
Cu mari intervenții sunt
primită și dusă la Unitatea de
Primiri Urgențe (UPU)
Brașov, de unde am fost
transferată să stau în izolare
într-un salon la Spitalul
Tractorul
Aici a trebuit să aștept
rezultatul testului Covid, să
vedem dacă este negativ sau
pozitiv. A fost NEGATIV.
Întreg personalul era îmbră-
cat în costume de cosmonaut,
nu trebuia să ies afară din
salon și nu aveam voie să
merg la toaletă. Mi-a arătat
un scaun cu gaură și asistenta
mi-a zis: Dacă ai nevoie, îți
faci aici nevoile, în caca
mobil și noi ducem conți- Caca mobil
nutul!"
Am zis: "Poftim?" mă opereze. Tot din cauza sunt la a 8-a operație și nu
Am crezut că nu aud bine. Covidului nu puteam fugi este o operație ușoară, a fost
Mi-a zis, da, da, răspicat, ca- din Brașov în alt oraș sau în una laborioasă, cu plase și
ca mobil! Am înțeles atunci altă țară. Așa că l-am lăsat pe multiple aderențe. După ce
că auzisem bine și că nu este Dumnezeu să se descopere, m-a consultat și mi-a zis că
o glumă. cu chirurg cu tot. mă operează, i-am zis:
Peripețiile pe care le-am Deci, l-am lăsat pe bunul "Domnule Doctor, Dumnea-
petrecut toată noaptea până Dumnezeu să se descopere voastră sunteți alesul"!
la sosirea rezultatului, cu o cu totul, eu nu am disperat, Numai după ce m-am trezit
macara buclucașă, nu le mai m-am lăsat cu totul în brațele din operație (și tare m-am
scriu aici. Scriu doar dăruirea Lui, am lăsat să aleagă în mirat că m-am mai trezit și că
cu care a lucrat personalul, locul meu, fără să îmi fie mai văd lumina zilei) i-am
24 de ore din 24 de ore. frică în vreun fel. Și de spus doctorului că nu eu l-am
atunci au decurs așa cum a ales și că Dumnezeu a ales în
Pe urmele chirurgului vrut Dumnezeu, nu cum am locul meu.
Am luat la rând spitalele din vrut eu. Nu știam ce va urma și
Brașov și Slavă Domnului că Și uite-așa am ajuns la nimeni nu știe.
avem destule. Culmea este că Spitalul Militar din Brașov,
din cauza Covidului nu erau unde a acceptat să mă opere-
făcute echipe care să lucreze ze Doctorul Dumitrache. Ileana Gafton, Ziarist
la blocul operator și care să Zic, "a acceptat" deoarece (urmarea în numărul viitor)
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
37
Țara în care merită să trăiești
Oul de Paşti
M-am gândit să-I dăruiesc lui Hristos, Domnul meu, Dumnezeul meu
şi Mântuitorul meu, un ou de Sfintele Paşti.
E ziua Învierii Sale, ziua când lumina Lui luminează tuturor, vine de
două mii de ani la Ierusalim şi adie peste lume în Duminica Sfintelor
Paşti ca o mătase de lumină.
În faţa acestei măreţii oul meu de
Paşti va fi mai mic chiar decât un
grăunte şi totuşi trebuie să fie şi
românesc, şi încondeiat pe
deasupra. Adică „pictat” cu
condeiul astfel, încât din câteva
imagini alese pe sprânceană dintre
cele păstrate în inima mea, Domnul
să vadă că românii, neamul acesta,
pe care El l-a alcătuit într-un chip
minunat şi pe care tot El l-a sădit
aici, pe un picior de plai, pe o gură
de rai, încă Îl iubeşte cu inima şi a
păzit cuvântul Său şi nu a tăgăduit
numele Său, de la Apostolul Andrei
încoace şi până azi. Şi asta în pofida
tuturor vicleniilor satanei care-l
munceşte în fel şi chip prin păcat,
ca să-l rupă de Hristos şi să-i fure
mântuirea. Dar Tu, Doamne,
ocroteşte-i pe români!
Acum să trecem la treabă. Mai întâi
se cuvine a împodobi oul românesc
de Paşti cu Icoana Maicii
Domnului, la care neamul acesta
are adâncă evlavie şi în a cărei
purtare de grijă îşi pune toată
nădejdea.
De aici încolo vă invit să pictăm
împreună. Eu caut în inima mea, iar
38 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
dumneavoastră, fiecare în inima sa.
În felul acesta ne vom afla în
bucuria comuniunii, iar Iisus,
Mântuitorul nostru va primi de
Paşti nu un singur ou românesc, ci
atâtea câte poate cuprinde inima
plină de dor şi omenie a acestui
vechi neam creştinesc.
Din inima mea eu propun chipul
părintelui Iustin Pârvu şi cuvintele
lui: „eu aşa am mers prin viaţă, cu
Evanghelia înainte şi poporul
român după mine!” Apoi chipul
părintelui Zosim Oancea pe
fundalul bisericii din Sibiel şi al
muzeului de icoane pe sticlă, lăsat
preţioasă moştenire nouă, celor
aşezaţi de Dumnezeu pe mirificele
meleaguri ale Sibiului şi mărgini-
mii sale.
Mai propun imaginea bisericii de
lemn din Dretea de Cluj, sfinţită
într-o zi de vară în Muzeul satului
din Sibiu de vrednicul de pomenire
Mitropolit Bartolomeu Anania, în
zumzet de albine, mireasmă de
otavă şi cântările româncelor,
aidoma unor regine în distinsul lor
port în alb-negru, păstrat cu
sfinţenie din vremea dacilor
străbuni.

Atunci ne-a spus şi o poveste: pe o
corabie cuprinsă de furtună
oamenii alergau înspăimântaţi de
colo-colo, numai o fetiţă cu ochi
luminoşi şedea liniştită într-un loc
mai ferit. Atunci oamenii au
întrebat-o: „dar ţie nu-ţi e frică?”
Ea a răspuns cu un zâmbet cald:
„nu, căci la cârmă e Tatăl meu cel
ceresc!” Şi a încheiat povestea cu
un sfat: „numai cu acea corabie să
călătoriţi, care are Sfânta Cruce la
catarg şi pe Hristos la cârmă.
Atunci sigur veţi ajunge la
destinaţie!” De atunci, de câte ori
trec prin Muzeul satului pe lângă
bisericuţa din Dretea, o văd ca pe
Corabia lui Hristos.
Mai am de propus aici chipuri de
ţ ă r a n i , p r i n t r- u n u l a n u m e :
Elisabeta Rizea, dintre mulţi pe
care-i port cu dragoste şi profund
respect în inima şi în pomelnicele
mele şi prin care am avut prilejul să
cunosc fineţea borangicului din
care Creatorul a ţesut sufletul
românesc. După cum spunea
marele erudit român Ilie Bădescu: „
... omul românesc a apărut în istorie
dintr-o alcătuire de natură cristică.”
Cine vrea să înţeleagă această
alcătuire, s-o caute în „Memorialul
durerii” al doamnei Hossu-Longin
pe Elisabeta Rizea din Nucşoara,
când povesteşte ce bătăi crunte a
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Țara în care merită să trăiești
încasat de la brutele securiste ca să-
şi trădeze consătenii. „Şi mă
rugam” – spune ea în interviu –
„Doamne, ajută-mă să nu spui.
Doamne ajută-mă să nu spui.
Şi n-am spus!”
Pe oul de Paşti e momentul să
conturăm acum un locşor special,
ca o inimioară, în care fiecare să se
poată cuibări cu bunicii, părinţii,
copiii, nepoţii, ba chiar şi cu
strănepoţii săi, tradiţionala familie
românească luminată de chipul
mamei creştine, prin care
Dumnezeu a lucrat destinul etnic al
neamului, precum a lucrat şi
destinul său cosmic prin preoţii,
monahii şi monahiile pe care aceste
mame i-au născut şi i-au afierosit
Lui.
Iar semnătura pe lucrarea noastră
propun să o punem cu o rugăciune,
pe care am auzit-o rostită la icoană
de o dăscăliţă, într-o casă
mărunţică, de sub munte, care mi-a
rămas în minte pentru cel mai
însorit şi plin de muşcate pridvor
văzut vreodată şi care sună cam
aşa: „Doamne, Tu toate le poţi, câte
le voieşti. Întoarce neamul nostru
românesc la frumuseţea lui cea
dintâi.”
Hristos a înviat!
Doina Jalea
39
 Istoria este dascălul vieții

„Hristos a Înviat!”
și în închisorile comuniste
Afară, în temnița cea mare, românii cântau cu emoție imnul pascal și trăiau, în familie,
Paștile, în pofida provocărilor lansate de regimul proaspăt instalat.
În închisoare – temnița cea mică – deținuții, cu un curaj martiric, încercau a sărbători
Învierea Domnului, știind, că dacă ar fi prinși, bătăile ce ar fi urmat ar fi putut pune
capăt vieții lor.
Pentru omul nou nu există dea inimile celor închiși. În preajma sărbătorii Învierii
sărbătoare Nașterea și Învierea începeau pregătirile pentru
Numărul trecut am vorbit Domnului erau așteptate ca slujbă. Supraviețuitorul
despre atmsofera din temni- evenimente care să le recon- Vasile Maluș povestește
țele comuniste în Săptămâna firme faptul că iadul pămân- cum, într-un an, părintele
Patimilor și, mai ales, despre tesc în care se aflau nu era Justin Pârvu a pregătit toate
experimentul blasfemiator la unul permanent: speranța pentru a săvârși Sfânta
care au fost supuși deținuții încă își mai împrăștia razele. Liturghie în noaptea de Paști.
de la Pitești în aprilie 1951. Torționarii aveau grijă ca Dintr-un sac legat cu o
Pentru a da continuitate aceste sărbători să fie mar- sârmuliță și-a făcut brâu,
evenimentelor istorice, vă cate prin bătăi mai crunte, strânseseră rezerve de apă și
propun un scurt tur prin astfel încât urletele și vaietele pâine pentru a le preface în
sistemul concentraționar care vibrau între pereții reci Sângele și Trupul Domnului.
comunist din România, în ai închisorii să tulbure orice Vasile Maluș a legat inclusiv
noaptea Învierii Domnului, încercare de evadare spiri- câteva obiecte din mină care,
oprindu-ne cu gândul în tuală prin liniște. atunci când erau atinse, în
lagărul de exterminare prin ambientul provocat de ecoul
muncă din mina de la Baia În mina de la Baia Sprie, cu galeriilor, sunau ca niște
Sprie, în închisoarea de la părintele Justin Pârvu clopote ce cântau pe diferite
Jilava și în cea de la Aiud. Lagărul de muncă de la Baia tonuri. Toate luminile s-au
Cunoscute datorită mărturii- Sprie era organizat ca un stins și slujba a început.
lor supraviețuitorilor, meto- regim de exterminare. Fiecare grup de deținuți avea
dele de tortură vizau un scop Colonie de muncă destinată un turnător al său care dădea
mai înalt decât suferința deținuților politici, aici au raportul gardienilor. De
trupului. Gândite a bloca fost transferați, la început, această dată, turnătorul a
procesele cognitive și a rese- condamnați de la Aiud, pen- amuțit de rușine. Cu toate
ta mintea umană a deținutului tru a participa la exploatarea astea, vestea s-a împrăștiat și
astfel încât să îl transforme în de plumb și cupru. Din cauza printre cei de la conducerea
omul nou dorit de comuniști, expunerii din mină, cei mai închisorii. Pe coridorul spre
tratamentele torționarilor nu mulți se îmbolnăveau la plă- ieșirea din mină s-au instalat,
neglijau importanța sărbăto- mâni în primele săptămâni de de o parte și de alta, jandarmi
rilor creștine. muncă. Mulți piereau în cu mitraliere.
Ultimul bastion al rezistenței galeriile minei, neștiuți de Ajunseseră prea târziu.
sufletului era ținut neclintit nimeni, sub povara muncilor Hristos deja prăvălise piatra
prin rugăciunea care aprin- inumane. și înviase.
40 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Istoria este dascălul vieții
La Jilava, în taină
Supraviețuitorii care au
trecut pe la Jilava povestesc
cum sărbătorile erau prilej de
accentuarea a bătăilor, astfel
încât realitatea crudă ome-
nească să biruiască încerca-
rea de a se ridica la cele
spirituale. În Vinerea Mare,
Virgil Maxim scrie, în me-
moriile sale, că încercau să
își amintească și să cânte în
șoaptă cât mai multe versuri
din cântările Prohodului.
În noaptea de Înviere se
trezeau la miezul nopții și
primeau, cei care se pregăti-
seră și se simțeau vrednici, o
firimitură din Sfânta Împăr-
tășanie. Fără a-și da seama ce
sunt pe cale să facă, au
început să cânte Hristos a
înviat! din ce în ce mai tare.
Printr-o minune, niciun gar-
dian nu a oprit momentul.
Despre acest episod, Virgil
Maxim scrie: „Mai târziu am
înţeles că Dumnezeu, printr-
o hotărâre trimisă de sus,
oprise martiriul care trebuia
să aibă loc în noaptea învierii
Lui. Am rămas liniştiţi la
locurile noastre până dimi-
neaţa. Toţi ceilalţi din cameră
se uitau la noi cu ochi
întrebători.”
Hristos pogorât în iadul de
la Aiud
Tot despre o minune petrecu-
tă de Paști povestește și
părintele Gheorghe Calciu-
Dumitreasa, că s-a petrecut
în timpul detenției sale la
Aiud.
La miezul nopții, clopotele
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
care se auzeau de afară
aduceau vuietul Învierii.
Părintele a început să cânte
„Hristos a Înviat!”, iar gardi-
anul l-a auzit și l-a sancționat
cu câteva injurii. Pentru a nu
tulbura liniștea din acea
noapte, părintele Gheorghe
și-a continuat imnul în gând,
până a doua zi dimineața.
La ora 7, garda se schimba și,
în acea zi, intrase de serviciu
cel mai temut dintre gardieni:
un tânăr blond cu ochi
albaștri, subțirel, îmbrăcat
totdeauna la costum, dar de o
bestialitate de nedescris. Era
întruchiparea a ceea ce părin-
tele numește, în memoriile
sale, un „drac frumos”. În
acea dimineața, ca un gest pe
care nu mai putea să-l contro-
leze și a ieșit nestăpânit din
interiorul său, părintele
Calciu i-a spus „Hristos a
înviat!”.
Nu i-a trebuit mult să conști-
entizeze ce a făcut și deja își
putea închipui pedepsele ce
Foto: Historia.ro
aveau să urmeze. Totuși, ca
printr-o minune, gardianul a
privit la cei din jurul lor și i-a
răspuns „Adevărat a înviat!”,
iar atunci i-a fost clar
părintelui că nu torționarul îi
vorbise, ci îngerul
Domnului: „Prin gura lui
îngerul mi-a confirmat
Învierea, pentru că aveam
nevoie de această confir-
marea și pentru că Dumnezeu
a vrut să-mi confirme prin
gura vrăjmașului meu adevă-
rul acestei Învieri. Celula
mea s-a umplut de lumină”.
Multe astfel de minuni au
luminat celulele temnițelor
comuniste, aducând bucuria
sărbătorii și actualizând, în
fiecare, credința care ținea
pârghiile supraviețuirii.
Cu gândul la prețul cu care ei
încercau a trăi Învierea, să
prețuim și noi libertatea de a
cânta Hristos a înviat! în
temnița cea mare.
Cristiana CHIRCU
41
EGIPTUL CRESTIN, pe urmele Sfintei
Familii, 09 – 16 mai (7 zile), 580 euro
+ avion Tarom
GRECIA: Hram la SF EFREM CEL
NOU, 5–8 mai (5 zile, Saptamana
Luminata), 220 euro+avion
GRECIA: Hram la Sf IOAN RUSUL,
24–27 mai ( 4 zile), 220 euro+ avion
RUSIA ESENTIAL (Noptile albe la St
Peters-burg , Moscova, Sf Serafim
de Sarov), 28 mai - 6 iunie (10 zile),
720 euro + avion
UCRAINA (Kiev, Poceaev, Cernigov)
11 – 18 iunie (7 zile), 325 euro
RUSIA MARE, 23 iulie-07 august (16
zile), 1320 euro + avion (varianta:
autocar integral)
RUSIA Nordului Extrem,
23 iul-1 aug (10 zile), 899 euro + avion.
RUSIA Centrala, Sf Serafim
01-08 aug (8 zile avion), 660 euro +
avion
42
TURCIA primelor veacuri crestine
Cele sapte Biserici ale Apocalipsei, Mira
Liciei, Capadocia, Maastirea. Sumela
(sec 4), Man. Mor Gabriel (sec 4)
20 – 31 august (12 zile), in lucru
GRECIA INSULARA, GRECIA
CONTINENTALA
10 insule: Rodos, Patmos, Lesbos,
Hios, Samos, Tinos, Paros, Tassos,
Evia, Egina
10-24 sept (14 zile, avion), in lucru
SRI LANKA, Muntele lui Adam si
INDIA, Sf Toma, 15-24 oct (10 zile), 850
euro + avion
ISRAEL cu SINAI, 1-7 noiembrie
(7zile), 720 euro .
DE SF MINA LA ALEXANDRIA,
EGIPT, 07-14 nov ( 6 zile), 860 euro
EGIPTUL CRESTIN, pe urmele Sfintei
Familii, Croaziera pe Nil, Hurghada,
Sinai 07 – 21 nov 2021 (14 zile), 1260
euro + avion Tarom
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
 Sărbătoarea Paștilor la români.
Obiceiuri tradiționale
Moment de plenitudine spirituală, de certificare a renaşterii noastre şi a întregului
univers prin jertfa Mântuitorului, Paştile aduc în sufletul fiecărui creştin certitudinea
redefinirii sale ca om de omenie, iubitor, iertător și înțelept în fața încercărilor vieții.
Datinile şi obiceiurile practicate în majoritatea satelor, târgurilor şi chiar în oraşele
României contemporane individualizează această mare sărbătoare, conferindu-i un
plus de frumuseţe şi o inconfundabilă originalitate.
Începând din noaptea Învierii Tineretul, feciorii, s-au pre- buzduganului şi când vor
şi continuând în cele trei zile gătit şi ei pentru organizarea defila călare, pe strada
ale sărbătorii, în fiecare casă horelor şi a balurilor care se principală din oraș.
gospodarii, neamurile şi desfășoară în a doua și a treia
prietenii se reunesc, petrec şi zi de Paşti, sfătuindu-se la Semnificația ouălor roşii
participă la săvârşirea unor cine să meargă cu Udatul Inert şi totuşi viu prin forţa
ritualuri arhaice. Pentru (Bucovina şi Transilvania), vieţii ce o ascunde, fragil, dar
reușita fiecărei activități cine se ocupă de Scrânciob invincibil prin trăinicia
femeile s-au pregătit dinain- (Moldova) şi Dulap (Munte- energiilor latente, oul s-a
te: şi-au curăţat casele şi au nia). bucurat de o mare atenţie din
împodobit interioarele, au Junii din Şcheii Braşo-vului partea omului, fiind asimilat
frământat şi copt pasca şi și-au verificat din nou straiele simbolurilor cosmogonice.
cozonacii, au înroşit şi de sărbătoare pe care le vor Emblemă a universului pen-
«închistrit» ouăle, au rumenit îmbrăca când merg la tru epocile de început ale
mielul în cuptor, iar bărbaţii Pietrele lui Solomon, să-și omenirii, oul monocrom sau
s-au îngrijit de vin şi ţuică. arate măiestria în aruncarea colorat, cel mai adesea în
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
43
Etnografie
roşu, a fost simbolul primor-
primordial al regenerării
biologice, al fertilităţii şi al
afecţiunii reciproce dintre
oameni.
Odată cu apariţia creşti-
nismului, peste această
simbolistică a ouălor roşii se
adaugă semnificaţia Jertfei
Mântuitorului şi Miracolul
Învierii Sale; oul devine
întruchiparea Mormântului
lui Iisus, iar spargerea sa
echivalează cu eliberarea
forţei regeneratoare, întru
binele omenirii. Din ou se
naște lumea, asa cum Jertfa
lui Iisus marchează un
început de lume. Din această
perspectivă, oul roșu de la
Paști exprimă ideea renașterii
universului și speranța că
viața niciodată nu va pieri.
În mitologia românească
există nenumărate legende
care explică misterul ouălor
roșii la Paști ca fiind ultima
minune înfăptuită de Iisus, pe
când se mai afla printre
oameni. În câteva variante,
înregistrate de Simion Florea
Marian şi Artur Gorovei, se
povesteşte că, în Sâmbăta
Paştelui, Maica Domnului s-
a dus cu un coş de ouă să-l
dea soldaţilor care păzeau
trupul Fiului său, pentru a-i
îngădui să-L ia de pe cruce,
pentru a-L îngriji după datină
și a-L depune în mormânt,
până la apusul soarelui.
Refuzată şi alungată de
soldați, Fecioara Maria a pus
coşul cu ouă jos, lângă cruce.
Atunci, o picătură de sânge
44
a căzut din mâinile
Mântuitorului peste ouă şi,
deodată, toate s-au înroşit.
Surprinşi, soldaţii au venit şi
fiecare a luat câte un ou roşu,
ca semn al acestei minuni. De
atunci se crede că oamenii
roşesc ouă la Paşti.
O altă legendă vorbeşte
despre o evreică, care mergea
la târg cu ouă de vânzare,
tocmai în ziua Învierii lui
Iisus. Pe drum, aceasta se
întâlneşte cu Maria Magda-
lena care îi spune că Iisus a
înviat. Evreica îi răspunde, în
batjocură, că acest fapt se va
adeveri doar când ouăle din
coșul ei se vor face din albe,
roşii. Pe loc acestea s-au
înroşit. Evreica privește
uimită ouăle şi, ce să vezi,
acestea se făcuseră roşii. De
atunci se zice că oamenii
înroșesc ouă la Paşti.
Din perspectiva acestor
relatări, constatăm că tradiţia
bisericii creştine face din
ouăle roşii simbolul definito-
riu al miracolului Învierii
Mântuitorului, ele având
capacitatea de a exprima,
prin cromatica lor, triumful
vieţii asupra morţii și renaș-
terea spirituală a omenirii.
Alături de semnificația
creștină a ouălor roșii, unele
obiceiuri tradiționale ro-
mânești, care marchează
trecerea peste pragul timpu-
lui şi al vieţii omului, au
păstrat până în vremea
noastră și unele elemente
specifice simbolismului
precreștin al oului roșu.
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
În baza acestor convingeri, la
Paști, fetele oferă şi astăzi
feciorilor ouă roşii sau împo-
dobite cu diverse motive
decorative, ca semn al afec-
ţiunii ce le-o poartă (Udatul,
Scrânciobul, Hora de Paşti).
În Pădurenii Hunedoarei
pomul de nuntă pe care
fiecare nuntaș îl duce ca dar la
masa mare, este împodobit și
cu ouă roșii, ca mirii să aibă
noroc și prunci sănătoși.
Arta încondeierii ouălor de
Paști
Asociat şi întreţinut de
străvechi credinţe, ce au
funcţionat şi mai funcţio-
nează încă în ceremonialurile
tradiţionale românești, meş-
teşugul vopsirii ouălor cu
coloranţi vegetali şi al împis-
tririi sau încondeierii ouălor
de Paşti este la fel de vechi ca
şi obiceiurile ce le conţin. Pe
întreg cuprinsul ţării meşte-
şugul este prezent, iar tânăra
generaţie manifestă un inte-
res deosebit pentru deprin-
derea tainelor sale.
De la o zonă etnografică la
alta există o mare bogăţie şi
varietate de creaţie în acest
domeniu. De-a lungul tim-
pului, unui nucleu străvechi
de motive simbolice i s-au
adăugat treptat o infinită
diversitate plastico-decora-
tivă şi compoziţional-croma-
tică.
Dacă pentru ouăle colorate
integral în roșu, numite în
Moldova merișoare, nu se
depune un efort special și nici
 Etnografie

nu se cere prea multă expe-

riență, la realizarea ouălor
împistrite este nevoie de
multă competență și creati-
vitate. În Bucovina, pentru a
realiza asemenea ouă, numite
local și ouă muncite trebuie
să se adune mai multe femei
într-o gospodărie. Ele res-
pectă un flux de operații
succesive, într-un timp scurt.
După ce ouăle au fost bine
spălate şi degresate, se începe
scrierea sau urzirea ouălor cu
ceară fierbinte de albină
(ceara este considerată
sfântă, deoarece este un
produs al albinei, iar aceasta
se crede a fi mesagerul
Domnului pe pământ). Ouă tradiționale Bucovina 2016 foto D. Isfanoni
Femeia care face această
operație trebuie să aibă multă s-au păstrat în Bucovina. venirea primăverii: muncile
îndemânare deoarece ceara Alături de motivele străvechi agricole, pastorale şi cele
se solidifică rapid, iar pentru care se raportează la geneza legate de industria casnică
unele motive, precum calea Universului – calea rătăcită, textilă.
rătăcită sau drumul robilor cei 40 de clinişori Din punct de vedere tehnic,
(un tip complex de meandru), - și cele emblematice pentru după scrierea motivului
chișița (condeiul) nu trebuie sărbătoarea Paștilor - Crucea, femeile încep un adevărat
ridicată de pe coaja oului. Floarea Paştelui, Peştele, ritual al scufundării sucesive
Impresionantă este capacita- Biserica a fiecărui ou în mai multe
tea creativă a femeilor care - există un repertoriu foarte culori: totdeauna trebuie
știu să urzească / creeze bogat de motive legate de respectată ordinea de la
compoziția de pe ou cu mâna ocupațiile localnicilor. galben spre negru şi acoperi-
liberă, fără nici un şablon. Dintre acestea enumerăm: rea cu ceară a fiecărei nuanţe.
Prin realizarea motivului cârligul ciobanului, coarnele Oul scris se scufundă întâi în
calea rătăcită oamenii cred că berbecului, unghia caprei, vopsea galbenă, apoi se
realizează legătura, puntea, fierul plugului, roata carului, acoperă cu ceară porţiunile
dintre lumea celestă și cea grebla, hârleţul, scara, vârtel- din motiv pe care se dorește a
terestră. În Prahova sau nița, urzitoarea, furca de tors, rămâne galbene; urmează
Vrancea acest motiv este mâna omului. Acestea își află scufundarea în roşu, se
însoțit de mici puncte, așa izvorul în credințele legate de acoperă cu ceară și roşul, se
cum apar și stelele pe bolta forța regeneratoare a oului scufundă în albastru,
cerească. pentru menirea succesului, acoperindu-se cu ceară, la
Cel mai mare număr de sporului, în activitățile ce rândul său, și această culoare.
motive cu caracter simbolic urmau a fi demarate o dată cu Operația scufundării și
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
45
Etnografie
Ouă de Paști din Vrancea, 2004; foto D. Isfanoni
acoperirii cu ceară se face
după câte culori doreşti să
obţi pe ou. La final, oul se
scufundă în negru. Când se
scoate din ultima vopsea, oul
este complet acoperit cu
ceară. Pentru a-i dezvălui
frumusețea decorului trebuie
apropiat de o flacără –sobă
sau lumânare, sau scufundat
în apă clocotită. Ceara se
topește și este ștearsă cu o
cârpă de bumbac. În trecut,
pentru un plus de strălucire,
ouăle se ungeau cu slănină,
iar astăzi se lăcuiesc.
Pe Valea Olteţului, nu depar-
te de Balş, în comuna Oboga
de Sus, o familie de ţărani a
reușit revitalizarea înconde-
ierii ouălor de Paști. Tudor şi
Ioana Diaconeasa, iar acum
nepoții lor, au început să scrie
ouăle de Paşti, încă din anul
46
1974, cu motivele pe care le-
au moştenit de la bunicii şi
străbuncii lor. Descendenţi ai
unei vestite familii de olari –
Constantin Diaconeasa – ei
cunoșteau repertoriul orna-
mental, atât din punct de
vedere tehnologic, cât şi
categorial.
Alături de motivele străvechi
– calea rătăcită, fierul plu-
gului – au transpus pe ouă
motivele heraldice care
apăreau pe ceramică: acvila,
cocoşul, peştele, Heruvimul,
coada de păun. Într-o grafie
expresivă, bazată pe supleţea
plină de energie şi dinamism
a liniei trasate cu ceară
fierbinte, motivele se eviden-
țiază pe fondul negru al
ouălor.
În zona Bran, pe ouăle de
Paşti apare un motiv foarte
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
rar reprezenat: hora . De jur-
împrejurul oului sunt redate
stilizat mici siluete umane
care se țin de mâini. În
ultimele decenii ale veacului
al XX-lea şi-au făcut apariţia
pe ouăle de Paşti mai multe
categorii de motive cu statut
pur decorativ, precum altița
inspirată din broderia cămă-
șilor femeiești, scorţariul
românesc, cu motive de pe
covoare (Bucovina), precum
și motive vegetal - florale:
Ciuboţica Cucului, Bradul,
Ghiocelul, Măghiranul,
Ruja, Sâmburul de Nucă,
Spicul Grâului. Unii meșteri
din Moldova redau pe ouă
chiar figura Mântuitorului, a
Maicii Domnului și silueta
bisericilor.
O altă categorie de ouă
împistrite în Moldova sunt și
ouăle cu mărgele, acoperite
integral cu compoziții deco-
rative lucrate prin fixarea
mărgelelor într-un strat de
ceară. Dincolo de această
spectaculoasă varietate, să nu
uităm însă că, la începuturi,
ouăle au fost doar roşii,
atestând, pe de o parte sân-
gele vărsat de Iisus Hristos
pentru răscumpărarea păca-
telor noastre, iar în vechime
roșul era simbolul sângelui și
implicit al vieții. Ouăle
albastre, verzi, mov etc. s-au
făcut mai târziu pentru bucu-
ria copiilor, iar cele negre
pentru a exprima chinul şi
durerea suferite de Iisus
Hristos când a fost răstignit
pe cruce.

Coș pascal Bucovina; foto D. Isfanoni 2001
Aluaturile rituale, pasca şi
cozonacii
În ultima zi din Săptămâna
Mare – sâmbăta - femeile se
preocupă de pregătirea
mâncărurilor, iar cine nu a
făcut la Joia Mare pasca,
babele, învârtitele, plăcin-
tele, cozonacii şi prescurile le
vor pregăti tot sâmbătă.
Fiecare dintre aceste aluaturi
rituale face trimitere la trupul
și mormântul lui Iisus.
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Investite cu valori simbolice,
legate de semantica grâului -
în fiecare bob se află chipul
Mântuitorului - aceste sorti-
mente alimentare sunt
modelate dintr-un aluat
dospit, preparat din făină albă
de grâu, cu lapte, ouă,
smântână, zahăr, mirodenii,
brânză dulce de vacă, mai rar
caș de oaie și nucă.
Pregătirea acestor aluaturi
presupune respectarea unui
Etnografie
adevărat ritual, întrucât
acestea sunt emblemele
sărbătorii pascale și, dincolo
de valoarea nutritivă, ele
reprezintă ofrande alimen-
tare, hrană spirituală. Alesul
grâului, măcinatul, cernutul
făinii prin site speciale,
frământatul, dospitul şi
coptul sunt etape parcurse cu
meticulozitate, după rigorile
unei tradiţii milenare.
În Moldova, mai ales în
Bucovina, dar şi în celelalte
zonele din Muntenia,
Dobrogea, Oltenia, cel mai
însemnat dintre aluaturile
rituale este Pasca Paştelui.
Fără de ea nu se poate
concepe marea sărbătoare a
Învierii Domnului.
Considerată cinstea, fala
mesei de Paşti, pasca este de
formă rotundă, înconjurată
cu un cerc simplu de aluat sau
din două suluri sucite ca o
funie. La interior pasca este
înfrumuseţată cu o cruce
făcută tot din suluri de aluat
răsucite împreună, amintind
de crucea pe care a fost
răstignit Mântuitorul. Între
braţele crucii se pune brânză
de vaci amestecată cu stafide
sau felii de caș, iar pe
deasupra se unge cu gălbenuş
de ou.
În unele sate, Pasca Paștilor
are de jur împrejur zimțișori
crestați. Aceasta se coace la
foc potrivit, să crească şi să se
rumenească frumos.
Aparent, simple elemente
decorative, formele modelate
din aluat pentru a împodobi
pasca Paştelui sunt de fapt
47
Etnografie
Bucovina-sfințirea coșurilor pascale; foto D Isfanoni 2016
mai multe feluri de alimente,
într-o ordine prestabilită. Mai
întâi, produsele considerate
simbol al belşugului şi
sporului din gospodărie:
cârnatul de porc, slănina,
caşul proaspăt / brânza de
oaie, ouăle albe (curăţite de
coajă), făina, usturoiul, sarea
şi busuiocul. Peste acestea se
adaugă hrean şi cuişoare
(pentru sprinteneala / iuţeala
minţii şi a trupului), iar
pentru dulceața vieții, puțin
zahăr. La vedere, femeile
aşează o pască sau două,
decorate cu crucea Răstigni-
rii având câte un ou roşu şi
unul încondeiat între brațele
crucii, cozonacul, ouăle roșii
(merișoarele), friptura de
miel și o babă - un colac în
formă de spirală cu ou roșu la
48
vîrf (baba este prima ofrandă
dată de pomană la biserică
pentru cei dispăruți, după ce
preotul a sfinţit coșurile).
Asfel pregătit de gospodine,
coșul pascal (Bucovina) sau
blidul cu pască (Muntenia,
Oltenia) sunt duse la biserică
de către bărbați. În multe
zone din țară, tot bărbaţii au
datoria de a păzi coşurile pe
timpul slujbei, întrucât unii
vecini le mai testează
vigilenţa, încercând să fure
câte ceva din coşuri. Uneori,
se fac și glume de acest gen.
Dacă un bărbat nu este atent
și i se fură din coș pasca sau
câteva ouă, mare rușine va
păţi gospodarul care nu va
avea aceste produse când
vine preotul la sfinţitul
coşurilor.
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
O altă practică interesantă,
continuată și astăzi în unele
sate din sudul țării, este
mersul la biserică, în noaptea
de Înviere, cu un cocoș viu.
Pasărea este dusă de unele
familii pentru a fi dată de
pomană, de sufletul celor
care au murit fără lumânare;
se crede că acel cocoș
vestește Învierea Domnului
şi pentru răposat . După ce
preotul anunță Învierea,
cocoșul este dat de pomană la
cineva din afara familiei.
”Haine noi, haine de fală”
Obiceiul primenitului cu
haine noi la Paști își află
rădăcinle într-o credință
veche. Bătrânii spuneau că la
un trup purificat prin post și
un suflet renăscut prin

concretizări ale împletirii
unor străvechi credinţe
precreştine legate de cultul
soarelui – forma rotundă,
zimţii întruchipând razele
soarelui, funia, expresie a
timpului, succesiunea zi/
noapte – cu preceptele cre-
dinţei creştine: crucea
simbolul sacrificului lui Iisus
pentru răscumpărarea pă-
catului originar al omului.
În afară de Pască, femeile
pregătesc cozonacii rotunzi
şi lungăreţi cu nucă sau cu
mac, plăcinţelele şi învârtite-
le. Nelipsite dintre aluaturile
rituale pentru Paşti sunt
moşii şi babele. Acestea sunt
modelate din acelaşi aluat cu
Pasca, doar că sunt mai mici
şi au formă de spirală. Ele se
coc în forme rotunde de
ceramică. Babele şi moşii se
dau de pomană cu câte un ou
roşu deasupra, în duminica
Paştelui, pentru come-
morarea răposaţilor.
Mielul pascal
Dintre fripturile zilei de
Paşti, cea mai importantă
pentru valoarea ei simbolică
este friptura de miel. Din
punct de vedere teologic
Mielul Paştilor este simbolul
lui Hristos. O credință veche
a bănățenilor recomandă ca
Mielul de Paști să fie preparat
întreg, ca neamul să rămână
unit, iar după consumarea
fripturii, oasele să fie îngro-
pate la rădăcina unui pom
roditor pentru ca respectiva
familie să fie sănătoasă şi
viguroasă tot anul.
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Astăzi, această tradiţie este
ignorată. Aproape unanim,
gospodinele preparară frip-
tura de miel pentru Paști,
tranşând animalul.
Motivația acestui mod de
pregătire se bazează pe
rațiuni pragmatice, invocân-
du-se mărimea animalului și,
impicit, lipsa unui cuptor pe
măsură. Este adevărat că în
satul tradițional mielul pascal
se cocea întreg pentru a
respecta rigorile tradiției, ca
neamul să nu se împrăștie, să
fie unit de-a lungul anului,
dar și pentru că animalul avea
cel mult 5-6 kg, iar cuptoa-
rele erau cele de pâine, de
mari dimensiuni.
Coșul pascal, mesager al
Învierii Domnului si al
prosperității omului
Modul de reunire a alimen-
telor în coşul pascal din
Bucovina reprezintă cel mai
complet şi complex mod de
Etnografie
raportare a localnicilor la
tradiţia Învierii Domnului și
a dobândirii de spor în
gospdărie. În trecut, vasul în
care se pun alimentele ce
trebuiesc duse la sfințit în
noaptea Învierii Domnului
era un recipient special,
confecținat din doage de
lemn, împodobit cu de jur-
împrejurul gurii, cu cruci
decupate. Acest vas se
numește păscăriță fiind
utilizat exclusiv pentru dusul
alimentelor la sfințit în
noaptea de Înviere. Peste an
păscărița nu mai era folosită,
ea se agăța sus, pe grinda
casei. Mai nou, bucovinenii
folosesc coșurile din nuiele
împletite.
Redăm modul de aranjare al
coșului, în ordinea așezării
alimentelor.
Pe fundul păscăriței sau al
coșului se așterne un ștergar
alb, cu alesături la capete.
Peste el încep să fie așezate
49
Etnografie
Bucovinence în haine noi; foto D. Isfanoni 2016
Învierea Mântuitorului, se
cuvine și o cămașă nouă.
În această convingere,
regăsim credință creștină și
iubire pentru familie. A da
curs acestui precept însemna
însă multă responsabilitate
din partea femeilor, întrucât
de priceperea lor depindea
întreaga familie. Încă de la
începutul Postului Paștilor,
gospodinele țeseau pânza de
cânepă și de in, croiau
cămășile și le împodobeau cu
broderii meșteșugit realizate.
În multe sate, acest obicei a
generat o adevărată întrecere
între fete. Fiecare se străduia
să își coasă, pe ascuns,
motivele pe cămăși, iar dacă
50
vreo vecină se nimerea să
intre în camera unde ele
coseau, lucrul era imediat
ascuns, pentru a nu li se fura
modelul.
In Pădurenii Hunedoarei
există un motiv care se
numește hăle cu șuba în cap.
Incitată de numnele acestui
motiv, am încercat să aflu de
unde îi vine numele. Așa am
descoperit o practică socială
și o tradiție pascală: secretul
broderiilor pentru cămășile
îmbrăcate de tineret la Paști
și până unde putea să meargă
cochetăria feminină, dorința
de a fi cea mai frumoasă,
harnică și pricepută. Acest
obicei cred că se află la baza
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
impresio-nantei diversității
decorative a cămășilor
femeiești, atât de bine
reprezentată în lăzile de
zestre și în patrimoniile
muzeelor etnografice.
Indiferent dacă se merge sau
nu la Înviere, hainele noi se
îmbracă după o îmbăiere
obligatorie, în ziua de
sâmbătă sau duminecă de
dimineață.
Veniți de luați Lumină!
Aproape de miezul nopții,
după orele 22, în jurul
bisericilor se adună tineri şi
bătrâni, copii şi părinţi pentru
a participa la marea taină a
Învierii Domnului Iisus
Hristos și a primi Lumina
Sfântă. Într-o atmosferă
solemnă, preotul oficiază
slujba, iar credincioșii
ascultă cu smerenie. Sufletul
fiecăruia este pătruns de
emoția și bucuria de a fi
prezenți la acest miracol.
Bătrânii multumesc lui
Dumnezeu că le-a îngăduit să
mai trăiască un Paște fericit,
alături de cei dragi.
La miezul nopții, momentul
mult așteptat sosește: preotul
iese din altar cu Lumina
Învierii, chemând credincio-
șii să se apropie pentru a
primi Lumina Sfântă. Este
tulburătoare imaginea
luminii care se propagă cu
repeziciune și flacăra lumâ-
nărilor care scaldă chipurile
credincioșilor.
Ascultând cum fiecare cântă:
Hristos a înviat din morți / Cu
moartea pre moarte călcând /

Și celor din mormânturi viață
dăruindu-le!. simțim bucuria
renașterii noastre spirituale, a
integrării şi a solidarităţii cu
semenii într-u credinţă şi
simţire.
După terminarea slujbei,
preotul sfințește coșurile cu
pască. Este un alt moment
solemn și fascinant, cu
gospodarii aliniați de-o parte
si de alta a intrării în biserică,
având coșurile în față. După
binecuvântarea bucatelor,
fiecare dă preotului două ouă
încondeiate și apoi se merge
în cimitir pentru a aprinde
lumânări pe morminte și a da
de pomană baba (Bucovina)
sau ouă roșii și cozonac.
În funcție de zona etnogra-
fică, pregătirea paștilor se
face diferit.
În Moldova, Muntenia, Do-
brogea și Oltenia enoriașii
duc la biserică pâine, vin,
pește și bânză, pe care le
sfințește preotul. Apoi copiii
le taie în bucățele, le pun
împreună într-un vas și se
stropesc cu vin. În trecut,
fiecare gospodar primea o
anumită cantitate din acest
amestec, pe o năframă
(batistă).
Mai nou, amestecul se pune
în punguțe de hârtie.
În Transilvania și parțial în
Banat paștile se prepară
diferit. Există obiceiul ca
anumite familii să ofere pâi-
nea și vinul pentru întreaga
comunitate, acest gest este o
mare onoare pentru res-
pectivele familii.
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
După sfințirea pâinii și a
vinului, pâinea se taie și se
amestecă cu vin. Pentru acest
tip de Paști credincioșii aduc
de acasă câte o ulcică în care
primesc fiecare Paștile.
Lumina Sfântă a Învierii
Despre lumânarea aprinsă în
noaptea de Înviere de fiecare
creștin există peste tot în țară
mai multe credințe populare.
În primul rând, această
lumânare nu trebuie să se
stingă pe drumul de la
biserică spre casă, crezându-
se că doar așa familia va avea
noroc și sănătate în respec-
tivul an. Ajunși acasă, mai
întâi oamenii trebuie să
ocolească locuința, apoi să
meargă cu lumina la grajd și
pe la celelalte construcții
anexe, pentru a alunga răul și
a crea un mediu propice
înmulțirii animalelor și păs-
trării rodniciei în gospodărie.
Când se intră în casă, lumâ-
narea se stinge sus, pe tocul
ușii, după ce s-a făcut semnul
crucii.
De-a lungul anului Lumina
Învierii / lumânarea este
păstrată cu sfințenie de
români la icoane, întrucât ea
îi va ajuta în multe momente
dificile. Când furtuni, grin-
dină și alte calamități natura-
le se abat asupra casei și a
localității, pentru a îndepărta
stihiile dezlănțuite ale naturii
se aprinde Lumânarea de la
Înviere. Tot această Lumină
se aprinde când vreo boală
apare la animale sau la
oameni.
Etnografie
Ciocnitul ouălor la Paști
începe de la vârf
După slujba nocturnă a
Învierii, oamenii se întorc la
casele lor cu coșul sfințit, dar
nimeni nu se așează la masă.
Fiecare merge să se odih-
nească. În dumineca Paștilor,
înainte ca familia să plece la
biserică pentru a participa la
cea de a doua Înviere, fiecare
membru al familiei trebuie să
se spele pe față cu apa dintr-
un vas în care a fost pus un ou
roșu și o monedă de aur sau
de argint; în prezent se pune
în apă verigheta sau un inel
de aur. Scopul acestui spălat
ritual aduce mai multe
beneficii oamenilor: va face
pielea obrajilor rumenă ca
oul și strălucitoare precum
bănuțul. În unele zone din
țară se crede că metalul nobil
este pus în apă pentru a aduce
bogatie, dar și noblete, putere
de fascinație, pentru a fi băgat
în seamă tot anul.
Bătrânii și copiii care rămân
acasă, după acest spălat
ritual, mănâncă pe inima
goală (nemâncate) Paștile
sfințite și apoi gustă din
Pască.
În Bucovina, era tradiţia ca
pasca sfinţită, înainte de a fi
consumată, să se pună pe
capul fetelor de măritat, în
credința că ele se vor căsători
mai repede, vor fi sănătoase
și se vor dezvolta armonios.
La amiază, familia extinsă,
cu bunici și nepoți, se reuneş-
te în jurul mesei festive,
încărcate cu toate bunătăţile
pregătite de gospodine.
51
Etnografie
Acum începe „ciocnitul
ouălor”, după un ritual speci-
fic.
În prima zi de Paști ouăle se
cionesc numai la vârf, res-
pectând sensul ascensional al
Învierii, al înălțării sufletești
pe care fiecare ne-o dorim.
Ciocnitul ouălor se face
începând de la capul familiei
către soție și copii. Dacă în
familie există o persoană în
vârstă (bunic, mătușă sau
unchi) atunci de la aceasta
începe ciocnitul ouălor. Se
spune că cel al cărui ou se
sparge primul, va avea o viață
mai scurtă sau va avea parte
de boli peste an. După
terminarea acestui moment
plin de suspans şi presărat cu
tot felul de glume, se bea un
pic de vin și se trece la
consumarea celorlalte
alimentele specifice mesei de
Paști. In celelalte zile, ouăle
roşii se pot cioni şi pe coaste
sau la fund.
Ciocnitul ouălor pe luate
În majoritatea zonelor din
ţară, în Duminica Paștelui
oamenii merg la biserică
pentru a participa la ce de a
Doua Înviere, slujba de
dimineață. Tineretul şi copiii,
când pleacă de acasă, nu uită
să își pună în buzunare ouă
roşii, deoarece după slujbă,
în curtea bisericii are loc
ciocnitul ouălor „ pe luate”.
Există o adevărată bucurie a
ciocnitului de ouă în Dumi-
neca Paştelui. Fiecare mamă
şi bunică a pregătit pentru
acest moment ouăle cele mai
52
tari, de găină sau de bibilică.
Emoţie, dibăcie şi uneori un
pic de viclenie caracterizează
această competiţie.
Miza este mare, pentru că cel
al cărui ou s-a spart trebuie
să-l dea celui care a avut oul
mai tare. Adesea se crează
competiții și chiar unele
dispute: cine adună mai
multe ouă, cine are oul cel
mai tare.
După acest moment, oamenii
pleacă acasă, unde se vor
strânge cu toții în jurul mesei
festive de Paşti.
Mersul finilor la nași cu
plocon
În a doua și a treia zi de Paști
au loc vizite între prieteni,
între neamuri, iar finii
obișnuiesc a merge la nașii de
cununie. În aceste zile, cine
merge în vizită, nu pleacă de
acasă cu mâna goală. Fiecare
se îngrijește să ducă câte un
plocon.
Într-un coş împodobit cu un
ştergar frumos, ales, se pun
diverse alimente, din ceea ce
s-a pregătit la Paşti: pască,
colaci, cozonaci, friptură,
ouă roșii, ouă încondeiate,
țuică și vin. Fina, tânăra
nevastă, merge la nași înso-
ţită de bărbatul ei care poartă
acest coş la vedere, fiind
mândru de priceperea soției
sale.
În satul tradițional, pentru a fi
etalate aptitudinile de bune
gospodine, plocoanele se
duceau la miezul zilei. În
unele zone, cum este sud-
vestul Transilvaniei, coşurile
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
cu plocon sunt purtate de
femei pe cap, ca niște
coroane. Nașa primește finii
cu mare bucurie, invitându-i
la masă. După mai multe ore
petrecute împreună, poves-
tind fiecare din experiențele
proprii, la plecare nașa pregă-
tește și ea un dar pentru fină,
din alimentele pe care ea le-a
gătit. Acest schimb de daruri,
plocoane, reprezintă în men-
talul tradițional un interesant
mod de etalare a priceperii
fiecărei femei într-ale
gastronomiei, fiind totodată o
pildă reciprocă de compe-
tență.
Scânciobul / Dulapul /
Hinta
În Moldova, Muntenia şi
Banat, în a doua și a treia zi de
Paști oamenii se adună în
locul unde s-a ridicat
Scânciobul (Moldova),
Dulapul (Muntenia) sau
Hinta(Banat).
Această instalație era realiza-
tă de către feciorii satelor
într-un loc mai larg – în fata
unei cârciumi sau la locul de
horă. Avându-se în vedere
dificultatea realizării scrân-
ciobului - procurarea lemne-
lor, confecționatul celor 4 - 6
banchete / scaune, montatul
întregii instalații – tineretul
se aduna în clăci la lucru,
imediat după Florii.
Ca semnificație, Scrânciobul
exprimă căinţa lui Iuda
pentru vinderea lui Iisus.
Conform scrierilor religi-
oase, în cele din urmă Iuda,
căindu-se pentru fapta lui,

Scrânciob, Petrecere de Paste în Vrancea
Arhiva Muzeului Național al Satului D.Gusti
s-a spânzurat. Leagănul sem-
nifică pendulatul trupului lui
Iuda, până ce a fost descope-
rit de oameni. Datul oameni-
lor în leagăn la Paști este
benefic în credința oameni-
lor, pentru a nu mai avea
momente de îndoială în
existența lor.
Pe de altă parte, feciorii
invitau în leagăn fata îndră-
gită. Gestul echivala cu
recunoașterea publică a rela-
ției lor. Răsplata către cei ce
învârteau leagănul erau ouăle
roșii și cele încondeiate.
Datina Udatului / Stropitul
fetelor cu apă
A doua zi de Paști, în
Transilvania, Bucovina şi
Banat feciorii practică un
obicei cu rădăcini precreștie:
Udatul sau Stropitul fetelor.
Semnificația obiceiului se
leagă de cultul fecundită-
ții, specific acestei perioade
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Etnografie
demonstra priceperea și
măiestria fetelor, iar feciorii
știau exact de la care fată au
primit ouăle.
Sărbătoarea iilor
A doua zi de Paşti, în comuna
Cezieni din zona Romanaţi,
județul Olt, are loc o
adevărată Sărbătoare a iilor,
un fel de concurs al celor mai
frumoase cămăşi / ii, pe care
le-au îmbrăcat în dumineca
Paștilor fetele și nevestele.
Privite cu atenție la biserică,
cămășile erau evaluate din
punct de vedere tehnologic,
dar și artistic. Se urmărea
calitatea execuției punctelor
de renaștere a universului.
de broderie, creativitatea în
Înainte vreme, fetele erau
materie de compunere a
stropite cu apă, iar acum sunt
motivelor și cromatica,
udate cu parfum.
filtrându-se cu rigoare
Grupuri de feciori merg la
noutățile și modul lor de
casele unde sunt fete de
integrare în schemele
măritat, de regulă prietenele
definitorii ale specificului
lor sau la nevestele tinere și le
zonal. Adesea mamele
stropesc cu apă / parfum, ca
băieților își alegeau nora
fetele să aibă noroc, să se
dupa cât de bogată și bine
căsătorească cât mai curând,
lucrată era altița cămășii
iar nevestele să aibă prunci
purtată de fete la Paști. Altița
frumoși și sănătoși. Contex-
devenea ”martorul” hărniciei
tul în care este practicat acest
și priceperii respectivei fete,
obicei pune în valoare funcția
calitate absolut necesară
purificatoare şi fertilizatoare
femeilor în comunitățile
a apei. Ca răsplată pentru
tradiționale, unde ele trebuia
actul lor sacru, feciorii pri-
sa ”îmbrace casa și familia”.
mesc în dar ouă încondeiate,
După un adevărat sfat al
de regulă cele mai frumoase.
bătrânelor care au selectat
Odinioară, iubitele feciorilor
iile și cămășile demne de
le pregăteau ca dar ouă
atenție, feciorii sunt trimiși la
împodobite special cu
respectivele familii pentru a
anumite motive, fiecare fată
strânge piesele și a le etala
având motivul ei.
într-un fel de expoziție,
Decorul ouălor devenea un
pentru a fi văzute de toată
fel de blazon al familiei care
lumea.
53
Etnografie
Hora de la Sărbătoarea iilor, Cezieni Olt, foto Valeru Ciurea 2013
Constituite într-un adevărat
juriu local femeile cu experi-
ență, recunoscute în comuni-
tate pentru priceperea și
talentul lor, dar și pentru
obiectivitatea opiniilor, erau
invitate să aleagă cea mai
frumoasă ie, iar posesoarea,
creatoarea ei, devenea un
adevărat reper de competenţă
şi bun gust în sat și în zonă,
timp de un an.
În anul următor, obiceiul se
relua, organizându-se un alt
concurs, o altă verificare şi o
nouă câştigătoare apărea în
comunitate.
Obiceiul a creat în Romanaţi
o emulaţie cu totul specială
pentru promovarea creati-
vităţii în materie de costum
54
popular.
Pe de altă parte, ca zonă
agricolă cu un standard eco-
nomic ridicat, un adevărat
grânar al României, Roma-
naţiul a permis harnicilor săi
locuitori să vândă cereale
pentru a cumpăra materiale
scumpe, necesare confec-
ţionării cămăşilor, piepta-
relor şi cojoacelor purtate în
sărbători şi la nunţi.
După primul război mondial,
ornamentica cămăşilor feme-
ieşti din această zonă s-a
diversificat, îmbogăţindu-se
cu noi categorii de motive
vegetal-florale, mai mult sau
mai puţin stilizate.
În dorinţa de a reda cât mai
fidel universul vegetal, cro-
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
matica se raportează la o
policromie care sugerează
paleta de culori a florilor din
fâneţe şi grădini.
Dincolo de natura ornamen-
telor şi cromatica acestora,
compoziţiile decorative ale
cămăşilor din Romanaţi
emană armonie şi rafinament
cromatic, fără contraste su-
părătoare ochiului.
După anul 1990 această
Sărbătoare a iilor continuă să
se organizeze la Cezieni.
În prezent, localitatea a
devenit un fel de etalon
pentru confecționarea cămă-
șii / iei femeiești cu altiță din
Oltenia.
Chiar dacă la Paști femeile nu

Tinere în costum, Mehedinți;
Foto Florentina Pleniceanu, 2013
mai îmbracă costumul popu-
lar decât sporadic, concursul
de selectare a celor mai
frumoase cămăși continuă să
se organizeze; data sărbătorii
a fost mutată însă la Sânzi-
ene, în luna iunie.
Interesant este faptul că în
zilele dedicate prezentării
cămășilor lucrate în respec-
tivul an, femeile continuă să
își etaleaze creațiile, punând
respectivele piese pe gardu-
rile gospodăriei.
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Practic satul întreg devine o
expoziție care își așteaptă
experții să analizeze cămă-
șile și să decidă câștigă-
toarea.
Desigur, la ceas de mare
sărbătoare, la Paști, tradiţiile
româneşti practicate în
diverse colţuri ale ţarii sunt
mult mai multe.
Cunoscându-le, consider că
vom învăţa o lecţie de viaţă
extrem de importantă, care
dezvăluie nu doar perfor-
Etnografie
manţele omului – curăţenia,
gastronomia, vestimentaţia,
ospeţele, distracţiile – ci
amintesc și calităţile definito-
rii ale fiinţei umane: răb-
darea, înţelepciunea, smere-
nia.
Puse laolaltă, toate aceste
valori umane, pot elibera
omul de povara cotidianului,
ajutându-l să înţeleagă
Miracolul Învierii Domnului.
În cele trei zile ale Paștilor se
reactivează zestrea tradi-
ţiilor, performându-se cu o
consecvenţă temporală
demnă de admirat, datini şi
obiceiuri străvechi, menite a
satisface nevoia omului
modern de integrare în neam
şi comunitate. Practicile
religioase și obiceiurile
populare dezvăluie valoarea
simbolică a emblemelor
pascale – ouăle roșii, pasca,
cozonacul, friptura de miel –
diferențiindu-le de hrana
cotodiană.
Indiferent dacă eşti gazdă sau
oaspete, dacă înfăptuieşti un
act ceremonial sau esti doar
participant la desfăşurarea
lui, în cele trei zile ale
Paștilor revenirea la tradiţie
echivalează cu un fel de
pansament sufletesc, care ne
ajută să regăsim identitatea şi
adevăratul profilul spiritual
al românilor.
Dr. Doina Ișfănoni
Cercetător etnolog, istoric și
teoretician de artă
55
Etnografie

Colindele de Paști
Noi, românii, beneficiem de o tradiţie foarte bogată, de o rară frumuseţe şi
autenticitate. După cum bine se ştie, Televiziunea Română este o instituție care și-a
obișnuit telespectatorii, de-a lungul timpului, cu spectacole muzicale de calitate.
Întotdeauna, în preajma sărbătorilor de Paști, a oferit programe speciale dedicate
acestei sărbători de suflet a creștinilor.
Cântecele pascale au fost livrate discret şi firesc, în stil, fără artificii, efectul indus
publicului telespectator fiind sporirea stărilor lui de bucurie şi extaz. În sfârșit, muzica
aceasta a intrat în drepturile ei firești, i-a fost recunoscută importanţa, atât pentru
impactul ei în prezent, cât și pentru consecinţele pe termen lung, atât pentru educaţia
culturală, cât și pentru memoria culturală.
Cântările cu tematică moral- Acestea au un caracter cultu- pascale cu texte de bucurie,
religioasă sunt apărute relativ ral pronunţat, iar tematica lor colinde care se cântă în
recent în peisajul românesc. este una religioasă. săptămâna luminată.
Tradiţia colindelor pascale Colindele de Paști sunt mai Una dintre cele mai cunos-
este din secolul al XIX-lea, puțin cunoscute, dar ele au un cute colinde pascale este
faţă de colindele de Crăciun loc special în evlavia popu- „Cântecul lui Lazăr" care se
care sunt mult mai vechi. lară. cântă în sâmbăta dinaintea
Imnurile au fost transpuse în Există colinde pascale cu sărbătorii Floriilor.
tradiţia liturgică bizantină şi, texte de jale care se cântă în Spre deosebire de colindele
astfel, au apărut colindele săptămâna patimilor, înainte de Crăciun, inspirate din
pascale. de Paști, dar și colinde folclor, care se cântă în casele
56 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro

oamenilor și pe ulițele sate-
lor, colindele de Paşte se
cântă numai în biserică, iar
linia lor melodică este inspi-
rată din vechile cântece
religioase bizantine.
Cântecele pascale și prices-
nele sunt cântate cu precădere
în bisericile parohiale de
către credincioși, dar în
ultimul timp, au devenit și
parte a repertoriului multor
soliști consacrați de muzică
populară care au venit cu un
bagaj de experiență pe care au
acumulat-o de-a lungul
timpului și care au depus
eforturi considerabile pentru
culegerea, adaptarea și păs-
trarea acestor cântece.
Reușita propagării acestor
cântece este legată însă de
reeducarea publicului, dar și
de o atentă și puternică struc-
turare a discursului muzical.
Arta nu este o meserie ca
oricare alta, nuzica este
emoţie, iar cei care se apropie
cu dragoste, pricepere și har
de aceste cântece, dovedesc
calități deosebite: muzicali-
tate, sensibilitate, seriozitate,
o disciplină liber consimțită,
profunzime, acurateţe sufle-
tească, sinceritate, iubire,
speranță, stil interpretativ
personal, un spirit tonic, trăi-
re lăuntrică și multe altele.
Numărul pricesnelor și al
cântărilor religioase populare
este foarte mare. Se apreci-
ează că, până în prezent, ar fi
de ordinul miilor, și în fiecare
an sunt create și se integrează
circuitului folcloric, altele.
Textele pricesnelor mai vechi
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
provin din poezii populare cu
autori anonimi, iar celor mai
noi din poezii religioase
cărora, de regulă, li se cunosc
autorii.
Versurile si liniile melodice
care ne merg la suflet, coeren-
ța și sensibilitatea interpre-
tării sunt elemente definitorii
ale stilului impus de aceste
cântece pline de expresivitate
și culoare care bucură sufle-
tul.
Interpretarea cântecelor pas-
cale este dificilă sub multiple
aspecte. Efortul vocal este
considerabil, în condițiile în
care nu există nici o altă
soluție de completare sonoră,
cu excepția câtorva acorduri
timide ale unor instrumente
tradiționale românești.
Compensează însă vocile
puternice și vorbele spuse în
dulcele grai românesc.
Mari interpreți care știu a
tălmăci frumuseţea melodică
a colindelor pascale, stăpâni
pe niște voci ample, viguroa-
se, cu străluciri nobile de
catifea, calde, afectuoase,
cântând cu bun gust şi muzi-
calitate, ne delectează în fie-
care an în preajma Paștelui,
conturând cu usurință linii
melodice lirice proeminente.
Ca om al acestei cetăți, ca om
al acestui timp, într-o lume în
care cu greu mai vezi omenie,
compasiune, dăruire, altru-
ism, eu nu am cuvinte sufici-
ente, sau suficient de frumoa-
se să-mi exprim profunda
admirație pentru interpreții
acestor cântece care fac
spectacol fără să cedeze un
Etnografie
pas tentaţiei facilului.
Muzica poate şi trebuie să
devină acea disciplină care
poate feri omul de pericolul
înaintării spre obiectivitate,
în negrija faţă de aspectul
subiectiv, moral şi spiritual,
în negrija faţă de temeiurile
străvechi ale existenţei ome-
neşti, păstrate încă nealterate
în învăţămintele şi tradiţiile
religioase, primite, nu printr-
un arhetip al inconştientului
colectiv, deşi acest arhetip e
sădit dintru început în ini-
ma omului, ci prin revelaţii
succesive în religia unui
Dumnezeu viu şi personal,
emblema şi sursa prezenţei
oricărei persoane.
Pline de distincţie, cântecele
pascale sunt finisate cu linii
melodice simple, repetitive și
părți vocale cu o accentuată
tentă lirică. Interpretarea
vocală este în deplină concor-
danță cu scriitura muzicală,
ceea ce conferă cântecelor
pascale o remarcabilă expre-
sivitate și unitate de stil.
Ascultați aceste cântece căci
ele vor domina în această
perioadă a sărbătorilor Pasca-
le și bucurați-vă de atmosfera
extraordinară pe care o trans-
mit, fibra sensibilităţii lor
formîndu-se în preajma gîn-
dirii pozitive şi conciliante a
oamenilor simpli de la ţară
care au însă în sînge viţa
nobilă a străbunilor.
Prof. dr. Elise Stan
etnomuzicolog și realizator
de emisiuni
la Televiziunea Română
57
Social

Ortodocși în situație de alertă Foto: Imagine de Christo Anestev de la Pixabay

Discutând cu sute de oameni din toate colțurile lumii, trag concluzia că vremurile
actuale ne schimbă traiectoria vieții; de multe ori, fără să ne dăm seama, urmărim să ne
adaptăm pentru a supraviețui, dar ne uităm menirea.
Oamenii se distanțează de ei, de cei apropiați și renunță la dragostea necondiționată
primită de la Dumnezeu, fiind conduși de teamă. Acțiunile nu sunt autentice, ci mai
degrabă dictate de un contex social fragil, dar cu foarte mare impact.
Viața privită printr-un alt În acest articol voi vorbi des- când nu cunoaștem cărarea,
filtru, cel sanitar (acum) pre modalități de acceptare și privim cu atenție detaliile și
Ceea ce oamenii simt trece de optimă adaptare, benefice intuim pericolele ce ar putea
printr-un nou filtru al realită- sănătății mentale și fizice ale să apară. Dar atunci când nu
ții și, pentru binele nostru și al cititorilor, întrucât acestea știm încotro ne îndreptăm și
urmașilor, ne este util să sunt vremuri dificile pentru ce obstacole putem întâm-
integrăm noile condiții de noi toți. pina, ce facem ?
viață într-un stil creștinesc de Ne adaptăm, credem în
conviețuire. Tranformarea Teama de necunoscut Dumnezeu și în noi înșine!
noastră sub presiunea noilor Teama de necunoscut datează
condiții este necesar să fie din cele mai vechi timpuri, Cum mă adaptez?
făcută cu băgare de seamă, cu fiind manifestată prin instin- Un bun exempu de adaptare
atenție și dragoste față de noi, ctul de supraviețuire. Pășim ni-l oferă statutul de mamă.
de cei dragi nouă si ghidați de increzători pe podul de piatră Viața se schimbă, rutina este
solidele percepte ale credin- și trecem cu teamă prin alta, provocările sunt tot mai
ței noastre creștin ortodoxe. întunericul pădurii. Atunci mari cu trecerea timpului.
58 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro

Nu știm ce pățanii, greutăți și
bucurii vor fi presărate în
călătorie, însă forța interioa-
ră, speranța și credința oferă
un parcurs lin și chiar dacă e
greu, o mama va căuta mereu
soluția optimă pentru ea,
copil și, dacă este posibil,
pentru toți din jur, pentru că
întelege grija cu care este
nevoie să tratăm oamenii.
Acesta este o adaptare armo-
nioasă, cu dragoste față de
noi și cei din jur. În felul
acesta ar trebui să tratăm și
adaptarea în actuala pande-
mie – și în general în situații
de alertă.
Lucrul cu noi înșine
Lucrul cu noi înșine este
printre cele mai grele misiuni
pe care le avem pe tot parcur-
sul vieții. Condiția noastră și
a familiei noastre depinde de
modul nostru de a fi, de cum
abordăm situațiile cotidiene,
întâmplările tensionate ,care
este perspectiva generală
asupra vieții.
Cum reușim să ne păstrăm
calmul în fața imprevizibi-
lului vieții tumultoase?
Trăind în prezent și având
credință!
Suntem puși în fața multor
întâmplări și deseori reacțio-
năm deconectați de propria
persoană și de cei din jur,
urmărind aparent binele
propriu. Lucurul cu noi însine
înseamnă stăpânire de sine și
ponderarea (ținerea sub con-
trol a) răspunsurilor emoțio-
nale. Înainte de a arunca o
vorbă sau de a face un gest
Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
trebuie să fim stăpâni pe noi,
pe mintea și emoțiile noastre,
știind că ceea ce urmează să
facem aduce binele nostru și
al altor ființe. Mintea noastră
este fragilă și puternic influ-
ențată de mediu, cultură,
trecut, de emoțiile altor per-
soane… Să nu lăsăm ca min-
tea aceasta să influențeze tra-
iectoria noastră creștină, ghi-
dată de bunătate si dragoste.
Să luăm un exemplu: suntem
la casieria unui magazin,
observăm zarvă și o persoană
care își face drum printre
oameni încercând să nu stea
la coadă. Prima reacție men-
tală poate fi: “uite și la
asta/ăsta cum se bagă în față”.
În felul acesta, generăm cu
propria noastră minte o
tensiune care ne daunează nu
doar nouă, dar și celorlalte
peroane din jur, pentru că
subconștientele comunică în
permanență. De asemenea și
noi putem fi influențati de
gandurile celorlalți oameni
din jur , agravându-ne neli-
niștea.
Fiind stăpâni pe noi, înțele-
gând normele sociale, reguli-
le locului unde ne afăm și fil-
trând toate aceste informații
prin mintea de creștin, putem
gândi că persoana care nu
respectă regulile și vrea să nu
stea la coadă are dificultăți
de adaptare - și atunci pers-
pectiva se schimbă, pentru că
încercăm să o înțelegem și să
nu o mai judecăm!
Nu generăm tensiune, frus-
trare , agitație, ci acceptare,
sprijin, poate chiar nepăsare,
Social
lucruri care nu pot atrage mai
multă negativitate. Suntem
stăpâni pe noi, pe ce generăm
și pe ce alții pot primi (și
involutar) de la noi!
Să trăim clipa prezentă
Lucrul cu noi înșine este
foarte complicat, pentru că
uităm să trăim în prezent, așa
cum este el, căutând refugiu
în amintiri sau făcându-ne
planuri de viitor. Este într-
adevăr greu să continui o
rugăciune, atunci când
gândul îți zboară la tot felul
de scenarii posibile. Exact
așa este și pentru noi, să
alegem varinata optimă
atunci când nu suntem atenți
cu mintea… asupra minții.
Ce presupun aceste cuvinte ?
Dacă generezi gânduri,
măcar acestea să fie pozitive,
benefice pentru tine și alții! În
practica noastră ortodoxă
există “Rugăciunea inimii”
care “ține ocupată” gândirea.
Rostiți-o sincer , nu ca pe o
poezie, trăiți-o cu sinceritate,
fiind răspunzători de clipa
prezentă.
Lucrul cu noi înșine este
practica vieții, trăită cu
moralitate față de restul
ființelor și, indiferent de
direcțiile grele în care ne
împinge viața, dragostea
autentică este o constantă
esențială a lumii noastre.
Păstrând cele Zece Porunci,
mintea și viața devin benefice
ție și celor din jur, iar traiul
devine plin de bucuria
prezentului !
59
Social

Dumnezeu deține toate suntem în dificultate și ne lucrul cu noi înșine, este o

informațiile
Adaptarea noastră la noua
realitate este strâns corelată
și cu credința noastră în
Dumnezeu.
Găsirea perspectivei optime
este esențială și individuală,
așa că fiecare este răspun-
zător de modul în care alege să
vadă viața și evenimentele ei.
Tiparul de gândire este
învățat, ocrotit, construit
începând cu primii ani ai vieții
și este greu de schimbat în fața
evenimentelor neprevăzute
(cu conotație negativă sau
pozitivă). În cazul unei situații
de alertă, acest tipar clasic
este zdruncinat și persoana
devine deznădăjduită (chiar și
pentru câteva secunde),
apărând frica, anxietatea.
Cum procedăm atunci? Când
temem că ceva nu ne-a ieși
bine, trebuie să acționăm pe
măsura puterilor noastre, atât
cât să ne pastrăm siguranța și
să avem credință că există
ordine în Univers, Dumnezeu
având decizia finală. Nu
putem cunoaște trecutul, vii-
torul, toate variabilele afe-
rente oricărei situații, însă El
deține toate aceste infor-
mații, așa că acționând în
concordanță cu Învățăturile
Sfinte, ne sprijinim pe noi și
pe cei din jurul nostru, oricât
de dificilă este împrejurarea.
Adaptarea optimă este atunci
când modelăm propriul tipar
de gândire în funcție de
mediu, fără să uităm de
credință.
În acest fel ne ocrotim pe noi
și pe ceilalți. Și aceasta, ca și
muncă împlinitoare, dreaptă
din punct de vedere moral și
continuă, trebuie menținută în
fiecare secundă a vieții
noastre. Trăind într-o rea-
litate socială schimbătoare,
este natural să înfruntăm
anumite dificultăți în gândire,
emoții, reacții. Diferența este
în ce stă în spatele reacțiilor
noastre, ce ne ghidează,
urmărim binele tuturor sau
suntem egoiști și uităm
dragostea prin care trebuie să
privim lumea ?
Trebuie să fim buni, credin-
cioși, pentru a acționa în
concordanță cu binele tutu-
ror, fără a uita aceasta chiar și
în cele mai tensionate
momente !
Psiholog
Maria-Anisia COCAN

Comenzi se pot face telefonic și pe WhatsApp la numărul 0745.012332,

pe e-mail: matei.schinteie@gmail.com.
www.comandaicoane.ro sau www.schinteie.ro | Instagram: @schinteiematei
60 Viața Ortodoxă, Nr. 4, Aprilie 2021 | www.viataortodoxa.ro
 Sondaj
Credințe și valori în societatea românească
Biroul de Cercetări Sociale a efectuat un sondaj la nivelul țării, pe tema ”Credințe și
valori în societatea românească”, în perioada 30 martie – 11 aprilie 2021.
Raportul publicat (ISSN 2668-0742) relevă unele aspecte definitorii în privința
religiozității societății românești, în perioada actuală. Redăm mai jos răspunsurile la
câteva dintre întrebările sondajului:
Credeți că există Dumnezeu?
?
Sigur că da : 80,2%. Probabil : 14%, Sigur
nu : 5,8%.
Cine v-a convins să credeți că există (sau
că nu există) Dumnezeu?
Eu singur : 37,4%,
Părinții, bunicii, familia: 49%,
Preoți, călugări, porfesori de religie: 5,8%,
Alții: 7,8%
Cât de des vă rugați lui Dumnezeu?
O data sau de câteva ori pe zi: 43,5%,
O dată sau de câteva ori pe săptămână:
17,7%,
O dată sau de câteva ori pe lună: 9,5%,
Doar ocazional: 21,5%, Niciodată: 7,7%
Cunoașteți pe de rost următoarele
rugăciuni?
Tatăl nostru: Da - 95,3%, Nu - 4,7%;
Ingerașul: Da - 79,4%, Nu – 20,6%;
Crezul: Da - 49,1%, Nu – 50,9%;
Născătoare de Dumnezeu: Da – 37,5%,
Nu – 62,5%.
Cât de credincios, de religios vă
considerați?
Foarte credincios: 15,3%, Moderat
credincios: 48,9%, Puțin credincios: 17,2%,
Deloc credincios: 7,6%,
Nu pot aprecia: 11%.
Ați citit Biblia?
Da, în totalitate: 18,3%, Doar câteva
capitole sau părți din ea: 42,4%, Nu: 39,3%
Credeți în viața după moarte?
Da: 66,9%, Nu: 33,1%
Aveți icoane în casă? Da: 88%, Nu 12%
De câte ori ați mers la Biserică în acest an?
Niciodata: 38,2%, O data: 16,4%,
De două ori: 9,2%, De trei ori: 5,7%,
De mai multe ori: 30,5%
Țineți post în această perioadă pascală?
În fiecare zi: 15,1%, Doar miercurea și
vinerea: 23,3%, Mai rar: 27,8%,
Deloc: 33,8%
Când v-ați spovedit ultima oară unui
preot?
În ultima lună: 15,3%, În urmă cu
maximum un an: 21,1%, De mai multă
vreme: 47,5%, Niciodată: 16,2%
Respectați sărbătorile religioase din
calendar?
Da, pe toate: 46,5%, Doar pe cele mai
importante: 43,7%, Nu: 9,9%
Credeți în Înviere? Da: 70,5%, Nu:29,5%
Sunteți de acord sau împotriva studierii
religiei în școli?
De acord: 74,1%, Împotrivă: 8,9%,
Îmi e indiferent, nu știu: 17%
O primă concluzie: poporul român este un
popor credincios, care ține la tradiții, dar
creștinii ortodocși practicanți sunt doar
aproximativ 15% din totalul populației.
Consultați întreg sondajul de opinie la:
www://bcs.com.ro/sondaj/credinte-si-valori-in-
societatea-romaneasca
Maria Chirculescu
1. De pe web (plata cu cardul, pentru revista
tipărită sau on-line)
Viața Ortodoxă: www.viataortodoxa.ro
Poșta Română: www.posta-romana.ro
(căutați în secțiunea abonamente “Viața
Ortodoxă”)

2. Achiziții directe, la redacție (transfer bancar)

3. Abonament la Poșta Romană, prin

factorii poștali

Pentru abonamente cu expediere de la

redacție în străinătate , vă rugăm să ne
contactați pentru a vă comunica plata
transportului internațional.