Nr.

6/ 30 Iunie 2021

Sfântul Ilie,
proorocul de foc
Director, redactor-șef
Maria Chirculescu
Echipa redacțională
Doina Jalea
Horațiu Sasu
Cristiana Chircu
Flavia Ilinca
Consultant, editor:
Protos. Isaia Adragăi
DTP& Graphic design
Vasile Lupu
Corector
Mihai Chirculescu
ISSN: 2734-8385
Editor:
Miriam Mi Tourism SRL
Tipar: Magic Print Onești
Contact revistă
Mobil, Whatsapp:
0723-645-180
Telefon:
0234-337-990
Email:
contact@viataortodoxa.ro
Site:
www.viataortodoxa.ro
Adresa de corespondență:
Poiana Sărată Nr 244,
Com. Oituz, Jud. Bacău,
Cod poștal: 607371
Foto coperți
Coperta 1:
Frescă Sfântul Ilie, Biserica
Schitului Sfântul Ilie,
Berzunți.
Coperta 4: Flori de capere
din pustiul Hozevei.
Numărul 6
01 Editorial
Maria Chirculescu
Binecuvântare
02 Profetul Ilie
IPS Ioachim
06
Jurnal de pelerin
Pe urmele sfântului prooroc Ilie Tesviteanu
Protos. Isaia Adragăi
Credința în lume
17 De ce au evlavie evreii, creștinii și musulmanii
la Sfântul Ilie
Protos. Isaia Adragăi
23
Credința în lume
Unde se află cojocul Sfântului Ilie?
Protos. Isaia Adragăi
România, țara în care merită să trăiești
26 Domnul Stefan
Doina Maria Jalea
Istoria, dascălul vieții
28 Ștefan cel Mare și a sa cruciadă ortodoxă
Cristina Chircu
Folclor
31 Nedeea de pe Muntele Găina
Dr. Doina Ișfănoni
Spiritualitate și tradiții
36 Spectacolele folclorice, un ajutor pentru folclor ?
Prof. Dr. Elise Stan
Minunile credinței
39 Sfântul Mare Mucenic Mina: Sărbătoarea Aflării
mormântului și a sfintelor moaște (22 iunie)
Maria Chirculescu
45
Minunile credinței
Izvorul Sfântului Mare Mucenic Mina
Maria Chirculescu
47
Sociologie
Cel mai citit verset biblic la nivel de an
Maria Chirculescu
Sfatul psihologului
49 De ce ne este frică? De moarte? De viață? De vorbe?
Interviu cu psihilog Cocan Maria Anisia
Sfatul duhovnicului
51 “Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
Protos. Isaia Adragăi
Sfatul duhovnicului
55
Suntem ființe gânditoare, făcute pentru povara unei
singure zile
Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa
56
Minunile credinței
Cancerul în vreme de pandemie (3)
Ileana Gafton Dragoș
Rețete mănăstirești
63 Sărbușca
Protos. Isaia Adragăi

Doamne ajută,
dragă cititorule,
Iată, aveți în mână o revistă de vară, dedicată
în bună parte Sfântului Prooroc Ilie
Tesviteanul, care zilele acestea tocmai a trecut
cu carul său de foc pe cer, peste nori, pornind și
oprind ploile, fulgerele și tunetele. Cu
siguranță că pe locațiile înalte în care se află
mănăstiri și schituri închinate Sfântului
Prorooc Ilie au fost trase clopotele pentru a
risipi norii, ferind astfel de calamități
gospodăriile din apropierea locașurilor de
cult...
S-ar părea că există sfinți care ne aleg și care își
pun puternic amprenta asupra destinului
nostru, iar Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul
pare a fi unul dintre aceștia. Pare că își alege
personalități puternice, jertfelnice, justițiare -
ca și el - și care au dispoziția de a mărturisi,
asemenea lui în epoci istorice marcate de
alunecare în necredință: ”Viu este Domnul!”.
Patriarhul Ilia al II-lea al Georgiei este unul
dintre aleși. Dar și Patriarhul României,
Preafericitul Părinte Daniel, a primit la primul
botez numele de Ilie, ca și IPS Ioachim
Băcăuanul, arhiereul nostru care ne oferă
lunar o binecuvântare absolut specială –
poemul liric, meditația religioasă cu care
deschidem de fiecare dată revista! Lor le urăm
cu aleasă prețuire un călduros ”La mulți ani!”,
multă sănătate și viață lungă, cu folos întru
mântuirea poporului pe care îl păstoresc,
trecând prin atâtea griji în vremuri tulburi!
De asemenea, le urăm ”La mulți ani, cu
sănătate și mântuire!” tuturor celor care, într-o
formă sau alta, poartă un numele de botez sau
de familie care amintește de Sfântul Prooroc
Ilie: Ilie, Iliana, Ilinca, Ilia...
Haideți să vorbim și despre schiturile și
mănăstirile (cu biserici și paraclise) închinate
Sfântului Proroc Ilie, aproape 40 în toată
România. Dintre acestea, unul este de referință
pentru noi: Schitul Sfântul Ilie (Berzunți,
Savu) din cadrul Arhiepiscopiei Romanului și
Bacăului, al cărui stareț, Protosinghel Isaia,
sprijină cu tot sufletul revista ”Viața
Ortodoxă”. Cu o bogată experiență
duhovnicească, de câtiva ani pusă în slujba
tuturor credincioșilor și online (contul
Facebook ”Schitul Sfantul Ilie” este urmărit
de aprox. 110.000 persoane), Părintele Isaia
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
este și consultantul nostru duhovnicesc, dar și
redactor. Ține lunar rubrica ”Sfatul
duhovnicului”, iar acum ne-a oferit multe
materiale despre sfântul protector al schitului
său, Sfântul Prooroc Ilie; informațiile bogate
cuprinse în aceste pagini sunt inspirate chiar
de vizitele pe care Părintele Isaia le-a făcut, în
decursul timpului, în locurile prin care a trecut
Sfântul Ilie acum 3000 de ani: Iodania, Israel
și Palestina, Muntele Sinai, iar pentru cojocul
sfântului am primit informații din Georgia.
Îi multumim încă o dată Părintelui Isaia pentru
faptul că ne este mereu alături și îi dorim
sănătate și putere, pentru a organiza și anul
acesta hramul schitului său, ca o mare
sărbătoare creștină, dar și populară... la
înălțime! Iar dacă Dumneavoastră nu veți
putea onora invitația de a participa la acest
hram de pe platoul Munților Berzunți, din
Carpații de Curbură, vom încerca noi să vă
transmitem impresiile participanților, în
numărul următor .
Dar paleta tematică a acestui număr 6 al
revistei ”Viața Ortodoxă” este mai largă, așa
încât sperăm că veți petrece clipe plăcute și
folositoare, de relaxare sau vacanță, citind-o.
Pe lângă paginile dedicate Sfântului Prooroc
Ilie (poemul liric, locuri de pelerinaj din
Orientul Mijlociu, tradiții evreiești, creștine și
musulmane legate de sfântul profet, dar și
informații despre cojocul său), veți găsi și
pagini dedicate Sfântului Ștefan cel Mare (la
rubricile România, țara în care merită să
trăiești și Istoria, dascălul vieții); Sfântului
Mina (Jurnal de pelerin); pagini de etnografie
și folclor susținute de specialiști de marcă în
plan național și local; un calup de patru
articole pe tema De ce le este teamă
creștinilor? (un sondaj american, punctul de
vedere al psihologului, al duhovnicului, dar și
un extras tematic dintr-o carte a Părintelui
Tadei, românul din Serbia); ultima parte a
jurnalul Ilenei Gafton, Cancerul în vreme de
pandemie; iar la final, o rețetă culinară inedită,
de vară, pentru o alimentație mai naturală și
mai benefică organismului.
Vă dorim lectură plăcută și nu uitați: dacă vă
place revista noastră, recomandați-ne și
prietenilor Dumnavoastră, pentru ca
informația duhovnicească să ajungă la cât mai
mulți români, din țară și de pretutindeni!
Vă mulțumim!
Maria Chirculescu
1
Profetul Ilie
Cu opt veacuri înainte de venirea lui Hristos,
A fost trimis Sfânt’ Ilie, mare profet, credincios.
Proorocu-i născut în Tezbe din ținutul Galaad,
Iară cursul vieții sale fu pe vremea lui Ahab.
Acest rege din Iudeea așezat-a în Ghilgaal
Stâlpul zeiței Astarte și a zeului Baal.
Iar, când se plinește vremea și Dumnezeu l-a chemat,
El începe misiunea de profet adevărat.
Ilie, plin de credință, profetul lui Dumnezeu,
Mustră-ntreaga seminție a poporului iudeu:

„Viu e Dumnezeul nostru căruia eu Îi slujesc,

Că El a făcut pământul, cu tot neamul omenesc.
Tu popor ales de Yahve și de sorginte divină
Ai schimbat credința sfântă cu cea stearpă și păgână.
Pentru pedepsirea voastră c-ați uitat numele Său,
Cerul nu va mai da ploaie, până nu voi zice eu.
Seceta și sărăcia va lovi aspru poporul,
Iară sufletele voastre vor învârtoșa Șeolul.”

Pe când Ilie profetul a spus aceste cuvinte,

Regele și tot poporul nicicum n-au luat aminte.
Ba mai mult, ei căutară să-l ucidă pe profet.
Iar Ahab și Izabela promulgară și-un decret.
Însă Dumnezeu Cel veșnic a prevenit pe Ilie
Și, prin vis, i-a spus să plece cât mai grabnic în pustie:

„Pleacă de aici, te-ndreaptă spre Iordan, la răsărit,

Te ascunde într-o grotă, lângă pârâul Cherit.
Apă de băut lua-vei din torent răcoritor,
Iar mâncarea-ți voi trimite în ghearele corbilor.”

A plecat Ilie-n grabă cum Yahve i-a poruncit

Și s-a instalat în grota de lângă râul Cherit.
Stând în rugă și trezvie, dimineața pe răcoare,
Venea corbul să-i aducă câte ceva de mâncare.
Când și când, în miezul zilei, când arșița se-năsprește
Bea din râu apă curată și setea și-o potolește.
Înainte ca lumina crepusculului să se-ncline,
Acvila revine iarăși, aducând carne și pâine.
Profetul gustă ofranda, lui Dumnezeu mulțumește,
Pune capul pe o piatră și-ndată el ațipește.
Seceta îndelungată făcu Cheritul să sece
Iar Dumnezeu poruncește lui Ilie ca să plece:

„Scoală-te, apoi purcede, urmând acest canion,

Și, spre seară, vei ajunge la Sarepta, în Sidon,
Unde am pus o femeie în casă se te primească,
Să te spele pe picioare și apoi să te hrănească.”
Profetul, primind porunca, imediat a ascultat,
Fără nici o ezitare, spre Sarepta a plecat.
2
Urmând calea indicată prin aspra pustietate,
Către seară el ajunge la intrarea în cetate.
Cu privirea-i obosită distinge ca printre mreje
O femeie din cetate adunând niște găteje.

Cum o vede, el o cheamă și îi zice delicat:

„Adu-mi puțintică apă că sunt tare însetat.”
Dar Ilie-o strigă iară, chiar când văduva pleca:
„Adu-mi și-o coajă de pâine să-mi astâmpăr și foamea.”
Văduva însă-i răspunde, slobozind un oftat greu:

„Nu am nici o firimitură, jur pe Dumnezeul tău!

Totuși păstrez într-o traistă, făină pentru prescuri
Și untdelemn într-o vadră, doar câteva picături.
Seceta a ucis totul și ne-a dus la disperare,
Negăsind nimic în piață și nimica de mâncare.
Eu și fiul meu, sărmanul, de trei ani abia trăim
Aș face ultima turtă să mâncăm și să murim.”

Auzind aceste vorbe, marele profet i-a spus:

„Du-te-acasă și fă turta, drept așa cum ți-ai propus,
Însă, prima dă-mi-o mie, apoi fă și pentru voi,
Că de astăzi Creatorul vă va scoate din nevoi.
Făina din sac spori-va și va fi și va mai fi,
Iar uleiul cel din vadră, Dumnezeu va înmulți.”

Având credință curată, văduva și cu Ilie

Au simțit că Domnul slavei le aduce bucurie.
Făina și cu uleiul niciodată n-au lipsit,
Până ce fiul bătrânei, din păcate, a murit.

Nețărmurită mâhnire, cuprinzând sufletul său,

A strigat către Ilie: „Tu, om al lui Dumnezeu,
Cine te-a trimis la mine să-mi aduci acest blestem,
Cine poate să m-ajute și pe cine să mai chem.
Pentru păcatele mele Dumnezeu m-a pedepsit
Bucuria vieții mele astăzi, iată, s-a sfârșit.”

Simțind profetul durerea îi zice liniștitor:

„Dă-mi pe fiul tău în brațe și să-l duc în foișor.”
„Ia-l”, îi zice-atunci femeia. Și Ilie l-a luat.
L-a purtat cu drag în brațe și apoi l-a pus pe pat.
Îngenunchind lângă dânsul, ridicând ochii la cer,
A strigat la Domnul slavei, învăluit de mister,
Să trimită, de se poate, înapoi copilului
Sufletul cel fără moarte, și să-nvie trupul lui.
Ruga lui fu ascultată iar copilul a-nviat,
Și profetul, coborându-l, mamei văduve, l-a dat.

Cuprinsă de bucurie, strigă tare, ca un leu:

„Cu adevărat, Ilie, ești omul lui Dumnezeu!”
IOACHIM
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

3
 Vedere asupra Muntelui Sinai cu Mănăstirea Sf Ecaterina, El Greco (1570)
Cele trei vârfuri stâncoase sunt: Muntele Sf. Epistimia (stânga), Muntele Horeb / Sinai
(centru, cu Manastirea Sf Ecaterina la baza), Muntele Sf. Ecaterina (dreapta)

Cele Zece Porunci

Primite de Moise de la Dumnezeu pe Muntele Horeb, scrise pe două lespezi de piatră
numite Tablele Legii. (Deuteronomul, A cincea carte a lui Moise, 5)
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alti dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.
4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pamânt.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.
6 Jurnal de pelerin
Pe urmele sfântului
prooroc Ilie Tesviteanu
Protos. Isaia Adragăi
ORTODOXIA AZI
17 Credința în lume
De ce au evlavie evreii,
creștinii și musulmanii
la Sfântul Ilie
Protos. Isaia Adragăi

23 Credința în lume
Unde se află cojocul
Sfântului Ilie?
Protos. Isaia Adragăi
Jurnal de pelerin

Pe urmele Sfântului Prooroc

Ilie Tesviteanul
Cu 900 de ani înainte de Hristos (în Epoca Fierului), Sfântul Prooroc Ilie
Tesviteanul este cel pe care Domnul îl alege să îi mustre pe regii vremii sale
pentru ticăloșia de a se îndepărta de Dumnezeul Cel Adevărat, de a ignora Cele
Zece Porunci și de a antrena și poporul ales către închinare la idoli. Om al
munților – din Tesva Galaadului, din actuala Iordania –- Ilie merge în lume atât
cât să își îndeplinescă misiunea, dar mereu se retrage apoi în singurătate.
Peșterile de pe versantul vertical din Pustiul Hozevei, de pe Muntele Carmel,
din Muntele Horeb (Sinai), dealul de dincolo de Iordan - la momentul urcarii
sale la cer în carul de foc, apoi Muntele Tabor, toate acestea marchează culmi
montane care au rămas în istorie ca locuri de întâlnire ale Sfântului Prooroc cu
Dumnezeul cel Viu, Dumnezeul lui Ilie – și al nostru! Domnul îi vorbește direct
Sfântului Ilie, îi răspunde prompt la invocările fierbinți și îi dă misiuni
concrete, utile nu doar lui, cât în mod special poporului Său cel îndărătnic și
înrăit din cauza mulțimii de păcate.
Pentru a cunoaște mai multe despre alesul Domnului, ”proorocul de foc” Ilie
Tesviteanul, dorim să vă împărtășim din bucuriile trăite prin locurile care
păstreză urmele pașilor săi și ecouri din evenimente din viața sa, trăite pe
pământ acum aproape 3000 de ani. Sunt locuri accesibile și noi, pelerinii
veacului XXI.
Locul nașterii. Tesva Acum găsim acolo un site arabă. Deci numele șanti-
Galaadului, Iordania arheologic numit Tell Mar erului arheologic din Ior-
Elias, pustiu, dar bine pus în dania se traduce prin Dealul
Locația. Sfântul Prooroc Ilie valoare și conservat de către Sfântului Ilie.
a trăit în Epoca Fierului, în Ministerul iordanian al Locația cuprinde două bise-
secolele X - IX Înainte de Turismului și Antichitatilor. rici, se pare că ambele
Hristos (surse din Iordania Situl se află pe vârful unui locașuri de cult făceau parte
indică anii 910-860 îH). deal de 900 m altitudine, la dintr-un ansamblu monahal
Despre locul nașterii sale, care se ajunge pe un drum bizantin, închinat Sfântului
Vechiul Testament notează foarte ingust de țară. Prooroc Ilie.
doar atât : Ilie Tesviteanul , Față de intrarea în șantierul
prooroc din Tesba Galaadului Șantierul arheologic Tell arheologic, în dreapta, adânc
(III Regi 17,1). Mar Elias. mușcată din deal (pe verti-
In limba aramaică (limba cală), ca o rană la vedere, se
Arheologii au localizat Tesva maternă a lui Iisus Hristos, află amprenta altarului unei
antică în Iordania de azi, la 9 vorbită până astăzi în biserici creștine vechi (Mica
km nord-vest de Ajlun, langă comunități mici), Mar Elias Biserică), anterioară enormei
satul Lesteb (Lisbi), la 75 km înseamnă Sfântul Ilie. Tel biserici creștine de pe platoul
nord de Amman. înseamnă deal, în limba de deasupra.
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
6
 Jurnal de pelerin

Tell Mar Elias

Iordania
Locul nașterii
Sf. Ilie Tesviteanul
(Tesva Galaadului).

1. Vedere de ansamblu, Galaad

2. Biserica Mică
3. Intrare în Biserica Mare
4. Mozaic cu numele Sf. Ilie
5. Baptisteriu

Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro

7
Jurnal de pelerin
Biserica de mari dimensiuni
de pe platou (1340 mp), din
secolele VI-VII (Biserica
Mare) a avut pardoseala
ornată cu mozaic, pe alocuri
bine conservat sub nisip până
astazi. Într-unul dintre aceste
mozaicuri este pomenit
numele Sfântului Prooroc
Ilie (rândul 5 dreapta, scris în
grecește).
Adăugat la faptul că în zonă
numele de Ilie este larg
răspândit, oficialii – care au
început excavațiile în anul
1999 - au ajuns la concluzia
că aici era un loc de închinare
în cinstea Sfântului Prooroc
Ilie, iar micuța localitate
Lesteb, aflată la jumătate de
kilometru către vest, este
chiar Tesva Galaadului,
localitatea sa de origine.
Peștera Sfântului Ilie,
Mănăstirea Sfîntului
Gheorghe Hozevitul,
Palestina
Vi a ț a S f â n t u l u i I l i e .
Crescând Sfântul Ilie, auzind
și văzând fărădelegile ce se
făceau în poporul cel
răzvrătit al lui Israel, a mers
plin de râvnă la Ahab, regele
evreu din Samaria, căsătorit
cu păgâna Izabela, cea care a
adus în regat închinarea la
idolul Baal și care l-a întors și
pe rege de la credința în
Adevăratul Dumnezeu. L-a
mustrat pe rege pentru
rătăcirea cu care se pierdea
nu doar pe sine ci întreg
8
poporul și, văzând că regele
nu ascultă sfaturile sale,
Sfântul Ilie a adăugat și fapte
cuvintelor sale, zicând : «Viu
este Dumnezeul pute-rilor,
Dumnezeul lui Israel,
înaintea Căruia stau eu, că nu
va fi în anii aceștia rouă și
ploaie din cer pe pământ,
decât numai prin cuvântul
gurii mele ! » (III Regi, 17,1).
Așa încât Domnul a închis
cerurile timp de trei ani.
În timpul acestei cumplite
secete, Sfântul Prooroc Ilie a
fost trimis de Dumnezeu să
viețuiască la pârâul Cherit
din fața Iordanului, având
apă de băut din pârâu și hrana
adusă zilnic de corbi, din
porunca Domnului (III Regi
17, 2-6). În acest fel, pe de o
parte Dumnezeu l-a ferit de
pieire prin înfometare, pe de
altă parte l-a smerit, arătân-
du-i cum corbii salbatici,
lacomi, mâncăcioși, urâtori
de proprii pui, se ostenesc să-
i aducă de mâncare carne, pe
când el nu se milostivește de
oameni, dobitoace și păsări,
care pier din cauza secetei,
pentru cuvântul râvnei sale.
Canionul Wadi Qelt (Valea
Cherit). Canionul numit
Wadi Qelt (Cherit) din
Palestina, din deșertul Iudeii,
aflat la aproximativ 20 km
distanță de Ierusalim, are
surse de apă cu debit con-
stant, neinflunțat de anotim-
puri. Încă din secolul al II-lea
înainte de Hristos au fost
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
construite de-a lungul văii
apeducte care au transportat
apa din cele trei izvoare
principale până la Ierihon,
acolo unde erau palatele de
iarnă ale regilor Hasmoneani
și ale lui Irod cel Mare (un
apeduct este încă funcțional,
vizibil pentru pelerinii ajunși
aici).
În acest loc pustiu, deșertic,
dar cu sursă constantă de apă,
îl trimite Dumnezeu pe
Proorocul Său Ilie. Peștera
de sus, din peretele vertical al
stâncii, în care a viețuit
Sfântul Ilie, este o grotă
largă, luminoasă și care ziua
păstrează răcoarea care face
suportabilă arșița inter-
minabilelor zile caniculare
ale deșertului…
Mai târziu, după aproape un
mileniu, în această peșteră a
venit să se roage și Sfântul
Ioachim, a cărui soție Ana s-a
retras într-o altă peșteră din
apropiere, pentru a plânge și
a se ruga pentru dobândire de
prunci, ea fiind stearpă. Aici
a venit îngerul pentru a-i
anunța despre zămislirea
Fecioarei Maria, Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu.
Mănăstirea Sfântul
Gheorghe Hozevitul.
În secolul al V-lea, în această
zonă deșertică au început să
se adune pustnici, care au
folosit grote naturale sau și-
au săpat peșteri în pereții de
stâncă golașă ai defileului.
 Jurnal de pelerin

Peștera
Sfântului Ilie

Mănăstirea
Sfântului
Gheorghe,
Hozeva

1. Mănăstirea Hozeva, sub peștera Sfântului Ilie

2. Peștera Sfântului Ilie, Hozeva
3. Vedere din peștera Sf. Ilie, către Valea Pârâului Cherit
4. Valea Cherit, Mănăstirea Hozeva, vedere de ansamblu
5. Apeduct roman, Valea pârâului Cherit
Jurnal de pelerin
Mănăstirea din Hozeva a fost
fondată de Sfântul Ioan din
Teba în jurul peșterii Sfân-
tului Ilie, biserica mănăstirii
fiind săpată în piatră chiar sub
această peșteră. În secolul
următor mănăstirea a devenit
un important centru spiritual,
sub îndrumarea Sfântului
Gheorghe Hozevitul – de la
care mănăstirea și-a preluat
numele.
În anul 1952, în mănăstire s-a
mutat Ieromonahul Ioan (Ilie
Iacob), fostul stareț al
Așezământului Românesc de
la Iordan, împreună cu uce-
nicul său Ioanichie Pârâială.
În vara următoare s-au retras
în peștera Sfintei Ana, din
care Părintele Ioan nu a mai
plecat niciodată. A trecut la
Domnul în anul 1960, iar în
anul 1992, Părintele Ioan
Iacob Hozevitul a fost
canonizat de către Biserica
Ortodoxă Română, sfintele
sale moaște rămânând în
biserica mănăstirii – acolo
unde pelerinii români sosiți
la Locurile Sfinte se pot
închina sfântului român.
Canonizarea a fost recunos-
cută în anul 2015 și de către
Biserica Grec Ortodoxă a
Ierusalimului.
Muntele Carmel, loc
sacru. Muhraka, Haifa
Viața Sfântului Ilie. Vazând
că Ilie vrea să-l pedepsească
desăvârșit pe regele Ahab,
10
dar și pe evrei, care - popor
ales fiind, renunțaseră la
legământul cu Unul
Dumnezeu și acum se
închinau unor zeități păgâne,
văzând că Profetul Său nu se
milostivea de poporul cel
muncit, însetat și flămând,
Domnul îl trimite pe Sfântul
Prooroc Ilie în Sarepta
Sidonului, regiune care nu
era în stăpânirea regelui
Ahab.
Astfel, Ilie vede cum se
chinuie o femeie văduvă,
săracă și cu un copil, care nici
în vreme normală nu prea
avea ce mânca, cu atât mai
puțin pe timp de secetă (ea nu
avea de ce să suporte conse-
cințele acțiunilor regelui
devenit păgân, care nu era
regele ei). Cu toate acestea,
văduva răspunde cererii lui
Ilie și îi prepară o pâine, din
ultima măsură de făină și ulei
pe care le mai avea în casă
pentru ea și pentru copilul ei
(III Regi 17, 8-16). Se mai
domolește astfel râvna
justițiară a Profetului Ilie…
Trecând cei trei ani de secetă,
Domnul îl trimite pe Ilie la
regele Ahab (III Regi 18, 1-
2), care deja îl căuta, ple-
cându-se spre pocăință.
Scena confruntării celor două
tabere – pe de o parte Sfântul
Prooroc Ilie, pe de altă parte
cei 850 de prooroci min-
cinoși, închinători la idoli –
confruntare care avea să
demonstreze poporului care
este adevăratul Dumnezeu, a
avut loc pe Muntele Carmel,
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
la locul numit Muhraqa.
Apoi, după această de-
monstrație de credință, tot pe
Muntele Carmel Ilie vestește
și așteaptă venirea ploiii…
Muntele Carmel este un lanț
montan de coastă, care
pornește de la Marea Medi-
terană, din nord-vestul
Israelului și merge către sud-
est, pe o lungime de 39 km.
La relieful plat al Israelului,
înălțimea maximă de 525 m
face ca această formațiune
geografică să se numească
munte. Este considerat loc
sfânt încă din antichitate.
Arabii îl mai numesc și Jabal
Mar Ilyas, adică Muntele
Sfântului Ilie.
Muhraqa, sau ”locul arderii,
al jertfei, al sacrificiului”,
este locul confruntării directe
dintre Ilie Profetul și preoții
idolatri (III Regi 18, 17-40).
Ilie cere regelui Ahab această
confruntare, prin care fiecare
dintre cele două tabere își
face un altar de jertfă și îl
invocă fiecare pe Dumnezeul
său, să dea foc din cer peste
jertfelnic, acel Dumnezeu
care va auzi rugăciunea și va
trimite foc, acela demon-
strând că este Adevăratul
Dumnezeu.
Preoții idolatri sacrifică boul,
îl pun pe altar, înconjură
jertfelnicul și se roagă cu
disperare, de dimineașă până
la prânz, când Ilie începe să
râdă de ei, apoi îi alungă.
 Jurnal de pelerin

Muhraka,
Muntele Carmel
1. Invocațiile preoților mincinoși
2. Invocațiile Sf. Prooroc Ilie
3. Omorârea preoților mincinoși

Apoi Profetul ia 12 pietre de aceeași

mărime, asemenea celor 12 seminții ale
lui Israel și cu ele construiește un altar
Domnului. Sapă groapă în jurul altarului,
stivuiește lemnele, sacrifică animalul de
jertfă, îl taie bucăți și îl pune deasupra și
cere să se aducă patru vase mari cu apă,
care să fie vărsată peste carne și peste
lemne, iar aceasta s-a făcut de trei ori,
umplând șantul din jurul altarului.
Apoi L-a invocat pe Dumnezeul lui
Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, care îl
ascultă pe robul Său Ilie și aruncă foc din
cer, foc care arde bucățile de carne,
lemnele, apa și înghite chiar și pietrele.

În urma acestui mare moment de biruință

a credinței în Dumnezeul cel Viu –
Dumnezeul lui Ilie și al părinților lor,
poporul îl urmează pe profet la pârâul
Chison și cei 850 de preoți închinători la
zei sunt omorâți.
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
11
Jurnal de pelerin
Pe locul acestei confruntări
se află azi o mănăstire
carmelită (un ordin religios
catolic, fondat în anul 1265).
Cădirea mănăstirii este însă
mult mai recenta.
Pe acoperișul clădirii este o
platformă din care se vede ca
în palmă toată țara Galileii,
înspre toate punctele cardi-
nale (demonstrația facută aici
s-a propagat rapid în toate
direcțiile).
Poate nu este întâmplător că
locul acestei confruntări
coincide cu vârful cel mai
înalt al Muntelui Carmel. În
fața intrării se află o statuie a
Sfântului Prooroc Ilie cu
sabia ridicată și având un
preot idolatru sub picior.
Haifa. Stella Maris.
Demonstația fiind făcută,
Sfântul Ilie îi dă de veste
regelui Ahab că vine ploaia.
Se îndreaptă apoi spre nordul
Muntelui Carmel (orașul
Haifa de astăzi) și, adăpostit
într-o peșteră aproape de
mare, așteaptă venirea
norilor de ploaie, împreună
cu ucenicul său. (III Regi 18,
41-46).
Pentru a vizita această
peșteră, astăzi intrăm în
mănăstirea carmelită Stella
Maris (Maica Domnului,
steaua mării). În biserica
centrală, în stânga altarului,
se află peștera Sfântului Ilie,
cu o mica statuetă a Profe-
tului.
Mănăstirea servește ca centru
al carmeliților din întreaga
12
lume și este mănăstire de
călugări. Nu departe, mai sus
în munte, se află o altă
mănăstire carmelită cu
același nume, destinată
femeilor, locație în care se
află o altă peșteră, asociată tot
cu Sfântul Prooroc Ilie.
Începănd cu anul 1919, în
fiecare an, în prima duminică
după Paștele catolic, se
desfășoară o procesiune de
mari dimensiuni între centrul
orașului Haifa și mănăstirea
de sus din Muntele Carmel,
aceasta fiind a doua cea mai
mare procesiune catolică din
Țara Sfântă, după cea din
Duminica Floriilor, de la
Ierusalim.
Muntele Horeb
Viața Sfântului Ilie. De frica
Izabelei, care s-a umplut de
mânie pentru pierderea
proorocilor săi, Sfântul Ilie –
om asemenea nouă, pătimitor
– a fugit în Beer-Seba, în
pământul Iudeii (la 77 km
sud-vest de Ierusalim), apoi
mai departe, până la Muntele
Horeb, ”Muntele lui
Dumnezeu”, unde i s-a arătat
Domnul, mângâindu-l și
poruncind să-l pună prooroc
pe Elisei (III Regi 19, 7-18).
Muntele Horeb.
Pentru cercetătorii Bibliei
aparținând celor trei religii
monoteiste (evrei, creștini,
musulmani) încă nu este clar
dacă Muntele Sinai și
Muntele Horeb reprezintă
numele aceleiași formațiuni
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
montane din Peninsula Sinai,
Biblia nefiind explicită în
acest sens. Cert este că
ambele locații reprezintă un
loc sacru, în care Dumnezeu
se face cunoscut - lui Moise,
atunci când acesta a primit
de la Dumnezeu Tablele
Legii cu Cele Zece Porunci,
dar și lui Ilie – când
Dumnezeu dialoghează cu
sfântul prooroc.
Dar dacă ați ajuns ca pelerin
la Muntele Sinai, știți deja că
dilema teoretică este elu-
cidată la fața locului.
Escaladarea Muntelui Sinai
începe de la Mănăstirea
Sfânta Ecaterina, situată la
1770 m alitudine (la baza
muntelui), se urcă timp de
aproape patru ore, parcur-
gând o distanță de 4,2 km,
până la altitudinea de 2065 m
(Bazinul Sfântului Ilie,
Muntele Horeb) și apoi se
continuă urcușul, escaladând
750 trepte de piatră, dându-se
astfel ”asaltul final” până în
vârful Muntelui Sinai (2285
m altitudine).
Platoul de la altitudinea de
2065 m, situat chiar la baza
celor 750 de trepte finale,
cuprinde o construcție cu
două capele. Prima este
închinată Sfântului Prooroc
Elisei, iar din aceasta se intră
în cea de a doua, închinată
Sfântului Prooroc Ilie –
capelă construită în peștera în
care Dumnezeu i s-a revelat
Sfântului Ilie (III Regi 19,
13).
 Jurnal de pelerin

1. Horeb, Bazinul Sf. Ilie

2. Biserica Sf. Ilie, fațada

Bazinul Sfântului
Prooroc Ilie, Muntele
Horeb / Sinai
În centrul bazinului, câțiva
chiparoși bătrâni, iar
deasupra lor (în foto), un
vechi baraj bizantin.
În afara drumului pe care
urcă astăzi pelerinii pe
Muntele Sinai, există o a
doua cale de acces, numită
Scările Pocăinței.
Este vorba despre 3000 de
trepte săpate direct în stâncă
de către monahi, trepte care
fac legătura (destul de
abrupt pe alocuri), între
Mănăstirea Sfânta Ecaterina
de la baza Muntelui Sinai
(1770 m altitudine) și
Bazinul lui Ilie de pe
Muntele Horeb (2065 m).

Iar de aici mai sus, până pe

vărful Muntelui Sinai (2285
m), mai sunt de urcat încă
750 de trepte de piatră
(”asaltul final”).
La marginea Bazinului lui
Ilie se află o capelă relativ
mare, care îi este dedicată.
Aici a stat Ilie când a vorbit
cu Dumnezeu la muntele
Horeb. O altă capelă poartă
numele Sfântului Prooroc
Elisei, ucenicul Sfântului
Ilie. Mai există și un adăpost
pentru paznicul care în
trecut păzea locul.
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
13
Jurnal de pelerin
Iordania, colina
ridicării la cer în
carul de foc
Viața Sfântului Ilie. Când s-
a apropiat vremea în care
voia Domnul să îl ridice pe
Sfântul Prooroc Ilie cu trupul
la cer, Sfântul Ilie i-a spus
ucenicului său Elisei : «Tu
șezi aici, că pe mine m-a
trimis Domnul la Ierihon ».
Elisei a raspuns : « Viu este
Domnul și viu este sufletul
tău, că nu te voi lăsa ». Și au
mers amândoi la Ierihon.
De acolo au ajuns la apa
Iordanului, pe care au putut-o
trece când Sfântul Ilie a luat
cojocul său, l-a învârtit, a
lovit apa cu cojocul, iar apa s-
a despărțit în două. Cei doi
prooroci au trecut apa pe
malul celălalt (actualmente
malul iordanian), după care
Sfântul Prooroc Ilie a fost
luat de un car de foc și urcat la
cer (IV Regi 2, 4-12).
Qasr el Yahud, așa se
numește în Israel locul de la
albia Iordanului, aproape de
Ierihon (situat la vest) și de
punctul de vărsare al Râului
Iordan în Marea Moartă
(situat la sud), loc în care s-au
petrecut trei evenimente
biblice majore: pe aici a
trecut poporul ales către Țara
Promisă, pentru a cuceri
cetatea Canaanului (trecere
dinspre actuala Iordanie către
Palestina); tot aici Sfântul
Ilie a trecut albia râului (în
sens invers, dinspre Ierihon
spre Iordania) și apoi a fost
ridicat la cer in carul de foc; și
14
în tot aici a fost botezat Iisus
Hristos.
Și de fiecare data, așa cum
spune Psalmistul, Vechiul și
Noul Testament, apa Iorda-
nului a fugit, s-a despicat, s-a
întors. ”Ce-ţi este ţie, mare,
că ai fugit? Şi ţie Iordane, că
te-ai întors înapoi?
Munţilor, că aţi săltat ca
berbecii şi dealurilor, ca mieii
oilor? De faţa Domnului s-a
cutremurat pământul, de faţa
Dumnezeului lui Iacob, Care
a prefăcut stânca în iezer, iar
piatra în izvoare de apă. Nu
nouă, Doamne, nu nouă, ci
numelui Tău se cuvine slavă,
pentru mila Ta şi pentru
adevărul Tău.” (Psalm 113,
5-9).
Actualmente, Qasr el Yahud
este locul vizitat de pelerinii
creștini ajunși în Țara Sfântă,
pentru a se îmbăia în Râul
Iordan, la locul Botezului
Mântuitorului. După Răz-
boiul de Șase Zile din 1967,
zona din Cisiordania/ Pales-
tina a fost plasată sub control
israelian și acum este exploa-
tată turistic de Ministerul de
Turism al Israelului.
Betaraba Dincolo de
Iordan.
Albia Râului Iordan repre-
zintă granița naturală dintre
Israel/Palestina și Iordania.
În punctul în care s-au
petrecut cele trei evenimente
biblice descrise mai sus, pe
partea israeliană se află locul
numit Qasr el Yahud, iar pe
partea iordaniană se află
acum siteul arheologic
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Betaraba Dincolo de Iordan,
la 600 m în interiorul pămân-
tului iordanian.
Acest site arheologic cuprin-
de locul adevărat al Botezu-
lui Domnului (pentru că de
secole albia Iordanului a fost
deviată natural).
De asemenea, situl cuprinde
peștera Sfintei Maria Egip-
teanca, dar și dealul de pe
care Sfântul Ilie s-a înălțat la
cer.
Sunt mărturii scrise încă de la
anii 530 d.H. care atestă că
această colină, numită Micul
Deal al Hermonului, este
legată de ridicarea Sfântului
Ilie în carul de foc la cer, când
a căzut de sus cojocul pentru
Sfântul Prooroc Elisei, uceni-
cul său. La anul 570 pelerinul
martir Antonius din Piacenza
scria că «... la picioarele
acestui deal, dimineața la ora
șapte, nori formați dinspre
Ierusalim – de la Biserica
Sionului, de la Biserica
Sfântului Mormânt , a Sfintei
Fecioare Maria și a Sfintei
Sofia - și venind pe deasupra
râului Iordan către dealul
Sfântului Ilie, fac ca roua să
cadă ca și ploaia, iar cei
bolnavi o colectează. În
spitale se gătește mâncare cu
această rouă, iar în locurile
unde cade ea multe boli se
vindecă. Despre această roua
spune Psalmistul «Aceasta
este ca roua Ermonului, ce se
coboară pe munții Sionului,
că unde este unire, acolo a
poruncit Domnul binecuvân-
tarea și viața până în veac !».
(Psalmul 132.3).
 Dealul urcării la cer în carul
de foc, Iordania
1. Dealul Sf. Ilie (venind dinspre
Iordan)
2. Fresca, Biserica Schit Sf. Ilie
Berzunți
3. Dealul Sf. Ilie (vedere de ansamblu)
4. Dealul Sf. Ilie (panou explicativ)

Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro

15
Jurnal de pelerin

De altfel, în zona dealului
Sfântului Ilie sunt situate
toate ruinele construcțiilor de
până la secolul XII - biserici
creștine, bazine de mari
dimensiuni, cisterne de apa -
folosite pentru botezul pele-
rinilor și care demons-trează
că în trecut acest spațiu, locul
adevărat al Botezului
Domnului, era venerat ca al
treilea loc important al
creștinătății (după Biserica
Sfântului Mormant și
Bethleem).
Muntele Tabor,
Schimbarea la Față a
Mântuitorului
Deși urcase la cer cu aproape
900 de ani înainte, Sfântul
Prooroc Ilie Tesviteanu a fost
martor al Schimbării la Față a
Mântuitorului, pe Muntele
Tabor. Pe la anul 570 d.H.
existau aici trei biserici
închinate Schimbării la Față,
pentru ca pe la anul 723 sa fi
rămas doar una, închinată
«lui Hristos, lui Moise și lui
Ilie», după cum scrie
pelerinul Willibaldus.
Astăzi pe munte se află două
mănăstiri creștine, una
ortodoxă (în care vietuiesc
maici românce) și una fran-
ciscană. În cadrul mănănstirii
ortodoxe grecești sunt am-
plasate trei icoane care
amintesc de cele trei colibe
pe care Sfântul Apostol Petru
a voit să le construiască
(Marcu, 9).
Este uimitor cum urmele
pașilor unui prooroc care a
trăit acum aproape 3000 de
ani sunt atât de multe și atât
de cunoscute astăzi, fiind
identificate nu doar pe baza
tradițiilor locale milenare, cât
și pe baza cercetărilor bibli-
ce, arheologice. Este uimitor
cât de prezent este și astăzi
Sfântul Prooroc Ilie în ritua-
lurile religioase, dar și în
viața de zi cu zi a evreilor,
creștinilor și musulmanilor.
Ridicat cu trupul la cer în
carul de foc și premergător al
celei de a doua veniri a lui
Hristos, Sfântul Prooroc Ilie
este viu, puternic în credință,
aprig în faptă și grabnic
ajutător al celor care îi evocă
numele - și aceasta este
explicația cultului său atât de
puternic, păstrat până în
zilele noastre!
Protos. ISAIA Adragăi,
Schitul Sfântul Ilie Berzunți

INVITAȚIE
LA HRAM

Schitul Sfântul Ilie (Jud. Bacău) vă invită

să participați la hramul așezământului,
Sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie
Tesviteanul, care va avea loc marți 20 iulie
2021, începând cu ora 8.
Vă așteptăm cu mare drag!
Stareț Protosinghel ISAIA
Notă: drumul de acces către schit este prin satul
Plopu (între Dărmăneasca și Comănești) și apoi
prin pădure, drum forestier.

Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro

16
 Credința în lume

De ce au evlavie evreii, creștinii și musulmanii

la Sfântul Ilie
Sfântul Prooroc Ilie, al cărui nume în ebraică înseamna "Al cărui Dumnezeu
este Jahve", este mult venerat în lume, fiind considerat profet în toate cele
trei religii monoteiste (abrahamice): iudaism, creștinism și islam.

Evreii îl iubesc pe Ilie, el
apare în literatura rabinică și
în numeroase legende și ei îl
consideră prezent și astăzi în
ritualurile importante ale
vieții lor.
Scaunul lui Ilie - La ceremo-
niile de circumcizie evreiești
(botezul evreiesc, taierea
imprejur - ca semn al legă-
mântului dintre Dumnezeu și
fiii poporului ales), se așează
totdeauna un scaun în dreapta
nașului, scaun lăsat liber
pentru a fi folosit de profe-
tului Ilie (există și variant cu
o banchetă cu două scaune,
nașul se așează cu copilul în
scaunul din stanga). Pe
spătarul scaunului este scris
în ebraică: ”acesta este
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
scaunul lui Ilie, în amintirea
Domnului”. În acest fel, se
spune că Ilie este martor la
toate circumciziile, atunci
când semnul legământului
este pus pe corpul copilului
de sex masculin, într-a opta zi
după naștere.
Acest obicei își are originea
în episodul din Muntele
Horeb, când Ilie se plânge
Domnului că evreii L-au
părăsit: ”Şi iată cuvântul
Domnului a fost către el şi i-a
zis: "Ce faci aici, Ilie?" Iar
Ilie a zis: "Cu râvnă am râvnit
pentru Domnul Dumnezeul
Savaot, căci fiii lui Israel au
părăsit legământul Tău, au
dărâmat jertfelnicele Tale şi
pe proorocii Tăi i-au ucis cu
sabia, rămânând numai eu
singur, dar caută să ia şi
sufletul meu!" ( III Regi 19,
9-10).
Conform tradiției rabinice,
Domnul a considerat ca
această mărturie nu este
tocmai adevărată, așa că i-a
cerut Sfântului Ilie să fie
prezent la circumcizia fiecă-
rui evreu, ca să se convingă
singur că poporul ales nu L-a
părăsit.
Cupa lui Ilie – În literatura
talmudică, atunci când
rabinii se confruntau cu
probleme legate de legi sau
ritualuri greu de rezolvat,
aceștia lăsau deoparte orice
decizie „până va veni Ilie”.
Aceasta pentru că este scris
17
Credința în lume
Brit milah bench- Scaunul lui Ilie
în Talmud că Ilie îi va vizita
pe rabini în Era Mesianică
(ce va să vie) pentru a ajuta la
rezolvarea problemelor juri-
dice deosebit de dificile. Una
dintre aceste probleme este
următoarea:
În prima seară a Paștelui
evreiesc se desfășoară o masă
rituală (masa seder), la care
participă toată familia (mai
multe generații) și care
amintește de ieșirea evreilor
din robia egipteană. La
această masă rituală se
toastează și se beau patru
18
cupe de vin, amintind de cele
patru promisiuni pe care
Domnul le-a făcut poporului
ales: ”Eu sunt Domnul şi am
să vă scot de la munca cea
grea a Egiptenilor şi am să vă
izbăvesc din robia lor; am să
vă izbăvesc cu braţ înalt şi cu
pedepse mari; Am să vă
primesc să-Mi fiţi popor, iar
Eu să vă fiu Dumnezeu şi voi
veţi cunoaşte că Eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru,
Care v-a scos din pământul
Egiptului şi de sub munca
apăsătoare a Egiptenilor.”
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
(Ieșirea 6, 6-7)
Promisiunea din versetul
următor: ”Apoi am să vă duc
în pământul acela pentru care
Mi-am ridicat mâna să-l dau
lui Avraam, lui Isaac şi lui
Iacov, şi pe care am să-l dau
vouă în stăpânire, căci Eu
sunt Domnul!" (Ieșirea 6, 8)
nu s-a împlinit până la
generația care a urmat
Exodului din Egipt, iar
rabinii nu au putut decide
dacă acest verset se număra
ca parte a sărbătorii Paștelui.
Astfel, s-a lăsat o ceașcă
pentru sosirea lui Ilie, care să
rezolve dilema – dacă această
poruncă merită o a cincea
porție de vin sau nu.
În practică, cea de-a cincea
cupă a ajuns să fie văzută ca o
sărbătoare a viitoarei răs-
cumpărări. Și în zilele
noastre, la masa seder este
rezervat un loc pentru Ilie și o
cupă de vin este pusă pentru
el. În timpul sederului, ușa
casei este deschisă și Ilie este
invitat să intre. În mod
tradițional, cupa este privită
ca fiind a lui Ilie și nu este
folosită în niciun alt scop.
Havdalah - este ceremonia
care încheie ziua Sabatului
(sâmbătă seara în tradiția
evreiască). Ca parte a imnu-
lui final, se face un apel către
Dumnezeu ca Ilie să vină
săptămâna următoare. "Ilie
Profetul, Ilie Tesviteanul, Ilie
din Galaad. Să vină repede,
în zilele noastre cu Mesia,
fiul lui David."
 Credința în lume

Creștinii.
Dintre proorocii Vechiului
Testament, creștinii îl vene-
rează în mod special pe
Sfântul Prooroc Ilie Tesvi-
teanul, a cărui zi de pomeni-
re, 20 iulie (stil nou) / 2
august (stil vechi), este
marcată cu cruce roșie în
calendarul ortodox. Cu
excepția Sfântului Ioan
Botezătorul, nici un alt
prooroc nu este astfel
sărbătorit.
Poiana Sărată, Sintilia (aprox 1920) În multe regiuni din
România, de Sântilie se
organizează sărbători popu-
lare, bâlciuri, târguri, iarma-
roace - intrate de secole în
tradiția poporului român.
Sfântul Ilie, justițiarul, este
în același timp patronul verii,
al arșiței dar și al tunetelor și
al fulgerelor. Folcloristul
Theodor Speranția afirma că
”nu le este frică românilor de
nici o sărbătoare, ca de
Sfântul Ilie. Îi faci să lucreze
în ziua de Paști, dar de
Sfântul Ilie nu.” Luptător cu
forțele răului, Ilie poate fi și
adversar al oamenilor care
nu îi respectă ziua, prin
incendiile și grindina pe care
le poate trimite asupra
recoltelor. Tradițiile de
Sântilie sunt bogate și pentru
că Sfântul Ilie – care nu a
murit, ci a fost ridicat la cer
într-un car de foc, este
perceput de popor ca fiind
prezent mai ales când tună și
fulgeră; atunci se spune că a
trecut Sfântul Ilie cu carul de
foc pe cer.
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
19
Credința în lume

Peste 120.000 de români

poartă numele acestui sfânt
făcător de minuni, cinstit în
primul rând ca erou al credin-
ței, precum și pentru drepta-
tea și autoritatea sa.
Deși se poate afirma că cultul
Sfântului Prooroc Ilie este
suprapus în popor peste un
cult pre-creștin al unui zeu al
soarelui - sau al fulgerelor, se
poate demonstra că Sfântul
Prooroc Ilie, deși prooroc al
Vechiului Testament, este
foarte prezent și în Noul
Testament, fiind pomenit în
toate cele patru Evanghelii,
venerarea sa fiind pe deplin
justificată în creștinism.
Numele Sfântului Prooroc
Ilie apare de 30 de ori în Noul
Testament.
Hristos îl identifică mai întâi
pe Ilie cu Ioan: ”Toți prooro-
cii și Legea au proorocit până
la Ioan. Și dacă vreți să
înțelegeți, el este Ilie, cel care
va să vină”.
Spiritul justițiar al lui Ilie
Tesviteanul, întreaga viață Schimbarea la Față, Teofan Grecul, (sec XIV)
dedicată Domnului, precum
și modul său auster de împlinească în Ierusalim.” identificat cu Ilie: ”și venind
viețuire au făcut mereu să se (Luca 9 , 31). Unii teologi Iisus în părţile Cezareii lui
afirme că Sfântul Ioan creștini afirmă că aici Ilie Filip, îi întreba pe ucenicii
Botezătorul este în duhul și pare să Îi predea lui Iisus Săi, zicând: Cine zic oamenii
lucrează cu puterea lui Ilie responsabilitatea profeților că sunt Eu, Fiul Omului? Iar
(Luca 1,17). (Iisus este numit profet de ei au răspuns: Unii, Ioan
Mai apoi, la momentul către femeia samarineancă, la Botezătorul, alţii Ilie, alţii
Schimbării la Față a fântâna lui Iacob), iar Moise Ieremia sau unul dintre
Mântuitorului, Ilie (care se pare să-I predea responsabi- prooroci.” (Matei 16, 13-14).
ridicase la cer cu 800 ani litatea împlinirii Legii (”Să Ilie l-a înviat pe fiul văduvei
înainte) se arată pe Muntele nu socotiţi că am venit să stric din Sarepta Sidonului (III
Tabor, alături de Moise (1300 Legea sau proorocii; n-am Regi 17, 17-24), acesta fiind
ani înainte de Hristos), pentru venit să stric, ci să împli- primul caz de înviere din
a vorbi cu Iisus ”despre sfâr- nesc.”, Matei 5, 17) morți consemnat de Sfânta
şitul Lui, pe care avea să-l Iisus Hristos Însuși este Scriptură.
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
20
 Credința în lume

Apoi, Ilie a înmulțit uleiul și

făina din casa aceleiași
văduve, în timp ce tot popo-
rul lui Israel suferea de
foamete, datorită secetei
prelungite.
Astfel de minuni (învierea
morților, înmulțirea hranei)
pot face apropiere între
acțiunile lui Iisus Hristos și
cele ale Sfântului Prooroc
Ilie. Dar slujirea lui Iisus,
Fiul lui Dumnezeu, a avut un
alt sens decât cea a lui Ilie,
Iisus schimbând legea
Vechiului Testament (ochi
pentru ochi și dinte pentru
dinte) cu porunca nouă a
iubirii – chiar și a vrăjma-
șilor: ”Eu însă vă spun vouă:
Nu vă împotriviţi celui rău;
iar cui te loveşte peste
obrazul drept, întoarce-i şi pe
celălalt… Iubiţi pe vrăjmaşii
voştri, binecuvântaţi pe cei ce
vă blestemă, faceţi bine celor
ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru
cei ce vă vatămă şi vă prigo-
nesc, Ca să fiţi fiii Tatălui Sfântul Prooroc Ilie
vostru Celui din ceruri, că El
face să răsară soarele şi peste Iisus cu glas mare, zicând: 46-49). Această invocare a
cei răi şi peste cei buni şi Eli, Eli, lama sabahtani? numelui lui Ilie s-a făcut
trimite ploaie peste cei drepţi adică: Dumnezeul Meu, pentru că pe vremea lui Iisus,
şi peste cei nedrepţi.” (Matei Dumnezeul Meu, pentru ce Ilie intrase în folclor ca
5, 38-48). Acestea sunt M-ai părăsit? Iar unii dintre salvator al evreilor aflați în
principii de viață noi, total cei ce stăteau acolo, auzind primejdie.
opuse celor în spiritul cărora ziceau: Pe Ilie îl strigă Sunt și alte referințe despre
a acționat Ilie în vremea sa – Acesta. Şi unul dintre ei, Sfântul Prooroc Ilie în Noul
dar care nu știrbesc cu nimic alergând îndată şi luând un Testament, cartea sfântă a
profilul lui Ilie ca bărbat burete, şi umplându-l de oţet creștinilor. Rămâne de ma-
puternic în credință și faptă, şi punându-l într-o trestie, Îi xim interes pentru noi ideea
bine-plăcut Domnului. da să bea. Iar ceilalţi ziceau: revenirii pe pământ a
În timpul Răstignirii, ”în Lasă, să vedem dacă vine Ilie Sfântului Prooroc Ilie înainte
ceasul al nouălea a strigat să-L mântuiască.” (Matei 27, de înscăunarea lui Antihrist și

Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro

21
Credința în lume

înaintea Judecății de Apoi,

așa cum este scris în ultima
mențiune despre Ilie din
Vechiul Testament (Maleahi
3, 23-24), mențiune preluată
în profeția pe care Îngerul
Domnului i-o face lui
Zaharia, tatăl Sfântului Ioan
Botezătorul (Luca 1, 16-17).
”Iată că Eu vă trimit pe Ilie
proorocul, înainte de a veni
ziua Domnului cea mare şi
înfricoşătoare; El va întoarce
inima părinţilor către fii şi
inima fiilor către părinţii lor,
ca să nu vin şi să lovesc ţara
cu blestem!" (Maleahi 3, 23-
24)
”Şi pe mulţi din fiii lui
Israel îi va întoarce [Ioan
Botezătorul] la Domnul
Dumnezeul lor. Şi va merge
înaintea Lui cu duhul şi
puterea lui Ilie, ca să întoarcă
inimile părinţilor spre copii şi
pe cei neascultători la
înţelepciunea drepţilor, ca să
gătească Domnului un popor
pregătit.” (Luca 1, 16-17)

Musulmanii îl venerează de
asemenea pe Ilie, fiind
considerat profet, ca și Iisus,
Zaharia și Ioan Botezătorul.
Viața lui Ilie, așa cum este
transpusă în Coran și în
tradiția musulmană ulteri-
oară seamănă mult cu cea din
Biblia ebraică.
În timp ce nici Biblia, nici
Coranul nu menționează
genealogia lui Ilie, unii
cercetători ai islamului cred
că ar fi putut proveni din
familia preoțească a lui
Aaron, fratele lui Moise.
Unele scrieri apocrife i-au
conferit lui Ilie statutul de
jumătate om, jumătate înger.
Protos. ISAIA Adragăi,
Schitul Sfântul Ilie Berzunți

Troparul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul

Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea Înaintemergător
al venirii lui Hristos, Ilie Măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar,
goneşte bolile şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l
cinstesc pe dânsul le izvorăşte tămăduiri.
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
22
 Credința în lume

Unde se află cojocul Sfântului Ilie?

Patriarhul Ilia al II-lea al Georgiei declara:
”Evreii au adus georgienilor cea mai mare
relicvă [a Vechiului Testament] – cojocul
Sfântului Prooroc Ilie. Acesta este
veșmântul pe care Sfântul Prooroc l-a lăsat
ucenicului său când s-a suit la cer într-un
car de foc. Da, una dintre cele mai mari
sfințenii pe care le aveau evreii a fost adusă
în Georgia ”. „Acesta este cojocul care a
despărțit râul Iordan și a făcut multe alte
mari minuni. Acest cojoc a fost adus la
Mtskheta și se află îngropat în dreapta
altarului catedralei Svetitskhoveli, acolo
este altarul Sfântului Ilie Profetul.
Strămoșii noștri au spus că această mare
sfințenie este îngropată aici ”
Nici o altă țară nu își revendică această
relicvă sfântă, deși la ridicarea sa la cer
Sfântul Ilie nu a luat cojocul cu el, ci l-a
aruncat, lăsându-l să cadă pentru Sfântul
Prooroc Elisei.
Georgia este una dintre puținele țări care
au avut privilegiul de a avea o relație
intensă cu lumea biblică, și aceasta în
primul rând datorită existenței unei
puternice diaspora evreiești, stabilită de
milenii în Kartli. Este îndeobște cunoscut
faptul că primele comunități evreiești s-au
stabilit in această zonă la momentul
cuceririi Ierusalimului de către
Nabucodonosor al II-lea (586 î.H), când
mulți evrei au fost deportați în Babilon, iar
alții s-au refugiat în alte teritorii, ducând cu
ei religia monoteista, ritualurile și cele mai
sfinte obiecte de cult ale iudeilor. Nu
există surse istorice care să ateste aducerea
cojocului Sfântului Ilie în Georgia, dar
tradiția milenară păstrează foarte vie
această realitate. În secolul al IV-lea,
Sfânta Ninea cea Întocmai cu Apostolii,
Altarul Sfântului Ilie, ridicat peste locul
încreștinătoarea Georgiei, știa de existența
în care este ingropat Cojocul Sf Ilie.
cojocului Sfântului Ilie la Mtskheta
Catedrala Svetishoveli, Georgia
(vechea capitală a regatului georgian).
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
23
Credința în lume

În prezent putem să ne este îngropat cojocul sfântu- Georgia este păstrătoarea de

închinăm Sfântului Prooroc
Ilie Tesviteanul în micul
paraclis din dreapta altarului
Catedralei Svetishoveli -
prima biserică din Georgia,
construită de către Sfânta
Nina în Mtskheta, în sec al
IV-lea. Actuala catedrala
datează din sec al XI-lea și
face parte din patrimoniul
UNESCO.
În altarul Sfântului Prooroc
Ilie, despre care se spune că
este ridicat peste locul în care
lui, se află o fântână, precum
și două icoane mari, una
înfățișându-l pe Sfântul Ilie,
iar cea de-a doua pe Dreptul
Enoh.
În catedrala Svetiskhoveli se
află ”Stâlpul de viață dătă-
tor”, ridicat exact pe locul în
care este îngropată Cămașa
lui Hristos – ajunsă în
Georgia imediat după Răstig-
nirea Domnului, tot pe filieră
evreiască.
Se poate spune astfel că
milenii a celor mai impor-
tante relicve sfinte, atât ale
Vechiului Testament (cojocul
Sfântului Ilie), cât și ale
Noului Testament (Cămașa
lui Hristos, Cămașa Maicii
Domnului).
De aceea, georgienii vorbesc
despre unicitatea Bisericii
Georgiene și despre marele
har pogorât asupra sa.
Protos. ISAIA Adragăi,
Schitul Sfântul Ilie Berzunți

1 2

1. Catedrala Svetishoveli, Mtskheta, Georgia

2. Paraclisul Sfântului Ilie și a Dreptului Enoh
3. Stâlpul ridicat pe locul în care este îngropată
Cămașa lui Hristos
 RĂDĂCINI ROMÂNEȘTI
26 România, țara în care merită să trăiești
Domnul Stefan
Doina Maria Jalea

28 Istoria, dascălul vieții

Ștefan cel Mare
și a sa cruciadă ortodoxă
Cristina Chircu

31 Folclor
Nedeea de pe Muntele Găina
Dr. Doina Ișfănoni

36 Spiritualitate și tradiții
Spectacolele folclorice,
un ajutor pentru folclor ?
Prof. Dr. Elise Stan
România, țara în care merită să trăiești

Domnul Ştefan
Ilustratie - portretul lui
Stefan cel Mare din fresce votive

În urmă cu şaptesprezecezece ani,

pe 1 Iulie, în seara dinaintea
prăznuirii Sfântului Voievod Ştefan
cel Mare în cetatea Sucevei, am
primit de la poporul român cea mai
uimitoare lecţie de iubire , respect şi
închinare veşnică şi care mi-a tăiat
răsuflarea.
Mulţime de popor umplea cetatea,
pe ziduri vegheau străjerii cu făclii
şi o boltă înstelată se arcuia
deasupra noastră. Se împlineau 5oo
de ani de când – cum zice în
Letopiseţul său cronicarul Grigore
Ureche – “… pre Ştefan Vodă l-au
îngropat ţara cu multă jale şi
plângere în mănăstire în Putna, care
era zidită de dânsul. Atâta jale era,
de plângea toţi , ca după un părinte plângeau bărbaţii cu frunţile plecate,
al său … Ce după moartea lui, pănă plângeam şi noi, echipa Radio România în
astăzi, îi zicu Sveti Ştefan Vodă “. transmisie directă, iar doi paşi mai încolo
Adică cel Sfânt, căci pentru popor lăcrimau până şi zdrahonii preşedintelui.
încă de atunci Vodă Ştefan intrase în M-am întrebat atunci ce fel de Domn a fost
ceata sfinţilor! acesta, pe care românii l-au purtat în
După jumăte de mileniu, la Suceava sufletul lor etnic timp de 5oo de ani şi plâng
veniseră ţărani în preafrumoase şi azi de dorul lui ?
straie strămoşeşti chiar şi de peste S-a ridicat din umbra codrilor Moldovei
Prut şi de prin Ucraina, porniţi pe spre a sluji Ţara cu înţelepciunea şi cu
jos, peste graniţe, pe drumuri sabia, căci aşa o cereau vremurile acum
numai de ei ştiute. Veniseră si capii mai bine de 5oo de ani, un Voievod pe
ţării cu bodiguarzii lor, dar n-a fost sufletul românilor, “Sveti Ştefan”, cum îl
chip să ţină vre-un discurs, căci purta în grai şi în inimă poporul, de la
neamul românesc vroia altă Nistru la Carpaţi şi din Hotin până la Mare.
rânduială : să cânte, să viersuiască, Vodă Ştefan a oprit cu sabia la graniţele
să-l vadă pe Vodă în “Apus de ţării islamizarea poporului nostru creştin.
soare” şi să plângă. Plângeau O sabie simplă, fără podoabe, dar trebuia
femeile fără să-şi ascundă lacrimile, braţul tare ca să o ridici!

Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro

26

Şi ce inimă vitează era de trebuinţă,
cu drag şi milă de popor, ca să
îndrăzneşti să dai piept cu semiluna
imperială doar cu o ceată de răzeşi.
Greu de priceput pentru trufaşul
Occident încă şi în zilele noastre.
Însă aşa lucrează Dumnezeu în
lume, smerit şi cu fineţe ,
descoperindu-Se în cele umile ale
Sale, nu în cele trufaşe.
Chiar dacă sabia lui Ştefan Vodă se
află azi, prin tainică lucrare
dumnezeiască, în muzeul Topkapi
din Istambul – poate ca să nu uite un
mare imperiu o lecţie de smerenie –
ea este pentru multe inimi de români
un simbol al demnităţii naţionale,
pe care suntem datori faţă de
străbuni să o predăm celor ce vor
veni în neamul românesc prin voia
lui Dumnezeu, ca să continue
destinul etnic şi să împlinesască
destinul cosmic al acestui neam.
Căci dacă Ştefan n-ar fi fost „Domn
cel Mare”, cum îl cântă poetul, dacă
nu şi-ar fi pus domnia în slujba
poporului şi a lui Dumnezeu, pe care
atât de mult i-a iubit, poate că azi am
fi vorbit turceşte şi în loc de tricolor
am fi arborat semiluna.
De aceea Vodă Ştefan, cel Mare şi
Sfânt, Sveti Ştefan, e viu în
memoria afectivă a poporului
român. Am aflat-o direct, ca reporter
trimis în cetatea Sucevei la
împlinirea a 500 de ani de la trecerea
sa la Domnul, de la ţăranii veniţi în
straie strămoşeşti chiar şi de peste
Prut şi din partea de Bucovină aflată
acum la străini, spre a-i cinsti
memoria cu lacrimi. „De ce
plângeţi” – am întrebat, cu
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
România, țara în care merită să trăiești
microfonul în mână. „Ni-i dor de Domnul
Ştefan” – mi-au răspuns ţăranii, temelia
pe care Vodă Ştefan a clădit o cetate
creştină de necucerit în calea păgânătăţii.
De 5oo de ani sabia lui simplă, dreaptă,
cu mânerul în cruce creştină spune cum a
fost cel care a ridicat-o cu braţul tare
pentru Ţară : domn drept, credincios şi
iubitor de popor, care dăinuie în inima
României profunde şi azi ca un tainic
ideal naţional.
Un Domn al iubirii, al iubirii de Hristos şi
de neamul său, un Domn care a condus
ţara cu Dumnezeu, căci fără El nimic nu
putea face. Doar l-a avut duhovnic pe
Sfântul Daniil Sihastrul! Ţara i-a fost
crucea pe care a purtat-o cu credinţă şi
smerenie. Pavăză creştinilor în calea
păgânătăţii i-a fost misiunea încredinţată
lui de Dumnezeu. Iar sfintele biserici pe
care le-a ctitorit – sigiliu pe sufletul etnic
şi destinul cosmic al românilor, pe care
atât de mult i-a iubit.
Sfântul ne apără încă şi azi , când iudele
ne vând la bucată. Nu rareori am auzit
spunându-se că dacă Sfântul Voievod
Ştefan cel Mare nu ar fi fost înmormântat
la Putna, hulpava Rusie ar fi muşcat mult
mai adânc din trupul României. Şi dacă
poporul n-ar fi trăit în umbra mânăstirilor
ctitorite de Marele Voievod spre slava lui
Dumnezeu, păstrând cu sfinţenie şi jertfă
de sânge Dreapta Cedinţă, de mult ar fi
fost potopit de arşiţa istoriei.
Iar crezul Sfântului Ştefan cel Mare
acesta a fost: „Mai presus de tihna noastră
stă datoria sfântă de a ne apăra fiinţa şi
neatârnarea ţării noastre.”
Cum să nu-ţi fie dor de un astfel de
conducător de ţară ?!
Doina Maria Jalea
27
Istoria este dascălul vieții

La 2 iulie 1504, în cântecul de jale al

clopotelor Mănăstirii Putna, Ștefan
Vodă era înmormântat la cea mai
importantă ctitorie a sa.
Despre cine este cel a cărui moarte
poporul o plângea cu amar s-a scris și
s-a tot vorbit.
Pentru români, Ștefan cel Mare
rămâne personalitatea marcantă a
timpului său și sfântul care ocrotește
Ștefan cel Mare
Moldova; pentru europeni, el este un
strateg al cruciadei ortodoxe.
și a sa cruciadă ortodoxă
Ilustrație - Stefan cel Mare cu familia, frescă votivă - Mănăstirea Voroneț

Paștile lui 1457: o nouă
primăvară, un nou domn
Cronicile povestesc că într-o
seară a lui octombrie 1451,
Ștefan, încă prea tânăr pe
atunci, petrecea la o nuntă a
unui boier, alături de tatăl
său, Bogdan. În toiul che-
fului, fratele vitreg al voievo-
dului, Petru Aron, înconjură
cu oaste polonă conacul și
ucise pe Bogdan, luându-și
sieși tronul. Crima comisă
mișelește îi străpunse inima
lui Ștefan care promise a nu
avea odihnă până ce nu va
răzbuna pe părintele său.
Anii au trecut, iar flăcăul se
transformă într-un bărbat
viteaz cu un fin simț diplo-
matic. Mirosind slăbiciunile
lui Aron Vodă, la momentul
potrivit, Ștefan își adună
oaste și, cu ajutorului vărului
său, Vlad Țepeș, biruiește pe
ticălosul domn moldovean
după două bătălii. Astfel, în
Joia Mare a lui 1457 – la 14
aprilie – pe tronul țării urcă
fiul răzbunatului Bogdan.
În același timp, pe când
Ștefan lua în primire atribu-
țiile domniei, la Constan-
tinopol se împlineau trei ani
de la „prohodul” Imperiului
Bizantin.
O nouă putere își făcuse
apariția pe scena politică a
lumii: otomanii, clocotind de
dorință de stăpânirea asupra
Europei Christiana.
Prinse între mărețele state
catolice ale bătrânului con-
tinent și temerarii ostași ai lui
Mahomed II, Moldova și
Țara Românească își con-
tinuau veșnicele lupte pentru
păstrarea ființei statale.
Puțin gândeau pe atunci
otomanii că, pentru a duce
semiluna peste Dunăre, vor
avea de înfruntat o cruciadă
ortodoxă a moldovenilor.

Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro

28
 Istoria este dascălul vieții

Moldova cea ortodoxă,

între puteri catolice și
musulmane
Ca uns al Domnului, Ștefan
își asumă misiunea de
protector al țării sale, fiind
dispus a se alia cu creștinii în
plan militar, dar nefiind
deschis către nicio concesie
confesională. Imperiul Oto-
man își începuse ascensiunea
și, cu tot curajul și dârzenia
noului voievod, Moldova
trebuia asigurată prin alianțe
cu marile puteri europene,
catolice prin excelență. Așa
se explică tratatul încheiat cu
Polonia și dorința de a liniști
apele cu regele Matias al
Ungariei, deși aceștia ajuta-
seră pe ucigașul tatălui său și
vânau ținuturile moldove-
nești. Un episod are să
marcheze, însă, direcțiile
politicii ștefaniene – iritat de
obrăznicia superiorului
misiunii franciscane, care își
exprimase libertatea de a
acționa după bunul plac,
întrucât moldovenii erau această dată, pentru a-și într-un amestec al dorinței de
dependenți de protecția securiza granițele țării, dar și demonstrație și al determi-
Sfintei Coroane, voievodul îi pentru a răzbuna sângele nării de a-și salva, cu
replică: Am să văd eu dacă ortodox vărsat la cucerirea propriile mâini, plaiurile,
Dumnezeu nu ne va apăra de Constantinopolului. Cu alte gospodăriile, familiile și
turci fără de voi; vreau ca voi cuvinte, Ștefan pornește credința.
toți să ieșiți din țara mea fără aventuros într-o misiune de
întârziere. care se temeau toate marile Când și frații îți sunt
Atașamentul principelui de la forțe catolice la un loc – deși dușmani
Suceava față de credința sa cancelariile europene Din această perspectivă
strămoșească era, în viziunea discutau intens premisele poate fi înțeleasă așa-socotita
sa, mai mult decât compatibil unei noi cruciade, momentul necutezanță a lui Ștefan în
cu politica statului. Acesta se declanșării ei era întârziat. În momentul în care oprește
gândește la vechile războaie timpul în care aceștia plata haraciului și pornește la
purtate în numele creștinis- tărăgănau concretizarea unei bătălie împotriva numeroasei
mului, împotriva musulma- ample campanii militare armate otomane. Cruciada
nilor, plănuind el însuși a împotriva lui Mohamed II, ortodoxă a lui Ștefan cel
purta o cruciadă, ortodoxă de sângele românilor clocotea, Mare, după cum au subliniat
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
29
Istoria este dascălul vieții
istoricii, nu trebuie înțeleasă
drept o bătălie ce se poartă la
o dată și un loc anume, ci
întreaga sa politică externă
este un manifest. Cruciada sa
adună o serie covârșitoare de
episoade: sfidarea și confrun-
tarea sultanului, încăierarea
cu armatele maghiare și, la
finalul domniei, chiar și cu
cele leșești, având totdeauna
o deosebită grijă ca toate
campaniile și acțiunile sale să
fie acordate la evenimentele
desfășurate în plan interna-
țional. În acest sens, și-a
organizat un cabinet diplo-
matic foarte eficient, care
avea rolul de a-l ține la curent
permanent cu ultimele miș-
cări ale celorlalte state.
Mai mult, deși voievodul
fusese sprijinit de către Vlad
Țepeș, care declarase și el
război deschis otomanilor,
Ștefan s-a găsit multă vreme
singur la Nord de Dunăre.
Fratele lui Țepeș, Radu, este
preț de patru domnii inter-
mitente vecinul tronului
moldovenenesc. Deși astăzi
ne-am aștepta, citind paginile
istoriei, ca domnul Țării
Românești să fie întâiul
susținător al cruciadei orto-
doxe, pe un fond al sentimen-
tului frăției românești, situ-
ația nu a fost deloc fericită.
Numelui lui Radu i-a fost
adăugată particula „cel
frumos”, o structură ce
trădează faptul că acesta era
nimeni altul decât preferatul
sultanului, cu ajutorul căruia
reușise a-l alunga pe fratele
său de la domnie.
30
Byzance après Byzance
Atașamentul lui Ștefan față
de Bizanț și dorința de a
răzbuna sângele vărsat la
cucerirea lui, nu sunt greu de
înțeles: spațiul românesc a
fost descris de către Nicolae
Iorga ca Byzance après
Byzance. Deși imperiul cade
odată cu capitala sa, fondată
de Sfântul Împărat Constan-
tin cel Mare, tradiția sa, prin
excelență ortodoxă, rămâne
vie prin instituțiile medievale
românești. Pentru a compen-
sa numărul mic al soldaților
moldoveni, în bătăliile purta-
te împotriva armatelor străi-
ne, domnul folosea tactica
pârjolirii pământului sau a
atacării asimetrice, dar având
tot timpul grijă și de „tactica”
spirituală: de la voievod,
capul armatei, până la cel mai
tânăr oștean, cu toții pregă-
teau războiul cu post, rugă-
ciune și primirea Sfintei
Euharistii, care, pentru unii,
putea fi ultima. Așa cum
Constantin cel Mare nu pleca
la luptă neînsoțit de labarum
– steagul cu monograma
creștină – tot așa și Ștefan cel
Mare purta, în fruntea
trupelor sale, stindardul
Sfântului Gheorghe, cel pur-
tător de biruință. Campaniile
nu porneau până a fi discutate
cu duhovnicul voievodului,
Cuviosul Daniil Sihastrul, și,
atunci când rezultatul era
unul favorabil creștinilor,
domnul ctitorea o biserică.
Lăcașurile de cult ridicate
aveau o simbolistică multi-
plă: erau atât o mulțumire lui
Dumnezeu pentru biruința
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
purtată, cât și o zidire sfântă
spre veșnica pomenire a
binecredincioșilor soldați
căzuți pe câmpul de luptă. În
ultima parte a vieții, Ștefan
duce o viață monahală,
departe de fastul bizantin
specific Balcanilor vremii.
Pentru evlavia sa, acesta a
fost trecut în rândul sfinților
de către Biserica Ortodoxă
Română, fiind prăznuit la
data de 2 iulie.
Istoricul C. Gane atrage
atenția asupra faptului că,
într-o epocă în care domnii
micilor țări de la Dunăre se
căsătoreau cu principese
catolice, pentru a atrage
susținerea puternică a rudelor
soției, Ștefan își ia doar
neveste ortodoxe, stârnind,
de multe ori, nemulțumirea
vecinilor care gândeau altfel
alianțele matrimoniale în
Răsăritul Europei. Într-un
asemenea tablou, dar și în
contextul dorinței de a aduce
sub sfera sa de influență
insula Mangop, Ștefan se
căsătorește, după moartea
Evdochiei, cu Maria Asanina
Paleologhina, principesă de
Theodoro, care se număra
printre ultimii urmași ai
împăraților bizantini.
Mormântul ei odihnește la
Putna, sub un acoperământ
care se numără printre cele
mai prețioase odoare rămase
din secolul al XV-lea la nivel
european – dar, despre toate
acestea și despre prințesa
bizantină Maria de Mangop,
într-un articol viitor.
Cristiana CHIRCU
 Nedeea de pe Muntele Găina

Înscrisă la loc de cinste în calendarul obiceiurilor tradiționale românești

Nedeea de pe Muntele Găina, județul Alba, este o dată repectată și astăzi de toți
locuitorii munților Apuseni.Spațiul unde se desfășoară Nedeea, pe muntele
Găina, a devenit treptat un centru de interes pentru toți românii și iubitorii de
tradiții populare. Există chiar o vorbă printre localnici: „ca să-i înțelegi pe
moți, măcar o dată în viață trebuie să urci pe Găina”.
In miezul verii, la 20 iulie, cu ”urechi de ciubară”(vase Negustorii de turte dulci și
când creștinii ortodocși îl de lemn lucrate de moții slovacii dinTinca și Făget,
celelbrează pe Proorocul Ilie, arieșeni), cu ”legături de specializați în comer-
cel care străbate cerul într-un ulcioare”, străchini sau cializarea de ”salbe scumpe”
”car de foc” pentru a sfărma jucării pentru copii, modelate din mărgele venețene și alte
piatra distrugătoare a recol- de olarii din Obârșa- ”mărunțișuri femeiești”
telor, moții crișeni, zărăn- Huedoara, Tîrnăvița-Arad, (podoabe) se alătură
deni, arieșeni și mocanii se Leheceni și Săliște de meșteșugarilor țărani.
pregătesc să urce pe platoul Vașcău-Bihor sau purtând Ciobanii cu caș și urdă dulce
de la Găina. vestitele ” lăzi de zestre” sunt și ei atrași de măreața
Fascinantă și incredibilă este executate de meșterii din sărbătoare , la fel vânzătorii
ascensiunea moților pe Budureasa- Bihor, mește- de plante medicinale, fructe
drumurile și cărările care șugari moți îți poartă marfa de pădure și rășină sau
brăzdează coama domoală a spre locul undese va scoarță de stejar pentru
muntelui Bihariei. Încărcați desfășura nedeia. argăsitul pieilor.
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
31
Folclor
Tulnicăresele de la Avram Ianu, Târgul de pe Muntele Găina (ProAlba)
Dintre legendele care s-au
creat în jurul muntelui de la
Găina, culese de reputați
folcloristi ai începutului de
secol XX, precum Teofil
Frâncu și George Candrea,
unele persită până în zilele
noastre. Se spune din bătrâni,
ca pe platoul munților
Bihariei s-ar fi aflat cândva
o”găină de aur”(simbol
frecvent în zonele explo-
atărilor aurifere) care ieșea
zilnic din”băi”(minele de
aur) pentru a se așeza în
cuibarul său de pe vîrful
muntelui, unde se aflau ouăle
ei de aur.Anual, fetele din
zonă, care urmau să se
căsătorească, urcau pe munte
pentru a primi de de la găină
câte un ou de aur. Atrași de
frumusețea găinii și a ouălor
sale, vidrenii(locuitorii din
Vidra) au încercat însă să fure
32
găina, dar nu au reușit.
Speriată, pasărea și-a părăsit
cuibul zburând către minele
din Roșia. De atunci se crede
că în munții Bihariei moții au
încetat să mai caute aurul
deoarece găina, nimeni alta
decât ”vâlva băii”(zâna bună
care arată minerilor filoanele
de aur), plecând, a dus cu ea
și aurul spre locurile unde a
zburat.
Impresionați de legendă și de
amploarea evenimentului,
unii scriitori maghiari, sași,
francezi sau români din
secolele XVIII-XIX au
interpretat greșit Nedeia de
pe muntele Găina, creând o
literatură”fantezistă” despre
”datul” de pe Găina, cum îi
spun localnicii. Preocupați
doar de pitorescul mani-
festării și fără a se îngriji de
aflarea resorturilor spirituale
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
care alimentează acest feno-
men, ei au lansat mitul
”târgului de fete” de pe
Găina, scriind că” ... fetele
românilor urcau la Găina cu
zestre cu tot, pentru a fi
logodite și măritate la tărg”.
Nimic mai străin de firea
românilor pentru care nunta
este o sărbătoare a neamu-
rilor și a comunității, un prilej
de afirmare a familiilor și a
mirilor ca gospodari de vază
ai satului.
Este adevărat că la Nedeia de
pe Găina feciorii cumpărau și
ofereau salbe și podoabe
fetelor îndrăgite, ca daruri
premaritale, de consfințire a
sentimentelor reciproc îm-
părtășite. Părinții acestor
tineri se pregăteau de nuntă,
cumpărând lăzile de zestre
pentru fetele lor, ciubere,
ulcioare și străchini.
 Fotografii © din colecția Maria
Bocșe, publicate în Obiceiuri
tradiționale românești din
Transilvania (2007)
1. Tulnice, Târgul de pe Muntele
Găina, 1963

2. Târgul greblelor în miezul verii, la

nedeia de pe Muntele Găina, 1963

3. Târgul pe Muntele Găina, 1965

Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro

33
Folclor
Târgul de pe Muntele Găina, Gastronomie (ProAlba)
În acest context, la Nedeea de
pe Găina, fiecare participant
are sufletul încărcat de
bucuria și nădejdea de a trăi
noi expereințe. Târgul este și
un prilej de întâlnire a
oamenilor, de cunoaștere
între tineri și de legare a unor
noi prietenii care, adesea se
soldau cu căsătorii.
Dincolo de legendă, oamenii
au continuat și continuă să
urce, an de an, pe muntele
Găina în prejma zilei de
Sfântul Ilie pentru că în
vechime, obiceiul românilor
de a se reuni pe înălțimi în
preajma solstițiului de vară –
inițial între Sînziene și Sf.
34
Petru ( 24-29 iunie) și apoi la
Sf.Ilie, apărătorul de focul
ceresc și aducătorul de ploi
fertilizatoare ) se leagă și de
străvechi ritualuri precreștine
de adorare a Soarelui, ca
simbol al fertilității și fecun-
dității, al luminii și forței
vitale a oamenilor.
Ruga bănățeană
Practicată anual, în intervalul
dintre Rusalii și Sf.Ilie, Ruga
bănățeană este este una
dintre cele mai importante
modalități tradiționale de
reunire a spițelor de neam și a
tutoror celor care s-au născut
într-o anumită vatră etno-
folclorică.
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Obiceiul respectată și astăzi
un calendar străvechi prin
care această sărbătoare se
eșalonează în satele bănățene
pentru a oferi prilejul oame-
nilor de a merge în recipro-
citate, unii la ceilalți.
Sărbătoare a fiecărei familii
dar și a întregii comunități
Ruga bănățeană este con-
semnată în diverse docu-
mente de epocă, încă din
secolul al XVII-lea și a fost
descrisă de reputați folclo-
riști ai începutului de secol
XX ca fiind răspândită în
toate satele din zona Lugo-
jului, a Caransebeșului și
Timișului.
 Folclor

Femeie cu ceapșă, Ruga bănățeană Femeie cu ceapșă, Ruga bănățeană

Chizătău, Timiș, 1923 Chizătău, Timiș, 1928
Autor: D Galloway Autor: D Galloway

Cu mic cu mare, vin pentru a La Rugă este o adevărată un simbol al statutului

petrece împreună cu cei dragi
zile de neuitat, pentru a-și
împărtăși noutățile și eveni-
mentele prin care au trecut
sau urmează a fi angrenați.
Ruga începe totdeauna în
ziua de duminecă, la hramul
bisericii.
Sătenii și oaspeții lor, îm-
brăcați în cele mai frumoase
haine, de regulă în portul
strămoșesc – chiar și cei care
nu au un costum popular pot
împrumuta – participă la
slujba religioasă, bucurându-
se de revedera cu neamurile
și prietenii; fiecare se ”fălește
cu ai săi” și invitații lor.
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
întrecere între bănățeni, care
mai de care, să arate că ”are
casa plină de goști/musafiri”.
O particularitate a Rugii
bănățene este plimbarea
fetelor și a femeilor pe ulița
mare, de regulă când ieșeau
de la biserică, pentru a-și
etala frumusețea costumelor
și, mai ales, salbele cu bani
de aur. Dincolo de fastul și
prețiozitatea în sine a acestor
podoabe, alcătuite din mai
multe siraguri cu bani din
aur(monede care au circulat
în timpul Imperiului Habs-
burgic, cu chipul Mariei
Tereza și al lui Franz Iosif )
salbele au fost și continuă a fi
economic și al prestigiului
familiei din care provine fata
sau nevasta respectivă.
Această ținută de mare
sărbătoare se mai putea vedea
și la nunțile bănățene,
exprimând fala și bogăția
unui neam..
Mesele îmbelșugate, horele
și jocurile se țin lanț două-trei
zile, aducând în comunitate
bucuria și încrederea în
continutitatea spițelor de
neam și a vetrelor de locuire.
Dr. Doina Ișfănoni
Cercetător etnolog, istoric
și teoretician de artă
35
Folclor
Spectacolele folclorice,
un ajutor pentru folclor ?
Să vedem mai întâi în ce
măsură transformarea folclo-
rului în spectacol a pervertit
muzica ţărănească? Sau, mai
bine-zis, în ce fel a schimbat-
o?
Valorificarea scenică a fol-
clorului, elementele stiliza-
toare, au adus în atenţia
cercetării o problematică
complexă, ţinând de dinami-
ca relaţiilor dintre autenti-
citate şi contrafacere, creaţie
spontană şi scenariu, folclor
şi nonfolclor. Utilizarea
textelor şi melodiilor folclo-
rice prin scenă şi mass-media
s-a impus atenţiei folcloriş-
tilor. Scoaterea folclorului
din contextul său fenomeno-
logic, din realitatea în care
apare şi se desfăşoară, în-
seamnă intervenţie şi anula-
rea pertinenţei criteriului de
autenticitate. În limbajul
uzual al criticii de speciali-
tate s-au consacrat noţiunile
de "folclor muzical" şi
"muzică populară" pentru a
opera o distincţie între ceea
ce este considerat ca autentic
tradiţional de origine ţără-
nească şi ceea ce ar reprezen-
ta "folclorul de consum".
La prima vedere ar putea
părea că transformarea
folclorului în spectacol duce
în mod inevitabil la degrada-
rea artei noastre populare,
pierzând acea notă de
autenticitate, sobrietate, de
punere în valoare a înaltului
36
nivel artistic al patrimoniului
popular. Şi totuşi nu este
decât parţial adevărat, căci
urcarea cântecului şi jocului
popular pe scenă, făcându-l
astfel cunoscut milioanelor
de spectatori şi telespectatori,
are şi părţi bune. Rapsodul de
odinioară a devenit astăzi
interpret pe scenă, prezenţă
reînnoitoare pentru arta
muzicală a poporului. Se
încearcă astfel conturarea
atributelor muzicale ale
diferitelor zone folclorice cu
stilurile şi genurile lor, cu
formaţiile vocale şi instru-
mentale care le reprezintă, cu
interpreţi profesionalizaţi,
unii dintre ei foarte aproape
de matcă.
Spectacolele de folclor au o
largă deschidere spre genera-
ţii diverse, adresându-se unei
categorii vaste de spectatori,
eterogenă din punct de
vedere al vârstei, apartenen-
ţei sociale, pregătirii profe-
sionale şi mediului în care
trăieşte (urban sau rural).
Cum altfel am putea atrage
atenţia asupra valorilor ines-
tmabile ale culturii române şi
a polariza interesul general în
jurul acesteia, dacă nu prin
punerea în scenă și prin
mediatizarea lor. Cum altfel
am putea penetra în sufletele
românilor trăitori pe melea-
guri străine şi de a face, mă-
car pentru câteva ceasuri,
câteva zeci sau sute de mii de
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
inimi române să bată la
unison. Cu certitudine că nici
un român plecat din ţară n-a
uitat care-i sunt rădăcinile,
iar dorul de pământul natal
face să i se umezească ochii şi
celui mai tare om, cu nervii
de oţel. De aceea când ascultă
muzică românească îi cuprin-
de un dor nemărginit şi
câteodată nemărturisit.
Pentru ca ei să nu uite nicio-
dată de unde au plecat şi care
le este obârşia, este absolut
necesară această întâlnire de
suflet, căci, iubim fiecare,
declarat sau nu, cântecul
părinţilor noştri, iar emoţia
care ne cuprinde este greu de
explicat. Sala de spectacol
este încărcată de fluide bene-
fice. De fiecare dată vârtejul
de pe scenă se transmite în
public.
Preţuirea pentru folclor
înseamnă respectul tradiţiei
autentice şi al valorilor
sigure. Tocmai dintr-un
profund respect, organiza-
torii de spectacole şi-au
propus să aducă în atenţia
publicului aceste comori ale
culturii tradiţionale, tocmai
pentru a le face cunoscute
tuturor.
Prof. Dr. Elise Stan
Etnomuzicolog și realizator
de emisiuni
la Televiziunea Română
 Folclor
Spiritualitate și tradiții
De pe scenele lumii, pe ”scena”
paraclisului de vară, la sărbătoarea Schitului 1
Sfântul Ilie Berzunți

1. Florentina Giurgi
2. De la stânga la dreapta:
Polina Manoila, Elise Stan,
Viorica Flintasu, Pr Isaia, Aneta Stan
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
37
ACTUALITATEA CREȘTINĂ
39 Minunile credinței
Sfântul Mare Mucenic Mina:
Sărbătoarea Aflării
mormântului și a sfintelor
moaște (22 iunie)
Maria Chirculescu

45 Minunile credinței
Izvorul Sfântului
Mare Mucenic Mina
Maria Chirculescu

47 Sociologie
Cel mai citit verset biblic
la nivel de an
Maria Chirculescu

49 Sfatul psihologului
De ce ne este frică? De moarte?
De viață? De vorbe?
Interviu cu psiholog Cocan Maria Anisia

51 Sfatul duhovnicului
“Puţin credinciosule,
pentru ce te-ai îndoit?”
Protos. Isaia Adragăi

56 Minunile credinței
Cancerul
în vreme de pandemie (3)
Ileana Gafton Dragoș

63 Rețete mănăstirești
Sărbușca
Protos. Isaia Adragăi
 Minunile credinței

Sfântul Mare
Mucenic Mina,
Egipt
Mulțumesc lui Dumnezeu că
am intrat în planul Lui și astăzi
am putut să particip la
sărbătoarea Aflării Sfintelor
moaște ale Sfântului Mare
Mucenic Mina, chiar la locul în
care au fost găsite, la mormântul
sfântului, de lângă Alexandria,
în Egipt.
Eu m-am rugat mult Sfântului
Mina și el m-a ajutat mereu, dar
era cumva o rugăcine ca o
poezie, niciodată nu m-am
gândit că există un loc în care se
află sfintele lui moaște, nici nu
știam din ce țară este, eu doar
credeam și mă rugam, fără să
mă gândesc la mai mult decât să le țin în brațe vreo zece minute și să mă rog lui
scria în acatist, la o localizare așa – a fost incredibil! Niciodată nu m-am gândit
anume. că aș putea să am parte de așa ceva, dacă aș fi
De aceea am fost foarte, foarte gândit să cer ce am primit astăzi, ar fi fost ca și cum
impresionată astăzi când am aș fi cerut o altă viață!
putut să tin în brațe moaștele A fost o experiență extraordinară, incredibilă...
Sfântului Mina, mai ales că tot
timpul anului ele se află într-o Ehab m-a fotografiat, pe mine de obicei mă
raclă de sticlă și nimeni nu poate deranjează să fiu fotografiată când mă rog, dar azi
ajunge direct la ele. Dar și așa e am acceptat, pentru ca să afle cât mai mulți români
bine! Doar o dată pe an ele sunt de această sărbătoare a Sfântului Mina și de
scoase și miruite – iar pentru această posibilitate de neimaginat, de a-l atinge pe
Sfântul Mina asta se întâmplă în Sfânt!
ajunul sărbătorii din 22 iunie, Sunt foarte emoționată, experiența a fost
deci în 21 iunie seara. copleșitoare, niciodată nu m-am gândit că s-ar
Noi astăzi am ajuns mai putea să particip la o asemenea sărbătorire, nici nu
devreme și am primit tubul cu m-am gândit că există!
sfintele sale moaște și am putut Elena Mihaela Barhan
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
39
 Orașul
de marmura
al Sfântului Mina
Sec IV-IX
Biserica de lemn,
construită pe locul
primei biserici,
de sec IV.
Primul altar, sec IV
Urmele coloanelor de
marmură

Ruinele Orașului de
marmură al Sfântului Mina,
Abu Mena (UNESCO)

În zare, Mănăstirea
Sfântului Mina (1 km
distanță)

Mormântul Sfântului Mina, Sec IV,

adâncime: 7 m (acum plin cu apă)
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
40

Sărbătoarea Aflării mormântului și a sfintelor
moaște ale Sfântului Mare Mucenic Mina (22 iunie)
Ungerea cu mir a
sfintelor moaște
Luni 21 iunie 2021 seara, în
ajunul sărbătorii Aflării
sfintelor moaște ale Sfântului
Mare Mucenic Mina, în
deșertul de lângă Alexandria
(Egipt) s-a desfășurat proce-
siunea miruirii sfintelor
moaște și a schimbării acope-
rământului lor.
Această procesiune din ajun
nu are loc la Mănăstirea
Sfântului Mina, ci în deșert -
lângă mormântul sfântului.
Este o a doua sărbătoare a
Sfântului Mina, după cea din
11/24 noiembrie.
Această procesiune a ungerii
cu mir se face o dată pe an.
Tubul sigilat (cu sigiliul
Ministrului Antichităților din
Egipt) și care cuprinde sfin-
tele moaște nu se deschide
niciodată. Doar tubul de lemn
se șterge cu mir și mirodenii
și apoi ” veșmântul” tubului
se schimbă – atât cel de cati-
fea, cu imaginea sfântului,
cât și ”cămașa” interioară.
Odată folosite, mirodeniile
(plantele uscate) amestecate
cu mir sunt considerate sfinte
moaște și se împart apoi cre-
dincioșilor, lipite pe iconițele
distribuite de mănăstire.
Păstrează pentru mulți ani un
miros puternic și bine-
plăcut...
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
După această procesiune,
sfintele moaște ale Sf Mina se
depun înapoi, în racla din
mănăstirea sfântului de lângă
Alexandria (30 km), unde vor
sta astfel sub sticlă pentru
următorul an.
Relatarea lui Ehab,
ghidul nostru
Ehab Atteya, ghidul nostru
egiptean, a cerut informații
de la un călugăr participant la
această procesiune din ajunul
sărbătorii Sfântului Mina și
iată ce a aflat:
”Astăzi 21.06.2021 este
ajunul sărbătorii Aflării
mormântului și a bisericii
Sfântului Mare Mucenic
Mina, din Mariut. Istoria
acestui oraș ne duce către
secolul al IV-lea, atunci când
s-a descoperit în acest loc
mormântul Sfântului Mina.
Pentru că se întâmplau multe
miracole și vindecări aici, a
fost construită această primă
biserică, chiar deasupra mor-
mântului marelui mucenic.
Când numărul pelerinilor s-a
mărit, în secolul al V-lea, a
fost construită o catedrală în
formă de bazilică bizantină.
Datorită miracolelor petre-
cute aici, orașul a devenit
foarte repede extrem de
cunoscut, așa încât a trebuit
să fie extins, ajungând pănă la
o suprafață de 2.000 hectare
Minunile credinței
și fiind protejat de 11.000
soldați romani. Existau de
asemenea trei porți de intrare
în oraș. A fost denumit
”Orașul de marmură al
Sfântului Mina”, pentru că a
fost construit din 21 de
sortimente diferite de
marmură. A fost numit și
”Orașul Miracolelor”,
precum și ”Orașul Sfântului
Mina”.
Orașul de marmură al Sfân-
tului Mina a ramas înfloritor
până în secolul al IX-lea,
când islamul a cucerit
definitiv Egiptul, a ocupat
Alexandria și orașul a înce-
put să decadă.
După redescoperirea ruinelor
acestui oraș, Papa Chiril al
VI-lea [care a condus
Biserica Copt Egipteană între
anii 1959-1971] a dorit să îl
reconstruiască și a dorit să
amplaseze și mănăstirea aici,
dar a fost foarte dificil, nu s-a
putut folosi exact același
amplasament. Așa încât
Mănăstirea Sfântului Mina a
fost construită la marginea
șantierului arheologic (apro-
ximativ un kilometru distanță
față de mormântul sfântului,
din deșert).
Pentru a comemora Aflarea
mormântului Sfântului Mina,
aflarea din secolul al IV-lea
(22 iunie), în această zi
41
Minunile credinței

se aduceau aici, de la mănăs-

tirea nou construită, moaștele
Sfântului Mina și se făcea o
procesiune. Apoi, Amba
Kiril, starețul actual al
mănăstirii, a construit o
bisericuță de lemn, exact pe
locul primei biserici din
secolul al IV-lea, folosind
aceeași masă de altar.

Călugării Mănăstirii Sfântu-

lui Mina au în grijă acest
șantier arheologic, împreună
cu Ministerul Antichităților
din Egipt. Locația a intrat în
patrimoniul UNESCO.
După ridicarea acestei biseri-
cuțe de lemn, am început să
organizam această sărbătoare
aici, la locul în care se află
mormântul Sfântului Mina,
precum și Orașul de marmură
al acestui sfânt mare făcător
de minuni. ”
Participare
românească
Le mulțumim Elenei și lui
Ehab, cei care au participat la
această sărbătoare locală a
Sfântului Mare Mucenic
Mina (sărbătoare despre care
în România nu se știe absolut
nimic), și mai mult, că au
făcut multe fotografii și acest
scurt interviu pentru noi și s-
au rugat ca românii să poată
să ajungă în număr cât mai
mare să se inchine acestui
sfânt atât de iubit și de
grabnic ajutător, la locul și la
momentul sărbătoririi sale
din deșert.
Dacă în tările ortodoxe
sfintele moaște sunt atât de
accesibile credincioșilor, iar
cei care doresc le pot venera
atingându-le, iată prilej ca și
în Egipt să ne putem apropia
mai mult de relicvele sfinte
ale Sfântului Mina, făcând
rugăciuni personale – indife-
rent de parcursul procesiunii
care se desfășoară în limba
coptă, vechea limbă a egipte-
nilor, din perioada faraonică
(numai Biserica Coptă mai
folosește această limbă,
limba oficială fiind araba).
Îi mulțumim Sfântului Mare
Mucenic Mina că a făcut
posibil ca noi românii să fim
reprezentați la această sărbă-
toare a sa din iunie, la care nu
a fost prezentă foarte multă
lume - spre deosebire de
sărbătoarea din 11 / 24
noiembrie, la care participă
anual mii și mii de credin-
cioși.
A consemnat
Maria Chirculescu
Miriam Turism

Folositor și ajutător mare te-ai arătat lumii în primejdii, mucenice, că pe mulți ai izbăvit
de pagube: furii urmărind, pierderile depărtându-le și celor ce aleargă la tine cu credință,
împlinind cererea lor; pentru aceasta te rugăm, fii milostiv și nouă care îți cântăm:
Bucură-te Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condac 1, Acatistul Sfântului Mina, Marele Mucenic și Făcătorul de Minuni

Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro

42
 Minunile credinței

Ajunul sărbătorii
Aflarea
mormântului și a
bisericii Sfântului
Mare Mucenic
Mina (21 iunie ajun,
22 iunie sărbătoarea)

Tubul cu
moaștele
Sfântului
Mare
Mucenic
Mina

43
Minunile credinței

Prepararea
mirului și
ungerea cu mir
a tubului cu sfintele
moaște ale Sfântului
Mare Mucenic Mina
(tubul este sigilat cu
sigiliul Ministrului
Antichităților din
Egipt)

44
 Minunile credinței

Izvorul din mormântul

Sfântului Mare Mucenic Mina

Orașul de marmură al Sfântului Mare Mucenic Mina (sec IV-XI, acum sit
arheologic intrat în patrimoniul UNESCO) este situat în plin deșert, la 45 km
sud-vest de Alexandria (nordul Egiptului).
După Ierusalim și Deir el- devenit cunoscut după ce oile și a spus însoțitorilor săi
Muharraq, Orașul de bolnave ale unui păstor au visul.
marmură al Sfântului Mina a început la un moment dat să Pe acel loc, Împăratul de la
fost considerat de către se vindece miraculos și chiar Constantinopole a ordonat
egipteni al treilea loc de păstorul însusi s-a tămaduit. ridicarea nu doar a unei
inchinare creștină din lume. Ve s t e a s - a d u s r e p e d e , biserici, ci a unui întreg oras –
Deir el-Muharraq (Bethle- bolnavii au început să vină, cu străzi, clădiri, biserici și
emul egiptean) este localizat iar locul a devenit atât de baptisteriu, o clădire cu doua
în centrul Egiptului, mănăs- cunoscut, încât chiar fiica aripi pentru bolnavi (de o
tirea fiind ridicată peste Împaratului Constantin cel parte bărbați, de altă parte
peștera în care Sfânta Mare, bolnavă de lepră, a femei și copii), magazine, băi
Familie a stat timp de șase fost trimisă acolo spre romane etc – și totul din
luni și zece zile și unde a tămăduire. Stând noaptea pe marmură de cea mai bună
primit vestea că se pot malul apei (Lacul Mariut), în calitate.
întoarce acasă, pentru că Re- locul în care se făceau mi- Orașul de marmură al
gele Irod trecuse la Domnul nuni, Sfântul Mare Mucenic Sfântului Mina, construit în
și prigonirea Pruncului Iisus Mina i s-a arătat în vis, jurul mormântului său, a
încetase. descoperind că acolo se află devenit unul dintre cele mai
Revenind la Abu Mena, îngropate sfintele sale moaște vestite locuri de pelerinaj și
Orașul de marmură al și poruncind să se clădească o tămăduire ale lumii creștine,
Sfântului Mare Mucenic biserica în cinstea sa. sticluțe de ulei sau apă sfințită
Mina: locul din deșert a Dimineața, fata era vindecată pe care erau gravate numele
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
45
Minunile credinței

și efigia Sfântului Mina fiind

descoperite în siteuri
arhelologice din diverse țări
aparținând spatiului medite-
raneean, ca de exemplu:
Heidelberg – Germania,
Milano – Italia, Dalmatia –
Croatia, Marsilia – Franta,
Dongola – Sudan si in
Jerusalim. Gloria sa a durat
din secolul al IV-lea până în
secolul al XI-lea, cand a fost
complet distrus de musul-
mani, iar marmura a fost
cărată pentru construirea de
moschei.
Astăzi vizităm situl arheolo-
gic intrat în patrimoniul
UNESCO și putem bea apă
din izvorul cu apă (foarte
limpede și ușor sărată) din
mormântul Sfântului Mare
Mucenic Mina, mormânt
care are 7 metri adâncime.

Maria Chirculescu

ATELIER DE ICONOGRAFIE

Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro

46
 Cel mai citit verset biblic
la nivel de an Sursa imagine: congerdesign de la Pixabay

Sociologie. Sondaj Christianity Today (SUA)

2020, anul pandemiei de coronavirus19
“Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt
Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare
te va sprijini.” (Isaia, 41.10)

2019
”Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu
mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu”. (Filipeni 4.6)

2018
: ”Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi
dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini.” (Isaia, 41.10)

2017
”Iată îţi poruncesc: Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să te spăimântezi, căci Domnul
Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge". (Iosua Navi, 1.9)
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
47
Sociologie
Sursa sondajului
În SUA, cotidianul
evanghelic Christianity
Today (Creștinismul azi),
care are în ediția on-line 4,5
milioane de cititori lunar,
publică la finalul fiecărui an o
statistică despre cel mai
popular (accesat, citit) verset
biblic. Statistica este fur-
nizată de o aplicație instalată
pe mai mult de 479 de
milioane de dispozitive unice
(telefon, iphone etc) din
întreaga lume, aplicație care
distribuie gratuit Biblia
pentru protestanți (aceștia
reprezintă peste 51% din
populația SUA).
Fiind vorba de un top bazat
pe sute de milioane de surse
de informații și care socio-
logic poate da concluzii
relevante despre tema aleasă
(preocupările religioase
majore ale populației, corelat
cu evenimente declanșate pe
plan mondial și care pot
influența calitatea vieții
umane, cum a fost pandemia
de coronavirus19), am încer-
cat să înțeleg dacă aceste
concluzii sunt aplicabile și în
România (arie geografică și
religie diferite față de cele în
care s-a efectuat sondajul).
Puțină statistică
Studiul ”Creștinismul
ortodox în secolul 21”
publicat de Pew Research
Center în anul 2017 arată că
dintre creștinii înregistrați la
nivelul lumii în anul 2010, un
48
procent de 12% erau
ortodocși (260 milioane
persoane), 38% protestanți
(823 milioane persoane) și
50% catolici (1083 milioa-
ne).
Raportat la totalul populației
lumii (nu doar la sfera
creștinilor), creștinii orto-
docși - adică cei care
păstrează Dreapta Credință
de 2000 de ani (Biserica din
vremea Sfinților Apostoli)
reprezintă aproximativ 3,5%
din locuitorii planetei. Iar
evreii – 0,2%. “Nu te teme,
turmă mică...” (Luca 12, 32)
Concluzia principală
Se pare că acest top al celor
mai căutate citate biblice
(cele mai populare, cele mai
citite) este influențat nu doar
de evenimentele globale care
tind să afecteze viața fiecărui
cetățean, dar și de către
frecvența apariției unor citate
biblice în conversații, predici
și în interviurile vedetelor (în
mass-media).
Concluzia principală poate
fi neașteptată pentru un
profan în ale psihologiei:
oamenii se tem, au angoase,
indiferent că traversează
perioade istorice șocante
(cum a fost anul 2020, anul
pandemiei de coronavi-
rus19), fie ca viața își urmea-
ză cursul ei firesc, într-o
societate de consum - cum
este, prin excelență, so-
cietatea actuală, în care
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
valorile materiale primează.
Era de așteptat ca versetul
biblic cel mai accesat în anul
2020 să facă referire la teamă
și la căutarea siguranței
personale în relația cu
Dumnezeu (Isaia 41,10).
Totuși același sentiment de
teamă pare să fi fost predo-
minant și în perioada
anterioară anului 2020 și de
fapt pare a fi o constantă a firii
umane.
Teama pentru sănătatea
proprie (75% dintre cei
chestionati), pentru plata
facturilor (67%), pentru
spargerea domiciliului (72%)
sau pentru un atac terorist
(66%) au reprezentat motive
de angoasă pentru cei care au
răspuns la un sondaj Pew
Research Center în anul
2019, în SUA.
Așadar, apare întrebarea: de
ce îi este teamă omului,
indiferent de vremuri și de
conjuncturi? Și dacă frica
este sentimentul dominant și
la nivel personal și la nivel
colectiv, totuși de ce se teme
creștinul?
Am încercat să aflăm răs-
punsuri la aceste întrebări de
la un psiholog, de la un
duhovnic ortodox experi-
mentat în lucrul pe suflete
încercate și din paginile unei
cărți a Starețului Tadei de la
Mănăstirea Vitovnița…
Maria Chirculescu
De ce ne este frică?
De moarte? De viață?
De vorbe?
Sursa foto: Marina Vitale on Unsplash

Pentru a înțelege de ce oamenii păstrează constant în adâncul sufletului temeri,

angoase, anxietate, indiferent de conjunctura în care viața lor evoluează
(catastrofic sau normal), ne-am adresat unui psiholog – doamnei Cocan
Maria Anisia și astfel am aflat câteva detalii științifice despre acest concept.
- Doamna Cocan, lămuriți-ne Stimulii care produc frică bază reală (există un eveni-
vă rog referitor la conceptul sunt variabili de-a lungul de- ment cu probabilitate mare
de frică, de teamă. Ce este ceniilor, aceștia adapându-se de manifestare), iar anxieta-
frica? la nivelul de progres social; tea descrie o teamă fără
- Frica este o stare sufle- putem spune că frica de ani- obiect, o frică proiectată în
tească, care își are rădăcinile male sălbatice a fost transfor- prezent prin gânduri.
în instinctul de supraviețuire, mată în frica de microbi, frica Ambele au impact asupra
rolul ei fiind acela de a ne de alte persoane, frica de stării noastre fizice și emoțio-
ajuta să ne păstrăm integri- anumite activități etc. nale, însă durata lor este cea
tatea fizică. De cand suntem copilași care face diferența. În timp ce
Transpunând asta în viața de părinții ne învață de ce să ne frica apare și dispare odată cu
zi cu zi, frica ne ajută să luam ferim și unde putem avea pericolul, anxietatea este
decizile cele mai sigure; ea se curaj. Frica este de multe ori generată de propria noastră
poate naște spontan atunci învățată și modelată pe minte, este prezentă mereu,
când întâmpinăm anumite parcusul vieții, având anumi- la un gând distanță și produce
situații. te repere stabile - de exemplu frică; pericolul iminent nu
Deși este o stare, o emoție, focul. există în realitatea imediată,
frica poate determina mani- - Ce este frica și ce este însă gândul despre el îl face
festări fizice: ritm cardiac anxietatea? prezent pentru toate simțurile
alert, tremur, transpirații, - Ambele cuvinte definesc noastre pe durată îndelun-
stare de confuzie etc. teama. Frica este teama cu gată.
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
49
Sfatul psihologului
- De ce sunt importante
amebele definiții ale fricii
(teama și anxietatea)?
- Trebuie să realizăm că cel
mai dăunator pericol pe
termen lung este îngrijorarea,
deznădejdea. Frica proiectată
în viitor, îngrijorarea conti-
nuă că ceva s-ar putea întâm-
pla ne schimbă modul de
percepție și modul de reacție.
Conduita noastră creștină
sugerează echilibrul, de ace-
ea trebuie sa fim atenți și la
echilibrul intern, ce simțim și
ce gândim, pentru a putea
manifesta și dărui pace și
dragoste.
- Spuneți-ne ceva despre frica
individuală și despre frica
colectivă (având în vedere și
exemplul anului pandemic
2020).
- În timp ce frica individuală
se referă predominant la
propriile experiențe, teama
colectivă este un fenomen ce
apare la grupurile de oameni,
indiferent de dimensiunile
lor. Este un fenomen usor
manipulabil inclusiv datorită
subconștientului colectiv.
Un exemplu simplu este
atunci când într-un grup
cineva povestește că se simte
rău și presupune că are tem-
peratură. În mintea celor din
jur se declanșează gânduri de
teamă : “oare este răcit?”,
“oare am luat și eu raceala
stând la masă cu el?”.
Gândul nostru pozitiv, rugă-
ciunea inimii, atenția ne sunt
înlocuite cu frământare,
anxietate, emoții transmise și
celor din jur, al căror sub-
50
conștient preia ușor infor-
mația cu impact emoțional
puternic.
Simțind frământare, teamă,
neliniște, corpul nostru se
adaptează la starea de alertă
impusă de mintea nostră și
începem să ne manifestăm
diferit; devenim ușor influ-
ențabili, irascibili, lipsiți de
enrgie si triști. Ne îndepărtăm
de credință și lumină mer-
gând spre întunericul propri-
ilor noastre gânduri. Când
rugăciunea este greu de
rostit, când timpul alocat ei
devine tot mai mic din cauza
frământărilor zilnice , este
nevoie să sporim atenția și să
ne îndreptăm privirea și
sufletul către ceea ce oferă
speranță și nu chin. Să ne
reamintim de Dumnezeu.
Legat de pandemia actuală:
nu putem ocoli teama indusă
prin mijloacele mass-media,
deoarece o regăsim peste tot,
având încă un impact puter-
nic în societate. Se confirmă
prin studii că numărul per-
soanelor care manifesă simp-
tome ale depresiei și anxie-
tății a crescut în ultimul an
considerabil. Dar putem avea
credință în Bunul Dumnezeu,
deoarece privind imaginea în
ansamblu, contextul actual
este doar o fărâmă din
călătoria omenirii, filă a
istoriei din care și noi facem
parte, frica neavându-și locul
aici. Viața noastră trebuie să
își urmeze traiectoria dorită
de noi, iar acest episod
pandemic fiind trecător.
De ce să ne auto-limităm, să
ne minimalizăm forțele,
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
acceptând teama în inimile
noastre?
Ne va lua liniștea necesară
rugăciunii, pacea necesară
gândului și acțiunii pozitive,
ne va clătina credința, spe-
ranța și forța interioară nece-
sare depășirii obstacolelor
vremelnice ale vieții.
- Cum scăpăm de frică?
- Indiferent de motivele fricii
(ne e frică de moarte, de
viață, de vorbe etc), îi dăm
voie acesteia să facă parte din
viața noastră atunci când
acordăm credinței o putere
secundară în ierarhia valo-
rilor noastre (chiar dacă
declarăm contrariul). Frica
apare în sufletul nostru atunci
cân d n e în d ep ăr tăm d e
Dumnezeu și de noi înșine.
Încrederea noastră este
zdruncinată când credința se
clatină sau dispare. Toată
puterea se află în noi. Trebuie
să pășim spre ea cu curaj! Să
reluăm rugăciunea. Totuși,
atunci când este greu să
vedem următorul pas, este de
maxim folos să mergem la
Duhovnic, pentru a avea un
suport de nădejde, ancorat în
legătura cu Dumnezeu.
Este un exercițiu bun să
identificăm dacă ceea ce
simțim este anxietate (teamă
fără obiect palpabil, direct) și
să realizăm că ajutorul
rugăciunii se ridică deasupra
acestor probleme trecătoare.
-Vă mulțumim pentru aceas-
tă perspectivă psihologică
asupra conceptului de teamă!
A consemnat
Maria Chirculescu
 “Puţin credinciosule,
pentru ce te-ai indoit?”
Cu Părintele Isaia, despre frică
În primul rând, fără să ignorăm Vechiul
Testament, trebuie spus că noi creștinii
ortodocși ne căutăm răspunsurile în
primul rând în Noul Testament, cartea
sfântă care ne face cunoscută învățătura
lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel
întrupat și răstignit pentru a ne izbăvi pe
noi, întreaga omenire, de păcatul lui
Adam – păcat prin care omul a devenit
muritor. Iisus a înlocuit legea Vechiului
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Testament (Ochi pentru ochi și dinte
pentru dinte) cu legea nouă, Porunca
nouă a iubirii aproapelui.
Celui care a împărțit timpul istoric în
două ere: înainte și după Hristos (anul
zero este anul Nașterii Sale) îi suntem
datori cu toată viața noastră, pentru că
ne-a deschis Raiul și ne-a redat șansa
mântuirii.
Dar măcar să Îl ascultăm…
51
Sfatul duhovnicului
Despre frică. Ce este scris
în Noul Testament?
Haideți să vedem ce scrie în
Noul Testament, sfânta
noastră carte de căpătâi,
despre frică.
Cei care Îl au la cârma vieții
pe Hristos, adică ucenicii săi,
au primit poruncă nouă -
lecția iubirii aproapelui. Iar
în iubire nu este frică, ci
răbdare, credință, nădejde…
”Poruncă nouă dau vouă: Să
vă iubiţi unul pe altul. Pre-
cum Eu v-am iubit pe voi, aşa
şi voi să vă iubiţi unul pe
altul. Întru aceasta vor
cunoaşte toţi că sunteţi
ucenicii Mei, dacă veţi avea
dragoste unii faţă de alţii.”
(Ioan 13, 34-35)
”În iubire nu este frică, ci
iubirea desăvârşită alungă
frica, pentru că frica are cu
sine pedeapsa, iar cel ce se
teme nu este desăvârşit în
iubire.” (I Ioan, 4,18)
”Dragostea îndelung rabdă;
dragostea este binevoitoare,
dragostea nu pizmuieşte, nu
se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu
necuviinţă, nu caută ale sale,
nu se aprinde de mânie, nu
gândeşte răul. Nu se bucură
de nedreptate, ci se bucură de
adevăr. Toate le suferă, toate
le crede, toate le nădăjdu-
ieşte, toate le rabdă. Dragos-
tea nu cade niciodată.” (I
Corinteni 13, 4-8)
52
Să luăm un exemplu pe care
ar trebui să îl înțelegem toți:
în căsnicie, când iubești, nu ai
frică de faptul că soțul / soția
ta te inșeală. Pentru că îl
iubești și ai încredere. Nu te
temi. Cine este gelos (cel care
se teme să nu fie înșelat) nu
își iubește de fapt partenerul,
ci fie se iubește pe sine foarte
mult, fie și-a făcut un idol (un
trofeu) din soț / soție și se
teme să nu-l piardă. Nu îl
rănești pe cel pe care îl
iubești.
Așadar, dacă îl iubești pe
Hristos și stii sigur că ești
iubit de El (căci Cine alt-
cineva și-a dat viața pentru
tine, indiferent ce păcate ai
tu?), nu ai de ce să te temi!
Frica este asociată cu
puțina credință.
Nu o spunem noi, ci Iisus
Hristos:
”Şi, iată, furtună mare s-a
ridicat pe mare, încât corabia
se acoperea de valuri; iar El
dormea. Şi venind ucenicii la
El, L-au deşteptat zicând:
Doamne, mântuieşte-ne, că
pierim.
Iisus le-a zis: De ce vă este
frică, puţin credincioşilor? S-
a sculat atunci, a certat
vânturile şi marea şi s-a făcut
linişte deplină. ” (Matei 8,
24-26)
”Dar [Petru] văzând vântul,
s-a temut şi, începând să se
scufunde, a strigat, zicând:
Doamne, scapă-mă! Iar Iisus,
întinzând îndată mâna, l-a
apucat şi a zis:
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Puţin credinciosule, pentru
ce te-ai îndoit?” (Matei 14,
30-31)
Cel care este conștient de
prezența nevăzută dar
atotputernică a Domnului
ramane neclintit, fără teamă
de nimeni și de nimic.
”…fără să se teamă de urgia
regelui, căci a rămas ne-
clintit, ca cel care vede pe Cel
nevăzut.” (Evrei 11, 27)
Indiferent ce încercări vin
asupra ta, accepți că
Dumnezeu le îngăduie și,
pentru că te iubește, nu îți va
da niciodată mai mult decât
poți tu duce (așa cum un tată
nu va da copilului său micuț o
greutate mai mare decât acela
poate purta, la vârsta lui). Și
pentru că știi că Hristos te
iubește și Și-a dat viața
pentru tine, tu rămâi statornic
în convingerile tale, nu ai a te
teme de nimic. Frica (de
necunoscut, de puterile răului
etc) nu are nici o justificare
pentru un om credincios.
Gândiți-vă la mucenicii pri-
melor veacuri creștine. Ei
acceptau toate chinurile (care
ar fi trebuit să îi facă să se
dezică de Hristos, după cum
gândeau cei care îi perse-
cutau pe creștini), tocmai
pentru că știau că mucenicia
era cea mai directă și mai
sigură cale de a ajunge la
Iisus cel mult iubit; de a
ajunge în Împărăția cerurilor.
Știau unde merg și își doreau
să ajungă acolo.

Îl aveau pe Hristos cu ei și nu
s-au temut de nimic, oricât de
înfiorătoare ne par astăzi
chinurile la care au fost
supuși. Așa cum un campion
știe că doar prin sacrificii
poate câștiga o medalie, așa
și mucenicii și-au acceptat
mucenicia. Au rămas
neclintiți în credința lor, fără
să se teamă de nimic.
Frica nu este de la
Dumnezeu, ci de la diavol.
Iisus Hristos a surpat, ” prin
moartea Sa pe cel ce are
stăpânirea morţii, adică pe
diavolul” Şi a izbăvit ”pe acei
pe care frica morţii îi ţinea în
robie toată viaţa.” ( Evrei 2,
14-15)
Există un duh al fricii, care ne
poate stăpâni, așa cum există
duhuri ale mândriei, judecă-
ții, mâniei, clevetirii, curviei,
lăcomiei și așa mai departe.
Sunt duhurile întunericului.
Frica poate duce la deznă-
dejde, iar deznădejdea este
unul dintre cele mai mari
păcate în care cel rău caută să
îl împingă pe credincios;
deznădejdea înseamnă că
omul nu mai crede că
Domnul îl poate ajuta con-
cret, în rezolvarea proble-
melor sale.
Ca și sfat practic: când aveți
un acces de panică încercați
să țineți în mână o cruce de
lemn.
Crucea este arma de care
diavolul se teme și fuge, este
arma cu care putem lupta
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
concret împotriva duhurilor
necurate.
Iisus este alungat de cei
cuprinși de duhul fricii.
”Şi au ieşit să vadă ce s-a
întâmplat şi au venit la Iisus
şi au găsit pe omul din care
ieşiseră demonii, îmbrăcat şi
întreg la minte, şezând jos, la
picioarele lui Iisus şi s-au
înfricoşat. Şi cei ce văzuseră
le-au spus cum a fost izbăvit
demonizatul. Şi L-a rugat pe
El toată mulţimea din ţinutul
Gerghesenilor să plece de la
ei, căci erau cuprinşi de frică
mare. Iar El, intrând în
corabie, S-a înapoiat.” (Luca
8, 35-37)
În necazurile vieții, Hristos
ne îmbărbătează și ne cere să
fim neînfricați. ”În lume
necazuri veţi avea; dar
îndrăzniţi. Eu am biruit
lumea.” (Ioan 16,33)
Frica de Dumnezeu
Dar dacă în iubire nu este
frică, de ce trebuie să ne fie
frică de Dumnezeu? Ideea de
spaimă în prezența unui
Dumnezeu care pedepsește
nu are nimic de-a face cu
esența lui Dumnezeu:
Dumnezeu este iubire! Ener-
gia care leagă Cele Trei
Persoane – Tatăl, Fiu și
Sfântul Duh - este iubirea
necondiționată, nemăsurată,
iubire pură. Dar oameni
păcătoși fiind, suntem noi la
această măsură a iubirii de
Dumnezeu?
Părintele Cleopa ne lămureș-
Sfatul duhovnicului
te: ”Sfântul Isaac Sirul zice:
Frica lui Dumnezeu este
temelia tuturor faptelor bune.
El spune că înțelepciunea are
două capete : primul capăt
este frica lui Dumnezeu și al
doilea capăt este dragostea de
Dumnezeu. Dar pentru ce așa
? Pentru că toată fapta bună
se începe de la frica lui
Dumnezeu și se termină în
dragostea de Dumnezeu, care
este legatura desăvârșirii și
treapta cea mai de sus a
tuturor faptelor bune, căci
mai mare decât toate este
dragostea. Dar, ca sa ajungă
cineva la dragostea de
Dumnezeu, negreșit trebuie
să aibă mai întâi frica lui
Dumnezeu. Că de aici por-
nește toată fapta bună : din a
se teme omul de Domnul.”
Așadar, noțiunea de Om cu
frică de Dumnezeu arată de
fapt ideea de respect absolut
față de Dumnezeu (cel are ne
iubește și are grija noastră) și
dorința de a nu-L dezamăgi
pe Domnul.
Frica de necunoscut, frica
de Rai
Gândiți-vă ce ați face dacă
Cineva v-ar propune azi să
plecați în Rai. Ce ați răs-
punde?
Toți ne dorim Raiul, dar
probabil am gândi că nu
suntem pregătiți, am prefera
să rămânem pe pământ,
invocând tot felul de motive
(încă mai avem diverse
probleme de rezolvat…).
53
Sfatul duhovnicului

De fapt ne este frică de de a ajunge acolo ar fi totală. cu adevărat pătrunși de

necunoscut, ne este frică de
Rai. În loc să așteptăm Raiul,
ne e frică de el. Nu vrem în
Iad, pentru că am auzit că este
rău acolo, dar preferăm să
rămânem deocamdată în
viața aceasta, chiar dacă ni s-
ar oferi Raiul acum.
Dacă am ști ce este în Rai, cu
siguranță că dorința noastră
Nu avem încredere și nu Îl
înțelegem pe Hristos, nu știm
să primim dragostea Sa. Am
primit credința ortodoxă, am
primit Evanghelia, mergem
la biserică, ne-am supăra
dacă cineva ar spune că nu
suntem buni creștini, dar
rămânem la nivelul acesta,
căldicel, pentru că nu suntem
iubirea lui Hristos.
Ne este teamă de pedeapsa lui
Dumnezeu, uitând că
Dumnezeu este iubire și de
fapt păcatele și faptele noas-
tre ne pedepsesc, neascul-
tarea noastră, nu Dumnezeu.
Protosinghel
ISAIA Adragăi

Ucraina 24-30 iulie 2021, 7 zile Samos, Tinos, Paros, Tassos, Evia, Egina
Preț 310 euro (autocar) 10-24 sept (14 zile, avion), in lucru

RUSIA MARE, 23 aug-06 sept (15 zile),
1320 euro + avion (varianta:autocar
integral)
RUSIA ESENTIAL
(Noptile albe la St Petersburg , Moscova,
Sf Serafim de Sarov),
23 aug - 01 sept (10 zile), 720 euro + avion
EGIPTUL CRESTIN, pe urmele Sfintei
Familii
15 – 22 oct (7 zile), 580 euro + avion
Tarom
SRI LANKA, Muntele lui Adam si
INDIA, Sf Toma,
15-24 oct (10 zile), 850 euro + avion

RUSIA Nordului Extrem, ISRAEL cu SINAI,

28 aug -06 aug (10 zile), 899 euro + avion. 1-7 noiembrie (7zile), 720 euro .

TURCIA primelor veacuri crestine DE SF MINA LA ALEXANDRIA,

Cele sapte Biserici ale Apocalipsei, Mira
Liciei, Capadocia, Mănăstirea Sumela
(sec 4), Man. Mor Gabriel (sec 4)
20 – 31 august (12 zile), in lucru
GRECIA INSULARA, GRECIA
CONTINENTALA
10 insule: Rodos, Patmos, Lesbos, Hios,
EGIPT,
07-14 nov ( 6 zile), 860 euro
EGIPTUL CRESTIN, pe urmele Sfintei
Familii,
Croaziera pe Nil, Hurghada, Sinai
07 – 21 nov 2021 (14 zile), 1260 euro +
avion Tarom
 Sfatul duhovnicului

Suntem ființe gânditoare,

făcute pentru povara unei singure zile
Domnul este singurul care poartă toate
grijile noastre, toate greutățile noastre, tot
zbuciumul, toate slăbiciunile și neputințele,
trupești și sufletești. El este Cel ce le poate
duce pe toate, căci este tare și atotputernic -
cu alte cuvinte, toate câte s'au adunat
grămadă asupra noastră și le purtăm în cuget
trebuie să le predăm Domnului și să ne
despovărăm. Să ne predăm prin rugăciune.
Acesta-i țelul rugăciunii - să ne unim cu
Domnul și să nu ne grijim pentru ziua de
mâine, așa cum spune El: „Ajunge zilei
răutatea ei.” /Mt 6:34/
Așadar, să nu ne îngrijim pentru ziua de
mâine. Dar noi ne îngrijim mult nu numai
pentru ziua de mâine, ci și mai departe, și
astfel ne îngreunăm. Însă sântem ființe
gânditoare, făcute pentru povara unei
singure zile. Iar noi ne împovărăm mult mai
mult, și de aceea și suferim, și pentru aceasta
ne și chinuim. Nu vrem să ascultăm, nu
sântem ascultători. Dacă am asculta de
Domnul… căci Domnul spune: „Ci luați
aminte de sinevă, ca nu cumva să se Când ne rugăm Domnului, de fapt, noi Îl
îngreuieze inimile voastre cu sațiul mâncării căutăm și vorbim așa cum o facem cu
și cu beția și cu grijile vieții.” / Lc. 21:34/ Iar semenii noștri. Iar Domnul este Părintele
noi ne îngreuiem întotdeauna, neîncetat, nu nostru. Nu se află nimeni, aici pe pământ,
numai cu mâncare și băutură, ci și cu griji. atât de apropiat nouă, care să ne înțeleagă și
Împovărăm și trupul, și sufletul. să ne primească așa cum îngăduie Domnul.
Mâncarea și băutura îngreuiază trupul: când Cât de nespusă este dragostea Sa, ce nu
mâncăm și bem mai mult decât avem nevoie, poate fi zugrăvită, nici pricepută!
organismul se face greoi și nervii sânt
încordați, pentru că trebuie să mistuie tot; Suntem prea mici pentru a înțelege adâncul
organismul lucrează și este îngreunat. Iar dragostei lui Dumnezeu. Cu câtă milosârdie
când ne împovărăm peste măsură și în cuget, se poartă cu noi, nici nu putem pricepe!
cu gândurile, atunci îngreuierea și suferința Domnul se dăruiește întreg, fără rezerve, iar
sânt îndoite. De aceea avem trebuință de noi nu înțelegem defel aceasta.
rugăciune neîncetată.
(Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, Cum îţi sunt
Dumnezeu nu are nevoie de rugăciunile gândurile aşa îţi este şi viaţa,
noastre, ele ne sânt nouă de folos. Editura Predania, pp. 167-168)

Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro

55
Minunile credinței

Ultimul jurnal
al Ilenei Gafton

Cancerul în vreme
de pandemie (3)
Eu am să scriu cât pot.
Nu mă simt bine deloc.

Geamul salvator
Cel mai greu a fost faptul că
pandemia mi-a tăiat dreptul
să-mi văd familia. Nu aveam
nicicum să-i văd pe ai mei.
Trei săptămâni i-am văzut
doar pe camera telefonului.
La un moment dat, mi-am dat
seama că pot veni să mă vadă
dacă înconjurau clădirea.
Am numărat cu fiica mea
geamurile din spatele clă-
dirii. Erau foarte multe la
Spitalul Militar din Brașov.
Cine cunoaște zona știe ce
vorbesc. Am scos mâna pe
geam ca să identifice geamul
la care stau. Așa m-au găsit.
Fiica mea a venit cu nepoțica.
Vă dați seama ce am simțit
să-i văd în carne și oase.
Și acum mă trec fiorii. La
propriu, nu numai mental. Și
aici am avut o problemă,
deoarece fiind spital militar,
geamurile erau blocate ca să
nu sară pe geam și să fugă Ileana spunea că numele ei provine de la
militarii din spital. Mi s-a numele Sfântului Prooroc Ilie.
părut ciudat, dar n-ai ce-i Muhraqa, Israel. Ileana lângă statuia sfântului ei
face. protector (2008)
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
56

Geamul se deschidea cât să
scoți numai capul pe el, nu și
umerii și corpul,așa că eu
puteam să-mi văd familia
numai dacă stătea fix în fața
mea. E bine și așa. I-am
mulțumit lui Dumnezeu
pentru tot și am zis "Slăvit fie
Dumnezeu, Slăvit fie
Dumnezeu, Slăvit fie
Dumnezeu, în numele
Tatălui, al Fiului, al Sfântului
Duh, Amin."
Doamne ajută la toată lumea
și m-am rugat pentru toți
bolnavii și pentru toți cei care
mă îngrijesc.
M-am rugat în special pentru
soția unui coleg de redacție
care lucra chiar la blocul
operator și care m-a ajutat
foarte mult. Ea se întâlnea cu
fiica mea într-un mod
misterios, undeva pe la
poartă. Lăsa punga cu ceai,
supă și schimburi curate, într-
un loc de ele știut. Apoi
aștepta să apară soția cole-
gului să o ia. La rândul ei,
soția colegului lăsa sacoșa cu
schimburi murdare și vase
nefolositoare. Și tot așa,
dimineața și seara.
Și acuma zic să-i dea
Dumnezeu sănătate, pentru
că în fiecare dimineață aveam
ceaiul cu miere de albine
cald, la pat, și mai aveam cu
cine să mai schimb câteva
vorbe în pandemie.
După ce se schimba în
costumul de "cosmonaut"
prima dată venea la mine și
doar apoi mergea la treabă, la
blocul operator. Grea treabă.
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
Blocul operator
Culmea este că la blocul
operator nu se făceau condiții
de operație, din cauza
covidului. De exemplu la
mine la spital nu s-a operat
deloc cu o săptămână înainte
de operația mea. Eu am
vorbit cu personalul medical
și îmi spunea nu operăm, nu
operăm. Până nu am întrebat
de ce, nu am înțeles de ce.
"Fetele" au pus mână de la
mână și și-au cumpărat o
mașină de spălat automată.
Veneau cu hainele de pe
stradă și le spălau acolo ca să
nu aibă niciun contact extern.
Aveau mașină de spălat de la
spital, dar ele vroiau să aibă
mașina lor. Asta mi-a supus o
doctoriță anestezist. Am
apreciat modul de a se proteja
pe ei, pacienții și familia.
După ce am aflat lucrurile
astea, am avut și mai multă
încredere.
De operat nu s-a operat
nimeni de câteva luni bune,
s-a făcut doar câte o operație
la câteva săptămâni, consi-
derată urgența urgențelor.
Personalul medical stătea în
spital și câte o săptămână.
Dacă întrebai de ei, nu știau
unii de alții.
Ce să mai zic că mie nu avea
cine să-mi dea o mână sau un
deget sa mă ridice din pat, să
pot să-mi mișc oasele un pic.
Sufeream în egală măsură, și
personalul medical și pacien-
ții.
Îmi era milă de noi, dar nu
aveam ce face. Să vezi când
Minunile credinței
nu ai ce face, la propriu, cum
il strigi pe Dumnezeu, din
toate puterile tale. Ești
disperat și nu mai poți deloc,
deloc. Înfiorător!
Încercam sa mă ajut cu
piciorul, să mă trag și să mă
mișc un pic, dar nimic și tot
așa, până minunea a venit: o
infirmieră. Nu că nu veneau
infirmierele, dar acolo
secundele îți par zile și zilele
luni și tot așa...Vroiai parcă
să te miști când nu era
nimeni.
Am ajuns acasă
După ce am imceput să merg
(Slăvit fie Dumnezeu) am
ieșit din spital și m-a dus fiica
mea acasă. Puteam să fac
unele lucruri, să ies în curte și
chiar să fac mâncăruri mai
ușoare. Aveam speranță de
viață.
Spun din nou că nu e cum
vrem noi, ci cum vrea
Dumnezeu.
Începe dansul, un dans
cumplit, inimaginabil,
dureros și greu de dus:
LUPTA CU MOARTEA!
Lupta cu moartea
După ce am ajuns acasă, am
început să am dureri și în
toată burta și în spate, in
dreptul șalelor, al rinichilor.
Nu știam ce să mă fac. Știam
că doctorul m-a operat 6 ore
și jumătate, că a trebuit să-mi
taie plasele încarnate, să
treacă printre aderențe și să
ajungă la tumora de 19 cm
din colon, care s-a întins din
57
Minunile credinței
colon până pe vezică și vagin.
Asta știam eu de la medicul
chirurg și de la doctorul
anestezist (sper să nu se
supere că i-am trecut aici,
dar m-au ingrijit ca pe
Dumnezeu și doctorul
chirurg a făcut tot posibilul
să-mi salveze viața).
Din cauza durerilor l-am
sunat pe chirurg și i-am spus
că nu mai pot. Atunci mi-a
spus să chem salvarea. Eu i-
am spus că nu merg cu
salvarea și l-am întrebat de ce
să ajung la alt spital și la alt
doctor. Atunci el mi-a spus că
a luat COVID19 și că două
săptămâni nu puteam să ne
întâlnim. Eram disperată. L-
am rugat frumos să găsească
o soluție. Și atunci a hotărât
să stea pe telefon până ajung
eu la spital și acolo să ia
legătura cu medicul de gardă.
Așa a făcut. Medicul de
gardă mi-a dat prim ajutor,
mi-a făcut analizele și un
ecograf.
Chirurgul meu a chemat
specialistul de serviciu de pe
secție, care i-a citit rezultatul
analizelor la telefon.
Ecograful nu putea fi citit,
deoarece nu se putea vedea
bine din cauza plaselor și
aderențelor. Nu știam dacă
am colică renală, după
simptome. Nu știam ce am.
Nici doctorii nu știau ce am.
După tratamentul adminis-
trat, mi-au cedat din dureri și
am plecat acasă.
58
După două săptămâni
Am fost nevoită să aștept
două săptămâni, până ce
chirurgul meu scapă de
COVID19. Nu m-a pus
nimeni, dar eu nu am vrut să
mă despart, în ruptul capului,
de el. Nici în prezent. El știe
ce e acolo, în abdomenul
meu, el știe ce- i de făcut.
Problema e că nu mă
simțeam bine și după două
săptămâni, după ce chirurgul
meu a scăpat de COVID19,
mi-a spus să fac un CT sau un
RMN. După ce am făcut CT-
ul, doctorul a rămas "mască"
deoarece eram diagnosticată
cu metastaze hepatice,
osoase și pulmonare...
Nu-mi venea să cred. Atât de
repede! Patru săptămâni,
inclusiv infectarea doctorului
cu COVID19.
A trebuit să vedem ce-i de
făcut. A trebuit să hotărăsc,
împreună cu fiica mea, pe ce
drum trebuie să merg: pe
chemoterapie sau radio-
terapie. După ce mi-a adus
acasă o grămadă de medici,
am ales radioterapia, pro-
gramarea făcându-mi-o prin
HOSPICE Casa Speranței
din Brașov. Așa am început
radioterapia. 10 ședințe. Eu
vroiam mai puțin. Nu aveam
de ales. A inceput o aler-
gătură cumplită. Dacă nu ai
aparținători (familie., rude,
vecini, oameni de suflet), ești
ca și mort. Eu o am pe fiica
mea și pe HOSPICE Casa
Speranței...
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
A inceput alergătura între
Casa de Asigurări de Sănăta-
te, HOSPICE Casa Speran-
ței, farmacie pentru ridicarea
medicamentelor cu regim
special și casă.
Am văzut că durerile sunt, cu
fiecare zi, din ce în ce mai
mari. La început nu puteam
să merg bine și fiica mea a
vrut să mă așeze în scaun cu
rotile. Am făcut atac de
panică. Nu am vrut să mă
așez în scaun cu rotile în
ruptul capului.
Și când scriu aceste rânduri
mi se ridică părul pe cap.
Oricum scriu greu, nu știu de
ce mi se închid ochii, mă
doare spatele și burta, da rău.
Gândindu-mă la ce urmează
să vă scriu, îmi dau seama că
după ce puteam să ies până in
curte sau să ajung până în
casă, urmează Lupta cu
Moartea.
Vă veți ingrozi ce veți citi.
Păi gândiți-vă la un chirurg
care operează aproape șapte
ore, care stă aplecat peste
tine, îmbrăcat în condiții de
COVID19, cu trei perechi de
mănuși și cu bisturiul în
mână. Eu zic că am avut
noroc. După operație mi-a
spus că nu a terminat operația
și că ar fi trebuit să mai
lucreze la intestine...
Mi-am adus aminte că Iisus
Hristos a strigat înainte de a-
și da sufletul "Dumnezeul
meu, Dumnezeul meu pentru
ce m-ai părăsit", și atunci,
în disperarea mea, am strigat

și eu la Iisus Hristos și l-am
rugat să nu mă părăsească,
pentru că știe El ce-i durerea.
Aveam dureri așa de mari, de
mintea vroia să facă ceva cu
mine și a ales să plângă în
hohote sau în tăcere sau în
liniște.
Rugăciunea mea…
Toate astea s-au petrecut în
perioada iunie-decembrie
2020, de când am fost
operată. Pe lângă rugăciunile
obișnuite, pe care să le spuni
zilnic, mi-am adus aminte de
o rugăciune pe care un doctor
mi-a scris-o pe o foaie de
rețetă medicală, pe care mi-a
dat-o când am fost la el la el la
cabinet, în urmă cu vreo cinci
ani, cu totul și cu tot altă
problemă. Am luat hârtia și
am citit. Nici nu știam că este
o rugăciune scrisă pe hârtia
aia, cu pixul. Am citit-o din
nou și suna așa: "Tată Ceresc,
Iisuse Hristoase și Sfinte
Duh, trimite te rog către mine
îngerii Tăi de lumină pozi-
tivi, cei mai buni Mângâie-
tori, vindecători, apărători,
luptători, să pot să te slujesc
pe Tine, să fac doar voia ta.
Amin."
O Doamne , de câte ori am
mai zis rugăciunea asta, nu
numai pentru mine, ci și
pentru fostul meu soț, tatăl
copilului meu, care acum este
în pământ și a murit chiar de
ziua mea, pe 30 martie 2021,
de pancreatită. A fost depistat
în luna noiembrie și a trăit
până la sfârșitul lunii martie.
Un om care nu a fost bolnav
Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro
niciodată, la vârsta lui făcea
sport, trăgea de fiare, mânca
echilibrat și ducea o viață
decentă. M-a șocat. Aveam o
relație de prietenie bună. Mai
mult, după ce s-a îmbolnăvit
și a fost în spital, când a ieșit
din spital a venit la noi și a
stat o lună de zile. Eu și cu
fiica mea l-am îngrijit, dar din
nefericire a murit după două
luni. Cum să nu te șochezi. La
capitolul ăsta sunt multe de
spus, uiți să spui și rugăciu-
nile.
Dureros, foarte dureros.
Aveam problemele mele de
sănătate, un cancer cu
metastaze, cu dureri mari, un
bolovan greu de dus.
Credeam că mor eu înaintea
lui. Fiica mea era copleșită de
durere, nu știa unde să alerge
mai întâi. Nu stiam cum să-
mi ascund durerile, dar sunt
specifice și se prinde omul.
Mare chin pe capul nostru,
mare necaz pe familia noas-
tră. Și acuma plâng când
scriu aceste rânduri. Doamne
ajută pe toată lumea și
Doamne iartă-ne pe noi
păcătoșii care gresim Ție în
fiecare zi…
HOSPICE Casa Speranței
Cele 10 ședințe de
radioterapie le-am făcut la
Oncocard în Brașov. Trebuia
să umblu și îmi era frică să nu
iau COVID19. O am și pe
mama la pat. Am o femeie
care o îngrijește, dar doar 4
ore pe săptămână, de luni
până vineri. Sâmbătă și
duminică nu merge...Merge
Minunile credinței
fiica mea. Vă dați seama ce-i
pe capul ei. E avocată, clienți,
dosare. Le-om face și pe
astea astea cu ajutorul Bunu-
lui Dumnezeu.
Mare noroc am avut cu
HOSPICE Casa Speranței,
deși nu am vrut in ruptul
capului să ajung la ei. Știam
această instituție medicală de
când s-a înființat. Cunoșteam
fiecare secție încă de la
înființare. Fiind jurnalistă
eram invitată la conferințele
de presă când se inaugura un
corp de clădire, un salon, se
aducea un aparat nou, un
doctor s.a.m.d.
Motivul era că de când au fost
adus bolnavii, nu am vrut să
mai merg nici măcar ca
jurnalist, pe când eram sănă-
toasă. De ce? Pentru că sunt
miloasă din fire, nu numai din
cauza bolii, ci din cauză că
așa sunt eu. Să nu uităm că
dacă mai adăugăm 20 de ani
de suferință din urmă, e gata
treaba.
După ce au adus și copiii, și
am fost la o conferință de
presă și i-am văzut cu chelie,
din cauza tratamentelor
agresive de chimoterapie, am
văzut femei cu capul desco-
perit, tot cu chelie sau cu
batic pe cap sau cu peruci, am
spus că eu nu mai merg
niciodată acolo. Uite că am
ajuns. Cu voie sau fără voie.
Până la urmă, am beneficiat
de cele mai bune servicii
medicale și de un personal
medical de excepție, de
gratuități, de medici
specialiști, kinetoterapeut,
59
Minunile credinței

psiholog, un specialist în realizau că doar Dumnezeu le faci. Ești om, un pacient, un

administrarea medicamen- mai era aproape și putea să îi bolnav. HOSPICE Casa
telor. salveze din ghiarele morții. Speranței este aur pentru
Ce m-a șocat a fost faptul că Așadar, am beneficiat de pacienți. Nu este o laudă
toți erau credincioși și toți HOSPICE Casa Speranței pentru această instituție
știau să ajungă la inima până în prezent de foarte medicală, în care bolnavul
omului. Acuma îmi dau multe servicii medicale, la fel este tratat cu respect, așa cum
seama că aici fiind toți ca toți bolnavii, fără excepție. ar fi trebuit pe oriunde.
bolnavi in fază terminal, Nu contează cine ești și ce Ileana Gafton Dragoș
Atât a putut Ileana să scrie…
Ultima data a trimis textul despre Hospice Casa Speranței pe Whatsapp în 16 aprilie 2021. În 23
aprilie, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, seara, Ileana a trecut la Domnul.
Jurnalistul este istoricul clipei, iar Ileana a fost jurnalist până în ultimele ei momente de luciditate
(avea metastaze și la creier). A dorit să lase în urma ei evocarea unor crâmpeie tragice de viață,
petrecute într-un moment istoric straniu și neașteptat pentru întreaga omenire – pandemia
Covid19.
Autenticitatea trăirii într-un mediu direct afectat de măsurile administrative fără precedent luate
de factorii de decizie (politică, medicală) ai României, precum și profesionalismul redării (o
acuratețe incredibilă a scrisului, având în vedere stadiul avansat al bolii care o invadase
definitiv), fac ca acest jurnal de boală al Ilenei Gafton Dragoș să capete o valoare istorică
incontestabilă, pe lângă valoarea data de mărturia de credință. În ceea ce privește relația ei cu
Dumnezeul cel Viu – boala aceasta cruntă, suferința extremă purtată cu demnitate și credință
timp de 20 de ani, i-au creat Ilenei o profundă cunoaștere a bunătății nemărginite, a iubirii, dar și a
puterii Domnului, care a făcut de multe ori cu ea minuni. Chiar și această relatare a operării ei în
Spitalul Militar din Brașov, într-o perioadă când în România (și în multe alte țări afectate de
pandemia Covid19) nu s-au făcut operații medicale timp de multe luni, arată purtarea de grijă a
Domnului pentru Ileana. Iar ea nu s-a plâns niciodată de boala sa, ci mai degrabă a gândit ca și
Sfântul Luca al Crimeii, ”am iubit pătimirea, căci mult curățește sufletul”.
Nădăjduim că Domnul o păstrează pe Ileana acum între Drepții Săi! Dar până să aflăm – sperând
că ne vom putea întâlni cu toții în Rai - Ileana rămâne vie, incredibil de vie, în inimile noastre!
Maria Chirculescu

A zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce

face sămânță de pe toată fața pământului și tot
pomul ce are rod cu sămânță în el. Acestea vor
fi hrana voastră.” (Facerea 1,29)

Viața Ortodoxă, Nr. 6, Iunie 2021 | www.viataortodoxa.ro

60
 Rețete mănăstirești

Sărbușcă
Mod de preparare:
- Curățăm toate legumele, le spălăm și le tăiem în
cubulețe mici, ceapa se taie mărunt
- Într-o oală mai mare punem uleiul și călim
ceapa, morcovul și ardeiul, până se inmoaie, iar
Poftă ceapa capătă o culoare frumoasă, portocalie.
bună! - Se adaugă cartofii tăiați cubulețe mici și o
linguriță de sare, ca să dea gust
Sărbușca este o ciorbă care se - Adăugăm imediat și apa, doar cât să acopere
legumele pentru fierbere
face în zona Moldovei, în care - Se lasă să fiarbă
apa este înlocuită, în mare - Într-un bol separat se amestecă cele două
parte, cu zer sau lapte acru. gălbenușuri cu smântâna si treptat se răstoarnă în
Ingrediente: ciorbă
- 5-6 cartofi - Se adaugă toate verdețurile tocate și se lasă la
- 2 morcovi fiert încă un pic, pănă se înmoaie
- 2 cepe - Se adaugă mărarul, pătrunjelul, leușteanul tăiate
mărunt
- 1 ardei gras roșu
- Se mai fierb 5 minute
- 2 gălbenușuri
- Apoi se adaugă zerul (fiert separat) sau laptele
- 300 gr smântănă
acru (care se pune direct în ciorbă)
- 2 linguri ulei
- Se adaugă sare și piper după gust, apoi se ia de
- 2 litri de lapte acru sau zer pe foc.
Se adaugă: - Se servește cu ardei iute sau ceapă verde.
- lobodă verde (1-2 mâini)
- ceapă verde (o legătură mare) Cine dorește, poate adăuga în ciorbă și tochitură
- mărar, pătrunjel, leuștean (câte o (carne de la borcan, conservată în untură).
legătură) Carnea se scoate din untură, se încălzește pe foc
- verdețuri care apar primăvara sau (pentru a se topi untura în care a fost conservată)
vara: untișor/grâușor, salată verde etc și apoi jumările de carne se pot adăuga în ciorbă.
1. De pe web (plata cu cardul, pentru revista
tipărită):
Viața Ortodoxă: www.viataortodoxa.ro
(revista tipărită și on-line);
Librăria Sophia: www.librariasophia.ro;
Poșta Română: www.posta-romana.ro;
(căutați în secțiunea abonamente “Viața
Ortodoxă”);
2. De la Libraria Sophia din București (Str.
Bibescu Vodă nr.19, sector 4, lângă Patriarhie);
3. Abonament la Poșta Română, prin factorii
poștali;
4. De la redacție (achiziții directe, plata prin
transfer bancar, mandat poștal, depunere în cont)
S.C. MIRIAM MI TOURISM SRL, conturi în lei:
Raiffeisen Bank:
RO40 RZBR 0000 0600 1659 1523
Banca Transilvania:
RO45 BTRL RONC RT05 0207 8801
După efectuarea plății, vă rugăm să ne anunțați
numele persoanei pentru care se face
abonamentul și adresa de expediere a revistei,
prin email contact@viataortodoxa.ro,
viataortodoxa@yahoo.com sau
Whatsapp (+4)0723.645.180.

Pentru abonamente cu expediere de la redacție

în străinătate , vă rugăm să ne contactați pentru
a vă comunica plata transportului internațional.