Marturisirea de Credinta C PDF

276 p r a v o s l a v n i c a m ă r t u r is i r e , n , 1 4 - 4 6
/»· 131 I nt r e b i c i u n e a 24.

Care este a şaptea cerere 7
Rftepune.
Gr m izbăveşte pre noi de râu.
5 I n t re bă c i u n e a 25.
Cari ai cuprind la această cerere?
R i ap u na .
Iaiâiu ne rugăm să ne păzeaacâ Dumnezeu de tot răul,
adecăte de pAcat şi de toată grozăvia care întărită urgia lui
10 Dumnezeu spre izbândire. A doa, ne rugăm să ne dea har
să putem acăpa de mânia urgiei lui, ca să nu ne mustre
cu mânia lui, nici să ne pedepsească cu urgia lui pentru pă
catele noastre. Ce să apucâm mai nainte faţa lui întru /spo
vedanie ţi In psalmi să cântăm lui. La aceastaş cerere trebue
15 aă Înţelegem cum ne rugăm să fim slobozi şi de toată altă
răutate, care omului este cu greu a o suferi, cum este iotC-
metea, duma, războae, focul şi altele asemene. Acestea
toate ne rugăm iubirii aale de oameni să le întoarcă de la
noi. Aşijderea mai cerem la aceasta, ca la vremea morţii
2o noastre să gonească de la noi toată bântuiala vrăjmaşului
sufletului nostru şi să ne dea har, să ne luptăm cu blago-
cestvie şi fără sminteală, supt acoperemântul harului său
şi supt povăţuirea Îngerului care ne păzeşte ; pentrucâ fe
p. 132 ricit |este cela care într'acestaş chip moare. Dirept aceia
25 toţi sântem datori să rugăm pre Dumnezeu cu căldură să
ne izbăvească la vremea morţii noaatre, de bântuelele şi
înfricoşările dracului. Şi mai pre urmă de toate pren rugă
ciunea aceasta ne rugăm să ne izbăvim de veşnica muncă
a iadului şi de amarul diavolului.
30 I n t r e b ă c i u n e a 26.
Care este a treia parte a aceştii domneşti rugăciuni?
11. Paal. 6, 1 || 13. Paal. 94, 2.

PHAV03LAVNICA MAHTURISIRE, II, 76- U 277
Rftepune.
Această incheere a cuvântului ce să zice: Că a ta
este inpărăfia şi puterea şi slava In veci, amin.
Int reb&ci unea 27.

Care tft cuprind la această incheere a cuvântului ? 5 79
Răspuns.
Doao părţi are această Incheere a cuvântului; cea
dintâiu să tocmeşte cu predoslovie, căci precum predoslovia
ne adevereză că vom lua celea ce vom cere cu cuviinţă de
la Dumnezeu, de vreme ce cerşutele de la Tatăl nostru, io
lntr'acesta# chip ne Învaţă şi incheerea cuvântului, cum vom
lua câte ne-am rugat, de vreme ce a acestuiaş Tatălui
nostru este toată lumea, acesta o inpărăţeşte şi toată zidirea
i să supune; a aceluia e puterea şi slava, la care nici un
lucru nu poate să stea inpotrivă, nici in certuri, nici pre 15
pământ. | Dirept aceia putincios este să facă toate câte p./33
l-am rugat cu credinţă şi cu nădejde şi nu pentru alt lucru,
numai pentru cea veşnică slavă a sfântului numelui său,
care să cuprinde la partea aceasta, ce zice: Şi slava In veci.
A doua parte a Incheeturei cuvântului este la cuvântul care 20
zice: Amin. Şi cu aceasta ne rugim aşa să fie toate, precum
le-am rugat, căci cu credinţă şi cu nădejde ne am rugat,
după voia lui, precum zice apostolul: Aceasta este tndrăznirea
care avem cătră Dumnezeu, că de vom cere ceva după vota
lai. ascultă pre noi. $ i de vreme ce ştim că ne aude, ori ce 25
am cere, ştim că avem cererile care am cerşut de la dânsul.
80
Intrebăciunea 28.
încheerea aceasta a cuvântului oare lnpleteşte-se cu
domneasca rugăciune 7
Răspuns. 30
Insuş Hristos sfârşând rugăciunea care ne-au învăţat, au
zis cuvintele acestea, precum să vede la Mateiu. Aşijderea
gândul cuvântului arată, cum cuvintele scestea nu sânt nici
23. 1 loan, 5, 14 (5, 14-15 TJ || 32. Mat. 6. 13.

278 PRAVOSLAVNICA m ă r t u r is is e , Π, M - 3 1
tlf f w in potrivă la domneasca rugăciune; mai vârtos cu a*

cestea să face rugăciunea mai adevărată, de vreme ce ace
luia ne rugăm, a căruia putere să tinde in toată lumea şi
toate lucrurile i să supun. Iară de nu le zic mirenii aceste
p, 134 5 cuvinte I (adecăte: Ca a ta este tnpărăţia şi puterea şi slava
in veci), nimic nu zăticneşte, căci pentru mai mare putere
a rugăciunii aceştia, In vremea când fac rugăciunile cu no
rodul, iară şi deosebi, când este preot de faţă, el le zice; iară
lipsind preotul, când e sângur n'ar greşi nici mireanul de le-ar
io zice, ca şi alaltă evanghelie. Dirept aceia nu să cade nici
odată să să osebeaecă cuvintele acestea den domneasca ru
găciune, căci singură socoteala o arată, că numai pentru
volnida, după porunca beseredi, in vremea rugădunilor celor
ce să fac cu norodul, preotul le zice.
De vreme ce şi blajâniile (adecăte feridrile ce să zic)
folosesc spre nădejdea, întreb câte să fie?
Răspuns.
Feridrile, carele Hristos Domnul ndstru au semnat la
20 Evanghelie, sânt noao. Aceasta şi sfântul Zlataust o tâlcueşte,
la cuvintele acestea: însă Moisi zece porunci au dat, iară Iisus,
Domnul Iul Moisi, noao fericiri. Şi mai jos zice: Legea zece
porunci au dat, iară Iisus noao fericiri, cu troiţă întreită cu
nuna gătind.
Care este cea dentâiu fericire?
p. 135 Răspuns.
Fericiţi săracii cu duhul, că a lor este tnpărăţia certurilor.
Intrebăciunea 31.
30 Ce învăţătură cuprinde In sine Întâia feridre ?
21. M a t 5, 2 15, 3— 11 TJ.

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE. U, St 219
Ră sp uns
Învaţă pentru bogăţiile şi lucrurile lumii, cari de ar ţi
cură la cineva cu bişug den birul lui Dumnezeu, insă ·»·
trebue să le poarte, ca cum n'ar fi adevărat stăpân la ele,
ce ca un ispravnic, nici cu multă pohtă a inimii lui să să 5
poarte Spre ele. după sfântul cântăreţ care zice: Bogăţie de *9
ar cură, nu vă alcătuiţi inima. Mai vârtos după cea veche

tocmeală a creştinilor, nu trebue să avem nici un lucru al
nostru osebit, ce toate sâ fie de obşte, precum creştinii cei
dintâiu făcea, pentru cărei sfânta Scriptură mărturiseşte aşa *. 10
Iară a mulţimei celor ce crezuse, era inima şi sufletul unul şi
nici unul cevaş den averile lui zicea să fie osebit a lui, ce era
lor toate de obşte. Şi mai jos zice: Că câţi ctitori era locurilor
şi caselor, vânzând aducea preţurile vândutelor şi le punea lângă
picioarele apostolilor şi să da iieşte căruia de ceia ce-iera treaba. 15
Şi iarăş zice: Şi toţi cei ce credea era pre aceia şi le era toate
de obşte. Această bună faptă să zice sărăcie in duh, | căci p. 136
să cercetează să aibă fieşte care de la obşte, cel ce e de
ajuns spre hrana vieţii şi a înbrâcămintei lui, cu cinste şi de
atocma, fără pe deasupra şi deşarte podoabe, după direapta 20
potrivire. La această bună faptă sânt fruntaş sehastrii şi cei
ce trftesc sânguri, cărei nu trebue să grijuiască nici de cea
de ajuns a hrănii şi a inbrăcămintelor lor, ce ca să aibă mai
mare răsplătire in ceriuri, trebue să sufere ori de ce le-ar
lipsi dentracestea, având înaintea ochilor cuvintele sposto- 25
lului, care zice: Până în ceasul de acum şi flămânzim şi in·
setoşăm şi goli umblăm şi bătuţi de palme sântem şi neaşâzaţi
sântem fi ostenim lucrând cu mâtntek noastre; suduindu ne
blagoslovim; gonindu-ne răbdăm ; blestemându-ne mângâem; S0
ca nişte gunoae lumii ne-am făcut, tuturor scârbă până acum. io
Dirept dară răbdare ca aceia figădueşte Hristos inpărftţia lui
cea cerească. Insă nu se inchid afară de la viaţa veşnică
şi de la spăsenie, nici ceia ce au cu direptate câştiguri ţj
bogăţii, când le poartă cu dereptate, cheltuindu-le adecă la
trebile beserecii, la milosteniile săracilor, striinilor, bolnavilor 35
6. Psal. 60, i ; [61, 10 S\|| 11. Dian. 4, 32 || 13. |Djan. 4,34-351 li

16. Dian. 2, 44 || 26. 1 Cor. 4, 11 (4, 11-13 TJ.
200 PKAVOSLAVNICA MAKIUKBHB. II, M -S S
fi altor oameni lip # , precum au ficat Zahieu. zicând

înaintea lui Hristos cuvintele acestea: Iată jumătate de a-
verile |mele. Doamne, dau săracilor. Şi de am năpăstuit cuiva
ceva. voiu Întoarce inpătrat. Iară câţi de lăcomia pântecelui şi
5 cesa{iu fi hlăpii vin la sărăcia cea de apoi, să nu tragă oi-
defde pentru aoeaată sărăcie de vreo bună plată de Ia Dum
neaei* ; mai vârtos de ai vor pocăi, pentru risipa averilor lor
şi de cea nedireaptă iaprivnicie. însă cu acestea toate nu
trebue nici ei să să lipsească de milosârdia pravoslavnici*
10 lor. fi de se vor întoarce la afăzămăntul bunii faceri, nu-ş
vor pierde plata lor.
I n t r e b ă c i u n e a 32.
Care este a doa fericire 7
Răspuns.
15 Feriafi cei ce plâng, că aceia să vor mângâia.
Ce invată fericirea aceasta ?
Răspuns.
Fericirea acesta Învaţă intâiu, că sânt fericiţi pravo-
20 slavnidi aceia oameni, cărei in toată vremea vieţii lor ii dor
In inimă fi plâng pentru cele trecute păcatele lor, cu cari
mânia pre Dumnezeu fi pre deaproapele lor, dţipi cuvin
tele prorocului, care zice: Veni-vor fiii lut Izrail, ei şi fiii
Iadei, pre aceia mergând ţi plângând vor merge, pre Domnul
ts Dumnezeul lor, căutând. Den feridrea aceasta n'au parte
p. 138 oamenii aceia cărei plâng de cele |lumeşti fi pământeşti
paterni, ca fi cei osândiţi, când nu plâng pentru picatele lor,
ce pentru căd ai tem mai vârtos de muncile cari sânt datori
să le păţi, pentru cele rele ale lor fapte, sau ceia cari pierd
o ceva lucru defărt fi putred fi cărei sânt asemene lor. A
doa, feridrea aceasta învaţă cum că sânt feridţi oamenii
aceia, cari pre Dumnezeu Inblânzesc şi-l Inbunează cu
2. Luca, 19, 9 i| 23. Ierem. 50, 4.

PRAVOSLAVNICA MARTUKBIRE. Π. S3-34 281
deschiderea inimii şi cu lacrimile lor, ceri varsă pentru

greoaiele celor deaproapele lor, rugind pre Dumnezeu si
le dea pocKTnţă, cum ar fi pre eretici ai<4 tntoaroi la be·
aereci; pre cei ce firi tocmeală trieac, ai-i povăţuiesc*
apre indireptarea vieţii lor. A treia, fericirea aceaata In· I
vaţi ci aiot fericiţi ceia cari pătimeac supărări ţi necazuri
de citri cei mai mari ai mai puternice pe lume, lipaindu-i
firi de direptate ai firi de cale de bunele lor. lotru cari
aflându-ae, nu trebue ai pohtească izbândire, ce cu amiri·
ciunea inimii lor şi cu plângeri rugându-se, ai inblinzeaaci 10
pre Dumhezeu, puindu-ş toată nădejdea lor şi năzuirea la
a iieai rdia lui Dumnezeu, carea o şi dobândesc cu min·
găiare, fiind adevărat pravoalavnici şi priimitori de dumne·
zeeacul har. Aşijderea Intr aceasta fericire aă cuprind ceia
cari pat aupărări pentru pravoalavnica credinţă şi pentru 45
sfânta besereci, precum sânt |toţi mucenicii şi cei ce aiot
asemene aceatora.
Intrebăci unea 34.
Care eate a treia fericire 7
Răspuns. 30
Fericiţi a i blănii că aceia vor moşteni pământul.
I nt rebi c i unea 35.

Ce învaţă fericirea aceaata ?
Răspuns.
Fericirea aceasta Învaţă Intiiu buna fapti a blindeţelor 25
şi a cumpătării cei cu micşorare, sau a ascultării, aă o dăm
la Dumnezeu şi In beaereca Iui Hristos, la mai marii noştri,
cu voe slobodă şi cu căldură, fără de nici o Indălungare,
urmând celui blând Iisus Hristos Domnul nostru. Şi de ne
vom supune la mai marii noştri, să socotim că dăm ascul- jo
tar· aceluiaş Hristos şi cinstea şi smerirea care dăm la cei
mai bătrâni ai noştri, la singur Hristos o răducem. A doa,
Învaţă fericirea aceasta, că oamenii aceia sânt fericiţi, csrei
nu bântuesc pre nici un om, nid scot pre cineva den cinstea
282 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, Π, 35— 37
lui, nici batjocoresc, nici mozaviresc sau clevetesc, ce se

ţin pre sine foarte smeriţi, hulind pururea petrecerea lor şi
zicând că sânt lucrurile lor mici şi nevrednice, mai vârtos
de nimica. Iară ceia ce au datorie să înveţe pre alţii, de vot
5 zice şi vre un cuvânt greu cătră cel ce au greşit den cil*
p. 140 dura inemii lui, nu spre sudalmă |sau defăimare, ce spre
Intemeerea deaproapelui Intre cele duhovniceşti, unii ca
aceştea nu să scapă de fericire, mai vârtos iş plinesc da
toria, după învăţătura apostolului, care zice: Fraţilor, de se
10 va şi prinde omul m vreo greşalâ, voi duhovnicii întăriţi pre
unul ca acesta în duhul blândeţei, socotindu-te pre tine, ca nu
şi tu să te dodeeşti. Şi de va zice neştine că este cu nepu
tinţă să să oprească omul den mânia sa, decii trebue urgia
şi necâjitura mâniei să o trimiţi nu spre aproapele său, ce
15 spre diavolul care îndeamnă voia omului şi o întărâtă ca
să facă toată răutatea. Cei ce au ca această faptă bună,
moştenesc pământul făgăduinţei, dobândind in viaţa aceasta
bogate facerile de bine de la Dumnezeu, şi în ceia viitoare
aşteptând să dobândească veşnică veselie şi cele bune ale
20 Domnului, după Scriptura care zice: Crez ca să văz bună
tăţile Domnului în pământul viilor.
î n t r e D ă c i u n e a 36.
Care este a patra fericire?
R ăs pu n s.
25 Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de direptate că
aceia să vor sătura.
I n t r e b ă c i u n e a 37,
Ce învaţă fericirea aceasta?
p 141 l- v Răspuns.
30 Că aceia oameni sânt fericiţi cărei fiind asupriţi de strâm-
bătate nu-ş pot găsi direptatea la nici o judecată, au pentru
legea lor, au pentiu sărăcie, au pentru vreo iscusitură,
9. Gal. 6, t II 20. Pm I. 26,19 [26, 17 S].

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, Π, 37— 41 283
au striinătate, au peutru puterea pârâşitui lor, au pentru

vreo altă pricină nedireaptfi. Şi la aceasta trebue că ia aminte
In, cunoştinţele sufletelor lor cei ce sânt msi mari la diva·
nuri şi au volnicie a judeca pârâle oamenilor, să nu necă-
jască: săracii, văduvele şi cei rămaşi de plrinţi.-cu nedirepte
şi fără de ca}e legi. Cătră aceştea grăeşte Scriptura, zicând
Invăţafi-uă a fact bin*, cercetaft judecata, mântuifi pre ce
năpăstuit, facefi judecată săracului şt tndireptafi văduva. Care
judecători deaca nu vor face, năpăstuiţii, flămânzind şi inse
toşând de direptate, vor dobândi fericirea, iară cătră jude· 10
cătoriu, Dumnezeu să va întoarce cu urgie, că zice Scrip
tura: Pohta săracilor ai ascultat, Doamne, la gătirea inimii lor;
luo aminte urechea ta, a face judecată săracului şi smerttulut,
ca să nu mai adaogă încă a să trufi omul pre pământ.
I n t r e b ă c i u n e a 38. 15
Care este a cincea fericire?
Răspuns. p. 142
Fericiţi cei milostivi că aceia să vor m/lui.
I nt rebăci unea 39.

Ce Învaţă fericirea aceasta? 20
R ă sp uns .
învaţă că sânt fericiţi aceia oameni carii fac lucrurile
milosteniei şi ale iubirii de oameni.
Care sânt lucrurile milosteniei ? 25
Răspuns
Lucrurile milostenii sânt In doao chipuri: unele sânt
care să uită trupului, altele care caută la suflet.
Câte sânt lucrurile iubirii de oameni care să uită la trup ? 30
7. Iu i. t , 17 || 12. PU I. 9, 41 [9, 38 SJ.

PRAVOSLAVNICA -MĂRTURISIRE, Π, 41— 42
284
Răspuns.
Şapte; cea dintâiu este să dea neştine flamandului să
mănânce, precum Hristos au zis: Că am Hdmdnzit şi mi-aţi
dat a mânca. Adecăte la săraci şi neputincioş cărei nu pot
5 cu munca lor să să hrănească. Şi aceasta trebue să să dea
den cele bune, care va câştiga neştine cu cinstea lui, cu
sângură a Iui direaptă osteneală, după Scriptura care zice:
Cinsteşte pre Domnul dentr'ale tale direpte ostenele şi dă pârgă
lui dentr'ale tale roade ale direptăfii. Iară nu trebue să să dea
p i 43 io milostenia |numai la săracii ceia cărei totdeauna să roagă
In norod, sau la ceia care zac intre nodohii (adecăte 1 n
lăcaşăle unde să prii mese striinii), ce încă şi la ceţâ cărei
pentru ruşinea lor nu pot să ceară milă. Insă cu fereală,
să nu să cunoască lucrul milosteniei la ceialalţi oameni, ca
15 să să propoveduiască şi să să laude, precum Hristos zice:
Când faci milostenie nu trâmbita înaintea ta, precum fac
făţarnicii în adunări şi pre uleţe, ca să să slăvească de oa
meni. Adevăr, adevăr zic voao, că departe lipsesc de plata lor.
20 Care este al doilea lucru al milosteniei?
Răspuns.
Să adape neştine pre cel insetoşat, adecă pre cela
care pentru sărăcia şl neputinţa lui nu poate să aibă să-ş
stingă setea lui. La care cuvânt să închide tot feliul de bău-
25 tură, 1a vreme de sete, carea de o va potoli neştine cu un păhar
de apă rece, la un setos, va dobândi fericirea, după cuvin
tele Mântuitoriului nostru, care zice la Scriptură: Că ori cine
va adăpa pre voi cu un păhar de apă intru numele meu, căci
sântefi ai lui Hristos, adevăr grăesc voao, nu-ş va pierde plata
30 lui. La aceasta să închid toate posluşaniele care va face neş-
p. 144 tine la săraci şi la neputincioş, ori în ce chip ! le va
face, cărei neputinciş nu pot să să ajute <jen osteneala sau
meşteşugul lor.
3. M at 25, 35 || 8. Prici. 3, 9 |( 16. Mat. 6. 2 || 27. Mat. 9, 41

IMarcu, 9, 41 T].
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, Π, 43-45 285
Intrebăciunea 43.
Care este al treilea lacra al iubirei de oameni?
Răspuns.
A InbrAca neştine pre gol. Feridrea aceasta aceia o
dobândesc cărei având iubirea cea de oameni spre cei de- 5
aproapele lor, afută la treaba lui, tnbricând golătatea lui.
La aceasta Iisus Hristos va da plata la zioa judecăţii, zi
când : Venifi blagosloviţii Tatălui miea, moşteniţi cea gătită
voao înpărăţie, de la izvodirea lumii. La aceasta să cuprind
nu numai ceia ce sânt de tot goli, ce şi ceia cărei, de şi au 10
vreo Inbrăcăminte, nu le ajunge să gonească răceala; au şi
intr'altchip să chinuesc, şi abis numai cât trăeşte de lipsa
inbrăcămintelor, căci asemene şi la unii ca aceştea trebue
milostivul om să arate vreo faptă a iubirii de om, dându-le
vreun folos spre luptarea înpotriva răcelelor vremii. 15
Care este al patrulea lucru sl milosteniei?
Răspuns.
Să meargă neştine să caute pre cel ce este Îs inchi*
soare. Lucrul acesta nu este datoriu să cerceteze pridna 20
pentru care neştine s'au închis, sau obrazul cel ce e la ln«
chisoare, căd orice |feliu de obrsz de ar^fi, şi ori pentru p. 145
ce grozavă şi rea fsptă sar afla In legături, pentru Hristos
Domnul nostru sântem datori să mergem să-l căutăm şi să-l
mângâem, ca să nu cază in ·nenădejduire. 25 30
Care este al cinciles lucra al milosteniei?
Răspuns.
Să meargă neştine să caute bolnavii. Acest lucru să
cade să să facă fără de a cerceta neştine de-i este bolnavul 30
rudă, sau de casa lui, sau prieten, sau crescut Împreună cu
8. Mat. 25, 34.

386 PRAVOSLAVNICA M*RTURISIRE, II, 45— 46
dânsul; căci fie ce obraz care să va bolnăvi şi mai vârtos

la xenodohion, au in târg, unde să nu-1 conoască nimenea,
datoriu este să-l caute intr'acestaş chip. intâiu, să-l mângâe
cu gura, durându-1 împreună den inimă la supărarea lui.
5 A doa, să înveţe pre bolnav să sufere cu răbdătoare inimă
acea supărare a lui şi să nu rădice cu mâhnirea inimii lui
aceasta a lui Dumnezeu cercetare; să nu cârtească mai
vârtos cu limba, şi cu inima să binecuvinteze pre Dum
nezeu, căci arată spre dânsul acea voe a s a ; şi să-ş pue
io nădejdea adevărată spre de oameni iubirea sa, cum îl va
tămădui şi spre acestea să-l îndemne a să ispovedi- cu în
frângerea şi deşchiderea inimii lui pentru păcatele ce au
făcut ca un om, şi să priimească sfintele taine, să facă |
p. 146 maslu după obiceiul beserecii. Căci tainele acestea nu folo-
15 sesc numai la spăsenie sufletelor, ce şi la sănătatea trupului.
Să fac rugăciuni la Dumnezeu totdeauna să-l Întărească şl
la cele den norod rugi a toată besereca, mai vârtos când
nu va putea acela pentru sărăcia Iul, să-ş arate boala la
beserecă, atuncea trebue omul milostiv să chieme pre du-
20 hovnicul lui să făcă ceia ce să cade la dânsul. Şi mai pre
urmă de toate să înveţe pre bolnav să nu se Întâmple să
cază tntr'alte smintite păreri, ce sânt zăticnite de. beserecă,
adecăte să.pohtească a griji sănătatea lui cu vrăj şi tocmiri
cu dracul, care cu acestea mai vârtos să otrăveşte -decât
25 să foloseşte, ce să-şi. pue toată nădejdea şi gândul la mila
lui Dumnezeu şi să ia dohtoriile celea oarei vor face dof
torii cei ştiuţi. Căutarea aceasta a bolnavilor face fericiţi
pre oamenii cei ce o fac şi In lumea aceasta şi la ceriuri.
Iară de va fi vreun bolnav de lângoare şi mai vârtos de
30 ciumi, atuncea de va faoe lucrul acesta cu paza vieţii lui,
cu obraze iscusite spre lucrul acesta, oarei chivernisesc
neştine boale ca acestea fără de sminteala lor.
Intrebăciunea 46. i
Carele este al şaselea lucru al milosteniei 7 ■
r ,r v, ·.. 4 4 , i ·- j ' thiJ*
35 R â s p u n s r ---- - ·
p. 147 Să priimească neştine striinul In casa lui şi | lucrul
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, II, 46-44 287
acesta trebue să s& facă. cu veselia obrazului şi a inimii.

Şi pre aceia struni mai vârtos trebue a-i aduna tn casă,
cărei mergând spre sfinte locuri si să Închine, după fftgi*
guinţa lor, găzduesc pren oraşă. Ca aceştea slat toţi cei
ce merg la Închinăciuni sfinte şi toţi săracii, la a cărora 5
treabă trebue aă ajute, carele pohteşte sft moştenească fe
ricirea aceasta, după cum H va fi puterea. Şi mai oaebi
aceia să cade aă aă ia tn caaă, bolnavii cărei zac pren târ
guri şi pe drumuri cerşători.'
Intrebăciunea 47, 10
Care eate al şaptelea lucru al.milosteniei?
Ră ap u na .
Să îngroape neştine morţii. Lucrul aceata trebue iă*l
facă fieşte oarele cu osârdie, mai vârtos la ceia ce au ră
posat tn aărăcie desăvârşit, aducând la dânşii cele ce tre- *5
bueşp de Îngropare, dupre obiceiul creştinilor, precum au
făcut Tovia. Iarţ de va muri cineva den prieteni, aau den
rudeniii atuncea luorul aceata aă plineşte cu nevoinţa şi cu
eoţiirea pravoslavnicilor şi blagocestivilor bărbaţi, cărei tn·
aoţează oasele acelea până la mormânt, cu rugi şi cu ru-
găciuni cătră Domnul, pentru eufletul celui răposat.
I n t r e b ă c i u n e a 48. p. 148
Câte şi cari aânt lucrurile milosteniei care să uită la
suflet^
Ră spune. 29
Şapte. Cea dentâiu este să Îndemne neştine pre cel
păcătos să lipsească de la păcat şi să-l aducă spre viaţă
mai bună, precum Scriptura mărturiaeşte: Fraţilor, di să va
rătătt clrieva Intru vot di la adtvăr şi-l va intoarci cineva
prt el, sâ ştte că cita a întoarce pre păcătos din rătăcina 30
căii lut, va'măntul suflet den moarte şt va acopiri mulţimi
d i păcati. Acest lucru al iubirii de oameni este cel dentâiu
şi mal ales, cart Îndeamnă pre cel pravoslavnic a fi milosârd .
17. Tov. 2 II 28. Uoov, 5. 19 |S, 19-20 TJ.

288 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, II. 48—90
spre vecinul său, căci nu cuprinde in sine bunfităţi vre

melnice, ce veşnice, Insă trebue să ia aminte când la ce
un lucru ca acesta să nu se tâmple să aducă pre cel p i·
cătos pentru vreo nesocotinţă a lui la nenădăjduire, au spre
multă îndrăznite de mila lui Dumnezeu, că cu aceste doao
mai mult va vătăma pre păcătos, decât li va folosi. Dirept
aceia dară să cade să ţie mijlocul cu înţelepciune; şi de nu
va fi neştine îndestulit, ca să facă un lucru ca acesta, gri·
jască pre altul care va avea mai multă ştiinţă spre unele ca
acestea. Asemenea trebue să umblăm şi cind ei va Intimpla
să întoarcem eretici |şi shizmateci (adecăte despicaţi şi eşiţi
den calea cea direapti).
I n t r e b i c i u n e a 49.
Care este al doilea lucru a cei dupre duh milosteniei ?
Răspuns.
S i înveţe neştine pre cel nelnviţat şi nepriceput, şi
lucru ca acela, acela 11 va face vrednic, care va Inviţa pre
cel firi minte cum trebue să crează In unul Dumnezeu,
In trei ipostasis, supuind că va fi acela iscusit spre învă
ţătură. Iară de nu va fi el aşa, să poarte grija de altcineva
mai ştiut şi mai învăţat decit dânsul, ca să nu să Întâmple
şi pre cel orb, orbul trigându-1, vor cidea amândoi In a-
dâncime. A doa, trebue 8i înveţe pre cel neştiut cum 8i
si roage lui Dumnezeu şi cu ce meşteşug al nigiciunii si
faci spre Dumnezeu rugile tale. Aşijderea şi poruncile lui
Dumnezeu ei-1 înveţe, cu chip care tă poată să le păzească
pre lesne. Şi cea de apoi, aici tă Înţelege ca să grijim şi
de copiii cei săraci să să Înveţe învăţătură şi înţelepciune,
cât cu vreme şi ei să fie vrednici să folosească beserecă
şi politia, rugându-se la Dumnezeu pentru făcătoriul lor de
bine; care lucru de nu vom face, trebue să ne -temem de
hofărirea cea grea, cu carea au osândit cela carea ţu luat
un taland şi l-au Întors fără de nici o dobândă.
Care este al treilea lucru cel duhovnicesc al miosteniei ?
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, II, 50-51 289
R ă · p u n a.
Să sfătuiască neştine dirept pre cel ce*i trebue sfat.
Lucrul acesta să face când va întoarce neştine pre oamenii
cei ce sânt de rea viaţă spre mai bună socoteală a vieţii,
cu blagocistive şi creştineşti Învăţături şi cu bune sfaturi. 5
Aşijderea când cad ţamenii la vreo nevoe şi strânsoare de
nu ştiu să găsească prilej aă să ajute, atuncea trebue să
să aducă spre dânşii leacul acesta al sfatului cu bună vo
inţă, ca să mAntuisacă viata sau cinstea lor. Aşijderea să
încue la aceasta a da ştire cinevaş aproapelui său pentru 10
vreo primejdie ce stă asupra Ini, au de viaţă, au de cinstea
lui şi nu o ştie; însă latr acesta chip, ca între obrazele a-
celea să nu se nască vrăjbi şi primejdii mai rele.
Intrebăciunea 51.
Care este al patrulea lucru al duhovniceştii milostenii ? 15
Răspuns,
A să ruga neştine lui Dumnezeu pentru de aproapele
său. Acest lucru de iubire de oameni sft cuvine întâiu la
duhovnici şi la preoţii beserecii, apoi şi la mireni, pentru
care am zis mai pre |larg la al şaselea poruncă a beserecii. 20 p. JSt
Intrebăci unea 52. *

Care este al cincilea lucru al miloaArdiei duhovniceşti?
Răspuns.
Să mângâe neştine pre cel Întristat. Lucrul scesta al
milosteniei dirept aceia să face, ca să nu facem pre ni- 25
menea să si îngreueze şi să să supere spre noi, nici să-i
dăm pricină să să mâhnească, după cum zice apostolul:
De e cu putinţă cea dintru voi, cu toţi oamenii având pace,
nu tnşâvă vă izbândiţi iubiţilor, ce daţi loc urgiei, că scris
este: la mine e izbânda. Eu voiu răsplăti, zice Domnul. Şi 30
aceasta trebue atuncea să să zici, când neştine este în
greuiat de mari picate, au prea bolnav, au de nevoe şi
?8. Râm. 12, 18 (12, 18-19 TJ.

!·
290 PRAVOSLAVNICA MAfiTURÎSIRE, ÎI, 39— 55
de primejdie mare s i topeşte; pre nişte oameni ca aceştea

sântem datori să*i mingiem.
I n t r e b & c i u n e a 53.
Care este al şaselea lucru al milosteniei duhovniceşti ?
5 Răspuns.
S i suferim sudilmile cu ribdare. Acest lucru al mi
losteniei s i face, cind vom s i păţim ceva pentru Hristos;
atuncea sintem datori să-l facem cu răbdare, bucurându-ne,
de vreme ce Domnul nostru Iisua Hristos mai mari eudalme
10 au pitimit pentru noi, după cele ce s'au zis: Că Hristos au
p. 152 pătimit pentru noi, voao lăsând pildă |ca să urmaţi urmelor lui.
Dnpre aceia nu trebue să pohtim rele celora ce ne bân-
tuesc şi ne tirănesc, nici să dăm rău pentru rău, după
apostolul care zice: Nimărui rău pentru rău să nu daţi. Mai
15 vârtos când pătimim ceva pre strâmbătate, să cade să bine
cuvântăm pre Dumnezeu şi să-l rugăm s i ierte pre vrăj
maşii noştri.
Care este al şaptelea lucru al milosteniei duhovniceşti?
20 Răspuns.
Să ertăm greşalele care greşăsc noao alţii. Acest lucru
al milosteniei atuncea îl dobindim, cind lăsăm vrăjmaşilor
noştri strâmbătăţile care ne fac, ori ce feliu vor f i; mai
vârtos şi cu rugăciunea care s'au zis şi cu erticiunea celuia
25 ce ne-au vătămat. Şi ertăciune ca aceasta trebue s i să facă
nu numai în toate zilele câte odată, ce in toate zilele de
şaptezeci de ori câte şapte, precum Mintuitoriul nostru au
învăţat pre Petru, întrebându-1 zicând: Nu zic ţie până de
şapte ori, ce până de şaptezeci de ori şapte.
30 I n t r e b i c i u n e a 55.
Care este a şasea fericire?
10. 1 Petru 2, 21 ||14. (1 Petru, 3, 9; Rom. 12, 171 li 28. [Matei

18, 22].
p r a v o s l a v n ic a m ă r t u r is ir e , I, ss-u 291
Răspuns.
Fericiţi cei curaţi cu inima, câ aceia pre \
Dumnezeu P. ijj
vor vedea.
Int rebăci unea 56.

Ce tnvaţă fericirea aceasta? 5
Răspuns.
La fericirea aceasta curăţia si laudă, căci că cine va
să vază pre Dumnezeu, trebue să fie curat şi cu minte
întreagă, atâta la trup cât şi la suflet şi la toate gândurile
lui; de vreme ce gândurile cele necurate pângăresc chipul 10
lui Dumnezeu şi de la suflet gonesc venirea dumnezees*
cului har.
Care este a şaptea fericire ?
Ră s p uns . 15
Fericiţi cei ce sâni făcători de pace, că aceia Hi lui
Dumnezeu să vor chema.
î n t r e b ă e i u n e a 58.·
Ce învaţă fericirea aceasta ?
Răspuns. 20
Cum aceia întâiu iau harul fericirei aceştia, cărei aduc
nesângerate jârtve In toate zilele cătră Dumnezeu, cu ru
găciuni şi cu posturi, pentru vrăjbile ce sânt între oameni
şi Intre Dumnezeu şi îmblânzind urgia lui cea direaptă, îm
pacă harul lui cu cei ce au păcătuit. A doa, ceia care cu 25
Inţeleapta şi cuvioasa lor mijlocire rădică den mijloc lnpă-
recherile şi vrăjbile ce au oamenii unii spre alţii şi-i |în- p. js4
preună cu dragostea, făcându-i den vrăjmai prieteni. A treia,
ceia cărei cu sfaturile lor opresc pricinile războaelor între
inpăraţi şi domni, pentru ca să nu să facă vărsări de sânge 30
şi ucideri.
Jfc2 M A vatM flft M M H H a ϋ
l * ! r e b i a B * e » 59.
Cam «et> · « fii i m n ?
R i spuns.
Fenaţt cm l a p p · * · A ş M i ei « far «/* mpâ-
9 răfre r iy n h r «Λ*?'-
I i l r t l l f l i · · · 60.
C i ievati M m m m i · ?
K iiftis
O m hririw i M M H m U a « I o v · m frteac adevind.
19 M M vMHMi p fcciefugal peş i Iilor. 4c I · care hicru I·
vise m M Mvirtle. cit fi de viată 9i lipsesc de multe ori.
precum Bxezitoriol Ioaa de Irod ae pitit, «i alţii, latre-
ceeeta ei caşnad toţi dăscălit beeerecii. propovcduitom
Evanghelie», eeirtuniitorii, cerci pentru invititure ţi spi-
15 satoere cazanie, de multe ori ieu vrijbi ţi nemuiţemiri de
cilii ucenicii fâ ascultătorii lor.
I n t r e b i c i u n ea 61.
Cm este · so s fericii·?
Răspuns.
» iii 20 Fericiţi veţi Λ cămd ear μ Μ pre eetf ft |ni nor feti/ ţi
ear sfcv M ctwâniul ritu înpotrivQ peerfrd minţind pentru mrne.
Bucuraţi ei şt etf vetehţi c4 piaţa mmtirâ multă este In caeturi.
f n t r e b i c i u n e e 62.
Ce cuprind· fericire e eccesta ?
25 Răspuns.
C u · ci Seridree eceeeta o dobândesc apostolii, mu
cenicii şi toţi cA# sint goniţi pentru prsvosievnice credinţi
o m siborniefl, şk pătimesc bule, chinuri, s i Hpscsc de bu
n d · lor, de dnstee lor fi de veniturile lor, eă izgonesc
|X M at ti. 19 (14, >—13 TJ.

riAVD&AYMCA liA ir u n a o k a β - a v n . i h j
dan or»»* «I pre urmi h despart cumpht * viaţa m m u

vârsandu-ş eânfaie lor.
I i l r t k l c i m i 63
Ce soeelsaiâ trebueU « ν β ·4 H unii i n i n y n in
car· fâgâdueşte Hnstos fericirea ? I
Rlspuas.
Intiiu, că iaoenle hune sânt atâta de înnodate tetrânscW,
cât cine va evea eşâiat şi adevărat e laptâ t»urâ. arc tec*
şi pe loate celeelalte Şi cine lipseşte desăvârşit dea una
den bunele iapte este lipsit şi de celaalalie toate A doa, M
aşa trebue să socotim pentru lacerile cela buna care am
zis. că cei ce le vor face, nu numai vor dobândi veşeiee
fericire a ceriurilor, ce incâ şi in lumea aceasta cala vre
melnice bunătăţi, dobândindu-le cu bună |vrerea lut Dum a m
nezeu,'au şi aicea ieridie, după cuvintete lui Hristos ee tt_
au zis: $/ tot carele au lăsat case au fraţi, ae surori, au
tată. au mumă. au fămee. au feciori, ou ţarini, pentru nu
me/e mleu, cu o sută de părţi mai mult vo lua fi stofe wţ
n/că va moşteni. Şi lntr’alt loc zice: Nimenea nu este cere
ş-au lăsat casa. sau fraţii, sau surori, see tată, sau mumă. jo
sau fămeia. sau cocon/, sau oc/ne. pentru mine şi pentru Evan
ghelie. de nu va lua cu o sută de părţi mal mult, acum tn
vremea aceasta, case fi froţi fi surori fi mume fi feciori şi
mofâi ca goniri fi tn veacul cel vtttortu viaţa veşnică.
Sfârşitul părţii a doa. *
A TREIA PARTE
a P r a v o s l a v n i c i i M ă r t u r i s i r i a b es er ec i i
R ă s ă r i t ul u i .
, întrebâciunea I.
Ce cuprinde a treia parte a Pravoslavnicii Mărturisiri ?
16. Mat. 19. 29 || 19. Mar. 10. 29 (10. 29-30 Ί\.

294 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISISE, ΙΠ, 1 - 3
R As p UD·.
A treia part· a Pravoslavnicii Mărturisiri grăeşte pentru
dragoste cătrâ Dumnezeu şi cătră deaproapele său, carea o
p i57 cuprind cele |zece cuvinte dumnezeeşti. Cari zece porunci
5 Domnul nostru Iisus Hristos le-au Întărit in legea noao; şi
mai desăvârşit pre alţii au Învăţat, pentru care lucru zice:
Carele dară va dezlega una dentr'aceste porunci den care ar fi
mai mică şi va învăţa aşa pre oameni, mai mic să va chema
întru tnpărăţia certurilor. Iară cela ce va face şi va învăţa, a-
io cesta mare să va chema întru tnpărăţia ceriurilor.
Intrebăciunea 2.
Pentru ca să cercetăm dumnezeeştile porunci acestea,
c· ne trebueşte?
Răspuns·
15 Cade-s· să punem Înainte acessta, cum den poruncile
Ini Dumnezeu altele poruncesc să facem binele, altele zătic
nesc de a fac· răul. Dirept acaia care va vrea să cunoască
poruncii· acestea, trebue să cunoască IntAiu, care e binele
şi care e răul. Dedi bine!· cu adevărat este fapta bună,
20 iară răul cu adevărat eşte păcatul. Dirept aceia Intâiu trebue
să vorovim pentru bunele fapte şi pentru răutăţi, apoi pentru
cele zece porunci ale Domnului şi Dumnezeului nostru.
Ce socoteală trebue să avem pentru creştineştile bune
25 fapte, adecăte pentru lucrării· cele bun·?
r /» Ră»pun».
Bnnele lucrări, adecăte creştineasca bună faptă este o
roadă carea să naşte den credinţă, ca dentr'un bun pom, după
cum e scris: Den roadele lor veţi cunoaşte pre dânşii. Şi In-
30 tr'alt loc zice: Intru aceasta vor cunoaşte toţi că sânteţi uce
nicii miei, de veţi avea dragoste întru voi. Şi Ioţn zice: Intru
aceasta cunoaştem că am cunoscut pre dânsul, de vom păzi
7. Mat. 5, 19 || 29. Mat. 7, IA || 30. loan, 13, 35 |[ 31. 1 loan, 2, 3.

p r a v o s l a v n ic a m Artuhisihb , m , 3—6 295
poruncile Iul. Insă ca să priceapă fieşte cine mai pre lesne

ce este creştineasca buni faptă, zicem că bunele lucrări sânt
plinirea poruncilor lui Dumnezeu cari le s&vârşaşte neştine
cu osârdnic cu dumnezeescul sjntoriu şi cu nevoinţa cuge
tului omenesc, cu singură voia sa, ce sl naşte den cea cătră 5
Dumnezeu şi cătră aproapele dragoste, cind nu să inpiedecă
nici de un lucru care să fie adevărat piedecă.
Intrebăciunea 4.
Den creştineşiile bune fapte cari slnt cele msi de tre
buinţă ? 10
Răspuns.
Cele mai de trebuinţă, fără de care nimeni nici de cum
poate să se spăsească, sânt aceste trei: credinţa, nădejdea
şi dragostea, pre cari le pomeneşte apostolul, cind zice: Iară
acum rămâne credinţa, nădejdea, dragostea, că |aceste trei, Iară 15 p. 159
mal mare dentr acestea este dragostea. Iară pentru cele doao,
mai dentâiu bune fapte a credinţei; adecăte şi a nădejdii, la
cele doao părţi dentâiu ale Pravoslavnicii Mărturisiri, den
destul după a noastră socoteală am Învăţat. Iară pentru dra·
goste vom zice intr'aceasta (dumnezeescul Duh luminând). 20
când vom face cuvintele de poruncile lui Dumnezeu.
Intrebăciunea 5.
Dentr'aceste trei de obşte şi mai alese bune fapte, care
altele să nasc?
R ăspuns. 25
Aceste trei: rugăciunea, postul şi milostenie, cari odrăs-
lese den credinţă; pren nădejde Intru dragoste să iac spre
Dumnezeu bine priimite.
Intrebăciunea 6. ·
Ce este rugăciunea? 3Q
Răspuns.
Pentru rugăciune den destul am Învăţat la a doua parte
a Pravoslavnicii Mărturisiri.
14. 1 Cor. 13. 13.

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, 1Π, 7—8
296
I n t r e b &c i u nea 7.
Ce lucru este postul ?
Răspuns.
Poetul, socotinduse după creştineştile bune fapte, este
5 o răbdare de toate mâncările, sau de unele, pentru vreo boală;
p. 160 aşijderea şi |de băuturi şi de toate lucrurile lumii şi de toate
pohtele cele rele, ct să poată creştinul să-ş facă rugăciunea
cu chip mai pre lesne şi să înblânzească pre Dumnezeu.
Aşijderea ct să omosră pohtele trupeşti şi să priimească
10 harul lui Dumnezeu. Pentru cere poet Sfânta Scriptură po
meneşte, zicând: întru tot ţiindu-vă pre înşivă ca alt lui Dum·
ntttu slugi, întru răbdart multă, întru ntcazuri, întru nevoi, înti u
strânsori, tn rant, în temniţe, întru neaşâzâri, tn osttntlt, în
privegheri, în posturi. Şi intr'alt loc zice: Trâmbiţaţi cu trâm-
15 bifă tn Sion, sfinţiţi postul, propovtduiţi slujba, strângeţi norod.
Şi mai jos zice: Cruţa, Doamnt, norodul tău şi nu da moş·
ttnirta ta sprt ocară. Postul acesta când să face după chi
purile cele cuvioase, face maretnblânzire la Dumnezeu pentru
păcatele noastre, precum s'au făcut in cetatea Ninevitenilor.
20 Pentru aceasta s'au zis mai pre larg la poruncile beserecii.
In câte feliuri este postul?
Ră sp uns .
Postul este in doao feliuri, unul care este obiceiu să să
25 facă la nişte vremi rânduite, cum sânt cele patru posturi ale
p. 161 anului şi Miercures şi Vinerea. Altul care după |Întâmplare
să prilejaşte vreodată şi să face pentru nişte pricini ce să îri-
tâmplează la une cetăţi şi oraşă, care porunceşte mai marele
beserecii. Şi acesta post trebue a-1ţinerea pentru pricina a-
30 ceasta, adecăte căci să dă supunere beserecii. Aşijderea postul
este altul de obşte şi tltul osebi. De obşte este celt ce pă-
• zeşte toată beserecă; deoseBF este care ţine vreo osebită
eptrhie, tu cetete, tu vreun ortş, ssu vreun om de sineş.
Şi tcestt să ftce sau dentr’o făgăduinţă osebită ce tr fi făcut
35 neştine de sineş, stu să-i fie poruncit şi duhovnicul său.
11. 2 Cor. 6, 4 [6, 4 - 5 T] || 14. Ioil, 2, 15 || 16. [Ioil 2, 17].

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, ΙΠ, 9—I I 297
Intrebăciunea 9.
Ce lucru este milostenia ?
Răspuns.
Milostenia este un lucru al milos&rdiei, care să lucreze
'9
Dine neştine sufletului sau trupului celui ce-i trebueşte, neui- S
tându-se ce feliu de obraz este acela ce-i trebueşte milă ca
aceia. Această bună faptă este foarte de trebuinţă la omul
creştin, precum învaţă sfânta Scriptură, zicând: Că milostenia
den moarte izbăveşte şi aceasta curâfeşte tot păcatul, şi cei ce
fac milostenii şi direptăţi, umplea-se-vor de viaţă. Şi in Testa· 10
mentul Nou, întărind milostenia, zice aşa: Pasă de-ţi vinde
averea şi dă săracilor şi |vei avea comoară ta ceriu. Şi la ju P- 162
decata cea de apoi făgădueşte Hristos să dea mare plată la
cei milostivi, zicând: Adevăr zic voao, întrucât aţi făcut unuia
dentr'aceşti fraţiai miei mai mici, mieaţi făcut. Atuncea va zice: 15
Veniţi blagosloviţii Părintelui mieu de moşteniţi cea gătită voao
inpărăţie de la izvodirea lumii. Milostenia cu postul face rugă·
ciunea cătră Dumnezeu bine priimită, cât să o uculte, pre·
cum au zis îngerul cătră Cornilie: Rugăciunile tale şi milos-
teniile tale s'au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu. La 20
această bună faptă să cuprind toate lucrările milosteniei,
pentru cari am învăţat la a doa parte a Pravoslavnicii aceştia
Mărturisiri.
i ntrebăci nnea 10.
Dentr'aceste bune fapte, cari tncă altele să mai naac 7 25
Răspuns. 0
Patru de obşte bune fapte (adecăte): înţelepciunea, di
reptatea, bărbăţia şi st&mpărarea.

Care este creştineasca înţelepciune ? 30
Răspuns.
Înţelepciunea creştinească este o grijă şi bună gândire
8. Tob. 12, 9 |l 11. Mat. 19, 21 || 14. Mat. 25, 40 |] 16. [Mat. 25,
34] || 19. Dian.10, 4.
296 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, UI, 11— 13
mai nainte cugetată fi mai nainte socotită, pentru ca sfi nu

m&oiem pre Dumnezeu şi pre cel deaproepele nostru, la
p. 163 nici |un lucru al nostru sau cuget. Dirept care Înţelepciune
învaţă Domnul, zicând: Fiţi înţelepţi ca şărpii şi întregi ca
5 porumbii. Carea tâlcuind-o dumnezeescul Pavel zice: Căutaţi
dară cam ca socotinţă umblaţi, na ca neînţelepţi, ce ca înţelepţi,
răscampărând vremea, că zilele rele sânt. Dirept aceia nu vă
faceţi fără de minte, ce înţelegând ce este voia Domnului. în
ţelepciune creştinească ca aceasta să Întemeiază in curăţia
10 şi nefideşugul inemii şi In toată podoaba şi blândeţea şi In
toată judecata, ca să nu ne amăgim de vrăjmaşul sufletului
nostru şi de ceia ce ne bântuesc.
I ntrebăciunea 12.
Ce lucru este direptatea ?
îs Răspuns.
Direptatea este o faptă bună carea inparte fieşte că
ruia ceia ce i să cuvine şi păzeşte osebirea sa neuitându-se
la obraze, nu numai la trebile bogăţiei, ce şi la ale cinstei
şi la ale dregătoriilor. Iară creştineasca direptate nu numai
20 răsplăteşte bine pentru rău, ce nici iartă să pohtim rău celuia
ce ne-au făcut rău, după învăţătura apostolului ce zice: Ni
mănui rău pentru rău răsplătind, socotind mai nainte cele bune
P· 164 înaintea tuturor oamenilor. Dupre direptatea aceasta, zice |a-
cestaş apostol: Plătiţi dară tuturor datoriile: celui ce i să cade
25 a i să da birul, birul; celui cu dajdea, dajdea; celui cu frica,
frica: celui cu cinstea, cinstea: nimunui nimic nu fiţi datori, fără
cât a iubi unulpre altul. Că cel ceiubeşte prealtul, legea au plinit.
Oare ispravnicii şi judecătorii păcătuesc în direptate,
30 când pedepsesc pre vinovaţi după greşalele lor?
R ă sp un i .
Nu păcătuesc, de vreme ce nu este stăpânire fără cât
4. Mat. 10. 16 II 5. Efes. 5. 15 (5, 15-17 TJ || 21. Râm. 12, 17 ||

24. R&m. 13, 7 (13, 7—8 TJ.
PRAVOSLAVNICA ID, I S » 18 299
de It Dumnezeu dată, precum Pani: Că stăpânitoriinu

sănt frică lucrurilor celor bune, elor rele. Şi vei să nu te
temi de stăpânire ? Fă binele şi avea laudă de la dânsul;
că sluga lai Dumnezeu Iţi este lore bine. Iară de vei face
răul teme-te, că tui tn zadar sabia; că slugă lui Dum·
nezeu este, izbănditoriu spre or Î mia ce face răul. 79
IntrebăciuTea 14.
Ce lucru este stftmpărarea ?
Răspuns.
Stâmpărarea este o cumpătare, care păzeşte neştine la
mâncare şi la băutură şi la inbrăcămintea lui, aşijderea şi la
cuvintele lui şi la toate lucrurile lui, cu sl c&ruia mijloc | p. 165
alege şi orice i să cuvine lui, după cum zice apostolul: Ca
tn zio cu cuviinţă să umblăm, nu cu ospeţe ţi biţii, nu cu tă
ceri şi cu hlăpii, nu cu certe şi cu zavistii. Asemene şi lntr'alt
loc zice: Toate cu cuviinţă şi după orănduială să să facă.
Intrebăciunea 15.
• Ce lucru este birblţis?
Răspuns.
Bărbăţia, socotindu-se ca o creştinească bună faptă, este
o stătăciune a minţii, care are neştine cătră supărarea tuturor
bântuelelor ce pătimeşte pentru Hristos de la cel văzut sau
nevăzut vrăjmaş. Carea stătăciune a minţii tâlcuindu*o Pavel,
zice aşa: Cine ne vadespărţi pre noi de dragostea lui Hristos ?
O
Nicazul? Au strănsoarta, au gonina, au foamitia, au golă-
tatea, au primejdia, au sabia? Şi mai jos zice: Adevărat
sânt că nici moarte, nici viaţă, nici îngerii, nici începături,
nici putiri, nici asti di acum, nici a ii viitoan, nici înălţime,
nici adâncime, nici vno altă zidin va putea să nt desparţă
pn noi di dragostta lui Dumntztu, aa a este tn Hristos 30
Iisus Domnul nostru. De fspte dară bune ca acestea am
1. Râm. 13, 3 [13. 3-5 TJ || 13. Râm. 13, 13 || 16. 1 Cor. 14, 40 ||
24. Râm. 8,35 || 26. Stih 38 [8, 38-39 TJ.
I
ItM V U V tB I a ft m is—is
M M «Aed w aw iee Ae iiw d a sâate ta Dafeşidc alalte

b n e fapte
l a t r e bAct u n e a 16.
Ce bera este picituirea?
K lip iia
P lc M m dea sineş a'are fiinţă. cAd n este zidire a
Ha D w b o m l Dirept aceia mm s i poate tâlcui ce să fie ;
i n i tacit pules zice c i eafte o voe neinfrinatA a omului si
a diavolului au precum zice sfânta Scriptură: Păcatul u it
• M r f f » Adecăte picatei este călcare lefii lui Dumne·
wmm fi cAIcmb aceasta «ele ca adevărat o topotrivnicire ca
aA lapotrivafc«#e v«ii lei D m u e ztu vend den cuget fi
4mm singuri alegerea cAlcAtorislui Deatm care topotrivnicire
•A aaşle moartea «I toetA dameazeiasca urgie, precum zice
• Scriptura: M i a A e A M b '» naşte păcatul, iară păcatul
sâvârşâmdm-n. aef/e moarfta.
Intrebăciunea 17.
la cAte ee Inparte picatul?
Răspuns.
După sfânta Scripturi altoi este păcatul spre moarte, şi
altoi n spre moarte. Dirept acela alte p icituiri sânt de
■Mrti fi altele aa da moarte.
î n t r e b A c i u n e a 18.
Ca este pAcAtairea de moarte?
* Răspuns.
β- HJ De moarta păcătuirea este când netocmita pohtă | a
omului aa face n a u lacra care aiave s i zăticnească po*
raoca lai Dumnezeu, sau sA nu va eA faci voeş şi den a
sa alegere ceia ce porunceşte Dumnezeu; despre care lucru
S sA răceşte dragostea cea cAtră Dumnezeu şi cătră aproapele
siu, şi pohtA ca aceia osebeşte pre om den harul lui Dumne
zeu şi ucide dupre ce să plineşte cu fapta. Dirept aceasta
9. 1 Io n , 3, 4 ij 20. (lacov. I. I5|.

VUVNVAM CA M lM M l ttl I M t |N
şi de moarte păcătuire m i · iAvăţat αΊ fM M mc*

apostolul: C i pkta ^ M l n tsk μ Μ k ri Iş m M
voinţa numai, c iti va hotărî M|feM Ai aM uam I pioAtti)
răneşte sufletul, insă nu-1 omoară de tot,
Intrebăciunea 11. · J»
In cite Ai inpane păcătuirea cea de m r t iî
Răspuns
Păcătuirea de este
m oarte alta strâmoşAScâ ţi Alta
den Alegerea lu i, adecăte a o m u lu i
Ca este păcătuirea cea strămoşască ?
Răspuns.
Păcătuirea strâmoşască este călcareA dumneiecştii legi
care s'au dat in raiu strămoşului Adam, cănd s'su us citră
dânsul: Iară den lemnul a cunoaşte binele fi râul ai im 1·
mâncafi dentr'ânsul, că in ce zi veţi mânca denfrântul, cu
moarte veţi muri. Această strămoşsscă păcâtuire au trecut de
la Adam la toată |firea omenească. Că toţi eram atuncea In fi IM
Adam şi aşa pren un Adsm au tr«cut Ia noi Ia toţi picatul
Dirept aceia ne şi zimisluim şi ne naştem cu picatul aocstA, *
precum InvAţă sfinte Scripturi, zicând: Prentr'un om păcatul
au Intrat tn lume, fi prtn pâcai moartea, fi aşa in tofi oamenii
moartea au răzbătut. spre care tofl au grtfit. Această strâ-
moşaeci plcitulre cu nici o pocăinţă nu este cu putinţi
u
a s i şterge; numai cu harul lui Dumnezeu si pierde pren 25
întruparea Domnului nostru Iisus Hristos şi a virsirii cin
stitului sângelui său. Şi AceAstA si Iaca cu tAina sfân
tului botez. Căci cine nu s'au botezat, accU nu este slobod
de picst, ce este fiiu urgiei şi muncii cei dt veac, după
cum este zis: Adevăr, adevăr zic fie: dt nu să va năşit *
ntşiint dtn apă şi dm Duh, nu va putea Intra la tnpărăfia
lui Damnata.
l R in . 6. 23 f! 15. Bit 2, 17 || 21. Râm. 5, 12 || 30. loao 3, 5,

302 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, IO. 21— 94
Ce este păcătuirea de moarte den alegere?
Răspuns.
Păcatul de moarte den alegere este acela care U.facem
5 după botez noi loşâne, cu a noastră voe şi pohtă, în vârsta
noastră cea deplin, înpotriva cei aiave poruncii lui Dum
nezeu, părăsind cea cătră Dumnezeu şi cătră cel deaproape
dragoste. Cu care păcat pierdem dumnezeescul har, care
p 169 am luat la sfântul botez şi cereasca | înpărăţie şi ne facem
10 robi veşnicii morţi, precum zice apostolul: Nu ştiţi că la
care vă puneţi pre înşivă robi spre ascultare, robi sânteţi că
ruia ascultaţi; au păcatului spre moarte, au ascultării spie
direptate. Păcătuirea aceasta să dezleagă cu pocăinţa şi cu
milosârdia lui Dumnezeu, pren Iisus Hristos Domnul nostru,
15 când preotul iartă păcatele celui ce să pocăeşte la vremea
ispovedaniei.
î n t r e b ă c i u n e a 22.
In câte chipuri putem să înpârţim această zisă .pă
cătuire den alegere?
20 Răspuns.
In trei chipuri; ce în partea cea dentâiu putem să
punem cele mai de obşte păcate de moarte, adecăte cele
dentru care să nasc altele. Iară fn cea de a doa, cele ce
sânt înpotriva sfântului Duh. Şi în cea de a treia, păcatele
25 celea ce mai adese strigă cea de la Dumnezeu răscumpă
rare In lumea aceasta.
Care sânt cele mai de obşte păcate de moarte?
Răspuns.
30 Acestea sânt: trufia, lăcomia, curvia, zavistia, nesaţiul
pântecelui, pizma şi lenea.
Ce lucru este trufia?
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, 10, 9 4 - fe 303
Răspuns. p. 170
Trufia este o netocmită pohtă a insişti lui flăvi, fără
de direptate, ca sft covârşascâ neştine pre alalţi ce sânt de
potriva sa, cu direptate sau fără direptate. Acest felia de
picat era cel dentâiu care s'au niscut la Luceafărul acela 5
(adecăte la satana) de la carele toate alalte, ca dintre o 79
fântână otrăvită au izvorlt. Pentru aceasta zice înţelepciunea:
Frica Domnului urăşte nedireptatka, sudalma şi trufia şi căile
ficlenilor. Şi tntr’alt loc Scriptura zice: Urltă $este înaintea
Domnului şi a omenilor trufia. Păcatului acestuia li este In· io
potrivă buna fapta stnerirei, carea Domnul nostru Iisus Hristos
întirindu-o şi indemnându-ne pre noi ca si o ţinem, zice:
Invâţaţi-vă de la mine că blănd sănt şi smerit cu inima, şi
veţi afla răpaos sufletelor voastre.
Intrebăciunea 25. 13
Cari alte păcate mai deosebi s i nssc den riutatea
aceasta?
Răspuns.
Acestea: a prepune neştine rău de aproapele său şi a
cleveti pre ai beserecii şi pre mirenii oameni, a nu sa su- 20
pune beserecii şi celor mai mari. Lăudarea, pohlebuirea,
pricile, pizmele, vrăjbile, cea firi de vreme mulţi cercare,
mândria, |defăimarea poruncilor lui Dumnezeu, petrecerea şi p. 171
oblciuirea In rele si altele asemene. Ce carele va vrea si
fie slobod de picatul acesta, trebue pururea si-ş aduci a- 23
minte de cuvântul care au zis Dumnezeu cătră Adam: Că
pământ eşti şi tn pământ te vei întoarce. Şi judecata cea de
apoi şi munca cea de veac şi Încă cuvintele acestea ale 0
apostolului care zice: Că Dumnezeu trufaşilor să pune tn-
potrivă, iară smeriţilor le dă har. 30
Ce lucru este lăcomia?
Rispuns.
Lăcomia este o netocmită pohtă ca să aibă neştine
8. Prici. 8, 13 || 9. Sir. 10, 7, || 13. Mat. 11, 29 || 26. Bit 3, 19 |{
29. [lacov, 4, 6).
JM PRAVOSLAVNICA UJUrUSELM. W . 96- 38
bogăţie şi averi. Pentru pâcimirea aceasta zice Scriptura:

Cst ce oraţie strâmbătatea, îndelungată vreme va trăi. Şi a-
posioluî ace: inimă deprinsă cu lăcomii având. Hi bteste
mutai sânt. Ce H— faptă care eete înpotriva răutăţii aceştia,
9 est* diteţugui, dupre cum zice prorocul: Râsipil·an, dat-au
săracilor; direptatea lui rămâne in veacul veacului.
Care picate aă nasc den lăcomie ?
Răapuns.
Den lăcomie să nasc aceste păcate: răpirea, uciderea,
p. 172 ficleşngnl, minciuna, răscoala, f sila şi crudătatea, nemiiosâr
dia, neomenia, inpietrirea inimii, zavistia, necredinţa, nedirep·
latea săracilor şi a altor oameni, scumpetea, furtişagul şi
altele asemene. Ce aşa cine va vrea să scape de păcatul
15 acesta, trebue aă-ş aducă aminte de cea de voe sărăcie a
lui Hristos Domnului nostru, precum lnsuş zice de sineş:
Vulpile aa vizunii şi pasările ceriului lăcaşuri, iară Fiiul Omului
nare unde-ş pleca capul Deci şi aceasta trebue a cugeta că
este numai purtătoriu de grija avuţiei, iară nu stăpân şi
20 va da seama de acea purtare de grijă la Dumnezeu In
vremea judeţului.
Ce este curvia sen nestâmpărarea 7
Ră s p uns .
25 Curvia este o netocmită pohtă a trupului înpotriva po
runcii Ini Dumnezeu, care să face tntr'al său trup al omului,
precum zice apostolul: Tot păcatul, care va face omul afară
den trup este, iar cel ce curveşte, tntr'al său trup păcătueşte.
Lângă aceasta, de vreme ce tot creştinul este mâdulariu
30 trupului lui Hristos, aflându-se in curvie cu curvele, să
spurcă pre sine. Şi corn că este mâdulariu trupului lui Hristos,
apostolul o Învaţă, zicând aşa: Nu ştiţi că trupurile voastre
2. Prici. 28, 16 || 3. 2 Petru, 2, 14 || 5. PaaL 111, 9 || 17. Mat. 8,

20 || 27. 1 Cor. 6, 18 || 32. 1 Cor. 6.15.
PtAVOSLAVKtCA M M NM I, Μ. 3» 3W
modulări { «le Im Hristos sânt? Deci M L m M M Mii » m

Hristos h?e k-mlm mădubri camei? Mi «fee Dmmmmstăs
-aceia. Şi Ittr’ahkoc rice: Fog/fi como pdeefatai. Dară acestuia
« I puae împotrivi bana faptă a stâmpărârii.
Intrebăciunea 29, I 7»
Den păcătuirea aceasta care altele ai naac?
Răspuns.
Orbirea minţii, urlciunea spre cele dumnezeeţti, pi·
:gânătatea, zavistia, deznedâjduirea, hlipia, lenea, vrăjmăşia,
cătră deaproapele său şi altele asemene, lari cine va al io
scape de păcatul aceata, ai aibi pururea In gindu lui ol
Dumnezeu alt nic&iri na rImine, numai In inima cea curţii
fi stimpiraţi. Pentru care lucru fi cântăreţul de psalmi al
roagă si'i des Dumnezeu inimi curstl, zicând: Inimi curată
.zideşte in mine Doamne şi Duh dirept tnnoeşte tn otrobiile mele. is
î ntrebăciunea 30.
Ce lucru este zavistia ?
Răspuns.
Zavistia este o mâhnire şi o durere a inemii pentru
binele celui deaproape şi bucurie şi veselie pentru răul de- 20
aproapelui său. Şi aceasta ai face au cind’cel deaproapele
nostru este mai bogat, au cici are şi el deopotrivă bogăţia.
Aceastaş să înţelege şi J pentru cinste, pentru slave, pentru p. IU
ştiinţe şi meşteşuguri şi pentru celealalte bune fapte; pentru
care păcat zice Scriptura: Lepădând, dară, toatâ răutatea şi 21
iot ficleşugul. ţi făţăriile şi zavistiile şi toate clevetiturile, ca
nişte prunci acum născuţi pohtitt, cel cuoântătoriu şi curat
lapte, ca intru el să vă creşteţi.
Intrebăciunea 31.
Care păcate să nasc den zavistie ? 30
Răspuns.
Urlciunea, mozaviria, defăimarea, ficleşuguri. Inşălfi-
3. (I O r . 6, 18] ]] U . P a l 50. II || 25. 1 Petru. 2. I

50
306 PRAVOSLAVNICA MABTURBIRE, ΠΙ, 51— 34
cinai, ucideri fi altele asemene. Iară carele va să scape?

de păcatul acesta, trebue să socotească, că orice lucru bun
să dă Ia om, tot este den harul lui Dumnezeu, dupre zis»
ce să zice: Ce ai care n a i luat? Iară de ai şi luat, ce t+
5 făleşti, ca cam n a i fi luat? Şi fieşte carele ce zavistueşte de
binele ce dă Dumnezeu, blestemă pre Dumnezeu şi este
asemene celuia cătră care s'au zis: De este ochiul iau fi-
clean, căci sânt eu ban? Au nu mi să cade a face ce voiir
vrea întru ale .mele? La păcatul acesta sânt înpotrivă gândul·.
10 cel bun şi buna voinţă.
Ce lncru este nesaţiut sau lăcomia pântecelui?
p 175 Răspuns.
Lăcomia pântecelui. au nesaţiul, este o peste măsură»
15 pohtă a mâncării şi a băuturii, ce o (ace neştine afară den
orânduitul obiceiu. Pentru păcatul acesta sfânta Scriptură
zice aşa: Luafi-vă, dară, aminte pre voi nu cândai să să
tngreueze inimile voastre, în preste măsură săturare şi beţie şi
grijâle vieţii; şi fără de veste va sosi asupra voastră zioa aceia►
20 Şi intr'alt loc zice: Ca in zio cu cuviinţă să umblam, nu cu
ospeţe şi cu beţii.
Care păcate să nasc den lăcomia pântecelui?
R ăspuns.
25 Trândăvia, lenea spre blagocestvie, pohtă trupească,,
jocuri şi râsuri grozave, obrăznicia, defăimarea aproapelui,
mustrări, prigoane, năravuri varvare, boale grele, nesaţiu şi
altele ca acestea. La păcatul acesta să pune înpotrivă buna
faptă a ţinerii şi cumpătul, dupre zisa ce s'au zis: Toate ctr
30 bună cuviinţă şi după orănduială să să facă.
Intrebăciunea 34.
Ce lucru este pizma ?
4. 1 Cor. 4, 7 || 7. M at. 20, 15 j| 17. Luc. 21, 34 || 20. Râm. 13,

13 || 29. [1 Cor. 14. 40].
PRAVOSLAVNICA H A lH — DTB. UI. 34- 36 307
Ră s p u n s .
Pizma este o sprinsă pohtă pentru csrea va cel mă·
nios să facă răscumpărare spre cel ce l-au Întristat pre
d&nsul, ori In adevăr, ori |tn părere să-l fie Întristat. Pentru P- tH
păcatul acesta, aşa zice sfânta Scriptură: Fie lot omei grab- 5
9
nic a auzi şi zăbavnic a grăi, târziu sprt urgie. C i urgia 0-
mulai direptatea lai Dumnezeu nu lucrează. Şi intr'alt loc zice:
Toată amărăciunea şi mânia şi urgia şi strigarea şi blestemarea
rădici-se de la voi tnpreună cu toată răutatea.
I nt rebă ci unea 35. 10

Cari păcătuiri să nasc de la această învechită mânie,
adecăte pizma 7
Răspuns.
Den pizmă să nasc iarăş prici, zavistii, ucideri, nebunii,
răscumpărări, pagube şi altele asemene. La păcatul acesta 15
să pune Înpotrivă buna faptă a răbdării carea. o dovedeşte
apostolul, zicând: Că răbdare vă trebue, ca voia lui Dum·
nezeu făcându-o veţi primi făgăduinţa.
Ce lucru este trândăvia sau lenea 7 20
Răspuns.
Trândăvia este o răceală şi o lenevie pentru spăsenia
sufletului cea veşnică, pentru carea lenevire omul să Întri
stează şi să mâhneşte pentru binele ce va să facă; căci să
fereşte de osteneala cea ce foloseşte spre bine, înpotriva 25 to
căria scriind, apostolul zice aşa: | Ca să nu fiţi leneş, ce ur p. 177
mători celor ce moştenesc făgăduinţele pren credinţă şi pren
lungă răbdare. Aceasta şi Mântuitoriul nostru tfilcuindu-o,
zice cătră leneşa aceia, slugă: Vicleană slugă şt leneşă, ştiai
că secer unde riam eămănat şi strâng de unde nam răiipit. jq
Şi mai jos zice: Şl pre nevrednica slugă băgaţi-o la întune
ricul cel mai di afară; acolo va fi plânsul şl icrâşnirea
dinţilor.
5. Iacov, 1 ,19 |
|8. Ev. 4. 31 [Efes. 4,31 T) || 17. Evrei, 10, 36 || 26.
Ev. 6. 12 II 29. Mat. 23, 26 || 31. [Mat. 25, 30].
308 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, ΙΠ, 37— 39
Intreb&ciunea 37.
Care păcate să nasc den lenevie ?
Răspuns.
Den voe becisnicia, tăgăduirea de păcat, scandălul,
5 blestemăţia, prepunerea şi altele asemene acestora. La pă
catul acesta să pune înpotrivă buna faptă hiorii aminte şi a
ne voinţei, spre care Hristos îndemnând, zice aşa: Previghefi,
dară, că nu ştiţi zioa, nici ceasul în carea Fitul omenesc va
veni. Şi apostolul zice: Trezviţi-vă şi privegheţi, că pârâşul
10 vostru diavolul, ca un leu răcnind umbla, căutând pre cine să
înghiţă, căruia staţi înpotrivă, întăriţi fiind in credinţă.
î n t r e b ă ci u n e a 38.
Care sânt păcatele celea cătră sfântul Duh?
Răspuns,
15 Cea multă şi necuvioasă nădăjduire în harul lui Dum-
p■178 nezeu, deznedăjduirea, adecăte a nu avea |neştine nădejde
la milosârdia lui Dumnezeu, înpptrivnicirea spre cel aiave
şi întărit adevăr, lepădarea de pravoslavnica credinţă a
creştinilor.
20 î n t r e b ă c i u n e a 39.
Ce este multa nădftjduirea spre harul lui Dumnezeu?
Răspuns.
Multa nădăjduire este cea multă indrâznire ce are ne
ştine în milosârdia lui Dumnezeu, când nădâjdueşte, că pă-
25 cătuind, nu-i va opri Dumnezeu harul său, nici îl va pedepsi;
şi într'acesta chip să face nebăgători de seamă de dumne
zeiasca direptate. Si carii sânt supuş la această greşală, as
culte pre apostolul care-i învaţă, zicând: Au bogăţia bună
tăţii lui şi îngăduiala şi răbdarea lui ocărăşti, necunoscând ca
30 bunătatea tui Dumnezeu pre tine la pocăinţă te aduce ? Ce
dupre întărirea-ţi şi nepocăita-ţi inima ta strângi comoară ţie
însuţi, urgie în zioa urgiei şi a descoperirei direptei judecăţi
lui Dumnezeu. Ca aceştea sânt ceia cărei cutează şi zic de
7. M et. 25, 13 || 9. 1 Petru, 5, 8 |J 28. R&m. 2, 4.

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISISE, ΙΠ, 39— 40 309
faţă : Când va vrea Dumnezeu, mă voiu spăsi, şi când nu va

vrea, voiu peri. Pentru care lucru, nimic nu t i nevoesc să
să indirepteze, ce defăimând, batjocuresc aplscnia sufletului
lor; pre cărei sfânta Scriptură li Învaţă, zicând: Nu este voe
înaintea Părintelui celui den ceriuri ca să piară unul den micii 5
aceştea. Şi |pren prorocul, zice Domnul: Trăetc eu. zice A- p. 179
donai Domnul; nu voiu moartea păcătosului, ca să să Întoarcă
necuratul den calea lui şi să trăiască. Şi intr'elt loc zice
apostolul: A l Spăsitoriului nostru Dumnezeu, carele va
toţi oamenii să să spăsească şi la cunoştinţa adevărului să vie· 10
Aşijderea greşise, şi ceia ce numai cu credinţa, fără de bun·
fapte nădejduesc sâ moştenească viata cea veşnici.
Ce lucru este deznădăjduirea den milosârdia lui
Dumnezeu. 15
R ă sp u n s .
Deznădăjduirea este o rea credinţă de milosârdia lui_ _
Dumnezeu, ce are păcătosul, rău socotindu-o, cum pentiu
picatele ce au făcut, au pentru bunătăţile care n'au făcut.
Dumnezeu nu-1 va erta, sau nu*l va băga la harul său, pi* 20
rându-i-se- că doară răutatea omenească prisoseşte preste mila
lui Dumnezeu, precum au zis Cain: Mai mare im este vina
decât a mi să erta. Şi blestem mare ca acesta hulia mult
dumnezeiasca milostenie şi bunătate. Dirept aceasta, nu tre
bueşte nimeni, de ar fi şi Inpovărat de prea grele păcate, să 25
să deznădăjduiască vreodată de nehotărlta lui Dumnezeu iu
bire de oameni, aducându-ş aminte de fiiul cel curvariu, pre
care pocăindu*se l-au priimit cu faţă blândă şi |inimă. Cu p. 180
care lucru au învăţat nu numai de şapte ori să ertam fra

telui nostru, care va greşi spre noi, când să Întoarce, ce 30
până tn şaptezeci de ori cite -şapte de zi. Şi pren prorocul
zice: înfoarceţi-vă spre mine den toată inema voastră şi tn post
(şt tn sac) şi tn plănsoare şi tn suspine. Şi vă rumpeţi inimile
voastre, iară nu hainele voastre, şi vă întoarceţi cătră Domnul
Dumnezeul vostru, că milostiv şi milosărd este, mult îngădui- 35
/or/u şi mult milos este şt căitoriu de răutăţi.
4. Mat 18, 14 ||6. Iezec. 33. I I || 9. I Tim. 2 ,4 || 22. Bit. 4, 131|
30. Mat. 18, 29 (18, 22 T] || 32. Ioil 2, 12 [2. 12-13 S|.
310 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, IU, 41—42
Ce este inpotrivnicirea sau pizma care face neştine spre
aiavele adevere ?
Răspuns.
5 Pizma sau înpotrivnicirea Înpotriva cunoscutului şi a
doveditului adevăr este un păcat, când neştine cunoaşte cu
amăruntul, binele care este, iară ca să păcătuiască cu mai
multă îndeletnicire, să bate cu pizma, cu cuvftntul şi cu fapta,
stând in potrivă şi cunoştinţa sufletului. Pentru ceia ce fac
10 păcat ca acesta, zice Scriptura: Că să descopere urgia lui
Dumnezeu de la ceriu peste toată păgânătatea rea şi nedirep-
tatea oamenilor celor ce adevărul tntru nedireptate tl fin. Aşe
ze/ mene păcătuesc şi ceia carii faptele cele bune ale J aproa
pelui lor le clevetesc, zicând a nu fi de la Dumnezeu, pre·
15 cum Fareseii şi Iudeii făcea asupra lui Hristos, când gonia
duhurile cele necurate cu cuvântul şi făcea minuni. într'a*
cestaş păcat să află şi cela ce zavistueşte pre aproapele
său pentru harul lui Dumnezeu şi cela ce nu Învaţă pre cei
nelnvăţaţi incheeturile credinţei pentru răutatea lui. Care
20 patimă tu, Hristoase, tnpărate, dezrădăcinează o den inimile
tuturor catolicilor şi pravoslavnicilor creştini. Aceastaş tre·
bue să să socotească şi pentru ceia ce scriu In făţărie bla-
gocestvia şi celeslalte bune faceri, care sânt roadele sfân
tului Duh. Aşijderea spre aceasta păcătuesc şi câţi tăgăduesc
25 credinţa Iui Hristos, după cum s’au zis: Tot carele va măr
turisi tn mine înaintea oamenilor, mărturisi-voiu şi eu Intru el
înaintea Tatălui mieu celui den certuri. Iară carele mă va tă
gădui pre mine tnaintţa oamenilor, tăgădui-voiu şi eu pre el
tnainteQ Tatălui celui den certuri.
30 i n t r e b ă c i u n e a 42.
Cari păcate sânt celea ce strigă răscumpărare de la
Dumnezeu mai adese In lumea aceasta?
R ă sp u ne.
Acestea: cea de voe ucidere, pentru care sfânta Scrip·
35 tură zice: Glasul sângelui fratelui tău strigă cătră mine de la
10. Râm. 1, 18 II 25. Mat. 10, 32 || 35. Bit. 4, 10.

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRB. III, 4 2 - 4 3 311
fiămănt. După |aceia lucrul Sudomitenilor, precum zice Dom p. 182

nul : Strigarea Sodomului şi a Gomorului să înmulţi câtră mint,
şi păcatele lor mari sânt foarte. Deci pogorându-mă voiu vedea
■de să săvârşesc după strigarea lor cea ce vine cătră mine,
■iară de nu, ca să cunosc. Aşijderea şi asupreala săracilor, B
văduvelor şi a sirimanilor şl oprirea simbriei argaţilor, du
pre zisa proroculni Malahiei: Şi mă voiu apropia cătră voi
în judecată şi voiu fi mărturie grabnică asupra fârmecătortlor
şi asupra prea curvelor şi asupra celor ce să jură în numele
meu minciuni şi asupra celora ce opresc simbria năimitului 10
şi celora ce fac silă văduvelor şi dau pumni sirimanilor şt
■celora ce abat judecata nemernicului şi celor ce nu să tem de
mine, zice Domnul atotţiitoriul. Şi la acestea putem ei a-
daogem şi nebigarea de seamă şi nemulţemirea cea cătră
părinţi, precum zice Scriptura: Cela ce bate pre tată-său 15
sau pre mumă-sa, cu moarte să să omoară, Cela ce va
grăi de rău pre tată-său sau pre mumă-sa, cu moarte să să
sfârşatcă.
Care este cea nu spre moarte păcătuire ? 20
R i t punt.
Păcătuirea cea nu spre moarte, carea şi ertătoare unii p. 183
•o numesc, este cea de care nici un om nu poate să scape,
afară den Hristos şi den Fecioara Maria. Insă nu ne depăr
tează den harul lui Dumnezeu, nici ne supune la moartea 25
cea veşnică. Pentru păcat ca acesta zice Scriptura: De vom
zice că păcat navem, pre înşine rătăcim şi adevărul nu este
.în noi. De păcatele aceste nu este număr. Iară incăş acelea
să zic adevărat ca acestea, ‘câte nu să Închid in cele de
moarte. Ce nici acestea nu trebue neştine a nu le băga 30
seamă şi a nu le Indirepta; mai vârtos in toate zilele mer
gând la pat, să ie cugete noaptea, Inpreună şi cu celealalte,
să plângă cătră Dumnezeu, după cântăreţul de psalmi care
zice: Care ziceţi în inimile voastre, pre aşternuturile voastre
deşchideţi-le. Şi voiu spăla în toate nopţile patul mieu şi cu 35
2. Bit. 18, 20 (IS, 20-21 S] || 7. Malah. 3. 5 || 15. Ishod.21, 15

1121. 15. 17 S] II 26. 1 loan, I. 8 || 34. P u l. 4. 5 [4.4 SJ ||35. Paal. 6, 6.
312 PRAVOSLAVNICA MABTUBOBB, HI, 4 5 — 45
lacrămile mele aşternutul mieu voiu uda. Şi să ceară ertă-

ciunea cu rugăciunile sfintei de Dumnezeu Născătoare şi ale-
tuturor sfinţilor, pentru că sânt şi acestea urtte nainte·
dumnezeeştii slave, după Scriptura ce zice: Scârbă este·
5 Domnului cugetul nedirept. Şi de nu să vor tndirepta şi a-
cestea cu pocăinţă, deşchid calea spre păcatele cele de-
moarte şi aduc la om răceală şi negrijă şi nebăgare de-
seamâ spre plinirea poruncilor lui Dumnezeu.
p. 184 I n t r e b ă c i u n e a 44.
io Oare este vreun chip cu care neştine să face părtaş de-
păcate striine?
Răspuns.
Atunce ne facem părtaş de greşalele striine, când în
demnăm pre cineva ca să greşascâ, mai vârtos pre cela ce-
t5 nu poate a să ajuta dentr'altă parte, fără cât de la noi şi la
noi îş pune toată nădejdea, într'acestaş chip sânt cei duhov
nici, cărei lasă pre om să trăiască nezăticnit afară de dum>
nezeeştile porunci şi de învăţăturile besericii. Aşijderea şi
stăpânii, când îndeamnă slugile lor spre rău, sau bărbaţii
20 fămeile lor, părinţii feciorii lor, dăscălii ucenicii lor; cându-i
lasă in slobozenie să greşască, unii ca aceştea asemene
vor da seama la Dumnezeu, la vremea judecăţii, pentru
ceia ce au avut supt chivernisirea lor. Dirept aceia Pavel
învăţând zicea cătră Timotei: Mâinile degrab pre nimeni nu
25 pune, nici fii părtaş păcatelor striine, pre tine-ţ curat te
păzeşte.
Cu ce alt chip ne facem părtaş păcatelor altora?
Răspuns.
30 Când neştine dâ pricină altora a păcătui, cu vreun^
scandal indemnătoriu păcatului, au cu semn, au cu cuvinte
p. 185 necinstite, au |lăudând răul, au hulind faptele cele bune..
Aicea aşijderea să poată număra cela ce cu voia lui Întărită,
pre cineva spre mânie, sau nu zăticneşte răul cât va putea, .
4. Prici. 27, 15 [Pilde, 15, 26 S] ||, 24. 1· Tim 5, 22.

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, III. 4 3- 47 313
sau nu învaţă bine, după datoria aa. Fieştecare dentr'aceştea

să face părtaş de păcatul altuia.
De vreme ce s'au grăit pentru bunele fapte şi răutăţi,
pohtesc să-m spui şi pentru poruncile lui Dumnezeu. 5-
Răspuns.
Poruncile lui Dumnezeu sânt zece, iară într'acestea să
cuprind şi alte lucruri.
Dară poruncile Legii vechi plinitu*s'au ? 10
Răspuns.
Poruncile Vechiului Testament, care era pentru sfintele
slujbe şi taine şi închipuia lucrurile lui Hristos, toate acelea
au trecut. Şi precum umbra să osebeşte viind adevărul, In·
tr’acestaş chip şi acelea au trecut; şi creştinii nu sânt datori »5
a le plini, ce numai cele porunci cari să uită ca să să pă
zească dragostea cătră Dumnezeu şi cătră vecini, nu numai
este datorie să să păzească de creştini, ce mai cu multă grijă
şi plinire, de cum să păzia de Izrailtenii Legii vechi. Căci de
mai multe faceri de bine ne·am făcut noi părtaş de Ia j 20
Dumnezeu şi fără de nici o potrivire am luat harul sfântului p. 186
Duh pren Domnul nostru Iisus Hristos decât aceia. Dirept
aceasta trebue să prisosească faptele noastre cele bune pre
lucrările Iudeilor, după cum s'au zis: De nu va prisosi di
reptatea voastră mai mult de cât a Cărturarilor şi a Fariseilor, 25
nu veţi intra întru tnpărăţia certurilor. Asemene aţi auzit că
sau zis celor de demult: să nu ucizi, că cine va ucide, vinovat
va fi judecăţii. Eu dară zic voao, că tot cel ce mânie pre fra
tele său în deşărt, vinovat va fi judecăţii. Şi carele ar zice fra
telui său răca (adecăte tu), vinovat va fi săborului. Şi ori care 30
ar zice nebune, vinovat va fi lagheena focului. Aceastaş şi pentru
oare care altele, zice Intru acelaş loc; toate dară poruncile
trebue să să păzească, cari să uită spre cea cătră Dumnezeu
24. Mat. 5,20 [5, 20-22 TJ.

314 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, IU. 47— 50
şi cătrft vecin dragoste. Căci la aceste doao porunci toată

legea şi prorocii spânzură, precum zice Domnul: Să iubeşti
pre Domnul Dumnezeul tău dintru toata inema ta şi dintru
tot sufletul tău şi dentru tot cugetul tău. Aceasta este cea
5 dentâiu şi mare poruncă. A doa, iară asemene aceştia. Să
iubeşti pre vecinul tău ca pre tine. Intr’aceste doao porunci,
toată legea şi prorocii spânzură.
p . 187 I n t r e b ă c i u n e a 48.
Cum sânt poruncile zece, când Hristos Domnul nostru
10 doao numai au adeverit ?
Răspuns.
Aceste doao porunci sânt mai peste tot şi mai lncepă·
toare, In cari toate celealalte să întemeiază. Dirept aceasta,
aceste zece tn doao table să Inpart; şi in cea dentâiu sânt
15 puse acelea cari ne poruncesc să păzim dragostea cătră Dum
nezeu. Iară In cea de a doua sânt celea ce ne Învaţă In ce
chip vom ţinea dragostea cătră vecin. Hristos dară cu aceste
doao porunci, pre toate cele zece întăreşte şi adeverează.
Şi pentru legea aceasta, zice: Mai lesne isit ceriul şi pământul
20 să treacă, decât den lege o cirtă să cază.
Care este întâia poruncă a cei dentâilea table?
Răspuns.
Porunca cea dentâiu a tablei, sau a lespezii cei dentâiu,
25 aceasta este: Eu sânt Domnul Dumnezeul tău, care ti-am
scos din pământul Eghipitului, din casa robiii. Sâ nu· fi fit
fit Dumnezei alţii fără d i mint.
Cum trebue să Înţelegem porunca aceasta?
30 Răspuns
La această dentâiu poruncă Domnul Dumnezeu dă |
2. Mat. 22, 37 [22, 37—40 TI ||19. Luca 16, 17 || 25. Iahod, 20, 2
[20,2—3 SI.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, ID, 5 0- 3» 315
omului cunoştinţa sa, ca s!*l cunoască, de vreme ce pentru p. m

săvârşitul acesta pre om cuvântătorii] l-au zidit, ca să-l cu
noască domn şi făcătoriu lui. sS-1 slăvească. Şi n'au Început
de la facerea lumii să zică: Eu sânt Dumnezeu care am
zidit lumea, ce: Eu sânt Dumnezeul tău, zice, care /«-om scos 8
dtn pământul Eghipetului. Căci aceasta era la Iudei mai cu
cuviinţă, să facă Începătură să-i înveţe lege den lucru nou
şi minunat, ce era atuncea înaintea ochilor lor, cât dentr'aceia
să cunoască mai aiave şi mai bine iubirea de oameni a lui
Dumnezeu a-1 slăvi mai cu os&rdie şi numai lui să slujască. 10
Cu toate acestea tntr'alt loc aşa de sine mărturiseşte, zicând:
E a am făcut pământul şt om pret/e dânsul; eu cu mâna mea
am întărit ceriul; eu tuturor stelelor am poruncit. Şi puţinei
mai tn sus zice: Eu, Domnul Dumnezeu, ţi nu mai este fără
de mine Dumnezeu. La porunca aceasta mai mult sftnt datori 15
creştinii decât Ovreii, de vreme ce mai mare slobozire s'au
dat de la Domnul şi Dumnezeul nostru creştinilor, decât
Ovreilor, precum zice apostolul: Care ne-au Izbăvit pre noi
den puterea tntunerecului ţi ne-au mutat la tnpârâţla Fitului ~~
dragostii sale, întru care avem răscumpărarea pren săngele său, 20
ertarea păcatelor. într'a doa parte purunca I aceasta opreşte p. 189
pre Izrail sfi nu să închine la alt Dumnezeu, nici altuia aă
slujască, fără sângurului Dumnezeu. Dirept aceia la porunca
aceasta să cuprinde cea den lăuntru şi de la inemă slavă
spre Dumnezeu, ce să naşte den cunoştinţa cugetului omenesc. 25
Cine picătueşte la porunca aceasta şi cum ?
Răspuns.
înpotriva poruncii aceştia greşăsc de moarte, Intâiu ceia
ce nu cunosc nici un Dumnezeu, după cântăreţul de psalmi, 30
care zice: Zise nebunul tn inima la i: Nu este Dumnezeu. Dupre
aceia greşăsc, al doilea, cei ce-ş pun lor dumnezei mul(i, la
carii dau slavă şi slujbă, ca cătră adevărat Dumnezeu, pre
cum făcea Elenii. A treia, greşăsc la porunca aceasta, ceia
care să dau pre sine diavolului, cum sânt vrăjitorii şi câţi 35
5. [Eşira. 20, 2) || 12. lahod, 45,12 (led· 45, 12 SI || 14. Stih 5 |l
18. Col. 1, 13 || 31. (Psalm 13. 1).
316 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISISE, ΠΙ, 51— 52
umblă cu lucrurele lor, cum sânt ceia ce poartă neşte lucruri

de pază şi nişte închipuiri, ca cum sânt nişte baere sau advare
de farmece. A paira, ceia ce au disidemonii (adecăte nişte
păreri nebuneşti de credinţă) şi cred intru ele. Asemene şi
5 ceia carii la boalele lor priimesc descântecele babelor şi alte
disidemonii ţin. A cincea, câţi ţin vrăjile de toate lucrurile»
A şasea, ceia ce nu cred pravoslavniceşte un Dumnezeu
P. 190 cu |firea in trei obraze. A şaptea, ceia ce mai mult nădăj-
duesc în vrednicia lor, decât în harul şi în pronia lui Dum-
io nezeu, sau în ştiinţa şi iscusirea lor, sau în bărbăţia şi în
mulţimea au mărirea prietenilor lor. A opta, câţi iubesc mai
mult pre ei însăş bunătăţile cele trecătoare şi alte lucruri-
decât pre Dumnezeu. Să zicem în scurt: acela păcâtueşte la
porunca aceasta, carele cu vre un chip, afară den adevăratul·
15 Dumnezeu, îş face lui altcevaş, în loc de Dumnezeu, la care
îş pune toată nădejdea şi credinţa lui,
Ce părere trebue să avem de chemarea sfinţilor într’a-
jutoriu 7 de vreme -ce să vede că mai cu amăruntul este să
20 socotească acest lucru?
Răspuns.
Chemăm mijlocirea sfinţilor cătră Dumnezeu, ca sâ să
roage pentru noi şi-i chemăm pre dânşii nu ca niscari dum
nezei, ce ca pre nişte prieteni ai lui, căruia slujăsc şi pre
25 care slăvesc şi i să închină/ Şi ne trebue ajutoriul lor nu ca
cum ne-ar ajuta ei den puterea lor, ce numai căci cer cătră
noi harul lui Dumnezeu cu rugăciunile lor. Căci de vreme
ce sfânta Scriptură ne învaţă să cerem de la sfinţii cei ce
încă trăesc mijlociri şi rugăciuni cătră Dumnezeu, precum au
p. 191 30 făcut apostolul Pavel, când zicea : J Rog dară pre voi, fraţilor,
pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru dragostea Du
hului, străduiţi înpreunâ cu mine în rugăciuni, pentru mine cătră
Dumnezeu. Şi într'alt loc zice: Spre carele am nădăjduit că
va şi izbăvi, înpreună slujând şi voi pentru noi cu ruga, ca den.
35 multe obraze harul cel ce este la not pren mulţi să să mulţemească
pentru noi. Şi iarăş pentru alţii, el ruga pre Dumnezeu, pre -
30. Râm. 15, 30 f| 33. 2 Cor. 1, 5 [1, 10-11 TJ.

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, ΠΙ, 31
cum mărturiseşte însuş zicând: Pururea h toată rugăciunea

mea pentru voi pentru toţi ca bucurie ruga făcândw-o. De la
care mărturii, aceste doao lucruri al cunosc: lutliu că sfinţii
trăind tn lumea aceasta, cer de la alţii rugăciuni şi mijlociri
către Dumnezeu. A doa, că si rosgă unii pentru alţii şi si 5
pun la mijloc nu numai spre o parte şi osebi, ce şi deobşte
de faţă, precum adeverează Scriptura, zicind: Deci Petru
era ta pază In temniţă, tară rugăciunea era întinsa, fâcân-
duse de biserecă cătră Dumnezeu pentru ti. Cu atita dară,
mai virtos dupi moarte, sfinţii aceştea roagă pre Dumnezeu 10
pentru noi, de vreme ce n’au spre sceasta nici o z&ticneală
f i ducere izbândă asupra păgânilor, precum Scriptura zice:
Văzut-am dedesuptul jârtovnicului sufletele celor junghiaţi
pentru cuvântul lui Dumnezea ţi pentru mărturia carea avea
ţt striga cu glas |mare, zicând: Până când Stăpânul cel 15 p. 192
sfânt ţi cel adevărat nu judeci ţi nu răsplăteţti sângele nostru,
de cătră cei ce lăcuesc pre pământ? Cu mult mai vârtos să
vor ruga pentru fraţii lor, mai vârtos pentru ceia ce le tre·
buesc ajutoriu lor naintea lui Dumnezeu, precum învaţă
Scriptura, zicând: Şi cei doaozeci ţi patru de bătrâni, cărei 20
înaintea lui Dumnezeu ţăd pre scaunele lor, căzut-au pre feţele
Jor ţi sau închinat lui Dumnezeu zicând: Mulţimimu-ţi,
Doamne Dumnezeul atotţietoriul. Şi mai jos zice: Să dai plată
robilor tăi, prorocilor ţi sfinţilor ţi celor ce să tem de numele
tău, celor mici ţi celor mari. Ce ar zice neştine (adecăte 25
•ereticii) că aceia sfinţi nu ştiu, nici Înţeleg rugăciunile
noastre, cătră cărei răspundem că să vai, că aceia den sineş
nu ştiu, nici aud rugăciunile noastre; Insă după descope
rirea şi dumnezeescul har, care le-au dăruit Dumnezeu den
bişug şi aud şi cunosc, precum şi Eleseu a cunoscut ceia 3(
ce au făcut sluga lui pre cale. Aşijderea toţi sfinţii cunosc
şi aud trebuinţele celor ce-i chiamă pre dânşii den dum
nezeiasca descoperire. Aşijderea pre îngeri ti chiemăm să
se mijlocească cu isprăvniciile lor pentru noi cătră Dum
nezeu. Căci ei aduc la mărirea lui Dumnezeu rugăciunile 3
f i milosteniile şi toate faptele cele |bune ale oamenilor. p. 193
1. Filip 1, 4. II 7. Dian. 12,5 || 13. Apoc. 6,9 || 20. Apoc. 11,161|

23. [Apoc. 11, 18] || 30. Ţaralv. 4/5, 27.
315 rEAVUBkA*iuw % n a n n w i mm·mm— >m
Şi sfinţii după moarte tin t ca şi Îngerii şi pot atunci eft

ştie trebuinţele noastre şi e& ascult· rugAdunile noastre şi
să mijlocească pentru noi. De care lucru este aiave, că noi
nu ne punem înpotriva poruncii lui Dumnezeu, căci rugăm
5 pre sfinţi, carii sfinţi ca nişte credincioase slugi, dvorind la
dumnezeiasca mărie, mijlocesc pentru noi cătră singur nu
mai adevărat Dumnezeu; mai vârtos de vom ocări mijlocirea
sfinţilor, aţâţăm la mânie foarte dumnezeiasca mărie, necin
stind pe cei ce ei curat au slujit,
10 Sfârşind învăţătura poruncii aceştia, vestim la tot pra
voslavnicul creştin, să ştie aceste doao lucruri: întftiu cum
că cu rugăciunile care facem la sfinţi, nu să frânge, nici să
strică puterea şi destoinicia poruncii a zecelor cuvinte, nici
ne inpotrivim la socoteala ei, căci cinstea ce să dă sfinţilor»
15 să răduce trecând la mărirea lui Dumnezeu, căruia au fost
bine plăcut sfinţii cu credinţa şi cu viata carea au trăit cu
bună faptă. Cu direptate dară cinstim pre sfinţii lui Dumnezeu,
după Scriptura carea zice: Iară mie foarte sa cinstiră prie
tenii tăi, Doamne. Şi ajutoriul cel de la Dumnezeu prentr'ânşii
20 îl cerem, precum Dumnezeu au poruncit prietenilor lui Iov,
p. 194 să pue pre credincioasa lui slugă, pre acest Iov, |să aducă
jârtvă pentru dânşii şi să să roage pentru dănşii ca să le
ierte păcatul pentru obrazul aceluia. A doa este să ştim cum
că porunca aceasta zăticneşte pre oameni să nu să închine
25 zidirei cu închinăciunea ce să cuvine numai lui Dumnezeu,
căruia-i zic latria; şi noi pre sfinţii lui Dumnezeu nu-i cin
stim cu Închinăciunea aceia, ce*i chemăm ca pre nişte fraţi
ai noştri şi prieteni lui Dumnezeu, ca să ceară dumnezeescul
ajutoriu pentru noi, fraţii lor şi să fie mijlocitori pentiu noi
30 cătră Domnul Dumnezeu, carea nu este înpotrivă poruncii
cei de zece cuvinte. Căci precum Izrailtenii n'au greşit, ru
gând pre Moisei să fie mijlocitoriu pentru dânşii cătră Dtm-
nezeu, într'acestaş chip dară nici noi nu păcătuim, che
mând ajutoriul şi rugăciunea sfinţilor.
Care feste a doua poruncă ?
18. Paal. 138, 16 || 20. Iov, 42, 8.

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, III, 55—94 319
Răspuns.
Să nu faci fii idol, nici a toată asămănarea câ/e-s in ceriu
tus, ţi câtes pre pământ fot ţi câte-s tn ape dedesuptul pă
mântului; să nu te închini lor, nici tâ slujaşti lor.
Cum trebue să Înţelegem porunca aceasta ?
Răspuns.
Porunca aceasta este osebită de cea dentâiu, | căci p. 195
aceia grăeşte pentru cel adevărat Dumnezeu, carele este unul,
zăticnind şt rădicând den mijloc mulţimea dumnezeilor, iară 10
aceasta grăeşte pentru une den afară săvârşite lucruri, ade
căte că afară den ce nu trebue să cinstim mincinoşii dum
nezei, datori sântem încă să nu facem nici un cioplit spre
cinstea acelora, nici cu slujbă cuvioasă ca lui Dumnezeu să
ne închinăm lor, nici jârtve ca acelea să aducem lor. Ditept îs
aceasta înpotriva poruncii aceştia păcătuesc ceia ce să în
chină idolilor ca lui Dumnezeu şi jârtve la acei idoli aduc
şi toată îndrăzneala şi nădejdea lor la aceiaş pun, precum
scriitoriul de psalmi mărturiseşte, zicând: Idolii limbilor ar
gint ţi aur, fapte de mâinele oamenilor. Gură au ţt nu 20
vor grăi; ochi au ţi nu vor vedea; urechi au şi nu vor
auzi, că nu este duh tn gura lor. Asemene lor să să facă
ceia ce fac acestea ţi toţi carii nădăjduesc spre dânşii.
Aşijderea porunca aceasta păcătuesc câţi sânt daţi spre li
cornie, pentru care zice sfânta Scriptură aşa: Omorlţi dară 25
mădulărlle voastre cele dupre pământ: curvia, necurăfia, vrăj
măşia, pohta cea rea ţi lăcomia avuţiei, carea este idololatria
(adecăte închinare de idoli). Asemene şi hlăpuitorii, pentru
carii Scriptura zice: |Al cărora Dumnezeu le este pântecele p. 196
şt slava Intru ruşinea lor, cărei numai cele pământeşti grijuesc. 30
La această poruncă greşăsc încă şi câţi umblă după farmece
şi vrăj, şi cei ce ţin aiave şi adevărat noroacele şi scrisele
şi carii iau aminte vrăjitorii, ce caută în palmă, In morţi, In
leghine şi asemene arată oameni oi sau şi alte dobitoace
şi câţi poartă păzituri şi pun înprejurul lor sau poartă slove 35
1. bhod, 24 [20, 4 - 5 SJ || 19. Psal. 134, 15 [134, 15-18 S] II 31
25. Col 3, 5 II 29. FUip. 3, 19.
330 r tA V O M V N K A M A tru eaO rV . ■ , 54— 55
fi end la t it aau in cuvinte de vrajă sau (n chipuri acrite

tn ele fi când le vad, au eA roagă It tie, tu t i incungiură
eu ele, crezând că cu dânsele tu vor puiet trde, tu t i t i
Iteoe. au aă aă rănească ; fi cei ce ftc legături fi nifte aju-
1 ţări, tau la cuvinte, sau la chipuri, atu In căte lucrare
apâexură atu leagă ttu dezleagă ct It urechi ttu fi inele pren
degete fi altele ca acestea; cari ct tetate* fi atftefugul
doftorici le huleşte.
I n t r e b ă c i u n e t 55.
Ce trebue tă înţelegem pentru icoane, cărora aă în
chină fi le cinsteşte prtvosltvnica beserecă?
R ă a p u n s.
Mare osebire este Intre idoli fi Intru icoane, căci idolii
tin t amăgitori fi aflări omeneşti, precum mărturiseşte apos-
15 toiul, zicând: Ştim câ nici un idol ne e In /u/ne. Iară icoana |
#. 197 este o fă făşare ce punt dt faţă lucru adavărtt, care are
fiinţa aa in lu a t, precum este icotnt Spătitoriului nostru
Hriatot fi t sfintei Fecioarei Mariii fi a tuturor sfinţilor. Şi
afară dentr aceasta Elenii a i închina la idoli ca la Dumnezeu
30 fi ficea lor jârtve, socotind a fi dumnezei aurul fl argintul,
ca fi Navohodonoeor. la ri noi cind dnatim icoanele fi nt
închinăm It ele, nu ne închinăm văpselelor sau lemnelor, ce
sfinţilor acelora a cărora sânt icoanele, slăvim cu închină
ciune robească, puind cu mintea noastră faţa acelora a fi tn
25 ochii noştri, adecăte când ne Închinăm Răatignitului. punem
In gândul nostru pre Hristos spânzurând pre cruce pentru a
noastră spăsenie cătră otre plecăm ctpetele fi genuchele cu
mulţumită. Aşijderea şi când ne Închinăm la Icoana Feeioarti
Măriei, ne suim cu gândul la acea prea sfântă de Dumnezeu
30 Născătoare, plecând la dânsa capetele fi genuchele, propo
văduind pre dânst fericită decât toţi bărbaţii fi fămeile, tn·
preună cu arhanghelul Gavriil. închinăciunea dară efintelor
icoane, carea aă face la pravoalavnica beserecă, nu calci
porunca aceasta, căci nu este aceiaş carea aducem efitră
35 Dumnezeu, nici să dă de It pravoslavnici Închinăciunea aceia
PRAVOSLAVNICA UAtTUMMM, Ut. 5 5- 56 |||
U meşteşugul zugrăvlel.ce Ia obnuW sfinţilor oelors ce icoa

nele tl arată de faţă. Precum şl Hieruvimti |cei oe umbri· ? IU
cortul mărturiei, arăta de faţă pre oei adevăraţi Heruvimi,
cari stau in ceriuri naintea lui Dumnezeu, şi lzrailtenli al
Închina la ei şi-i cinatia, necălcănd nimica aceasta poruncă I
a lui Dumnezeu; asemene şl când fiii lui lzrail aă Închina la
cortul mărturiei şi cu cinatea cea ce să cuvenia tl priimia, nu
fâoea nici un păcat, nici călca porunca a zecelor cuvinte, ce
incă mai vârtos slavă spre Dumnezeu adăogea. lntr'aceataş
chip noi, cinstind sfintele icoane, nu călcăm porunca a te- to
celor cuvinte, ce mai vârtos pre Dumnezeu cel minunat Intru
sfinţii săi propoveduim. Numai aceasta trebue aâ purtăm
grija, ca fieştece icoană aă aibă scrisoarea ei deasupra, a
cărui sfânt este, ca să aă umple mai lease gândul celuia ce aâ
Închină. Şi spre mai mare adeverinţă a închinăciunii afintelor »5
icoane, beserecă lui Dumnezeu, la al şaptelea săbor cel de a-
toată lumea, au anatematisit pre toţi vrăjmaşii Icoanelor şi închi
năciunea cinstitelor icoane o au întărit şi In veci o au adeverit,
precum aă Vede la al noaolea canon al aâborului acestuia
Dirept ce dară la vechea Scriptură este lăudat cela
ce au zdrobit şarpele cel de aramă, care lntâiu Moisi l-au
rădicat pre stâlp?
Răapuna. />. /90
Căci Iudeii inoepea a.efi ficleni de cătră închinăciunea 29
adevăratului Dumnezeu, lnchinându-ae la şarpele acela ca
la un Dumnezeu adevărat şi tămâia lui, precum zice Scrip
tura. Dirept aceia vrând aă tae răul, ca aă nu treacă mai
naiste, au zdrobit pre şarpele acela, ca aă nu mai aibă îs-
drailteşii pricină de idololatrie (adecăte de·a aă Închine 3° *
idolilor ca lui Dumnezeu). Iară când uu cinstia pre şarpele
acela cu închinăciunea latriei (carea aă zice şi aă dă numai
lui Dumnezeu aâagur aceia), nu eă osftndia de nimenea, nici
şarpele eă sdrobla. Ce, dară, creştinii su cinstesc icoanele
ce pre dumnezei, sici cu tnchinăoiunes cere fac cătră dâs- 35
eele eă duc de le adevăratul Dumnezeu latite, ce mei vârtoe
cu dânsele epre Dumnezeu povăţulsdu-se supt tuchipuirile
37. 4 Ţaratvâ, 18. 4.
ei
322 R A V Q ftA V N K A MĂRTURISIRE, IB, 56—98
sfinţilor, cinstesc pre sfinţi robeşte ce pre ai lui Dumnezeu

prieteni, cărei rugaţi s&nt si mijlocească pentru dânşii cătră
Domnul. Iară de neştine, den prostia lui, ei Închină tntr'alt chip
decum zicem, unui ca acela mai bine trebue ei ei Înveţe, decit
Închinăciunea cinstitelor icoane eă eă gonească de la beserecă.
Carea este a treia poruncă 7
β. 200 Ră s p uns .
Să na h i namile Domnului Dumnezeului tău tn dăşart,
Id că nu aa curăţi Domnul pre cel ce ia numele Iul tn deşârt 7
Ce inreţi porunca aceasta ?
Răspuns.
întâiu învaţă ei avem In mare şi desăvârşită cinetc
15 numele Domnului Dumnezeu, neluindu*! spre juclree, sau
spre mică şi nedireeptă treabă. A doa, să nu să întâmple ca
vrând ei adevărlm minciunile noaetre, si pomenim numele
lui Dumnezeu şi să ne jurăm minciuni. A treia, să nu dăm
cuiva pricină, nici să-l îndemnăm să facă jurământ min
20 cinos. A patra, că cei ce fac făgăduinţele, este s i le dea
lui Dumnezeu şi si le plinească, precum Scriptura porun
ceşte, zicând: De vei făgădui rugăciuni Domnului Dumnezeului
tău, nu întârzia a o da pre dânsa, căci cerşând va cere Dom
nul Dumnezeul tău de la tine şl va fi întru tine păcat. La
25 aceeeta greşăsc toţi ceia carii la Dumnezeu vreme de botez
fâgidoeec, ei ţie credinţi pravoslavnici la Dumnezeu p itii
ia moartea lor, şi dupi aceia s i trag de la dânsa pentru
niscare pricini ale lor, au pentru primejdie si nu-ş pierzi
cinstea sau binele lor, au ei nu ei lipseasci de viaţa aceasta.
P 201 31 Pentru care I aiave ei dezjuri, adecăte tăgădueec ceiace (cu
jurământ) au figiduit lui Dumnezeu, de la care mintuin-
du-se, Pavel apostol zicea: Luptarea cea bună am luptat,
calea am săvârşit, legea am păzit.
9. Ishod, ?0, 7 || 22. 2 Zac. 23,22 || 32. 2 Tin. 4, 7.

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, III, 9»—40 323
I ntrebăci unea 59.

Cere este a patra poruncă ?
Răspuns.
Pomeneşte zioa Simbetelor a o sfinţi pre ea. Şase zile
lucrează şi vet face toate lucrurile tale, iară ztoa a şaptea 8
Sâmbete Domnului Dumnezeului tău, să nu faci tntr'ânsa tot
lucrul, tu şi fiii tăi şi fie-ta, sluga ta şi slujnica ta, boul tău
şl tnjugâtoriul tău, i proci.
î ntrebăciunee 60.
Cum trebue să înţelegem porunca aceesta ? 10
Răspuns.
Trebue să ştim că Dumnezeu, ca si-ş aducă oamenii
aminte de bunele faceri care face la neamul omenesc, rân-
duit-au o zi şi o au Închinat spre pomenirea a fieşte căria
faceri de bine, ca aducându-ş atuncea oamenii aminte de tl
harurile cele de la Dumnezeu date, aă mulţemească slăvind ___
măria lui. Intr'acestaş chip zidind lumea toată In şaae zile
den ce nu era, şi la a şaptea zi, Încetând de lucrurile lui,
au sfinţit pe dânsa, ca lăsându-ş oamenii toate lucrurile In
zioa aceia să binecuvinteze şi aă slăvească |pre Dumnezeu, a· ?o /> 20:
ducându-ş aminte de facerile de bine cari ne-au făcut, zidind
lumea. Aşijderea şicând pre Izrailteni au izbăvit de la Eghipet,
au rânduit praznicul Paştilor, pren Moisi. Şi Încă şi tntr'alte
locuri ale vechii Scripturi adese să face aducere aminte şi
de alte zile cari trebue a aă păzi. Iară noi creştinii In locu) 25
Simbetii păzim zioa Duminecii pentru pricina aceasta, căci
în zioa Duminecii, cu Învierea Iui Iisus Hristos Domnului
nostru s'au făcut Înnoirea a toată lumea şi izbăvirea rodului
omenesc den robia diavolului. Şi Intra toată zioa aceaata
sântem datori să lipsim de la toate lucrurile şi oatenelele 30
noastre, ca aă avem vreme peate toată zioa, să ne aflăm In
rugi şi dumnezeeşti cugete pentru harurile care au făcut
Dumnezeu noao. Dirept aceia şi alugi şi robi a tot rodul
să nu lucreze tn zioa aceia, ce aă aă afle la lucrurile
cele dumnezeeşti şi să să roage slăvind pre Dumnezeu. 35
4. Iahod, 20. 8 (20, 8 - 1 0 Sj.
324 r t A v o s u v m ν α η ο η κ in, 60—«·
Dentr această poruncă sântem datori a păzi şi toate alalte

zile, care le-au rândul: beserecă ca t i le sfinţim, c t com
sânt ceie zbornice praznice : a Naşterii lu i Hristos, a Obre-
zaniei, a Bobotezii. t Streteniei, a învierii, a Văzneseniei
5 lui Hristos şi celoralalte. Aşijderea şi praznicile cei deapu-
ruret Fecioară Măriei, ale apostolilor, ale mucenicilor şi
a lt celor alaiţi | sfinţi. Şi cum trebue a să cinsti zioa Du
minecii, aceasta o învaţă sâborul al şaselea cel de atoată
lumea, la canonul 91. Şi pricina pentru carea zioa Simbetii
10 s'au mutat spre Duminecă, este aceasta, căci Hristos este
Domnul Simbetii, după Scriptura care zic e : Că Domn este
şi Simbetii, Fîiat omenesc. Deci de vreme ce Hristos este
it Domn Simbetii, cu cale s’au mutat Sâmbăta spre zioa Dumi
necii, atât cât să nu fie Hristos supus la nici o supunere,
rs cât şi dirept că intr'aceasta şi nu într'alta zi au invis Hri
stos den morţi şi s'au făcut intr'aceasta zi prefacerea şi
înnoirea lum ii după veşnica spăsenie.
1! Care este a cincea poruncă ?
20 Răspuns.
Cinsteşte pre tată-tău şi pre mnmă-ta. ca sa-ţi. fie ţie
bine şi ca sâ fii indălungat de ani pre pământul cel bun care
Domnul Dumnezeu dă ţie !
»
Intrebăciunea 62.
25 Cum trebue să înţelegem porunca aceasta ?
Răspuns.
2 Porunca aceasta ne învaţă să cinstim pre părinţii noştri,
şi să dăm cătră dânşii toată smerirea şi cucernicia, de
vreme ce aceia ne-au născut pre noi şi ne-au hrănit. Itră
30 fireasca socoteală (de n'am şi avea de la Dumnezeu ρο
ζ». 204 n m d ) | ne Învaţă cum că este dirept să iubim şi să cinstim
p 201 pre cei ce ne-au născut pre noi. D t vreme ce sântem datori
spre dânşii pentru bune facirile ce ne-au făcut, cari ntf
putem niciodată să le răsplătim, neputând să naştem şi noi
35 pre ei, c t cum ei pre noi.' Dirept aceia dară căci A'avem
11. Mat 12, 8 U 20. [Exod, 20, 12].

PRAVOSLAVNICA U A l T U H M ID, « M i 325
de la nimeni mai mari faceri de bine (afară den duhovni*

ceştile haruri) dupre Dumnezeu, decât de la părinţii noştri,
datori sântem să dăm spre dânşii mai mire dragoste şl
smerire, decât spre alalţi. După aceasta, porunca aceasta
cuprinde la cuvântul care zice: tată şi mamă, şi pre toţi 5
ceia de la cărei am luat niacari faceri de bine, ca cum aănt
duhovnicii părinţi, dascălii, domnii, oblăduitorii, inpiraţii,
cei ce sânt in deregătorii şi cei asemene acestora, care
lucru apostolul dovedeşte cu cuvintele acestea 1 Tot sufletul
să să sapue destoiniciilor celor ce covârşăsc. Şi mai jos zice: tc
Celui ce i să cuvine cinstea, cinste. lari pre cei ce nu-s placaţi
părinţilor lor, ii numeşte neinţelepţi. Numai spre aceasta
trebue să luom aminte, căci când este povestea pentru slava
lui Dumnezeu, sau pentru porunca lui cea sfântă atuncea
trebue să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de părinţi, 11
după învăţătura lui Hristos, ce zice: Cel ce iubeşte tată
sau mumă mai vârtos decât pre mine j nu este vrednic mie. p. 205
Aceastaş trebue să înţelegem şi pentru toţi cei mai mari. Şi
in scurt, această cucernicie şi dragoste care este datoare cătră
cei mai mari, trebue să să cunoască la cea cătră ei buna 20
voinţă şi ascultarea şi cuvinte de cinste şi asemene acestora.
Carea este a şasea poruncă ?
Răspuns.
Să na ucizi. 25
în ce chip trebue să să Înţeleagă această poruncă ?
Răspuns.
Porunca aceasta învaţă că nu trebue nici un om, care
să teme de Dumnezeu, să facă ucidere, nu numai după 30
trup, ce şi după suflet. Ceia ce ucig trupul, iau viaţa cea
trecătoare, iară ceia ce omoară sufletul il dăzbracă de viaţa
cea veşnică şi unii ca aceştea sânt mai răi ucigaş, precum
sânt ereticii, dăscălii mincinoş şi răii creştini, cărei dau
pildă vieţii cei nestămpărate, adecă când dau scandele, pentru 35
9. Râm . 13, 1 II 11. [Râm. 13, 7] || 12. Râm. I. 3 1 1|16. M it 10,

37 II 25. Ishod, 20. 13.
326 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, ΙΠ, 64— 66
cărei zice Scriptura; Iară cine or scăndâlui pre unul dt aceşti

mici, cari cred tn mine, mai folos e lui sa spânzure piatră
de moară de ctrbicea tai şi sâ să cufunde tn noianui m ării.
Face dară uciderea nu numai prentr’aceiaş fapte, ce şi cu
μ. 206 5 sfatul, cu ajutoriul, | cu Îndemnarea ai cu tocmealA Intru
ucigaş. Aşijderea la porunca aceasta să Închide şi toate
pohtele den care să naşte uciderea, adecăte trufia, zaviatia,
urâciunea, lăcomia şi aaemene.
Intreb ăciune a 65.
ίο
Care este a şaptea poruncă ?
Răspuns.
Să nu preacmveşti.
Cum trebue să să înţeleagă porunca aceasta ?
IS Răspuns.
Porunca aceasta, Hristos Domnul nostru au poruncit
să o păzim mai desăvârşit când au zis : Tot cel ce caută la
mutre spre pohtă, iată au preacurvit cu dânsa 1n inim a lui.
iosă preacurvia aceasta este In doao feliuri: una e duhov
20 nicească şi alta trupească. Cea duhovnicească preacurvie
este când neştine ar tăgădui adevărata şi pravoslavnica şi
săborniceaaca credinţă şi să dă In multe feliuri de eresuri,
pentru care zice Scriptura: A i pierdut pre tot cel ce curveştt
dt la tin t? Cea trupească este lucrarea pângăriciunii carea
25 să face cu muerea altui cuiva. Şi la porunca aceasta şi toată
altă curvie şi nes&ţiu să cuprinde. Cu aceasta să zăticnesc
purtăturile de grozăvii şi votrii curviei lor, necinstitele cân
p. 207 tece I danţurile cele scârnave, jocurile cele desfrânate, care
dovedindu-le apostolul zice .· Iară curvia şi toată ntcurăfia,
30 au lăcomia> nici să să numească întru voi, după cum să cade
sfinţilor; şi grozăvie şl graiuri nebuneşti, sau necuvioast glume
şi cele ct nu să cadt.
Care este a opta poruncă ?
1. Mat. 18,61| 12 (Exod, 20, t4| |J 17. Mat. 5, 281|23. Paal. 72.271|
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, m , «7—70 327
Răapuna.
Sâ na furi.
I nt r e b ă c i un e a 68.
Cum trebue a să Înţelege aceaată poruncă ?
Răspuns. S
Porunca aceaata Învaţă cum că nu trebue aă ţinem
nici un lucru atriin, nici lntr'un chip, cu atrlmbul. Care
lucru ai face au cu răpirea, au cu furtişagul, au cu oprirea
direptului ce eate al altuia. La aceaata să socoteşte şi cind
neştine va lua dnatea altuia şi c&nd neştine va lua de la 10
cei aupuş dajdea, adecă haraciul, afară den direptate, aau
li (ace aă lucreze mai mult decât trebue; aicea tntră şi
camăta. Pentru care acestea toate, zice apostolul: Nki ferii,
nici lacomii, nici beţivii, nici ocamicii, nici răpitorii tnpărăţia
lui Dumnezeu nu vor moşteni. La aceasta mai trebue aă Inte· 15
legem şi pentru toate direptele toanele cari să fac, la* cari să
cade aă aă |ţie credinţa, şi nu unul pre altul să lipauiaacă. p- 208
Care eate a noa poruncă?
Răapuna. 20
Să nu mărturiseşti minciuni înpotriva de-aproopelui tdu
mărturie mincinoasă.
Cum trebue să Înţelegem porunca aceasta?
Răapuna. 25
Porunca aceasta opreşte aă nu zică neştine Înpotriva
aproapelui aău vreo minciună, sau să grăiaacă de rău cin
stea cuiva pentru vreo răutate sau rea răscumpărare, şi in
scurt aă zicem să ne abatem de la toată pohta rea, ca aă
nu (im fii diavolului, asemene cu aceia cătră carii au zia 30
Domnul: Voi den tatăl, diavolul, săntefi şi pohtele tatălui vostru
vefi să faceţi. Acela ucigaş de oameni au fost denceput şi Intru
adevăr n'au stătut, căci nu este adevăr Intru el Cănd grăeşte
minciuna, dentr’ale sale grăeşte. căci mincinos esteşi tatăl lui.
2. [Exod. 20,15] || 13.1 Cor. 6 ,1 0 1| 21. Ishod, 2 0 ,161 31. Ioaa, 8,44.
328 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, BL 70—I t
Această poruncă trebue mai vârtos să o păzească câţi umblă

şl să poartă la judeţuri, ca să nu calce direptatea cu min-
ciunoase mărturisind mărturii aau scrisori. Iară de vor umbla
iotr'alt chip, să vor (ace fii diavolului şi fii veşnicii gheeni.
Care eate a zecea poruncă 7
R ă ep un s.
Să nu pohteşti muerea vecinului tău, să nu pohteşti casa
vecinului tău, nici farina lui. nici sluga Iul, nici slujnica lui,
ii nici boul lui, nici tnjugâloriul lui, nici atot dobitocul lui, nici
câte sânt ale vecinului tău.
Cum trebue porunca aceasta să o înţelegem 7
Răapuna.
15 Porunca aceaata eate desăvârşit, cât spre dragostea
aproapelui, căci că nu zăticneşte numai lucrurile cele den
afară, ce şi cele den lăuntru ale omului, care să nasc den
minte şi den alegerea omului apre a face rău, carea plineşte
creştiaeaaca aăvârşire. Şl cine păzeşte porunca aceasta, pli
20 neşte direptul care eate datoriu cătră aproapele său, de vreme
ce ceia ce ţie nu-ţi place, altuia nu face. Şi intr'aceasta stă
apăsenia tuturor creştinilor, aă nu pohtească cinevaş rele înpo
triva lui Dumnezeu şi de-aproapeluî său, ce mai vârtos să
iubească pre Dumnezeu mai mult decât pe sine şi pe vecinul
25 său ca pre sine.
Aceste fapte plinindu-le desăvârşit In lumea aceasta,
p . 210 in harul Domnului şi Dumnezeului nostru, | cu săborniceasca
şi pravoslavnica credinţă, nădăjduim fără de îndoială că în
veacul cel viitoriu priimind săvârşirea dragostii, vom slăvi Io
30 ceriuri pre cel ce întru Troiţă unul Dumnezeu aă cântă, Tatăl,
Fiiul şi sfântul Duh, In vecii vecilor. Amin.
Sfârşit şi celui în Troiţă unul Dumnezeu slavă.
8. [shod, 20, 17.

Directorul editurii Junimea: ANDI ANDRIEŞ
Redactor: CONSTANTIN DRAM

Tehnoredactor: MIHA1 BUJDE1______
Apărut 1996. Format 70x90/18. Coii tipo 24,50
Bun de tipar la 01.V in. 1996
Editura Junimea, B-dul Copou nr.3-5
IAŞI - ROMÂNIA
Tiparul executat la ·*> POLIROM S.A. IAŞI
Calea Chişinăului nr.32. Tel.: (032)230300
Carte finanţată de Ministerul Culturii
Coperta: M IH A I BUJDEI
IS B N 973-37-0250-1
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ
MĂRTURISIREA ORTODOXĂ
TEXT O RE C INEDIT * . TEXT ROMÂN
ms. Parieinus 1265 n l lo ^ ed. Buzău 1691
e d î t a t ’a
DE
Preotul N1CULAE M. POPESCU Diac. GHEORGHE I. MOISESCU

Profesor universitar { ‘Asistent la Facultatea de teologie
Membru al Academiei Române din Bucurefti
CU O PRECUVÂNTARE DE
TIT S IM ED REA
Mitropolitul Bucovinei
E D I T U R A M I T R O P O L I E I B U C O V I N E I
BUCUREŞTI 1942
Nr· Înv
o i i · ' si
V iiuco vinei
.5 Γ U D 1 U M-
C o t* u ψ A
ACEASTA CARTE S'A TIPĂRIT CU CHELTUIALA

B u c o v in e i p en t ru p o m e n ir e a
M it r o p o lie i
DE 300 DE ANI A SINODULUI DE LA I a *I{1642-1942).
* S'AU TRAS 30 EXEMPLARE PB BÂRTIS CHAMOIS.
NUMEROTATE OS LA 1-20, ŞI 1000 EXEMPLARE
PB HÂRTIE VELINA, NUMEROTATE DE LA 21-1020.
PRECUVÂNTARE
Ή ’Ορθόδοξος Όμολογ ία έοτι στάθμη
καί κανών τ^ς ορθοδόξου «Εστεως.
';(DoBiteiu al Ierusalimului)
Fiul de Domn român, Petru Movilă (1596— 1646), arhiepiscop

mitropolit al Chievului, al Galiţiei şi al întregei Rusii, este so
cotit de toţi istoricii drept cel mai luminos chip din trecutul bi
sericii ruseşti. Cu credinţa lui fierbinte, cu mintea lui limpede
şi cu hotărîrea lui neînfrântă, ajutat de harul lui Dumnezeu ce
toate le plineşte, el scoase biserica rusă din apăsarea grea a ete-
rodocşilor şi aprinse lumini prin şcoli şi prin cărţi pentru luminarea
poporului rus. Din a lui făclie a mai primit lumină Ţările Române
cele de baştină, Moscova cea întârziată şi chiar Petru cel Mare.
Trecând peste feluritele strădanii ale lui Petru Movilă, despre
care se vorbeşte din plin în istoriile bisericeşti şi mireneşti, să
ne oprim la Mărturisirea Ortodoxa, întocmită de el drept carte de
învăţătură ortodoxă, din care credincioşii să afle ce să crează şi
cum să trăiască, iar biserica răsăriteană, cum să se apere de în
vinuirile eterodocşilor.
Această Mărturisire Ortodoxă scrisă in limba latină, fu cer
cetată şi tradusă în limba greacă la sinodul de la laşi (15 Sep
temvrie -r-27 Octomvrie 1642). Iar sinodul patriarhicesc din Con -
stantinopol o cercetă din nou şi aprobă traducerea greacă, in luna
Martie a anului 1643. Aprobarea fu iscălită de patriarhul icumenic
Partenie I (1639—1644) şi de numeroşi mitxopoliţi şi demnitari, care
cu toţii mărturisesc: «Am găsit cartea aceasta ca urmează dogmelor
bisericii lai Hristos, că este împreuna-glăsuitoare cu sfintele canoane
şi că întru nimic nu se împotriveşte bisericii.* •Hotărîm cu votul
de obşte al sinodului ca tot creştinul cucernic şi ortodox aflat tn bi
serica apostoleascâ de Răsărit să o citească şi să nu o lapede. » Mai
târziu această aprobare fu întărită şi de patriarhii Ioanichie ai
Alexandriei (1645— 1657), Macarie al Antiohiei (1647— 1672),
Paisie al Ierusalimului (1645—1660), precum şi de Partenie
mitropolit de Hioa.
Mărturisirea Ortodoxă greacă se tipări abia in anul 1667, tn
Qlanda. Ια anul următor, după 25 Miiu, patriarhul icumenic Meto-1
die o da în dar ortodocşilor din partea marelui dragoman al Porţii I
Qtomane, Panaiot Nicussios, care se Îngrijise de tipărirea ei. Credin- I
cioşii o primeau ca pe o pâine caldă şi bună, de mult aşteptată. Ea I
le îndestula foamea de învăţătură ortodoxă în limba poporului şi le I
slujea de scut Împotriva săgeţilor eterodoxe.
Cartea avu trişte bună. Nu numai ortodocşii ci şi alţi cre
dincioşi o căutară şi o folosiră. Port-royalistul A ntoine A rnauld '
(La perpetuite de la foi, t. III) o studiază (în 1671) şi trage din ea do
vezi puternice în disputa despre euharistie cu pastorul reformat Jean
Claude. De atunci şi până astăzi, tpţi apusenii cercetători ai doc
trinei ortodoxe au folosit şi folosesc această Mărturisire ca pe o
carte de încredere a ortodoxiei.
Dintre popoarele ortodoxe, Românii au fost cei dintâi care
au tradus această carte din limba greacă in limba lor. In anul
1691 ieşea la Buzău de subt tipar Pravoslavnica Mărturisire, tra
ducere a lui R a d u l G r e c e a n u l , care la noimele mai grele
întrebase şi pe învăţatul Constantin Stolnicul Cantacuzino. Ca la
atâtea cărţi ale vremii, nu lipsise nici acum ajutorul Domnului
ţării Constantin Brâncoveanu. Traducerea era binevenită in lupta
pentru menţinerea ortodoxiei în Transilvania ocupată de catolicii
propagandişti.
După alegerea la Bucureşti a lui Atanasie Anghel (22 Ia
nuarie 1698) ca episcop al Ardealului, Dosîteiu patriarhul Ieru
salimului ii dă acestuia o sfătuire, cum să chivernisească biserica
sa, ce să crează şi cum să-şi apere credinţa. La punctul 21 ii scrie:
«poruncim arhieriei tale să păzeşti dogmele, tainele şi năravurile bi
sericii Răsăritului, neclintite, care să văd că făfişat şi curat propo-
vedueşte Sfânta Scriptură, şi aiave învaţă purtătorii de Dumnezeu
părinfi; iară incaşi cam pre scurt le dovedeşte acestea cartea ce să
chiamă Pravoslavnica Mărturisire, care de curând s'au scos pre
Umba rumânească şi s'au şi tipărit rumâneşte. >
Numeroase sânt ediţiile româneşti ale Mărturisirii Orto
doxe. In anul 1745 ieşea a doua ediţie în Bucureşti din po
runca lui Constantin Voevod Mavrocordat care, doritor de În
văţătura preoţilor, «afierosea» cartea pe la biserici «ca să fie
pentru cetania şi învăţătura preoţilor ce vor fi după vremi la
această sfântă biserică de toate câte coprind intr'insa.» Veacul al
XlX-lea văzu alte ediţii şi noi traduceri tipărite la Bucureşti, Neamţi
PRECUVÂNTARE V
Sibiu, Râmnic şi Iaşi, căci partea slujea de manual didactic în

seminarii. Cu toatele, avem 17 ediţii româneşti ale Mărturisirii
Ortodoxe. Dar hotăriri, socotim nu destul de gândite, au scos în
România întregită această carte din programul învăţământului
seminarial. Nicăeri astăzi în şcoalele preoţeşti nu se mai studiază
această carte scrisă de un arhiereu român, credincios, cu minte
limpede şi cu inimă caldă pentru învăţătura teologică. Să nădăj
duim că Mărturisirea Ortodoxă îşi va lua iarăşi locul îndreptăţit.
Preţuirea Mărturisirii Ortodoxe este mare şi în Rusia. Tra
dusă la Moscova în limba slavonă (slavono-rusă) în anul 1685,
cu binecuvântarea patriarhului Ioachim, este tipărită pentru în
tâia oară la Moscova în anul 1696, din porunca ţarului Petru
Alexievici şi cu binecuvântarea patriarhului Adrian. In prefaţa
către cetitori, patriarhul Adrian scrie că «Pe/ru Movilă a fost
bărbat plin de înţelepciune şi de învăţătură» şi «a întocmit această
carte insuflată de Dumnezeu, umplându o cu apa preacurată a în
văţăturilor şi cercetărilor teologice.> Autoritatea căiţii a crescut şi
mai mult când Petrucel Mare a trecut* o în Regulamentul biseri
cesc, socotidu-o carte de învăţătură creştină pentru şcoli şi biserici.
Ediţiile slavono-ruse ale Mărturisirii Ortodoxe sânt nume
roase. Afară de ele au apărut mai târziu traduceri în limba rusă
vorbită. întâia ediţie în limba rusă s'a tipărit în anul 1833. Aceste
ediţii ruse sânt şi ele numeroase. Pawtowski, Idea Kosciola (War
szawa 1935), a folosit ediţia tipărită la Moscova în anul 1900. Tradu
cerea slavonă a acestei cărţi şi aprobarea ei de biserica rusă a dat
putinţă cercetătorilor apuseni să se lămurească asupra credinţelor
religioase ale Ruşilor, despre care înainte aveau idei greşite,
întrebându-se chiar dacă sânt creştini.
învăţatul berlinez l o h a n n L e o n h a r d F r i s c h , trăitor
câţiva ani în Rusia şi cunoscr:Lor de sl&voneşte, traduce Mărturisirea
Ortodoxă din limba slavonă in limba germană. Această traducere
publicată în anul 1727 este preţuită de învăţaţi; a fost tipărită
din nou în 1751» credem şi in 1781; şi sfa scris că Barbu Con-
stantinescu s'a folosit de ea in traducerea sa din 1872.
Legate de traducerea slavono rusă sânt şi ediţiile slavono·
sârba tipărite la Veneţia în anii 1764 şi 1777.
In limba bulgară, Mărturisirea Ortodoxă a fost tradusă de
S e u i fim, mitropolitul de Sliven, şi tipărită In acest oraş In anul
VI TITSIMHDBEA
1888 (4°, XII — j—127 p.). In cuvântul către cetitori, mitropolitul

scrie ci, întrucât această carte nu este incă tradusă in limba
bulgară, îndeplineşte el această datorie arhierească. Din titlul
cărţii, ce ne stă in faţă. iese că Serafim sa folosit de traducerea
rusă făcută din limba greacă în Academia teologică de la Sankt-
peterburg şi tipărită la Chiev in anul 1833.
Traducerea olandeză a l u i l o h a n n e s A n t o n i u s Sei-
nerus se tipări la Harlem in anul 1722. Olandezii s'au inte
resat mai demult de învăţătura bisericii ortodoxe. Pe seama lor
se pune Mărturisirea tipărită supt numele patriarhului Chirii Lu-
caris, şiin ţara lor sa tipărit întâia oară, fără plată, Mărturie/rea
lui Petru Movilă.
întâia traducere engleză a Mărturisirii Ortodoxe sa tipărit
la Londra în anul 1762; F i l i p L o d w e l l ( f l 767), traducătorul ei,
a trecut la ortodoxie. In secolul al XlX'lea apar alte ediţii engleze:
a lui W. Bl a ck mo re (Aberdeen 1845), reprodusă şi la New-
Jork (1887), şi a lui O ve rbec k-Robert son (Londra 1898).
Mărturisirea Ortodoxă a fost tradusă în limba ungară de
Stefan M i ş k o l z i şi tipărită la Pesta în anul 1791 pentru cre
ştinii grecQ*.orientali neuniţi. Editorul N i c o l a e M iş k o lz i scrie
că «tatăl său a tradus-o din greceşte, fiindcă mulţi din credincioşii bi
sericii nu mai citesc greceşte, de şi mai vorbesc limba strămoşilor lor.*
Cum era firesc, numeroase sânt ediţiile greceşti ale Mărtu
risirii Ortodoxe; unele cuprind numai textul grec, altele ii adaogă
şi traduceri in diferite limbi (latină, germană, slavonă). Editorii
sânt iarăşi din diferite neamuri, iar ţările şi oraşele de apariţie
felurite: Olanda (1667), Lipsea (1695), Snagov (România 1699),
Roma (1739), Breslau (1751), Petrupolis (1764), Bucureşti (1767),
Viena (1771), Moscova 1781 (in patru limbi: greacă, latină, ger
mană, slavonă) şi 1839, Jena (1843), Pireu (1881, pe alocurea cu
adaose), Atena (1883; 1896), Lipsea (1904).
Şi credem a nu greşi spunând că nu a fost carte de învă
ţătură ortodoxă care să se fi tipărit în atâtea limbi, in atâtea locuri
şi de atâţia editori; şi care să fi fost folosită de atâţia învăţaţi
ca Mărturisirea Ortodoxă a Românului Petru Movilă.
Că s'au găsit teologi eterodocşi care să caute pete şi pene
străine in Mărturisirea Ortodoxă era firesc: anumiţi teologi apu
seni, mai ales cei însărcinaţi cu propaganda tn ţările ortodoxe,
PRECUVÂNTARE VII
au pot face cercetări fără ochelarii confesiunii lor. Nefireşti sânt

îneft învinuirile mai noi plecate din s&nul ortodocşilor.
Aşa, teologul rus din diaspora G. Florovsky a spus la
congresul teologic din Atena (1936) că «Mărturisirea Ortodoxă este
croită in întregime numai din stofă catolică.» (v. Proces-verbaux
du premier congres de Theologie orthodoxe â Athines, Atena 1939,
p. 218). N'a adus însă nici o dovadă întru sprijinirea acestei
afirmaţii; iar dovezile aduse în cartea sa Puti russkago bogo-
slovija (Paris 1937), p. 49—51, sânt împrumutate din cărţi tenden-
ţioase romano· catolice.
Tot aşa, tşologul bulgar Ştefan Zankow în cartea sa Das
orthodoxe Christentum des Ostenş, (Berlin 1928), p. 33, cf. Idem,
Aktuelle Probleme (Bucureşti 1943), p. 3, trece Mărturisirea Qr-
lodoxă între «cărţile simbolice» care au «foarte puţină importanţă*
ca izvoare de învăţătură în ortodoxie. însă nici această părere nu
poate avea crezământ întrucât teologul Zankow este socotit ca
având «devieri evidente» de la unele învăţături ortodoxe (v. Logos
(revue de synthfese orthodoxe), 1,1928, Bucarest, p. 246—258).
Dar pe toţi li Întrece Dimi trios S. Ba lan os, profesor
de patrologie la Facultatea de teologie din Atena, care în confe-
rinţa sa Ή ελληνική εκκλησία καί at σχέσεις της πρδς τάς αλλας
έκκλησίας, ţinută la Academia luterană din Sondershausen (18
August 1938) şi tipărită în limba germană în Zeitschrift fiir syste-
mattsche Theologie (1938) şi în limba greacă în Επιστημονική έπε-
τηρίς τής θεολογικής σχολάς (1939—1940), scrie dupre cum urmează
(v. Extrasul, p. 8): *Αλλ’ ή δμολογία τοδ Μογίλα, ήν κακώς έκλαμβάνει 6
Ritschl επίσημον σομβολικον βιβλίον τής όρθοδο'ξου εκκλησίας, είναι άπλώς
μύχ ρωσική κατήχησις τοδ ιζ' αίώνος, προϊόν τοδ μυσταγωγικού ρωσικού
πνβόματος, ξένορ τφ έλληνικφ πν»όματΓ καί ο>ς γνωστόν, μία κατήχησις
μόνον ώς έκδήλωσις τοδ πνεύματος της εποχής της δόναται νά θεωρηθη
καί ο&δέν πλέον* έν δέ τη ελληνική εκκλησία καί αδτή ή δπαρξις τής ομολο
γίας τοδ Μογίλα άγνοείται καί γνώσιν περί αδτής 8χοον μόνον βίδικοΐ
βιολόγοι" (=Dar Mărturisirea lui Movilă, pe care Ritschl greşit o
consideră carte simbolică oficială a bisericii ortodoxe, este un
simplu catehism rusesc din secolul al 17-lea, rod al duhului mie-
agogic rusesc, strein de spiritul elin; şi după cum este cuno-
scui, un catehism nu poate să fie privit decât ca o manifestare
a spiritului epocii lui, şi nimic mai mult; iar In biserica elină
VIII TIT SIMEDHBA
nici chiar existenţa Mărturisirii lut Movili nu este cunoscută, şi

cunoştinţă despre ea au numai unii specialişti teologi).
La afirmările de mai sus ne Îngăduim să răspundem astfel:
Petru Movilă n'a scrie un catehism ci o Expositio fidei Rus-
sorum in limba latină, pe care Meletie Sirigul a tradus-o la Iaşi
in limba greacă vorbită, întitulând-o 'Ομολογία τής όρθοδόξοο ni.
στεως τής καθολικής καί άποστολικής έκκλησίας τοδ Χριστοδ. Supt
acest titlu a fost cercetată şi confirmată de sinodul patriarhiei
din Constantinopol (Martie 1643); iar Panaiot Nicussios a edi
tat-o intitulându-o: Όρθόδο£ος ομολογία (τής πίστβως) τής καθολικής
καί άποαττολικής έκκλησίας τής άνατολικής (Olanda 1667). Petru
Movilă n'a întitulat catehism nici chiar prescurtarea acestei Măr
turisiri, .ci i-a dat titlul Gttfpame κοροτκοπ HayKH etc. Adunare de
învăţătură prescurtată (1645).
Petru Movilă n'a fost Rus ci Român, iar mulţi alţii găsesc,
că el a avut spirit apusean şi nu rusesc. Dacă prin duh „mista-
gogic" profesorul Balanos înţelege liturgic, i se împotriveşte Măr
turisirea Ortodoxă al cărei cuprins este dogmatic, moral şi numai
în mică măsură liturgic.
Profesorul Balanos scrie în două limbi că «în biserica elină
nici chiar existenţa Mărturisirii lui Movilă nu-i cunoscută şi cu
noştinţă despre ea au numai unii specialişti teologi». Dar toată
lumea teologică ştie astăzi că Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru
Movilă a fost tradusă in limba greacă de cel mai însemnat teo
log grec din secolul al 17-lea, Meletie Sirigul. Aprobarea ei
este întărită cu iscăliturile a patru patriarhi ortodocşi (trei greci
şi un arab), a nouă mitropoliţi şi a 13 demnitari bisericeşti, toţi
greci. întâia ediţie greacă este opera dragomanului Panaiot Ni-
cussios, grec. Vestitul Dositeiu, patriarh al Ierusalimului, grec,
laudă Mărturisirea Ortodox* a lui Petru Movilă şi o tipăreşte la
Snagov. Patriarhul icumenic Dionisie, grec, îi scrie o prefaţă la
o plănuită nouă ediţie (1672). £frem patriarhul Ierusalimului
(1767) şt alţi Învăţaţi greci iarăşi o tipăresc. Profesorul şi colegul
profesorului Balanos, bătrânul Meeoloras a editat-o cu laude in
anul 1883, iar mitropolitul grec Hrieostom al Dramei a tipărit-o in
1896. Mai mult Iacă, Sfântul Sinod al bisericii eline din Atena
a aprobat o ediţie, cu unele adaose, a Mărturisirii Ortodoxe a lui
Petru Movilă, tipărită la Pireu In anul 1881 de l oa n Martinos.
PRECUVÂNTARE IX
Faţă de dovezile aduse de noj'şifcunoscute, credem, in bună

parte teologilor elini, te întrebi ctşn'tf putut profesorul teolog Ba
lanos, să scrie ce a scris?
In anul 1942 se împlinesc 000 de ani de la ţinerea sino

dului din Iaşi (15 Septemvrie —12-71Octomvrie 1642), unde s'a
cercetat şi s'a tradus în limba ^jjjfcacă Mărturisirea Ortodoxa a
lui Petru Movilă. Am crezut căêmagiul cel mai potrivit pentru
această aniversare este tipărirea unei ediţii noi a acestei Măr
turisiri. Şi cum in Biblioteca Naţională din Paris se păstrează din
timpul Regelui Soare unul din originalele Mărturisirii Ortodoxe (ms.
1265fonds grec), pe care, în ce priveşte textul grec, mai complect şi
mai exact de cât cel tipărit până acum, nimeni până astăzi nu l-a etu»
diat şi tipărit, am fost bucuros când preotul Niculae M. Popescu
mi-a propus să-l tipărim, sfinţia sa luându-şi sarcina să studieze şi să
editeze acest text grec. S'a alăturat acestui text grec, tot ca un
omagiu, retipărirea traducerii române din anul 1691, prin grija
diaconului Gheorghe I. Moisescu.
Cu toate greutăţile zilelor noastre, Dumnezeu ne-a ajutat
să ducem la capăt lucrarea aceasta. Mulţumim direcţiei Biblio
tecii Naţionale din Paris care ne-a înlesnit fotografierea manu
scrisului grec. Mulţumim părintelui arhimandrit Teofil Ionescu,
superiorul bisericii române din Paris, care s'a interesat de foto
grafii şi de trimiterea lor. Mulţumim bibliotecii Academiei Române
pentru cărţile rare împrumutate. Mulţumim tuturor celor care s'au
ostenit pentru înfăptuirea acestei ediţii noi a Mărturisirii Ortodoxe.
Radul logofăt Greceanul, care «întorcea in limba româ
nească» Mărturisirea Ortodoxă (Buzău 1691), din porunca înălţatului
Domn Constantin Brâncoveanu, numea această carte «canon şi
îndireptariu, pren care dogmele dumnezeeştii şi apostoliceştii a Răsă
ritului beserecisă cunosc şi să indireptează». Această caracterizare
a Mărturisirii Ortodoxe o găsim şi la Dositeiu patriarhul Ierusali
mului în anul 1699. Iar Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Mo
vilă, şi astăzi este canon şi dreptar in biserica ortodoxă, pe care
Domnul Dumnezeu să o aibă în sfânta lui pază.
t ΤΓΓ SIMEDREA
Mitropolitul Bucovinei
PREFACE
Ή ’Ορθόδοξος 'Ομολογία έοτί στάθμη
καί κανών τΐΐς ορθοδόξου πίστεως.
(Dosith6e de Jerusalem)·
Pierre Moghila (1596 —1646), fils d'un voivode roumain, ar-

cheveque metropolite de Kiew, de la Galitie et de toute la
Russie, est, de l'avis de tous les historiens, la personnalite la
plus illustre dans tout le passe de I'Eglise russe. Soutenu par sa
foi ardente, sa lumineuse raison, une energie sans defaut et par
la grâce de Dieu, sans laquelle rien ne s'accompiit, il aifranchtt
cette Eglise de la lourde oppression des heterodoxes et alluma
le flambeau de la vie spirituelle, au moyen d'ecoles qu’il fonda
etdelivres qu'il fit itnprimer pour l ’instruction du peuple russe.
Les principautes moldo-valaques, ses pays d'origine, en profite·
rent aussi bien que Moscou la retardataire, et meme Pierre
le Grand.
Passons sur les activites diverses de Pierre Moghila, dont
parlent amplement l'histoire ecclesiastique et profane, pour nous
occuper de la Confession Orthodoxe, qu'il redigea comme livre
de doctrine orthodoxe, pour enseigner aux fideles la văritable foi
et une vie selon les commandements de l'Eglise, tandis que les
defenseurs de la foi orthodoxe y trouvent des arguments contre
les attaques des heterodoxes.
Cette Confession Orthodoxe, ecrite en langue latine, fut
examinee et traduite en grec au synode de Iassy, (depuis le 15
septembre jusqu'au 27 octobre, 1642). Le synode du Patriarcat
de Constantinople l'examina â nouveau et approuva la traduction
grecque au mots de mars de l'annee suivante. L’approbation fut
signee par le patriarche oecumenique Parthenios I (1639— 1644),
ainsi que par de nombreux metropolites et hauts dignitaires, qui
declarerent unanimement: „Ce livre suit les dogmes de l ’Eglise du
Christ et il est conforme aux saints canons et en rien contraire
aux dogmes de l'Eglise". „Par le vote unanime du synode nous
decidons que tout chretien pieux et orthodoxe appartenant ά l ’Eglise
apostolique de l ’Orient le lise el qu’il ne s’en departisse pas". Quel-
ques annees plus tard, cetis approbation fut confirm0e par les
patriarch y : Ioannikios d'Alexandrie (1645— 1657), Makarios
PRftl'ACn XI
d'Antioche (1647— 1672), Paisios de Jerusalem (1645— 1660),

ainsi que par Parthenios, metropolite de Chios.
C'est â peine en 1667 que fut imprimee en Hcllande la
version grecque de cette Confession Orthodoxe. L'annee suivante,
a pres le 25 mai, le patriarche oecumenique, Methode, Vofirait
aux orthodoxes, de la part du grand drogman de la Porte Otto·
mane, Panayote Nicoussios, qui avait pris sur lui de la faire im
printer. Les fideles l'accueillirent comme un don celeste, long·
temps sollicite. Ce livre, tout en assouvissant leur desir d'enseigne-
ment religieux orthodoxe en sa langue populaire, leur fournissait
une defense sure contre les traits des heterodoxes.
Cette Confession jouit d'un accueil favorable non seulement
parmi les Orthodoxes, mais aussi parmi les fideles des autres con
fessions, qui la recherch&rent et s'en servirent. Antoine Arnaul^ .
port-royaliste, l'etudie en 1671 et en tire de puissants arguments
dans le livre La perpetuite de la foi (tome 111), pour sa dispute de
i'Eucharistie, contre le pasteur reforme Jean Claude. Depute, tons
les Occidentaux qui s’interessent & la doctrine orthodoxe s'en
sont sans cesse servi comme du livre orthodoxe par excellence.
Parmi tous les peuples orthodoxes, les Roumains out ete les
premiers â traduire dans leur langue la version grecque de ce livre.
En 1691 sortait des presses de 1'imprimerie de Bouzau la Pravoslav
nica Mărturisire, traduite par Radu Greceanu, qui consultait le sa
vant £cuyer Constantin Cantacuzene aux endroits lea plus diffici-
les. Les subsides du prince regnant du Pays, Constantin Branco·
van, ne firent pas defaut, comme e'etait le cas pour tant de li-
vres de 1epoque. Et la traduction etait tres utile dans la lutte
que menaient les orthodoxes de Transylvanie contre les ptopa-
gandistes catholiques-romains.
Apres 1'election, faite â Bucarest (le 22 janvier 1698),
d'Athanase Anghel comme eveque de la Transylvanie, Dosithee,
patriarche de Jerusalem, lui bailie des conseils sur l'administra-
tion de son Eglise, sur la foi et les moyens de la defendre. Et il
lui ecrit le 21: „Nous ordonnons ά votre Saintete de garder avec
fermete les dogmes, les mysttres et les coutumes de I'Eglise de VOrlent,
que VEcriture Sainte preche ouvertement et clairement et que les
Saints Peres enseignent reeliement; mais plus brievement on les trouve
dans le livre qu'on appelle Pravoslavnica Mărturisire, lequel a ete
XII TIT S1MBDKEA
traduii en roumain dernierement et a ete Imprime en cette langue".\

Les editions roumaines de la Confession Orthodoxe sont nom-
breuses. En 1745, sur l'ordre du prince regnant Constantin Ma-
vrocordat, la seconde edition etait imprimee â Bucarest; celui-ci.
poursuivant le relevement du niveau spirituel des pretres,
„consacrait“ ce livre aux eglises, „afin qu'il serve, par son con·
tenu, â la lecture et â l'enseignement des pretres, qui feront tou-
jours l'office dans cette sainte eglise“. Au XIX* silele, de nou.
velles editions parurent et de nouvelles traductions furent im·
primês â Bucarest, â Neamtsou, â Sibiu, â Râmnic et Jassy, car
on s'en servait comme d'un manuel didactique dans les seminal··
res theologiques. Nous avons en tout 17 editions roumaines de la
Confession orthodoxe. La decision d'exclure ce livre du programme
de l'enseigaement seminarial de la Roumanie, prise apres la premiere
guerre mondiale, ne nous semble pas pleinement justifice; en effet,
nulle part dans les ecoles ecclesiastiques d'aujourd'hui, ce livre
ecrit par un evâque roumain fidele, esprit eclaire, rempli de ζέΐε
pour l'enseigaement theologique, n'est plus etudie. Esperons que
la Confession Orthodoxe reprendra la place qui lui est due.
En Russie la Confession Orthodoxe jouitd'une juste renommê.
Elle fut traduite en langue slave (slavone-russe), en 1685, avec la
benediction du patriarche Yoakim, et imprimee pour la premiere
foisâMoscou, en 1696, sur l'ordre du tsar Pierre Alexiewicz et
avec la benediction du patriarche Adrien. Celui*d ecrit dans la
preface aux lecteurs: „Pierre Moghila a it i un homme plein de sa-
gesse ayant la bonne doctrineu et „tl a redige ce livre inspiri par
Dieu, en le remplissant de I’eau tris pure des enseignements et des
recherches theologiques". V autorite de ce livre s'cst accrue encore
lorsque Pierre le Grand l'eut note dans le Reglement ecctesiastique,
le regardant comme un livre de doctrine chretienne, bon pour les
ecoles et pour les eglises.
Les editions slavono-russes de la Confession Orthodoxe sont
nombreuses. A celles-ci sont venu s'ajouter plus tard les traduc·
tions en langue russe pariee, dont la premiere parut en 1833.
Les editions russes sont egalement nombreuses. P a w t o w s k y ,
Idea Kosciola (Warszawa 1935), a utilise 1'edition tiiee â Moscou
en 1900. C'est la traduction slavone de ce livre, approuvee par
I'figiise russe, qui a donne aux savants occidentaux la possibility
PREFACE XIII
de connattre â fond les croyances religieuses des Russes, dont ils

s'etaient forme auparavant des idees fausses; ils se deman-
daient meme si ceux-ci etaient chretiens.
Le savant berlinois J o h a n n L e o n h a r d Fri sch, qui
pendant quelques ans avait habite la Russie et connaissait la lan*
gue slave, a traduit en allemand la Confession Orthodoxe. Cette
traduction, publiee en 1727, est appreciăe par les savants; elle a
ete reimprimee en 1751 et, il nous semble, en 1781 aussi; on
a affirme que Barbu Constantinesco s'en est servi pour sa tra
duction, datee de 1872.
De mâine, les editions slavono-serbes, publiees â Venise en
1764 et 1777, proc&dent de la traduction slavone*russe.
La Confession Orthodoxe a ete traduite en langue bulgare par
Seraphim, metropolite de Sliven.et imprimee dans cette meme viile
en 1888 (in 4°, XIl+127 p.). Dans sa preface aux lecteurs, le me
tropolite precise que, ce livre n’ayant pas ete traduit en langue
bulgare, il accomplit son devoir pastoral en le mettant â la porţie
de ses ouailles. 11ressort du titre du livre que nous avons sous
nosyeux, que Seraphim a utilise la version russe faite d’apies celle
grecque â ΓAcademie theologique de St. Peterbourg et qui fut
imprimee â Kiew, en 1833.
La traduction hollandaise de Johannes Antonius Seinerus
fut publi6e â Harlem, en 1722. Les hollandais se sont beaucoup
interesses â la doctrine de l'£glise orthodoxe. 11 paraît quec’est
â eux qu'est due la Confession imprimee sous le nom du patriar·
che Cyrille Lukaris et c'est en Hollande que fut publiee gratuite·
ment, pour la premiere fois, la Confession de Pierre Moghila.
La premiere traduction anglaise de la Confession Orthodoxe
părut â Londres en 1762; Philippe Lodwell (1767), le traducteur,
s'est converti â l'orthodoxie. Au XlXe siecle paraissent d'autres edi
tions anglaises: celle de W. Blackmore (Aberdeen 1845), reproduite
â New-York (en 1887) et celle d'OverbeckRobertson (Londres 1898).
La Confession Orthodoxe a ete traduite en hongrois par Etienne
Miskolczi et imprimee â Peste, en l'an 1791, pour les fideies
greco orientauxnon uniates. L'editeur, Nicolas Miskolczi, ecrit que
„son pire Va traduite du grec. parce que beaucoup de fideies de l'Egîise
ne lisent plus le grec, bten qutls parlent la langue de leurs ancetresu.
Naturellement, les editions grecques de la Confession Ortho-
ITT SIMEDREA
doxe sont nombreuses ; les unes comprennent seulement le iexte

grec, tandis que les Jautres s'augmentent deBiferentes traduc
tions (en latin, alleaand, ou slavej. Lea ădit urs sont de na-
tionalites di verses, tandis que lee lieux de p a ration sont, eux
aussi, diferente: la Hollande (1667), Leipzig 0695), Snagov (Rou-
manie, 1699), Romej (1739), Breslau (1751), IfMoupolie (1764), Bu-
carest (1767), Viennfe (1771), Moscou 1781 (gpfttre versions: grec
que, latine, allemanjde, slave) et 1839, JenaHp43), Le Pyr£e (1881
avec des addition·, Athenes (1883; 1896),Keipzig (1904).
Aussi nous n'h0sitons pas d'affirmed qu'aucun autre livre
de doctrine orthodoxe n'a έίέ traduit en a u l n t de langues, ni im
prime enautant de pays, que nul autre n'a ν ο υ ν έ tant d 'editeurs.
Enfin aucun autre^jivre de doctrine orthodoxe n'a £te aussi fre-
quemment consulte par des savants queBSrecisement, la Confes
sion Orthodoxe iu roumain Pierre Moghila.
Nous ne sofunes done point surpriA u e des theologians he
terodoxes aient Aerche des influences Brangeres dans la Con
fession Orthodo» il y a parmi les thăolcgiens d'occident, et sur-
tout parmi ceiuc charges de la propagp^le dans les pay* ortho
doxes, ce rtain iA u i ne sauraient se llberer du prisme que
leur confessioalleur impose. Mais ce quif nous semble peu natu
re I, ce sont ids incriminations qui p w e n t recemment du sein
meme de l'Odlflrioxie.
Ainsi, le thăologien russe G. F l o r o v s k y a affirme au
congres theoiogiq£ttfri£ĂAAi»s (1936) que „la Confession Orthodoxe
est taillee entterement dans l'6toffe Blholique-romaine". (v. Pro-
ces-uerbaux du premier congris de Thiologie orthodoxe a Athenes,
Athenes, 1939, p. 218). Mais cette .affirmation ne s'appuie sur
aucune preuve et les arguments pr6sentes dans son livre Puti
russkago bogoslouija (Paris 1937), p. W — 51, sont emprunt^s a des
livres tendedpieux catholiques-romains
Enfin, le th6ologien bulgare E t i e n n e Z a n k o w met la
Confession4Orthodoxe au rang des .Uivres symboliques" qui ont
„tres peu d'importance” entant que [.source de doctrine de l'Or-
thodoxie, (v. Das orthodoxe Christentum des Ostens, Berlin 1928,
p. 33, et Aktuelle Probleme, Bucarest 1943, p. 3, du meme au
teur). Mais-cette opinion non plus ne peut etre acceptee, puisque
le th6 ologien Zankow est cense afoir des (ldeviations evidentgsf
PREFACE XV
par rapport â quelques points de l ’enseignement rorthodoxe (v.

Logos, revue de synthese c;thodoxe, 1,1928, BacAest, p. 246*258).
Tous les detracteurs de la Confession OBwodoxe sont sur*
pass£s par Mr. D 6 m £ t r e S. B a la n o s^^H re sse u r de Petro
logie k la Faculte de Thâjologie d'Athfcnes H a n s sa Conf6rence
Ή βλληνική εκκλησία καί ai σχέσεις της «ράντας αλλας έκκλησής,
donnee â ΓAcademie luthărienne de ‘Seeders hau sen (le 18 Aout,
1938) et publi£e en allemand dans la TZeltschrift fiir systema·
tische Theologie (1938) et en grec dans Επιστημονική έπετηρίς τής
θεoλογικής σχολής 1939· 1940, on lit (ν. I Extrait, â la p. 8):
,,*Αλλ*ή ομολογία τοδ Μογίλα, ήν κακώΤεκλααβάνει ό Ritschl έπίσημον
σομβολικδν βιβλίον τής Ιρθοδόξοο εκκλησίας, είναι άπλώς μία ρωσική
χατήχησις τοδ ιζ* αίώνοβ προϊόν τοδίμοσταγωγικοδ ρωσικού πνεύματος,
ξένου τώ ελληνικό. Γ,ϊύματι* καί ώςΡγνωστόν, μία χατήχησις μόνον ώς_
έκδήλωσις τοδ πνεάβΗς τής- Ικοχ·: της δόναται νά θεωρηθή x«?
οδδέν πλέον* έν δέ τή έλληνικη έκκλησία καί αυτή ή υπαρξις τής ομο
λογίας τοδ Μογίλ^Βχγνοβΐται χχΐ γνώσιν περί αδτής εχοον. μόνον ειδικοί
θεολόγοι" (= „ Mais la Conftnlon de Moghila. que Ritschl con
sidere â tort comme £tant un livre symbolique offioiel de l’E-
glise orthodoxe, est tout sim]|>lement un catechisme russe du
XVH-e siefcle, produit de l'B prit mystagogique russe, etrangerâ
l'esprit hellenique; on sait qu' un catechisme doit âtre considere
seulem ît comme expression de l'esprit de son epoque, rien de
plus; i en effet, dans l'Eglise hellenique on ignore l'existence
meme de la Confession d fllo g h ila et ce sont seulement quelques
theflogiensHpecialistes q p fen ont pris connaissance".) A ces affir
mations, nJos nous pernfcettons de donner la reponse suivante:
Pierre Mdghila n'a Bas compose un catechisme, mais une
Expositio/ridei Russorum, en latin, que Melăce Syrigos a traduite â
Jassy tn langue grecque părlee, sous ce titre: Όμολογία τής όρθδόζου
πίστίωι τής καθολικής καί «ποστολικής Εκκλησίας τοδ Χριστού. Cest
source titre*qu'elle a ete examinee et confirmee par le sy
node patriattal tenu â Constantinople (en mars, 1643); Pana-
ybte Nicoussios l'a editee sous le titre: ’Ορθόδοξος ομολογία (τής
πίστεως) τής καθολικής ΙκαΙ άποστολικής έκκλησίας τής Ανατολικής
en Hollande, en 1667). L'auteur n'a pas meme donn6 le titre de
catechisme I l'abr6g£ de cette Confession, mais il l'a intitule:
Gb<5paH!e fopOTKOH HayKH etd, Reeaetl d'enseignement abrfge (1645).
XVI TIT SIMCDREA
Pierre Moghila n'etait pas russe, mais bien roumain, et nom-

breux sont ceux qui lui accordent l'esprit occidental, en opposi
tion â celui russe. Si par „esprit mystagogique", le professeur |
Balanos entend „esprit liturgique", la Confusion Orthodoxe, dont
le contenu est dogmatique, moral et seulement dans une mesure
restreinte liturgique, s'oppose â cette interpretation.
Le professeur Balanos ecrit en deux laogues que „dans
î'Eglise hellenique on ignore jusqu'â i'existence meme de la Con
fession de Moghila** et que ,,ce sont seulement quelques theologiens
specialistes qui en ont pris connaissance". Cependant tout le
monde theologique sait aujourd'hui que la Confession Orthodoxe
de Pierre Moghila a ete traduite en langue grecque par Melece
Syrigos, le theologien grec le plus important du XVlI-e siecle.
Les signatures de quatre patriarches orthodoxes (dont trois grecs
et un seulement arabe), de neuf metropolites et 13 dignitaires
ecclesiastiques, tous grecs, soutiennent et renforcent {approbation
accordee. La premiere edition grecque est l'oeuvre du drogman
Panayote Nicoussios, grec lui aussi. Le fameux Dosithee, patri
arche grec de Jerusalem, rend gloire â la Confession Orthodoxe de
Pierre Moghila et l'imprime â Snagov, tandis que le patriarche oecu-
menique Denis, grec egalement, ecrit une preface pour une nouvelle
edition, restee â l'etat de projet (1672). Ephrem.le patriarche de
Jerusalem (1767) ainsi que d'autres savants grecs l'impriment k
nouveau. Le vieux professeur Messoloras, collegue du professeur
Balanos, l'a editee elogieusement en 1883, et le metropolite grec
Chrisostome de Dramas l'a imprimee en 1896. Ce qui plus est,
le saint synode de l'Eglise hellenique d'Athenes a aprouve une
edition, avec additions, de la Confession Orthodoxe, imprimee au
Pyree en 1881 par Jean Martinos.
Si on tient compte des preuves que nous venons de rap-
porter, preuves certainement connues en bonne psrtie des theo
logiens grecs, n'est-ce pas le cas de nous demander comment
le professeur et theologien Balanos a pu ecrire ce que nous avons
cite ci-dessus?
9
# #
En 1942, il y avait 300 ans depuis le synode de Jassy (du
15 eeptembre au 27 octobre 1642), ou avait ete examine et tra
duit en grec la Confession Orthodoxe de Pierre Moghila.
PRÎFACH XVtî
L'hommage le plus propre pour feter cet anniversaire est,

k notre avis, la publication d'une nouvelle edition de cette Con
fession. Et puisque la Bibliotheque Naţionale de Paris conserve
depuis trois siecles un des textes originaux de la Confession or-
fhodoxe (ms. 1265 fonds grec), lequel comprend un texte grec plus
complet et plus exact que ceux imprimes jusqu'â present, j'ai 6 te
heureux d'accepter la proposition du R. P. Nicolas M.Popesco de
I'imprimer. Comme personne encore n'avait etudie ce texte jusqu a
present, le R. P. Nicolas M. Popesco s’en est charge; â ce texte
grec on a ajoute, en hommage egalement, la traduction roumaine
de 1691, publiee par les soins du diacre Georges J. Moisesco.
Malgre les difficultes exceptionnelles de ces temps, avec
l'aide de Dieu nous avons pu mener â bien ce travail. Nous re-
mercions la direction de la Bibliotheque Naţionale de Paris d$_
nous avoir facilite la reproduction photographique du manuscrit
grec; nous remercions egalement le P. archimandrite Theophile
Ionesco, superieur de l'£gUse roumaine de Paris, qui a pris soin
de la reproduction de ces photographies et nous les a envoyees.
Nous remercions de meme la bibliotheque de ΓAcademie Rou
maine, de nous avoir pr£te plusieurs livres rares. Nous remerci
ons enfin tous ceux qui ont collabore k la realisation de cette
nouvelle edition de la Confession Orthodoxe.
Le chancelier Radu Greceanu, qui „tournait en langue rou
maine “ la Confession orthodoxe (Bouzau 1691), par l'ordre deson
Altesse Serenissime, le prince regnant Constantin Brancovan, ap-
pelait ce livre „canon et guide de la foi, par lequel sont connus et
justifies les dogmes de l'Eglise divine et apostolique de VOrient".
Nous retrouvons cette maniere de caracteriser la Confession Or
thodoxe, chez Dosithee. patriarche de Jerusalem en 1699. En
effet, la Confession Orthodoxe de Pierre Moghila est reste le
canon et la regie de foi de l'£glise Orthodoxe, que Dieu ait en
sa sainte garde.
T1TE S1MEDREA
Metropolite de Boucovine
PRESCURTĂRI
add. = ad(fit, addunt.

B. O. R. = revista Biserica Ortodoxă Română (Bucureşti).
C. O. — La Confession Orthodoxe de Pierre Moghila, texte
latin inedit publie par A n t o i n e M a l v y et
M a r c e l V i i l e r , de la Compagnie de J£sus
(Roma-Paris 1927).
Ct = Confessiunea Ortodoxă, din nou tradusă şi cu o prefaţă
de Dr. B a r b u C o n s t a n t i n e s c u (Bucu
reşti 1872).
Cs = Confessiunea Ortodoxă, de Dr. Ba r b u C o n s t a n
t i nesc u , ediţiune aprobată de I. P. S. Arhie
piscop şi Metropolit al Rom&nilor din Ungaria
şi Transilvania Miron Romanul (Sibiu 1877).
C3 = Confessiunea Ortodoxă, din nou tradusă şi cu o pre
faţă de Dr. B a r b u C o n s t a n t i n e s c u , carte
aprobată de Excelenţa Sa I. P. S. Arhiepiscop
şi Mitropolit al Românilor ortodocşi din Transil
vania şi Ungaria Miron Romanul, ediţiunea III,
Editura librăriei Socec (Bucureşti 1879).
D = 'Ορθόδοξος δμολογία (Snagov 1699), tipărită prin îngri
jirea lui D o s i t e i u patriarhul Ierusalimului.
ed. = ediţiile Mărturisirii Ortodoxe.
ediţiile slavone = Π^κομμνοι Η^οβΊτα^ηΤι (Moscova 1743, Cernigov 1745).
Fx =, Mărturisirea Ortodoxă, tălmăcită româneşte de arhim.
F i l a r e t Seri ba n (Neamţ 1844).
Fs =5= Mărturisirea Ortodoxă, retipărită sub privigherea şi
cu binecuvântarea lui A n d r e i Ş a g u n a (Si
biu 1855).
F„ = Mărturisirea Ortodoxă, tălmăcită în limba română- de
F i l a r e t S c r i b a n S t a v r u p o l e (Neamţ
1864).
Fb = Mărturisirea Ortodoxă, tradusă in limba română de
arhiereul F i l a r e t S c r i b a n , revăzută şi co
rectată după original s'au tipărit de Arhiereul
I o s i f S e v a s t i a s B o b u l e s c u Botoşă-
n e a n u (Iaşi 1874).
PRESCURTĂRI X IX
Fr — Mărturisirea Ortodoxă, redată după traducerea arhim.

Fi l ar et S c r i ba n de cătrăDr. PavelRoşca
(Sibiu 1914).
Frischius = Versio germanica orthodoxae confessionis de J o h a η n
Leonhard Friaohiua, retipărită în ed. Hof
mann.
G, = Pravoslavnica Mărturisire, Întoarsă în limba rumă-
nească dupre grecească, de R a d u l l ogo f ă t
G r e c e a n u l (Buzău 1691).
Go — Pravoslavnica Mărturisire, a doua oară tipărită (Bu
cureşti 1745).
Gg as Pravoslavnică Mărturisire, a treia oară tipărită cu
blagoslovenia mitropolitului Ungrovlahiei G ri
gor ie (Bucureşti 1827).
Gc = Pravoslavnică Mărturisire, a patra oară tipărită cu
blagoslovenia şi cheltuiala episcopului de Rămme-
C a l ini e (Bucureşti 1859).
Hofmann = ’Ορθόδοξος δμολογία, ed. Carolus Gottlob Hofmannus
(Wratislaviae 1751).
K * Όρ9·ό3οξος δμολογία, ed. E r ne st u s J u l i u s Kim-
m el In Libri symbolici ecclesiae orientalis
(Jenae 1843).
M ss Manuscrisul greco-latin al M. 0. păstrat în Biblioteca
Naţională din Paris, fondul grec, nr. 1265, numit
şi Parisinus.
Malvy - v. C. O.
M. O. = Mărturisirea Ortodoxă.
N — 'Ορθόδοξος ομολογία, ed. L a u r e n t i u s Nor m annus
In Orthodoxa Confessio (Lipsiae 1695).
0 = ’Ορθόδοξος δμολογία τής χα&σλικής xol άποστολικης έκχλησίας
νής Ανατολικής [Olanda 1667].
om. = omittit, omittunt.
Parisinus ** v. M.
PG — Patrologia Graeca, ed. Migne.
S = Septuaginta, ed. A l f r e d Rahlfs, 2 v. (Stuttgart
1935).
T = Nooum Testamentum graece et latine, ed. Nest l e
(Stuttgart 1937).
Sa ss Mărturisirea Ortodoxă, ediţiunea Sf. Sinod, anteproect
(Bucureşti 1895).
Sp * Mărturisirea Ortodoxă, ediţiunea Sf. Sinod, proect
(Bucureşti 1899).
XX m A k ^ o h s ir e a ORTODOXA.
S, as Mărturisirea Ortodoxă, aprobată de Sf. Sinod, ed. I,

(Bucureşti 1899).
Să = Mărturisirea Ortodoxă, aprobată de Sf. Sinod, ed. II,
(Bucureşti 1922).
S„ — Mărturisirea Ortodoxă, aprobată de Sf. Sinod, ed. III,
(Bucureşti 1930).
ViUer = v. C. O.
Weissenborn = H. J. Chr. Weissenborn, care lipeşte în 1850 Emen-
danda et Addenda (6 foi) la unele exemplare ale
ediţiei Kimmel, din 1843.
= desparte cuvintele lo acelaşi rând.
= desparte rândurile.
= închide textul după care urmează variantele.
= închide variantele la textele din Scriptură.
= închide trimeterile la S şi T.
INTRODUCERE»
L ISTORIA MARTURISIREl ORTODOXE
1. „Petru Movilă8, arhiepiscop mitropolit al Chievnlui, Galiţiei

şi a toată Rusia a văzut cu inima Întristată că „de mult timpbise-
1 . împrejurările de acum na-mi dau timp ţi îndemn pentru o introducere

mai largă şi mai mult documentată, după cum s'ar fi cuvenit şi după cum aveam
material adunat.
2. Petru Movilă (n. 21 Dechemvrie 1596, răposat la 22 Dechemvrie 1646)
este fiul lui Simeon Movilă (Domn in Ţara Românească 1600*1602 şi in Moldova
1606 — t Septemvrie 1607) şi al „Doamnei Domniei Sale Melania** (: aşa o
numesc pomelnicele, soţul şi copiii; ea se numeşte pe sine Marghita, ţ 1622)7
Din pricina luptelor interne, Petru Movilă, al patrulea din şapte fraţi, se re
trage în Polonia, unde avea rude şi drept de cetăţenie. Studiază, credem, in
colegiul ortodox din Liov, dar nu şi în Paris; in 1627 intră in călugărie, ajungând
grabnic arhimandrit-igumen in Lavra Pecerska de la Chiev. In anul 1633 fu ales
mitropolit al bisericii ortodoxe ruse din Polonia. Ajutat de pricepere, vigoare şi
credinţă, mitropolitul Petru Movilă dete viaţă nouă acestei biserici apăsate de
eterodocşi, mai ales in urma Uniaţiei de la Brest 11596), şi puse temelia luminării
poporului ucrainean. Apără credinţa ortodoxă, înfîinţă şcoli, făcu tipografii, scrise
şi mai ales tipări cărţi, repară şi drese biserici; îndemnă, lăudă, stărui fără răgaz
pentru întărirea bisericii şi binele poporului; fu făclie mult luminătoare a Rusiei şi a
întregei ortodoxii acest „voivodici moldavskii", acest fiu de Domn Român, care
nu uită Moldova, ţara lui de naştere şi de copilărie. In 1645 veni la Iaşi să
cunune In Trierarhi pe Maria fiica lui Vasile Lupu cu polonul Ianuş Radzivil,
cărora le ţinu cuvântare vărgată cu dungi româneşti.
Pentru viaţa şi activitatea lui Petru Movilă răm&ne carte de temeiu tot
S [ t e f a n T i m o f e e v i c i ] Golubev (ţ 1922), Kieoskii mitropolit Petrb Moghila
i ego spoduijniki (Petru Movilă mitropolitul Chievului şi colaboratorii aii), I (Chiev
1883), 559 p text şi 576 p. anexe; II (Chiev 1898), 524 p. text şi 498 p. anexe.
Operă neterminată. Din lucrările mai noi cităm: P. P. P a n a i t e s c u , L'Influence
de l'otuvre de Pierre Aiogila (Paris 1926), precum şi revista B. O. R·, 60 (1942),
nr. 9*10. — Lucrarea lui G h e n a d i e E n a c e a n u , Petru Movilă (Bucureşti
1882, Extras din B. O. R., 7 şi 8 ) (1883 şi 1884), 352 p., mult folosită de Ro.
mâni şi de străinii este aproape in întregime o prescurtare şi uneori traducere
chiar şi a trimeterilor la cărţi rare şi la depozite de arhive, după G o l u b e v ,
o. e. şi după M a c a r i e, Istoria bisericii ruse. — Pentru iatoria bisericilor din
Polonia vezi cartea Kirchengeschichte Polens von K a r l V o l k e r (Berlin-
Leipzig 1930).
3. Cu acest nume şi titlu se iscăleşte Petru Movilă.
XX II PREOTUL NIC U LA E M . POPESGU
rica rusă este tare prigonită de renegaţi (otstupniki)**.1Pentru aceia

a chemat sinod de clerici f l laici ca să indrepteze neorânduelile
pricinuite de această prigoană şi ca să hotărască şi asupra „unei
trebuinţe foarte mari (= dlia potrebnosti veşma vajnoi).“ 2 Sinodul
chemat s'a ţinut la Chiev in biserica Sfintei Sofii în zilele de la
8 până la 18 Septemvrie din anul 1640.
2. Trebuinţa cea foarte mare a fost arătată tn faţa sinodului
către Isaia Trofimovici Kozlovskii, igumenul mănăstirii Sfântului
Nicolae din Chiev. El a vorbit astfel: „In biserica noastră rusă
se folosesc cărţi slavone, pe care nu mulţi preoţi ruşi le înţeleg.
Văzând aceasta, impotrivitorii şi ereticii (potrivniki i eretiţri) au
tipărit cărţi tn limba polonă, uşoară de înţeles, şi pe nedrept le*au
1. Ce înţelege Petra MovilS prin cuvântul o t c t B iim h km (otstupniki), se

poate vedea limpede din următoarea dedicaţie a sa scrisă pe Slujbenicul
tipărit la 1629 tn Lavra Chievului şi dăruit, la 23 Noemvrie 1636, mănăstirii
Vâdubiţk de lângă Chiev, restaurată de el: „Gifi Ca8*ishiik i i ca4e9 h sfk rî
14 K t T p O H tffe c f k H CA4RMM4!*·, M I S W CT4BAIH ÎI Ρ ρ Ϊ χ < Μ , H RS Π 4Μ ΑΤ C IS * H p O A H T IA fM
CROHAt Α 4ΑΛ IC T S R* JfpdM cf*TW !Ι ρ χ Ιθ Τ ρ 4 Τ Η Γ 4 Λ11η](4ΤΛ4 4 * Α Κ Ι I I M « H 4 C T U p B u A ^ tN U K Îft
K fiR C KÎH IIp (w cR A i|i(M H u H Ι ϊρ χ Ι ιπ Η ο κ ο π ι Μ Η τ ρ β π ο Λ Η Τ K T h ck T ÎÎ Γ α α η ι^ κ ϊη M « C IA P o c cT h , flp-
X N M 4H A P H T Iîtm p C K Îfi, CTpO H TIA m Κ Τ Η Τ Ο ρ Η « ΙΗ Φ ΙΗ Τ ΙΛ Υ 0 Γ 0 5 Κ Α · C t f i r o AW HACTbipd B u a 8 -
CHUKOrO ΠΟ Κ0Η(1ΗΦΛ\ 34π8Μ "Ι»«Τη N P4SAP8AU1INTh iru> U »V ίν Τ Ο Τ ίΠ Η Η Κ β β 8HHT© g*,..
HHKT© *» 8 s o W T C i r w ΧΡ4ΛΜ H At»H4CTkip4 A 'P S H I T X W TATH, W T A ΑΛΗΤΗ, HAH
npHCBOHTH i r W l » A K'k'IMOtt Η ΗΗΚΦΑΗ9ΚΙ HH W T Κ ·Π Υ N I f d S p itU IH M O lO KAATROW Η 4Η4θ<ΜΟΙβ
C + U J H EdrONOCHUX W T lţ s , Η Τ β Γ Ι Π Κ Α ' 4 ρ χ ΐ ΐρ ΐ 4 II'POKAATCTKOM. S αΊεΤ ΑχΑβ Λ\114 H oiN lip T d
Κ Γ**Α&*. Πίτρζ Λ \θ Γ Η Α 4 ΑρχΤίΠΗΟΚΟΠΧ ΑΙΗΤρ·Π·ΛΗΤ R T i ICKTA ρβΚΟΝ IA4CH©»“ , ( = Această

Liturghie, intru mărirea şi cinstea Domnului Dumnezeu celui in Sfânta Treime
mărit şi intra iertarea păcatelor şl întru pomenirea ea şi a părinţilor săi, este
dată la biserica cu hramul Minunile Sfântului Marelui Voivod Mihail in mă
năstirea Vâdubiţk de lângă Chiev, de preasfinţitul arhiepiscop mitropolit a
Chievului, Galiţiei şl lntregei Rusii, arhimandrit al Lavrei Pecerska, ctitor*ziditor
şi Înnoitor al acestei sfinte mănăstiri Vâdubiţk după pustiirea şi dărâmarea ei desă
vârşită de către renegaţii numiţi Uniaţi. Şi nimeni să nu Îndrăznească a o lua, a o
îndepărta sau a şl-o Însuşi supt veşnic blestem nedeslegat de nimeni niciodată şi
supt anatema sfinţilor şl purtătorilor de Dumnezeu părinţi şl supt blestemul acestui
arhiereu. In anul 1636, luna Noemvrie In 23 de zile. Petru Movilă arhiepiscop
mitropolit al Chievului cu mâna proprie). S. G o l u b e v , Petru Μουϋδ, Π, p. 459
text — Tot acestei mănăstiri i*s dăruit Petru Movilă 500 de zloţi, o crace de
aur In 1642 Maiu 27, un potir şl un disc în 1636 Ian. 13 şi o Evanghelie
in 1641 Main 27. Ibidem, p. 458—459.
2. M a o a r i e , IstOriia russkoi ferhvi (Istoria bisericii ruseşti), XI (S.
Peterburg 1882), p. 578*581, unde este tipărit textul Întreg al chemării de la
24 Iuqie 1640 a lui Petra Movilă, la sinodul deschis la opt Septemvrie 1640.
IS ΓΟΚΙΛ ^MĂRTURISIRE! ORTODOXE ΧΧΠΙ
Împărţit drept cărţi ortodoxe bisericeşti, de oarece in ele sânt

multe amfigiri eretice. Cine a primit atare cărţi Şi le-a citit, a
crezut in ele şi a învăţat şi pe alţii s& crează ca el. Urmarea a
fost că mulţi creştini au căzut de la credinţa noastră în felurite
eresuri şi acum apasă, fac silă şi turbură biserica. Văzând aceasta,
părintele mitropolit, in dorinţa de a linişti biserica şi de a o întoarce
la drumul cel vechiu şi drept, a scris un Catehism (napisal kati-
hizis), cu mare grijă şi cu atentă cercetare a scrierilor bisericeşti.
Articolele acestui Catehism le aduce şi le pune Înaintea dumnea
voastră, prea sfinţit sinod. Partea Întâia este despre Simbolul
Credinţei, ca toţi ortodocşii să crează şi să mărturisească într'un
singur chip." 1
3. Această carte, care tn limba greacă va primi numirea de
'Ομολογία της ορθοδόξου πίστεως sau ’Ορθόδοξος ‘Ομολογία (M ărturisirea.
Ortodoxă), a fost scrisă de Petru Movilă* pe temeiuri din Scrip
1 . M a c a r i e, o. c., p. 583, care citează (la p. 588 nota 467), ca document

al desbaterilor sinodului din Chl-v · „Descrierea soborului de la Chiev din anul
1640 este tipărită in Russkaia istoriceskaia bibHoteka IV, p. 21-48." Această
descriere este un memoriu al uniatului Cassian Sakovici tipărit la Varşovia In
1641 (a doua oară la Cracovia în 1642), în care îndeamnă pe ortodocşi să se
îndrepte către Roma, nu către Constantinopol (C. O., p. XLVI). înclin a cred·
că acest Cassian Sakovici a întitulat Catehism cartea lui Petru Movilă, găndin-
du-se la cel· două catehisme uniate, unul al lui Iosafat Kunţevici (t 1623) ţi altul
al lui Velamin Ruţkii (1632). Iar acest titlu dc Catehism începu·· a prind· în
popor, cum vom vedea mai departe la Meletie Stogul. Altcum nici sinodul din Iaşi
(1643), nici cel din Constantinopol (1643) yi nici Petru Movilă nu întitulează cartea
sa Catehism, ci ori Expositio fidei ecclesiae Russorum (1642), ori ‘Ομολογία (1643),
ori Săbranie korotkoi nauki (ed. ruteană a Mărturisire! prescurtate, Lavra Pecerska
1645, retipărită in G o l u b e v , o. c., II (anexe), p. 358—469), ori Zebranie
krotklty nauki (ediţia polonă, Lavra Pecerska 1645).
2. Unii istorici Înclină a crede că autorul Mărturisirii Ortodoxe ar fi Isaia
Trofimovici Kozlovskii. Intre aceşti istorici este şi M a car ie, Istoria bisericii ruse,
XI (1882), p. 590—591, ale cărui argumente sânt următoarele două. Expresia
rasipal nu ar fi precisă, căci ar putea să însemne şi că Movilă însuşi a scris, dar
şi că a poruncit să se scrie. Apoi după terminarea cercetării M. O., în a şaptea
şedinţă, de la 15 Septemvrie, sinodul a dat lui Isaia titlul de doctor în teologi·,
care ar însemna o recunoaştere a meritelor lui de autor al Mărturiairei Ortodoxe.
Ideia. aceasta a lui Macarie că Iaaia Trofimovici ar fi autorul M. O. a fost primită
d · mulţi iatorici ruşi. Dar argumentele lui sănt slabe. Căci napisal este o tradu
cere a expresiei polone spisawszy care are înţeles activ, adică: Petru Movilă a
scris cartea (cf. A. P a l m i e r i , Theologia dogmatica orlhodoxa, 1 (Florentiae
XXIV PREOTUL NICULAE M . POPESCU
tură, din Canoane şi din Părinţii şi Scriitorii· bisericeşti, în forai

oatehetică, adică cu întrebări şi răspunsuri. Ea este împărţită în
trei părţi, potrivit celor trei mari virtuţi teologice, dumnezeeşte
alese de apostolul Pavel (1 Cor. 13, 13: Ci acum rămâne credinţa,
nădejdea, dragostea, acestea trei; iar m ai mare între ele este dra
gostea). Partea întâia cuprinde învăţături despre Credinţă, tAlcuind
Simbolul Credinţei. Nădejdea este cuprinsul părţii a doua, lămu
rind Rugăciunea Domnească şi Fericirile cele nouă. Partea a treia
cuprinde învăţături despre Dragostea către Dumnezeu şi către
aproapele. Deci menirea cărţii este să arate creştinului ortodox,
ce să crează şi cum «ă lucreze ca să se mântuiască.
Sinodul din Chiev (Septemvrie 1640) a cercetat In toată li*
bşrtatea cuprinsul Mărturisirei Ortodoxe şi a primit toate învăţă
turile ei, afară de două asupra cărora ri'au fost cu toţii de aceiaşi
părere, şi anume: locul sufletelor după moarte şi prin ce cuvinte
şi In ce timp se prefac Sfintele Daruri. Pentru precizarea acestor
două învăţături, precum şi pentru aprobarea tntregei cărţi, sinodul
chfevean hotărî, !n şedinţele de la 11 şi 12 Septemvrie, să facă
apel la patriarhul icumenic.1
4. Din această hotărlre a sinodului chievean ieşi sinodul
la Iaşi, unde domnea Vasile Lupu, prieten al lui Petru Movilă,
1911), p. 551—552. Ur Ia iii est· intitulat doctor In Pattriconul lui S i l v e s t r u

K o · · o v incă din 1635, cum araţi însuşi Macarie. Mai mult iscă. Patru Movili
•ate cunoscut autor a multe cărţi, pe când Iaaia nu-i scriitor d priceput* sol şi
cuvântător sinodal. Oricâte paternitlţi de cirţi i s'ar contesta lui Movili, — cum
este cazul cirţU Lithos (1644), contestat! de iezuitul Rutka (M acarie, o. c., p.
603) —. tot li mai rlmân unele, care sft-1 arate cărturar şi scriitor, pe când de
la Iaaia n'avem aici o lucrare cirturirească. Istoricul Macarie ar fi trebuit aă fie
consecvent şi să tragă Încheierea că şi Ignatie Oxenovici este coautor al M. O ,
Intru cât acelaşi sinod i-a dat şi lui cinstea de a sluji cu pateriţă (paliţa), (Ibidem.
p. 986), cum i-a dat lui Isaia titlul de doctor. — îmi tngftdui si vid lucrurile astfel.
Sinodul a căutat si onoreze pe unii din membrii sii. Şi atunci lui Ignatie Oxenovici,
cafe ţinuse cuvântare despre sinoade şi rostul lor la iaţft sinodalilor, (Ibidem, p.
583), i-a dat pateriţi.iar lui Iaaia Trofimovid, care ltauriae sinodul despre rostul
hi. O. ţi o prezentase spre desbatere, i-a confirmat thJnl'.de doctor pe care-1
avea mai de muH. — D o s i t e i u al Ieruaslteuhri scrie ta Viapa hii fidetie St
rigai (v. Bibliografia româneascâ veche, 1, p. 911) e i Mărturisirea Ortodoxă a
fost scrisă de Ruşi şl de Petru al CUevului C f eot x«i 4 Kurffw HAvpec oev-
έγρβφβν ttjv 'ΟρΜβο(ον ‘Ομολογίαν).
1. M a c a r i e , Istoria bisericii ruse, XI (1882), p. 584, 985.
ISTORIA MĂRTURISIRE! ORTODOXE XXV
sprijinitor cu m&nft largă dar şi aspră al bisericilor ortodoxe, şi cu

trecere la Turci şi la Poloni. Prin sinodul acesta se vesti in lumea
largă şi de-alungul veacurilor numele lui Vasilie Voivodul Mol
dovei şi numele oraşului Iaşi1.
Petru Movilă trimese 1a acest sinod cartea sa, scrisă în limba
latină *. Titlul cărţii era Expositio fidei ecclesiae Russiae Minoris.
Dar nume de autor nu avea, de vreme ce, fiind cercetată şi apro
bată, afară de două întrebări, de sinodul chievean, era soco
tită acum ca operă a bisericii din Rusia Mică. Această Expositio
fidei fu adusă la sinodul de la Iaşi de trei delegaţi clerici chie-
veni: Isaia Trofimovici, igumenul mănăstirii Sf. Nicolae din Chiţv:
Ignatie Oxenovici, predicator; şi losif Kononovici, igumenul mă
năstirii Arătarea Domnului. Exarhii şi delegaţii patriarhiei fcu-
menice fură Porfirie fost mitropolit de Nicheia şi ieromonahul
Meletie Sirigul predicatorul *.
1. Sinodul se numeşte in limba greacă ή iv Γιασίψ σύνοδος, iar in limba

latină 11 găsesc numit uneori fi „Synodus Glascensis" (Quantum mutatus...!),
v. N or ma nnu s , Orthodoxa Confessio (Lipsea 1695), introducere (C 7 r. v.).
2. v. infra p. 174 r. 19, p. 175 r. 4, p. 176 r. 3; cf. p. 181 r. 6 şi 31,
p. 182 r. 7. Nota lui Meletie Sirigul de la sfârşitul manuscrisului 360 este tipărită
şl de arhim. K a l l i n i k o s D e l i ka ni s , Πατριαρχικά έγγραφα, III (Constan
tinopol 1905), p: 30. Această notă a fost tipărită mai de mult, dar inccmplectă
şi greşită, de arhim. A n d r on i k os K. D i m i t r a k o p u l os,Ό ρΜ δ ο ξο ς 'Ελλάς
(Lipsea 1872), p. 156. Din traducerea lui Sirigul iese că titlul latin al cărţii lui
Petru Movilă era Expositio fidei ecclesiae Russiae Minoris (v. infra, p. XXVI nota
1). Hof man n, Orthodoxa Confessio (Wratislaviae(= Breslau) 1751), în Historia
Catechismi f. a 4, citând pe Nectarie al Ierusalimului, care văzuse traducerea
titlului de către Sirigul, redă astfel titlul cărţii: Expositio fidei Russorum.
3. Numele delegaţilor la sinodul de la Iaşi sânt notate de Meletie Sirigul,
v. infra p. 174 r. 12—13, 20, 22—23; p. 175 r. 2—4; cf. Condamnarea capito
lelor calvine fi Scrisoarea către Vasile Lupu (Iaşi, 1642 Dechemvrie 20), repro
ducere fotografică In rev. B. O. R., 34 (1910—1911), anexă la p. 361, şi In
C a r t o jan, Istoria literaturii vechi, II (1942), p. 96—97.—Forma Trofimios citată
de Sirigul In loc de Trofimovici era Întrebuinţată chiar de Isaia, c&nd iscălea la
tineşte (Gol ubev, Petru Movilă, I· p. 539 anexe: Isaius Trophimius Rector
Kifowsky (anul 1633 August 20). Numele lui întreg era Isaia Trofimovici Kozlov-
skii. După M a c a r i e, Istoria biserici ruse, XI, p. 592, losif Kononovici era ş\
rector al colegiului chievo-moghilean. Pe Oxenovici îl publică unii greşit: Oze-
novikios Xenovikios, în rom. Nenovici (sic), iar pe Kononovici 0 mai greşit: ori
Koaovici, ori Kanovikios, ori Kokonovikios la D e l i k a n i s , o. c. p. 30, ori
Koinonovildo·· In rom. Constantinovici (sic), v. Bibliografia rom. veche, I, p. 314,
XXVI PRE(W i M M . POPESCU
Sinodul de in Iaşi ţinu de la 15 Septemvrie până la 27 Oc-

tomvrie din anul t642ifl In acest răstimp dellgatul patriarhiei,
unde este reproduşi dupfl patriarhul Dositeiu şi Scrisoare/ către Vasile Lupu.-*-
Meletie Sirigul acrie că towsrăşul său axarh ţi delegatêite i Porfirie mitropolitul
Nicheei; şi mulţi iuându-β după el l-au citat la fal. Dar Sirigul Întrebuinţează
un eufemism, de vreme ie flcest Porfirie este sumai un fosi mitropolit de Nicheia,
cum îşi d i singur titlul f i Scrisoarea către Vasile Lupu: (r. supra: o! (greşit
ή ) 4 x6 Κ ωνσταντινοοπόλ^^Λ β γϊΙτοι x a l **Βζαρχοι Π α τρια ρχικοί: 6 πρώην Νίκαιας
Πορφΰριος. Μβλέτιος 2 u p j| 3 (βρομόναχος κ αί χή ρυξ τοη,· Ευαγγελίου. De Însemnat
este asemănarea de num* a acestui Porfirie fost al Nichee. cu mitropolitul efectiv al
Nicheei din acelaşi aş 1642, care iscăleşte Condamna; i capitolelor calvine de
către sinodul constanj^^Bitan din Maiu 1642 astfel; 6 Ν ίκαιας Πορφύριος,
Înaintea fostului mitropAt Porfirie (▼. Condamnarea citată mai sus).
!. Datele descMţrii şi Închiderii sinodului de la Iaşi iea din notele Ini
Meletie Sirigul. In caţflfptul traduoerii MirturisiiflBtodoxe (Ms 360 din metohul
S i Mormânt de la Ceastantioopol) pe fila Intiia Sirigul scrie: αχμβ*. Σβπτβμβρίου
vs'. ’ Έκθβσις π (ο τ*»ς Α ς sv Ptsaoty τη μιχρφ Ε κ κ λ η σ ία ς (f)v κ α ί κατήχησιν ώνόμκσαν)
έκίοθβϊαα κατά έρώτκν καί Αηέχριοιν. Ά ρ χ . Έ ρώ τη- ά. κ τλ. (— 1tS42, Septem
vrie 15. Expuneremcredlnfei bisericii din Rusia Mica (pe care au numii-o fi Cate
hism), întocmită diÂ întrebare si răspuns. începutul. întrebarea întâia, etc.) v. A.
Papad. - Ke mmev s, Ίβροοολυμιτικη βιβλιο^κι,, IV (Peterburg 1899),p. 344;
K a l l i n i k o v D e l i k a n i s , Πατριαρχικά Ιγγηφχ, III (Constantinopol 1905),
p. 30. După data α B este de crezut că în^Hastă zi de 15 Septemvrie 1642
s'a ţinut şedinta] întâia a sinodului, când solemn va fi fost încredinţată delega
ţilor patriarhiei fexpunerea de credinţi I luflfetru Movilă şi când Sirigul va fi
şl început traduierea.—Data închiderii sinoduluif (27 Octomvrie 1642) lese din
nota tot a lui Sirigul pe acelaşi manuscris, ^pfârşit, unde scrie c i la 27 Oc·
tomvrie 1642 i s'au prezentat de delegaţi^Hleveni unele Întrebări, la care se
cerea rispuna de la pstriarhie; ceia ce înieţn ni c i la această dată se sfârşise
traducerea şi desbaterea Expunerii de credinţa: Τχβτα τά ζητήματα έπέμφθηοαν
ήμϊν έν Γ.ααίω Μολδαβίας, παρά τοΟ πΗιΙρωτϋτοο Μητροπολίτου Kiijtao Stoc
τδν αδτοδ πρίσβίαν Ήααΐου, ’Ιγνατίου χαΐ Ίρρήφ tfj χζ' τοΟ ’Οκτωβρίου μην6ς αχμβ'.
τάς άποκρί3βί|1 τοσντος άπδ της ΜβγβΙλης Εκκλησίας (— Aceste întrebări ni s'au
trimes tn IaM Moldovei de către înalt preamnfitul mitropolii al Chlevului prin de
legaţii săi îsaia, IgnqHe şi lotlf la 27 Qctkmarie 1642, cerând răspunsuri de ία
Marea Biserică). Dar aceste Întrebări nu sânt trsnscrise (v. publicaţiile citate
mai susI.-^Dfcta sinodului de la Tuşi, aşa cum iese din notele lui Sirigul, este Întă
rită de scrisoarea doctorului Scogardi, scrisă In Iaşi la 6 Noeţnvrie 1642 şi tri
mişi rezidentului imperial Schmid ( H u r m u z a k i - S l a v i c i , Documente IV, |
(Bucureşti 1882), p. 6 8 8 ; cf. Preotul N i c u l a e M. Popescu. Pomenirea
sinodului (ţ la Iaşi. tn Analele Academiei S. Istorici, 25 (1943), p. 433—438). Sco
gardi scrie din Iaşi la 6 Noemvrie 1642: Vennero duntjue qui, due meet sono,
delegaţii patriarhiei; dl la a pochi giornl vennero anco tre Theologi Rutenii Deci
la 6 Septemvrie 1642 Grecii erau ln laţi, iar Chievenii erau aşteptaţi* Stăruim
ISTORIA MARTUfimttEI ORTODOXE XXVII
Meletie Sirigul1 îndreptă şi traduse cartea trimhă de Petru Movilă

din limba latinfi in limba greaoft vorbită, intitulftndu-o Mărturisirea
Ortodoxă. Toţi delegaţii se înţeleseră asupra cuprinsului ei. Cele
douft întrebări nedeslegatefle la Chiev fură hotărîte in înţelesul
vechilor învăţături orthodoxe,1 că adică nu-i foc curăţitor pentru
suflete după moarte (I, 66) ci liturghiilePW ftciunile şi milosteniile
celor vii le folosesc şi le izbăvesc (1,64), şi că prefacerea Darurilor
se face în timpul chem&rf Duhului Sfânt de către sfinţitul slu·
jitor (I, 107). 1
5. La 30 Octomvrie 1642, Expunerea credinţei trimisă de Petru
Movilă, acum îndreptată şi tradusă în limba greacă, a fost înaintată
sinodului din ConstantţMopl prin îngrijirea Domnului Moldovei
Vasile Lupu.8 La 6 Noemvrie delegaţia chieveană se pregătea
de plecare; 4 iar delegaţia greacă mai rămânea in Iaşi,5 unde la·
asupra datei exacte a|sinodului de 1« Iaşi fiindcă de mult, din 1882, se tot re·
petă In scrisul româaţrijngreţala copiată dup& istoricul rus Macarie că sinodul
de la Iaşi a ţinut de la Dechemvrie 1641 p&nă la Septemvrie 1642 (v. B. O. R.,
60 (1942), p. 475, 487). Pr. Teodor Bodogae, Din istoria bisericii ortodoxe
de acum 300 dttani (Sibiu 1943), p. 134, scrie că „şedinţele (sinodului de la Iaşi)
durează aproxjgrtJJv 43 de zile, din K Septemvrie până in 27 Octomvrie.-Intru
c&t autorul citează pe Scogardi şi p4 Sirigul, Înseamnă că i-a scăpat din vedere
faptul că la f> Septemvrie delegaţiilui Movilă incă nu sosiseră şi deci şedinţele nu
puteau înc^je In această zi, cum şi că de la 6 Septemvrie până la 27 Octom
vrie sânt 52 de zile şi nu 43. [Aschiuando nu Înseamnă evitând (p. 135. n. 2),
dar nici ocolind (rev. Mitropolia Moldovei 1942, p. 517), ci desgvstând.
1. ΜβλΙτιος Σορίγος, grec,' născut 1586 in Creta, studiază In Veneţia şi
PadgflBitră In călugărie, ajunge predicator şi profesor in Constantinopol, unde
moare in anal 1664. A călătorit de mai multe ori şi In Moldova. Este cel mai
mare teolog ortodox al vremii sal·. Viaţa lui scrisă de admiratorul său Dositeiu,
patriarhul Ierusalimului, a fost publicată Împreună cu cartea sa Άντί^ηοις In
BucureştiJTl690 (Bibliografie rom. veche, I, p. 298, 311—313). Despre Meletie
Sirigul a'a scris mulL Cele m · însemnate lucrări sunt pomenite de D. R us so,
StuM greco-romăn»$ţ, p. 237—246.
m 2. H u r m u z a k i - S l şv Ici, Documente, IV, I (1882), p. 668 , unde Sco-
gardi ca bun catolic scrie că numai din interes Rutenii cedară Grecilor: „Li Ru-
theni perd hora, accioche il loro libro venga approvato e sottoscritto dai Patriarca
di ConstantinopoM, mostrano di aecordarsi all' opinione delii Greci.1*
3. v. infra, p. 174 r. 27, p. 175 r. 10; cf. p. 181 r. 11 şi 38, «i C. O.
p. LI unde „δκταβρίφ λί|* ar putea fi lnţelea: Octomvrie 38.
i Scogardi* Ibidem.
3. Eate o scăpare din vedere afirmaţia lui Bodogae, o. c., p. 134,
n. 4, că la 6 Noemvrie .«delegaţii greci plecaseră la Constantinopol să duci
XXVIII PR HOŢUL N IC U L A E M . P O P E S C lî
20 Dechemvrie 164^ se tipărea tn tipografii seacă de la TrierarfciI

o Scrisoare de mulţumire către Vasile Lupui Domnul Moldovei I
precedată de Condamnarea Mărturisirei Răsăritene zisă a lui
Chirii Lucaris. 1 ..Jfl
traducerea greacă a Mărturisirii ortodoxe refăcute". Adevărul istoric este cel de I

la p. 136 unde tot dânsul scrie cft „Grecii mai rămân încă" după 6 Noemvrie. I
1. Găsesc aci local să dau lămuriri despre Foaia Volantă greacă tipări
la Iaşi in 1642 Decbtăflrie 20, care cuprinde capitolelor cahine din I
Mărturisirea Răsăriteană^^m a lui Chirii Lucaris Wţrn'soarfq de mulţumire către I
Vasile Lupu, a cărei reproducere fotografică am arătat-o la p. XXV n. 3. — Pa· I
triarhul icumenic Partenie cel bătrân impretfhă <?u sinodal său cercetă din nou I
In CoQstantioopol «nai fusese cercetată In 1638) Mărturisirea Răsăriteană (Άνα- I
τολιχή δμολογία τί)ς xftcmavtxi); πίστβως) tipărită în 1629 şi 1633 supt numele I
patriarhului icumedi^Chiril Lucaris, şi hotări atât condamnarea capitolelor ei, I
in număr de 18, fiindcă stat pline de învăţături calvine, cât şi anatemizarea ce· I
lor ce vor crede io ea. Epistola sinodală de Hfcdamnare, datată din luna Maiu I
1642, este iscălită de patriarh fi de toţi membrii sinodului. Printre iscălituri se află
şi a lui Meleke.Sirigul, care ser/iese o carte Hlreagă, Antirrisis, contra acestei I
Mărturisiri răsăritffllBalvine, şi care va fi fost părtaş, ca un specialist, la redac
tarea epistolei m condamnare. Cu aceastăSftpistolă sinodală de condamnare vin I
delegaţii greci, Porfirie fost al Nicheei şi Meletie Sirigul, la sinodul de la Iaşi.
Iar In serisoarta lui Scogardi amintită mai sujl citim că Sirigul ceru sinodului de
la Iaşi să consimtă la Condamnarea adusă de e l: „L'oggetto principale del Cerigo
fii scomunicare li Capitoli publicaţi sotto nome ii Cirillo." Dar tot de la Sco
gardi înţelegem că delegaţii chieveni se Inspetriviră acestei cereri. Ei spuneau că
biserica ortodeoA nu crede la aceste articole balvine, care nu sânt scrise de Lu-
caria ci publicat· sept numele lui de pastorul’ ambasadei olandeze. Alipindu-se
la această impoţlMPRF/4Nltt Domnul cât ţBboerii, căzu cererea lui Sirigul de
consimţire la Condamnarea cu care venise.—Vedem insă că in Foaia Volantă
amintită este tipărită Şl această Condamnare. Mei mult Încă. Supt ea se află, pe
lângă numele sinodalilor constantînopolitani, atât numele ierarhilor moldoveni
(Varlaam,Evlogbie, Anastasie, Gheorghie) cât şi numele ierarhilor din Rusia Mică,
precedate 4* o declaraţie greacă a lui Petru Movilă pe care o traduc in româ
neşte. „Ca această epistolă sinodală a inatbpreasfinfitukii părinte şi păstor al nostru
patriarhul ConstantinopoUi mă învoesc şi consimt eu Petru MoAlă, smeritul arhie- i
piscop mitropolit al Chievului, Galifiei şi 4ntrtgei Rusii, exarh al Sfântului Scaun j
apostolic al Constaniinopolei, arhimandrit al havrei Pecerska; iscălesc cu mâna
mea pentru mine şi pentru tntreaga biserică ortodoxă şt sobornică care este tn Rusta
Mică." — Cum să ne explicăm această consimţire la Condamnare a lui Petru
Movilă, când ştim că delegaţii lui la Iaşi o refuzaseră? Cred tn chipul urmă
tor. Delegaţii chieveni, după insistenţa lui Sirigul, au trimes la Chiev lui Petru
Movilă această epistolă de Condamnare pentru a cărei discuţie şi aprobare ei
nu aveau mandat. Iar Petru Mov:\â âiâprobat-o şi a iscălit-o cată na late nici
umbră de bănuială că ar Înclina sprff Învăţăturile calvine. Văzând iscălitura Ini
ISTORIA MĂRTURISIRE! O RTO D O X E XXIX
6. la Constantinopol, patriarhul icumenicfPârtenie I cel Bă·

trân (1639—1644), împreună cu sinodul de arhierei din jurul său,
şi cu clerul, cercetă „cartea trimisă de sora noastră biserica
Rusiei Mici." Fireşte este vorba de cartea pidreptatâ şi tradusă
în limba greacă la Iaşi de Meletie Sirigul, m cărei titlu acum era
'Ομολογία tije όρθοδόξοο ^ίστεως τής καθολικήc χαΐ άποστολιχής έκ-
κλησίας tea Χριστοδ {Mărturisirea credinţei ortodoxe a bisericii sobor·
nice şi apostolice a lu i Hristos)., Cercetarea sinodului din Constsn·
tinopol ajunse la încredinţarea că M&jhirisirea aceasta urmează
dogmelor Bisericii, glăsueşte împreună cu sfintele casosne şi nu
cuprinde nimic protivnic Bisericii. De aceia sinodul cu vot de
obşte aprobă această Mărturisire Ortodoxă in versiunea ei greacă
şi hotărî ca tot creştinai ortodox să o primească şi să o /citească.
Actul sinodal de aprobare fu Întărit cu pecetea patriarhiei şi cu_
iscăliturile patriarhii·!! Partenie, a opt mitropoliţi şi a 13 dre-
Petru Movilă, fără a mai sta la gânduri îşi vor fi pus şi ierarhii moldoveni iscă
liturile lor. Şl mai fired că, odată S întoarcerea de la Chiev a acestei Condam
nări aprobate acum şi de Movilă, vor fi fost trimese de Petru Movilă acele În
trebări înmânate =lui Sirigul la 2 l Octomvrie 1642. — Sirigul având acum epistola
de Condamntfflprobată şi iscălită de atâţia ierarhi şi dregători bisericeşti o
tipări !d t. untea Scrisoarei de mulţumire pentru apărarea ortodoxiei, adresată lui
Vasile Lupu. Tipărirea te îndeamnă să crezi că epistola de Condamnare a sino
dului din Constantinopol ar fi fostmscutată şi aprobată şi de sinodul de la Iaşi
şi că deci ar fsce parte dţa lucrările acestui sinod; şi chiar aşa a crezut Dositeiu
al Ierusalimului (v. Bibliografia rom. veche, I, p. 308 şi 310). Ceia ce nu era adevărat,
intrai cât sinodul de la Iaşi s'a ocupat numai de Mărturisirea trimisă de Petru
Movflă, Înlăturând cererea de aprobare a epistolei de Condamnare; iar protocoale
de desbateri el n a Încheiat. Era această tipărire şi o meşteşugire a lui Sirigul de
a câştiga cererea perdută la Începutul sinodului şi de a face cunoscut lumii cre
ştine prin tipar Condamnarea^Mărturisirii Răsăritene zise a lui Lucaris. Dar de la
această meşteşugire a lui Meletie Sirigul şi până la gândul de a socoti cuprinsul
acestei Foi Volante drept protocoalele (acta) sinodului de la Iaşi nu era decât
un pas. Şi pasul l*au făcut unele tipărituri, in care Foaia Volantă este intitulată
Π ρακτικ ά τής âV Γιαοίφ συνόδου *·υτ»ρχς οδσης κ α τ ά τ&ν κβφαλαίων Κυρίλλου
(=* Protocoalele (actele) sinodului de la Iaşi, care este al doilea Împotriva Capi
tolelor lui Chirii). (v.K im m ei, Libri Symbolici, (lena 1843), p. 408). In acest titlu
greşit cred până azi cercetătorii grăbiţi. — Textul slav al consimţirei lui Petru
Movilă, datat Insă greşit, vezi-1 la G. E n a c e a n u , Petru Movilă, p. 286—7
şi nota (s). — N. A. G h e o r g h i u , întâmpinarea Iul Meletie Sirigul[B. O. R*
LX. (1942), p. 422* arată Hmpede că Sirigul şi-a scris Antirrisis Intre 1638 şi
1640, ded înainte de sinodul de la Iaşi·
PR E O T H flM C U LA E M. P O pElC U
XXX
gfttori bisericeşti „în anul piintuirii 1643, tn luna Martie,, indic-,

tionul al 11-lea.“ 1 Atâtea iscălituri a avut acest act sinodal la
data ar&tatft mai sus. Mei târziu insă aţtul dezaprobare al Măr-
turisirei Ortodoxe fu iscălit şi de patriarhii Ioanichie al Alexan
driei (1645— 1657), M acati· al Antiohiei (1 6 4 7 1672) şi Paisie al
Ierusalimului (1645— 1660), precum |i de ' Partenie mitropolit
de H ios.f
O copie a Mărturisirei Ortodoxe aprobate de sinodul con-
stantinopolitan, prevăzută cu iscălitura autografă a lui Partenie,
patriarhul icumenic care prezidase sinodul-de aprobare, a fost
trimeasă lui Petru Movilă „tnalt pressfinţitul mitropolit al Chievului
şi al tntregei R usii". · Credem că această copie a fost dusă lui
Movilă chiar de Meletie Sirigul oare In vara anului 1643 era tn
Lavra Pecerska de lângă Chiev,4
Manuscrisul Mărturisirei Ortodoxă cercetate de sinodul din
Constantinopol amintit mai sus cuprindea şi textul lstin al Măr-
turisirei, scris în faţa textului grec. Dar tn actul de aprobare se
spune că sinodul n'a cercetat această „a doua parte a cărţii"; e
deci textul latin al Mărturisirei n'a fost aprobat de sinodul pa
triarhal din MartfaM|643.
7. Mărturisirea O rtodoxă tn limba greacă se citi şi se răspân
la Greci prin manuscrise, până ffn d Panaiot Nicusios, * mare
1. v. infrd p. 175—177; cf. p. 181— 182lj| planşele 5 ţi 6. In loc de „Marti*

indictionul al 1l lea" s'a tipărit tn prima ediţie greacă aM. O. (Olanda 1667):
„Martie ziua 11", v. infra, p. 176 r. 26—30. Şi această greşală a intrat apoi In
toate ediţiile M . O. care reproduc aprobarea sinodală, precum şi in linele studii.
Chiar şl In C. O. p. L II, care avea la Îndemână ms. P aritinut, a pătruns această
bătrână greşali.
2. Despre datarea acestor iscălituri v. infra § 13.
3. v. infra, p. 175, r. 12—16; cf. p. 181, r. 13—17.
4* Petra Movilă scrie la 16 Septemvrie s. v. 1644 că aşteaptă cu dor ek
vadă iarăşi — iterum videre — pe Meletie Sirigul (Hurmuz.-Iorga, Docu
mente, IV, I, p. 694.
5. v. infra, p. 176, r. 2—4; cf. p. 182, r. 6—7, precum şi toate ediţiile
M. O, tn care se publică la Început aprobarea sinodală.
6 . Despre Panaiot Nicusios f 1673(In Precuvântare p. IV şl XI s'a scris Nicua-
sios ca să nu se citească Nicuzios) notez numai legăturile lui cu Ţările Român·. Plă
nuia ridicarea unei frumoase biserici la SL Gheorghe-Nou dinBucureşti, unde too·-
pusemai tntâi clădirea chiliilor la care ·· lucra şl In 1672. A stat de vorbăaa Mina
Costin despre valul lui Tralan. D. Cântemir povesteşte moartea lui la laaooea.
ÎSTORIA MARTURISIHEI ORTODOXE XXXI
dragoman al Porţii Otoman· fi sprijinitor al ortodoxiei, se hotfrî să

o tipărească El plănuia tipărirea Inel din anul 1662, când Nec-
tarie patriarhul Ierusalimului1 îi Întocmi o prelată, in care scrise
istoria M. O., plec&nd de la grija pentru ortodoxie a lui Petru Movilă
şi terminând cu laude aduse lui Nicusios. Mai scrise in prelată că
M. O. avea să se tipărească în amândouă limbile, greacă şi la·
tină (x*tâ τήν ήμών te χαι τ&ν Λατίνον φωνήν), şi să se dea în dar
cititorilor. Dar ivirea acestei cărţi mai apesti câţiva ani.
Elinistul Emile Legrand este acela carele, sprijinit pe În
semnări şi scrisori contimporane, a dovedit fără urmă de îndoială
că Mărturisirea Ortodoxă s’a tipâritţlntâia oară numai in limba
greacă, Ia anul 1667 in Olanda.a Panaiot Nicusios rugase pe
secretarul rezidentului olandez la Constantinopol să tipărească
M. O. in Olanda, unde manuscrisul cărţii a fost trimes, oricum, ic.
Discuţi· lui cu învăţatul agarean Vanii se păstrează şi la Acad. Rom. mss. gr.
631 ţi 671. ( H u r m u z . — l o r ga. Documente. XIV , I, p. 204— 10; N. l o r ga.
Inscripţii din biserici, I,- p. 305, Byzance apris Byzance, p. 134, 202— 4, Re
vista Istorică, 19 (193$, p. 12— 13; M ir o n C o s t in , De neamul Moldovenilor
(ed. 1914), p. 41—42; D. C a n te m ir, Istoria imperiului ottoman, 1 (1876),
p. 395— 403; -C. E r b i c e a n urXronicarii greci (1888), p. 184—5).
1. Prin,stăruinţa lui Panaiot Nicusios, Nectarie este ales şi sfinţit patriarh
de Ierusalim In Duminica Floriilor din anul 1661 (A. P apa d o p ulo s - K e ra m e v e
in H u r m u z . , Documente, X III, p.p522). In Septemvrie 1662, Nectarie se aila In
metohul Sf. Mormânt din Constâfttinopol, unde la 20 Noemvrie 1662 seri· pre
faţa la M. O . Lucrarea lui Nectarie, ΠβρΙ τί}ς 4ρχ^ς τ38 Π άπα este tipăriţi la
Iaşi 1682 de Dositeiu patriarhul (Bibligrafia rom. veche, I, p. 251— 258). Prefaţa
lui Nectaire s'a tipărit aproape |n toate ediţiile M. O . şi data ei (20 Noemvrie
1662) duce in greşală pe cei care scriu că M . O . s a tipărit In 1662.
2. £ m i l e Lc gr an (L Bibliogrzpme hellenique, X V II siecle. tome deu-
xieme (Paris 1894), p. 203—208. Din citatele aduse de Legrand şi controlate de
minţ se vede că, inainte de el, cel mai apropiat de anul tipărirei a fost Dositeiu
sl Ierusalimului, care pun· tipărirea M. O. intre 1665— 1668.— Şl după studiu]
lui Legrand din anul 1894, mai s&nt Încă teologi români care scriu că întâia
ediţie a M O. s'a tipărit In anul 1662 In Amsterdam şi Încă in limbile latină şi
greacă: G h e n a d i e al R â m n i c u l u i In rev. B . O. R-, 22 (1896—99),
p. 864—5; J o n M i c h a l c e s c u , D ie Bekenntnisse (Leipzig 1904), p 23(de şl la
p. 266 citează cartea lui legrand); prttre J. M i h a l c e s c o . La theologie sym·
bolique, (Bucarest-Paris 1932), p. 79; T. B o d o g a e , o. c. (1943), p. 138, n. 2;
Htextul «?reco-latin (al M. O.) tipărit in 1667 in Olanda f i de atâtea ori după aceea"
(sic), unde şi trimeter·· este greşită, ier la p. 139 n. 2 sene: ediţi; „greco-latinc
Amsterdam 1667."
χχχπ FREOTOL n ic u l a e Μ. POPESCU
anui 1665. Guvernul Ţârilor-de-joe, căutând să Îndatoreze pe cu.

noscutul om politic care era Nicusios, luă asupra lui cheltuelil*
tiparului. Exemplarele cărţii fură aduse to lăzi de Justin Colier, I
noul rezident care sosi în Constantinopol la 25 Maiu 1668. Mir»
turisirea Ortodoxă ieşise de subt tipar numai în 1667.1 Patriarhul
icumenic Metodie (5 Ianuarie 1668 — Martie 1671) împărţi orto
docşilor cartea în dar din partea sus num itului dragoman. 1
Cartea tipărită cu literă curată şi frumos turnată, cu pre
scurtări şi combinaţii de litere ca în manuscrise, are titlul următor:
’Ορθόδοξος |δαολογία j τής καθολικής καί άποατολικής |εκκλησίας |
τής ανατολικής. * Fără loc şi fără an de tipărire. La Început, pe opt
foi paginate jos cu litere şi cifre, sânt tipărite prefaţa patriarhului
Nectarie din 20 Noemvrie 1662 (A 2—A 5) şi actul de aprobare
al patriarhului Partenie din Martie 1643 ([A 6 —A 8 ]).4 Urmeazl
textul grec al Mfirturisirei pe 252 pagini şi apoi mai sânt două
foi albe. Oglinda tiparului este de 144 X 8 8 mm . 6
lo ediţia Olanda a M. O. s’au strecurat greşeli. Unele sân
greşeli de tip ar; altele pot fi ale manuscrisului dat spre tipărire,
de pildă rândurile sărite. Aceste greşeli se pot urmări In aparatul
critic al ediţiei de fa ţă; pe unele din ele le vom arăta când vom
vorbi de textul manuscrisului Parisinus.
Mărturisirea Ortodoxă a fost de la Început citită şi folosită
nu num ii de ortodocşi ci şi de teologii occidentali. In discuţia
iscată la Paris, incepând cu anul 1665, Intre catolici şi protestanţi
cu privire mai ales la traossubstantiatio şi la prezenţa reală in
euharistie, atât unii cât şi alţii căutau argumente şl in cărţile
1. E ' L e g r e n d , Ibidem, p. 204. D acă tipărirea ar fi fost mai timpurie,

exemplarele puteau fi trimese în 1667 cu un alt rezident.
2. D o s i t e i u, Istoria patriarhilor ierusalimului, p. 1177— 1178. După
Dositeiu, Panaiot Nicusios a primit cărţile in Creta, unde era cu vizirul, şi de
acolo le-a trimis patriarhului Metodie, care le-a Împărţit τφ ορθοδόξφ λαφ δημο
σίως. Tot după Dositeiu, Metodie a păstorit In anii 1667— 1671.
3. Titlul se repetă 1a p. 15, adăogându*se τής πίστβως du p ă όμολογία,
4. £ . L e g r a n d , o. c., p. 208— 213, reproduce prefaţa şi aprobarea Măr
turisire!, in textul cărora primeşte unele din conjecturile şi corectările lui Nor*
mannus şi Kimmel, fără să arate cum era textul Olandei, pe care mulţi nu-1 pot
colaţiona, fiind foarte rar.
5. Am avut bucurie, adusă de o cercetare Îndelungată, sa descoper şi sa am
la Îndemână un exemplar din ediţia Olanda, pe lângă care atâţia inşi a u trecut uşor.
is t o r ia m A r t u r is ir k i o r t o d o x e XXXIII
ortodoxe. Port-royalistul Antoine Arnauld, căpetenia catolicilor in

această discuţie, ceru intru aceasta ajutorul lui Olier de Nointel,
ambasador francez la Constantinopol (1670— 1680), care-i trimese
la 9 Maiu 1671, între altele, Foaia Volantă tipărită la Iaşi (20 De
chemvrie 1642), precum şi Mărturisirea Ortodoxă. Arnauld o folosi
bucuros în răspunsul său la cartea cea nouă a pastorului calvin
Jean Claude. Tot aşa făcură şi alţi scriitori catolici. Citatele şi
certificatele ortodoxe aduse în această discuţie sânt cuprinse in
cunoscuta colecţie Perpetuite de Ia Foi (1669—1713).1
8 . Ediţia Olanda a M. O. s a sfârşit grabnic, mai ales că cele
mai multe exemplare nefiind legate, lesne s'au răvăşit. De aceia
o nouă ediţie era aşteptată. Ea este opera lui LaurtnHus Nor-
mannus, profesor în Upsala, care împrumutând de la suedezul
Sparwenfeldiuscel ce strângea şi cărţi româneşti *, un exemplar
al ediţiei O. îl copie şi-l traduse în latineşte. Pe marginea dreaptă
a copiei sale adăogă conjecturi şi emendaţiuni care dovedesc că
Normannus cunoştea bine limba greacă şi avea simţ critic. O pre
faţă întinsă dă lămuriri, multe nemerite, despre autorul Mărturi-
sirei, despre limba ei şi despre cuprins. Ediţia aceasta8 apăru la
Lipsea în anul 1695 şi de la ea pleacă mai multe ediţii de cât
de la cea din Olanda. Nu s'a băgat de seamă că textul M. O.
din ediţia Normannus este o reproducere a textului ediţiei Olanda,
de şi acest lucru era uşor de văzut, căci Normannus notează pe
marginea dreaptă a ediţiei sale paginile ediţiei Olanda. *
9. A treia ediţie greacă a M. O. s'a tipărit în mănăstirea Snagov
din România în anul 1699. Ideia a fost a lui Dositeiu al Ierusa*
lim ului care in interesanta prefaţă a acestei ediţii spune Intre
1. V i l l e r in Introduclion la Confession Orihodoxe de Pierre Moghila, p.

LXXV—LX XXI, unde se foloseşte de corespondenta vremii.
2. N. I o r g a, O tipăritură româneasca la Uppsala (An. Ac. Rom. 1st. VI
(1926*1927), p. 73.
3. E m i l e Le g r a n d , Bibliographie hellenique, XV II siecle, to. III,
(Paris 1895), p. 38— 40, descrie prea scurt această ediţie interesantă. — Eu am
folosit exemplarul Academiei Romăne (A. 26384), cu unele foi lipsă. El face parte
din exemplarele cu 24 foi liminare, in care se cuprind foaia de titlu (grec şi latin),
dedicaţia către regele Suediei Carol al XI şi prefaţa către cetitor (Lector candide),
·+■ 350 foi paginate 2 foi albe. Oglinda tiparului este 136 X 83 mm.
4. £ . L e g r a n d nu a observat acest caracter al ediţiei.
3
XXXIV PREOTUL NICULAE U . POPBSCU
altele că ediţia lui Nicusios (Olanda 1667) nu se mai afla; exempla

rele fuseseră puţine şi nelegate ; credinc'oşii simţeau lipsa cftrţii,
împlinirea ideei este fapta lui Constantin Brftncoveanu, Voivod al
culturii române şi ortodoxe. Tipograf este vestitul ieromonah
Antim de la Ivir, iar diortositor Panaiot din Sinope. Pe 8 6 pagini
mari, in folio, pe două coloane, se intinde textul M. 0 ., căreia i
se adaogă pe alte 250 pagini un studiu despre cele trei virtuţi
teologice, un comentar al M. O., de ieromonahul Visarion Macri din
Ianina. Ediţia aceasta a M. O. de la Snagov, pe hârtie r trainică,
cu literă bună, legată în piele, este o mândrie a tiparului româ
nesc. 1 Din cercetările mele iese că, în ediţia Snagov, textul M. O.
nu-i reprodus după ediţia Olanda, — nici nu are prefaţa lui Nec-
tarie şi aprobarea lui Partenie — , ci după un manuscris care se
apropie mai mult de Parisinus de cât de Olands. Se pare că
diortositorul şi-a Îngăduit mici schimbări în text, cum se vede in
aparatul critic al ediţiei de faţă.
In Precuvântare 8 s'a dat o listă cronologică a ediţiilor gre·
ceşti ale M. O. Aceste ediţii cuprind textul grecesc singur sau
însoţit de traduceri în alte limbi. Dintre ele remarcăm ediţia lui
Carol Gottlob Hofmann 3 (Wratislaviae = Breslau 1751), în [care
este reprodus textul grec şi latin al ediţiei Normannus, cu toate
emendaţiile lui, adăogându-i-se traducerea germană a lui Frisch;
şi credem, de şi n am văzut exemplar, că ediţia tn patru limbi,
Moscova 1781, a folosit ediţia Hofmann, căreia î-a adăogat ver
siunea slavonă din 1696. Dintr'o cercetare a noastră, nu tocmai
temeinică, ar ieşi că edifia vieneză 4 din 1771 s'a folosit atât de
1. Academia Română are mai multe exemplare din aceasti carte descrisă
de E m i l e L e g r a n d, Bibîiographie hellenique, X V II siecle, to. III (Paris 1895),
P* 61— 75 şi de B i a n u - H o d o ş , Bibliografia românească veche I, (Bucureşti
1903), p. 378—389, unde multe epigrame şi scrisoarea lui Dositeiu către Brân-
coveanu nu sânt reproduse. In Legrand nu lipsesc. V. planşa n. 8.
2. v. supra, p. V I şi XIV.
3. L e g r a n d - P e t i t - P e r n o t , Bibîiographie hellenique, XV III seicle,
to. I (Paris 1918), p. 401, ii dă numai titlul şi numărul paginilor, trecâodu*o intre
căştile rare. In bibliotecile româneşti cunosc până acum trei exemplare din acea
stă carte, care la început are H istoria Catechismi Russorum pe 11 fo i; iar textul
M. O. se întinde pe 359 pagini.
4. Am la Îndemână un exemplar din cele care n'au trecut in titlu numele
lui Constantin Alexandru Filippidu-Gaiu. Descrierea la L e g r a n d - P e t i t -
P e r p o t , o. c., to. Π (Paris 1928), p. 143— 4.
ISTORIA MĂRTURISIRE! ORTODOXE XXXV
textul din Normaunus cât şi de ediţia Snagov (1699). Atât de mult

seamănă ediţia Petrupolis (1764) cu ediţia Bucureşti (1767) că În
clin a le crede nu surori gemene, ci acelaşi copil cu două nume. 1
10. O ediţie greacă a Mărturisirei Ortodoxe mult folosită şi des
reprodusă, de şi nu merita această onoare, este a lui E r n e s t u s
J u l i u s K i m m e l , Librisymbolictecclesiaeorientalii(Jenae 1843)*,
P· 45—324. Pe Kimmel, ruthenus, profesor la lena, îl Îngrozeşte
(terret) stilul limbei greceşti din M. O., faţă de frumuseţea minunată
a limbei elene şi chiar de stilul inteligibil al lui Lucaris. Necunos*
când limba greacă populară, Kimmel crede că „huţus libelli auc-
tores (sic) novas et inauditas formas usurpant, ut τινάς, οδδένας,
nova vocabula fabricantur, ut τέτοιος, χώεοιος, εσύ, novas tribuunt
verbis significationes, veluti quum partic χάθα modo pro praepo-
sitione, modo pro pronom. distribut. modo pro adject, habeant*^1-
Plecând de la acest gând, Kimmel spune sincer că n a stat la tn*
doială să se depărteze de textul obişnuit (non ab eo recedere
dubitarim), să primească lectiones et conjecturas marginales, care
sânt ale lui Normannus, şi chiar să creeze singur alte variante, să
schimbe accente şi punctuaţie. Urmând astfel, Kimmel este în
credinţat că a dat cetitorilor textum purum, rectum et ad intel-
ligendum faciliorem. 4
Am trecut tn aparatul critic al ediţiei de faţă atât lecturile
şi conjecturile introduse in text de Kimmel după cele marginale
1. Am consultat exemplarele Academiei Romftne. Descrierea acestor două

ediţii in L e g r a n d -P e t i t * P e r n o t, o. c., to. II, p. 26— 27,68—69. Descrierea
celei de Bucureşti şi in B i a n u -H o d o ş, Bibliografia românească veche, II (Bucu
reşti 1910), p. 176. — Pr. T e o d o r B o d o g a e , Din istoria bisericii ortodoxe
de acum 300 de ani, (Sibiu 1943), p, 139 n. 2. citează o ediţie greacă a M. O.
tipărită la Veneţia in 1777. Această ediţie nu există.
2. In 1850, H. J . C h r . W e i s s e n b o r n lipeşte şase foi nepaginate
de Emendanda et Addenda la Începutul unor exemplare ale ediţiei K i m m e l (n.
1812 — 1-28 April 1846) din 1843, punând acestor foi o copertă cu titlul nou:
Monumenta fidei ecclesiae orientalis pars I (Jenae 1850); apoi tipăreşte supt titlul
cel nou· dih manuscrisele lui Kimmel: pars I I Praefationem Weissenborni, Me
trophanis Critopuli Confessionem, Decrelum Synodi Constantinopolitanae et indicem
compleciens (Jenae 1850), 235 pp. Deci o tipărire (Auflsge) sau o ediţie (Ausgabe
a Mărturisirei Ortodoxe greceşti tn 1850 nu există.
3 K i m m e l , o. c.ain Prolegomena, p. LXI.
4. Ibidem, p. LX X IV -V .
XXXVI PRHOTUl. ν ΐ α Π . Λ Π M . P O P E S C lt
ale lui Normannus, cât şl variantele create de el, precum şi unele

explicaţii nenemerite şi epitete non ornantia privitoare la limba
M. O. Am făcut aceasta ca să se vadă depărtarea acestei ediţii,
socotită „cea mai bunăM, de textul original.
Cu toate scăderile ei, ediţia Kimmel a fost şi este mult în·
trebuintată. Ediţii posterioare i-au reprodus textull, fireşte în
mulţind greşelile de text şi de tipar. Mai m ult încă. Sânt cerce
tători şi editori care de şi aveau înaintea lor ediţia prim ă a M. 0.
(Olanda 1667)2sau chiar manuscrisul „original” al M. 0 . (Parisinus
1265], totuşi nu le-au folosit pe acestea, ci, din comoditate, ediţia
Kim m el.8
IL MANUSCRISUL PARISINUS
11. Tot urmare a căutării de dovezi ortodoxe în discuţia is
Intre catolici şi protestanţi4, este şi trimeterea de la Constantinopol
la Paris o unui manuscris „original" al M. O. La o scrisoare a
ambasadorului francez Olier de Nointel, îi răspunde din Adrianopol
la 20 Dechemvrie 1671 marele dragoman Panaiot Nicusios, trime-
ţându-i, intre alte scrieri, şi „originalul Mărturisire! de credinţă al
Bisericii Răsăritene" întărit cu iscălituri arhiereşti. Originalul a-
cesta avea menirea să fie des arătat ereticilor spre învederarea
adevărului. Regele Franţei era rugat să-l primească şi să-l păstreze
în biblioteca regală. 5 Nointel scrie regelui Ludovic al XlV-leâ, la
1. J o n M i c h a l c e s c u , Die Bekenntnisse (Leipzig 1904), p. 26—122,

care socoteşte ediţia Kimmel „die beste", p. 24; cf. recensia arhimandritului
H r i s o s t o m P a p a d o p u l o s Ια Nea Σιών, I (1904), nr 4, p. 401—4; Bo ■
dogae, o. c.t p. 139 nota 2: „[Kimmel, cea mai bună]".
2. v. supra, p. XXXII, n. 4.
3. M a l vy et V i i l e r. La Confession Orihodoxe de Pierre Moghila (Roma-
Paris 1927), de şi scriu la p. CXIII că folosesc edition princeps, adică Olanda
1667, totuşi în amândouă citatele reproduc textul grec întocmai după ediţia
Kimmel p. 140—1, 186. De altfel, chiar unde nu citează ediţia, tot pe Kimmel
Îl folosesc, cf. citatele de la pp. CVII—CXI şl CX1V. De şi la p. CX η. 1 scrie
că „Pariainus porte seulement διορίζω", şl aci tot pe Kimmel, care are această
formă, l-a folosit, pe când Parisinus are Stopίζει, cf. infra, p. 90 r. 13 şi 33. Şi
car· este „le text grec primitifH(p. CXIII) din Μ. O. III, 20, când numai ediţia Olanda
(1667) are 81, evidentă greşală de tipar, corectată de Licudi ftfcv şi de toţi ceilalţi
editori, iar Parisinus are limpede Biv?
4. v. supra, p. XXXII, alin. 4. u
5. L a u r e n t i u s N o r m a n n u s în introducerep. b 5v —c la Orthodoxa
Confessio (Lipsiae 1695) reproduce scrisoarea lui Nicusios şi confirmarea primirei
MANUSCRISUL PARIS1NUS
XXXVII
21 Septemvrie 1673, că-i trimete „un original d u n catechisme de

l'Eglise Orientale approuve des quatre Pairi arches qui etaient
alors dans les sieges et qui l'est aussi par Denia de Constanti-
nopole." Regele Soare mulţumeşte ambasadorului (4 Ianuarie 1674)
pentru trimeterea acestui manuscris. 1 A utorii d r ţii De perpetua
fide (vol. ΙΠ, 1674) folosesc manuscrisul trimes, pe care-1 declară
„l’un des originaux de la Confession Orthodoxe", mai adăoglnd
c i exemplarele tipărite au numai textul grec, pe când „ce ma·
nuscris est grec-latin, le latin n'ătant pas moins original que le
grec".* M ai târziu, intre 1701 şi 1707, acest manuscris* greco-
latin al M ărturisirei Ortodoxe intră in biblioteca regală franceză. 4
De atunci se Îm plini Intru el vechea zicâtoare: Graeca sunt, non
leguntur; de astă dată, mai potrivit: non tanguntur.
12. Acest manuscris greco-latin al M ărturisirei Ortodoxe se
păstrează la Biblioteca Naţională din Paris ; de aceia de multe ori
este numit Parisinus. E i face parte din fondul grec şi poartă nu
mărul 1265. Descrierea lu i de pe fotografiile textului grec ce ne
stau la îndem ână, de dim ensiunile 29X19 cm., este următoarea .6
Are 147 foi de hârtie, numerotate m ai târziu. Aprobarea din 15
ei de Nointel du p ă A n t o n i u s A rnaldus, De perpetua ecclesiae catholicae

fide in negntio sacrae Eucharistiae, to mu s tertius, p. 595 squ. C ităm din scrisoare :
„nec non τό πρωτότοκον fidei Confessionis Orientalis Ecclesiae, A ntistitum sub·
scriptionibus confirmatum, quod ut haereticis, a d declarau dam veritate m et glo-
riam perpetuam suae Majestatis Christiauissimae, saepius m onstretur, rogo accep-
tetur, ac in Bibliotheca regia conservetur, cui ego illud humillime dedico."
1 . V il Ie r tn introducere la Confession Orthodoxe (Roma-Paria 1927),
p. L X X X II —III. Aprobarea lui Dionisie patriarhul icum enic, d in 15 Iu lie 1672,
este aşezată in fruntea manuscrisului M ărturisirei.
2. Ibidem, p. LXXXUI.
3. Ibidem, p. LXXXIV-V.
4. La sfârşitul manuscrisului, Nointel atestă că acest manuscris latin şi grec
i-a fost dat de Panaiot primul interpret al Porţii ca să servească temeinic pentru
.dovedirea adevărului cărţii tipărite de el „puisqu'il en est l'un des originaux.11
v. infra, p. 177—8.
5. Pe foaia copertă a manuscrisului este lipită următoarea descriere tipă
rită : „1265. „Orthodoxa confessio fidei catholica et apostolica ecclesiae Orien-
t ilis" (gr.—lat), 1643, cum subscriptionibus autographis patriarebarum . X V II s. Pap.
fol. (Teller. Rem.—Reg: 2002, 3.) M." Tot pe foaia copertă recto este scrisă nota
u rm ăto are : „J’ay done et fait remettre ce volume qui m'appartenoit dans la bi
bliotheque du roy dans laquelle il merite d'estre conscrvc. Le prem ier mars
1701, a Paris. L'ar|cheveque] duc de R eim s. “
χχχνπι PREOTUL NICULAE M. POPESC!!
Iulie 1672 a patriarhului icumenic Dionisie\ purtând iscălitura sa

autografă, este aşezată la Început fiind paginată 1 (rtdo). A pro-
barea este scrisă mărunt şi des. Textul grec al Mărturisirei Oslo.
doxe Începe pe foaia a doua-verso şi continuă pe foi tot pe verso
până la foaia 144 v. In josul acestei foi Începe nola despre tri·
meterea de la Chiev la Iaşi a textului latin al M. O., despre tra
ducerea lui in limba greacă de către delegaţii icumenicului şi
trimeterea ei la Constantinopol prin grija lui Vasile Lupu, la 30
Octomvrie 1642. Această notă se continuă pe foaia 145 v. până
spre mijloc, unde se aflft transcrisă iscălitura patriarhului icu
menic Partenie. De la mijloc până jos, tot pe foaia 145 v, urmează
actul sinodal din Martie 1643, indictionul al ll*lea, terminându-se
cu transcrierea iscăliturii patriarhului icumenic Partenie şi cu is*
călitura autografă a patriarhului Ioanichie al Alexandriei. Pe foaia
146 se continuă transcrierea numelui mitropoliţilor şi dregătorilor
bisericeşti care au luat parte la acest sinod constantinopolitan
din Martie 1643, terminându-se cu iscăliturile autografe ale patriar·
hilor Macarie al Antiohiei care iscăleşte in greceşte şi arăheşte,
şi Paisie al Ierusalimului. Pe margine, dupfi numele mitropoliţilor,
este iscălitura autografă a mitropolitului Partenie de Hios.1 Supt
iscălitura patriarhului Paisie stă scris L. S. (= L[ocum] S[igili]),
ce vrea să spună cfi in manuscrisul original, care avea iscălitura
autografi a patriarhului icumenic Partenie, după iscălituri era pusă
pecetea patriarhiei.1 Pe foaia 147 r se află certificarea ambasa·
1. Ac&î-ta este Dionisie Muselim care a păstorit de cinci ori pe scaunul
patriarhiei ici menice. A răposat la 22 Septemvrie 1696 şi a fost îngropat ta
vechea mitropolie a Târgoviştei. (V. N. D r ă g h i c e a n u , Mitropolia Târgoviştei,
(Bucureşti 1933), p. 23 şi planşa 14). Frumoasa piatră a mormântului său se p ă
strează astăzi tn muzeul de lângă biserica Stelea din Târgovişte. Ştirea lui Che-
sarie Daponte (C. E r b i c a a n u , Cronicarii greci, p. 53) că Dionisie a murit
în Bucureşti şi a fost îngropat la Radu Vodă este greşită. Acest Dionisie a fost
tn tinereţe secretar al lui Mateiu Basarab (D. R u s s o, Studii greco-române·
I, p. 232]. Daponte tl numeşte Dionisie Seroglan, iar alţii Dionisie Komnlnos.
2. ▼. planşele 5 şi 6 şl textul infra, p. 175—*7.
3. Descrierea iscăliturilor manuscrisului Parisinus 1265 făcută de G. Mo r e l
şi reprodusă In Confession Orthodoxs, ed. M a l v y e t V i i l e r (Roma-Paris
1927), p. LXXXVI—VII, este neaşteptat de greşită. Citez chiar textul lui G.
M o r e l . « L'approbation du patriarchs Parthinius [fol. J45 vo]... est suivie d'une
liste de prelate qui n'est pas identiqus â celle publiie dane Ies Editions de la Con
fession orthodoxe et par Legrand (II, p. 212— 213)." Dimpotrivă, este identici In
MANUSCRISUL PARISINUS XXXIX
dorului francez Olier de Nointel cu iscăliturile autografe a lui şi

a primului sftu secretar Le Picard, tntărite cu pecetile lor.1
Întregul manuscris grec este scris curat*, citeţ, cu foarte
puţine ecăpiri de condeiu, unele pe loc corectate. Copistul a avut
o mână sigură şi iscusită. Numai accentul grav este pus astfel că
in bună parte nu se deosebeşte de cel ascuţit. Cuvintele pre*
scurtate sânt din cele obişnuite, #νδς (= ανθροιπ&ς), *1ί)λ(= Ισραήλ)f
Ία (= ’Ιωάννης), χς’(= χόριος), σριώδη = σωτηριώδη), οδνοδ (—οόρανοδ),
etc. Punctuaţia stă astfel. Virgula este des întrebuinţată, nu numai
sintactic ci şi logic, care ajută la Înţelegerea textului. Punctul este
aşezat in trei feluri: jos, la mijloc şi in susul rândului. După In·
trebări, foloseşte punct şi virgulă. începând cu I, 12 foloseşte trei
puncte şi un circumflex ( ·: λ ) la sfârşitul Răspunsurilor. Trime-
terile scripturistice şi părinţeşti sânt scrise pe marginea stângă-,
fără să aibă semne îndrumătoare in text. Un singur copist a scris
tot manuscrisul grec, afară de cele patru iscălituri autografe.
13. Acest manuscris grec Parisinus 1265 este o copie după
toate ediţiile ca număr, nume şi ordine de persoane; numai in Parisinus doui

nume de patriarhi sânt alezate la urmă căci au iscălit după transcrierea textu
lui. „ Les noras des patriarches d'Alexandrie, d'Antioche et de Ierusalem manquent
ainsi que le nom du metropolitain Parthenius de Chios." Dimpotrivă, nu lipseşte
nici unul din aceste trei nume. — „Immedialement au-dessous du nom de ParthMus,
au bas du folio 145 o. se trouve sa signature.“ Dar nu este semnătura lui Partenie
ci a lui loanichie al Alexandriei. Este limpede că Morel n'a putut descifra acea·
stă iscălitură. — „En marge p ris de lendroit ou devrait etre marqui le nom de
Parthenius de Chios, ily a igalement une signature." Da, este chiar iscălitura auto
grafă a lui Partenie de Hios. Se vede că nici această iscălitură n'a putut fi des·
cifrată de Morel. — „Enfin au bas de la liste, on voit trois larges signatures,
celles des trois autres patriarches qui ont ainst ratifie iapprobation donnee tout
d'abord par le patriarche et le Saint Synode de Constantinopole. La signature du
patriarchs Macaire d'Antioche est en arabe.4' Mai sus scrisese că lipsesc numele
patriarhilor de Alexandria, Antiohia şi Ierusalim, acum scrie că se văd trei ia·
călituri ale celorlalţi patriarhi care au ratificat aprobarea M. O. Dar nu sănt trei
iscălituri ci numai două: & patriarhului Macarie al Antiohiei, care iscăleşte in gre
ceşte şi arăbeşte, şi a lui Paisie al Ierusalimului. — Spre încredinţarea celor
scrise adăogăm la urmă fotografiile acestor iscălituri, v. planşele 5 şi 6 şi textul
infra, p. 176— 7.
1. V. infra, p. 177— 8.
2. Textul latin al M. 0 . fiind scris pe dreapta (recto) foilor (3 r—145 r),
iar cel grec pe stânga (verso) foilor (2 v— 144 v), in fotografii se zăresc des te
dosul lor litere latine, mai ales iniţiale.
XL PREOTUL N1CUI.AE M. POPBSCU
manuscrisul Mărturisirei Ortodoxe, care fusese aprobat de sinodul

din Martie 1643 şi prevăzut cu pecetea şi cu iscălitura autografă
a patriarhului Partenie şi a celorlalţi membrii ai sinodului, In a·
ceastă copie s'a indicat locul pecetei şi s'au reprodus iscăliturile
sinodalilor. Numai numele marelui hartofilax nu l-a putut descifra
copistul, şi de aceia a lăsat loc alb in copia sa.1Iar titlul şi numele
protonotarului şi protapostelarului8 fiind reproduse la uima dre
gătorilor bisericeşti, copistul le*a arătat locul cuvenit printr'un
semn. Pe lângă aceste iscălituri reproduse de copist, s'au adăogat
patru iscălituri autografe.1 Panaiot Nicusios numeşte această copie
a M. 0. „originalul Mărturisirei de credinţă a Bisericii Răsăritene."4
Credem că el a Înţeles prin acest cuvânt copia autentică a M. 0.,
mai ales că avea şi patru iscălituri autografe. Nointel in certifi
carea sa o numeşte „l'un des originaux", mai nemerită numire,
sprijinită, credem, pe iscăliturile autografe şi pe certificarea din
15 Iulie 1672 a patriarhului icumenic Dionisie.
Privitor la timpul când a fost scrisă această copie a Măr
turisirei Ortodoxe, care este ms. Parisinus 1265, putem hotărî
numai datele post quem şi ante quem; şi anume copia a putut
fi scrisă după luna Martie 1643, adică în urma sinodului de apro
bare a M. O., şi înainte de 20 Octomvrie 1652, când Macarie al
Antiohiei (1647—1672) sosi în Constantinopol. Şi cum Macarie a
plecat din Constantinopol Luni după Boboteaza din 1653, în lunga
sa călătorie (1653—1658), după care s'a dus la Alep6, unde era
la 21 Aprilie 1659, înseamnă că numai între 20 Octomvrie 1652
1. L. N o r m a i ) n u s , Orthodoxa Confessio (Lipsiae 1695), p. 11 v. umple

acest loc alb, la traducerea latini, astfel: „Eustalhius Synod. Parthen" Şi ade
vărat câ, la sinodul de la Constantinopol din Maiu 1642, mare hartofilax esle
Ευστάθιος lapsug (v. Reproducerea fotografici tn revieta B. O. R .. 34 (1910— 1911),
p. 361). Această umplere este reprodusă in toate ediţiile M. O . care au fi tra
ducerea latină a lui Normannus. £ . L e g r a n d, Bibîiographie hellenique, X V II
siecle, 11 (1894), p. 213, umple acest loc alb astfel: „[Εδοτάθιος]-, adică tran
scrie In greceşte numele latin aflat la Kimmel, căci dacă transcria după actul
sinodal din Maiu 1642, atunci adloga şi cuvântul tspsftţ.
2. G. M o r e l (cf. C. O., p. LXXXVI) a citit greşit: protoaacellariua.
3. v. supra, p. XXX.
4. v. supra, p. XXXV I. Dacă Pariainus ar fi originalul Mărturisirei O r
todoxe, atunci toate iscăliturile sinodalilor ar trebui să fie autografe.
5. B a s i 1 e R a d u , Voyage du patriarche Macaire d'Antioche, In Patra-
logia Omntalis, XXII, 1 (Paris 1930), p. 4— 11.
MANUSCRISUL PARISINUS XLI
şi 6 Ianuarie 1653 a putut el citi şi iscăli cu mâna sa copia

M. 0 M care deci era gata scrisă la această dată. Ceilalţi doi pa
triarhi, Ioanichie al Alexandriei (9 Iunie 1645—t 15 Septemvrie
1657) şi Paisie al Ierusalimului (1645—f 2 Dechemvrie 1660) is
căliră cu mâna lor înainte de luna Martie 1655.1 Iar Partenie
mitropolit de Hios a putut iscăli autograf această copie după
Martie 1643 şi înainte de Martie 1655.1
In 1655, până în Martie, patriarhul icumenic Paisie (1652-1653 *
1654— încep. Martie 1655) răspundea patriarhului Nicon la Mos
cova, între altele, că este gata să-i trimită, dacă-i face trebuinţă,
o copie depe Mărturisirea Ortodoxă păstrată la patriarhie şi pre
văzută cu iscăliturile membrilor sinodului prezidat de răposatul
patriarh Partenie cel Bătrân, precum şi cu iscăliturile celorlalţi
trei patriarhi Care venind mai târziu la pizant au citit şi au în
tărit şi ei cu iscăliturile lor această M. 0 . 8 Paisie are în vedere
1. Ioanichie a l Alexandriei, ales in Constantinopol, a plecat grabnic in

M oldova ţi de aci, cu scrisoare de la Vasile Lupu, in Alexandria, unde lupta lui
cu Sinaiţii se pare că nu i-a mai dat răgaz şi dispoziţie să plece din Egipt. Sigur
era in Egipt in anii 1651 şi 1652. Moare am ărît în Alexandria. A r rămânea dar numai
luna Iunie 1645 când şi-a putut pune iscălitura pe actul de aprobare şi. pe copia
M. O. (Mazaraki, Συμβολή ·ϊς τήν ιστορίαν τής sv ▲Ιγόπτφ όρθοδόξοο 4κ-
κλησίας (A lexandria 1932), ρ. 333— 412; H r i s o s t o m P a p a d o p u l o s , Ι σ
τορία ζ7(ς έκκλησίας ’Αλεξάνδρειάς (A lexandria 1935), ρ. 699— 709; Di - mi t r i e
G. I o n eseu, Reia{iile ţărilor române cu Alexandria (Bucureşti 1935), p. 17— 23.
Patriarhul Paisie al Ierusalimului a fost de mai multe ori in Constantinopol. D u p ă
Hrisostom Papadopulos, 'Ιστορία τής έκκλησίας Ιεροσολύμων (lerusalim-
Alexandria 1910), p. 520—530, Paisie a fost in Constantinopol la anii 1645,1647,
1651, Septemvrie 1656, 1657. Dar cum îşi pune iscălitura supt Macarie, Înseamnă
că a fost In Constantinopol şi a iscălit actul de aprobare şi copia M.- O ., dnpă
Ianuarie 1653 şi înainte de Martie 1655.
2. In Noemvrie 1643Partenie era mitropolit in Hios, v. H u r m u z.-I o r g a ,
Documente, XIV, 1, p. 172. Ajunge patriarh icum enic in 1656 şi este spânzurat
de vizirul Mehmet Kupriili in Sâmbăta lui Lazăr 1657, v. K . A m a n t o s în
Ελληνικά, IV 1 (1931), p. 53—54 şi M a z a r a c h i , Contribuţie la istoria bis.
ori. din Egipt (greceşte), Alexandria 1932, p. 366—7.
3. K . D e l i k a n i ş , Πατριαρχικά έγγραφα,III,p . 39. Διά νάγνωρίζωνται
ποια είναι αΰτά τά καίρια καί οΰσιώδη της πίστεώς μας, έαόνθβσβν ή αγία Σύνοδος
ήμών 8να βιβλίον, ιΐς κοινήν γλβσσαν, έπιγβγραμμένον 'Ορθόδοξος δμολογία της
πίατβως της καθολικής καί άποοτολιχής έκκληοίας τζς ’Ανατολικής, βΐς τb δποΤον
έπβρισφαλίσαμβν δλα τα άρθρα της πίατεως ήμών τής άρχαίας, καί αότό κορώσαντες
ύπέγραψαν δλοι οί αρχιερείς τοδτοο τοΟ κλίματος, καί οί κληρικοί, μαζί» μι τον τότε
XLII PREOTUL NIC ULA K M. POPESCU
aici manuscrisul oficial al M. O . iscălit cu mână proprie de pa

triarhul Partenie şi de ceilalţi sinodali în luna M artie 1643, le
care se adâogară mai târziu iscăliturile celorlalţi trei patriarhi,
Dar firesc este ca aceşti trei patriarhi să fi iscălit, odată cu mânu·
scrisul oficial al M. O., şi copia ei care astăzi este Parisinus 1265.»
III. CALITĂŢILE TEXTULUI PARISINUS
14. Meletie Sirigul spune singur că a tradus M ărturisirea

todoxă din lim ba latină „în lim ba greacă de obşte.a Iar patriarhul
Nectarie scrie la 20 Noemvrie 1662 că Mărturisirea Ortodoxă se
πρόεδρον τής συνόδου, τον τής μακαρίας λήξεως κύρ ΠαρΦένιον, τδν γέροντα λέγω)
έμοίως καί ο( άλλοι τρεις πατριάρχαι έρχόμενοι κατά καιρούς *ίς τήν Βόζαντος &να·
γνώντες τό δπίγραψαν καί εκύρωσαν καί αότοι, καθ-ώς εδρίσκεται εις ήμ&ς, καί &ν
τό χρειάζβσΟε, δποδ εϊναι Ανάγκη νά τό χρειάζβσθε, διά vi βΐμασ&β καί τά τ:έντ#
Πατριαρχεία εϊς μίαν δμόνοιαν, θ-έλομεν στείλει ίνα άντίγραφον. {= Ce să fie cu
noscute care sânt Aceste (articole) valabile şi esenţiale ale credinţei noastre·
Sfântul Sinod al nostru a Întocmit o carte, in limba de obşte, Întitulată Mărtu
risirea Ortodoxă o credinţei bisericii soborniceşti şi apostoltce a Răsăritului, in care
am asigurat toate articolele credinţei noastre vechi. Şi pe această carte au In·
tărit-o cu iscăliturile lor toţi arhiereii acestei eparhii, precum şi clericii, Im·
preună cu preşedintele de atunci al sinodului, răposatul Intru fericire Partenft
cel Bătrân. Asemenea şi ceilalţi trei patriarhi venind după Împrejurări la Bi
zanţ au citit, au iscălit şi au Întărit (această carte), care se găseşte la noi. Şl
dacă această carte vă face trebuinţă, — şi trebue să vă facă trebuinţă ca să
fim câte*şi cinci patriarhiile Intr'o unire -, vă vom trimete o copie depe ea),
Hotărârea sinodală a patriarhului Paisie, din care am luat acest pasagiu, a
plecat din Constantinopol In anul 1655 Înainte de începutul lui Martie, când
Paiaie demisionează, şi a ajuna In Moscova la 15 Malu 1655 (v.. Pierre
Pascal, Avvakum et Ies debuts du Raskol (Paris 1938), p. 283, 285). Acest
pasagiu, tradus după M a c a r i e, Istoria bisericii ruse, XI, p. 595, se află de
două ori şi In Gh enadi e Enaceanu, Petru Movilă(1882), p. 281 şi 303, dar
cu lipsuri şi cu comentar greşit. Editorul Delikanis arată că hotărârea sinodali
a patriarhului Paisie este opera lui Meletie Sirigul. Pasagiul grec de sus tipărit
incomplect şi de A. K. D i m i t r a k o p u l o s , ’Ορθόδοξος, Ελλάς (Lipsea
1872), p. 157.
1. Iscălitura lui Partenie al Hioiuîui este autografă In manuscrisul Parisinus
(v. planşa6). El era mitropolit aci în Noemvrie 1643 (Hurmuz.*Ior ga, Docu
mente, XIV, I, p. 172 ; cf. supra, p. XLI, n. 2). Dar în Malu 1642 un Ieremia
era mitropolit de Hios (v. Condamnarea capitolelor calvine).
2. v. infra, p. 175, r. 4—5 βίς τήν κοινήν διάλεκτον, expresie repetată şi In
hotărţfea sinodală din anul 1655, al· cărei autor este Sirigul, v, supra p. XLI, n. 3.
CALITĂŢILE TEXTULUI PARISINUS XLIII
tipăreşte" in limba populară" 1 ca să fie Înţeleasă nu numai de

oamenii Învăţaţi ci şi de mulţime. Nu am putut dobândi fotografii
de pe ma. 360,8 care este conceptul traducerii lui Meletie Si
rigul, păstrat in biblioteca metohului Sfântului Mormânt, dar
multele ştersături şi corecturi ce se află in el* dovedesc că
Sirigul era în căutarea nu numai a expresiei teologice potrivite,
ci şi a unei limbi greceşti înţeleasă de cât mai mulţi.
Depe textul Mărturisirei Ortodoxe la care se oprise Sirigul
şi care fusese aprobat de sinodul patriarhului Partenie s'au tras
c6pii depe care s'au tipărit ediţii. Iar din compararea textului
grec al manuscrisului Parisinus cu textul diferitelor ediţii greceşti,
iese limpede că Parisinus are mai multe forme lingvistice popu
lare şi este mai consecvent în Întrebuinţarea lor, că păstrează
nealterat textul grec şi că n'are lipsuri de cuvinte sau de pro-—
poziţii ca textul din ediţii, care nu sânt consecvente in Între
buinţarea limbei şi nici n'au text necorupt. Acestea se văd In apa
ratul critic al ediţiei noastre. Aci vom înşira numai câteva exemple.
15. Limbă populară. Parisinus are forme de limbă populară
şi le întrebuinţează consecvent. Pronume: τως Μ (I, 14, 21), τους
ONDK; μάς M des, ήμδς unele ed.; όκοδ M, oitoo O N K până la 1,
105, apoi ca M, D aproape ca Μ; τούτα Μ, ταδτα ed. Substan
tive* cu ac. în—αις, —βς: άρβταΐς Μ (I, 3) — άς ed.; γοναΐχβς
Μ (I, 48), — «ς ed.; δλλαις nom. pi. Μ şi ed. (II. 6); Πάπιδβς (Papi)
Μ (I. 86), χαπάδβς conjectură la Ν şi Κ, greşită, căci înseamnă:
popi. Verbe: χάνω M (numai în I, 2 x4(uq), χάμνω sau χάμω ed.;
γίνοανται Μ (I 103), γίνονται D; ειμεβθαν Μ, «Τμβοθβν ed. Numeralul
f£t Μ (I, 44), U ed. Adverbul άχομί Μ, άχόμι ed. şi M o sin>
gură dată: I, 19. In Dicţionarul Academiei Greceşti II (1933),
p. 356—7 (Ίστοριχδν λεξιχον τής νέας έλληνιχής γλώσσης) aflăm că
forma άχομί se întrebuinţează In Calabria şi Creta. Iar Meletie
Sirigol este născut şi a trăit câtăva vreme în Creta. Deci această
1. τ$ φράαβι έκ&ίίοται, ν. prefaţa lui Nectarie In ediţiile greceştiale M.O.

2. La scrisoarea din 23 Septemvrie 1942 a părintelui mitropolit TH Si*
medrea, domnul Paul Negulescu consul general la Istanbul răspunde la 21
Octomvrie 1942 că manuscrisele şi documentele din metohul Sf. Mormânt „nu
se găsesc tn Istanbul, intru cât au fost puse la adăpost Intr'altă parte" încă din
1941 şt că «numai după lncheerea păcii vor puţeadin nou să fie contultate".
3. P ar go ir e In Echo» d'Orient (1908), p. 275*6.
XLIV PREOTUL NÎCULAE M. POPJ5CU
formă αχομί ne întăreşte ideia că Parisinus este mai apropiat de

stilul lui Sirigul de cât ediţiile Mărturisirei Ortodoxe. Parisinus nu
coboară accentul la: μεγαλήτερην (II, 28, 31), ca Κ .; nici la πρε-
ποόμενην (I, 103, 105) ca ONDK, dar scrie άναμέσον (I, 47).
16, Text necorupt. Parisinus a păstrat corect textul grec, p
când în ediţii textul este corupt pe alocurea. Καλά Μ (I, 23, cf.
infra, p. 23 r. 25), χαχά toate ediţiile şi traducerile. Această co*
ruptelă a falsificat înţelesul Mărturisirei Ortodoxe, de vreme ce
lasă să se Înţeleagă cum că omul se înstrăinează de păcate atunci
când timp îndelungat s'a deprins cu faptele rele (v. ediţia Sf,
Sinod). Aceasta ar fi un îndemn la fapte rele, ca prin ele să ne
înstrăinăm de păcate! Pe când după Parisinus înstrăinarea de
păcate se dobândeşte prin deprinderea şi lunga obişnuinţă cu
faptele bune. Textul latin din C. O. întăreşte înţelesul Iui Pari*
sinus: Primus (status innocentiae) est a peccatis alienatio,
mente ac proposito per longam bonoram exercita tionem acquisita.
— Acest cuvânt a pricinuit şi mai departe încurcătură. Căci pe
când Parisinus (III, 12, cf. infra, p. 137 r. 10) spune că „dreptatea
creştină nu numai că răsplăteşte binele cu bine (χαλάν άντί
χαλοδ), dar nici nu îngădue să dorim rău aceluia care ne·a
făcut râuM, toate ediţiile au înlocuit pe χαλοϋ cu χαχοΰ, adică
au cerut să răsplătim binele cu râu, iar traducerile s'au silit să
dreagă această coruptelă: non modo malum bono compensat
(Normannus); vergilt nicht nur das Bose mit Gutem (Friscbius);
traducerea Greceanu „răsplăteşte bine pentru răuu, dar ediţia
sinodală: „binele cu bine". Textul din Parisinus este confirmat
de textul latin din C. O .: non solum bonum pro bono reddere.
— Dumnezeu ne izbăveşte de diavolul cel χονηρόν zice Parisinus
(Π, 25), gândindii-se la πονηροϋ de la sfârşitul Rugăciunii Domneşti,
pe când în ediţii diavolul a ajuns πιχρόν: acerbissimus (N), a·
măritor (Sinodul). Parisinus, cel cu dreptatea, nu-i confirmat aci
de C. O. unde diabolus n'are epitet.— Cine nu s'a botezat: οποίος
Siv έβαπτίΐ^ηχεν, nu este liberat de păcat, zice Parisinus (III,
2 0 ), confirmat fiind de textul latin (qui enim non est baptizatus
C. O.), pe când ediţia Olanda are δέ care a căşunat emendaţia
lui Licudi (δεν), primită de N o r m a n n u s în margine şi "de
K ; i m m e l în text, precum şi observaţia greşită a editorilor
C. O. (p. CXIII) că „textul prim itiv grec avea δέ“. — Parisinus
CALITĂŢILE TEXTULUI PARISINUS
scriind de preoţie spune c i episcopii sânt urmaşii apostolilor

pentru împărtăşirea sfintelor taine: διαδεζαμένων τών επισκόπων αδτους
πρός διάδοσιν τών θειων μυστηρίων (I, 109), dar ediţia Ο mai adăogând
τούς *ΑΐΕοστόλους după διαδι£*μίνων a făcut greutăţi editorilor
următori. 1 Prepoziţia μέ urmată de articolul τά este citită greşit
în ediţii: μετά, cf. Μ. 1, 113, p. 89, r. 22: μέ τά όκοΐα, confirmat
de C. O : quibus, dar μετά όκοΐα în ediţii. Această greşală se re
petă, cf. I, 121, p. 94 r. 5.
17. Text întreg. Parisinus a păstrat întreg textul grec al Măr
turisirei Ortodoxe, pe când în ediţii sânt lipsuri de cuvinte şi
chiar de propoziţii întregi. Κτισμάτων Μ (I, 9), confirmat de C.O.:
creaturarum, lipsă In ediţii·, έχεϊνα M (I, 13, infra, p. 15, r. 9), con
firmat de C.O.: haec şi cerut de context, lipsă în ediţii; διατί
αδτή έγέννησε τον Θεόν Μ (I, 42, infra ρ. 39, r. 4-5), cerută de con
text şi confirmată de C.O. şi D, lipsă în O Ν K şi tn cele re
produse după acestea: Hofmann 1751, Viena, 1771, Michalcescu
1904, etc.), precum şi în traducerile făcute după ele, începând
cu cea română din 1691 şi sfârşind cu ultima ediţie a Sinodului
(1930); μέ χαν Μ (I, 67, infra, p. 57, r. 4), cerut de context şi con
firmat de C.O.: qualicumque, lipsă în ediţii; x*t εχάστη τον ίδιον
άνδρα έχέτω Μ (1,115, infra, ρ. 92, τ. 6 —7), confirmat de C.O.: et
unaquaeque suum virum habeat, lipsă în ediţii; τοδτο Μ (I, 122,
infra, p. 94 r. 27), confirmat de C .O : iste, lipsă in O N D (N l-a
conjecturat pe margine, K l-a vârit în text); δνθροπον, Ibidem, r.
29, confirmat de C .O .: hominem, lipsă în ediţii; xed oi τοότοις
Μ (III, 44, infra, p. 154, r. 1), cerut de context şi confirmat de
C .O .; et his, lipsă în ediţii, (N a simţit nevoia adăogând un xaî
pe margine, vârît de K în text); τδν Μ (III, 50, infra, p. 157 r. 24),
lipsă în ediţii, (N îl conjecturase pe margine, dar l-a respins K);
1. N o r m a n n u s a închis in parentez pe ’Αποστόλων, scriind pe mar*

gine tollendum, măcar că In traducerea sa latină nu l-a înlăturat: succedentibus
in locum Apostolorum episcopie. K i m m e 1, folosind pe N, elimină pe Άποοτόλων,
quum totum locum mirifice vexet. Mai greu i-a venit bătrânului G r e c e a n u
care folosmdu-se de ediţia Olanda a tradus cuvânt de cuvânt, fireşte fără înţeles:
priimind apostolii episcupii pre dânşii spre darea.... Noi credem că In conceptul
lui Sirigul, plin de ştersături şi adause va fi fiind Αποστόλων şi peste el sau
supt el έπισχόπων; iar un copist mai neîndemânatic a copiat amândouă cuvin*
tele, inde grammatici certant.
XLVI PREOTUL MICULAfi M. POPESCtt
εις ένθόμηβιν τής ελευθερίας t o o Ίσροιήλ από τής δουλείας του Φαραώ,
Μ (III, 60, ρ. 167, r, 30-31), confirmat de C .O .: tn memotiam li-
berationis Israelis de servitute Pharaonis; lipsă în ediţii. Τέλος xotl
τφ Θεφ χάρις M (III, 72, p. 174, r. 10), lipsă in N K şi in edi
ţiile plecate de la elex.
IV. EDIŢIA DE FAŢA
18. Iatemeiat pe calităţile arătate mai sus ale manuscrisului
Parisinus (Biblioteca Naţională din Paris, fondul grec, Nr. 1265),
m'am hotărît să tipăresc textul grec inedit al Mărturisire! Orto
doxe din acest manuscris, in ediţia de faţă. Am tipărit acest
text, aşa cum era in manuscris, fără să introduc vreo schimbare
in cuvinte sau in ortografie. Rarele omiteri de accent sau de li·
tere le-am corectat în text, arătând jos în aparat lectura manu
scrisului. N'am păstrat peste tot punctuaţia manuscrisului. De
pildă punctele de 1a mijlocul rândurilor nu s'au putut tip ări; pe
unele din ele le-am ridicat la marginea de sus a cuvântului; şi
de câteva ori după puncte aşezate astfel, am început cu literă mare.
Am păstrat în bună parte virgulele, altcum cam dese, ale manuscri
sului . Ele ajută uneori la înţelegerea textului. Intru cât in Pa
risinus la cuvintele accentuate pe ultima silabă, nu se deose
beşte totdeauna dacă accentul este grav sau ascuţit, m’am hotă
rît să folosesc accentul ascuţit numai în pauzele cu punct jos ;
iar în pauza cu punctul aşezat sus, am lăsat accentul grav, acolo unde
cuvântul avea acest accent pe ultima silabă. In Parisinus sânt encli
tice legate strâns de cuvântul anterior: φωτίσου, όφθήναιμοι*. Le-am des
făcut când erau citate din Scriptură; iar când nu erau citate, am lăsat
pe unele unite, ca έπιτοαοτδ care avea acoladă de desupt8. M'am
hotărit să las accentuarea cum este în Parisinus la expresii ca νά μας
xocl (ίας4, unde gravul era prea evident scris, făcându-mi impre
sia că scriitorul a înţeles pe μας ca proclitic la cuvântul urmă-
1. Adaosele ediţiilor O N D K : xal χάρις καί &λήθ·βια (cf. infra, p. 98,

r. 34) fi τβν o&pavAv (cf. infra, p. 94, r. 37) nu sânt confirmate de C. O. — In
Μ (I, 34, p. 34 r. 3) omiterea cuvântului δέδωκα se explică prin marea apropiere
de acelaşi cuvânt. Iar forma scurtatfi a citatului (M 111, 39, p. (49 r. 23, cf. r.
36-7) este confirmaţi de C.O .
2. V. infra, p. 97, r, 29 şi 31.
3. v. infra, p. 127, r. 36.
4. ibidem, p. 110, r. 24 şi 26.
EDIŢIA DE FAŢA XLVII
tor, făr& să fie unit cu el. Am trimes pe margine la foile manu

scrisului. arătând în text printr'o linie dreaptă începutul unei foi
noi. Rog însă pe cetitori să înţeleagă după fiecare număr de foae
litera v (verso), de pildă f. 1 v sau f. 20 v, etc. Nu s'au cules a*
ceste verso căci maşina tipografică le rupea, fiind aşezate la mar
ginea paginei. S'au cules cu litere cursive textele scripturistice
şi părinţeşti. Am numerotat rândurile paginilor textului ca să
se poată mai uşor afla cuvântul sau locul căutat.
19. Supt pagină am aşezat aparatul critic in două caturi.
Astfel, în catul de sus am tipărit trimiterile scripturistice, pă
rinteşti şi cele puţine liturgice, după arătările manuscrisului Pa·
risinus. Am închis In parenteze drepte variantele trimeterilor
scripturistice din cele patru ediţii ale M. O. avute în vedere. Şi
când au existat atare variante, am colaţionat trimeterile manu
scrisului cu Septuaginta (S) sau cu Noul Testament (T) şi am închis
în parenteze rotunde rezultatul colaţionării, numai când era deo
sebit de indicaţiile manuscrisului Parisinus. Am colaţionat trimi
terile părinţeşti cu Migoe, închizând în parenteze rotunde rezul
tatul: (cf. PG, volumul şi coloana respectivă).
In catul de jos al aparatului critic am trecut variantele de
text din patru ediţii ale Mărturisirei Ortodoxe: Olanda 1667, Nor-
mannus 1695, Dositeiu 1699, Kimmel 1843. M'am oprit la aceste
patru ediţii greceşti, întrucât celelalte sânt reproduceri depe ele.
Am folosit Olanda (1667), fiindcă este ediţia întâia şi fiindcă a
avut la tipar un manuscris care se deosebea pe alocurea de Pa
risinus. Pe Normannus (Lipsea 1695) l-am folosit pentru conjec
turile şi emendaţiile lui; pe Dositeiu (Snagov 1699) fiindcă a
aVut la tipar şi un manuscris asemănător în parte cu Parisinus ;
iar pe Kimmel (lena 1843) l-am folosit ca să învederez cetitorilor
schimbările introduse de curgerea timpului şi de acest editor în
textul Mărturisirei Ortodoxe. Ici şi colo am citat şi versiunea II
slavo-rusă a M. O., ca să se vadă cum a înţeles traducătorul sla
von din anul 1685 unele locuri discutabile. Şi mai rar am citat
traducerea germană a lui Frischius, făcută după versiunea slavonă.
In acest chip am clădit această casă pentru adăpostirea ediţiei
de faţă a cărţii Ό ρ 6 όδο£βς 'Ομολογία *.
1. § 20. Textul latin al Mărturisirei Ortodoxe din Parisinus 1265 a fost editat
in cartea următoare: La Confession Orthodoxe de Pierre Moghila, metropolite de
X'Lyiii PRKOTdt. N iC U L A R \t. ΡΟΡΓ-SCl!
Am Întocmit această lucrare migăloasă, tntru amintirea si

nodului de la Iaşi din SeptemvrieOctomvrie 1642. Rog pe ce
titorii care vor afla scăderi în ea, să „creadă neputinţei omeneşti
şi cumplitelor vremi" in care am scris.
Kiev (1633— 1646), approuvee par Ies patriarches grece du XVII-e siecle, texte
latin inedit publie avec introduction et notes critiques par A n t o i n e Ma l vy
et Marcel V i l l e r de la Compagnie de Jesus, (Roma-Paris 1927), CXXXI-+»
223 pagiai, in colecţia Orientalia Christiana, vol. X. Num. 39. — Planul acestei
cărţi era tras din anul 1905. Editorii au lucrat ani Îndelungaţi la această ediţie
cu lungi introducere şi cu numeroase note.' Ei au avut la îndemână biblioteci
bogate, ani liniştiţi de scris pe Îndelete şi au fost ajutaţi de prieteni cărturari;
Dar această carte cu Înfăţişare ştiinţifică trebue folosită cu băgare de seamă,
fiindcă editorii înlătură de multe ori adevărul sau strecoară neadevăruri*
Neadevăr este când Viller scrie că Petru Movilă a Înclinat spre catolicism
(p. XII şi XVI), şi Înlăturat este adevărul când nu scrie limpede că Petru Movili
în biserica ortodoxă s'a pomenit, pentru ortodoxie a lucrat, şi In credinţa orto·
doxă a trecut către Domnul. Izvoarele lui Viller pentru catolicismul lui Petru
Movilă sânt afirmaţia interesată şi evident falsă a lui Nicolaus Lancicius,
cum şi cartea peste fire de tendenţioasă a lui Dom Guepin, Saint Josa·
phat. Nu este căutat adevărul când Viller citesză (p. XVII) pe Guepin care
scrie că pe patul de moarte Petru Movilă a trecut la catolicism, — obişnuit
procedeu Ia scrierile tendenţioase catolice —, şi nu pomeneşte de testamentul
lui Petru Movili, unde atât de limpede stă scris: „Intâiu. In sfânta credinţă in
care m'am născut, m'am educat şi nevrednic fiind, cu voia şi cu Indursrea lui
Dumnezeu, port dregătoria de mitropolit, în această credinţă, slârşind viaţa mea,
doresc să stau înaintea mărirei Domnului meu". (S. Gol ubev, Petru Movilă,
I, p. 9, cf. E n a c e a n u, Petru Movilă, p. 320). —Se frimântă editorii Malvy şi
Viller să Încredinţeze pe cetitori că M. O. ar fi fost scrisă Împotriva protestan*
ţilor (p. XV1II-XLIII), dar nu pomenesc de loc că Petru Movilă In convocarea
sinodului chievean din 1640 scrie răspicat despre „trebuinţa cea foarte mare“ a
bisericii. Şi această trebuinţă este Mărturisirea Ortodoxă, care face obiectul des*
baterilor sinodului. Iar Mărturisirea Ortodoxă avea să fie scut de apărare a bi
sericii contra „renegaţilor care prigonesc de mult biserica ortodoxă”. Şi Petru
Movilă scrie cu mâna lui că renegaţii sunt uniaţii (v. supra, p. XXII, η. 1). —Se mai
frământă editorii Malvy şi Viller să Încredinţeze pe cetitori că M. O. ar fi înrâu
rită de Catehismul lui Petrus Canisius, dar trec cu vederea voluminoasa carte
Lithos a lui Petru Movilă, unde sânt {apărate cu multă erudiţie învăţăturile şi
ritualul bisericii ortqdoxe, care nici protestantă nu este şi nici nare nevoie să se
supuol bisericii catolice. — Loc şi timp n'am să arăt şi alte scăderi ale introdu*
cerii şi notelor ce însoţesc această ediţie latină a Mărturisirei Ortodoxe, care
vid că este folosită fără discernământ de mulţi teologi orlodocşi.
V. MĂRTURISIREA ORTODOXA IN ROMÂNEŞTE X L IX
21. Dintre toate popoarele ortodoxe, Românii au preţuit şi au

folosit In chip deosebit Mărturisirea Ortodoxă. In adevfir, in nici'
o altă ţară şi la nici un alt popor acest dreptar al credinţei şi
învăţăturii ortodoxe, izvodit de mintea limpede, dar adânc pătrun
zătoare a mitropolitului Petru Movilă, n'a fost de atâtea ori tăi*
măcită şi atât de des tipărită ca In limba românească, mai ales
•in veacul XIX, când slujea şi de manual didactic pentru semina-
riile preoţeşti. Este o mare cinste pentru neamul nostru drept-
credincios că până astăzi, cu toatele, avem 17 ediţii româneşti ale
Mărturisirei Ortodoxe,1 şi care au apărut astfel: 10 la Bucureşti,
2 la mănăstirea Neamţ, 3 la Sibiu, 1 la Buzău şi 1 la Iaşi.
Ţinând seama de locul şi de anul tipăririi, şirul tuturor edi
ţiilor româneşti ale Mărturisirii Ortodoxe este acesta:
1. Buzău 1691 (GJ. 10. Sibiu 1877 (C,).
2. Bucureşti 1745 (Gf). 11. Bucureşti 1879 (C8).|
3. Bucureşti 1827 (Gg). 12. Bucureşti 1895 (Sa).
Neamţ 1844 (Fl). 13. Bucureşti 1899 (Sp).
5. Sibiu 1855 (F*). 14. Bucureşti 1899 (SJ.
6. Bucureşti 1859 (Gc). 15. Sibiu 1914 (Fr).
7. Neamţ 1864 (F8). 16. Bucureşti 1922 (S*).
8. Bucureşti 1872 (01). 17. Bucureşti 1930 (S3).
9. Iaşi 1874 (Fb). (?'·
**·^ li S tf 0
După asemănarea dintre ele, precum şi după izvodul pe care
3-au folosit traducătorii sau editorii ei In româneşte, aceste 17 ediţii
ale Mărturisirei Ortodoxe se pot împărţi în patru grupe şi anume:
a) cuprinzând cele dintâi trei ediţii româneşti, 1691, 1745,
1827, precum şi ed. 1859, adică Glf Gs, Gg şi Gc.
b) tn care intră toate ediţiile traducerii lui Filaret Scriban,
adică F1( Ft, Fs, Fb şi Fr.
c) cu ediţiile lui Barbu Constantinescu: Cu C2 şi C8.
l.'P r. T e o d o r Bodogae, Din istoria bisericii ortodoxe de acum 300

ani, Sibiu 1943, p. 139, o. 3, aminteşte greşit de o ediţie rom&nească, tipărită la
Carloviţ tn 1774 [cu text paralel sârb] şi pe care de bună seamă a confundat-o
cu Catehismul sârbesc, românesc şi nemţesc apărut la Viena In acest an (cf·
-Bianu-Hodoş, Bibliografia românească veche, II, pp. 205, 286).
4
L DIACONUL GHEORGHE I. MOISESCU
d) care cuprinde toate ediţiile tipărite de Sfântul Sinod*

adică: Sa, Sp, Slt Ss şi Ss.
In cele ce urmează vom descrie pe rând ediţiile Mărturisirei
Ortodoxe cuprinse In fiecare din aceste grupe, arătând pe scurt
împrejurările In care s'au tipărit, cine le*a tradus şi ce izvod a
fost folosit de traducători ori de reeditori.
22. Ediţia G1 (Bucureşti 1691) . — Cea dintâi traducere ro
mânească a Mărturisirei Ortodoxe a apărut la 3 Dechemvrie 1691 2,
in tipografia domnească de la episcopia Buzăului, subt titlu l:
Pravoslavnica Mărturisire a săborniceştii şi apostoleştii besericii Ră
săritului, întoarsă dupre grecească In limba rumânească den po
runca prea luminatului Domn Constantin Brâncoveanu, de Radul·
logofăt Greceanul1.
In Predoslovia cătră Măria Sa Vodă logofătul Radu Greceanu,
stăruind asupra rostului tălmăcirii acestei cărţi „pre limba româ
nească”, aminteşte pe scurt şi împrejurările care l-au îndemnat pe
Petru Movilă s'o întocmească. Iar ca să încredinţeze pe cetitori
de marele ei folos, cartea este asemănată cu cumpăna zidarului:
1. Cartea in form. 4° (165 X 115 nun.) are la început 4 foi nenumerotate care
cuprind: titlul (I. l r), stema Ţării Româneşti cu 8 „verşuri politice" (f .·lv),
Predoslovie cătră Măria Sa Vodă (ff. 2r — 3r) şi Predoslovia către cetitoriul pra--
voslavrtic (ff. 3 v— 4 v), fiecare iscălite de Radul log. Greceanul, şi 210 pagini cu
textul românesc al Mărturisirei Ortodoxe. Coaiele paginate sunt de câte 4 foi
fiecare, având signatură alfabetul chirilic capital A —-bl. Poarta cărţii are textul
încadrat intr'un chenar cu flori din caractere tipografice In formă de ghindă şi
Împletituri, iar paginele au un chenar de Unii simple jos şi la cotor, şi de linii
duble sus, unde se află colontitlul Pravoslavnica Mărturisire, şi la margine unde
se află cifra paginei şi trimiterile citatelor din Scriptură şi Părinţii bisericeşti;.'
Pagina are 28 rânduri. Stema Ţării Româneşti de pe dosul foii de titlu este cea
folosită la Liturghia din 1680, cu deosebirea Insă că partea de sus a clişeului a
fost tăiată şi înlocuită cu o coroană. Din vulturul cu două capete al Cantacuzinilor
au mai rămas numai ghiarele care ţin spada şi sceptrul, (cf. B i a n u - H o d o ş ,
o. c., pp. 321—4).
2. In Predoslovia către.Domn, Radu Greceanu vorbind despre tălmăcirea
M. O. spune: «Şi iată sau şi tipărit tot cu a Măriei tale poruncă şi cheltuială".
Urmează deci că Predoslovia a fost scrisă după tipărirea textului M. O., iar data
de 3 Dechemvrie 7200 [= 1691] de pe copertă, arată ziua terminării şi apariţiei
cărţii. Cea dintâiu ştire despre tălmăcirea românească a M. O. o aflăm in pre
faţa către Domn a cărţii Mărgăritare tradusă de fraţii Şerban şi Radu Greceanu
(Bucureşti 1691), unde epun: „Mai sânt Incâ pre mâini*ne acum, de să mai scot
de pre greceşte rumâneşte, M ă r t u r i a p r a v o a l a v n i c ă , ce-1 zic, de Nec-
MĂRTURISIREA ORTODOXA ÎN ROMÂNEŞTE LI
.aceasta dară este canon şi indireptariu1 pren care dogmele

dumnezeeştii şi apostoliceştii a Răsăritului besereci să cunosc şi
să indireptează, asemenea ca arhitectonii zidirile, cioplirile şi tot
ce lucrează ei, cu acelea Indireptând le lac. Şi precum acei mari
meşteri, fără de acel canon şi Indireptariu nimic nici pot lucra,
niciisprăvi vreun lucru lăudat In meşteşugul lor, aşa nici un creştin
adevărat fără de aceasta, au ceva sfânt să lucreze, au vreo is
pravă să facă de spăsenia sufletului nu poate".
La sfârşitul Predosloviei, Radu Greceanu spune că „precum
şi la alalte cărţi" ce a „prepus" şi a „scos" împreună cu fratele
său „Şărban al doilea logofăt, de s'au tipărit, aşa şi la aceasta mai
vârtos ajutoriu şi îndireptătoriu mai grelelor cuvinte şi noime" a
avut pe biv vel stolnicul Constantin Cantacuzino.2
Textul grecesc depe care logofătul Radu Greceanu a tradus
in româneşte Pravoslavnica Mărturisire este cel din ediţia tipărită
în Olanda la 1667. Aceasta reiese limpede din cuvintele Predo-
sloviei, unde se spune: „Această carte mult asudând o au făcut
[Petru Movilă] precum ispita şi hotărirea a patru patriarşi, al Ţa·
rigradului, al Alexandriei, al Antiohiei şi al Ierusalimului şi a
multor arhierei şi clirici ai marii beserecii Ţarigradului o adeve-
rează şi o încredinţează. Aşijderea şi cartea lui Nectarie patriar
hului Ierusalimului o mărturiseşte şi o dovedeşte, cari in cartea
cea grecească sânt acestea". Fără îndoială că este vorba de întărirea
patriarhului ecumenic Partenie şi a sinodalilor săi din Martie 1643,
precum şi de scrisoarea patriarhului Nectarie al Ierusalimului din
20 Noemvrie 1662, amândouă tipărite în ediţia grecească apărută in
tărie al Ierusalimului patriarh făcută". Atribuirea greşiţi lui Nectarie a M. O. se

datoreşte' fără îndoială scrisorii acestui patriarh din 20 Noemvrie 1662, care se
află tu fruntea ediţiei tipărită în Olanda la 1667.
1. Cuvintele acestea le g&sim repetate şi în prefaţa scrisă de Dositeiu
patriarhul Ierusalimului, la ediţia grecească a M. O., tipărită la Soagov In 1699:
ώ; όρθ·όίβξον 'Ομολογίαν τΐ}ς Αγίας καθολικής τοδ Χριατοδ έκκληαίας, . σ τ ά θ μ η ν
κ α ί κ α ν ό ν α τ ή ς όρθ-οίόξοο α ί σ τ » ω ς ο δ ο α ν .
2. In prefaţa la Mărgăritare, fraţii Greceanu vorbesc in acest chip despre
ajutorul dat lor de Constantin Cantacuzino la Îndreptarea traducerii făcute din
greceşte: „avut-am Îndireptătoriu pe cinstitul blagorodnicul şi prea Înţeleptul
dumnealui Constandin Cantacuzino biv vel stolnic; insă la cele mai adânci filo.
sofeşti şi bogosloveşti noimata ce s'au aflat, pre dumnealui ca pre un epistimon
şi ştiutoriu l-am avut lumină şi dezlegare Intru toate
UI D IACONUL G H EO SG HE I. MOISESCU
Olanda la anul 1667. Deosebii de aceastd dovadă netăgăduită,

concordanţa deplină intre textul grecesc tipărit în O şi traducerea
românească tipărită de Radu Greceanu in 1691 la Buzău, duce
la aceeaşi Incheere.
In afară de rostul ei pentru învăţătura creştină, Pravoslavnica
Mărturisire măi învederează pe deoparte priceperea lui Radu Gre
ceanu în tălmăcirea acestei cărţi dogmatice, iar pe de alta araţi
măsura In care unele cuvinte şi forme arhaice, caracteristice tex
telor bisericeşti din veacul XVI, se mai păstrau şi la sfârşitul
veacului XVII. Sunt apoi o seamă de cuvinte bisericeşti, de obârşie
slavă ori grecească1, intrate In limba textului prin pana traducă
torului şi poate chiar a stolnicului Constantin Cantacuzino, cele
mai multe fiind cunoscute şi din alte tipărituri ale vremii, şi cărora
Radu Greceanu letâlcueşte Înţelesul între parenteze *. Se găsesc însâ
şi unele cuvinte cu înţelesuri calchiate, adică traduse după sensurile
cuvintelor corespunzătoare în greceşte8. Ca mai în toate cărţile
noastre vechi, tălmăcite din graiuri streine, şi în Pravoslavnica
Mărturisire întâlnim dese nepotriviri sintactice care dau textului
o înfăţişare aparte, îngreuindu-i Înţelesul, Astfel, înrâurit peste
măsură de originalul grecesc, Radu Greceanu. a lăsat să i se stre
coare în traducerea românească multe întorsături de fraze, care
nu sunt în firea limbii noastre, ci ele dovedesc, păstrarea întocmai
a aşezării cuvintelor ca în greceşte4.
In ce priveşte citatele scriptnristice folosite în Pravoslavnica
Mărturisire, se pare că Radu Greceanu nu le-a luat după Biblia
de la 1688, la care se ştie că a lucrat şi el *, ci s'a ostenit să le
1. înşira rea multora din ele ae poate vedea In indicele de la sfârşitul lu
crării de faţă. pp. 331—348.
2. Astfel: I, 4: ipostasis (adecăte supt stare); I, 29: această pronie (adecă
mai nainte cunoştinţă şl grijuire); I, 48: in paraoist (adecăte pus ascuns); III, 51:
disidemonii (adecăte nişte păreri nebuneşti de credinţă).
3. Astfel: III, 52: ή Μναμις xal ή έξοοσία τ1]ς ίντολ^ς τ4}ς δ β κ α λ ό γ ο ο.
puterea şi destoinicia poruncită zece l or cuvinte; II, 6: δ έπίλογος: tn·
cheerea cuvântului.
4. De pildă 1, 12: Tdi προσωπικά Ιδιώματα βΐς τά frela siva; txslva... Ale
obrazului osebiri la dumnezeeştile lucruri sânt acelea...
5. In însemnarea de pe p. 932 a Bibliei din 1688 se spune: «lari cu ne*
voinţa şi Indireptarea celor .ce a'au Întâmplat dascăli şi mai muft desluşindu-se pre
limba rumâneasci de cei mici şi plecaţi, Şirban biv vtori logofet i brat ego Radul log.“
MĂRTURISIREA ORTODOXĂ tN ROMÂNEŞTE LIII
tălmăcească din nou1. Este firesc deci ca multe din ele să se

deosebească mai mult sau mai puţin de Biblia lui Şerban Canta-
cuzino, adică după măsura tn care şi textul grecesc este mai
greu sau mai lesne de înţeles şi de tălmăcit in româneşte.
Ediţia G3 (Bucureşti 1745). — Invederatele asprimi de graiu
ale tălmăcirii logofătului Radu Greceanu n'au fost o piedică pentru
răspândirea ediţiei din 1691. Pravoslavnica Mărturisire îşi deschi>
sese drum bun in sânul obştei româneşti care o cerceta şi o folosea
cu deplin temeiu în treburile de credinţă*. Simţindu-i-se mereu
folosul, în anul 1745 se tipări a doua ediţie, la Bucureşti, din porunca
Voevodului Constantin Mavrocordat şi cu binecuvântarea mitro
politului Ungrovlahiei Neofit3. Cartea ieşi de subt teascurile tipo
grafiei domneşti prin truda şi osârdia iscusitului meşter tipograf
popa Stoica Iacovici4.
Ediţia aceasta G8 are, faţă de ed. G1( deosebiri mai mult
fonetice în transcrierea aceloraşi forme şi cuvinte. Ea repetă cu
1. Astfel la I, 1, textul 1 Tim. t, 18 este tradus ia chip cu totul deosebit.

Ediţie Gx: Având credinţă fi bună cunoştinţă a sufletului, carea unii inpingându-o
prejur credinţă ş’au frânt corabia. Biblia 1688: Având credinţă şi bună cunoştinţă,
carea unii lepădându-o, den credinţă căzură. Textul grecesc este aşa: "Εχων r.itmv
nat αγαθ-ήν οονβίδηοιν ήν τιν«ς άπωαάμενοι π·ρΙ την πίστίν έναοάγησαν).
2. La punctul 21 al sfătuiţii patriarhului Dositeiu al Ierusalimului către
mitropolitul Ardealului Atanasie, din Ianuarie 1698, scrisă în Condica Sfântă a
Mitropoliei Ungrovlahiei, se află şi această Îndrumare: „...poruncim arhieriei tale
să păzeşti dogmele, tainele şi năravurile bisericei Răsăritului neclintite, care sivai
că făţişat şi curat propovedueşte sfânta Scriptură şi aiave Învaţă purtătorii de
Dumnezeu părinţi, Încă .şi cum pe scurt le dovedeşte acestea cartea ce se cheamă
P r a v o s l a v n i c a M ă r t u r i s i r e care de curând s'au scos pre limba ro
mânească şi s'au tipărit româneşte; şi de vreme ce limba românească este
puţină şi Îngustă, de va fi vreun cuvânt sau noimă cu nevoe spre Inţălegere la
izvodul cel românesc, arhieria ta cere deslegare şi tâlcuire de la temeiu, adecăte
de la cea elinească”. (rev. B . O . R ., 5 (1880—81), p. 101).
3. In 4°, 165 X 115 mm., cu o foaie nenumerotată, care cuprinde poarta
(f.l r) şi stema cu corbul şi capul de bou In mijloc, iar la colţuri iniţialele dom
neşti ale lui Constantin Mavrocordat (f. lv), + 172 pagini Încadrate in chenare
de linii drepte, după modelul ed. Gi. Poarta are deaaemenea un chenar cu flori
dc compoziţie tipografică. Spre deosebire de G}, care are textul fără nici o În
trerupere latre cele trei părţi ale M. O., In ed. Gs fiecare din aceste părţi în
cepe cu cap de psgină (cf. Bianu-Hodoş, o. c„ II, pp. 87—8).
4. Despre popa Stoica Iacovici tipograful v. P r e o t u l N i c u l a e M.
P o p e s c u , Preoţi de mir adormiţi tn Domnul, Bucureşti 1942, pp. 74—9.
LIV D IA C O N U L ; GHEORGHE I. MOISESCU
mici abateri nu numai textul d şi greşelile ediţiei Gxşi numai in

câteva locuri corectează greşelile de tipar*. Aceste îndreptări
bănuim că sunt făcute de popa Stoica Iacovici tipograful, însă nu
după un original grecesc, ci după propria-i socoteală şi doar ici colo,
unde greşala era prea vădită sau sensul frazei îi arăta aceasta*.
Totuşi sunt şi cuvinte al căror înţeles popa Stoica poate nu-1 mai
cunoştea şi atunci el crezând că este cumva vreo greşală de tipar,
le-a înlocuit cu altele care insă nu mai redau nici forma veche
şi nici traducerea exactă a termenului corespunzător grecesc3,
Ediţia Gg (Bucureşti 1827). — Din şirul mare de cărţi zidi*
toare de suflet, tipărite în vremea mitropolitului Grigorie Dascălul,
din îndemnul, cu binecuvântarea sau chiar prin truda sa4, era firesc
să nu lipsească nici Pravoslavnica Mărturisire. Deaceia în anul
1827 ieşi la lumină a treia ediţie a acestei *cărţi, în tipografia
Sfintei Mitropolii, al cărei purtător de grijă era, atunci Matei Bă-
beanul tipograful5. Spre deosebire de Gs, de data aceasta nu mai
avem o retipărire întocmai după G1( ci suntem în faţa unei ediţii
întregite şi mult îmbunătăţite, atât în ce priveşte limba, cât şi
tălmăcirea, revăzută acum după izvoadele greceşti. Bănuiala noastră
este că acestea se datoresc cărturarului mitropolit Grigorie Das
1. Iată câteva greşeli repetate: I, 24: Precum p e n t r u om păcatul au
intrat in lume; I, 5 4 : In ce chip au făcut lâna in pântecele chitului; I, 68:
diavolul de la ceriu găndindu-se. Dăm şl câteva greşeli de tipar ale ed.
Gj corectate ta G»: I, 19: năjdueşte (G, *=*nădăjdueşte); I, 21: tngeii ( = îngerii);
I, 22: porlica ( = porunca); I, 5 0 : foarte de sus (foarte des); I, 91: cinstească
(«= citească).
2. Dintre greşelile de text corectate amintim: II, 10: nu trebue să-i vie
înaintea lui numai ca o zidire; III, 58: La aceasta greşăsc toţi ceia carii la vremea
botezului făgădaesc să ţie credinţa pravoslavnică le Dumnezeu.
3. De pildă: I, 9: intr'o pricină pre Tatăl r ă d i c ă ■(Gt: râduc = άνα-
φέρονται); I, 181 suflet cuvăntătoriu şi trap mat ir i i le (Gt : materiile = δλ'.κδν
οώμα); I, 30: pronia să aduci (Gi: să răduce = ânwpipstai).
4. Despre strădania cărturărească a mitropolitului Grigorie Dascălul, v.
Const. M. Tomescu, Mitropolitul GrigorieI V al Ungro-Vlahiei,Chişinău 1927.
5. In 8 °, 135 X 80 mm., 8 foi nenumerotate care cuprind': poarta (L 2? ),
stema Ţârii Româneşti (f. 2* J, scrisoarea patriarhului Nectsrie al Ierusalimului
din 20 Noemvrie 1662 (ff. y - i. 5 v), întărirea patriarhului ecumenic Partenie
din Martie 1643 (ff 6r — 8r ), şi icoana Mântuitorului (f 8T) + 336 pagini cu
textul M. O. (pp. 1—331), Descoperirea sf. Grigorie al Neochesariei (pp. 332—5)
şi Canonul 90( al sinodului al şaselea ecumenic (p. 336). Poarta şi stema sunt
MĂRTURISIREA ORTODOXĂ ÎN ROMÂNEŞTE LV
călul1 care, în dragostea lui de luminarea obştei româneşti prin

cărţi, va fi luat asupra sa osteneala îndreptârii graiului pe temeiul
textului grecesc al Mărturisirei Ortodoxe, insă numai acolo unde lo
gofătul Radu Greceanu tradusese greşit, ori sărăcia limbei noa
stre din acea vreme nu-1 ajutase să fie mai limpede la inţeles. Afară
de acestea, ediţia Gg are unele adaosuri care lipsesc din traducerea
Gx şi ediţia G2. Este vorba de scrisoarea patriarhului Nectarie
al Ierusalimului din 20 Noemvrie 1662 şi de întfirirea patriarhului
ecumenic Partenie şi a sinodalilor săi din Martie 1643, amândouă
tălmăcite şi tipărite acum întâia oară în româneşte. La sfârşit se
mai adaogă apoi Descoperirea sf. Grigorie episcopul NeochesarieiJ.
şi Canonul 90 al soborului 6 ecumenic. Atât cele două scrisori patriar-
hiceşti cât şi concordanţa textelor ne îndeamnă să afirmăm că ediţia
Gg este o îndreptare a traducerii vechii din Gt, cu variaţii de topică,
având călăuză izvodul grecesc O, pe care în unele părţi l-a
confruntat cu N, de unde a tradus anumite cuvinte omise sau greşit
tipărite In O s. în privinţa tălmăcirii româneşti, Gg înlătură o mare
parte din cuvintele vechi bisericeşti de obârşie slavă ori grecească
Împodobite cu acelaşi chenar de floti tipografice. începutul scrisorilor patriarhi-

ceşti, al celor trei părţi ale M. O . şi si Descoperitei Sf.- Grigorie au iniţialele
înflorate 2 2 X 2 5 mm. Sunt 21 rânduri pe o pagină, (cf. . Bi a n u -Ho d o ş -
S i m o n e s c u , B ibliografia românească veche, III, p .553.
1. La 30 Iulie 1829 mitropolitul Grigorie Dascălul scrie episcopului
Neofit, ocârmuitorul Mitropoliei Ungrovlahiei, că a sosit la Chişinău şi li cere
cărţi pentru Basarabeni. Intre acestea se află şi „30 Pravoslavnice Mărturisiri Cele
alcătuite de Petru Moghila". La 3 Septemvrie 1829 Neofit răspunde mitropolitului
Grigorie despre „trtmeterea unor cărţi de ale sfinţilor părinţi, tălmăcite şi date la
lum ină tn limba românească de preasfinţia sa". ( Co ns t . N. T o m eseu, o. c.,
p. 69, n. 2, p. 242 anexa 72).
2. învăţătura aceasta a sf. Grigorie al Neochesariei despre dogma dreptei
credinţe eate luată tntocmai din cartea l u i A t a n a s i e d e l a P ă r o s Έ r.ι-
τ ο μ 4) x A v θ s ί u>v 8 o f μ d τ'ώ v, adecă Arătare sau Adunare pre scurt a dum -
nezeeştilor dogme, (pp. 328— 9), tradusă din greceşte de Iosif episcopul Argeşului,
epiteorisită de arhim. Grigorie Râmniceanul şi tipărită la Neamţ in 1816. Textul
grecesc se află In M i g n e , P. G., X LV I, 912— 3 (cf, D. F e c i o r u , Biblio
grafia traducerilor tn româneşte din literatura patristică, tn Studii Teologice, VI1
(1937), p. 104.
3. De pildă II, 36 : sou pentru neindemânarea; III, 39: zice apostolul: că
acesta este lucru bun şi priimit înaintea lu i Dumnezeu M ântuitorului nostru (vezi
• i I, 70). ]
LVI DIACONUL G H E d R C fifi I. MOISESCU
aflate In Gx, înlocuindu-le altele româneşti, mai curate şi mao

pe înţelesul cetitorilor *. Trebue insă să recunoaştem că această
primenire a traducerii, afară de neajunsul că n'a fost făcută peste
tot3, ne-a scos din graiu şi câteva cuvinte curăţteologice, care de
şi erau greceşti, cuprindeau totuşi pe deplin noţiunile ce ne-
putându-se traduce întocmai in limba română au fost cu vremea
înlocuite fie cu numiri latineşti, din teologia tomano«catolică ori·
protestantă, fie tn cel mai bun caz prin perifaze.
In schimb Gg a controlat cu grijă şi a Îndreptat după textul,
ediţiilor greceşti ON, atât traducerea citatelor din Sfânta Scriptură
cât şi trimiterile lor, pe care nu le-a mai dat pe margine ci le-a
vârit in text, punându*le intre parenteze. Se pare că pentru cele
din Vechiul Testament a ţinut seamă şl de Biblia de la 1688, iar
pentru celelalte a folosit Noul Testament tipărit la Neamţ in 1818.
Ediţia Gc (Bucureşti 1859).—După cum ediţia C1fu urmată în
anul 1745 de G2, aşa şi ediţia Gg se retipări în anul 1859
„cu blagoslovedia şi cheltuiala” episcopului de atunci al Râmni
cului, Calinic. Cartea are titlul cunoscut: „Pravoslavnică Mărtu
risire a soborniceştii şi apostoleştii Biserici a Răsăritului, acum
iarăşi aici a patra oară tipărită...” şi ea s'a lucrat în „Tipografia
Naţională a lui Iosif Romanov”9. Deosebirile dintre Gg şi Gc
putem spune că sunt mai mult ortografice, provenind din înlăr
turarea anumitor semne chirilice care în Gg nu erau decât o su
pravieţuire grafică tradiţională fără valoare fonetică, şi pe care
Gc le-a transcris aşa cum se pronunţau4. Insă subt înrâurirea tra
ducerii lui Filaret Scriban, apărută la Neamţ tn .1844, Gc şi-a mai
1. Dintre cuvintele Înlocuite in ed. G* amintim : I, 9: de o fiinţă cu dânsul·

(Gj: o usie cu dineul); mântuirea (spăsenie); I, 21: uneltele lor (ciniile lor)-; I,
29: purtarea de grijă (pronia); I, 61: nălucirea (fandatia); I, 79: cinstirea de
Dumnezeu (blagocestvia); III, 60: înălţarea (Văznesenia).
2. Ed. Gg schimbi astfel unele cuvinte din ed. GA: I, 40: heretisire (Gx
bucurare); I, 98: Euharistia adecă pricistania (cumenecătura); I, 111: lambadarie
(purtătoriul de sfeşnice).
3. In 8°, 150X85 mm. 263 pagini, cu 28 rânduri pe pagină. Poarta ar·
un chenar din flori tipografice, iar la p. 10 se află icoana Mântuitorului Hristos.
Textul M. O. se afli pe pp. 11—259.
4. De pildi, în loc de: aiim, η»α**Α«, ţinţiM, ed. Gc transcrie: ahîcttv
>rkA**A», Φ*Η*αι.
MĂRTURISIREA ORTODOXA tN ROMÂNEŞTE LVII
Îngăduit să înlăture câteva cuvinte de obârşie slavă, aflate in Ggt

inlocuindu-le cu perifraze sau numiri româneştiλ.
23. Ediţia Ft (Neamţ 1844).—Cea dintâi ediţie a Mărturisirei
Ortodoxe apărute în Moldova se datoreşte arhimandritului Filaret
Scriban, care a tălmăcit-o româneşte din ruseşte şi a tipărit-o la
mănăstirea Neamţ în anul 1844 subt titlul: Mărturisirea Ortodoxă
a apostoleştii şi catoliceştii Biserici de Răsărit, alcătuită de mitro
politul Petru Movilă *. Tipărirea acestei cărţi socotim că stă in le
gătură cu noua programă de cursuri a seminarului de la Socola,
întocmită în anul 1843, când se introduce la clasa treia, alături de
Scripturistică, şi Mărturisirea Ortodoxă8. Şi se ştie că arhimandritul
Filaret Scriban în acea vreme era rector şi profesor la acest se
minar numit la 20 Septemvrie 1842, adică îndată după înapoie-
rea sa de la studii din Rusia4.
Faţă de ediţiile româneşti apărute până atunci (Gt, G2, Gg),
ediţia Ft poate fi socotită mai bună, întrucât are o limbă româ
nească mai curgătoare. De şi este mai limpede la înţeles, dar ca
orice tălmăcire, care nu-i făcută după textul original, este firesc
să aibă şi unele scăderi. O altă parte de merit o are prin con
trolarea şi sporirea trimeterilor la citatele din Scriptură, care se
par a fi luate de pe ediţia rusească.
In afară de Procuvântarea5 scrisă la 1844 Aprilie 28, şi de
întăriturihi patriarhale, pe care le întâlnim şi în Gg, arhimandritul
Filaret Scriban a găsit nimerit, fiind vorba de un manual didactic,
să dea pe scurt şi viaţa mitropolitului Petru Movilă. Deasemenea
la sfârşitul cărţii adaogă Arătarea credinţei, dupre descoperirea sf.
1. Astfel pretutindeni la text cuvântul Troiţă este Înlocuit prin Treime,
isr Bogoslovul Grigorie (1, 9, 12), prin: Cuvântătorul de Dumneztu Grigorie.
2. în 8°, 135 X 85 mm., 19 foi nenumerotate + 320 pagini cu 28 rândur;
pe pagină (cartea are greşală de paginaţie la coala 12, fiind sărite cifrele pp.
190—199). Pe dosul copertei interioare se află icoana Pogortrii Duhului Sfânt,
având dedesupt textul din loan ΧΠΙ, 34, 35, iar pe f. 19?este reprodusă icoana
Sfintei Treimi.
3. cf. G . A d a me sc u, Istoria seminarului „Veniamin“ din Iaşi(1803—1903),
Bucureşti 1904, p. 71 şi anexele 23, 24.
4. Ibidem, p. 143*.
5. Scrisoarea patriarhului Nectarie are insă ziua greşită: 10 Noemvrie
1662 (ca in ediţia Cernigov 1745). Deasemenea Întărirea patriarhului ecumenic
Partenie are anul greşit: 11 Martie 1645.
Lvra DIACONUL GH EORGHS I. MOISESCU
Grigorie episcopul Neochesariel care insfl ou mai este tradusă din

ruseşte, ci este luată, fără nota lămuritoare, din Gg.
Ediţia F2 (Sibiu 1855). — Traducerea arhim. Filaret Scriban a
fost folosită la alte patru ediţii. Cea dintâi dintre ele s'a tipărit la
Sibiu „sub privegherea şi cu binecuvântarea*' episcopului Andreiu
barone de Şaguna, In tipografia diecesană înfiinţată de el, şi de
bună seamă pentru trebuinţa şcolarilor din seminarul său preo·
ţese1. Titlul cărţii însă apare oarecum schimbat: Mărturisirea Orto-
doxă (drept-măritoare), a unei, sfintei soborniceştii şi apostoleştei bi
serici3. înlăturarea de către Şaguna a cuvintelor: catolic, catolicească,
din ed. Fx şi înlocuirea lor cu sobornic, sobornicească, era fi
rească In Ardeal, spre a nu da loc la îndoeli că această carte
n'ar fi curat ortodoxă. Insă pentru economie de tipar, Şaguna
n'a mai retipărit precuvântarea lui Filaret Scriban, nici bio
grafia mitropolitului Petru Movilă şi nici întăririle patriarhale, 8 pe
care le găsim In F j. Doar la sfârşit, pe p. 200 rămasă albă, a
tipărit Arătarea credinţei.
între textele Mărturisirei Ortodoxe din ed. Ft şi F 8 se găsesc
deosebiri doar in ce priveşte ortografia şi morfologia aceloraşi
cuvinte şi numai foarte rar Andrei Şaguna şi-a Îngăduit să facă
şi mici schimbări de text
Ediţia F9 (Neamţ 1864).— Hotărirea Consiliului superior şcolar
din Septemvrie 1862, pentru trecerea Mărturisirei Ortodoxe în pro
grama eeminariilor din Ţara Românească, ca obiect de învăţământ
1. La Începutul anului 1850, Neonit, stareţul mânăstirei Neamţ, trimite la

Sibiu mitropolitului Andrei Şaguna printre alte cărţi «1 100 exemplare din Măr·
turisirea ortodoxă a mitropolitului Petru Movilă, v N. Bănesc u. Stareţul Neonil.
Corespondenţa ia cu C. Hurmuzachi şi AndreiŞaguna, Vllenii-de-Munte 1910, p. 78.
2. In 8°, 200 pagini, cu 28 rânduri pe pagină. Pe dosul foii de titlu (p. 2),
ae află icoana sfintei Treimi, având dedesupt o rugăciune.
3. Prin scrisosrea sa din 19 Martie I860, mitropolitul Andrei Şsguna
cerea arhiereului Filaret Scriban „trimeterea unui ecsemplariu din Mărturisirea
Ortodoxă" căci n*a „putut afla nicăeri vreun ecsemplsriu din ediţia de la mă·
năstirea Neamţului, de fi mai multe ecsemplsre încă In a. 1850 căpitaiu eu
de la răposatul arhimandrit al Neamţului In cinste, care le-sm şi Împărţit la ai
noştrii de aici şi apoi am pretipărit şl noi la anul 1855 In tipografia Eparhiei
noastre numita carte, dar precuvântarea o am lăsat afară. Deci îmi face tre
buinţă precuvântarea din Neamţu pentru descrierea soborului din Iaşi, ce se
află tipărită acolo", v. 1. Lupaş, Din corespondenţa lut Şaguna cu Filaret Scriban*
In rev. B. O. R.j 40 (1922), p. 790.
MĂRTURISIREA ORTODOXA ÎN ROMÂNEŞTE
LIX
pentru cl. III· Înlesni mult răspândirea acestei cărţi1. Traducerea

lui Filaret Scriban fiind singura recunoscută ca manual didactic
pentru seminarii*, se simţi atunci nevoia unei noi ediţii. Ea se ti
pări tot In tipografia mânăstirei Neamţ In anul 1864 „cu binecu
vântarea locotenentului de mitropolit Moldavei şi Sucevei Calinic
Miclescu Hariupoleos... prin zelul arhimandritului monastireiNeamţ
şi Secul, Timotei, de ieromonahul Teofilact tipograful..."*. Această
nouă ediţie, afară de unele greşeli de tipar, nu se deosebeşte
intru nimic de Fs; chiar prefaţa este luată Întocmai din ed. Ft cu
data veche: 1844 Aprilie 28 şi semnată: „Arhimandritul Filaret
Scriban**, de şi cartea se retipăreşte in 1864, iar tălmăcitorul ei
era acum arhiereu cu titlul de „Stavrupole". Singurul lucru nou
este corectarea greşelei de paginaţie la coala 1 2 .
Edifici Fb (Iaşi 1874).—După moartea arhiereului Filaret Seri-
ban, Întâmplată in Martie 1873, Mărturisirea Ortodoxă tălmăcită
de el s'a scos într o nouă ediţie, cu litere latine, „revăzută şi
corectată după original... de arhiereul Iosif Sevastias Bobulescu
Botoşăneanu"4. Nu ştim ce a vrut să înţeleagă acest nou editor prin
cuvântul original, căci din cercetarea textului se dovedeşte că
nu poate fi vorba de nici un original grecesc, slavon sau rusesc,
pe temeiul căruia să fi revăzut şi îndreptat traducerea lui Filaret
Scriban. Dimpotrivă, din topica frazelor constatăm că se reproduce
întocmai, Insă cu împănări de neologisme latineşte, în locul unor
cuvinte destul de nimerit traduse, Procuvâniarea, Vieaţia mitro
politului Petru Movilă şi Intăriturile patriarhale, acestea din urmă
având amintitele greşeli de datare. In ce priveşte textul Măriu-
rişirei, pe lângă numeroasele neologisme vârlte chiar şi acolo unde
nu trebuiau 5 sunt părţi întregi care dovedesc că ne aflăm In faţa unei
1. Vi c t o r Papacostea şi Mihail Regleanu, Seminarul Cen

tral, 1836—1936. Documentele întemeierii, Bucureşti 1936, p. 384.
2. Ibidem, p. 402.
3. In 8°, 135X84 mm., 19 foi nenumerotate + 320 pagini, cu 21 rânduri
pe pagină. Pe dosul foii de titu şi pe f. 19v se află reproduse icoanele din ed.
Ft, insă Încadrate de alte chenare.
4. In 8®, 145X95 mm., VI + 179 pagini. Titlul cărţii este acesta:
Mărturisirea orthodocsă a Bisericei apostolice şi sinodale de Răsărit compusă de
fericitul intru amintire Petru Movilă.
5. Bunăoară cuvintele desăvârşit (1, 8), întărit, au ales mai bine (I, 9).
asemănare, din veac şi până în veac (I, 10), sunt înlocuite cu: perfect, decis,
au preferat mal bine, exemplu, din secuii ne finifi.
LX DIACONUL GHEORGHB I. MOISESCU
largi folosiri şi a traducerii lui Barbu Constantinescu din 1872i I

Ediţia Fr (Sibiu 1914).— La o jumătate de veac după apariţia I
ed. Ftf traducerea arhim. Filaret Scriban a fost tipărită din noţj I
la Sibiu, in anul 1914, de către Dr. Pavel Roşea şi cu binecu* I
vântarea mitropolitului „Românilor gr. or. din Ungaria şi TransiK
vania loan Meţîanu" *. In Prefaţa semnată de Dr. Pavel Roşea se
spune că pentru ediţia aceasta a folosit „traducerea arhim. Filaret
Scriban apărută la anul 1844 In tipografia sfintei mănăstiri Neamţ'·,
pe care a „colaţionat-o cu textul grecesc publicat de Mesolort
la anul 1883 In Atena şi cu textul grecesc, latinesc şi german a
ediţiei poliglote din Wratislavia publicată la anul 1751" de pe care
„a făcut îndreptările necesare", Insă a „căutat să nu altereze timbrul
arhaic al limbei decât acolo, unde din cauza texpresiunilor neu
zitate in ziua de azi” i, s'a părut „că ar fi suferit Înţelegerea tex·
tului". Mai departe editorul arată că „la citatele din Vechiul
Testament s’a orientat după ediţia Septuagintei făcută de Valentin
Loch, dupe textul codicelui Vatican, iar la Testamentul Nou dup!
ediţia critică a lui C. Tischendorf". Deasemenea spune că a „aflat
potrivit să publice' cu oarecari adnotaţiuni şi precuvântarea şi
vieaţa mitropolitului Petru Movilă, scrise de arhimandritul Filaret
Scriban, căci din ele putem cunoaşte de o parte Împrejurările între
cari s’a alcătuit această «Mărturisire Ortodoxă», de altă parte ni
se desfăşură icoana vieţii şi activităţii pline de zel, abnegaţiune
şi înţelepciune a mitropolitului Petru Movilă".
O cercetare mai amănunţită a acestei ediţii ne îndreptă-
ţeşte însă să spunem că Dr. Pavel Roşea n'a putut duce la bun sfârşit
sarcina ce-şi luase, de a îndrepta tălmăcirea lui Filaret Scriban
prin colaţionarea ei cu ediţii greceşti, dintre care Mesoloras nu-i
„cea mai bună", căci reproduce pe Kimmel cu toate modificările
lui. Intenţia acestui editor de a da o mai bună traducere româ
nească a M. O. ni se pare neizbutită, fiindcă a Înlăturat cuvinte
şi expresiuni curat româneşti, înlocuindu-le cu neologisme nepo
trivite, şi uneori fără rost, care nu redau tocmai exact înţelesul
cuvintelor sau al expresiunilor corespunzătoare greceşti8.
1. O dovadă ia această privinţă este textul din Dioniaie Areopogitul,.
de la pp. 18— 19.
2. In 8°, 175X107 mm., XV + 162 pagini.
3. Astfel: I 4 : credinţa constă (ή πίστις Ιστί); I, 5 : fixat (Ft ; aşăzat)
1,8: avem uit Dumnezeu existent fi veşnic (Ιχωμβν θβδν Iνα. θιδν βντα, κμΙ ά*
m ă r t u r is i r e a o r t o d o x ă I n r o m â n e ş te LXI
24. Ediţia Q (Bucureşti 1872).—Către sfârşitul anului 1872

apărea tn tipografia Laboratorilor Români din Bucureşti, pentru
intâia oară cu litere latine, Confessiunea ortodoxă a credinţei Bisericii
catolice şi apostolice a Răsăritului, din nou tradusă şi cu o prefaţă
4e Dr. Barbu Constantinescu K In lunga Prefaţă, Dr. B. C. spune că
^,la traducerea de faţă" a „luat de bază textul grecesc tipărit la
Amsterdam in 1662, pe lângă careM„a consultat şi celelalte edi-
ţiu ni posterioare in limba greacăM. Iar pricina care l-a Îndemnat
să scoată această ediţie este Înfăţişată astfel: „Cu progresai cul-
turei limbei noastre începu să se simtă necesitatea de o nouă
traducere a acestei confesiuni, fiindcă vechile traducţiuni rumâ-
neşti, bune pe timpul lor, astăzi Insă sunt aproape neînţelese".
In încheiere spune că această carte fiind „şi un compendiu de dog
matică" s'a silit să traducă „pre cât se poate de exact" şi să redea
termenii ştiinţifici necesari In cultura teologică a limbei noastre.
Dar tocmai silinţa arătată, de a reda cât mai exact „terminii
ştiinţifici" teologici l*a împiedicat âă facă o traducere limpede,
fiind nevoit să folosească o sumedenie de neologisme şi de cu
vinte nepotrivite cu graiul nostru bisericesc. Această Încercare
neizbutită de depăşire s vechilor „traducţiuni româneşti" pe care
Dr. B. C. greşit le socotea „aproape neînţelese' pentru vremea
sa, a pricinuit un mare neajuns şi multor serii de seminarişti, căci
li s’a pus la îndemână un manual cu o limbă neînţeleasă şi cu
totul streină de vorbirea obişnuită în viaţa satelor de unde ei
veneau. Iar urmările dureroase n’au întârziat să se resimtă atât
ia vocabularul stepenei noastre preoţeşti, cât şi în tot scrisul bi
sericesc de la sfârşitul veacului XIX, căci în locul graiului curat
românesc, păstrat de vechile cărţi de slujbă, se ivi acum o limbă
stricată şi neînţeleasă nu numai de popor ci uneori chiar şi de
•cei ce o foloseau.
Ediţia C, (Sibiu 1877). — Tipărirea cu litere latine şi încerca
rea dea reda „terminii sciinţifici necesarii în cultura teologică a
limbei noastre", credem că înlesniră pătrunderea şi în Ardeal a
Confesiunei ortodoxe traduse şi tipărite in 1872 de Dr. Barbu Con
stantinescu. Pe lângă acestea, poate că şi titlurile sale de doctor
6vt«); II, 37: sau din pricina lipsei de .experienţă şi iscusinţă necesară (Ft : sau
din pricina lipsirei însuşirilor: ή άνβπιτηδειότητα).
2. In 8°, XXII -f- 160 pagini, care cuprind Prefaţa şi textul Mărturisirei.
LXII D IA C O N U L . P IE O lM ^ H U O IS E S C U
în filosofie şi licenţiat în teaJbgie de la Universitatea, din Lipsea

l-au ajutat să se bucure da o mase trecere In biaerica noastră de
peste munţi. Deaceia în anul 1877, când PrincipatelşRomâ ne erau
in plin războiu de neatârn^| apăru în tipografia arbidiecesauţ
din Sibiu, prin ce împretanri nu ştim, o nouă ediţie iaprobată
de metropolitu Românilor greco-orientali din Ungaria Lşi Transil
vania Miron Romanul".} Spre deosebire de C j f ediţia aceasta
are prefaţa întrucâtva scdijştă, însă păstrându-i-se tot data veche:
1872 Noemvrie 15. In ce priveşte textul Mărturisirei, o mulţime de ne
ologisme sunt scoase afaci, fiind înlocuite cucuvinAJpmâneşti, mai
limpezi la înţeles şi ma&japotrivite pentru un manual de şcoală
preoţească.2 Bănuim cttj această primenire a textului A datore şte lui
Barbu Constantinescu sare îşi va fi dat seama singur de greşala
Ce săvârşise la ediţiai· din 1872, când strădania aa de traducere,
uneori mai nimerit făcută decât înaintaşii săi, avea marele neajuns
că folosea un vocabunr strein şi nefiresc graiulusUUtru bisericesc·
Ediţia C3 (Bucumşti 1879). — îmbunătăţirile d i graiu făcute la
traducerea sa tipănitlj la Sibiu în 1877, se pare că n'au rămas za*
darnice, căci pestttfldoi ani numai, adică în (879, apăru şi la
Bucureşti, în editura librăriei Socec, o ediţie şcolară care nu se
deosebeşte decât prea puţin de H In timp ce [prefaţa este la fel
ca în a , titlul seJaseamănă cu H din B şi el înfăţişează tra
ducerea mai exadfla originalului grecesc : fâmfesiunea ortodoxă a
credinţei Bisericeiicatolice (soborniceşti) şi apostolice a Răsăritului.8
Cartea tipărinduţe acum de către o librăriei: care îiu urmărea
decât interese negustoreşti, bănuim că s'au scos exemplare destule,
aşa că până hr 1891, când moare Barbu Bonstantinescu, n'a mai
fost nevoie de o nouă ediţie.
25. Ediţia Sa (Bucureşti 1895).—Programa seminariilor preo
ţeşti din 1893 păstră între materiile de predat în cl. III şi Con·
1. în 8 °, XIII + 185 pagini. Spre deosebire de celelalte ediţii, cartea

are şi o errată (p. 185).
2. A s t f e l la I, I tn loc de crediteze, C , ^ b jn o ş t e n e a s c ă ; Paul divinul■■
dum nezeescu l P a v e l; I 4 : confessâm spre salute, m m ă r tu r is im sp re m â n tu ire
I, 13: omnipotm K atotţiitor; I 231orice abominare = o rice lu c r u r ă u .
3. In 8 °, XX -f- 156 pagini. De şi eraftfllDsită ca manual didactic pentru Jj
religie, cartea Jj® s'a tipărit cu binecuvântarea iSf, Sinod, iar pe coperta ei seA
spune doar c i este aprobată de mitropolitul Românilor ortodocşi din Transilvanid j
şi Ungaria, Miron Romanul.
MĂRTURISIREA ORTODţjxX. IN ROMÂNEŞTE 'Έ Η Κ χ Ι Ι Γ
fesiunea ortodoxă, cu douft ore pe săptămână. De astă Bată insă

Sfântul Sinod gfiei cu cale să nu mai lase slobodsH&năcirea şt
tipărirea acestei cărţi, ci In şedfllţele sale de la 2 P R to m v rie şi
24 Noemvrie 1893, hotărî trecere» ei In proprietatea sa. Ca atare
Mărturisirea Ortodoxă urma „sl fie din nou tălm ăcită de pre textul
grec şi asemănat trebuinţelor *să se tipărească Ktdeauna In Ti
pografia Cărţilor bisericeşti^1.
Potrivit acestor h otărl^B In cursul anului 1895, textul tra-
ducerii făcute de episcopuJG henadie Enăceanu era gata, şi el
se tipări sub formă de anteproect in Imprimeria Statului, sub
titlul: Mărturisirea Ortodo&Q însă întrun număr restrâns de
exemplare.* Pe lângă textul Mărturfcirei, cartea mai cuprinde:
Procesul Verbal al Comisiei sinodale cu data de 5 Septemvrie
1. cf. Procesul-verbaL al Comisiei sinodale publicat in ed. Sa. Bucureşti

1895, μ. III. In acest scop aJiost aleasă o Comisie, alcătuită din Ghenadie episcopul
Râmnicului. Silvestru episJpul Huşilor ^^K ereul Gherasim Timuş Piteşteanu,
care la 3 Dechemvrie lŞftx’a fixat urm&toarele norme de lucru, pentru aducerea
la îndeplinire a hotărtrii Şjântului Sinod : 1. „Cartea se va traduce numai de pe textul
grec”, avându-se drept cfil&uzS textul tipărit la Saagov în 1699, „in alăturare cu
texturile grece, '-mtfNfe acestuia". II. „pexturile biblice întrebuinţate incerte
se vor lua după ţdxtşl Septuagintei·.. ţf; anume: pentru Noul Testament ediţi-
unea de Neamţ., din 1818, iar pentru c · vethiu Biblia de la 1688”. III. Limba
cărţii va fi nun^jflcea a cărţilor vechi Bitualului român, avându-se o deosebită
îngrijire pentjM înlăturarea novismelorefurişate astăzi !n literatura noastră şi
care au zdrujBIHt graiul poporulup^remân de pe vechile lui temelii istorice”.
IV. Tipărirfljflfrţii să se facă cu pHtarea regulelor estetice şi a cerinţelor
pedagogice. Potrivit acestor norm^^Biisiunea sinodală a însărcinat pe episcopul
Ghenadttfl al Râmnicului, fiind singurul^cunoscător de greceşte, ca să traducă
din nom Mărturisirea ortodoxă, şi c&ipă săvârşirea tălmăcirii să o supună spre
c e rc e « · şi celorlalţi doi membrii. La 27 August 1894 noua traducere era
terminată, iar Comisiunea se adună Kpentru revederea textului la episcopia din
Râmnic, fi după mai multe şedinţe Işi încheie lucrările in ziua de 5 Septem
vrie 1894, hotărând ca noua traducere Împreună cu gramatele patriarhale şi
istoria Μ. Ό. întocmit! de episcopul Ghenadie, să fie adusă la cunoştinţa Sfân
tului Sinod spre ş mijloci puneri* cărţii sub tipar şi a hotărî numărul de exem
plare l i care urmeasă aă fie tipărită.
V 2 . In 4°. XXXII-+-IV + 104 pagini, tipărite numai pe jumătatea din partea
stângă a paginei; ‘pp. III—IV cuprind Procesul·oerbal al Comisiei sinodale; pp.
V—XXXII Istoria cărţii, întocmită de episcopul Ghenadie Enăceanu; la pp.
)RXUI-—XXXVI, fare suat^Humerotate, se află scrisorile patriarhilor Nectarie
Şal Ierusalimului || Partenie m Constantinople!, iar restul pp. 1—104 cuprind
f textul Mărturiflk· Ortodoxe.
L X IV DIACONUM GHEOBGHB I. MOISESCU
1894; istoria cărţei scrisa de episcopul Ghenadie alptânicicului;

scrisoarea patriarhului Nectarie al Ierusalimului din 20 |Noemvrie
1662, şi a lui Partenie al Constaotinopolei din Martie 1643.
Cu toate cuaoştinţqflsale bune de grecească, Ghenadie Enă-
ceanu n'a izbutit să de^ o mai bună traducere român ea,si .Măr
turisirei Ortodoxe, faţă ie cele tipărite până atunci. (Deosebit de
stilul greoiu al frazeL el n’a ţinut seama nici de fetxtul grecesc
tipărit la Snagov în 1699. Deaceia Sfântul Sinod, în şedinţa sa
dela 31 Octomvrie 189$, constatând că „lucrarea făcută de Co
rnisiunea aleasă s'a găsit în unele părţi nu tocmai corectă“ şi so·
cotind că M. O. tipărită de Grigorie mitropolitul Ungrovlahiei (ed.
Gg] «este cu mult jinai bună de cât a P. S. Episcop al Râmni
cului», a hotărit să se retipărească, subt privegherea mitropoli
tului primat losif Gheerghian, de către Comitet» redactor al jur
nalului B.O.R., traducerea mitropolitului Grigorie Dascălul apă
rută la Bucureşti în 1827, la care să se adaoge doar o scurtă prefaţă.1
Ediţia Sp (Bucureşti 1899). După respingerea traducerii fă
cute de Ghenadie Enăceanu şi hotărîrea de a se retipări M. O.
din 1827, era de aşteptat ca în cursul anului 1896 să vedem apă
rând noua ediţie care să poarte aprobarea şi binecuvântarea Sf.
Sinod. Dar la 27 ^Sept. 1896 .Tipografia Cărţilor bisericeşti încu-
noştinţează Sf. Sinod că zilnic „are cereri pentru cartea Mărtu
risirea Ortodoxiei că în urma ordinelor primite a şi comandat
hârtia necesarăj pentru imprimarea susnumitei cărţi, rugând a se
trimite manuscrisul pentru a-1 pune sub presă “. Pe temeiul aces
tui raport, în şedinţa Sf. Sinod de la 12 Maiu 1897, arhiereul
Athanasie Craioveanul citeşte propunere^ Comisiunei pentru so
cotelile Tipografiei, de o se reveni asupra votului Sf. Sinod dat
în şedinţa de la 31 Octomvrie 1895, în sensul ca Comisiunea
pentru cercetarea cărţilor de învăţământ religios, să facă o nouă
revisie textului românesc al Mărturisirei Ortodoxe tradusă de epi
scopul Ghenadie Enăceanu1
Cu toată lipsa ce se simţea, mai ales în şcoli, pentru o nouă
ediţie a Mărturisirei Ortodoxe nici de data aceasta nu se grăbi
1. v. Desbaierile şedinţelor Sf. Sinod, ttehinea din toamna anului 1895,

(supl. in rev.-B. O. R., 19 (1895—6), pp. 111 —112).
2. Idem, sesiunea din primăvara anului 1897 (supl. In rev. B. O . R ., 21
(1897—8), pp. 70—711.
MĂRTURISIREA ORTODOXA ÎN ROMÂNEŞTE LXV
tipărirea e i. A b ia în şedinţa de la 19 Oct 1898, Sf1Sinod luă în

cercetare atât traducerea lui Ghenadie En&ceanu, revizuită de
Com isia pentru cercetarea manualelor didactice de religie, cât
şi proectul de gramată sinodală întocmit de êpiscopul Atanasie
al Râmnicului, care urma >]s& înlocuiască istoria carfii scrisă de
răposatul episcop GhenadiejEnăceanu (f 14 lan.K898). Dar şi de
astă dată se hotărî ca textul M· O. să nu se jkpărească definitiv,
ci numai după ce va fi revăzut din nou de toţi sinodalii. In
acest scop, la 28 OctomvaLo£f. Sinod decide ca gramata sino
dală, împreună cu textul Mărturisirei să se tipărească tn formă
de proect, tn 25 de exemplare şi să seFîmpartă membrilor săi.1
In Aprilie 1899 textul gramatei împreună cu traducerea M. 0.
apăreau în Tipografia Cărţilor Bisericeşti sub titlul: Proiect al
textului de Mărturisirea Ortodoxă cţmrmează a se publica ca edi-
ţiune a St. Sinod. *
Ediţia Sx (Bucureşti 1899).—In sesiunea de primăvară a anu
lui 1899, Comisiunaa sinodală compusă din episcopii Silvestru al
Huşilor, Gherasim al Argeşului ş| Athanasie al Râmnicului s'a
întrunit în zilele ile 3-8 Maiu, ca să revază proectul de gramată
şi textul M. 0. Iar în şedinţa sa de la 17 Maiu 1899 Sf. Sinod aluat
in cercetare textul revizuit de Comisie, care s'a dovedit că în·
tr adevăr el jeste dat în limbă curat „bisericească", că s'a folosit
pentru aceasta „de ediţiunile M. O., care au eşit până acum in
limba românească" şi că „s'ft ţinut seamă şi de progresul actual
al limbţi noastre cât a fost cm putinţă". Deaceia, „s’a primit de
bună redacţiunea dată deSomisiune", hotărându-se tipărirea
cărţii în 5000 exemplare.*
După şase ani de amânări, de discuţii, de revizuiri şi chiar
de neînţelegeri, Tipografia Cărţilor bisericeşti izbuti să tipărească,
chiar în vara anului 1899, mult aşteptata Mărturisire Ortodoxă
1 Ibidem, p. 73; of. şi ed. Sp p. 119.

2. In 4°, de 119 pagini, tipărite ca şi In ed. Sa, tot pe jum&tatea din partea
stângă a paginei; pp. 5—9 cuprind: „proiect pentru gramata ee St. Sinbd a
hotârtt a pune tn fruntea cârţei „Mărturisirea Ortodoxă"; pp. 11—14 textul celor
două scrisori ale patriarhilor Nectarie şi Partenie, iar pp. 15— 119 textul M. O.
3. v. Desbaterile şedinţelor Sf. Sinod, sesiunea din prim&vara anului 1899
'{•upl. in rev. B. O. It, 23 ^1899— 1900), pp. 74—82.
4. In 8°, de 191 pagini care cuprind: pp. 5—11 gramata sinodală din
Maiu 1899; pp. 13— 18 textul scrisorilor patriarhilor Nectarie şi Partenie;
5
L X V I D I A C O N U L GHEOgGHE I. MOBESCU
Ediţia St (Bucureşti 1922) ..— Sporirea numărului semina*

riilor teologice după anul 1920 f&cu să se sim fl nevoia unei noi
ediţii a M. O. căci ea era Încă folosită ca manual BBdactic pentru
cursul inferior1. Această nouă ediţie s'a retipărit,Γfireşte, fără
nici o îndreptare a textului, înmulţindu-i-se în schimb greşelile
de tipar. De şi SfAntul Sinod alesese o Comisie pentru „revizu
irea textului M. O.", totuşi se pare că lucrarea de revizuire s'a
mărginit numai la supravegherea tipăririi, ţinându-se seama doar
de adoptarea ortografiei Academiei Române. 1
Ediţia S 8 (Bucureşti 1930). — In toamna anului 1930 Tipo
grafia Cărţilor Bisericeşti dădu la lumină a treia ediţie a M. O.»
De şi pe copertă se arată că retipărirea s'a făcut „după ediţia
I-a a Sf. Sinod din 1899“ , din lista de la p, 183 „a membrilor
Sf. Sinod care compun Comisia de revizuire a textului Mărtu
risirei Ortodoxe1* precum şi a numelui directorului Tipografiei
Cărţilor Bisericeşti, se dovedeşte că textili este reprodus întocmai
după acela al ediţiei tipărite tn 1922, fără ca să i se mai aduci
vreo îmbunătăţire, atât In ce priveşte traducerea cât şi contro
larea trimeterilor scripturistice,
VI. RETIPĂRIREA EDIŢIEI DIN 1691.
26. De la tălmăcirea Mărturisirei Ortodoxe în româneşte făcuţ

de logofătul Radu Greceanu şi până astăzi autrecut două veacuri şi
jumătate, iar de la ediţia întâia a Sfântului Sinod s'a scurs aproape
o jumătate veac, fără ca In aeeat răstimp din urmă să mai fi încercat
cineva să dea o nouă traducere a acestei cărţi. Poate că pricina lipsei
de interes pentru acest izvor nesecat de învăţătură ortodoxă ar trebui
căutată şi în necontenitele prefaceri ale învăţământului nostru teo
pp, 19— 191 textul Mărturisirei Ortodoxe. Le p. 191 te mai află tipărite fi
numele membrilor din Comiaiunea de revizuire a textului M. O.
1. Programa analitică | aeminariilor, promulgată In 1908, prevedea la
cl. IV Teologia dogmatică ca cetire din Mărturisirea Ortodoxă, cf. Monitorul Oficial
nr. 9, din 10 Aprilie 1908.
2. In 8°, 192pagini, care cuprind; pp. 5— 11 gramata cf. Sinod; pp,
13— 18 scrisorilepatriarhilor Nectarie al Ierusalimului şi Partenie al Constant!*
nopolei; pp. 19—192 textul M. O.
3. In 8°, de 183 pagini oare cuprind: pp. 3— 9 textul gramatei sinodale
din M aiu 1899; pp. 11— 18 cele două scrisori ale patriarhilor Nectarie şi
Partenie ; pp. 19—183 textul M. O .
RETIPĂRIREA EDIŢIEI BUZĂU 1691 tx v n
logic, când s'a dat uit&rii această visterie de mare/ preţ, spre a se
face loc manualelor de dogmatică întocmite potrivit noilor pro·
grame şcolare. Aşa că de la o vreme nu i-au mai simţit lipsa
nici dascălii care n'o foloseau şi nici elevii care n’o mai învăţau.
Traducerea M. O. tipărită la Buzău in 1691 este, fireşte,
mai grea de înţeles tn ziua de azi, deoarece ea poartă în sine
pecetea graiului de acum 250 de ani. Retipărind însă acest text,
'gândul nostru a fost întâi de a cinsti după vrednicie lucrul şi
înţelepciunea bătrânilor care pe vremea lor se dovedeşte că au
preţuit mai mult decât noi folosul Mărturisirei Ortodoxe. Iar al
doilea gând, de la care a pornit îndemnul pentru retipărirea tăl
măcirii logof. Radu Greceanu, este dorinţa de a readuce în câmpul
preocupărilor teologice de azi, această lucrare dogmatică, precum
•şi de a atrage luarea aminte asupra trebuinţei de a se păşi la
aflarea şi întocmirea unei terminologii teologice româneşti.
Părăsirea vechii noastre literaturi bisericeşti, neţinerea în
seamă a tuturor tălmăcirilor în româneşte din literatura patristică,
lip irite mai cu seamă în cursul veacului XVIII şi începutul celui
de al XIX, înrâurirea covârşitoare a scrierilor protestante ori
romano-catolice in făurirea multor lucrări de teologie românească,
ne-a adus în starea grea de azi, de a nu putea avea o termino
logie teologică proprie românească, potrivită nevoilor didactice
şi nivelului ştiinţific pe care; l-au atins în vremea din urmă
şcolile noastre teologice.
27. In privinţa retipăririi Pravoslavnicei Mărturisiri am socotit
că nu este nevoe de o transcriere fonetică, deoarece tălmăcirea
acestei cărţi este făcută în vremea când se da lupta între forme
de lim bă mai veche, care se străduesc să rămână, şi între forme
mai noi care caută să ia locul celor vechi. Deaceia am transcris
semnele grafice a şi cu e, întrucât din întrebuinţarea lor ne
consecventă pentru acelaşi sunet şi adesea chiar în aceleaşi cu
vinte, se dovedeşte că cel puţin tipograful, dacă nu şl traducătorul,
n ’au putut face deosebirea între ele, dar mai ales că găsim şi
forme scrise cu e, — aşa cum se pronunţă azi şi cum bănuim
că se pronunţa şi în vremea lui Constantin Brâncoveanu.
Greşelile de tipar prea vădite ale textului Gt le-am îndreptat
'fără ca să mai arăt aceasta, unde nu mai există nici o îndoială
-asupra lor. Totuşi pe acelea care pot să însemneze şi alte cuvinte,
LXVIII D IA C O Îp g l GHEORCBBf L· MOBESCU
de pildă făcut In loc de zăcut (I, 54), le-am transcris « to c m a i ca

In text, deoarece au socotit că cu ajutorul lor setyoate urmări
mai lesne înr&urirea traducerii logof. Radu Greceanu in ediţiile
G), Gg şi Gc.
N ’am păstrat pretutindeni punctuaţia textului original, ci
uneori am căutat s'o adaptez cerinţelor sintactice şi regulilor
ortografice de azi. Acolo insă unde am lăsat punctuaţia ca in
original, am făcut-o ca să se vadă cum a tradus şi a înţeles
textul respectiv Radii Greceanu.
Trimeterile din Vechiul şi Noul Testament şi pe cele din
părinţii bisericeşti- Ie-am tipărit sub pagină, după arătările
textului. Trimeterile scripturistice le-am colaţionat cu Sfânta
Scriptură, ed. Sf. Sinod, Bucureşti 1936, iar acolo unde am găsit
deosebiri faţă de indicaţiile textului G x am închis între paranteze
drepte [ ] trimeterea exactă, însemnând pe cele din Vechiul Te
stament cu S iar pe cele din Noul Testament cu T. Deasemenea
pentru trimeterile: din părinţii bisericeşti am indicat textul cores
punzător grecesc din ediţia Migne P. G., cu volumul şi coloana
respectivă, închizându-le tot Intre parenteze drepte.
De încheiere ţin să adaog că aveam dorinţa să dau aici şi
un studiu asupra glosarului acestei ediţii, în care să urmăresc»
pe temeiul bogatului material ce am adunat, toate cuvintele bi
sericeşti cuprinse in el, arătând cum au fost traduse şi în celelalte
ediţii. Dar cumplitele vremuri subt care s'a sfârşit tipărirea a-
cestor pagini, şi primejdiile de fiecare clipă, pe care le trăim azi
din pricina bombardamentelor aeriene, ne-au împiedicat de la
desăvârşirea acestui lucru.
Să nădăjduim că vremurile de pace ne vor ajuta să dăjn
la lumină şi acest capitol.
ΟΡ ΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ
ΤΗΣ ΗΙΣΤΕΩΣ ΤΗΣ ΚΑΘΟΔΙΚΗΣ ΚΑΙ ΑΠΟΣΤΟΑ1ΚΗΣ
ΕΚΚΛΗΣΙΑΣ ΤΗΣ ΑΝΑΤΟΛΙΚΗΣ
După manuscrisul Parisinus 1265.

S C R IS O A R B g flA T R IA R H U U II DIONISI2 3
Parisinus 1365
•ţ- Διονύσιος ελ έφ θεού άρχιβιείσχοπο^ Κωνσταντι- /. /

νου-όλεως, νέας ΙΡώμης χαΐ οίκοομενιχ^ς πατριάρχης,
f τ ο ΐ ς έ ν τ ψ ν ζ ο μ έ ν ο ι ς ă n a o i v όρθ ο ό ό ξ ο ι ς ,
δ σ ο ι τ ο ν Ι ερο. Λ κ α τ α λ ό γ ο υ μ α ί τής κ ο σ μ ι κ ή ς
π ο λ ι τ ε ί α ς , χάΛιν, ε Ι ρ ή ν η ν 'κΚΐ 8λεος ά π ό Θ ε ο ϋ 5
π α ν τ ο κ ρ ά τ ο ο ο £ κ α ϊ κ ν ρ ί ο ν ή μ % ν Ί ή σ ο ν ΧριστοϋΛ
Πολνς δντΛ ό τής σωτηρίαψκαρπος άγαπητός άποφέρεται

τής όσημέραι μελέτης των τής β αφ ική ς ιερών πονημάτων · δι
δασκαλίας, τοιέϊ$μμελώς αύτή οτροοενεχουσιν, ώσπερ καί γάρ
τις πρόοδος I απλανής νπερφυώς πέφηκεν όδηγοϋοα τους πρός 10
τήν ονράνιοή ενθυδρομουντός δόξαν, και μακάριον πάοι τέλος
έπιμνηστενε^Μ μακάριος γαΛϊοτι πας δς έν τφ νόμω Κυρίου
μελετήσει ήαέρας και νυκτός, κατα τό γεγραμμένον. ΈνθένΤοι
οννορώντάς ήμεϊς, ού μικρόψ u λυσιτελεϊν δυναμένην, καί τήν
τή: βοδόζον διδασκαλίας ταντης άνάγνωαιν ήτις προ χρόνων 15
μέν ικανών ουντεθειοα παοα διδασκάλων ορθοδόξων, δόκιμα-
οθείσα δε καί άποδεχθεϊοα και κνρωθεϊσα υπό των πρό ημών
άοιδήμων πατριαρχών, όψέποτε και εις τύπον έξεδόθη σπονδή
καί έπιμελεία καί καταθέσει δαπάνης, μικρόν έμπροσθεν, παρα
τοϋ σοφωζάτον και όφοδοζοχάτον μεγάλου έρμηνέως τον άνα- 20
τολικοϋ και δυτικον ψκράτονς των αύτοκρατόρων, κυρίου
Παναγιώτον, και νΐοϋ ψατα πνεύμα άγατιητοϋ τής ήμών μετριό
τητας, ατ εύοεβεία καί ϋεοσεβείφ μεθ’ δσης ακροτάτης σοφίας
πρυέχοχτος καί ζήλοιΚνθεον πνέοντος· ής τά τυπωθέντα βιβλία τοϊς
X. Această scrisoare către cititori a patriarhului Dionisie a fost

tipăriţi Întâi de £ m i l e Le grand, Bibliographie hellinique du dix-
septieme siecle, tome deuxieme, Paris 1894, p. 213-215, după manuscrisul
păstrat la Paris in Bibliotheque Naţionale, fonds grec 1265, pe care
pentru Înlesnire 11 numim Parisinus 1265. Cunoscutul elenist a corectat
ortografia câtorva cuvinte din această scrisoare. Noi publicăm scrisoarea,
tot după Parisinus 1265, dar păstrăm ortografia originalului a cărui
fotografie ne stă la indem&nă I chiar acolo unde evident se abate de la
cea clasică. Notăm aci cuvintele corectate de Emile Legrand: 13 "Ενθέν
tot || 18 4οι8(μα>ν | δψέ ποτ· ||23 e6oa<pst<f Μ.
4 s c r is o a r e a Pa t r i a r h u l u i d io n is i e
άπανταχοϋ χριστιανοϊς άμισθί διανενέμηται ηρός κοινών ώφέλεκη

του γένους ημών. Τέως μέντοι δαπανηθέντων αύτων χή ηρός τούς
εύσεβεϊς διανεμήαβι. καί πολλών άλλων άπο τυγχανόντων τών έξαι.
τούντων όοημέραι τής λυσιτβλοΰς τούτης φιλοτιμίας, ονκ ίξω φρον*
5 τίδων περί τούτου μένειν έγνώκαμεν, âXjf $}£ϊώσαμεν την του άξιο.
ηρεπεστάτου αύτοϋ άρχοντος εύμένειαν καί αΰθις άφειδήαα(
καί άναπληρώοαι τήν ένδειαν διά δευτέρας τών βιβλίων άνα·
τνπώοεως, ουχ δτι γε μόνης άξιωθήοεται φάμενοι μνήμης, τήζ
διά γης πλανωμένης καί ψίροσκαίροις \ ενταυθι τάίς άκοα,ϊς
to οννεφαπλουμένης, άλλά κάκείνης μάλλον τής ύπερκειμένης καί
κρείττόνος, δι' ής τά χαλά τών ίργων ουναθανατίζεταί’ δοτις οϊ>
κοθεν εχων τον ζήλον xal διάπνρον · όσην την εφεσιν ηρός
ευεργεσίαν τοϋ γένους, ού παρά Λίραν ήκειν άφήκε τάς ήμε-
τέρας βουλάς, άλλ ύπ&ρβαλόντως άσμενισάμενος την έγχείρισιν,
15 παρά χρήμα τό Ιργον, mspfy συναντιλαμβάνοντος, εξετέλεσε, καί
πάλιν τυπώοει δευτέρφ βιβλίων ούκ ολίγων αριθμόν τοϊς εν·
οεβέαιν έπιδαψίλενσε, ηρός τοϊς λοιποϊς ουχ’ ήττον καί τφ Ιδίψ
προσηχόηως χαριζόμενος διδασκάλφ, μη χαταλιπέΐν τόν έκείτον
πόνον άμαυρωθήναι φιλοτιμούμενος, λίαν γάρ έκθύμως έκεϊνος
20 άμφεπονήοαχο ό χύρ Μελέτιος Σνρίγος, ώς τής μεγάλης έχ-
κληοίας διδάσκαλος δόκιμοςπατριαρχική ποτέ καί συνοδικά
προτροπή την άναχάθαροιν xal δίόρθωσιν τοϋ προκειμένου βιβλίου.
"Αγετε δή, χριστιανοί μου άρθόδοξοι, μετ βύφημίας δεξά-
μενοι την βίβλον ταύτην τής ίρθοδόξον διδασκαλίας, ώς εύσεβή
25 καί ψυχωφελή, χάριτας δμολογεϊτε τφ κοινφ αύτφ ευεργέτη
xal τής οωτηριώδους άεί άναγνώοεως έχεοθε, μηδ' δλως άμε-
λοϋντες, έν γάρ τή μελέτη τών άείων γραφών ή αΙώνιος ζωή
προσπορίζεται, ής άπαντες έπιτύχοιμεν έν Χριστώ χφ κυρίφ
ημών, φ ή δόξα είς τούς αΙώνας *Αμήν.
30 ’ 2?ν ίτει φχοβ'. *1ουλ. ιε'.
f t 5 Κ ωνσταντινουπόλεως Διονύσιος.
10 x&x*iv?K I I 11 ού$αθανίζβται ||14 δπβρβαλλδντβς || 17 *π·δχψίλ·υα

ţexov II30£. L eg rand a citit astfel data: «*Bv in t ςιχοβ'. tv8. ti.»Dar
tn fotografie se citeşte limpede *Bv itai ?χο6 ' Μοολ. ta’. Pe lângă citirea
limpede a lunei Iulie, mai adăogăm că anul 1672 are indictionul 10. Indic*
tionul 15 ar fi al anului 1677 || 31 Iscălitura patriarhului este autografi·
Dar numele şi titlul din capul scrisoare! este scris de cancelarie, şi nu
de ptftriarh cum crede Emile L e g r a n d (o.c., p. 213 η. 1)·
ΟΡΘΟΛΟΕΟΞ ΟΜΟΛΟΓΙΑ.. A'. α '—β\
5
t
Parisinus 1363
’Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ 'ΟΜΟΛΟΓΙΑ u
της πίστεως της χαθ-ολίχής χ α ί άποστολι-
χής έχχ λησ ίας τ η ς ά ν α τ ο λ ι χ ή ς .
Έ ρ ώ τ η σ ι ς α.
*Ο άνθρωπος ό χριστιανός ό όρϋόδοξος καί καϋολικός, τί 5
χρεωοτεϊ νά φνλάττγ], διά νά χληρονομήσγι την ζωήν την αιώνιον;
Ά π ό κ ρ ιοις.
ΙΙίοτιν όρ&ήν, και έργα καλά' όιατί δποιος τά δύο τοϋτα
κρατεί, είναι καλός χριστιανός, xal έχει βεβαίαν έλπίδα τής αιώνιον
σωτηρίας* μαρτυρούοης τής άγιας Γραφής' ό ρ άτ ε δτι έζ ίο
έ ρ γ ω ν δ ι κ α ι ο ϋ τ αι ά ν θ ρ ω π ο ς , κ α ι ον κ έκ π ιο ·
τ ε ω ς μ ό ν ο ν ’ καί ό λόγος κατώτερον' ώ σ π ε ρ γ ά ρ τό
σ ώ μ α χ ω ρ ί ς π ν ε ύ μ α τ ο ς ν ε κ ρ ό ν έστιν. ο ν τ ω και
ή π ί ο τ ι ς χ ω ρ ί ς τ ω ν έ ρ γ ω ν ν ε κ ρ ά έ στί ' και όλ-
λαχον ό Πανλος ό άειος λέγει τό αντό' έ χ ω ν η ί ο τ ι ν και 15
ά γ α ΰ ή ν ον ν ε ί δη σ ιν * rjv τ ι ν ε ς ά τ ι ω ο ά μ ε ν οι π ε ρ ί
τήν π ι ο τ ιν έν α ν ά γ η ο α ν και άλλαχοϋ' 2 χ ο ν τ ε ς τ ό
μ ν στ ή ρ ι ο ν τ ή ς π ίστ ε ω ς έν κ α ϋ α ρ φ σννει-
δ ή ο ει.
*Ερ ώ τ η ο ις β’. 20
Διατί χρεωοτεϊ ό χριστιανός νά πιστεύη πρώτον, και ύστερα
νά κάμη τά καλά έργα;
10. ΊΛ κ. 2, στίχ. 24 καί 26 || 15. 1 Τ ιμ . I, 19 (α'. Τιμ. α'. ιη'.ΟΝΟ]

!| 17. 1 Τιμ. 1. 9 («’ Τιμ. γ*. Κ] (1 Tim. 3, 9 Τ).
8 δποίος ΟΝΚ | τΟΟτα] ταΟτ* ONDK ||21 διατί Κ || 22 κάμη corec

tat din κάνη Μ.
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ! ΟΜΟΛΟΓΙΑ, g g ί'
6
Άπόκρισις.
'Επειδή είναι άδννατον νά άρέοση τινάς τον θ εοϋ χωρίς
πίοτιν, κατά τον Παύλον /Jyotna’ χ ω ρ ί ς π ί ο τ ε ω ς ά δ ν -
ν α τ ο ν ε ν α ρ ε ο τ ή σ α ί ' π ι ο τ ε ΰ σ α ι γ ά ρ δ ε ι τ ό ν π ρ ο σ-
5 ε ρ χ ό μ ε ν ο ν τ ω Θ ε ώ , δτι έ οτ ι, κ α ι τ ο ϊ ς έ κ ζ η τ ο ν ο ι ν
α υ τ ό ν μ ι ο ΰ α π ο δ ό τ η ς γ ί ν ε τ α ι . Δ ιά νά αρέσση λοιπόν
ό χριστιανός τψ θεφ και Β έργα τον νά είναι εις αντόν εύπρόσ-
δεκτά, πρώτον πρέπει νά Wm πίοτιν εις τόν Θεόν, και δεύτερον
νά εύΦηνη τήν ζωήν τον κατά τήν πίοτιν.
10 ' ;·'ψτ : . Έρώτηοις γ\

Τά δύο ταϋτα είς τI οχέχουνται;
Ά π όχρισις.
Εις ταϊς τρεις άεολογικάΐς άρεταϊ? ήγονν είς τήν, πίοτιν-
εις τήν i/jtida ί και είς τήν άγάπην^'χατά τάς όποίας ϋέλομεν
15 μερίοειν καί τά τρία ^ιερη της 'Ομολογίας, ώστε είς χό πρώτον
νά όμολογ ήσωμεν περί τών δράρων τής πίοτεως· είς τό δεύτερον
περί έλπίόος, και τής προσευχής της κυριακής, και περί τών
μακαρισμώ ν εις δε τό τρίτον περί τών Φείων έντολών, έν αϊς
περιέχεται ή πρός θεόν και τόν πλησίον αγάπη.
20 ΠΡΩΤΟΝ ΙΕ ΡΟ Σ
τής όρθ·οδό$ουΐ ο μ ο λ ο γ ί α ς ,
έν φ περί π ί σ τ ε ίο ς.
* Ε ρ ώ τ η σ ι ς δ'.
Τί έοτι πίοτις;
/. 4 25 ,. *Απόκριοις.
Πίοτις έοτι ( κατά τόν μακάριον Π αϋλον) * έ λ π ι ζ ο μ έ -
νων ν π ό σ τ α ο ις, πραγμάτων έλεγχος ού βλεπο-
μένων έν ταύτη γάρ έμαρτνρήάηοαν οί π ρ ε σ-
β ύ τ ε ρ ο ί ’ ή οϋτω, πίοτις όρ&όδοξος, καθολική τε καί άποο-
30 τολική έοτι. καοΛία πιατ&Λειν. χα) στό/ιατι. όμ,ολογειν ένα θεόν
3. Έβρ. 11, 6 [; 26. Έβρ. II, 1 .

1 άπώκριοις Μ || 3 πίστβως] πίοτιν ONDK [| 4 πιστεύσκι ΟΝ || 5 έσ
D II 7 τββ ΟΝΚ II 9 τοβ ΟΝ || 13 Είς τάς τρβίς θ-βολογιχάς άρβτάς ONDK.
24 jL ioT l'O N D K ί| 26 έοτί OND.
ΟΡΘΟΑΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. A '. V 7
τριονπόστατον, κατά τήν αντοϋ τον Παύλον διδασκαλίαν, λέγον-

χος· χ α ρ ό ί ς ι γ ά ρ η ι ο τ ε ν ε τ α ι β ίς δ ι κ α ι ο σ ύ ν η ν ,
οχό μ α τ ι δ ε 6 μ ο λ ο γ ε ϊτ α ι ε ί ς ο ω τ η ρ lav. Π ρο; τού-
χφ πρέπει νά κράτη διά βέβαιον και Αναμφίβολον ό όρϋό-
δοξος χριστιανός, πώ ς δλα τά άράρα της πίστεως τής καϋολι- 5
χης και όρϋοδόξον έκκληοίας είναι παραδεδομένα άπό τον
Κύριον ημών Ίη σοϋν Χριοτόν, μέ τό μέσον τών αποστόλων τον
είς τήν εκκλησίαν, n a i a l οίκονμενικαι σύνοδοι τά έρμηνεύαοι
και τά έδοκίμασαν, και νά πιστεύη είς αύτά, κα&ώς προστάσ
σει ό απόστολος λέγών α ρ α ο ΰ ν , ά δ ε λ φ ο ι , ο τ ή κ ε τ ε ι
κ α ι κ ρ α τ ε ί τ ε τ ά ς π α ρ α δ ό σ ε ι ς , α ς έδ ιδ ά χ & η τ ε ,
ε ι τ ε δ ι ά λ ό γ ο ν , ε ί τ β δ ι’ ε π ι σ τ ο λ ή ς ή μ ών- και αλ-
λαχοϋ' ε π α ι ν ώ d i ν μ ά ς , α δ ε λ φ ο ί , ό'τ ι π ά ν τ α μ ο ν
μ έ μ νη ο & ε4 κ α ί κ α & ώ ς π α ρ έ δ ω κ α ύ μ ϊ ν τ ά ς πα
ρ α δ ό σ ε ι ς , κ α τ έ χ ε τ ε . *Απο τά όποια Adyta είναι φανερόν
πώς τά άρ&ρα της πίστεως εχουσι τό κνρος και τήν δοκιμα
σίαν, μέρος άπό τήν άγίαν Γραφήν, μέρος από τήν έκκλ.ηοιαστικήν
παράδοσιν, καί άπο τήν διδασκαλίαν τών συνόδων τών dy/ων πατέ
ρων. Τό όηοϊον φανερώνωντάς το ό Ιερός Διονύσιος λέγει οϋτως'
ού α ί α γάρ τή ς κ α τ ’ ή μ ας Ιεραρχίας έ στ I τ ά
ϋ ε ο π α ρ ά δ ο τα λ ό γ ι α ' σ ε π τ ό τ α τ α δ έ λόγ ια ταν-
τ α φ α μ έν, δ σ α π ρ ό ς τ ώ ν έν & έ ω ν ή μ ώ ν ί ε ρ ο τ ε -
λ ε ο τ ώ ν, έ ν ά γ ι ο γ ρ ά φ ο ι ς ή μ ϊν κ α ί & εο λογ ι χ α ι ς
δ ε δ ώ ρ η τ α ι δ έ λτ ο ις, κ α ι μ ή ν δ σ α π ρ ό ς τ ώ ν Ι ε
ρών Α ν δρ ώ ν ά ϋ λ ω τ έ ρ φ μ ν ή σ ε ι , καί γείτονί πως
ήδη τή ς ο ύ ρ αν ία ς Ι ε ρ α ρ χ ί α ς έκ νο ός είς ν οΰν,
δ ι ά μ έ σ ο ν λ ό γ ο ν σ ω μ α τ ι κ ο ύ μ έν, ά ϋ λ ω τ έρ ο ν δέ
δ μ ω ς , γ ρ α φ ή ς έ κ τ ό ς , o i χ α ά η γ ε μ ό ν ε ς η μ ώ ν έμνή-
& η σ α ν , ήγονν π ώ ς δύο /αγιών είναι τά δόγματα. νΑ).λα παρα-
δίδει ή γραφή, τά όποια περιέχονται είς τά teohyixă βιβλία
τής άγίας Γραφής' καί άλλα είναι δόγματα παραδεδομένα έκ
2. *Ρω. 10, 10 I I 8. ς? αονοδ. xav. 82 ||10. 2 θβσο. 2, 15 || 13. I

Κορ. 11, 2 ft Κop. -.λ. Ρ’. OD] |! 20. ‘Εχχλ. *Isp. 1 (ci. PG 3, 376).
7 το8 ON i! 8 δρμηνεόοοσαν ΟΝ Κ., έρμτ}νβ»σαν D || 17 μέρος) μέν . . .

μέρος] δέ add. D ||18 συνόδων] x*l «addo xal ut mox» Ν pe marg., «addidi
e marg. ut maxime necesearium» K|| 19 φανιρώνωντας τό ONK (| 24 τβν]
«editi addunt αδ-tftv» ME |j 25 γιίτονι πΛς ONDK ||29 λογιών ONDK.
8 ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜ ΟΛΟΓΙΑ. A ’. 8'— ζ \
στόμαχος άπό τους αποστόλους, xal τοϋτα έρμηνεύ&ηοαν άηό rd-

σννόδονς χαι τούς άγιους πατέρας· και εις τα δύο τοϋτα, jj
πίστις είναι τεθεμελιωμένη. Καί δέν shţai πρέπον νά σχί.
χεται μόνον φυλαγμένη είς τό χρνπτόν τής χαρδΐας, μ ά xal m
f. 5 5 τό στόμα νά κηρύττεται ή αύτή, καί νά όμολογαχαι | άφόβ(ο·
χαίάναμφιβόλωζ* καθώς χαι 6 Ιερός ψάλτης λέγει- ά π ι σ τ ε *
ο α δι ό έ λ ά λ η σα· χ α ί ή μ ε ΐ ς π ι σ τ ε ύ ο μ ε ν δ ι ό καί
λάλο ϋ μ ε ν .
*Ε ρ ώ τ η σι ς ε .
10 Πόσα είναι τά άρθρα τής καθολικής χαι ορθοδόξου ni,
στεως ;
' Α π ό χ ρ ι οι ς.
Τά άρθρα τής όρθοδόξον καί καθολικής πίστεως είναι δώ
δεκα, κατά τό σνμβολον τής έν Νικαία πρώτης συνόδου, και
15 τήν έν Κωνσταντινουπόλει δευτέραν εις ταϊς όποίαις ούτως έφα-
νερώθησαν δλα δποϋ συντείνουαι πρός τήν ήμετέραν πίστivt
όποϋ ούτε πλειότερα πρέπει νά πιστεύομεν, ούτε όλιγώτερα, ουτε
άλλοιώς, παρά όποϋ έγροίκησαν oi πατέρες εκείνοι. Μόνον κά-
ποια άπ αυτά τά Αρθρα είναι φανερά, χαι χαθ* έαυτά γνώριμα,
20 καί άλλα περιχρατοϋσι μυστικά είς έαυτά, και άπ * αύτά νοούν
ται και τά &Ό.α.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς ς'.
Ποιον είναι τό πρώτον άρθρον τής πίστεως;
*Λ π ό χ ρ ισ ι ς.
25 Π ι σ τ ε ύ ω ε ί ς έ ν α θ ε ό ν Π α τ έ ρ α π α ν το κ ρ ό
το ρα, π ο ι η τ ή ν ο ύ ρ α ν ο ϋ κ α ί γ ή ς·, ο ρ α τ ώ ν τε π ά ν
των xal Αο ρά τω ν.
*Β ρ ώ τ η σ ι ς ζ'.^ ν
ΕΙς τοϋτο τό άρθρον τής π (στεως τί λογής διδασκαλία
30 ττεριχρατεϊται;
6 . Ψαλ. 115 |Ψ«λ. pt('. ι*. Κ] |( 7. 2 Κορ. 4. 13 (( 25. Şuvo. t.
1 χοΟτα] Weissenborn greşeşte corectând ταΟτα pro τοβτκ du

ed. Normannua, cere nare această lectură || 16 &noo O N D K || 17 δν.ον
O N D jj 20 μοστιχΑ ONDK.
Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ Α '. ζ '— η*.
» λ j ΛΑ
Α π ό κ ρ ιο ι C
Τοΰτο τό άρθρον τής πίστεως ! τινα περιέχει, π ρ ώ τ ο ν
νά πιστεύγ) τινάς και νά όμολογη, φφ;? είναι ένας Θεός έν
Τριάδι άγια δοξαζόμενος· καί πώς εΙ<%ϊήν Φεότητα ή άρχή καί
ή ρίζα τοϋ ΥΙον και τον άγιον /7φ^φιτος είναι ό Πατήρ' 5
δεύτερον διδάσκει πώς αυτός ό έν (9βός εποίηαεν έκ τον
μη δντος πάντα τά ορατά καί άόρατΑ&Μ ώς 6 ψαλμωδός μαρ-
τυρών λέγει· δ τ ι α ύ τό ς ε ί π ε κ \ έ γ ε ν ή θ η σ α ν , α υ
τ ό ς έ ν ε τ ε ί λ α τ ο κ α ι έ κτ ί σθησ αν.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς η'. . 10
Τίνα γνώμην πρέπει νά έχω περί θεόν;
' Α π ό κ ρ ι σ ις.
Πρέπει νά πιστεύγις πώς είναι ένας Θεός έν Τριάδι άγια,
κατά τήν Γραφήν τήν λέγουσαν ε ι ς Θ ε ό ς κ α ί Π α τ ή ρ
π ά ν τ ω ν , ό έ π ί π ά ν τ ω ν κ α ι δ ι ά π ά ν τ ω ν κ α ί έν 15
π α α ι ν ή μ t ir ό όποιος ως αγαθός καί υπεράγαθος, μέ δλον
όπου είναι καθ' εαυτόν ύπερτελής καί δεδοξασμένος, μέ δλον
τοΰτο διά νά μετέχουοι και άλλα οντα τήν αγαθότητά τον, δοζά-
ζοντα αυτόν, έτιοίησεν έκ τοϋ μή δντος τόν κόσμον. Μά τί νά
είναι ό Θεός είς τήν φύοιν του, τοΰτο είναι άδννατον νά γνω- 20
ριοθη από καν ένα χτίσμα, όχι μόνον όρατόν, αλλά καί αόρα
τόν, ήγονν καί απ αντονς τούς άγγέλονς, διατί δεν είναι
ουδέ μία σνγκριοις καθόλου, άναμέσον τον κτίστου καί χτίσμα
τος. Καί έξ έπομένον' φ θ ά ν ε ι μ α ς π ρ ό ς ε ύ σ έ β ^ ι α ν
{ καθώς μαρτνρά ό *Ιεροσολύμων Κύριλλος) νά ή ξ ε ύ ρ ω - 25
μ εν π ώ ς έ χ ο μ εν Θ ε ό ν ένα· Θ ε ά ν όν τα, κ α ί α ε ί
ό ν τ α , δ μ ο ι ο ν κ α ί τ α ν τόν π ά ν τ ο τ ε μ έ τόν εαυ-
τ όν τ ο ν έ ξ ω ά π ό τ ό ν ό π ο ι ο ν ά λ λ ο ς Θ ε ό ς δέν
ε ί ν α ι . Καθώς λέγει ό αυτός Θεός διά τοϋ προφήτον έ γ ώ
(είμί Θεός) π ρ ώ τ ο ς , κ α ί έ γ ώ μ ε τ ά τ α ν τ α · κ α ί 30
π λ ή ν έ μ ο υ ο ύ χ έ σ τ ι ν ό Θ ε ό ς · καί ό Μωϋσής πρός τόν
3. Αβυχ. 6, 4 || 8. Φ αλ. 148 (Φ αλ. λβ\ θ'. OND, Φ αλ. λγ’. θ'. IC)
14. Έ φ . 4. 6 II 24. Κατηχ. 6 [cf. PG 33, 548) || 29. Έ ο . 44. 7 (4 4 ,6 S).
2 τινά U Ι) 7 Φ αλμψ δδς ONDK || 23 ίνάμκσον ΟΝΚ || 25 μαρτορβϊ

O N D K I έξβύρωμβν Κ |; 29— 30 έγώ βίμι θβός D || 31 Ιστιν] 5 om. ONDK.
ΟΡΘΟΛΟΞΟΣ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Α '. 0*
10
ίσραηλητικορ λαόν, μετά προτροπής, οϋνω λέγει· ά κ ο υ ε Ίο*

ρ α ή λ , Κ ύ ρ ι ο ς ό Θ ε ό ς ή μ ώ ν Κ ύ ρ ι ο ς ε ί ς έ σ τ ιν. ,
Έρώτηοις 0'.
* Αν ΐσως και ό Θεός είναι ένας, φαίνεται πώ ς
5 ήχον άνάγκη νά ήτον και ένα τιρόοωπον
’ Α π ό χ ρ ι σ ις.
Δέν είναι ανάγκη" διατί δ θέός είναι ένας είς τήν φύαιν
και τήν ούσίαν, μ ά τρισυπόστατος, καθώς είναι φανερόν ân6
τήν διδασκαλίαν αύτον τοϋ Σωτήρος ήμών, δποϋ εΐπεν πρός
10 τούς Αποστόλους του· π ο ρ ε υ θ ε ν τες μ α θ η τ ε ύ α ατε
π ά ν τ α τ ά έ θ ν η · β α π τ ί ζ ο ν τ ε ς α υ τ ο ύ ς ε ί ς τ ό δ νο~
μ α το ϋ Π α τ ρ ό ς , καί τον Υ ί ο ϋ , κ α ί τ ο ν άγίου
Π ν ε ύ μ α τ ο ς . ’ Από τά όποια, λόγια φανερώνεται π ώ ς εΐ;
τήν μίαν Φεότητα νά είναι τρία -πρόσωπα, ό Π ατή ρ, ό Υιός,
15 το Π νεύμα τό άγιον Πατήρ ό όποιος προ αΙώνων γεννά τόν
ΥΙόν άπό τήν Ιδίαν του ουσίαν, καί τό άγιον Π ν εϋμ α ϊΐρόεισιν
Υιός έκ Πατρός γεννηθείς προ αΙώνων όμοούοιος αύτω · ΪΙνεν.
μ α άγιον dat αΐώνος έκπορενόμενον έκ Πατρός, όμοούοιον τώ
Π ατρι καί τφ Υίφ· τοϋτο ερμηνενων ό &εϊος Δαμασκηνός λέγει
20 οϋχως· 6 Υ Ι ό ς κ α ί τό Π ν ε ύ μ α τ ά ά γ ι ο ν , ε.1ς μ ί α ν
αΙτίαν τον Πατέρα άναφ^ρονται. Κ αί αλλαχον δ
αυτός· ό Υ Ι ό ς έ κ τ ο ϋ Π α τ ρ ό ς έ ο τ ι μ έ τ ρ ό π ο ν γεν-
ν ή σ ε ω ς· τό Πν εν μ α τό άγιον καί αυτό έκ τοϋ
Πατρός είναι, μ ά δχι μ έ τ ρ ό π ο ν γεννήαεως, &λ)'
25 £ κ π ο ρ ε ύ σ ε ω ς . Κ αί ό θεολόγος Γρηγόριος εις τά λόγια τον
αποστόλου τά πρός 'Ρ ω μαίο υς· ό τ ι έξ αύτον καί δι
αύτον καί εις αύτόν τά π ά ν τ α , λέγει οϋτω· τό
πρώτον (ήγονν τό έ $ α ύ τ ο ϋ ) π ρ έ π ε ι νά αποδώ
σ ω μ ε ν ε ί ς τ ό ν Π α τ έ ρ α · t ό δ ε ύ τ ε ρ ο ν , ε ί ς τον Υ ι ό ν
30 M a i τ ό τρίτον , είς τό ά γ ι ον Π ν ε ν μ α · δι ά ν ά γΗ>ω-
ριοθβ π ώ ς ε ί ν α ι τ ρ ι ά ς βΙς τήν θεότητα. Κ αί πρός
τούτοις διατί όμοίως και ^όπαραλλάχτως, χωρίς τίνος έξαιρέ-
οεως, βαπτιζόμεθα είς τό δνομα τον Π ατρός, και τοϋ Υίοϋ,
1. A m . 6,4 II 10. Ματ. 28.19 || 20. 1 Βιβ. κβφ. 11 (cf. PG 94. 829 şi
821) I 26. *Ρωμ. I t . 36 fi 27. Γριγόρ. λόγ [Γριγ. λόγ. χγ\ ϋ] (cf. PG 36, 348).
15 γβννφ ONDK || 16 «ροΓηαιν Ν pe marg., Κ In text || 32 άπαρα-

λάκτως 0NDK.
Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Α '. θ'— tl
xal τον άγιου Πνεύματος. Λοιτιόν ο, τί είναι 6 Πατήρ εις

τήν φύαιν, τό αυτό είναι και 6 Υιός, καί τό άγιον Πνεύμα.
’ Αλλά μην 6 Πατήρ είναι Θεός κατά φύοιν άληθής καί αΐώ-
νιος, y.al ποιητής πάντων τών ορατών καί άοράτων χτισμάτων^
τοιοϋτος λοιπόν είναι καί & Υιός καί τό άγιον Πνεύμα. Και 5
είναι όμοούοια άλλ.ήλοις, κατά τήν διδασκαλίαν τοϋ εύαγγελιοτοϋ
Ίωάννου, άποϋ λέγει’ δ τ ι τ ρ ε ι ς ε ί ο ι ν ol μ α ρ τ υ ροϋν-
τ ε ς έν τ ώ ού ρ ανφ, ό Π αχ ή ρ, 6 Λ ό γ ο ς , κ α ι τό ά
γιον Π ν ε ϋ μ α* κ α ί ου το ι ο I τ ρ ε ι ς έν ε ί ο ι ν . Είς τά
όποια λόγια, τοντο μόνον εξαιρείται, όποϋ ό Πατήρ είναι αίτιος 10
|είς τήν θεότητα τοϋ ΥΙοϋ και τοϋ άγιου Πνεύματος* ταϋτα όέ
τά δύο πρόσωπα είναι έζ εκείνον, έκεϊνος δε έζ ούδενός. Ον-
τως έδιδάχΟημεν άπ* αυτής τής αιωνίου αλήθειας, τόν *Ιησονν
τον Σωτήρα μας, ούτως άπό τούς άγιους άποστόλονς παρελά-
βομεν. Καί a l οικουμενικοί καί τοπικοί ούνοδοι, ομοίως και is
oi διδάσκαλοι τής εκκλησίας άλλοιάς λ,ογής ούτε έδίδαξαν, οντε
έπαραδώκασιν ή έκνρώσασι παρά οϋτω· καί τοϋτο κρατεί ο
μοίως ή όρθόδοξος ημών καί καθολική έκκλησία. Διά την πί·
στιν τούτην ol άγιοι μάρτυρες έχυσαν τό αίμά τως, καί άΧλά-
ξαοι τήν ζωήν τούτην με τόν θάνατον. Τέτοιας λογής καί 20
ήμεις χρεώστουμεν νά πιστεύωμεν έξ δλης μας τής καρδίας
άναμφιβόλως' καί νά φνλλάττωμεν τήν πίστιν ταύτην άσφαλώς
καί στερεά, καί δι αύτήν νά άηοθνησκωμεν (δταν ή χρεία τό
καλέση) διά τήν ελπίδα τής σωτηρίας μας, συνεργούντων καί
τών αγαθών ήμών έργων, ών τάς άμειβάς ύέλομεν έχειν έν ού- 25
ρανοΓς αιωνίους.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς ι’.
Έ πεθ ύμουν μέ φανερώτερον τρόπον νά κατανοήαφ χό
μυστήριον τής άγιας Τριάόος.
* 4 π ό κ ρ t o i ς. 30
Μέ ουδέ κάν μίαν όμοιότηχα είναι δννατόν νά φανερωθη
7 . 1 ’ Γιο. 5 , 7.
4 χαΐ πάντων ποιητής ONDKL |κτιομβ^των om . O N D K || 13 Ίησοδν] λέγω

add. Ο {| 6 οδτβ Ο Ν || 19 τούτην) ταΰτηνΟΝΌΚ | αίμα των DK || 20 τούτην]
ταύτην Κ ||23 στβρβδ; ΟΝΟΚ |{ 24 χαλέση Κ j| 26 αΙωνίως O N D j| 31 κφν ΟΝ.
12 ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Λ*, ι ’,
τελείως τό πράγμα τοΰτο, xai νά παραστοβγ} εις τόν νοϋν μ#,

φανερά, μέ τίνα τρόπον είναι ό θεός ένας είς τήν ουσίαν,
τρεις εις τάς Αποστάσεις. Κ αι πώς μέ ονδεμίαν ομοιότητα ήμ„
πορεϊ νά γνωρισθfj, τό μαρτνρά ό αύτός θεός, ονομαζόμενος 7 *
5 χωβά, διά τοϋ προφήτου λεγοντος· τ ί ν ι μ ε ό μ ο ι ώ σ are
x a l μ έ ε ξ ι σ ά σ ε τ ε x a l έ π α ρ α β ά λ ε τ έ μ ε κ α ί έπα-
ρ ω μ ο ι ά σ ε τέ μ ε, δ ι ά νά ε ί μ α ι δ μ ο ι ο ς μ ε τ ’ ε κ ε ί
ν ο ν; ώστε όπου ονόένας νοϋς, δχι μόνον Ανθρώπινος, άλλα ού
τε άγγελιχός ήμπορεϊ νά καταλάβη, ή γλώσσα νά τό έρμηνεύοη,
10 Διά τοϋτο πρέπει νά είποϋμεν μαζί μέ τόν απόστολον λ ο γ ι
μ ο ύ ς χ α θ α ι ρ ο ϋ ν τες, x a l π α ν ύ ψ ω μ α ε π α ι ρόμ&.
ν ον χ α τ ά τ ή ς γ ν ώ σ ε ω ς τ ο ϋ Θ ε ον, χ a i α ί χ μ α λ ί ο .
τ ί ζ ο ν τ έ ς π ά ν ν ό η μ α ε ι ς τ ή ν ύ π α χ ο ή ν τ ο ν Χρι-
σ τ ο ϋ . Πιστενομεν βεβαίως δτι ό θεός xal Πατήρ ύπαρχων
1. 9 15 άπ' αίώνος, xai έπ αιώνα, | και h i απ ούδενός παραγόμενος
γεννά τόν ΥΙόν και προάγει τό Π νεϋμα τό άγιον. Π ερί οϋ ό
μάγος ’ Αθανάσιος πλατύτερο ν διδάσκωντας είς τό ούμβολόν τον
είπε, και οϋτω πιοτεύοντες περαιτέρω δεν έρεννοϋμεν. Διατϊ ό
συζητητής καί έξεταχτής τής &είας μεγαλοπρεπείας κωλύεται
20 από τήν Γραφήν τήν λέγουσαν' χ α λ ε π ώ τ ε ρ ά α ο ν μη
ζ ή τ ε ι , x a i Ι σ χ υ ρ ό τ ε ρ ά ο ου μ ή έ ξ έ τ α ζ ε ' α π ρο
ο ε τ ά γ η ο ο ι , τ α υ τ α δ ι α ν ο ο ϋ · ο υ γ ά ρ ε α τ ι σ ο ι χρ ε ί α
τ ώ ν κ ρ υ π τ ώ ν . Έ ν το ι ς π ε ρ ι ο σ ο ϊ ς τ ώ ν έ ρ γ ω ν σου,
μ ή π ε ρ ι ε ρ γ ά ζ ο υ . Φθάνει μας λοιπόν τόσον, πώ ς ή άγία
25 Γραφή τοϋ παλαιοϋ νόμον προβαλλομένη ένα θεόν, μάς ερμη
νεύει τρία πρόσωπα, λέγονσα· ε ί π ε Κ ύ ρ ι ο ς ό θε ό ς ,
π ο ιή σ ω μ ε ν ά ν θ ρ ω π ο ν κ α τ ' ε ί χ ό ν α ή μ ε τ έ ρ α ν κ α ι
καθ' ό μ ο ί ω σ ι ν xal· Ι δ ο ύ Ά δ ά μ γ έ γ ο ν ε ν ώ ς ε Ις
έ ξ η μ ώ ν xal· δ ε ϋ τ ε χ α τ α β ά ν τ ε ς ο ν γ χ έ ω μ ε ν έ χ ε ι
30 τ ά ς γ λ ώ σ σ α ς α ύ τ ώ ν , Ι ν α μ ή ά κ ο ύ α ω σ ι ν έ κ α
στος τήν φωνήν τοϋ π λ η σ ί ο ν · τό αύτό xai 6
5. Ήα. 46, 5 || 10. 2 Κσρ. 10, 5. || 20. Σ$ιρ. 3, 20 (3. 21—23 S)

II 26. Γ»ν. 1, 26 II 28. Γ·ν. 3, 22 || 29. Γ·ν. 11, 7.
1 ra p a a r i) ONDK || 4 μαρτυρώ Κ || 6*7 έπερωμοιοίσετέ μ ε ΟΝΚ || 15

iu] δη Ν pe margM Κ în notă ||16 γβνν$ O N D K ||24 μάς Κ ||29-31 8 ε 0 τβ
καταβάντβς αύτών τάς γλώσσας σογχβωμεν έ κ ε I . . . πληαίου O N D K (in S
topica, şi textul ca in M).
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α’, ς’—* |*
13
προφήτης λέγωντας έδήλωαεν κ α ί έ κ έ κ ρ α γ εν ε τ ε ρ ο ς

( ă y y ε λλο ς) π ρ ό ς τ ο ν έ τ ε ρ ο ν , κ α ί ί λ ε γ ο ν άγι ος ,
■άγιος, ά γ ι ο ς Κ ύ ρ ι ο ς Σ α β β α ώ θ , π λ ή ρ η ς π ά σ α
ή γή τ ή ς δ ό ξ η ς α ύ χ ο ϋ ' καί ό Ιερός ψάλτης εφηοε· τ ω
λόγφ Κ ν ρ ί ο υ oi ο ύ ρ α ν ο ί έστερεώθηοαν^ καί 5
■χφ π ν ε ύ μ α τ ι τ ο ϋ σ τ ό μ α τ ο ς α ύ τ ο ν π ά σ α ή δ ν-
ν α μ ι ς α ύ τ ώ ν περί οϋ φηοί πλατύτερον καί ή άγια Γραφή
nai ol διδάσκαλοι της έκκληοίας.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ια .
Ποια είναι τά Ιδιώματα τον θεον; Iq 4
%Α π ό η ρ ι ο ις.
Καθώς ό θεός είναι ακατάληπτος, ετζη καί τά Ιδιώ·
ρατά τον είναι άχατάληπια. Μ ά δσον ήμποροϋμεν ήμεις νά
οντάξωμεν άπό τήν αγίαν Γραφήν καί άπό τούς διδασκάΐανς
τής έκκληοίας, τόσον ϊχομεν έξουσίαν καί νά νοοϋμεν καί νά 15
λέγωμεν. Κ αί διά τοντο πρέπει νά ήξενρωμεν πως τά άεΐα
Ιδιώματα, άλλα είναι προσωπικά καί άλλα ονοιώδη.
Έρώτησις ιβ\ f 10
Ποια είναι τά προσωπικά Ιδιώματα τοϋ Θεοΰ;
*Α π ό κ ρ ιο ις. 20
Τά προσωπικά ιδιώματα είς τά Φεια είναι έκεϊνα, μέ τά

■όποια τά πρόσωπα τής άγιας Τριάδος οϋτω διαιροϋνται πρός
άλληλα, ώστε όποϋ τό ένα νά μήν ήμπορη νά είναι τό άλ
λο* ήγονν τό πρόσωπον τοϋ Πατρός δεν είναι πρόοωπον τοϋ
ΥΙοϋ, διατί ό Πατήρ δέν είναι γεννητός άπό τίνος, μά 6 Υίός 25
είναι γεγεννημένος άπό τόν Πατέρα κατά ψύσιν, πρό τών αΙώ
νων, κατά τήν Γραφήν τήν λέγονοαν' έ κ , γαστρ ό ς π ρ ό
έ(ο ο φ ό ρ ο ν έ γ έ ν ν η σ α ο e. Τό, Πατήρ λοιπόν, καί τό,
ΥΙός, καί τό, ΙΙνεϋμά τό άγιον τό άγέννητον, καί τό γεννψόν,
I. Έ ο. 6, 3 II 4. VaX. 32, 6 || 27. Φαλ. 109 (ρβ'. γ\ D; if . 4
1 λέγων Κ II 4 Ίβροψάλτης O N D K ||21 μβτά O N D K |ί 23 διεοο ΟΝΚ |

τό Ινα] ·Ιναι add. Ν ρβ marg.; ·Ιναι μήν Κ; ut una esse alia nonpossil C. O.
14 υΡβ Ο Δ οεοΣ ο μ ο λ ο γ ί α . α*. ι«·— v f .
χαι τό έκπορεντόν, διαιρεί τά ηρόσοκτα έν τοϊς ·&είοις, μ ά όχι

τήν ύύαίαν, ή όποια ποτέ δεν διαιρείται είς εαντήν, μόνον χω
ρίζεται άπό τήν χτίοιν. Τό δε ενα x al τό α ύτό π ρό ο ω π ο ν δέν
ήμπορεϊ νά είναι γεννητον μ α ζί χαΧ άγεννήτον. Ο μοίως πρέπει
5 νά γροιχονμεν και διά τό Π ν εϋμ α τό άγιον, το όποιον εκπο
ρεύεται άπό τήν οϋοίαν xal φύσιν τον Πατρός, άνάρχως εϊτονν
αιωνίως, και είναι όμοονσιον μ ε τόν Π ατέρα και τόν Υιόν' μ$
διαιρείται άπό τόν Πατέρα μ έ τό Ιδίωμα τό προαωπικόν, όιατί
t i εκείνον εκπορεύεται. Κ αί πάλιν άπό τόν Υιόν χωρίζεται, διατΙ
10 δέν είναι άπό τόν Π ατέρα μ έ τρόπον Β μ ’ήσεως* καθώς είναι
ό Υιός, μ ά μ έ τρόπον έκπορεναεως έκ τον ανιόν Π ατρός■καί
είναι όμοούοιοι άλλήλοις καί ό Υιός και τό Π ν εϋμ α τό άγιον,
διατι άπό τήν αύτήν καί Ιδίαν φύσιν τον 1Ιατρός είναι καί τά δύο
τοϋτα πρόοω πα' καί μ έ τόν Π ατέρα είναι όμοούοια, εοτωντας
!5 και νά είναι άπό τήν φύσιν τον· διά τά όποιον ό Γρηγόριος ό
ϋεολόγος λέγει όντως· τ ο ϋ τ ο ε ί ν α ι χ ο ι ν ό ν ε ί ς τ ό ν Υ Ιόν
x a l τό Π ν ε ϋ μ α τ ό ά γ ι ον, δ ι α τ ι χ α ι τ ό ε ν α κ α ί τό
ά λλο π ρ ό ο ω π ο ν ά π ό τ ά δ ύ ο τ ο ν τ α ε ϊ ν α ι ά π ό τ ό ν
Π α τ έ ρ α · τό δ έ Ι δ ί ω μ α τ ο ϋ Π α τ ρ ό ς είναι το ντο,
f. 11 20 ff γ ο υ ν τό ν ά ε ί ν α ι ά γ έ ν ν η τ ο ς ' κ α ι τ ο ϋ Υ Ιο ν \
τό
ν ά ε ί ν α ι γ ε ν ν η τ ό ς · κ α ΐ τ ο ν Π ν ε ύ μ α τ ο ς τ ο ϋ ά γ (ον,
τ ό ν ά ε ί ν α ι έ κ π ο ρ ε ν τ ό ν . *Α κομΙ προαωπικόν Ιδίωμα
τοϋ ΥΙοϋ είναι καί -ή Ινοαρκος πάσα οικονομία, τήν όποΐαν δέν
άνείληφε μήτε ό ΤΙατήρ, μήτε τό Π νεϋμα τό άγιον. Τέτοιας λο·
25 γήζ διδάσκει νά πιοτεύωμεν καί νά άμολογονμεν ή άγια έκκλησία
ή καθολική καί άποστολική, 8να Θεόν Tfj φύσει έν Τριάδι ( προ~
οώπαχν), περί ού άνάγνωθι τήν πρώτην έν Ν ίκαια σύνοδον^
καί τήν δεντέραν τήν έν Κωνοταντίνον πόλει τήν οικουμενικήν.$..
Έ ρώ τη σ ις ιγ\
30 Π οια είναι τά ούαιώδη Ιδιώματα τοϋ θεόν;
*Α π ό κ ρ ι ο ι ς.
Ούσιώδη Ιδιώματα τοϋ θεοϋ είναι εκείνα όποϋ άρμόζονοιν
16. Γρητ-ορ. Αόγ. 23 [cf. PG 35 (Oratio XXV), 1221 Β (80)].

2 όποια ONDK || 9 Απ’ έκβίνον Ν pe merg., Κ tn text ţi cu nota * vulg
4**, inepte» ||13 βύτήν] xal om.ONDK;ex unaeademqueessentia C.O. ed. Mal-
vy j|22£x£ptONDK. Afară de o singură dată, la Întrebarea 19. p. 19, r. 9 (ii*
χίμι), în M găsim numai forma άχομΐ || 26-7 προοώκων NDK ||32 δχου ONKr
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Α*. i f — l î ' 15
όμοίως καί είς τόν Πατέρα, καί εις τόν. 7 Ιόν, χαί είς τό
άγιον Π νεύμα* οΐον τό είναι Θεόν, τά εΖναι άΐδιον, άναρχαν, ά-
τελεύτητον, άγα·&όν, παντοδύναμον, ποιητήν, προνοητήν, παντε-
πΐοκοπον, πάαι παρόντα, καί τά πάντα πληρονντα'άπερΙγραπτον,
γνώατην πάντων, τών τε κρυπτών καί φανερών καί διά νά τό s
«ί’πώ ουντόμως, έξω άπ* έχεϊνα τά προσωπικά ιδιώματα όποϋ
εϊπαμεν, τό άγέννηταν^ ή τό Πατήρ, καί αΙτίαν είναι' τό γεννη-
τόν, ή τό Υίός, καί λόγος οεσαρκομένος· τό έχπορευτόν ή Πνεύ
μα άγιον, δ;τι ιπράγμα λέγεται περί θεοϋ. δλα έκεϊνα είναι
ιδιώματα της &είας ούριας, κοινά ομοίως καί τών τριών προσώ- ίο
πων χωρίς τίνος διαφοράς. Κ *
Έ ρ ώ τ η α ι ς ιδ'.
Διατί είς τό πρώτον Άρθρον τής πίοτεως, άφήνοντες τά
âXJ.a Ιδιώματα, έβά).αοι μόνον τό, παντοκράτορα;
*Απόκρισΐς.
Δ ιατί μέ τόν λόγον τούτον ερμηνεύεται άκριβέατερον τό Ι
δίωμα τοϋ θεοϋ, 1έπειδή ούδένα χτίσμα, ήμπορεϊ νά όνομαο&β ι 12
παντοδύναμον xal τοϋτο διά δύο αίτιας. Πρώτον διατί δέν έχει άφ*
έαντον τήν φύαιν του, μά από τόν κτίοτην τον. Δεύτερον διατί
δεν ήμπορεϊ χαί έκεϊνο νά κάμη κάν §να χτίσμα από τό μηδαμή 20
μηδαμώς είναι. Τά όποια δύο τοϋτα μόνον άρμόζονοιν είς τό
παντοδύναμον τοϋ Θεοϋ. "Οτι δέ ό θεός είναι παντοδύναμος,
δείχνυοι τοϋτο ό αύτός λέγων έν τη *Αποκαλύψεΐ' έγ ώ είμι
τ ό " Α λ φ α , κ α ί τό Ή μ έ γ α , ά ρ χ ή καί τέλος' λέγει
Κ ύ ρ ι ο ς 6 ώ ν, κ α ί ό ήν κα ί ό έ ρ χ ό μ ε ν ο ς , π α ν το- 25
κ ρ ά τ ω ρ ’ όμοίως λέγει καί ό άρχάγγελος’ δτι ο ύκ άδν-
ν ατ ήα ε ι π α ρ ά χώ Θ ε φ Ttăv $ ή μ α. Καί τούτη ή παντβ-
κρατ&ρ£α καί παντοδυναμία τοϋ θεοϋ είναι διωριομένη άπό τήν
Ιδίαν Φέληοιν καί τήν ευδοκίαν τον' ώστε δηλαδή νά μήν κάνη
έκεϊνο δλον όποϋ ήμπορεϊ, μά έκεϊνο μόνον όποϋ Φέλει, έκεινο 20
καί ήμπορεϊ, έκεϊνο καί κάνει. Καθώς λέγει ό Ιερός ψάλτης'
23. Άπο. 1, 8 II 26. Αοο. 1, 37.
5 τό om. D i| 6 ·1πφ Μ | 6 şi 30 δηβο ΟΝΚ || 7 ΙΙατέρα Ν pe

marg. |J 8 « 6ν Ν pe marg || 9 txstva om. ONDK || 13 Διατί K ||20 xţv
ON ||29— 30 χάμΐ ixtlvov ONDK j| 31 χ«έμ*: ONDK.
16 ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Λ1, ι β — ι* '.
ό θ ε ό ς ή μ ώ ν έν τ φ ο ν ρ α χ ώ κ α ί έν t f i Y jj, π ά ν -r^
δ ο α ή βέ λ η ο εν έ π ο ί η σ ε ν . Ή μπόρει νόψχάμγ) μυριάδα-
κόσμων ώς άν τοϋτον, μ ά δέν ήθέλησεν. "Επειτα ττρέπει νά γροι*
χάται τό παντοδύναμον τοντο τοϋ θεον, πώ ς είναι είς τήν τ«.
5 '/.ειότητα, μακράν άπό πάσαν άτελειότητα ή^αδυναμίαν, ώς δη.
λον μέ παράδειγμα· 6 θεός δέν ήμπορει νά είναι κακός, ή
άμάρτηΐ χρενσασθαι έαντόν, ή άρνήσασθαι. ώς ψηοί Παϋλος
διατί τούτο είναι άτελειότητος πράγμα. Καί άν δ θεός ήθελεν
είναι κακός ή νά έσφαΧΧεν, ή νά ήρνεϊτο τον έαντόν τον, δέν
10 ήθελβν εΐναι παντοδύναμος* διατί τοϋτα Αφ’ έαντοϋ τως είναι
σημάδια τών άτελών πραγμάτων. Είναι mbmov ό θεός παντο
δύναμος χατά τήν Φέληοιν και τήνάγμθότητα τον τήν τελειοτάτψ·
καθώς τον έξυμνά ό μελωδός προφήτης λέγων τ ίς θ ε ό ς μέ-
γ α ς ώ ς ό θ ε ό ς ή μ ώ ν ; ο ύ ε ϊ 6 θ ε ό ς ό π ο ιών
\5 * ύ α ν μ ά σ ι α μόνος- έ γ ν ώ ρ ι σ α ζ έν το7 ς λ α ο Ί ς τήν
δ ύ ν α μ ί ν σ ο ν . Καί τέλος Wfâti<ov ύαντοδύναμος ή παντοχρά·
τωρ ονομάζεται, διατι δλα είναι β/ά τήν δύναμίν τον* xai τον
κόσμον έποίηοε χωρίς καν μίαν οϋσχολίαν, xai χωρίς χάν ένα
κόπον, μόνον μέ τήν Φέληοίν τον
20 ■
;H --· Έ ρ ώ τ η σις ιε.
Καί άν εϊϊαι ό θεός άπΒρόγραπτος καί πανταχοϋ πάρεστι,
πώς λέγεται δτι έν ούρανοις κατοικά; xai είς άλλους τινάς τό
πους τής γής έξαιρετώτερονς;
*Α π ό μ ρ ι σ ις.
{.13 25 ώς άν τάχα ό ονρανός ή ή Σιών, ή άλλος τινάς τό*
πος, νά περιορίζη τήν άϋλον καί άσώματον ϋεότητα, διατί 6
θεός δέν έχει κάν ένα τόπον, . μ ά είναι τόπος αυτός έαντοΛ
Μά διατί ένεργεϊ εις αύτου%.χούς τόπους περισσότερα, xai φαί
νονται φανερώτερα χαί ουνεχέστερον a l ένέργειαί του x ai ή χάρις
1. Ψ*λ. 114 (ριδ'.γ'. D; ρ»'. ι*. Κ] (j.7· Έβρ. 6, 18; 2 Τιμ. 2* 13 ||

13. «Γαλ. 76 ίος'.Λ'. D; οη\ιγ*. ιδ\κ] (76, 14— 15 S).
7 ΟΝΚ II 8 4τ»λ·ιότητον κ || 10 τως] των Ο || 12 καί] τβλβιο-

τάτην τβο άγαθότηχ* O N D K || 13 έ{,ι>μνφ Κ | μβλψβός OND.K || ,18 xty
μίαν . . . χφν Ινα ΟΝ || 22 x*Toixţ Ν Κ || 23 4ξαιρ·τώτ*ρος ΟΝ, -τέρας
D i «posui adverbhim pro ad j. έξαιρ·τώτ»ρος, quod vulg. legebatur» Κ j|
28-9 φαίνεται OND; φαίνονται Ν pe marg·
0Ρβ0Λ<>3<ϊ£ ΟΜΟΛΟΓΙΑ Α'. t i ' - ΐς ’. 17
τον, διά τοΰτο λέγεται νά κατοιχφ είς αύτούς’ olov είς τούς
ούρανούς ( ώς λέγει â Ιερός Δ α μ α σ κ ό ς )· έν α ύ τ σ ί ς γ ά ρ
\e l o i v o l η ο ι ο ν ν τβς τό d έλη μ α α υ τ ο ϋ ά γ γ ε λ ο ι,
x a l ά ε ΐ δ ο ξ ά ζ ο ν τ ε ς α υ τ ό ν · ε ίς τήν yffv, αύτη
γ ά ρ δ ι ά ο α ρ χ ό ς τ ο ι ς άν θρ ώ π ο ις σ υ ν α ν ε ο τ ρ ά φ ψ 5
g/ς τήν α γ ί α ν έ χ κ λ η σ ί α ν , δ ι α τ ί έ χε ι μ έ ξεχω-
ρι οτόν τ ρ ό π ο ν ή χ ά ρ ι ς τ ο υ δ ί δ ε τ α ι είς τούς πι
στούς, x a i ή δ ό ξ α τ ο ν κα τ α γ γ έ λ λ ε τ α ι . ' Ο μ ο ί ω ς
I xal * ά θ α τ ό π ο ς, ε i ς χό ν ό π ο ι ο ν ν ά φ α ί ν ε τ α ι μέ
\x â v Ι ν α τ ρ ό π ο ν ή χ ά ρ ι ς τ ο ϋ θ ε ο ϋ , λ έ γ ε τ α ι τό- 10
I no ς α ύ τ ο ΰ ..| ^ Η
Έ ρ ώ τ η ο ί ς ις'.
Και άν, λέγης πώς είναι Ιδίωμα τοϋ θεοϋ μόνον, το εΐ-
I δέναι πάντα, τά χρύφια δηλαδή xal φανερά, πως xal οι άνθρω-
I ποι ol τιοοφήται xal ol άγγελοι τά ήζενρασι; 15
Άπόκριοις.
* Ο θεός ήξεύρει άφν ίαντοϋ του πάντα τά άπόχρνφα, χαι
I τά βαθέα τών άνθρώπων και τών άγγέλων 6χι μόνον δταν τά
I Ιογιάζουσι, μά xal ηρό χτίηεως κόσμον, καθώς ή Γραφή λέ-
\γει· ο φ θ α λ μ ο ί Κ υ ρ ί ο υ μ υ ρ ι ο π λ α ο ί ω ς ήλιου φω- 20
τειν ότ ερ ο ι, έ π ι βλέ π ο ν τβς πά σας όδ ο νς άνθρώ
πων, x a i χ α τ α ν ο ο ϋ ν τ ε ς είς α π ό κ ρ υ φ α μέρη- και
άλλαχοΰ’ έγνω ό Κ ύ ρ ι ο ς π ά σ α ν είδη ο ιν, xa l i v i -
βλεφεν είς α η μ ε ι ο ν α Ι ώ ν ο ς, άπαγγ έ λλων τά π α-
ρεληλυΟότα, x a l έ π ε σ ό μ εν α, και άπο χαλύ η των 25
Ιχνη ά π ο χ ρ ΰ φ ω ν και δ *Ιωάννης είς τήν Άποκάλνψιν'
’Ε γ ώ ε ί μ ι δ έ ρ ε ν ν ώ ν ν ε φ ρ ο ύ ς x a l κ α ρ δ ί α ς ' x a l
δ ώ σ ω ύ μ ϊ ν έ χ ά σ τ ω κατά τά έ ρ γ α ύ μ ώ ν . Μά ol άγ
γελοι xal ol άνθρωποι άν ήξεύρουοι χάν μίαν φοράν τά άπό
χρνφα μέλλοντα, τά ήζευρονσιν έκ ϋείας άποκαλύγεως, ώς μαρ- 30
τυρά ή Γραφή, λέγουσα' ό θ ε ός ά π ο κ α λ ύ π τ 8 1 β α θέ α
χ α ϊ Α π ό χ ρ υ φ α . Καθώς άπεχάλνφεν είς τόν Έλιαοαϊον, έκεΤ-
νο όποϋ ό δοϋλας τον ό Γιεζή έπήρε κρυφά είς τόν δρόμον άπό
2. Δαμ. 1 P i χ·φ. 16 (cf. ΡΟ 94,8521| 20. lup. 23, 26 [£·ιρ. χγ\
χΟ’.κΙ II 23. U<*. 42. 25 (Ζιιρ.μβ'. ι0\ χ\ κ) || 27. Άπο. 2, 23 || 31. Δαν.
2, 22
3 ·Μν ONDK If 10 χ$ν ΟΝ || 14 φανιρά; Μ ||24 ACWfTfttftV D ||
30-31 μαρτυρώ ONDK jj 32 4ποχ«Ιλ')ψ«ν D |[ 33 tofpe Ο.
18 Ο Ρ Θ Ο Λ 0 2 0 & ΟΜ Ο Λ Ο Π Α . Α'. ις'— ιη’
f' 14 τόν I Ν εεμάν καί είς τάν Πέτρον τόν απόστολον, περί τοϋ ’.4-
νανίον καί Σαπφείρας. Καί τοιαντην έπιστήμην εΐχαοιν άχομί
καί δλοι oi προφήται. ■*
Έ ρ ώ τ η σ ι ς ιζ'.
5 Είναι τάχα άλλα Ιδιώματα μόνον τοϋ θεοϋ ίδια:
Ά π ό χ ρ ι σις.
Τά Ιδιώματα τον θεοϋ είναι Αναρίθμητα. M ă τοϋτα όποϋ
έπροείπαμεν, ώς ăv ώφέλημα ηρός τήν σωτηρίαν, φθάνονσι vd
μάς δείξουσι ποϊαν γνώμην νά ίχωμεν περί θεοϋ. Δια τοϋto
ΙΟ α ψήνοντας iov τά άλλα, πίστευε σταθερός καί άμετακινήτως
πώς είναι ένας θεός, έν Τριάδι προσώπων, παντοδύναμος, παΡ-
ταχοϋ παρών καί τά πάντα είδώς1 Αμετάβλητος είς τήν φύση
και άίδιος.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς ιη'.
15 Επειδή καί είς τούτο τό Αρθρον. βάλλονσι τόν λόγον τοϋ-
τον, ποιητήν, τάχα ό θεός όλ.ώνών τών πραγμάτων είναι
ποιητής;
Άπόκρισις.
Χωρίς κάν μίαν Αμφιβολίαν, ό θεός είναι ποιητής πάντων
20 τών όρατών καί Αοράτων χτισμάτων καί προτήτερα Από δλα h
καμε πάσας τάς δυνάμεις τοϋ ούρανοϋ, έκ τοϋ μή ΰντος μέ τό
νόημά του, ώς ăv ύμνητάς έξαιρέτους τής δόξης του. Καί /-
κτίσε τόν νοερό ν έκεΐνσν κόσμον, όποϋ έγνωρίσασι καλά roi’
θεόν, κατά τήν χάριν τήν δοθεϊσαν αύτοϊς' καί υποτάσσονται 6-
Λ 15 25 λως διόλου είς τήν ϋέλησίν του. "Επειτα ό κόσμος | οΰτος, ό ό·
ρατός καί ύλικός έκτίσθηκεν Από τό μή είναι, έκ θεοϋ. Και
ύστερον ό θεός τόν άνθρωπον έπλασε, σύνθετον άπό άί'λσν καί
λογικήν ψυχήν καί Από ύλιχόν σώμα, διά νά γνωρισθβ μ έ τόν
ίνα σύνθετον άνθρωπον, πώς ό Ιδιος τοΰτος είναι ό ποιητής κάΐ
30 τών δύο κόομων, τοϋ Αύλου καί τοϋ ΰλικοϋ. Και διά τήν Αφορμήν
τούτην ό άι·θρο>πος όνομάζεται μικρός κόσμος· διαχί βαστ$
είς τόν εαυτόν τον, ro παράδειγμα όλου τοϋ μεγάλοι' κόσμον.
1. [β\ Bow. χς\ κ| || [2. Πρχξ. · ’. Κ] || 31. Δ αμασ. fn6. 2, χιφ. 3

[Δ«μ. βιβ. β'. χ«φ. γ’. ιβ'. ic] (cf. PG 94, 873); Weisaenborn adaogă la tra
ducerea latini: «Greg. Nyss. Or. 38. 42, p. 618. 680. LuleHac 1609.*
7 şi 23 6xoo ONK || 19 x*v ON || 20 δλα M || 23 x«Xf K || 27 *9-

λον ONk ||31 κόσμος μικρδς ONDK.
O re O A O IO JS Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Α' ιθ’
19
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ιθ'.
*Επειδή xai ό Θεός επλασε πρώτον τούς άγγέλονς, τίνα
γνώμην πρέπει νά ϊχωμεν δι αυτούς;
' Απόκρι σι ς.
01 άγγελοι είναι πνεύματα, πλααθέντες άπό τό μή είναι είς 5
τό είναι εκ θεοϋ, διά νά ύμνοϋσι τον Θεόν, xai vă τον δον-
λεύονσιν ϊπειτα xai νά διακονονοι xai εις τόν κόσμον τοϋτον
τών άν&ρώπων, όδηγονντες τονς είς τήν βασιλείαν τον Θεοϋ.
Δίδονται άχόμι εις φύλαξιν πόλεων, βασιλειών, χωρών, μονα-
στηρίων, Ιχχλησιών xai άν&ρώπων πνευματικών xai χοομιχών. ίο
Τοϋ όποιον πράγματος παράδειγμα Ιχομεν είς τάς Πράξεις
τών Αποστόλων, όποϋ γράφει· ά γ γ ε λ ο ς δε Κ υ ρ ίο ν δ ι ά
τής ν ν χ τ ό ς ή ν ο ιξ ε τ ά ς θ ύ ρ α ς τής φ υ λ α κ ή ς , έξα-
γ α γ ώ ν τε α ύ τ ο ύ ς ε ί π ε · π ο ρ ε ύ ε σ τ ε , x a i στ. αφέν
τες, λ α λ ε ΐ τ ε έν τ ώ ί ε ρ ώ τ φ λ α ώ π ά ν τ α τ ά φ ή μ α - 15
τα τ ή ς ζ ω ή ς τ α ύ τ η ς ' και πάλιν ά γ γ ε λ ο ς Κ υ ρ ί ο υ
έ π έ α τη, χ a I ε Ι π ε τ ώ Π έ τ ρ α ) , π ε ρ ί ζ ω σ α ι x a i
ύ π ό δ η σ α ι τ ά σ α ν δ ά λ ι α ο ο V π ε ρ ι β α λ ο ϋ τ ό I μά
τι όν σ ο υ χ a I ά χ ο λ ο υ θ ε ί μ οι. Και μετ όλίγα· κ α \
ό Π έ τ ρ ο ς γ ε ν ό μ έ ν ο ς έν έ α ν τ ώ εί πε, ν νν ο I- 20
δ α ά ληθ ώ ς, ά τ ι έ ξ α π έ σ τ ε ι λ ε Κ ύ ρ ι ο ς ιό ν ά γ γ ε
λον α ύ τ ο ϋ, x a i έ ξ ε ί λετ ο μ ε έκ χ ε ιρ ό ς *Η ρώ δον,
καί π Α σ η ς τ ή ς π ρ ο σ δ ο κ ί α ς τ ο ϋ ha ο ν τ ώ ν Ί ον-
δ α ί ω ν . 'Ο μοίως φυλάττονσι xai τονς μικρούς, κατά τήν διδα
σκαλίαν τοϋ Σωτήρος ήμών τήν λέγονσαν λ έ γ ω γ άρ ύ μ ϊ ν , 25
δ τ ι o i ά γ γ ε λ ο ι α ύ τ ώ ν i ν ο ύ ρ αν ο ι ς διά π α ν τ ό ς
β λ έ π ο ν α ι τ ό π ρ ό σ ω π ο ν τ ο ϋ Π α τ ρ ό ς μ ο υ τ ο ν έν
ο ύ ρ α ν ο ϊ ς . *ΑχομΙ προσφέρονσιν είς τήν ύείαν μεγαλειότητα
τάς προσενχάς xai έλεημοσύνας μας, xai τάς | λοιπός αγαθοερ
γίας· όχι διατί τάχα ό Θεός νά μήν ϋειορή τάς έλεημοσύνας μας, 30
ή νά μή γροικφ ταϊς προσενχαϊς μας, fiâ διατί έχεϊνοι μεοι-
τενονσι διά* μάς. Καί έΐς τόν παλαιό ν νόμον, πριν δαθή 6 νόμος
12. Πρά. 5, 19 Π .16. U pi. 12, 7 fig', η*. Κ) >| 19. < Π ρ ά . 12> στίχ.
11 |α«χ. ιβ\ ONDK] || 25. Ματ. ι8, 10.
8 τοίς Ινθρηιποι; ί) | το6ς ΟΝΚ, αετούς D |] 9 Αχέμ·. şi Μ || 13 ήνο-.ξ· ΟΝ

II 24 6μ9(α>ς Ο |xpbc μικρό;>ς) τ4 μιχρΑ Λι^δ'.α O N D ÎC ^l^l γροϊχΛ ΟΝ || 32
δΐ* δμδς D.
20 Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ A*, it»·— * '
τοϋ Μωϋσέο>ς, έδιδάοκασιν ol Αγγελοι τόν νόμον, καί τήν

Φέλησιν τοϋ Θεοϋ είς τούς προτιάτοράς μας, καί χώς έδείχναοι
τήν όδόν τής σωτηρίας' καθώς τό μάρτυρα ό Ιερός Διονύσιος,
Καί ύστερον, άφ' ον έδόθηκεν ό νόμος, έδιδάοκασιν όδηγόντας
5 τους είς τό Αγαθόν. Καί τοϋτο ή Γραφή τό σημαδεύει, λέγουσα·
πώς οι άγγελοι έφαίνοντο είς τούς προφήτας, καί τούς έπρολέ-
γαοι τα μέλλοντα’ ως Αν είς τόν *Ιωσήφ, όποϋ ίδωκεν ό Αγγε
λος λόγον, νά προσέχη Από τήν Απόφασιν τοϋ 'Ε ρώ δον, είπών
έ γ ε ρ θ ε ί ς π α ρ ά λ α β ε τό π α ι δ ί ον χ α ί τ ή ν μη·
10 τ έ ρ α α ύ τ ο ϋ , χ α ί φ ε ϋ γ ε ε ί ς Α ί γ υ π τ ο ν , x a l ϊσθι
έ χ ε ι , έ ω ς Αν ε ϊ π ω σοι , μ έ λ λ ε ι γ ά ρ Η ρ ώ δ η ς
ζ η τ ε ϊ ν τ ό π α ι δ ί ο ν τ ο ϋ A π ο λ i a αι α ύ τ ό. Άχο-
μΐ χαί δταν έφοβεϊτο νά δουλεύη τής παρθένου, ό Αγγελος τοϋ
Κ υρίου τόν έθά^υνε, χαί τόν έδίδαξεν. *Αποκαλύπτουσιν ΑχομΙ
15 τάς Φείας ένεργείας. καθώς είς τόν καιρόν τής γεννήοεως Χρι
στοίί, άπεκάλνψαν είς τούς ποιμένας, δχι ό Χριστός έγεννήθηχεν
εις τήν Βηθλεέμ. Καί μέ τό πρόσταγμα τοϋ Θεοϋ, παραστέκοντας
τοπιχώς κάβα Ανθρώπου μας έλευθερώνονσιν Από χάθα κίνδυνον,
καί διώκουοι τόν έχθρόν τών ψυχών ήμών, όποϋ άπηνώς τιμωρώ
20 τόν Ανθρωπον, δταν καταλάβη πώ ς ό θεός τοϋ Ιδωχεν Αδειαν.
Καί πώς ό Αγγελος νά μας φνλάττη, τό ίχομεν φανερόν όαιό
τοϋτο όπου λέγει ή Γραφή, διά τόν έ)ζιίζοντα έπί Κ ύριον δτι
τ ο ϊ ς Αγ γ έ λ οι ς α ύ τ ο ϋ έν τ ε λ ε ι τ α ι π ε ρ I α ο ϋ, τ ο ϋ
δ ι α φ ν λ ά ξ α ι σ ε έν π ά α α ις τ α ϊ ς δ δ ο ϊ ς σ ον, έ π ί
25 χε ι ρ ώ ν ά ρ ο ν ο ί σε, μ ή π ο τ ε π ρ ο σ κ ό ψ η ς η ρ ό ς
λ ί θο ν τ ό ν π ό δ α σ ο υ .
*Ε ρ ώ τ η σ ι ς η'.
ΕΙς πόσος τάξεις διαιρούνται ol Αγγελοι;
’Α π ό κ ρ ι ο ι ς .
30 Καθώς λέγει ό Διονύσιος, είς ίννέα χορούς διαιροΰνται,
9. Ματ. 2,13 (| 13. M xt. 1 (ΜατΟ α’. κ'. ΟΚ] || 16. Αοι>, 2 [Λοοχ. β\ι’.
DK] Η22. Φαλ. 90,11 (Φαλ. < α*. ια'. Ν ; Φαλ. μα'. ια'. Κ| (Ρβ 90, 11 — 12 S).
! şi 4 έίίβχσχον D ||2 τ*ς| τοϋς ONDK ||3 μαρτορφ NDK ||4 *5ηγο0τ·ς
αύτοϋς D. όΐήγωντα; Κ cu nota următoare: «placuit accentum ponere
ia antepaenult. Est enim part. praes. recens faclum, et quidem nomio..
qui Supra certe itto accentu fuit insignitus p. 59. φανβρώνωντας p. 67. βι·
îdoxtuvta;». Μ II deaminte accentuând δίηγόντας || 17 παραστέκοντας D ||
18 μ&ς r ||20 πως K || 21 νά μ*; Κ.
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ A'. y.’-y.*\
21
xal ol έννέα τοϋτοι \είς τρεις τάξεις. Καί είς τόν πρώτον χορόν, ţ
jvoioxovvrai έκεΐνοι όπου είναι σιμώτερον είς τόν θεόν, olov
θρόνοι, Χερουβίμ, xal ΣεραφΙμ· είς τήν δευτέραν τάξιν, είναι
Έξοναίαι, Κυριότητες, καί Δυνάμεις' είς τήν τρίτην} “Αγγελοι,
'Αρχάγγελοι, ’ Αρχαί. Καί ούτως είναι διατεθειμένοι, όπου ol κα- s
τώτεροι Αγγελοι πέρνουσιν άπό τούς πλέον άπάνω τήν ΙΙλαμψιν,
καί τάς θείας ευεργεσίας. Οϋτοι ol άγγελοι έοταματίσασιν είς
χήν χάριν τοϋ θεοϋ αΙωνίως, Ιστωντας καί νά μή ουμφωνήοουοι
μέ τόν ίωσφόρον, νά έιαντιωθοϋοι τοϋ θεοϋ. Καί διά τοϋτο
πέρνοντβ£ τούτην τήν χάριν, δέν ήμπορονοι ποτέ νά οφάλουσιν, 10
4χι άπό τήν φύαιν τους, μά Από τήν χάριν τοϋ Θεοϋ. Καί τοϋ
τα τά σεσημειωμένα φθάνουοι πρός γνώσιν τών άγγέλων, καθ' δ~
οον Απαιτεί ό λόγος τής παρούαης αυντόμου διδασκαλίας τής όρ-
θοδόξου. Καί γνωρίζοντες ήμεϊς πώς μας βοηθοϋοι καί μεσι-
τεύουσι δι ημάς, είς πάπαν μας προσευχήν τούς έπικαλού/ιεθα, \s
νά παρακαλονοι δι ήμάς τόν θεόν, χαι μάλιστα τόν Αγγελον
Ιχεϊνον όποϋ είναι φύλακάς μας.
*Ε ρ ώ τ η σ ι ς κα\
Τίνα γνώμην πρέπει νά ίχωμεν διά τούς κακούς Αγγέλους;
Άπόκρισις. 20
Π ώ ς xal ol πονηροί Αγγελοι έπλαοθήκασιν άπό τόν θεόν
καλοί* διατί δ,τι έποίηοεν ό θεός, χαλόν τό έηοίησε. Μά έ-
κεινοι μέ τήν Ιδίαν τως θέλησιν έγενήκασι χαχοί, καθώς μάρ
τυρα ό Κύριος ήμων, διά τόν Αρχοντά τους, λέγων έ χ ε ϊ ν ο ς
άνθ ρ ω π ο κ τ όν ο ς fj ν Απ* ά ρ χ ^ ς * κ α ί έν τ $ ά λη- 25
θεί φ ο ύ χ Ι ο τ η χ ε ν δ τ ι ο ύ χ ί σ τ ι ν ά λ ή θ ε ι α έν
α ύ τ φ ’ Ατ α ν λ α λ ^ τ ά ψ ε ϋ δ ο ς, έ κ τ ώ ν Ι δ ί ω ν λαλει·
δτι ψ ε ύ ο τ η ς έ σ τ I χ α ι ό π α τ ή ρ α ύ τ ο ϋ . Τοϋτοι εί
ναι σί Αρχηγοί πάσης πονηρίας, βλάσφημοι της θείας μεγαλειό-
τητος, Αηστεώνες τών Ανθρωπίνων ψνχών, καί αυτοί, και τα 30
4. Λιον. κ*φ. 7, 04ρ*ν. *Ι«ρ. (cf. PG 3, 200) ||24 Ίω. 8, 44.
1 χαΐ >1ς] μ·ν add. D |τδν πρΦτον χορόν] -φ πρώτην τΛξιν Ν pe

m«rg., Κ in text || 2 οιμώτιρβ D || 3 *1ς] M add. D |tlvat om. K || 6 i-
λαμψιν D || 13 6 λόγος . . όρβοβόίου · ratio doctrinae Orthodoxac Confes*
sionis· In textul latin ; cf. M a l v y et V i i l e r , La Confession Or-
thodoxi, Parii 1927, p. 14 J| 14 μ*ς K||2l xal om. ONDK || 23 wţ] τους ONDK
I poptopţ ONDK ||29 φλάοφημοι M ||30 *η*τ»βντ·ς ΟΝ, AMMftMf N pe merg.
22 ΟΡβΟΛΟΧΟΣ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Α '. χ * ’ — * ϊ .
18 όργανά τως. Καθώς παραδίδωσιν |ή Γραφή, λέγονοα νήψαχ(

γ ρ η γ ο ρ ή σ α τ ε , δτι δ άντ ( δι κός υ μ ώ ν δ ι ά β ο λ ο ς
ώ ς λ έ ω ν ώ ρ ν ό μ έ ν ο ς π ε ρ ί π α τ ε ϊ, ζ η τ ώ ν τ ί ν α χ β.
τα n Iff. Μέ δλον τοϋτο, πρέπει νά ήξενρωμεν, πώ ς ol δαίμο.
5 νες δέν ήμποροϋσι νά μεταχειριοθοϋσι τήν δύναμίν τους είς
ίνα άνθρωπον ή και άλλο κτίομα, χωρίς νά συγχώρηση 6 θεός.
Καί τούτου μάρτυς ή Γραφή, λέγονσα- κ α ι π α ρ ε κ ά λ ο υ ν
α ύ τ ο ν οι δ α ί μ ο ν ε ς , λ έγον τ ες~ ε ΐ ε κ β ά λ λ ε ι ς ή.
μ ά ς , έ π ί τ ρ ε ψο ν ήμιν άπελθει ν ε ί ς τ ήν άγέ λην
10 τ ώ ν χοίρων· καί ε ί π ε ν α ύ τ ο ι ς υ π ά γ ε τ ε . Ά κ ο μί χαΐ
τοϋτο πρέπει καθ’ ένας νά ήξεύρη πώς δέν ήμποροϋαι νά άναγκά-
οονσι τον Ανθρωπον είς τό νά άμάρτη' μόνον μέ πειραομόν τόν
έξαπατονσι. Διατί ό άνθρωπος είναι αυτεξούσιος, καί είς τό
αύτεξούσιον, μήτε ό ίδιος θεός φέρνει κάν μίαν βίαν ή άνάγκψ.
15 Καί ίστωντας νά είναι κατακεκριμένοι είς τον αιώνα, ουδέποτε
γίνονται δεκτικοί ϋείας χάριτος, κατά τό είρημένον π ο ρ ε ύ ε αθε
άπ* έμ ο ϋ o l κατ η ρ α μ έ ν ο ι εΐ ς τό π ϋ ρ τό a i ώνι ον,
τ ό ή τ ο ι μ α ο μ έ ν ο ν τ φ δια βάλω κ α ί τ ο ι ς άγγέ-
λοι ς αύτοΰ.
20 *Ερώτη ο ις Γκ_β'.
Τίνα γνώμην πρέπει νά ίχ,ωμεν διά τήν άλλην κτίσιν;
*Α π δ κ ρ ιο ι ς.
Πώς ό θεός άπό τό μή είναι ίκαμε τά πάντα μέ τό
πρόσταγμά του- καί είς τά ϋστερον Ιπλασε τόν άνθρωπον, καί
25 τόν Ικαμεν αύθέντην απάνω είς δλην τήν κτίσιν, όπου είναι
υποκάτω τον ούρανον, λέγωντας' π ο ι ή σ ω μ ε ν ά ν θ ρ ω π ο ν
κατ* ε Ικ ρνα ή μ ε τ έρ αν κ α ί καθ' δ μ ο ί ώ o ir
κ α ι ά ρ χ έ τ ω σαν τ ώ ν Ι χ θ ύ ω ν τής ά α λ ά ο ο η ς ,
τ ών π ε τ ε ι ν ώ ν τ ο ϋ ο ύ ρ α ν ο ν , τ ώ ν κ τ η ν ώ ν , καί
30 π ά σ η ς τής γής. Τό άύτό λέγει καί ό Ιερός ψάλτης· κα
τ ά σ τ ηθας α ύ τόν έ π ϊ τ ά εργ α τ ώ ν χ ε ι ρ ώ ν ο ο ν
1.1 Πέτρ. 5, 8 («' Π*τρ. ι'. η ' . D] || 7. Ματ. 8, 31 || 16. Ματ. 25,
41 II 26. Γ·ν. 1 (Γ·ν. α \ χ ; \ DkJ||30. VaX. 8, 7 [<Ραλ. η'.ς’. Κ).
1 τως] των κ || 5-6 κφν Ινα ND || 14 χφν μίαν ΟΝΟ || 16 Μ ·ζ

χάριτος] (fife) d+ Ιαςχάριτος Ν, f ir i parentezfi Κ.
Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ Α\ κβ’ — κγ', 23
% άν τ α ύ π ά τ α | α ς υποκάτω τ ώ ν %ο δ ώ ν α ύ τ ο υ,
3ΐ ρό ft ατα κ α ι β ό ας' ά π ά σ α ς ' ίχ ι δ έ κ α ί χ ά κτήνη
χ οϋ πε δ ί ο ν τ ά π ε χ ε ι ν ά χ ον ούρα ν ο ϋ, κ α ί τ ο ύ ς
Ι χθνα ς της ΰαλ ά σσης , τ ά δ ι α π ο ρ ευ όμενα τρί-
βο ν ς & α λ α σ σ Ο)ν καί ανωτέρω' ή λ άττ ω σ α ς αύ τόν 5
β ρ α χ ύ τι n a ρ* αγγ έ λ ους , δ ό ξ η κ α ί χ ι μ ή έ σ χ ε -
φ ά ν ω ο ας αύ τ όν. Μά διατί δέν άφύλαξεν ό άνθρωπος τήν
έντολήν χοϋ θεοϋ είς τόν παράδεισον, δταν ήχον όθώος' μά από
ιόν άπηγορεvjaîvov καρπόν έπιασε καί $φαρε, διά τοΰτο | έστε- f
ρήθηκεν από χήν άξίαν του, καί άπό τήν κατάσταοιν όποϋ εϊ- 10
χεν είς χόν καιρόν τής αθωότητός του. Καί διωχθείς άπό χόν
παράδεισον, χοιοϋχος ίγινεν, δ,χι λόγής τόν περιγράφει δ προ-
φήχης, λέγωντ ας* ά ν θ ρ ω π ο ς έν τ ι μ ή ώ ν ού σ ν ν ή κ ε,
παρ α συν εβ λ ήθη χ ο ϊ ς κτ ή ν εσ ι το Ις ά ν ο σ τ ο ι ς,
κ α ί ώ μ ο ι ώθ η α ύ χ ο ΐ ς . Καί ήκουσεν δχι γή εϊ, κ α ί 15
εΐζ V Vν ά π ε λ ε ύ σ η .
’ Eg ώ χ η ο ι ς κγ'.
Π οια ήχον ή καχάστασις τής άνθρο>πίνης αθωότητας, ει-
χουν καθαρότητος και Λναμαρχησίας του;
*Α π ό κ ρ ι ο ι ς. 20
Δυο λογιών είναι ή κατάστασις χής ακακίας εϊτουν άθωό-
τητος (κατά τόν άγιον Βασίλειον). Ή πρώτη είναι μία προαι
ρετική άλλοτρίωσις άπό τάίς άμαρχίαις, ήγουν δταν λείπη ό
άνθρωπος μέ χήν Ιδίαν χου προαίρεσιν άπό τά αμαρτήματα, διά
τήν γυμνασίαν όποϋ Ιχει καί μακράν ουνήβειαν είς τά καλά. 25
Ή δευτέρα είναι ή άγνοια καί ή άπειρία τοϋ κακοΰ, ήγουν δταν
δεν γνωρίζη, οϋχε Ιδοκίμασε καθόλου χό κακόν ή διά χήν ήλικίαν
τον, ή δι άλλαις αίτίαις. Καί κατά τόν δεύτερον τούτον τρόπον
ήχον είς χόν Ά δ ά μ ή άθωότης καί ή άχακία, .πριν άμάρτη,
κατά πάσαν τελειότητα καί δικαιοσύνην έμφυτον, τόσον άπό τό 30
μέρος τής διανοίας, όσον καί άπό τό μέρος τής θελήσεως' είς
τήν διάνοιαν περικλείεται πάσα έπιστήμη, καί είς τήν ϋέλησιν
5. ·1ς χ6 αυτό (Φαλ. η*, ακχ. ς'. Ο] || 13. Φαλ. 48, 13 [Φαλ. μθ\κ’.
Κ) If 15. Γ*ν. 3. 19 II 22. Βχαιλ. «Ις τήν Αρχήν τβν Παροί, (cf. PG 31,
408-409).
2 άΐΜίσας Ο || 5 4νο*τέρς> Ο Ν || 9 έπ(αο* ΝΚ || 15 ώμοιώΟη Μ | Τ*1

Ο Ν (124 τοΟ D || 25 «’ς τ*| χαχ ά ONDK || 27 γνωρίζω ONDK.
24 ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α'. χγ'.
πάσα χρηατότης και καλοσύνη. ΔιατΙ γνωρίζοντας ό Ά δ άμ τόν

θεόν καλώχατα ( καθ' όσον είς τόν καιρόν έκεϊνον iov ήτον συν.
κεχωριιμένον, καί καθ’ δαον έπρεπε) μέ τοϋτο φπον έγνώριζε
τόν Θεόν, έγνώριζεν δλα τά πράγματα μετ' έκεϊνο , Και τούτον
5 εχομεν σημάδι, άνάμεσα είς τά Αλλα, όποϋ ^Λ βήκασιν βΐς τόν
Ά δάμ δλα τα ζώα, διά νά τώς δώογ) όνομα. Κ α ι τά ώνόμαοε
καθ' Ινα άπ* αν τά. Τό όποιον έγεννατο άπό το νά γνωρίζη τήν
φύσιν τως, δχι άπό άλλην μάθησιν, μόνον άπό τό νά μελετά
καί νά λογιάζχ\ περ± θεόν, καί τάς έκείνον^ρηστότητας. Περί
10 δέ τής ϋελήαεως, αϋτη πάντοτε ύποτάασετο είς τόν λόγον καλά
καί πάντοτε νά ήτον έλενθέρα, καί ήτοίφφονοία είς τόν άνθρω
πον νά άμάρχρ, ή νά μην άμάρτη. Καθώψέγεται είς τήν Γρα
φήν μ ή ε ί π η ς δ τ ι δ ι ά Κ ύ ρ ι ο ν φπ έ σ τ ην' δ γάρ
έ μ ί σ η σ ε ν, ο ύ π ο ι ή σ ε ι ς , μ ή ε ϊ π η ς δ τ ι α υ τ ό ς με
20 15 έ π λ ά ν η σ ε ν | ο ύ γ ά ρ χ ρ ε ί α ν Έχε ι &ν δ ρ ό ς ά-
μ α ρ τ ω λ ο ΰ . Π α ν β δ έ λ υ γ μ a i μ ί ο η σ εν ό Κ ύ ρ ι ο ς ,
x a l ο ύ κ Ι σ τ ιν ά γ α π η τ ό ν χ ο ϊ ς φ ο β ο υ μ έ ν ο ι ς α ύ-
τόν. .4 ν r ο ς έ ξ Αρχής i n ο ίη σ t v ά ν θρ ωπ ο ν , χ a i
ά φ ή χ εν α ύ τ ό ν έν χε ι ρ ί δ ι α β ο υ λ ί ο ν α ύ τοϋ.
20 Έ ά ν θέλ·ης σ υ ν τ η ρ ή σ ε ι ς ί ν τ ο λ ά ς , κ α ί π ί σ χ ι ν
ποιή σαι ευδοκίας. Παρέθ ^κέ σοι πυρ καί
ύ δ ω ρ , ο ύ έ άν θ έ λ η ς έ κ τ ε ν ϊ ϊ ς τ ή ν χ ε Χ ρ ά σον.
" Εναντι Α ν θ ρ ώ π ω ν ή ζ ω ή κα I ό θ ά ν α τ ο ς ’ καί
δ έ ά ν ε ύ δ ο χ ή σ η , δ ο θ ή σ e t a ι α ύ τ ω. Καί μετ' όλί-
25 γα- ο ύ κ έ ν ε τ ε ί λ α τ ο ο ύ ό εν i ά σ ε β ε ϊ ν, κ α ί ο ύ κ
έ δ ω χ εν Λν ε σ ιν ο ύ δ ev I α μ α ρ τ ά ν ε ι ν . ΕΙς χοιαύ-
την λοιπόν τής άθωότητος xal Μναμαρτηοίας χατάστασιν ήχον
6 Ανθρωπος δμοιος χοϊς Αγγέλοις. Μά ώς ăv έσφαλε μέ χήν
παράβασιν, τιαρευθύς είς χόν Ιδιον τόπον τον παραδείσου, πέρ-
30 νωνχας χήν χατάστασιν τής Αμαρτίας, έγίνηκε Φνηχός. Ούτο»
γάρ ή Αγία Γραφή παραδίδωσι, λέγουσα· τ ά όψ ώ ν ια χ ή ς
ά μ α ρχ ία ς θ ά ν α τ ο ς . Καί χόχε παρευθύς έχασε χήν τε
λειότητα χοϋ λόγου xal τής γνώσεως· xal ή θέλησις έκλινε πε
ρισσότερον είς χό χαχόν, παρά είς τό χαλάν. Καί ούτως ή
35 χατάστασις xrfc Αθωότητος χα) Λχαχίηc. înrowmc ν·Φ ’’ά
13. 2«(ρ. 15. 11 II 25. |<η*χ. χ'. Κ]*\
\ 31. ‘Ρω. 6, 23.
5 οημΑλα ONDK |Ιφβρθήχβσιν Ο || 6 ι®ς] τούς ONDK ||7 4*ftvAxo D
II 8 το;) χοος ONDK || 10 δπιτβίσσβτο Κ || 11 έλβυβρα Μ lapsus cal»mi.
ΟΡΘΟΛΟΕΟΣ ΟΜ ΟΛ ΟΓΙΑ, Α’. κγ'- κΐ\ δ5
<5οχιμάογ] τό χαχόν, αλλαξεν είς χατάστασιν αμαρτίας■καί ό τέ

λειος άνθρωπος τόσον 4ταπεινώθηχεν, ώστε νά λέγη μέ Ιόν Δα
βίδ' έ γ ώ δ έ ε i μ ι ο χ ώ λ η ξ χ α ι ον χ Αν 9 ρ ω Λος.
Έ ρ ώ τ η ο ις χδ'.
Είναι τάχα &λοι ol διθροκιοι υποκείμενοι είς την αυτήν 5
άμαρτίαν;
’ Α π ό κ ρ ι σ ις.
Καθώς δλοι ol Ανθρωποι ήσαν είς τήν χατάστασιν τής ά-
θωότητος είς τόν Ά όάμ, τέτοιας λογήςn(al άφ’ οϋ έσφαλεν, δλοι
ξοφαλαν είς αντόν, xai ίμειναν είς *Την κατάστασιν τής άμαρ- 10
τΐας. Δια τοϋτο όχι μόνον είς την αμαρτίαν νπόχεινται, μά
xai είς τήν τιμωρίαν διά τήν ΗΒρτ/αν. 'Η όποια τιμωρία γνω
ρίζεται μέ τούτην τήν Απόφαοιν τοϋ θεοϋ■ jf δ * έν ή μ έ ρ α
<ρ ά γ η τ $ ά π * α ύ χ ο ϋ , θ α ν ά τ φ Α π ο θα ν ε ΐ ο θε . Τό
αύτό xai ό απόστολος Αναφέρνωντας λέγει· ώ σ π ε ρ δ ι ί- 15
νός Ανθ ρ ώ π ο ν ή Α μ α ρ τ ί α ε ίς τόν χ ό ο μ ρ ν έ Ιο ήλ
θε, χ α ϊ δ.ίά τ ή ς Α μ α ρ τ ί α ς ό θ ά ν α τ ο ς , χαι ο ϋ τως
είς π ά ν τ α ς Α ν θ ρ ώ π ο υ ς ό ‘θ ά ν α τ ο ς δ ιή λθ ε ν, έφ*
.φ η Αν τ ε ς ή μ α ρ τ ον. «dm τήν όποΧαν Αφορμήν άκομί είς
τήν κοιλίαν τής μητρός μας, ονλλαμβανόμεϋα μέ τήν Αμαρτίαν 20
τούτην xai γεννώμεθα, χαθώς λέγει ό Ιερός ψάλτης’ Ι δ ο ύ γ Αρ
έν Αν ο μ ί α ι ς α ν ν ελή φθη ν, x a i έν ά μ α ρ τ ί α ι ς £-
χ ί α σ η σ έ μ ε ή μ ή τ η ρ μ ον. Και χαλεϊται τό αμάρτημα
τοϋτο προπατοριχόν. Πρώτον μέν διατί προτήτερα | Απ' αυτό, ό
άνθρωπος δέν ήθελε μολυνθή Από χΑν ένα Άλλο αμάρτημα. Κα· 25
λα xai ό διάβολος νά ήχον διεφθαρμένος μέ τήν Αμαρτίαν τον,
άπό τοϋ όποιον τήν μαραχίνηοιν, χαι είς τόν Ανθρωπον έβλά-
οτηοε τό λεγόμενον!τοϋτο προπατοριχόν Αμάρτημα' είς τό ο
ποίον xai ό *Αδάμ όπον χό Ιχαμεν, είναι ύποχείμενος, χαι
ήμεϊς όποϋ χαχαβαίνομεν Απ αύτόν. Δεύτερον, διατί ό Ανθρω- 30
πος δέν σνλλαμβάνεται παρά έν Αμαρτίφ.
3. <Τ«λ. 23 [ν·λ. κ*'. ΟΝ, Φ«λμ. χ«\ ζ\ D, Φαλ. κ|' ς'. κ] (Psalm
21, 7 Ş| (I 13. Γ·ν. 2. 17 (Ι 15. 'Ρα. 5. 12 || 21. Φ«λ. 50 (Φβλμ. ν'. ς'. D,
Φαλ. να'.ζ\ 1C (Psalm 50, 7 S).
3 β ΐμ ΐ ONDC (βίμι S) || 13 Î®' &ν ήμ4ρ<? ONDK || 25 κφν ΟΝ \

\
25-26 χχ\% «pro vulfati κ*λ&* Κ || 30 fiitou ONDK.
ορβΟΑοιυχ h |
Έ ρ ώ τ ηοις χ Β
Επειδή ό θεός έγνώριζε τον ’ Αόάμ, πώψΑελλε νά
λη, διαΛτόν Ιπλαοε;
*.,Α π ό κ ρ ι ο ι ς.
5 *ίΟ]ίΐ μόνον διά τήν άμαρτίαν τον^^Αδά/iţ άλλα καί διά.
τήν J κακίαν τοϋ έωσφόρον, χαί πριν τόν ψάμει ήξενρε καλώ-
τ α τ Λ α ί διά χάθα μιχρόν λογισμόν, χαί διοΛ<άθα χτίσμα τI
î/i& jflv â λογιάση χαί νά χάμη. M i δλον ^B>ro δέν ήθέλησερ
οχι to άνθρώηινον άμάρτημα, ή τον Μ&βόλο ή πονηριά,
10 ) 1χήβΛ^ήν Φείαν του αγαθότητα. Διά φ Κ Λ υοιν λοιπόν μεγα·
λήτεςην τής άγαθότητός τονI ίπλαοε τόν^Βε/.ον εκείνον χαλόν,
καί αύτός με τήν ίδιαν τον ϋέληοιν χαι ^Β οαίρεσιν έγίνηχε κα·
κός'χόμοίως χαί τόν άνθρωπον όποϋ ^ Η / μέ τήν παραχί-
νησιιι έχείνου. M i δλον τοϋτο είς τόν^^Λμοπον 6 θεός φκο~
15 Λνόμησεν άτι μέ τήν άμαρτίαν έχείνον. πΜιοσότερον νά λάμψη ή
τοϋ θεοϋ άγαθότης' έπειόή είχε νά miMuin τόν μονογενή τον
Υίόν, είς τήν κοιλάδα ταντην τής γήςΛτά πάρη σάρκα άπό τήν
καθαρωτάτην ΠαρθένονI Η τήν συνεργίαν τοϋ άγιου Πνεύματος,
διά νά έξαγοράση τόν άνθρωπον, χαί νά τόν άναβάσγ) είς τήν
20 βασιλείαν τον μέ μεγαλήτερην δόξαν ηαρά όπου ήτον είς τον
παράδεισον, διά αίαχντην τοϋ διαβόλου. Και διά τοϋτο ή άμαρ-
τία έχείνη δέν έμπόδιοε τόν θεό*, να μήν πλάση τόν άνθρωπον.
Έρώτησ%$ κς.
ΛΑν 6 θεός έγνώριζε τά πάντα πρίν τά χτίσει, τάχα χαί
25 δλα τά έπροdioiaεν όμοίως χαλά mii χαχά, νά μή γίνουνται άλ~
λοιώς, παρά καθώς γίνουνται; W »
ιΑ π ό κ ρ ϊ σ ι ς .
IΟ θεός ηρίν τής χτίσεωΜτοϋ κόσμου δλα τά πράγματα^
τά έ%ρογνώοιζε, μά μόνα τάΉ κι 0 ά έπροώριοεν (φ ς λέγει ό li· ,
20 (ώζ Δαμασκηνός) διατί τά νά προωρίζη τά κακά, είναι έναν·
τίαν είς τήν ϋείαν άγαθότητα. Κακόν δέ νόμιζε μόνον τήν άμαρτίαν’
9. Λαμας. βιβ. 2 χβφ. 27 || 30. Λαμα. βιβ. 2 χβφ. 30 |cf. Ρ Ο 94, 969).
5-6 ’'Οχι μόνον tf)v Αμαρτίαν toft ‘ ΛΪΑμ ή ξ η ρ ι ν 6 θ>6;, Αλλά κ«1
τήν χαχίαν τοΟ έωσφόροο, x a l *piv νΑ τάν χΑμ·ι ή ξ·ο ρ · χαλώτατα, D |) 1
χτίσμα) «an χΑμβμβ» Ν pe marg-, κΑμβομα κ Ιο text || 10·11 ţi 20 μβ^αλητέρην
I ϋ 15 9 ΒΒ Ν pe m arg., I (η text || 20 ήτον) ·1χ·ν D ff24 x tto ţ D, Ν
pe marg. dupft care Ε m text.
()! ή ι >λ o x o j ^ H Μο Λ Ο Π λ . Λ' κ ς ' - κ ζ ' . 'm tK r 2~
Ιπειδή ονόένα κυρίως κακόν ενρίσχεται είς τόν κόσμον. μό

νον ή αμαρτία, r όποια είναι ή παράβασις τον θείου νόμον
χαι τής θείας Τά δέ Ιπίλοιπα όποϋ δ 'θεό: μας τι-
μωρα διά τάς άμαρτ&ις ■ μας, οΙον ϋανατικά, πολέμοι, άσθένειαι
nai τά 6μοια, λέγοΛΜ κακά ώς ηρός ήμάς, διατί μάς φέρονοιν $
όδύνας καί λνπας \όποϋ άποτρεπόμεθα. Μά έΐγ τόν θεόν δ&
είναι κακά· διατί εχουοι δύναμίν Αγαϋον^^βειδή τιμωρώντας
ημάς μετ’ αυτά, μάς παρακινά είς τδ Αγαθόν. Καί δταν λέγει ή
Γραφή' e l &oit lî κ α κ ί α έν % ό λ ε ιψ ή ν Κ ύ ρ ι ο ς ούκ
ί π ο ί η σ εν, υνομάζίϊ^τήν δικαίαν Λαίδ? · · ν τον θεον, κακίαν, ιο Κ $>1
Άκομί έκεϊνα μόνον δ θεός προορίζει κατά τήν σοφίαν και δι
καιοσύνην τονβόποϋ δέν στέκοννται 'είς τήν έξονσίαν τήν έδικήν
μας νά γενοϋΛ Μά έκεϊνα τό:Ηρα0α ότιοϋ στέκοννται είς τήν
ίξονσίαν μας νά γενοϋαι, ταΚΛορίζει, συντρέχων και αύτός
χατά τήν rvdeHÎOv τον μέ τήν ψέλησίν μας· τό όποιον δέν Αναι- 15
ρέΐ τήν φνφν τον αυτεξουσίου.
’ Ε ρ ώ ι η ο ι ς κ ζ'.
Τι είναι τό αντεξούοιον;
*Α π ό κ ρ ι ο ι ς.
Τό αντεξονσίον τον Ανθρώπου είναι μία ϋέληοις έλενΟέρα 20 /. 25
καί Απολέλνμένη. Καί γφνάται Από τόν λογαριασμόν, εϊτονν
λογιηάν, είς τό νά ένεργ$ τό άγαθόν ή τό καχόν· έπειδή τά λο
γικά κτίοματα πρέπει νά Ιχο^σι φνσιν εξουαιαστικήν, καί νά τήν
μεταχειρίζοννται έλενθέρι όδηγονντος τον λόγον. Καί οϋτος ό
λόγος, δταν ό άνθρωποί ήταν είς τήν χατάστασιν τής αθωότητος, 25
ήγονν πρϊν άμάρτη, ήτοι Αδιάφθορος είς τήν τελειότητά τον καί |
διά τήν Αμαρτίαν ΜΜβάρη. Μ ά ή Φέλησις, καλά καΐνά ίμεινεν
Αβλαβη, είς τό νά ituOvjiq τό καλόν ή τό καχόν, εγινε μ' δλον
τοϋτο είς κάποιους, Iπλέον έπιρρεπής καί κλίνει πρός τό κακόν
χαι είς άλλους πρός τό καλόν. Δια τό όποιον ό μέγας Βασίλειος 30
2. ‘Ο βότός < D a m a « c h in > , βΐς χ6 πβρί δύο ^βλήαβων τοϋ Χρισχοΰ

(ci. PG 95, 180} Κ 5. Βασιλ. Ό μιλ. 9, fit*. οόχ αίτιος xffiv χαχβν 6 θβός
[—ούχ lot* τβν χαχΑν α,Χ-αος 6 β ·ές D) (cf. PG 31, 333) || 9. Ά μώς, 3, 6.
3, Ι ţi 13 8χοο O N K jl 9 λση Μ || 14 προγνβρίζιι «p ro vulg :

χροορίζβι I Κ [| 21 ·Ττοον| (ti) add. Ν, ffiră parentezfi Κ | 27 χβλφ Κ,
Αν χαλά D II 28 Αβλαβή; N pe marg., K In text.
28 Ο Ρ Θ Ο Λ Ο Ε 0 2 Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Α ’ . κ ζ ’— κ η
λέγει οϋτως' ά π ό τ ή ν Ι δ ί α ν τ ο ν ϋ έ λ η σ ι ν ] κ α ι προ·

α ί ρ ε σ ι ν ό χα θ ε ί ς ή α π ο ρ ε ί νά ε ί ν α ι fj ο π έ ρ μ α
ά γ ι ο ν , ή τ ό i v α ν τ (ο ν . " A x o v o o v τ ο ν Π α ύ λ ο υ H.
γονχος· i ν Χ ρ ι σ τ ψ Ί η ο ο ϋ διά τ ο ϋ ew α γ γ ε λ ί α ν
5 έ γ ώ ν/ιάς έγέννηοα- χα ι έ χ ε ι ν α χ ά λόγια <J.
π ο υ λίγε r δ ο ο ι δ ε ίλαβον α ύ χ όν, m& δ ω χ ε ν α&
τ ο ϊ ς ε ξ ο υ ο ( α ν χ έ χ ν α θ ε ο ϋ γ ε ν έ σΟ αι . Δείχνει ο
άγιοςI τούτος διδάσκαλος πώ ς χαλά χαι ή Ανθρώπινη Φέληοις
έβλάβη μ έ τό ηροπατοριχόν άμάρτημα, μ ’ 4λον ζοϋτο καί τώρα
10 χαχά χόν παρόντα καιρόνI είς χήν προαίρεσην τον καθ' ενός ori-
χεται τό νά είναι καλός καί χέχνον θ εοϋ, 4} χαχός χαι νίός
διαβόλου’ δλον χοϋχο είναι είς χό χέρι χαϊ έξονοίαν χον άνθρω
πον. Καί είς fiiv χό χαλόν, ή θεία χάρις, ανμβοηθφ- αλλά καί
άπό χό χαχόν ή Ιδία γυρίζει χόν Ανθρωπον, χωρίς νά άναγχάοη
15 τό αυτεξούσιον τοϋ άνθρωπον.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς χη\
*Επειδή καί οί άνθρωποι γεννονται είς τήν χατάστασιν τής
αμαρτίας, τάχα μόνον τό σώμα elvai άπό χό σπέρμα χοϋ Άδάμ,
ή μαζί χαϊ ή ψνχή;
20 Άπόχριαις.
Τό σώμα χό άιύρώπινον άπό χό} σπέρμα χοϋ Ά δάμ κατα-
* 24 βαίνει· μά ή ψνχή |γίνεχαι άπό χόν θεόν, καθώς λέγει ή Γραφή·.
ό Κ ύ ρ ι ο ς i χ χ ε ί ν ω ν ο ύ ρ α ν ό ν, χ a i θ ε μ ε λ ί ω ν
γ ή ν χ α ι π λ ά σ σ ω ν π ν ε ϋ μ α ά ν θ ρ ω π ο ν έ ν α ντώ.
25 Kai άλλαχοϋ· x a l έ π ι σ τ ρ έ\ψ η ό χ ο ϋ ς i n i χήν
γ η ν , ώ ς ή ν κ α ί χό π ν $ ϋ μ α έ π ι σ τ ρ έ γ η η ρ ό ς
χόν θ ε ό ν , δ ς Ι δ ω χ εν α ύ χ ό. Π ρός χούτοις &ν ή ψυ
χή ήθελεν είναι άπό χό σπέρμα χοϋ ανθρώπου, μαζί μέ χό
χορμί ήθελε σνναποθνήσχειν· χαϊ ήθελε διαλνθή είς χοϋν. Τοϋ
30 όποιου τό έναντίον βλέπομεν είς χήν Γραφήν, έχει όποϋ ό
Χρισχός ομιλώντας τοϋ ληοχοϋ είς χόν σχαυρόν, είπεν ά μ ή ν λί
γα» ο ο ι , σ ή μ ε ρ ο ν μ ε τ ' ί μ ο ϋ i o j j iv τ φ π α ρ α δ ε ί σ ψ .
Διατί τό χορμίν του ίμεινεν ele τόν σταυρόν, ή δέ ψνγή τον.
1. Βασιλ. 14 ·1ς τόν Ήβ. (cf, ΡΟ 30, 612) || 3. 1 Κορ. 4. 15 || 6 .

Ία . 1. 12 || 23. Ζ«χ. 12. 1 || 25. ’βχκλη. 12, 7 || 31. Λοο. 23. 43
5-691 30 6noo ΟΝΚ ||9 κρωπβτορικόν D || 17 γβνοβντ» ONDK || 18

Anb) τό om., ONDK || 25 έιαοτρέψη ΝΚ ||3Ι ληστοβ Μ || 32 Ιση Ο.
Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . A ' xr, — y.ft-
89
ό)ς πνενμα αθάνατον, έπήγε μαζί μέ τόν Χριαχόν είς τ<ϋ>παρά

δεισον. Μά άν ήθελεν είναι άπό χό οπέρμα τοΰ Ανθρωποι>. μαζί
μέ χό κορμί ήθελε>- Αποθάνη είς τόν σταυρόν. '“Επειτα 0k πώς
έθέλασιν ι)μπορέσει νά άληθενσονσι τά λόγια χοϋ Μνρίου ήμών,
faov εϊπεν ο ύ χ ά ν έ γ ν ω χ ε χό φηθέν ύ μ ί ν ύ π ό τον 5
θ ε ο ϋ λέγοντ ος* έ γ ώ ε ί μ ι ό θ ε ό ς ' Α β ρ α ά μ , και
ό θ ε ό ς Ί σ α ά χ , καί δ θ ε ό ς Ι α κ ώ β ; ο ύ χ ίσχιν
ό θ ε ό ς , θ ε ό ς ν ε κ ρ ώ ν , Α λ λ ά ζ ώ /τ 5 ν. Τό όποΧον πρέ-
πει νά γροικάται 8χι διά χό α&μα, Αλ).ά δια χήν ψυχήν διατί τά
σώματα χών νεκρών είς χουν Ανελύθησαι μά ΑληΟενει δ λόγος ία
διά χήν ψνχήνψ ή οποία Ιστωντας και νά είναι ζώσα, είς κάθα
καιρόν, σχέκετΦι Εμπροσθεν είς τάΡσεον. Μά ăv ήθελεν είναι
Iκαί αύχή άπό 'ϊό ίδιον σπέρμα Ί^πον είναι καί χό κορμί, μαζί
έθέλασι ανναποθνήσκειν. Καί δίδεται Από χόν θεόν ή ψυχή,
άφ’ οϋ i>nyavt00fl τό κορμί, και γένη έπιχήδεισν είς χήν ύπσ- 15
δοχήν χηςί καί δταν δίδοιαι είς αύχό, χύνεται είς δλον τό κορ
μί, ώς άν χό πΰρ είς τό άναμμέναν σίδερον μά μέ πλέον έξαί-
ρεχον λόγον ενρίσκεχαι είς χήν κεφαλήν καί είς χήν καρδίαν.
*Ε ρ ώχ η ο ις κΟ'.
’Επειδή ό θεός είναι ποιητής πάντων, λοιπόν πρέπει καί 20
όλωνών νά προιναχαι-
’ Λ π ό κ ρ ι α ις.
Οντως είναι ή Αλήθεια· Από μικροϋ έως μεγάλου δλα τά

γνωρίζει με ακρίβειαν tştal όλωνών προνοάχαι, καθ' ενός δσα
έκαμε' καθώς ήμπορονμεν νά τά γνωρίσωμεν άπό τά ?.ό}·ια τον 25
Χρισχοϋ, όποϋ λέγει· *ο ύ χ ΐ δ ύ ο σ τ ρο υ θ ι ά Ασ σ α ρ ί ο υ
π ω λ ε ϊχ a t; x a i Ιν έ ζ α ύ τ ώ ν ού πεσεΐ χ αι έπί χήν
γήν, άν ε υ τ ο ϋ Π α τ ρ ό ς ύ μ ώ ν υ μ ώ ν δ έ a t τ ρί χε ς
τ ή ς κ ε φ α λ ή ς π ά σ α ι ήρ ι Ομ ημ έ ναι \ε Ι οι ν . *Η πρό- 1.25
νοια τούτη φανερώνεται xal είς τήν παλαιάν Γραφήν μέ τό 30
στόμα το δαβιδιχόν, δταν λέγει· ο I όφθ ά'λμοί π ό ν τ ω ν
5. Ματ. 22, 31 (Mat. 22. 32—33ΐ)|| 17. Ααμ. I, 17 (cf. PG 94, 853)
om. Κ (Ι 26. Ματ. 10, 29 || 31. Φαλ. 144, 16 [Φαλ. ρμβ'.ιβ'.Κ].
5 f i 13 δποο Ο Ν Κ ||6 άβ ρα άμ Μ || 11δηοΐα D ||14 δίβοτα* ΟΝΚ ||15 ţiv ţ

DK II 17 οίθηρον D. ||21 κρονοΑται; ΟΝΚ ||26 δποο ONDK ||31 Âcipraxiv MD.
U r V lia W A U A U f l U A U I I Λ. Λ . w τ— Λ .
β ΐς o i έ λ π ί ζ ο ν οι ( Κ ύ ρ ι ε ) χ α ί σ ι) δ ί δ ω ς τήν
τ ρ ο φ ή ν α ύ τ ώ ν έν ε ύ χ α ι - ρ ί φ* Α ν ο ί γ ε ι ς ο ύ τήν
χ ε ϊ ρ ά ο ο ν, x a i έ μ π ι π λ φ ς π α ν ζ ώ ο ν ε ϋ δ ο χ ί α ς .
*Ερ ώ τ η ο ι ς λ'.
5 Ταντό είναι τάχα είς τά θεϊατ1Ίφόγνωπις, προορισμός
xai πρόνοια;
' Α π ό x ρ ιο ι ς.
Πρόγνωσις. προορισμός xai πρόνοια είναι διαφορετικαϊς
ίνεργείαις εις τά θεία’ διατί ή πρόνοισ^ΜΗρέρεται είς τά κτιστά
10 πράγματα’ μ ά ή πρόγνωσις χαί ό προορισμός είναι είς τόν
Θεόν, πριν. παρά νά γενονοιν όλα τά χτίσματα, χαλά χαί μέ
διαφορετιχόν τρόπον. 'Η πρόγνωσις είναι μία γνώσις ιών μελ
λόντων, χωρίς περιορισμόν τών ειδών, ήγονν χωρίς νά διορίζjj
τι xai τί νά γένη. .Ο δέ χατά πρόγνωσιν προορισμός είναι δια-
15 ριομός τών ειδών, ήγονν διορίζει χαι τι μέλλει νά γένη, μ ά
μόνον τό χαλόν, χαί 8χι τό xaxdv διατί άν έδιώριζε χαί τη
χαχόν, ήθελεν είναι έ,αντίος είς τήν φνοιχήν αγαθότητα τοϋ
Θεοϋ. Διά τοϋτο εϋλόγως ήμπορονμεν νά είποϋμεν, Από τά
καθ' ήμάς, πώς εις τόν Θεόν, πρώτον είναι είς τήν τάξιν ή
20 πρόγνωσις, δεύτερον ό προορισμός' έπειτα μετά τήν χτίσιν Ακο
λουθεί ή πρόνοια τών χτισμάτων. Τό όποιον ό Απόστολος
φανερά μας τό έδίόαξε, λέγωντας" ό τ ι ο ϋ ς π ρ ο έ γ ν ω , τ ον-
χο ν ς χ α ί π ρ ο ώ ρ ι σε ν' ο ϋ ς δ έ π ρ ο ώ ρ ι ο ε, το ύ τ ο ν ς
κ α ί έ κ ά λ ε σ ε ' χ α ί ο ϋ ς έχ ά λ ε σ ε , τ ο ύ τ ο υ ς χ α ί έδι-
25 κ α ί ω ο ε ν ο ν ς δ έ έ δ ι χ α ί ω σ ε, τ ο ύ τ ο ν ς χ α ί έ δ ό-
£ α σ ε . Καί ό τοιοϋτος λογισμός πρέπει νά είναι διά μόνον τόν
άνθρωπον· διατί τά Αλλα χτίσματα (έξω Από τονς Αγγέλους
όποϋ είναι είς βεβαίαν χαί άχίνδννον χατάστασιν) δέν περιχρα-
τοννται εις τόν προορισμόν έπειδή δέν Κχονσιν αντεξονσίον'
30 καί διά τοϋτο δέν είναι είς αύτά xâv ένα Αμάρτημα, χαί 6,τι
/. 26 χάμνονσιν, δλον εχεΐνο τό | χάμνονοιν άπό τήν φ ύσιν χαί διά
τοϋτο, μήτε τιμωρούνται μήτε δοξάζονται.
22. aP ». 8, 29.
3 χιΐράν σου U |έμπιπλ&ς OND || 5 Τ αότ6 OD, Ταδτδ ΝΚ || 11 καλφ

ΟΝΚ, &ν καλά D || 22 φανκρ^ μας OND, — μδς Κ |( 28 £που ΟΝΚ (| 30 xfv
ΟΝ jj 31 φ6οιν| την add. D.
Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Α". λ * -λγ. 31
Έ ρ ώ τ η ο ι ς λα'.
Ά:χό τοϋτο τό άρθρον τής πίσχεως, τί αλ/.ο μανθάνομεν
περί θεοϋ καί τών κτιαμάτων;
Άπόκρισις.
*0,τι άγαθόν ήμτιορεις νά λογιάσ^ς, δλον τοϋτο Απόδος είς 5
τόν θεόν, τόν άχρως άγαθόν. ώς Λν είς αΐτίαγ καί Αρχήν. Καί
δ,τι χακόν είν α ι τοϋτο ήξενρε πως είναι ξένον καί μακράν
fat έκεϊνον, δχι κατά τόν τόπον, μά κατά τήν φύσιν περί δέ
κτίσεως, καθ' δοον άπ εκείνον επλάαθη τό άγαθόν. είναι και
αύτή Αγαθή' μά μέ τούτην τήν διαίρεσιν, orαν ή λογική και αύ- 1®
χεξούοιος κτίοις άποστατήσrj άπό τόν θεόν, είναι κακή· δχι
διατί τέτοΐας λογής έκτίοθήκέ' μά διά τά παράλογά της έργα·
μά ή Άλογος κτίοις, όποϋ δέν εχει. αυτεξούσιον, είναι καλή μέ
κάθε τρόπον είς τήν φύσιν της.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς λβ\ 15
Ποιον είναι τό δεύτερον άρθρον τής πίοτεως;
Άπόκρισις.
Κα ί εί ς Ι να Κ ύ ρ ι ο ν Ί η α ο ν ν Χριστόν, τόν
ΥΙόν τ οϋ θ ε ο ϋ , r ό ν μονογ ενή, τόν έκ τον Π α-
τρός γ ε ν ν ηθέ ν τ α πρό π ά ν τ ω ν τών αιώνων, φώς 20
έκ φ ω τ ό ς , θε ό ν άληθινόν, έκ θε ο ϋ αληθινού
γ ε ν ν η θ έ ν τ α , ού π ο ι η θ έ ν τ α , ό μ ο ο ύ σ ι ο ν τ φ Π α-
τ ρΐ, δ ι ο ϋ τ ά π ά ν τ α έ γ έ ν ε τ ο.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς λγ'.
Τί διδάοκει τονς όρθοδόξονς τοϋτο τό αρθρον τής πίατεως; 25
Ά πόκριοις.
Δύο πράγματα έρμηνεύει- πρώτον πώς ό ΥΙός τοϋ θεοϋ
ό Ίη οοϋς Χριστός είναι θεός άΐδιος, γεννημένος Από τήν Ιδίαν
φύσιν τοϋ Πατρός. όμότιμος καί όμόδοξος τφ Πατρ(· ώς αύτός
περί έαντοϋ είπε■ x a l ν ϋ ν , δ ό ξ α σ ό ν μ ε αύ Π άτερ 30
π α ρ ά α ε α ν τ ω , τ η δ ό ξ η η ε Ιχον π ρ ό τ ο ν τόν
30. *1ω. 17. 5.
5 Ό ,ιι ON I I 13 6xco ΟΝΚ. ||21-22 άληΟινοδ, γβννηθένχα Κ, textul

latin: d e D eo vero, geoitum|| 22-23 ΠατρΙ Βι’οδ Μ.
32 Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ Ο Μ Ο Λ Ο ΓΙΑ , Α\ λ γ ’— λ5\
κ ο α μ ον ε ί ν α ι π α ρ ά oof. Λεντερον, είς τό Λρθρον τοΰτο ή

διδασκαλία αΰτη εύρίσκεται, ήγονν π ώ ς δ 'Ιησούς Χριστός
είναι ποιητής, δχι μόνον τών πραγμάτων, Αλλα xai αύτοϋ τοϋ
• χρόνου xai τοϋ αΐώνος* είς τόν όποιον τά δντα έγενήκαοι· καθώς
5 είπεν 6 Απόστολος' δ ι' ο ϋ χ a l τ ο ύ ς α ί ώ ν α ς έ π ο ίη σ ε·
Περί δε τών δντων, λέγει ό ' Ιωάννης δ ευαγγελιστής· ό κ ό ο-
μ ο ς δ ι* α ύ τ ο ν έγ έν ε τ ο, χ α ι δ κ ό σ μ ο ς α ύ τ ό ν ο ύ χ
.. ι
Έρώτησις Μ\
10 Τά δυο λόγια τοΰτα δποΰ είναι βαλμένα είς τό αρθρον
τοϋτο, Ίη οονν Χρίστον, τί σημαίνονσι;
Ά π ό χ ρ ι σ ι ς.
Τό Ίη σο ϋς σημαίνει Σωτήρ, καθώς ό Αρχάγγελος ήρμή-
νενσε, λέγων πρός τόν *Ιο>σήφ· τ έ ζ ε τ α ι δέ υ Ι ό ν, χαί
15 κ α λ έ σ εις τ ό ά ν ο μ α α ύ τ ο ϋ 'Ιησονν αύτός γάό
σ ώ σ ε ι τόν λ α ό ν α ύ τ ο ϋ άπό τών Αμαρτιών αύ-
τ ών . Κ αί διά τοϋτο μέ εϋλογον λογαριασμόν, το άνομα τοΰτο
δέν ήμπορεϊ ποτέ νά άποδοΟη κνρίως, είς τόν κόσμον τοΰτον,
άλλου τινός. παρά είς τόν Κύριον ήμών καί Σ ωτήρα όποϋ
28 20 I έλευθέρωσεν δλον το γένος τών ανθρώπων Από τήν αΐώνισν σχλα-
βίαν τών δαιμόνων. Ό δέ Χριστός σημαίνει Αλειμμένος' διατί
είς τόν παλαιόν νόμον ol Αλειμμένοι ώτομάζόυνταν χριστοί, ή
γονν ol Ιερεϊς, ol βασιλείς, χαί ol προφήταί' είς τά όποϊα τοΰ
τα τρία ό Χριστός έχρίσΟη, δχι κατά ■τρόπον κοινόν, ώ ς άν
25 τούς άλλους, μ ά έξαιρέτως Από άλονς τούς άλλους χριστούς, ώς
Αναφέρει περί αύτον 6 ψαλμωδός' ή γ άτι η σ α ς δικαιο
σύνην, καί έμ ί α η ο α ς Αν ο μ I αν , διά τοΰτο i-
χ ρ ι σ έ σε δ θεός δ θεός σου S λ α ι ον Αγαλλιά-
30 σεως, παρά τούς μετόχους σον. Κ αί τούτη ή χρίαις
πρέπει νά γροιχάται περί τοϋ Αγίου πνεύματος, άτι έχρίσθη μέ
τό Π νενμα τό άγιον κατά τό είρημένον διΑ τον προφήτου
5. Έβρ. 1. 2 II 6. Ί α . 1, 10 || 14. Ματ. 1, 21 || 26. Φαλ. 44 |Φ«λ.

μβ'.η'. Kj.
8 βγνφ Ο || 10 βαλμένα] βαλλομένχ ONDK || 18 dxo9s9(} ONDK |]

10 şi 19 6κο0 ΟΝΚ || 22 ώνομάζοηνται ONDK.
0 Ρ Θ 0 Λ 0 8 0 Σ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ A '. λΐ\ 33
yHoatov' Π ν ε ϋ μ α Kv g i ov i i i l μ έ, ο ύ elv ex ev I-
χ ρ ι ο έ μ ε , ε ύ α ^ ρ Ε λ / σ α σ β α ι π τ ω χ ο ϊ ς ά π ι σ τ α λ-
χί με. Τά όποια λόγια δ Χριστός τά Αναφέρει είς χόν έαυτόν
τον, λέγων δ τι ο ή μ ε ρ ον η εηλήρ ωτ αι ή γ ρ α φ ή
\αΰχη έν τ οι ς ώ σ ίν ύ μ ών. Κατά τρεις δέ νπεροχάς και 5
έξαίρετα μεγαλεία, ύπερέχει ό Χριοτός τούς μετόχους τον. Και ή
\μέν πρώτη είναι ή ίερωούνη κατά χήν τάξιν Μελχιοεδέχ'
ηερί ής φησιν ούτως ό απόστολος' η ρο α αγο ρενθ είς
\νπό τ ο ϋ θ ε ο ϋ ά ρ χ ι β ρ ε ύ ς κ α τ ά τήν τ ά ξ ι ν Μ ελ-
10
\χι α ε δ έ χ ’ ό αυτός άλλαχοϋ χαλει τόν Χριστόν Ιερέα, διότι
ρ. 4
προσέφερεν έαυτόν τώ θεω χαϊ ΠατρΙ, καί λέγει· δ ς διά
Π ν ε ύ μ α τ ο ς α Ι ω ν ί ου i a ν τόν π ρ ο σ ήν εγκεν ă μ ώ
μον τφ Θ ε ω ’ καί κατωτέρω’ ό Χ ρ ι σ τ ό ς ά π α ξ πρ ο σ ψ
νέχθη, ε ί ς τό π ο λλων άνε ν ε γ κεϊν Α μ α ρ τ ί α ς . Ή
ι 15
IAJI
δεντέρα έξαίρετος μεγαλειότης και υπεροχή είναι ή βασιλεία 15

tU M *
τον τήν όποϊαν έφανέρωσεν ό Αρχάγγελος Γαβριήλ, δταν ίδω-

M TSOPO'Tel
κε τά οωτηριώδη μηνύματα ηρός τήν χαθαρωτάτην Παρθένον,

λέγων' χ a l δ ώ σ ε ι α ύ τ φ Κ ύ ρ ι ο ς ό Θ ε ό ς τόν ϋ ρ ό
»
νον Δ α β ί δ τ ο ϋ Π α τ ρ ό ς α ύ τοϋ, κα I βα σι λε ύσ ε ι 20
>S
i n i τόν ο ΐ χ ο ν *Ι α κ ώ β εις τ ο ύ ς α ι ώ ν α ς , καί τής 20

β α σ ι λ ε ί α ς α ν τοϋ ο ύ κ ί σ τ α ι τέλος. *ΑχομΙ xal ol
B«I O IK »
Sect*·
Iμάγοι εις τόν καιρόν της γεννήσεώς τον φέροντες τά δώρα, έδω-
V μαρτυρίαν τής βασιλείας τον, λεγοντες' π ον ia τ Ιν ό
εχθ ε Ις βασ ι λε ν ς τ ών Ι ο υ δ α ί ω ν ; Τό αύ τό βεβαιώ- 25
•ei xal ό τίτλος τής τιμωρίας τον, είς τόν καιρόν τοϋ ύανάτον 25
Ί η σ ο ϋ ς ό Ν α ζ ω ρ α ί ο ς , δ β α σ ι λε ύ ς τ ώ ν Ί ο ν ·
δα ί ω ν Καί διά τήν τρίτην τον ύηεροχήν δ Μωϋσής έπρο-
φήχευσεν ix θεοϋ ehιών' η ρ ο φ ή τ η ν έκ τών Αδ ε λ φ ώ ν
οον ώ ς ί μ έ \ άν α α τ ή σ ei ο ο ι Κ ύ ρ ι ο ς δ θ ε ό ς αον. f. 29 Κ ψ 30
'Η δηοία τούτη μεγαλειότης τον ίγνωρίσθηκε μέ τήν Αγίαν τον 3<
διδασχαλίαν, μέ τήν δποΐαν ήρμήνενσε χαϊ τήν Νεότητά του,
Ρ·
1. Ήβ. 61, 1 II 4. Αου. 4. 21 ||8 . Έβρ. 5. 10 || 11. Έ?ρ. 9, 14 |( ■Η
13. < Ebrei, 9. 28 > || 18. Λο». I. 32 || 23. Ματ. 2, 2 ||26. Ίω . 19, 19
II 28. Α*οτ. 18. 15.
I ’Haatoo Κ || 7 πρώτη] Α' Μ ||8φηοΙν ONDK || 22 φέρνονχις ONDK || I.

24 'lootatovt τό D II 25 θανάτου] του add. ONDK || 26 Ναζαραΐος ONDK jj i.
29 οοι om. ONDK || 30 Λγίαν του] τ«β ON.
I
34 ΟΡ60ΔΟ* ο 4 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Λ'. Χβ*— Χς·.
χαι δοα άλλα ήσαν άρχβτά πρός τήν άνθρωπίνην σωτηρίαν

καθώς δ ίδιος είπεν ί γνώρι σα αύτ οί ς τ ό δν ο μ ά ο ον
χαί Ανωτέρω' τ ά β ή μ α τ α & δέδωκάς μ ο ι δ έ δ ω κ α
α ν τ ο ΐ ς , κ α ί αύνοί ί λαβον, nai Ι γ ν ω ο α ν Αληθώς
5 δτι π α ρ ά σ ο ν έξήλθον, κ α ί έπ ί οτ ε ν ο αν δτι σύ
με απέστει λα ς. Τό δέ προφηχικόν Αξίωμα, ( όποϋ ήχον ή
τρίτη ύπεροχή) τότε δ Χριστός τό I δειξενΕ §ταν έπρόλεγε rd
μέλλοντα, όχι διά τίνος Αποκαλύψεως, μά 'άπό τήν Ιδίαν του
γνώοιν, ώς θεός Αληθινός καί Ανθρωπος.
10 Ι Έ ρ ώ τ η ο ι ς λε'.
Διά τίνα αΙτίαν ό Υιός τοϋ θεον δνομάζεται μ ο ν ο
γενής;
’Απ ό κ ρ ι ο ι ς .
Ή Αγία Γραφή φανερά διδάσκει, Ψπώς είναι μονογενής]
15 ό ΎΙός τοϋ θεοϋ, λέγονοα· ίθ εαοάμεθ α τήν δόξαν ai -
τοϋ, δόξαν ώς μονογενούς π α ρ ά Π α τ ρ ό ς · καί χα-
τωχέρω· δ μονογενής ΥΙός, ό ώ ν βΐς τόν κό λπο ν
τοϋ Πατρός. Καί λέγεχαι μονογενής, διατί δνας μόνος είναι
ό κατ* ούοίαν Υιός τοϋ θεοϋ' οί δέ ΜοιποΙ, όσοι όνομάζοννχαι
20 viol θεοϋ, ίχουοιν χό όνομα τοϋχο χατά χάριν καί θεχιχώς,
μά όχι φνοιχώς, ώς πάντες ol Moroi καί ίχλεκτοί τοϋ θεοϋ.
Καί ή χάρις τούτη τής νΐοθεοίας διά μέσον τοϋ Χριοτοϋ χαρί
ζεται, ώς λέγει ή Γραφή' όσοι Ι λ α β ο ν αν τόν, ί δωχεν
αύτοϊ ς έξ ον αί αν τέχνα θ έ ο ϋ γ εν έ οθ αι.
25 Έ ρ ώ τ η ο ι ς λς\
Τί οημαίνονοι τά δύο τοϋχα λόγια, φ & ς i* φωτός;
' Απόκρι οι ς .
f. 30 Πρός τήν τούτου χατάληψιν, πρέπει νά ήξεύρωμεν, πώς
τό φώς είναι διχχόν Αλλο κηστόν, χαί Αλλο Αχτιστόν. Καί διά
30 τό κηστόν φώςί ή Γραφή λέγει· κ α ί r i n εν ό θεός, y β-
νηθήτω φώς, καί έγένετ ο φώς' ftal el δεν δ θεός
2. Ί » . 17, 26II 3. [(loan 17), οτιχ.η'. Κ] || 15. Ί * . 1, 14 || 17. [(loan

1), βτιχ. ti)’, κ] (îpan I, 18 τ In aparat) || 23. Ί « . 1, 12 || 30. ΓΑν. 1, 3·
1 SpxatA Μ II 3 Μδώχ* om. Μ ||6 δηοο ΟΝΚ )| 9 γνβοιν: Μ ||Η

φάνβρΛς ONDK (| 17 Πός, δ ών ό μονογβνής, βΐς t6v κόλπον τοβ Πατρός ΚI
κολπον Μ 11*26 τοβτ«] τ«0τα Κ.
όΡθΟΔΟΞΟΕ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α’. λς\ 35
χό φ ω ς 8 χ ι κ α λ ό ν Λ κ α ί δ ι ε χ ώ ρ ι σ ε ν 6 θ ε ό { Αν α μ έ
σον χ ο ϋ φ ω τ ό ς , κ α ί Αν α μ έο ον τοϋ α χ ό τ ο ν ς . Περί
δέ τ ο ϋ Ακχίοχον φ ω τ ό ς , λέγει ό π ροφ ή τη ς' χ a I ο ύ χ Ιοται
οοι i n ό ήλιος είς φως ήμέρας, ουδέ Ανατολή
σελήνης φ ωχιεϊ οον χή ν ν ύ κ χ α ’ άλλ* ί οτ αι οοι 5
Κύριος φ ω ς αΙώνιον, xai ό Θεός δόξα οον. Ού
γάρ Αύ ο ε τ α ι £ ή λ ιό ς ο ο ι , χ α ί ή σελήνη ο ύ χ έχ-
Χ εΙφ εί’ ίοται γάρ οοι Κύριος φ&ς αιώνιον.
Καί τοϋτο τό φ&ς είς τόν τόπον τοϋτον γροιχαται διά τό Λ-
χχιστόν, χαάώζ' είναι φανερόν Από τά λόγια τοϋ παρόντος Λρ- ίο
θρον, όποϋ λέγει' θε ό ν Αληθ ιν όν i x θ ε ο ϋ άληθ ιν ον,
γεννηθ έν χα, ο ύ πο ι ηθέ ν τα. 'Αλλά τό χτιοτόν φως Ιχ
τού /ιηδαμή μηδαμώς ίχτίαθη, μά τό γεννητόν φως, εϊτονν 6
Υίός, είναι άπό τήν ούοίαν τοϋ Πατρός’ διά τό όποιον λέγει
ό άηόοτολος οΰτως· δς ά ν Α π α ύ γ α σ μ α τής δόξης, 15
x a l χ α ρ α χ τ ή ρ τής ύ η ο ο τ ά ο ε ω ς αύτοϋ, φέ ρ ω ν τε
τά η ά ν χ α τ ω ό ή μ α τ ι τής δ ν ν ά μ ε ω ς α ύ τ ο ϋ , δ ϊ k-
αυ τ ο ϋ κ α θ α ρ ι σ μ ό ν π ο ι η ο ά μ ε ν ο ς των Αμ αρ τ ι ών
ήμών, έ κ ά θι α ε ν iv ό ε ξ ι $ τής μ ε γ α λ ο σ ύ ν η ς iv
ύ ψηλο ί ς. 9Ομοίως καί αύτός περί έαντοϋ λέγει· έγ ώ εϊ- · 20
μ ι χό φ & ς τ ο ϋ κ ό σ μ ο ν ’ ό ακο λου θών έ μ ο ί ού μή
π ε ρ ι π α τ ή σ ε ι έν xfj οχοχίφ, Αλλ’ ί ξ ει χό φ&ς
χή ς ζ ω ή ς . Λέγεται δέ φ& ς ίκ φωτ ό ς , 8u πάσαν τήν
ούοίαν τοϋ Πατρός ίχει είς έαυτόν, καθώς δταν Ινα φ&ς Από
Αλλο Ανάπτεται, δλην χήν έχείνσν φύοιν &χει. ΆχομΙ τά λόγια 25
χοϋτα όποϋ βΰρίσκοννται είς τό παρόν Αρθρον, δι* ο ύ τά
π άν τα i γένβ τ ο, πρέπει νά γροιχοϋνται, πως καθώς όμοίως
είναι όμοούσιος μέ τόν θεόν καί Πατέρα, οϋτ<ος όμοίως είναι
χαί ποιητής’ xai δχι δι* α ύ τ ο ϋ, ώς διά τίνος ύπηρέχον, ή
όργόνον' ώς φησίν ή Γραφή’ iv τφ χ ό σ μ ω ήν, καί ό 30
κ ό σ μ ο ς δι* α ύ χ ο ϋ έγένεχο, χονχέσχιν έξ αύτοϋ.
3. "Her. 60, 19 || 15. Έβρ. 1, 3 || 20. Ί®. 8, 12 || 30 Ί®. 1, 10

|Ί®βν. Κ] (loan 1, 10 Τ).
1 şi 2 άνοίμοοον ONDK || 5 ψ»χ·1 OND |6 Μξά σου O N D ||7 ήσβλήνη]

«oii add. OND, ή ο·Χήνη] «οι add. Κ ||11 δποο ONDK’|| 12 φβς om. ONDK
II 21 to Μ II 31 teOtiotw D, toOt’iotiv K.
36 Ο Ρ Θ Ο Α Ο ίΟ Ϊ ΟΜ ΟΛ ΟΓΙΑ. Α '. λ ζ'— λη;.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς λζ'.
Ποιον είναι τό τρίτον Αρθρον τής πίατεως;
Ά π ό rig ι οί ς.
Τ όν ό ι* ή μάς τούς άνθ ρώπονς, κ α ι δ ιά τήν
5 ή μ ε τ έ ρ α ν σωτηρίαν κατ ελθόντα έ κ τών ο υ ρ α ν ώ ν
κ α ι ο αρχωθέντα i x Π ν ε ύ μ α τ ο ς x a l Μα
ρ ί α ς τής Π αρθ έν ον, x a l έν ανθ ρωπήοαντ α.
’Ερώτ ηοι ς λη'.
Τί διδάσκει τό άρθρον τοϋτο της πίατεως;
10 :| | «β Η ft Ι Άπόκρισις.
Τέσσερα πράγματα διδάσκει. Πρώτον, πώς ό ΥΙός τοϋ
θεοϋ διά τήν σωτηρίαν μας, έχατέβηχεν .άπό τούς ούρανούς,
κατά τήν νπόσχεαίν τον είς τήν γαστέρα τής χαθαρωτάτης Παρ
θένον Μαρίας, καθώς ό αυτός λέγει περί έαυτόν’ ονδεί ς ά να-
15 βέβηκεν εί ς τόν ούρανόν, εΐ μ ή ό έχ τ ο ϋ ούρα~
νοϋ καταβας, ό ΥΙός τοϋ άνθρώπον. Καί χατέβη
άπό τόν ούρανόν, δχι διά νά άλλάξη τόπον διατι έοτωντας xal
νά είναι θεός, πανταχοϋ ενρίοχεται, χαι δλα τά πράγματα πλψ
ρόϊ’ μά διατί οϋτως ήρεσσεν είς τήν μεγαλειότητα τον, νά τα-
20 πεινώση τόν έαντόν τον, πέρνωντας την Ανθρωπότητα. Δεύτε
ρον, διδάσκει τό άρθρον τοϋτο, πώς όι Κύριος ήμών Ίησοϋς
Χριστός έπήρεν άληθινήν Ανθρωπότητα, και δχι φαινομένην, ή
φαντασιώδη. Καί τότε τό σώμα τονΜ&λάοθηκεν είς τήν κοιλίαν
τής μακαριωτάτης Παρθένον, δταν εκείνη πρός τόν Αγγελον
25 άπεχρίθή καί είπεν Ιδού ή δούλη Κ υ ρ ίου, γ έν οιτό
μ ο ι χατ ά τ ό $ ή μ ά σον· τότε ηαρενθύς Ανθρωπος τέ
λειας έγίνηχε, μέ δλα τον τά μέλη, καί μέ ψυχήν λογικήν
έσμιμένα μέ τήν θεότητα. Καί κατά τήν μίαν xal τήν αύτήν
ύπόστασιν, ήτον θεός Αληθινός xal άνθρωπος Αληθινός· καί ή
30 άμόλνντος Παρθένος, Θεοτόκος έγνωρίζετο’ καθώς ή Ελισάβετ
είπε πρός αύτήν κ α ί ηόθεν μ ο ι τ ο ϋ τ ο , Γνα ίλθη
14. Ί » . 3. 13 (Ι 25. Λου. 1, 38 || 27. Δαμασ. Βιβ. 3, χβφ. 1 (cf. ΡΟ

94, 988) II 31. Λου. 1, 43.
2. ΠοΙον) Πβς ODK, «Sic eo ξθ'. alias notov.» Ν pe raarf. || I I . T ie*

οαρα O I Μ Λ χ ιι M lapsus calami || 22 Aitfpsv ONK || 27 μέλη) μΙρη ONDK,
*membrie* In textul latin || 28 Ιαμιμβν· μ , έσμιμένος d .
ΟΡΘΟΔΟΞΟ? ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α'. λ η - μ '.
37
ή μ ή τ η ρ το ϋ Κ υ ρ ί ο υ μ ο υ π ρό ς με; *ΑχομΙ είναι ά-

ιαγχαϊον xal τοϋτο νά ήξενρωμεν, πως οΰτε ή Φεότης Μλαξεν
ιΐς τήν άνθρωπότητμ, μήτε ή άνθρωπότης είς τήν ϋεότητα- μά
χάθα μία φνσις έμεινε τελεία, είς μίαν ύπόσταοιν, μέ δλα τά
βιώματά της’ Ιζω άπό τήν άμαρτίαν δοον πρός τήν άνθρω- 5
ηότητα.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς W. ft 32
Τί διδάσχΒΓ τρίτον τοϋτο τ3 δρΟρον τής πίστεως;
10
Ά πόχρ ιοι ς.
Πώς τοϋ Χρίστον 'ή ένανθρώπηοι; £γ(νηχε μέ τήν σννερ- 10
γίαν τοϋ άγιον Πνεύματος· ώστί καθώς ή Παρθένος πριν τής
σνλλήψεως ήτον παρθένος, οϋτω * xql είς τήν σνλληψιν, xal
ϋοτερα άπό τήν σνλληψιν έμεινε παρθένος, xal εις αύτόν τόν 15
τόχον, διατί Απ' αυτήν έγεννήθηκε. φνλάξας άλώβητον τής παρ
θενίας της τήν σφραγίδα· ώστε καί ϋοτερα άπό τήν γέντησιν είς 15
αΙώνας άτελεντήτονς είναι παρθένος.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς μ'. 20
Τί άλλο περιέχεχαι είς τό δρθρον τοϋτο;
*Α π ό χ ρ ι ο ις.
Διά τήν πάναγί'ον <Παρθένον, τήν Θεοτόκον Μαρίαν, την 20
όποΐαν ϊστωντας xal νά άξιωθη νά πληρώση τόσον μυστήριον,
ίχονοι χρέος δλοι ol όρθόδοξοι, νά τήν δοξάζονοι πρεπούμενα, t 25
καί νά την εύλαβοϋνται, ώς μητέρα τοϋ Κνρίον ήμών Ίησοϋ

J
Χριστοϋ, ή μάλλον είπεϊν, ώς Θεοτόκον. Διά τοΰτο ή έχκλησία
χαιρετισμόν τής Ικαμέ, αυνθεμένον άπό τά λόγια τοϋ άρχαγ- 25 vi
ι
γέλον xal τής άγία([*Ελισάβετ, βάνωντας xal αύτή άνάμεοα κά
r 30
ποιο όλίγα, είς τάν τρόπον τοϋτον θ ε ο τ ό χ ε πα ρθ έν ε,
χαϊρβ χ ε χ α ρ ι χ ω μ έ ν η Μ α ρ ί α , 6 Κ ύ ρ ι ο ς μ ε τ ά
οοϋ ' ε ύ λο γ η μ έ νη αύ i v γ ν ν α ι ξ ΐ , x a i ε υ λ ο γ η μ έ
νος ό χ α ρ η ό ς τής χ ο ι λ ί α ς σ ο ϋ , δτι Σ ω τ ή ρ α ί- 30
τεχε ς τ ώ ν φ ν χ ώ ν ή μώ ν .
12. Ήο. 7 (*Η·. ζ'. Λ*. Κ, om. D)|| 27. Horol. 236 ΝΚ.
2 άλλβ&ν ONDK II 5 ιβιώματβ της K || 25 χάφβτισμδν της O, χ*«ρ·-

«ομίν της Κ.
38 ΟΡΘΟΑΟΙΟΖ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α'. μ α —μβ\
Έ ρ ώ τ η ο ι ς μα'.
Πως πρέπει νά γροιχοϋμεν διά τόν *χαιρετιο/ιόν τοϋτον·
' Απόχρισις.
Πρώτον πρέπει τοϋτο νά πιστενης, πώς ό χαιρετισμός τον.
5 τος ίχει τήν Αρχήν καί τήν βίζαν τον άπ* αύτον τόν θεάν· xaj
έφέρθηχεν ε}ς τήν γην άπό τούς ούρανονς διά τον άρχαγ-
γέλον' διατί ό αρχάγγελος δέν ήθελαν άποκοτήσειν νά τόν einfj
Άν 6 θεός δέν τόν ήθελε προοτάξειν. Τά δέ λόγια όποϋ είπεν
ή αγία Ελισάβετ, τά έλεγεν έκ Πνεύματος ψγίον τό όποιον el
ΙΟ ναι φανερόν, διατί λέγει ό :- 4 ύαγγελιοττιζ· κ α ί έπλήοθη
Π ν ε ύ μ α τ ο ς άγ ίο υ ή Έ λ ιο ά β ετ, κ α ι άν ε φώνηοι
φωνή μ ε γ ά λ η κ α ί ε ί π ε ν , ε ύ λ ο γ η μ έν η ον έν γυ-
ν α ι'ξ I, x a i ε ύ λ ο γ η μ έ ν ο ς ό κ α ρ π ό ς τής κοιλίας
σου. Τά δέ λόγια όποϋ έπρόοθεσεν ή έχκλησία, και αύτά ix
15 Πνεύματος άγιου είναι· καί αντή ή. εκκλησία μέ τήν έξονοίαν
όποϋ ίχει, προστάσοει νά δοξάζωμεν πολλά συνεχώς τήν Παρ
θένον, μέ τόν χαιρετισμόν τοϋτον είς τόν καιρόν τής προσευχής,
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ' μβ'.
Τί διδασκαλία εύρίακεται είς τόν χαιρετισμόν τοϋτον; ί
20 *Α π ό κ ρ ιαις.
ΕΙς τόν χαιρετισμόν τοϋτονΜύρίοκεται ή άνάμνησις τής
ένανθρωπήοεως τοϋ ΥΙοϋ τοϋ θεοϋ, καί τών αύτοϋ εύεργεοιών,
όποϋ μας έδωκε μετ' αυτήν. Ά κομί παραδίδοται καί ή τοιαύ-
τη διδασκαλία, ήγουν πώς ό λόγος τοϋ θεοϋ, ό άναρχος, έξ ον·
25 ρανοϋ καταβάς, δέν έβάστα σάρκα μέ τόν έαντόν του, μά είς
τήν κοιλίαν τής παναγίας Παρθένον, άπό τά χαθαρώτατά της
αίματα τήν έπήρε, τοϋ άγιου Πνεύματος σννεργοϋττος' καί
άπ’ αύτήν έγεννήθηχεν ώς άπό γνησίαν τον μητέρα. Οϋτω βε
βαίως χαί άληθώς πρέπει νά πιστέύωμεν. Τούς δέ λέγοντας δτι
30 πώς έχατάβασεν άπό τόν ούρανόν τήν οάρχα όποϋ έφόρεσε, χαί
10. Αβο. 1, 41 I) 24. Δαμασ. 3. κβφ. 1 και 2 (cf. PG 94, 985) ||29.
Κορ(λλ. Ί·ρ. κ*τ. 12 (cf. Cat. 4, PG 33, 468).
4 τοβνος] οδτος ΝΚ || 6 Ιφέλθηκβν ONDK | ftrc6] «ΙπΙ aut πρός» Ν ρ*

marg., i n i t in text | ο&ρανο&ς] Ανθρώπους ONDK, « per Archangelum cotii·
tu t in terram » textul latin || 14, 16,23 şi 30 δπου ΟΝΚ-jj 19 Τ(] «χίς aut ti
ut qu. V II· N pe marg., K In notă jj 23 μβς DK jj 27 iţtţpa ΟΝΚ ||
29 6w om. ONOR.
ΟΡΘΟΑΟΚΚΙ ΟΜΟΛΟΓΙΑ, Α'. μ|Γ—μ γ\ ^
χήν έπέραοεν άπό τήν Αγίαν Παρθένον, ώς Λν άπ<Τ «©ΐίηνάρι,

ή (κκλησία τούς Ρκρίνεν αιρετικούς, καί τονς κατέκρινεν. *Ακομί
ε Ις τόν Ιδιον χαιρετισμόν είναι καί τούτη ή διδαοκαλία, όποϋ
μ μ ς διδάσκει νά τήν όνομάζα)μεν Θεοτόκον, δια$ αύτή έγέν-
νηοε τόν θεόν κατά τήν άνθρωηότητα· xal Απ’ αύτήν ίγεννή- 5
θηχεν ό Χριστός, θεός τέλειος, καί Ανθρωπος rτέλειος. "Εχι δέ
ενρίοχεται χαί τοιαύτη διδαοχαλία είς τόν χαιρετισμόν τούτον,
β/ς τόν λόγον όποϋ όνομάζει τήν Παρθένον, κεχαριτωμένην
ηώς αντή είναι | μέτοχος της άείας χάριτος, περιοοόιερον παρά !. 34
t&v iva άλλο χτίσμα■δίατί EÎvakt μήτηρ Θεοϋ' xal διά τοϋ- ίο 10
χο ή έχχληοΜ τήν ύψώνει ύπέρ τά Χερουβίμ xal ΣεραφΙμ* p. 4
καί τώρα αύτή ύπεραίρει πάσας τάς χορείας τών άγγέλαον, ίστα-
μένη ix δεξιών τοϋ ΥΙοϋ της, έν πάσ^ πμ$ καί καθώς
ό γαλμωδός λέγει· η α ρ έ ο τ ζ ή βασί λι σσα έχ δε ξ ιών
οο ν, έν I μ α τ ι α μ ω δ ι α χ ρ ύ α φ , π ε ρ ι β ε β λ η μ έ ν η πε- ]5 15
no ιχ ι λ μ έ ν η. Τόν χαιρετιρμόν τοϋτον καθ' ένας Από τούς
όρθοδόξους χριστιανούς πρέπει μετ' εύλαβείας νά τόν λέγβ, ζη
τώντας τήν μεοητείαν τής Παρθένον πολλά γάρ Ισχύει δέηοις
μητρός ηρός εύμένειαν ΥΙοϋ. Καί δηοιος Φέλει νά είναι πρός
αύτήν εύλαβής, Λς διαβάζη τόν άχάθιοτον ϋμνον, χαί τάς παρα- 20 20 -
κλήσεις, χαί τούς λοιπούς ϋμνονς τής έχκλησίας, τούς ηρός δό
ξαν αύΐής συντεθέντας.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς μγ\
Ποιον είναι τό ίέταρτον άρθρον τής ηίστεως; I 25
Ρ Άπόκρισις. 25
1
Σ τ α ν ρ ωθ έν τ ά τε ύ η έ ρ ή μ ώ ν i n i Π ο ν τ ί ο ν 1
Π ι λ ά τ ο ν , x a l η α θό ντ α xa l ταφέντα. i
t 30
14. Φ«λ. 44 (Φ«λμ. μ8\θ\OK] (Psalm 44, 10 S'.
3 şi 8 δποο ΟΝΚ || 4 rfjv Ν || 4-6 διατί αδτΐ] έγέννης» τδν θβ&ν om. P·
ΟΝΚ I θβοτόχον] δτι χάτΑ τήν Ανθρωπότητα Απ’αδτήν έγ*ννήΟηχ·ν D ; «///β
li
namque noble Deum secundum humanitatem peperit, et ex ea natus Christus
Deus verus et homo verve* textul latin ||10 xţv ON||ll δψώνβι M|| 13
χαθώ; ONK || 14 ν«λμ<ρ9ό; ONDK || 15-16 «ποιχιλμένη «tic Ed. mallem
πβποιχιλμίνβΐ» N pe marg. || 19 δποΤος ONK || 20 Ας ONK |diepAţţ DK | 3.
ίχΑθιοτβν «Horol. 561. ad 591» N pe merf.. K tn notă cu edaoaul · Murali B.
Lexidion der morginl. K. p. 3.» ||26 2τ«υρ·Μντ« τ« D, τβ om. ONK.
40 ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α'. μβ’—μς*.
’Ε ρ ώ τ η ο ι ς μδ'.
Τί διδάσκει το άρθρον τοϋτο;
Ά π ό κ ρ ι αις.
"Εξι πράγματα διδάσκει' πρώτον πώ ς χατ έκείνην
5 άληθινήν Ανθρωπότητα, όποϋ έπήρεν Από τήν Παρθένον Μαρίαν
δ Λόγος, χατ έκείνην &ιαθεν είς τόν στανρόν Απάνω δι ήμΟς,
κυρίως καί Αληθώς' και άπέθανεν Αληϋώς'Ττό όποιον τοϋτο
είναι φανερόν Από τήν Αγίαν Γραφήν όποϋ 'λέγει' κ α ί φ ω-
ν ή σ α ς φ ω ν ή μ ε γ ά λ η ό * Ι η σ ο ϋ ς ' ε Ι π ε ’ Π ά τ β ρ , είς
10 χ ε ι ρ ά ς σ ο υ π α ρ α τ ί θη) ι ι τό π ν ε ϋ μ ά μ ο υ ' κ α ί ταϋ-
τ α ε ί π ώ ν , έ ξ έ π ν ε ν σ ε ' Καί τό τίμιόν τον αίμα άληθΰς
{. 35 δι ημάς έξέχεε, καί μετ' αυτό | μας έξηγόραοεν, ώ ς λέγει <5
Απόστολος· π ρ ο ο ρ ί σ α ς η μ ά ς ε ί ς υ ι ο θ ε σ ί α ν δ ι ά Ι η
σ ο ύ X ρ ι στ ο ϋ' έ ν φ ί χο μ ε * τ ή ν ά π ο λ ύ τ ρ ω σ tv διά
15 τ ο ϋ α ϊ μ α τ ο ς α ύ τ ο ϋ τ ή ν &φ ε α ιν τ ώ ν π α ρ α π τ ω-
μά τω ν, κ α τ ά τόν π λ ο ϋ τ ο ν τής χ ά ρ ι τ ο ς α ύ τ ο ϋ .
Έ ρ ώ τ η ο ι ς μ ε '.
ΤΙοιον είναι τό δεύτερον όποϋ περιέχει τό άρθρον τοϋτο;
*Α π ό κ ρ ι σ ις.
20 Π ώ ς άναμαρτήτως h iαθε διά τάς η μώ ν αμαρτίας' καθώς
λέγει ό Απόστολος Πέτρος* ε ί δ ό τ ε ς δ τ ι ο ύ φ θ α ρ τ ο ί ς,
Α ρ γ υ ρ ί φ ή χ ρ ν ο ί ω , i λν τ ρ ώθ η τ ε έ κ τ ή ς μ α τ α ί α ς
ύ μ ώ ν αν α στ ρ ο φ ής π α τ ρ ο π α ρ α δ ό τ ο ν , αλλά τιμίφ
a l μ α τ ι ώ ς Α μ ν ο ϋ Α μ ώ μ ο ν x a l Α σ π ι λ ο ν Χ ρ ι ο τοϋ.
25 *Αχομι καί ό βαπτιστής Ιω άννη ς μα ρινρδ , π ώ ς Κοτωντας καί
νά είναι Αθώος ό 'Ιησούς καί αναμάρτητος, ίπαθε διά τάς Αμαρ
τίας μας· διό λέγει· Ιδ ε ό Α μ ν ό ς τ ο ϋ θ ε ο ϋ , ό α Χ ρ ω ν
τ ή ν Α μ α ρ τ ί α ν τ ο ν κ ό σ μ ο ν Κ αί Ιπαθε ϋ·εληματικώς'
καθώς ό Ιδιος λέγει· i ξ ο ν σ ία ν Β χ ω â ε ί ν α ι τ ή ν ψν-
30 χ ή ν μ ο υ , χ α ί έ ξ ο ν σ ί α ν ϊ χ ω π ά λ ι ν λ α β ε ϊ ν α ύ τήν.
Έ ρώτηοις μς\
Τ ί διδάσκει τρίτον τοϋτο τό Αρθρον;
8. Δβο. 23, 46 (| 13. Έφ. 1, 5 χάΐ 7 || 21. 1 Πβτρ. 1, 18 || 27. Ί 4

10 (sic), 29 [*ΙΐΜΐν. «\κθ\ ONDK] (loan 1, 29 Τ) || 29. Ί®. 10, 18.
4 ‘Έ ξ ONDK II 5 IntpevONK ||5,8 fi 18 βπου ΟΝΚ ||12 αδτδ μας Μ,

μ«ς Κ II 25'μαρτορ4 ONDK.
ΟΡΘΟΔΟΒΟΧ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α'. | < — μζ’
41
'Απόχριοις.
Π ώ ς ά Χριστός $παθεν είς τόν σταυρόν χατά τήν σάρκα,
χαί 8χι *ατά τήν θεότητα- διατί ή θεότης δέν έπασγε, μήτε
Ιχαρφώνετο είς τόν σταυρόν, μήτε εμπτυσμούς, ή χολαφισμούς
έδέχετο, μήτε άπέβνησχε' χαί δσσν πως μέ μόνην τήν σάρκα 5
ίπασχεν, 6 απόστολος τό φανερώνει λέγωντας· ν υ ν ί δ έ άτι ο-
χο.χ ή λ λ α ξ εν έν χ φ σ ώ μ α τ ι τ ή ς σ α ρ χ ό ς α ύ τ ο ν , διά
χον Φ αν ά τ ο υ, π α ρ α ο τ ή σ αι ν μ ά ς ά γ ι ο υ ς χαί ά-
μ ώ μ ο υ ς, χ α ί Αν ε γ χλήχ ο υ ς κ α τ ε ν ώ π ι ο ν α ύ τοϋ.
*Αλλά μήν ή θεότης ώς Αν | έλαβε τήν Ανθρωπότητα, ποτέ ίο ί. 36 10
δέν έχωρίσθηχέν Απ' αύτήν οϋτε είς τόν καιρόν τοϋ πάθους ή p. 4
τοϋ θανάτου είς τόν σταυρόν, οϋτε μετά τόν θάνατον καλά xai
ή ψυχή νά έχωρίσθηκεν Από τό χορμϊ' μά ή θεότης οϋτε άπό
χό κορμί, οϋτε Από χήν -ψυχήν ποτέ έχωρίοθηκε. Διά τοϋτο καί
είς χόν καιρόν χοϋ θανάτου, ή ύπόστασις τοϋ Χρίστου ήτον μία 15 15
xai ή αύχή.
Έ ρ ώ γ η ο ις μ ζ’.
ΤΙ διδάσκει χέχαρχον τό Αρθρον τοϋτο;
*Α π ό κ ρ ισ ις. 20
Π ώ ς ό θάνατος τοϋ Χριοτοϋ, νά ήτον μέ διαφορώτερον 20
τρόπον, παρά όποϋ ήτον χών Αλλων δλων Ανθρώπων, διά ταΐς
άφορμαϊς τονταις· πρώτον, «3tâ χό βάρος τών Αμαρτιών μας, κα
θώς λέγει ό προφήχης περί αύτον· ο ϋ τ ο ς χάς α μ α ρ τ ί α ς ή
μ ώ ν φέρει, x a i π ε ρ ί ή μ ώ ν ό δ υ ν ά χ α ΐ ' χ α ι ή μ ε ϊ ς 25
έλογ ισ ά μεθ α α ύ χόν ε ί ν α ι έν π ό ν φ , χ α ί έν π λ η γ ή 25
ύπό θ εο ΰ, x a i έν χ αχ ώ σε r α ύ χό ς ό έ έτ ρ α υ μ α 1
τ ίσθ η δ ι ά χάς α μ α ρ τ ί α ς ή μ ώ ν } χα ι μ ε μ α λ ά χ ι - i
οχαι δ ι ά χάς Αν ο μ ί α ς ή μ ώ ν . Και Αλλος προφήτης ώς
έχ προσώπου χοϋ Χρίστου" o l π ρ ό ς υ μ ά ς π ά ν τ ε ς π α ρ α t 30
πό ρ ε υ ό μ ε ν ο ι οδόν, έ π ι ο χ ρ έ ψ α χ ε , χ α ι ϊ δεχ ε, εΐ 30
Ισ χιν Αλγος κ α τ ά τά Αλγος μ ο υ δ έ γ ε ν ή θ η μ οι.
6. Κολ. 1, 22 II I I . Λαμαο. Όμιλ. ·1ς ιό 4 γ < ιο ν > σάββαχον [— χό α ’ α —

Ο, «όμιλ. ·1ς χ6 ά. σβίββ, Αγιον ut 70.» Ν, copiat Întocmai de Κ](cf. PG 96, 632)
II 23. Έ « . 53, 4 || 29. θρήν. t , 13 [Opffv. «*. ιβ\ DKj (Plâng. 1, 12 S).
4 έμτοαμοός K corectat Ιμπτοσμοός de Weissenboro || 12χβλφ Κ || 15 I 3*

ΐόν om O N I || 21 όπου ΟΝΚ || 22 πρβτον] α-ον Μ || 29 ο ί « Sic Ed. mal- It
lem ou ex H ebr.» N pe marg., K In notă, nu fi-o însuşeşte ||31 ionvM .
42 ΟΡβΟΛΟΙΟΖ ΟΜΟΑΟΠΑ. Α'. μ ζ'— μη'.
Δεύτερον, διατι είς τόν σταυρόν Αηάνω έηλήρον τήν ιεροσύνην^

έαυτόν .τροσενέγκας τφ θεφ xal Πατρί, είς Αηολντροπιν τον γ(.
νους τ&ν Ανθρώπων ώς φηοίν ό άκόοχολος ηερί αντον· ό
δ ο ύ ς i a υ τόν ά ν τ ί λ υ τ ρ ο ν υ π έ ρ η άν τ ων. K al άλλα*
5 χοϋ· ό Χ ρ ι ο χ ό ς ήγ ά η η σ εν ή μ ά ς , x a l π α ρ έ δ ω χεν
έ α ν τόν ν π έρ η μ ώ ν π ρ ο α φ ο ρ ά ν , x a l θ υ σ ί α ν τφ
θ ε φ είς δ ο μ ή ν ε υ ω δ ί α ς . Καί είς Αλλον τόπον’ ε τ ι
μ α ρ χ ω λ ώ ν δ ν χ ω ν ή μ ω ν, χ α τ ά κ α ι ρ ό ν Χ ρ ι ο χ ό ς
υ π έ ρ ή μ ώ ν ά π ί θ αν εν. Έ χεϊ άχομϊ εις τόν σταυρόν ετε-
10 λειώνε χήν μεσιτείαν, Αναμέοον θεοϋ xal Ανθρώπων καθώς 6
αύχός απόστολος λέγει περί αύτον’ x a l δ ι* α ν τ ο ν ά π ο-
χ α τ α λ λ ά ξ αι χά π ά ν τ α λ Ι ς α ύ χόν, ε ί ρ η ν ο π ο ι ή σ α ς
δ ι ά χ ο ν α ί μ α χ ο ς χ ο ϋ οχ α ν ρ ο ΰ a v r o v * xal Αλλαχού·
ii α λ ε ί ψ α ς χό κ α θ ' ή μ ώ ν χ ε ι ρ ό γ ρ α φ ο ν τοΧς δ όγ·
15 μ α σ ι ν , δ ήν ύ π ε ν α ν χ ( ο ν ή μ ϊ ν , x a l α υ τ ό ήρκεν
i χ χ ο ϋ μ i o ον, π ρ ο σ η λ ώ ο α ς α ύ τ ό τφ στ α ν ρω.
9. 37 Έρώτησις μη'.
Τί διδάσκει πίμηιον χό Αρθρον 'τοϋτο;
’ Α π ό χ ρ ι σ ι ς.
20 Περί τής ταφής τοϋ Κυρίου ήμών Ίησοϋ Χριοχοϋ' πώς
καταπώς ίπαθε κυρίως xal Αληθώς βίς χόν οχανρόν Αηάνω, τέ
τοιος λογής xal άπέθανεν Αληθώς· χαι Αληθώς έτάφη εις τόπον
ίηίοημον. Καί τοϋτο Ιγινεν δχι χωρίς αΙτίαν, μά διά νά μήν
υποπτεύεται χινάς ύστερον περί χής άληθοϋς αύτον ix νεκρών
25 άναοτάοεως. ΔιαχΙ Αν ήθελε ταφή είς xăv Ura τόπον άπόκρυ-
φον, καί καθώς τό λάγουοιν, iv παραβύοτφ, έθέλασιν 8χειν Α
φορμήν ol Ιουδαίοι, νά διασνρουσι τόν Χρίστον. Πρός μεγα-
λήτερην λοιπόν πίστωσιν, καί δόξαν τής ένδόξον τοϋ Χριστού
άναοτάοεως, έπαρακινηθήκαοιν ol *Ιουδαίοι, καί ήλθασι ηρός
30 Πιλάτον λέγοντες’ χ έ λ ε ν ο ο ν άσφ αλισθήν αι τ όf
3-4. 1 Ti|i 2. 6 II 5. Έφ. 5, 2 || 7. Τα». 5, 9 [ Ρωμ. β’.η'. κ] (Rom.

5, 8 Τ) II 11. Κολ. 1, 20 Η 14. Κολ. 2. 14 || 30. Μχχ. 27. 64.
1 Αβδχιρον] β-ον' Μ II8 κατά καιρόν «irrepserunt · vereu 6.» Ν

marg. II 10 άνάμισον ONDK |j 15 $ρ·ν OND, ήριν k (Col. 2, 14 : ήρκιν
T) j| 21 χατβηΑ;] χαθβς D || 21-22 τέτοιας λογ^ς] οδτως ΟΝΚ, cfit» D II
25 xţv ΟΝ Κ 26 ήθίλααιν D | Ιχκν] Ιχβι OND.
Ο Ρ Θ Ο Δ Ο ΙΟ Ζ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Λ*, μη*. 43
χ ά φ ο ν έ ω ς τ ή ς τ ρ ί τ η ς ή μ έ ρ α ς ’ xa l αύ τ ό ς το ύ ς Α-
iteMQ ί θ η ' έ χ ε τ ε κ ο ν σ τ ω δ ία ν, ύ π ά γ ε τ ε Α ο φ α λ ί ο α α θ ε
ώ ς ο ϊ δ α τ ε . 0 1 δ έ π ο ρ ε υ θ έ ν τβς, ήοφαλί οαντο τ ό ν
τάφον, α φ ρ α γ ί σ α ν τ ε ς τόν λίθον μ ε τ ά τ ή ς χον-
ο χωδ ί α ς . *Ή όποια κουστωδία τών 'Ιουδαίων φανερότατα 5 5
Iμαρτύρησε, πώς ό Χριστός ανίατη άηό τούς νεκρούς· διατί είς
χόν καιρόν έκεινον, αύτοί έφοβήθηοαν, ώς λέγει ή Γραφή’ κ α ί
Ι δ ο ύ σ ε ι σ μ ό ς έγ έ ν ε τ ο μ έγας· Αγγελος γάρ Κ υ
ρίου χ α τ α β ά ς εξ ο ύρ αν ο ν, %ρ ο σ ε λθ ώ ν ά π ε χ ύ λ ι ο ε
χόν λίθον Α π ό τή ς ύ ύ ρ α ς , χ α ΐ έ χ ά θ η τ ο έ π ά ν ω ]ο 10
α ύ τ ο ϋ . Ά π ό δ έ τ ο ϋ φ ό β ο υ α ύ τ ο ϋ έσ ε ίοθηοαν
oi τ η ρ ο ϋ ντε ς, x a l έγ έν ον τ ο ώ ο ε ί νεκροί . ΟΙτινες
ύστερον έλθόντες είς τήν πόλιν, Απήγγειλαν τοις άρχιερεϋσιν Α
παντα τά γενόμενα’ Καί διά τοϋτο ήναγκάζοντο νά είποϋοι καί
έχεινα τά λόγια, όποϋ είπεν ό Αγγελος Κνρίον είς ταίς γνναι· 15 15
χ$ς’ ο Ιδ a Α τ ι Ί η σ ο ΰν τ όν έ ο τ α ν ρ ω μ έν ον ζ η τ ε ί - I
τν ο ύ κ έστ ι ν & δε' ή γ έ ρ β η γ ά ρ κ α θώ ς είπ ε' δεϋ- 1
τε ϊ δ ε χ β τ ό ν τ ό π ο ν , Α π ο ν έ χε ι το ό Κ ύ ρ ι ο ς ’ x a l . ίτ|
τ α χ ύ π ο ρ ενθ ε ϊ σ α ι , ε ί π α τ ε τ ο ϊ ς μαθ ητ α ι ς α ύ τ ο ϋ , 1
Ί 20
δτι ή γ έ ρ θ η α π ό τ ώ ν ν ε κ ρ ώ ν . Διά τούτην λοιπόν τήν 20
Αφορμήν, ό τάφος τοϋ Κνρίον είναι όνομαστός, διά νά είναι
πιοτόν είς δλονς, πώς ol μαθηταί τον δέν τόν έκλεψαν, μήτε
(Ις Απόχρνφον τόπον τόν έθαψαν, ώς ol διεστραμμένοι *Ιουδαίοι
διεφήμιοαν, δίδοντες χρήματα είς τούς στρατιώτας. Μά τήν ύπο- e
U 25
ψΐαν τούτην τήν έκβαλε τό μνήμα είς τό όποιον έκείτετο* ή 25
I.
οφραγίς τοϋ λίθον μετά τών τής κουστω δίας τών \Ιο υ δ α ίω ν ’ /. 38
4
όμοίως xai ό *Ιωσήφ xai ό Νικόδημος, oi όποιοι ήσαν έντιμοι
Λ
Ανάμεσα είς τούς 'Ιουδαίους· Αχομί ή οννδόνα μέ τήν ότιοιαν
αι
Ιχνλίξασι τό νενεχρωμένον σώμα τον Κνρίον ήμών, τό σουδά-
9t 30
ριον όποΰ ήιον είς τήν κεφαλήν tov, xai έμεινεν εις τόν τάφον 3ο
διπλωμένον, Αναοτάντος αύτοϋ. Ταϋτα πάντα φανερώνουσι πώς
δέν έκλέφτηκεν Από τούς μαθητάς τον τό σώμα, άλλα άνέστη. Μέ
τήν διδασκαλίαν τούτην πρέπει χαI τοϋτο νά νοήται, πώς κατά
τήν προφητείαν ήτον Ανάγκη νά είναι τό μτημέΐον τον έντιμον, 31
7. Ματ 28. 2 || 16 [iMat. 28) ατιχ. a*, k] ||31. κ'. ξ\Κ].
10 xot Ιχ ϋη ιο] κάθβχο ΟΝ || 15 şi 30 βπου ΟΝΚ || 15 τ*ς γυναίκας
ONDK Ι) 26 μ·τά| τΛν om. Κ || 29 ήμών,] (xal) add. Ν, καί D || 32 λχλέ-
11
13.
φθηκ»ν Ε, cu notă in aoaratul critic.
44 0ΡΘ0Δ0Ε025 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Λ', μη’—V*.
καθώς ήτον* nai είναι μέχρι της σήμερον φησί γΑρ δ προφή.
της' κ α ι t a x a i ή άν ά π α ν ο ι ς α ύ χ ο ϋ τ ιψή. Καί elf
αύ τό όποιος έν πίοτει καί άγώtjj τff είς Χριστόν' ύπαγένει, μέ.
γάλην δφεοιν τών αμαρτιών άποκταται, δι* αύτον πρός Χριοτόν
5 προσευχόμενος.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς μθ'.
*Ανάμεσα είς τά είρημένα, έπεθύμονν νά έμαθα περί τής
ψυχής τον Χριστού, είς ποιον τόπον νά ε^ριοχετο, νοτερά dad
τόν Φάνατόν τον πρίν τής άναστάσεως;
10 Άπόχριοις.
'Η ψυχή τοϋ Χριστού, Ιατωντας χαί νά χωρισΟή άπό rd
σώμα , ήτον πάντοτε έομιμένη μέ τήν ψεάιητα' χαί μέ τήν -θεό
τητα έκατέβηχεν είς τόν άδιγν χαλά χαι είς τόν τόπον τούτον νά
μήν ίχωμεν xăv μίαν ένθύμησιν δι* αύτό- μόνον τό εχομεν βέ·
15 βαιον άπό δλονς τούς έκχληοιαστικούς ϋμνονς, όποϋ πραγμα
τεύονται δι αύτό' πώς ό Χριστός νά.έκατάβηκεν είς τόν %δην
μέ τήν ψνχήν, χαί μέ τήν Φεότητα* καί *πλέον χωριάτά, μέ χό τρο-
πάριον έχεϊνο τής έκκληοίας όποϋ λέγει1 έν τ ά φ φ σ ω μ ά
τι χώς, i v %δον δέ μ ε τ ά ψ ν χ ή ς ώ ς θ ε ό ς * έν
20 π α ρ α δ ε ί σ φ δέ μ ε τ ά λ η σ χ ο ϋ , χ α ί έν Φρόνφ
Υπήρχες, Χριστέ, μετά Πατρός χαί Πνεύμα
τος π ά ν τ α π λ η ρ ώ ν ό ά π ε ρ ί γ ρ α π χ ο ς . Καί άπό τόν
αδην έλύτρωσε τάς ψνχάς τών άγιων προπατόρων χαί χάς ίβα-
λεν είς τόν παράδεισον μαζί μέ Wovg όποίονς οννεισήγαγε χαί
25 τόν ληστήν, όποϋ έπίοτενοεν έν τφ στανρώ εις αύτόν.
Έ ρ ώτησ ι ς ν’.
Τι είναι τό ίχτον όποϋ πραγματεύεται χαί διδάσκει χό
Λρθρον τοϋτο;
2. *Ηο. 10, 10 Κ I I . Δαμασ, Όμιλ. βΐς τό &γ<όόν$> σώββατον (cf. PG

96, 625) f| 1β. (Goar, Euchologion, p. 63, 434 Κ].
3 όποίος ΟΝΚ |’βπάγβι D || 7 έμάνθανα D || 13 καλφ ΟΝΚ |·Ις| Μ

D Κ 14 xfv ON I δι’ cAxb- Μ, it’ cAxb ΟΝ, ένθύμησιν, 8ι’ «6x6 D, 8ι’ αύτδ. K
cu notă care priveşte inaă ed. Hofmann; «quamvis de Ilia re hoc loco
nulla mentio existat* textul latin. ||15, 18, 25, 27 6noo ΟΝΚ || 17 χωριστά D,
χοριστφ Κ || 20 λ^στοβ ONDK | xotj «ώς male Evchol., p. 63» Ν P*
marg., K In.notă || 25 ληστήν ONDK.
- J
O toO A O & O S ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Λ*, ν*
Διατι χό άρθρον τοϋτο κάνει ένθύμηαιν τοϋ οτανροϋ τοϋ

Χριοτοϋ, είς τόν όποϊον απάνω άπέθανεν ό Χριστός, καί ίσωοέ
μας, δίδει Αφορμήν διά τοϋτο νά ένθνμηθοϋμ&ν καί ήμεϊς τοϋ
στανροϋ' διά τόν ^όποϊον τέτοιας λογής όμιλεϊ*δ απόστολος 5
\Παϋλος' έ μ ο ί δέ μή γ έ ν ο ι τ ο χα ν χά σ θα ι , εΐ μή iv
\χω στ α ν ρ ω τ ο ϋ Κ ν ρ ί ο ν ή μ ώ ν * 1η σ ο ϋ Χ ρ ί σ τ ο ν ,
δ ι J ον έ μ οι κ ό σ μ ο ς έ σ τ α ύ ρ ω τ α ι , κ α γ ώ τφ κό-
\αμφ. Καί άλλαχοϋ* ό λό γ ος γ ά ρ ό τ ο ϋ στ α ν ρ ο ϋ , τοϊς
μ έν A no λλν μ έ ν ο ι ς μ ω ρ ί α έστι, τοϊς δέ σ ωζ ομ έ - 10
νοίς ( ε ί τ ο ν ν ) ή μ ϊ ν , δ ύ ν α μ ι ς θ ε ο ϋ έστιν. "Ωστε
λοιπόν διά μεγάλαις Αφορμαϊς πρέπει νά τιμάται άπό εμάς ό
στανρός· ώς άν σημεϊον τοϋ Χριοτοϋ* είς τόν όποιον έδόθηκε
δύναμις, διατί έχύθηχεν είς αντόν τό αίμα τοϋ ΥΙοϋ τοϋ θεοϋ,
χαί είς αύτόν άπέθανε, νά διώκτ] τά πονηρά πνεύματα. Διά 15
τοϋτο ό άγιος Κύριλλος ό *Ιεροσολύμων λέγει οϋτως· 8χαν μ έ
χό σ η μ ε ϊ ο ν τ ο ϋ τ ι μ ί ο ν στ α ν ρ ο ϋ σ η μ ε ι ώ ν ω μ ε ν
τ ο ύ ς έ α ν τ ο ύ ς μ ας , τότε δ δ ι ά β ο λ ο ς χ α τ α νοών
τας π ώ ς δ Χ ρ ι σ τ ό ς δ Κ ύ ρ ι ο ς είς α ύ τ ό ν έ κ α ρ
φ ώ θ η κ ε , δ ι ά τ ή ν σ ω τ η ρ ί α ν τήν έ δ ι χ ή ν μ α ς , χ αί 20
δ ιά τ ή ν i i ο jΙ ό θ ρ ε ν σ ι ν τής δ α ι μ ο ν ι κ ή ς δνν ά
μ ε ως, δ έ ν ή μ π ο ρ ε ϊ ν ά σ τ έ κ ε τ α ι π α ρ ώ ν , μήτε ν ά
νπ ο φ έ ρ η τήν δ ύ ν α μ ι ν τ ο ϋ στ α ν ρ ο ϋ ' μ ά φ ε ύ
γει Α π ό * μ ά ς χαί π λ έ ο ν δ έ ν π ε ι ρ ά ζ ε ι , χ α ί μ ά
λ ι σ τ α δ ι α τ ί τ ό τ ε I χο μ ε ν αν ν ήθε ιαν νά έ π ι χ α- 25
λού μ εθ α τ ό δ ν ο μ α τ ο ϋ Χ ρ ί σ τ ο ϋ. Διά τοϋτο χρβω-
στοϋμεν νά χάνωμεν τόν στανράν μας πολλά σνχνιά, διατί σν-
χνιά γροιχοϋμεν χαί τούς πειρασμούς τοϋ δαίμονος' τούς 6-
ποίονς μέ άλλον τρόπον δέν ήμποροϋμεν νά διώκωμεν, παρά
μέ τόν ^ζωοποιόν οτανρόν, χαί μέ τήν έπίκλησιν τοϋ όνόματος 30
τον Ίη σοϋ Χριοτοϋ. Καί δχι μόνον τούς διώχομεν Από ίμάς, ·.
6. Γαλ. 6, 14 II 9. 1 Κβρ. 1, 18 || 16. Κατ. 13.
2 χάρη ONDK Κ 3-4 μ#ς ΟΝΚ || 4 μ«ς,] xal add. D |Ινβομοβ-

μ*ν ΟΝ, Αν#»>μ©6μβο··ν D, ΙνβυμηθοΟμβν Ν pe merg., pe cere K In notă
Βα·1 găiefte neccear, cum l-a gătit In aec. al XVIMea M || 8 χ4γώ K || 9
T M 6 om ONDK || 10 *otl ONDK || 11 «Ττοον K || 12 fl 31 ήμ*ς ONDK
II 24 μΛς ONK, ήμβς D || 27 *4μ*βμβν ONDK || 27 fi 28 οοχν* D, σοχνι* K.
46 Ο Ρ Θ Ο Δ ό ίΟ ί O M o A o r U i Ai'; V — νγ\
άλλά καί άπό δλα τά άλλα μας πράγματα, ήγουν άπό φαγητά,
πιοτά, σκεύη xal τά λοιπά. Διά τοϋτο ό αύτός Κύριλλος δι
δάσκει λίγων" κ ά μ ν ε τ ό ση μ ε ϊ ο ν τ ο ϋ τ ι μ ί ο υ σ τ α υ
ρ ο ύ τ ρ ώ γ ω ν τ α ς , π ί ν ω ν τ α ς , κ α θ ή μ ε ν ο ς , ί στάμε -
5 ν ο ς, ο μ ι λ ώ ν τ α ς ή κ a l π ε ρ ι π α τ ώ ν τ α ς ’ καί μην
ά ρ χ ί ζ η ς κ ά ν μ Ι α ν ο ο υ δ ο υ λ ε ί α ν , π α ρ ά νά κά-
μ η ς τ ό ση μ ε ϊ ο ν τ ο ϋ τ ί μ ι ο υ σ τ α υ ρ ο ύ , είς τό 6-
σ π ή τ ιον, ε ί ς τ ό ν δ ρ ό μ ο ν , ή μ έ ρ α ν κ α ι ν ύ κ τ α , χα I
είς κά β α τόπον.
10 *Ε ρ ώ τ η ο ι ς να'.
Π ώ ς χρεοίοτοϋμεν νά σημειωνωμέσθαν μέ τό σημεϊον τοϋ
τιμίου καί ζωοποιού σταυρού/
Ά π ό κ ρ ισ ι ς.
Μέ τήν δεξιάν χεϊρα πρέπει νά κάνης τόν σταυρόν, βά-
f. 40 15 νωντας είς τό μέτωπό ν σου | τά τρία μεγάλα δάκτυλα’ καί νά
λέγης, είς τό δνομα τού Πατρός, καί τότε χαταβάζεις τό χέρι
είς τόν ϋώρακα, μέ τό ϊδιον σχήμα, καί λέγεις, και τοϋ Υίοϋ'
καί άπ έχει είς τόν δεξιόν βραχίονα λέγωντας, καί τοϋ άγίον
Πνεύματος, παγένωντας Ιως είς τόν άριστερόν’ καί άφ* οΰ
20 σημείωσης τόν έαυτόν σου μέ τό δγιον τοϋτο σημεϊον τοϋ
σταυρού, πρέπει νά τελειώοης μέ τόν λόγον τούτον, άμήν, *Η
καί δταν κάνης χόν σταυρόν σου, ήμπορεϊς νά λέγης’ Κύριζ
*Ιησού Χριστέ ΥΙέ τού θεοϋ, έλέηοόν με τόν άμαρτωλόν,
άμήν.
25 Έ ρ ώ τ η ο ι ς νβ'.
Ποιον είναι τό πέμπτον άρθρον τής πίστεως;
Ά π ό κ ρ ι ο ι ς.
Κ α ί ά ν α στ άν τ α τη τ ρ ί τ η ή μ έ ρ η . κατά τάς
γραφάς.
30 Έ ρ ώ τ η ο ι ς νγ\
Τί διδασκαλίαν μας διδάσκει τό άρθρον τούτο τής πί
στεως;
3. · 1ς tb βδτό (cf. Cat. 13, ΡΟ 33, 816).

6 χφνΟΝ Κ 11 σημίιωνΦμβαθαν ΝΚ, -νώμβοθβν D || 14 χάμνιρς ONDK
II 15 μέβοκον ΟΝΚ || 16 βνομα D, χατ·βάζ·ις D || 19 παγαίν·ντ«ζ D ||20
οτβίΛΐώνος DK || 22 χ4μΐς ONDK |λέγ^ς ONDK || 31 Τί ] τίνβ Ν ρ* marg,
Κ la ηο|Ι | μβς Κ, ήμβς D.
O PeoA O E O S ΟΜΟΛ,ΟΐΐΑ Α*. ν γ '— νί1.
47
Άπόχριοις.
Δύο τχρόγματα διδάσκει· πρώτον, πώς ό Κύριος ήμών
Ίηοονς Χριστός, μέ τήν δύναμίν τής θεότητός τον, ήγέρθη
fato τών νεκρών- καθώς είναι γεγραμμένον περί αύ τοϋ είς τούς
ηροφήιας καί είς τούς ψαλ/ιούς· δεύτερον, πώς Ανεστάθηκε μέ 5
το ίδιον σώμα όποϋ έγεννήθη καί Απίθανε.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς νδ'.
Κατά τίνας γραφάς ό Χριστός ήτον χρεία να πάθη, καί
ră Αποθάνη, καί τήν τρίτην ήμέραν vă άναοταθη ;
Άπόχριοις. 10
Δύο λογιών είναι αί ăyiai ΓραφαΙ κάποιαις τοϋ πο- Λ 41
Ιαιοϋ νόμον, χαί κάποιαις τον νέου. ΑΙ πρώται έπροείπασι
πώς ό Χριστός μέλλει νά έλθη, καί μέ τΙνα τρόπον είχε νά
οώοη τό γένος τών Ανθρώπων, ήγονν μέ τό νά πάθγι, νά λά-
βγΐ Φάναχον, καί νά άνασταθή Από τούς νεκρούς. Καί κατά 15
τάς γραφάς ταύτας, ό Χριστός έπρεπε νά τά πλήρώογι δλα.
Κατά δέ τάς γραφάς τοϋ νέου νόμου έβεβαιώθηχε, πως τά έ-
πλήρωσε- χαί πώς χέτοιας λογής ήλθε, καθώς γέγραπται περί
αύτον* ώς ό αυτός λέγει περί έαυτου· ό μ έ ν Υ ι ό ς τ ο ϋ Αν
θ ρ ώ π ο υ ύ π ά γ ε ι, κ α θ ώ ς γ έγ ρ α π τα* π ε ρ ί α ύ χ ο ϋ · 20
Καί ύστερα άπό τήν έκ νεκρών αύχοϋ άνάσταοιν, έλεγε πρός
δύο του μαθητάς στρατοκόπους' ο ύ χ I τ α ν τ α ί δ ε ι η α-
θεϊ ν τ ό ν Χ ρ ι σ τ ό ν , η α ί ε ί σ ε λ θ ε ϊ ν βΙς τήν δ ό ξ α ν
α ύ χ ο ϋ ; κ α ί ά ρ ξ ά μ έ ν ο ς Α π ό Μ ω σ έ ω ς καί Α π ό
π ά ν τ ω ν τ ώ ν π ρ ο φ η τ ώ ν , δ ιη ρ μ ή ν ε υ εν α ύ τ ο ι ς 25
έν π ά ο α ι ς τ a l ς γ ρ α φ α ι ς id π ε ρ ί έ α ν τ ο ν. Καί
πώς πρέπει νά έχη τό κϋρος χαί τήν βεβαιότητα ή παλαιά Γ ρα
φή βΐς ήμάς, τό μαρτυρφ λέγων ό Απόστολος περί αύχής· έ
χ ο μ ε ν β ε fl α ι όχ ε ρ ο ν τ ό ν π ρ ο φ η τ ι κ ό ν λό γον, φ
κ α λ ώ ς π ο ι ε ί τ ε π ρ ο σ έ χ ο ν τ ε ς , ώ ς λ ύ χ ν φ φ α ί ν ο ν · 30
τι έν α ύ χ μ η ρ φ τ ό π φ , έ ω ς ο ύ ή μ έ ρ α δ ι α υ γ ά ο η ,
x a i φ ω α φ ό ρ ο ς Α ν α χ ε ίλη έν ταϊ ς κ α ρ δ ί α ι ς ύ μ ώ ν .
3*4, Αοο. 24, 7 (Luca 24, 6, in aparat τ) || 19. Μαρχ. 14, 21||
22. Aon. 24, 26 [Aoox. xT. χζ'. D| || 28-29. 2 Πβτρ. 1, 19.
6 βχοο ΟΝΚ I) 11 λό?(»ν ONDK || 13 twA D || 15 Ανβσχηθϋ D |(

19 ώς] 6 om. D I Ixovod] «Ikco0 D.
48 Ο ΡΘ ΟΔΟ ίΟ Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. A ‘ . ν β '— νς*.
Καί π ώ ς νά έτελειώθηκεν οϋτως κατά τάς Η Ν α 9?'ΐς tatî-

τας, δλοι oi εναγγελιοταί μάς βεβαιώνονσι' καί 6 ·άπόστολος U-
γει· δτι Χ ρ ι ο χ ό ς A n έθ αν εν ύ π έ ρ τ ω ν α μ α ρ τ ι ώ ν ή.
μ ώ ν , κ α τ ά τ ά ς γ ρ α φ ά ς ' χ α ϊ δτι έ τ ά φ η , H a i δ τ ι έγή-
5 γ ε ρ τ αι τ ff τρ ί τ η ή μέρη ., χ α τ ά τάς γ ρ α φ ά ς ’ κ α ι δτι
ώ φ θ η Κηφφ, e l τα τ ο ϊ ς δ ώ δ ε κ α , νΕ π ε ι τ α ώ φ θ η I-
π ά ν ω π εν τ α χ ο ο ίο ι ς Αδ ε λφ ο ι ς έ φ ά π α ξ , έ ξ ώ ν ο!
π λ ε ί ο ν ς μ έ ν σ ν σ ι ν Ι ω ς ά ρ τ ι , τ i v i ς δ έ χ α ί έκοι -
μ ήθησ α ν . ' Έ π ε ι τ α ώ φ θ η Ί α κ ώ β ω ’ ε ί τ α τοϊς
10 Απο σ τ ό λ ο ι ς π ά ο ι ν . " Ε σ χ α τ ο ν A i π ά ν τ ω ν ώ σ π e-
ρ ε ί τ φ ί χ τ ρ ώ μ α τ ι} ώ φ θ η κ φ μ ο ί . Τήν τοϋ Χριστού άνά-
σταοιν ποοετνπον xal ό προφήτης *Ιωνάς, τόν οποίον τύπον 6
Κύριος ήμών Ίησοϋς Χριστός τόν άναφίρει πρός τόν ίανχόν
τον, λέγων πρός τούς Ίονδαίονς' γ ε ν ε ά π ο ν η ρ ά χαί
15 μ ο ι χ α λ ί ς , σ η μ ε ι ο ν έπιζητεϊ, x a l σ η μ ε ϊ ο ν ού
δοθ ή ο ε τ α ι α ύ τ η, εΐ μ ή τό σ η μ ε ί ο ν Ί ω ν ά τ ο ϋ πρ ο *
φ ή τ ο ν . " Ω σ π ε ρ γ ά ρ ήν Ι ω ν ά ς έν τη κ ο ί λ ί φ τ ο ϋ χή-
τ ο ν ς τ ρ ε ϊς ήμ έ ρ α ς , κ α ί τ ρ ε ϊς νύχτας, ο ύ τ ω ς
i a τ α ι δ Υ Ι ό ς τ ο ϋ Α ν θ ρ ώ π ο ν , έν τη κ α ρ δ Iq. τής
20 rtfc, τ ρ ε ϊ ς ή μ έ ρ α ς , χ α ί τ ρ ε ϊ ς ν ύ χ τ α ς .
Έ ρ ώ τ η σ ι ς νε.
Ποιον είναι τό ίχτον άρθρον τής πίοτεως;
Άπόκρισις.
Κ α ί Α ν ε λ θ ό ν τ α ε Ις τ ο ύ ς ο ύ ρ α ν ο ύ ς, x a l κ α-
25 θ ε ξ ό μ ε ν ον i x δ ε ξ ι ώ ν τ ο ϋ Π α τ ρ ό ς .
Έ ρ ώ τ η σ ι ς νς'.
Τί μας έρμηνεύει τό άρθρον τοϋτο τής πίατεως;
Άπόκρισις.
Τέσσαρα πράγματα διδάσκει τό άρθρον τοϋτο* πρώτον, πως
30 ’μέ τό Ίδιον σώμα, είς τό όποιον έπαθεν Αληθώς, καί Ανίατη
όσιό τούς νεκρούς, μέ τό Ιδιον έχεϊνο Ανέβη είς τούς ούρανούς,
καί έχάθισεν είς τήν δεξιάν τοϋ Πατρός μέ δόξαν καί αίνον.
Δεύτερον, πώς ώς άνθρωπος μόνος Ανέβηκεν είς τόν ούρανόν'
3. 1 Κορ. 15, 3 Κ 14. H ai. 12. 39
5 t f ήμέρφ xf xpÎTţ Τ II 8 κλιΐονβς Τ || 10-11 ώαπβρβΐ Μ, ώσπιρ

ΟΝΚ Κ 11 κΛμοΙ Κ || 16 ·1μή KlD || 27 μλς Κ la notl.
Ο Ρ Θ Ο Λ Ο E O S ΟΜΟΛΟΠ α . α ’ . νς'— νη’.
49
#ιατ2 0βός TTfivrore ήτον είς τόν ούρανόν, xai είς πάντα
Ιτσπον. Τρίτον Siââoftşţ πως τήν ανθρωπότητα, όποϋ Ιπήρε /ιίαν
ψ?ορόν, άπό τήν Παρθένον Μαρίαν, jroti δέν τήν §ξαφήκε' μά
\μετ αύ τήν πάΧιν ΰέλει έλθει να χρίνη· καθώς οί άγγελοι ει-
Ιπασιν είς τούς άποατόλονς' ο ύ τ ο ς 6 Ί η ο ο ϋ ς , ό άνα- 5
\Χη φθ ε Ι ζ ά φ ’ ύ μ ώ ν ε ϊ ς τ ό ν ο ύ ρ α ν ό ν ^ ο ϋ τ ω ς έλεύ-
σ ε τ α ι Sv τ ρ ό π ο ν έ θ ε A α α ο θ ε α υ τ ό ν π ο ρ ε ν ό μ ε ν ο ν
\εΙς τ ό ν ο ύ Q α ν ό ν . Τ έταρτον διδάοχει, πώς ό Χριστός είναι
μόνον είς τόνΛοΰρανόν, xai όχι είς τήν γην, κατά τόν τρόπον
\τής οαρκός όποϋ έφόρεσε, καί ανί’ανεατράφηκεν είς τήν γήν ίο
μά κατά τόν μυστηριώδη τρόπον όποϋ εύρίοκειαι είς τήν
θείαν ευχαριστίαν, είναι καί είςπτήν γήν ό αύτός )ϊός τον
θεοϋ, θεός καί άνθρωπος, κατά ιιετουοίωσιν, Εστωντας καί ή
ονοία τον δρτου νά μεταβάλλεται είς τήν ούοίαν τοϋ άγιον σώ
ματος αύτοϋ' xai ή ονοία τοϋ οίνον, είς τήν ούοίαν τοϋ τι~ 15
μίου αίματος αύτοϋ' διά τό όποιον πρέπει νά δοξάζωμεν καί νά
Χατρευωμεν τήν αγίαν ευχαριστίαν όμοίως καθώς feat αύτόν τόν
Σωτήρα μας Ίη οοϋν.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς νζ'.
Ποιον είναι τό έβδομον άρθρον τής πίστεως; 20
3Α π ό κ ρ ι σ ι ς. / ii
Κ σ I π άλι ν έ ρ χ ό μ εν ον μ ε τ ά δ όξη ς, χρϊν αι
ζ ώ ν τ α ς x a i νεκρούς- ο ύ τής β α σ ι λ ε ί α ς ο ύ χ
ί ο τ α ι τέλος.
m*φ ρ ώ τ η ο ι ^Ο*)'. 25
Τ ί μας διδάσκει τοϋτο τό δρθρον της πίστεως.
Ά π ό κρ ιο ις.
Τρία πράγματα· πρώτον, πώς ό Χριστός μέλλει νά στρέ
ψη διά νά χρίνγι ζώντας χαί νεκρούς, καθώς ό Ιδιος λέγει διά
λόγον τον δ τ α ν δ έ έλθη ό Υ Ι ό ς τ ο ν άνθρ ώ π ο ν έν 30
τί\ Λάξγι α ύ τ ο ϋ , x a i π ά ν τ ε ς οί άγιοι ά γγελοι
5. Up!. 1. I t || » . Ματ. 25, 31.
2, 10 «f 11 βποο ΟΝΚ || 2 *irfjp« ONDK || 3 8iv] τήν oro. D |*ξ«φήχ·

D (|6 ήμΑν M || 14 μ·τά β<£λλ*τχι D j| 22*24 are punctuaţia urmitoare:
νβκροϋς, τέλος. ONDK || 26 μβς K || 28-29 στρ*φτρ) *νββτρ*ψη N pe marg.,
t In notl.
bo Ο Ρ Θ Ο ΔΟ ΒΟ Σ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ Α*. νη'— *β\
μ ε τ ' α ύ τ ο ϋ. Καί Φέλει έλθει τόσον γοργά, ώ σ π ε ρ ή d- I

ο τ ρ α π ή έ ξ έ ρ χ ε τ α ι Α π ό Α ν α τ ο λ ώ ν , κ α ι φ α ί ν β- |
τ αι έ ω ς δ υ σ μ ώ ν, ο ϋ τ ω ς έ ο τ α ι n a i ή π α ρ ό ν αία |
τ ο ϋ Υ I ο ϋ τ ο ϋ Α ν θ ρ ώ π ο υ · π ε ρ ί Ai τ ή ς ή μ έ ρ ας |
5 τής π α ρ ο υ σ ί α ς έ χ ε ί ν η ς χ α ί τής ώ ρ α ς , ο ύ δ ε ί ς I
o l d εν, ο ϋ τ ε ο ί Αγ γ ε λ ο ι . Μ’ βλον τοϋτο πρστήτερα μέ),. |
λει νά γενοϋοι τά πράγματα τοϋτα’ νά κηρυχθή τό Εναγγέλιον 1
εις δλα τά έθνη, νά έλθη ό Αντίχριστος· νά f -γενοϋοι μεγάλοι |
πολέμοι, πειναις, θανατικά, xâi έτερα δμοια-. χα) διά νά τά
10 ehτφ αυντόμως, μεγάλη πολλά Φλίψις άέλει γένη, χατά τό λό
για τοϋ Κυρίου λέγοντος· έ ο τ a τ γ ά ρ τ ό τ ε ft λ ly> ι ς μ ε- I
γ άλη, ο Ι α ο ύ γ έ γ ο ν εν Απ' Α ρ χ ή ς χό α μ ο υ έ ω ς τοϋ I
ν ϋ ν, ο ύ δ 3 ο ύ μ ή γ έ ν η τ α ι . Διά τήν χρίοιν τούτην φανερά
όμιλει λέγών 6 Απόστολος· δ ι α μ α ρ τ ύ ρ ο μ α ι ο ϋ ν έ γ ώ ε-
15 ν ώ π ι ο ν τ ο ϋ θ ε ο ϋ , χ α ί τ ο ϋ Κ υ ρ ί ο υ *1 η ο ο ν Χρι-
ο τ οϋ, τ ο ϋ μ έ λ λ ο ν τ ο ς κ ρ (ν ε ιν ζ χο ν τ α ς χα I νε
κ ρ ο ύ ς , χ α τ ά τ ή ν έ π ι φ ά ν p ι α ν α ύ τ ο ϋ χ α I τήν βα
σ ι λ ε ί α ν α ύ τ ο ϋ.
Έ ρ ώ τ η α ι ς rtf'.
20 T i διδάσκει δεύτερον τό Αρθρον τοϋτο ;
*Λ π ό κ ρ ισ ις.
Π ώς είς τήν τελευταίαν χρίοιν o l Ανθρωποι ΰέλουσιν άπο-
δώσειν λόγον διά τούς λογισμούς, διά τά λόγια, καί διά τά έργα'
χατά τήν Γραφήν τήν λέγονσαν λ έ γ ω δέ ύ μ ϊ ν δ τ ι πδν
25 $ ή μ α ά ρ γ όν, δ έ ά ν λ α λ ή ο ω ο ι ν ο I ά ν θ ρ ω π ο ι , Απο-
{'44 δ ώ σ ο υ σ ι \ π ε ρ Ι α ύ τ ο ϋ λ ό γ ο ν έ ν ή μ έ ρ φ χ ρ ί ο εως'
χαί ό Απόστολος λέγει’ ώ σ τ ε μ ή π ρ ό κ α ι ρ ο ϋ τ I κ ρ ί ν ε
τε, έ ω ς άν έ λθη ό Κ ύ ρ ιος* δ ς κ α ί φ ω τ ί σ ε ι τά
κ ρ υ π τ ά τ ο ϋ σ κ ό τ ο υ ς ' κ α ί φ α ν ε ρ ώ σ ε ι τ ά ς βον-
30 λ ά ς τ ώ ν κ α ρ δ ι ώ ν ' κ a I τ ό τ ε ό έ π α ι ν ο ς γ ε ν ή ο εται
έ κ ά σ τ ω Από τ ο ϋ θ ε ο ϋ .
1. Ματ, 24, 27 || 4. tig τδ οότΔ στιχ, 36 jj 7. ·1ς τδ αύτδ οτιχ. 141|

11. βίς τδ αδτδ οηχ. 21 || 14. 2 Τιμ. 4, 1 1|24. Ματ. 12, 36 ||27, 1 Κορ. 4, 5.
1 γοργφ Κ || 10 γέν* Κ || 13 φ«νβρ*ν Ο Ν Κ , dar φανβρβ Ν pe marg..

Κ In no lft || 20 Tl O N || 23 λόγα M || 25 λαλήσοασιν ONDK || 27 n K.
ΟΡΘΟΑΟΕΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ, Α'. ξ' ~ξα\ 51
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ξ'.
Τί διδάσκει τρίτον τοϋτο τό άρθρον (
Ά π ό χρ ισ ις.
Π ώς είς τήν ήμέραν έχείνην χσΟ' §νας κατά τά Ιργα τον,
θέλει λάβει τελείαν καί alrovlav πλερωμήν διατί κάποιοι θέ- 5
Ιουσιν Ακούοειν τήν άπόφασιν ταντην δ ε ϋ τ ε ο I εύλογη-
μέ ν ο ι τ ο ϋ Π α τ ρ ό ς μ ον, κ λ η ρ ο ν ο μ ή σ α τ ε τήν ή-
τ0 ι μ α ο μ έ ν ην ύ μ ΐν β α σ ι λ ε ί α ν ά π ό κ α τ α β ο λ ή ς
κ ό σ μ ο ν . Καί &?.?>οι άκονσονοι τήν άπόφασιν ταύτην πο-
ρ ε ύ ε σ θ ε ά π * έ μ ο ν ο I κ α τ η ρ α μ έ ν ο ι είς τό π ϋ ρ τό 10
α ΐ ών ιο ν7 τό ήτ ο ι μ α σ μ έ ν ο ν τφ δ ι α β ό λ φ κα I τοϊς
άγγ έ λοι ς α ύ τ οϋ· δ π ο ν ό ο κ ώ ληξ α υ τ ώ ν ο ύ τ ε-
λε ν τ $, κ α ί τ ό π ϋ ρ ο ϋ σ β έν ν ν τ α*.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ξα\
Τάχα τόν καιρόν έχει’νον δλοι ol άνθρωποι θέλοναιν άπο- 15
δώοειν λόγον διά τά ίργα τονς, ή ξεχωριστά καθ' ένας άπο-
θνήσχωντας Αποδίδει τόν λογαριασμόν τής ζωής τον, καί άν εί
ναι κριτήριον μερικόν;
*Απόκρ ι σι ς .
Καθώς είς τήν ήμέραν έχείνην τής τελευταίας χρίσεωζ, δέν 20
ζητάται τινάς λογαριασμός ξέχωρα διά τόν καθ' ένα, διατί δλα
τά πράγματα είναι γνωρισμένα σιμά είς τόν θεόν καί καθ' Μνας είς
χόν καιρόν τοϋ θανάτον τον, γνωρίζει τά άμαριήματά του· τέ-
χοιας λογής μάλιστα ύστερα άπό τόν θάνατον, καθ' Ινας θέλει
γνωρίζει τήν Αμειβήν τών έργον τον. Διατι έπειδή καί τά έργα Γ5
του θέλοναιν είναι φανερά, λοιπόν και ή άπόψασις τοϋ θεοϋ
είναι φανερή είς αντόν καθώ ς λέγει ό θεολόγος Γρηγόριος·
πε ίθ ο μ α ι σ ο φ ώ ν λόγ ο ις, δ τ ι ψνχή π ά σ α κ α λ ή τε
κα I θ ε ο φ ι λ ή ς ! i n ε ιδ άν τοϋ σννδεδεμ ένον
6. Ματ. 25. 34 ||9· 10. [(Mat. 25). αηχ. μ«'. χ\|| 12. Μάρκ. 9. 46 5
[Μαρ, β·'. μη*. Ο,—μδ’. μη'. ΝΚ, Μάρκ. θ'. μη'. D] (Marcu 9, 46 (in aparat),
48 Τ) ϋ 28. Αόγ. ·1ς Καναχρβί. τάν 45·λφόν. [Λόγφ βΐς Καιααρβίον τόν ά-
βιλφόν ΝΚ (cf. ΡΟ 35. 781-784).
2 ΤΙ OND H 5 «ληρ»μήν ONDK |κοίκοιοι Ν corectat In xdxoioi de Κ,

care are o notl naivi || 16 ξβχαριστφ K || 17 too K ca o notl care priveşte
ed. Hofmann || 21 {ex»pţ K || 22 οιμφ K | xal om. ONK || 25 γνωρίζη D
I ΙμοιΜ ν ONDK.
52 ΟΡΘΟΔΟΒΟΣ ΟΜΟΛΟίΊΑ. Α'. f A ' f l '
σ ώ μ α τ ο ς ένθένδε απαλλαγή, ε ύ θ ύ ς έν σ υ ν αι σθήσ^

[ , 45 x a i & ε ω ο ί α \ τον μ έ ν ο ν τ α ς α ύ τ ή ν η α λ ο ϋ γ ενο-
μ έ νη ( ά τ ε τ ο ν έ π ι ο κ ο τ ο ΰ ν τ ο ς Δ ν α κ αθαρθέ ντος
ή α π ο τ ε θέ ντ ο ς, ή ο ν κ οϊδ* δ, τι κ α ί Ι έ γ ε ι ν χρή\
5 &α ν μ α σ ιόν τ ι να ή δ ο ν ή ν ή δε τ αι κ a i ά γ άλ λεται
κ α ί ΐ λ ε ω ς χ ω ρ ε ϊ π ρ ό ς τό ν έ α ν τ tfj ς δ ε σ π ό τ η ν
ώ σ π έ ρ τι δ ε ο μ ω τ ή ρ ι ο ν χ α λ ε π ό ν, τ ο ν ενταύθα
β Ι ον ά π ο φ υ γ ο ϋ σ α ’ κ α ι τάς π ε ρ ι κ ε ι μ έ ν α ς άπο
νε ια α μ ένη π έ δ a p ύφ' ώ ν τό τ ή ς ί ό ι α ν ο ί α ς π re-
10 ρ δν κ αθ ε ί λ κ ε τ ο, κ α ί ο Ι ο ν ή δ η τη φ αν τ α α ία καρ-
π ο ϋ τ α ι τ ή ν ά π ο κ ε ι μ έ ν η ν μ α κ α ρ ι ό τ η τ α ’ μικρό ν
δ’ ϋ σ τ ε ρ ον κ α ί τ ό ον γγ ε ν έ ς ο α ρ κ ί ο ν ά η ο λα β όν
ο α, φ τά έ κ ε ϊ θ ε ν ο ν ν ε φ ι λ ο ο ό φ η ο ε , π α ρ ά τής.καί
δ ο ύ ο η ς κ α ί π ι σ τ έ ν θ ε ί ο ης γ η ς * τ ρ ό π ο ν δ ν οΐ όε ι
15 δ τ αν τα ο ν ν δ ή ο α ς κ α ι δ ι α λύ ο α ς θ ε ό ς , τούτα)
ο υ γ κ λ ή ρ ο ν ο μ ε ι τ ή ς έ κ ε ϊ θ ε ν δ ό ξ η ς . Ό μοίω ς πρέ
πει νά λογιάζωμεν και διά τάς ψνχάς τών αμαρτωλών, έκ τον
έναντίον πώς και ανταί γροικοϋοι καί ήξεύρονσι τήν κόΐαοιν
όποϋ ταις αναμένει, και καλά καί νά μήν εχονσι μήτε οί hi-
20 χολοι, μήτε οί αμαρτωλοί τελείαν τήν άμειβήν τών ίργων των,
πρίν τής τελευταίας κρίοεως, διατί μέ δλον τοϋτο δέν είναι δ-
λαις είς μίαν καί τήν αυτήν κάτιίοταοιν, μήτε είς τόν αυτόν τό
πον πέμπονται. Ά π ό τοΰτο γίνετακ. φανερόν, πώ ς τό τοιοΰτο νά
μή γίνεται τιρίν τής τελευταίας κρίαεως χωρίς κρίσεο>ς μερικής·
25 είναι λοιπόν μερικό ν κριτήριον. Καί δταν λέγωμ εν πώ ς δέν ζη
τά λογαριασμόν τής ζωής μας ό θεός άπό έμας, τοΰτο νοείται
πώς δέν άποδίδοται ό λογαριασμός τοϋτος κατά τόν έδικόν μας
τρόπον.
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς ξβ'.
30 Τάχα αί ψυχαί τών άγιων μετά θάνατον είς τόν αύτόϊ

βαθμόν εύρίσχωνται;
1 ΙνουνβιοθήΛΐ D || 5 *αυμ«ο(%ν η ν α ONDK ||7 Ασκβρ τί Ο Ν Κ || 13

καί om. OND, dar Ν add. καί pe marg., K In text şi cu noti || 19 6«oţ>
ONDK I κχλφ K |1 20 άμοιβήν ONDK || 21 βιβτΐ om. D || 24 xaXttttsi*; ON ||
25-26 ζψ9 ONDK || 30 μβτΑ] μαιτά Μ || 31 βδρίοκονται. D βδρίβκςντβι; t.
Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ , Λ '. ξβ'~ξδ* 53
*Α η ό κ ρ ι α ι ς.
Διατι aI ψνχαι 6έν μιαενονοιν άπό τόν κόσμον τούτον
είς μίαν και τήν αύνήν χάριν, τέτοιης λογής καί ϋστερα άφ* oi
μιοεύοονσιν άπό τόν κόσμον, όέν οτέκοννται είς .Ινα καί τόν
αύτόν βαθμόν τής} μακαριότητος, κατά την Χριοτοϋ διδασκαλίαν 5
όπου λέγει' έν τ $ ο ϊ κ ί α τ ο ϋ Π α τ ρ ό ς ? μ ο υ , μοναΐ
πολλά ί ε t a r και άλ/.αχοϋ" ά φ έ ω ν τ α ι a i άμαρτί αι *
αν τ η ς α ι π ο λ λ α ι, δ τ ι ήγ ά π η σε πο λύ’ φ δέ όλί-
γον ά φ ί ε τ α ι , ό λ ί γ ο ν α γ α π ά . ' Ομοίως καί (5 άπόσιολος
λέγει, δ α α π ο δ ώ σ ε ι έ κ ά σ τ φ κ α τ ά τά έργα α ύ τ οϋ. 10
Έ ρ ώ τ η σ ι ς * ξγ\
Τίνα γνώμην πρέπει τά έκομεν διέκείνονς όποϋ άπο-
θνήσκονσιν είς τήν όργήν τοϋ Θεοϋ;
Άπόκρισις.
Πώς μετά την έσχάτην κοίσιν άλλοι θέλοναιν είναι είς με- 15
γαλήτερην κόλασιν, και άλλοι εις μικοάν, αιωνίως- κατά τό εΐ-
ρημένον είς τήν Γραφήν' έκ ε Ϊν ο ς δ έ ό δοϋλος ό γνονς
τό ά έ λ η μ α τοϋ Κ ν ρ ί ο ν έαν τον, κα I μ ή ετ ο ι μά
σα ς, μή δέ π ο ι ή ο ας πρός τό ϋ έ λ η μ α αντον, δαρή-
οετ ε πολλά. *Ο δέ μή γνοϋς, ποι ήο α ς δέ δ ξ ι α 20
π ληγ ών , δ α ρ ή ο ε ται ολίγος.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς ζδ\
Άποθνήοκονοι τάχα και άιθρωποι όποϋ νά είναι άν ίμεσα
τών σύυζομένωΐ' και άπολλνμέι ω ν ;
■ *Α π ό κ ρ ι σ ις. 25
Τοιανττ,ς τάξεως άνθρωποι δέν ενρίσκοιται. Μά βέβαια
πολλοί άπό τονς αμαρτωλούς έλενΟερώνοννται άπό τών δεσμών
τον φ5σν, δχι μέ τήν μετάνοιαν η έξομολόγησιν έδικψ τονς,
καθώς ή Γραφή λέγει' έν γ ά ρ τ φ ţd fl τις έξομολογή-
οετ αί ο ο ι ; καί άΜαχοϋ ο ύ χ ο I νε κρ ο ί αΐν.έσ ον σί αε 30
6. Ίω. 14. 2 (Ι 7. λου. 7. 47 || 9. *Ρα>. 2, 6 1‘Ρωμ. ζ*· ς'. Κ] \

\17.
Λου. 12, 47 Ι) 29. 7«λ. 6, 6 (Φαλ. ς*. ·\ Κ) )| 30. Φκλ. 113, 17 [Φαλ. pis’.
<*· 4 « m ΊΟ Μ
6, 12 fi 23δπου ΟΝΚ || 9 ;4γαπ$ ONDK ||20 πολλ4ς κ ||28 τήν om.

ONDK (I 29 τις Ο Ν .
54 ΟΡΘΟΛΟΙΟΖ ΟΜΟΛΟΠΑ. Λ’. î i - ţ i '
Κ ύ ρ ι ε , ο ύ δ έ π άν τ ες ο I κ ά τ α β α ί ν ο ν τ ε ς είς ξ. I
δ ο ν Αλλά μέ τάς εύποιΐας τών ζώντων, καί πψ)αενχας vnL· ί
αυτών τής έκκληοίας, καί μέ τήν άναίμακτον Η ίλιοτα Φυοίην,
όποϋ καθ' ήμέραν προοφέρει ή έκκληοία διά τονς ίζώντας καί t«. [
5 θνηκότας κοινώς δλους, καθώς καί ό Χριστός ψηέθανε δι erf.
τούς. Και άτι δέν έλευθερώνουνται άφ* έαντών των al τοιανται |
ψνχαΐ, λέγει ό θεοφύλακτος είς τό κατά Λονκ&ν δ κεφ. έρμη.
νενων τόν λόγον τοϋ Χριατοϋ όποϋ είπεν, δτι έχει έξοναία* |
έπι τής γής άφιέναι αμαρτίας· δ ρ α, δ τ ι έ π ί τή ς γ ή ς i- I
10 φ ί ε ν τ αι a l ά μ α ρ τ ί α ι · έ ω ς ο ν γ ά ρ έ ο μ έν επί
τ ή ς γής, δ ν ν ά μ ε θ α έ ξ α λ ε ϊ ψ α ι τ ά ς Α μ α ρ τ ί α ς ή- |
μ ώ ν μεθ' δ μ έ ν τ ο ι τής γ ή ς ά π α ψ α ο τ ώ μ ε ν , ο ύ κ e- I
τι ή μ ε ι ς α ύ τ ο ί δ υ ν ά μ ε θ α δι έ ξ ο μ ο λ ο γ ή ο ε ω ς έξα-
λεϊ ψ α ι τάς ά μ α ρ τ ( α ς ή μ ώ ν ά π ο κ έ κ λ ε ι οτ αι γάρ
15 ή Ού ρ α . Καί είς τό 22 τοϋ Ματθαίου, έρμηνεύων τό' όtj-
σ α ν τ ε ς α ύ τ ο ϋ χειρ ας κ αί π ό δ α ς, αντί τών πρακτικών
τής ψυχής δυνάμεωνj λέγει* έν τφ α ΐ ώ ν ι μ έ ν γ ά ρ τφ ένε-
147 α τ ώ τ ι ϊ α τ ι π ρ ά ξ α ι κ α ί έ ν ε ρ γ ή ο α ι τΐ, \έν δέ τφ I
μέλλοντι , δ ε ο μ ο ϋ ν τ αι π α σ α ι ai π ρ α κ τ ι κ α ί δννά-
20 μ ε ι ς τής ψυχής- κ α ί ο ύ κ S a τ» π ο ι ή σ α ί τι άγαθόν
είς άντ ι οή κ ω α ιν τ ώ ν ά μ α ρ τ ι ών. Καί είς τό κε-ον\
τοϋ αύτοϋ εύαγγελίου· μ ε τ α μ ε Χ ε ί α ς γ ά ρ κ α ί εργα
σί ας κ α ι ρ ό ς ο ύ κ ί α τι μ ε τ ά τήν έ νθένδε άποβίω-
ο ιν. Ά π ό τά όποια λόγια, γίνεται φανερόν, πώς νοτερά άπό
25 τόν Φάνατον ι) ψυχή δέν ήμπορεϊ νά έλευθερωθή ή νά μετά-
νοήσγΐ' καί νά κάμη τίποτες έργον όποϋ νά λντρωθή άπό τών
δεσμών τοϋ ?δον, μόνον αί Φεϊαι λειτουργίας al προσευχαϊ καί
έλεημοσύναι όποϋ γίνοννται δι αυτήν άπό τους ζώντας, εκείνο,
τήν ώφε)Λϋσι πολλ.ότατα, καί άπό τά δεσμά τοϋ %δον τήν έλεν-
30 θεροΰοι. 'Κρώχηοΐί ii.
Τίνα γνώμην πρέτιει νά ίχωμεν διά ταΐς έλεημοσύναις xai
rate άγαθοεογίαις όποϋ δίδουνται διά τούς άποΟααμένους ;
8-9. [Luca 5, 24 τ] (cf. PG 123, 764) || 15-16. (Met. 22, 13 lf(cf.
PO 123, 388) || 21-22. [Mat. 25, 10] (cf. PG 123, 425).
4, 8, 26, 28 şi 33 Snot) ONE || 6 tfflv ON, om. D || 7 ς' DC, « ' N

(Luca 5, 24 T) (I 12 μ«ηοι K || 15 κβ\ ONDK || 18 πράξαι ONDK j| 21 » ’·
ONDK || 26 λοτρωβφ ONDK | AnoO «ί. βκος» N pe marg., K in notă, cred
după Hofmann ||26-27 τόν ββομόν ONDK || 33 Αιβοβαμένοας ONDK.
ΟΡΘΟΑΟΙΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ.. Α'. 5· — ξς' 55
Άπόχρισις.
Περί τούτου ό ίδιος θεοφύλακτος διδάσκει είς τό ιβ'.
%εφ. τοϋ Λουκά, έξηγώντας τόν λόγον τοϋ Χριστοϋ ■όποϋ εΐ-
ηεν' φο βήθ ητ 8 τόν ί ξ ο ν α ί α ν Ι χ ο ν τ α έ μβαλε ϊ ν είς
χήν γ έ ε ν ν α ν γράφει δέ ούτως· δρα γάρ, δτι ούχ el- 5
jts φ ο βήθη τ 8 χόν μ ε τ ά τό ά η ο κ τ είναι, β άλλον-
χα είς * ή ν γί ενναν, Αλλ* ί ξ ο ν α ί α ν Ι χ ο ν τ α β α-
ο ύ γ ά ρ π ά ν τ ω ς ol Αηοθνή σχ οντβς άμαρ-
τωλοί β ά λ λ ο ν τ α ι είς τήν γ έ ενναν· Αλλ* έν τ·β έ- 4
ξ ο υ σ ί φ κ ε ϊ τ α ι τ ο ϋ τ ο τ ο ϋ θεοϋ· ώσ τ ε καί τό 10
ο υ γ χ ω ρ ε ϊ ν . Τ ο ϋ τ ο δέ λέ γ ω · δι ά τάς i n i τοϊ ς
κ ε χ ο ι μ η μ έ ν ο ις γ ιν ο μ ί ν α ς π ρ ο α φο ράς , x a l τάς
δ ι α δ ό σ ε ι ς ' αΐ ο ύ μ ι κ ρ ά σ υ ν τ ε λ ο ϋ σ ι τ ο ϊ ς x a l
έν ά μ α ρ τ ί α ι ς βαρ ε ία ις â nod αν οϋ σ ιν. Ού π ά ν
τως ο ϋ ν μ ε τ ά τό Απ ο χτ εϊν αι βάλλει είς τήν 15
γ έ ε ν ν α ν Αλλ* έξ ο υ σ ί α ν ϊ χε ι β α λ ε ϊ ν Μ ή χο ί νυ ν
Ι λ λ ε ί φ ω μ ε ν η μ ε ί ς , ο π ο υ δ ά ζ ο ν τ ε ς δι* ίλ'εη μ ο-
σ υ ν ώ ν κα ί π ρ ε σ β ε ι ώ ν έ ξ ι λε ο ϋ ο θα ι, χόν ε ξ ο υ
σίαν μ έ ν Ι χ ο ν τ α βαλ ειν, ο ύ π ά ν τ ω ς δέ x’,fi ί ξ ο ν
αι q, τ αύτγι χρ ώ μ εν ο ν ά λ λ ά x a i ο ν γ χ ω ρ εϊν όν- 20
ν ά μ εν ον. *Από τήν διδασκαλίαν λοιπόν τής Αγίας Γραφής
xai τοϋ πατρός τούτον τήν έξήγησιν, τοϋτο έκβάζομεν, πώς πρέ
πει πάντως νά παρακαλοϋμεν διά τούς κεκοιμημένους, xai νά
προσφέρωμεν ϋυοίας Αναίμακτους, δίδοντες έλεημοσύνας' ίπειδή
έκεϊνοι δέν ήμποροϋσι τά τοιαιτα νά χάμονσιν διά τούς ίαν- 25
τούς τονς.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ξς'. ι 48
Πώς πρέπει νά γροικοϋμεν διά χό ηϋρ χό καθαρτήριον;
Ά π ό κ ρ ι σ ις. ,$
Ούδεμία Γραφή διαλαμβάνει περί αύτοϋ· νά εύρίοκεται 30
δηλαδή χ&ν μία πρόσκαιρος χόλασις, καθαρτική τών ψνχών,
ύστερα Από τόν θάνατον μάλιστα ή γνώμη τοϋ Ώριγένονς διά
4. [Luda 12, 5 Τ] (ei. PG 123, 880. — Teofilact, Tâlcuire Ια Evan-

ih tlti (Iaşi 1805). p. 140).
3 δποο ONE II 24 *Μ ντ«ς ONE || 28 χαβαρτήρον Μ || 31 x$v ON.

56 0ΡΘ0Δ0ΙΘ2 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. g § gc*—ξς\
τοϋτο χατεχρίΒη υπό της έκκληοίας, είς τήν Έκντέρ σύνοδοr

τήν έν Κωνσταντινονπόλει. "Ετι δέ φανερόν είναι, ψιώς ύστερα
άπό τόη θάνατον, ή ψνχή δέν ήμπορεΐ νά δεχθή ţeăv Ira μνοη'- j
ριον τής έκκληοίας· xal Λν ίσως χαί ήθελεν είναι δυνατόν ul
5 τιλερώα^ άτήτης διά τά άμαρτήματά της, ήθελεν ήμπορεΐ vi
δ£χβΆ και f*i6°» άπό τό μυστήριον τής μφ& φοία, τό όποιον
εοτωντΜ mai νά είναι έξω άπό τήν όρθόδοξο* διδασκαλίαν *H
εκκλησία μέ δικαιοσύνην προσφέρει δι αύτάς τήν άναίμακτον
Ουσίαν, καί προσενχάς πρός Θεόν πέμπει, ύ π φ άφέοεως τών ά-
10 μαρτιών αύτώ ν μά δχι έκεϊνοι νά πάσχουζWkâv μίαν κόλασή
xal μετ αύτήν νά χαθαρίζωνται. Τούς δΛμύθονς τινών Αν
θρώπων, όποϋ λέγονσι περί ψυχών, πώς δταν μισεύσονοιν άμε-
τανόηταις άπό τόν κόσμοι8 κολάζονται ίίς^ρονβλία, είς νερά, καί
λίμναις, ποτέ δέν τούς έδέχθηχεν ή έκχλησία
15 Έ ρ ώ τ η σ ι ς ξζ\
ίίοιος τόπος είναι ίδια διορισμένος είς ταΐς ψυχάίς έκεί
νων όπου άποθνήσχονσιν είς τήν χάρινψεοϋ Θεοϋ;
Ά π 0 χ ρ ι σ ι ς.
ΑΙ ψνχαι τών άνθρώπων έκείτων όποϋ μιοενονσιν άπό
20 τόν κόσμον τούτον, εύρισκόμεναι είΧτήν χάριν τον θεόν, μέ
μετάνοιαν τών Ιδίων Αμαρτημάτων, movci τόπον, τάς χειρας τον
Θεοϋ' διατί οϋτω λέγει ή άγια φραγή· δ ι κ α ί ω ν ψνχαι
έ ν χ ε ι ρ ί Θ ε ο ϋ ' κ α ί ο ύ μ ή Μ ψ η τ α ι α ύ τ ώ ν β ά σα
νός. ΆκομΙ ονομάζεται ό τόπος αύτών, παράδεισος· χα·
25 θώς ό Χριστός ό Κύριος ήμών ειπεν, είς τόν σταυρόν Απάνω
πρός τόν fyavt)v‘ ά μ ή ν λ έ γ ω σ ο ι, σ ή μ ε ρ ο ν μ ε τ * έ μ ον
&Ofl έν τ φ π α ρ α δ ε ί α φ. Κράζεται καί κόλπος τοϋ Α
βραάμ, χατά τό γεγραμμένον έγ έν ετ ο δ έ ά π ο θ α ν εϊ ν
f 49 τόν π τ ω χ ό ν χ α Ι \ ά π ε ν ε χ Ο ή ν α ι ύ π ό τ ώ ν ά γ γέ-
30 λα>ν ε ί ς τόν κ ό λ π ο ν τ ο ϋ Α β ρ α ά μ . Καί βασιλεία τών
ούρανών κατά τόν λόγον τοϋ Κυρίου λέγοντος· λ έ γ ω δέ
22 Σοφ. 3, ί (I 26. Αοο. 23, 43 || 28. Αοο. 16, 22 \

\31. Mat. 8, ΐ7.
3 fi 10 xţv ΟΝ Κ 5 της ΟΝΚ ||4*5 xal... της = «et si per stmtl·

ipsam satisfaceret pro ptccatis suis* textul latin || 9 πέμπκ] μέμπιι D
|| 12, 17 fi 19 δwoo ONK || 12*13 άμοτανόητας ONK, &μβτανόηται D ||16
M ş K || 27-28 fi 30 ’Αβραάμ ONDK )| 29 6ic6] O, (aitdv) 4πό Ν. ait&v
Απδ Κ (&η·ν·χθ4)ναι α&τόν δπδ Luca 16, 22 T).
Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ε Ο Σ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Α '. ξζ ’— ξη'.
57
ft μ %ν. δτι. π ο λ λ ο ί α π ό ά ν α τ ο λ ώ ν , x a i δ υ ο μ ώ ν ή-
ξ ον α ι. κ α ι α ν α κ λ ι θ ή σ ον τ a t μ ε τ ά f Α β ρ α ά μ , κ α ι
f l o a ă x κ α ί Ι α κ ώ β έν τή βα οι λεία τ ώ ν Κ ΰ ρ α -
ν&ν. Διά τοϋτο όποιος όνομάσει τόν τόπον τοϋτον με xâv Sra
όνομα άπό όσα ι.ϊπαμεν, δέν οφά).λεΐ’ μόνον vă γροικά, πώς cl- 5
ναι al ψνχαΐ εις τήν χάριν τοϋ θεοϋ, καί εις τήν ουράνιον βα-
οιΧείαν και καΟάκ οί έκκληοιαοιικοί νμνοι ψά)uovaiv, εις τόν
ουρανόν.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ξη'.
Καί ai ιένχαί έκεϊναι όποϋ μιαενονοι» άπό τά κορμία, ίο
εύρισκόμεναι είς Φεϊκήν όργήν, ποϋ ehai;
3Α π ό κ ρ ι S ι ς.
'Ο τόπος έκείνων με διαφορετικά ονόματα Μγεται. Πρώ
τον ονομάζεται %δης, είς τόν ίηόϊον άπώοθηκεν ό διάβολος, άπό
τόν ουρανόν διωχΟείς- ώς λέγει ό προφήτης· έ ο ο μ α ι δ- 15
μ ο ι ο ς τ ψ ύ ψ ί ο τ φ ( ε ί π ε ν ό δ ι ά β ο λ ο ς ) ν ϋ ν δέ είς
%δου κ α τ α β ή σ η’ κ α ί ε ί ς τά " θεμέλι α της γης' Δεύτε
ρον λέγεται πϋρ αιώνιον λέγει γάρ ή Γραφή’ π ο ρ ε ύ ε α θ ε άπ' έ-
μ ο ν o l κ α τ η ρ α μ έ ν ο ι , ε ί ς τό π ϋ ρ τό α ι ώ ν ι ο ν , τό
ήτ ο ι μ α ο μ έ ν ο ν τ ώ δ ι α β ό λ φ κ α ί τ ο ι ς ά γ γ ε λ ο ις 20
α ύ τ ο ϋ . 3Ακομί σκότος· κ α ί τ ό ν ά χ ρ ε ι ο ν δ ο ϋ λ ο ν εκ
β ά λ λ ε τ ε ε ί ς τό σ κ ό τ ο ς τό έ ξ ώ τ ε ρ ο ν έχει ε ο τ α ι
ό κ λ α υ θ μ ό ς κ α ί δ β ρ ν γ μ ό ς τ ώ ν όό όν τ ω ν. *Ονομά
ζεται άκομί καί μέ άλ/.αιόνόματα· μ ά όλα σημαίνονσι πώς εϊναι
τόπος τής χαταχρίσεω9καί τής ·θείας όργης' είς τόν όποιον 25
χαταβαίνονοιν a i ψνχαί έκείνων όποϋ μιοεύονοιν άπ3 έδώ ώρ-
γιομένοι άπό τόν θεό* καί άπεγνωομένοι. Μά τοϋτο είναι Α
ξιόν νά τό ήξεύρη καθ' ένας, πώς al ψνχαί τών δικαίων, καλά
καί νά είναι είς τούς ουρανούς, δέν έπήραοι μέ δλον τοϋτο τέ
λειον τόν στέφανον' πριν τής τελευταίας κρίσεως’ μήτε al ψνχαί 30
τών κατακρίτων τελείαν κόλασιν πάσχονσΐ" μά ·8οτερα άπό τήν
15. Ή σ . 14,14 j) 18. X v t. 25, 41 || 21 ·1; τ6 αύτ6, 30 (—σχίχ λ\ D].
2. Άβί-αϊμ ONDK |}4 μέ κ&ν om. ONDK || 5 βφςίλέί ONDK ||7 (*α-
θώς... ψάλλουαιν) OND | lO fi 26 tito υ ΟΝΚ || 17 18 β-ον*. Μ ||
21 σκότος,) |έ5 φτβρί^/| add. Ν Ια text, Ιξώχιρον Κ in text fi cu n o ti in a-
parat ||26 D jj 28 κχλφ ΟΝΚ || 29 Ι ι φ α ο ι Κ.
ΟΡΘΟΑΟΖΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α'. 5η'— β*.
58
έσχάτην κρίσιν, θέλονσι πάρειν a l ψνχαΐ μαζί μέ τά ψώματα re- |

λείως τόν στέφανον τής δόξης, ή τήν κόλασιν.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ξθ'.
Ποιον είναι τό δγδοον Αρθρον τής πίστεως ; ί
5^ 711 1 11 °
Κ a l ε ί ς τό Π ν ε ΰ μ α , τό Αγ ι ο ν , τ ό κ ύ ρ ι ο ν , χ$
ζ ω ο π ο ι ό ν ' τό £ χ τ ο ν Π α τ ρ ό ς έκπ&ρενόιιενον·
τ ό α ν ν Π α τ ρ ι x a l Υ Ι φ ο ν μ π ρ ο ο xvvW v μ εν ον, χ a I I
ο ν ν δ ο ς α ζ ό μ ε ν ον, τό λ α λ ή ο α ν δ ι ά τ ω ν π ρ ο ψητών.
10 ‘?5 Έρώτηοις
Τί διδάσκει τό άρθρον τοΰτο τής nunm>; ;
Άπόκρισις.
Τρία πράγματα' πρώτον, πώ ς τό ηίνεϋμα τό άγιον εί
ναι θεός, άμοονοιος τφ Π ατρΙ καί τφββίΐφ' τό όποιον είναι
15 φανερόν άπό τά λόγια τον άποοτόλον λέγοντος' Δ ι α ι ρ έ σ ε ι ς
δ έ χ α ρ ι σ μ ά τ ω ν εΐοΐ, τό δ έ α ύ τ ό Π ν ε ν μ α - κ α ί
δ ι α ι ρ έ σ ε ι ς δ ι α κ ο ν ι ώ ν είοι, ψ α ΐ 6 α ύ τ ό ς ' Κύ
ρ ι ο ς ’ κ α ί δ ι α ι ρ έ σ ε ι ς έ ν β ρ γ η μ ά τ ω ν e l ο Ιν, ό δέ
α ύ τ ό ς θ ε ό ς , ό έ νβ ρ γ ώ ν τ ά η i r τ α έν n ă o r xal άλ- }
20 λαχοΰ' *Η χ ά ρ ι ς τ ο ν Κ ν ρ Ι ο ν ψη μ ώ ν Ί η ο ο ΰ Σρι- ι
στον, χαι ή Α γ ά π η τοϋ θ ψ ον, χ α ι ή κοινωνία
τ ο ν ά γ ι ο ν Π ν ε ύ μ α τ ο ς μ ε τ ό φ π ά ν τ ω ν ύ μ ώ ν . Εις τά
όπόΐα, χαλά καί ποτέ νά προηγήται pro Π νενμα τό Αγιον, καί
ποτέ 6 ΥΙός, τοΰτο γίνεται διατί iprat δμοονσια, και Ισότιμα xai
25 χά τρία πρόσωπα' μ ά δχι διά νά mm κάν μίαν αΙτίαν ό Υιός, ήΗ
τό Πνεϋμα, καθώς έχει ό Π ατή ρ) άμέοως χαι όμοίως είς τον
Υιόν χαι τό Π νεύμα. Κ αί είς τόκ Π ράξειζ τών Αποστόλων, το
15. 1 Κορ. 12, 4 II20. 2 Κορ. 13, 13.

4 ΠοΙον] ΠΑς ONDE ||6 χδρον 1 || 11 ΤΙ Ο Ν || 17 eţol ONDE ||
Αν χαλί D, χαλΑ Κ ||24 τοΟτο] όμως add. D |] 24-25 χαί τά τρία πρόσβπα]
•expungtndum* Ν pe marg. ||25*27 (μ& δχι... χαί τδ Πνβδμα) Ν care a-
daogă, cum reieae şi din traducerea latini, emendaţia următoare; ο&χΐ
di δι& xb Ιχβιν τινά οόσίαν διάφορον δ οίός τοδ «νβύματος, ή **δ χνβΟμα τοβ
οίοβ' Αηαγβ τοδ τοΟτο λέγβιν Αλλ' δχι etolv δμοοδσια x a l Ισότιμα: Ας *ρβ·
έφημ*ν x al δτι έχ τοΟ Πατρός Αμέσως x a l όμοιος Αν τφ Αμα Ιχουοι τήν
Αρχήν β οίδς, x a l τό κνοδμα* δ μΑν οίός χατά ·γ4ννησ·.ν τδ δέ πνβδμα χατ*
έχχόρ·ο<χν. trimiţind pe margine Ια < Licudi. p. 28 >. E trec· tn noti t*
ceaatâ emendaţie || 25 διά om. ONDE | xţv ON.
ΟΡΘΟΛΟΕί® ΟΜΟΛΟΓΙΑ ■ o' -οα*. 59
αιύτό Μ&ειζεν ό 17έτροΛ λέγων τφ Άνανίφ· δ ι α τ ί έ π λ·ψρ ω-

οεν ζ4 ο α τ α ν α ά τ ή ν χ α ρ δ ί α ν οον, \ ρε ύ σψοθ αί
ο ε το Π ν ε ϋ μ α - τ ό ά γ ι ο ν ; και τελειώνοντας1'τον ίδιον
λόγον, προοτίΟηοιν ο ύ κ έ ψ ε ύ ο ω ά ν θ ρ ω π ο ι ς, η λλά τφ
θ ε φ ' θεός ăoa τό Πνεϋμα τό άγιον. 5
Έ ρ ώ τ η σ ι ς οα'.
Ποίον €ΪτοΙύ»ό δεύτερον όποϋ διδάοκει *ό άρθρον τοϋτο;
Ά π ό κ ρ ι ο ις.
Διδάσκεά πώς τό Πνεϋμα τό &γιοΓίχπορενεται Έκ μό
νον τοϋ Π ατοα:, ώς πηγής | καί άρχήψττής Φεότητος* διά τό 10 U 51 ■, p. 4 Λ
όποιον ό •■'vzâţ Σωτήο μας διδάσκει." λέγων' δτ αν έ λθ η ό
Π αρ ά κ λ ιττ ο ς, δν έγ ώ π έ μψΐω ύ μ Χν π α ρ ά τ ο ϋ /7 α-
τρός, τό Π ν ε ϋ μ α τ ή ς â l r f B s i ας, δ π α ρ ά τ ο ϋ Π α
τ ρ ό ς έ κ ι ί ο ρ ε ύ ε τ α ι . Τήν^Λασκαλίαν ταύτην τήν έρμη- ■ ·
νεύει ό ίερ&ς, *Αθανάσιος είς τό ψόμβολόν τον τ ό Π ν ε ϋ μ α 15
τό ά γ ι ο ν ά π ό τ ο ϋ Π α τ ρ ό ς , ον π ε π ο ιη μ έ ν ο ν ,
ο ϋ τε δ ε δ η μ ι ο ν ρ γ η μ έ ν ο ν , ο ϋτε γεγεννη μένον,
άΧλ* έ κ π ο ρ ε ν τόν. *0 Θ ε ό ς κ α ί Π α τ ή ρ , α ύ τ ό ς μ ό
νος έ σ τ ι ν α ί τ ι ο ς τ ο ϊ ς δ ν ol , κ α ι α γ έ ν ν η τ ο ς · ό
δ έ Υ I ό 'ς, έ κ μ ό ν ο ν ţ o v Π α τ ρ ό ς α ΐ τ ι α τ ό ς , κ α ί 20
γ ε ν ν η τ ό ς· κ α ί α ύ τ ό Μ τ ό Π ν ε ϋ μ α έκ μ ό ν ο ν τ ο ϋ
Π cuc ρ ό ς α. Ι τ ι α τ όν, χλ ι έ κ π ο ρ ε ν τ ό ν ' δ ι ά δέ τ ο ϋ
Υ I t ϋ έν τ φ κ ό σ μ am ά π ο σ τ ε λ λ ό μ ε ν ο ν . Καί δ θεο
λόγος Γρηγόριος οϋχοΜκηοί· τό Π ν ε ϋ μ α τό άγι ον, 6
π α ρ ά τ ο ϋ / Ι α τ ρ ό ς Εκ π ο ρ ε ύ ε τ α ι · δ κ άθ* δ σ ον μ έ ν 25
έ χ ε ϊ θ ε ν έ κ π ο ρ εν ε το«, ο ύ χ τ ί σ μ α ’ καθ ' δ σ ο ν δ έ ο ύ
γ ε ν ν η τόν, ο ν % Υ Ι ό ς ' κα θ' δ σ ο ν δέ ά γ ε ν ν ή τ ο ν
κ α ί γ ε ν ν η τ ο ϋ μ έ σ ο ν , θ ε ό ς . Περί τούτον εϊρηται πλα-
τύτερον είς τό πρώτον άρθρον φθάνει λοιπόν τώρα νά κρα-
τοϋμεν βέβαιον, καί νά πιοτενωμεν, έκεϊνο όηοϋ ό Χριστός μας 30
έδίδαξε, και ή άνατολική έκχλησία ή καθολική και ορθόδοξος ||| « 5
1. Πρά. 5, 3 (I 11. Ίω. 15, 26 || 15. οόμβολ. 4θαν. [Κη'are trimiterea

căci nu o avea nici ed. Hofmanu pe care o urmează] (cf. PG 28, 1584
(12) I) 18. 6 αδτός Άθανά. έν ταΐς ΙιραΧς 4ρωτήα*οι. 4. (cf. PG 28, 777 Β)
II 24. Λόγ. δ’. xepl βιολογίας [λόγ, e'·. Κ] (cf. PG 36, 141).
7 yi 30 δχοο ΟΝΚ || 18 Αλλ* χχορβυτόν Μ ||24 φησι Μ ||30 Χριοχός

ΟΝΚ I μάς Κ.
60 ΟΡΘΟΔΟΒΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α '. οα' — ο β \
πιστεύει, καί ώμολόγηοεν είς τήν δευτέραν οίκουμενικ συνο

δόν, καί έκύρωσε τό σύμβολον χωρίς τής προσθήκης κ α ί έχ
τ ο ν Υ io i Κ Καί έναντΙον έκείνων όποϋ έπροοθέσο ι τόν λό- ’
γον Γοϋι»# κ α ί έ κ τ ο ν Υ I ο ν, ίκαμεν έπιτίμησι δχι μόνον
5 ή ανατολική έκκλησία ή όρθόδοξος καί ^Ηύθολικι άλλα καί
ή δυτικά της ' Ρώμη ς * τό όποιον διαμαρτύροιταψ δύο πίνακες
άργυράϊ¥ είς τάς όποίας ήτον γεγραμμένον τό^Λρόι> σύμβολον
τής πίοτεως ελληνιστί είς τήν μίαν , καί είς ρ ν άλλην λατι-
νιστΙΛχωρίς τήν πρόσΟεοιν τούτον τοϋ μέρους · κ α ί έ κ τον
10 Υ ί ο ν- a i όποιοι μέ πρόσταγμα τον πάπα ϊΡ ώ μη ς Δέοντος
τρίτος έκρέμαντό είς τήν ίκκλησίαν τον άγιον Πέτρου , έν ϊτει
Χρίστον 809 , ώς φησί Βαρώνιος. Δ τ ο ϋ τ ο δποιος στέκεται
σταθερός καί βέβαιος είς τήν πίστιν τούτην, $χει βεβαίαν έλπίδα
τής σωτηρίας τον, διατί δέν παρεκκλίνει ΜΚΒόλου άπό τήν κοι-
15 νήν γνώμην τής έκκληοίας.
’ Ε ρ ώ τ η ο ις\οβ'.
Τί διδάσκει τρίτον τό άρθρον τοϋτο ;
Άπόκρισις.
Διδάσκει πώ ς τό Π νεύμα τό άγιον είναι εύρετής τής ά-
/. 52 20 γίας Γ ραφής, τόσον τής | παλαιός, δσσν καί τής νέας, καί αυ
τό τήν ώ μίλησε μέ τό μέσον πολλών ψυνεργών, Διά τοϋτο κα
θώς ή Γραφή τής παλαιάς διαθήκηΛβέτοιας λογής καί τής νέας
είναι διδασκαλία τοϋ αγίου Πνεύματος. Καί διά τήν άφορμήν
τούτην είς άλας τάς οΙκουμενικαΜ ΰννόδους, καί τοπικός τάς
25 ορθοδόξους, όπου καί άν έγίνησαν, πίστευε πω ς δ,τι έποφασί-
σασιν οί άγιοι πατέρες, νά εϊν α ίά π ό τό άγιον Π νεύμα' καθώς
ειπασιν o lάπόστολοι είς τήν σύνοδον ί δ ο ζ ε τ ω ά γ ίω Π ν εύ·
μ α τ ι, κ α ί ή /ttv· κατά τό παράδειγμα τών όποιων , καί ai
λοιπαί άλλαι όρθόδοξοι σύνοδοι έσυμπεραίνασι τά δόγματά τως
30 μ έ τόν δμοιον τρόπον.
27. Πρ4. 15. 28.
3 δκοο ΟΝΚ Κ Ι πίνακαι; ONDK [| 12

809] ωθ\ ONDK || 14 παρι-
κ λ 'ν « OM II 17 ΤΙ ΜΟΝ || 25-26 Ακοφχώαα-ην D, « f. Λποφχσ. * Ν ρβ
marg., Κ Ια text, aruncând In notă pe έποφ. ca «form a non tolerabili·.»
|| 29 έσομκβράνβΛ D | τω;) των D, «banc voculam (τως), ex altera forma
τοος enatam » K In notă.
0ΡΘΟΛΟ30Ι βΜΟΑΟΓίΑ 1*. ογ'—ofc*. 61
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ογ'.
Πόσα xai noîm είναι τά χαρίσματα τοϋ άγιου Πνε&ματος;
'Ε πτά' διά τάΡ&δποϊα λέγει ή Γραφή είς τήν ϊβποχάλυψιν
χ α ι ε π τ ά λ α μ π ά δ ε ς π υ ρ ό ς χ α ι ό μ ε ν α ι έ ν ώ π . ι ον 5
τον & ρ (ί ν ο ν a l ε ΐ α ι τ ά έ π τ ά ην ε ύ μ α ta τ ο ϋ Θ ε ο ϋ .
Ταϋτα λοιπόν τά χαρίσματα τοϋ Πνεύματος, η μάλλον είπεϊν αυ
τό τό Π νεϋμα, ήτον είς τόν Χρίστον πλόυοίώτεηα xal τελειό
τερα, y.of)0 άνθρωπον, ώς λέγει δ προφήτης· x a i ăv a n α ύ- ρ. 4
α ε τ α ι έ π * α ύ τ ό ν π ν ε ϋ μ α Κ vrei ο ν π ν ε ν μ α σο- ιο
φ ί α ς κ α ί σ ν ν έ σ ε ω ς, π ν ε ϋ μ α β ο υ λ ή ς χα I Ι σ χ ύ ο ς ’
π ν ε ϋ μ α γ ν ώ σ ε ω ς x a i ε ύ σ 6 β ε ί α ς ’ x a i έ μπλή-
αει α ύ τ ό ν π ν ε ϋ μ α φ ό β ο ν Θ ε ο ϋ . Τοϋτο βεβαιώνει ό
ευαγγελιστής *Ιωάννης λέγωντας· x a i ό λ ό γ ο ς ο ά ρ ξ έ-
γ έ ν ε τ ο , χ α ι έ ο χ ή ν ω ο ε ν έν ή μ ϊ ν x a l £θ ε α ο άμεθ α 15
τήν δ ό ξ α ν α ύ τ ο ϋ , δ ό ξ α ν ώ ς μ ο ν ο γ ε ν ο ύ ς π α ρ ά
Π α τ ρ ό ς , π λ ή ρ η ς χ ά ρ ι το ς χ α ι άληθ ε ί ας. Κ α ί
έκ τ ο ϋ π λ η ρ ώ μ α τ ο ς α ύ τ ο ϋ ή μ ε ις π ά ν τ ε ς έλά-
βο μ εν' x a i χ ά ρ ι ν ăv τι χ ά ρ ι τ ο ς . Διότι τό Πνεϋμα
ήτον εις αυτόν ώς όμοονοιον αύτώ χατά τήν ΰεότητα* xai £- 20
ιπληοεν Ιαύτόν σοφίας χαι ^χαριτος' χατά τό είρημένον τό δ έ
Ι π α ι δ ί σ ν η ύ ξ α ν ε, x a i ε κ ρ α τ α ι ο ϋ τ ο Π ν ε ύ μ α τ ι,
%λη ρ ο ν μ εν ον σ ο φ ί α ς ’ x a i χ ά ρ ι ς Θ ε ο ϋ ή ν έ π * α ν-
τ ό. Και ταϋτα πάντα £ρέπει νά γροιχοϋνται χατά τήν άνθρω-
πότητα. , 25
Έ ρ ώ τ η ο ι ς οδ'.
Ποιον είναι τό πρώτον χάρισμα τοϋ άγιον Πνεύματος;
Ρ ' *Α π όχρ ισ ι ς.
Τό πρώτον χάρισμα είναι ή σοφία· ήγουν ή άνωθεν σο
φία, διά τήν όποϊαν λέγει | δ άπόοτύλος' ή ά ν ω θ ε ν σ ο φ ί α , 3C
— —— ..................... .......... .9 .. — ---
5. ’Ano 4. 5 i| 9. Έο, II, 2 [| 14. Ί » . 1. 14 || 21. Αοο. 2, 40.
(Luca 2, 40: ρ*ύματι in aparatul critic T) || 30. Ίαχ». 3, 17.
6 slat ONDK || 9 χαθ* Λνθρωπον ΟΝΚ, χ*θδ el; ίνθρωπον D, χατ* Λν-
βρωπον Ε,; dar * χατ’ aut potius $ a!; xdOx» N pc marg., K în notă caută
ş| justific· lectura aa || 13 ββίαιών·ι] xal add. D || 20 χατ& τήν θβέτήτα]
μβτά τής θ·βότητος D || 22 ήόξανβ Ο, ήος^ν· ND.
62 ΟΡΘ ΟΔΟΙΟ Ζ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. A*. oB'— o·’ .
π ρ ώ τ ο ν μ έ ν Αγ νή ί σ τ ι ν , Κ η ε ι τ α ε I ρ η ν ι χ ή. i n i e i ,
κ ή ς, ε υ π ε ι θ ή ς , μ ε σ τ ή ί λ έ ο ν ς χ α I κ α ρ π κΰν άγ α-
θ ώ ν ά δ ι ά κ ρ ι τ ο ς κ α ϊ ά ν υ η ό χ ρ ί ' χ ο ς . ψϊς τήν αο-
φΐαν τούτην ένάντίοΰται ή σαρκική σοφία, χατά τόν απόστολον
5 τόν λέγοντα· δ τ ι iv ά π λ ό τ η τι x a l ψ ^ λ ι κ ρ ι ν ε ία Θεον,
ο ύ κ iv σ ο φ ί φ σ α ρ κ ι κ ή ά λ λ* i v χ ά ρ ι τ ι Θ ε ο ϋ , ă vs-
στ ρ ά φ η 'μ εν iv τ φ κ ό σ μ φ . Εναντίον τ Λ οποίας σαρκι
κής xal κοσμικής σοφίας, λέγει ό Ιδιος άπόατολο άναφέρωντας
τήν παλαιόν Γραφήν' ă η ο λ & τή ν σ ο φ ί α ν τ ώ ν σ ο φ ώ ν ,
10 κ α ί τ ή ν σ ύ ν ε σ ι ν τ ώ ν σ ν ν ε τ ώ ν Α θ ε τ ή σ ω ’ πο ϋ
σ ο φ ό ς ; η ο ϋ γ ρ α μ μ α τ ε ί> ς ; π ο υ σ υ ζ η τ η τ ή ς τοϋ
α ΐ ώ ν ο ς τ ο ύ τ ο υ ; ο ύ χ ' ι ί μ ώ ρ α ν ε ν ό Θ ε ό ς τ ή ν σο
φίαν τον κ ό σ μ ο ν τ ο ύ τ ο ν ;
Έ ρ ώ τ η ο ι ς οε'.
15 Ποϊον είναι τό δεύτερον χάρισμα τον άγιον Πνεύματος;
Άπόκρισις.
Τό χάρισμα τής σννέσεως, ή καψα^οήσεως τών Απορρήτων
xal τής Φείας Φελήσεως, περί τής όποίας ή Γραφή διδάσκει
λέγονσα· x a l η ά ς σ ο φ ό ς Η δ ι α ν ψ ίφ, ώ i d όθ η σ οφ ία
20 χ α ι ί π ι ο τ ή μ η i v α ύ τ οϊ ς, σ ν ν ι ν ν α ι η ο ι ε Χ ν η ά ν τ α
τ ά Ι ρ γ α τ ά χ α τ ά τ ά ά γ ι α χ αθή κ ον τ α· κ α τ ά π ά ν τ α
δ σ α σ ν ν έ τ α ξ ε Κ ύ ρ ι ο ς . Κ α Λ ίς τούς ηερί τόν Δανιήλ·
x a l id ω χ εν α ύ τ ο ϊ ς ό Θ ε ό ς σ ύ ν ε σ ι ν x a l φ ρ ό ν η σ ι ν ,
i v π ά σ η γ ρ α μ μ α τ ι χ ή x a l σ οτρ ία.· κ α ι Α α ν ι ή λ σ υ ν η-
25 χ ε ν i v π ά σ η δ ρ ά σ ε ι χ α ϊ Ι ν ν π ν ί ο ι ς . Καί άλλαχοϋ'
τότε διήν οιξεν α ύ τ ώ ν τόν ν ο ϋ ν τ ο ϋ οννιίναι
τ ά ς Γ ρ α φ άς. Καί δ Αηόστολος λέγει* δ ώ η γ ά ρ ο ο ι Κ ύ-
ρ ι ο ς σ ύ ν ε σ ι ν i v n ă a i v . ΕΙς τήν σύνεσιν τούτην είναι
άντιχειμένη ή Ανοησία χάί Απιστία· διά τήν όποϊαν λέγει ό Κύ-
30 ριος· ώ Α ν ό η τ ο ι χ α I β ρ α δ ε ί ς τ fl χ α ρ δ τ ο ϋ
5. 2 Kof» 1, 12 (2 Cor. | 12 in apărat Τ) || 9. 1 Kop. 1, 16

Κοριν. α ’. χ'. D, — νβ*. Κ] (1 Cor. 1. 19— 20 Τ), Ή σ. 29 [Ήσαί. χθ\ ιί’.
DC] II 19. "Ε ξ. 36, I || 23. Ααν. 1. 17 || 26. Αοο. 24, 45 |) 27. 2 Τιμ. 2,
7 II 29. Αοο. 24, 25.
5 atiUxptvaty Μ || 8 Αναφέρωντας] μαρτυρίαν add. D || 9 *rijj παλκ

Γραφές D || 11 οοφός,... γρχμματβ&ς, κ|| 19 φ ONDK || 21 τΑ κατά] τά χαλί
ΟΝΚ, κατά, D, dar «κατά E d.» Ν *ρ · marg. ff 27 Βφη Κ.
ΟΡΘΟΔΟΕΟΙΕ pM bA O ÎIA . Α'. ο*’- ο ζ ·.
τ ε ν ε ι ν έ π ΐ π ά σ ι ν ο ί ς έλάλη σ αν ol π ρ ο φή τ αι.
gal είς άλλον τόπον λέγει ό άπόοτολος· ον τω ς Ανόητοι
Ια %έ, ί ν α ρ ξ ά μ ε ν ο ί Π ν ε ν μ α τ ι , ννν οαρκΐ ί π ι-
τ6λεϊσθ ε ;
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ος .
Ποιον είναι τό' τρίτον χάρισμα τοϋ άγιον ^Κ ύματος; 5
Τό τρίτον χάριομα τοϋ Δγίου Πνεύματος είναι ή βουλή, ή
foaia συντρέχει \πρός τήν θείαν δόξαν, καί πρός τήν σωτηρίαν f 54 ρ. 4 ''
τής Ανθρώπινης ψυχής· καί είναι ουμφωνιαμένη μέ τήν δικαιο
σύνην. Διά τήν όποϊαν καί ή Γραφή λέγει· ού γ αρ ύπεστει- 10
\άμην τ ο ϋ μ ή ά ν α γ γ εϊ λα ι ύ μ ϊ ν π ά σ α ν τήν βου-
Ιήν τ ο ϋ Θ ε ο ϋ . ΕΙς αύ τήν είναι έναντία ή βουλή τών Αοε-
ββν, διά τήν όποϊαν λέγει Φ ψαλμωδός· μ α κ ά ρ ι ο ς άνήρ,
δς ο ύ κ έ π ο ρ ε ύθ η έν β ο υ λ ή Ασε β ώ ν καί Αλλαχού·
Κ ύ ρ ι ο ς δ ι α σ κ ε δ ά ζ ε ι β ο υ λ ά ς έθν ών. Αθετεί δέ 15
λ ο γ ι σ μ ο ύ ς λ α ώ ν , κ α ί Αθε τε ί βου λάς Αρχόντων.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς οζ'.
Ποιον είναι τό τέταρτον χάρισμα τοϋ άγιου Πνεύματος;
Ά π ό κ ρ ι ό ις.
Ή Ισχύς, διατί φυλάττοντες πάσαν σταθερότητα και Αν- 20
όρείαν είς τήν πίστιν, πρέπει νά άντιστέκωμεν είς δλους τούς
πειρασμούς. Περί ταύτης, ή Γραφή λέγει· γ ρ η γ ο ρ εϊτ ε· σ τή
κετε έν τη π ί σ τ ε ς Α ν δ ρ ί ζ ε ο θ ε , κ ρ ατ α ι ο ϋ σθ ε· καί
αλλαχού· σ τ ή τ ε ο ύ ν π ε ρ ι ζ ω ο ά μ ε ν ο ι τήν ό σ φ ϋ ν υ
μών έν άληθ ε ίφ, κ α ί i v δ υ σ ά μ εν οι τόν θ ώ ρ α κ α 25 *b \
τής δ ι κ α ι ο σ ύ ν η ς · καί ν π-ο δ υ α ά μ ε ν ο ι τ ο ύ ς
πόδ α ς έν έτ ο ι μ α α iq. τ ο ϋ Ε ύ α γ γ ε Χ Ι ο υ τή ς ει
ρήνης· i n i n ă o ιν Αν α λ α β όν τ ε ς τόν θ υ ρ ε ό ν ^
χής n Ca τ βω ς, iv φ δ ν ν ή ο β σθ ε η ά ν τ α τά βέλη τ ο ϋ
π ο ν η ρ ο ϋ τ ά η ε η υ ρ ω μ ί ν α σ β έ σ α ι · κ α ί τ ή ν 3ο
2. Γαλ. 3, 3 jj 10. Up*. 20, 27 [j 13 Φαλ. f, 1 || 15. ΦοΑ. 32, 11

[ν«λ. λγ'. ι'. Κ] jj 22. 1 Κορ. 16, 13 || 24. ’Εφ. 6, 14.
2-3 ΑνίητοΙ km », OND, &ν&ητο( io t·; Κ || 8 δπβΐα ONDK || 13 Φαλ-

WP&Î ONDK II 14 βοολυ ONDK.
64 Ο ΡθΟ Α Ο ίΟ Ϊ ΟΜΟΑ'ΟΠΔ. Α’. ο ζ '-ο θ *.
περικεφαλαίαν τοϋ σωτήριον δ έ ξ α ο θ ε , χ αι

τ ή ν μ ά χα ι ρ αν τ ο ϋ Π ν ε ύ μ α τ ο ς , δ ϊ αχ ι ρ ή μ Q
θ ε οϋ. Τό έναντίον τής Ισχύος είναι ό φόβος, περί ον λέγει J
ψα/.ιιωδός' έ χ ε ι έ φ ο β ή 0 η ο αν φ ό β ο ν , $ £ ο ύ κ ^ ν
5 φ ό β ο ς . Καί ό Κύριος ήμών Ίηοοϋς Χριστός μαζ προοτάοοει
νά μήν έχωμεν τοιοϋτον φόβον, λέγων* μ ή φ ο β ε ι ο θ ε and
τ ώ ν ά π ο κτ ε ιν όν τ (ο ν τ ό ο ώ μ α, κ α ι μ ε τ ά ταϋτα
μ ή έ χ ό ν τ ω ν π ε ρ ι σ σ ό τ ε ρ ό ν τι π ο ιή σρι.
’Ε ρ ώ τ η ο ι ς οη\
10 Ποιον είναι τό πέμπτον χάρισμα τοϋ *άγιον Πνεύματος;
fi î ^νώσίς fiZvcu τά πέμπτον χάρισμα, [τήν όποϊαν ό Ιερός
ψάλτης έρμηνεύει λέγων ό π α ι δ ε ύ ω ν 8θνη, ο ύ χ ϊ ελέγ-
ξ ε ι ; ό δ ι δ ά σ κ ω ν Λνθ ρ ω π ον γ ν ώ σ ι ν ; καί έτερος
15 προφήτης λέγει· χ α ϊ ό ώ σ ω ύ μ ϊ ν π ο ι μ έ ν α ς κ α τ ά τ ή ν
f. 55 κ α ρ ό ί α ν μ ο ν κ α ί π ο ι μ α ν ο ν σ ι ν \ ν μ ά ς , πο ι μ α ί -
νοντες μετ έπιστήμης- ήτονν γνώσεως. Τούτη ij
γνώσις καί έπιστήμη πρέπει νά άπλώνεται εις τό νά γνωρίζ?) το
Φέλημα τοϋ θεοϋ, χαι τοϋ νόμου του, Είς αύτήν εναντιώνεται ή
20 άγνοια τοϋ νόμον, χαίτης ϋελήσεως τον θεοϋ' διά τήν όποϊαν
λέγει ό ψαλμωδός' Ι κ χ ε ο ν χ ή ν ό ρ γ ήν ο ο ν i n i τ ά I-
θ ν η τ ά μ ή γ ι ν ώ σ χ ο ν τ ά σε, χ α ι έ π ί β α σ ι λ ε ί α ς ,
a t τ ό ό ν ο μ ά ο ο ν ο ύ χ έ π ε κ α λ έ ο α ν τ ο.
ΙΕ ρ ώ τ η ο ι ς οθ'.
25 Ποϊον είναι τό Ιχτον χάρισμα τοϋ άγιον Π νεύματος;
*Η εύσέβεια' ή όποια μ έ τήν δρθήν πίοτιν Φεμελιώνειαι
είς τήν έκτενή προσενχήν, καί είς τά άγαθά £ργα· διά τήν &·
ποϊαν οϋτω λέγει ό άπόοτολος- ή δ £ ε ύ σ έ β ε ι α ηρόζ
30 π ά ν τ α ώ φ έ λ ι μ ό ς έ σ τ ιν, έ π α γ γ ε λ ί α ν 8 χ ό ν g a ζ ω ή ζ }
4. Φαλ. 13,5 [Φαλ. ιί\ Κ] || 6 Λοο. 12, 4 || 13. Φ-λ. 93. 10 [Φ

οιγ. c. Ν , β β'. ι'. Κ (corectat de W eissenbornl |j 15. Ί ·ρ . 3, 15 ||21.Φ*λ
78, 6 [Φ«λ. οθ'. ς'. Κ] Κ 29. 1 Τ ιμ . 4, 8.
2 *σχι ONDK Κ 5 Καί] 4λλ* D | μ«ς Κ 1 13-14 *λ 4 γ '«. Κ || 19 « ί

νόμου] «f. χόν νόμον» Ν pe m arg. |{ 20, 28-29 όποίον D ‘|| 2 ! Φ*λμφ!δ;
ONDK. I
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟ ΛΌΓΙΑ. Ά '. οθ'— 65
χής ν υ ν καί τ ής μ ε λ λ ο ν α η ς . Καί βέβαια εύσεβεις έκεϊ-

\<οι λέγονται, oi όποιοι κάνοντες συνεχείς προοενχάς πρός τόν
θεόν, φενγουοιν δλαις ταϊς άοέβειαις, καί Αμαρτίαις. 'Η ευσέ
βεια λέγω ή μή φηινομένη, όποία είναι των Φαρισαίων, άλκ ή
ίληθινή και έγκάοδιος" ΐνα μή και negi αυτής εϊnrj ό Κύριος’ 5
ο ί τ ο ς ό λ α ό ς τ ο ΐ ς χ ε ί λ ε ο ι μ ε τιμά, Τή δ έ κ αρ-
i i ο· α ύ τ ώ ν ' π ό ό β ω ά π έ χ ε ι ά π * έ μ ό ϋ " καί πάλιν
Φ α ρ ι σ α ί ε τ υ φ λ έ , κ α θ ά ρ ι σ ο ν π ρ ώ τ ο ν τό £ ν τ ό ς
χοϋ π ο τ η ρ ίο ν, κ α ι τ η ς π α ρ ο ψ ί δ ο ς , ϊ ν α γ έ ν η τ α ι
y.ai τό έ κ τ ο ς α υ τ ώ ν κ α θ α ρ ό ν. 10
Έ ρ ώ τ η ο ι ς π.
Ποιον είναι τό έβδομον χάρισμα τον άγιον Πνεύματος;
*Ο φόβος τοϋ θεοϋ, δ όποιος πρέπει νά είναι ώς άν ε-
κεϊνος όποϋ ίχονοι τό παιδίο πρός τους πατέρας τονς, καί is
οχι ώς άν έκεΐνος όποϋ Ιχονοιν οι δούλοι πρός τούς δέσποτας
των. Καί περί τοϋ πρώτον λέγει ό ψαλμωδός· φ ο β ή θ η τ ε
τον Κ ύ ρ ι ο ν π ά ν τ ε ς ο ί ά γ ι ο ι α ύ τ ο ϋ · δ τ ι ο ύ χ ί-
οτιν ύ σ τ έ ρ η μ α τ ο ϊ ς φ ο β ο ν μ έ ν ο ις α ύ τ ό ν . Περί
bk τού δεντέρον λέγει ό άπόστολος· φ ό β ο ς ο ύ κ Ι ο τ ιν έν 20
χη ά γ ά π fa Αλλ* ή τ ε λ ε ί α Α γ ά π η έ ξ ω β ά λ λ ε ι τ ό ν
φόβον δτι ό φ ό β ο ς κόλασιν ό δέ φ ο β ο ύ
μ ε ν ο ς , ο ύ τ ετ ε λε io ij α ι έν τ fj αγ ά π η. Μέ τόν τρό
πον τούτον προστάσσει' ή Γραφή, νά φοβούμεθα τόν θεόν
ίξ άγάπης, δταν λέγει’ ο ι φ ο β ο ύ μ ε ν ο ι τόν Κ ύ ρ ι ο ν 25
αΐν έ ο α τ ε α ύ τ ό ν ’ | δ π α ν τό σ π έ ρ μ α *Ι α κ ώ β , δ ο
ξ ά σ α τ ε α ί τ ό ν φ'ο β η θ ή τ ω δ ή Απ' α ύ τ ο ϋ α π α ν
τό σ π έ ρ μ α *Ι σ ρ α ή λ . Καί δποιος μέ τόν τοιοϋτον φόβον
Ηλει φοβάοθαι τόν θεόν, έκεΐνος φνλάττει τάς έντολάς ιον,
χατά τό είρημένον i ά ν τ ι ς ά γ α ή φ μ ε , τ ό ν λ ό γ ο ν 30
μ ον τ η ρ ή σ ε ι .
6. Ματ. 15, 8 || 8. M et. 23, 26 || 17. Φαλ. 33, 10 [Φαλμ. λγ\ θί

D, Φαλ. λδ*. β*. Κ cu notă privitoare la ed. Hofmann] (Psalm 33, 10 S) ||
20. 1 *Ιώ; 4, 18 |j 25. Φαλ. 21, 25 [Φαλμ. κα’.κδ'. D, Φ α λ . κ β \ κ γ * Κ eu
notă] (Ρβ. 21, 24 S) \
\30. 41 14, 23.
2 χάμοντβς ΟΝΚ, κάμνοντβς D ||3 Αοβββίαις ONDK ||4 ή δποία ΟΝΚ,

ή δποΤα D ; a «ten articolul Μ || 5 elxei ΟΝΚ || 6 χβίλβσΐ μβ τιμφ ONDK
II 15 şi 16 βπου ΟΝΚ || 17 Φαλμφίδς ONDK || 28 βκοΤος ΟΝΚ.
66 ΟίβΟΑΟβΟΪ 0Μ 0Α0ΓΪΑ A*, «β*— « γ ’.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς πα*.
Πόσοι καί ποιοι είναι ol καρποί τοϋ άγιου Πνεύματος ·
Άπόκρι σι ς.
Καρπούς τον άγιόν Πνεύματος, ή σημάδια τής άείας χά·
5 ριτος, δ άπόστολος Πανλος άπαρίθμέΐ έννέα, λέγων οϋτως· g
δέ κ α ρ π ό ς τοϋ Π ν ε ύ μ α τ ό ς § στι ν &γ ά π η, χαρΑ
εΙρήνη, μ α κ ρ ο θ υ μ ί α , χρησχόχης, Αγαθοσύνη,
η ίο τις, πραόχης, έ γ χ ρ ά τ ε ι ά . Μά πρέπει να πιστεύω-
μεν πώς καί al λοιπαΐ άρεταί νά λέγωνται καρποί τοϋ άγΙον
ΙΟ Πνεύματος, έπειδή άπ* αύτό καταβαίνονσι, .καί αύτό συνεργεί
είς τό νά τελειώνοννται άπό τόν άνθρωπον. Διά τοϋτο δεν λέγει
δ Παϋλος· xatâ τούτων μόνων ο ύκ ίστ ι ν ό μ ο ς · djUd*
κατά ‘τών χοιούτων, ώς ăv όποϋ είναι xal άλλα δ-
μοια τούτοις.
15 Έ ρ ώ χ ησιςπβ'.
Ποιον είναι τό ίννατον άρθρον τής πίατεως;
Ά π όκρισις.
ΕΙς μί αν άγίαν καθολική?, καί άποοτολι-
κήν έκκλη σ ίαν.
20 Έ ρ ώ τ η ο ι ς πγ\
Τί διδάσκει ή άγια έχκλησία είς τοϋτο τό άρθρον τής
πίατεως ;
Άπόκρισις.
Τέοοαρα πράγματα· πρώτον πώς ή έκκλησία είναι μία,
25 άγια, καθολική καί άποαιολική, κατά τήν διδασκαλίαν τοϋ άπο-
στόλου λέγοντας' ή ρ μ ο σ ά μ η ν ύ μ άς i v i άνδρί, παρθ έ
ν ον άγνήν na ρ αοχ ή σ α ι τφ Χρ ι οτ φ. ΚαΧ καθώς 6
Χριστός είναι ένας, τέτοιος λογής καί ή νύμφη του είναι μία*
ώς δήλον άπό τό δ'. κεφά. τής ηρός Έφεσίονς έηιοτολης, όποϋ
30 λέγει· ε ϊ ς Κ ύ ρ ι ο ς , μ ί α πί στ ις, i v βάηχι αμα, xal
εί ς Θεός καί Πα χήρ πάντων,
ί
-------------------------- -------------------------------- — r— ------------------------------------------------------------------ — I
5-6. Γαλ. 5, 22 || 12 şi 13. (Gal. 5, 23 Τ) || 26. 2 Sop. 11, 2 ||29.
(σ*χ. · ’. Κ] II 30. Έ φ . 4, 5.
6 πνιύμαχος, Ισχιν ΟΝ,—έσχίν Β || 8 πραόχης ONDK j| 13 şi 29

0NK Κ 21 ΤΙ OK II 29 x«ţ«X. ΟΝΚ, χβφβίλ. Ο.
0ΡΘ0&080& ΟΜΟΛΟΓΙΑ.. Λ*. π9*. 67
Έρώτηοις ηδ\ oyv^&ri^!1 ţ;

Ποιον είναι τό δεύτερον όποϋ διδάσκεται είς τό Αρθρον
τοϋτο ;
’ Απόχρι σι ς.
Δεύτερον διδάσκει τό άρθρον τοϋτο, πώς ή καθολική έκ- 5
αληαία βέν περνει όνομα άπό κάν Ινα τόπον, άν είναι καί ό
πλέον εξαίρετος' διατί α ί τοπικαί έκχληοίαι είναι μερικαί' olov
ή Έφεσίνη, ή έν Φιλαδελφεία, ή έν Λαοδικείφ, ή έν Άντιο-
χείρ., ή έν ' Ιεροαολνμοις, η έν 'Ρώμη, ή έν Άλεξανδρεία, καί
ai λοιποί. Μά Ανάμεσα εις τούταις ταϊς έκκληοίαις ταΐς μερι- 10
καις, Ικείνη όνομόζεται μήτηρ αυτών, ή.όποια πρώτη έπλούτηοε
την παρουσίαν τον Χρίστον, και έδέχθηκε τήν αιώνιον σωτη
ρίαν, xai τήν άφεοιν των αμαρτιών xai άπό τήν όποϊαν έπήρεν
αρχήν ή κήρνζις τοϋ ευαγγελίου είς δλον τόν περίγειον κόσμον,
ώς μαρτνρά ή Γραφή λέγονοα’ ο ύ τ ω ς έ δ ε ι π αθ εϊν τόν 15
Χ ρ ι σ τ όν, κ α ι ά ν α α τ ή ν α ι έ χ ν ε κ ρ ώ ν τη τρί τη ή-
μέρ$, x a i χη ρ υ χθήν αι έπί τ ώ όν ό ματ ι α ύ τ ο ϋ
μ ετ ά ν ο ι αν , x a i Άφεοι ν ά μ α ρ τ ι ών είς π ά ν τ α τά
ίθνη, ά ρ ξ ά μ ε ν ο ν ά π ό Ι ε ρ ο υ σ α λ ή μ · ν μ ε ϊ ς δέ
έσ τέ μ ά ρ τ ν ρ ε ς τ ο ύ τ ω ν . Και αλλαχού' Soεσθ έ μοι 20
μ ά ρ τ ν ρ ε ς έντε Ί ε ρ ο ν οαλή μ, x a l έν π ά ο η τ fj
' Ι ο υ δ α ί ο , κ a l Σ α μ α ρ ε ί α., κ α ι ε ω ς έσ χ ά τ ο ν της
γης. ’ ΑκομΙ εκείνη λέγεται πρώτη, ή όποια §λαμψε περισσό
τερον άπό δλαις ταϊς άλλαις έκκληοίαις, είς τήν διδασκαλίαν
και είς τά ήθη1έμπροσθεν τής όποίας οί απόστολοι έδίδαοι τόν 25
λογαριασμόν τους, καθώς μαρτνρά ή Γραφή, λέγουσα· x a i δ-
τε άνέβη Π έ τ ρ ο ς ε ί ς *Ι ε ρ ο σ ό λ υ μ α , δ «εκ ρ ίν ο ν
το π ρ ό ς α ύ τ όν ol έχ π ε ρ ι τ ο μ ή ς , λ έ γ ο ν τ ε ς, δτι
π ρ ό ς ά ν δ ρ α ς άχρ ο βν στ ίαν έ χο ντας ε I οή λθε ς, κ αι
α υ ν έ φ α γ ε ς α ύ τ ο ϊ ς ; ΕΙς τούς όποιους άπεκρίθη ό Πέτρος' ^0
έ γ ώ τ ις ή μ η ν δ υ ν α τ ό ς κ ω λ ϋ σ α ι τόν Θ ε ό ν ; άχ ο ύ-
ο αν τβς δέ τ α ϋ τ α , ή σ ύ χ α σ α ν xai έδ ό ξ α ζ ο ν τόν
15. Acu. 24, 47 || 20. Πρά. I, 8 || 26. Πpd. 11, 2 |{ 31. [Πράξ.
ι* '.ιζ'. D].
2 δποο ΟΝΚ Ι) 6 κ$ν ΟΝ || 11 şi 23 δποΤ* D || 13 διφβνΟΝΚ || 15 şi

26 μαρτυρώ Q N D K || 20 ftou Κ || 21 Κν τ · DK || 31 *γώ] 8 · a d d . D.
6S 0 Ρ Θ 0 Α 0 2 0 Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α’. ιΛ * — * · * .
Θ ε ό ν , λ έ γ ο ν τ ε ς ' ά ρ α γ ε Ma i τ ο ϊ ς S θν ε ο ιν ό Θεός
τ ή ν μ ε τ ά ν ο ι α ν i d ω χ εν ε ί ς ζ ω ή ν. Καί χατοηέρω· ή.
κ ο ύ σ θ η δ λ ό γ ο ς ε ί ς τ ά ώ τ α τ ή ς έ κ κ λ η ο ί α ς γής
έν Ί ε ρ ο σ ο λ ύ μ ο ι ς π ε ρ ί α ύ τ ώ ν x a i έ ξ α π έ σ τ ε ι λαν
5 Β α ρ ν ά β α ν δ ι ε λ θ ε ϊ ν έ ω ς 3Α ν τ ί ο χ ε ί ΐ χ ς . Καί Αλλάχον·
£ τ α ξ α ν Αν α β α ί ν ε ι ν Π α ύ λ ο ν κ α ί Β α ρ ν ά β α ν , καί
τ ιν α ς Αλ λ ο ν ς έ ξ α υ τ ώ ν π ρ ό ς τ ο ύ ς Α π ο σ τ ό λ ο υ ς
κ α ί π ρεο βντ έ ρ ο ν ς είς ' Ι ε ρ ο υ σ α λ ή μ π ε ρ ί rod
ζ η τ ή μ α τ ο ς τ ο ύ τ ο ν . Τ ό τ ε ε δ ο ξ ε τ οι ς Α π ο ο τ όλοις
10 κ α ί τ ο ϊ ς π ρ ε ο β ν τ έ ρ ο ι ς, ο ύ ν ο λ rj rfj έ κ ' κ λ η ο ίφ, &χ.
Χεξαμένοις Αν δ ρ α ς έ ξ ά ύ τ ώ ν, π έμ ψ α ι είς
5S ’ Α ν τ ι ό χ ε ι α ν ο ύ ν τ φ 1 Π ά ύ I φ κ α ί Β α ρ ν ά β α , μετά.
τοιαύτης γραφής’ Ι δ ο ξ ε τ φ Α γ ί φ Π ν ε ύ μ α τ ι κ α ί ήμϊν,
μ η δ έ ν π λ έ ο ν έ π ι τ ί Ο ε ο Ο α ι ύ μ ϊ ν β ά ρ ο ς , π λ ή ν τών
15 έ π ά ν α γ κ ε ς τ ο ύ τ ω ν . 3Ακομί είς Αλλον τόπον λέγει" ώς
δέ δ ι ε π ο ρ ε ύ ο ν τ ο τ ά ς π ό λ ε ι ς , π α ρ ε δ ί δ ο ν ν αύ-
τ ο ϊ ς φ υ λ ά ο α ε ιν τ α δ ό γ μ α τ α τ ά κ ε κ ρ ι μ έ ν α ύηό
τ ώ ν ά 71.0 ατ ό λ ω ν , κ α ί τ ώ ν π ρ ε σ β υ τ έ ρ ω ν τ ώ ν εν
' Ι ε ρ ο υ σ α λ ή μ . Λοιπόν ή έν rΙεροοολύμοις έχκληοία είναι
20 μήτηρ πασών τών έκκλησιών, χαί πρώτη, διατί Απ’ εκείνην ήρ-
χισε νά Απλώνεται τό εύάγγέλιον είς δλα τά πέρατα, ( καλά καί
οί βασιλείς ύστερον νά έδώκασι τά πρωτεία τής τιμής είς τήν
πρεσβυτέραν καί είς τήν νέάν ' Ρώμην, διά τό κράτος τής βασι
λείας όποϋ ήτον είς αι)τάς, χατά τόν τρίτον κανόνα τής δευτέ-
25 ρας οικουμενικής συνόδου τής έν Κώνοταντιτονπόλει) καί αν-
τη έγίνηκε καθολική, διατί έδέχθησαν τήν πίστιν καί διδασκα
λίαν της δλα τά έθνη,
Έ ρ ώ τ η ο ι ς πε'.
Τί διδάσκεται τρίτον είς τούτο τό Αρθρον τής πίστεως;
30 - *Λ π όκρ to ις.
Πώς Αλλο θεμέλιον δέν είναι τής έκκληοίας, παρά μόνον 6
Χριστός, χατά τον Απόστολον τόν λέγοντα· ft ε μέλι ον γάρ
2-3. Πρά. 11, 22 [στίχφ 22 ΟΝΚ] j| 6. Πρά. 15, 2 || 9. βτιχ. 22 ||

13. [npecg. ce', κη'.,ϋ] || 15-16. Πρά. 16, 4 || 32. 1 Κορ. 3, 11.
10*11 έκλβξαμένοος ONDK || 17 κβκριμμένα Ο || 21 πέρατα] <f. add.
τής γ1}ς aut τΐ}ς οΐχοομένης* ut pag. sequ.» Ν ρβ marg. |&ν καλά D, καλ$
Κ care şterge parenteza || 22 vdfc om. D j της M || 24 Snoo ONK || 25
Κ-πόλ«ι. Kal K || 26 noβολική* ΟΝΚ, καθολική, D.
ΟΡΘΟΔΟΞΟΙ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ Κ'. 69
Αλλον, ο ν δ ε ί ς δ ύ ν α τ α ι ϋ ε ί ν α ι π α ρ ά τόν κε ί μ ε
ν ο ν, ό'ς έ σ τ ι ν . Ί η ο ο ϋ ς 6 Χ ρ ι σ τ ό ς . Και ăv xâv μίαν
φοράν λέγονται κοί οι άπόστο).οι, και oi προφήται θεμέλια της
πίστεως και τής έκκληοίας, ώς ăv διαν λέγη ό *Ιωάννης πως*
ή μ ε γ ά λ η π ό λ ι ς ή ' ί ε ρ ο ν οαλή μ ε ί χ ε τεί χος, είς s
δ ώ δ ε κ α θ ε μ έ λ ι α κτ ι σ μ έ ν ο ν , κ α ί έν α ύ τ ο ϊ ς ή ο α ν
ο ν ό μ α τ α τ ώ ν δ ώ δ ε κ α α π ο σ τ ό λ ω ν τ ο ν αρν ί ο ν
χαι 6 Πανλος λέγει, πώς e?μεοθαν έττ ο ι κ ο δ ο μηΟέντε ς
i n i τ φ θε μ ε λ ί φ τ ω ν ά π ο σ ι ό λ ω ν κ α ί π ρ ο φ η τ ώ ν ,
τοϋτο πρέπει νά γροικάται πώς οι προφήται καί oi απόστολοι to
D. 4
δέν είναι απλώς και πρώτως θεμέλια τής πίατεως, διατι ό τοι-
υντος θεμέλιος είναι μόνος ό Χριστός’ μά κατά τι και δεντέ
ρως' καθ' δσον έκίΐι οι ώς έγγντέρω καί πληοιέοτεροι έπωκοδο-
μήΟησαν άπάνω είς τήν οωτηοιώδη διδασκαλίαν τον ' Ιηοοϋ Χρί
στον τυν Κυρίου ήμών, καί έφάιηοαν πρώτοι είς τό vă άπλώ- 15
οονσι τήν π ίστιν τον Χρίστον εις <V.a τά πέραια τής οίκονμέ-
νης. Διητ'ι δ Χριστό; δέν έΟεμελίωσε τήν έκκληαίαν τον άπά
νω είς (ΙιΟρώΛονς, μά άπάνω εις τόν έαντόν του, καί άπάνω
είς τήν θείαν τον διδασκαλίαν. ' Δκομί άπό τοϋτο τό άρθρον
όιδαακόμεΟα. πώς μόνος ό | Χριστός είναι κεφαλή τής έκκλη- 20 f. 59
οίας, κατά τήν διδασκαλίαν τον δποστόλον λέγοντας’ δτι 6 ά-
νήρ f σ τ ι κ ε φ α λ ή τ ή ς γ ν ν α ι κ ό ς , ώ ς κ α ί ό Χ ρ ι σ τ ό ς
κ ε φ α λ ή τ ή ς έ κ κ λ η ο ί α ς · κα ί α ύ τ ό ς έ σ τ ι σ ω τ ή ρ
το δ α ώ μ α τ ο ς" Καί άλ).αχοϋ· α ύ τ ό ς ί σ τ ιν ή κ ε φ α λ ή
τον σ ώ μ α τ ο ς τ ή ς έ κ κ λ η α ί α ς ’ δς έ ο τ ι ν α ρ χή, π ρω- 25
τ ό τ ο κ ο ς έ κ τ ώ ν ν ε κ ρ ώ ν ϊν α γ έ ν η ται έν π α οιν α ύ
τός π ρ ω τ ε ύ ω ν . Διατί ă v λέγωνται καί εις τάς έκκληοίας οί
προϊστάιιενοί αύτών αρχιερείς, κεφαλαί αύτών, τον το πρέπει νά
γροιχαται πώ ς αύιοί είναι τοποτηρηταί τοϋ Χριοτοϋ’ είς τήν
'ιδίαν τον καθ' Srăg έπαρχίαν καί κεφαλαί μερικαί' κατά τήν 31
Γραφήν τήν /.έγονοαν π ρ ο σ έ χ ε τ ε έ α ν τοϊ ς, κ α ί π α ν τι
τ φ π ο ι μ ν ί ω , έν φ ύ μ ά ς τ ό Π ν ε ϋ μ α τό ά γ ι ο ν έθετο p. 5
5. ’Aito. 21 [Άποχ. κχ'. ιβ\ D, — ιβ\ κ] (Apoc. 21, 12, (mai m ult):
14 Tî II 8. Έ φ . 2, 20 || 21. Έ φ Ι 5, 23 || 24. Κολ. I, 18 || 31. Πρά. 20, 28.
2 x ţv ON I) 4 λέγ-g ONK, λ*γ·; D || 8 ·Ιμ»οθ·ν D || 12-13 δ«ότ»ρον

ONDK || 13 έγγυτ4ρ<ρ OND | έπφχοβομήθηοαν ONDK.
70 Ο Ρ Θ Ο Δ Ο ΙΟ Ζ ΟΜ ΟΛ ΟΓΙΑ. Α '. π · '— πζ\
έπι ο χό π ου ς, η οι μ α ίν ει ν τήν έκ κλη α ί αν χ ο ϋ Θ eojj

ήν π ερι επο ιή σ ατο δ ι ά τοϋ Ι δ Ι ο υ α ί μ α τ ο ς · dvtoc
άρχιποίμενος αύτοϋ 3Ιηοοϋ Χριστοϋ' ώς λέγει Πέτρος- χ αι
φαν ερωθ έντος τοϋ ά ρ χ ι π ο ί μ ε ν ο ς , κ ο μ ι εϊοθ ε τόν
5 άμαράντι ν ον τής δόξης αχέ φ α ν ον.
* Ε ρ ώ τ η σ ι ς τις’.
ΤΙ διδάοχεχαι τέταρτον είς τοϋτο τά άρθρον της πίστεως'
Τό άρθρον τοϋτο διδάοχει χάθα όρθόδοζυ. πώς πρέπει νά
10 υποτάσσεται είς τήν έκχλησίαν χατά τήν διδασκαλίαν τοϋ Λ'ρι-
στοϋ τήν λέγουσαν έάν δ έ x a l τή ς i χχ λη ο ία ς παρα-
χούαη, i a τ ω ο ο ι ώ σ π ε ρ ό έ θνι χός χαι ό τελώ
νης. Καί πρός τούτοις ή έχκλησία ίχει τήν έζονσίαν τούτην
ώστε μέ τάς όΐχουμενιχάς συνόδονς νά δοκιμάζη τάς γραφάς-
15 νά χρίνγι πατριάρχας, πάπιδες, έπιΟχότιονς. νά τούς καΟνπο-
βάλλή χατά τά σφάλματά των είς ταΧς χανονιχαϊς τιμωρίας
xal επιτίμια. ’Επειδή είναι στήλη τής ψάληΟείας χαι θεμέλιος,
χατά τόν άπόστολον, λέγοντα’ I ν α ε I δ f] ς π ώ ς δ ε ι έν ο ϊ-
χφ θ ε ο ϋ a t ασ'τ ρ έ φ ε σ θ α τ ή τ ι ς έ σ τ ι ν έχχληαία
20 θ ε ο ϋ ζ ώ ν τ ό ς , σ τ ύ λ ο ς x a i έ δ ρ α ί ω μ α τής άλψ
θείας.
' Ε ρ ώ τ η ο ι ς πζ\
Ποίαις είναι al έντολαΐ τής έχχλησίας;
Ά π ό χ ρ ι ο ι ς.
f. 60 25 A l έντολαί τής έχχλησίας, al μάλλον έξαίρετοι είναι iv-
νέα. Τό πρώτον είναι νά προσεύχεται καθ' ένας εις τόν θεόν,
μέ συντριβήν xai χαΐάννξιν τής χαρδίας' xai νά μυοϋται με
ταϊς τελεταϊς τής έχχλησίας, είς χάθα χυριαχήν, χαί είς ταϊς
έόρτάσιμαις ήμέραις' ήγουν άχούοντας τόν δρθρον, τήν λειτονρ-
30 γ(ανΛ τόν έοπερινόr, xai διδαχήν. Διατί λέγει ή Γραφή' fleî
π ά ν τ ο τ ε π ρ ο σ ε ύ χ ε σ θ α ι , x a i μ ή έ χ χ α χ ε ι ν xai
3. I Πέτρ. 5, 4 ϋ I I . Ματ. 18, 17 || 18. 1 Τιμ. 3. 15 || 30. Λου. 18,1.

7 Tl ON II 14 μέ τάς σονόδους τάς οίκοομβνιχάς ONDK | Γραφ
ONDK Κ 15 «an παπβίδας· Ν pe marg., παπάδας Κ In text | καθοποβάλλϊ
DK Κ 16-17 τιμωρίαις χαί έπιτίμια Κ care In notfi arată Înţelesurile cuvân
tului έπιτίμια || 23 Πο(αι ONDK || 27 μοοΟται] μοβΐται N pe marg K Id
text || 27*28 μέ ταϊς τβλβταΤς] τάς τβλβτάς D || 29 άχούωντας] άχούωνται
ΟΝΚ, dar « f/ άκο6ωντας> Ν pe marg., pe care Κ tl critică În notă.
ΟΡΘΟΛΟ*ΟΖ ΟΜΟΛΟΓΙΑ, Α\ * ζ·— *η\ ηγ
δλλαχοϋ’ δ ιά π ά ο η ς π ρ ο σ ε υ χ ή ς καί δ ε ή ο ε ω ς , προσ

ε υ χ ό μ ε ν ο ι έν η α ν τ ϊ κ α ι ρ ω έν πνεύμαχι- χα I βίς
αύτό τ ο ϋ τ ο Αγρυ πνο ϋνχε ς έν πά οη π ρ ο ο χ αρχερή-
αει, x a i δ ε ή ο ε ι π ε ρ ί π ά ν τ ω ν τών αγί ων. Και άλλα-
χοϋ λέγει ό Ίδιος Παύλος- άύ ι αλεί πτ ως πρ ο σ ε ύχε αθ ε. 5
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ηη'.
Ποια είναι ή δεντέρα έντολή τής Η Μηοίας;
Ά π ό κ ρ ιο ις.
χ'· ν-\' p. 4
Ή δεντέρα ίντολή είναι, νά ^ρνλάττη ό χριστιανός χόθα
χρόνον, τάς τέφσαρας διατεταγμένος νηστείας. Πρώτην, τήν ηρό ίο
χής Χριοτοϋ Γεννήσεως- ή όποια άρχίζει άπό τάίς ιε\ τοϋ
Νοεμβρίου. Δευτέραν, τήν μεγάλην τεσσαρακοσχήν τήν δποΧαν
ό Χριστός ίκαμε' καθώς λέγει ή Γραφή* χα I νη αχ ε ύ σ ας
ή μ έ ρ α ς τ ε σ σ α ρ ά κ ο ν τ α , χ α ί ν ύ κτ ας τ ε σ σ α ρ ά
κ ο ν τ α , ύ σ τ ε ρ ο ν έ π ε ί ν α ο ε . Τρίτην, τών άγίων άποστόλων js
τήν όποϊαν άρχίζει ή έκκλησία μετά μίαν έβδομάδα τής εορτής τής
άγιας Πεντηκοστής’ καί λέγεται τών *Αποστόλων, διά τήν Αφορμήν
τούτην διατί είς τόν καιρόν έκεΊνον ol Απόστολοι ένηοχεύαοι, πεμ-
πόμενοι είς τό κήρυγμα τοϋ εύαγγελίον καθώς φαίνεται είς
τάς Πράξεις αύτών, όποϋ λέγει* τότε ν η α τ ε ύ σ αντ ε ς χαί 20
π ρ ο ο ε υ ζ ά μ εν ο ι, χα ί Ι πι θένχ ες τάς χ ε ϊ ρ α ς αν
τ οϊς, Α π έ λ υ σ α ν . Ή τετάρτη νηστεία γίνεται πρό τής έορ-
τής τής Κοιμήσεως τής ύπεραγίας Θεοτόκου xai άειπαρθένύν
Μαρίας' ή όποια Αρχίζει Από τήν πρώτην τοϋ Αύγούστον μη
νάς, χαί τελειώνει rfj ιε. τοϋ αύχοϋ μηνός. *ΑχομΙ πρέπει νά 25
φυλάττεται xai ή νηστεία τής τετράδης χαί τής παρασκευής· μά
δχι τοϋ οαββάτου xai τής κυριακής, χαχά χόν ξς κανόνα χών
άγίων Αποστόλίον, Ιξω Από χό μέγα οάββαχον. ’Ακομί έπαρά-
δωχεν ή έκκλησία νά νησχενωμεν xai xfj ιδ'. χοϋ Σεπτεμβρίου
βηνός, χατά τήν *Υψωσιν τοϋ σταυρού· διατί χάνομεν τήν έν- 30 ·0, 5
θνμησιν τοϋ πάθους τοϋ Κυρίου ήμών *Ιησού Χριστού’
1. Έ φ . 6, I t |{ 5. 1 θιοο 5, I I || 13. Ματ. 4, 2 || 20. Πρ*. 13, 3.
11 şl 24 lito te D II I I τ«1ς) τάς ONDK || 20 βπου ΟΝΚ || 28-29

έααρ*8ωκ·ν ONDK || 30 χάμνομη ONDK.
72 ΟΡΘΟΔΟΙΟΖ ΟΜΟΑΟΠΑ. Α'. πη'— πθ\
όιαβάζοντες τά εύαγγέλια τον πόθονς *hfaov. K al rfi xOy τοϋ

f. 61 Αύγούοτον J όιά νά ημήσωμεν τήν άποτομήν τοϋ Προδρόμον
μ έ νηστείαν. wΕ ξω άπό τοϋτο μάς έπαράδωχε νά μή νηστεύω,
μεν είς χόποιαις ήμέραις διατεταγμέναις’ ώς ăv είναι άπό τήν
5 ημέραν της Γ εννήαεως τοϋ Χριοτοϋ, έως τών άγιων Ε πιφ α
νίων* χαι δλη ή όιαχαινήσιμος έβδομάς, χαί ή έβδομάς μετά
τήν Πεντηχοστήν, χαί προφχονήημος. χαί ή χνρινη. Τά ο
ποία χρεώστε! χάΟα χριστιανός όρθόόοξος νά φνλάτττ}.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς πθ' .
10 Ποια είναι ή τρίτη έντοΧή τής έχχλησίας ;
Ά π ό χ ρ ι οι ς.
Λά τιμοϋντοι ol πνενματιχοΐ, μέ τήν πρεπούιιει ην εύί.ά-
βειαν, ώς δονλοι τοϋ θεοϋ, χαι μεαΐται όποϋ μεσιτενυνσι δι ή~
μάς ηρός τόν θεόν μάλιστα έχεϊνοι όποϋ έξομολογηϋσιν, ώς
15 πατέρες πνεν/ιατιχοι, χαι άπ' έχειio v ς πρέπει νά βονλενώμεθα
περί τής σωτηρίας ήμών. Διά το πρόσταγμα τοϋτο >) Γραφή
όμιλεϊ τέτοιος λογης' ο ϋ τ ω ς ή μ α ς λ ο γ ι ζ έ ο Ο ω άνθ ρ ω-
π ο ς, ώ ς ύ π η ρ έ τ ας Χ ρ ι ο τ ο ϋ , χ α ί ο ι κ ο ν ό μ ο υ ς
μ υ σ τ η ρ ί ω ν θ ε ο ϋ . Καί άλΧαχοϋ’ έ ρ ω τ ώ μ εν δέ ν-
20 μ ά ς α δ ε λ φ ο ί , ε ί δ έ ν α ι τ ο ύ ς η ο π ι ώ ν τ α ς έν ν μ Ir,
x a l π ρ ο ϊ σ τ α μ έ ν ο υ ς ύ μ ώ ν έν Κ υ ρ ίφ, x a i ν ο ν
θ ε τ ο ϋ ν τ α ς υ μ ά ς ' x a l ήγ ε ϊ ο θ α ι α ύ τ ο ν ς ν π ε ρ εχ-
π ε ρ ι ο σ ο ϋ έν ά γ a π η δ ι ά τ ό I ρ γ ο ν α ύ τ ώ ν . Καί εις
άλλον τόπον ο υ χ ο ϊ δ α τ ε δ τι ο I τ ά .1ε ρ ά έ ργ αζό-
25 μ ε ν οι, έ η τ ο ϋ I ε ρ ο ϋ έ α θ ί ο ν α ι ; χ a I ο I τ φ &υ-
σ ι α ο τ η ρ ί φ . π ρ ο ο ε δ ρ ε ν ο ν τ ε ς , τ φ Ο υ ο t a α τη ρ ίφ
σ υ μ μ ε ρ ί ζ ο ν τ α ι ; ο ϋ τ ω χαϊ ό Κ ύ ρ ι ο ς διέταζε
τ ο ϊ ς τό ε ύ α γ γ έ λ ι ο ν χ α τ α γ γ έ λ ο ν α ι ν , έ χ τοϋ
ε ύ α γ γ ε λ ί ό ν ζ η ν . Καί πάλιν ο·1 χ α λ ώ ς π ρ ο ε αχώ’
30 τ β ; π ρ ε ο β ν τ ε ρ ο ι , δ ι π λ ή ς τ ι μ ή ς ά ξ ι ο ύ ο θ ω α α ν
17. 1 Sop. 4, 1 || 19, I θ·οσ 5, 12 || 24. 1 Κορ. 9, 13 || 29. 1

Τιμ. 5. 17.
I. χθ' OD, χθ’. ΝΚ (Ι 3 έπαρέδωχ* ONDK || 5-6 θιοφχνίων D || 12

πρβποομένην ONDK || 13 şi 14 δχοο ΟΝΚ || 21 Κορίω Κ || 22-23 6irtp i*
κιριοοοΟ OND II 24 δχι om. ON, «eddidi ex textu Ν. T. flu. forte in editt.
omiteum» K in notă || 29 ζ$ν NK.
Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ε Ο Σ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Α*. πθ'-^α. 73
α ά λ ι ο τ α οί κ ο π ι ώ ν τ e ς έν λ ό γ φ κ α ί δι δ α ο κ α -
llq,. Καί οί κοσμικοί άνθρωποι δέν πρέπει νά άνακατώνονν-
ται είς τά πνευματικά έργα, κατά τόν άπόοτο'/.υν λέγοντα- ά~
Δελφοί, έ άν κ α ί π ρ ο ο λ η φ θ fj ά ν θρ ω π ο ς έν τινι
ηα ρ α π τ ώψιατι, ύ μ ε ϊ ς ol π ν ε υ μ α τ ι κ ο ί , καταρτί- 5
ζ ε τ ε τόν τ ο t οϋ τ or έ ν πν εν ματ ι π ρ α ό τ η τ ο ς .
Έρώτηοις
Ποια είναι ή τετάρτη έντο/ή της έκκληοίας;
Άπόκρισις.
Νά έξυμολογονρεΒα τάς άμαρτίας μας ιέοοαρες φοραϊς ίο f. 62 10
τόν χρόνον, έμπροσθεν τοϋ Ιερέως. τον νομίμως καί όρΟοδό-
ξως κεχειροτονημένον' ol δέ προκάπτοντες εις τήν εύοέβειαν
καί εύλάβεiar, ί ; έζομολογοϋιται κάθα μψα· οί δέ άπλυνοτε-
ροι χρεωστοϋοι κάν άπό μίαν φορά >■ τόν χρόνον νά κάνοναιν
έζομολάγησιν τών άμαρτιών των, καί τοϋτο νά γίνεται είς τό» 15 **
καιρόν της άγιας τεσσαρακοστής. Είς δέ τούς αρρώστους, τοϋτο
πρέπει νά είναι ή πρώτη înota râ καΟαρίοονοι τό γοργώ-
τερον τήν οννείδηαίν τών μέ τήν έξομυλόγηοιν, καί νά γενονοι
μέχοχοι τής άγια; κοινωνίας, πέονοντες μέ πάσαν εύλάβειαν
προτήτερα τό άγιον εύχελαιον. 20 20
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ( ji.
Ποια είναι ή πέμπτη έηολή τής έκκληοίας;
Α τι ό κ ρ ι σ ι ς.
Ν ά μή διαβάζουτται τά βιβλία τών αιρετικών, μήτε νά
25
ακούεται ή βλάσφημος διδασκαλία των, απ' έκείνονς όποϋ δέν 25
είναι γεγυμνασμένοι είς τήν αγίαν Γραφήν , καί είς ταΐς έπι-
οτήμαις· μίμε να διαλέγοννται μετ αυτούς, μήτε νά σννα-
ναΊτρέφοννταί1 κατά χόν μελωδόν προφήτην τόν λέγοντα" μ α-
κ ά ρ ιο ς ά ν ή ρ, ο ς ο ύ κ i n ο ρ ε ύ θ η i i » βου λή α σ ε β ώ ν ,
30
κ α ί έ ν ό δ ώ ά μ α ρ τ ω λ ώ ν ο ύ κ έ σ τ η · καί άλλαχοϋ προσ- 30
τάσσει ή Γραφή λέγονοα· α ι ρ ε τ ι κ ό ν ά ν θ ρ ω π ο ν , μετά
πρώτην χ α ι δ ε ν τ έ ρ α ν ν ο υΟ ε ο ί α ν π α ρ α ι τ ο ν.
p. 5
3-4. Γαλ. 6. 1 II 28-29. Φαλ. I [φίλμ. a', a’. DK] H 31. 1 Τιμ. 3.
16 [Tit. γ*. i‘. ONDK] iTit 3, 10 Τ).
4 ηροοληφβφ] «Ed. ηρολ. inf. 172» Ν ρβ merg., Κ in notă nu ο a-
probjk Κ 6 πραότητος ONDK || 13 &C ONK || 14 x$V ON | χΑμουχν ONDK
II 25 δχοο ONDK || 28 μ·λφΜν ONDK.
'Ε ρ ώ τησις {β*.
Ποια εϊναι ή έκτη Ιντολή τής έχκληαίας ;
Άπόχριοις.
Ν ά παραχαλοϋμεν τόν πανάγαθον Θεόν, διά jtâaav κατά-
5 στασιν τών ανθρώπων· πρώτον μέν διά τούς πνευματικούς, ή.
γουν διά τόν παναγιώτατον πατριάρχην, <5ίά τον μητροπολίτην,
καί επίσκοπον τής έπαρχίας, καί διά δλον τόν χλήρον έπειτα
διά τόν βασιλέα, διά τόν ήγεμόνα' διά δλην τήν γερουσίαν, καί
πάσαν τήν πολιτείαν διά τό στρατόπεδον έζαιρέτως δέ δι £-
10 κείνους όποϋ άγαθοεργοϋσιν είς ταϊς έκκληοίαις, | καί φρονχί-
ζουσι νά αύξήσουσι τήν πίοτιν τήν χαθολιχήν και δρθόδοξον
χατά τόν απόστολον όποϋ λέγει’ π α ρ α κ α λ ώ ο ϋν π ρ ώ τ ο ν
π ά ν τ ω ν , π ο ι ε ΐ σ θ αι δ ε ή σ ε ι ς , π ρ ο σ ε ν χ ά ς , έν τ εν-
ξ ε ις, ε υ χ α ρ ι σ τ ί α ς ύ π έ ρ π ά ν τ ω ν άνθ ρ ώ π ων, ύ-
15 π έ ρ β α σ ι λ έ ω ν , κ α ί π ά ν τ ω ν τ ώ ν έν ύ π ε ρ ο χή δν-
τ ω ν Ι ν α ή ρ ε μ ο ν κ α ί ή α ύ γ ι ο ν β ί ον δ ι ά γ ω μ ε ν,
έ ν π ά σ η ε ύ ο ε β ε ί α κ α ί σ ε μ ν ό τ η τ r τ ο ϋ τ ο γάρ
κ α λ ό ν κ α ι ά π ο δ εκ τ όν έ ν ώ π ι ο ν τ ο ϋ σ ω τ ή ρ ο ς ή-
μ ώ ν Θ ε ο ϋ . *ΑχομΙ νά παραχαλοϋμεν xal διά τούς κεκοιμη-
20 μένους, όποϋ έμισεύσασιν άπό τήν ζωήν τούτην μέ πίοτιν ορ
θόδοξον άκομι καί διά τούς αιρετικούς καί σχισματικούς, διά νά
έπιστρέψουσιν είς τήν δρθόδοξον πίοτιν, πριν νά μισεύοουσιν
άπό τήν παρούσαν ζωήν.
‘Ε ρ ώ τ η ο ι ς
25 Ποια είναι * ή έβδόμη έντολή τής έχκληαίας ;
Άπόχριοις.
Ν ά φνλάττωνται ai νηοτείαις έκειναι χαι δέησες, όποϋ
άέλουσι προστάασεσθαι ξεχωριστά άπό τόν μητροπολίτην ή έιί-
σκοπον είς τήν έπαρχίαν του, Από δλους τούς έπαρχιότας άπαρα-
30 σαλεύτως, όποϋ ταϊς προστάσσει έκεΐνος διά κάν μίαν άναγκαίαν
ύπόθεσιν, ήγουν διά νά έπιοτρέψη τήν διχαίαν όργήν τοϋ Θεοϋ,
12. 1 Τιμ. 2, 1.
7 t*v χλί)ρον δλον ONDK Κ 10, 12, 20, 27 «i 30 δκοο ΟΝΚ || 11

πίοτιν] τήν om. Ο Ν Κ || 16 ήρομον Ο Ν Κ || 18 άπ£8·χτον ONDK || 27 νηρτβίαΐ
Κ I ίβήσβις ONDK ||28 ξεχωριστά D, ξβχωριστ? Κ ||30 x ţv ΟΝ ||31 ίργήν Ο.
ΟΡΘ Ο ΔΟ ΞΟ Σ ΟΜ ΟΛΟΓΙΑ. Δ\ Κ ' . - φ 75
ιήψ έπικειμένην είς τόν λαόν τ ο ν χαί νά τόν λυτρώοτ} ή α πό 0α-

νατικόν, ή πείναν, ή πόλεμον, ή αναβροχίαν, ή πολνβροχίαν,
ή διά Ιατρείαν τών ασθενών, ή διά παρηγορίαν τών τεθλιμμέ
νων καθ ώ ς φαίνεται είς τάς Πράξεις τώ ν αποστόλων ότιοϋ
γράφουαιν ό μ έν ο ϋ ν Π έ τ ρ ο ς έ τ η ρ ε ϊ τ ο έν τ fj φ υ- 5
λα f<fj, π ρ ο σ ε υ χ ή δ έ ήν έ κ τ εν ή ς γ ιν ο μ έ ν η ν π«ό
χής έ κ κ λ η ο ί α ς π ρ ό ς τ ό ν θ β ό ν ύ π έ ρ α ύ τ ο ϋ.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς £&'.
Ποια είναι ή όγδοη έντολή τής έκκληοίας;
Νά μήν άποτσλμώσιν ol κοσμικοί, νά πέρνονσι βιαίως
τά καλά και στεκονμενα τής έκκληοίας· x a i νά τά μεταχειρί-
ζουνται είς Ιδίαις τως χρείαις. 01 δέ πνευματικοί προεοτώτες
χρεωστονσι νά προμηθεύουνται άπό τά καλά τής έκκληοίας, 1 τά
στολίσματα x a l δοα άλλα είναι άναγκαια εις τήν έκκληοίαν ά- 15
χομϊ τήν ζωοτροφίαν χαϊ ένδνματα εκείνων όπου ύπηρετοϋοιν
είς τήν έκκληοίαν χαί τών πτωχών x a l τών ξένων κατά τήν δι
δασκαλίαν τής Γραφής όπου λέγει· τ ώ ν δ έ μ α θ η τ ώ ν κ α-
θ ώ ς ή ν π ο ρ ε ΐ τ ό τις, ώ ρ ι σ αν έ κ α σ τ ο ς α ύ τ ώ ν είς
δ ι α κ ον ί αν π έ μ ψ α ι τ ο ϊ ς κ α τ ο ι κ ο ϋ ο ι ν έν τ ή Ί ο υ - 20
δ α ί φ ά δ ε λ φ ο ϊ ς · δ κ α ι έ π ο ί η ο α ν , ά π ο ο τε ί λαντε ς
η ρ ό ς τ ο ύ ς π ρ ε σ β υ τ έ ρ ο υ ς δ ι ά χε ι ρ ός Β α ρ ν ά β α
κ α ί Σ α ύ λ ον. Ά κομΙ δέν είναι δίκαιον ούτε είς τούς κοσμι
κούς, οντε είς τούς Αρχιερείς, όποϋ άρχιερατεύουοιν είς κ&ν
μίαν έκκληοίαν, νά άποξενώνονσι τά άσπρα ή τά άλλα κινητά 25
της πράγματα, όποϋ τής έρχονται, ή άπό πρεσβείας τίνος, ή
δωρεάς· καί νά τά μεταχειρίζοννται είς ιδιωτικαις τω ς χρείαις' διά
νά μήν πάθη βίαν και ανατροπήν ή γνώμη έκείνον όποϋ τά Ιδωκεν.
5. Π ρά. 12, 5 (Πράξ. Λ\ ς’. ΟΝΚ] (Fapte 12, 5 Τ) || 18. Πρά. 11, 29.
2 άνα€ροχίαν] άίροχίαν Ν pe merg., Κ in text şi cu notă inexactă,

căci Αναβροχιά = lipsă de ploae, secetă || 4, 16, 18, 24, 26 şi 28 δχοο
ONK || 12 καλά xal οτβκοδμβνα] αράγματα D || 13 τως] αότΑν D || 14*16
4x6 — ένδύματα] xal v i xuispvoDvxai 4ad τά αράγματα τής έκκληοίας, six*
χρήματα βίναι, βΐτβ χτήματα. 4x4μι Από α6τ4 τά αράγματα τής έκκληοίας
ν4 γίνβχα: ή ζωοτροφία, xal τά 4νδ6ματα D || 17 ·1ς om. ONDK |j 19 η&κο-
Ρ«ϊτό Κ I Αρισαν ONDK || 24 κφν ΟΝ || 27 τα»ς] t»v D.
O r V U A U A IU UHUAU1U. A . ţ l — Şţ
70
Έ ρ ώ τ η σ ι ς £e'.
Π οια είναι ή έν\άτη έντολή τής έκκ?.ηοίας;
Άπόκρισις.
Ν ά μήν γίνοννται γάμοι είς ταϊς ήμέραις όποϋ κωλύει ή
5 εκκλησία. Ά κ ο μ ί νά μήν είναι παρόντες οί όρθόδοξοι χριοτια-
νοί είς τά άπηγορευμένα παιγνίδια και θέατρα' μ /μ ι νά Αχολον-
θοϋσιν είς τά ήθη τά βάρβαρα· μ α να έγκρατεύωνται άπ* αι)τβ
δσον είναι δυνατόν.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς Cq’.
>0 Διατί λέγομεν πώ ς πιστεύομεν ε ΐ ς τ η ν έ κ κ λ η σ ί αν,
όποϋ είναι χτίσμα, όφείλοντες είς μόνον τόν θεόν πιστεύει*;
Ά π ό κρ ιο ι ς.
Διατί καλά καί ή έκκλησία νά είναι κτίομα, άπό Ανθρώ
πους ου στεμέ η), άλλα έχει κεφαλήν αύτόν τόν Χριστόν, τόν ά-
15 ληθινόν θεόν, τό Π νεύμα τό άγιον όποϋ τήν διδάσκει πάντοτε,
και κάνει την ώς λέγει ό άπόοτολος· ν ύ μ φ η.ν ά σ π ι λ ο ν καί
& μ ω μον το ϋ Χ ρ ι σ τ ο ί κ α ί στύλον καί έ δρ
μ ά τ ή ς ά λ η θ ε ία ς . Και τά δόγματα καί διδάγματα της δέν
είναι Ανθρώπινα, Αλλά ύιία· διά τοϋτο λέγοντες πώ ς πιστεύομε*
20 είς αυτήν, νοοϋμεν πώς πιστενομεν είς τά θεοπαράδοτά της
λόγια, και θεόπνευστα δόγματα. Φ η οΙγ άρ ή Γραφή* δτι υ π ό
Π ν ε ύ μ α τ ο ς Αγ ί ο υ φ ε ρ ό μ ε ν ο ι , έ λ ά λ η α α ν οι Αγ ιοι
θ ε ο ϋ Α ν θ ρ ω π ο ι · καί ό Ίΐαϋλός φησιν ο ύ λ ό γ ο ν Αν
θ ρ ώ π ο υ έ δ έ ξ α ο Ο ε , ά λ 7. ά κ α θ ώ ς έ ο τ ιν Αληθώς,
ί· 65 25 λ ό γ ο ν θ ε ο ϋ . Καί Από | τοϋτο κινούμεθα νά πιστεύωμεν,·$-
χι μόνον τό ίερόν εναγγέλιον όποϋ έκείνη (διάλεξε, περί οί
6 Χριστός όιετόξατο είπ ώ ν π ι σ τ ε ύ ε τ ε έν τ φ ε ύ α γγε-
λ ί φ , A)J.a και είς πάοιις τάς λοιπάς Γραφάς. καί συνοδικά;
διατάξεις.
30 Έ ρ ώ τ η ο ι ς £ £ '.
Ποίον είναι τό δέκατον Αρθρον τής πίστεως;
16 1 Τιμ. 3, 15 (Ι 21. (2 Petru I. 21) || 23. I θβσσ. 2, 13 ,|| 27

Μ«ρ. 1, 15.
4, I I , 15 şi 26 δπου ΟΝΚ ||10 Διατί OND || 13 χαλ&] &ν κ*λ& D

χ*λφ Κ Κ 15 ββδν,| «addo καί» Ν pe merg. | ποίντοτβ) icdvtap κ || 16
χάμβι O N D K Κ 18 3 ό γ μα :α χαί] τά add. D | της) του ON D, dar «ί. της»
Ν pe marg., Κ Ιο text || 28 γραφάς ΜΚ.
ΟΐβΟΑΟΧΟΣ OMOAOtIA ϊ . 4η*—ρ\ 77
. ( Άπόχρί ΟΙ ζ.
' Ο μ ο λ ο γ ώ i v β ά η τ ι ο μ α είς άφεα ιν άμαρ-
χΐών.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς £«'.
Τί διδάσκει τό άρθρον τοΰτο τής πίστεως; 5
Άπ ό χ ρ ι ο ι ς .
’ Επειδή ii θυμάται τοϋ βαπτίοματος, όποϋ είναι τό πρώ
τον μυστήριον, μας δίδει Αφορμήν νά θεωρήαωμεν περί τών έ-
jirâ μυστηρίων τής έχκληαίας' τά όποια εΖναι ταϋτα· τό βά-
ητιομα' τό μύρον τοϋ χρίσματος' ή ευχαριστία- ή μετάνοια' ή 10
ίερωούνη- ό τίμιος γάμος’ xal τό εύχέλαιον. Ταϋτα τά έπτά ■*. 4
μυστήρια Αναβιβάζονται είς τά έπτά χαρίσματα τοϋ άγιον Πνεύ
ματος’ έπειδή διά μέσου τών μυστηρίων τούτων, χύνει τάς δω
ρεάς του τό Πνεϋμα τό άγιον είς τάς ψυχάς έκείτων όπου
τά μετέχουσι καθώς πρέπει, και τήν χάριν τον. Διά τό όποιον 15
ηράγμα ό πατριάρχης rΙερεμίας είς πλάτος διαλέγεται, είς τό
βιβλίον όποϋ έγραψε πρός τούς Ασυτεράνονς, διά νά έπιστρέ-
ψονσιν.
Έρώτηοις 0'.
Τί iau μυστήριον; ^0
Ά π ό κ ρ ιο ι ς.
Τό μυστήριον είναι μία τελετή ή όποια άποχάτω εις κά
ποιον είδος ορατόν, είναι αίτια, xai φέρει είς χήν ψυχήν τον
ηοτοϋ τήν άόρατον χάριν τοϋ Θεοϋ' διαταγθέν ύπό τοϋ Κνρίον
ήμφν, ■dt οϋ έκαστος τών πιστών τήν θείαν χάριν λαμβάνει. 25
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ρ. f 66
Πόσα πράγματα ζητοΰνται είς τό μυστήριον;
Άτιόχρισις.
Τρία, Όλη αρμόδιος, ώς είναι τά ϋδωρ εις τό βάπτισμα·
ii Α ρτος xal ό οίνος είς τήν ευχαριστίαν τό έλαιον xai τά λοι- 30
nă χαζά τό μυστήριον. Δεύτερον, ό Ιερεύς όποϋ νά είναι
ϊομίμως κεχειροτονημένος, ή ό έπίσκοπος. Τρίτον, ή Ιπίκληοις ·5
τοϋ άγιου Πνεύματος, xal τό είδος τών λόγων, μέ τά όποϊα
5 ΤΙ Ο Ν Κ 7, 14, 17 «i 31 β*ο» ΟΝΚ || 8 μάς D || 16-17 ν. Mb-

ίολωμρβς, Συμβολική I 1 || 22 δκοΐα. D | άποκάτω] «alibi ΰττοκοίτω» Ν pe
marg. || 31 *ατά τό) «ί. βΐς χάθα.» Ν pe marg. | dicoO j ένβργβΐ τδ t o io S t o v
μυστήριον add. D ||33 λόγων] λογίων N pe marg., K in text |μ ϊ τά] μ*:ά ONDK.
78 0*Θ 0Δ0*02 ΟΜΟΔΟΠΔ. Λ'. ρ’_ρβ'.
ό ίερενς αγιάζει τό μυστήριον, τη δυνάμει τοϋ αγίου Πνειίματος

μέ γνώμην άποφασισμένην τοϋ νά τό άγιάση.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ρα\
Διά ποιον τέλος, τά μυστήρια διετάχθησαν ;
j Άπόκρισις.
Πρώτον, διά νά είναι σημάδια τών Αληθινών υίών τοϋ I
θεοϋ, ήγουν της έκκληοίας της όρθοδόξου τής καθολικής «α| I
Αχοστολικής’ διατί δποιος χραται τά μυστήρια τοϋτα καθώς πρέ-
πει, είναι είς τήν έκκληοίαν τοϋ θεοϋ, Αληθινόν καί γνήσιον ui- I
10 Ιος της, καί κατά χάριν υίός θεοϋ. Δεύτερον, διά νά εχωμ&>
Ασφαλές σημεϊον τής είς θεόν ήμών πίατεως, εστωντας καί νά
εϊμεοθαν βέβαιοι μέ τήν πίστιν καί μέ τά καλά Ιργα νά any
θοϋμεν είς τήν αΙώνιον ζωήν. Τρίτον, διά νά Ιχωμεν ιατρικά
Αναμφίβολα νά διώχνωμεν ταϊς Ααθενείαις τών Αμαρτιών μας.
15 *Ε ρ ώ τ η οι ς ρβ'.
Τί είναι τό πρώτον μυστήριον τοϋ βαφτίσματος;
*A n ό κ ρ ι ο ις.
Τό βάπτισμα είναι μία ίκηλυοις, καί Αναίρεσις του προ
πατορικού Αμαρτήματος, διά της τριττής καταδύσεως είς τό ν-
20 δωρ, λέγοντος τοϋ ιερέως τά λόγια τοϋτα· είς τό όνομα τοϋ Πα
τρός, Αμήν’ καί τοϋ ΥΙοϋ, Αμήν’ I καί τοϋ Αγίου Πνεύματος,
Αμήν. Καί μέ τήν Αναγγένησιν τούτην έξ ϋδατος καί Πνεύμα
τος, γίνεται ή διαλλαγή τοϋ Ανθρώπου μέ τόν θεόν, καί σνγχω-
ρεϊται ή είσοδος είς τήν βασιλείαν τών ούρανών, κατά τά λόγια ί
25 τον Σωτήρος ήμών λέγοντος* έά ν μ ή τ ις γ ε ν ν ηθ fj έξ ΰ-
δ ατ ο ς κ α ί Π ν ε ύ μ α τ ο ς , ο ύ δ ύ ν ατ αι ε ΐ ο ε λ β ε ϊ ν ε I ς I
τήν β α σ ι λ ε ί α ν τ ο ϋ θ ε ο ϋ. Τοϋτο τό μυστήριον μίαν
φοράν λαμβανόμενον, δέν δίδεται δεύτερον, μόνον έκεϊνος όπον
βαητίζει νά πιοτεύη όρθοδόξως §να θεόν τρισυπόστατον, και νά
30 εϊτιεν Ακριβώς καί άπαραλλάκτως τά ηροφβηθέντα λόγια’ είς τό
δνομα τοϋ Πατρός, καί τοϋ ΥΙοϋ, καί τοϋ Αγίου Πνεύματος
Αμήν, κατά τήν γνώμην τής καθολικής καί όρθοδόξου έκκληοίας.
25. Ί » . 3, 5.
2 τοΟ] tot» NDK ϋ 12 μλ τά] μ«τά ONDK || 14 τάς Ασθ·ν»ίας D ||
16 ΤΙ ON II 19 τριττής] τρίτης ONDK || 21 Πατρός, Αμήν] € σχόλ(ιον). 4
άνάίοχος όφιίλβι προφέριιν τό Αμήν.» MOND pe merg., ier Κ In text cu
perenteză. Numai M ere cuvântul οχόλ. || 22 μό| μβτΑ ONDK || 25 μή r-S
ONDK || 28 8iwo ONK || 30 D.
ΟΐθΟ&ΟΒΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α*. ργ', 79
\. Έ ρ ώ τ η ο ι ς ργ'.
| * ΤΙ πρέπει νά φνλάττεται είς τά μυστήριον τοϋτο;
*A n 6 κρ ιο ις.
Τό πρώτον είναι όπου χό βρέφος μέ χόν άνάδοχόν του (6

faoîog πρέπει νά είναι όρθόδοξος) ίχει Ανάγκην νά άποταγγ}, s
ijyovv νά Αρνηθβ τάν διάβολον, καί δλα τον τά έργα, και τήν
Ιαχρείαν τον, καί πάσαν τήν πομπήν τον. Μά άν ό βαπτιζό-
μτος θέλει είναι νομίμου ήλικίας, είναι Ανάγκη δτι αύτός &
Μιος, Αχός τον νά κάμγι τήν δρνηοιν χοϋ διαβόλου, άποχρινό- 4
μένος εις χάς έρωτήοεις χοϋ Ιερέως, καί έμπτύωντας χόν διά- 10
βόλον, καί τά Ιρρα τον δλα· έπειτα νά όμολογήοη χό σύμβολον
ής πίστεως, καί Αν είναι νήπιον, νά όμολογήοη 6 Ανάόοχός
χον δι αύτόν χό σύμβολον τοϋτο ■ τής πιοτέως* και νά νποσχε-
θή δι* αύτόν είς τόν Χριστόν. *Ακομί και τοϋτο πρέπει νά
φνλάττεται είς τό βάπτισμα, νά είναι είλικρινές ύδωρ, δχι μι- is
κτόν μέ Αλλο πράγμα, οϋτε χεχνηχόν, μήτε Αλλο ύγρόν. Καί τό
Ιιατεταγμένον βάπτισμα δέν πρέπει νά γίνεται άπό Αλλον τινά,
παρά άπό τόν νόμιμον Ιερέα· μά είς καιρόν τινός Ανάγκης, ήμ-
πορεϊ νά τό κάμη τό μυστήριον τούτο, καί κοομικόν πρόαωπον
ίνδρός ή γυναιχός, μεχαχειριζόμενον τήν πρεπούμενων ϋλην} νε- 20
άπλονν καί φνσικόν, έπιφέρον καί τά φηθένχα λόγια’ εις χό
ϋνομα χοϋ Πατρός, καί τον Π ού, καί τοϋ dyiou Πνεύματος·
χάνωντας καί τήν τριττήν κατάδνσιν. Καί τό χοιοϋχον βάαιχισμα
ιόαην δύναμίν 8χει, όπον ϊοτωντας καί νά μή δίδεται δεύτερον,
είναι Αναμφίβολος οφραγίς τής σωτηρίας χής αΙωνίου. Καί 25
ποιος νά j είναι ό καρπός καί τό κέρδος τον μυστηρίου τούτου, f. 68
ιϋκολα καθ’ ένας χό γνωρίζει. Διατί πρώτον τό μυστήριον τοϋ
τοοικώνει δλα τά Αμαρτήματα’ είς μέν τά βρέφη, τό προπατορικό)*,
είς δέ τούς μεγάλους, καί χό προπατορικόν καί χό προαιρετικών.
Λίύτερον, ό άνθρωπος Ανακαινίζεται χαί ΑποκαΒίοχαται είς τήν 30
δικαΐωοιν έκείνην, όποϋ είχεν δταν ήχον Αθώος καί Αναμάρτητος'
4, 24 şi 31 foou ON |j 9 άτ4ς too] α&τός xou ΟΝΚ, om. D || 13-14

4«οσχ*θβ NDK || 15 «ΙλιιφινΙς M || 19 (întâiul) tb] «f. x6u. Smith. Eccl.
Or. 104. om ittit» N pe marg. || 16 Λλλα πράγματα D | xai] τοΟτο add. D
II 20 πρ«πουμένην ONDK || 23 κιίμωντας ONDK | τρίτην ONDK.
80 ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ Α* ργ*— ρ 5\
καθώς μαρτνρά ό απόστολος λέγων · α λ Αα An ε λ ο ν ο aoQ I

αλλ α ή γ ι ά σ θ η τ ε' α λ λ ’ έδ ιχ α ι ώ θ η τ ε, έν τ ώ όνόμ^ ι
χι χ ο ν Κ ν ρ ί ο ν Ί η ο ο ΰ , χ α ι i v τ φ Π ν ε ν μ α τ ι Το.
θ ε ο ϋ ή μ ώ ν . "Επειτα ol βαπτισθέντες γίνουνται μέλη του
5 ματος τοϋ Χρίστον, xai χόν Κύριον ημών ένδνόμεθα' διατί 1
γει ό απόστολος' δ α ο ι ε Ις Χ ρ ι ο χ ό ν έ β α π τ ί α θ η Χε I
Χ ρ ί σ τ ο ν έν ε δ ύ σ α σθ ε.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ρδ .
Ποιον είναι χό δεύτερον μυστήριον είς τήν εκκλησίαν τοί
10 Χρίστον ;
Ά π ό κ ρ ι σις.
Τό δεύτερον μυστήριον είναι χό μύρον χον χρίσματος· Τ(;
οποίον ήρχισεν Από τόν χαιρόν έχεινον, όποϋ χό Π νεϋμα τό ά
γιον έχατάβηκεν είς τούς άποστο'λονς, σφραγίζοντάς χους μέ τ>
)ν
15 Οείαν χου χάριν, διά νά χηρύττουοι αχαθερώς χαί Αδιάλειπτος
χήν ηίσχιν χον Χρίστον' xai χήν βοήθειαν τούτην χρειάζονται
xai oi βαητιζόμενοί’ xai καθώς πάλαι τό Π νενμα τό άγιον i-
χατάβηκεν εις τούς άποστόλονς έν εϊδει πνρος, xai έχναεν είς
αύτονς χά χαρίσματα τον, τέτοιος λογης καί τώρα δταν ό U-
20 ρεύς χρίει χόν βαπτιζόμενον μέ τό άγιον μύρον, χννουνται απά
νω είς αύτόν τά χαρίσματα χον άγιον Πνεύματος. Τό όποιον
είναι δηλον Ano χά λόγια όποϋ χρεωοτεϊ ό ίερεύς νά λέγβ δταν
ένεργη τό τοιοϋχον μυστήριον’ σφραγίς δωρεάς Πνεύματος ά-
γίον, Αμήν. 'Ω ς άν νά έλεγε, μ έ τήν χρίαιν τούτον τον άγιοι
25 μύρου, σφραγίζεσαι καί βεβαιώνεσαι εις τά χαρίσματα τον ά
γιου Πνεύματος, όττοϋ πέρνεις είς βεβαίωσιν τής χριστιανικής
σου πίστεως- xai τοϋτο σύμφωνά μ έ τά λόγια τον Αηοστόλον
λέγονχος’ ό δ έ β ε β α ι ώ ν ή μ ά ς σ ύ ν ύ μ ϊ ν ε ί ς Χριατόν,
χ α ι χ ρ ί σ α ς ή μ ă ς θ ε ό ς , ά x a i σφ ρ α γ ισάμενος
30 ή μ α ς , π α ί δ ο ύ ς τ ο ν Α ρ ό α β ώ ν α xον Π ν ε ύ ματοζ
1 .1 Κορ, 6. 11 (Ι 6. Γαλ. 3. 27 || 13-14. Π ρά. 2 [Πράξ. β\ β*. D|

28. 2 Κορ. 1, 21.
1 μαρτυρφ ΝΚ || 4 γίνονται D || 5ήμβν Μ il repetă punctându-

ţ i 20 μύρον ONDK || 13, 22 şi 26 δποο O N || 14 σφραγίζοντας το&ς Κ ||
23 σφραγίς] «Euchol. 356». Ν pe m arg , K tn no tă, adăogând: * M u ra It Britk
uber den G ottesdienst der m orgen I . K . p. J 6 I .» || 27 συμφων$ NC || 30
ήμ«ς] θεός ^<3d. ONDK (om . T).
Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α\ ρ δ '- ρ » '. 81
|ι τ α ϊ ς κ α ρ ύ ί α ι ς ή μ ώ ν . Ή χρίσις αϋτη τοϋ μύρον, ή

u0ov είπεϊν, ή ένέργεια τούτη τής χρίσεως, έγίνετο εΐς τόν
0 φόν των αποστόλων διά τής επιθέσεως τών χειρών. Διατι 14-
0 ή Γραφή' Τ ό τ ε i n ε τ ίθ ο υ ν τ ά ς χ ε ι ρ ας In* α ύ-
10ν ς , χ α ί έ λ ά μ β α ν ο ν Π ν ε ϋ μ α ά γ ι ο ν . "Ύστερα έγί- 5
»ito Ιι& τήν χρίσιν τοϋ μύρον, καθώς μαρτνρα 6 Ιερός 4ιονΰ-
β10ς 6 *Αρεοπαγίτης, ό μαθητής τοϋ μακαρίου Παύλον.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ρβ\
Π όοα πράγματα ζητοϋνται είς τοϋτο τό μνστήριον; f- 69
Ά π ό χ ρ ιοις. 10 ). 4
Πρώτον ζητείται νά γίνεται άπό τόν άνωτάτω επίσκοπον
jo μϋρον τοϋτο. Δεύτερον νά ίχη τήν πρεπούμενήν τον ϋλην, ή-
-,ονν τό ίλαιον, τό βάλοαμον, xal τά λοιπά μυρίσματα. Τρίτον
Ζητείται, δτι παρευθύς μετά τό βάπτισμα, νά χρίχ\ 6 ίερενς τόν
βαπτιζόμενον είς τά διωριαμένα μέλη, έπιλέγων τά λάγια έχει- 15
ta- οφραγίς δωρεάς Πνεύματος άγιον, άμήν. Ά π ό τό μυστή
ριον τοϋτο γενοϋνται οί καρποί τοϋτοι· πρώτον, διατι καθώς μέ τό
βάητιομα άναγεννώμεθα, τέτοιος λογής, μέ τό άγιον μϋρον γε-
νάμεθα μέτοχοι τον άγιου Πνεύματος, βεβαιωθέντες εις τήν πί-
οτιν του Χριοτοϋ, χαι αύξάνομεν είς τήν ϋείαν χάριν, χατά 20
τον άπόστολον τόν λέγοντα δτι· έ σ ω σ ε ν ή μ ά ς χ α τ ά τόν
αύτ ο ϋ ί λ ε ο ν7 δ ι ά λ ο υ τ ρ ο ϋ π α λ ι γ γ ε ν ε σ ί α ς , χ α ί
Ι ν α * α ι ν ώ ο ε ω ς Π ν ε ύ μ α τ ο ς ά γ ι ο ν , ον έ ξ έ χ ε ε ν
ίφ* η μ ά ς π λ ο ν σ ί ω ς δ ι ά Ί η α ο ν Χ ρ ί σ τ ο ν τ ο ϋ ο ω-
τήρ ο ς ή μ ώ ν . Δεύτερον, διατί μέ τήν δύναμιν χοϋ άγιον Πνεν- 25
ματος οϋτως εΐμεοθαν βέβαιοι χαί στερεοί, όποϋ δέν ήμπορεί
4. Π ρά. 8. 17 [Πρ4. η’. ζ*. ΟΝΟ] (Fapte 8, 17 Τ) ||6-7. Έκχλ. Ί ·ρ .

4(na trim ite OND, « Eccles. H ierarch, cep. II et IV » K la traducerea latină]
(cf. Dionisie, D e eccl. h ie r., c. IV (l-XII) In PG 3, 472-485) || 21. T it. 3, 5.
4 γραφή ţ OND || 11 άνωτΑχφ ΟΝ, Ανώτχτον D || 12 fi 18 μύρον ^

ONDK |] 12 ίχϊ] «Euchol 637» N pe marg., la care K adaogă Io notă fi altă
literatură I πρεποομένην xoO ON, — too DK || 15 διωριαμένα] «Euchol. 354,
356» N pe merg., K adaogă tn notă fi altă literatură || 17 toOxoiţ OND
ίχρβτον] 4ov. M |χαθώς μο ONK |j 18 άνβγινόμ»8α OND, dar «4ν*γ·Υνώμ.» N
pe merg., K in text | άν*γ·νόμ·θα τέχοιας λογής, O N ; άναγβννώμβθα' i i ·
νχΛς λογής, Κ |i 20 Χριατοβ] Κυρίου ONDK || 25 At6x«pov] βον* Μ || 26 tl·
Ρ·οβ»ν OND, β!μ«αθαν K corectat de Weisienborn.
Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ O J Î O A O Î lA . A*, ρβ’ — ρζ\
νά βλάψη καθόλου δ νοητός έχβρός τήν ψυχήν μας. Τοϋτο rd I

μυστήριον δέν δίδοται δεύτερον παρά είς έχείνους όποϋ θέΐον-
αιν έπιστρέφειν άπό τήν δρνησιν τον όνόματος τοϋ Χριοτοϋ.
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς ρς.
5 ΠοΊον είναι το τρίτον μυστήριον ;
Ά π ό κ ρ ι ο ι ς.
Ή άγια ευχαριστία- ήγουν τό σώ μα x ai αίμα τοϋ Kth I
ρίου ήμών Ίη σ ο ϋ Χ ρίστον' υποκάτω είς τήν θεωρίαν τον αρ.
τον καI τοϋ οίνου’ ebg τό όποιον είναι άληθ&ς χαί κυρίας I
10 παρώ ν, ήγουν κατά τό πράγμα , ό 9Ιησούς Χριστός. Τοϋτο το I
μυστήριον υπερέχει δλα τά άλλα, καί μάλλον τών άλλων ώφ^ I
λεΐ είς τήν σωτηρίαν τήν έδικήν μας. *Επειδή είς τό μυστήριον I
τοντο, πάσα χάρις καί χρηστότης τοϋ *Ιη οοϋ τοϋ Κ υρίου ήμο» I
φανερώνεται είς τούς πιστούς, καί παριστάνεται, καθώς tieki
15 γίνει γνώριμον κατωτέρω.
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς ρ ζ .
Τι πρέπει νά φυλάττεται είς τό μυστήριον τοϋτο;
H 70 Άπόκρισις.
Πρώτον , τοϋτο τό μυστήριον ούδένας άλλος ήμπορεϊ νά τό
20 χάμΠ, είς δποιαν χρείαν καί άν Τύχη, παρά νά είναι ίερεύς νό
μιμος. Δεύτερον, πρέπει νά προμηθενση νά είναι θυσιαστήριον
έκεΐ όποϋ μέλλει νά Ιερουργήστε ή άντιμίοιο ν χωρίς τοϋ 6·
ποιου κατ ούδένα τρόπον ήμπορεϊ νά προσφέρη τήν άναίμα-
κιον θυσίαν. Τρίτον, πρέπει νά προσέχη νά είναι ή πρεπούμενη \
25 $λη, ήγουν άρτος οίτινος Βνζημος, δσον δυνατόν καθαρός' ml
οίνος Αμικτος άπό κόθα λογής Αλλο ύγρόν, και είλικρινής είς |
έαντόν Κ αί είς τήν προσκομιδήν έγχεϊται καί ϋδωρ πρός
πλήρωοιν τής Γραφής τής λεγούσης, δτι· ε ϊ ς τ ώ ν σ τ ρ ατ ι ό-
τ ώ ν λόγ χ η α ύ τ ο ϋ τ ή ν π λ ε υ ρ ά ν ί ν υ ξ ε, κ a l εν-
30 Ο ύ ς έ ξ η λθ ε ν α ί μ α κ α ί ϋ δ ω ρ . Τέταρτον, πρέπει νά l·
χη δ Ιερεύς τοιαύτην γνώμην, είς τόν καιρόν όποϋ Αγιάζει
28. Ί · . 19 [Ίωάνν. ιθ\ λδ’. DK).
13 τοβ ΊηοοΟ τοβ Κυρίου ήμβν] τοβ Κυρίου Ίησοβ ONDK || 14 φαι
ρώνβτ» ΟΝΚ II 15 γένη OND, γένη Κ | κατωτέρφ ΟΝ || 20 δποΤαν ΟΝΚ
I παρά vi] π·ρ άνά ΟΝ, dar π αρά νά Ν pe m arg., Κ !n text }| 21 προμη-
ONDK ||.23 καθ’ ΟΝΚ || 24 χρβποομένη ONDK || 26 «Ιλιχρινής Μ ||
29 τήν πλιυράν αδτοβ ONDK ( Τ c t Μ).
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ, ρζ\ 83
^ δώρα, πώς αυτή η ούοία τον άρτον, xai ή ουσία τοΰ οίνου
■ jpA U nai (Ις τήν ουσίαν τοΰ αληθινού σώματος και αίμα*
ţoţ τοΰ Χρίστου, διά της ένεργείας τον άγιον Πνεύματος, οΰ
j,)v έχίχληοιν κάνει τήν ώραν εκείνην, διά νά τεΧειώοη τό
ροτήριον τοΰτο, επευχόμενος και λέρων* Κατάπεμψον τό 5
βνενμά οον τό άγιον έφ* ημάς και in i τά προκείμενα δώρα
ταυτα* και ποίησον χόν μεν άρτον τούτον, τίμιον σώμα τοΰ
Χρίστου σου, τό δέ έν τφ ποτηρίφ τοΰτφ, τίμιον αίμα τοΰ
Χρίστου σου, μεταβολών τφ Πνενματί οον τφ ά/ίω. Μετά
«Αρ τά ρήματα ταϋτα, ήμετουσίωσις παρευθύς γίνεται, χαί άλ- ίο
/,άσει ό άρτος είς τά άληθινόν σώμα τοΰ -Χρίστου, και ό οΖνος
ιΐς τό άληθινόν αίμα* άηομένοντας μόνον τά είδη όποϋ φαί-
νοννται, xai τοΰτο χαχά τήν 0είαν οΙκονομίαν πρώτον μέν διά
νά μή βλέπωμεν σώμα Χρίστου, μά νά τά πιστεύωμεν πώς
ιΖναι, διά τά Aâyia όπου εΖπεν τ ο ΰ τ ό έ ο τ ι τ ό ο ω μ ά ι;
μου, κ α ΐ τ ο ΰ τ ό έ οτι τό αΣμά μ ο υ , πιοτεύοντες μάλλον
ύς τά λόρια κ α ί δνναμιν έχεινον, παρά είς ταΖς έδικαϊς μας
αϊαθηαες. Τό όποΐον προξενεί μακαρισμόν τής πίστεως* μ α
κ ά ρ ι ο ι χ ά ρ ο ί μ ή Ζδάντβς κ α ί π ι σ τ ε ΰ σ α ν τ ε ς . δεύ
τερον, διατί ή φΰσις ή άνθρωπίνη άποτρέπεται τήν ώμήν σαρ- 20
ηοφαγίαν' xai έπειδή ίμελλε νά πέρνγ} τήν ένωοιν τ'ον Χρίστον,
μέ την μετάληψιν τής ααρχός xai αίματός τον, διά νά μήν τήν
άποτρέπεται βδελνττόμενος ό άνθρωπος, ώκονόμηοεν ή πρό
νοια τον θεόν, xai didei τήν σάρκα τήν ίδιαν, καί τό αΖμά τον
βίς βρώσιν xai πόαιν τοϊς πιστοϊς, ΰπ ο κ ά τω είς τό ίνδνμα 25
τοΰ άρτον καί τοΰ οίνον. Περί τούτον ά Γρηγόριος Ννσσης
18-19. Ί » . 20, 29 || 26. [(Nyss.) Kat. 37 Ε] (ci. Grig. Nyss., Oro*

tio caitch etica, c.37, in PG 45, 93*97).
4 «4μ·ι ONDK | δίανατβληώ; ΟΝΚ, dar «S ic et Smith. Eccl. Gr.

malo. διά νά τ·λ*ιώ<η)» N pe marg-, xsXtuodf, D || 5 λέγων; OND | Κατά*
Μμψον] «Euchol. 77, 99. 103» add. N pe marg.,K la notă ||9 μβτββαλλών
t i OND, dar « τφ Euchol. et Smith. 1. d t » N pe marg. || 10-11 άλλήοκ
ΟΝΚ, dar « f. άλΧοιώσβι pro άλλοιώοβται» N pe marg., K In u*>ti || 12άπο-
μένονται ΟΝΚ, άκομένοοοι D, dar « f. ίπομίνωντας » N pe marg., pe cere
K o declară « in u tilii marglmalis) conj(ectura) de şi M o confirmă || 14 μήν
ONDK |j 17 ά&κ«ΐ( μας ON, dar « f. έδικαϊς » N pe marg-, K tn text || 18
αίοθησβις ΟΝ, αΙοθήσ*ις K |j 21 sipvnj ON || 24 δίββς ΟΝΚ, δίδωοι D |
adpxetou D.
£4 Ο Ρ θ Ο Δ Ο ί Ο Ϊ Ο Μ Ο Λ Ο ΪΐΑ . Α'. ρζ\
/ I Mai ό Ιερός Δαμασκηνός είς πλάτος διαλέγονται. *Β 61

νωνία τοϋ μυστηρίου τούτου πρέπει νά γίνεται xai χατά ^
Μ ο είδη τον άρτον χαί τον οίνον τόσον άπό τούς πνευμαχι.
χονς, δσον xal άπό τούς κοσμικούς* έπειδι) ό Χριστός δέν i*.
5 βάζοντας xdv ένα, οϋτω προοέταξε λίγων' Αμήν α μήν
γ ω ν μϊν, έ ά ν μ ή φ ά γ η τ ε τήν σ ά ρ κ α τ ο ϋ Υ 10$
τ ο ϋ ά ν θ ρ ω π ο ν , κ α ί π ίητε α ύ τ ο ν τ ό α ί μ α , ούχ
έ χ ε τ ε ζ ω ή ν έν έ αν τοϊ ς' ό τ ρ ά γ ω ν μ ο υ τήν οάρ.
κ α κ α ί η ί ν ω ν μ ο υ τ ό α ί μ α , έν έ μ ο ί μ έ ν ε ι , « dyώ
10 έ ν α ν τ φ. Διατί καί ol άγιοι άπόστολοι κατά τόν τρόπον
όποϋ τό έπαραλάβασιν άπό τόν Χρίστον, οϋτω καί τό έπαοα-
δίδασιν είς κοινωνίαν κοσμικών τε καί Ιερωμένων καί είς χά
δύο είδη· καθώς γράφει πρός Κορινθίους ό Παϋλος ό άηόσχό
λος λέγων' έγ ώ γάρ π α ρ έ λ α β ο ν ά π ό τ ο ϋ Κ υ ρ ίο ν δ
15 * α ί π α ρ έ δ ω κ α ύ μ ϊ ν δ τ ι ό Κ ύ ρ ι ο ς Ί η σ ο ϋ ς έν .xfj
ν ν κτ i fj π α ρ ε δ ίδ ο τ ο, έ λ α β εν Α ρ τ ο ν , κ α ί εύ χαοι-
στ ή σ α ς Ι κ λ α ο ε , κ α ί ε ί π ε · λ ά β ε τ ε φ άγετε, τονζά
μ ο υ έ ο τ ι το σ ώ μ α το ύ π έ ρ ύ μ ώ ν κ λ ώ μ ε ν ο ν τοϋ-
τ οΓποιεϊτ ε ε ί ς τ ή ν έ μ ή ν ά ν ά μ νη ο ιν. Ω σ α ύ τ ω ς
20 x a i τό π ο τ ή ρ ι ον μ ε τ ά τό δ ε ι π ν η σ α ι λ έ γ ω ν τοϋ
το τό π ο τ ή ρ ι ο ν ή κ α ι ν ή δ ι α θ ή κ η έ στι ν, έν τ φ έμφ
α ί μ α τι- τ ο ύ τ ο π ο ι ε ί τ ε , ο σ ά κ ι ς ă v π ί ν η τ ε είς
τήν έ μ ή ν Αν ά μ ν η σ ιν. Τήν τιμήν όποϋ πρέπει νά didjjq
εις τά φριχτά ταϋτα μυστήρια, πρέπει νά είναι τοιαύτη, ώς έ-
25 χείνη όπου δίδεται τοϋ ίδιον Χριοτοϋ' ( ώς Ανωτέρφ εϊρηται)
ώστε καθώς δι* έχεϊνον εΐπεν δ Πέτρος, έχ στόμαχος πάντων
τών Αποστόλων' ο ύ ε ϊ ό Χ ρ ι σ τ ό ς δ Υ Ι ό ς τ ο ϋ θε οϋ
τ ο ϋ ζ ώ ν τ ο ς , τέτοιας λογής νά λέγωμεν καί ήμ»ϊς, λατρενον-
τες καθ' Ινας' πιστεύω Κύριε καί δμολογώ, δτι ού εϊ αληθώς
1. [Dam. D e fide orth. IV . c. 14 K] (cf. PG 94, 1136-1153) || 5.

Ί · . 6, 54 ρΐωαν. ς*. νγ\ K] (loan 6, 53— 54 Τ) f| 14. 1 Κορ. 11, 23 (*'
Κορ. ( ·'. χβ'. Κ] fl Cor. I I , 23 Τ) || 27 Μχτ. 16, 16 [Ματ. eg*. ΟΝ].
5 κφν ΟΝ Κ 11, 23 şi 25 δπσυ ΟΝΚ || 12 κοσμικΑντβ OD || 14
δ ΟΝ Κ II 15 Ίησοος] Χριστός add. ONDK (om. Τ) || 18 tort ONDK ||21
ΙοτΙν ONDK || 23 Τήν τιμήν] « ή τιμή usitetiore structura » N pe marg.
|| 25 άνω τίρω ONDK, iar N pe merg. « p. 77* i.e. ed. O Întreb. 56 || 29
itiote6«»J « Euchtfl. 82. Horolog.» add. N pe marg., K In notă, adăogând
şi altă literatură.
Ο ΡΘ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Λ ’, ρ ζ '— ρη\ 85
I Χριστός, 6 Υίός τοΰ θεοϋ τοδ ζώντος, ό έλθών είς τόν κόσμον
Αμαρτωλούς σώσαι, ών πρώτος είμΐ έγώ. 1Αχομι τό μυοτήριον
τοΰτο προοφέρηαι άνοια ύπέρ τιάντων τών ορθοδόξων χρι-
βτιανών, ζώντων τβ xal χεχοιμημένων bt έΐπίδι άναστάσεως
ζφής αΐωνίον' ή όποια ύυοία δέν ϋέλει τελειώσει Ιως της τε- 5
Jgvxαίας χρίσεως. Οί καρποί τοϋ μνοτηρίον τούτον είναι τοΰ*
τοΓ πρώτον ή άνάμνηοις τον άναμαρτήτου πόθονς xal τοΰ #α-
râxov τοΰ Χρίστον· χατά τό είρημένον ο σ ά κ ι ς ν ά ρ Αν έ-
ο Οί ητ ε τ ό ν Α ρ τ ο ν τ ο ΰτ ο ν , χ α ι τό π ο τήρ ιον τον-
το π ί ν η τ ε, τ ό ν θ ά ν α τ ο ν τ ο ϋ Κ ν ρ ί ο ν χατ αγγ έ λ- 10
/. ε ce, &χ ρ ι ς ο ΰ Αν Βλθγ]. Τό δεύτερον κέρδος όποϋ μας
δίδει είναι, διατί τό μυστήριον τοΰτο γίνεται Ιλαομός xai
χαλοσύνεμα πρός τόν θεόν, διά τά Αμαρτήματα ήμών, είχε
ζώντων, εϊτε xai άποθανόντων διά τοΰτο ονδεμία τών άγιων
λειτουργιών γίνεται, όποΰ νά μήν /ενοΰσιν είς αύτήν Ιχεοίαι και 15
δεήσεις πρός τόν ββόν ύπέρ τών ήμετέρων | αμαρτημάτων. Τό
τρίτον διάφορον είναι, όποΰ οποίος χριστιανός εύρίοχεται πα
ρών σνχνιΛ είς τήν άυοίαν τούτην, xai νά κοινών# τοϋ μυστη
ρίου τούτον, έλενθερώνεται δι αύτοϋ άπό κάθα πειρασμόν, και
κίνδυνον τοΰ διαβόλου' διατί δεν αποτολμα ό έχθρός τής ψυχής 20
νά βλάψγ] έχεινον όποΰ ήξεύρει πώς έχει τόν Χριοτόν μένοντα
έν αύτώ. Ή έχοιμαοία πρός τήν μετάληψιν τών φριχτών τού·
των μυστηρίων πρέπει νά γίνεται χατά τήν τάξιν της έκκλησίας
ημών τής ορθοδόξου, ήγουν μέ χαθαράν έζομολόγηοιν, νηστείαν
τε xai χατάνυξιν χαι διαλλαγήν τελείαν μέ όλους, xal μέ Αλ- 25
Ια τοΰτοις δμοια.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ρη\
Ποιον είναι τό τέταρτον μυστήριον ;
8. 1 Κορ. 11, 26 [α'. Sop. ια . xa\ ONDK] (1 Cor. 11, 26 Τ).
3 προοφέρβται] «E uchol. 78. 143.» add. Ν pe marg , Κ In notă |( 5

οποία OD | -ctXau&osi] τβλβίως ΟΝ. καύοβι τβλβίως D, dar «xaXtuboti.» N pe
marg., τβλβιώοβιν K In text |{ 11, 15 şi 17 ăicoo ONK || 11 μας] μβν ONE,
μβς D II 12 Udai] M ig Ο Ν , ίίβη Κ || 13 καλοσύνημα ΟΝ Ε, καλοσύνη D | tA ;
αμαρτίας ΟΝΚ, τάς om . D |{ 14 αποθαμένων ONDK j άγιβγ ΟΝΚ || 15 γβ·
νοβαιν] γβνοίβιν Ο Ν , γβνοδν D, dar « ί . γένοιβν» Ν pe marg., Κ in text | ίκβ-
οίας ΟΝΚ || 18 οοχνλ ΟΝ Ο , ο«χν| Κ || 20 κινβύνον Ο | άποτολμ$ NDK ||
22— 23 τούτων om. ΟΝΟΚ || 23 λχχληο^ρς Μ || 24— 25 νησαίαντβ ΟΝΟ.
86 ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΧΟΔΟΠΑ. Α*. ρη'— ρθ\
Ά η ό κ ρ to ις. >
Ή ίερωσννη- ή οποία είναι δύο λαγιών, Αλλη πνευματική,
xai άλλη μυστηριώδης. Τής πνευματικής Ιεροσύνης δλοι ol χρι
στιανοί ol όρθόδοξοι μετέχουοϊ καθώς διδάσκει Πέτρος 6 άπό~
5 στολος, λέγων ν μ ε ΐς δέ γένος έκλεκτόν, βασίλειο·»
ί ε ρ ά τ ε υ μ α , έ θ ν ο ς ά γ ι ο ν , λαός είς π ε ρ ι π ο ίηοιν
καί 6 *Ιωάννης είς τήν Άποκάλνψιν Ι ο φ άγη ς, κ α ί ήγ ό-
ρ α σ ας τ φ θ εφ ή μ ά ς έ ν τ ώ a l μ α τ ί σου, έκ π ά σης
φ υ λ ή ς , x a i γλώ σ σης, x a i λ α ο ϋ x a i έθνους ■καί
10 έ π ο ί η ο α ς ή μ ά ς χ φ Θ ε φ ή μ ώ ν βα σ ι λε ί ς καί Ιε-
ρ ε ϊ ς. Και χαζά τήν τοιαύτην ΐερωσννην γίνονται xai ποοο-
φοραί τοιαϋταί’ ήγουν προσευχαί, εύχαριστίαι, νεκρώσεις τοϋ
σώματος, παραδόσεις είς μαρτύρια διά τόν Χριστόν, καί &Ua
δμοια· πρός τά όποια παρακινώντας λέγει 6 Απόστολος Πέτρος·
15 x a i α υ τ ο ί ώ ς λί θοι ζ ώ ν τ ες, ο ί κ οδ ομ ε ι οΟε ο Ικος
π ν ε υ μ α τ ι κ ό ς I ε ρ ά τ εν μ α άγιον, ά ν ε ν έ γ χ α ι πν εν-
ματιχάς θ υ σ ί α ς εν π ρ ο σ δ έκ τ ο υ ς τ ω Θ ε φ διά
Ί η ο ο ϋ Χ ρ ι σ τ ο ύ · xai ό Παϋλος' π α ρ α κ α λ ώ ούν ύ-
μ ά ς άδ ελ φ ο ί, δ ι ά τ ώ ν ο ΐ χ τ ι ρ μ ώ ν τ ο ϋ Θ ε ο ϋ ,
20 π α ^ α ο τ ή α αι τ ά σ ώ μ α τ α ύ μ ώ ν θ υ σ ί α ν ζώσαν,
ά γ ίαν, ε ύ ά ρε σ τ ον τφ θ ε φ , τ ή ν λο γ ιχήν λ α τ ρείαν
ύμών.
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς ρθ\
Π ώ ς γίνεται ή μυστηριώδης ίερωσννη;
25 Ά π ά κ ρ ι α ις.
F. 73 Ή Ιερωσύνη όποϋ είναι μυστήριον, διετάχθη τοίς Ano-
οτάλοις άπό τόν Χριστόν' xai διά τής έπιθέσεως τών χειρων
αυτών μέχρις τής σήμερον γίνεται ή χειροτονία, διαδεξαμένων
τών έπιοκόπων αύτούς πρός διάδοσιν τών “θείων μυστηρίων, xai
30 διακονίαν τής σωτηρίας τών Ανθρώπων' καθώς είπεν 6 Από
στολος’ ο ϋ τ ω ς ή μ ά ς λ ο γ ι ζ έοθ ω ά ν θ ρ ' ω π ο ς , ώ ς
5. 1 Πέτρ. 2, 9 || 7. Ά πο. 5. 9 || 15. 1 Πέτρ. 2. 5 || 18. *Ρωμ. 12, 1

31. 1 Κορ. 4, 1.
2 όηοϊα ONDK || 13 μαρτόριον ONDK || 15 οΙκο8ομβΙο9·, ONDC |

28— 29 8ιαδ·ξαμένων τών] 'Α ποστόλων add. Ο , (’ Αποστόλων) Ν, τούς ’Απο
στόλους D, dar oxfi. τ β ν ; Iar Ν pe m a rg .: < tollendum », pe tem eiul că
ruia K om. ’Αποστόλων || 29 αδτο&ς om. D || 31 ήμδς] μδς Κ.
ΟΡΘΟΑΟΕΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ Α'. ρθ’- ρ ι '.
87
ύ π η ρ έ χ α ς X q ι ο τ ο ν, κ a I ο ί κ ο ν ό μ ο ν ς μ υ σ τ η ρ ί ω ν
θε ο ϋ . Είς τήν οικονομίαν τούτην δύο πράγματα περιέχοντας
πρώτον ή δύναμις xal ή εξουσία τοϋ λύειν τάς τών Ανθρώπων
αμαρτίας- διατί πρός αύτήν εΐρηται· δσα Αν λύοητε έπΐ
t f j c y y s , Sar αι λ ε λ υ μ έ ν α έ ν τ φ ο υ ρ ά ν ώ. Δεύτερον 5
ή Εξουσία καί ή δύναμις τοϋ διδάοκειν, ή όποια μέ τά λόγια
τοϋτα Ερμηνεύεται' π ο ρ ευθ έ ν τ ε ς ο ύ ν μ α θητ ε ύ σ ατ ε
π ά ν τ α τ ά Ιβνη, β α π τ ί ζ ο ν τ ε ς α υ τ ο ύ ς ε ί ς τό δνο-
μα τ ο ϋ Π α τ ρ ό ς , και τοϋ Υ Ι ο ϋ , καί τοϋ άγί ου
Π ν ε ύ μ α τ ο ς . *0 Χριστός λοιπόν ίξαπέστειλε τούς άποοτό- jo
λονς είς τό κήρυγμα, ol δέ άπόοτολοι χειροχονοϋντες άλλους,
τούς έπέμπασιν εις τό αύτό ίργον καθώς συνάγεται άπό τά
λόγια τοϋ άγίου Αουκ& λέγοντος· τ ό τ ε έ π ε τ ίθ ο υ ν τά ς
χ ε ϊ ρ α ς i n* α ύ τ ο ύ ς, κ α ί έ λ ά μ β α νον Π ν ε ϋ μ α ά
γ ι ο ν όμοίως' Sa τ ω ν τ ας έ κ εΧν ο ι ν ά λειτ ο υ ργ ο ν ο ιν, 15
ήγουν νά προσφέρουοι τήν άναίμαχτον Ουσίαν πρός τόν θεόν,
κ α ί ν ά ν η σ τ β ΰ ο ν σ ι ν , ε ί π ε τ ό Π ν ε ϋ μ α τό άγ ι ον,
ά φ ο ρ ί σ α τ ε δ-ή μ ο ι τ ό ν τε Β α ρ ν ά β α ν κ α ί τόν
Σ α ϋ λ ον ε ί ς τό ί ρ γ ο ν δ π ρ ο σ κ έ κ λ η μ α ι α ύ τούς.
Τ ό τ ε ν rj ο τ ε ύ ο α ν τ ε ς χαί π ρ ο σ ε υ ξ ά μ ε ν ο ι κ α ί 20
έ η ι θ έ ν τ ε ς τ ά ς χ ε ϊ ρ α ς α ύ τ ο ϊ ς ά π έ λ υ σ α ν και ό
Παύλος· χ ε ϊρ α ς τ αχ έ ω ς μ η δ εν ί έ πι τ ί θε ι . Μέ τού
την λοιπόν τήν χειροτονίαν καί τήν διαδοχήν, τήν μηδέποτε δια-
κοπεΐσαν, Ιχουσιν τήν δύναμιν τοϋ διδάοκειν τά σωτηριώδη
δόγματα, Ικεϊνοι όποϋ είναι πεμπόμενοι είς τοϋτο, μά δοοι δέν 25
έπέμφθησαν, οϋτε έδιαλέχβηοαν είς τοϋτο τό Ιργον, δέν πρέπει
καθόλου νά τό έπιχειρίζουνται, χατά τό είρημένον τφ Πανλω’
π ώ ς δ έ κ η ρ ύ ξ ο υ ο ι ν , έάν μ ή ά π ο σ τ α λ ώ σ ι ν ;
Έ ρ ώ τ η σ ι ς ρϊ.
Τί πρέπει νά Οεωρήται είς τοϋτο τό μυστήριον; 30
4. Mat. 18, 18 || 7. Mat. 28, 19 [Mat. κη\ ιζ\ OD] (Mat. 28, 19 Τ)
(Ι 13. ΠρΛ. 8, 1? [om. ΟΝ, Πρά. η*, ζ'. (tie) D, — ιζ'. Κ după Hofmann, «Act
VIII. 17» N In traducerea latină] |f 15. Dpi. 13, 2 [om. OND, «XIII, 2»N
Io traducerea latină] || 22. 1 Τιμ. 5, 22 || 28. ‘Ραμ. 10, 15.
5 λ(λυμένον ONK (λολομένα Τ) || 6 όποια ONDK ]| 12 «6t& om. D||

16 άναέμακτον Μ |j 25 δ«ο» ΟΝΚ |to5to,] τό Ιργον edd. ONDK ||26 *διΧ4χ®η-
οαν ΟΝΚ I τοϋτο xb Ιργον] αύτό ONDK ||28 χηρδξω«ν ONDK ||30 ΤΊ ΟΝ.
88 ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΠΑ. A'. pi'—ptV
Άπόχριοις.
Πρέπει νά έξετάζουνται τά πρόσωπα όπου μέΧλουσι να
άναβοϋσιν είς τό τοιοϋτον μυστήριον, νά έχουοι τρία πράγματα·
πρώτον, καλήν καί καθαράν (ψνβίάψ^·, απέχοντες μαχράν άπό τά
5 Αμαρτήματα έχεινα όποϋ έμποδίζονσι τήν ιεροσύνην. Δεντερον νά
ϊχουσιν xai έπιστήμην xai σοφίαν, τόσον είς τήν οΙκονομίαν
τών θείων μυστηρίων, δαον καί είς τήν οικοδομήν τοϋ χοινοϋ
λαοϋ, μέ ταϊς διδαχάίς των. Κ αί τρίτον νά έχουσιν δλα τους τά
μέλη άρτια, όποϋ είναι άναγκαΐία είς τοϋτο.
74 10 *Ε ρ ώ χ η ο ι ς ρια'.
Πριν τής ιερωούνης, είναι τάχα άλλαι χάξες όποϋ δί-
δουνχαι;
*Α π ό κ ρ ισ ις,
'Η ίερωσύνη περικραχεϊ είς χήν έαυτήν της όλους τούς
15 βαθμούς* μέ δλον τοΰτο πρέπει χαχά τάζιν νά δίδουνται, olov
αναγνώστης, ψάλτης, λαμπαδάριος, υποδιάκονος, διάκονος' διά
τά όπόΐα π/χιτύτερον δισλαμβάνουοι χά άρχιερατιχά ευχολόγια,
λεγάμενα ταχτικά. Είς τόν παρόντα τόπον φθάνει μόνον ιά εΐ-
ποϋμεν, πρός διδασκαλίαν χής όρθοδόξου ομολογίας, πώ ς ό έπί-
20 σχοπος πρέπει νά φανερώνη, εις χάθα βαθμόν όποϋ χειροτονά,
χό έργον όποϋ τοϋ εγχειρίζει, ή χήν ϋείαν Ιερουργίαν, ή χήν
ευαγγελίου άνάγνωοιν, ή τοϋ αποστόλου, ή να ψέρη τά ιερά
σκεύη, ή τόν κόσμον τής έκκλησίας, διατί πάσα τάξις έχει τά
ιόιόν χης σημάδι, μέ τό όπόϊον χαθ* ένας διαφέρει άπό τόν <Χλ-
25 λον καί πρέπει ό έπίοκοπος νά χό διερμηνεύη.
Έ ρ ώ χ η α ις ριβ'.
Ποϊον είναι τό πέμπτον μυστήριον ;
• Άπόχριοις.
Τό πέμπτον μυστήριον είναι ή μετάνοια· ή όποια είναι
30 ένας πόνος χής χαρδίας διά χά άμαρχήμαχα όποϋ έοφαλεν ό άν
θρωπος' χά όποια κατηγορά έμπροσθεν τοΰ Ιερέως, μ έ γνώμην
2,5,11 şi 20 δπου Ο Ν Κ || 4 κρ&τον] δον Μ || 5 Δβ&τβρον] jiov' Μ ||

8 τρίτον] γον' Μ | τ9βς] τβν ΟΝ, των ΟΚ || 9 άρτια] γβρΑ ONDK || 11 *λ-
λαις τάξης ONDK || 11-12 şi 15 δίδονται ONDK || 15 κατά] τήν add.
ONDK II 17 dpxiapatmxâ ·όχ·λόγιχ ΟΝΚ, dar «άρχιβρατ.» κ pe marg. ||
18 μονον Μ || 20 φ»ν·ρώνη ο || 20-21 ·ίς — Ιργον] ·1ς έκβίνον όποΰ χ·ιρο-
τονβ χαί τόν βαθμόν τοδ Ιργου D || 22 φέρη] f ii o ia f D || 24 οη*
μάδιον ONDK.
Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ Ο Μ Ο Λ ΟΓΙΑ , Α\ ρ·.6*
89
βεβαίαν νά διορθώοη τήν ζωήν του βίς τό /i£Uov, xai με έπι-

θυμίαν νά τελειώση δ,τι τόν ίπιτιμήοει 6 ίερενς 6 πνευματικός
τον. Τοϋτο τό μυστήριον Ισχύει, xai πέρνει τήν δύναμίν του,
ύπόταν ή λύοις τών Αμαρτιών γίνεται δια τον Ιερέως, κατά
τήν τάξιν καί συνήθειαν τής έκκληοίας, όποϋ παρευθύς ώς άν 5
ηάηη τήν ονγχώρησιν, τοϋ άφέωνται τήν ώραν εκείνην δλα τον
τά Αμαρτήματα, ά π ο τόν θεόν διά τοϋ ίερέως, χατά τον λόγον
τον Χριοτον όποϋ είπε" λ ά β ε τ ε π ν ε ϋ μ α α.γ i o v α ντ ι-
ν ω ν α φ ή τ ε τ ά ς ά μ α ρ τ ί α ς , ά φ ί ε ν τ α ι α ύ τ οϊς' αν-
τ ιν ω ν κ ρ α τ ή τ ε κ ε κ ρ ά τ η ν τ α ι . 10
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ριγ .
Τι πρέπει ι·ά ϋεωροϋμεν εις τοϋτο τό μυστήριον;
Άπόκρισις. f. 75
Πρώτον πρέπει νά προοέχωμεν, ώστε ό μετανοών νά εί
ναι χριστιανός, πίστεως όρθοδόξου και καθολικής· διατί ή με- ΐ5
τ(bota χωρίς τήν Αλήθινήν πίστιν δέν εΐιαι μετάνοια, οϋτε είς
τόν θεόν εύπρόσδεκτος. Δεύτερον πρέπει νά εξετάζωμεν, ώστε
ό πνευματικός όποϋ δέχεται τούς λογισμούς τών μετανοονντων
χριστιανών, νά είναι ορθόδοξος, διατί ό αιρετικός και ό Απο
στάτης δέν έχει κάν μίαν δύναμίν τοϋ λύειν τάς άμαρτίας. Τρί- 20
τον, είναι άναγκαιον νά ίχη συντριβήν καρδίας ό μετανοών, καί
λύπην διά τά Αμαρτήματα τον μέ τά οποία έπαρώξννε τόν
θεόν ί) έβλαψε τόν πλησίον τον· διά τήν όποιαν συντριβήν λέ
γει ό ΔαβιΑ· κ α ρ δ ί α ν σ υ ν τ ε τ ρ ι μ μ έ ν ω ν κ α ί τετα-
π ε ι ν ω μ έ ν η ν 6 θ ε ό ς ο ύ κ έ ξ ο υ δ ε ν ώ ο ε ι . ΕΙς τήν 25
φυντριβήν τούτην τής καρδίας πρέπει νά άκολουθ α κ α ί ή διά
φόματος έξομολόγησις πάντων τών Αμαρτημάτων καθ’ έκαστον·
διατί δέν ήμπορέΐ δ πνευματικός νά λύση τίποτες, Αν δέν ή-
ξεύρη ποια πρέπει νά λυθοϋοι, χαί τί επιτίμων νά δόση δι αυ
τά. *Η όποια έξομολόγησις είναι φανερή είς τήν Αγίαν Γραφήν 30
8. Ίο). 20, 23 (Ι 24. Φαλ. 50 (Φαλμ. ν'. ιθ\ D, Φαλ. να'. ιζ\ Κ 9. 5
(Psalm. 50, 19$).
6 itccpţ] NDK I σογχώρησίν το», ONDK | τά αμαρτήματα τήν ώραν 4-

κείνην δλα ONDK Jţ 8— 10 αν τινων ΟΝ, δν — DK Κ 11 ριβ’. Μ lapsus
calami || 17 r.p im i om. ONDK || 20 κάν μΐ,ν om. ONDK |( 21 άναγκαϊαν
ON II 22 με τά] μετά ONDK || 29 τί ΟΝ | δώο^ D j| 29-30 8·.’ *δτά ή 4noU
ON, — ή όποια DK.
90 0 Ρ Θ 0 Λ 0 3 0 2 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α'. ριγ*— ριβ\
όποϋ λίγη· no λ λο ί τ ε τ ώ ν η ε π ι ο τ ε υ κ ό τ ω ν ή ρ χοντο

έ ξ ο μ ο λ ο γ ο ύ μ ε ν ο ι , κ α ί ά ν α γ γ έλλοντ ες τ ά ς η ρ ό
ζ ε ι ς α ύ τ ώ ν . Καί άλλαχοϋ’ i ξ ο μ ο λ ο γ εΧαθ ε ά λ λ ή λοίς
τ ά π α ρ α η τ ώ μ α τ α , κ α ί ε ϋ χ ε οΟ ε υ π έ ρ άλλ ήλων
5 δ π ω ς ί α θή τ ε . Καί πάλιν έ ξ ε η ο ρ ε ύ ε τ ο η ρ ό ς α ύ τ ό ν
π ά σ α ή *1 ο ν δ α ί α χ ώ ρ α , κ α ί ο I Ί ε ρ ο σ ο λ ν μ Ιται
κ α ί έβ α η τ ί ζ ο ν τ ο η ά ν τ ε ς i v τ φ Ί ο ρ δ ά ν η π ο τ α μ φ
ν η α ύ τ ο ϋ ( τ ο ϋ *1 ω ά ν ν ο υ ) , Ι ζ ο μ ο λ ο γ ο ύ μ ε ν ο ι τάς
Α μ α ρ τ ί α ς α ύ τ ώ ν . Ή έξομολόγηόις αϋτη πρέπει νά έχη
10 ταντα τά Ιδιώματα, νά είναι ταπεινή, ευλαβής, άληθινή, είλι-
κρινής, κατηγορητική ίαντής, μετ* όδύνης δταν γίνεται. Καί τό
τρίτον μέρος τής μετανοίας πρέπει νά είναι ό κανόνας xai
τό έπιτίμιον, όποϋ διορίζει ό πνευματικός* ώς ăv είναι πρσσευ-
χαί, έλεημοούναι, νηστεΧαι, έπισκέψεις άγιων τόπων', γοννκλι-
15 οίαι, καί τά όμοια όποϋ ϋέλουοι tpavfj άρμόδια είς τήν κρίαιν
τοϋ πνευματικού. Πλήν έκεϊνος όπου μισεύσει άπό τήν έξομο-
λόγησιν, πρέπει νά λογιάζω έκεΧνα όποϋ είπεν ό ψαλμωδός’
ί κ κ λ ι ν ο ν ά π ό κ α κ ο ϋ , κ α ί π ο ί η σ ο ν ά γ α θ ό ν χαϊ
έκεΧνο όποϋ είπεν ό Σωτήρ ή μώ ν Χδ ε ύ γ ι ή ς γ έ γ ο ν ά ς ,
20 μ η κ έ τ ι &μ ά ρ τ α ν ε, Ιν α μ ή χ ε ί ρ ο ν t i o ο ι γ έ ν η τ α ι ·
καί άλλοτε· π ο ρ ε ν ο υ κ α ί μ η κ έ τ ι ά μ ά ρ τ α ν ε . Καλά
καί νά είναι άδύνατον είς τόν άνθρωπον, νά φύγβ δλως διό
λου τό άμαρτάνειν, μέ δλον τοϋτο κάθε όρθόδοςος είναι κρατη
μένος άπό τήν μίαν ίξομολόγηοιν έως είς τήν Αλλην, νά κάνγι
25 δοην διόρθωσιν ήμπορεΧ είς τήν ζωήν του, κατά τήν συνείδησιν
όποϋ έχει. f
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ριδ'·
/. 76 ΠοΧα είναι τά κέρδη τούτον τοϋ μυστηρίου;
1. Πρά. 19, 18 Κ 3. Ί α κ . 5, 16 || 5. Map. 1, 5 || 18. Ψαλ. 33

(ναλμ. λγ'. t·'. OND] || 19. Ί · , 5, 14 || 21. Ί ω . 8, 11 [om. ΟΝ].
1 πολλοί ON II6 ΊοοβαΙ· ΟΝΚ | ol om. ONDK || 7 ΊορΜνι ΟΝΚ ||9

Ιχη ON II 10— 11 ·1λικρινής Μ || 12 τρίτον) « ί . τέταρτον.» Ν. pe marg·.
Κ In text I) 13 *ποβ] (diOet D) καί add. ONDK | διορίζω ONK || 14
έπίακ·ψις ONDK || 14— 15 γονοκλησίαι] a l έκκλησίαι OND, dar f f . γονο-
κλησίαι.» Ν pe m arg., Κ In text || 15 φανβΐ ON, φαν·ϊν Κ || 16 μκ»·6ων ON
Κ, μισ·6«ι Ο (I 17 ΨαλμφΒός ONDK || 18 Ικλινον ΟΝ || 19 ixetva ONDK
II 20 χβίρύν τι οοι ΟΝ . χβίρδντι οοι D, χιϊρον τί οοι Κ |) 21 καλ$ Κ || 23
κάβα ONDK || 24 &πο τήν] τήν om . ONDK | iMtpţj ONDK.
0ΡΘ0&020Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Λ*. ptV_ρις· 91
' Α η 6 η ρ ι ο ι ς.
7*6 πρώτον κέρδος είναι, Atari καθώς μΐ τήν άμαρτίαν
χάνομεν τήν Αθωότητα Εκείνην, όποϋ όποχνήοαμεν είς χό
βάπτιαμα, χέχοιας λογής πάλιν έγγίζομεν είς αύτήν διά χής μετά
νοιας· xal χαθώς μέ τήν άμαρτίαν ύατερούμεΟα χής θείας s
χάριτος, τέτοιος λογής διά χής μετάνοιας ηάλιν ‘ταντην άπο-
χιώμεθα. Καί χαθώς διά χής άμαρχίας έρχόμεθα είς χήν αίχμα-
Ιωοίαν χοϋ διαβόλου, οϋτω διά τής μεχανοίας έλενθερούμεθα
άπ αύχήν. Καί χαθώς διά τής άμαρχίας αίοχύτη χαί φόβος
εΐοέρχεται είς τήν ουνείδηοίν μας, τέτοιος )*γής διά τής μβτα- ίο
νοίας Επιστρέφει είς ήμάς εΙρήνη καI θάφφος τοιοϋτον, ώς Αν
Εχουοι τά τέκνα πράς ιούς πατέρας των.
*Ε ρ ώ τ η ο ις ριε.
Ποϊον είναι τά Ικτον μυστήριον;
Ό τίμιος γάμος’ 6 δποΊος γίνεται πρώτον μίν μέ τήν
ιΙς ά/.λήλους συμφωνίαν χοϋ Ανδρός xal χής γυταιπός χωρίς
τινάς έμποδίοματος. Ή όποία συμφωνία δέν πιάνεται διά Αλη
θινού γάμου ούββαοις, παρά έχείνοι ol Ίδιοι νά μαρχνρήοουοιν
άλλήλους των, Εμπροσθεν χοϋ ίερέως τήν ύπόοχεοίν τους, xal 20
ι*ά δώοουαι χεϊρα πώς <5 Ινας θέλει φυλάζειν είς χόν άλλον, nir
ατιν, τιμήν, Αγάπην τοϋ γάμου έφ' ΰρου ζωής αύ τών είς κά
θε κίνδυνον δέν έξαφήιωντας ό Ενας χόν άλλον' ύστερον δέ βε
βαιώνεται καί εύλογέίται Από τάν Ιερέα τούτη ή συμφωνία xal
ντιόσχεαίς των* xal γίνεται χό γεγραμμέτον τ ί μ ι ο ς ό γά- 25
μ ο ς έ ν π ά σ ι , χ α ί ή χο ίχη Α μ ί α ν τ ο ς .
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ρις.
ΠοΊοι tlvai τοϋ μυστηρίου τούτου ol καρποί;
25. Έ6ρ. 13, 4.
3 τήν om ONDK | άθιοώτητα ON ) τά] άγΐίν add. ONDK || 6 τα6·

την πάλιν OND || 7 τήν Αμαρτίαν ONDK || 16 πρβτον] ftov Μ || 16 τίνος
ONDK I in o la ONDK | πιΑνβται ] «Ανιτας ο, φάνιβ*ν NK, φΟάνβι 0 ] Bcdcl
•ίς D || 19 ούμβαοις Ο, ο6μ0αοιν D | μαρτνρήαωβιν ONDK || 19 μαρτορή*
oouoiv] πρδς add. D ]| 20 τ®ν Ν | τους] τως ΟΝΚ, των D || 22 Αγάπην,
ON I αδΐβν] καί add. D|| 22-23 κΑβα ONDK || 23 *ξ«φίνωιαι ΟΝΚ, Ιξα-
φίνωνται D, dar « ecr. Ιδαφίνωντας,» N pe marg. || 24 ·&λογ1)τ*ι ΟΝ .Καί
•όλογίται Κ.
92 Ο Ρ Θ Ο Δ Ο Χ Ο Σ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Α*. ρ ι ς '- ρ ι ζ *
Ά π ό κ ρ ι σ ις.
Πρώτον όποϋ ό άνθρωπος μέ τόν γάμον έχχλίνει άπό κάθι
κίνδυνον τής πορνείας xai άχραοίας· έπειδή Λ γάμος ό τίμιος
διετάχθηκεν in i τούτον διά νά οβύνη ή τής οαρχός έπιθνμία,
5 καθώς λέγει ό Παύλος' | δ ι ά τ ά ς Λ ο ρ ν ε ίας I χ α ο τ ο ς τήν
έ α ν τ ό ν γ ν ν α ϊ χ α έ χ έ τ ω, x a i έ χ ά ο τ η τό ν Ιδιον
ά ν δ ρ α έ χ έ τ ω . Δεύτερον, διari τιμάται ή παιδοποιΐα μέ τήν
τιμίαν γέννηοιν. Τρίτον, διατι είς χαιρόν τινός άοθενείας όποϋ
νά τύχη, ή άλλον κινδύνου, ό ανδρας δίδει τόν έαντόν τον πι-
10 στον σύντροφον είς την γνναϊχα, xai ή γυναίκα είς τόν άνδρα,
διά τήν μεγάλην άγάπην xai δεσμόν τής φιλίας όποϋ γεννδιαι
άνάμεοόν τω ν διά τό όποιον ή Γραφή μαρτυρά λέγουοα' έν εκεν
τ ο ύ τ ο ν χ α τ α λ ε ί ψ ε ι άνθ ρ ω π ο ς τ ο ν π α τ έ ρ α αύ-
τ ο ϋ x a i τ ή ν μ η τ έ ρ α , χαί π ρ ο οχ ο λ λ η θή ο ε ται tfj
15 Ιδ ί α γ υ ν α ιχ I, x a i ί σ ο ν τ α ι ο ί δ ύ ο ε I ς σ ά ρ κ α μίαν.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ριζ'.
Ποιον είναι τό έβδομον μυστήριον τής έκκληοίας ;
*Α π ό κ ρ ι σις.
Τό εύχέλαιον τό όποιον είναι διατεταγμένον άπό τόν
20 Χριστόν, έπειδή δταν έπεμπε τούς μαθητάς τον άνά δύο,
ή λ ε ι φ ο ν έ λ α ί ω π ο λ λ ο ύ ς ά ρ ρ ω σ τ ο υ ς , κ α ι έθ ερ ά
π ε ν ο ν έπειτα δλη ή έκχλησία τό εϊχασιν είς συνήθειαν να
τό χάνονσι. Τό όποιον φαίνεται άπό τήν έπιστολήν τοϋ άγιον
*Ιακώβου, λέγοντος· ά ο θ ε ν ε ϊ τ I ς έν ύ μ ι ν ; π ρ ο σ χ αλε·
25 σ ά σθ ω τ ο ύ ς π ρ ε ο β υ τ έ ρ ο υ ς τ ή ς έ κ κ λ η ο ί α ς , κ α ι
π ρ ο ο ε ν ξ ά σ θ ω σ α ν έπ* α ύ τ ό ν , ά λ ε ι ψ α ν τ ε ς α ύ τ ό ν
έ λα ίφ, έ ν τ φ ό ν ό μ α τ ι τ ο ϋ Κ ύ ρ ι ο ν κ α ί ή ε ύ χ ή
5 . Κορ. 7, 2 II 12. r iv . 1, 14 [Γ4ν. κ8'. κ, Μαχθ. 19, 5. Dj (Gen.

2. 24, M at. 19, 5 ST) || 21. Μοίρ. 6, 13 ||24. Ίβ κ . 5. 14.
2 6 om . ΟΝΚ | κάθα ONDK || 4 αβδνη Κ || 5 διά] Bt add. D | τάς]

τής ΟΝΚ || 6— 7 χαί— έχέτω om . ONDK || 6 έκοίστη Μ || 8 καιρούς τινάς
ΟΝΚ I άοθινβίας] «addo ή * Ν pe m arg., Κ In text şi cu notă || 9 ή om.
ONDK I άλλου κινδύνου] πρός άλλήλους των κίνδυνος D || 12 μαρτύρψ Κ ||
22 ιίχασιν] βλαιον ΟΝ. dar «lege «Ιχαοιν aut mox adde.» N pe marg..
Ιλαιον βΐχβ σονβίθ·ιαν K In texft şi cu notă || 22 Ιπβιτα — νά] Κπιιτα άπό
αΰτό έχήρβν όλη ή λχκληοια τό ιλαιον αυτό συνήθιιαν v i D || 23 χάμουαιν
ONDK.
01?Θ0Α020Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ, Λ', (*£—ρχ*\
χι,ς π ί α τ ε ω ς σ ώ σ ε ι τ ό ν κ ά μ ν ο ν τ α , x a i i y t Q t l
α ύ τ ό ν ό Κ ύ ρ ι ο ς , χΛν Α μ α ρ τ ί α ς fj π ε π ο ι η χ ώ ς ,
αφ εθ ή σ ετ α ι α ύ τ φ .
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ριη'.
ΤΙ πρέπει νά βλέτϊωμεν είς τό μυστήριον τοϋτο ; 5
* Α π ό κ ρ ι σ ις.
Πρώτον πρέπει νά προοέχωμεν, νά γίνεται τό μυστήριον
τοΰτο άπό Ιερείς μέ τά άκόλουθα του μυστηρίου, χαί δχι άπό
τινά Αλλον. δεύτερον, νά έΖναι τό Ιλαιον καθαρόν, χωρίς τίνος
Αρτύματος' καί νά είναι .ό άσθενών όρθόδοςος χαί καθολικής 10 4
πίστεως, νά είναι έξομολογημένος τά αμαρτήματα τον, έμπροσ
θεν ε/ς τόν Ιερέα τόν πνευματιχόν του. Καί τρίτον, είς τόν καιρόν
του χρίσματος νά διαβάζεται ή εύχή έχείνη είς τήν όποΐαν Ιρ·
μηνενεται τοϋ μυστηρίου τούτου ή δύναμις.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς ριθ\ 15 f η%
Ποιοι είναι οί καρποί τοϋ μυστηρίου τούτου;
Άπόκρισις.
Τά διάφορα καί καρπούς όπου yevvo^vrai άπό τό μυστή
ριον τοϋτο ό Απόστολος ' Ιάκωβος τούς έρμηνενει, λέγωντας'
άφεσιν αμαρτιών, ή σωτηρίαν ψνχής· έπειτα, ύ^είαν του σώμα- 20
τος, καλά καί πάντοτε ή ϋεραπεία του σώματος νά μην γίνεται,
άλλ* ή άφεσις τών άμαρτιών της ψυχής, πάντοτε άκολουθει
είς τόν μετανοοϋντα.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ρκ'.
ΠοΤον είναι τό ένδέκατον άρθρον τής πίατεως; 25
\4πόκ ρ ι σ ι ς.
Προσδοκώ ά ν άστ ασι ν νεκρών.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ρκα'.
ΖΥ διδάσκει τοϋτο τό άρθρον τής πίατεως;
Ά π ό κ ρ ισ ϊς. 3ο
/4ί<5άσκει τήν άόιάψενατον άνάστασιν τών ανθρωπίνων σω- 5
μάτων, τόσον τών Αγαθών, ώς ăv xal τών κακών, όποϋ μέλλει
νά γένη μετά θάνατον κατά τόν λάρον του Κνρ/ου όπου λέρει*
2 «#ν Ο , x$v ND | ή Κ ||5 şi 29 ΤΙ ΟΝ || 10 4οθ·νής ONDK || 11 έξο-

μολογούμβνος ONDK ||22—23 dx. «(ς τόν μβτ.) είς τόν μβτανοοΟντα 4κολοοβ$
{ίκολοοββ D) ONDK || 33 γίνη ΟΝ | μβτά] μ4 τόν ΟΝΚ, τόν add. D.
$4 ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Α*. ρ χ«*— ρ χβ\
δ τ ι π ά ν τ ι ς ο I έν τ ο ϊ ς μ ν η μ ε ί ο ι ς ά χ ο ύ σ ο ν χαι
χής φ ω ν ή ς χ ο ϋ Υ Ιο ϋ χο ϋ θ ε ο ϋ , x a i έ κ π ο ρ εν ο ο·,
τα £, o l χά α γ α θ ά π ο ιή ο αν τ ε ς ε ίς άν ά ο τ α ο ι ν ζ ωής
ο ι δ έ τ ά φ α ϋ λ α π ρ ά ζ α ν χ ε ς ε ί ς ά ν ά στ α σ ιν χρ[.
5 α ε ω ς . Τά όέ σώματα ΰέλονοιν είναι τά αντά, με τά άκοια
έζησαν είς τόν χόομον τούτον, χαθώς λέγει 6 ’Ιώ β ' ο Ιδ α y <U
δχ ι ά έ ν ν α ό ς έ σ τ ι ν ό έ κ λ ν ε ι ν μ ε μ έ λ λ ω ν i n i γ ή ς
ά ν α σ χ ή σ ε χ α ι τ ό δ έ ρ μ α μ ο υ, τό άν α ν τ λ ο ϋ ν τ α ϋ
τ α’ π α ρ ά γ ά ρ Κ ύ ρ ι ο ν τ α ν τ ά μ ο ι σ ν ν ε τε λέ σ θψ
10 ά έ γ ώ έ μ α ν τ φ ο ν ν ε π ίο τ α μ α ι· & ό ο φ θ α λ μ ό ς μ 0ν
έ ώ ρ α χ et x a i ο ύ χ ά λ λ ο ς ’ η ά ν τ α δ έ μ ο ι σνντετέ-
λ ε ο τ α ι έν χ ό λ η φ . Πλήν τό οώμα τοϋτο όποϋ λέγομεν, δτι
ύέλει είναι τό αύτό, τότε θέλει είναι άφθαρτον, xai αθάνατον
έν τfj άναστάσει, χατά τό είρημένον τφ Παύλψ' π ά ν τ ε ς μ i f
i. 79 15 \ού χ ο ι μ η θη ο ό μ εθα, π ά ν τ ε ς δ έ ά λ λ α γ η ο ό μεθ α,
έν ά τ ό μ φ 1 έν ρ ι π $ ό φ θ α λ μ ο ϋ , έ ν τή έ ο χ ά tjj ο άλ-
π ι γ γ ι· ο α λ π ί ο ε ι γ ά ρ , x a i ο I ν ε κ ρ ό ί έ γε ρ θήοο ν -
τ α ι ά φ θ α ρ τ ο ι , χ α ΐ ή μ ε ϊ ς άλλ α γ η ο ό μ ε θ α. Δ ε ι γά^
τ ό φ θ α ρ τ ό ν τ ο ϋ τ ο έ ν δ ύ ο α ο θ α ι ά φ θ α ρ σ ί α ν ’ χαί
20 τ ό Φν^ητόν τ ο ϋ τ ο έ ν δ ύ ο α ο θ α ι άθ α ν α ο ίαν. *ΑχομΙ
xai τοϋτο πρέπει νά ήξενρωμεν, πω ς π ά σ α ψνχή θέλει έπιοτρέ-
ψειν είς τό Ιδιάν της οώμα, καί τότε μαζί θέλει πάρει τέλειον
τόν αιώνιον μισθόν, χατά τά έργα όποϋ έπραξεν. Ά χομι xai
τών άσεβών τά σώματα θέλονσιν είναι άθάνατα, διατί θέλοναι
25 κολάζεσθαι αιωνίως.
Έρώτηοις ρκβ’.
ΤΙ διδάσκει τό δεύτερον άρθρον τοΰτο τής πίστεως ;
’Α π ό χ ρ ι ο ι ς .
Διδάσκει κάβα χριστιανόν άνθρωπον νά ένθνμάται πάν-
30 τοτε τέσοαρα πράγματα* τόν θάνατον, τήν τελενταίαν κρίσιν, τήν
χόλασιν τοΰ %δον, xai τήν βασιλείαν τήν αΙώνιον.
1. Ί ω . 5. 28 (Ι 6. ’Ιώβ. 19, 25 || 14. 1 Κορ. 15. 51.
5 μβ τά) μ*τά ΟΝΚ [| 7 μέ ONDK |] 9 Κύριον ΟΝΚ (κορίοο S) ||

10 ft ΟΝΚ Κ 11 β* Κ Κ 11-12 οοντβτέλβσθαι OND || 17 (σαλπίσβι γάρ) 1>
11 22 πάρη OD. itdpQ ΝΚ || 27 ΤΙ ΟΝ | τοβτο om . OND, dar «add. τοδτο
τό.» Ν pe n a rg y Κ In text ante άρθρον || 29 άνθρωπον o n . ONDK || 31
\«otXatevJ tAv cvpavfiv add. ONDK.
OMOAOSOZ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Λ’, ρχγ'— ρκ»\ $5
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ρχγ'.
Τί κέρδος ίχει 6 άνθρωπος, άπό τήν έιθνμηαιν τούτων τών
χεοαάρων πραγμάτων ;
Διατί γεννάχαι είς αύτόν ευσέβεια, φύλαζις άπό τήν ά- 5
μαρτ/αν, φόβος πρός θεόν, φόβος τής χατά τόν ^δην γεέν-
νης, άγάπη τής ουρανίου βασιλείας· καί ταντα λογιζόμενος, πρέ
πει νά Ετοιμάζεται πρός τόν θάνατον ένθυμούμενος τήν τε-
Ιευταίαν ημέραν, νά, γίνεται έτοιμος είς τό νά άποδόογι λόγον
διά. τούς λογισμούς, <5ιά τούς λόγους, χαί διά τάς πράξεις του* έν- 10
θυμούμένος δε χοϋ φόον, νά προο4χη νά μήν πέοη είς αυτόν
Ενθυμούμενος δέ τής τών ούρανών βασιλείας, νά σπονδάζγ) νά
τήν άπολάβη.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ρκδ'.
Ποιον είναι τό δωδέκατον άρθρον τής πίστεως; 15
*^1π ό κρι ο ις. ^
Κ α ί ζ ω ή ν τ ο υ μ έ λ λ ο ν τ ο ς α Ι ώ ν ο ς.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ρκε'.
Τί διδάσκει ή αγία έκκληαία είς τοϋτο τό άρθρον τής
ηίοχεως; 20
*. 4πόκριο<ς.
Π ώς είς τόν μέλλοντα αΙώνα θέλει ίλθειν ή ευλογία τοϋ
Θεοϋ, είς τούς έκλεκτούς του, καί ή αΙώνιος ζωή, μέ χαράίς
καί ευφροσύναις πνενματικαϊς, όποϋ ποτέ δέν θέλονοιν έχειν
τέλος, καθώς ή Γ ραφή μαρτυρα, λέχουοα· ά ό φ θ α λ μ ό ς ο ύ κ 25
ε ίό ε, κ α ί ο ύ ς ο ύ κ ff κ ο υ α ε, κ α ί έπ ί κ α ρ ό £αν Αν
θ ρ ώ π ο υ ο ύ κ ά ν έ β η , δ ή τ ο ί μ α σ ε ν 6 Θ ε ό ς τοΤς ά-
γ a n ώ ο ιν α ύ τ ό ν . *Ωοαύτως καί είς Λλλον τόπον λέ^ει* ο ύ
y ά ρ έ σ τ ι ν ή β α σ ι λ ε ί α xο ϋ Θ ε ο ϋ β ρ ώ ο ις κ α ί πό-
οις, ά λ λ α δ ι κ α ι ο σ ύ ν η , κ α ί ε ι ρ ή ν η , κ α ί χ α ρ ά έν 30
ΰ ν ε ύ μ α τ ι ά γ (φ.
25. 1 Κορ. 2, 9 II 28-29. *Ρα>. 14, 17.
2 ΤΙ ON II 2— 3 τβν τβασάρων τούτων ONDK || 6 πρός] τόν add. ONDK

II 7 Χογιζόμ«να ONy dar «λογιζ6μ·νος» Ν pe marg., după care K In tex t || 9
AxoMtag ONDK |l 10 x a i om . ONDK || 10— 11 Ινθομοδμ·νος--elţ αδτδν om .
D (este n a rân d sărit] || 13 âxoXarfxrQ ONDK || 19 TI ON || 22
ONDK || 25 μαρτορφ K | t ONK || 27 ft ONK.
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΊΑ Δ*. ρχς*.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς ρχς'.
Ή ψυχή μόνη τάχα, η και τό σώμα θέλοναιν άπολανειν
μαζί την αιώνιον ευφροσύνην ;
Άπόκρισις.
5 Καθώς ή ψυχή μέ τό κορμίον μαζί, τα αγαθά ενεργούσαν
διά τόν αιώνιον μισθόν, τέτοιος λογής και ή ψνχή μ έ τό κορ
μίον μαζί θέλοναιν εχειν τήν ευφροσύνην και τήν άγαλλίααιν
μά δχι διαιρετώς· διατι δέν θέλει είναι άλλη ή χαρά τής ψνχής
και άλλη τοϋ σώματος’ επειδή τό σώμα θέλει γένει δεδοξασμένον,
10 και ό άνθρωπος είναι σύνθετος εκ ψυχής και· σώματος όεόο-
ξαομένου. Τότε θέλει είναι δμοιος μέ τους αγγέλους, κατά τήν
Γ ραφήν τήν λέγουσαν έ ν γ ά ρ τ fj ă v α σ τ ά σ ε ι ο ϋ τ ε γ α-
μ ο ν α ιν, ο ν τ ε ε κ γ α μ ί ζ ο ν τ α ι , ά λ λ' ώ ς α γ γ ελοι
τ ο ϋ Θ ε ο ϋ έν ο ν ρ α ν ψ ε ί σ ί. Τό σώμα θέλει είναι δεδο-
15 ζααμένον, αθάνατον, αψθαρτον, ανενδεές βρώσεως και πόσεως,
f. 81 δμοιον πνενματι, κατά τή Γραφήν τήν \λέγουσαν ο ί ν ε κ ρ ο ί
έ γ ε ρθ ή σ ο ντ α ι ά φ θα ρ τ ο ι , x a i ή μ ε ι ς Αλ λ α γ η σ ό-
μέθα· δει γ ά ρ τ ό φ θα ρτ ό ν τ ο ϋ τ ο έ ν δ ύ α α σΟαι
α φ θ α ρ σ ί α ν · χ α ι τό θν ητ όν τ ο ϋ τ ο έν δ ύ a α σθ αι
20 άθ αν α σ ίαν. 'Η δέ χαρά και ή άγαλλίασις δέν θέλει είναι &/.-
λη, παρά ή θεωρία τής μακαρίας Τριάδος· καί ό πνευματικός
χορός μαζί μέ τούς Αγγέλους, καθώς λέγει ό Απόστολος’ β λ έ-
π ο μ ε ν γ ά ρ ά ρ τ ι δ ι’ έ σ ό π τ ρ ο υ έν α ί ν ι γ μ α τ ι' τό
τ ε δέ π ρ ό ο ω π ο ν π ρ ό ς π ρ ό σ ω π ο ν ά ρ τ ι γι νώ-
25 ο κ ω i κ μ έ ρ ο υ ς , τ ό τ ε δέ έ π ι γ ν ώ σ ο μ α ι χαθ ώς
x a i έ π ε γ ν ώ σ θ η ν . Και χαλά νά είπε πρός τόν Μωνσήν ό
Κύριος' ο ύ μ ή ϊδ j] ά ν θ ρ ω π ο ς τ ό π ρ ό ο ω π όν μ ο ν
χ α ι ζ ή ο ε τ αΐ' Αλλά τοϋτο νοείται πριν τής απολυτρώσεως, καί
διά τό σώμα τοϋτο τό φθαρτόν χαι ρύ δεδοξασμένον, χαι διά
12. Ματ. 22, 30 j| 16. 1 Κ ορ. 15, 53 [α*. Κ ορ. ιβ\ ν|\ Κ] (1 Cor.
15. 52— 53 Τ) II 22— 23. 1 Κ ορ. 13, 12 || 27. ’Eg. 33, 20 [Έξόβ. λγ\ β\
OD] (Eşire 33, 20 S).
2 θέλοοσβιν D | άπόλαυσιν Ο Ν , άκολαύοιν D, dar < 1. άπολαόοειν >

Ν pe m arg., de unde K in text || 3 βδφροσδνην. D || 5 ένβργοΟσιν ONDK
|j 9 yivig D || J4#elolv ONDK |j 15 άν·ν&Δβς ON , în notă Κ ||26 έπιγνώοβην
O N I χαλά ON D, καλφ K || 27 μή] με ONDK.
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Λ*. ρχς·—Β \ * \
η
τήν παρούσαν ζωήν' μά μετά τήν απολύτρωοιν b σώματι δε-

δοξαομένω, εις τήν μέ/Λονσαν καί αΙώνιον ζωήν, ϋοτερα άπό
χήν ημέραν τής τελευταίας κρίσεως, θέλει δοθη από τον θεόν
φως είς ήμάς, με τό όποιον θέλομεν Ιό ειν τό φως τοϋ θεοϋ,
καθώς fâyst ό ψαλμωδός' δ τ ι π α ρ ά ο ο ί π η γ ή ζωής- i v 5
τ ω φ Ο) τ ι ο ο ν ο ψ ο μεθ α φ ω ς . Τό όποιον εστωντας καί
νά θεωρείται, καταπαύει πάσαν Επιθυμίαν πάσης σοφίας καί
καλοσύνης* διατί είς τήν τοΰ άκρου άγαθον θεωρίαν, δλα τά άλ
λα άγαθά περικλείονται καί πάσης ευφροσύνης είναι πλήρωμα
ή έκείνον άπόλανοις, κατά τον αυτόν ψαλμωδόν τόν λέγοντα' χο ρ- 10
Το ο θ ή ο ο μ α ι i v τ φ ό φ θ ή ν α ι μ ο ι τήν δ ό ξ α ν οον.
ΔΕΥΤΕΡΟΝ ΜΕΡΟΣ
της όρθοδοξου ομολογίας
ţţc ανατολικής έκκλησίας.
Π ε ρ ί έ λ π ί δ ο ς. 15
Έ ρ ώ τ η ο ι ς πρώτη.
Τί έοτίν ελπίς;
*Από κριοί ς.
Ή ελπίδα είναι ένα θάρρος αληθινόν πρός τόν Θεόν,
διδόμενον εις τήν καρδιάν τον ανθρώπου, άπό Θεοϋ εμπνευσιν 20
καί φωτισμόν, διά νά ^ήν άπελπιοθτ} ποτέ άπό τήν χάριν
τον θεοϋ, τ^σον είς την τών άμαρτιών ονγχώρησιν, δαον καί
είς κάθε ζήτημα, δταν ζητάται κάν ίνα άραθόν, ^ άπό τά
α/αθά τά πρόσκαιρα, η άπό τά αΙώνια. Περί αυτής λέγει οθ-
τως δ άπόστολος' μ ή ά π ο β ά λ η τ α ι ο ϋ ν τήν πα§ρη- 25
αί α ν ν μ & ν , ήτις Ι χ ε ι μ ιοθ α π οδο ο ί αν μ ε γ ά λη ν.
5. Ψαλ. 35, 16 [Φαλ. λ · ’. ι \ OND.- λ ς ’. ft'. Κ] (Psalm 35, 10 S) ||

10. ΨοΛ. 16, 15 ΙΦαλ. *.ζ’. te'. κ] (Psalm 16, 15 S) J| 25 Έβρ. 10, 35.
5 Ψαλμψδδς ONDK | παρά οοι ΟΝΚ || 6 φωτίσου Μ: am desfăcut

cuvintele din M când erau texte din Scriptură, unde aceste cuvinte nu
sănt unite || 8 χαλββσύνης D (( 10 Φαλμφδδν ONDK || 11 ίφθήναιμοι M,
δφ(Η}να( pot D, μοι om. ONK || 16 πρώτη] D || 17 ăoxtv ONDK |’Ελ
πίς. D I) 21 έικλπιοθφ ONK || 23 xâft« ONDK |ζητβϊται ONDK | xţv ||
25 &ποβάλ<ται M.
98 Ο Ρ Θ Ο ΔΟ ΧΟ Ζ Ο Μ Ο Λ ΟΓΙΑ. Β*. Γ
Καί όλλαχοΰ' tfj γάρ έληίδ ι έ αώΟη μ ε ν έ λπίς di

βλ ε π ο μ έ ν ω ν , ο υ χ Sot ιν έλπΙ ς%δ γάρ β λ έ π ε ι τις,
τί x a i έλπ ίζ ει ; εΐ δέ δ ού β λέπο μ εν έ Χπ ίζο μεν}
δι* ύ no μ ο ν ή ς ά π ε χ δ ε χόμεθ α.
5 *Ερώτησιςβ'.
Μέ ποια πράγματα γίνεται ή έλπίδα είς τόν άνθρωπον
Ασφαλής χαί βέβαια;
'Απόκρισις.
Πάσα ή έλπίς ήμών είναι δ Κύριος ήμών *Ιησούς Χρι-
10 στός, ώς λέγει ό Απόστολος· χατ* έ π ιτ αγ ήν θ ε ο ϋ σω-
τ ή ρ ο ς ή μ ώ ν , χ α ι Κ υ ρ ί ο υ * Ι η ο ο ϋ Χ ρ ί σ τ ο ν , τής
έ λ η ί δ ο ς ή μ ώ ν . ΑιατΙ δι* αύτοϋ τά πάντα λαμβάνομεν, ώς
διδάοχει δ αυτός Χριστός λέγων χ α ι δ, τι Αν αΐτή-
σ η τ e έν χ φ όν ό μ α τ ί μ ο υ , τ ο 0 τ ο π ο ι ή σ ω , tv α θο·
15 ξ α σ θ ή ό Π α τ ή ρ έν τ φ Υ Ι φ . Είς τοϋτο γροιχαται χαί
Φεία χάρις’ έπειδή διά Χριοτοϋ μας έδόθη χατά τήν άγίαν Γραφήν
f. 83 ιήν λέγονοαν δτ ι ό ν ό μ ο ς δ ι ά Μ οι ο έ ω ς έδόθ η, \ή χά
ρις χ a i ή Αλήθε ι α δ ι ά Ί η σ ο ϋ Χ ρ ί σ τ ο ν έ γ έ ν ε τ ο*
χαΧ είς τήν χάριν ταύτην πάσα ή έλπίς ήμών είναι θεμελιωμένη.
20 *Αχομι χαί εις τήν τήρησιν τών έντολών τοϋ θεοϋ, μεγάλην πεποίθα-
οιν Εχομεν Atqrl ό Χριστός είπεν ό έ χ ω ν χ ά ς έ ντολάς
μ ο υ , χαί τ η ρ ώ ν α ύ τ ά ς , έ χ ε ϊ ν ό ς έατιν ό ά γ α π ώ ν
με* ό δ έ Α γ α π ώ ν με, ά γ α π η θ ή σ ε τ α ι ύ π ό τ ο ϋ Π α
τρός μ ο υ , χαί έ γ ώ Α γ α π ή σ ω α ύ τ ό ν χαί έμφανί·
25 σ ω α ύ τ ώ έ μ α υ χ ό ν . *ΑχομΙ διά τής κοινωνίας χών φριχτών
χαί άχράντων μυστηρίων, ήγουν τοϋ σώματος χαί αίματος τον
Χριοτοϋ, μέ τό όποιον μένει είς ήμας ό Κύριος ήμών, γίνεται
βέβαια ή έλπίς ήμών. Διατί λέγει δ αύτός' ό τ ρ ώ γ ω ν μ ον
τήν ο ά ρ χ α χα ί π ί ν ω ν μ ο υ χό α ΐ μ α , έν έ μ ο ί
1. 'Ρω. 8, 24 II 10. 1 Τιμ. I, 1 || 13. Ί ω . 14, 13 || 17. Ί ω . 1, 17

ί| 21. Ί » . 14, 21 II 28. Ί ω . 6. 57 [Ίω4ν. ς’. νς\ DK) (loan 6, 56 Τ).
2*3 τίς τί OND, τις Ti Κ cu no ta: «pro absurdo τ(ς.» ||3 tl9k Μ |ou om.
OND ||4 4π·κ8«χόμΘα Μ || 6 ποία D || 11 K«l Kupioo om. D ||14 6ν6μ«τ(μοο
M || 16 μΑς Κ|έδώθη ON | intre έδόθη—Χ*τ4) xai χάρις χαί άλήθ·ιβ, add.
ONDK (I 20*21 π·βο(θησιν ONDK ||24-25 έμφανήσω ONDK ||25 Ιμβυτόν ON ||
27 μένΑ] μέλ«ι ON, dar «μένιι.» N pe marg.. de unde K In text.
ofoO AO XO Z ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Β*. >'-β\
99
μ£ν 61 , η ^ γ ώ έν αύ τ ώ. Καί < il; πάντων μέ τήν διηνεκή
ίΐροοευχήν, ώς διδάσκει λέγων 6. ΜστοΑος* χαχοπαθε ϊ τΙς
gf ύ μ ιν ; προ σε υ χ έοθ ω· ιΜ2 άλλος απόστολος λέγει'
ύ μ ε ϊ ς δέ ά γ α π η τ ο ι , τη < ^«ω τά τη υ μ ώ ν πί ο τε ι
Ι α ο ι κ ο δ ο μ ο ϋ ν τ ε ς έ α υ τ ο 9,[ ε ν Π ν εύ μ ατ ι άγί ω
π ρ ο σ ε υ χ ό μ ε ν ο ι , ε α υ τ ο ύ ς |w ά γ ά π η θ ε ο ϋ τηρ ή-
οατε, π ρ ο ο δ ε χό μ εν ο ι τ· £$λεος του Κ υ ρ ί ο υ ή-
μών Ί η ο ο ν Χ ρ ι ο τ ο ϋ αι ώνι ον.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς γ'.
Τί εΐναι ărayxaîov νά θεωρήσωμεν πρός τό νά καταλά- 10
βωμεν τοϋτο το δεύτερον μέρος τής όρθοδόξου όμολογίας;
*Απ όχ ρ ιο ις.
Είς τοϋτο τό δεύτερον μέρος τής όρθοδόξου όμολογίας,
φαίνεται άρμόδων νά ϋεωρηθΓ) ή κυριακη προσευχή, xal oi έν-
νέα μακαρισμοί. ’ Επειδή δ,τι πράγμα ϋέίομεν άπό τόν Θεόν 15
νά ζητήσωμεν, πρώτον πρέπει με πίστιν, χαι ϋστερα μέ έλπίδα
νά τόν παρακαλοΰμεν, πώς βέβαια θέλει μάς τά δώσει, ώς λέ
γει ό απόστολος-. πι σ τό ς ό κ α λ ώ ν ύ μ ας, δ ς κ α ί πο ι ή
σει. ' Ομοίως xal τούς μακαρισμούς μέ τήν έλπίδα τούς άπο-
κτώμεν, όπόταν θέλομεν φυλάττειν ταϊς αρετάΐς, μέ έλπίδα νά 20
δπολάβωμεν τάς έπαγγελίας τών μακαρισμών.
•ί Έ ρ ώ τ η ο ι ς δ'.
Τί έοτι προσευχή; f. 84
Άπόκρισις.
*Η προσευχή είναι μία αϊτησις πρός τον θεόν, ix θερ- 25
μης πίοτεως, μετά έλπίδος τοϋ νά άπολάβωμεν τό αϊτούμενον
κατά τό θέλημα αύτοϋ· ή προσευχή έστιν άνάβαοις τοϋ νοός
xai τής θελήοεως ήμών πρός τόν θεόν, δι* ής τόν θεόν ύμνοϋ-
μεν, ή τόν παραχαλ-οϋμεν, ή τοϋ εύχαριστοϋμεν διά τάς εις η
μάς ευεργεσίας αύιοϋ. 30
2. Ίακ. 3, 14 [Ιακώβ. t f . ONDK[ (lac. 5, 13 Τ| || 4. ΊοΜ . 1.

20 Π 18. 1 Θμ ο . 5, 24.
2 τις ONDK |( 3 δμϊν. DK || 10 ΤΙ ΟΝ || 10-11 χαχαλφμ»ν ΟΝ ||

14 θβωρωθί ΟΝΚ || 20 όαόταν Κ corectat 4«. de Weissenborn | τάς άρβ-
τάς D | έλχίΐα] πώς add. D | 23 ΤΙ 4οτΙ ΟΝ, τ( in\ Κ || 26 Απολαύσω-
μ·ν ONDK II 27 ή] ή ΟΝΚ.
ιόό ΟΡΘΟΔΟδΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ, ft*. ·*
Έρώτηοις β'.
ΤΙ είναι άναγκαϊον νά χάμη ό άιύρωπος πρίν άρχίοη τήν
προσευχήν τον ;
Άπόκριαις.
5 Πρέπει νά ήξεύρωμεν πώ ς a i τιροοευχαί είναι τριών Ιο.
γιων. Ή πρώτη είναι έχείνη μ έ τήν όποϊαν ενχαριοτονμεν τφ
θ εφ διά τάς αγαθοεργίαις τον, καθώς Ιχαμεν ό παλαιός *Ιαραήλ
διά τήν άπό τής Αίγυπτον έλευθερίαν. Καί ήμεϊς όμοίως χρεο*.
στονμεν νά ευχάριστουμεν πάντοτε, διά δλαις ταϊς εις ήμάς
10 τον θεοϋ ενεργεσίαις, και μάλιστα διατί μας έλενθέρωοεν άπό
τόν έχθρόν τής "ψυχής μας, μαζί μ έ τόν απόστολον λέγονζα-
ά δ ι α λ ε ί π τ ω ς π ρ ο σ ε ν χ ε σ θ ε · i v π α ν τί ε ύ χαρι
σ τ ε ί τ ε ’ τ ο ϋ τ ο γ ά ρ τό Φ έ λ η μ α τ ο ΰ θ ε ο ϋ iv Χ ρ ι ο τφ
Ί η σ ο ϋ ε ί ς ν μ α ς . Κ αί άλλαχον· ε ύ χ α ρ ι σ τ ώ τ φ θ ε φ
15 μ ο ν π ά ν τ ο τ ε π ε ρ ί ύ μ ώ ν , i n i τ fj χ ά ρ ι τ ι τοϋ
θ ε ο ϋ τ η δ ο θ ε ί σ η ν μ ϊ ν i v Χ ρ ι σ τ φ Ί η α ο ν . Καί είς
άλλον τόπον· ε ύ χ α ρ ι ο τ ό ϋ ν τ ε ς τ φ Π α τ ρ ί τ φ ί κ α ν ά
σ α ν τι ή μ ά ς ε ί ς τ ή ν μ ε ρ ί δ α τ ο ϋ κ λ ή ρ ο υ τ ώ ν ά-
γ ι ω ν i v τ φ φ ω τ ί *(λ ζ ί $ $ ύ ο α τ ο ή μ ά ς i x τ ής έ-
20 ζ ο ν α ΐ α ς τ ο ϋ σ κ ό τ ο υ ς , x a l μ ε τ έ σ τ η ο ε ν ε ι ς τήν
βασιλείαν τοϋ Υ Ι ο ϋ τής άγάπης. Ή δεντέρα
προσευχή είναι έχείνη όπου παραχαλοϋμεν τον θεόν να
ονγχωρήοη τάς αμαρτίας μ ας’ ώστε χαί άπό τήν τιμωρίαν νά
μάς λυτρώση, χαί νά χύση είς ήμάς καί τήν χάριν του τήν ά-
25 YÎav , είς τε τήν ψυχήν χαί είς τό οώμα. Τούτην τήν προσεν-
χήν χάνομεν χαί δι ήμάς χαι διά τούς πλησίον μας, ώ ς λέγει 6
απόστολος’ δ ι ά τ ο ϋ τ ο χ α ί ή μ ε ϊ ς ά φ * ή ς ή μ έ ρ α ς η
χ ο ύ σ α μ εν, ο ύ π α ν ό μ ε θ α ύ π έ ρ ύ μ ώ ν π ρ ο σ ε υ χ ό
μ ε ν ο ι x a i α ΐ τ ο ύ μ ε ν ο ι, Ι ν α π λ η ρ ω θ ή τ ε τ ή ν έπί-
30 γ ν ω ο ιν τ ο ϋ θ ε λ ή μ α τ ο ς α ύ τ ο ϋ έν π ά ο η α ο φ lq,
12. 1 Θβοα. 5, 17 |j 14. 1 Κορ. 1. 4 || 17. Κολ. 1, 12 ||27. Κολ. 1, 9.
2 Tl ON I βίναι om . ΟΝΚ, dar «add. aîvott.» Ν pe m arg. j χβίμ

ήξ·δρη D I 4ρχή<η) ΟΝΚ || 5*6 λογών ΟΝ Κ || 10 μας Ιλ·υΜ ρωοιν] xai ή-
λβυΟέρωσιν ΟΝΚ, ήλ»υθ4ρωσ*ν ήμΑς D care Inchide In paranteză pasagiu!
(r. 10-11) (xal μάλιστα — μας) ] 11 μ Ας Κ || 13 τοΟ] lo c gol la D || 15 μοο]
μ ·ν OK, pay Ν Iμοο Τ Ιο aparatul critic) |j 21 Αγάπης] αύτοδ add. ONDK
(αδτ&Ο) f i T j] 25β·1ς τ·] »ϊς ta ONDK (Μ are u n punct lâog& spirit) |j 26
χάμομβy ONDK | χάνομ·ν x d ] ή μιΐς add. ONDK I V ] διά ONDK.
0 Ρ 9 0 Δ 0 Χ 0 2 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Β'. · ' —ς'. 101
ΛαΙ α υ ν έ ο ε ι π ν ε ν μ α ζ ι κ ή . Έ τρίτη προσευχή είναι όποϋ

^ογοϋμεν ύμνοϋντες τόν Κύριον ήμών xai θεόν | όιά τήν με- /. 85
I γβλοπρέπειαν τον τήν άπροσιτον χαί δόξαν αιώνιον' ώς i Ιερός
ψάλτης λέγει· καθ’ έ κ ά ο τ η ν η μ έ ρ α ν ε ύ λ ο γ ή σ ω σ ε ,
x a i αΐ ν έ σ ω το ό ν ο μ ά σ ο ν β Ις τ ό ν α ι ώ ν α , χ α ι ε Ις 5
χόν α ι ώ ν α τ ο ν α Ι ώ ν ο ς. Μ έ γ α ς Κ ύ ρ ι ό ς κ α ί α ί ν ε-
χός ο φ ό δ ρ α , κ α ί τ ή ς μ ε γ α λ ω ο ύ ν η ς α ν τ ο ν ο ύ κ
τι π έ ρ α ς ' γ ε ν ε ά κ α ί γ ε ν ε ά ε π α ι ν έ σ ε ι τ ά Ιρ-
γα σ ο υ , κ α ί τήν δ ύ ν α μ ί ν σ ο υ ά π α γ γ ε λ ο ϋ ο ι ν .
Τήν όποϊαν προσευχήν περιέχει πλέον έξαιρέτως ή μεγάλη δο- ίο 0. 4
£ολογία, όποϋ πάσαν ημέραν διαβάζομεν ή ψάλλομεν είς τήν
Ιχκληοίαν.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ς’. . ·-«·'*
Τ ί είναι άκομί άναγκάΐον είς τήν προσευχήν;
Ά π ό κρ ι ο ι ς . 15
* Αναγκαία είναι ή πρέπονοα ετοιμασία εις ημάς, δταν &έ-
Ιοψεν νά κάμωμεν τήν προσευχήν μας, ήγουν /ιέ σωφροσύνην
χαί εύλάβειαν κατά τήν διδασκαλίαν τοϋ άποστόλου λέγοντος"
Ιν α α ρ ν η σ ά μ ε ν ο ι τήν άσ έ β ε ιαν, κ α ί τ ά ς κ ο σ μ ι
κ ό ς ε π ι θ υ μ ί α ς σ ω φ ρ ό ν ω ς , κ α ι δ ι κ α ί ω ς κ α ι ε ν σ ε- 20
βώ ς ζ ή α ω μ εν έν τ φ ν υ ν α ι ώ ν ι, καί μέ κατάνυξιν τής
I καρδίας. ώς ό απόστολος άλλαχοϋ διδάσκει λέγων" 6 λ ό γ ο ς
I το ϋ Χ ρ ι ο τ ο ϋ έ ν ο ι κ ε ί τ ω έν ύ μ Χ ν π λ ο ν σ ί ω ς, έν
I πάσγι σ ο φ ία δ ι δ ά σ κ ο ν τ ε ς κ α ί ν ο υ θ ε τ ο ν ν τ ε ς έ-
I α υ τ ό ν c, ψ α λ μ ο ι ς κ α ί ν μ ν ο ι ς , x a i ώ δ α ϊ ς π ν εν μ α- 25
τι κ α Ις έν χ ά ρ ι τ ί, ά γ ο ν τ ε ς έ ν τη κ α ρ δ ί α ύ μ & ν τ φ
Κν ρ ίω . Ά κομί πρέπει νά προαενχώμώα χωρίς τίνος όργής
ή φθόνου, κατά τό είρημένον έά ν δ έ μ ή ά φ ή τ ε τοι ς άν-
I β ρ ώ π ο ι ς τά π α ρ α π τ ώ μ α τ α α υ τ ώ ν , ο υ δ έ ό Π α
τήρ ύ μ ώ ν ά φ ή ο ε ι ύ μ ιν τ ά π α ρ α π τ ώ μ α τ α ύ μ ώ ν . 30
Καί άν τινάς είναι καθ' ήμών ώργισμένος, πρότερον νά τόν >. 5
4. Φαλ. 144. 2 (Φαλ. ρμ«\ β\ Κ] (Psalm 144, 2 S) |( 19 Τ£χ. 2. 12 ||

22. Κολ. 3, 16 [Ι 28. Ματ. 6, 15.
4 βόλογήσω σε ΟΝΚ || 7 μεγαλοσύνης ΟΝΚ || 8 Ισ α ONDK || 14 ΤΙ

ΟΝ || 16 ’Αναγκαία ONDK || 25 ψθαίς ONDK || 26 φΒοντβς ONDK | &8ονχβς]
χαί ψάλλονχβς add. ΟΝΟΚ.
102 0P60A0S0Z ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Β*.
ιαραχαλονμίν xai τά χάτωμεν διαλλαγήν μετ* αυτόr, nara η)>

Γραφήν τήν λέγονσαν' κ α ί iă v ο ί » χ ρ ο ο φ έρ η ς τό 6 4 »
ρ ον σ ο υ i n i τ ό θ υ σ ί α ο τ ήρι ον, χφ χ ε ϊ μνησβ^ς^
δτι ό Α δ ε λ φ ό ς σ ο υ Μχει τί χ α τ ά ο ο ν, Α φ ε ς i x ej
5 τ ό δ ώ ρ ό ν ο ου ί μ π ρ ο σ θ εν τ ο ϋ ^ ν ο ι α ο ι ΐ | ( / ο ν , ν«|
ύ π α γ ε π ρ ώ τ ο ν ό ιαλλάγη θι τ φ Α δ ε λ φ φ οου, χα{
f r f t · δ λ θ ύ ν , χ ρ ό ο φ ε ρ ε τ ό ^ δ ώ ρ ό ν ο ο ν . ’Αχομι τιροοεν
χόμενοι χρεωοτονμεν νά Αχοδιώχνωμεν μακράν Αχό μάς δλαις
ταΐς Αλλαις φροντίδες, διά νά είναι χαθαρά ή ηροοευχή μας, ml
10 ευχρόοδεχτος είς τόν θεάν· χal νά μήν είπη xal δι* ήμΑς, ύς
χερί τών υποκριτών ο ύ τ ο ς ό λ α ό ς τ ο ϊ ς χ ε ί λ ε ο t μ£
τ ι μ ά , ή δ έ χ α ρ δ ί α α ύ τ ώ ν χόφ(ο> Α π έ χ ε ι Αχ* J.
μ ο ϋ ' μήτε τό τοϋ φαλμοϋ νά vorfifj xal δι* ήμας, όποϋ λέγει·
x a l ή πρ\οο ε ν χ ή α ύ τ ο ν γ ε ν έ ο β ω ε ί ς Α μ α ρ τ ί α >.
19 Έ ρ ώ τ η ο ι ς ζ\
Ποία είναι ή κνριαχή ηροοευχή;
ί. 86 *Αχόχριοις.
Π ά τ ε ρ ή μ ώ ν ό 4 ν τ ο ϊ ς ο ύ ρ α ν ο ί ς , Α γ ι α ο θ ήχο
τό ό ν ο μ ά σ ου , έλθέτ ω ή β α σ ι λ ε ί α ο ο ν xal τΑ έξης.
20 * Ε ρ ώ τ η σ ις η\
ΕΙς πόσα μέρη διαιρείται ή κυριακη αϋιη προσευχή;
*Α π ό κ ρ ι σ ι ς .
Είς τρία· είς τό προοίμιον, είς τά αΐτήματα, καί είς τόν
έπίλογον.
25 *Ε ρ ώ τ η ο ι ς θ\
Ποιον είναι τό χροοίμιον;
*Α χ όχρ ιο ι ς.
Π ά τ ε ρ ή μ ώ ν δ i v τοϊς ο ύ ρ ανοϊς.
* Ε ρ ώτ η ο ις ϊ.
30 Τί σημαδεύει τό χροοίμιον τοϋτο;
2. Ματ. 5, 23 Ι) 11. Map. 7. 6 || 14. Ψαλ 108, 7 [om. ΟΝΚ).
1 χάμνωμ*ν ONDK || 4 « D }| β μ&ς] ήμ&ς D || 10 β(ς| χρδς

ONDK Κ 11— 12 χ·1λ·«( μβ τιμφ ONDK || 12 Ο ΐ| 16 flo tx ΟΝΚ ||30
ΤΙ 0Ν.
0 M 0 A 0 X 0 2 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Β \ ι\ 103
'ix d x Q io i;.
Εν πρώτοις όιόάοκει, πώς ΙκεΤνος όποϋ -θέλει νά παρα-
καΜοτ) τόν Θεόν, δέν πρέπει νά έρχεται Ιμηροοθέν τοο ώς
χιίομά. του μόνον, άλλα και ώς κατά χάριν υιός του* διατί <$ι·
είναι νιος, όέν ήμπορεϊ νά τόν είπϊ} Πατέρα. Τήν fie χάριν 5
χούτην τής νΐοθεοίας, ό Ίηοοϋς Χριστός τήν ίδωκεν εις τούς
^ιστεΰοαντας είς αυτόν ώς φησίν ή Γ ραφή· δ σο ι δ έ 11α-
jjov α ύ τ ό ν, Ι δ ω χ ε ν α ύ τ ο ϊ ς έ ξ ον σ ίαν, τ έ κν α Θ ε ο ϋ
γεν έ οθ α ι, τοϊς π ι ο τ ε ύ ο υ σ ι ν είς τό δν ο μ α α ΰ-
ί 0ϋ. Και άλΐ.αχοϋ' δτι δέ io τ έ v i o i , έ ξ α π έ σ τ ε ι λev 10
Ρ· 4
5 Θ ε ό ς τά Π ν ε ϋ μ α τοϋ Υ ίοϋ α ύ τον, είς τάς κ α ρ
ό / α ς ϋ μ ων κ ρ ά ζ ο ν άβ β ă 6 π α τ ή ρ , 4ιά τοΰτο καί
[Ιατέρα μας τόν όνομάζομεν. Δεύτερον, χρεωοτεϊ νά είναι υίός
τής όρΟοόόξου καί καθολικής έκκληοίας' διατί δποιος δέν γνωρί
ζει τήν έκχληοΐαν ώς μητέρα τον, όέν ήμπορεϊ νά γνωρίοη τόν 15
θεόν ώς Πατέρα τον* κατά τό είρημένον el n i zff έκκλη-
αίψ έ άν ό έ κ α ί τής έ κκλη ό Ι ας παραχονογ], i o τ ω
οο ι ώ σ π ε ρ ό έ θνι κό ς κ α ι ό τ ε λ ώ ν η ς . | Τρίτον, όέν I β"
πρέπει νά ίχγ} xăv μίαν Αμφιβολίαν, πώς νά μήν άπυλάβη έκεϊ-
νο τό πράγμα όποϋ ζητά" έπειδή παρακαλέϊ ba Πατέρα φιλά· 20
σζοργον καί εΰσπλαρχνον, κοινόν απάντων Πατέρα, καθώς λέρει
ή Γραφή· γ ίν εοθ ε ο ϋν ο ίκ τ ί ρ μ ο ν ε ς , κ α θ ώ ς κ αί ό
Π α τ ή ρ ύ μ ώ ν ο ί κ τ ί ρ μ ω ν i a t i f 6 όποιος δχι μόνον
δέν άρνεϊται νά μή δόογ) έκεινα όποΰ τόν παρακαλοϋμεν,
άλλα αύτός δίδει nai τούς τρόπους νά τόν παρακαλοϋμεν, nai 25
μέ εύαπλαγχνίαν δέχεται τάς προοευχάς μα;, μόνον νά γίνουνται
καθαρώς xal Ιχ βαΟέων χαρδίας’ διατί έχεινος ήξεύρει τί Φέλει
χαβ* Ινας άηό *μας νά τόν παραχαλέογ), κατά τό είρημένον
οίδ λ γ ά ρ ό Π α τ ή ρ ύ μ ώ ν ών χρ εί α ν έχετε, προ
ί ο ϋ ύ μ ά ς a i τή ο αι αύτόν. Καί άλλαχοϋ' el οϋν ύ μ εϊ ς 30
7. Ί » . 1. 12 II 10. Γαλ. 4, 6 || 16. Mat. 18, 17 || 22. Αοο. 6. 36 || 5

29. Μ*τ. 6. 8 Η 30 Ματ. 7. 11.
10 βέ έοτ* DT |) 19 ϊχ« ΟΝΚ | κφν ΟΝ | μήν) μίν ΟΝ, dar Ν pe

μήν» pe care «piacuit scribere μή» K In (ext || 23 έοτίν ONDK ||
24 δώοϊ ONDK ||26 ·δϊπλ*γχνία ON, ·ύβ«λ«γχνίφ Κ ||27 tl ONK ||28 μ*ς
ONK, ήμβς D j μας] *plv add. D.
104 0ΡΘΟΔΟΧΟ2 ΟΜΟΛΟΓΙΑ.. Β'. ι'—**'
π ο ν η ρ ο ί δντες, οϊ δα τ ε δ ό μ α τ α ά γ α θ ά διδόνα ι j
τ ο ϊ ς * έ κ ν ο ι ς ύ μ ών , π ό α φ μ ά λ λ ο ν 6 Π α τ ή ρ
ό έν τ ο ϊ ς ο υ ρ α ν ο ί ς, δ ώ σ ε ι ά γ α θ ά t o i ς α Ι τ ο ϋ ο ί ν
α ύ τ ό ν ; Τέταρτον, διδάσκει οΰτος ό τιρόλογος, π ώ ς καθώς ά
5 θεός είναι Πατήρ πάντων ήμών, τέτοιας λογής x ai ήμεΐς 01
πιστοί χρεωστοϋμεν râ εϊμεσθαν αδελφοί άλλήλως μ α ς· xai νά
μήν παραχαλοϋμεν μόνον δι* ημάς, άλλα x ai διά τούς άδελφούς
μας, ό ένας υπέρ τον άλλον χαθώς διδάσκει ή Γραφή λέγουοα·
ενχεσθε ύπέρ άλλήλων, δ π ω ς I α θ ή τ ε, πρός td?
10 χοινόν ήμών δηλαδή Π ατέρα' ώ ς είπεν έχεινος' χ α ί Π α
τ έ ρ α μ ή χ α λ έ σ η τ ε ύ μ ώ ν έ π ί τ ή ς γ ή ς , ε ί ς γάρ
έ σ τ ί ν ό Π α τ ή ρ ύ μ ώ ν 6 έ ν τ ο ϊ ς ο ύ ρ α ν ο ϊ ς * Διατί
εκείνος βλέπωντας τήν άδελφιχήν ήμών άγάπην, (τήν όποϊαν
πάντοτε σνστένει είς τό Ιερόν εύαγγέλιον) , χαί ώ ς Π ατήρ χαίρει
15 περί τούτον, xai ώς εύήκοος μάς υπακούει γοργώτερον. ΙΊεμπτον,
με τόν λόγον έκεινον όπον λέγει, έν τοϊς ούρανοις, μάς ερμηνεύει
νά άναβιβάζωμεν τόν νοϋν μας , x ai δλον βίας τόν λογισμόν, άπό τά
γήϊια xai φθαρτά, είς τόν ούρανόν, χαί εις τά άφθαρτα, τόν
καιρόν όποϋ προσευχόμεθα. *Ο δέ θεός x ai Π ατή ρ ήμών δέν
20 είναι μόνον είς τούς ουρανούς, μ ά x ai πανταχον πάρεστι, xai
τά πάντα πληροί' μ ά διατί ή χάρις τον, x ai ό πλοϋτος τών ευερ
γεσιών του, έλλάμπει μάλιστα είς τόν ούρανόν , διά τοϋτο λέ
γεται ό ουρανός θρόνος του , ώ ς φηοιν ό προφήτης άτι* έν
ο ύ ρ α ν φ ό θ ρ ό ν ο ς α ύ τ ο ϋ * χαί αλλαχού' Κ ύ ρ ι ο ς έν
25 τ φ ο ύ ρ α ν φ ή τ ο Ι μ α ο ε τ ό ν θ ρ ό ν ο ν α ύ τ ο ϋ , x a i ή
βασιλεία α ύ το ϋ π ά ν τ ω ν δεσπόζει.
Έρώτηοις ια\
Είς τό δεύτερον μέρος τής προσευχής ταύτης τής χνρια-

χής, πόσα αιτήματα περικρατοννται ;
9. Ία * . 5. 16 Κ 10. Ματ. 23, 9 1|23-24. Φαλ. 10, 5 (Φαλμ. ι'. 8*. D,—
ια\ 8*. κ] (Psalm 10, 4 S) || 24. Φαλ. 102, 19 (Φαλ. ργ\ ιθ'. Κ] (Psalm
102, 19 S).
6 βϊμβαθαν] εΐοβσθαν ΟΝ, alotoBat Κ, βϊμβσθεν D | άλλήλων D ||

12 έατιν ONDL· || 13 έκ&ΐνοι βλέπονται ΟΝ, dar «I. έκβϊνος βλέπωντας.»
Ν pe marg., de unde K In text || 13*14 K Înlătură parenteza.
ΟΡΘΟΑΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Β '. ι * ' — η \
105
Άπόκρισις.
"Επτά είναι όπου ζητούνται'
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς ιβ'. f
Ποιον είναι τό πρώτον αίτημα τό είς την χνριακήν προα
5
Άπόκρισις.
*Αγ ι α οθ ή χ ω χό δν ο μ ά ο ον.
Έρώτηοις ιγ'
Τί περιέχει τό ζήτημα τοϋτο εις εαυτό;
Πρώτον περιέχει τούτο* πώς παοαχαλοϋμεν χόν Κύριον
ήμών και θεόν, νά μας δόοη ζωήν ευσεβή, στολισμένην μέ ά-
ρεταΐς καί έργα χαλά' από χό όποιον νά παρακινούνται oi άν
θρωποι νά δοζάζουοι χό άνομα τον θεοϋ, διά χήν εύσέβειαν
τής ζωής μας, κατά τό είρημένον ο ν τ ω λα μ ψ ά τ ω χό
φ ώ ς ύ μ ώ ν , I μ π ρ ο οθ εν τ ώ ν α ν θ ρ ώ π ω ν , δη ως I-
6ω ο ιν υ μ ώ ν χ ά κ α λ ά I ρ'γ α, κ α ί ό ο σ ω σ ι τόν
Π α χ έ ρ α ύ μ ώ ν τόν έν χοϊς ο ύ ρ ανοϊς. Δεύτερον, ό 7.ό-
γος χοϋχος παρακαλεϊ, δχι μόνον νά είναι ή ζωήμας είς δό
ξαν τοϋ θεοϋ, άλλά κα I δλοι Ιχεινοι όποϋ δέν ηιοτεύονσιν, 20
οΰτε γνωρίζονοι τόν θεόν τόν άληθινόν, νά έπιοτρέψοναι, xai νά
τόν γνωρίσονοιν, ώστε είς αύτούς και μετ* αυτούς νά δοξααθτι
τό δνομα τον θεοϋ. ΆκομΙ παοαχαλοϋμεν τόν Κύριον ήμών
xal θεόν δι εκείνους όπου έχονοι τό δνομα τοϋ άληθινόν
χριστιανισμού, μά διάγουοι ζωήν χακήν καί άταχτον, άπό τό 25
όποιον κακολογεϊται ή πίοτις xal ό θεός ήμών διά τονς ό
ποιους λέγει 6 απόστολος· έ χ ον τ ε ς μ ό ρ φ ω ο ι ν εύαε-
βείας, τήν δ έ δ ύ ν α μ ι ν α υ τ ή ς ήρν ημέ νο ί ' καί άλ-
Ιαχοϋ' τό γ ά ρ δ ν ο μ α τ ο ϋ θ ε ο ϋ δι υ μ ά ς βλαοφη-
με ΐτ ε έν τ ο ϊ ς εθνεοι. Δια τούς τοιούτονς παρακαλεϊ τό 30
μέρος τοϋτο τής προσευχής, νά επιοτρέψουσι, καί νά παύοονσι
15. Ματ 5. 16 || 27. 2 Τιμ. 3, 5 || 29. 'Ρβμ. 3, 24 (Τωμ. β'.ηύ’.

NDK (Rom. 2, 24 Τ).
12 μ&ς DK I *tag ONDK | aooa'ig Μ {{ 19 ζωή μας ONDK || 24 θ·όν]

Ml add. Ο I Ιχοοαι] μhv add, D fj 29 δμών ONDK (όμβς TJ.
106 ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Β '. ιγ '—
τήν αίσχράν ζωήν, ζώντες Ασεβώς xai οωφρόνως άπ εντεύθεν

ώοιε μέ τόν τρόπον τοϋτον νά ήμπσρή τά δνομα τοϋ θεοϋ νά
Αγιάζεται. Π ρός τούτοις πρέπει νά ήξεύρωμεν πώ ς τό δνομα
τοϋ θεοϋ καθ’ εαυτό είναι άγιον μ ά είς ημάς χαί άπο 'μ$ς
5 λέγεται πώ ς νά αγιάζεται, δταν ήμεϊς άγιάζομεν τούς έαν·
τούς μας μέ τήν ευσεβή ζωήν χαι ενάρετον, πρός δόξαν τον
οι άμαχος αύχοϋ.
’Ε ρ ώ τ η ο ι ς ιό'.
Ποιον είναι χό δεύτερον αίτημα ;
10 Ά πόκρισις.
f. 89 yE λθέτ ω ή β α σ ι λ ε ί α σ ο υ .
Έ ρ ώ χ η ο ις ιε.
Τί περιέχονται είς τοϋτο τό δεύτερον ζήτημα;
*Α π ό χ ρ ι ο ι ς.
15 Παραχαλοϋμεν τόν θεόν, ώστε αύτός μέ τήν χάριν xai
δικαιοσύνην του, xai μ έ τήν εύοπλαγχνίαν του, νά βασιλεύς είς
δλους ημάς, xai μάλιστα είς τήν χαρδίαν μας, xai όχι ή άμαο-
τία, κατά τό γεγραμμ ένον μ ή ο ϋ ν β α σ ι λ 'ευ έ τ ω ή άμαρ-
X ί α έν χ φ θ ν η χ φ ύ μ ώ ν ο ώ μ α χ ι , ε ί ς χό ύηα-
20 χ ο ύ ε ι ν α ύ χ ή έ ν χ α ι ς έ π ιθ υ μ ί α ι ς α ύ χ ο ϋ . Δεύχερον,
χό αίτημα χοϋχο περικρατεϊ, πώ ς ό Άνθρωπος οχέχωνχας είς
ιήν χάριν xο ϋ θεοϋ, χαί χαχαΧαμβάνωνχας τήν ουράνιον ευφρο
σύνην, καταφρονεί χόν κόσμον, χαι θέλει έπιθυμπϊ νά άποχτήο^
χοϋ θ εοϋ χά βασίλεια, χαθώς ίλεγεν ό απόστολος" έ π ι θ υ μ ώ
25 ά ν α λ ϋ α α ι χ α ΐ σ ύ ν X ρ ι σ τ φ ε ί ν α ι . Τρίτον, πώ ς παρα
χαλοϋμεν χόν θεόν νά σπουδάοη νά Ιλθη ή δευχέρα χου πα
ρουσία, είς χήν όποϊαν ό Υιός χοϋ άνθρώπου έλευοεχαι έν xfj
δόξη αύτοϋ, xai νά γένη ή άνάοτασις τών νεκρών xai ή τε
λευταία χρίοις. Μ έ τά όποια ήθελεν ήμπορέσειν νά oixcadfj
30 άπό τό μέοον ή βασιλεία χοϋ χόομου τούτου, xai ό έχβρός
τών ψυχών ήμών' xai νά ίλθη χών ούρανών ή βασιλεία' Ινα
ή ό θ ε ό ς χ ά π ά ν τ α έ ν n ă o i , ώ ς λέγει ό άπόστολος.
18. ·Ρα». 6, 12 Ι) 24. Φιλιπ. 1, 23 || 26-27. Ματ. 25, 31 ||31-3

1 Κορ. 15, 28.
4 λαοτόν ΟΝΚ | in * ήμ&; ΟΝΚ, άπό ή μ ΐ ; Ο || 5 άγιάζιταί; ΟΝ ||

Τί Ο Ν , d ar «τίνα ut χ ·’.» Ν pe m a rg , d a unde Τίνα κ In text || 16 δι
καιοσύνην] το3 OO I] 18 βασιλιύτα» O N || 23 έπιβομΑ D || 32 λέγοι O.
0 P 6 0 A 0 S 0 Z ΟΜΟΛΟΓΙΑ, Β*. ις’— ιη\ \$η
Έρώτηοις ις.
1 ΠοΊον είναι τό τρίτον αίτημα;
Άπόχριοις.
Γ ενηΟήτω τό ϋ έ λ η μά σου, ώς έν ού ρ αν φ
ΜαΙ Μ y*U· 5
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς ιζ'.
Τί περιέχει είς έαυτό τοΰτο τό τρίτον ζήτημα;
Ά π ό χ ρ ιο ις.
Έ ν πρώτοις παρακαλοϋμεν τόν θεόν, νά μήν παραχω- I. 90
ι. 4
pjfofl νά περνονμεν τήν ζωήν μας είς τόν κόσμον τούτον κατά ίο
ţjp έδιχήν μας Μληοιν, μά νά κυβερνούμεθα καθώς έκεϊνος
φελει, και τον άρέοκει. Δεύτερον, παρακαλοϋμεν νά μή γένη άπό
Ιμνς μήτε άπό τούς άλλους Ανθρώπους κάν μία έναντίωοις, ή
Αντίστασις είς τό ϋέλημά του* καί καθώς οί άγγελοι είς τούς
ουρανούς υποτάσσονται αναντιρ§ήτως είς την τον θεοϋ ύέλησιν, is
ιΐς δλα τά πράγματα· τέτοιας λογής καί δλοι οί άνθρωποι νά
νποτάσσωνται είς τήν γήν τφ θεφ άλυπως, μετά πάοης ευχαρι
στίας. Τρίτον, σημαδεύομε» μέ τοϋτο τό ζήτημά μας, πώς δέν
ήμπορεϊ νά ί/£η ιΐς ήμάς τούς έκλεκτούς τοϋ θεοϋ κάν Ινα
σύμπτωμα, τόσον είς τήν ευσεβή ζωήν όποϋ πρέπει νά διάγω- 20
μεν, όσον xal είς τούς Από τοΰ έχθροϋ πειρασμούς χαI διωγμούς,
χωρίς συγχώρησιν και ϋέλησιν τοϋ θεοϋ* έπειδή δχι μόνον
Ιμδς, άλλά xal περί τών τριχών τής κεφαλής μας, φροντίζει ό
Κύριος, ώς φηοίν ή Γραφή· ά λ λ ά κ α ί α ί τ ρ ί χ ε ς τής
κ ε φ α λ ή ς υ μ ώ ν n ă o a i ή ρ ί θ μ η ν τ α ν xai άλλαχοϋ* κ α ί 23
θ ρ ί ζ έκ τ ή ς κ ε φ α λ ή ς ύ μ ώ ν ο ύ μ ή Α π ό λ η τ α ι .
Έ ρώτηοις ιη\
Ποιον είναι τό τέταρτον ζήτημα;
Ά πόχριοις.
Τ ό ν ά ρ τ ο ν ή μ ώ ν τ ό ν έ π ι ο ύ ο ι ο ν δ ός ή μ ϊ ν οή- 30
μ ε ρ ον.
24. Λου. 12. 7 Η 25-26. Λοο. 21, 18.
12 γένη ΟΝ || 13 şi 19 xţv ON || 13 κάνμί* Μ |

| 14 ol O || 17
«λόπίος τφ θιφ ONDK || 18 μ ας om ONDK || 23 4μ*ς] ήμ&ς ONDK, dar
«f. πβρί ή μώ ν u t mox.» N pe marg. || 26 βρίξ M.
108 ΟΡβΟΔΟΙΟΖ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Β*. ιθ\
Έ ρ ώ τ η ο ις ιθ'.
Τί περιέχει τό ζήτημα τοϋτο είς έάντό;
. Ά πόκριαις.
Έ ν πρώτοις περιέχει τήν τροφήν τής ψνχής μας ·φ
5 υπερφυή, όποϋ είναι ό λόχος νοΰ θεοϋ' περί οΰ λέγει ή Γρα
φή' ο ν κ i n * Αρ τ φ μ ό ν φ ζ ή ο ε τ α ι Ανθ ρ ω π ο ς, άλλ’
ε π ί π α ν τ ι ό ή μ ατ ι έ χ π ο ρ ε ν ο μ έ ν ω δ ι ά ο τ ά μ α τ ο ς
θ ε ο ϋ . Παραχαλοϋμεν λοιπόν νά μ ά ; έλευθερώοη ό θεός ăjtd
τήν πείναν τον λόγον τον τοϋ άγίου, ήγονν τής διδασκαλίας τοϋ
ιο Χριοτοϋ" χωρίς τήν δττοΐαν 6 Ιοω Ανθρωπος Αποθνήσκει, ώς
Λν άπό πείναν xal λιμόν πιεσμένος. *Εδώ πρέπει νά ένθνμού-
μεσθαν τόν θάνατον τής ψνχής, ό όποιος μάλιστα Ιρχεται εις
εκείνους όποϋ δέν θέλουν νά άχούοουοι τόν λόγον τοϋ θεοϋ,
xal ταϊς διδαχαΐς' οί όποιοι δ/δονοι καχόν παράδειγμα. Αεύ-
15 τεροτ, περιέχει είς εαυτό τήν Αλλην βρώοιν τής ψνχής, fjyow
f- 91 τήν κοινωνίαν | τον σώματος xal αίματος τοϋ Χρίστον· διατί
οϋτω λέγει ό Κύριος περί τούτον· ή γ ά ρ ο ά ρ ξ μ ο ν άλψ
θ ώ ς i a n β ρ ω α ις κ α ί τό α ί μ ά μ ο ν Α λ η θ ώ ς i o τι
π ά ο ι ς. Ό τ ρ ώ γ ω ν μ ο ν τ ή ν ο ά ρ χ α , χ α ι πίν ω ν μον
20 τό α ί μ α , i v έ μ ο ί μ έ ν ε ι , κ φ γ ώ i v α ύ τ ώ. Διά νά μετά-
λάβωμεν λοιτρρν άξίως τήν βρώσιν τούτην, παραχαλοϋμεν είς
τό μέρος τοϋτο, νά μάς τήν δόση εκείνος, ήγονν μέ τήν χάριν
καί φιλανθρωπίαν τον. Καί δταν θέλομεν γένη μέτοχοι τών
δύο τούτων βρώσεων, τότε ξξομεν έντός ήμών τήν βασιλείαν
25 τών ουρανών. "Επειτα δέ xal πάντα τά ίπίκηρα χαί φθαρτά
όποϋ χρειάζεται ή σύνθεσις ήμών θέλονσί μας δοθή άπό τόν
θεόν, ώς προοθήχαι, χατά τό γεγραμμένον ζ η τ ε ί τ ε π ρ ώ
τ ο ν τήν β α σ ι λ ε ί α ν τ ο ϋ θ ε ο ϋ , χ a I χήν δ ι κ α ι ο
σ ύ ν η ν α ύ τ ο ϋ' κ α ί τ α ν τ α π ά ν τ α π ρ ο σ τ ε θ ή σ ε ται
30 ν μ ϊ ν . Τρίτον, είς τήν προσευχήν τούτην, είς τόν λόγον όποϋ
λέγει, χ όν Α ρ τ ο ν , περικρατοϋνται δλα δοα είναι άναγκαϊα είς
τό νά διατηρώμεν τήν ζωή» μας, είς τόν κόσμον τούτον τόσον
6. Ματ. 4, 4 || 17. Ί » . 6, 56 |*1®αν. ς', νβ'. νς\ Κ] || 24. Λου. 17,

21 II 27. Ματ. 7, 33 (Ματθ. ς'. λγ*. D] (M at. 6, 33 Τ).
2 ΤΙ ON II 11 £8ώ D || 12*13 ένθομο&μιοθβν D || 13 θέλοοοι Κ ||

22 μ α ς ΟΝ | Β ώ σ ^ OND K || 23 y iv ţ DK || 24 βασιλβίαν] τοβ θ«οδ add.
ONDK II .26 χριάζβται ΟΝΚ.
d ta u o to z ο μο λ ογ ία b \ ιθ·- η«'. 10Φ
Tât δοα συμβάλλονται πρός τήν τροφήν, όσον x a l διά τά Λλλα

ότΐοΰ χρειαζόμεθα, διά νά ζοϋμεν. Εις τό όποιον πρέπει νά προοέ-
ţf! καθ’ ένας νά ζ φ φ τά δοα είναι αύτάρχη καί δίκαια, x ai δχι
χά περιττά x a i τής τρυφής, όποϋ είναι ϊδια τής άσωτείας χαι
γεννωοιν άμαρτίαν, διά τά όποια λέγει ό Παύλος· ώ ς έν ·ή~ 5 (
μ έ ρ α έ ν ο χ η μ ό ν ω ς π ε ρ ι π α τ ή ο ω μεν, μ ή χ ώ μ ο ι ς
na ι μ έ θ α ι ς , μ ή χ ο ί τ α ι ς x a l ά ο ε λ γ ε ί α ι ς · x a i <Μ-
Ιιιχοϋ' έ χ ο ν τ ε ς ό έ δ ι α τ ρ ό φ ά ς x a l σ κ ε π ά σ μ α τ α ,
ι ο ΰ τ ο ι ς ά ρ χ ε οθ η ο ό μ εΟ α. Τό δέ λεγόμενον, σήμερον,
ΰηλοί τόν παρόντα αιώνα, έως όποΰ νά ζοϋμεν εις τόν κόσμον ίο I
τούτον διατί είς τόν αιώνα τόν μέλλοντα, άπολαύομεν αύτήν P· 4
χήν παρουσίαν x a l θεωρίαν τοϋ θεοϋ, x a l τήν έξ αύτής ευ
φροσύνην.
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς χ\
Ποιον είναι τό πέμηχον αίτημα; 15
*Α π ό χ ρ ι ο ι ς .
Κ α ί Λφες ή μ ϊ ν τ ά ό φ ε ι λ ή μ α τ α ή μ ώ ν , ώς
και ή μ ε ι ς ά φ ί ε μ εν τ ο ϊ ς όφ ε ιλ έτ α ι ς ή μ ώ ν .
Έ ρ ώ τ η ο ι ς χα1.
Τ ί περιέχει ή ζήτηοις αύτη είς έαυτήν ; 20
Άπόχριοις.
Έ ν πρώτοις ή ζήτηοις αύτη περιέχει είς έαυτήν, πώς f. 92
μετ' αύτήν παραχαλοϋμεν τόν θεόν, νά μάς δόση συγχώρηοιν
τών αμαρτιών μας, έχεινον μάλιστα όποΰ έχάμαμεν ϋοτερα δάιό
χό ăyiov βάπτιομα· είτε θανάσιμα νά είναι, είτε xal μή θα- 25
νάαιμα, μέ τά όποϊα έπαρωξύναμεν τόν θεόν, ή τόν πλησίον,
ή μέ τόν λογισμόν, ή μέ τήν άπόφασιν τής άμαρτίας· ή μέ
χόν λόγον, ή xai μέ τό έργον. Δεύτερον, μέ τό ζήτημα τοϋτο
όποΰ λέγομεν â φ ε ς ή μϊ ν, ώ ς x a i ή μ ε ϊ ς ά φ ίε μ ε ν
5. 'Ρω. 13, 12 || β. 1 Τιμ. 6, 8. p. 5
3 ζητ* OND || 4 τροφής ONDK, dar «τρυφής.» Ν pe marg., con

jectură neadmisă de K? de şi M confirmă câ este justă. Ediţiile slave (Mos
cova 1743, p. 190, Cernifov 1745, f. 94 vj tr* duc acest cuvănt cu πνηι,η;
iar nmu.4 înseamnă βρώμα, τροφή, τρυφή (Luca 7, 25) || 10 ζβμβν ONDK ||
12 παρουσίαν xal] παρουσίαν ή ONK || 15 «έμκτον] τό add. ONK || 20 Tl
ON || 23 μ α ; ON | Bwoţ D || 25 νά om. D |xal om. ONDK ||26 μβτά ONK.
ii6 ofoO A OXOi OM OAOril. Β*. κ«'—«γ*.
t ο ϊ ς ό φ ε ι λ έ τ α ι ς ή μ ώ ν , χάνομεν τονς έαντούς μας χρε®.

φεάέτας ι·ά ουγχωροϋμεν τών εχθρών μας. “Οποιος λοιπόν fa
συγχωρά τον πλησίον τον, είς έχέϊνο. όποϋ τόν ίβλαψtv, 4
ταοντος είς μάχην χάνει την προσευχήν ταύιην έπειδή ^
5 άφέονται τά άμαρνήματά του, μάλιστα ή προοευχή τον yivttm
είς άμαρτίαν, κατά το είρημένον n a i ή π ρ ο ο ε υ χ ή αύ
τ ο ν γ εν έ οθ ω ε ΐ ς ά μ α ρ τ ί α ν χαι τοϋτο με δικαιοσύνην·
διατί &ν Ισως χαί ήμεϊς δέν θέλωμεν νά ουγχωρήοωμεν τών
άδελφών μας τά μικρότερα σφάλματα, όποϋ έχάμαοιν είς παρο-
10 ξνομόν άδικόν μας, πώ ς τά άδικά μας αμαρτήματα, όποϋ μέ
τρόπον άονγχριτον έχάμαμεν είς τόν θεάν, νά τά άφήατ) ixeî-
νος, τον όποιον χαθ* ήμέραν, χαί ώραν χαί χάθα στιγμήν τόν
παροξύνομε* ,*
Έ ρ ώ τ η ο ι ς χβ'.
' |5 Ποϊον είναι τό έχτον ζήτημα ;
Ά ηόχριοις.
Κ α ί μ ή ε Ισ εν έγ κ η ς ή μ ά ς ε ί ς π ε ι ρ α σ μ ό ν .
* Ε ρ ώ τ η ο ι ς χγ’.
ΤΙ τιεριχρατεϊται είς τοϋτο τά ζήτημα ;
2ο Ά π ό η ρ ι ο ι ς.
Έ ν πρώτοις παραχαλοϋμεν τόν θεόν, νά εϊμεοΟαν ελεύ
θεροι άπό όλους τονς πειρασμούς· χαί άν δέν είναι δννατόν
νά γίνεται άλλοιώς, κάν άπ* έχείνους τους πειρασμούς όποϋ
περισοενουσι τοϊς δνναμές μας, νά μας έλενθερώνγι ή χάρις
25 τον. Ά π ό τούτους άλλοι έρχονται, άπό τόν κόσμον, άπό τά»
διάβολον, άπό τήν σάρκα, χαί μας παραχινοϋαι πρός τό άμαρ-
τάνειν άλλοι άπό τούς τυράννους όποϋ πολεμοϋοι τήν έχχλψ
σίαν τοϋ θεοϋ. μά ψεντιχαις διδαχαϊς, μά χολαχείαις, χαί li-
για απατηλά· μά θαύματα ψεύτικα, μά ύηόοχεσες πλούτου mi
f. 93 30 I άόξης, xai τέλος πάντων μά τυραννίαις, θλίψεις καί άνάγχαις,
μά δήμευσες χαί άρτιαγαΐς τών υπαρχόντων, μά άτιμίοις
6. Φαλ. 108. 7 (Φαλ. ρ·\ζ\ Κ] (Psalm 108, 7 S).
1 χβΕμνομιν ONDK || 4 μ& τήν Κ | κοίμνβι ONDK || 12 κάβα D ί

13 παροξίνομβν ΟΝ || 21 «Τμβσθβν D || 23 κφν Ο Ν || 24 vi] μδς DC || 26
μδς DK || 28 ψβοπκαΐζ Κ || 29 δποσχέσβις D |( 31 «ήμβοααις D | *Ρ«·
γαΐς D | 6παρχ^ντων,) x ai add. D.
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Β*. χγ'-χ«\
111
όποια δλα είς τάίς ήμέραις μας τά δοχιμάζομιν. Άχομϊ παρα-

χαΛονμεν τόν Θεόν εις τοϋτο τό ζήτημα, Λν τύχη xai πάθω-
agf xai μαρτύριαν υπέρ του όνόμαχος αντον τον άγιον, χαI
&ιά τήν αγίαν εκκλησίαν, τήν νύμφην τον, xai διά τήν άλή-
ββίαν τοϋ εύαγγελίον του, νά μας Μυναμώοη μέ χήν χάριν τον, 5
ψό ήμπορέσωμεν νά ύποφέρωμεν κραταιώς χαί άνδρείως τάς βα-
αάνονς, όποϋ θέλονοί μας δώσειν, μέχρι τέλους, xai είς τούς
αδρανούς νά άπολάβωμεν τόν στέφανον τον μαρτνρίον, xal νά
μή συγχώρηση νά πάθωμεν τίποτες δπον νά περιασεύη ταίς
δύναμές μας. 10
Έ ρ ώ τ η ο ι ς χδ'.
Ποιον είναι τό έβδομον ζήτημα;
Άπόκρισις.
Ά λ λ α ρ ν σ α ι ή μάς άπ ό τοϋ πονηρού.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς χ»', 15
Γ/να περιέχονται είς τοϋτο τό ζήτημα;
9Α η ό χ ρ ι ο ι ς .
Έ ν πρώτοις παραχαλοϋμεν νά μάς φνλάττη δ Θεός Από
χάθα χαχόν, ήγονν άπό τήν αμαρτίαν xai πάσαν αίοχρότητα
όποϋ παροξύνει τήν δργήν τοϋ Θεοϋ πρός έκδίχηοιν. Δεύτερον, 20
παραχαλοϋμεν νά μας δόση χάριν νά ήμποροϋμεν νά φεύγωμεν
τόν θυμόν τής όργής αύτ ον* ώστε νά μή μ ά ς έ λ έ γ ξ η μ έ
τόν θ υ μ ό ν τον, μ ή τ ε ν ά μ Ας π α ί δ ε υ σ η μ έ τήν
ο ρ γ ή ν τ ο ν διά τά άμαρτήματά μας· , μά νά προ-
φθάσωμεν τό π ρ ό ο ω π ο ν α ύ τ ο ΰ έ ν έ ξ ο μ ο λ ο- 25
γ ή ο ε ι , x a l έ ν φ α λ μ ο Ί ς ά λ α λ ά ξ ω μ ε ν α ύ τ φ. ΕΙς τό
αύτό ζήτημα πρέπει νά γροιχοϋμεν, πώς παραχαλοϋμεν νά βϊ-
μεοΟαν έλεύΟεροι, καί άπό πάσαν Αλλην κακίαν, όποϋ δ Αιθρω-
πος έχει δυσκολίαν νά τήν ύποφέρη· ώς Αν είναι πείνα, θανα-
τιχόν, πόλεμος, φωτία, καί ά/.λα δμοια· τοϋτα δλα παραχαλοϋ- 30
μεν τήν φιλανθρωπίαν τον, νά τά άποστρέψβ δη* έμΛς. ΕΙς τοϋτο
22. Φαλ. 6. 1 (Ι 24-25. Φβλ. 94, 2 pTaX. *\ Ρ'· Κ](Psalm 94,2 S).
2*3 πάθβμ·ν xal] Μι add. Κ || 5 βόαγγ^λίου) tou om. D | μ4ς DK ||

7 θλλουοί μβς Κ || 16 Τί νά «βριέχωνταί D || 21 μβς DK | 8ώ<η) ON DC ||
22 μή μας ΟΝ, μή μβς Κ || 23 νά μας ΟΝ, νά μβς Κ || 27*28 ·Ιμ·οθβν
D 1| 29 «βίναι ONDJC || 30 κ6λ«μοι, φωτιά, ONDK. || 31 ήμβς ONDK.
112 Ο Ρ β Ο Α Ο Ο Ζ Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Β '. « · * - κ ζ ’ .
άχομι ζητονμεν, ώστε είς τόν καιρόν τοϋ άανάτον μας, νά

ξγ) άφ* ήμών πάντα πειρασμόν τον έχθροϋ τής ψνχής μας· ^ I
νά μας όόογ] χάριν, νά Αγωνιζώμεθα ενοεβώς xal Ασφαλώς ^ !
χάτω εις τήν σχέτχην χής χάριτός του, xal ύτιοχάχω είς τήν χ*.
5 ραγοαγίαν τοϋ Αγγέλου όποϋ μας φνλάχτεί' διατί μακάριος είναι
έχεϊνος όποϋ μέ τοιοΰτον τρόπον Αποθνήσκει. Διά τοϋχο ό'λοι
χρεωσΐονμεν νά παραχαλονμεν τόν Θεόν μέ θερμότητα, νά μας
έλενθερώογ] είς τόν καιρόν τοΰ άανάτον μας, Από τούς πείρα.
/. 94 σμούς xai έπήρειαις τοϋ | όαίμονος. Καί τέλος πάντων διά τής
10 δεήοεως τούτης, παραχαλονμεν νά λντρώθονμεν Από τήν αιώνιον
χόλαοιν τον cţâov xal Από τόν πονηρόν διάβολον.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς χ ς’.
Ποιον είναι τό τρίτον μέρος τής χνριαχής τούτης προσ
ευχής;
15 * Λ π 0 κ ρ ιοις.
Οδτος 6 έπίλογος' δτ ι ο ο ϋ έ ο τ ι ν ή β α σ ι λ ε ί α , καί
ή δ ν ν α μ ι ς x a l ή δ ό ξ α e l ζ τ ο ύ ς a i ώ ν α ς Αμήν.
Έ ρ ώ τη σ ι ς κζ\
Τί νά περιέχεται είς τοϋτον τόν έπίλογον;
20 9Α η ό π ρ ι ο ι ς ,
Δ ύο μέρη έχει ούτος ό έπίλογος· τό πρώτον σύμφωνη
μέ τό προοίμιον, διατί χαθώς τό προοίμιον, μας βεβαιώνει π&ς
Φέλομεν Απολάβει, έχεϊνα όποϋ Φέλομεν ζητήοειν προσηχόνχως
Από τόν θεόν, έπειδή τά ζητοϋμεν άπό τόν πατέρα μας, τέτοιος
25 λογής μάς διδάσκει xal ό έπίλογος, πώς Φέλομεν Απολάβειν δοα
έπαραχαλέοαμεν, έπειδή αύτοϋ τοϋ πατρός μας είναι δλοζ ά
κόσμος, έχεϊνος τόν βασιλεύει, xal πάσα ή χτίοις τοϋ υποτάσ
σεται· έχεινον είναι ή δνναμις καί ή δόξα, είς τήν όποϊαν ού-
δένα πράγμα ήμπορεϊ νά Αντισταθή, μήτε έν ούρανοϊς, μήτε ini
30 γής· Λοιπόν δυνατός είναι νά κάμγ) δλα όποϋ τόν έπαραχαλέ-
σαμεν μέ πίοτιν χαί έλπίδα· xal δχι διά Αλλο πράγμα, μόνον
. . . 3 v i μας l i , μΔς DK | bâerq ONDK ||5 μάς D || 7 νά μας Μ, μάς D ||

U πονηρόν] πιχρόν ONDK || 21 ουμφωνΑ OND || 22 προο(μι6ν μας ΟΝ.
προοίμιον μδς D — ιόν μάς Κ || 23 άπολάββιν ΟΝ , Απολαύσβιν D, Απολα-
β·1ν Κ II 24 ζητοβμβνα a acria copiatul la Μ la început, dar apoi grab
nic a şters pe a, rămânând ζητοΒμβν ca şl In D; ζητοβμβνα ON, iar «ζη*
τοΟμβν.» N pe marg., de unda K la text || 25 ΑπολαββΙν ONK, Απολαδοβιν
D || 29 μήτι (întâiul) K (| 30 δλα] δοσ add ONDK.
O M O iO X O Z ΟΜΟΛΟΓΙΑ., Β '. χζ·— χη\
113
τήν άίδιον δόξαν τοϋ άγιον όνόματος αύχοϋ, χό όποιον

χεριέχεται είς τό μέρος τοϋτο, όποϋ λέγει· κ α ί ■
ή Λ ό ξ α ·1 ς
τ ο ύς α Ι ώ ν α ς . Τό δεύτερον μέρος χοϋ έπιλόγου είναι είς χόν
\&γον όποϋ λέγει· ά μ ή ν χαί μέ τοϋτο παραχαλοϋμεν, οϋτω νά
y ţvovoiv δλα, καθώς τά έπαρακαλέοαμεν’ διατί μέ πίστιν καί 5
Ιλπίδα Ιπαρακαλέοαμεν κατά τό θέλημά τον· καθώς λέγει ό
όπόοτολος' αϋχη έ α χ ι ν ή παφφη ο ία ήν ί χ ο μ ε ν π ρ ό ς
χόν Θ ε ό ν , δχ ι έ άν χ ι alx ώ μ εθ α χαχ ά χό θ έ λ η
μ α α ύ χ ο ϋ , Λ χ ο ύ ε ι ή μ ώ ν χ α ί έαν ο ϊδ α μ ε ν δχ ι
Α κ ο ύ ε ι ή μ ώ ν, δ έάν a l τ ώ μ εθ α, οίδ α μ εν δ τ ι ε- 10 4
χομεν τά α ΐ τ ή μ ax a ă ^ χ ή χ α μ ε ν π α ρ α ύ τ ο ϋ .
Έ ρ ώ τ η ο ι ς χη\ ί. 95
*Ο έπίλογος ούχος χάχα ονμπλέκεχαι μέ τήν χυριαχήν
ηροοενχήν;
*0 Ίδιος Χριοχός χελειώνωνχας τήν προσευχήν όποϋ μας
Ιδίδαξεν, είπε χά λόγια τούτα’ καθώς φαίνεται είς τόν Ματθαίον.
Καί άκομί ή,1νν$ια τοϋ. λόγου φανερώνει, πώς τά λόγια τοϋτα
dev είναι καθόλου έναντία είς χήν χυριαχήν προσευχήν* μά
λιστα μετ αυτά γίνεται ή προσευχή βεβαιοχέρα· έπειδή έκεϊνον 20
παραχαλοϋμεν, χοϋ οποίον ή δύναμις έξαπλοϋται είς δλον τόν
κόσμον, xai δλα χά πράγματα τοϋ ύποτάσοουνται. Μά άν οί
κοσμικοί τά λόγια χοϋτα δέν τά προφέρουοι, δέν κωλύει τίποτε'
διατί διά μεγαλήχερην έξουοίαν τής προσευχής τούτης, είς τόν
καιρόν όποϋ ai προσενχαΐ γίνονται δημοσίως, άλλά xai Ιδίως, 25
δχαν είναι ίερευς παρών, έχεϊνος χά προφέρει, μέ δλον όποϋ
Ιείπονχος τοϋ Ιερέως, κατ Ιδίαν, δέν ήθελεν άμάρτειν μήχε δ
κοσμικός, ăv τά ήθελε προφέρειν καθώς καί χό λοιπόν εύαγ·
γέλιον. Διά τοϋτο δέν πρέπει ποτέ νά χωρίζουνται τά λόγια
Ί . 1 Ί ω . 5, 14 Κ 17. Met. 6, 13. 5
8 Ι4ν Μ (Ι 16 μ*; DK||24 μ$γαλη*4ρην X. ||26 μ» δλον* 6ποβ] «{. add.

toflto * Ν ρβ marg., ρβ care s‘o afli necesari K, care traduce pasagiul
utfel: Altamen, sacerdote non praetenteubi prlvatim oratio domini recitatur,
nemo laicus peccaverit, ti epilogi verba timul protulerlt. In C. O. (ed. Malvy,
P· 83): vtrum mim vero privaţim quiquis secularii proferret, non peccaret. Ed.
slavoni (Moscova, 1743, p. 199): ηαΊομ ιι>«Ια*μι»ψ· ιι*», η«αηη*,
hh*i MTffciuHT'v, Λΐιι,ι ικχ·ψιτν γλλγολατη || 29 χωρίζωνται D.
t
114 ΟΡβΟΔΟΙΟΖ ΟΜΟΑΟΠΑ. Β*. * η —XV.
τοϋτα από τήν χνριαχήν προσευχήν deart & Ιδιος λογαριαομος

δείχνει, πώς μόνον Αιά την έξουσίαν, κατά τό τχρόσταγμα tiţ
έκκληοίας, είς τόν καιρόν τών δημοσίων προσευχών, ό ίερενς
τά προφέρει.
5 Έ ρ ώ τ η ο ι ς χθ'.
Ε πειδή και οί μακαρισμοί συμβάλλονται πρός τήν έλπίόα,
ζητώ πόσοι νά είναι;
Άπόκρισις.
Οί μακαρισμοί όποϋ ό Χριοχός, ό Κύριος ήμών έοημά-
10 δευοεν είς τό εύαγγέλιον, είναι έννέα' τοϋτο χαί ό Ιερός Χρυ
σόστομος τό έρμηνεύει είς τοϋτα τά λόγια' ό Μ ω υ σ ή ς μ ΐ ι
δ έ χ α έ ν τ ο λ ά ς δ έ δ ω κ εν, Ί η σ ο ϋ ς δ έ 6 χ ο ϋ Μ ων-
ο έ ω ς Κ ύ ρ ι ο ς , έ ν ν έ α μ α χ α ρ ι ο μ ο ύ ς ' χαί κατωτέρω·
ό ν ό μ ο ς δ έ χ α έ ν τ ο λ ά ς ί δ ω χ ε ν , *Ιη σ ο ν ς δέ έννέα
15 μ α κ α ρ ι ό τ η τ α ς , τρ ι π λ η τ ρ ι ά δ ι τ ό ν α τ έ φ α ν ο ν
Ετοιμαζόμενος,
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς V .
{· 96 Πόΐος είναι 6 πρώτος μαχαριομός;
Ά π ό χ ρ ιοις.
2ο Μ α κ ά ρ ι ο ι ol π τ ω χ ο ί τ φ π ν ε ύ μ α τ ι , δτι αύ
τ ώ ν i o τ ιν ή β α σ ι λ ε ί α τ ώ ν ο ύ ρ α ν ών.
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς λα.
Τίνα διδασκαλίαν περικρατεϊ είς έαυτόν 6 πρώτος μαχα-
ριομός ;
25 Ά η ό η ρ ι ο ι ς.
Διδάσκει διά τά πλούτη χαϊ τοϋ κόσμου τά πράγματα' τά
όποια ăv τρέχουσι x al είς τινά πλουσίως Από τήν χάριν χοϋ
θ εοϋ, αλλά οϋτω πρέπει νά τά χράται, ώς Λν νά μήν ήτσν
γνήσιος κύριος είς αύ τά, μά ώς ăv οίχονόμος' μήτε μ έ περιο-
30 οήν δρεξιν τής χαρδίας του νά φέρβται είς αυτά' χατά τόν ίε-
ρόν ψάλτην τόν λέγοντα" π λ ο ϋ τ ο ς έ ά ν ρ έβ , μ ή π ρ ο ο τί
θ ε σ θ ε χ α ρ δ ί αν. Μάλιστα χατά τήν παλαιάν τελειότητα τών
χριστιανών, δέν πρέπει νά ίχωμεν xăv ένα πράγμα Ίδιον, μά
9— 10.Μ ατ.5, 5 (M art. β\ ONDK] (Mat. 5, 3 equ. I)]] I I . (C.O.

(«4. Malvy, p. 84) trimit· la 1 Cor. XV» iar editorul la omilii lui Hrieostom
tipărită In Zeilschrift fur katholische Theologie (Innsbruck), t. 31 (1907). p. 163
r. 32, p. 164 r. 27] ]| 31. Ψελ. 61, 11 {Φβλ. ςβ'. ϊ. Κ] (Psalm 61, 11 Sj.
21 λοτίν ONDK1129 K6pto; ONDK, domiaus C O. (ed. Malvy)||33 w#v ON.
0ΡΘ0Δ030Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Β*. λα'. 115
ζΐα νά είναι κοινά, καθώς οί πρώτοι χριστιανοί εκάνασν διά

Χούς όποιους ή άγια Γραφή μαρτνρά οϋτως· το ϋ δέ πλή-
βονς τ ώ ν π ι σ τ ε ν σ άν τ ων , ήν ή κ α ρ ό ία χα I ή ψ ν-
χή μ ί α , κ α ι ον δ ε ε ί ς τ ι τ ώ ν υ π α ρ χ ό ν τ ω ν αν τώ , έ-
γ ε ν Ι δ ι ο ν ε ϊ ν α ι · αλλ* ήν αν τ οι ς ά π α ν τ α κο ι ν ά ' 5
χαι κατωτέρω- δα ο ι γ ά ρ κτή το ρ ες χ ω ρ ί ω ν ή οίκ ι ώ ν
ύ π ήρ χον, π ω λονντ ες ε φ ε ρ ο ν χ^ ς τ ι μ ά ς τ ώ ν n y
ζ ρ α σ κ ο μ έ ν ω ν , κ α ι έτ ίθ ο ν ν π α ρ ά τ ο ύ ς π ό δ α ς τών
&jto σ τ ό λ ω ν δ ιε δ ί δο το δέ έ κ ά σ τφ, κ αθ’ δ,τι α ν
τις X C * ( a * *1χ*' κα1 πάλιν π ά ν τ ε ς d i οί π ι σ τ εύον- ίο
τβς ή α α ν έ π ιτ ο α ν τό, κ α ί ε ίχον ά π α ν τ α κο ι ν ά.
Ά άρετή τούτη λέγεται πτωχεία έν πνενματί' ζητείται μέντοι
νά ίχΠ καθ’ ένας άπό τήν κοινότητα τό άρκετόν είς τήν ζωο- *9 J
χροφίαν καί ένδύματά τον, μέ τιμήν καί Ισότητα, χωρίς ύπερ-
βολήν καί μάταια στολίσματα, κατά δικαίαν διάκρισιν. ΕΙς τήν 15
αρετήν τούτην φέρονοι τά πρώτα οί ασκούμενοι καί μονάζοντες,
οί οποίοι δέν πρέπει νά φροντίζοναιν, ούτε τό άρκετόν τής τρο
φής, καί Ιμαιίων τονς, μά διά νά έχοναι μεγαλήτερην άντα-
μειβήν εις τούς ουρανούς, πρέπει νά νποφέρονσιν δ,τι τούς
λείπει άπ αύτά, έχοντες προ όφθαλμών τά λόγια I τοΰ άπο- 2ί /. 97
στόλου λέγοντος* Αχρι τής Αρ τι ώ ρ α ς κ α ί π ε ιν ώ μ εν,
x a l δ ι ψ ώ μεν, κ α ί γ ν μ ν η τ ε ν ο μ ε ν , κ α ί κ ο λ α φ ι ζ ό ·
μεθ α, κ α ί ά ο τ α τ ο ϋ μεν, καί κ ο π ι ώ μ εν, έ ρ γ α ζό-
μ εν οι τ α ϊ ς Ιδ ία ις χ ερ ol· λ ο ι δ ο ρ ο ύ μ ε ν ο ι, εύ λ ο-
γ ο ΰ μ ε ν ' δ ι ω κ ό μ ε ν ο ι , ά ν ε χ ό μ ε θ α ' β λ ά σ φ η μ ο ν- 25
μ εν οι, π α ρ α κ α λ ο ΰ μ ε ν ώ ς π ε ρ ι κ α θ ά ρ μ α τ α τ ο ΰ
κ ό ο μ ο ν έγ ενήθη μεν, π ά ν τ ων π ε ρ ί φ η μ α έ ω ς ά ρ
τι. Διά τήν τοιαντην λοιπόν ύπομονήν, τάσσει ό Χριστός τήν
βασιλείαν τον τήν ούράνιον. Μά δέν σφαλίζονται έξω άπό τήν
ζωήν τήν αιώνιον, καί άπό τήν σωτηρίαν, έκεϊνοι όποϋ ζχονοι 30
μέ δίκαιον τρόπον κτήματα καί πλούτη, όπόιαν τά χρώνται και
δικαίως· έξοδιάζοντές τα δηλαδή είς άνάγκαις τής έχκληαίας, είς J
2. Πρά. 4, 32 ί| 6. [ο*χ. »\ Κ] || 10. Πρά. 2. 44 j| 21. 1 Κορ. 4, II.
1 λχάμασι ONDK || 2 μαρτορ? Κ || 4 ούδ’ βίς τί OND, οοθ* ·€ς α Κ||

9 — 10 Λντςς MOD || 11 έπί τό «ατό ONDK || 12 μέν τοί ΟΝ || 13 »Μ Κ ||
18 μβγαλητέρην L || 18— 19 Ανταμοιβήν ΟΝΟΚ |( 22 χολοφ Κ || 32 λ{ο&4«
ζοντβς τά Κ, έξο&ά;οντ£ς τά Ν.
0 Ρ Θ 0 Δ 0 3 0 2 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. IV. λα*—λγ*.
έλεημοσύναις τών πτωχών, τών ξένων, τών άαθενών, καί ),οι.

πών ένδεών άιθρώπων καθώς Ιχαμεν ό Ζακχαίος, είπών όμ-
προσθας είς τόν Χριατόν τά λόγια τοϋτα* Ι δ ο ύ τ ά ήμί ο η
τ ώ ν ύ π α ρ χ ό ν τ ω ν μ ο ι, Κ ύ ρ ι ε , δ ίδ ω μ ι τ ο ϊ ς πτω.
5 χ ο ϊ ς · κ α ί εϊ τ ιν ό ς τι έ σ ν κ ο φ ά ν τ η σ α , ά π ο δ ίδο) μ ι
τ ε τ ρ α π λ ο ν ν . "Οσοι δέ άπό γαστριμαργίαν καί άαωτείαν fy.
χονται είς έσχάτην πενίαν, μην έλπίζονσι διά τούτην την reroj-
χείαν κ&ν ένα μισθόν, άπό τόν Θεόν μάλιστα &ς μετανοή.
σονσι, διά τόν διασκορπισμόν τών ύπαρχόν των τους, καί τήν άόι-
10 κον οίκονομίαν. Μέ 6λον τοϋτο δέν πρέπει οϋτε αυτοί νά
στερενωνται άπό τήν εύσπλαγχνίαν τών όρθοδόξων καϊ ăv im.
στρέψονσιν είς τήν χατάστασιν τής άρετής, δέν θέλουσι χάαειν
τήν πλερωμήν τονς.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς λβ'.
15 Ποιος είναι ό δεύτερος μακαρισμός ;
Άπόκρισις.
Μ α κ ά ρ ι ο ι ο I πενθο ϋ ν τ ε ς , δτι α ύ τ ο ί παρά-
κληθήσ ονται.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς λγ'.
20 ΤΙ διδάσκει ό μακαρισμός ούτος ;
Άπόκρισις.
Ό μακαρισμός ούτος διδάσκει πρώτον, πώς είναι μακά
ριοι έκέίνοι οί όρθόδοζοι άνθρωποι, οί όποιοι είς δλον χόν
καιρόν τής ζωής τονς πονοΰσιν είς τήν καρδίαν, καί κλαίουοι
25 διά τά περασμένα τονς άμαρτήματα, μέ τά όποια έπαρωξύνασι τόν
Θεόν, καί τόν πλησίον των· κατά τά λόγια τοϋ προφήτον τοϋ U-
f. 98 χοντος* ή ξ ο ν σ ι ν \ ο Ι υ Ι ο Ι Ί ο ρ α ή λ α ύ τ ο I, κ a l ο ί ν toi
Ι ο ύ δ α έ π ι τ ο α ν τ ό β α δ ί ζ ο νχ ες, χ α ί κ λ α ί ο ν τ ες
π ο ρ ε ύ ο ο ν τ α ι , Κ ύ ρ ι ο ν τό ν Θ ε ό ν α ύ τ ώ ν ζητούν-
30 τ ε ς. Ά π ό τόν μακαρισμόν τούτον δέν μετέχονοιν ol άνθρωποι
έκέΐνοι, όποϋ κλαίονσι, διά κοσμικά καϊ γήϊνα πάθη' ώς οί καχά-
κριτοι, δταν δέν κλαίονσι διά τά άμαρτήματά τονς, μ ά διατί
3. Λου. 19, 8 || 27. Ί ·ρ . 50, 4.
2-3 όμπροο 04ς] ίμπροσΟ·ν D, έμπροσθΛ; Κ || 4 μοι] μοο ONDK ||5·1·.

τινός τι Μ || 8 κ$ν ΟΝ | &ς] Λν ONDK || U r 12 4=Ιπιστρ4ψουο'.ν Μ
lapsus calam i |{ 20 ΤΙ ΟΝ || 25 λπαροζύναβν ΟΝΚ || 28 ftffl tb «6x6 ONDK
II 30 μβχίχοοοιον μ *
ΟΡΘ Ο ΔΟ ΞΟ Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ Β'. X f — U\
φοβούνται μάλιστα τάς τιμωρίας όποϋ χρεωστοϋαι νά πάθονσι,

διά ταΐς- κακουργίαις τους. Η έκεϊνοι όποϋ χάνουοι τίποτε
φΟαρτόν και Ιπίκηρον πράγμα' καί ol δμοιοι. Δεύτερον, ό μακα
ρισμός οντος διδάσκει, πώς είναι μακάριοι έκεϊνοι ol άνθρωποι,
όπου τόν Θεόν ιλάοκονται και καλοουνεύονσι. με την κάτάνυζιν 5
y.al δάκρυα τονς, όποϋ χυνουοι όιά τά αμαρτήματα τών πλη
σίον τονς· παρακαλοϋντες τόν Θεόν νά τούς δόοιj μετάνοιαν
οίον τονς αιρετικούς νά έπιστρέψη είς τήν έκκλησίαν, τούς ά-
τάκτως ζώντας, νά όδηγήοη πρός διόρθωσιν τής ζωής τους.
Τρίτον, ό μακαρισμός οϋτος διδάσκει, πώς είναι μακάριοι· έκεϊ- ίο 4
vot όποϋ πάοχουοι &Χίψιν άπό τούς μεγιστάνας τοϋ κόσμον,
και δννατωτέρονς- Ιστωντας καί νά οτερεύοννται Αδίκως καί
παραλόγως άπό τά καλά τους; Ε/ς τό όποιον όταν εύρ/σκουνται,
δέΡ πρέπει νά έηιθυμοΰαιν έκδίχησιν, μά μέ τήν πικρίαν της
καρδίας τονς, καί μέ τά πένθη προσευχόμενοι, νά Ιλάακωνται 15
τόν Θεόν, βάλλοντες δλην τους τήν ελπίδα καί τήν πεποι-
θησιν είς τήν εύσπλαγχνίαν τοϋ Θεοϋ, τήν όποϊαν xai άπο-
λαύουοι μέ παρηγορίαν δντες άληθώς όρθόδοξοι καί δεκτι
κοί τής άείας χάριτος. ΕΙς τοϋτον άκομί τόν μακαρισμόν,
περικρατοϋνται έκεϊνοι όποϋ πάοχονοι ϋλίψεις διά τήν όρθό- 20
δοξον πιοτιν, και διά τήν αγίαν έχκληαίαν ώς Αν είναι δλοι
οί μάρτυρες xai ol δμοιοι τούτοις.
* Ε ρ ώ τ η σις λδ\
Ποιος είναι ά τρίτος μακαρισμός;
’Α π ό κ ρ ι σ ι ς . 25
Μ α κ ά ρ ι ο ι ol π ρ α εις, δτι α ύ το I κ λή ρ ο ν ο μ ψ
ο ον ο ι %ή ν γην.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς λε.
Τί διδάσκει δ μακαρισμός ού rog;
’Απόκρισις. 30
*0 μακαρισμός οϋτος διδάσκει, πρώτον, τήν Αρετήν τής
πηαότητος καί μετριότητος, ή | ύπακοής, νά τήν δίδωμεν είς ;· nn
5 καλωσϋνβ&ουσι D || 7 δώβϊ] ONDK || 15 μ»ι& ONDK | πένθους D )|

18— 19 Bcxxol ΟΝΟ. dar « ΒβκχικοΙ ut p. 39.» (1. · . ed. Ο ρ. 39) Ν pe
marg., de unde K in (ext şi cu nolfi jos || 26 npţeîţ ONDK |j 32 ftfqe·
τηχος ONDK.
118 ΟΡβΟΔΟΙΟΖ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Β*. λ·’.
τόν θεόν, είς τήν έχκλησίαν χοϋ Χρίστον, βίς τούς μεγαλύτερους
μας, μέ έλενθερίαν xai θερμότητα, χωρίς τίνος Αναβολής* μ*«
μονμενοι τόν πρδον 7Ιηοοϋν Χρίστον, τόν Κύριον ήμών. Καί
άν νποτασσώμεθα είς τούς μεγαλήτερούς μας, νά λογιάζωμ&
5 πώς δίδωμεν τήν νπαχοήν, είς αυτόν τόν ίδιον Χρίστον' καί
τήν τιμήν χαί εύλάβειαν όποϋ δίδομεν είς τούς πρεσβντέ-
ρονς μας, είς χόν ίδιον Χριαχόν τήν άναφέρομεν. Δεύτερον*
διδάσκει 6 μακαρισμός ούτος, π&ς έκεϊνοι ol Ανθρωποι εΐ-
ναι μακάριοι, όποϋ δέν πειράζονσι κάν ένα άνθρωπον, μήτε έχ·
10 βάζονσι χινά άπό χήν τιμήν χον, οϋτε ύβρίζουσιν, οϋχε χατα·
χρίνονοιν ή καταλαλοϋσΐ' μά κρατοϋαι τούς έανχούς τονς τα
πεινούς πολλά, κατηγοροϋνχες πάντοτε χήν διαγωγήν τονς, χαI
λέγονχες π&ς είναι χά έργα χονς μικρά καί Ανάξια’ μάλιστα ον-
τιδανά. Μά έκεϊvot όποϋ /χονσι χρέος νά νονθετοΰσι τούς άλ-
15 λονς, άν είποϋοι, καί κάν ha λόγον άκληρόν πρός χόν άμαρτή-
σαντα, Από τήν θερμότητα τής καρδίας τονς, δχι πρός ϋβριν, ή
δλιγωρίαν, μά πρός οίκοδομήν τοΰ πλησίον είς τά πνενμα·
τικά, οί τοιοϋτοι τοϋ μακαριομοϋ δέν ίκπίπτονσι, μάλιστα πλη·
ροϋσι τό χρέος των, κατά τήν διδασκαλίαν χοϋ Αποσχόλον, λέ~
20 γοντος- ά δ ε λφ ο ί, έάν κ αί προ σ λη φθ fj Ανθρωπος
ίν τ ιν ι π α ρ α π τ ώ μ α τ α ύμεΧς οί π ν 8 ν μ ατ ικοΐ
κ α τ α ρ τ ί ζ ε τ ε τόν χοι οϋτον έν π ν ε ύ μ α τι πραό-
τητος- σ κ ο π ώ ν ο ε α υ τ ό ν μ ή καί ού πειρασθ^ς·
Καί άν einjj τινάς, πώς είναι αδύνατον νά κρατήται ό Ανθρω-
25 πος Από τόν θυμόν τ ο ν άλλα πρέπει τήν όργήν και τήν άγα·
νάκτησιν τοϋ θυμοϋ, νά τήν πέμπη δχι είς τόν πλησίον τον,
μά είς τόν διάβολον, όποΰ παρακινά τήν θέλησιν τοϋ Ανθρώπου,
καί τήν παροξύνει είς τό νά κάμη κάθα κακόν. *Εκείνοι όποΰ
ίχουοι τοιαύτην Αρετήν, κληρονομοϋσι τήν γήν τής έπαγγελίας’
30 Απολαύοντες είς τήν ζωήν τούτην πλουοίας ευεργεσίας έκ θεοϋ'
καί είς τήν μέλλονσαν, Αναμένοντες νά άηολαύοουσιν αΙώνιον
άγαλλίαοιν, καί τά Αγαθά τοϋ Κυρίου’ κατά τήν Γραφήν τήν
20. Γαλ. 6, 1.
3 πράον ONDK || 5 δίδομβν D || 6 ίίδωμβν ΟΝΚ || 9 şi 15 * ţ v

ON II 13 ΙργβΙ τοuf D || 21 Ivtiv. M || 22—23 πρ^ότητβς ONDK ||
24 χρκτβίτικ D || 26 χέμπιι ONK II 27 παραχινφ, ONDK·
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ Β*. λ·'— λη\
119
jfyovoav πιστεύω τοϋ Ιδεΐν χά Αγαθά Κύριον έν

yfj ζ ώ ν τ ω ν .
Έρώτηοις λς\
Π οιος είναι ό τέταρτος μακαρισμός ;
Μ ακάριοι ο ί π ε ι ν ώ ν τ ε ς κ αί δ ι ψ ώ ν τες τήν
δικαιοσύνην, δτι α ϋ τ ο ί χ ο ρ τ α σ θ ή σ ο ν τ α ι .
Έ ρ ώ τ η ο ι ς λζ'.
Τί διδάσκει ό μακαρισμός οΰτος ;
Άπόκρι σι ς. 10
Πώς έκεϊνοι ol άνθρωποι είναι μακάριοι, ol όποιοι Πατών
τας νά είναι Αδιχιμένοι, δέν ήμποροϋσι νά εύροϋσι τό δίκαιόν
τους είς κάν ha κριτήριον, ή διά τό σέβας των, ή διά | πτω- f.
γειαν, ή Ανεπιτηδειότητα, ή ξενητείαν ή διά τήν δύναμίν τοϋ
άντιδίκου των, ή δι άλλην τινά αΙτίαν άδικον. Καί είς τοϋτο is
πρέπει νά προσέχουσιν είς τάς συνειδήσεις τους, έκεϊνοι όποϋ
tlvai προεστοί είς τά κριτήρια, καί Ιχουσιν τήν έζουσίαν νά
κρίνουοι τάς δίκας τών Ανθρώπων νά μή δλίβωνται οί πιωχοΐ,
αί χήραι, καί τά όρφανά, μέ νόμους Αδίκους καί παραλόγους
Πρός τούτους λαλεϊ ή Γραφή λέγουσα· μάθ ε τ ε καλόν 20
ποιεϊν' έκζητ ή ο ατ ε κρίο ιν φύοαοθε Αδικού-
μενον, κρίνατε δρφανφ, καί δικαιώσατε χή
ραν. Τό όποιον Αν δέν χάνονοιν, οί μέν Αδικούμενοι, πει-
νώντες καί διψώνχες τήν δικαιοσύνην, ύέλονσιν Απολαύοειν τήν
μακαριότητα. Πρός δέ τούς κριτάς ό θεός όργισθήσεταί’ φησί 25
γάρ ή Γραφή* χήν έπιθυμίαν τών πενήτ ω ν εΐ ο ή
χου οας Κύ ρ ι ε , tfj έτο ι μασ Iff. τής κ αρ δι ά ς αύ-
τ ώ ν π ρ ο σ έ σ χ ε τ ό ο ύ ς σου , κρϊν αι όρφ ανφ καί
ταπεινφ· ΐνα μή προσθ-β *έτι, τοϋ μ&γ α λαυχεΐν
Ανθρωπος έπι τής γής. 30
Έ ρ ώ τ η ο ι ς λη\
Ποιος είναι ό πέμπτος μακαρισμός;
1. Φαλ. 26. 13 if. χ] (Psalm 26, 13 S) || 20. Ήο. 1, 17 ||

26. Φαλ. 9, 18 [Φαλ. ι’. ιζ\ Κ] (Psalm 9, 38- 39 S).
13 xţv ON II 14 Ανβπιτηδβιότητα] &ν έπιτηδ»ιότηχα ΟΝ, dar «1.
άνβπιτηί.* Ν pe marg., de unda K in text || 18 aptvoooiv ONK || 23 *4-
μοίΜίν ONDK·
120 ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜ ΟΑθΠΑ. Β '. λ η ' - μ · ’.
Ά π ό η ρ ι α ι ς.
Μ α κ ά ρ ι ο ι ο I έλεή μ ο ν ες, δτι α ύ τ oi έλεψ
θήσονται.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς )&'.
5 Τί διδάσκει ό μαχαριαμάς ούτος /
*A n ό κ ρ ι ο ις.
Διδάσκει πώς είναι μακάριοι έκεινοι οί άνθρωποι, όποϋ
χάνονοι τά ίργα της έλεημοσύνης καί φιλανθρωπίας.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς μ.
10 Πόϊα είναι τά έργα τής έλεημοούνης ;
Άπόκρισις.
Τά ίργα τής έλεημοούνης είναι διττά’ ά?Λα· όποϋ οτοχά-
ζουνται τό σώμα, καί άλλα όποϋ άποβλέπουσιν είς τήν ψυχήν.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς μ α ’.
{ ιο ί 15 ■ Πόσα είναι τά έργα τής φιλανθρωπίας όποϋ σιοχάζουνται
εις τό σώ μα;
’Α π ό κ ρ ι σ ι ς .
Ε π τά· τό τιρώτον είναι νά δίδη τινάς είς τόν πειναομένον
φαγεϊν' καθώς ό Χριστός είπεν’ έ π ε ίν α σ α γ ά ρ κ α ί εδώ-
20 κ ατ έ μ ο ι φ α γ ε ι ν ’ ήγονν εις πτωχούς καί αδυνάτους, όηον
δέν ήμποροΰοι μέ τόν ιδιόν τονς κόπον νά τραφοϋοΐ' και τοϋτο
πρέπει νά δίδεται άπό τά καλά έκείνα όπου θέλει άηοχτήοειψ
τινάς μέ τήν τιμήν τον, μέ τόν ίδιον καί δίκαιόν τον κόπον,
κατά τήν Γραφήν τήν λέγονοαν' τ ί μ α τόν Κ ύ ρ ι ο ν ά π ό
25 σ ώ ν δ ι κ α ί ω ν π ό ν ω ν , κ α ι ά π ά ρ χ ο ν α ύ τ ώ ά π ό
σ ώ ν κ α ρ π ώ ν δ ι κ α ι ο σ ύ ν η ς . Καί δέν πρέπει νά δίδεται
μόνον ή έλεημοσύνη εις έχείνους τούς πτωχούς, όηον συνεχώς
παρακαλονσιν είς τό δημόσιον, ή είς έκείνονς όποϋ κείτοννται
είς τά ξενοδοχεία* μά άκομϊ χαϊ είς έκείνονς όποϋ διά τήν
30 έντροπήν τονς δέν ήμποροΰοι νά ζητοϋαιν Ελεημοσύνην· μά με
προσοχήν, νά μή γνωριoOfj τό ίργον τής έλεημοούνης είς τούς
12 şi 13. θβοφΰλ. Είς τό 25. χβφαλ. τοβ κατά Ματθαίον (cf. PG 123,
433 D : δύναται ταΟτα διπλώ; κατορθωθήναι) ||19. Ματ. 25, 35 || 24 Παροι. 3,9.
5 ΤΙ Ο Ν !| 8 κάμουσι ΟΝΟΚ |{ 9 μ'.] χ'. Κ (| 20 După cum
se vede, textul grec ere pasagiul « πτωχούς τραφοϋσ:. . . = pauperibus...
preeperare » ; aşe dar nu l-a suprimat, cum acrie M a l v y , C. O . p.
88,? nota (2) || 21 τρβφοΟοι ΟΝ, δραφβΟοι D, τρέφουσι K, dar τρβφθοΟοι Ν
p e marg.
Ο ΡΘ Ο Δ Ο Ξ Ο Σ Ο Μ Ο λ Ο Π Α . Β ’ . μ»*— μγ\·
121
âUovţ άνθρωπους, διά νά κηρνγβη και νά έπαινεθή' χαθώς ό

Χρίστος λέγει’ δ τ α ν ο ϋ ν π ο ι η ς Ε λ ε η μ ο σ ύ ν η ν , μ ή
0ΐα λ π ί ο η ς Ι μ π ρ ο σ θ έ ν σ ου , ώ σ π ε ρ ο I ύ π ο κ ρ ι τ α ί
%c ι ο υ οιν i v τ α ϊ ς σ υ ν α ρ ω ρ α ι ς κ α ι Ιν τ α ϊ ς ρΰ-
μ Λ ι ζι δ π α) ς δ ο ξ α σ Ο ώ α ιν ν π ό τ ώ ν α ν θ ρ ώ π ω ν . 5
Ά μ ή ν ά μ η ν λί γα} ύ μ ϊ ν, ά π έ χ ο ν ο ι τόν μισθόν
α ύ τ ώ ν.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς μβ’.
ΙΙοΐον είναι τ ί δεύτερον ίργον χής ελεημοσύνης;
Ν ά not ίση χιν'ις χόν διψασμένον ήγονν εκείνον όποϋ διά p. 4
τήν πενίαν και άοβέ. ειάν του, 6er ήμπορεϊ νά ίχη νερόν νά
σβή^Ι) την δίψαν rot · είς τον όποιον λόγον περιοφαλίζεχαι κάθε
είδος ποιον, εις και ιόν δίψης· χήν όποϊαν ăv θεραπεύση τινάς
μέ εια ποχήριον ϋδατος ψυχρού, είς iv α χον πλησίον διψώντα, 15
άέλει άποκτήσειν χήν μακαριότητα, χαχά χά λόγια τοΰ Σωτήρο;
ήμών, όποϋ λέγει εί; χήν Γραφήν δς γ ά ρ ă v π ο ι ί ο η
■υμάς π ο χ ή ρ ι ο ν ΰ δ α χ ο ς , i v χφ ον ό μ α τ ί μ ο υ , δχι
Χ ρ ι π τ ο ϋ έ σ τ έ, ά μ ή ν λ έ γ ω ύ μ Ιν, ο ύ μ ή απολέο-η
τον fi t h O ον α ύ χ ο ΰ. ΕΙς χοϋτο. περικλείονται δλαις al δον- 20
λενοες ό.χοΰ νά κάμ]) τινάς είς χούς πτωχούς, xal άδννάτονς
μέ δ,τι τρόπον ταϊς κόμη' ol όποιοι αδύνατοι, δέν ήμτιοροΰσι
νά βοη%βοΰοιν άπό κό,ιον ή τέχνην έδικήν χους.
* 11 ρ ώ χ η ο ι ς μ γ . f 102
llctov είναι τό τρίτον ίργον τής φιλανθρωπίας; 25
Ά π ό κριοί ς
Ν ά ένδυση τινάς τον γυμνόν χόν μακαρισμόν τούτον I-
χεϊνοι αηκτώνιν, oi όπο οι φιλάνθρωπευοάμενοι είς τόν πλη
σίον χ ο υ βο η θ ο ϋ σι χής χρείας του, ένδύνοντες χήν γυμνόχητά
του. ΕΙς χούτους ό Ιη σούς Χριστός θέλει άνταποδώσειν χήν 30
ηλερωμήν έν ήμέρφ κρίσεων, λέγων δ ε ϋ χ ε οί ε υ λ ο γ η μ έ ν ο ι
5
\ 17. Μdp. 9, 41
2. Ματ. 6. 2 \ [Map. θ'. μ'. OND] (Mar. 9, 41 Τ) ||
31. Ματ. 2 f, 34.
3 σαλπίοης ΟΝ || 12 * χ « ΟΝΚ | νβρόν om. ONDK || 13 οβύοη D |

χβθα ONDK Κ 15 τοΟ ONK, τδν D. dar « f. τόν * N pe marg., pe care K
In noti nu o admite | πλησίον om. ONDK | ίιψώνχων D || 19 οδμή M |
άπολέση ON || 29 4τ§ xpeiqc D || 30 τούτους) τοΟτο ONDK, |j 31 πληρωμήν
D [ ,δβύτ* O N .,,·'
122 Ο Ρβ Ο Δ Ο ΙΟ Ι ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Β\ μ γ —μ·*.
r o i Π α τρ ό ς μ ον, χ Χηρονο μ ή α α τ ε τή ν ήχο ΐμ α.

ο μ έ νη ν ύ μ ϊ ν β α σ ι λ ε ί α ν ά π 6 κ α τ α β ο λ ή ς κόσμον.
Είς τοϋτο τιερικλείονται δχι μόνον έκεϊνοι όποϋ είναι δλοι
μνοί, μά xai έκεϊνοι όποϋ άν ίχουσι χαί ροϋχον, δέν τούς φθά-
5 vet νά διώκουαι τήν ψύχραν, ή xai άλλοιώς βασανίζονται, *αι·
μετά βίας σωτηρεύονται άπό τά λείψιμον τών ρούχων. Διατί 6-
μοίως χαι είς τούς τοιούτονς πρέπει ν ά δείχνη ό έλεήμων fo.
θρωπος κάποιον |ργον φιλανθρωπίας, δίόωντάς τονς τίποτες
ωφέλιμον πρός χό νά άντιπαλαίουσιν εις ταϊς ψύχραις τοϋ
10 καιρού.
"Ε ρ ώ τ η ο ι ς μδ'.
Ποϊον είναι χό τέταρτον ίργον τής ελεημοσύνης;
Άπόκρισις.
Νά νπαγένγ) τινάς νά έπισκέητεται τόν φνλαχωμένον τοϋ-
15 το ιό Ιργον δέν χρεωστεϊ νά έρευνξ. τήν Αφορμήν, διά τήν
δβοϊαν τινάς έφνλαχώθηχεν, ή χό πρόσωπον χό φυλακωμένον,
διατί δ,χι λογής πρόσωπον χαί άν είναι* χαί διά δποιαν δσχη-
μην χαχουργίαν νά εύρίσχεται είς τά δεομά, διά χόν Χριστόν
τόν Κύριον ήμών εϊμεαθαν χρεωφειλέιαι νά ύπαγένωμεν, νά τόν
20 έπιοχεπιώμεοθα, χαί νά τόν παρηγοροΰμεν, διά νά μήν niart
εις άπόγνωοιν.
Έ ρ ώ τ η ο ις με'.
Ποϊον είναι χό πέμπτον Βργον χής έλεημοσύνης ;
Άπόχριοις.
25 Νά ύπαγένη χινάς νά έπιοχέπχεχαι τούς ά^ώστους· τού
το τό ίργον πρέπει νά γίνεται.χωρίς νά έξετάζη τινάς άν είναι
ό άόρωστος συγγενής, ή οΐχεϊος του, ή φίλος, ή αυνανάχροφός
χον. ΔιαχΙ χάθα πρόσωπον όποϋ νά άσδενήση, χαί μάλιαχα είς
/. 103 I τό ξενοδοχεϊον, ή είς χήν άγοράν, όποϋ νά μήν χόν γνω-
30 6%7Ι *ινάς, χρεωστεϊ νά τόν έπιοχέπτεται μέ τοϋτον χόν
τρόπον πρώτον, νά χόν παρηγορά διά αχόμαχος, συμπονώντας
4 μά] καί om. ONDK | τοης D || 5 ψυχράν ONK || 6 αωχηρίβδονχβι

D || 9 φοχραΐς ONK || 14 φυλκκβιμένον ON, dar « φυλακημένον aut φυλβ-
κ ομ. ut mox.» N pe marg., de unde φυλαχημένον K In text | φυλαχβμένΐν]
e l; add. D || 19 βΐμβσθβν D |j 26 γίναται ONK | έξετάζη DK ||27 ή olxtlo;
. . .φίλος, om K | συνβνάτροφός του] « a n σύντροφος ut 136.» N pe marg. ||
31 «αρηγορά OND.
ΟΡβΟΑΟΧΟΧ ΟΜΟΛΟΓΙΑ.. Β'. μ»*. 123
είς τήν θλίψιν τ ον άπό χαρόίας, Δεύτερον, νά νονθετα, τόν ά ρ

ρ ω σ το ν , ν ά νποφέρη μέ ύπομενετιχήν χαρδίαν τήν τοιαύτην
χον θλιψιν’ x ai νά μήν σικώνη μέ λύηην τής χαρόίας τον,
τούτην τοϋ θεοϋ τήν έπίοχεψιν, >·ά μήν γογγύοη, μάλιστα μέ
γλώσσαν xai καρδίαν νά εύλογφ τόν Θεόν, ό π ο ϋ δείχνει είς έ- 5
κείνον τούτην τήν θέληοίν τον καί νά Αποθέτη τήν έλχίδα τον
βεραίαν είς τήν φιλανθρωπίαν τον, π ώ ς θέλει τόν Ιατρενοει
xal ηρός τούτοις νά τόν παρακίνηση νά έξομολογηθη μέ συν
τριβήν καί κατάννξιν τής χαρόίας τον, διά τά Αμαρτήματα όποϋ
ίχαμεν ώς Ανθρωπος, και νά παραλάβη τά Αχραντα μυστήρια, 10
νά κόμη εύχέλαιον κ α τ ά τήν συνήθειαν τής έκκληοίας. Διατί τά
μυστήρια τοϋτα δέν ώφελοϋοι μόνον είς τήν σωτηρίαν τών ψυ
χών κατά ηολλά, μά καί είς τήν ύγείαν τοϋ σώματος· νά κάμη
προαενχάς είς τόν Θεόν, συνεχείς' νά τόν σνοτέση και είς τάς
δημοσίας δεήσεις Αλης τής έκκληοίας' μάλιστα όπόταν έκεϊνος 15
διά τήν πτωχείαν του, δέν ήμπορεΊ νά φανερώαη τήν άοθένειάν
του είς τήν έκκληοίαν, τότε πρέπει ό έλεήμων Ανθρωπος, νά
κράξη τόν πνευματικόν τον, νά κάμη τό χρειαζόμενον είς αυ
τόν. Καί τέλος πάντων νά rovOeτήση τόν Ασθενή νά μήν τύχη
xai πέσει είς ΑειοιΑαιμονίαις, έμηοδιομέναις Από τήν έκκληοίαν, 20
ήγονν ν ά θέλη νά τιρομηθεύοη τήν ύγείαν τον, μέ μαντείαις, xai
ονμφωνίαις μέ τόν διάβολον, Αποϋ μετ αύτά μάλιστα φαρμα
κεύεται, παρά όποϋ σωτηρεύεται· μά νά βάλη Αλον τον τά θάρ
ρος x ai τήν έλπίδα είς τήν έλεημοσύνην τοϋ Θεοϋ· καϊ νά πά
ρτη τ ά Ιατρικά έκείνα Αποϋ τοϋ κάνουοιν ol Ιατροί οί έπιστή- 25
μονές· ή έπίσχεψις αϋτη τών Ασθενών κάνει μακαρίους τούς
Ανθρώπους όποϋ τήν κάνουοιν, καί είς τόν κόσμον τοϋτον, χαι
είς τούς ούρανούς. Μά Αν ϊσως χαι τινάς Ασθενής θέλει ίχει
λοιμιχήν Ασθένειαν, καί μάλιστα πανοϋκλαν, τότε Ας κάμη τά
ίργον τοϋτο μέ φύλαζιν τής ζωής τον, μέ πρόσωηα έπιτήδεια 30
π ρ ο ς τοϋτο χό ίργον, Αποϋ κνβερνοϋαι ταϊς τοιαύταις άσθένειαις
χωρίς βλάψιμόν τους.
2 δηομονητικήν ONDK || 3 οηχών^ D || 5 γλώσσαν ΟΝΚ |ιύλογβ ΟΝ

D II 6 τοδτην] ταδτην Κ, care In notă acria că o ia după Normannus, la
care nu există || 16 πτβχίαν ONDK || 19 τύχη ON || 20 ntag D | 8*wi-
βιιμονίαν ONK, iar « f. add. x «l τέχναις.» N pe marg., K In text || 21
ήγβον vă] « add. μήν·* N pa marg., K In text || 23 β*·τηρι·6»χ«·. D || 25
χ*μνον«ν ONDK || 26 χέμβι ONKD ||29 Ας] ăv ONK.
124 0 Ρ Θ 0 Λ 0 Ι 0 2 Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Β*. μ ς — μη'.
Έ ρ ώ τη a t ς μς'.
Ποϊον είναι τό εκτον ίργον τής έλεημοούνης ;
'Απόκρισις.
Ν ά δεχΟΑ τινάς είς τό όσπήτιον τον τόν ξένον; καί τοϋτο
ί. 104 5 τό ίργον πρέπει νά γίνεται ] μέ ίλαρότήτα τοϋ προσώπου καί
τής καρδίας. Καί ίκέίνοι μάλιστα οί ξένοι πρέπει νά συνάγουν%ρ.ι
είς τήν οικίαν, οί όποιοι νπάγοντες είς άγίους τόπους νά προο-
κννήσονσι κατά τό τάξημόν τους, καταλύουοι ήγουν κονεύουοιν
είς τάς πόλεις’ τοιοΰτοι είναι δλοι οί προσκυνητάδες, καί δλοι
10 οί πτωχοί είς τήν χρείαν τών όποιων πρέπει νά βοηΟφ, όποιος
έπιΟυμφ νά κληρονομήσω τήν τοιαύτην μακαριότητα, κατά τήν
δύναμιν όποϋ ίχει. Καί πλέον ξέχωρα έκεϊνοt πρέπει νά πέρ~
νουνται μ έσα' είς όοπήτιον, όποϋ κείτουνται άζω στοι είς τά
παζάρια, καί είς τους δρόμους, ζητιάνοι.
15 Έ ρ ώ τ η ο ι ς μ ζ '.
Ποιον είναι το έβδομον ίργον τής έλεημοσύνης;
*Α π ό κ ρ ιο ις.
Νά ϋάπτη τινάς τούς νεκρούς' τοϋτο τό ίργον πρέπει νά
τό κάνη καθ' ίνας μέ προθυμίαν' μάλιστα είς έκείνους όποϋ
20 άναπαύΟηοαν είς έοχάτην πενίαν* φέρωντας είς αύτούς τά πρός
ταφήν Επιτήδεια, κατά τό 10ος τών χριστιανών καθώς ίκανεν
ό Τωβίας. Μά ăv τινάς άπό τούς φίλους, ή συγγενείς άποθάνη,
τότε τό ίργον· τοϋτο πληροΰται μέ τήν συνδρομήν και συντροφιάν
τών όυΟοδόξων καί ευσεβών άνδρών, όποϋ ονντροφιάζουοι τό
25 λειψανον, ίως τόν τάφον, μέ δέησες καί προσενχαϊς πρός Κύ
ριον, διά τήν ψυχήν τοϋ κεκοιμημένου.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς μ η.
Πόσα καί ποια είναι τά ίργα τής έλεημοσύνης όποΰ άπο-
βλέπουσι τήν ψυχήν;
30 Ά η ό χ ρ ι ο ις .
*Επτά’ τό πρώτον είναι νά παρακινήση τινάς τόν άμαρτωλόν
22. Τ«β. 2.
4 όσπήτιόν ΟΝ , όοπίτιόν D, όαπήτιόν Κ cu notă || 7 τόπους om. D ||

12 ix«lvo ΟΝΚ II 13 όβπ(τιον D, όπήτιον Κ || 19 χβίμϊ ONDK || 21 Ιχ«μ«·
ONDK II 25 îe i’c n ţ χαί π ρο σ ιτ ό ς D || 28 re f« .0 |j 28-29 V
ϋΡθΟΛΟΪΟΙ OlIOÂOfU. Β'. μη’-μό*.
vă λείψη &ηό τήν Αμαρτίαν, nai νά τόν μεταφέρη είς ζωήν χαλ-
λιώτερην χαΟώς ή Γραφή μαρτυρά' άδ ελφοί, έ ά ν τις i v
{j μ ϊ ν πλα ν ηθή ά π ό τής Αλήθειας, χαϊ έπια τρέψ η
χΐς α ύ τ ό ν , γ ιν ω ο κ έτ ω δτι 6 έ πι σ τ ρ έψα ς Αμα ρ-
χωλό ν i χ n λ άν η ς ό 6 ο ϋ α ύ τ ο ϋ, σ ώ α ε ι ψ ν χήν έ κ 5
# αν άτ ον, x a i κ α λ ύ ψ ε ι π λ ή θ ο ς Α μ α ρ τ ι ώ ν . Τοϋτο
χό ίργον τής φιλανθρωπίας είναι τό πρώτον xai έξαίρετον όποϋ
jtagaxtvq τόν όρθόδοξον είς τό νά εύοπλαγχνιοθή τόν πλησίον
ιόν διατί δέν περιέχει είς έαντό Αγαθά πρόσκαιρα, άλλ* αιώνια.
Μά είναι Ανάγκη νά προσεχή όταν κάνη τό τοιοϋτον ίργον, νά ίο
μήν τύχη xai φέρη τόν άμαρτωλόν διά καν μίαν τον Απροσε
ξίαν είς Απόγνωσιν ή είς πολύ &ά(5ρος τής τοϋ θεοϋ εύ-
οπλαγχνίας· όιατί μέ τά δύο τοϋτα, πλειότερα θέλει βλάψει τόν
άμαρτωλόν, παρά όποϋ τόν θέλει ωφελήσει. Πρέπει λοιπόν | νά /. 105
κοατή τό μέσον μέ φρόνησιν. Και ăv ϊσως xai τινάς δέν θέ- is
Ιει είναι Ιχανός διά νά κάμη τό τοιοϋτον ίργον, άς προμη-
θενοη Αλλον όποϋ νά ίχη περιαοοτέραν έμπειρίαν είς τά τοιαϋτα.
'Ομοίως πρέπει νά περιπάτουμεν, xai δταν τνχένη νά έπιοτρέ-
ψωμεν αιρετικούς xai σχισματικούς.
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς μθ’. 20
Ποϊον είναι τό δεύτερον ίργον τής χατά Πνεϋμα έλεη
μοούνης ;
Ν ά διδάοχη τινάς τόν Αμαθή xcu άγνωστον χαι τό τοιοϋ
τον ίργον, έκεϊνος τό χάνει άξια*ό οποίος θέλει διδάσκει τόν 25
&γνωοτον} πως πρέπει νά πιοτεύη εις ένα θεόν τριουπόοτατον,
νποθέτωντας νά είναι τούτος επιτήδειος πρός διδασκαλίαν. *Αλ
λέως νά προμηθεύση άλλον τινα σοφώτερόν τον χαί έμπειρό-
τερον, διά νά μήν τύχη xai τνφλόν ά τυφλός όδηγώντας, πέ·
αωοι xai ol δύο είς τόν βυθόν. Δεύτερον, πρέπει νά διδάσχη 30
τόν άνήζευρον πώς νά παραχαίifj τόν θεόν, καί μέ ποΐαν
2. Ίβ χ. 5. 19 (om. Ν ia textul grec, nu şi in textul latin. Nota

lui K nu-i exactă] || 29-30. [Matth. XV, 14 et Luc. VL 39 NC].
2 μαρτυρώ K || 8 παραχινλ OND ||9 ·1ς M |leuxi] t6 xtoBtov Ιργον add.
O II 11 χφν ON II 16 Λς] Αν ΟΝΚ || 27 δποθΙτωχβς ΟΝΚ || 28 u v i ΟΝ
DK II 29 După τοφλδν Μ pusese punct pe care apoi l*a şters ||30 βυθόν.]
βόθονον N pe marg., pe care o repetă greşit: βδθανον K In notă||
31 ποίαν D.
ii6 o H e W t O t OMOAOtÎA. Β*. μθ'—Vs*.
μέθοδον τής προσευχής, νά κάνη πρός τόν θεόν τάς δεήσεις

του■fr< άέ xai τοϋ θεοϋ τά προστάγματα νά τόν μόθη, μέ ţ^ .
nov όποϋ νά ήμπσρή νά τά φυλάττη εύκολα. Καί τελευταίο?
έδώ στοχάζεται νά φροντίζωμεν, νά διδάοχοννται τά παιδία τά
5 όρφανά παιδίαν καί σΰνεσιν ώστε μέ χόν καιρόν καί οΰΐά νά
είναι άξια νά ώφελοϋοι καί χήν .Ιχκλησίαν, καί τήν πολιτεία►,
προσευχόμενα πρός θεόν υπέρ τοϋ ευεργέτου χων. Τό όποΐον fly
δέν κάνωμεν είναι χρεία νά φοβούμεθα έκείνην τήν βαρείαν
όπόφασιν, όποϋ κατεκρίθη έκεϊνος όποϋ έπήρε τό h a τάλαντον,
10 xai τά έστρεψε χωρίς κάν h a τόκον.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ν'.
Ποϊον είναι χό τρίτον ίργον χό πνενμαχικόν τής Μνη
μοσύνης ;
Ά π ό κρ ι α ι ς.
25 Ν ά ουμβουλεύογι τινάς όρθώς, έκεινον όποϋ χρειάζεται
βουλήν. Τοϋτο χό ίργον γίνεχαι, όπόταν τινάς έπιστρέφη τονς
άνθρώπους όποϋ είναι κακοϋ βίου, είς καλλιώτερον λογαριασμόν
τής ζωής, μέ ευσεβείς χαί χριστιανικός νουθεσίας' xai μέ χα-
λαϊς βουλάΐς. Ά χομΙ δταν οί Ανθρωποι ίρχωνται είς κάν μίαν
f. 106 20 δλίψιν καί στενοχώριαν, όποϋ νά | μήν ήξεύρουοι νά εΰροϋοι
τρόπον νά βοηθηθοϋσι, τότε πρέπει νά [προσφέρεται είς αύτούς
τοϋτο τό φάρμαχον χής βουλής μετά χαράς, διά νά λυτρώ-
νουσι τήν ζωήν ή τήν χιμήν τους. ΕΙς τοϋτο άκομί περιοφα-
λίζεχαι τό, νά δίδη λόγον τινάς είς χόν πλησίον τον, διά κάν
25 Α ν κίνδυνον όποϋ στέκεται Απάνω του ή τής ζωής, ή τής
χιμής του, xai δέν χό ήξεύρει· μά μέ χοιοϋχον τρόπον, Aon
Ανάμεσα είς τοιαϋτα πρόσωπα νά μή γεννηθοϋσιν ίχβραις, καί
κίνδυνοι χειρότεροι.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς . να'.
30 Ποϊον είναι τό τέταρτον ίργον τής πνευματικής έλεη-
μοούνης ;
9. Ματ. 25 [Ματθ. μ ’, μ '. Ο, - λ'. Κ) (Mat. 25, 25 Τ).
2 too om. D I τόν] τ& Ν ρβ marg., Κ In text ||5 μέ τόν] μβτ4 D

ώφβλοΟοι) καί om. ONDK || 9 *π?,ρ· ONK || 10, 19 fl 24 xţv ON || 21
βοηθοΟβι ONK, dar <f. βοηθηθοΟοι» N pe marg., p · car· K In notft nfl
o adm ite, traducând τρόπον v i βοηθοβοι, rationem auxilii.
0 Ρ Θ 0 Λ 0 Β 0 2 Ο Μ Ο Α ΟΠ Α . Β '. «β'-νγ*.
127
Ά π ό χρ ι ο ι ς .
Ν ά παραχαλή τινάς τόν &eâvi διά τόν πλησίον του. Τοϋ·
το τό ίργον τής φιλανθρωπίας έπίχειται πρώτον είς τούς πνευ
ματικούς, xal πρεοβυτέρονς τής έχκληαίας, buna καί είς τούς
κοσμικούς· διά τό όποιον εϊπαμεν πλαχύτερον είς χό ίχτον έκ- $
κληοιαοχικόν πρόσταγμα.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς νβ'.
Ποϊον είναι το πέμπτον ίργον της κατά πνεϋμα ευ-
οπλαγχνίας;
Να παρηγορρ, τινάς τόν λυπημένον. Τοϋτο χό ίργον χής .4
9
έλεημοσύνης διά χοΰτο γίνεται, διά νά μήν κάμωμεν κάν ίνα

νά βαρεθή xal νά πειραγβή είς ήμάς, μήτε νά τοϋ δώοωμεν
Αφορμήν νά λυπηθβ, χατά τόν άπόστολον όποϋ λέγει· ε I δ υν α
τό ν, τό έ ξ ύ μ ών, μ ε τ ά π ά ν τ ω ν άνθ ρ ώ π ω ν είρη- 15
ν ε ύ ο ν τ ε ς* μ ή έ α υ τ ο ύ ς έκδ ικοϋντες, &γ α π η τ ο ί '
άλλα δ ό τ ε τ ό π ο ν τ fj όργή· γ έγ ρ α π τ α ι γ ά ρ · ί μ ο I
έκδ ί χ η α ις, έ γ ώ ά ν τ α π οδ ώ ο ω , λέγει Κ ύ ρ ι ο ς .
Καί τοϋτο πρέπει τότε νά λέγεται, όπόζαν τινάς είναι βαρυνό-
μενος άπό μεγάλα αμαρτήματα, ή πολλά άζωστος, ή άπό ϋλι- 20
ψιν xal συμφοράν μεγάλην πιέζεται· τούς χοιούτους Ανθρώ
πους χρεωσχοϋμεν νά παρηγοροϋμεν.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς νγ'.
Ποϊον είναι τό ίχτον ίργον χής πνευματικής έλεημοσύνης;
*Α π ό χ ρ ι ο ι ς . 29
Νά ύποφέρωμεν τάς ύβρεις μέ υπομονήν. Τοϋτο τό ίρ f. 107
γον τής έλεημοσύνης γίνεται, Λ αν μέλλωμεν νά πόθωμεν τίποτε
διά τόν Χριστόν. Τότε χρεωσχοϋμεν νά τό κάμωμεν μέ υπο
μονήν χαίροντβς" έπειδή ά Κύριος ήμών *Ιησοϋς Χριστός, με-
γαλήτεραιςύβρειςίπαθεδι* ήμάς, χατά τάείρημένα· δτι Χ ρ ι στ ός 30
14. Τα». 12,18 [Ν non · omiiit numeros », ν, Κ] ||30. 1 Πβτρ. 2, 21. 5
3 iWKSitat Μ IJ 11 ποιρηγβρΛ ΟΝΟ || 12 κφν ΟΝ ||14*15 β»ι»ν«χόν

Μ: am desfăcut acest cuvânt pentru motivul arătat la p. 97 In notfi.
Pentru acelaşi motiv am desfăcut cuvintele următoare: p. 115 r. 9— 10?
iv n ţ p. 116 r.5 : βΐ-ηνος, ρ. 118 ir. 21: Ivim , p. 121 r. 19: οδμή. N'am
desfăcut pe imxowxb (p. 115 r. 11, p. 116 r. 28) fiindcă avea acoladă de-
desupt tn M |( 15-16 β!ρην»6οτ*ς D li 29—30 μ*γαληιίρ«ς d.
128 ΟΡβΟΛΟΖΟΣ Ο Μ Ο Λ ΟΓΙΑ. Β 1. νγ’— νς*;
£ π α θ εν υ π έ ρ ή μ ώ ν , ή μ ϊ ν ύ π ο λ ι μ π ά ν ω ν ύπο-
γ ρ α μ μ ό ν Ι ν α έ π α χ α λ ο ν θ ή ση χ ε το ϊς ϊχνεοιν
α ύ τ ο ν . “Επειτα δέν πρέτιει νά έπιθυμοϋμεν κακά είς
έκείνονς όποϋ μας έπηρεάζουαι xai τυραννοϋοι, μήτε νά
5 άνταποδίδωμεν χαχόν άντί χαχοΰ, χατά τόν λέγοντα άπόστολον
μ η δ έ ν I χ α χ ό ν α ν τ ί χ α χ ο ν ά π ο δ ι δ ό ν τ ες. Μάλιστα
όπόταν πάαχωμεν τΐ αδίκως, πρέπει νά ενλογοϋμεν τόν θεόν,
xai νά τόν παραχαλοϋμεν νά σνγχωρήοη τών έχθρών μας.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς νδ'.
10 Ποϊον είναι χό έβδομον ίργον τής πνευματικής έλεη-
μοούνης;
*Λίχ ό κ ρ ιο ις.
Νά σνγχωροϋμεν χά οφάλματα όποϋ σφάλλονσιν είς ή-
μάς οί άλλοι. Τοϋτο τό ίργον της έλεημοσύνης, τότε τό άπο-
15 λαύομκν, όπόταν άφήνομεν τών έχθρών μας τάς άδικίας όποϋ
μας χάνονσιν, δ,τι λογής χαι Λν είναι· μάλιοχα καί μέ τήν εΐ-
ρημένην προσευχήν xai χήν ανγχώρηοιν χοϋ βλάφανχός μας.
Καί ή τοιαύχη άφεσις πρέπει νά γίνεχαι δχι μόνον χαθ* ημέ
ραν μία» φοράν, άλλα χαΒ' ήμέραν έβδομηχονχάχις επτά" χα-
20 θώς ό Σωχήρ ήμών έδίδαξε χόν Πέτρον έρωχήσανχα, είπών ού
λ έ γ ω αοι έ ω ς έ π χ ά κ ι ς , άλλ* έ ω ς έ β δ ο μ η χ σ ν τ ά ·
χ ις i n τά.
Έ ρ ώ χ η σ ις νβ\
Ποιος είναι ό έκτος μακαρισμός ;
(5 Άπόκρισις.
Μ ά κ ά ρ ι ο ι o l κ α θ α ρ ο ί τfj χα ρ δ ί ς . , δχι α ύ χ ο ΐ
χό ν θ ε ό ν δ φ ον χαι.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς νς\
Τί διδάσκει ό μακαρισμός ούτος;
0 *Α π ό κ ρ ι σ ι ς ,
/. 108 Είς τόν μακαρισμόν τοϋτον ή σωφροσύνη έπαινεΧχαι· διαχΐ
6. *Ρο>. 12, 17 [·' Π ·«. γ*.·*. κ , om. OND) (Ron. 12, IT; 1 Petr.
3, 9 T) || 20-21. Ματ. IS, 22 (om. ON).
1 « « I (ante Ιπβθβν) add. D || 4 μάς DK ||7 πάσχωμέν tt K || 17 xecl]

«te. N pe marg., 1C In notă nu o accept! | μάς t
0 * · 0 Α 0 * 0 ϊ ΟΜΟΛΟΓΙΑ, f t . νς' -νί'. 129
οποίος ΰέλει νά Idfj τόν Θεόν, χρειάζεται νά είναι σώφρων,

τόσον είς τό οώμα, δσον και είς τήν ψυχήν είς δλονς τον τούς
λογισμούς. 3Επειδή οί λογισμοί οI άχάθαρτοι μοΧύνοναι τήν εΐ-
κόνα τον Θεοϋ, και από τήν ψυχήν διώχνονσι τήν παρουσίαν
τής &είας χάριτος. 5
Έ ρ ώ τ η σ ι ς νζ\
Ποιος είναι ό Ιβδομος μακαρισμός ;
Ά π ό κρ ιαι ς.
Μ α κ ά ρ ι ο ι οί ε ίρηνοποι οί, δτι α ύτ ol v i o i
Θ ε ο ϋ κλη θή ο ο ν τ α ι . ţO p. 4
Έ ρ ώ τ η σ ι ς νη'.
Τί διδάσκει ό μακαρισμός ούτος;
’Ά π ό κ ρ ι σ ι ς .
Πώς έκεϊνοι πρώτον πέρνουσι τήν χάριν τής τοιαύτης
μακαριότητος, ol όποιοι προσφέρουσιν άναιμάκτους Ουσίας is
καθ' έκάστην πρός τόν Θεόν, μέ προοβυχαις καί νηστείαις, διά
ταϊς ίχθραις όποϋ είναι άνάμεσα Ανθρώπων καί Θεοϋ, xai Ιλα-
οκόμενοι τήν οργήν του τήν δικαίαν, καταλλάττουοι τήν χάριν
τον μέ τούς άμαρτήααντας. Δεύτερον, εκείνοι όποϋ μέ τήν φρό-
νιμην καί Αρμόδιόν τονς μεσιτείαν, σικώνουσιν έκ μέσον τάς 20
διχοστασίας καί ίχθρας, όποϋ ίχονσιν οί άνθρωποι πρός άλα
λους* και έσμίγουσιν αυτούς μέ άγάπην, κάνοντές τονς φίλους
άηό έχθρονς. Τρίτον, έκεΧνοι όποϋ μέ ταϊς βουλαϊς τονς ίμπο-
δίζονοι ταις άφορμαϊς τών πολέμων, άναμέσον τών βασιλέων
και ηγεμόνων, διά νά μή γίνουνται αίματοχνσίαις χαί φόνοι. 25
Έ ρ ώ τ η ο ι ς νθ\
Ποιος είναι ό όγδοος μακαρισμός;
Ά π ό κ ρ ι σ ις.
Μ α κ ά ρ ι ο ι ο ί δ ε δ ί ω γ μ έ ν ο ι iv εκ εν δίκαιο-
ο ύ νη ς, δτι α ύ τ ών έότιν ή β α σι λ ε ί α τών ο ύ ρ α νών . 30 ο. 5
2 ψυχήν'] καί add. ONDK |j 19— 20 φρονίμψ Κ || 22 έομίνοικην

ΟΝΚ, aopiunt (C. Ο. ed. Malvy (Paris 1927), p. 93). ·#ημμ#αμτ* (ed. slavoni.
Moscova 1743, p. 229), vertrageo (Fritchius In ed. Hofmaon, Breslau
1751, p . 268) I χοίμοντές ONDK || 23 μβ ΝΚ ||24 τΑς άφορμάς D |Ανάμβοον
ONK || 25 μήν ONDK |γίνωνχβι D j αιματοχυσία: ONDK || 30 laxly ONDK.
9
130 ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Β*. Γ — βτ*·
* Ε ρ ώ ΐ η 9 ις ξ'.
Τί διδάσκει ό μακαρισμός ούτος ; *·<-.
/. ιο9 Άπόκρισις.
Πως 6 μακαρισμός ούτος είναι έκείνων όπου όμιλονοι
5 φ αλήθειαν κατηγορονντες τάς κακίας καϊ πονηριάς τών
σφαλλόντων, άπό τό όποιον, τονς έρχεται πολύς φθόνος, ώπτε
όποϋ καϊ άπό την ζωήν στερενοννται πολλαϊς φοραϊς· ώς δ βα
πτιστής Ιωάννης άπό τόν Ήρώόην έπαθεν καϊ άλλοι. ΕΙς τοϋ
το πεοικοατοϋνται δλοι οί διδάσκαλοι τής έκκληοίας· οί κήρυκες
10 τον ευαγγελίαν οί όμολογηtal· ol όποιοι διά τήν διδασκαλίαν
και οωτηριώδη διδαχήν, πολλαϊς φοραϊς πέρνονσιν έχθραις κα\
άχαριστίαις άπό τούς μαθητάς καί άκροατάς τονς.
*Ε ρ ώ τη σ ις ξα .
Ποιος είναι ό έννατος μακαρισμός ;
15 * Άπόκρισις.
Μ α κ ά ρ ι ο ι έ οτ έ δτ αν όν ε ι δ ία ω σ ιν ύ μ ά ς, κα I
δ ιώ ξ ω σι, κ α ι ε ϊ π ω σ ι π ăv π ον η ρόν $ή μ α καθ’ υ
μ ώ ν ψ ευδ ό μ εν ο ι έν εκεν έ μ ον. Χ α ί ρ ε τ ε καί άγ α λ-
λ ι ă ο θε, δτι ό μ ισ θό ς ύ μ ώ ν π ο λ ύ ς έν τ ο ϊ ς ο ύ-
20 0 <*νο1 ς.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ξβ'.
Τί περιέχει δ μακαρισμός ούτος ; ·
Άπόκρισις.
Π ώς τόν μακαρισμόν τοντον άπολανονοιν ol όπόστολοι, οί
25 μάρτυρες, καϊ δλοι δσοι διώκοννται διά τήν δρθόδοξον πίστιν
τήν καθολικήν καί πάσχονσι κατηγορίας, βάσανα, στερεύουν-
ται άπό τά καλά τους, άπό τήν τιμήν τους, καί άπό τά
είσοδήματά τους· διώχνουνται άπό. χώραις· καί τελενταϊον, τούς
χωρίζονσι σκληρά άπό τήν ζωήν τούτην, έκχέοντες τό αίμα αυτών.
30 Έ ρ ώ τ η σ ι ς ξγ'.
Ποϊαν γνώμην πρέπει νά έχωμεν διά τά έργα έκείνα διά
τά όποια τάσσει ό Χριστός τήν μακαριότητα;
7- 8. Ματ. 15. 16 [om D] (Mat. 14, 1-13 I).
6 σφαλμάτων ONDK, dar « f. σφβλλόνταν » N pe marg., K In notă, ci

tin d şi traducerea lui Friechiua (die Siinden) (| 8 irraCe D | Είς K || 11
αωτηριώδην ONK || 16 Aste ONDK || 24 τοβτον] τόν add. D ||26 κατηγορίας,]
(xal) add. Ν, xai add. Κ ||28 διώχνονται D ||29 oxXopf Κ || 31 Ιχομβν ΟΝΚ*
aHokozoi oiioAoru. β*. ξγ·— r. «·.
Ί π όχριοις.
Πρώτον, πώς τά καλά Ιργα είναι τόσον συνδεμένα άλλή-
1α>ς τα», όποϋ όποιος ϋέλει ίχει κυρίως χαί άληβώς μίαν άρε-
χήν, Βχει άκομΐ xai δλαις ταϊς άΜαις- καί όποιος λείπει τελείως
Από τήν μίαν τών άρετών, είναι στερημένος xai άπό ταϊς lot- 5
%αις όλαις. Δεύτερον, οϋτω πρέπει νά λογιάζωμεν διά τά âya-
0ά έργα όποϋ έΐπαμεν πώς όποιοι τά κάνουσιν, όχι μόνον ϋέ-
Χουοιν Απολαύοειν τήν iv ούρανοϊς αΙώνιον μακαριότητα' άλλα
καί βίς τόν κόσμον τούτον, τά πρόσκαιρα άγαθά άπολανοντες μέ
τήν ινδοκίαν τοϋ θεοϋ, ίχουοι καί Ιδώ μακαριότητα, κατά τούς ΙΟ
λόγους τοϋ Χριοτοΰ όποϋ εϊπεν καί πας δ ς άφήκεν ο I- . 4
χίας, ή Αδελφούς, ή πα τ έ ρ α ή μητέρα, ή γυ-
ν α ϊ χα ή τ έ κ ν α ή Αγρούς iv εκ εν χοϋ όν ό μ α
χό ς μ ου , &χατ όνταπλαο ίονα λήψεται, κ α ί ζ ωήν
α ι ώ ν ι ο ν κληρονομήσει . Καί άλλαχοΰ* ού δ ε ίς 6- 15
οχ ιν ός ά φ ή κ ε ν ο Ιχ ίαν, ή Αδελφούς, ή Αδ ελφάς
ή π α τ έ ρ α , ή μ ητέρα, ή γυναϊχα ή τέκνα ή Ar
γ ρ ο ύ ς, i v ex ev Ι μ ο ϋ xal το ϋ εύαγγ ελίου, έ αν μ ή
λάβγι έχατοντ α π λ α ο ί ο ν α ν ϋ ν iv τ ώ κα ι ρώ rotî-
χφ, ο Ι κ ί α ς , κ α ί Αδελφούς, κ α ί άδελφάς, xal μη- 20
τέ ρα ς, κ α ί τέκνα, καί άχρούς μετά δι ω γ μ ών ,
xal iv τφ α ΐ ώ ν ι χώ Ιρ χο μέν φ ζωήν αΙώνιον.
Τέλος τοδ διοτέροο μέρους.
Τ ΡΙΤ ΟΝ ΜΕΡΟΣ f. 110

τ1)ς έρθοδόξο υ ο μ ο λ ο γ ί α ς 25
τ ^ ς άνατολι χης έχχλησίας.
Έ ώ τη ο ι ς α'.
ΤΙ περιέχει τό τρίτον μέρος τής όρθοδόξον όμολογίας,*
Άπόχριοις.
Τό τρίτον μέρος τής όρΟοδόξου όμολογίας διαλαμβάνει, 30 5
περί τής είς θεόν xal τόν πλησίον Αγάπης' τήν όποϊαν περιέχει
11. Ματ. 19, 27 [Ματθ. ιθ\χθ'. ONDK) (M âl. 19,29 Τ) ||15. Μ4Ρ· 10,29.
2— 3 συνδβδβμίνα Λλλήλων D || 7 χάμουοιν ONDK |) 12 Α9·λφο&ς] ţ
Λδβλφίς add. ONDK || 23 τέλος τοβ 8·οτΑρου μέρους om Κ.
1 32 ofeoAO SoS 01Ι0Α0ΠΑ. r . ■ —r
1} I t is δεκάλογος' τήν όποϊαν ( δεκάλογον) 6 Κύριος ήμών */η. 1

οοϋς Χριστός έβεβαίωοεν εις τάν νέον νόμον, nai ζελειότερον J. ]
δίδαξε, διά ι ό όποϊον λέγει' δς έ ά ν οδν λύσ β μίαν τφ» ι
έντολώ ν τ ο ύ τ ω ν τών έ Ια χ ί at to ν, na I διδάξτ) οβ.
5 γ ω τ ούς Ανθρώπους, i λάχιστος κληβήσεται l v I
τ fj β αο ι λε ία τ ών ο ύ ρ αν ώ ν δς δ* Αν πο ιήαη χ«[ ■
διδάξγι, οΰτος μ έ γ α ς κληθήσεται έν τ ff βαο ι λκ ( λ
χώ ν ουρανών.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς β1.
10 Διά νά άταχρίνωμεν τάς ϋεΐας έντολάς ταύτας, τί χρεία-
ζόμεοθαν;
Άπόκρισις.
Πρέπει νά προλάβωμεν τοϋτο, πώς Από τάς έντολάς τοϋ
θεοϋ, Αλλαις ηροοτάοοουοι νά χάνωμ εν τό χαλόν χαί ΰλ.λαις
13 χωλύουοιν Από τό νά χάνωμεν τό χαχόν. Διά τοϋτο δηοιος ϋέ-
λει νά κατανόησή τάς έντολάς ταύτας, πρέπει νά γνωρίση πρώ
τον ποϊον είναι τό άγαθόν, χαί ποϊον τό χαχόν. Καί άγαθόν
μέν χυρίως είναι ή Αρετή’ χαχόν δέ χυρίως ή Αμαρτία. Διά
τοϋτο πρώτον πρέπει νά όμιλήοωμεν περί Αρετών χαί παχιών,
20 έπειτα περί τών δέχα ένχολών τοϋ Κυρίου χαί θεοϋ ήμών.
/. I l l Έ ρ ώ τ η ο ι ς γ'.
Τίνα γνώμην πρέπει νά Ιχωμεν διά ταϊς χρισζιανιχαϊς ά-
ρεταϊς, διά τά χαλά εϊτουν έργα ;
*Α π ό κ ρ ι α ις.
IS Τά άγαθά έργα, ijtovv ή χριστιανική Αρετή, είναι ένας
καρπός όποϋ γινν&ται άπό τήν πίοτιν, ώς Από άγαθόν δέιδρον,
χατά τό γεγραμμένον Από τών καρπών αύτ ών, έπ ιγνώ-
οεοθε αύχούς" χαί Α/λαχρϋ· έν τ ο ύ τ φ γνώοονται
πόντε ς, δτι έ μ ο ί μα θητα ί έοτέ, έάν Αγάπην l·
10 χηιε έν άλλήλοι ς" καί ό*Ιωάννης· έν το ύ τ φ γινώ·
οχο μ tv δ ci έγν ώ.κ α μ ev α ύ τόν, έάν τάς έντ ολάς
3. Mat. 9, If || 27. Μ
en. 7, 16 || 28. Ί * . 13, 38 || 30. I *lu>, 2, 3.
1 (Ι·Μίλογ«ν) om. K ieriiod la notă; «RepetHio moleeta aft, qw®'

<Juam (acta etiam a Friaebio.· || S3 προ\έΐ*ρ*ν) «ρ&βάλίομβν OND, dar
« an «ρβλάββμβν» N pa marg., de node K în text || 22 — 23 Apetetţ o ».
K || 23 %\wn Stă t i vueXk Ιργβ; ONDK || 29 μηθητβΐ le t· ONDK.
ΟΡΘΟΔΟΖΟΖ ΟΜΟΛΟΓΙΑ, Γ. γ’-ς*.
α ύ τ ο ϋ τ η ρ ώ μ ε ν. Πλήν διά νά mxaldfln καθ' Ινας εύκολώ-

χερον τί είναι ή χριστιανική Αρετή, λέγομεν δχι τά âyaOâ Ιρ-
γα, e/vai 1} πλήρωσις των έ νταλών τοΰ Θεοϋ, τάς όηοίας τε
λειώνει τινάς προΟύμως μέ τήν ϋεΐαν βοήθειαν, χαί συνδρομήν
χής Ανθρώπινης διανοίας, μέ χήν Ιδίαν τον ϋέληοιν όποϋ γεννά- j
ται άπο τήΐ πρός Θεόν, χαί χόν πλησίον Αγάπης’ δταν δέν ίμ-
ποδίζειαι άπό χΑν ίνα πράγμα όποϋ νά είναι κυρίως έμπόδιον.
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς δ'.
Ά π ό ταϊς χριατιανικαΐς άρεταϊς, ποίαις είναι al πλέον
Αναγκαϊαι ; 10 ^
'indxfioi;,
4 / ηλέον άναγκαϊαι, χωρίς ταϊς ' δποίαις ούδένας ήμπορεϊ
χαθό/ου νά otoBf[, eZrat a l τρεϊς αύταί" ή πίοτις, ή έλπϊς, xal
ή Αγάπη" ταϊς όποίαις Αναφέρει Λ Απόστολος δταν λέγει· ν υ ν ί
δ έ μ έ ν ε ι , π ί ο τ ι ς , έ λ π ϊ ς , Α γ ά π η " τ ά τ ρ ί α τ α ϋ τ α , 15
μ ε ί ζ ω ν δ έ τ ο ύ τ ω ν ή Α γ ά π η . Καί περί μέν τών προ-
τέρων δύο Αρετών, τής πίστεως δηλαδή xal τής ίλπίδος, είς τά
ηρώτα δύο μέρη τής όρθοδόξον όμολογίας, Ικανώς χατά τήν
ήμετέραν πρόθεοιν ίδιδάξαμεν. Περί δέ χής Αγάπης ϋ έ ’λομεν εΐ-
πεϊν έν τφ παρύντι ( δε ίου Πνεύματος φωτίζοντας) δταν ϋέ- 20
λωμεν χάμειν τούς λόγους περί τών έντολών τοΰ θεοϋ.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ε.
Ά πό τάς γενικός χαί έξαιρέτους ταύτας τρεϊς Αρεχάς,
ποϊαι Αλλαι γεννοϋνται /
Ά πόχριοις. 2i 1.112
Α Ι τρεϊς αύται, ή προσευχή, ή νηστεία, χαί ή έλεημο-
σύνη· αί όποϊαι Αναβλαοτάνρνοαι έχ πίστεως, διά τής έλπίδος,
έν τfl Αγάπη γίνονται πρός θεόν εύπρόοδεχτοι.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ς. 5
Τί είναι ή προσευχή; 30
14 -15. 1 Κορ. 13, 13,
I ΧΛΧοΛά&ηΟΝΟ || 2 "AOND || 5 Ηληκν Μ (| 7 ΟΝ || 10 şi

13 ίναγχαίαις ONDK || 24 γβννβίντβι. ΟΌ.
134 ΟΡβΟΑΟΙΟΖ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ'. ς'—η’.
Ά π ό χ ρ ι σ ις.
Περί τής προσευχής ίκανώς έδιδάξαμεν είς τό δεύτερον
μέρος τής όρθοδόξου όμολογίας.
Έρώτηοι ς ζ .
5 Τί πράγμα είναι ή νηστεία ;
* Α π ό κ ριοις.
'Η νηοτεία (λογιζομένη κατά τάς χριστιανικός άρετάς)
είναι μία έγχράτεια άπό δλα τά φαγητά, ή άπό χάποια, did
τινα άοθένειαν, όμοίως xal άπό τά ποτά, χαϊ άπό δλα id
10 πράγματα τοϋ κόσμον, καί άπό δλαις ταϊς ίπιθυμίαις ταϊς χα-
χαϊς, διά νά ήμπορή ό χριστιανός νά κάνη τήν προσευχήν.του
μέ τρόπον εύκολώτερον, xal νά Ιλάηχεται τόν Θεόν· άχομΐ did
νά νεχρώνη τάς τής οαρχός έπιθυμίας, xal νά άποδέχεται τήν
χάριν τοϋ θεοϋ. Διά τήν όποϊαν νηοτείαν ή άγια Γραφή Ava
ls φέρει λέγονσα· iv παν t l ουνι οτώντ ες εαυτούς ώς
θεοϋ δι άκονοι , iv ύπο μονή πολλή, iv Φλίψεσιν,
iv άνάγχαι ς· iv στ ενοχωρί αι ς· iv πληγαϊς, iv
φ υ λακαϊς, iv άκατ αοτ ασ ί α ις, έν κόπο ις, έν ά-
γρνπνί αι ς, i v νηστεί άι ς. Καί είς Λλλον τόπον· οαλπί-
20 οατ ε ο άλπι γ γ ι i v Σ ιών, άγ ι ά σα τ ε νηοτεί αν’ κη
ρύξ ατε &ε ραπε ί αν συν αγ άγετε λαόν. Καϊ χατω·
τέρω· φβϊ σαι Κ ύ ρ ι ε τοϋ λαοϋ σου, κ a I μ ή δως
τήν κλη ρον ο μί αν οου εί ς όνει δος. 9Η νηστεία αϋτη
δταν γίνεται χατά τούς προσήκοντος τρόπους, κάνει μεγάλον
25 Ιλασμόν είς τόν θεόν διά τάς άμαρτίας μας' καθώς Ιγινεν~ είς
τήν πόλιν τών Νινενιτών. Περί αύτής εΐρηται πλατύτερον είς τάς
έντολάς τής ίχκληοίας.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς η\
Ποοαχώς είναι ή νηοτεία ;
113 jo 'Axdttftait.
Έ νηστεία είναι διττή· άλλη όποϋ είναι συνήθεια νά
15. 2 Sop. 6, 4 Κ 19-20. Ίωήλ 2, 15 || 22. [στιχ. ιζ'. κ].
2 Ιχανβς Μ || 4 ζ'.| Ο || 7 λογιζομένη — Αροτ&ς κ || 13 νοκρ«Μ

ΟΝ Κ 22 Μ ς ΟΝ.
0ΡΘ040102 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . η'-»'. 135
Jrtrat είς κάπ ο ιο υς καιρούς διωριαμένους" ώ ς ăv είναι a l τέσοα-

βζ νηατεϊαι τ ο ϋ καθ' ένός χ ρ ό ν ο ν και τής τετράδος καί τής
παρασκευής' Αλλη ό π ο ϋ κατά συμβεβηκός τυχένει κάν μ ία φο-
0,5>χαί γίνεται διά κάποιαις αΐτίαις όποϋ συμβαίνουοιν είς τινας
tile ις καί χ ώ ρ α ς * τήν όποϊαν παραγγέλλει ά τής έκκληοίας 5
χ φ ιοτώ ς. Κ α ί ή τοιαύνη νηστεία πρέπει νά φυλάττεται διά
Χήν Αφορμήν τούτην, ήγουν διά νά δίδεται ύποταγή είς τήν έκ-
χΐψίαν. Ά κ ο μ ί ή νηστεία είναι άλλη κοινή , καί άλλη Ιδία· κοι
νή είναι έκείνη ό π ο ϋ φυλάττει δλη ή έκκληοία· Ιδία , έκείνη
οτιοϋ κρατεί χΑν μ ία διορισμένη ίπαρχία, ή πόλις, ή χ ώ ρ α μ ε - 10
οική, ή τινάς άνθ ρωπος καθ' έαντόν. Κ αι τοϋτο γίνεται., ή άπ ό
μερικόν τάξιμον ό π ο ϋ τά έκ αμε τινας άφ* έαυτοϋ του, ή xai νά
tov έπρόοταξεν ό πνευματικός του.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς θ\
Τ ί π ρ ά γ μ α είναι ή έλεημοσύνη ; 15
Ά π όκρισις.
Ή έλεημοσύνη είναι h a Iqyov τής εύσπλαγχνίας, όπ οϋ
νά άγαθοεργήση τινάς τήν ψυχήν ή τό κορμίον τινός χρειαζο-
μένου, δέν άποβ λέπωντας τί λογής π ρόσω πο ν είναι εκείνο
όποϋ έχει χρείαν τήν τοιαύτην έλεημοούνην *Η αρετή τούτη 20
είναι άναγκαιοτάτη είς τον χριστιανόν άνθρωπον· καθώς διδάσκει
ή άγια Γραφ ή λέγουσα· έλεη μο σ ύν η γάρ έ κ θανά-
του φ ύεται, κ α ί α ύ τ ή άποκα& αριει πάσαν Αμαρ
τίαν η al ol πο ιοϋντες έλεημοσύνας, κ α ί δ ι~
καιοσύνας, π λ η σθ ή ο ο ν τ α ι ζ ω ή ς . Ral είς τήν νέαν 25
διαθήκην συν ισ τώ σα τήν έλεημοούνην, λέγει ούτω ς· ύπαγε
π ώ λη σόν σ ο υ τά ύ π ά ρ χ ο ν τ α , κ α ί δός π τ ω χ ο ϊς ,
καί έξεις θ ησαυρόν ο ύ ρ α νφ . Κ α ί
έν είς τήν τελεν-
ταίαν χρίοιν τάσσει ό Χριστός νά δώθ(] μεγάλην π λ ερω μή ν είς
τούς έλεήμονας, λ έγ ω ν άμήν λέγω ύ μ ϊ ν, έφ* όσον έτ 30
πο ιήο ατ 8 ivi τούτων τ ών ά δ ε λ φ ώ ν .μ ο υ τών
22. Τω6. 12. 9 || 26 Ματ. 19. 21 || 30. Men. 25. 46 [Ματθ. χ·'. μ’.
Κ] (Mat. 25. 40 τ).
3 şi 10 xţv ON II 3—4 « f. μίαν φοράν » Ν pe marg., p(ş φορ& K In

text şi cu citat· in notă || 4 ουμβα(νοοσιν om. D | βΐς λ! || 13 τδν] την
D Κ 19 τΐ ΟΝ.
136 0ΡΘ0Λ0302 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . * ? —tft*.
ε λ ά χ ι σ τ ω ν , i μ ο I έ π ο ι ή ο α τ ε ' τ ό τ ε έ ρ εϊ- δ ε ϋ χ ε 0j
ευλ ογη μένοι τον Π α τ ρ ό ς μ ον, χλη ρ ο ν ο μ ή ο at*
τήν ήτ ο ιμ α ο μ ένη ν ύ μ ϊν β α σ ιλε ίαν από xar+
βολής κόσμον. 'Η έλεημοσύνη μ ε τ ά νηστείας χάνει χψ
5 ττροαενχήν π ρ ό ς Θ εό ν εν π ρ ό σ δ ε κ τ ο ν ώ σ τ ε ν ά τήν ύ π α κ ο ύη , χα.
θ ώ ς είπ εν ό άγγελος π ρ ό ς τόν Κ ορ ν ή λ ιο ν a I π ρ ο ο εν χα ΐ
οον x ai a i έλ εη μ ο σ ύ ν α ί οον ά ν έ β η σ α ν ε ί ς μ ν η.
μ ό σ ν ν ον έν ώ π ι ο ν τοϋ Θεοϋ. Ε Ις τήν άρετήν τούτην
περιέχονται δλα τ ά έργα τής έλεη μοσύνη ς' διά τ ά όποια έδιόά-
10 ά α μ εν είς τό δεύτερον μ έ ρ ο ς τής όρβοδόξον ταύ τη ς όμολογίας.
,μ *Ε ρ ώ τ η ο ι ς ι .
*Από τάς άρετάς ταύτας, ποίαις άλλαις άκομϊ γεννοϋνται;
Άπόχριοις.
Τέσσαρες άρεται γενικαί' φρόνηοις, δικαιοσύνη, άνδρεία,
15 xai σωφροσύνη.
Έ ρ ώ τ η ο ις ια.
Ποία thou ή χριστιανική φρόνηοις;
Άπόχριοις.
9Η φρόνηοις ή χριστιανική είναι μία φροντίδα xal εΰ·
20 νοια, προμελετημένη καί προλογιασμέγη, διά νά μήν παροξύ-
νωμεν τόν Θεόν, xal τόν πλησίον βίας είς κάν h a μας ίργον
ή λογισμόν. Διά τήν όποϊαν φρόνησιν διδάσκει λέγων ό Κύ
ριος' γίν εσθ ε φ ρ ό ν ι μ ο ι ώ ς ο ί δ φ εις, x a l Ακέραιοι
ώς a l π ε ρ ι σ τ ε ρ ά I τ<) ότίοϊον έρμηνεύων ό &ειος Παύλος
25 My*· β λ έ π ε τ ε ο ϋ ν π ώ ς Α κ ρ ι β ώ ς π ε ριπατεϊτν
μ ή ώ ς ά σ ο φ ο ι , Αλλ9 ώ ς σ οφ ο ί , έ ξ α γ ο ρ α ζ ό μ ενοι
τόν και ρό ν , δτι α ί ή μ έ ρ α ι π ο ν η ρ α ί s l ot ' δ ι ά τοϋ
το μ ή γί νε σθ ε ά φ ρ ο ν ε ς , ά λ λ ά σ ν ν ι έ ν τ ε ς τ ί τό &έ
λη μ α τ ο ϋ Κ ν ρ ί ο ν . *Η τοιαύτη χριστιανική φρόνηοις ϋι-
30 μελιώνεται είς τήν καθαρότητα xal Αδολόιητα τής καρδίας· xal
είς πάσαν κοσμιότητα, καί έπιείχειαν, καί είς πάσαν κρίσιν
1 (ιΜατΟ. κ·'.) στίχ. λβ\ Κ] || 6. Ηρά. 10, 4 || 23. Ματ. 10, 16 |

25. Έ φ ·. 5, 15.
7 ίλβημοσδναι ΟΝΟΚ || 10 δβδτβρον] β-ον' Μ || ΐ6 ι*'.| «'.0 || 19—20

sSvouc] «an πρόνοια,» Ν pe marg., Κ in notă || 20 προλογαβμένη D Igre*
şală de tipar, fiindcă jos (p. SC'.) a cules λογι-) || 21 xţv ON || 31 *««·
xstev ONDK.
0ΡΘ0 Λ020Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ, Γ. ια*—«γ*.
137
iiâ νά μ ψ άπ ατώ μεθ α ά π ό τόν έχΟρόν τής ψυχής μ α ς · χαί άπ έ-

αίνους ό π ο ϋ μ α ς έπηρεάζουσιν.
Έ ρώτη οις ιβ'.
^ > Τ ί π ρ ά γ μ α είναι ή δικαιοσύνη ;
Ά πόκρισις. ς
Ή δικαιοσύνη είναι μ ία Αρετή όπ οϋ διαμερίζει καθ' Ινός
ţxttvo ό π ο ϋ τοϋ π ρ ίπ : ι και φνλάττει τό ίδιον τον, χωρίς νά
βΐέπη π ρ ό σ ω π α · δχι μόνον είς τάς ύποθέσεις τοϋ πλούτου, Αλλά
xai τής τιμής, x a i τ ώ ν Α ξιωμάτων. Ή δέ χριστιανική δικαιο-
ούνη, δχι μόνον Ανταποδίδει καλόν Αντί καλοϋ· Αλλά μήτε συγ- ίο . 4
χίορήί ν ά έπιΟ νμοϋμεν κακόν, είς έχεϊνον όποϋ μα ς έκαμε κα
κόν κατά τήν διδασκαλίαν τοϋ Αποστόλου, λέγον ιος· μ η δ ε ν I
χακόν άν τ I κακοϋ ά π ο δ ιδ ό ν τ ες, π ρ ο ν ο ο ύ μ ενο ι
χαλά έν ώ π ι σ ν π ά ν τ ω ν Αν θ ρ ώ π ω ν . Κ ατά τήν δικαιοσύ
νην αύτήν λέγει |δ ίδιος άπόστολο;· ά π ό δ ο τ ε ο ύ ν π α σ ι τ ά ς is f II5
όφειλά τω τ ό ν φ ό ρ ον, τόν φόρον τ ω τό τέλος,
ιό τ έ λ ο ς * τ ω τόν φόβον, τόν φ όβ ον · τ φ τήν τ ι-
μήν, τήν τ ιμήν. Μ η δεν I μ η δέν ό φ ε ί λ ε τ ε, ε ΐ μή
τό άγ α π α ν ά λ λή λ ο ν ς · ό γ ά ρ Α γ α π ώ ν τόν έτερον,
νόμ ο ν π ε π λή ρ ω χ εν. 20
Έ ρ ώ τ η ο ις ιγ .
Τ ά χ α οί προεστώτες καί οί κριταί , άμαρτάνουσιν είς τήν
δικαιοσύνην δταν τιμωροϋοι τούς πταίοτας κατά τά σφάλ
ματά τους ;
Ά πόκρισις. 25
Δ έ ν ά μ α ρ τ ά ν ο ν α ιν έπειδή δέν είναι έξουσία , π α ρ ά μόνον άπ ό
τόν Θ εόν , κ αθ ώ ς λέγει ό Π αύλ ος' x a i ο I άρχοντες ούκ
είσΐ φ ό β ο ς τ ω ν άγ αθών έ ρ γ ω ν , άλ Αά τών κακών.
Θέλεις δέ μή φ ο β εϊοθ αι τήν έξ ον σ ίαν ; τό
12. *Ρωμ. 12, 17 || 15. ’Ρωμ. 13, 7 || 27. *Ρωμ. 13, 1 (Τι-μ. ιγ* γ*.
DK (Rom. 13, 1 (parafrazat) ţi 3 Τ).
2 μβς DK II 10 χαλοΟ] χαχοΟ ONDK (C. Ο. ed. Malvy (Paris 1927),

p. 100: bono ; ed. slavoni (Moscova 1743), p. 243: b a a ; Frischiu» (ed.
Hofmann), p. 284: das Bose) || 11 Ixopsv ONDK (M are un punct deasu
pra lui μ) II 15 αύτήν] « τούτην * Ν pe marg., de unde K In text cu expli
caţie in notă II 19 Λγαχφν ONDK || 20 πβπλήρωχ* D || *23 τιμωρώαι D || 29
igouotciv. D.
138 0ΡΘ0Δ020Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . ιτ'-«·*.
ά γ α θ ό ν π ο ί ε ι, κ α ί έ ξ ε ι ς έ π α ι ν ο ν έ ξ α ύ τ ή ς ' β ·ο |
γάρ διά χ ονός Ι ο χί οοι ε Ι ς τ ό Αγαθόν, *Ε ά ν di
χό χ α χ ό ν π ο ι ή ς , φ ο β ο ϋ · ού γάρ εΐκή τήν μάχαι·
ραν φ ο ρ εϊ· θεον γάρ διάκονός έ οχ ιν, δκδιχος
5 είς ό ρ γ ή ν , χ ώ χό χ α χ ό ν π ρ ά ο σ ο ν xt.
Έ ρώχη ο ις ιό".
Τ ί π ρ άγ μα είναι ή σ ω φ ρ ο σ ύ ν η ;
Άπόκρισις.
*Ε σωφροσύνη είναι μία μεχριόχης, όποϋ φυλάγει τινάς
0 είς χό φαγηχόν xai πιοχόν, xai δνδνμά τον, xai άκομί είς τά
λόγιά τον, xai είς δλα τον τά δργα, μέ χό μέσον τής όποιος
διαλέγει μai δ,τι είναι πρεπούμενόν τον, χ α τ ά χόν άπόοχοΐον
όποϋ λέγει· ώ ς έ ν ή μ έ ρ φ εύ ο χ η μ ό ν ω ς περιπατή
σω με ν μή κώμ οις καί μέθ αις· μή κ ο ί χ α ι ς καί
5 άοελγ είαις, μ ή δριδ ι, κ α ί ζήΧφ· όμοίως καί άλλαχοϋ·
π ά ν τ α εύσχη μ ό ν ως , μa i πα τά τάξιν γ ιν έοθω.
Έ ρ ώ χ η ο ι ς ιε\
Τί πράγμα είναι ή Ανδρεία ;
Ά ι ι όκριο ι ς.
0 Ή Ανδρεία, λογιζομένη ώς χριστιανική Αρετή, είναι μία
οχαθερόχης χοϋ νοός, όποϋ ίχει χινάς πρός τήν ίνόχληοιν τών
/. 116 πειρασμών Απάντων, όποϋ πάσχει I άπό τόν όρατόν ή Αόρατον
έχβρόν διά τόν Χριστόν τήν όποϊαν σταθερότητα, έρμηνεύων ό
Απόστολος, λέγει οϋχως· τις ή μ ά ς χω ρ ί σε ι ά π ό τής Α-
IS γάπης τοβ Χ ρ ι ο τ ο ϋ ; ύλί ψι ς ; ή σ τ ε νο χώρ ι α , ή
δ ιω γ μ ό ς , ή λιμό ς, ή γνμ ν ό τ ης , ή κ ίν δυν ος, ή μ ά-
χαι ρα ; καί κατωτέρω· π έ π ε ι σ μ α ι δτι ο ϋ τε θάνα
τος, οϋτε ζωή, ο ϋ τ ε άγγελοι, οϋτε άρ χαί, ού
τε δυν άμ εις, ο ϋ τε ένεστώτα, ο ϋ τ ε μέλλον τα* οϋ-
ΙΟ τε ϋ ψω μ α , ο ϋτ ε β άθο ς· οϋχ ε τΙς χτ ίο ις έτέρα, δυ-
νήσεχαι ή μάς χ ω ρ ί σ α ι άπό τής Α γ ά π η ς τοΰ
θ εοϋ, τής έν Χ ρ ι σ τ ώ ’Ιη σ ο ύ , τφ Κ υ ρ ί φ ήμών.
13. *Ρ®μ. 13, 13 II 16. 1 Κορ. 14. 40 || 24. Ύωμ. 8. 39 || 27 οτιχ.

38 (βχίχφ λη*. ONDK].
2 έβτι Κ II 24 άπόοτολος] ΠαΟλος ONDK || 85 βτβνβχωρϊα —xtviuvoţ

om. punctele de Întrebare după fiecare ON || 30 τις ONK, οΟτέ τις O.
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . ιι'-ιη*. 139
jjegl τών τοιούτων άρεχών έδιδάξαμεν, δταν όμιλούσαμεν τιερι

φ ν χαρισμάτων τοϋ άγιου Πνεύματος , χαι τών άλλων Αρετών.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ις.
ΤΙ πράγμα νά είναι τό άμάρτημα ;
Τό άμάρτημα δέν Βχει ϋηαρζιν καθ' έαντό, διατί δέν εί
ναι χτίσμα τοϋ Θεον. Διά τοϋτο δέν ήμπορεϊ νά ίρμηνευθί)
xl νά είναι. Μέ δλον τοϋτο δυναχόν είναι νά είποϋμεν, πώς
elvat μία δέΐηοις Αχαλίνωτος τοϋ άιθρώπου καί τοϋ διαβό- 4
. Ιου, f) καθώς λέγει ή Αγία Γραφή’ ή Α μ α ρ τ ί α έ στ tv 10
ή Α ν ο μ ί α ’ ήγουν η Αμαρτία είναι παράβαοις τοϋ νόμου
τοϋ Θεοϋ· χαί ή ηαράβαοις αϋχη είν.αι χυρίως μία έναν-
τίωοις όποϋ έναντιώνεται είς τήν δέληοιν τοϋ Θεοϋ, προοερ-
χομένη Από τόν λογισμόν xai And τήν Ιδίαν προαίρεοιν τοϋ
παραβάτου' Από τήν όποϊαν Ιναντίωοιν γεννάται ό ϋάνατος, 15
χαί πάσα ΰεϊχή όργή, ώς λέγει ή Γραφή' ή έ π ι θ υ μ ί α
ο υ λ λ α β ο ϋ ο α τ ί χ τ ε ι Α μ α ρ τ ί α ν , ή δέ Α μ α ρ τ ί α
ά π ο τελεο θεϊοα ά π ο χ ύ ε ι δ ά ν α τ ον.
Έρώτηοις ιζ'. ·
ΒΙς πόσα διαιρείται ή Αμαρτία; 20
Άπόκρισις.
Κατά τήν Αγίαν Γραφήν , Αλλη Αμαρτία είναι πρός θά
νατον, χαί Αλλη δχι πρός θάνατον. Διά τοϋτο Αλλα Αμαρ
τήματα είναι δανάσιμα, xai Αλλα ού άανάοιμα.
Έ ρ ώ τ η σ ις ιη'. 25 /. in
Τ ί είναι τό δανάοιμον Αμάρτημα ;
Άπόκρισις.
Θανάοιμον Αμάρτημα είναι, όπόταν ή Αταχτος έπιθυμία
τοΰ Ανθρώπου δέλει χάμει τίποτες ίργον όποϋ νά τό έμπο-
δίζη φανερά ή έντολή τοϋ Θεοϋ' ή νά μήν δέλει νά χάμχι 30 5
αύτοθελώς χαί αύτοπροαιρέτως, έχείνο όποϋ προστάοοει ό Θεός.
10. 1 Ί ω . 3. 4 || 16. Ί α * . 1, 15 || 23. 1 Ί ω . 5, 16 [om. ONDK].
4 ν ά om . ONOK || 13— 14 προιρχομένη D, π ρ ο * ρ χ < ο μ έ ν η > N pe

do u n d e K lo te x t «I eu oota « reepui vulg. κροοβρχ.» || 30 φα-
m a rg .,
νβρΑ ONDK.
στσυβοβοί vauauiiA. r · af
Ά π ό τό όετοΐον π ράγμα , ψύγεται ή πρός Θεόν καί χόν πλψ

οίον άγ άη ψ xai ή τοιαντη έπιΟυμία τόν Λνθρωηοψ
άπό rift χάριν τοϋ θεοί?, n a i φόνευει τον, Αφ* ού πληρωθή μΐ
χό Ιργον. Δ ιά τοΰτο xai θανάοιμον έμάθαμεν νά χό λέγωμεν,
5 ώ ; λέγει ό απόστολος τ ά γ ά ρ ό ψ ώ ν ι α χ ή ς ά μ α ρ τ (ας
ϋ ά ν α τ ο ς. Μ ά ή ονγχατάθεοις μάχη όποϋ θέλει Αηοφαοίοει
τινάς νά τελειώοη τήν άμαρτίαν, χρανματίζει τήν ψνχήν, μά
δέν τήν â a t αχώνει τελείως.
’ Ε ρ ώ τ η ο ι ς ιθ\
10 ΕΙς πόοα διαιρείται τό άανάοιμον Αμάρτημα;
Άπόχριοις.
Τό θανάοιμον Αμάρτημα Αλλο είναι προπατορικόν, καI
άλλο είναι προαιρετιχόν.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς χ\
15 77 glvai τό προηατοριχόν Α μάρτημα ;
Ά πό χρ ι οι ς .
Τό προπατορικόν Αμάρτημα , είναι παράβαοις τοΰ θείον
τόμου, όποϋ έδόΟηχεν είς τόν παράδεισον μέαα, τοΰ προπά-
τορος Άδάμ’ δταν έφβέθη πρός αύτ όν άπό δ έ τοϋ ζύ λον
20 τ ο 0 γ ιν ώ ο χ ε ιν χ α Χ ό ν x a l πονηρόν ον φάγεοΟε
A n αύτοϋ' fi ό’ Αν ή μ ί ρ φ φ άγη τe Ai t αύτοϋ, ϋα-
ν ά τ φ ά π ο θ α ν ε ΐ ο θ ε . Τοϋτο τό προπατορικόν Αμάρτημα έ-
διάβηχεν άπό τόν *Α δάμ είς 8λην τήν Αιθρωπίνην φύοιν διατί
όλοι εϊμεοθαν τότε είς τόν *Α δάμ, xai ο ΰ ι ω δι* ένός Άδάμ,
25 διήΜιν είς δλονς έμάς ή άμαριία. Δ ιά τοΰτο xai ονλλαμβανό-
/ 118 μιθα, xal γεννώμεθα μέ τήν] άμαρτ ίαν χαύτην χαθώς διδάαχιι ή
Αγία Γραφή, ).έγουοα' δ ι* ένός άνΟ ρ ώπ ο υ ή Αμαρτία
είς ιόν χόομον εΐοήλθε, xal δ ι ά τής Αμαρτίας
ό θάναχος , xal ο ϋ τ ω ς είς πάν τ ας Ανθρώπους ό
30 θάναχος διήλθεν, έψ * φ πάντες ή μ α ρ τ ο ν. Τοΰτο χό
προηατοριχόν Αμάρτημα, μέ ούδεμίαν μετάνοιαν είναι δυνατόν
9. 'Ρω. 6, 23 || 19 Γ·ν, 2, 17 || 27. ‘Ρωμ. 5, 12.
3 τ6ν Κ II 4 έμάθιμβν ΟΝΟΚ || 12 fi 13 Αλλον ΟΝΚ || 19 πρδ OND,

πρδς Κ corectat de Weieeenbora || 25 ΑμΑ<) ήμΛς ONDK | Αμαρτήα Μ.
ΟΡβΟΛΟίΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. &. χ'—Λ '. (41
γά έθαλβιφθβ, μόνον μέ τήν χάριν τοϋ Θβοϋ Αφανίζεται, διά τής

Ιν οαρχ'ι οΐχονομίας τοϋ Κυρίου ήμών Ίηοοϋ Χριοτοϋ, καί χής
Ιαχύοεως τοϋ τίμιου αίματος αυτοϋ. Καί χοϋχο γίνεται μέ χό
μυστήριον χοϋ άγίου βαπτίοματος■διατί Οποιος biv ίβαπτίοθηχεν,
ΙχεΧνος δέν είναι ίλεύθερος Από χήν Αμαρτίαν, μά είναι υΙός 9
καί τής αΙωνίου χολάοεως, κατά ιό εΙρημένον· Α μ ή ν
έ μ ή ν λ έ γ ω ο ο ι ’ έ ά ν μ ή χι ς γ βν νηΟ fj Ι ξ ϋ δ α χ ο ς
n a i π ν ε ύ μ α τ ο ς , ο ύ δ ύ ν α τ α ι β Ι σ ε λ Ο ε ϊ ν βΐς τ ή ν
βα σ ι λ ε ί α ν τ ο ϋ θ ε ο ϋ .
. . ‘ Ε ρ ώ τ η ο ι ς χα\ 10
Τί είναι τό προαιρεχιχόν Αμάρτημα τό θανάοιμον; *
Άπόκρισις.
Ή προαιρετική Αμαρτία ή θανάσιμος είναι έχείνη όποϋ
χάνομεν ϋοτερα άηό χό βάπτιομα, Αχοίμας μέ χήν Ιδίαν μας ϋί-
Ιηοιν καί γνώμην , είς χήν τελείαν μας ήλιχίαν, ένανχίον χής 15
φανεράς έντολής χοϋ θεοϋ , ίξα^ήνσντες χήν πρός Θεόν καI
χόν πλησίον Αγάπην. M i τήν δποϊαν Αμαρτίαν χάνομεν τήν ϋείαν
χάριν όηοϋ έλόβαμεν είς τό άγιον βάηχιομα, xai χήν βαοάείαν
χήν ούράκσν, xai γινόμιθα αιχμάλωτοι τοϋ αΙωνίου θανάτου,
ώς φησίν ό Απόστολος’ ο ύ x σ ϊ δ α τ ε δ τ ι φ π α ρ ι σ τ ά ν ε τ ε 20
έ α ν τ ο ύ ς δ ο ύ λ ο υ ς e Ις ύ π α χ ο η ν , δ ο ϋ λ ο ι έ ο τ έ φ
ν π α χ ο ύ β τ ε, ή τ ο ι Α μ α ρ τ ί α ς ε ί ς θ ά ν α τ ο ν , ή ύ π α
κ ο ή ς, εΐ ς δ ι κ α ι ο σ ύ ν η ν ; Τοϋχο τό Αμάρτημα λειώνεχαι
μέ τήν μετάνοιαν , χαϊ μέ χήν εύοπλαγχνίαν τοϋ θεοϋ , διά
*ίηοοϋ Χριοτοϋ χοϋ Κυρίου ήμών, όηόχαν ό ίερεύς Αφίηοι 25
τά Αμαρτήματα χοϋ μεχανοοΰνχος, είς χόν καιρόν τής έξο-
μολογήοεως.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς κβ1.
Ποοαχώς ήμηοροϋμεν νά διαιρήοωμεν χό είρημένον προ·
αιρετικόν άμά ρτη μα; 30
Ά π ό χ ρ ι ο ις.
Τριχ&ς· xal είς μέν τό πρώτον μέρος ήμποροϋμεν νά /, //ρ
6. Ηω. 3, 5 Κ 20. *Ρ». 6, 16.

1 έίάλικρΟ® Μ II 5 Μν) U OK» dar · 8fcv Lioud.» N pe marg.. Κla
text cu *ioo joi: «ioduxi pro vulg. M, cui omoia adversa auot.» || 6
Αμήν om. K || i I aTvw) τό O || 14 Μκτνομβ ά το ίμ »;, K, fără vlrg. D|| 19
έλββομον ONDK ||2I M U l l a t · D,
βάλωμεν τά πλέον γενικά Φανάοιμα Αμαρτήματα' ήγουν έκειν^
άπό τά όποια γενοϋνται άλλα. Εις δέ τό δεύτερον, έκέίνα όποϋ
είναι εναντίον τον άγιον Πνεύματος. ΕΙς δέ τό τρίτον, έκεινα
τά αμαρτήματα όπου ουνεχέοτερον κράζουσι τήν άπό θεού
5 δίκηαιν εις ιόν χόομον τοϋτον.
Έ ρ ώ τ η οις κγ.
Ποια είναι τα πλέον γενικάϊ&ανάσιμα άμαρτήματα;
Άπόκρισις.
Ταϋχα' ή υπερηφάνεια, ή πλεονεξία, ή πορνεία, &φθόνος,
10 ή γαστριμαργία, ή μνησικακία, xai ή Ακηδία.
*Ερ ώ τ η σ ι ς χδ .
Τί πράγμα είναι ή Υπερηφάνεια ;
Ά π ό χ ρ ι οις.
Ή υπερηφάνεια είναι μία άτακτος έπιθυμία τής Ιδίας δό-
15 £ης, χωρίς δικαιοσύνην, διά νά ΰπερέχη τινάς τούς άλλους τούς
όμοιους του, δικαίως ή Αδίκως. Τό χοιοϋτον Αμάρτημα ήιον τό
πρώτον όποϋ έγεννήθηκεν εις έχεΧνον τόν έωοφόρον, άπό τό ό*
ποιον δλα τά άλλα, ώς ăv άπό βρύοιν φαρμακεμένην αναβρύ-
αασι. Δι* αύχό λέγει ή Σοφία' φ ό β ο ς Κ υ ρ ί ο υ μιοεΧ ά-
20 δ ι χί α ν , ϋ β ρ ι ν τε x a i ύ π ε ρη φ αν /αν, x a i όδούς
π\ον η ρ ώ ν xai άλλαχοϋ ή Γραφή* μ ι σ η τ ή έν αν τ ι Κυ
ρ ί ο υ χαι άν θ ρ ώ η ων υ π ε ρη φ αν ία. Τούτου τον Αμαρ
τήματος είναι ένανχίον ή άρεχή χής ταπεινώσεως, τήν όποΧαν ό
Κύριος ήμών Ίησοϋς Χριστός συνιστών, χαί παραχιΨώντας μας
25 νάτήν διαχρατονμεν, λέγει' μ ά θ ε τ ε Απ' έ μ ο ϋ , δτι πράος
είμι, x a i τ α π εινός τη κ α ρ δ ί α , x a i ε ύ ρ ήοε τ ε
ά ν ά π α υ σ ι ν τ α ι ς ψυχαις ύμών.
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς χε .
Ποια &λλα άμαρτήματα χατά μέρος γεννοϋνται άπό τήν
30 χαχίαν τούτην;
19. Πβροι. 8, 13 || 21. 2«ρ. 10. 7 || 25. Ματ. 11, 29.
2 γβννοϋντβι D |) 15 χωρίς D || 16 Λίιχως D || 17 Αγ·νήθηκ«ν D

έωοφίρον ΟΝ || 20 δπ§ρηφ*ν»Μΐν ΟΝΚ |) 24 μβ; Κ || 23 «Ρφδς ΟΝ.
OfreOAOSOZ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . *·'—*£. 14$
Ταϋτα' τό νά νποπιευεχαι τινάς χαχόν dtă τόν τιληοίον
χου, χαί νά χατaxglvjj | τούς έχχληοιαστιχούς ή κοσμικούς* τό /1 20
νά μήν ύποτάοοηαι τής έχκληαίας xai τών προεστώτων* ή χαύ-
χησις, ή ύπόχριοις, a l φιλονειχίαι, τά πείσματα, a l άιχοστα- 5
οίαι, ή Αχαιρος πολυπραγμοσυνη, ή οϊησις, ή ολιγωρία τών iv
ιολών τοϋ Θεοϋ, ή είς τό χαχόν διατριβή xal συνήθεια, xai άλ
λα δμοια. Καί δποιος Φέλει νά είναι έλεύθερος Από την αμαρ
τίαν τούτην, πρέπει νά ίχη πάντοτε είς τήν ένθύμησίν του, τόν
λόγον όποϋ εΐπεν ό θεός πρός τόν Ά όάμ' δ τ ι γη t l, 10
κ α ί t l ς γ ή ν ά π ε λ ε ύ σ η · χαί τήν τελευταιαν χρίσιν, xai τήν Ρ' 4
αΙώνιον χόλαοιν, χαί άχομί τά λόγια τοΰτα τοΰ Αποστόλου, όποΰ
λέγει' δ τ ι ό Θ ε ό ς ύ π ε ρ η φ ά ν οι ς ά ν τ ι τ ά σ σ ε τ α ι , τ α-
%ειν ο ι ς δέ 6 ί δ ω σ ι χάριν,
Έ ρ ώ τ η ο ι ς χς\ 15
Τί πράγμα είναι ή πλεονεξία;
Άπόχριοις.
Ή πλεονεξία είναι μία άτακτος έπιθυμία, τοΰ νά Ιχη
τινάς τιλοϋτον, χαί υποστατικά. Περί τοϋ αμαρτήματος τούτου
λέγίΐ ή Γραφή’ ό μ ι ο ώ ν ά δ ι κ ίαν, μ α κ ρ όν χ ρ ό ν ο ν 20
ζ ή ο ε τ α ι* καί ό Απόστολος’ κ α ρ δ ί α ν γ ε γ υ μ ν α σ μ έ ν η ν
π λ έ ο ν ε ξ ί αι ς ί χον τ ες, κ α τ ά ρ α ς τ έ κ ν α . Καί ή Αρε
τή, όποϋ είναι έναντία είς τήν κακίαν ταύτην, είναι ή Ελευ
θερία, κατά τό είρημένον* ε σ κ ό ρ π ι σ ε ν·, £ ά ω κ ε τ ο ϊ ς πέτ
ν η σ ι ν ή δ ι κ α ι ο σ ύ ν η α ύ τ ο ϋ μ έ ν α είς τ ό ν αΐώ- 25
να τ ο ΰ α ΐ ώ ν ο ς .
Έ ρ ώ τ η α ις κζ'.
Ποια αμαρτήματα γεννοϋνται άπό τήν πλεονεξίαν ;
Ά π ό κ ρ ι σις.
Ά π ό τήν πλεονεξίαν γεννοΰνται ταϋτα τά Αμαρτήματα' 30 <
Αρπαγή, φόνος, δόλος, ψεύδος, έπανάοτασις, βία καί ώμότης,
10. Γ*ν. 3, 19 II 13. 1 H i. 5, 5 [oa. ΟΝ, Ία * . V. ς*. D. Ία κ . 8*.

ς\ α* Πβτρ. ·'. β\Κ| (1 Petru 5, 5 Τ, acest citat din Petru este exact in
M, nu cel din Iacov 4, 6) || 20. Παροι. 28, 16 |) 21. 2 H4tp. 2, 14 || 24.
Ψαλ. I l l , 9 [Φαλ. ρι6\ V . K] (Psalm 111, 9 S).
144 ΟΡΘΟΔΟΗΟί OMOÂOftA. Γ*. χ ζ·— *d '
Ασπλαγχνία, άτιανθρωπία, σκληρότης τής καρδίας, φθόνος, &ιι-

στία, Αδικία τών πτωχών, xal άλλων Ανθρώπων, φειδωΧεία
κλεψιά, xai Αλλα όμοια. Καί οϋτως όποιος &έλει νά φύγη rorJro
τό Αμάρτημα, πρέπει νά £χη είς τήν ένθύμησίν τον τήν έκού-
5 σιον πτωχείαν τοϋ Χριοτοϋ, τοϋ Κνρίον ήμών καθώς ό ϊδιος
Λέγει περί εαυτοίr a l Α λ ώ π ε κ ες φ ω λ ε ο ύ ς ί χο ν ο ι, καί
τά π ε τ β ι ν ά τ ο ν ο ύ ρ α ν ο ϋ κ α τ α σ κ η ν ώ σ ε ι ς ' ό d i
Υ Ι ό ς τ ο ϋ Α ν θ ρ ώ π ο υ ο ύ κ ί χ ε ι π ο ϋ χήν κ ε φ α λ ή ν
f. 121 κ λίναι. Και Βπειτα | τοϋτο πρέπει νά λογιάζη, πώς είναι οΐ-
10 κονόμος τοϋ πλούτον, μά όχι κύριος’ Hai ϋέλει Αποδώσει τόν
λόγον τής οίκονομίας xον τφ θεφ έν ώρφ τής-κρίοεως.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς κη'.
Τί είναι ή πορνεία ή ή Ακολασία;
*Α π όκρ ισι ς.
15 '2 ? πορνεία είναι μία άτακτος επιθυμία τής οαρκός, εναν
τίον τής έντολής τον θ εοϋ· τό όποιον γίνεται εις to ίδιον σώ
μ α χοϋ άνθρώπον, ώς λέγει ό Απόστολος· π $ ν Α μ ά ρ τ η μ α ,
δ ă v π ο ι ή ar) ά ν θ ρ ω π ο ς ; έ κ τ ο ς χ ο ϋ ο ώ μ α χ ό ς έ-
αχ ι ν ά ό έ π ο ρ ν ε ύ ω ν, ε ί ς ■τ ό Ι δ ι ο ν σ ώ μ α ά μαρ-
20 χ ά ν ε ι . Π ρός τούτφ, έπειδή καϊ κάβα χριστιανός είναι μέλος
τοϋ σώματος τον Χριοτοϋ, ευρισκόμενος πορνικώς μ έ ταϊς πόρ-
ναις, μολύνει τόν έαυτόν του. Καί πώ ς νά είναι μέλος τον
σώματος τοϋ Χριοτοϋ, ό Απόστολος τό διδάσκει, λέγων οϋτως·
ού χ ο ϊό α χ ε δχι χά σ ώ μ α τ α ύ μ ώ ν μ έ λ η Χ ρ ί σ τ ο ν
2 g έ στ ιν ; ά ρ α ο ϋ ν χ ά μ έ λ η τ ο ϋ Χ ρ ι ο το ϋ π ο ι ή σ ω
π ό ρ ν η ς μ έ λ η ; μ ή γ έ ν ο ιτο* xai περαιτέρω' φ ε ύ γ ε τ ε
τ ή ν π ό ρ ν ε ί α ν . ΕΙς χήν Αμαρτίαν ταύτην Αντίχειται ή Αρε
τή τής σωφροσύνης.
Έ ρ ώ χ η α ι ς κΟ'.
' Από χό Αμάρτημα τοϋτο, ποΤα Αλλα γεννούν ta i;
6. Ματ. 8 20 || 17. 1 Κορ. 6, 18 || 24. 1 Κορ. 6, 15 [| 26—27 (0

Cor. 6) οτίχφ ιη\ κ].
3 φ ύγ·ι ΟΝΚ II 9 xXivţ D tn text, Κ tn notă după T || 18 &v] έά

D || 20 τοϋτο ONDK, dar « τούτφ » N pe m a rg , K tn notă ||24 δτι M || 25
έίτιν; D |] 30 ποία D.
ΟΡΘ Ο ΔΟ ΞΟ Σ ΟΜ ΟΛΟΓΙΑ. Γ . χθ' -λ*'.
145
Άπάχρισις.
Ή τύφλωσις τοϋ νοος* μίσος προς τά θεία' αοέβεια, φθό
νος, άπόγνωσις, άοωτεία, δκνος, Ιχθρα πρός χόν πλησίον, καί
αλΡ.α δμοια. Μά οποίος θέλει νά φνγτ) την τοιαύτην άμαρτίαν,
άς εχγι πάντοτε είς τόν νοϋν του, πώς ό θεός άλλου πύθεν δέν 5
μένει, μόνον εις τήν χαβαράν χαί αώφοονα χαρδίαν. Δια το ό
ποιον χαι ό ψαλμωδός παρακαλεϊ νά τοϋ δώση ό θεός χαρδίαν
χαθαράν, λέγων’ χ α ρ δ ί α ν χ α θ α ρ ά ν χτ ίο ον έν έ μ ο ί 6
θ ε ό ς , χ α ί π ν ε ϋ μ α ε ύθ ές έγ χ α ί ν ι ο ον έν τ ο ϊ ς έγ-
χάτοι ς μ ο υ . 10
, p. 4
. Ερώτηοις λ.
Τί πράγμα είναι ό φθόνος;
Άπ ό κ ρ ι σ ι ς . f. 122
*0 φθόνος είναι μία λύπη χαί πόνος τής καρδίας, διά τό
καλόν τοϋ πλησίον χαρά δέ χαι ευφροσύνη δια τό χαχόν τοϋ 15
πλησίον. Καί τοϋτο γίνεται, ή δταν ό πλησίον μας είναι πλον-
αιώτερος, ή διατί έχει χαί εκείνος όμοίαν πίουοιότητα. Τό αυ
τό νοείται χαί διά τήν τιμήν, δια ταίς δόξαις, διά ταΐς έπιστή-
μαις χαί τέχναις, χαί διά ταϊς έπίλοιπαις άρεταϊς. Διά τά ό
ποιον άμάρτημα λέγει ή Γραφή' ά π ο θ έ μ ε ν ο ι ο ϋ ν π ά σ α ν 20
χ α χ ί α ν , χ α ί π ά ν τ α δόλον , χ α ί υ π ο κ ρ ί σ ε ι ς , χαί
φθ όνου ς, κ α ι π ά σ α ς κ α τ α λ α ν ί α ς , ώ ς άρτ ιγέννητα
βρ έ φ η , τ ά λογιχόν, Λδ ολον γά λ α έπ ιποθ ή σ ατ ε,
ΐν a έν α ύ τφ αύξηθήτε.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς λα'. 25
Ποια άμαρτήματα γεννούνται άπο τόν φθόνον;
Ά π ό χρ ιο ις.
Μιοος, καταλαλιά, όλιγωρία, δόλοι, άπάται, φόνοι, xai τά
δμοια. Μά δποιος θέλεΧ νά φύγη τοϋτο τό άμάρτημα, πρέπει νά
λογιάζη, πώς 5,τι πράγμα καλόν δίδεται είς τόν Ανθρωπον, δ- 30
λον είναι άπο τήν χάριν τοϋ θεοϋ, χατά τά είρημένον τι δέ
____________ ■ _____________ . .________ 5
8. Φαλ. 50, 12 [Φαλ. ν*\ι\Κ] (Psalm 50, 12 S) ||20. I Πβτρ. 2, 1
11 31. 1 Κορ. 4, 7.
5 &ς] &ν ΟΝ , <&ς ut 63.» (h. e. ed. O. Λ ', έρώτηοις μβ\ p. 63) Ν
pe m arg., de unde &ς K In text şi cu aotă jos | Αλλου ONDK || 22 χατα>
λαλιλς ONDK |( 23 λόγιχδν) xai add. ONDK || 26 Ποία D |γβνοδνται ONK.
to
146 0 Ρ Θ 0 Δ 0 Χ 0 2 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . λα'— λ ί \
εχεις, δ ο ύ χ έ λ α β ε ς ; εϊ δέ κ α ι έλαβες, χ ί καν-

χ ά σ α ι , ω ς μ ή λ α β ώ ν ; Καί καθ' ένας όποϋ φθονεί είς τό
αγαθάν όπου δίδει ό Θεός, βλαοφημά τόν Θεόν' καί είναι δ-
μοιος εκείνον πρός δν εϊρηται· εϊ ό ο φθα λμ ό ς σου πο
ν η ρ ό ς έστ ιν, δτι έγώ Αγαθός ε ί μ ι ; ή ονκ έξ ε α τί
μ ο ι ποι η σαι δ &έ λω έν τοϊ ς έ μοι ς ; Είς τήν Αμαρ
τίαν ταντην είναι ένανχία ή έννοια, καί καλοθελησία.
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς λβ\
ΤΙ πράγμα είναι ή γαστριμαργία ;
Άπόκρισις.
Γαστριμαργία ή λαιμαργία είναι μία ύπερβολική χρήοις
τοϋ φαγητοϋ καί ποτοϋ, όποϋ κάνει χινάς έξω Από τήν διατε-
ταγμένην συνήθειαν. Δια τήν άμαρχίαν χαύχην ή Αγία Γραφή λέ
γει οϋτω· π ρ ο σ έ χ ε τ ε δέ έανχοϊς, μ ή π ο τε βαρνν-
θώοιν υ μ ώ ν a l κ α ρ δ ί α ι έν κ ρα ιπ άλη, και μέθη,
κ α ί μ ε ρ ί μ ν α ι ς β ι ο τ ι κ α ϊ ς · x a l α ί φνί δι ο ς έφ* ύ-
μΛς έπι οτή ή ή μ έ ρ α έκείνη. Καί άλλαχοϋ· ώς έν ή-
μ έ ρ φ ε ν σ χ η μ ό ν ω ς π ε ρ ι π α τ ή σ ω μ ε ν , μ ή κώ μ ο ι ς
κ α ί μέθαις.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς λγ\
Ποια αμαρτήματα γεννοϋνχαι Από χήν γαστριμαργίαν;
’Α π ό κ ρ ι σ ι ς .
* Ακηδία, όκνηρία πρός χήν ευσέβειαν, σαρκική έπιθνμία
παίγνια καί γέλωτες Ασχήμονες, αυθάδεια, όλιγωρία xοϋ πλησίον,
όνείδη, φιλονεικίαι, ήθη βάρβαρα, νόσοι βαρεϊαι, Αοωχεία καί τά
δμοια. Είς τοΰτο τό Αμάρτημα άντίκειται ή Αρετή τής έγκρα-
τείας, και ή συμμετρία' καχά τό είρημένον π ά ν τ α ε ύ σχη
μόν ως καί καχΑ τ ά ζ ι ν γινέοθω.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς λΑ\
Τί πράγμα είναι ή μνησικακία ;
Ά π ό κ ρ ι σ ι ς.
Ή μνησικακία είναι μία Αναμμένη έαιθυμία, διά χήν
4 . Μ α τ . 2 0 , 15 || 14. Λ οο . 2 1 , 3 4 || 17. Ύ ω μ . 13, 13 || 2 7 . 1 Κ op.

14. 4 0 [om . Ο Ν ]. . ·
3 βλασφημφ Κ ]| 5 —6 Ι “·βτίμοι Μ || 11 λ·μ«ργ(α ΟΝΚ || 14 προ*χ·τ

Μ ϋ 16 βιωτικαί; ONDK|| 21 Πο(« D.
ΟΡΘΟΑΟΪΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ*. λ·’— λς*. 141
faoiav θέλει ό θυμωμένος νά κάμη έκδίκησιν είς τόν Αντιλνπή-

οαντα αύτόν, είτε Αληθώς είτε φαινομένως νά τόν έλύπησε.
Διά τοϋτο τό αμάρτημα, οϋτω λέγει η αγία Γραφή' έ σ τ ω π α ς
ά ν θ ρ ω π ο ς τ α χ ύ ς ε ί ς τ ό ά κ ο ν σ α ι , β ρ α δ ύ ς είς τό
Ι α λ ή ο α ι, β ρ α δ ύ ς είς οργήν. ‘Ορ γ ή γ ά ρ ά ν δ ρ ό ς , 5
δ ι κ α ι ο σ ύ ν η ν Θ ε ο ϋ ον κ α τ ε ρ γ ά ζ ε τ α ι . Και άλλαχοϋ
π ά σ α π ι κ ρ ί α κ α ι Ου μ ά ς x a l όργή, κ α ί κ ρ α υ γ ή
χα ί β λ α σ φ η μ ί α , Αρθ ή τ ω Αφ' ύ μ ώ ν , σ υ ν π ά ογι
xaxiq.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς λε\ 10 P· 4
Ποια αμαρτήματα γεννούνχαι άπό τήν πεπαλαιωμένην
ταντην όργήν, ήγονν τήν μνησικακίαν ;
*Α π ό κ ρ ι σ ι ς .
3 Από τήν μνησικακίαν γεννοϋνται πάλιν φιλονεικίαι, φθό
νοι, φόνοι, παραφροσύναι, Αμυναι, ζημίαι, καί τά τούτοις δμοια. 45
ΕΙς τήν αμαρτίαν τούτην άντικειται ή άρετή τής υπομονής, τήν
δποϊαν φανερώνει ό Απόστολος, λέγωντας' ύ π ο μ ο ν ή ς γ ά ρ
έ χ ε τ ε χ ρ ε ί α ν , Ι να τά θ έ λ η μ α τ ο ϋ Θ ε ο ϋ ποιή-
ο α ν τ ε ς , κ ο μ ί ο η ο θ ε τ ή ν έπαγγελίαν.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς λς'. 20
Τί πρδγμα είναι ή άκηδία ή ό δκνος;
‘Α π ό κ ρ ι σ ι ς .
Ή άκηδία είναι μία ψνχρότης καI Αμέλεια διά τήν σω
τηρίαν τής ψνχής τήν | αιώνιον, διά τήν όποιαν Αμέλειαν ά άν f. 124
θρωπος λνπεϊται και Αγανακτεί, διά τό καλον όποϋ μέλλει ν ά 25
κάμη· διατί φεύγει τόν κόπον τόν πρός τό Αγαθόν συμβαλλό-
μενον. Εναντίον τής δποίας γράφοντας ό απόστολος λέγει οϋτω'
Ιν α μή ν ω θ ρ ο ί γένησθε, μ ι μ η τ α ί δ έ τ ώ ν δ ι ά π ι
σ τ έ ω ς κ α ί μ α κ ρ ο θ ν μ ί α ς κλη ρον ο μ ο ύ ν τ ω ν τ ά ς
Α π α γ γ ε λ ί α ς . Τοϋτο καί ό Σωτήρ ήμών έρμηνεύων, λέγει 30
πρός τόν όκνηρόν έχεϊνον δοϋλον π ο ν η ρ έ δ ο ν λ ε χ α ί ό-
χν η ρέ, η ό ε ις δ τ ι θ ε ρ ί ζ ω δ π ο ν ο ύ κ έ σ π ε ι ρ α , x a l
3. Ί α κ . 1, 19 \
\7. Έ φ . 4, 31 \
\17. *Εβρ. 9. 36 ΓΕβραΙ. ι'. λς'. DK]
(Έβρ. 10, 36 Τ) II 28. Έβρ. 6, 12 || 31. Ματ. 25, 26.
1 fi 24 δκοΐαν D || 2 έλοπήση ΟΝ, dar < έλύπηοβ.» Ν pe marg., de

unde K m text || 4 ίχοΰααι1, xal add. D || 8 oftv M || 11 Ποία D.
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ *. λ ς '— λ θ \
συν άγ ω δθ εν ο ύ δ ι ε ο κ ό ρ π ι σ α · χαί κατωτέρω· κ α I

τόν άχρεϊο ν δ ο ν λον ε μ β ά λ λ ε τ ε ε I ς τ ό a x ό τος
τό ε ξ ώ τ ε ρ ο ν , έ κ ε ϊ ίαται ό κ λ αυθ μ ός, χαί
β ρυγ μ ό ς τών ό δ ό ν τ ω ν.
5 Έ ρ ώ τ 11 ο ι ς λζ'.
Π οια αμαρτήματα γεννοϋνται άπό τήν Ακηδίαν;
*Α π ό κ ρ ι ο ι ς .
* Εκούσιος ΙχΧυσις, πρόφαοις τής άμαρτίας, σκάνδαλ
Φρύψις, ύποψία, καί άλλα όμοια τούτοις. Είς τοϋτο τό άμάο-
10 τημα άντίχειται ή αρετή τής προσοχής, καί έπιμελείας, πρός τήν
όποϊαν ό Χριστός παρακινώντας, λέγει οϋτω· γ ρ η γ ο ρεϊτε
ο ϋ ν ό τ ι ο ύ κ ο ϊ δ α τ ε τήν ή μ έ ρ αν ού δ έ τήν ώραν,
έ ν β ό Υ Ι ό ς τ ο ϋ ά ν θ ρ ώ π ο υ έ ρ χ ε τ α ι ' και ό Απόστο-
λος λέγει' ν ή ψ α τ ε , γ ρ η γ ο ρ ή α α τ β ' ό τ ι ό ά ν τ ί δ ι χ ο ς
15 ύ μ ώ ν δ ι ά β ο λ ο ς , ώ ς λ έ ω ν ώ ρ υ ό μ έ ν ο ς π ε ρ ι π α
τ εΐ, ζ η τ ώ ν τ ι ν α κ α τ α π ί η · φ Αν τ ί σ τ η τ ε σ τ ε ρ ε ο ί
τήπίοτει.
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς λη\
Π οϊα είναι τά άμαρτήματα, τά είς τό άγιον Π ν εύμ α ;
20 9A n ό χ ρ ι ο ι ς.
Ή πολλή χαί άτοπος πεποίθησις είς τήν χάριν τοϋ θεοϋ·
ή άπόγνωσις, ήγουν τό νά μή & α τ ι ν ά ς είς τήν εύοπΧαγ-
χνίαν τοϋ θεοϋ* xai ή Αντιλογία είς τήν φανεράν χαί κεκυρω-
μένην Αλήθειαν χαί ή άρνησις τής όρθοδόξου πίστεως τών χρι-
25 στιανών.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς λθ\
Τί είναι ή πολλή πεποίθησις είς τήν χάριν τοϋ θ εοϋ;
*Α πό κρισις.
*Η πολλή πεποίθησις είναι τό πολύ θάρρος όποϋ έχει τινάς
1. [Ματθ. η * , λ'. D, στίχψ λ'. Κ || 11. Μ ατ. 25, 13 || 14. 1 ΙΗ τρ.5, 8.
2 Ιμβάλλβτβ corectat din έκβάλλβτ· Μ , έκβάλλ·τ· D ,« Ed. λχβάλλ.»

Ν pe marg. || 6 HUa D J|9 θρύψις] nimia licenţia: C. O. ed. Malvy (Paris
1927), p. 10 8 ; o w a ed. slavonă (Moscova 1743), p. 262, unde tradu
cătorul slav a confundat cuvântul grecesc *ρ64»ς (= nimia licenţia) cu
♦λ(ψις (= întristare| | δποψία] « f. δπβροψία.» N pe marg., despre care
K in notă zice « non commendabiUs » ; suspitio : C. O. ibidem, noAspiHii:
ed. slavonă (ibidem) || 10 ftpoootf);] προσβυχί)ς D || 19 Π οία D.
0 Ρ Θ 0 Δ 0 3 0 2 Ο Μ Ο Λ ΟΓΙΑ, Γ . λβ'— ψ \
149
§1ς χήν εύσπλαγχνίαν | τον θεοϋ, δχαν Ελπίζει πώς άμαρτά- / 125
νωι τας, δέν ϋίλει τοΰ κραχήοβιν ό θεός χήν χάριν του, μήτε
άέλει χόν τιμωρήσει' χαί μέ χόν τρόπον τοϋτον ολιγωρεί χήν
Φείαν δικαιοσύνην. Καί δποιοι είς τοϋτο χό σφάλμα ύπόχεινται,
Ας άχονσονοι χοϋ άποοτόλου όποϋ τούς διδάσκει λίγων' ή τ ο ϋ 5
π λ ο ύ τ ο ν χ ή ς χ ρ η σ χ ό χ η χ ο ς α ύ τ ο ϋ χ a I χής Ανο
χής, κ α ί χής μ α κρ ο θυ μ ί α ς χ α τ α φ ρ ο ν ε ϊ ς , Α-
γ ν ο ώ ν δ χ ι χό χ ρ η στ όν τ ο ν θ ε ο ϋ ε ί ς μ ε τ ά ν ο ι ά ν
αβ ά γ ε ι ; κ α τ ά δ έ χήν ο χ λ η ρ ό τ η τ ά σ ου , κ α ί Α-
μ ε τ α ν ό η χ ο ν χ α ρ δ ί α ν , θ η σ α υ ρ ί ζ ε ι ς ο ε α ν τ φ ό ρ- ίο i. 4
γήν, έ ν ή μ έ ρ q ό ρ γ ή ς κ α ί ά π ο χ α λ ύ ψ ε ω ς δ ι χαι ο-
χ ρ ι σ ί α ς χ ο ϋ θ ε ο ϋ . Τοιοϋτοι είναι έκεϊνοι, ol όποιοι άπο-
κοτοϋοι χαί λέγουσι παβρησίφ, δταν Φίλη ό θεός σώζομαι' καί
δχαν δέν ϋίλη χάνομαι. Διά χό όποιον καβόλου δέν Επιμε
λούνται νά διορθωθοϋσι, μά όλιγωροϋντες καταφρονοϋαι τήν αω- is
τηρίαν χής ψυχής τους* τούς όποιους ή Αγία Γραφή νονθετά
λέγονοα- ο ύ κ I αχ ι θ ίλ η μ α Ι μ π ρ ο ο θ εν χ ο ϋ Π αχ ρ ό ς
ύ μ ώ ν τ ο ϋ i v ο ύ ρ α ν ο ϊ ς , ϊ ν α ά π ό λ η χ α ι ε ί ς χ&ν
μ ι κ ρ ώ ν χ ο ύ χ ων. Καί διά χοϋ ηροφήχου φησίν ό Κύριος’
ζ& Ε γ ώ λ ί γ βι άδ ω ν a t Κ ύ ρ ι ο ς , ο ύ β ο ύ λ ο μ α ι χόν 20
ά ά ν α τ ον τ ο ν α μ α ρ τ ω λ ο ύ , ώ ς χό Ε π ι σ τ ρ έ ψ α ι χόν
A σ ε βή α π ό τ ή ς ό δ ο ϋ α ύ τ ο ϋ , κ α ί ζ ή ν ά ύ τ ό ν . Καί
είς άλλον τόπον λέγει ό Απόστολος· τ ο ΰ Σ ω χ ή ρ ο ς ή μ ώ ν
θ ε ο ϋ , δ ς &έλε ι π ά ν τ α ς Α ν θ ρ ώ π ο υ ς σ ω θ ή ν α ι κ α ι
είς i n ίγ ν ω ο ιν Α λή θ ε ια ς ίλθεϊν. Ό μοίως σφάλλονσι 25
και Εκείνοι όποϋ μέ μόνην χήν πίοτιν, χωρίς καλά Εργα Ελπί-
ζονσι νά κληρονομήσουοι τήν αΙώνιον ζωήν.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς μ '.
Τί πράγμα είναι ή άπόγνωαις διά χήν χοϋ θεοϋ εύ
σπλαγχνίαν ; \ 30
5. *Ρω. 2, 4 ·|| 17. Ματ. 18, 14 || 20. *Ι·ζ. 33, 11 [pentru redacţia 5
acestui citat vezi aparatul critic In Septuaginta, ed. Rahlfs, vol. II, p. 830]
23. 1 Τιμ. 2, 4 [nota lui K: «In 1. Timoth. mox citato alius verborum
ordo In Ν. T.» eite exacţi numai cu privire Ia OiXai pus ante σ«θ. cf. T)a
5 ixoftetoot D |τούς om. D || 7 tffc om. ONK || 15 ίιορβωτοβοι ON,

« monatrum formae » K In notă || 16 νουθβτφ K || 20 19ων« l ON || 23 Ακό-
οτολος·] τοϋτο γάρ χαλάν χαί faABsxtw ένώπιον add. Ν şi după e l X || 25-
27 Ain#y ν d i ed. slavonă (Moscova 1743), p. 266, pe marg.
150 ΟΡΘΟΛΟΧΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . μ'—μ«*
Άπόκρισις.
* Η Απόγνωοις είναι μία δυσπιστία, διά τήν εύοπλαγχνίαν
τον Θεοϋ, όηοϋ έχει ό αμαρτωλός, υπολαμβάνοντας κακώς,
πώς διά τά Αμαρτήματα όποϋ ίχαμιν, ή διά τά καλά όποϋ
5 δέν ίκαμεν, ό θεός όέν θέλει τοϋ ουγχωρήσειν, ή δέν τόν di-
λει βάλειν είς τήν χάριν τον λογιάζοντας πώς τάχα ή Ανθριο-
πίνη πονηριά περισσεύει τήν έλεημοσύνην τοϋ Θεοϋ· καθώς εί
πεν δ ΚάIV μ ε ί ζ ω ν ή at τ ία μ ο υ το ϋ ά φ εθήναί με.
Καί ή τοιαύτη μεγάλη βλασφημία ώνείδιζε πολλά τήν ΰείαν
10 έλεημοσύνην καί χρηστότητα. Διά τοϋτο δέν πρέπει τινάς, άν
εϊναι nai φορτωμένος άπό βαρυτάταις άμαρτίαις νά Απελπίζεται
ποτέ, Από τήν Απειρον τοϋ Θεοϋ φιλανθρωπίαν ένθυμουμένος
τόν Ασωτον νΐόν, τόν όποϊον μετανοήοαντα, έδέξατο μέ Ιλαρώ-
τατον πρόσωπον καί χαρδίαν μέ τό όποιον πράγμα καί ήμάς
15 Ιδίδαξεν, δχι μόνον έπτά φοραΐς νά ουγχωροϋμεν τοϋ αδελ
φού μας, όποϋ θέλει σφάλει είς ήμΑς, όταν έπιστρέφτ],
Αλλ' Ιτυς έβδομηκοντάκις έπτά τής ήμέρας. Καί διά τοϋ προ
φήτου λέγει· έ π ι α τ ρ ά φ η τ ε π ρ ό ς με | έ ξ όλης τής
κ α ρ ό ί ας ύ μ ών , x a i i v vfjatiÎqi, ( κ α ϊ έν σ άκ κ φ)
20 κ α ί έν κ λ α ν θμ φ, κ α ί έν κ ο π ε τ φ, χαί δ ια $ β ή
ξ α τ ε τάς χ α ρ ό ί α ς ύ μ ών , χ α ί μ ή τά I μ ά τ ι α ύ μ ώ ν
x a i i n t o τ ρ έ ψ α τ ε π ρ ό ς Κ ύ ρ ι ο ν τόν Θ ε ό ν ύ μ ώ ν
ότι έ λ ε ή μ ω ν χ α ί ο Ικ τ ί ρ μ ω ν έ στ ί, μ α κ ρ ό θ υ μ ο ς
χ α ί π ο λ υ έ λ ε ο ς , χ α ί μ α τ α ν ο ώ ν έ π ί ται ς χακίαις.
25 Έ ρ ώ τ η σ ι ς μα\
Τί είναι ή Αντιλογία, ή τό πείσμα όποϋ χάνει τινάς είς
τήν φανεράν Αλήθειαν;
Άπόκρισις.
Τό πείσμα ή ή Αντιλογία, έναντίον τής γν ω ρ ισ μ έν η ς καί
30 βεβαιωμένης Αλήθειας, είναι μία Αμαρτία, όπόταν τινάς γνωρίζει
8. Γ·ν. 4, 13 (Ι 15. Ματ. 18. 22 || 18. Ίωήλ 2, 12.
2 δυσπιστία] δυσπιτία ΟΝ, άιτβλπισία D, dar « f. δυσπιστία * Ν

marg., de unde K In text şi eu această notă jo s : « δυσπιστία conj. margi
nalie est, quam reddit Frischius, la Slavici· idem se invenisse, indicans:
tin Unglaube wegen der Barmhereigkeit Gottes», vezi traducerea lui
Frischius In ed. Hofmann (Breslau 1751), p. 309 ; ediţiile slavone su
cuvântul MlANMtfli; diffidentia: C. O. || 6 pctXXsi ONDK || 14 xal ήμβς
om. ONDK || 16 έπιστρέφη OND || 19 xal Iv σβίκχφ D.
0ΡΘ0Λ030Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . μα*— μβ'.
151
μέ Ακρίβειαν τό χαλάν, μά διά νά άμαρχάνη μέ περισσόχέραν
άδειαν, χό πολεμεΧ μέ πείομα, μέ λόγον xai μέ ίργον, άνθισχα-
μένης τής συνειδήαεώς τον. Διά τούς πράτχονχας χό τοιοϋτον
άμάρτημα, λέγει ή Γραφή- Α π ο κ α λ ύ π τ ε τα ι γάρ Αργή
θ ε ο ϋ An* ο ύ ρ α ν ο ϋ i n i π ά σ α ν Ασέβειαν, x a i A- 3
δι χίαν Ανθρώπων, τών τήν Αλήθ ειαν έν Αδιχίςι
χα τ ε χ ό ν τ (ο ν. Τό δμοιον άμαοτάνοναι χαι έχεινοι όποϋ χά
άγαθά έργα χοϋ πλησίον τά διαβάλλονοι, λέγοντές χα νά μήν
είναι έχ Θεοϋ’ χαθώς οI Φαρισαίοι χαί *Ιουδαίοι έχάναοι χατά
τοϋ Χριοτοϋ’ δίαν έδίωχε χά Αχάθαρχα πνεύματα λόγω, xai έ- ίο
θαυματούργει. ΕΙς τήν αύτήν άμαρτίαν εύρίοχεχαι χαί έχεινος όποϋ
φθονεί είς τόν πληοίον τον, διά τήν χάριν τοϋ Θεοϋ’ xai έχεΐ-
νος όποϋ δέν διδάοχει τούς Αμαθείς τά άρθρα τής πίοτεως διά
τήν πονηριάν τον τό όποϊον πάθος έού, Χριοχέ βαοιλεϋ, ξε$ρί-
ζωνέ το άπό τάς χαρδίας πάντων τών χαθολιχών χαί όρθοδόξων 15
χριστιανών. Τό αύχό πρέπει νά νοήται xai δι έχείνους όποϋ
έπιγράφουοιν είς ύπόχριοιν, τήν εύοέβειαν, xai τάς λοιπάς Αγα
θοεργίας, όποϋ είναι καρποί τοϋ άγιου IIνεύματος. "Ετι δέ είς
τοϋτο άμαρτάνουσι, xai δοοι τήν πίστιν χοϋ Χριοτοϋ Αρνοϋνται,
χατά τό είρημένον π α ς δο τις όμολογή σε ι έν έμο ί 20
έ μ π ρο οθ εν τών Ανθρώπων, ομολογήσω χή. γ ώ έν
α ύ τ φ &μ π ρ ο ο θ ε ν τοϋ H ατρός μ ο υ τοϋ έν ούρα-
νοις. "Ο στις δ’ â ν Αρνή ο η χαί μ ε έμπροσθεν τών
άνθρώπων, Αρνήσομαι αύτόν κ$ γ ώ έμπροσθεν
τοϋ Π α τ ρ ό ς μ ο υ τοϋ έν οϋ ρανοϊς. 25
Έ ρ ώ τ η ο ι ς μβ'.
Ποια Αμαρτήματα είναι έχεϊνα όποϋ χράζουοιν έχδίχησιν
Από Θεοϋ σννεχέσχερον είς τόν κόσμον τοϋτον ;
Ά π ό κ ρ ι σι ς.
Ταϋτα’ ό θεληματικός φόνος, περί οϋ ή Αγία Γραφή λέγει' 30
φ ω ν ή α ί μ α τ ο ς τοϋ Αδελφοϋ σου \βοφ π ρ ό ς μ ε 1.127
, - .- _________________________ 5
4. *Ρω. I, 18 II 20. Ματ. 10, 32 || 31. Γβν. 4, 10.
1 άμαρχάνη ONDK || 2 χαί] μέ om. ONDK || 6 Mixta Κ || 8 λέγον-

χ*ς, χά Κ II 9 έκάμχοι D || 14—<15 Α^ΙζωνΑ ΟΝ, dar « έκρίζων·.» Ν pe marg.,
da unda K In text: έκρίζων» τ6 şl ou nota: χδ iaslgnivl accentu quum sit
pron. demonstrat! vum.» || 21 χΛγώ DK || 22 Παχρδς) μου om. ONK || 23
άρνήοηχαίμ» M || 27 Πο(α D || 30 θβλημαχκδς M.
152 0Ρ Θ 0Α 0Χ 02 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . μ β — μ γ\
έ μ τ ή ς γ ή ς. "Επειτα τό ίργον τών Σοδομιτών, χαθώς

λέγει ό Κύριος* χ ρ α ν γ ή Σ ο δ ό μ ω ν n a i Γ ο μ ό (?ρ ας
π ε π λ ή θ ν ν τ α ι π ρ ό ς μ β · ft a i a l ά μ α ρ χ l a i α ν τ δ »
μ β γ ά λ α ι ο φ ό ό ρ α . Κ α χ α β ά ς ο ύ ν δ ψ ο μ α ι e I χαχά
5 χήν χ ρ α ν γ ή ν α ν τ ώ ν τή ν έ ρ χο μ έ ν η ν π ρ ό ς με
σ ν ν τ ε λ ο ϋ ν τ α ί ' e l δ έ μ ή, ιν α γ ν φ. *Ομοίως xai ή τών
πτωχών xai χηρών χαι όρφανών έπήρεια" xai ή Αποστέρηοις
χής πλερωμής τών ίργαχών, χατά χήν Μαλαχίον προφητείαν
χ α ι π ρ ο ο ά ζ ω π ρ ό ς ν μ ά ς έν χ ρ ί σ ε ι ' χ α ΐ ί ο ο μ αι
10 μ ά ρ χ ν ς χ α χ ύ ς i n i τ ο ύ ς φ α ρ μ α χ ο ύ ς , x a i i n i τάς
μ ο ι χ α λ ί δ α ς , χ a i i n i χ ο ν ζ ό μ ν ύ ο ν τ α ς χ ώ όν 6 μα
τ ί μ ο ν i n i ψ ε ν δ ε ί ' x a i i n i τ ο ν ς ά η ο σ χ β ρ ο ϋ ντ ας
μ ι ο Ο ό ν μ ι οθ ω χ ο ϋ, χ a l χ α τ α δ ν ν α η τ β ύ ο ν τ α ς χή
ρ α ς :, χ α I χ ο νδ ν λ ί ζ ο ν τ α ς ό ρ φ α ν ο ύ ς ' χ α I τ ούς έ χ-
15 χ λ ί ν ο ν χ α ς χ ρ ί ο ι ν η ρ ο σ η λύχ ο υ* x a i χ ο ύ ς μ ή φ ο-
βο ν μ έν ο ν ς μβ, λ έ γ ε ι Κ ύ ρ ι ο ς η αν χ ο χ ρ ά χ ω ρ . Καί
είς τοϋτα ήμπορονμεν νά προοθέσωμεν xal χήν όλιγωρίαν xai
άχαοιοτίαν χήν πρός τονς naχέρας" ώς φηοιν ή Γ ραφή' δ ς
τ ύ π τ ε ι π α τ έ ρ α , ή μ η τ έ ρ α α ύ χ ον, ϋ α νά χ φ ft αν α-
20 χ ο ύ σ θ ω . 9Ο χ α χ ο λ ο γ ώ ν π α τ έ ρ α α ύ τ ο ϋ ή μ η τ έ
ρα α ύ τ ο ϋ θ α ν ά χ φ χβλβνχάτω.
Έ ρ ώ τη σ ι ς μγ'.
Ποϊον είναι τό μή πρός θάνατον Αμάρτημα ; '
25 Αμαρτία ή μή πρός θάνατον, ή όηοία xai σνγγνωστή
παρά τιοιν άλλοις όνομάζβται, βίναι έχείνη χήν όποϊαν ούδένας
Λνθρα>πος ήμπορεϊ νά φύγγ\, Ι£ω άηό τόν Χριοτόν xai χήν Παρ
θένον Μαρίαν. Μά δέν μας στερεύει Αηό τήν χάριν χοϋ Θεοϋ'
μήτε μας χαθνποβάλλει εις χόν αΙώνιον θάνατον. Περί τής τοιαύ-
30 χηζ Αμαρτίας λέγει ή Γραφή· iâ v β ϊ η ω μ β ν όχι Α
μ α ρ τ ί α ν ο ύ χ Ιχομβν, i αν τ ούς η λ αν ώ μ εν, x a l
2. Γ·ν. 18, 20 || 9. Μαλα. 3, 5 || 18. "Εξ. 21, 15 (’Έ6. η»'. ·

(Eşire 21, 15 8) || 30. 1 Ί » . 1. 8.
2 Γομώ^ας ΟΝΚ || 6 eWk Μ (| 7 χηρΑν (καί) Ν || 8 τί)ς πλ·ρω

τοΟ μιοΟαΰ D || 19 oetoO repetă subliniat eu puncte M, ce înseamnă elinii*
nare || 25 6koU D || 26 6no(av O || 27—28 icepBsvov M || 28 μβς K ||
29 μβς DK.
ΟΡΘΟΔΟΕΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . μγ'—μ8*.
153
tj Αλή θε ι α ον η Ι ο τ ι ν |ν ήμϊν. Τούτων τών αμαρτιών ά-

μθμός ουχ lo w μέ Μον τοϋτο έκείνα λέγονται κυρίως τοιαϋτα,
δοα δέν περιοφαλίζουνται t/ς τά ϋανάοιμα. Καϊ τοϋτα 6kv πρέ-
ftei τινάς νά τό όλιγωρα, καί νά μήν τάόιορθώνη· μάλιστα καθ' ί-
χάοτην ήμέραν ύπαγένωντας είς τό κρεββάτι, νά τά λογιάζη τήν 5
νύκτα, μαζί καί μέ τά Αλλα, νά κλαΐη ηρός τόν θεόν, κατά τόν
ψαλμωδόν όηοϋ λέγει" α λ έ γ ε τ ε έν τ α ϊ ς κ α ρ ό ί α ις υ
μ ώ ν , i n i τ α ϊ ς χ ο ί τ α ι ς ύ μ ώ ν κ α τ α ν ύ γ η τ Β . Καί’
λ ο ύ σ ω καθ' έ κ άσ την ν ύ κ τ α τήν κλ Ιν η ν μ ο ν , i v
Sâx ρ υ ο ί μ ο υ τήν σ τ ρ ω μ ν ή ν μ ο υ β ρ έ ξ ω . Καί νά ζη- ίο
4 ουγχώρησιν μέ ταϊς πρεαβείαις τής άγιας Θεοτόκον, xai Ρ· 4
πάντων τών άγιων διατί είναι μιοηιά καί αύ?ά ένώπιον τής
ϋείας δόξης, κατά τήν Γραφήν τήν λέγουοαν β δ έ λ υ γ μ α
Κ ν ρ ί ω λ ο γ ι σ μ ό ς ά δ ι κ ο ς . Καϊ άν δέν διορθώνουνται
xai αΟτά μέ τήν μετάνοιαν, άνοίγουοι τόν δρόμον ηρός τά 6α- ι$
νάσιμα αμαρτήματα" καί φέρνουσιν εις τόν άνθρωπον ψυχρό
τητα, καϊ Αμέλειαν καϊ | όλιγωρίαν είς τό νά πληρώνουν τάς έν- f. 128
τολάς τοϋ θεοϋ.
Έ ρ ώ τη αις μδ\
Είναι τάχα τινάς τρόπος μέ τόν όποιον τινάς γίνεται κοι- 20
νωνός άλλοτρίων Αμαρτημάτων;
Ά η ά κρ ι α ις.
Τά άλλότρια σφάλματα τότε μετέχομεν, όηόταν παρακι-
νοϋμεν τινά είς ιό νά οφάλη· μάλιοτα Ικεϊνον όηοϋ δέν ήμ-
πορεΐ νά βοηθηθβ παρά άπό έμάς, καί είς ήμάς άποθέιει δλην 25
τον τήν έλπίδα. Τοιοϋτοι είναι έκεϊνοι ol πνευματικοί, όηοϋ
άφήνουοι τόν άνθρωπον νά Cjj άκολάοιως, ίξω άπό τάς θείας
έντολάς, καί τάς ίκκλησιαοτικάς παραδόσεις· όμοίως καί ol
δεσηόται, δταν ηαρακινοϋσιν είς τό κακόν τούς δούλους τονς,
ή οί. άνδρες τάς γνναϊχας τονς, οί πατέρες τούς υίούς τονς, οί 30
διδάσκαλοι τούς μαθητάς τους' δταν τούς άφήνοναιν είς έλευθερίαν
. J
7. Φαλ. 4. 5 (Κ In notă arată greşit (ς’. ζ\) trimiterea la pealm a
lui N care este 9'. ·*.] || 9. V«X. 6, 7 || 13. Παρβι. 15, 27 (Ηαροί. κζ*.
(·'. ΟΝ. Παροιμ. ιζ\ ia'. D, Παροι. ta'. κς\ K] (Proverbe 15, 26 S).
4 όλιγωρ? ΝΚ, όλιγ·ρ9 D | βιορβώνή ON || 5 xp«66dxi ONDK || 7
Φαλμψίδν OD || 9 μοβ,) iv om. K || 17 ιΛηρΛνη N pe marg., D || 23—24
παρακοινοΟμβν] · 1. παρακιν. ut paullo post.» N pe marg., de unde K In text
şi eu notă jos || 24 ο*4λλ* D l| 25 *μ*ς] ήμ«ς D.
154 0 Ρ Θ 0 Δ 0 8 0 2 ΟΜΟΛΟΓΙΑ Γ. ρβ*— ρζ'.
νάοφάλλοναι. Πάντες o i τοιοΰτοι, teal οί τούτοις δμοιοι, de-

λονο* δώσειν λόγον τφ θεφ iv ώρφ. της χριοεως δι ίκείνονς
όττον εϊχαοιν ύηοκάτω είς την κυβέρνηοίν τονς. Δια τοϋτο 6
Παύλος νουθετώντας Ιλεγεν είς χόν Τιμόθεον* χ ε ι ρ ας τα-
5 χέως μ η δ ε ν I i n ιτ ίθ ε ν μ η δ έ κο ιν ώ ν ε ι αμφρ-
τ ί α ι ς ά λ λ ο τ ρ ί α ι ς ' ο ε α υ τ ό ν ά γ ν ό ν τή ρ ε ι.
’ Ε ρ ώ τ η ο ι ς με".
Μέ ποιον άλλον τρόπον μετέχομεν τάς αμαρτίας των
άλλων ;
10 Ά πόκριοις.
ΓΟηόταν τινάς δίδει Αφορμήν είς Αλλους τοΰ άμαρτάνειν,
μέ τίποτες σχάνδαλον παρακινητιχδν Αμαρτίας, ή μέ νεύμα, ή
μέ λόγια άσεμνα, ή έπαινώντας χό κακόν' ή κατηγορώντας τά
καλά ϊργα. *Εδώ Αχομι ήμπορεϊ νά μετρηθη δποιος μέ χήν
15 Φέλησίν του παροξύνει τινά, είς θυμόν ή δέν έμποδίζει τ3 κα
κόν δαον δύναται ■ή δέν νουθετεί κατά τό χρέος του. Καθ’ ένας
Ano τούτους γίνεται μέτοχος τής Αμαρτίας χον άλλου.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς μς’.
’ Επειδή και έρρέθηκε περί Αρετών καί κακιών, ζητώ νά
20 μου εΐηής και περί τών έντολών τοΰ θεοϋ.
Ά πόκριοις.
Α Ι έντολαΐ τοΰ θεοΰ είναι δέκα' μ ά είς αύταϊς περιέ-
χονται καί άλλα πράγματα,
f. 129 Έ ρ ώ τ η ο ι ς μ ζ'.
25 Άλλά a i ίντολαί τοΰ παλαιού νόμου έπληρώθησαν ;
Ά π ό κ η ι ο ις.
Α Ι έντολαΐ τής παλαιός διαθήκης, όποΰ ήσαν διά ταϊς
τελεχαΖς καί μυστήρια, καί in ροτυπώναοι τά εργα τοΰ Χριοτοϋ,
δλαις έχείναις έττεράσασι* και καθώς ή σκιά παραχωρεί, τής ά-
30 ληθείας έλθουοης, τέτοιος λογής καί έκεϊναι παρήλθον xai
4. 1 Τιμ. 5, 22.
1 χαί οί τούτοις om. ONDK, dar τοιοδτοι] « add. xal.» Ν pe marg··

de unde K In text j δμοιοι] όμοίως D || 5 μήθΐ O , μή 8k Ν, μή δέ D || 13
χαχόν] χακίν D || 14 4M> O || 19 i^fiiBexe ONK |] 25 έχληρώβησβν M ||
27— 28 διά ταϊς τ·λ*χαΙς χα! μυστήρια, w η tahhctux ed. slsvoni
(Moscova 1743), p. 275; von den O pfern und Sacram enten, Frischins in
ed. H ofm ann, p. 319; num ai a d ceremonios C. O. (ed. M alvy), p. 112.
0 M 0 A 0 S 0 2 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ*. μζ\ 155
οί χριστιανοί δέν χρεωστοϋσι νά ταϊς πΧηρώνουοι. Μά έκειναι αί

έττολαί όποϋ αποβλέπονσιν είς τό νά φνλάττεται ή πρός θεόν
καί τόν πλησίον άγάπη, όχι μόνον είναι χρέος νά φυλάττωνται
άπό τούς χριστιανούς, μά και μέ περισσότέραν ακρίβειαν και
τελειότητα, παρά όποϋ έφυλάττοντο άπό τούς ' ΙοραηΧίτας τοϋ 5
ηαλαιοϋ νόμον διατί περισσότεραις ενερ/εσίαις έμεθέςαμεν ή-
μεϊ; άπό τόν Θεόν, καί χωρίς κάν μίαν ούγχρισιν άπελάβομεν
την χάριν τον Αγίου Πνεύματος, διά τοϋ Κυρίου ήμών Ίη-
οον Χριοτοϋ, παρά έκεϊνοι. Ζΐιά τοϋτο πρέπει νά περισοευου-
σιν αί άγαΒοεργίαι ήμών, τάς τών ’ Ιουδαίων πράξεις' κατά τό 10
είρημένον έά ν μ ή π ε ρ ι ο ο ε ύ j] ή δ ι κ α ι ο σ ύ ν η ύ μ ών,
ι π λ ε ϊ ο ν τ ών Γ ρ α μ μ α τ έ ω ν κ αι Φ α ρ ι σ α ί ω ν , ο ύ μή
είοέΧΟη τε είς τήν β α σ ι λ ε ί α ν τ ώ ν ού ρανών. ' Ο
μοίως* η χ ο ύ σ α τ ε δτι έ ^ρ έθη τοις ά ρ χ α ί ο ι ς· ού φο-
I νεύαεις* δ ς ό’ άν φ ο ν εύ οη, ϊ ν ο χ ο ς ε σ τ α ι rjj κ ρ ίσε ι. 15
I ’Ε γ ώ δ έ λ έ γ ω ύ μ ϊ ν, ότι π α ς ό ό ρ ρ ι ζ ό μ έ ν ο ς τ ω
I αδ ε λ φ ώ α ύ τ ο ϋ εΐκή, ϊ ν ο χ ο ς ε σ τ α ι τ ff κ ρ ί σ ε ι* ό ς
1 δ’ άν ε ϊ τι η τ ω ά δ ε λ φ ώ α ύ τ ο ϋ ρακά, έ ν ο χ ο ς ί στ α ι
I τ φ σ υ ν ε δ ρ ί ω ’ δς ό* άν ε ι π η μωρέ, ί ν ο χ ο ς ί στ αι
ε ί ς τήν γ έ ενν αν τ ο ϋ π υ ρ ό ς. Γό αυτό καί περί άλλων 20
τινών λε'^ει εις τόν ίδιον τόπον. "ΟΧαι λοιπόν αί έντολαί πρέπει
νά φυλάττωνται, όποϋ άποβλέπουοι πρός τήν είς Θεόν και τόν
πλησίον άγάπην διατί είς αύταϊς ταϊς δύο έντολαΐς, δλος ό νό
μος καί οί προφήται κρέμονται* ώς φησιν ό Κύριος· άγ απή-
I σ ε ι ς Κ ύ ρ ι ο ν τόν θ ε ό ν σ ο υ έν ό λ^ τ jj κ α ρ δ ία 25
I οο ν, κ α ί έν δλι^ τ /j ψ υ χ η σ ο υ , κ α ί έν δλτ] τ ff ό ι α-
I ν ο ία ο ου. Α ϋ τ η έστ ι π ρ ώ τ η κ α ί μ ε γ άλη έ ν τ ο λη.
4 ε ν τ έ ρ α δέ ό μ ο ία αύτή· ά γ α π ή σ εις τό ν π λ η σ ί ο ν
σ ου ώ ς ο ε α υ τ όν. Έ ν τ α ύ τ α ις τ α ϊ ς δ υ α ιν έ ν-
τ ο λαι ς , δ λ ο ς ό ν ό μ ο ς κ α ί ο I π ρ ο φ η τ α ι κρέ- 30
μ α-ν τ α ι.
11. Ματ. 5, 20 || 14. (Ματ®, β*. κα'. D, στίχφ κα'. Κ] 1| 24—25.

Ματ. 22. 37.
1 πληρώσουοι ONDK || 7 κφν ΟΝ || 10 άγαθο*ργ£αις ONDK ||

24 ώς φησίν ONDK || 25 θβδν ββο Κ || 27 έατί ONDC || 28 Αγαπή-
οης OND. · ' -■
?■
156 0 Ρ Θ 0 Λ 0 3 0 2 Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Γ . μη*— ι
Έ ρ ώ τ η σ ι ς μη'.
Π ώς είναι δέχα a i έντολαι, όποϋ ό ■
Χριστός δ Κ ύ ρ ιο ς
ήμών δύο μάνας έβεβαιωοεν ; ι

f. 130 Άπόκρισις.
5 At δύο αϋται έντολαΐ είναι γενιχώτεραις, xai άρχοειδέ-
ατεραις, είς ταϊς όποίαις δλαις at Αλλαις Φεμελιώνουνται. Διά
τοϋτο at δέκα αϋται εις δύο πλάκας μερίζονται' xai είς μ&ν
τήν πρώτην είναι εκτεθειμένοι έκεϊναι όποϋ μας προατάααοναι
νά φυλάττωμεν την είς θεόν αγάπην· είς δέ τήν δεν τέραν, kxil-
10 ναι όποϋ μας διδάσκοναι μέ τίνα τρόπον νά χρατοΰμεν τήν είς
τόν πλησίον άγάπην. Λοιπόν ό Χριστός μέ τάς δύο τοΜτας έν-
τολάς, δλαις ταϊς δέκα έπικνροϊ καI βεβαιώνει' καί περί τον
νόμον τούτου λέγει* ε ν κ ο π ώ τ ε ρ ο ν Ι ο τι τ ό ν ον ρ αν όν
χ α ι τήν γ η ν π α ρ ε λ θ ε ϊ ν , ή τ ο ν ν ό μ ο ν μ ί α ν χ ε-
15 ρ α ί α ν π εσ ειν.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς μθ\
Ποία εΐναι ή πρώτη έντολή τής προτέρας πλακάς ;
Άπόκρισις.
? Β πρώτη έντολή της πρώτης πλακάς η πίναχος, αυτή
20 έοτιν ε γ ώ ε ϊ μ ι Κ ύ ρ ι ο ς ό θ ε ό ς σ ο υ , ό ε ξ αγ αγ ών
ο ε έ κ γη ς Α Ι γ ύ π τ ου, ί ξ ο ϊ χ ο ν δον.λ ε ία ς· ο υ χ I-
ο ο ν τ α ί ο ο ι θ ε ο ί ε τ ε ρ ο ι π λ ή ν έ μ ο ν.
Έ ρ ώ τ η σ ι ς ν'.
Π ώ ς πρέπει ra νοοϋμεν τήν έντολήν τούτην ;
25 Άπόκρισις.
Είς αύτήν τήν πρώτην ίντολήν, ό Κύριος ό θεός παρα-
δίδει είς τόν Ανθρωπον τήν Ιδίαν τον γνώαιν νά τόν γνωρίζρ"
έπειδή διά τό τέλος τοϋτο τόν έπλασε λογικόν τόν Ανθρωπον, δια
νά τόν γνωρίζη κύριον xal ποιητήν του νά τόν δοζάζη. Καί
30 δέν ήρχισεν άπό τήν ποίησιν τοϋ κόσμον νά emfj' έγώ είμι 6
θεός ό πλάσας κόσμον, μ ά ’ έγώ είμι ό θεός σου ό έξαγαγών οε
1 3 . Α οο . 16, 17 f| 2 0 . *'Β ξ. 2 0 , 2 .
6 αΐ Αλλαας repetă punctat, ce Însemnează şters. M || 8 şt 10 μ®5

DK || 13 BDXom&Tspov έστι ONDK |j 19— 20 αυτή έστιν ONDK || 20 o©i>,] *
om. ONK || 28 τοβτο] τό* om. ONDK || 30 άρχια*ν ONDK.
0ΡΘ0Λ 0302 ΟΜΟΛΟΓΙΑ Γ . V—* β \ 151
itt χής Αίγυπτον διαti τοΰτο ήτον είς τούς Ιουδαίους άρ-
μοδιώτερον, νά κάμΐ} άρχήν νά τούς νομοθετφ άπό πράγμα Ναι-
νούριον και 0ανμαστόν, όποϋ ήτον τότ* Ιμπροοθβν είς τα 6μτ
ματά τονς- ώστε άπ’αντό νά γνωρίαονοι φανερώτερα καί χαλ-
λιώτερα τήν φιλανθρωπίαν τοϋ θεοϋ, νά τόν όο{άζοvot προθν- s
μότερον xai μόνον έχεινον νά όονλενονσι. Αίέ όλον τούτο, etc
άλλον τόπον οδιω περί έαυτοϋ μαρτυρεί λε^ων έ γ ώ έπο Ιψ
ο α τή ν yffv, κ α ί ά ν θ ρ ω π ο ν έ π’ αν τή ς· <χώ τ fj χει
ρ ί μ ο υ I έ ο τ ε ρ έ ω ο α τόν ο ύ ρ α ν ό ν* έγώ π â o t τοϊ ς /, |j|
ά ο τ ρ ο ι ς έ ν ε τ ε ι λά μ η ν xai ολίγον Ανωτέρω- έγ ώ Κύ- ίο
ρι ο ς ό θεός, κ α ί ού η i o t i v £τ ι πλή ν έ μ ού Θεός.
Είς τήν έντολήν ταύτην περισσότερον είναι χρβωφειλίται οΐ χρι
στιανοί, παρά oi *Ιουδαίοf έπειδή μεγαλήτερη έλευθερία έδό-
θηκεν άπό τόν Κύριον και Θεόν ήμών βίς τούς χριστιανούς, παρά
είς τούς *Ιουδαίους' ώς λέγει ό απόστολος· δ ς έ ρ ρύ σ α τ ο ή- is
μ ά ς J κ τ ή ς έ ξ ο υ σ ί α ς το ν σ κ ό τ ο ν ς, κ α ί μ ετ έ
σ τη ο εν ε ίς τήν β α ο ι λ ε ί α ν το ν Γ ίο ϋ τή ς â y ό π η ς
α ύ τ ο ν* Ιν φ Ι χ ο μ ε ν τήν ά π ο λ ύ τ ρ ω σ ι ν , όιά τ ο ύ
α ί μ α τ ο ς α ν τ ο ν, τήν â <ρε σ ι ν τών α μ α ρ τ ι ώ ν . Είς τό
όβντερον μέρος ή έντολή αδτη άπαγορενει τόν ’Ισραήλ, νά μήν 20
προσκυνς. άλλον θεόν, μήτε άλλον νά Χατρβύη πάρεξ τόν μόνον
θεόν. Λοιπόν είς τήν Εντολήν ταύνην περικρατεΐται ή ίσωθεν καί
άπό χαρδίας δόξα ή πρός τόν θεόν, όποϋ γενναται άπό τό νά
τόν γνωρίζγι ή άνθρωπίνη διάνοια.
’Ε ρ ώ τ η ο ι ς να. 25
ΠοΧος αμαρτάνει είς τήν έντολήν ταύτην, καί πώς ;
άπόκριοις.
* Εναντίον τής έντολής τούτης οφάλλονοιν είς θάνατον, πρώ
τον μέν #λοι έκεϊνοι όποϋ δέν γνωρίζονοι κάν Ινα θεόν, κατά
τόν ψαλμωδόν τόν λέοντα* t i n tv &φ ρ ω ν έν κ α ρ ό / ? 30
α ύ τ ο ϋ , ο ύ κ ί ο τ ι θεός. νΕπειτα δέ αφάλΧουσι δεύτερον,
7, Έ ο . 45, 12 (Έ α. — ΟΝΚ) || 10, βτίχ. 5 [<η(χφ **. ONDK) || 15.

Κβλ. 1, 13 II 30, Φαλ. 52 (ν«λμ. νβ\ ND, Ψαλ. νγ'. Κ] (Pealm 52. 2 S).
11 I t i Ιατιν Κ ||20 6s6tspov] β-ον' Μ || 23 xapWav ΟΝΚ || 24 tiv om.

ONDK« dar «τόν.» N pe m u g ., K la notă nu-1 acceptă || 29 ON ||30
Υαλμφθόν ONDK.
158 O P e O A O t O Z Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Γ . ν»’— νβ*
έκεϊνοι όπου ατένοναιν είς έαυτούς πολλούς Φεούς, βΐς τούς

όποιους δίδουσι δόξαν xai λατρείαν, ώς είς θεόν άληθινόν
καθώς έποίουν οί 'Έλληνες. Τρίτον οφάλλοναιν είς τήν εντο
λήν ταύτην, έκεϊνοι όποϋ παραδίδ'οναι τούς έαυτούς τονς τφ
5 διαβόλφ, ώς οί μάγοι, και δσοι μεταχειρίζονται τα Ιργα τονς·
ώς έκεϊνοι όποϋ βαστοϋαι τά φυλακτά καί τούς χαρακτήρας.
Τέταρτον έκεϊνοι όποϋ ΐχουσι τάς δεισιδαιμονίας, και πιστεύου-
αιν εις αύταϊς' ομοίως καί έκεϊνοι όποϋ εις ταϊς άοθενείαις
τονς μεταχειρίζουνται τά φιθνρίοματα τών γραϊδίων καί &).-
10 λαις δειαιδαιμονίαις παρατηροϋσι. Πέμπτον δοοι τηροϋοι τους
οΐονούς άπό δλα τά πράγματα. "Εκτον έκεϊνοι όποϋ δέν
πιστεύουοιν όρθοδόξως 8να θεόν τη φύσει, έν Τριάδι προσώ
πων. *Έβδομον έκεϊνοι όποϋ πλέον Φαβροϋσιν είς την προμή
θειαν τήν έδικήν τονς, παρά είς τήν χάριν και πρόνοιαν τοϋ
15 θεοϋ' ή είς τήν σοφίαν και εύφνίαν τους, ή είς τήν άνδρείαν,
και εις τό πλήθος ή μεγαλειότητα τών φίλων τονς. “Ογδοον,
δοοι άγαποϋσι περισσότερον τούς έαυτούς τονς, καί τά πρόσ
καιρα άγαθά, και τά άλλα πράγματα, παρά τόν Θεόν. Και συν-
τόμως είπεϊν, έκεϊνος αμαρτάνει περί τήν έντολήν ταύτην, δ-
20 ποιος μέ κάν h a τρόπον έξω Από τόν Θεόν, τόν άληθινόν στέ-
νει άλλο τίποτες διά Θεόν τον, είς τό όποιον βάλλει δλην του
τήν έλπίδα και τήν πίστην τον.
f. 132 Έ ρ ώ τ η σ ι ς νβ’.
Τίνα γνώμην πρέπει νά έχωμεν διά τήν έπίκλησιν τών
25 αγίων; έπειδή ό τόπος ούτος φαίνεται Ιδιαίτερος νά Φεωρηθή
τό πράγμα τοϋτο.
Έπικαλούμεθα τήν μεσιτείαν τών άγίων πρός τόν Θεόν,
διά νά παρακαλοϋοι δι ήμάς. Καί έπικαλούμεθα αυτούς, δχι
30 ώς θεούς τινάς, άλλ* ώς φίλους αύτοϋ’ τοϋ όποίον δονλεύουσι
καΧ τόν όποιον δοξολογοϋοι καί λατρεύουσι. Καί χρειαζόμεθα
6 τά φυλαχτά χαί τούς χαρακτήρας, χρληηληαα η h u h c h ed. slavo

(M oscova 1743), p . 281; num ai characteres C. O. (ed. M alvy, Paris 1927),
p. 114 j| 11 οΐονούς ONDK || 15— 16 AvSpsiav *xal) « lego τους· ή.» Ν pe
m arg., h .e .: άνδρβίαν τους ή χαί, pe care Κ In no tă nu o găseşte necesară ||
18 θ·όν.] K ol om . ONK || 20 x ţv ON || 26 τοϋτο; ONDK || 29 va) «add.
τ6ν.» N pe marg., pe care K in notă nn*l găseşte nccesar.
ΟίβΟλΟΪΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ*. ν€' 159
χήψ βοήθειάν τους, δχι ώς άν νά μας έβοηθοΰοαν έχεϊνοι άπό

τήν έδικήν τονς δύναμιν μά διατί ζητονοιν είς ι)μάς τήν χάριν
χοϋ θεοϋ μέ ταϊς πρεσβείαις τους· Atari Λν ϊαως καί ή άγια
Γραφή μας διδάσκει, νά ζητοϋμεν άπό τούς iu ζώντας άγίονς
μεσιτείας καί προσευχάς ηρός τόν Θεόν, ώς ίκαμεν 6 άπόστο- 5
Ιος Παύλος, δταν Ϊλεγν π α ρ α κ α λ ώ δέ ύ μ α ς , ά δ ε λφ ο I,
δ ιά τ ο ν Κ υ ρ ί ο υ ή μ ώ ν Ί η ο ο ϋ Χ ρ ι οτ οϋ , κ a l διά
τ ή ς ά γ ά π η ς τ ο ϋ Π ν εύ μ α τ ο ς, ο ν ν α γ ω ν Ιο α σθ a I
μ ο ι έν τ α ϊ ς π ρ ο σ εν χ α ϊ ς υ π έ ρ έμ ο ν πρός τόν
Θ β όν. Και άλλαχοϋ* ε I ς δν ή λ π ή κ α μ ε ν, δ τι κ a l ρΰ- to
σε τ α t, σ υ ν υ π ο υ ρ γ ο ΰ ν τ ω ν κ α ί υ μ ώ ν υ π έ ρ ή μ ώ ν 4
τή δ εή ο ει, Ι να έκ πο λ λ ώ ν π ρ ο σ ώ π ω ν , τό είς ή-
μ ά ς χ άρ ι σ μ α δ ιά πο λ λ ώ ν ε ύ χ α ρ ιοτηθη ΰ π έ ρ ή
μ ώ ν . Καί πάλιν διά άλλους αύτός έπαραχάλει τόν Θεόν ώς
μαρτυρεί δ αύτός λέγων π ά ν τ ο τ ε iv η ά ο η δ εή α ε ι t5
μ ο ν , υ π έ ρ π ά ν τ ω ν ύ μ ώ ν μ ε τ ά χαράς, τήν δ έη ο ι ν
π ο ι ο ύ μ ε ν ο ς . Ά π ό ταϊς όποίαις μαρτνρίαις, τοϋτα τά δύο
πράγματα γνωρίζονται. Πρώτον, πώς οί άγιοι ζώντες iv τφ κό-
ομψ τούτφ, ζηιοΰοιν άπό άλλους, προοευχάς καί μεσιτείας πρός
τόν θεόν. Δεύτερον, πώς προσεύχονται δι* άλλήλονς καί μεσι· 20
τευουσιν, δχι μόνον μερικώς και Ιδίως, άλλά καί κοινώς παο-
ρηοίφ, καθώς βεβαιώνει ή Γραφή λέγουσα' ό μ iv ο ύ ν Π έ
τ ρ ο ς έ τ η ρ ε ϊ τ ο i v τή φ υ λ α κ ή , π ρ ο σ ε υ χ ή δέ ήν
έ κτ ε ν ή ς γ ινο μ ένη ύ π ό τής έκ κληο ίας π ρ ό ς τόν
θ ε ό ν υ π έ ρ α ύ τ ο ϋ. Λοιπόν τόοω μάλιστα μετά θάνατον οί 25
αύτοί άγιοι υπέρ ήμών παρακαλοϋσι τόν θεόν, εστωντας καί νά
μήν εχουσι πρός τούτο κάν Ινα ίμπόδιον καί δν ζητοϋοιν έκ-
δικησιν κατά τών άοεβών. ώς ή Γραφή λέγει' ε ί δ ο ν ύπο-
κ ά τ ω τ ο ν θ υ ο ι α σ τ η ρ ί ο υ τ ά ς γ υ χ ά ς τ ώ ν έ σ φ αγ-
μ έ ν ων, δ ι ά τ ό ν λόγον τ ο ϋ θ ε ο ϋ κ α ί δ ι ά τήν 30
6. Ύ ω . 15, 30 || 10. 2 Kop. 1, 10 || 15. Φιλιπ. 1, 4 || 22. Πρά.

12, 5 II 28. Ά ποκ. 6, 9. t> 5
1 val μβς OND, νά μϊς Κ || 10 ήλπίχαμβν ONDK | δτι xal ftatxar.,
urn» μ «μι Η3Β48ΗΤΙ ed. slavone (Moscova 1743), p. 283, (Cernigov
1745), L 140 v .; prin aceasta satisfacem dorinţa lui Kimmel, p. 301, n. 1,
care se întreba ce vor fi având ediţiile slave In acest pasagiu, unde el
dorea un i e tn textul grec. Cum se vede, tn slavonă «ţ» este traducerea
lu i ă ti || 24 γινομέν* l i || 25 χόοψ ONDK || 27 «ţv ON.
0 Ρ Θ 0 Λ 0 1 0 2 Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ . Γ . νβ\
160
f. 133 μ α ρ τ υ ρ ί α ν , ήν ε ϊ χ ο ν x a i έ κ ρ α ζ ο ν | φ ω ν ή μ * .
y â l j ι λέγοντες' έ ω ς π ό τ ε ό Δ ε σ π ό τ η ς 6 Αγιος κα ί
6 ά λη θινό ς ού κρ ίνε ις x a i έ κ δ ι κ ε ΐς τό α ί μ α
ή μ ώ ν ά π ό τ ώ ν χα τ ο ι κ ο ύ ν τ ω ν i n i τής γ η ς ; πλέον
5 περισσότερον θέλουοι πάρακαλεϊν διά τούς Αδελφούς τονς, μά
λιστα δι έκείνους όπου χρειάζοννται τήν βοήθειαν τους έμπροσ
θεν είς τόν θεόν ώς ή Γραφή διδάσκει, λέγουσα· x a i οί εί
κοσι xa i τ έ σ σ α ρ ε ς π ρ εσ β ύ τ ε ρ ο ι, ol ε ν ώ π ι ο ν χοϋ
θ ε ο ϋ καθήμ ε voi i n i χο ύ ς θ ρ ό ν ο υ ς α ύ τ ών, i n β
ίο ο αν έ π ι τά π ρ ό σ ω π α α ύ τ ώ ν , x a i π ρ ο σ ε κ ύ ν ψ
ο αν τ φ Θε φ, λ έ γο ν τ ε ς " ε ύ χ α ρ ι στ ο ν μ ε ν ο ο ι Κύ
ριε ό θ ε ό ς 6 η α ν τ ο χ ρ ά τ ω ρ’ xai κατωτέρω' δούναι
τόν μιοθόν τ ο ϊ ς δ ο ύ λ ο ι ς ο ο ν τ ο ϊ ς ηροφήται ς,
x a l τοϊ ς ά γ ί ο ι ς , x a i τ ο ϊ ς φ ο β ον μ έν ο ι ς τό δνο·
15 μ ά οον τοϊ ς μ ι χ ρ ο ϊ ς x a i τοϊ ς μ ε γ ά λ ο ις.
Μά θέλει είπεϊν τινάς' έκεινοι δέν ήξενρουσιν, οϋχε γροι-
χοϋοι τάς προσενχάς μας. Πρός δν αποκρινόμεθα' πώς καλά
xai έκεϊνοι άφ* έαυτον των δέν ήζεύρανσιν ούτε άχούουσι χάς
ήμετέρας δεήσεις, μέ δλον τοϋτο χατά άποκάλυψιν, χαι θείαν
20 χάριν, όποϋ χούς έχάρισεν ό θεός πλουσίως, xai γνωρίζουσι καί
âxovovor ώς xai ό Έλισσαϊος εγνώρισεν έκεϊνο όποϋ Ικαμεν
ό δούλος χον είς τήν όδόν. *Αχομι δλοι οί Αγιοι γνωρίζουν
xai άχούουσι χάς χρείας τών έπικαλουμένων αυτούς, έκ θείας
άποκαλύψεως. *Αχομί χούς άγγέλους έηικαλούμεθα νά μεσι-
25 τεύοονοι μέ ταϊς ηροοταοίαις τους, υπέρ ήμών πρός τόν θεόν
διατί έκεϊνοι προσφέρουσιν είς τήν τοϋ θεού μεγαλειότητα τάς
προοευχάς xai έλεημοούνας, xai ηάντα τά χαλά έργα χών Αν
θρώπων Οί δέ Αγιοι μετά θάνατον είναι ώοηερ Αγγελοι, καί
7. Ά πο. 11. 6 (Ι 12. [στίχψ ιη’. Κ] || 21. 4 Boot. 5. 27 [8'. Βασ. β*

«ς*. Κ] (4 îm păraţi 5, 26 S).
9— 10 âxMOV corectează W eiasenborn pe ί || 12 χατωτέρω Κ || 16

ΜΛ Început de rând, cu litere groase || 16— 17 s im ţu h iuminu t« w
ΓΜΓΜΜΤλ ed. slave (Moscova 1743, C ernigov 1745) pe marg. || 17 %Λς]
Αν add. D I χαλά D, χαλφ KL || 18 Αφ* MO | *ξ·6ρουσιν K | < Sup. p. 32.»
N pe m arg·, (h. e. ed. O . A ', έρώτηοις ις'.) || 21 Ελισαίος ONDK || 22
γνωρίζοοοι ONDK || 23 αότοί>ς] autΑν OND, dar « αοτοΰς.» Ν pe marg··
de unde K In text. fără a cita pe N ||24—25 μβοιτβύοοοι ONDK.
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜ ΟΛΟΓΙΑ. Γ '. ν6\ 161
ήμποροΰοι τότε νά ήξεύρουοι ταϊς χρείαις μας, καί νά ύπακούου-

οι ταϊς προσευχαϊς μας* καί νά μεαιτεύουαιν ύπέρ ήμών. Ά πό
to οποίον γίνεται φανερόν, πώς ήμεϊς δέν έναντιούμεθα είς τήν
Εντολήν τόν Θεοϋ, μέ τό νά παραχαλοϋμεν τούς άγιους’ οί ό
ποιοι άγιοι, ώς πιστοί δοϋλοι παρεστώτες είς τήν τοϋ Θβοϋ 5
μεγαλοπρέπειαν, μεοιτεύονσι δι ημάς πρός τόν μόνον άληθινόν
Θεόν’ μάλιστα άν καταφρονησωμεν τήν μεσιτείαν τών άγιων,
παροξύνομεν ταμέγιστα τήν ΰείαν μεγαλειότητα, δέν τιμώντες
τονς είλικρινώς δονλενααντας αυτή.
Τελειώνοντες τήν διδασκαλίαν τής έντολής ταντης, παραγ- 10
γέλλομεν εις κάβε όρθόδοξον χριστιανόν νά ήζεύρη τοϋτα τά p. 4
δύο πράγματα. Πρώτον, πώς μέ τά παρακαλέματα όποϋ κά-
νομεν εις τούς άγιους, δέν τζακίζεται ούτε χαλαται ή δύναμις
καϊ ή έξουσία τής έντολής της δεκαλόγου· μήτε έναντιούμεθα
είς τήν ίννοιάν της- διατι ή τιμή όπου δίδεται είς τονς ά- 15
γιους, άναφέρεται διαβαίνουσα πρός τήν μεγαλειότητα τον Θεοϋ,
είς τόν όποιον εύηρέστησαν οί άγιοι μέ τήν πίστιν, καϊ μέ
τήν ζωήν τήν Ενάρετον όηοϋ Ιζησαν. Δικαίως λοιπόν τιμώμεν
τούς άγιους τοϋ Θεοϋ, χατά τήν Γραφήν τήν λέγονοαν ΕμοΙ
d i λί αν Ε τ ι μή θ η ο α ν ο ί φ ί λ ο ι ο ου, ό Θ ε ό ς. Καί τήν 20
βοήθειαν τήν Εχ Θεοϋ δι* αύτών έξαιτοϋμεν, ώς ό Θεός Επρό-
οταξε τούς φίλονς τοϋ *Ιώβ νά | βάλλουσι τόν πιατόν τρυ θε f. 134
ράποντα αύτόν τόν ' Ιώβ νά προοφέρη ΰνσίαν ύπέρ αύτών χαι
νά παραχαλέοη δι* αυτούς' διά νά τών όφήοη τήν άμαρτίαν, διά
τό πρόσωπον Εκείνον. Δεύτερον, πώς ή έντολή αδτη έμποδίζει 25
τούς άνθρωπονς νά μή λατρεύουοι τήν χτίαιν μέ προσκύνησιν
λατρείας. Καί ήμεϊς τούς άγιους τοϋ Θεοϋ δέν τόύς τιμώμεν
λατρεντιχώς, μά τούς Εηιχαλούμέθα ώς άδελφονς μας, xal φί
λους Θεοϋ, διά νά ζητήσουσι τήν άείαν βοήθειαν δι* ήμάς
τούς άδελφούς των· xal νά μεοιτεύοονσιν ύπέρ ήμών πρός 30
19. Φαλ. 138, 17 (Φαλ. ρλβ'. C Κ] (Psalm 138, 17 S) || 23. Ίώ δ

>. 5
42, 8.
1 ήμποροΟοι Μ || 8 χαμέγιατα Μ ca să arat· că-i un singur cuvânt
a subţiat acccntul d · la td şi le-a unit dederapt cu o acoladă | t ă μέγι
στα ONDK ||9 «ΙλιχρινΑς M (vezi mai sus p. 79, 82, 90) || 11 xd®« ONDK |
ήδ·6ρϊ ONDK II 12 Πρ&τον] C-ov M II 24 παρακαλέση OND | τβν om. D |
Δφήσϊ) αδτοΤς add. D || 25 πρόσοπον Μ | Δ·6τ·ρον] β-ον’ Μ || 29 ζητήοουτι
D II 30 μ·οκ·6οοοιν ONDK. 11
0 Ρ Θ 0 Α 0 5 0 Ϊ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . νί'— νί".
162
Κύριον’ χό όποιον δέν είναι έναντίον είς τήν Εντολήν τής δεκα
λόγου. Διατί καθώς οί Ίσραηλϊται δέν έαφάλλαοι, παρακαλοϋντες
τόν Μωυσην νά μεσιτεύση δι αύτούς πρός τόν θεόν, τέτοιας
λογής μήτε ήμεϊς άμαρτάνομεν, Επικαλούμενοι τήν τών άγίων
5 βοήθειαν xai Εντευζιν.
*Ε ρ ώ χ η σ ις νγ\
Ποια εϊναι ή δευχέρα Εντολή;
Ά π ό χ ρ ιο ι ς.
Ο ύ πο ιή ο ε ι ς ο ε αν τ φ ε ϊ δ ω λο ν, ον δέ π α ντ ό ς
10 ό μ ο ( ω μα, ό ο α έν τφ ο ύ ρ α ν φ ă v tţ>, κ α I 0οα i v τ
γ f] κ ά τ ω , κ α ί δα α Εν τ ο ϊ ς ϋ δ α ο ι ν ύ π ο κ ά τ ω τής
γής" ο ύ π ρ ο σ κ υ ν ή σ ε ι ς αύ τοϊς, ο ύ ό έ μ ή λατρεύ-
σ ε ι ς α ύ τοϊς.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς νό\
15 Πώς πρέπει νά νοοϋμεν τήν Εντολήν τούτην;
Άπόκρισις.
9 Η Εντολή αϋτη είναι ξεχωριομένη άπό τήν
Εκείνη όμιλει όιά χόν άληθινόν θεόν, όποϋ είναι Ενας' άπαγο-
ρεύουσα χαί αϊρονσα Εχ μέσον, χό πλήθος χών θεών. Ή δέ
20 παρούσα διαλαμβάνει, όιά χάποιαις έξωιεριχαϊς χελεσιονργίαις-
ήγουν πώς Εξω όποϋ δέν πρέπει νά χιμώμεν χούς ψεύτικους
θεούς, χρεώστουμεν άκομί νά μήν χάνωμεν χάν Ενα γλυητόν
είς τιμήν Εκείνων, μήτε λατρευτιχώς νά τά προοχυνοϋμεν, μήχε
θυσίας είς αύτά λατρείας νά προσφέρωμεν. Διά τούτο χατά τής
25 Εντολής τούτης άμαρτάνουοιν Εκεϊνοι όποϋ προοχυνοϋοιν ώς
θεούς τά εϊόωλa, χαι θυσίας είς αύτά προσφέρουσι, xai δλον
τους τό θά($ος χαϊ τήν έλπίόα είς αύτά βάλλουσι· καθώς 6
ψαλμογράφος μαρτυρεί λέγων τ ά ε ί δ ω λ α τ ώ ν Εθνών άρ~
γ ύ ρ ι ο ν καί χ ρ υ σ ί ο ν , Ε ρ γ ο χ ε ι ρ ώ ν ά ν θ ρ ώ π ω ν ’
30 σ τ ό μ α Ε χο ν σ ι , κ α ι ού Χολή σ ο υ σ ι ν όφθ α Χμούς
Ε χ ο υσ ι , x a i ο ύ κ δ ψ ο ν τ α ί ’ ώ τ α Εχονσι , κ α ί ούχ
{. 135 Ε ν ω χ ι οθή ο ο ν τ α ί ' | ο ύ δ έ γ ά ρ Εσχι π ν ε ύ μ α Εν τφ
9. *'Βξ. 20, 4 ί| 28. Φαλ. 134, 15.
11 Ακοκέτφ Κ jj 17 ·Ιν·ι] ·Τνας D || 19 «Τρουβα Κ In text, ia

not·: « male in editt. «ϊρουσα,* cu explicare || 22 χ ·μ ·μ ·ν ONDK |
ON || 28 «Τβολα M || 32 γάρ ten OND | τφ] τδ OD.
Ο ίβ Ο ΙΟ ΙΟ Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . νδ’—ν*’, 163
αχό μη τ ι αυτών. Ο μ ο ι ο ι α ύ τ ο I ς y έ ν ο ιν τ ο ο {
jto ι ο ΰν τ ε ς a i i d , x a i π άντ ε ς οΐ π εποιθ ότες
I it* α ύ τ οϊς. *ΑχομΙ βίς τήν έντολήν τούτην άμαρτάνονοιν θ-
0θΐ εϊναι είς τήν πλεονεξίαν δεδομένοι, διά τούς όποίους λ^ει
ι} âyia Γραφή, οϋχω· ν ε κ ρ ώ ο α τ ε ο ΰν τά μέλη ύ μ ών s
τ ά i n i χής γης" π ο ρ ν ε ί α ν , α κ α θ α ρ σ ί αν , πάθος,
Ι π ι θ υ μ ί αν κ α κ ή ν, x a i τήν πλ ε ον ε ξ ίαν, fj τ ίς
Ι ο τ « ν ε ί ό ω λ ο λ α τ ρ ε ί α . Όμοίως xai ol λαίμαργοι, διά
τούς όποιους ή Γ ραφή A^yet* ώ ν ό Θ ε ά ς ή κοιλία, x a i
ή δ ό £ a Jv xfj αίσχύν-η α ύ τ ώ ν , ol x ά έπ iy εια φρο- ίο
ν ο ΰ ν τ ε ς. ΕΙς χήν παρούσαν εντολήν άκομΐ αφάλλονοι, xai
όσοι μετέρχονται τάς έπωδάς xai γοητείας· xai έκεϊνοι όποΰ
κρατσΰσι διά βέβαια xai Αληθινά τά ριζικά xai τήν είμαρμένην,
xai παρατηροϋοι τούς οΐωνονς, τάς χειρομαντείας, νεκρομαν
τείας, λεκανομαντείας, xai τά δμοια· άποδένουοιν άνθρώπους, J5
πρόβατα, ή xai άλλα ζώα* xai όσοι βαοτοϋσι φυλακτά, xai
βάλί.ονοι τρίγνράχους ή βαοτοϋσι γράμματα* xai πιστβύουσιν
είς αύτά, ^ είς λήαα μαντικά, ^ εις χαρακτήρας yeyραμμένους
είς αύίά. Καί όταν τά βλέπονσιν, ή προσεύχονται είς αύτά, ^
τά περικυκλοΰσι τρίχυράτους, πιστειίοντες πώς μβτ* αύτά δέν 20
ήμποροΰν νά καυθοΰσιν, ή νά πνιγοϋοιν, ή νά πλτ^ωθοΰοι* xai
έκεϊνοι δπον μεταχειρίζοννται δέματα xai βοηθήματα (τά όποια
xai ή Ιατρική χαχαχρίνει) ή εις λό/ια, ^ είς χαρακτήρας, V)
είς όσα πράγματα χρεμονοιν ή δένουσιν, ή λύουσιν* ώς άν
είς τά ώτία, ^ xai δακτυλίδια βίς τά δάκτυλα* xai τά τούτοις 29
δμοια.
' Ε ρ ώ τ η ο ι ς νε'.
Τί πρέπει νά γροιχοϋμεν διά ταϊς είχόνες χάς δποίας
προσκυνά καί τιμά ή όρθόόοξος έχχληαία;
Μεγάλη διαφορά είναι άναμέαον τών είδώλων, xai τών εί-
κόνων* διατί τά είδωλα είναι πλάσματα xai εύρέματα τών
5. Κολ. 3, 5 (Ι 9. Φιλιπ. 3, 9.
7 ή τις ΟΝ, ή τις D || 7—8 ήτις έβτίν Κ || 12 έπφίΛς ONDK |] 13
9ι4 om. ONDK || 15 λοκ*νομαντ*£ας κ | Ακοίέχνβοσιν ΟΝΚ || 17 şi 20 τρί-
γΐίρά τους ΟΝΚ, (20 ş i :) Ο || 22—23 τά — χατακρίνβι Κ || 29 προακυνφ xal
τ;μ$ NDK (|3i άνάμβοον ONDK || 32 ·6ρήματα ΟΝΟΚ.
164 0 Ρ Θ 0 Δ 0 £ 0 2 Ο Μ Ο Λ ΟΓΙΑ. Γ*. ve‘.
Αιθρώπων· καθώς μαρτυρεί λέγων ό Απόστολος’ ο ϊ δ α μ ε ν δτι

ο ύ δ έν ε ϊ δ ω λο ν έν κ ό α μ φ. Μά ή εΐκών είναι παράστα-
οις, όποϋ παριστάνει πράγμα Αληθινόν όποϋ έχει τήν ϋπαρξίν
τον είς τόν κόσμον' ώς ή εΐκών τον Σωτήρος ήμών Χριοτοϋ,
5 και της άγιας Παρθένον Μαρίας, καί όλωνών τών άγιων. Κ
έξω από τοϋτο, ol *Έλληνες έπρσσχυνοϋσαν ώς θεάν τά είδωία,
xai έδίδασιν εις αύτά Ουσίας* λογιάζοντες νά είναι θεοί, τό
f. ί χρνοίον xai τό Αργύρων, ώς δ Ναβονχοδονόοορ’ μά I ήμεις δ
ταν τιμώμεν τάς είχόνας, και τάς προοκυνοϋμεν, δέν τιμώμεν
10 τα χρώματα ή τά ξύλα· μά τούς άγίονς έκείνονς, τών όποιων
είναι al εικόνες, δοξάζομεν μέ προσχύνησιν δουλείας· βάλλων-
τας μέ τόν νοϋν μας τήν έχείνων παρουσίαν είς τά όμμάτιά μας.
ΟΙον δταν τόν έστανρωμένον προοκυνοϋμεν, παριατάνομεν είς
τήν διάνοιάν μας τόν Χριοτόν, χρεμάμενον έν τώ οταυρω, διά
15 τήν ήμετέραν σωτηρίαν, είς τόν όποϊον κλίνομεν τάς χεφαλάς,
xal τά γόνατα μετά εύχαριστίας' όμοίως xal δταν προσκννοϋ-
μεν τήν είχόνα τής Παρθένον Μαρίας, άναβαίνομεν μέ τόν
νοϋν μας είς αύτήν τήν άγιωτάτην Θεοτόκον, χλίνοντες είς αυ
τήν τάς χεφαλάς xai τά γόνατα, χηρύττοντες αύτήν μαχαρίαν
20 ύπέρ πάντας, άνδρας τε nai γυναίκας, μαζί μέ τόν Αρχάγ
γελον Γαβριήλ. *Η προσκννησις λοιπόν τών άγιων εΙκόνων,
όποϋ γίνεται είς τήν όρθόδοξον έκκληοίαν, δέν Αθετεί τήν Εντο
λήν τούτην διατί δέν είναι ή αύτή μετ* έχείνην όποϋ προοφέ-
ρομεν είς τόν Θεόν ούτε δίδεται άπό τούς όρθοδόξονς είς τήν
25 τέχνην τής ζίογραφιχης, Αλλά εϊς τά πρόσωπα τών άγιων έχεί
νων όποϋ al εικόνες παριστάνονοι. Διατί χαθώς τά Χερουβίμ,
τά έπιοχιάζοντα τήν σκηνήν τοϋ μαρτυρίου, έπαριατάναοι τά
ΑληθινΑ έχεϊνα Χερουβίμ, τά έν ούρανοϊς παρεατώτα τω Θεφ·
xal ol Ίαραηλιται τά έτιροσχννοϋσαν χαί έχψοϋοαν τα, χωρίς
30 χαχόλον νά παραβαίνονοι τήν έντολήν ταν την τοϋ Θεοί· όμοίως
xal δταν ol vioi *Ισραήλ έπροσκυνονοαν τήν σκηνήν τοϋ μαρ
τυρίου, χαί μέ τήν πρετιούμενην τιμήν τήν έδεξιώνουνταν, δέν
1. I Κορ. 8, 4.
9 8έν τιμβμβν) 8·ν προσκονοΟμβν ONDC || 13 οΓον DC || 29 έτιμοβαάν

OND I τΑ Κ II 32 πρβποομένην ONDK | « έδβξιώνοοντην.» Ν pe merg., Κ In
n o tă : Μβξιωνούντην şi 46e{i»vo0oav. Pentru eceaetă pagină cf. Demaachin,
Di fide orihodoxa, 1. IV , o. 16 (ftepl «Ικόνων) P G . 94, 1153— 1176.
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . νβ’ - ν ς '. ](5
inâvaoi χ&ν μίαν άμαρτίαν' οϋτε άθετοϋοαν τήν έντολήν τής

δεκαλόγου' άλλά μάλιστα δόξαν είς τόν θεόν έπροοθέτασι, τέ
τοιος λογής ήμεϊς τιμώντες τάς άγιας είχόνας δέν παρα-
βαίνομεν τήν έντολήν τής δεκαλόγου, άλλα μάλιστα τ όν
S
Θεόν, τόν θ α υ μ α σ τ ό ν έν το ϊς ά γ ί ο ι ς α ύ τ ο ϋ j
άνακηρύττομεν. Μόνον τοϋτο πρέπει νά φροντίζωμεν, ώστε
να ίχυ πάσα είκών τήν έπιγραφήν της, τίνος Αγίου νά είναι,
διά νά πληρώνεται εύκολώτερον ή γνώμη τοϋ ηροοευχομένον.
Πρός μείζονα δέ βεβαίωσιν τής προσκυνήσεως τών άγίων εΐ-
χόνων, ή έκχληοία ,τοϋ θεοϋ, είς τήν έβδόμην σύνοδον τήν ol· 10
p. 4
χουμενιχήν, άνεθεμάτιοεν δλους τούς είκονομάχους" xai τήν τών
οεπτών εικόνων προαχύνησιν έχύριoat' xai αΙωνίως έβεβαίωοε'
καθώς φαίνεται είς τόν έννοιαν κανόνα τής συνόδου τούτης.
*Ε ρ ώ τ η ο ι ς νς\
Μά διατί λοιπόν είς τήν παλαιάν Γραφήν έπαινέθηχεν is
ίκεϊνος όποϋ έσυνέτριφε τόν χάλχινον δφιν, τόν όποιον πρώην
δ Μωυσής άνεοτήλωσεν;
Άπόκρισις. f. 137
Διατί οί *Ιουδαίοι άρχίζαοι νά άτιοοταχοϋσιν άπό τήν
ηροοχύνησιν ■τοϋ Αληθινού θεοϋ, προσκυνούντες έκεϊνον τόν 20
δφιν, ώς θεόν άληθινόν, xai έθυμίων αύτφ, ώς λέγει ή Γραφή*
διά τοϋτο θέλωνιας νά άποχόψη τό χαχόν, νά μήν διαβή πε
ραιτέρω, έσύντριψεν έχεϊνος τόν δφιν, διά νά μήν έχουσι πλέον
οί Ίσραηλϊται άφορμήν είδωλολατρείας. Μά όπόταν δέν έτιμοϋ-
ααν αύτόν τόν δφιν μέ προαχύνησιν λατρείας, δέν έκαταχρίνοντο 25
άπό τινά, μήτε ό δφις έουντρίβετο. *Αλλά οί χριστιανοί δέν τι-
μώσιν ώς θεούς τάς είχόνας" μήτε μέ τήν είς αύτάς προαχύνη-
οιν, μιοεύουαιν Από τήν είς τόν θεόν τόν άληθινόν λατρείαν·
μάλιστα μετ* αύταϊς είς θεόν χειραγωγούμενοι, ύποκάτω είς
τά έχτυπώματα τών Αγίων, τιμώοι τούς Αγίους δουλιχώς, ώς φί- 30
Ιους θεοϋ' παρακαλοϋντες νά μεοιτεύουοιν ύπέρ αύτών πρός
o. 5
4. [Φαλ. ξη'. λ ·'. Kj (Psalm 67, 36 S) || IS . 4 Bow. 18, 4.
i χφν ON II 16 ftxalvoţ] « an Έζ·χί«ς.» N pc marg. | χ<ίλκ«ον ON

DK(I 33 ixstvov ONDK || 26 tiva ONDK ||30 τιμβσι) ttoAoi ON, dar < τιμβ-
« » H pe marg. || 31 ΐί*ρ*κ*λοβντ« ONK j otutffiv] αόχόν ON, dar « αύ-
χών.» N pc marg., da unda K Io text
166 0Ρ Θ 0Λ 0302 ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ .ν ς '— νη\
Κύριον. Και ăv ίσως καί τινάς άπό τήν απλότητά τον προο-
χυνα άλλοιώς παρά καθώς λέγομεν, καλλιώτερον ό τοιοϋχος πρέ
πει νά διδαχθη, παρά ή τών σεπτών εικόνων προσχύνηοις νά
διωχθη άπό τήν εκκλησίαν.
5 Έ ρ ώ τ η σ ις νζ'.
Ποια είναι ή τρίτη έντολή;
Άπόκριοις.
Ο ύ λ ή ψ η τ ό δ ν ο μ α Κ υ ρ ί ο υ τ ο ϋ Θ ε ο ϋ οον
i n i μ α τ α ί φ · ο ύ γ ά ρ μ ή κ α θ α ρ ί σ η Κ ύ ρ ι ο ς χόν
10 λ α μ β ά ν ο ν χ α τό ό ν ο μ α α ύ χ ο ϋ i n i μ α χ α ί φ .
' Ε ρ ώ τ η σ ις νη\
Τί διδάσκει ή ίντολή αύτη /
Ά η όχ ρ ι ο ις.
Πρώτον διδάσκει νά ίχωμεν είς τιμήν Ακραν χαί μεγάΛην,
15 χό δνομα Κυρίου χοϋ Θεοϋ, δέν πέρνοντάς το είς παίγνιον, ή
εις παραμιχρήν xai Αδικην ύπόθεσιν. Δεύτερον, νά μήν τύχο
χαί θέλοντες ΐ’ά βεβαιώοωμεν τά γεύματά μας, νά άναφέρνωμεν
χό δνομα τοϋ Θεού, xal νά έπιορχοϋμεν. Τρίτον, νά μή δίδω-
μεν τίνος αφορμήν, μήτε νά τόν παραχινοΰμεν νά κάμγι ψεύτι-
20 κον δρχον. Τέταρτον, δτι εκείνοι όποϋ χάνονσι τά χαξήματα,νά
τά άποδίδουσιν είς τόν Θεόν, και νά τά ηληρώνόυσΐ' χαθώς ή
Γραφή παραγγέλλει λέγοϋσα· έ ά ν ε ν ξη ε ύ χ ήν Κ υ ρ ίφ
τφ Θ ε φ σ ο υ , ο ύ χ ρ ο ν ι ε ϊ ς ά π ο δ ο ύ ν α ι α ύ τ ή ν δτι
έ κ ζ η τ ώ ν έκζητ ή σ ε ι Κ ύ ρ ι ο ς ό Θ ε ό ς σου παρά
25 ο ο ϋ, κ α ι Sa x αι i v ο oi ά μ α ρ χ ί α . Είς τοϋτο σφάλλουοιν
f-138 δλοι έκεϊνοι, όποϋ βίς τόν | καιρόν χοϋ βαπτίσματος τάσσουσι,
πίσχιν δρθόδοξον βίς τον Θεόν νά φνλάττουσιν έως χοϋ θανάτου
αύτώ ν καί ίπειτα ξεούρνουνχαι άπ* αύτήν, διά τινας αιτίας Ι
διάς, ή διά κίνδυνον νά μή χάσουσι χήν τιμήν τους, ή τά χαλά
30 τονς* ή νά μή στερευθοϋοι χήν παρούσαν ζωήν' διά τό όποιον
8. ” Εξ. 20.7 Κ 22. Λβοτ. 23, 22 [Δβοτ. κγ'. χα'. D] (Deut. 23, 22 S).
1— 2 npooxovţ Κ II 2 άλλιδς ΟΝΚ | καλιώτβρον ONDK || 10 ματαίφ;

D Κ 11 νη'.] μη'. Ο || 15 πίρνοντές D ||20 δρχον D |ταξίματα ONDK ||26 τ6ν
καιρόν] τόν θβόν καιρόν ΟΝ, dar «*θβον tollendum.» Ν pe marg., de unde Κ
f ir i θ»όν In text şl cu notă jo s; » mima κριψίΗΐ* ed. slave (Moscova
1743) p. 298, (Cernigov 1745) ρ. 148(*=» βίς τόν καιρόν τοϋ βαπτίοματος) m
in baptismo : C . O . ed. Malvy {Paris 1927), ρ 119.
0ΡΘ0Δ030Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . ţ\ , ţţf
9»ανβρα έξομνύονοιν, ήγονν άρνοΰνται bubo όποϋ (μ έ δρχον) έτά-

ξασι τοϋ Θεοϋ. *Από τό όποιον Ιοτωηας καινά έλευθερωθη ό ΠαΰΙος
S Απόστολος έλεγε' τόν α γ ώ ν α τόν κα λό ν ή ? ώνι σ μα ι,
τό ν δρό μον τ ε τέ λεκα, τήν πί στ ιν τετήρηχα.
■Ερώτηοις νθ'. 5
Ποία είναι η τετάρτη Ιντολή; 5
'.Απόκρισις.
Μ ν ήσ θη τι τήν ή μ έ ρ α ν τ ω ν ο αβ βάτων ά-
\γιάζίΐν α ύ τ ή ν έξ ή/*<ρας ε ρ y και π ο ι ή σ ε ι ς ;
π ά ν τ α τά ε ρ ρ α οον. Tfl di ή μ έ ρ φ τ ff έβδόμη, ίο
ί σ ά β β ατ α Κ ν ρ ί ω τ φ Θ εώ ο ο ν ο ν π ο ι ή σ ε ι ς Ιν 1
αν τ fj π αν εργ ον, ον x a i ol v i o ί σ ο ν καί ή &υ- Ρ. 4
γ άτ η ρ σου, ά π α ϊ ς σ ο ν κα 2 ή π α ι δ ί σ κ η ο ο ν 6
β ο ϋ ς ο ον , κ α ί τό ύ π ο ζ ύ γ ι ό ν σον, καί τα έξης.
Έ ρ ώτη σ ις 15
Πώς πρέπει νά γροικονμεν την έντολήν τούτην ;
Ά π ό κ ρ t σ ι ς.
Πρέπει νά ήξεύρωμεν, πώς 6 Θεός, διά νά ένθνμοϋνται
οί Ανθρωποι τάς ευεργεσίας όποϋ χάνει είς τό ανθρώπινον γέ
νος, έδιάταξε μίαν ήμέραν, χαί άφιέρωοέντην εις τήν άνάμνη- 20
οιν της κάθε ευεργεσίας. ώστε οί Ανθρωποι τότε ένθυμούμενοι
τάς δεδομένος άπό θεοϋ χάριτας, νά εύχαριστοϋοι δοξάζοντες
τήν μεγαλειότητά του. Τέτοιος λογής Πατώντας xai νά κτίση
τόν κόσμον δλον εις εξ ήμέρας έκ τοϋ μή δντος, χαI είς τήν
ίβδόμην ήμέραν νά καταπαύοη άπό τά έργα τον, ήγίασε τούτην 25
ώστε τήν ήμέραν εκείνην οί Ανθρωποι, άφήνοντες δλα τονς τά
έργα, νά εύλογοϋσι xai νά δοξάζσνοι τόν θεόν, ένθνμουμενοι
τάς εϋεργεσίας όποϋ μας έκαμε, χτίζωντας τόν χόομον. Άκομί
και δταν άπό τήν Αίγυπτον έλύτρωσε τούς *Ιαραηλίτας, έδιέ-
ταξε τήν έορτήν τοϋ Πάσχα διά Μωυοέως’ είς ένθύμηοιν τής 30
έλευθερίας τοϋ Ισραήλ άπό τής δουλείας τοϋ Φαραώ. *Ακομί
3 2 Τιμ. 4, 7 Ι] 8. ”Εξ. 20, 8 || 30. "Εξ. 12 (om. D).

1 φανβρ? Κ |μέ βραον D || 10 ΑργΑOND || 19 xdysi] κάμβι ONDK || 20 ** ^
διέταξβ ONDK |άφιίρωσβν τήν ΟΝΚ, άφιέρωσέν την Ο || 21 κάθα ONDK || 28
ίκοΰ μας] κρός ήμβς D | μας] μδζ X || 29—30 έδιίταξβ ONDC || 30—31
βΐς ένθδμησιν — Φαραώ. om. ONDK fi ediţiile slavone mai sus citate; dar
uu şi Orthodoxa Confessio, ed. Malvy (Paris 1927), p. 120, care are ur
mătorul text: im mtmortam liberations Israelis ds servitute Pharaonis.
168 ΟΡβΟΑΟΚΟΖ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . ξ\
καί είς Αλλους τόπους τής παλαιΑς Γραφής, συχνιΑ γίνεται fa.
θύμησις καί Αλλων ήμερων, όπου πρέπει νά φυλάττωνται. Μά
f. 139 ήμεϊς oi χριστιανοί | άντί διά χό οάββατον, φνλάττομεν χήν ή.
μέραν τής κυριακής, διά τήν Αφορμήν τούτην, διατί είς χήν ή.
5 μέραν τής κνριακής, μέ τήν ανάστααιν τοϋ *Ιηοοϋ Χριοτοϋ τοϋ
Κυρίου ήμών, έγίνηκεν δ άτακαινιομός παντός τοϋ κόσμον'
xal ή ελευθερία τοϋ Ανθρωπίνου γένους, Από τήν οχλαβίαν χοϋ
διαβόλου' χαί είς δλην τήν ήμέραν τούτην, χρεωστονμεν vi
λείπωμεν άπό δλα μας τά Βργα χαί τούς κόπονς’ διά νά 8χω~
10 μεν άδειαν είς δλον τό διάστημα τής ήμέρας, νά σχολάζωμεν
είς πρηπευχαϊς, καί Φείαις μελέταις, διά τάς χάριτας όηοϋ I*
χαμεν ό θεός είς ήμας· ώστε χαί δοϋλοι, xal σκλάβοι παντός
γένους, νά μήν έργάζωνται τήν ήμέραν έκείτην, μά τά σχολά-
ζωσιν είς τά ϋεια πράγματα, χαί νά προσενχωνται, δοξάζοντες
IS tor Θεόν. Ά πό τήν έντολήν τούτην χρεωστονμεν νά φνλάττω-
μεν, καί δλαις ταϊς άλλαις ήμέραις, όποϋ διετάξατο ή έκχληοία
νά ταϊς Αγιάζωμεν ώς άν είναι al πανηγνριχαί έορτα'ι τής Χρι-
ctοΰ Γεννήσεως, τής Περιτομής, τών 7Επιφανειών, τής ' Υπαπαν
τής, τής Άναστάσεως, τής Άναλήψεως τοϋ Χριοτοϋ, καί τών /lot-
20 πών. ' Ομοίως xal a l έορταί τής Αειπαρθένον Μαρίας, τών Απο
στόλων, τών μαρτύρων, καί τών Αλλων άγιων. Καί πώς πρέ
πει νά τιμάται ή τής κνριακής ήμέρα, τό διδάσκει ή έκτη σύ
νοδος ή οικουμενική, είς χόν ?α' χανόνα. Καί ή άφορμή διά
τήν όποιαν ή ήμέρα τοϋ οαββάτου έμεταφέρθηκεν εις τήν χν-
25 ριαχήν, είναι τούτη' διατί ό Χριστός είναι Κύριος τοϋ σαβ-
βάτου, χατά την Γραφήν τήν λέγουσαν· Κ ύ ρ ι ο ς γάρ έοτι
χαί τ ο ϋ ο α β β ά τ ο υ ό Υ Ι ό ς τ ο ϋ άν θρ ώ η ο ν. *Άν ό
Χριστός λοιπόν είναι Κύριος του οαββάτου, εύλόγω; τό οάβ
βατον είς τήν ήμέραν τής χυριαχής μετηνέχθη, τόσον διά νά
30 μήν είναι ό Χριστός ύποκείμενος είς xăv μίαν ύηοταγήν, δ-
σον χαι διατί είς αύτήν, xal δχι είς Αλλην ήμέραν, άνέστη ό
Χριστός άπό τών νεκρών' χαί έγίνηκεν είς αύτήν ή τοϋ κόσμον
Ανάπλααις, χαί άνακαίνισις χατά τήν αΙώνιον σωτηρίαν.
22— 23. ς* σονοβ. καν. 91 fom. ONDK] || 26. M at. 12, 8 (Aoux. ί’·
•\D) (M at. 12, 8 ; Luca 6, 5 T).
1 οοχνά ONDK || 9 βλας D || 13— 14 σχολάζοοοιν ONDK || 18’B«‘·

φανβίων] θ·οφανι(ων D (| 26 γάρ iott K |
|30 κφν ON.
ΟΡΘΟΑΟΚΟΧ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . {ι- ζβ *. 169
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ξα.
Ποια είναι ή πέμπτη έντολή ;
Άπόκριοις.
Τ ί μ α χόν π α τ έ ρ α οον, χ α ί χήν μ η τ έ ρ α οον ,
tv α ε ύ ο ο ι γ ένη τ αι· x a l ΐνα μ α κ ρ ο χ ρ ό ν ι ο ς γ έ ν η 5
Ι π Ι τ ή ς γ η ς τ ή ς άγ αθ ή ς, ή ς Κ ύ ρ ι ο ς ό Θ ε ό ς ο ο ν
δ ί δ ω ο ί οοι.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ξβ'.
Πώς πρέπει νά γροιχοϋμεν τήν έντολήν τούτην; f
*Α π ό κ ρ ι ο ι ς . 10
Ή έντολή αύτη παραγγελλει ν ά τιμώμ εν τονς γονείς μας,
χαί νά δίδωμεν εις αύτονς πάσαν αιδώ καί εύλάβειαν" έπειδή
έκεϊνοι μάς έγέννηοαν, καί μας έθρεψαν. Αλλά xal 6 φνοικός
Ιογαριαομός, (ăv δέν εΐχαμεν xal άπό τόν Θεόν πρόσταξιν)
μάς διδάσκει, πώς είναι δίκαιον, νά αγαπώμεν χαί νά τιμώμεν υ
τούς γεννήτοράς μας* έπειδή εϊμεοθαν χρεωφειλέται εις αν τονς,
διά τάς ενεργεοίας όποϋ μας έκάμαοί" ταϊς όποίαις δέν ήμπο-
ρονμεν noτέ νά άνταποδώοωμεν, δέν ήμπορόντες νά άντιγεννή-
αωμεν καί ήμεϊς έκείνονς, ώς έχέϊνοι ήμάς. Διατί λοιπόν δέν I-
χομεν άπό χΛν ένα μεγαλήτεραις εύεργεοίαις ( έξαιρονμένων τών 20
πνευματικών χαρισμάτων) ϋοτερα άπό τόν Θεόν, παρά άπό
τούς γονείς μας, χρεωατονμεν τά δίδωμεν είς αύτούς μεγηλή-
τερην Αγάπην xai εύλάβειαν, παρά είς τούς άλλους. 'Έηειτα δέ
ή ηαροΰοα έντολή περιέχει εις τόν λόγον όποϋ λέγει* πατέρα
χαι μητέρα, χαί δλονς έκείνονς άπό τούς όποιους έπήραμεν 25
εύεργεοίας τινας" ώς ăv είναι οί πνευματικοί πατέρες, oi διδά-
οχαλοι, ol αύθένται, οί ήγεμόνες, οί βαοιλέϊς, oi έν άξιώματι,
xai οί τούτοις όμοιοι. Τό όποιον ό απόστολος φανερώνει μέ
χοϋτα τά λόγια" π ά σ α ψ υ χ ή έ ξ ο ν ο ί α ι ς ύ η ε ρ ε χ ο ύ ο α ι ς
• ό π ο τ α σ σ έ σ θ ω " xai κατωτέρω* τ φ τ ή ν τι μ ήν , χήν τι- 30
μ ή ν. Καί έκείνονς, όποϋ είναι Απειθείς είς τονς γονείς αύτών,
4. ·Έ ξ. 20. 12 Ι) 29. *Ρω. 13, 1 || 30. οχίχφ ζ' Κ] (Rom. 13, 7 τ).
5 βδσοι MD || 12 αΐίδ 0NDK || 13 fcutvoi] μας ΟΝ | χαί μδςϋκ||

14 &ν — πρόοχαξιν Κ || 15 μας ΟΝ || 16 βίμιοθβν D || 17 μΑς DC || 18
ποχ· κ I ήμπορόνχας ΟΝ, ήμπδροντας Κ || 18— 19 άνχαγβννήαωμβν ΟΝ, dar
<4νχιγ*ννήσωμ·ν.» Ν pe marg., de unde Κ Γη text || 19 xal om. D (| 20
ON II 25 Ακ^ρ«μην ONK || 30 χαχωχ&ρφ OND.
170 ΟΡΘΟΛΟSOZ ΟΜΟΑΟΠΑ, Γ . ξβ — ξβ*.
τούς ονομάζει ασυνέτους. Μόνον είς τοϋτο πρέπει ι·ά προσέχω-

μ ε ν πώ ς δταν είναι ή νπόθεοις διά χ ή ν δόξαν τοϋ Θεοϋ, ή διά
χήν Εντολήν τον τήν Αγίαν, τότε πρέπει νά ύπακούωμεν περιοοό-
τερον τοϋ Θεοϋ, παρά τών γονέων κατά τήν διδασκαλίαν τοϋ
5 Χριοτοϋ τήν λέγονσαν ό φ ι λ ώ ν π α τ έ ρ α i) μ η τ έ ρ α ύ π έ ρ
ε μ έ , ο ύ η Ι α τ ι μ ο υ ά ξ ι ο ς . Τό αντό πρέπει νά γροικοϋ-
μεν xai διά δλους τούς προεατώιας. Κ αϊ τέλος πάντων αϋτη ή
εύλάβεια χαι ή αγάπη, όποϋ χρεωστέίται είς τούς προεστώτας,
πρέπει νά φαίνεται είς τήν ηρός έκείνονς εύνοιαν, καϊ ύποταγήν
10 και είς λόγια Εντιμα· xai τά παρόμοια τούτοις.
' Ε ρ ώ τ η ο ι ς ξγ\
Π οία είναι ή Εκτη Εντολή;
'Α πόκρισις.
Ο ύ φ ο ν ε ύ σ ε ις.
f. 141 15 Έρώτησις ξδ\
Π ώ ς πρέπει νά γροικάται αϋτη *ή Εντολή;
• Ά πόκρισις.
' Η έντολή αϋτη διδάσκει πώ ς δέν πρέπει ούδένας άνθρω
πος όποϋ φοβάται τόν θεόν, νά κάμη φόνον, δχι μόνον κατά
20 *ό σώμα, <Πλά καί κατά τήν ψυχήν. Εκείνοι όηοϋ φονεύονοι
τό κορμίον, πέρνουοι τήν ηρόσχαιρον ζωήν, μ ά έκεινοι όποϋ
Αποκτείνονοι τήν ψυχήν, τήν Εχδύνουοιν άπό τήν αΙώνιον ζωήν.
K a l ol τοιοϋτοι είναι μεγαλήτεροι φονεϊς’ ώς ăv είναι οί αιρε
τικοί, οί ψενδοδιδάοκαλοι, xal οί χακοΐ χριστιανοί, όποϋ δίδονοι
25 παράδειγμα τοϋ άκολάστου βίου" ήγονν όπόταν σκανδα?Λζονσι·
διά τούς όποιους λέγει ή Γραφή· δ ς δ* ă v σ κ α ν δ α λ ί σ ω έ
ν α τ ώ ν μ ι κ ρ ώ ν τ ο ύ τ ω ν τ ώ ν π ι σ τ ε υ ό ν τ ω ν είς
Ε μ έ , σ υ μ φ έ ρ ε ι α ύ τ φ Ι ν α χ ρ ε μ α σ θ ^ μ ύ λ ο ς όνι-
χ ό ς Ε π ί τ ό ν τ ρ ά χ η λ ο ν α ύ τ ο ϋ , κ α ι κ α τ α π ο ν τ ι ο θ ţj
30 Εν τ·φ π ε λ ά γ ε ι ΐ ί } ς θ α λ ά σ σ η ς . Γίνεται δέ ό φόνος, δχι
μόνον δι αύτοϋ τοϋ Εργου, Αλλά xal μέ τήν βουλήν, μέ τήν
βοήθειαν, μ έ τήν παρακίνησιν, μέ τήν συμφωνίαν. *ΑχομΙ εις
1. ‘Ρ ω . 1, 31 [*Ρωμ. c*. λα'. D] (Rom . 1, 31 Τ) || 5. Ματ. 10, 37 || 14

" Ε ξ . 2 0 , 13 (om . ΝΚ] || 26. Ματ. 18, 6.
1 —2 προβέχομ·ν ONDK ||5 — 6 6η ·ρ · μ · D || 9 6παταγήν Μ || 20 ψοχήν.]

διότι ad d . D |j 21 μ ά έκ·Ινοι όποΟ] ix ttv o i 8k όπβΟ D | 28 αδτΛ D.
0 Ρ Θ 0 Δ 0 3 0 Σ ΟΜ ΟΛΟΓΙΑ. Γ . ξβ — ξζ\ 171
ti)ν έντολήν τούτην περισφαλίζουνιαι χαί δλα έκεϊνα τά πάθη

&πό τά οποία γεννάται ό φόνος' ήγουν ή υπερηφάνεια, ό φθό~
ψος, χό μ ίσ ο ς , ή πλεονεξία' χαί τά δμοια.
Έρώτηοις ξε'. 5
Ποια είναι ή έβδομη έντολή; S
*Απόκριοις.
Ού μοιχενοεις.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ξς.
)
Π ώ ς τιοέπει νά γροικδται τούτη ή έντολή ;
Ρ·
Άπόκρισις. 10 .
Τούτην τήν έντολήν ό Χριστός, 6 Κύριος ήμών έπρόσ-
ταξε, νά τήν φυλάττωμεν τελειότερον, δταν tin t' π α ς ό β λι
π ώ ν γ ν ν α ϊκ α π ρ ό ς τ ό έ π ιθν μ ή ο α ι α ύ τής, ή δ η
i μ ο ί χ ε ν σ εν α ύ τήν έν τγ} κ α ρ δ ί φ α ύ τ ο ΰ . Πλήν ή·
μοιχεία αϋτη είναι διττή· ή μία πνευματική, καί ή άλλη σαρ- is
Μΐκή. *Η πνευματική | μοιχεία είναι όπόταν τινάς άρνηθη τήν ί. 142
άληθινην xai όρθόδοξον πίατιν τήν χοβολικήν, και δίδεται είς
διαφόρους αΙρέσεις. όιά τόν όποιον λέγει ή Γραφή* έ ξ ω λ ό-
θρ ε υ σ α ς π ά ν τ α τ ό ν π ο ρν ε ύ ον τ α ά π ό ο ο ϋ . Ή σαρ
κική είναι ή ενέργεια τής άαελγείας, όποϋ γίνεται μέ τήν γυ- 20
ναΧκα τινός άλλου. Καί είς τούτην την έντολήν, καί πάσα άλλη
πορνεία και άκολαοία περιέχεται. Μέ τοϋτο απαγορεύονται αί
αροαγωγίαι καί οί μαστρωποί' τά άσεμνα τραγούδια· οί χοροί οί
άσχήμονές" τά παιγνίδια τά άσελγή, τά όποια φανερώνωντας ό
απόστολος λέγει* π ο ρ ν ε ί α δ έ κ α ι π ά σ α ά κ αθ α ρσ ία, ή 25
π λ ε ο ν ε ξ ί α , μ η δ έ όν ο μ α ζ έ ο θ ω έν ύ μ ι ν κ αθ ώ ς
π ρ έ π ε ι ά γ ίοις, κ α ί α ί σ χ ρ ό τ η ς , κ α ί μ ω ρ ο λ ο γ ί α
ή ευτραπελία, τά ούκ άνήκοντα.
Έ ρ ώ τ η ο ι ς ξζ[.
Ποια είναι ή όγδόη έντολή ; 3C
*Α π ό κ ρ ιο ις.
Ού κλέψεις.
7. 1*Έδο5. »*. ιγ\ D] || 12. Ματ. 5, 28 || 18. Φαλ. 72, 27 [Φαλ. ογ'.
χζ\ Κ] (Psalm 72. 27 S) || 28. Έ φ . 5, 3 || 32. ’Έ ξ. 20, 15 [om. ΟΝΚ].
2 ήγοον om. D || 14 ή] ot ΟΝΟ || 24 αίοχήμονβς ΟΝΚ || 26 μή δέ Ο Ν .

172 0 Ρ Θ 0 Λ 0 3 0 Σ ΟΜΟΛΟΓΙΑ. Γ . δη*— o'.
Έ ρ ώ τ η ο ις ξη\
Πως πρέπει νά γροικαχαι τούτη ή έντολή ;
Άπόκριοις.
' Η έντολή αύτη διδάσκει, πώς δέν πρέπει νά κραχίζωμεν
5 κ<5ν /να ξένον πράγμα διά ούδένα τρόπον, μέ Αδικίαν· τό όποϊαν
γίνεται ή μέ αρπαγήν, ή μέ κλοπήν, ή μέ κράτηοιν χοϋ ξένου
δικαίου. ΕΙς τοΰτο μετρ&χαι και δταν χινάς πάρη τήν τιμήν χοϋ
Αλλου· καί όταν τινάς πάρη άπό τούς υπηκόους του τέλος, ή
γουν χαράτζι, Ιξω άπό τό δίκαιον· ή κάνει τους νά δουλεύονσι
10 περισσότερον άπό χό τιρέπον. * Ενταύθα είσεβαίνει καί ό τόκος.
Διά χά όποια δλα λίγη ό άπόοχολος· ο ϋ τ ε κ λ έ π τ α ι , ο ϋ τε
π λ ε ο ν έ κ τ α ι , ο ϋ τ ε μ έ θ υ σ ο ι , ο ύ τ ε λο ( δ ο ρ ο ί, ούχ
<5ρ πα γ ες β α σ ι λ ε ί α ν θε.οϋ ο ύ κ λη ρον ο μ ή ο ο υ ο ιν.
ΕΙς τοΰτο Αχομι πρέπει νά γροικοϋμεν καί διά δλαις χαΧς δί·
15 καιαις ούββαοες όποϋ νά γίνουνται, είς ταϊς όποιαις πρέπει νά
φυλάττεται ή πίοτις, καί δχι ό ένας χόν άλλον νά άποστερ-η.
Έ ρ ώ χ η οις ξθ\
Ποια είναι ή έννάτη έντολή;
f. 143 Άπόκριοις.
20 Ο ό ψ ε υ δ ο μ α ρ τ υ ρ ή σ ε ι ς κ α χά χ ο ϋ π ληο Ιον
ο ου μ α ρ τ υ ρ ί α ν ψε υ δ ή.
* Ε ρ ώ τ η οις ο
Π&ς πρέπει νά γροικοϋμεν χήν ένχολήν ταύτην ;
25 9Η έντολή χούχη έμποδίζει νά μήν είπή χινάς ένανχίον χοϋ
πλησίον του κάν iva ψεύδος· ή νά κακολογήσω χήν χιμήν χινός,
διά χν»α πονηριάν, καί Αμυναν, καί συνχόμως είπειν νά έκχλί·
νωμεν κάθα πάθος, διά νά μήν εϊμεοθαν υιοί διαβόλου’ δμοιοι
11. 1 Κορ. 6, 10 Κ 20. ’Έ ξ. 20, 16.
5 şi 26 x fv O N I I 8 πάρΐβ ONDK | του] τό ONDK, d ar « f. του.» Ν pe

m arg .; Κ ta no tă nu a f li n e c e sari aceasta c o n je c tu ri confirm ată de M ||
9 κβνβι) κάμβι ΟΝΟΚ | τούς Κ || 11 ούτβ χλίπται om . Κ || 14 £1ς] < super*
vacuum .» Ν pe m arg., Κ In n o ti, fă ră a-1 apro ba || 15 οΜ ααις ONK |σόβαοαις D
I Ακοβ γίνοονται ONK, όποβ γίνονται D || 20 ψβϋδομαρτυρίσβις ONDK || 25
έντολή) ή ad d . ONK, d ar < to ile .» N pe m arg., K In n o t ă : « scim us vero
etiam , hune auctorem artic. repetitioaem adm odum adam asse.» || 27 M « w
O ||27·28 έχκλίναμβν ONK || 28 stpenHv D | όμοιος ONK, ομοιοι D.
OtooAotoz oitoAoru. f*. o·—ofc\
μετ’ έκείνονς, πρός οϋς είπεν ό Κύριος* ύ μ ε ϊ ς i x

π α τ ρ ό ς χ ο ϋ δ ι α β ό λ ο υ i o x i · χαί τά ς έ η ι θ ν μ ί α ς
χοϋ π α τ ρ ό ς υ μ ώ ν θ έ λ ε τ ε π ο ι ε ί » . ' Ε κ ε ί ν ο ς άν
θ ρ ω π ο κ τ ό ν ο ς ήν ά π ά ρ χ ή ς , καί έν τή ά λ η θ ε ί ?
ο ύ χ Ι σ τ η χ ε ν , ότι ο ύ κ ăoxi v ά λήθε ι α έν αύτφ- ό- 5
5
ι α ν λ α λ ή χά ψ ε ν δ ο ς , i x τ ώ ν Ι δ ί ω ν λ α λ ε ί, δχι
ψ ε ν ο τη ς έ ο τ t x a i δ π α τ ή ρ α ύ τ ον. Τούτην χήν ίνχολήν
ι πρέπει μάλιστα νά φνλάχχονοιν δαοι συναναστρέφονται είς τά
κριτήρια' δια νά μή παραβαίνοναι τό δίκαιον μί ψενδομαρτυ-
I ρίαις μαρτύρων, ή γραφών άλλέως θέλουσι γίνεοθαι viol δια- 10
)
βόλον xal viol γεέννης τής αΙωνΙου.
P. 4
Έ ρώτηα ις οα'.
Ποία είναι ή δεχάτη έντολή ;
. μ λ Ά πόχρι σι ς.
Ούκ έ π ι θ υ μ ή σ ε ι ς τήν γυναί κα χοϋ πλη- 15
I ο ί ο ν α ο ν ούκ ε π ι θ υ μ ή σ ε ι ς τήν ο Ιχ ίαν τοϋ πλη-
I οί ον ο ον ’ ού δ έ χόν αγρόν αύτ ο ϋ’ ού δ έ χόν παϊ-
δα α ύ τ ο ϋ' ού δ έ τήν π α ι δ ί σ κ η ν αύ τοϋ’ ο ύ τ ε τοϋ
; βοός αύτ ο ϋ, ον τ ε τοϋ ύπο ζ υ γί ου αύτ οΰ* ού
τε π α ν τ ό ς κτ ήνους αύτοϋ, οΰτε δσα τφ πλησί ον 20
] οο ν ia τι.
Έ ρ ώ τ η ο ις οβ’.
Πώς πρέπει τήν έντολήν τούτην νά νοοϋμεν; f. 144
Άπόκρισις.
Ή έντολή αϋτη είναι' τελειότατη, δσον είς τήν αγάπην τοϋ 25
1 πλησίον· διατί δέν έμποδίζει μόνον τά ίξωτερικά Βργα, άλλα και
τά τοϋ Ιαω άνβρώπου, όηοϋ γεννοϋνται άπό τόν νοϋν, χαί τήν
προαίρεαιν τοϋ ανθρώπου, πρός τό κακοποίησαν τό όποιον πληροί
ή χριστιανική τελειότης. Καί δποιος τήν έντολήν ταύτην φν-
λάττει, πληρώνει τό δίκαιον όποϋ χρεωστεΧ πρός τόν πλησίον 30
τον. *Επειδή έχεΧνο όποϋ σύ δέν θέλεις, άλλον μήν τό κόμης.
Και είς τοϋτο στέκεται ή σωτηρία πάντων τών χριστιανών νά
0. 5
1. Ί » . 8 , 4 4 II 15. " Ε ξ . 2 0 , 17.
1 έκ] τοΟ add. ONDK || 2 πατρός] δμδν add. D || 7 io rl K |j 9 μή]

μήν ONDK || 20 κτήνοο D |οδτβ] οδθ" ONDK ||21 oaxl. ONDK ||27 γβνοΒνται
ONK (I 31 κάμης ON.
174 O t e O A O iO S Ο Μ Ο Λ Ο Γ ΙΑ , r . οβ·.
μήν έπιθυμδ. τινάς έναντίον τον θεοϋ χαι τοϋ πλησίον του· μά
λιστα νά άγαπςί τόν θεόν, περισσότερον παρά τόν έαυτόν τον·
5 τόν δέ πληοίον τον ώς έαντόν.
Ταϋτα τά έργα πληρώνοντας τελείως εις τόν κόσμον τού
τον, {ν χόριτι τον Κυρίου χαί θεοϋ ήμών. μετά τής καθολικής
χαι ορθοδόξου πίστεως, έλπίζομεν αδιοτάκτως, ότι έν τφ μέλ-
λοντι αΐώνι, άπολαβόντες τήν τής Αγάπης τελειότητα, ϋέλομεν δο-
ξόζειν έν ούρανοϊς, τόν έν Τριάδι ένα θεάν ύμνούμενον, Πα
τέρα, Υίόν, και άγιον Πνεύμα είς τονς αΙώνας τ&ν αΙώνων. *Αμήν.
ίο Τέλος καί τφ Θ εφ χάρις.
Τούτην τήν βίβλον άποοταλεϊσαν υπό τής Μικρός Ρωσίας

έν Γ ιασίω, διά χειρός τών λογιωτάτων πρέσβεων ' Ησαΐου Τρο-
ψιμίου, καI *Ιγνατίου Όξενοβικίου, καί ’Ιωσήφ Κωνωνοβικίον,
I μήν] μίν O N , dar «μήν.» Ν ρβ marg-, de unde Ε, In text, μή D|

15 έιαθυμ* ON || 2 άγαπΛ ON | πβρισσοτέρω ONK || 10 τέλος — χάρις om.
NK; in ed. slavone: K#h«u v h seri βλλγοαλτκ. Confessio Ortodoxa, ed. Malvy
(Paria 1927), p. 124, term ină cu Amen.
I I p. 174 Ταδτην— p. 175 r. 10 Ινβιχ-αβνος ια-ης'·] *H βίβλος αυτη προση-

νέχθη ήμίν λατινιστί πρώτον γβγραμμένη καρά τΑν λογιωτάτων πρέσββων Ύω-
20 βίας κυρίου ‘Ησαΐου Τροφιμίοο χχΐ Ίγνατίοο 'ΟζινοβιχΙοο χαί ’Ιωσήφ Κωνωβιχίοο,
!να χδρωσίν ta xet διόρθωσιν λάβη παρ’ ήμών τβν τ1)ς Μβγάλης 'Εκκλησίας
έςάρχων τβ χαί λ·γάτων, τοδ τβ πανιβρωτάτου μητροπολίτου Νικαίας χορίου
Πορφυρίου χαί Αμοβ Μβλβτίου Συρίγου, διδασκάλου τής ΜβγΑλης Εκκλησίας·
βΐς χοινήν μβταφράσαντβς διάλικτον x ai διορθώσαντβς ·ίς τήν Ιν Κωνοταντι-
25 νοοχόλβι σύνοδον έξαπβστβίλαμβν, κατριαρχοΟντος τοβ παναγιωτάτου ήμών αό-
θβντου χαί δβσπότου κυρίου Παρθβνίοο τοϋ οΙχουμβνιχοΟ πατριάρχου, έν μηνί
όκτωβρίφ λ-η, ςρχμβ*, Ινδιχτ. ια-ης. A . Papadopulos-Keramevs, Ίεροσολομιτική
Βιβλιοθήκη, IV (Petrupolei 1899), ρ . 334 (unde trebue an. 1642 In loc de
1649) după Ma 360 (foaia u ltim i verao) a l m etohului Sfântului Mormlnt
30 din Constantinopol. A cest manuscris este conceptul traducerii lui Meletie
Sirigul d in lim ba latină In lim ba greacă com ună a Mărturisirii Ortodoxe a
m itropolitului Petru M ovilă. T extul acestei note s'a tipărit şi In M a lv y
et V i l l e r , La Confession Orthodoxe, (Roma-Paris 1927), p. L I, coloana
stângă. In coloana dreaptă editorii C. O. au reprodua nu cu totul exact
35 du pă Parisinna 1265, textul tipărit de noi m ai sus (: p. 174 r. 11 Ταδτην—
p . 175 r. 13— 14 δπογραφήν), tot după Parisinus 1265 ( = M).
19 πρβοβέων C. O . || 20 ’Οζβνοβικίου, Κωνωβικίου şi In C. O . Exact In M.
SINOADELE ι IAŞI 1642 ŞI CONSTANTINOPOL 1643.
%ρός ήμάς τούς εξάρχονς τε και λεγάτους τής Μεγάλης τοϋ | /.

Χριστού *Εκκλησίας, τόν τε πανιερώτατον μητροπολίτην Νίκαιας
κύριον Πορφύρων, καί έμέ Μελέτιον Συρίγον, διδάσκαλον της
Μεγάλης ’Εκκλησίας, μεταφραοβεϊοαν, έκ τής λάτίνων είς τήν
5
Ηοινψ διάλεκτον, καί διορθωθεϊσαν καθ’ <5ν τρόπον ένταϋβα κατέ-
στρωται, νφ ήμών τών είρημένων έξάρχων, έξατιεοτείλαμεν είς
τήν έν Κωνοταντινουπόλει σύνοδον, λαβεϊν αυτής τό κύρος,
διά χειρος τοϋ έκλαμπροτάτου και εύσεβεοτάτον αύθέντου και
ήγεμόνος πάοης Μολδοβλαχίας κνρίον ‘1ώ Βασιλείου Βωϊ-
βόνδα. Έν μηνι όκτωβρίω λ-fj· αχμβ'· Ινδικτιώνος ια-ης'. Καί 10
λαβοϋσα τό κΰρος και τήν δοκιμασίαν ύπό τής τηνικαϋτα έκεϊ-
οε παρενρεθείσης συνόδου, άνταπεοτάλη πρός τόν πανιερώτατον
μητροπολίτην Κιόβου, καί πάοης Ρωσίας, Ιχουσα τοιαύτην υπο
γραφήν:
Παρθένιος, έλέφ θεοϋ αρχιεπίσκοπος Κωνσταντινοοπό- is

λεως νέας ' Ρώμης, xal οικουμενικός πατριάρχης.
Ή μετριότης ήμών, μετά καί τής περί αυτήν Ιερας τών

αρχιερέων συνόδου, και τοΰ κλήρου, 5ίελ0ο'ντες τό πεμφθέν ή-
μϊν, παρά τής άδελφής ήμών έχκληαίας τής Μικρας *Ρωσίας βι-
βλίον, τό έπιγραφήν ίχον, *Ομολογία τής όρθοόόξου πίστεως 20
τής καθολικής καί άποστολικής έχκληαίας τοϋ Χρίστου' τήν
πραγματείαν αύτοϋ ποιονμενον έν τριοί μέρεαιν, εις τβ τήν π/-
ortv, καί τήν άγάπην, xai τήν έλπίδα' καί τήν μέν πίοτιν διαι
ρούν, είς τά δώδεκα άρθρα τής πίστεως, ήτοι τοϋ ίεροΰ συμ
βόλου· τήν δέ άγάπην, εις τάς δέκα έντολάς, καί είς λοιπά 25
άναγκαΐα τής Ιερός xai ϋεοπνεύστου παλαιός τβ καί νέας Γρα
φής- xai τήν έλπίδα, είς τήν χυριαχήν φωνήν, καί τούς έννέα
μακαρισμούς τοϋ ίεροΰ εύαγγελίον, εϋρομεν αύτά έπαχόλουθον
9 Ίωάννοο C. Ο . Scrisoarea de mulţumire din 20 Dechemvrie 1642

a sinodalilor din laşi este sdresati xup(φ* IfiANNH BA2IABIQ BflIBONiA
(v. facsimilul la N. C a r to ja n , Istoria literaturii român* vechi, II (1942),
p. 96 - 9 7 I I 10 IvBixt. C. O . ||13 τοοαύτην C. O . ||22 βίς O (A 6* ), N ( i 10)
j| 25 Mxa) Βώίβχ* O (A 6r ) şi N (f. 10), dar « B ixa» N pe marg., de unde
K (p. 52) In text şi jos nota: « Recepi Bixa pro ΒώΒβχα ex margine.»
176 0 t * 0 ă 0 t 0 2 OMOAOÎTA.
τοϊς δόγμααι τής τοϋ Χρίστον έκκληοίας, χαί δμόφονον ι0ϊς

ίεροΓς κανόοι, κατ ούδέν έναντιούμενον av rf' o i τό άηιχρό
δεύτερον μέρος, είς λατινικήν γλώσσαν έμπεριέχεται, καί ού Ιώ ).
θομεν αύτό. *Επικνροϋμεν οϋν αντό μόνον, τό έν τή ήμετίρα
5 διαλέκτφ τνγχάνον, xal αποφαινόμεθα, γνώμη xotvfj συνοδική
πάντα ενσεβή xai ορθόδοξον, δντα νπό τήν ανατολικών χαι dno-
οτολιχήν έκκληοίαν, χριστιανόν, άναγινώοκειν αύτό* xai μή <{ηο·
οτρέφεσθαι· δθεν x(ii νπεγράφη είς διηνεκή τήν άοφάλεta r £»
ίτει οωτηρίω αχμγψ'. μηνί μαρτίφ. Ινδικτι&νος ια-ης.
10 Σή[μα ]. L S. ήΙδιόχειρος έπιγραφή τοϋ παναγιωτάτον, οϋτως εχει.
f ΙΙαρθένιος έλέω θεοϋ αρχιεπίσκοπος Κωνσταντινουπό
λεως νέας *Ρώμης xai οικουμενικός πατριάρχης.
f *Ιωαννίκιος έλέω θεοϋ πάπας xai πατριάρχης τής
μεγάλης πόλεως *Αλεξάνδρειάς xal κριτής τής ο ικ ο υμ έν η ς.
/. 146 15 f Ό Άγχύρας Αανρέντιος. f *Ο Λαρίσσης Γρηγόριος.
f Ό Χαλχηδόνος Παχώμιος. f Ό ' Αδριανονπόλεως Παρθένιος.
f Ό Βερροίας Ιωαννίκιος f 0 *Ρόδον Μελέτιος, f Ό Με-
ούμνης Κορνήλιος. f *Ο Λακεδαιμόνιας Γαβριήλ, f *0 Χίου
Παρθένιος. f *0 μέγας λογοθέτης τής μεγάλης έχκληοίας Λά-
20 οχαρης. f 0 μέγας οικονόμος τής μεγάλης έκκληοίας Χριατό-
δονλος. f *Ο μέγας ρήτωρ τής μεγάλης έκκληοίας Μιχαήλ,
f 9Ο μέγας οακελλάριος τής μεγάλης έκκληοίας Ιερεύς θεολόγος,
f 9Ο Σαχελλίον τής μεγάλης έκκληοίας Γεώργ[ιος.] f *0 μέ
γας χαρτοφνλαξ τής μεγάλης έκκληοίας [loc alb], t *Ο πρωτέχδιχος
1 όμόφωνον Ο (Α 6>" ), Ν (f. 11), Κ (ρ, 53) ||2 ante κατ'] «addoxal»
Ν ρβ marg., (!. 11), Κ In notă (p. 53) || 9 Ινδικτιώνος ια—ης'.) ήμέρ? ι#'.
Ο (Α 6 ν ), Ν ((. 11), Κ (ρ. 53). Această lectură greşită {: «In ziua de
11» Marţie) a intrat in toate ediţiile Mărturisirii Ortodoxe din toate
lim bile, precum şi tn unele studii, chiar şi in Confession Orthodoxe
(Paria 1927), p. L II. || 10 21}[μα] tn Înţelesul de sigiliu. Am complec*
tat astfel această abreviaţie, d e şi Gardthauaeo, Gritchische Polaeographie,
ed. 2, dă alte complectări, care nu par potrivite aci. | L. S. ( = locum si
gilii) adăugat după ce s’a scris textul grec |έπιγραφή] «6πογρ.» N pe marg.
(f. 11), K tn n o tl (p. 53): « In margine est 6«ογραφή subscriptio. έπιγρ. ti-
tulum spectat. Nolui exturbare.» || 11 ΙλΙω M || 13 ΠοΙππας ONK || 14
Άλβξανδρίας ONK | După al Alexandriei urmează numele şi titlu) patriar
hilor Antiohiei şi Ierusalim ului tn ONK || 18— 19 δ Χίου ΙΙαρθένιος iscălitură
autografă pe marg. in M || 22 θβολόγος Μ) θβολδγος ίβρβϋς in Maiu 1642
(v. Cartojan, ibidem) || 24 (loc alb)] Εόοτάθιβς Ιβρ*ός In Maiu 1642 (v. Carto-
jan, ibid(m), * Eustathius Synod. Parthen.» N pe marg. (f. 12 ▼),K tn notă (p. 54'
CERTIFICATUL LUI NOINTEL t n
χής μεγάλης έκκληοίας θωμάς Βλαστός, f *0 πρωτονοτά

ριος τής μεγάλης έκκληοίας Φίλιππος, f *0 πρωταποστελλάριος
χής μεγάλης έκκληοίας Κωνσταντίνος, f Ό λογοθέτης τής με
γάλης έχκληοίας Νικόλ[αος]. f Ό ναυμνημαχογράφος τής με
γάλης έκκληοίας Κωνσταντίνος, f *Ο δικαιοφύλαξ χής μεγάλης 5 5
έκκληοίας Μιχαήλ, f ' Ο λογοθειης yeviKot» τής μεγάλης έκκλη
οίας Χρνοόσκονλος.
f Μακάριος έλέφ θεον πατριάρχης της μεγάλης ϋεον-
πόλεω* *Αντιόχειας.
t Παΐαιος έλέφ θεοϋ πατριάρχης τής άγιας πόλεως Ίο- 10
ρονσαλήμ. P· 4
L. S.
Nous Charles Francois Olier de Nointel Conseiller du i. 147

Roy en ses Conseils en so Cour de parlement de Paris, et Am·
bassadeur pour Sa Majeste tres chrestienne a la porte Otho· 15
mane. Certifions, et Atestons a touts qu'il apartiendra, que It
present Manuscrit latin, et grec, Intttuli la Confession Ortodoxe
de V Eglise d’Orient Nous a este mis entre les mains par le
sieur Panaiotti premier Interprete dela porte, qiit Nous ayant
assuri, qu'il serviroit puissament a etablir la veriti du Hurt du 20
mesme tiltre Imprimi par ses soins. puitqu’il en est I'Un des
origtnaux, et que les signatures originalles des patriarches s'y
trouvent. Nous a prii par le zele de venger son Eglise des ou
trages, qu’on luy fait, de faire ensorte que Sa Majeste aye
la bonti de Vagreer, pour la confusion de ceux qui en vou- 2;
droient douter, et comme II s'est fait un point de conscience,
1—3 f δ ηρωτονοχάρ — Κωνσταντίνος scrişi după Χροσόσκοολος (r. 7)»

dar cu semn a fi trecuţi după Βλαστός. M.
8—9 Macarie al Antîohiei a iscălit fi In limba arabă ||8—11 Iacă*
liturlle patriarhilor Ioanichie (v. mai sus p. 176 r. 13— 14), Macarie fi
P· 5
Paiaie sânt autografe || 12 L [oco] S (igilli). M. In O (A 7*), N (f. 13),
K (p. 55) urmează această notă: Νά Νίβονται χάρισμα τοϊς β&βββέοι χρι-
στιανοϊς διά ψοχιχήν ώφέλιιαν τοΟ χβριφβνβστάτοο χαί λο-χιωτάτοο άρχοντος
Χορίου Παναγιώτου. Această notă se găsefte tradusă In ediţiile slavone,
cf. Prauoslaunoe Ispovedanie, ed. Moscova 1743, f. 15T; ed. Cernigov
1745, I. 15 ▼.
13 Am lăsat ortografia fi punotuatia originalului. ·
It
178 MĂRTURISIREA o r t o d o x a
et d’honneur, a lim itation des patriarch**, βt prelate de Son

Eglise, de mettre le fait conteşti dane toatte iEvidence possible,
II Nous envoya I’annie passie une aprobation de ce mesme
livre par le Patriarche Denis tenant alors le siege de Con-
5 stantinople, que Nous avons mis a la teste de ce manuscrit.
Touttes ces veritie estant constantes Nous ne faisons pas di-
ficulte, afinque personne nen doute, de les confirmer par
nostre signature, Le Sceau de nos Armes, et le contreseing de
Nostre premier Secretaire.
10 Donni a Nostre Palais sur le Canal dela mer noire It
Onzitme Septembre 1673.
OLIER DE NOINTEL
Ambassadeur pour Sa Ma/eeti
ret chrettienn* a la porte Othomant.
15 Par hiondit Seigneur,

LE PICARD
12 Dedetuptul iscăliturii Iul Notatei m vede, dar nu dar, s

său || 16 U n sigiliu cu totul neclar Înaintea iscăliturii lui Plcard.
Acest certificat 11mei găsesc tipărit In L a u r e n t i n s N o r m a n ·
n u t , Orthodoxa Con/ettio (Lipsise 1695), b — b 5* ; In E. L e grsnd,
Bibîiographie helUnique, X V II sitele, Π (1894), p. 215— 216 şi In M a l v y et
V i i l o r , L a Confession Orthodoxe (Roma— Paria 1927), p. LX XXVI, dar
In câte trele locurile ortografia originalului n'a foat păatrată.
SCRISOAREA PATRIARHULUI DIONISIE 179
TRADUCERI
f Di oni sie, ca m i l a l a i Dumnezeu a r h li·

pis cop a ! Co nst a nt i n u p o l ei Roma cea no ud,
ţi p a t r i a r h icumenic,
t Tuturor cititorilor ortodocşi atât clerici cât şi laici, har, 5
pace şi milă de la Dumnezeu Atotflitorul şi de la Domnul
noitru Iisus Hrittos.
Cercetarea zilnică a sfintelor cărţi de Învăţătură acriei

aduce cu adevărat multă şi dorită roadă de mântuire
celor ce ae îndeletnicesc mereu cu ea. Este ca o cărare neta- 10
şelătoare ce lndreptează minunat pe cei Îndrumaţi cătremuri
rea cerească, şi sfârşit fericit le arvuneşte: căd fericit eate
oricine cugetăziua şi noapteaInlegeaDomnului, după cumeste
scria. Deci am cunoscut noi că citirea acestei Învăţături or
todoxe poate să folosească mult. Această Învăţătură, Intoc· 15
mită fiind, sânt destui ani de atunci, de daacăli ortodocşi,
a fost cercetată, primită şi Întărită de fericiţii patriarhi Îna
intaşii noştri. !n sfârşit a foat tipărită acum de curând
prin râvna şi grija şi cheltuiala prea Înţeleptului şi prea
ortodoxului mare dragoman al Împărăţiei răsăritene şi apu- 20
sene a Sultanilor, iubitul fiu duhovnicesc al smereniei noa
stre, domnul Panaiot, cel neîntrecut In cucernicie prea Înţe
leaptă şi cel plin de dumnezeiască râvnă. Cărţile tipărite
1. Pentru Înlesnirea cititorului, traducem Seritoarta patriarhului

Dtooial·, Nota privitoare la sinodul din Iaşi 1642 şi Aprobarea Mărturi-
•irei Ortodox· de cătr· «modul din luaa Marti· 1643 ţinut In Conetantl·
nopol aupt patriarhul Partaaia. — Apoi va urma PravotlavrUca Mărfuri-
t in la tradaom a lui Radul Logofăt Greceanul tipărită la Buzău In
anal 1691.
2—r. 31 p. 180. Vazi textul grec al acestei acrişori tipărit mai aaa
la p. 3—4.
ISO M ĂRTU RISIREA ORTODOXA
s'au împărţit liră plată creştinilor de pretutindenea spre fo

losul de obşte al neamului noatru.
Dar fiindcă s'au şl sfârşit cărţile prin Împărţire la cre
dincioşi, iar alţi credincioşi, mulţi la număr, caută zilnic a-
5 ceasta folositoare carte şi nu o pot dobândi, am cunoscut
că trebue să mă îngrijesc de acest lucru. Şi m'am învred
nicit de bunătatea aceluiaşi prea ales arhont, ca iarăşi si
cheltuiască şi să umple lipsa prin o a doua tipărire; i-am
spus că se va Învrednici nu numai de faima pe care o şl
10 are In toată lumea şi este ajunsă la auzul trecător de aici,
ci mai alea de acea Înaltă şi mai bună faimă, prin care
faptele bune se nemuresc. El având din născare înflăcăraţi
râvnă şi mare dorinţă pentru ajutorarea neamului, n'a lepă
dat Îndemnul nostru, ci mult bucurându-se de propunere,
15 Îndată a desăvârşit lucrul, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi
printr'o a doua tipărire iarăşi a pus la Îndemâna credincioşilor
un .număr mare de cărţi; pe lângă aceasta a bucurat nu
mai puţin şl pe dascăl făcând ca munca lui să nu rfimâie
tn Întuneric. Căci acel Meletie Sirigul a lucrat cu multă
20 grijă, ca un dascăl Încercat al Marei Biserici, din porunca
patriarhului de atunci şi a sinodului, la curăţirea şi Îndrep
tarea acestei cărţi.
Vă Îndemn, creştinii mei ortodocşi, să primiţi cu laude
această carte de Învăţătură ortodoxă, căci este cucernică şi
25 folositoare de suflet; daţi mulţumiri acestui binefăcător de
obşte; păstraţi cartea şi nu părăsiţi citania ei pururea mân
tuitoare, căci prin cercetarea Sfintelor Scripturi se dobân
deşte viaţa veşnică, de care toţi să avem parte In Hristos
Domnul nostru, căruia se cuvine mărirea In veci. Amin.
30 In anul 1672, Iulie 15.
t D i oni sie al Con s t a nt t'nu polei.
31. L a u r e n t i u a N o r m a n n u e , Orthodoxa Confessio, Lipsiae

1695, in acrisoarea către cititor (p. b 2v —b4) reproduce după A r s e i -
d u s, De perpetua ecclesiae cathoUcae fide, tom. III p. 685 aequ., traduce
rea franceză prea liberă a ecrieoarei patriarhului Dionisie, a cărei dată
a foat astfel citită: «l'a n 1672. au moia de Ju ille t. iudiction 5». După cum
■e vede, Arnaldua a citit bine luna (Iulie), dar a adăogat fără rost cu
vântul « iudiction», şi a citit greşit 5 ta loc da 15.
SINOADELE ι IAŞI 1649 ŞI CONSTANTINOPOL 1643 181
Această carte a fost trimisă din Rusia Mică la Iaşi prin

mâna prea Învăţaţilor soli Isaia Trofimiu, Ignatie Oxenovici
şi Iosif Kononovici, către noi exarhii şi delegaţii Marei Bise
rici a lui Hristos: prea sfinţitul mitropolit al Nicheei chir
porfirie şi eu Meletie Sirigul dascălul Marei Biserici, ş
Cartea a fost tradusă din limba latină In limba greacă deobşte,
şi Îndreptată tn chipul cum se af!& sici, de către noi
mai sus zişii exarhi. Apoi am trimis-o, — prin mâna prea
strălucitului şi prea cucernicului Domn şi Stăpânitor a toată
Moldovlahia domnul Io Vasilie Voivodul —, la sinodul din 10
Constantinopol sâ ies de scolo întărire. In luna Octomvrie
30, anul 1642, indictionul al 11-lea. Şi luând Întărire şi
cercetare de la sinodul aflst atunci acolo, s'a trimis către
preasfinţitul mitropolit al Chievului şi a toată Rusia, având
sceastă iscălitură: 15
Părtinit cu mila Iui Dumnezeu arhiepiscop al Constan-
tinupolei Roma cea nouă, şi patriarh icumenic.
Smerenia noastri, împreună cu sfinţitul sinod de pe

lângă dânsa al arhiereilor şi al clerului, am cercetat cartea
trimisă nouă de către sora noastră biserica Rusiei Mici, 20
având titlul Mărturisirea credinţei ortodoxe a bisericii sobor
niceşti şi apostoleşti a lui Hristos. Cuprinsul acestei cărţi
este împărţit In trei părţi: In credinţă, In drsgoete şi In
nădejde. Şi anume credinţa este Împărţită in cele douăspre
zece Încheieturi sie credinţei, adică ale sfinţitului Simbol; 25
iar dragostea in cele zece porunci, cum şi tn cele cerute
1—17. Vezi textul grec al acestei Noie tipărit mai sus la p. 174 r.
11—-13 şi p. 175 r. I — 16 || 18—r. 37 p. 182. Vezi textul grec el acestei
Aprobări sinodale tipărit mai sus ia p. 175 r. 17—28 fi p. 177 r. 1—12.
Pentru Nota ce urmează, vezi textul grec tipătit mai sus p. 174 r.
18—27. «Cartea aceasta scrisă Întâi latineşte ne-a fost adusă de prea Învă
ţaţii soli ai Rusiei domnul Isaia Trofimiu şi Ignatie Ozenovici şi Iosif Co-
oovioi ea să fie Întărită şi Îndreptată de noi exarhii şi delegaţii Marei
Biserici: prea sfinţitul mitropolit al Nicheei chir Porfirie şi eu Meletie
Sirigul dascălul Marei Biserici. Am tradus cartea in limba de obşte şi
am îndreptat-o; apoi am tximis-o sinodului din Constantinopol, păstorind
preasfinţitul nostru domn şi stăpân chir Partenie patriarhul icumenic, în
luna lui Octomvrie 30, 1642, indictionul al 11-lea.»
182 MĂRTURISIREA ORTODOXA. SINODUL DE LA C-POL 1643
de sfânta şi de Dumnezeu insuflata Scriptură veche şj

nouă ; şi nădejdea in rugăciunea domnească şi in cele nouă
fericiri ale sfintei evanghelii. Am găsit cartea aceasta ci
urmează dogmelor biaericii lui Hriatoa, că este Împreună·
5 glăsuitoare cu afintele canoane şi că Intru nimic nu se Im.
potriveşte bisericii. Partea a doua, din faţă, a cărţii este In
limba latină şi n'am cercetat o. Întărim deci numai partea
cea scrisă In limba noastră, şi hotărâm, cu votul de obşte
al sinodului, ca tot creştinul cucernic şi ortodox aflat in
10 biserica apostolească de Răsărit să o citească şi să nu o
lapede. Pentru care a'a şi iscălit spre neîntreruptă siguranţă.
In anul mântuirei 1643, In luna lui Martie, indictionul
al 11-lea.
(Pecetea.) Iscălitura cu ineăşi mâna preasfinţitului, ast·
15 fel este.
f Partenie cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Con·
stantinupolei Roma cea nouă şi patriarh icumenic.
f Ioanichie cu mila lui Dumnezeu papă şi patriarh al
marei cetăţi a Alexandriei şi judecător icumenic.
20 t al Anchirei Lavrentie. f Al Lariaaei Grigorie. f Al
Halchidonului Pahomie. f Al Adrianupolei Partenie. f Al
Venei Ioanichie. f A l Rodosului Meletie. f A l Metimnci
Cornilie. f Al Lachedemoniei Gavriil, f A l Hiosului Partenie.
f Marele logofăt al Marei Biserici Lascans, f Marele
25 iconom al Marei Biserici Hristodulos. t Marele ritor al Ma
rei Biserici Mihail, t Marele Sachelar al Marei Biserici
preotul Teologos. t Sacheliul Marei Biserici Gheorghfe. f
Marele hartofilax al Marei Biserici (loc alb), f Protecdicul
Marei Biserici Toma Vlastos. f Protonotarul Marei Biserici
30 Filip. t Protapostelarul Marei Biserici Constantin, f Logo
fătul Marei Biserici Nicolae. f Ipomnimatograful Marei Bi
serici Constantin, f Dicheofilaxul Marei Biserici Mihail, f
Logofătul vistieriei Marei Biserici Hrisosculos.
f Macarie cu mila lui Dumnezeu patriarh al marei ce·
35 tăţi a lui Dumnezeu a Antiohiei.
t Paisie cu mila lui Dumnezeu patriarh al sfintei ce-
tăţi a Ierusalimului.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE
A C R E D 1N Ţ 1I S Â B O R N IC E Ş T 1 I
Ş l A P O S T O L E Ş T II B E S E R E C II R Ă S Ă R I T U L U I
D u p ă e d iţii B u zău 1691.

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE
A
S A B O R N lC E Ş T ll Ş l A P O S T O L E Ş T U M M B f T U R A U U I U J U
dupre greceaacă, den porunca prea luminatului şl prea

înălţatului Domn
l oan Coatandie B Basarab Voevod
tntoarsA te limba rumâneasci da Radul Lafoiât Greceanu).
ispravnic oaârnic fiind, ca şi U alahc câte s'au aooa şft a‘au
tipărit aici ta Ţară. Prea sfinţitul kir Teodosie
mitropolitul Ţării i proci.
Tipăritu-a'au in tipografia domnească la episcupia de la Buzău,
U anal de U zidirea lumii 7200, In luna lui Dictonvru 1.
Verşuri politice 8 aaupra stemei prea luminatului şi

înălţatului Domn lo Costandin Biairab Voevod
La această stemă prea InfrunusttaU
Domnul Coitandin moştenind aă arată
înălţatei domnii a Ţârii Rumâneşti,
Caret o au moştenit vechi Bâaârăbeşti
Cărora odraslă Măria ea eate
Cum şi cu domnia încoronat eate.
Domnul cel puternic bine»l lntăreaaci
Ca la fericire mult de să domneaacă.
Mică şl nevrednică slugă a Măriei tele Radul Log.
186 PREDOSLOVIE
f· 2r Prea l u m i n a t u l u i , prea î n ă l ţ a t u l u i şi prea

s lă v i tului, den mi l a l ui D u m n e z ă u Domn ş i
o b l ă d u i t o r i u t oatei Ţărâi R u mâ n e ş t i loan Co·
a ta ndi n B. Bas arab Voevod, D o m n u l u i Dom·
5 n u l u i mi eu mi loativ.
Iată (luminate şi Înălţate Doamne) Pravoslavnica Măr
turisire a sfintei şi adevăratei beserecii Răsăritului şi pre
limba rumâneaacă den porunca Măriei tale întoarsă. Carea
de multă vreme, cu mare pohtă In gândul Măriei tale era
10 să se isprăvească, dirept ca să vie şi aceasta In lumina şi
In cunoştinţa rodului rumânesc.
Aceasta dară eate canon şi tndireptariu, pren care dog
mele dumnezeeştii şi apoetoliceştii a Răsăritului besereci si
cunosc şi să Indireptează; asemenea ca arhitectonii, zidirile,
15 cioplirile şi tot ce lucrează ei, cu acelea lndireptând le fac.
Şi precum acei mari meşteri, fără de acel canon şi
tndireptariu, nimic nici pot lucra, nici iaprăvi vre un lucru
lăudat In meşteşugul lor, aşa nici un creştin adevărat fără
de aceasta, au ceva sfânt să lucreze, au vreo ispravă să
f. 2° 20 facă de spăsenia sufletului nu poate. |Pentru această dară
Pravoslavnică Mărturisire, ca prentr'ânsa să să poată indi-
repta tot pravoslavnicul creştin şi fiiu al adevăratei maici
beserecii Răsăritului, şi să cunosscă aiave spăsenia sa şi să
vază ţâţânile In care vârtos şi ţapăn să ţâne Petru Moghila,
25 prea sfinţitul mitropolit al Chiovului, mult a o face au oste·
nit şi au priveghiat, mai vârtos pentru cei ce era supt păs·
toria as creştini Ruşi.
Intre carii Ruşi, cei ce urăsc direptatea şi vor să rătă
cească şi alţii ca dânşii, orb pre orb trăgând, ca amândoi
30 In groapă să cază (cum zice Scriptura), multe zizanii şi ere
suri au sămănat. Care vrând acel mare şi bun şi sfânt
Părinte să zmulgă şi să desrădăcineze acea pacoste şi rău-
c AtrA m Ar ia s a v o d a 181
ţaţe dentru acei adevăraţii creştini, această carte mult asudând

o au făcut, precum ispita şi hot&rlrea a patru patriarhi, al
Ţarigradului, al Alexandriei, al Antiohiei şi al Ierusalimului,
şi a multor arhierei fi clirici ai Marii Beserecii Ţaiigradului
o adeverează şi o încredinţează. 5
Aşijderea şi cartea lui Nectarie patriarhului Ierusali
mului o mărturiseşte şi o dovedeşte, cari in cartea cea gre
cească sânt acestea.
Aceasta dară şi Măria ta vrând să faci, |ca un pururea J.
privighetoriu şi adevărat Domn, spre folosul de obşte al 10
neamului românesc, ca şi altele multe bune ce ai făcut,
porundt-ai mie, plecaţii şi micii slugi, să o prepuiu; şi aşa
dupre puţina-m ştiinţă o am făcut. (Insă aceasta mărturisesc,
că precum şi la alalte ce am prepus şi sm scos, lnpreună
cu frate-mieu Şărban al doilea logofăt, de a'au tipărit, aşa >5
şi la aceasta mai vârtos ajutoriu şi Îndireptătoriu mai grele·
lor cuvinte şi noime am avut pe dumnealui Costandin
Cantacuzino biv vel stolnic). Şi iată s'au şi tipărit tot cu a
Măriei tale poruncă şi cheltuială.
Unde Domnul Dumnezeu, carele mai nainte de a zidi 20
lumea, au cunoscut şi au ales vasele sale (cum zice Apos·
toiul) acela dară ce au cunoscut şi pre Măria ta ales vas şi
au orânduit spre oblăduirea şi otcârmuirea ţărâi şi a rodu
lui noatru românesc, căruia şi bătrân moştean eşti, pre acela
prea puternic şi numai sânguj* veşnic Dumnezeu rugăm, şi 25
cu o inimă toţi rugăm, ca Intru mulţi, norociţi şi fericiţi ani
să te trăiască, să te păzească şi să te ţie, noao şi multora,
pururea ajutoriu, mângâiere şi folos.
A Măriei tale mică, plecstă şi nevrednică slugă
Radul Logofăt Greceanul. 30
Cătră cetitoriul pravoslavnic.

Nu este mi se pare (cetitoare creştine) nici un lucra
Intru toată zidirea lui Dumnezeu, nici In fiinţă poate fi lucra
ca acela mai mare, mai bun şi mai folositoriu decât spăse
nie; nici poate fi (iară zic), nid cugeta, sau gândi suflet, lucra 35
mai mare, mai bun, aau măcar asemenea ca acela.
188 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE. CATRA CETTTORRI
Dirept că aceia este fericirea, aceia este slava, aceia

este adevărata moştenire, aceia este bucuria cea necurmată
şi neostenită, aceia este ţefal şi vârful tuturor bunătăţilor,
tuturor minunilor, tuturor tainelor; aceia este, zic, cea peste
5 fire şi nepricepută bunătate, den veci de adânca înţelepciu
nea lui Dumnezeu tocmită, orânduită şi hotărită bunilor.
Tuturor dară oamenilor, câţi tn lume au venit şi vin,
pusă le este aceasta înainte şi tn voia lor a o urma şi a o
câştiga, însă nu toţi aceia o pot dobândi şi avea, ce numai
io cei aleşi şi ispitiţi a lui Hristos Domnului şi Dumnezeului
nostru ostaşi, carii pentru dânsa, nu numai ce mult s'au
ostenit şi s'au trudit, ce şi curat sângele lor au vărsat.
/. 4 r Iată dară, adevărate creştine, Pravoslavnica Mărturisire,
ducătoriul de mână şi buna povaţă la acea fericire şi bunătate
15 ce este peste toate bunătăţile, la acel lăcaş şi odihnă de
peste toate odihnele, la acea veselie şi bucurie de peste
toate bucuriile, carea ochiu riau văzut, urechea n'au auzit, nici în
inima omului nu s’au suitt ce au gătit Dumnezeu ceîora ce iubesc
pre dânsul, zice trâmbiţa adevărului, Pavel fericitul apostol.
20 Iată (cum zic), bune şi credincioase creştine, Pravos
lavnica Mărturisire, şi pre limba rumânească, pren carea
spăsenia să câştigă. Ceteşte-o dară, şi iară o ceteşte ca să
înţelegi; si de mai multe ori o vei ceti, mai bine vei şti şi
vei cunoaşte bătuta cale a credinţei pravoslavnice şi a prea
25 sfintei şi adevăratei beserecii r&săritului, carea duce la
veşnica viaţă. Aceia este dară viaţa de veci, ca să cunoşti pre
sângur adevăratul Dumnezeu şi pre Iisus Hristos pre carele au
trimis, loan evanghelistul mărturiseşte.
învredniciască-te dară, iubite cetitoare, şi pre tine şi
30 pre mine şi pre tot pravoslavnicul creştin, Hristos Domnul
Dumnezeu, a ne spăsi. Carele dentr'a lui voe, cinstit, sfânt
şi scump sângele său î-au vărsat pentru toată lumea pre
l 4° cruce; şi răscumpărându-ne den | moarte şi bezna iadului
ne*au adus şi ne·au urcat la ceriu, la limana vieţii de veci.
35 Căruia slavă, laudă şi mulţăm iti fie-i in veci de veci, amin.
Mult de bine-vi voitori u şi gata a sluji
Radul Log. Greceanul
17. 2 Corin. cap. 2, stih. 9 [1 Cor. T] || 26. C ap. 17, stih 3.

P R A V O S LA V N IC A M Ă R T U R ISIR E
a credinţi! s ă b o r n i â e ş t i i şi a p o s t o i e ş t i i
Beserecii Răsăritului.
Omul creştin pravoslavnic şi săbornic, ce este datoriu 5
a păzi pentru ca să moştenească viata cea veşnici? p. 4
Răspuns.
Credinţă direaptâ şi fapte bune. căd carele aceste
doao va tinea este bun creştin şi are adevlrată nădejde a
veşnicei mântuiri, măiturisind sfânta Scriptură: Vedeţi că
den fapte să tndireptează omul fi nu den credinţă numai; şi
cuvântul mai In jos: Pentru că tn ce chip trapul fără duh
mort este, aşa şi credinţa fără de fapte moartă este. Şi tntr'alt
loc dumnezeescul Pavel aceiaş zice: Având credinţă şi bună
cunoştinţă a sufletului, carea unii tnpingăndu-o prejur credinţă
ş’au frânt corabia; şi lntr'alt loc: Având taina credinţa Intru
curată cunoştinţă a sufletului.
I n t r e b ă c i u n e a 2. ^ 2
Dirept ce este creştinul datoriu intâiu să crează şi
apoi să facă faptele cele bune? 20
Răspuns.
De vreme ce este cu neputinţă a plăcea neştine lui
Dumnezău fără de credinţă, dupre Pavel carele zice: Fără
de credinţă cu neputinţă este a plăcea, căci a crede trebue p5
celui ce să apropie cătră Dumnezău, că este, şi celora ce-l 25
10. Itcov, 2, 24 şi 26 || 14. 1 Tim. I. 18 || 16. (I T i·. 3. 9) || 23.

Evrei, I I , stih 6.
caută pre el dăfătoriu de plată să face. Dirept aceia ca să
placă dară creştinul lui Dumnezâu şi faptele lui să fie la
dânsul bine priimite, trebue întâiu să aibă credinţă la Dan·
nezău şi a doa să-ş Indirepteze viaţa lui după credinţă.
Aceste doao in ce stau?
Ră sp u ns .
Intru cele trei bune fapte ale teologhiei, adecă: in
credinţă, tn nădejde şi in dragoste, după care vom Inpfirţi
10 căteş trele părţi ale Mărturisirii. Deci, la cea dentâiu să
mărturisim pentru tncheeturile credinţii; la cea de a doa
pentru nădejde şi rugăciunea cea domnească (adecă Oct
naşile şi blajinile); iară la a treia pentru dumnezeeştile po
runci intru care să cuprinde cea cătră Dumnezâu şi cătră
15 cel de-aproape dragoste.
PARTEA CEA D EN T Â IU
a P r a v o s l a v n i c i i M ă r t u r i s i r i î n t r u ca r ea
e st e p e n t r u credinţă.
in tre b ăciun e a 4.
20 Ce este credinţa?
Răspuns.
Credinţa este (după cum zice fericitul Pavel) ipostasis
(adecăte supt stare) celor ce nădăfduesc şi dovadă lucrurilor
celor ce nu să văd. Căci că tntru aceasta s'au mărturisit cei
25 bătrâni. Sau aşa: credinţa pravoslavnică şi săbornică şi
apostolicească este cu inima a crede şi cu gura a mărturisi
un Dumnezeu tn trei ipostasis, după a acestuiaş Pavel în
văţătură zicând: Că cu infnfă să crede In direptate, iară cu
gura să mărturiseşte spre măntuire. Spre aceasta trebue să
30 ţie de adeverit şi nelndoit pravoslavnicul creştin, cum toate
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 4— 5 191
incheeturile credinţi ale aibomiceştii şi pravoslavnicii be·

sereci, sânt date de la Domnul nostru lisus Hristos, cu
mijlocul apostolilor săi la beserecă şi sâboarele a toată lu
mea le*au tâlcuit şi le·au ispitit şi să creazi intr'acestea,
precum porânceşte apostolul zicând; Dirept aceia fraţilor, 5
staţi ţi ţineţi învăţăturile carele v'aţi învăţat ori pren cuvânt,
ori pren cartea noastră; şi într'alt loc zice: Şi laud pre voi
fraţilor că de toate ale mele vă aduceţi aminte ţi după cum
am dat voao rânduielele le ţineţi. Dentru care cuvinte aiave
este că incheeturile credinţei au Întărirea şi ispita, o parte 10
den sfânta Scriptură, altă parte den rânduiala [ beserecii şi p.
dentru învăţătura sâboţrelor sfinţilor părinţi, carea ivindu·o
sfântul Dionisie zice aşa: Că usia (adecâte fiinţa firească)
a ierarhiei ce este la noi, sânt cuvintele cele de la Dumnezeu
date ţi cuvintele prea dumnezeeţti acestea zicem: Câte de la 15
cei dumnezeeţti ai noştri ţăvârşitori de sfinţi (adecăte apostolii)
întru sfinte scrise ţi teologheşti cărţi, noao s'au dăruit ţi căte
de la sfinţii bărbaţi cu mai fără de materie învăţătură de taină
ţi vecină intru oarecare chip cereştii ierarhtii den minte în
minte pren mijlocul trupescului cuvânt, iară însă mai fără 20
materie afară den scrisoare povăţuitorii noştri s'au învăţat;
adecă că în doao chipuri sânt dogmele (adecăte poruncile),
unele învaţă scriptura care să cuprind în teologheştile cărţi
ale sfinţii Scripturi şi altele sânt dogme date den gură de
la apostoli şi acestea s'au tâlcuit de eăboară şi de sfinţii 25
Părinţi şi intru amândoao acestea credinţa este întemeiată.
Ce nu este cu cuviinţă să stea numai păzită intru ascunsul
inimii, ce şi cu gura să să propoveduiască aceastaş şi să
să mărturisească fără de frică şi fără de Îndoială, după cum
şi sfântul peaveţ zice (adecăte David): Am crezut, dirept 30
aceia am grăit; ţi noi dară credem dirept aceiaţ grăim.
Câte sânt tncheeturile săborniceştii şi pravoslavnicii
credinţe ?
3. 6 s&bor, cap. 80 )| 5. 2 Solon. 2, 15 || 7. 1 Corint. 11. 2 || 13.

(Ierarhia cerească, 1; cl. P. G. 3. 376] ||30. Paal. 115 [10]; 2 Corint. 4.13.
1*2 PRAVOSLAVNICA MAKTUftIStRE, I, 3—S
R ă s p un s .
încheeturile săbomiceştii şi pravoslavnicii credinţe sânt
12 (adecăte semnul credinţei) dupre simvoiul celui de la
Nechia săborului dentâiu şi celui de al doilea de la Ţarigrad.
5 Intru cari aşa s’au arătat toate carii folosesc spre a noastră
credinţă, cari nid mai mult trebue să credem nici mai pu
ţine, nici Intr'alt chip, fără de ce au înţeles părinţii aceia.
Numai unele dentru aceste tncheeturi sânt aiavea şi de sineş
cunoscute, iară altele cuprind lntr'ânsele taine, şi dentru
10 acestea să Înţeleg şi altele.
î n t r e b â c i u n e a 6.
Care este cea dentâiu Incheetură a credinţei?
Răspuns.
Crez Întru unul Dumnezeu, Tatăl atotfiitoriul, făcătoriul
15 ceriului şi pământului, tuturor celor văzute şi celor nevăzute.
Intrebăciunea 7.
La această Incheetură a credinţii ce feliu de dăscălie
să cuprinde?
Răspuns.
20 Această incheetură a credinţei, 2 oarecare cuprinde:
tntâiu să crează neştine şi să mărturisească cum este unul
P· 6 Dumnezeu In troiţă sfântă | slăvindu-se, şi cum !n dumne
zeire începătură şi rădăcina Tfiului şi a sfântului Duh este
Tatăl; a 2 Învaţă că acest dentru troiţă Dumnezeu au fă·
25 cut, den cel ce n'au fost, toate cele văzute şi cele nevă
zute, precum cântăreţul de psalmi mărturisind zice: Că el
au zis şi s’au făcut, el au poruncit şi s’au zidit.
Intrebăciunea 8.
Ce gând trebue a avea de Dumnezeu?
30 Răspuns.
Trebue să crezi cum este un Dumnezeu In Troiţă sfântă,
14. Săb. 1 || 21. A 2 Lege, 6. 4 || 26. P u l. 32, 9.

PRAVOSLAVNICA m A rtURISKE, I, 8—· fţţ
după Scriptura care zice: Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor

can e pntte toţi şi pren toţi şt Intra toţi noi. Carele ca un
bun şi prea bun, măcar că este In sineş peste săvârşit şi
prea slăvit, iară incăş ca să lie părtaş şi alte fiinţe bună
tăţii sale slăvind pre dânsul, au' făcut den neâintă lumea. 5
Iară ce să fie Dumnezeu Intru firea sa, aceasta este cu ne
putinţă a să cunoaşte de nid o zidire, nu numai văzută cei) d*»U
şi nevăzută, adecă şi de aceiaş îngeri, căci nu este nid o V
potrivire nici de cum intre ziditoriu şi Intre zidire şi dentru
această ce urmează ajunge-ne spre evsevie (adecăte blago- 10
cesfie) (precum mărturiseşte llerusolimleanul 0hirifl: Ca tă
ştim eă avem un Dumnezeu, Dumnezeu cel ce este şi pururea
este, asemenea şi acestaş pururea cu sineş. Afară dentru ca
rele alt Dumnezeu nu este, precum zice |lnsuş Dumnezeu p-7
pren prorocul: Eu sânt (Dumnezeu) tntăiu şi eu după acestea 15
şi afară den mine nu este Dumnezeu. Si Moisi cătră izrailtc-
nescul norod cu poruncă aşa zice: Ascultă Izraile. Domnul
Dumnezeul nostru Domnul unul este.
Int rebăci unea 9.

De vreme ce Dumnezeu este unul, pare·se că ar fi 20
trebuit să fie fost şi un obraz.
R ă a p u n s.
Nu este trebuinţă, căd că Dumnezeu unul este la fire rO ^
şi in usie, iară in trei ipostssis, precum este aiave de la in- d ^
văţătura acestuiaş Mântuitortului nostru, care au Os cătră 25
apostolii săi: Ducându-υά învăţaţi toate limbile, botezându-i
pre ei întru numele Tatălui şi al Fitului şi al sfântului Duh.
Dentru care cuvinte iveşte-se cum intru ana dumnezeire să
fie trai ohraze: Tatăl, Fiiul. Duhul cel sfânt? Tatăl carele mâi
nainte de ved naşte pre Fiiul dentru tnsaş lui usie, şi pre 30
sfântul Duh purcede. Fiiu den Tatăl născându-se mai nainte
de veci, o usie cu dinsul. Duh sfânt den veac purdgătoriu
de la Tatăl, 'o usie cu Tatăl şi cu Fiiul. Aceasta tâlcuind
1. E fc » . 4 . 6 || 1 1. C a tlh . 6 [cf. P . G . 3 3, 548] || 15. I m L 4 4 ^ 6 H

17. A 2 letfe. 6. 4 II 26. M a t . 2 8, 19._________________________________________
194 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 9
dumnezeeseul\ Damaschii» zice aşa: Fiiul şi Duhul cel sfânt

Intru o pricină pre Tatăl râduc. Şi fntr'alt loc aceataş zice:
Fiiul di la Tatăl este cu chip de naştere; Duhul cel sfânt şi
p. 8 acesta de la Tatăl 1 eşte. iţiră n · cu chip de naştere ce de
5 purcedere. Si libogoslovul Grigoriej la cuvintele apostolului
cele către R&nueni: Că dentru el şi pren el şl la el sânt toate,
zice aşa: Cea dentâiu [adecă ce să zice dentru el), cade-se
să o dăm la Tatăl; cea de a doao la Fiiul şi cea de a treia
la sfântul Dup, pentru ca să să cunoască că este troiţă intru
10 dumnezeire. Şi spre acestea căci asemene şi neschimbate
■^'-‘ftră de nici o alegere, ne botezăm Intru numele Tatălui şi
)\?v^ al Fiiului şi al sfântului Duh. Dirept aceia ori ce este Tatăl
■ la fire, aceastaş eate ai Fiiul şi sfântul Dutţţară insă Tatăl
eate Dumnezeu după fire adevărat şi veşnic şi tuturor făcă-
15 toriu, celor văzute şi celor nevăzute; intr’acestaş chip dară
y este şi Fiiui şi sfântul DuhJŞi este o usie intru dânşii, după
’ Învăţătura
______ _evanghelistului loan care zice că: Trei sânt cei ce
mărturisesc in ceriur Tattti, Cuvântul şi sfântul Duh şi aceşti
trei unul sânt. intru carele cuvinte aceasta nu o mai alege,
20 că Tatăl este pricină in dumnezăire a Fiiului şi a sfântului
Duh, Şi aceste doao obraze sânt dentr'ânuil. Ură el ^ n
unul. Aşa ne-am învăţat de la aceiaş veşnică adeverinţă, de
fals us Mântuitoriul nostru, aşa de la sfinţii apostoli am luat
P· 9 şi cele a toată lumea şi după alocuri săboară, aşijderea şi |
25 dăscălii besericii într’alt chip nici au învăţat, nici au dat sau
au Întărit fără cât aşa; şi aceasta ţine asemene pravoslav
nica noastră şi săborniceaşca beserecă. Pentru credenţa a·
ceasta sfinţii mucenici au vărsatu-ş sângele şi au schimbat
viaţă-aceasta cu moartea. Intr'acestaş chip şi noi sântem da·
30 tori să credem, dentru toată inima neindoită, şi să păzim
credinţa această negreşită şi întărită şi pentru dânsa să
murim (când trebuinţa o va chema) pentru nădejdea sj>ăse-
niel noastre, denpreynă lucrând şi bunele noastre fapte, a
oărora răsplătirile vom avea tn ceriuri în vecie.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 10 195
I nt re b ă c i un e a 10.
Pofiire-aş cu chip mai aiave să InţelagtăTna aflatei TroHt.l
Răspuns.
Nu este cu putinţă cu nici o asămănare a să arăta de*
săvârşit lucrul acesta şi a să pune in gândul nostru aiave,^
in ce chip este Dumnezeu unul intru o usie si trei iposta-
sis. Şi cum că cu nici o Însemnare poate să să cunoască,
o mărturiseşte Insuş Dumnezeu, numindu-se Iehovs, pren
prorocul zicând: Cu cine m'afi asămânat? şi m’afi potrivit
şi m'afi pilduit ţi m’afi semuit, ca să fiu asemenea cu acela?
Ce dară nici un gând nu numai omenesc, ce nici îngeresc
poate să priceapă, sau limbă să o tâlcuiască. |Dirept aceia p. 10
trebue să zicem înpreună cu apostolul: Sfaturile stricând şi
toată Inălfarta ce să rădică tnpotriva cunoştinţei lui Dumnezeu
şi robind tot cugetul spre ascultarea lui Hristos. Credem ade-
vărat că Dumnezeu şi Tatăl fiind den veac şi preste veac
şi mai nainte, dentru nimenea trăgându-se, naşte ore Fiiul,
şi purcede pre Duhul cel sfânt, pentru care marele|Atanasief
mai pe Târg învăţând la simvoîul lui, au zis. Şi aşa crezând,
mai nainte nu iscodim pentru că cercătoriul şi cercetătoriul
duranezeeştii măriri zăticneşti·se de Scriptura carea zice:
[Cele mai grele de tine nu le cerca, şi cele mai vărtoase decât
tins nu le cercsta; care sau poruncit fie, acestea cugetă, pen
tru că nu-fi este fie treaba de cele ascunse. Întru prisoselele
lucrurilor tale na /scorf/JDestul ne este dară noao atâta, că
sfânta Scriptură a Legii vechi puind înainte un Dumnezeu,
ne tâlcueste trei obraze. zicând : Zise Domnul Dumnezeu: să
facem om după chipul nostru şi după asămănare. Şi: Iată
Adam să făcu ctf unul dentru noi. Şi: Venifi pogorându-ne
să turburăm acolo limbile lor, pentru ca să na tnfeleagă Heşte-
care glasul vecinului. Aceastaş şi prorocul zicând au ivit:
Şi striga unul (înger) cătră altul şl zicta: sfânt, sfânt, sfânt,
JDomnul Savaot, plin e j tot pământul de slava lui. Şi sfântul p· l i
cântăreţ au zis: Cu cuvântul Domnului certurile s'au întărit
9 . Is a i. 4 6, 5 || 13. 2 C o r . 10, 5 || 2 2. S ir . 3 , 20 || 2 7. F a c e r . 1,
2 6 || 28 . Facw. 3, 22 jj 29. F a c e r . 11, 7 II 33. Is a i. 6 . 3 II 3 4. P m I. 32. *
196 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 10— 12
fi cu Duhul rostului tău toată puterea lor. Pentru cate zice

mai pre larg şi sfânta Scripturi şi dăscălii beserecii.
Care sânt osebirile lui Dumnezeu ?
5 Ră s p u n s .
Precum Dumnezeu este necuprins cu mintea, aşa şi
osebirile sale sânt necuprinse; iară cât putem noi să adu
năm den sfânta Scriptură şi de la dăscălii beserecii, atâta
sântem volnici şi a pricepe şi a zice. Şi dirept aceia trebue
10 să ştim că dumnezeeştile osebiri altele sânt ale obrazului
şi altele sânt ale usiei.
î n t r e b ă c i u nea 12.
Carele sânt ale obrazului osebirile lui Dumnezeu?
Ră sp uns .
15 Ale obrazului osebiri la dumnezeeştile lucruri sânt
celea cu carele obrazele sfintei Troiţe, atâta să despart In·
tre dansele, cât unul să nu poată fi celalalt. Adecă obrazul
Tatălui nu este obrazul Fiiului, pentru că Tatăl nu este
născut den nimenea, iară Fiiul este născut den Tatăl, după
20 fire, mai nainte de veci, după Scriptura care zice: Den
pântece mai nainte de luceafăr te-am născut. Deci dară acel
p. 12 ce să zice Tatăl şi acel | Fiiul şi acel Duhul sfânt, cei ne
născut şi cel născut şi cel purcegftţoriu, osebeşte obrazele
intru cele dumnezeeşti, iară nu usia carea niciodată nu sft
25 osebeşte In sineş, numai să desparte de zidire. Iară unul
şi acelaş obraz nu poate fi al celui născut inpreună şi celui
nenăscut. Asemenea să cade să Înţelegem şi pentru Duhul
cel sfânt, care purcede den usia şi firea Tatălui; fără de
început, adecă in veci şi este intr'o usie cu Tatăl şi cu
30 Fiiul, insă să osăbeşte de Tatăl cu osebirea obrazului, pentru
că de la dânsul purcedţ. Şi iară de la Fiiul să desparte,
pentru că nu este de la Tatăl, cu chip de naştere, precum
rste Fiiul, ce cu chip de purcedere de la acelei Tatii. Şi sânt

■titre ei unii uşii, şi Fiiul şi Duhul sfânt, căci c& dentru
icciaş singuri fire a Tatălui sânt amândoao aceste obraze
μ cu Tatii sânt într'o usie, fiind den firea sa. Pentru care
lucru Grigorie Bogoslovul zice aşa: Aceasta este de obşte la
Fiiul şi la Duhul sfânt, căci că şi un obraz şi altul aceste
doao sânt de la Tatăl. Iară osebirea Tatălui este aceasta,
adecă a fi nenăscut şi a Fiiului a fi născut şi a Duhului sfânt
a fi purcegătoriq. Aşijderea osebire a obrazului Fiiului este
şi toată iconomia a întrupării, carea nu o au luat nici |Tatăl,
nici Duhul sfânt. Intr'acestaş chip ne învaţă sfânta beserecă
cea săbornicească şi apostolească, ca să credem şi să măr
turisim un Dumnezeu cu firea in trei obraze, pentru care
citeşte pre cel dentâiu săbor de la Nechâa şi pre al doilea
de la Ţarigrad a toată lumea.
Intrebăciunea 13.
Care-i sânt ale usiei osebirele lui Dumnezeu?
Ritpuns.
Osebirile ale usiei lui Dumnezeu acelea sânt, care si
alcătuesc asemene şi la Tatăl şi la Fiiul şi la sfintul Duh.
Adeci a fi Dumnezeu, a fi pururea fără de început, fără
de sfârşit, bun, atotputernec, făcătoriu, mai Înainte socotito-
riu, a tuturor privitoriu, in toate fiind şi toate plinindu-le,
necuprins, cunoscătoriul tuturor şi sie sscunselor şi ale a-
iavelor. Şi ca să o zic pe scurt, afară de cele ale obrazu
lui osebiri care am zis, adecă cel nenăscut sau Tată şi este
pricină şi afară den cel născut sau Fiiu şi Cuvânt Întrupat
şi afară den cel purcegătoriu sau Duh sfânt, orice lucru să
zice de Dumnezeu toate sânt ale dumnezeeştii uşii, de obşte
asemene a tustrele obraze fără de nid o despărţire.
Intrebăciunea 14.
Dirept ce la cea dentâiu Incheetură a credinţei, lăsând
alalte osebiri, au pus numai cea ce să zice |atotţiitortul?
5. Grig. Cuvânt 23 [d . P.G. 35, 1221].

Răspuns.
Căci cu cuvântul acesta s i tâlcueşte mai ales osebi
rea lui Dumnezeu. De vreme ce nici o zidire poate să să
numească atotputernec şi aceasta pentru doao pricini: In-
5 tâiu, căci n'are de la sineş firea ei, ce de la ziditoriul ei;
a doa, căci nu poate şi aceia să facă nici o zidire, căci den
nimic, nimic este. Cari aceste doao numai să alcătuesc la
a toată puternicia lui Dumnezeu. Iar cum Dumnezeu este
atotputernec, arată-o însuş zicând la Pocalipsis: Eu sânt
10 Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, zice Domnul, cela ce
este şi cela ce era şi cela ce vine atotfiitoriul. Asemenea zice
şi arhanghelul: Câ nu sâ va neputinţă lângă Dumnezeu tot
cuvântai Şi aceasta atoată ţinerea şi a toată puternicia lui
Dumnezeu este rânduită de la sângură vrerea şi buna vo*
15 inţa sa, ca adecă să nu facă tot ceva ce poate, ce^ceia
numai care va, aceia şi poate, aceia şi face, precum zice
sfântul cântăreţ: Dumnezeul nostru în ceriu şi pre pământ,
toate câte au vrut aa făcut. A r fi putut să facă zeci de mii
de lumi ca aceasta, ce n'au vrut Apoi trebue să să înţe-
20 leagă aceasta a lui Dumnezeu tot putemec, că este intru
desăvârşit, departe de toată nesăvârşirea sau neputinţa,
p. 15 precum j este aiavea cu pildă. Dumnezeu nu poate sâ fie
rău sau să greşască, sau să minţă pre sine, sau să tăgă-
găduiască, precum zice Pavel, pentru că acesta este lucru
1 25 al nedesăvârşirii. Şi de de vreme ce Dumnezeu ar fi fost

rău, sau ar fi greşit, sau s'ar fi tăgăduit pre sineş, n'ar fi
putut să fie atotputernec, pentru că acestea den sineş sânt
semne a lucrurilor de nesăvârşit. Este dară Dumnezeu atot-
puternec după vrerea şi prea desăvârşită a lui bunătate,
30 precum il laudă cântăreţul proroc zicând: Care e Dumnezeu
mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu carele faci
minuni sângur, arătat-ai întru noroade puterea ta. Şi mai
pe urmă de toate atotputernec sau atotţiitoriu să numeşte,
căci toate sânt in puterea sa şi lumea o au făcut fără de
35 nici un greii şi fără de nici o osteneală, numai cu vrerea sa.
9. A poc. 1, 8 || 12. L uc. 1, 37 || 17. Paal. 114 [3] || 24. Ev. 6,18;
2 Tim . 12, 13 || 30. P u l. 76 [14— 15].
PRAVOSLAVNICA UA m A i IC I, 15— 16 199
Intreb& ciftH a 15.

Şi de este Dumnezeu nepjmrins şi petutindenea este
de faţă, cum să zice că în cerLiillăcueşte ? şi într'aUe oare
care locuri ale pământului msfl ţlţs?
Răspu&â 5
Nu cum că dosră ceriul |H|Sionul sau alt oare care
loc să hotăţască cea fără de materie şi fără de trup dum
nezeire, pentru că Dumnezeu n'are nici un loc, ce este el
luiş loc, iară |căci lucrează Intru aceste locuri mai mult şi P· 16
să arată mai aiave şi mai adese lucrările lui şi harul lui. 10
Dirept aceia să zice că ar lăcui Intr'acele locuri, adecă in
ceriuri (precum zice sfântul Damaschin): C<5 într’ânsele sânt
cei ce fac voia lui, îngerii si pururea slăvind pre dânsul; pre
pământ, căci intr'ânsul pren trup cu oamenii au petrecut; In
sfânta beserecă, pentru că acolo cu osebit chip harul lui să 15
dă credincioşilor şi slava lui să vesteşte. Asemenea şi fieştece
loc Intru carele s'ar arăta cu vreun chip haru lui Dumne*
zeu, zice-se locul lui.
Intrebăciunea 16.
Şi de zici că este osebire numai lui Dumnezeu de a 20
şti toate cele ascunse, adecă şi cele aiave, cum şi oamenii,
prorocii şi Îngerii le-au ştiut?
Răspuns.
Dumnezeu ştie den sineş toate ascunsele şi cele adânci
ale oamenilor şi ale îngerilor, nu numai când le gândesc, 25
ce şi mai înainte de zidirea lumii, precum Scriptura zice:
Ochii Domnului cu zeci de mii de ori sânt mai luminoşi decât
soarele, căutând toate căile oamenilor şi cunoscând tn părţi
ascunse. Şi intr'alt loc zice: Cunoscut-au Domnul toată ştirea
şi au căutat la semnul veacului vestind cele trecute şi cele ce 30
vor să fie şi | descoperind urmele celor ascunse. Şi Ioar«ra‘ Pi
Apocalipsis zice: Eu sânt carele cercetez rinichii si tataijftfi
şi voiu da voao fieşte căruia după faptele voastre. CeJ: îngerii
12. Dam. 1 Cart. cap. 16 (cf. P.G., 94, 852] ||27. Sir. 23, 26 [23,
27 S] II 29. Sir. 42, 25 [42, 24—25 S] ||32. Apoc. 2, 22 [2, 23, T).
200 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, L 16— 18
şi oamenii de vor şti vreodată oele ascunse care vor e i fie,

le ştiu den dumnezeiasca descoperire, precum mărturiseşte
Scriptura zicând: Dumnezeu descopere adânci şi ascunse, pre
cum au descoperit la Elesei ceia care sluga sa Gheezi au luat
5 pre ascuns pe cale de la Neiman; şi la Petru apostolul pentru
Anania şi Sapfira şi ca aceia ştiinţă avea încă şi toţi prorocii.
întrebiciunea 17.
Sânt oare alte osebiri numai ale lui Dumnezeu osebite ?
R i s p u n s.
io Osebirile lui Dumnezeu sânt nenumărate, iară acestea
care am zis mai Înainte, ca cum sânt folositoare spre mântuire,
ajung să ne arate ce gând să avem de Dumnezeu. Dirept aceia
lăsând tu celelslte, crede stătătoriu şi nemişcat, cum că este
uniri Dumnezeu In trei obraze atotputernic, petutindeneaTde
i5 faţă şi toate ştiindu-le, nemutat in fire şi pururea.
Intrebăciunea 18.
De vreme ce şi la această incheetură pun cuvântul acesta
fâcătoriu, oare Dumnezeu tuturor lucrurilor este ficito riu ?
p. 18 Ri sp u ns .
20 F ir i de nici o îndoială. Dumnezeu este ficitoriu tuturor
zidirilor, celor vizute şi nevizute şi mai nainte de toate au
făcut toate puterili ceriului, den cel ce nu era cu cugetul
său, ca nişte lăudători aleşi ai slavei sale şi au zidit acea
de gând lume, care au cunoscut bine pre Dumnezeu, după
25 harul ce li s'au dat lor şi să supun cu totul voinţei sale.
Deceia lumea aceasta cea văzută şi materiile s'au zidit de
Dumnezeu den cel ce nu era şi dupi aceia Dumnezeu pre
om au zidit, zim isluit den f ir i de materie, adecite suflet
cuvintitoriu şi den trup materiele ca a i s i cunossci cu unul
30 zim isluitul om, c i Insuş acesta este ficitoriul amândurora
lumilor cei f ir i de materie şi cei cu materie. Şi pentru
pricina aceasta omul s i numeşte lume m ici, c id ţine tn
sineş pilda atoatei marii lumi.
3. [Dan. 2, 22] ||4. [2 Imp. 5, 26] || 32. Dam., car. 2, cap. 3 [cf.
P. G. 94, 873).
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 1 9 201
I n t r e b ă c i u n e a 19·
De vreme ce Dumnezeu au zidit Int&iu pre îngeri, ce
părere ai cade i i avem pentru dânşii?
•R λ β p u n ·.
îngerii sânt duhuri, zidindu*se de Dumnezeu dentru 5
nefiinţă in fiinţă, ca să laude pre Dumnezeu şi să-i slujască
şi apoi să posluşască şi in lumea aceasta oamenilor, povă-
ţuindu-i la tnpărăţia lui Dumnezeu. Dau·se incă spre paza
cetăţilor, | Inpărăţiîlor, locurilor, mănăstirilor, beserecilor şi p 19
duhovnici la oameni şi mirenilor, a căruia lucru pildă avem 10
la Faptele Apoatolilor, unde scrie: Iară Îngerul Domnului
noaptea deşchise uşile temniţii şi scoţând pre ei afară zise :
păsaţi şi stând grăiţi tn beserecă norodului toate graiurile vieţii
aceştia. Şi iarâş: îngerul Domnului stătu şi zise lui Petru:
lncinge-te şi-ţi tncalţă călţUnii, tnbracă-te cu haina·ţi ţi vina ts
după mine. Şi peste puţin: Şi Petru venindu-şi In sine zise:
acum ştiu adevărat că au trimis Domnul pre îngerul său ţi
mă scoase den mâna lui Irod şi den toată aşteptarea norodului
jidovesc. Aşemenea păzesc şi pre copiii cei mici, după învă
ţătura Mântuitoriului nostru care zice: Zic dară voao, că 20
îngerii în ceriuri pururea văd faţa Tatălui mieu celui den ceriuri.
Încă aduc la dumnezeiasca mărire ruglciunile şi milosteniile
noastre şi celelalte bune fapte, nu că doară Dumnezeu n'ar
vedea milosteniile noastre, sau n'ar cunoaşte rugăciunile
noastre, ce căci aceia mijlocesc pentiu noi. Şi In legea veche 25
până a nu să da legea lui Moisi, Învăţa îngerii legea şi voia
lui Dumnezeu pre strămoşii noştri şi le arăta calea mântuirii,
precum mărturiseşte sfântul Dionisie. Şi tn urmă după ce
s'au dat legea, Învăţa povăţuindu-i spre bine şi aceasta
Scriptura o semnează zicând |că îngerii să ar&ta la proroci 30 p. 20
şi le zicea mai nainte cele ce era să fie, ca la Iosif când
i-au dat Îngerul veste, ca să să păzească de răspunsul lui
Irod zicând: Sculându-te ia coconul şi pre maica lui şi fugi
la Eghlpet şi Hi ucolo până voiu zice pe, că va să caute Irod
U . Dian. 5. 191| 14. P raz. 12, 7 |( 16. Stih 12 || 20. Mat. 18. 10 H
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, ( 9 - 2 0
pre cocon să plană p i el. Aşijderea şi când s i temea s i slujasci

fecioarii, îngerul Domnului ti da tndriznire şi l-au Învăţat·
Descopăr in c ă dumnezeeştile lucruri, precum In vremea
naşterii lui Hristos, au descoperit la păstori, că Hristos s'au
5 născut in Vitleem. Şj cu porunca lui Dumnezeu făcându-se
ispravnic pe loc fieşcăruia om, ne izbăvesc de toată primej
dia şi gonesc pre vrăjmaşul sufletelor noastre, care cu cru
ditate chinueşte pre om, când pricepe că Dumnezeu i-au
dat slobozire. Şi cum că Îngerul ne-ar păzi o avem aieve
10 dentru aceasta, care zice Scriptura pentru cel ci s i nidâj-
dueşte spre Domnul: Că Îngerilor săi va porânci pentru tine,
ca să te păzească Intru toate căile tale, pre mâini te vor purta,
ca să nu cumva < s d > poticneşti piciorul tău de piatră.
15 # In câte cete să Inpart îngerii ?
Răspuns.
p, 21 Precum zice Dionisie, In noao cete să inpart |şi aceste
noao in trei rânduiele. Şi In cea de Intâiu ceată află-se cei
ce sânt mai aproape de Dumnezeu, adecăte: Scaunele, Heru-
20 vimii şi Serafimii» In cea de a doa rânduială sânt: Destoiniciile,
Domnirile şi Puterile. Intru a treia sânt: Anghelii, Arhanghelii,
începăturile. Şi aşa sânt tocmiţi, că cei.de mai jos Îngeri iau
de la cei mai de sus strălucirea şi dumnezeeştile bune faceri.
Aceşti Angheli au stătut In harul lui Dumnezeu In veci. De
25 vreme ce nu să potrivesc In glasuri cu eosforul (adecăte cu
satana) s i s i lnpotrivessci lui Dumnezeu şi 'dirept aceia
.luând harul acesta nu pot nici odati să greşască, nu den
firea lor, ce din harul lui Dumnezeu. Şi aceste semnate
destul sânt spre cunoştinţa Îngerilor până Incit cearcă cu-
30 vântul aceştii pre scurte dăscălii a pravoslavniciei şi cunos
când noi oi ne ajuţi şi mijlocesc pentru noi, la toati ruga
noastră li chemăm ca s i s i roage pentru noi lui Dumnezeu
yi mai virtos pre Îngerul acela care ne este păzitoriu.
2. Mat. I, [20] || 4. Luo. 2 [8, 10] || 11. Pasl. 90, 11 || 17. D

cap. 7, In Certaica Ierarhie [cf, P. O. 3, 200].
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, t l —S3 303
C · gând el cade aă avem pentru îngerii cei răi?
Răapuna.
Cum că Îngerii cei răi s'au zidit de la Dumnezeu buni;
că ori ce au făcut Dumnezeu bun au făcut, iară ei den In- 5
suş voia lor s'au făcut |răi, precum mărturiseşte Domnul p. 22
noatru pentru mai marele lor, zicând: Acela udgătoriu dt
oameni era de început şi Intru adevăr n'au stătut, că nu este
adevăr Întru el; cănd grăeşte minciuna, dentr'ale sale grăeşte,
căci mincinos este şl tatăl lui. Aceştea sânt Începători a to
toatei răutăţi, bleatemători dumnezeeştii măriri, amăgitori de
sufletele omeneşti şi ei şi ciniile lor, precum Învaţă Scrip
tura zieftnd: Trezviţl-vă, prevegheafi, că pârăşul vostru dia
volul ca un leu răcnind umblă, căutând pre cine va înghiţi.
Iară lncăş cu acestea toate trebue aă ştim că dracii nu pot 15
sft-ş facă puterea lor ia nici un om, aau şi la altă zidire, de
nu va alobozi Dumnezeu şi de aceaata eate mărturie Scrip
tura care zice: „Şi ruga pre el dracii zicând: de ne vei scoate
pre noi, porunceşte noao să ne ducem tn turma cea de porci.
Şl tise lori păsat. înefi şi aceaata trebue a şti fieşte cine 20
cum că nu pot aă aileaacă pre om ca aă păcătuiaacă, numai cu
ispita 11 amăgeac. Căci omul eate de sine volnic şi la voi·
niolt de sine nici singur Dumnezeu nu aduce vreo ailă aau
nevoe şi de vreme ce sftnt osândiţi In veci, nu pot fi nici
odată primitori dumnezeeacului har, dupre zisa: Duceţi· vă de 25
la mine cei blestemaţi, tn focul cel de veac, carele e gătit |dia· p · 23
voiului şl îngerilor lui,
Ct gând trebue aă avem pentru celalaltă zidire·?
Răspuns. 30
Cum că Dumnezeu den ce n'au foat au făcut toate cu
porânoa lui şi In cea după urmă au zidit pre om şi l'tu
făcut domn peate toată zidirea care eate supt ceriu, zicând:
204 PRAVOSLAVNICA MAKTUKISKE, I, 9 3 — 94
Să facem om după chipul nostru şi după asămănare şi să stăpâ

neascăpeştilor mării, pasărilor ceriului, dobitoacelor şi atotpămân
tul. Aceasta ş zice şi sfântul cântăreţ: Pusu-l-ai pre e l preste
faptele manilor tale. Toate ai supus supt picioarele lui, oile şi
5 boii şi încă şi dobitoacele câmpilor, pasările ceriului şi peştii
mării, cele ce înblă pre căile mărilor. Şi mai în sus zice:
Micşorat~ai pre el puţin oarece decât îngerii, cu slavă şi cu
cinste ai încununat pre el. Iară pentru căci n'au păzit omul
porunca lui Dumnezeu tn raiu, când era nevinovat, ce den
io roada cea zăticnită au luat şi au mâncat, dirept aceia s'au
lipsit den vrednicia lui şi den aşăzarea care avea în vremea
nevinovăţiei lui. Şi gonindu-se den raiu într acesta chip a'au
făcut, In ce chip II scrie prorocul, zicând: Omul tn cinste
fiind nau priceput, să alătură cu dobitoacele cele fără minte
p■24 15 şi să | asămănă lor. Şi auzi: Că pământ eşti tn pământ te vet
întoarce.
Care era aşăzarea omeneşlii nevinovăţii, adecă a cu·
răţeniei şi a nepăcătuirii lui?
20 Răapuna.
In doao chipuri este aşăzarea nerăotăţii, adecă a nevi
novăţiei (după cum zice sfântul Vasilie). Cea dentâiu este o
instriinare den alegere den păcate, adecăte când lipseşte
omul de la păcate cu a luiş alegere pentru deprinderea ce
25 are şi lungă obiduire la rele. A doua este necunoştinţa şi
neispita râului. Adecă când nu cunoaşte, nici au ispitit nici
de cum răul, au pentru vârata lui, au pentru alte pricini şi
după acesta al doilea chip era la Adam nevinovăţia şi ne-
răutatea până a nu păcătui cu toată săvârşirea şi direptatea
30 cea într'ânsul sădită, atâta despre partea cugetului cât şi des
pre partea vrerii; In cuget să închide toată ştiinţa şi în vrere
toată bunătatea. Căci cunoscând Adam pre Dumnezeu foarte
bine (până Încât in vremea aceia era lui slobod şi până în*
cât să cuvenia) cu aceasta ce cunoştea pre Dumnezeu, cu·
1. Fac. 1 (26] || 3. P«al. 8, 7 ]| 7. [Psal. 8, 6) || 13. Peal. 48. 13 ||

15. [Fac. 3, 19] j| 22. Vasilie, la începutul Parim iilor [cf. P.C. 31, 408— 9].
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISISE, I. 3 3 - 9 4 205
noştea toate lucrurile cu dineul. Şi aceaeta avem semne Intre

altele c i s'au tras la Adam toate dobitoecele ca să le dea
nume şi le-au j numit pe iieşcare dentr'ânsele, care aceasta p. 25
de-a cunoaşte firea lor să năştea nu dentr'altă învăţătură,
numai căci cugeta şi gândia de Dumnezeu şi ale lui bunătăţi. 5
la ri pentru vrere, ea pururea să supunea cuvântului micar c i
pururea era slobodă şi era volnicie la om a păcătui, au nu
pftcătui, precum să zice la Scriptură: Să nu zici că pentru
Domnul m'am depărtat, că cele ce-au urit nu vei face. Să nu
zici că el m'au rătăcit că nu-i trebue bărbat păcătos. Toată 10
scârbeleştea o au urit Domnul ţi nu este iubită celor ce să t«m
de dânsul. El denceput au făcut om şi l-au lăsat pre el In
mâna sfatului său. De vei vrea să păzeşti poruncile şi credinţă
a face bune plăcute. Pus-au lângă tine foc şi apă; ori unde
vei vrea, vei tinde mâna ta. înaintea oamenilor este viaţa şi 15
moartea şi care-i va plăcea să va da lui. Şi in scurt: N'au
poruncit nimunui să păgânească şi n'au dat răsuflare nimunui să
greşască. Ce dară la aşăzare ca aceia a nevinovăţiei şi a ne- ___,
păcătuiţii era omul asemene cu Îngerii. Iară .deaca au greşit
cu eşirea den porânci indatăş Intr’acelaş loc al raiului, luând 20
starea păcatului, să făcu muritoriu; pentru că aşa sfânla Scrip
turi invaţi zicând: Câştigurile păcatului moartea este. Şi atunci
numai decât iş pierdu |săvârşirea cuvântului şi a cunoştinţii P- 26
şi vrerea s'au plecat mai mult spre rău decit spre bine şi
aşa aşăzarea nevinovăţiei şi a nerăutăţii ispitind răul să schimbă 25
spre aşăzarea păcatului şi omul cel desăvârşit atâta să smeri
cât a zice cu D avid: Eu dară sânt vierme iară nu om.
Sânt oare toţi oamenii supuşi la acestaş păcat?
R ă s p u n s. 30
Precum toţi oamenii era în aşăzarea nevinovăţiei In
Adam într acestaş chip şi după ce au greşit, toţi au greşit
într insul şi au rămas in aşăzarea păcatului. Dirept aceia nu
8. S ir. 15, 11 l - 14 şi 16 S] || 16. [Sir. 15, 20) || 22. Râm . 6, 23 ||

27. P u l. 21 [71.
206 · PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 24— 25
numai la păcat sânt supuşi, ce şi la pedeapsă pentru păcat,

care pedeapsă să cunoaşte cu această hotărîre a lui Dum
nezeu : Iară în ce zi veţi mânca dinir'ânsul, cu moarte veţi
muri. Aceastaş şi apostolul aducând, zice: Precum pentru
5 om păcatul au intrat In lame ţi pren păcat moartea, ţi aţa la
toţi oamenii moartea au răzbătut, spre carea toţi au greţit.
Pentru carea pricină Încă în pântecele maicii noaatre ne ză-
misluim cu păcatul acesta şi ne facem precum zice sfântul
cântăreţ: Că iată întru fără de legi mă zămislii ţi întru pă-
p, 27 io cate mă născu maica mea. Şi să chiamă | păcatul acesta stră
moşesc, tntâiu căci mai nainte de acesta omul nu a'ar fi pân
gărit de nici un alt păcat, măcar că diavolul era stricat cu
păcatul său, dentru a căruia îndemnare şi la om au odrăslit
păcatul acesta ce să zice strămoşesc, întru care şi Adam,
15 care l-au făcut, este aupus şi noi care ne tragem dentr'ânsul.
Al doilea că omul nu să zămialueşte fără cât în păcat.
De vreme ce Dumnezeu cunoştea pre Adam că vrea
să greşască, pentru ce l-au zidit?
20 Răapuna.
Nu numai pentru păcatul lui Adam, ce şi pentru rău
tatea luceafărului (adecăte a diavolului) mai nainte de a face
ştia foarFe bine şi pentru fieşte ce mic gând'şi pentru fieşte
ce zidire ce vrea să gândească şi să facă. Iară încăş n'au
25 vrut ca păcatul omenesc, sau răutatea diavolului să biruiască
pre dumnezeiasca lui bunătate. Deci dară pentru mai mare
arătare a bunătăţii sale, zidit-au pre Îngerul acela bun şi el
cu a sa voe şi alegere să făcu rău. Aşijderea şi pre om care
au greşit cu îndemnarea aceluia, cu acestea, toate, însă la
30 om Dumnezeu au tocmit că cu păcatul aceluia mai mult să
strălucească a lui Dumnezeu bunătate, de vreme ce avea să
P- 28 trimită |pre ţjoul născut Fiiul său spre valea aceasta a pă
mântului, să ia trup den Preacurata Fecioară, cu denpreună
3. Ba. 2, 16 II 4. Râm . 5, 12 || 9. Psal. 50 [7].

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, 1, 25—27 207
lucrarea sfântului Duh, ca să răscumpere pre om şi să-l sue

la tnpărăţia lui cu mai mare slavă de cum era In raiu, pentru
ocărtrea diavolului. Şi dirept aceia păcatul acela n'au zăticnii
pre Dumnezeu eă nu zidească pre om.
Deaca Dumnezeu cunoştea toate mai nainte de a le
zidi, oare şi toate asemene le-au rânduit mai nainte, bune şi
rele să nu să iacă intr'alt chip, fără cât precum aă fac.
Răspuns.
Dumnezeu mai nainte de zidirea lumii, toate lucrurile 10
mai nainte le cunoştea, ce numai cele bune au rânduit mai
nainte (precum zice sfântul Damaachin). Căci că a orândui
mai nainte cele tele, este Înpotriva dumnezeeştii bunătăţi.
Insă răul socoteşte iară el, şi rău pentru doao vreri ale lui
Hristos, numai pre păcat, de vreme ce nici un rău Eli ade- 15
vărat nu să află in lume, numai păcatul care este călcarea
dumnezeeştii legi şi dumnezeeştii voinţe. Iară celelalte care
Dumnezeu ne pedepseşte pentru păcatele noastre, adecăte
cumu-s ciumele, oştile, boalele şi altele asemene, acelea să
zic rele câte*s spre noi, pentru că ne aduc dureri şi | In- 20 ι
tristări, de ne Întoarcem. Iară la Dumnezeu nu sânt rele, căci
au puterea binelui, de vreme ce pedepeindu-ne pre noi cu
acestea ne îndeamnă spre bine, când zice Scriptura: Au este
răutate In cetate, carea Domnul nu au făcut? Numeşte direaptă
pedeapsa lui Dumnezeu, răutate. Aşijderea acelea numai 25
Dumnezeu mai înainte orândueşte dupre Înţelepciunea şi di
reptatea sa, cari nu stau în volnicia noastră să să facă, iară
bunătăţile celea care stau la volnicia noastră le rftndueşte
mai nainte, înpreună alergând şi el după buna plăcerea sa
cu voinţa noastră, carea nu rădică firea volniciei. 30
Ce este de sine volnicia?
12. Dam. carU 2, cap. 27 (cf. P. G. 94, 9691 11 17. Vasilie, Ca
zanie 9: Că nu e pricină relelor Dumnezeu [ci. P. G. 31, 333] || 23.
Am os, 3 , 6.
206 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 2 7 - 2 8
RI s p u n s.
De sine volnicia omului este o voe slobodă şi dezle
gată şi să naşte den socoteală, adecă cuvântătoare, spre a
lucra binele au răul. De vreme ce zidirile cele cuvântătoare
5 trebue să aibă fire voinicească şi să lucreze cu dinsa slobod
povăţuind cuvântul. Şi cuvântul acesta când era omul in a·
şăzarea nevinovăţiei, adecă până a nu păcătui, era nestricat
intru desăvârşirea sa, iară pentru păcat s'au stricat. Insă
voinţa, măcar că să fie rămas nevătămată, ca să pohteaacă
P 30 10 binele | au răul, iară tncăş făcutu-s’au la unii mai pornită şi
să pleacă spre rău şi la alţii spre bine. Pentru care lucru
marele VastUe zice aşa: Fieşle carele dentru a sa voe şi ale
gere poate să fie au sămânţă sfântă, au tnpotrivă. Auzi pe
Pavel zicând: Întru Hristos Iisus, pren Evanghelie, eu pre voi
15 am născut. Şi cuvintele acelea care zice: Iară câţi Ia u luat
pre el, deade lor volnicie, fii lui Dumnezeu să să facă. Arată
sfântul acesta dascal, cum că măcar că voinţa omenească
s'au vătămat cu păcatul cel strămoşesc, iară insăş şi acum
după vremea aceasta intru alegerea fieşte căruia stă a fi bun
20 şi fiiu lui Dumnezeu, au rău şi fiiu dracului. Toată aceasta
este in mâna şi volnicia omului şi spre bine dumnezeescul
har inpreună ajută; iară şi de la rău tot aceiaş întoarce pre
om, nesilind cea de sine volnicia omului.
Intrebăciunea 28.
25 De vreme ce oamenii să nasc în aşlfearea păcatului,
oare numai trupul este den sămânţa lui Adam, au şi sufletul ?
Răspuns.
Trupul cel omenesc den sămânţa lui Adam pugoară,
iară sufletul să face de la Dumnezeu, precum zice Scriptura:
30 Domnul care au întins ceriul şi au întemeiat pământul şi au
p- 31 zidit j duhul omului întru el. Şi într'alt loc zice: Ş i să va în
toarce ţărâna cătră pământ, precum era, şi duhul să va în
toarce cătră Dumnezeu care l-au dat pre el. Lângă acestea de
12. Vas. 14, la Isai. [cf. P. G. 30, 612] || 14. 1 Cor. 4, 15 || 15. loan,
1,12 || 30. Zah. 12,1 || 31. Eclis. 12. 7.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE. 1. Î I — W 209
ar fi fost sufletul den sămânţa omului, inpreună cu trupul

ar fi murind şi sar topi in ţărână. A căruia tnpotrivă vedem
la Scriptură, acolo unde Hristos, grăind tâlhariului pre cruce,
au zis: Adevăr zic ţie, astăzi cu m/ne vei fi tn raiu. Căci trupul
lui au rămas pre cruce, iară sufletul lui ca un duh nemort
s'au dus inpreună cu Hristos la raiu. Iară de ar fi fost den
sămânţa omului, inpreună cu trupul ar fi murit pre cruce.
Dirept aceia cum ar fi putut fi să să adevereze cuvintele
Domnului nostru, care au zis: N'afi citit ce sau zis voao de
la Dumnezeu, zicând: Eu sânt Dumnezeul lui Avraam şi Dum
nezeul lui leac şi Dumnezeul lui Iacov. Nu este Dumnezeu,
Dumnezeu morţilor, ce viilor. Care trebue să să înţăleagă nu
pentru trup, ce pentru suflet; căci trupurile morţilor in ţă
rână s'au topit. Ce să adeverează cuvântul pentru suflet?
Care fiind viu In toată vremea stă înaintea lui Dumnezeu.
Iară de ar fi fost şi el dentr'aceiaş sămânţă care este şi trupul,
inpreună ar fi murind; ce să dă de la Dumnezeu sufletul,
dupft ce aşa să tocmeşte trupul şi să face iscusit spre prii·
mirea lui. Şi când să dă intr'ânsul, să varsă |in tot trupul,
ca focul la fierul cel inherbântat, iară mai cu aleasă socoteală,
să află in cap şi în inimă.
Intrebăciunea 29.
De vreme ce Dumnezeu este făcătoriu tuturor, trebue
dară şi tuturor\mai nainte grija să aibă.
Răspuns.
Aşa este adevărul, de la mic până la mare toate le
cunoaşte cu amăruntul şi de toate mai nainte grijueşte de
fieşcarea câte au făcut, precum putem să o cunoaştem den
cuvintele lui Hristos care zice: Au nu doao vrăbii să vând
tntr'un ftleriu? Şl una dentr’ânsele nu va cădea pre pământ fără
de Părintele vostru. Şt perii capului vostru toţi sânt număraţi.
Această pronie (adecă,mai nainte cunoştinţă şi grijuire) arată-
se şi la vechea Scriptură, cu davideasca gură, cind zice:
4 Luc 2 3 ,4 3 1|9. Mat. 22. 31 1| 19. [Dam*schin, 1, 17; cf. P. G. 94,
853] ||29. M at 10,29
210 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 2 9 — 31
Ochii tuturor cătră tint nadâjduesc (Doamne) şi tu dai lor

hrană fn vreme hună; deşchizi tu mâna ta şi saturi tot dobi
tocul den buna voinţă.
Intrebăciunea 30.
5 Aceiaş este oare la Dumnezeire prognosis, proorizmoa
şi pronia? adec&te mai nainte cunoştinţă, mai nainte hotă-
rtre şi mai nainte gândire şi grijuire?
P 33 -?·.· Răspuns.
Prognosis, proorizmos şi pronia sânt osebite lucruri.la
10 cele dumnezeeşti, căci pronia să răduce la lucrurile cele zi
dite, iară prognosis şi proorizmos sânt la Dumnezeu mai
nainte decât a să face toate zidirile, măcară că cu osebit mod
prognosis este o cunoştinţă celor ce vor să fie, fără de ho-
tărlrea chipurilor, adecăte nehotărite, ce şi ce să fie. Iară
15 proorizmos, dupre mai Înaintea cunoştinţa, este hotărire chi
purilor, adecă hotărăşte şi ce va să fie, insă numai binele,
iară nu răul, căci de ar fi hotărit şi răul, ar fi foat inpotriva
fireştii bunătătăţii lui Dumnezeu. Dirept aceia cu cale putem
să zicem dupre ale noastre prognosis, că la Dumnezeu in
20 rându Intâiu este; al doilea proorizmos, de ciia după zidire
urmează pronia zidirilor, carea apostolul aiave ne-au Învăţat,
zicând: Că pre cărei mai nainte au cunoscut, pro aceia şi mai
nainte au hotărtt, şi pre carii mai nainte au hotărit, pre aceia
i-au şi chemat, şi pre carii i-au chemat, pre aceia i-au şi tn-
25 dereptat, şi pre carii i-vu tndireptat pre aceia i-au şi slăvit.
Şi ca acest feliu de socoteală trebue să fie numai pentru om7
căci alalte zidiri (afară den Îngeri carii aânt in adevărată şi
p■34 fără primejdie aşăzare), nu să j cuprind în proorizmos, de
vreme ce n'au de sine volnicie; şi dirept aceia nu este la
30 aceastea nici un păcat şi ori ce fac, tot aceia fac den fire şi
dirept aceia nici să pedepsesc, nici să slăvesc.
Intrebăciunea 31.
Dentr’această închietură a eredinţii, ce alt ne învăţăm
pentru Dumnezeu şi pentru zidire?
1. Psal. 144. 16 [144, 16— 17 S] || 22. Râm . 8, 29.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, S l—33 2|1
Răspuns.
Ori ce bine vei putea sl gândeşti, tot acesta dă-1 la
Dumnezeu, marginea bunătăţii, ca la o pricină şi Incepfttură.
Şi orice rău va'fi, acesta să ştie că este striin şi departe de
dânsul, nu după loc, ce după fire. Iară pentru zidire, până 5
încât s'au zidit de bunul acela, este şi ea bună, tnsă cu ose
birea aceasta, când zidirea cea cuvântătoare şi însuş volnică
să va ficleni de cătră Dumnezeu, este rea, nu căci Intr'acestaş
chip s'au zidit, ce pentru lucrurile ei cele fără de socoteală.
Iară cea necuvântătoare zidire, care n'are de aineş volnide, 10
eate bună"In tot chipul in firea ei. 1 <
Care este a doao inchietură a credinţii?
R ă 8 p u n s.
Şi întru unul Domnul Iisus Hristos, Fiiul lui Dumnezeu, t5 ·
cel singur născut, cel dentru Tatăl născut mai nainte de toţi
vecii. Lumină |den lumină, Dumnezeu adevăratden Dumnezeu p,
adevărat născut, nefăcut, nu făcut, a unii uşii cu Tatăl, pren
care toate s'au făcut.
Ce Învaţă pe pravoslavnici această inchietură a cre
dinţei ?
R ă sp u n s .
Doao lucruri tâlcueşte. Intâiu, că Fiiul lui Dumnezeu
Iisus Hristos este Dumnezeu veşnic, născut den singură firga 25
Tatălui, intr'o cinste şi intr'o slăvire cu Tatăl, precum el
pentru sine au zis: Şi acum slăveşte-mă tu, Părinte, lângă
tine, cu slava care am avut lângă tine, mai nainte de cât a fi
lumea. A doa, la inchietură aceasta, această Învăţătură să
află, adecă că Iisus Hristos este făcătoriu nu numai lucrurilor, 30
ce tocma şi anului şi veacului, spre care cele ce sânt s'au
făcut, precum au zis apostolul: Pren care şi vecii au făcut.
Iară pentru cele ce sânt, zice loan ievanghelistul: Lumea pren
el s'au făcut şi lumea pre el no-/ cunoscu.
27. Iota, 17, 5 [| 32. Ev. 1, 2 1|33. loan, 1, 5.
Aceste doao cuvinte care sânt puse la Incheetură a·
ceasta, Iisus Hristos ce semnează?
Răspuns.
Iisus semnează mântuitoriu, precum arhanghelul au în
văţat zicând cătră Iosif: Şi va naşte Hiu, şi vei chema numele
p. 36 Μ Iisus că |acela va măniui pre norodul lui den păcatele lor.
Şi dirept aceia cu direaptă socoteală numele acesta nu poate
nid odată să să dea, chisr In lumea aceasta, nimănui altuia
io fără cât la Domnul nostru şi Mântuitoriul, care au izbăvit tot
neamul omenesc den veşnica robie a dracilor. Iară Hristos
să tâlcueşte uns, căd In Legea veche cei unşi să numesc
hristoşi (care va să zică unşi), adecă preoţii, lnpăraţii şi pro
rocii, intru care aceste trei, Hristos s'au uns nu In chip de
15 obşte ca ceialalţi, ce mai alea de toţi ceialalţi unşi, precum
pomeneşte de dânsul cântăreţul de psalm i: Iubit-ai direptatea,
şi ai urit fără de legea; dirept aceia au uns pre tine Dumnezeu,
Dumnezeul tău cu unsoarea bucuriei, mai vârtos decât părtaşii
tăi. Şi această ungere trebue să să Inţelesgă de sfântul Duh,
20 căd s?au uns cu Duhul cel sfânt, dupre cum s'au zis pren
prorocul Isaia: Duhul Domnului preste mine, pentru care m'au
uns, a binevesti săracilor m'au trimis. Care cuvinte Hristos
le aduce spre sine, zicând: Că astăzi s'au umplut scriptura
aceasta întru urechile voastre. Şi după trei covârşiri şi mai
25 alese măriri covârşeşte Hristos pre pâtţagii lui. Şi insă cea
dentâiu este preoţia, dupre rânduiala lui Melhisedec, pentru
p, 37 carea | aşa zice apostolul: Chemându-se de Dumnezeu arhiereu,
după rânduiala lui Melhisedec. Şi iară acestsş Intr'alt loc chiamâ
pre Hristos preot, căci s'au adus pre sine lui şi Tatălui, şi zice :
30 Carele pren Duh veşnic, care s'au adus pre sine curat lui Dum
nezeu. Şi mai In jos zice: Hristos odată s'au adus, a rădica ale
multora păcate. Cea a doa mai aleasă mărire si covârşire este
înpărătia lui, carea o au arătat arhanghelul Gavriil, când
au dat cele de mântuire vestiri cătră preacurata Fecioară
6. M aL 1. 21 II 16. Psal. 44 (8] || 21. In i. 61, 1 || 23. Luc. 4, 21 ||

27. Ev. 5, 10 || 30. Ev. 9, 14. || 31. (Ev. 9, 28].
zicând: Şi va da lui Domnul Dumnezeu scaunul lai David,

Tatălui său, şi va tnpărăţi In casa lai Iacov tn veci şi tnpărăfia
lui nu va fi sfărşit. încă şi maghi pre vremea naşterii lui a-
ducând darurile, au dat mărturisire de înpărăţialui, zicând:
Unde este cel ce s'au născut, tnpăratul Iudeilor'.? Aceastaş 5
adeverează şi tituluşul muncii lui, In vremea morţii sale: Iisus
Nazarlneanul tnpăratul Iudeilor. Şi pentru a treia a sa covâr
şire Moisi au prorocit de la Dumnezeu zicând: Proroc dentru
frafii tăi ca mine va rădica Domnul Dumnezeul tău. Care a·
ceastă mărire a sa cunoscutu-s'au cu sfânta lui învăţătură, 10
cu carea au tâlcuit şi dumnezeirea sa, şi câte altele era den
destul spre mântuirea omenească, precum insuş au zis:
Cunoscut-am lor numele tău. Şi |mai in sus zice: Graiurile p. 38
care ai dat mie le-am dat lor şi ei le-au priimit şi au cunoscut
cu adevărat că de la tine am eşit, şi au crezut că tu m’ai trimis. 15
Iară proroceasca destoinicie (care era a treia covârşire), a*
tuncea Hriatos o au arătat, când zicea mai nainte cele ce vor
să fie, nu pren vreo descoperire, ce dentru singură ştiinţa
sa, ca un Dumnezeu adevarat şi om.
Pentru ce pricină Fiiul lui Dumnezeu să numeşte sân-
gur născut?
Răspuns.
Sfânta Scriptură aiave învaţă cum c& este singur născut
Fiiul lui Dumnezeu, zicând: Văzut-am slava lui, slavă ca de 25
unul săngur născut de la Tatăl Şi mai jos zice: Cel singur
născut Fiiul, care este in sânul Tatălui. Şi să zice unul năacut,
căci unul numai este cel după usie Fiiu lui Dumnezeu, iară
ceialalţi câţi să numesc fii lui Dumnezeu, au numele acesta
după har şi pus, iară nu fireşte ca toţi credincioşii şi aleşii 30
lui Dumnezeu. Şi harul acesta al fiinţei pren mijlocul lui
Hriatos să dărueşte, precum zice Scriptura: Câţi au priimit p 39
pre el, dat-au lor destoinicie fii lui Dumnezeu a fi.
1. Luc. 1, 32 || 5. Mat. 2, 2 || 6. loan, 19, 9 || 8. A 2 lege, 18, 15 ||

13. loan, 17, 26; | [loan, 17, 8] || 25. loan, 1, 14 || 32. loan, 1, 12.
214 PRAVOSLAVNICA MARTURBIRB, I, 36— 37
Ce semnează acesie doao cuvinte: lumina den lumină ?
Răspuns.
Spre Înţelegerea aceasta să cade să ştim că lumina este
5 In doao feliuri: una zidiţi şi alta nezidită; şi pentru lumina
cea zidită, zice Scriptura: Ş i zise Dumnezeii: facă-se lumină:
şi să făcu lumină. Şi văzu Dumnezeu lumina că e bună şi
osebi Dumnezeu intre lumina şi Intre tntunerec. Iară pentru lu
mina cea nezidită, zice prorocul: Şi nu va mai fi fie soarele
10 spre lumina zilii. nici răsăritul lunii va lamina noaptea ta, ce
va fi fie Domnul lumină veşnică, şi Dumnezeu slava ta, că nu
aa apune soarele fi* Şl /una ta nu va lipsi, că va fi pe Domnul
lumină veşnică. Şi lumina aceasta aicea să Înţelege pentru
cea nezidită, precum este aiave den cuvintele incheeturii a-
15 ceştia, care zice : Dumnezeu adevărat den Dumnezeu adevărat,
născut nu făcut. Iară cea zidită dentru nimica, nimic s'au zidit,
ce lumina cea născută, adecă Fiiul este den usia Tatălui.
Pentru care zice apostolul aşa: Carele fiind strălucirea slavei
şi chipul ipostasii lai şi poartă toate cu graiul puterii sale, pren
20 el curăţire făcând păcatelor noastre, şăzut-au deadireapta mă-
rirei intru cele nalte. Asemenea şi el pentru sineş zice; Eu
p. 40 sânt lumina | lumii, cine va urma pă mine nu va umbla intru
tntunerec, ce va avea lumina vlefii. Zice, dară, lumină den Iu-
mină, căci toată usia Tatălui o are la sineş, ca când o lu-
25 'mină de alta să aprinde, toată firea aceia are. Aşijderea
cuvintele acestea ce să află la această Inoheetură pren
care toate sau făcut, cade-se să să Înţeleagă că precum ase
mene este o usie cu Dumnezeu şi Tatăl, aşa asemene este
şi făcăteriu. Şi nu pren el ca pren vreun posluşoic sau orggn,
30 precum zice Scriptura: In lame era şi lumea pren el s'au
făcut, adecă de la dânsul.
întrebăciunea 37.
Cum este a treia Inchietură a credinţei?
6. Bit. 1, 13 [1, 3—4 S] || 9. Isai. 60, 19 || 18. Ev. 1, 3 U21.

loan, 8, 12 || 30. [loan 1, 10].
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISISE. I, 3 7 - 3 9 215
Răspuns.
Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
s'au pogortt den certuri şi s’au tntrupat den Duhul cel Sfânt
şi den Maria Fecioara şi s’au făcut om.
Ce Învaţă incheetură aceasta a credinţii ?
Răspuns.
Patru lucruri învaţă. întâiu, că Fiiul lui Dumnezeu pentru
mântuirea noastră s'au pogorit den ceriuri, după făgăduinţa sa,
in pântecele Preacuratei Fecioarei Măriei, precum însuş zice 10
pentru sine : Nimeni nu s'au suit la |ceriu fără cât cel ces’au po- P 41
gorit den ceriu, Fiiul omenesc. Şi s'au pogortt den ceriu nu
ca să schimbe loc, pentru că fiind Dumnezeu, petutindenea
să află şi toate lucrurile plineşte, ce pentru căci aşa au plă·
cut la mărirea sa, să să smerească* pre sine luând omenirea. 15 ^
A l doilea, tnvaţă incheetură aceasta, că Domnul nostru Iisus

Hristos au luat adevărat omenire şi nu tn arătare sau nă-
lucitoare,' şi atuncea. trupul lui s'au zidit in pântecele Prea
fericiţii Fecioarei, când ea cătră înger au răspuns şi au zis:
fată roaba Domnului, fie mie după graiul tău. Atuncea numai 20
decât om desăvârşit să făcu, cu toate părţile sale şi cu suflet
cuvântătoriu, înpreunate cu dumnezeirea şi dupre una şi
aceiaş ipoştaşi s era Dumnezeu adevărat şi om adevărat
şi neintinata Fecioară Născătoare de Dumnezeu să cunoştea,
precum Elisavet au zis cătră ea: Şi de unde mie aceasta, ca 25
să vie maica Domnului mieu cătră mine? Aşijderea trebueşte
şi aceasta să ştim, cum că nici dumnezeirea s'au schimbat în
omenire, nici omenirea în dumnezeire, ce fieştecare fire au
rămas desăvârşit intru o ipostasis, cu toate osebirile ei, sfară
den păcat, cât este spre omenire. 30
Ce învaţă al treilea, această învăţătură a credinţei?
11. loan, 3, 13 j| 20. Luc. 1, 38 || 21. [Damaschin, 3, 3 ; cf. P. G.

94, 988] II 25. Luc. 1, 43.
2 16 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 39— *1
Răspuns.
Cum că omenirea Iul Hriatos s'au făcut cu denpreunâ
lucrarea sfântului Duh. Cât precum Fecjoara mai nainte de
a prinde in zgău era fecioară, aşa şi la priimirea zgăului, şi
5 dupre aceia au rămaa fecioară, şi la aceiaş naştere, căci den-
tr'ânsa s'au născut păzind nevătămată pecetea fecioriei eale.
Cât şi in urmă după naştere in veci nesfârşiţi eate fecioară.
Ce alt aă cuprinde la inchietura aceasta?
Răapuna.
Pentru Preacurata Fecioară, de ^Dumnezeu Născătoare
Maria, carea invrednicindu-se a plini atâta taină, au datorie
toţi pravoslavnicii să o slăvească cu cuviinţă şi să o cin
stească, ca pre o Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, au
mai vârtos a zice, ca pre o Născătoare de Dumnezeu. Di
rept aceia besereca bucurare i au făcut, inpreunată den cuvin
tele arhanghelului şi ale sfintei Elesavetei, puindu-ş ea unele
intre acelea oare cari lntr'acestaş chip: Fecioară de Dumne
zeu Născătoare, bucură·te bucurată Mario, Domnul e cu tine.
Blagoslovită tu întru mueri şi blagoslovit rodul pântecelui tău,
că Măntuitoriu ai născut sufletelor noastre.
I n t r e b ă c i un e a 41.
Cum trebue să înţelegem pentru bucurarea aceia?
Răapuna.
Intâiu trebue aceasta să crezi, că bucurarea aceaata are
începătura şi rădăcina ei de la aceiaş Dumnezeu, şi a'au tras
la pământ de la oameni pren arhanghelul, pentru că arhan
ghelul n ar fi cutezat a o zice, de nu ar fi poruncit Dumne
zeu. Iară cuvintele care au zis sfânta Eleaavet, le zicea de
Duhul sfânt, care eate aiave, pentiu că zice evangheliatul:
Şi să umplu de Duhul sfânt Elesavet şi strigă cu glas mare şi
zise: Blagoslovită tu întru mueri şi blagoslovit rodul pântecelui
PRAVOSLAVNICA M ARTUW SIH F, 1. *1— *2 211
tău. Iară cuvintele carele au adaos besereca, şl acestea

den Duhul Sfânt sânt. Şi besereca aceasta, cu destoinicia care
are, porunceşte să slăvim foarte adeae pre Fecioara, cu bucu-
rarea aceasta, In vremea rugăciunii.
intrebăciunea 42. s
Ce învăţătură să află la bucurarea aceasta?
Răspuns.
La bucurarea aceasta află-se pomenirea omenirei Fiiului
lui Dumnezeu şi bune facerilor sale, cari ne-au dat cu dinsa.
Aşi jderea să dă şi o Învăţătură ca aceasta, adecă că Cuvân· i0
tul lui Dumnezeu cel fără de început, pogorindu-se den ceriu,
nu purta carne cu sineş. ce in pântecele Prea Sfintei Fecioarei
den prea curatele sângiuirlle ei au luat, denpreună lucrând
sfântul Duh |şi dentr'ânsa s'au născut ca dintr'o hirişă a sa 15 p 44
maică. Aşa adevărat şi dirept fă cade să credem; iară pre
ceia ce zic că au pogorlt din ceriu carnea care o au purtat
şi o au trecut pren sfftnta Fecioară, ca pentr'un sulinariu,
besereca i-au ales eritici şi i-au osândit. Aşijderea la aceiaş
bucurare este şi această învăţătură, care ne învaţă să o nu·
mim Născătoare de Dumnezeu, dupre omenire; şi dentr'ânsa 20
a'au născut Hristos Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit.
Şi încă să află şi Învăţătură ca aceasta la bucurimea aceasta,
la cuvintele care numeşte pre Feciosră bucurată, că ea este
părtaşă de dumnezceseul lui har, mai mult decât toată altă
zidire. Căci este maică lui Dumnezeu şi dirept aceia bese- 25
reca o înalţă mai sus decât Heruvimii şi Serafimii. Şi acum
ea covârşaşte toate cetele îngereşti, stând deadireapta Fiiului
său, intru toată cinstea şi slava, precum cântăreţul de psalmi
zice: Stătu tmpârâteasa deadireapta ta tn veţmint aurat tn-
brăcată inpistrită. Bucurarea aceasta fieşte care den pravos* 30
lavnicii creştini să cade cu evlavie să o zică, cerşând mijlo
cirea Fecioarei, pentru că mult poate rugăciunea Maicei spre
bunăvoinţa Fiiului; şi carele va aă fie spre dânsa amerit,
citească cântarea Acatiatuhii şi Paraclisele şi alalte laude ale
beserecii |care spre slava sa s'au tocmit. 35 p> 45
10. Dam. 3, cap. 2 [cf. P. G. 94, 985] ||15. Chirii [Co/βΛ. 4; cf.
P. G. 33, 468] ϋ 29. P ul. 44, 10. '
21 8 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISISE, L 43— 45
I n t rebăc-i unea 43.

Care este a patra încheetură a credinţii ?
Răspuns.
Can s’au răstignit pentru noi tn vremea lui Pontie Pilat
5 fi au pătimit ft s’au îngropat.
Ce învaţă incheeţura aceasta?
Răspuns.
Şase lucruri învaţă. Intâiu, că după adevărata aceia
10 omenire, care au luat Cuvântul de la Fecioară Maria, după
aceia au pătimit sus pe cruce pentru noi stătătoriu şi ade
vărat şi au murit adevărat. Care aceasta este aiave den
sfânta Scriptură, unde zice: Şi strigând Jisus cu glas im n ,
zise : Părinte tn mâinile tale puiu Duhul mieu. Şi acestea tir
15 când, ş-au dat Duhul. Şi cinstitul lui sânge adevărat pentru
noi l-au vărsat şi cu acesta ne-au răscumpărat, precum zice
apostolul: Mai înainte rânduind pre noi spre punere de fii pren
Iisus Hristos, intru care avem răscumpărarea pren sângele lui,
ertarea păcatelor după bogăţia harului său.
20 I nt re bă ci unea 45.
Care este a doa care cuprinde încheetură aceasta ?
Răspuns.
p. 46 Cum că fără de. păcat au pătimit pentru | păcatele
noastre, precum zice apostolul Petru : Ştiind că nu cu putrede,
25 cu argint, sau cu aur vafi răscumpărat den cea deşartă a voa
stră petrecere cea de la părinţi dată, ce cu cinstit sânge ca
unui miel curat fi nespurcat Hristos. Aşijderilea şi Botezăto-
riul loan mărturiseşte, că fiind Iisus nevinovat şi fără de
păcat, au pătimit pentru păcatele noastre. Dirept aceia zice:
30 Vezi mielul lui Dumnezeu, care râdică păcatul lumii. Şi au
pătimit den voe, precum insuş zice : Volnicie am să poiu su
fletul mieu (adecăte viaţă) fi volnicie am iarăş să-l iau pre el.
13. Luc. £3 , 46 || 17. Ef. 1, 5, 7 || 24. 1 P etru, 1, 18 [1, 18-19 TJ ||

30. loan, 1, 29 || 31. loan, 10, 18.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE. I. 4 6- 47 219
' I n t r e b ă c i u n e a 46.
Ce învaţă a treia incheetura aceasta?
Ră spuns .
Cum că Hriatos au pătimit pre cruce după trup, iară
nu după dumnezeire. Căci dumnezeirea nu pătimia, nici să 5
ţintuia pre cruce, nici scuipituri, sau pălmiri lua, nici muria;
şi cât cu cât numai cu trupul pătimia, apostolul o iveşte,
zicând : Iară acum au împăcat în trupul cărnii lui pren moarte,
ca să vă adevereze pre voi sfinţi şi curaţi şi nevinovaţi naintea
Iui. Ce încă dumnezeirea dea ca au lu a t omenirea, nici odată 10
nu s’au despărţit de dânsa, nici în vremea paternii, au a
morţii pe cruce, nici după moarte. Măcar că |sufletul să să p.
fie despărţit de trup, iară dumnezeirea nici de trup, nici de
suflet, vre-odinioară s'au despărţit. Diript aceia şi la vremea
morţii a lui Hristos, ipoştaşis era una şi aceiaş. 15
Ce învaţă a patra tncheetură aceasta?
R ă sp un s .
Cum că moartea lui Hristos să fie fost cu ţnai osebit
chip, de cum era a celoralalţi tuturor oamenilor, pentru pri- 20
cinile acestea: Intâiu, pentru greimea păcatelor noastre, pre
cum zice prorocul pentru dânsul: Acesta păcatele noastre
poartă şi pentru noi să chinueşte\ şi noi am găndit a ft el tn
durere şi tn rană de Dumnezeu şi tn patimă rea. Iară el să
răni pentru păcatele noastre şl să mue pentru nelegiuirile noa- 25
sire. Şi alt proroc ca dinsul pre faţa lui Hristos, zice: Tofi
ceia ce merg alăturea pe cale spre voi, intoarceţi-vă şi vedeţi
de este durere ca durerea mea carea s'au făcut mie. A doua,
că sus pe cruce plinia preoţia, aducând pre sine lui Dum*
nezeu fi Tatălui, spre răscumpărarea neamului omenesc, pre* 30
cum zice apostolul pentru dânsul: Cela ce s’au dat pre sine
răscumpărare pentru tofi. Şi într'alt loc zice: Hristos au
8. Col. 1, 22. || 12. Dam ., Cazanie 2. la Sdmbâta cea detâ'iu [ei. P.
G . 96, 632] H 22. Isai. 13. 4 [53, 4- 5 S] || 26. Plânger. 1, 13 [1, 12 S] ||
31. 1 Tim . 2, 6 || 32. E f··. 5,2.
îndrăgit pre noi ţi sau dat pre sine pentru noi prinos şt jărtvă
p- 48 iui Dumnezeu J spre miros bunii mirosiri. Şi tntr'alt loc zice:
încă păcătoşi fiind noi, după vreme Hristos pentru noi au murit.
Acolo încă pre cruce săvârşia mijlocirea Intre Dumnezeu şi
5 intre oameni, precum acestaş apostol zice pentru dânsul: Şi
pren ei să tnpace toate spre dânsultnpăcând pre tn sângele
crucii sale. Şi Într'alt loc zice: Ştergând cu dogmele zapisul
nostru care era cu poruncile tnpotriva noastră şi acela au ră
dicat den mijloc, ţintuindu-l pre cruce.
10 Intrebăciunea 48.
Ce învaţă a cincea Incheetură aceasta?
Răspuns.
Pentru îngroparea Domnului nostru Iisus Hristos, că in
ce chip au pătimit chiar şi adevărat, sus pre crace, aşa au
15 şi murit adevărat şi adevărat s'au îngropat în loc semnat
cinstit. Şi acessta s'au făcut nu fără de pricină, ce ca să nu
să îndoiască neştine In urmă pentru cea adevărată a lui den
morţi înviere. Că de s'sr fi îngropat la vreun loc de taină şi
precum li zic, injpţravist (adecăte pus ascuns), ar fi avut
20 Jidovii pricină a cleveti pre Hristos. Spre mai mare dară
credinţare şi slavă, acei slăvite Învieri a lui Hristos, s’au
Îndemnat Jidovii şi au venit cătră Pilat zicând: Porunceşte
p. 49 să să păzească fără greşală mormântul |până a treia zi. Ş i el
le răspunse: Aveţi costodie (adecă paznicii), păsaţi de întăriţi
25 bine precum ştiţi; şi ei mergând întăriră mormântul, pecetluind
piatra cu pază. Csrea pază a Jidovilor foarte aiave au măr
turisit că Hristos au in vis den morţi, căci in vremea aceia
ei s'au spăimântat, precum zice Scriptura: Ş i iată cutremur
să făcu mare, că îngerul Domnului pogorăndu-se den ceriu, a-
30 propiindu-se prăvăli piatra de pre uşă şi şăzu deasupra e i; şi
de frica lu i să cutremurară păzitorii şi să făcură ca nişte morţi.
Cărei dupre aceia viind In oraş spuseră arhiereilor toate cele
ce fură şi pentru aceia să silia a zice şi cuvintele celea care
au zis Îngerul cătră mueri: Ştiu că pre Iisus cel răstignit
3. Râm. 5. 9 || 5. Colos. I, 20 || 7. Colos. 2,14 (| 22. Mat. 27, 64 ||

28. Mat. 28,2 [28, 2. 4 TI II 34. [Mat 28, 5— 7).
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 4 8 - 4Q 221
căutaţi; na este atei că tco sculat precum au zis. Veniţi de ve

deţi locul unde au zăcut Domnul si degrab ducându-vă, ziceţi
ucenicilor lut că s'au sculat den morfi. Pentru această dară
pricină, mormântul Domnului este numit ca să fie cu credinţă
spre toţi, cum că ucenicii lui nu l-au furat; nici In loc ascuns s
l-au îngropat, precum răzvrătiţii Jidovii zvonise, dând bani la
slujitori; ce îndoirea aceasta scosu-o-au mormântul In care
zăcea, pecetea pietriţ, cu cei ce era ai paznicilor Jidovilor.
Asemenea şi Ioaif şi Nicodim, carii era cinstiţi | Intre Jidovi. P· 50
Aşijderea şi cearşaful cu care Învăluise mortul trup al Dom- 10
nului nostru; mâhrama care era pre capul lui, sculându-se
el rămas-au in mormânt învăluită. Acestea toate dovedesc
că nu i a'au furat trupul de ucenicii săi, ce s'au sculat. Cu
învăţătura aceasta să cade şi aceasta să să înţeleagă că dupre
prorocirea, trebuia de nevoe a fi mormântul lui cinstit, pre· 15
cum era şi este până tn zioa de astăzi, că zice prorocul: şi
va fi odihna lui cinste. Şi la aceasta cine cu credinţă şi cu
dragostea cea cătră Hristos va merge, mare ertare a păcatelor
câştigă prentr'ânsul cătră Hristos apropiindu-se.
In t r e b ă c i u n e a 49. 20
Intre cele ce s au zis, pohtiam să aflu pentru sufletul
lui Hristos, tn ce loc să să fie aflat, apoi după moartea lui mai
nainte de Înviere.
R ăsp u n s .
Sufletul lui Hristos, despărţindu-se de trup, era pururea 25
inpreunat cu dumnezeirea şi cu dumnezeirea a'au pogorit la
iad. Măcar că la acest loc n'avem nici o pomenire pentru
aceasta, nu mai o avem adeverită, de la toate besereceştile
laude, care zic pentru aceasta, cum că Hristos să să fie po
gorit la iad cu sufletul şi cu dumneziirea. Şi mai alea cu 30
tropariul acela al beaericii, care zice: In groapă trupeşte |şi p. Sl
în iad cu sunetul ca un Dumnezeu. Iară tn raiu cu tălhartul
şi tn scaun erai, Hrlstoase, cu Tatăl şi cu Duhul, toate plinin-
du-le, cel ce eşti necuprins. Den iad au izbăvit sufletele sfin
ţilor strămoşi şi le-au pus la raiu, cu carii Inpreună au adus 35
şi pre tâlhariu care au crezut pre cruce lntr'ânsul.
16. î*a(a, 11, 10 || 26. [Damaachin, Omilia la Sâmbâia mart·, cf.
P. C . 96, 625].
r iA V U K A V n iU t Μ Α »tu n u ia c , ι· î w
Intrebăciunea 50.
Ce este a şasea care zice şt învaţă închieetura aceaata ?
Răapuna.
Pentru c i Incheetura aceaata face aducere aminte de
5 crucea lui Hriatoe, pre carea au murit Hriatoa şi au mintuit
pre noi. Dirept aceia dă pricişi a i ne aducem şi noi aminte
de crace, pentru care tntr'aceetaş chip grieşte apostolul
Pavel, zicând: Iară mie să nu-mi He a mă lăuda fără numai
In crucea Domnului nostru Iisus Hristos, pren carea cu mine
io lumea s'au răstignit şi eu cu lumea. Şi Intr'alt loc, zice : Că
cuoăntul crucii la est pierduţi nebunie este, iară la cei mân
tuiţi (adecăte noao) puterea lu i Dumnezeu este. Deci dari
pentru mare pricini ai cade a i ai cinstească de noi crucea,
ca un semn al lui Hriatoa, la care a'au dat putere, c id s’au
15 viraat pre dinaa sângele Fiiului lui Dumnezeu, şi pre dinaa
au murit, ca a i goneaacă duhurile cele rele. Pentru aceaata
52 sfântul |Chirii Ieruaolimlcanul zice aşa : Cănd ne însemnăm
pre tnşâne cu semnul cinstitei cruci, atuncea diavolul socotind
că Hristos Domnul s’au ţintuit pre dănsa, pentru măntuirea
20 noastră şi pentru cu totul pierdut puterii drăceşti, nu poate
să stea de faţă, nici să sufere puterea crucii, ce fuge dt la
noi şt nu mal băntueşte şi mai vârtos că atuncea avem obi-
ce/u să chemăm numele lu i Hristos. Dirept aceia aântem
datori ai ne facem crucea foarte de sus, c id adeae cunoaştem
25 şi btntuelele dracului, pre carii intr'alt chip nu putem ai*i
gonim, fir i c it cu cea de viaţi făcătoare cruce, şi cu che*
marea numelui lui Iiaua Hriatoa. Şi nu numai li gonim de la
noi, ce şi de la celelalte toate lucrurile noaatre, adecă de
la bucate, băuturi, vaae şi altele. Dirept aceia aceataş Chirii
30 Invată, zicind: Fă semnul cinstitei cruci, mâncând, bând,
şăzând, stând, vorovind, au şt umblând. Şi nu Începe nici un
lucru al tiu , p in i nu-ţ vei face aemnul dnatitei cruci, In
caai, In drum, zioa şi noaptea şi In tot locul.
8. G al. 6, 14 || 10. 1 Cor. 1, 18 |{ 17. Catih. 13 || 30. [Catih. 13;

cf. P. G . 33, 816].
Intrebăciunea 51.
C u m sftntem d a to ri l i ne Însem năm cu sem nul cin stite i
şt d e viaţă f&c&toarei cru c i ?
Răspuns.
Cu mâna direaptă să cade să faci crucea, puind |la 5 P· 53
frunte-ţi cele trei degete mari şi să zici: In numele Tatălui
şi atunci pugori mâna la piept, cu acelaş chip şi zici: Şi al
F iiului; şi deacolea la braţul cel dirept, zicftnd: şi al sfân
tului Duh, merg&nd până ia cel deastânga. Şi după ce ta
vei semna pre tine, cu sfântul acesta semn al crucii, trebue 10
să sfârşăşti cu cuvântul acesta: Amin. Au şi când Iţi vei face
crucea, poţf să zici: Doamne Iisuse Hristoase, Fiiul lui Dum
nezeu, milueşte-mă pre cel păcătos, Am/n.
Intrebăciunea 52.
Care este a cincea incheetură a credinţei ? 15
Răspuns.
Şt sculându-se a treia zl după Scripturi.
I n t r e b ă c i u n e a 53
Ce Învăţătură ne învaţă Incheetură aceasta a credinţei ?
Răspuns. 20
Doao lucruri Învaţă: Intftiu că Domnul nostru Iisus
Hristos cu puterea dumnezeirii sale s'au sculat den morţi,
precum este scris pentru dânsul la jxroroci şi la psalmi. A
doa, cum că au thvis cu acelaş trup al sftu, cu care au
născut şi au murit. 25
' I n t r e b ă c i u n e a 54.
Dupre care Scripturi Hristos trebuia a pătimi şl a muri,
şi a treia zi a Învia?
Rispuns.
In doao feliuri sânt sfintele Scripturi: unele sânt ale 30 p, 54
Legii vechi şi altele ale cei noao. Cele dentâiu au zis mai
23. Lac. 24, 7.

224 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 5 4 - 3 5
nainte că Hristos va să vie şi In ce chip avea a mântui neamul

omenesc, adecă fiind a pătimi, a lua moarte şi a Învia den
morţi. Şi după Scripturile acestea, Hriatos să cădea să le
plinească toate. Iară după Scripturile Legii cei noao, s'au a-
5 deverit că le-au plinit şi cum că într'acestşş chip au venit,
precum s'au acria pentru dânsul, precum Inauş zice dentru
aine, că: F iiu l omenesc va merge, precum s'au scrie pentru el.
Şi apoi, după învierea lui den morţi, zicea cătră doi ucenici
ai aăi călători: Au nu s’au căzut acestea a le pâtim i Hristos
io şt a tntra întru slava sa? Ş i începând de la M oisi şi de la
tofi prorocii, tâlcuta lor intru toate Scripturile, cele ce era pentru
e i Şi cum că aă cade aă aibă întărirea şi adeverinţa vechea
Scriptură la noi, o mărturiseşte, zicând, apostolul pentru dânaa:
Avem mat adevărat cuvântul cel prorocesc, care btnk veţi face
15 luând aminte ca la un fătmariu, ce să vede tn loc întunecos,
până când zioa va lumina şi soarele va răsări tn inim ile voastre.
Şi cum că s'au săvârşit Intr'acestaş chip după Scripturile
acestea, toţi evanghelistii |ne adeverează şi apoetolul zice:
Că Hristos au m urit pentru păcatele noastre, după Scripturi
20 Şi cum că s’au îngropat şi au învls a treia si după Scripturi
şi cum că s'au arătat lu i Chifa (adecă lui Petru), apoi celor
unsprăzece; după aceia s'au arătat asupra a cinci sute de
fraţi deodată, dentru cărei m ai m ulţi sânt până acum, tară unii
au şi adormit. Apoi s'au arătat lu i Iacov, deciia la apostolii
25 toţi; tară mai pe urmă de toţi, ca unii stărpituri, s'au arătat
şl mie. Învierea iui Hriatoa închipuia mai nainte şi prorocul
Ionâ, care chip Domnul nostru Iisus Hriatoa 11 aduce cătră
sineş, zicând cătră Jidovi: Rod ficlean ştpreacurvariu, semn
cere şi semn nu să va da lui, fără cât semnul lu i Ionâ pro·
30 rocul. Că tn ce chip au făcut Ionâ tn pântecele chitului trei
zile şi trei nopţi, aşa va fi F iiu l omenesc tn inim a păm ântului
trei zile şi trii nopţi.
In tr e b ă c iu n e a 55.
Care eate a şasea inchieetură a credinţei?
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISISE, 1. 55-56 225
Răspuns.
Şi s'au suit la ceriuri şi este şâzătoriu la direapla Tatâlul.
Ce ne învaţă incheetura aceasta a credinţei?
Răspuns 5 p. Μ
Patru lucruri invaţă incheetura aceasta. Intâiu, că cu
acelaş trup intru care au pătimit adevărat şi au Invis den
morţi, cu insuş acela s'au suit la ceriuri şi au şăţut In di·
reapta Tatălui, cu slavă şi cu fală. A doa, că ca un om sângur
s'au suit la ceriu, căci ca un Dumnezeu pururea au fost in io
ceriu şi !n tot locul. A treia, invaţă că omenirea care au luat
odată de la Fecioara Maria, nici odată nu o au părăsit, ce cu
dânsa iarSş va veni să judece, precum îngerii au zis cătră apo
stoli: Acest Iisus, care s'au luat sus de la voi la ceriu, aşa
va veni tn ce chip, aţi vâzut pre dânsul mergând la ceriu. A pa· 15
tra, învaţă că Hristos esie numai in ceriu, iară nu pre pă
mânt, după chipul cărnii, care s'au Inbrăcat şi au viţuit pre
pământ Iară după chipul cel de taină, care să află la dum
nezeiasca mulţemire, este şi pre pământ insuş acesta, Fiiul
lui Dumnezeu, Dumnezeu şi om, după mutarea usiei, de 2o
vreme ce usia pâinii să mută bi usia sfânT^trupului său şi
usia vinului in usia cinstitului sângelui său. Pentru care
trebue să slăvim şi să ne Închinăm sfintei evharistii(mulţemiri),
asemene precum şi aceluiaş Mântuitoriuluî nostru Iisus.
î n t r e b ă c i u n e a 57. 25 p. 51
Care este a şaptea Incheetură a credinţei?
Răspuns.
Ş i iară viitoriu, cu slavă a judeca vii şi morţii, α căruia
inpărăţii nu va fi sfârşit.
î n t r e b ă c i u n e a 58. 30
Ce ne invaţă această inchietură a credinţei ?
14. P r u . 1, 11.
14
PRAVOSLAVNICA MARTURISI&B, I, 58—·60
226
R i s pans.
Trei lucruri. Intiiu, că Hristos va să să Întoarcă sâ ju
dece vii şi morţii, precum insuş zice pentru sine: Iară când
oa veni F iiul omenesc Intra slava sa şt toţi sfinţii îngeri cu
5 dânsul. Şi va veni atâta de degrab: In ce chip fulgerul iese de
la râsâritm i şi sâ vede până la apusuri, aşa va fi şi venirea
Fiiului omenesc. Iară de zioa şi de ceasul venirii aceia, nimeni
nu ştie, nici îngerii. însă mai nainte vor să fie lucrurile a·
cestea: să să propoveduiască Evanghelia la toate limbile ; sâ
10 vie Andihrist^ să fie războae mari, foameţi, ciume fi altele
asemenea. Şi ca să le zic pre scurt, foarte mare scfirbă va
fi, după cuvintele Domnului, zicând : Că va fi atuncea scârbă
măre, carea n’au fost ca aceia de'nceputul lum ii până acum,
nici va fi. Pentru judecata aceasta aiave grăeşte apostolul,
15 zicând: Mărturisescu-mă dară eu înaintea lu i Dumnezeu şi a
p. 58 Domnului Iisus Hristos celui \ce va să judece v iii şi morţii
după arătarea la i şi înpărâţia lui.
Ce Învaţă al doilea incheetură aceasta?
20 Răspuns.
Cum că la judecata cea de apoi, oamenii vor să dea
samă pentru cugete, pentru cuvinte fi pentru fapte, după
Scriptura care zice: Iară grăesc voao, că tot cuvântul deşări,
ori care vor grăi oamenii, da-vor pentru el samă la zioa ju
25 decaţii. Şi apostolul zice: Nu m ai nainte de vreme ceva ju
decaţi, până când va veni Domnul, carele va şi lum ina cete
ascunse ale întunerecului şi va ivi sfaturile inim ilor. Ş i atuncea
lauda să va face fieşte căruia de la Dumnezeu.
i n t r e b ă c i u n e a 60.
30 Ce învăţă al treilea incheetură aceasta?
Răspuns.
Cum că la zioa aceia fiefte carele după faptele lui îf
3; Mat. 25, 311|5. Mat. 24, 27 || 7. La acest, stih 36 || 9. La aceat,
stih U || 12. Şi U ri stih 21 l| 15. 2 Tim. 4, 1 |j 23. Mat. 12, 36 ||
25. 1 Cor. 4, 5.
PRAVOSLAVNICA MÂRTURISIRB, L 60— 61 JJ7
va lua desăvârşit şi veşnică plată, căci unii vor auzi â-

ceastă hotărltă poruncă; Veniţi blagosloviţii Tatălui mieu,
moşteniţi cea gătită voao înpărâţie, de la începutul lumii. Şi
alţii vor auzi această hotărltă poruncă: Duciţi-oă de la mine
blestemaţilor (n focul cel veşnic cel gătit diavolului şt îngeri- 5
lor lui, unde | viermele h r nu să sfârşaşte şi focul nu să stinge. p* 59
Oare in vremea aceia toţi oamenii vor da seama pentru
faptele lor, au deosebi fieşte care murind dă sama vieţii lui
şi de este judecată oaebită. 10
Răspuns.
Precum in ziua aceia a judecăţii cei de apoi nu să
cearcă nici o seamă osebi pentru fieşte care, că toate lucru
rile aânt cunoscute lângă Dumnezeu, fieşte care la. vremea
morţii lui iş cunoaşte păcatele lui; tntr'acestaş chip mai vârtos 15
după moarte, fieşte care iş va cunoaşte plata faptelor lui.
Că de vreme ce faptele lui vor să fie aiavea şi judecata
dară a lui Dumnezeu eate aiave la el, precum zice Bogoslo-
vul Grigorie: Mă suputu cuvintelor înţelepţilor, că tot sufletul
bun şi de Dumnezeu iubiioriu, când se mântueşte de aicea 20
den trupul cel ce e legat înpreună, îndată făcându-se tn sim
ţire şi tn gândire*de binele care îl aşteaptă pre el (şt curăţtn·
du-se de cea ce-l întunecă pre el, au ce-l acopere, au nu şt/U,
ce şi a zice trebue) minunată oarecare dulceaţă să îndulceşte
şi să bucură, şt cu blândeţe încape cătră a l lui stăpân scăpând 25
de viaţa ceastă de aici ca denir’o rea temniţă; şi celt ce zac
pre lângă dânsul obtzi lepădându-lt, dt ta cari ( să trăgea aripa P· 60
gândului şi ca oarecum cu câştigarea fandgsia fericiră cea ce
estt; iară ptstt puţin luându-ş şi rudattcul trup (cu cart ctlt
dt acolo tnprtună le-au făcut), de la pământul carele i s’au 30
dat şi i s'au Increztlt lui. lntr’acelaş chip carele numai Dum
nezeu cel ce It-au legat şi le-au dezlegat ştie, cuactsta înprtună
moşteneşte slava cta dt acolo. Asemenea trebue aă socotim
2. Mat. 25, 34 || 4. [Mat. 25, 461 ||6. Mat. 9, 48 [Maree, 9. 48] ||

19. Cuvânt cătră Chetarie fratele lui [cf. P. G. 35, 781—784].
228 PRAVOSLAVNICA MÂETUEBffiE, ί, 60— 63
den potrivă fi pentru suflete!· păcătoşilor com şi ele (ade

căte sufletele) înţeleg şi ştiu pedeapsa care aşteaptă pre ele.
Şi măcar* că n'au nici direpţii, nici păcătoşii, desăvârşit plata
faptelor lor mai nainte de judecata cea de apoi, că cu toată
5 aceasta nu sânt toate intru una şi aceiaş aşezare, nici
intr'acelaş loc să trimit Dentr’aceasta aiave este că una ca
aceasta nu să va face mai nainte de judecata cea de apoi,
fără judecată osebită. Este dară judecată osebită şi când
zicem că Dumnezeu nu cere de la noi seamă de viaţa
10 noastră, aceasta să înţelege că nu să dă această seamă după
socoteala noastră.
Oare sufletele sfinţilor după moarte Intr'aceiaş stepenă
să află?
15 Răspuns.
p. 61 Căci sufletele nu să duc den lumea aceasta intru | unul
şt aceiaş har, Intr’acestaş chip şi apoi, după ce să duc den
lume, nu stau Intru una şi aceiaş stepenă a fericirii, după a
lui Hristos Învăţătură care zice: In casa Tatălui mieu lă·
20 caşuri multe sânt. Şi intr'alt loc zice: Iartă-se păcatele ei
cele multe căci mult au iubit; iară celuia puţin sâ iartă, căruia
puţin iubeşte. Asemene şi apostolul zice: Că oa da fieşte
căruia după faptele h i.
25 Ce socoteală trebue să avem pentru ceia ce mor In
urgia lui Dumnezeu?
Răspuns.
Cum că după judecata cea de apoi unii vor fi la
muncă mai mare şi alţii la mică In veole, dupre cum este
30 zis la Scriptură: Ş i sluga care ştie voia Domnului său şi ne
gătind şi nefăcând spre voia lui, mult să va bate. Iară cel ce
19. loan, 14, 2 || 20. Lee. 7, 47 || 22. Râm . 2, 6 || 30. Loc. 12, 47
[12, 47— 48 TJ.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, 1, 63—64 229
na ştie, făcând insă lucrări vrednece şi de bătăi, puţin să

va bate.
In tre băciun e a 64.

Oare mor şi oameni care să fie între spăsiţi şi între
pierduţi ? s
Răspuns.
A aceiaş orânduele oameni nu să afli, iară adevărat
mulţi den cei păcătoş să mântuesc den legăturile iadului
nu cu pocăinţa sau cu ispovedania lor, precum Scriptura
zice: Că \în iad cine să va mărturisi fie. Şi Într'alt loc zice: 10 p 62
Nu cei morţi vor lăuda pre tine Doamne, nici toţi cei ce să
pogoară în iad. Ce cu bunele faceri ale celor vii şi cu ru
găciunile beserecii pentru ei, şi mai vârtos cu jârtva cea
fără de sânge, care tn toate zilele aduce besereca, de obşte
pentru toţi viii şi morţii, precum şi Hristos au murit pentru ÎS
dânşii. Şi cum cl nu să mântuesc den sineş ca aceleaş su
flete, grăeşte Teofilaht, la Luca, 6 cap., tâlcuind cuvântul lui
Hristos, care au zis: Că are putere pre pământ a erta păca
tele. Vezi dară că* pre pământ să iartă păcatele, căci până
sântem pre pământ putem să ştergem păcatele noastre; iară 20
după ce ne mutăm de la pământ, nu mai putem noi înşine pren
ispovedanie a şterge păcatele noastre, căci s'au închis uşa. Şi
la 22 Mat. tâlcuind cuvântul care zice: Legându-i Iul· mâi
nile şi picioarele pentru puterile cele lucrătoare ale sufletu
lui» zice: Căci in veacul acest de acum este a face neştine şi 25
a lucra ceva: iară tn cel viitor/u să leagă toate puterile cele
lucrătoare ale sufletului, şi nu este a face ceva bine spre r i
dicarea păcatelor. Şi la 25 a aceiaş Ievanghelii, zice: Că vremea
căinţei şi a lucrării nu mai este după vieţuirea de aici. Dentru
care cuvinte aiave este că sufletul după moarte |nu poate 30 p. 53
să să mântuiască, au să se pocăiască şi să facă vre un lucru
care să scape den legătura iadului; nu mai dumnezeeştile letur-
ghii, rugăciunile şi milosteniile care să fac pentru dânsul de
10. Paal. 6 (51 || ll.P n l. 113, 27 [113, 25 S) || 18. [Luca, 5, 24) ||

19. [cl. P. G. 123, 7641 U 23. Mat. 22, 13 || 25. [d. P .G . 123, 388) || 28.
[Mat. 25, 10; cf. P. G. 123, 425).
230 PRAVOSLAVNICA MASTUBBIRE, Γ, 64— 66
cei vii, acelea prea mult îi folosesc şi den legăturile iadu

lui îl mântuesc.
Î n t r e b ă c i u n e a 65.
Ce socoteală trebue să avem pentru milostenie şi bu-
5 nele lucrări cari să dau pentru morţi?
Răspuns.
Pentru aceasta acestaş Teofilaht învaţă la 12 cap. ale
Lucăi, tâlcuind cuvântul lui Hristos care au zis: Temefi-vâ
de a la ce are putere să arunce tn gheena şi scrie aşa: Vezi
10 dar că n’au zis temefi-vă de cela ce după ce va omorî aruncă
tn gheena, ce d i cel ce a n p u itn a arunca, căci nu cu ade
vărat cei c i mor păcătoş să aruncă în ghnna, ce la a lu i Dum-
ntziu p u ţin is ti aceasta, cât a şi erta. Ş i aaasta zic pentru
prinoasele a lt ce sa fac asupra morţilor şi înpărţelele, care
15 nu puţine folosesc celor ce şi în grele păcate mor. Nu cu adevărat
dară, după ct va omori, aruncă tn ghetna, ce volnicie a n a a-
runca. D inpt aceia not să nu lipsim sârguind pnn milostenie
şi pnn rugăciuni a tnhlânzi p n ctla a a n volnicit a arunca;
iară na cu adevărat cu volnicia aaasta lucrând, ct şi a erta
20 putând. Dirept aceia, dentru, învăţătura sfintei Scripturi şi
acestuiaş părinte tâlcuire, aceasta scoate, cum că să cade cu
p· 64 adevărat |să ne rugăm pentru cei adormiţi şi să aducem
jârtvă fără de sânge, dând milostenii, de vreme ce aceia nu
pot aă facă unele ca acestea înşiş pentru dânşii.
Cum tretyue să înţelegem de focul cel curăţitoriu ?
Răapuns.
Nici o Scriptură nu arată pentru el să să afle, adecă
vreo muncă In vreme trecătoare curăţitoare sufletelor după
30 moarte. Mai vârtos părerea lui Orighen, pentru aceia a'au
osândit de la beserecă la al doilea aăbor ce au fost la Ţa-
rigrad. Şi Încă aiave este că după moarte sufletul nu poate
să priimească nici o taină a beserecii. Şi de ar fi cu putinţă
să plătească el pentru păcatele sale, ar putea să priimească
8. [Luca, 12. 5] || 9. [cL P. G . 123, 880].

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, 1, 66—6 » 231
şi parte den taina pocăinţei care fiind afară den pravoslav

nica învăţătură, beaereca cu direptate aduce pentru dftnsul
cea fără de sânge jârtvă şi rugăciuni trimite la Dumnezeu
pentru ertarea păcatelor lor, iară nu aceia să pătimească vre
un chin şi după dânsul să să curâţeze. Iară bssnele unora 5
oameni cari zic pentru suflete cum când să duc nepocăite
den lume, să căznesc în frigări, in ape şilniazere, niciodată
nu le-au priimit beaereca.
I n t r e b ă c i u n e a 67. p. 65
Ce loc este alea orânduit sufletelor celor ce mor tn hârul jo
lui Dumnezeu?
Răspuns
Sufletele oamenilor care să duc den lumea aceasta a-
flându-se in harul lui Dumnezeu, cu pocăinţa păcatelor lor,
loc au mâinile lui Dumnezeu. Căci aşa zice sfânta Scriptură: ts
Sufletele direpţilor In mâna lui Dumnezeu ţi nu tâ va atinge
de ele muncă. Aşijderea să numeşte locul lor raiu, precum
Hristoa Domnul noatru au zis pre cruce cătră tâlhariu: A-
devăr zic fie, astăzi cu mine vei fi tn raiu. Chiamă-se şi sânul
lui Avraam, după cum e scris: Şi fu deaca muri săracul şi 20
să aduse de înger in sânul Iul. Avraam. Şi Inpărăţia ceriurilor,
după cuvântul Domnului, zicând: Şi zic voao, că mulţi de la
răsărituri şl de la apusuri vor veni şi să vor odihni cu Avraam
şi cu Isaac şi cu Iacov întru înpărăţia ceriurilor. Dirept aceasta
cine va numi locul acesta un nume den câte ani zis, nu va 25
greşi, numai să Înţeleagă că sânt sufletele In harul lui Dum
nezeu şi Intru cereasca inpărăţie şi (precum besereceştile
laude cântă) la ceriuri.
Şi aufletele celea care să duc den trup, aflându-se in 30
dumnezeiasca urgie, unde sânt?
16. tnţelep. 3, t || 18. Luc. 23, 431|20. Lac. 16, 22 || 22. Mat. 8,11.
232 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 6 8 — 7 0
p. 66 Răspuns.
Locul acelora cu multe feliuri de nume să zice. Intâiu,
să numeşte iad, In carele s'au înpins diavolul de la ceriu
gonindu-se, precum zice prorocul: Fi-voiu asemene cu cel
5 nalt (zise diavolul) şi acum in iad te vei pogorî şi la temeele
pământului. A doa, să zice foc veşnic, că zice Scriptura:
Duceţi-vă de la mine blestemaţilor la focul cel de veac, cel ce
e gătit diavolului şi îngerilor lui Aşijderea întunerec: Ş i pre
sluga nevrednică aruncaţi-o la intunerecul cel de afară; acolo
io va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Aşijderea să mai numeşte
şi cu alte nume, ce toate însemnează că este locul osândirii
şi urgiei dumnezeeşti, la care să pugoară sufletele celora
care să duc de aicea urgisiţi şi deznădăjduiţi de cătră Dum
nezeu. Insă aceasta este vrednică a o şti fieşte care. că su-
15 fletele direcţilor, măcară că sânt la ceriuri, iară incâş n'au luat
desăvârşit cununa mai nainte de judecata cea dupe urmă.
Nici sufletele celor psândiţi pătimesc desăvârşit chin, ce după
judecata cea de apoi, lua-vor sufletele Inpreună cu trupurile
desăvârşit cununa slavei au munca.
Cum este a opta incheetură a credinţei?
Răspuns.
p. 67 Ş i întru Duhul sfânt, cel stăpânitoriu, [cel de viaţa făcă
toriu, carele de la Tatăl purcede, carele inpreună cu Tatăl şi
25 cu F iiul (de toată zidirea) să închină şi înpreună să slăveşte,
care s’au grăit pren proroci.
Ce învaţă Incheetură aceasta a credinţei ?
Răspuns
30 Trei lucruri. Intâiu, că Duhul cel sfânt este Dumnezeu
intr'o usie cu Tatăl şi cu Fiiul, care este aiave den cuvin
tele apostolului, zicând: Ş i înpărţiri de haruri sânt, iară aceiaş
4. Isai. 14 ,141|7. M at. 25, 4 1 1| 8. La acestaş, stih 30 |{ 32.1 Corin.

12, 4 (12, 4 - 6 T].
PRAVOSLAVNICA MARTURIS1R3 70-71 233
Duh ; şi tnpărţiri de posluşiri sâni ţi aceiaş Domn; ţi tnpdrţtri

dt lucrări sânt, iară aceiaş Dumnezeu carelelucrează toate tn toate.
Şi într'alt loc zice: Harul Domnului nostru I/sus Hristos, dra
gostea lai Dumnezeu şi părtăşh sfântului Duh, ca toţi cu voi.
La cari măcară că când t i pune Duhul sfânt, când Fiiul 5
înainte, aceasta să face căci sânt intr’o usie şi Intr’a tocma
cinste câtef trele obrazele, iară nu să aibă vreo usie Fiiul
sau Duhul, precum are Tatăl nemijlocită, şi asemene la Fiiul
şi la Duhul sfânt. Şi la Faptele apostolilor aceastaş o au
arătat Petru, zicând Ananiei: Dirept ce au umplut satana inima 10
ta, să minţi ta Duhul cel sfânt? Şi sfârşind cuvântul acela
adaoge: N 'ai minţit oamenilor ce lui Dumnezeu. Dumnezeu
dară Duhul |sfânt este. p·
I ntrebăciunea 71.
Care este cea de a doa ce Învaţă incheetura aceasta ? 15
Răspuns.
învaţă că Duhul cel sfânt purcede den sângur Tatăl, ca
dentr'un izvor şi începătură a dumnezeirii, pentru care însuş
Mântuitoriul ne învaţă, zicând: Când va veni Mângăitoriul, pre
cart eu voiu trimite voao de la Tatăl, Duhul adevărului, ca- 20
rele de la Tatăl purcedel învăţătura aceasta o tâlcueşte sfântul
Atanaaie la aimvolul lui: Duhul ctl sfânt dt la Tatâl, nu
făcut, nici lucrat, nici născut, ce purcegătoriu. Dumnezeu şi
Tatăl, el numai este pricină amândurora şi nenăscut. Iară Fiiul
den sângur Tatăl pricinit şi născut; şi însuş Duhul den 25
sângur Tatâl pricinit şi purcegătoriu şi pren Fiiul în lume
trimis. Şi Bogoslovul Grigorie aşa zice: Duhul cel Sfânt, cart
de la Tatăl purcede, carele cu cât de acolo purcede, nu zidire;
şi cu cât nu născut, nu F iiu; şi cu cât este mijloc de nenăscut
şi născut Dumnezeu. Pentru aceasta s'au zis mai pre larg la 30
închieetura cea dentâiu. Destul dară este acuma să ţinem a-
devirat şi a i credem ceia ce Hristos ne*au învăţat şi bese-
reca Răsăritului cea săbornică şi pravoslavnică crede şi au
3. 2 Cor. 13, 13. || 10. Prax. 5. 3 || 19. loan, 15, 26 || 22. Semnul
ui Atan. || 23. Acestaş A tan. la Sfintele întrebări; [cf. P. G . 28, 177] ||
25. Cuvânt, 1, 4, Pentru teologhie; [cf. P. G. 36, 141].
p. 49 mărturisit la al doilea a toatei lumi |âăbor şi au întărit-sim-

voiul (adecăte semnul credinţei) fără de adaosul cel ce zice:
şi de ia F iiu l Şi înpotriva celora ce au adaos cuvântul a-
cesta: şi de la Fiiul, au făcut certare nu numai beserecă Ră·
5 săritului cea pravoslavnică şi săbornică ce şi a Apusului a
Romei, care mărturisesc doo table de argint, întru care era
scris sfântul semn al credinţei întru una elineşte şi intr’alta
letineşte, fără de adaosul aceştii părţi (adecăte) şi de la Fiiul,
cari table sau spânzurat cu porunca papei Romei Leon al
io treilea, in beserecă lui sfântu Petru, In anul de la Hristos 809,
precum zice Varonie. Djţept aceia, carele va sta st&lAtoriu
şi adevărat In credinţa aceasta, are adeverită nădejde a mân
tuirii lui, căd nu aă abate nimic den aocoteala de obşte a
beaerecii.
A l treilea ce învaţă inchietură aceasta?
Răspuns.
învaţă că Duhul cel sfânt eate aflătoriu sfinţii Scripturi,
atât cei vechi cât şi cei noao; şi o au grăit cu mijlocul mul-
20 tora înpreună lucrând. Dirept aceia, precum Scriptura Ve
chiului Testament, intr'acelaş chip şi a celui nou eate Învă
ţătura sfântului Duh. Şi pentru pridna aceasta la toate cele
de atoatt lumea şi pre-alocurea pravoslavnice aăboarâ cari |
p. 70 undeş aau făcut, crede că au hotărit sfinţii părinţi, să fie
25 de la sfântul Duh, precum au zis apostolii la săbor : Păru-
tu-s'au sfântului Duh şi noao, dupre a cărora pildă şi alalte
toate pravoslavnice săboară au încheiat dogmele lor întru
asemeneaş chip.
Intrebăciunea 73.
30 Câte şi cari sânt harurile sfântului Duh ?
Răapuna.
Şapte, pentru cari grăeşte Scriptura la Apocalipaia? Şapte
făclii de foc arzând înaintea scaunului, cari sânt cele şapte
25. P n e . 15, 25 (13, 28 T) || 32. Apoc. 4, 5.

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, 1, 7 3*7 4 235
duhuri alt lui Damnezeu. Dirept aceia aceste haruri ale du
hului, au mai vârtos a zice acestaş duh, era la Hristos mai
bogate şi mai desăvârşit, dupre om, precum zice prorocul:
Şi să va odihni asupra lui duhul Domnului, duhul înţelepciunii
şi înţelegerii, duhul svatului şi puterii, duhul cunoştinţei şi 5
blagocestiei ţi va umplea pre dănsul duhul de frica lai Dum
nezeu. Aceasta o adeverează evanghelistul loan, zicând: Şi
Cuvântul carne să făcu şi sălăşlui intru noi şi am văţut slava
lui, slavă ca unui săngur născut de la. Tatăl, plin de har şi
de adăvăr. Şi den plinirea lui noi toţi am luat ft har pentru to
har. C ici duhul era la dânsul, ca oaUtusiu ce era cu dânsul
după dumnezeire, şi au umplut | pr* dânsul de Înţelepciune p. si
şi de har, dupre zisă: Iară coconul crefiea fi să întăria cu
duhul, umplânduse de înţelepciune, fi harul tui Dumnezeu era
asupra lui. Şi acestea toate trebue să să înţeleagă după o* 15
menire.
Care este harul cel dentâiu al sfântului Duh?
R ă s p un s .
Harul cel dentâiu este inţelepciunea, adecă cea de sus 20
Înţelepciune, pentru cere zice apostolul: înţelepciunea de sus,
întâîu este curată, decii pacinică, direaptă, ascultătoare, plină
de milă şi de roade bune, neosebită fi nefâţarnicâ. Înţelepciunii
aceştia să pune inpotrivă Înţelepciunea trupească, după
apostolul care zice: Că în prostime fi tn curâţenia lui Dum- 25
nezeu, nu intru înţelepciune trupească, ce tn harul lui Dum
nezeu ne-am învârtit in lume, Inpotrivă a căriâ trupeşti şi
lumeştii Înţelepciuni, zice insuş apostolul, pomenind Scrip
tura veche: Voiu pierde înţelepciunea înţelepţilor fi Înţelegerea
înţelegătorilor voiu ocări Unde înţeleptu? Unde cărturariu ? 30
unde cercătoriu veacului acestuia? Au nu Dumnezeu înţelep
ciunea aceftii lumi o au nebunit?
4. Isai. 11,2 [;U,. 2— 3 SJ |{ 7. loan, 1, 141| 10. [loan, 14, 16 T] ||

13. Luca, 2, 40 || 21. lacov, 3, 17 || 25. 2 Cor. 1, 16 [I, 12 T) || 29. 1
Cor. 1, 16 [1, 19-20 T); Isai. 29 [14].
236 PRAVOSLAVNICA UARTUBBBE. I, 75—76
î n t r e b ă c i u nea 75.
Care este al doilea har al sfântului Duh?
R fisp u n s.
β 72 Harul înţelegerii, au al priceperii celor ascunse |şi a
5 dumnezeeştii voi, pentru care Scriptura învaţă zicând: Şi
tot înţeleptul cu cuget carea s'au dat înţelepciune şi ştiinţa
întru dânşii să să priceapă a face toate lucrurile cele bune,
cele sfinte care să cuvin, după toate câte au poruncit Domnul.
Şi la cei ce era înprejurul lui Daniil: Ş i deade lor Dumnezeu
10 înţelegere şi înţelepciune. întru toata cărturăria şi înţelepciunea
şi Daniil pricepea în toată vedenia şi in visuri. Şi într'alt loc
zice: Atunci deşchise lor mintea a pricepe Scripturile. Şi
apostolul zice: Că va da fie Domnul înţelegere în toate. în·
(elegerei aceştia înpotrivnicâ este neînţelegerea şi necredinţa,
15 pentru care zice Domnul: O / voi fără minte şi târzii cu inima,
a crede la toate care au grăit prorocii. Şi într'alt Ioc zice
apostolul: Aşa fără minte sântefi; începând cu duhul, acum
cu trupul săvârşiţi.
î n t r e b ă ci u n e a 76.
20 Care este al treilea har al sfântului Duh ?
Răspuns.
Al treilea har al sfântului Duh este sfatul care în-
preuni aleargă cătră dumnezeiasca slavă şi cătră spisenîa
sufletului omenesc şi este tocmit cu direptatea, pentru carele
25 şi Scriptura zice: Că nu m'am ferit ca să nu vestesc voao
p 7j tot sfatul lui Dumnezeu. Acestuia J este tnpotrivi sfatul ne
curaţilor, pentru care zice cântăreţul de psalmi: Fericit băr
batul care n'au mers în sfatul necuraţilor. Şi într'alt loc zice:
Domnul risipeşte sfaturile limbilor şl ocăraşte socotelile no-
30 roadelor şi sfaturile domnilor batfocureşte.
5. Ishod, 36, t ||9. Daniil, I, 17 || 12. Luc. 24, 2 [24, 45 TJ ||13.

Ţinu 2, 7 || 15. Luc 24, 25 || 17. Gal. 3, 3 1| 25. D im . 20, 27 || 27. Psal.
1 [1] il 29. PsaL 32, 10.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIM. L 7 M l 237
Care este al patrulea har al sfântului Duh?
Răspuns.
Puterea, căci păzind toată întărirea şi bărbăţia Intru
credinţă, trebueşte să stăm înpotrivă tuturor bântuelelor. 5
Pentru aceasta Scriptura zice: Priveghiafi, staţi tn crtdinfă,
înbărbătafi-vă, întăriţi-vă. Şi intr'alt loc zice: Staţi, dirept
aceia, încingând mijlocul vostru in adevăr şi lnbrăcându-vă
cu platoşa credinţei, încâlfându-vă picioarele intru gâtirea Evan
gheliei păcii, asupra tuturor luând pavăza credinţei, cu care 10
veţi putea stinge toate săgeţile cele înfocate ale ficleanului şt
priimiţi coiful mântuirii şi sabia duhului, care este graiul lui
Dumnezeu. înpotriva puterii este frica, pentru care zice cân
tăreţul de psalmi: Acolo s'au Înfricoşat cu frtcâ, unde nu era
frică. Şi Domnul nostru Iisus Hriatos ne porunceşte să nu Is
avem frică ca aceasta, zicând: Nu vâ lemerefl de cei ce
omoarâ trupul şi după aceia n'au mat |mult ce să facă. p.
Care este al cincilea har al sfântului Duh?
Răapunt . 20
Cunoştinţa eate al cincilea har, carea sfântul cântăreţ
o tâlcueşte zicând: Cel ce pedepseşte limbi, nu va mustra?
Cc/ ce învaţă pre om, minte? Şi alt proroc zice: Şi voiu da
voao păstori după inima mea şi vor paşte pre voi, păscând cu
ştiinţă, adecăte a cunoştinţei. Această cunoştinţă şi ştiinţă să 2S
cade să ae tinză a cunoaşte voia lui Dumnezeu şi a legii
salt. Aceştia aă pune înpotrivă necunoştinţa legii şi a voii
lui Dumnezeu, pentru care zice cântăreţul de psalmi: Varsă
urgia ta preste limbile cele ce nu cunosc pre tine, şi preste în-
părăţii cari numele tău n'au chemat. 30
6. 1 Cor. 16, 13 || 7. Efes. 6, 14 [6, 14-17 TJ || 14. Psal. 13,5 ||

16. Luo. 12, 4 II 22. PuL 93,10 || 23. Ierem. 3, 15 || 28, Pad. 78, 6.
238 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 79-90
î n i r e b ă c i u n e a 79.
Care este al şasâlea har ăl sfanţului Duh ? - '
Răspuns.
Blagocestvia, carea cu direapia credinţă să întemeiază
la cea întinsă rugăciune şi la bunele fapte, pentiu care aşa
5 zice apostolul: Iară blagocesfia spre toate folositoare este, fă
găduinţă având a vieţii cei de acum şi cei viitoare. Şi adevărat
blagocesfi aceia să zic, carii făcând dese rugăciuni cătră Dum-
p. 75 nezeu, fug de toate păgânătăţile şi păcatele, j Blagocesfia cea
ce nu să vede. iară nu a fariseilor, numai ceia adevărată şi
io de la inimă, ca nu şi pentru dânsa să zică Domnul: Norodul
acesta cu buzele mă cinstesc, iară inima lor departe e de mine.
Şi iarâş: Farisee orbule, curăţeşte de cel tnlăuntru a l păha-
rului şi a l blidului ca să să facă şi cea den afară a lor curată.
Care este al şaptelea har al sfântului Duh ?
Răspuns.
Frica lui Dumnezeu, carea să cade să fie ca aceia ce
au copiii cătră părinţii lor, iară nu ca ceia ce au slugile cătră
20 st&pânii lor. Şi dentru cea dentâiu zice cântăreţul de psalmi:
Temeţhvă de Domnul toţi sfinţii lui, căci nu este lipsă celor
ce să tem de dânsul. Iară pentru a doa, zice apostolul: Frică
nu este în dragoste, ce dragostea cea deplin scoate frica afară,
că frica pedeapsă are, iară cel ce să teme nu să săvârşaşte
25 în dragoste. Intr'aceata chip porunceşte Scriptura, să ne temem
de Dumnezeu dentru dragoste, când zice: Cei ce vă temeţi
de Domnul lăudaţi pre dânsul, toată sămânţa lu i lacov slăviţi
pre dânsul. Teamăse dară de dânsul toată sămânţa lu i Izrail.
Şi ori carele cu frica aceasta să va teme de Dumnezeu, a-
p. 76 30 celea păzeşte poruncile lui, după cum |este zis: De m ă iu
beşte neştine, cuvântul mioa va păzi.
5. 1 Tim . 4. 8 jj 10. M at. 15,8 1| 12. M at. 23, 2 6 1| 21, Plai. 33, 10 (33,
9 S I 22. 1 loan , 4 , 18 || 26. Peal. 21, 25 [21, 25— 2 6 S ] || 30. lo an , 14, 23.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 81-64 239
Câte şi care sânt roadele sfântului Duh ?
Răsp uns .
Roadele sfântului Duh, au semnele dumnezeescului har
apostolul Pavel numără noao, zicând aşa: Iară roada Duhului 5
este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, de mânie bunăvoinţă,
bunătatea, credinţă, blândeţe, ţinere (adecă oprelişte de toate
relele). Trebue să credem că şi la alte fapte bune să să zică
roade ale sfântului Duh, de vreme ce de la dânsul să pu-
goară şi însuşi lucrează înpreună ca să să săvârşască de om. 10
Dirept aceia nu zice Pavel: înpotriva acestora numai nu este
lege, ci înpotriva unora ca acestora, ca cum sânt şi altele
asemene acestora.

Care eate a noa incheetură a credinţii? 15
Răapuna»
Întru una, sfântă, săbornică şi apostolicească beserecă.
î ntrebăc iunea 83·

Ce învaţă sfânta beserecă la această închieetură a
credinţei ? 20
Răspuns.
Patru lucruri. Intâiu, că beserecă este una, |sfântă, să- p· 77
bornică şi apostolicească, după învăţătura apostolului, zicând:
Am logodit pre voi unui bărbat, fecioară curată să o dea in·
naintea lui Hristos. Şi precum Hristos este unul, într'acestaş 25
chip şi mireasa lui este una, precum este aiave den al pa
trulea cap al poslaniei cătră Efiseni, unde zice: Unul domnul,
una credinţă, un botez şi un Dumnezeu şi Părinte tutoror.
Int r eb ă ci une a 84.

Carea este a doa carea învaţă la încheetura aceasta? 30
5. G al. 5 ,2 2 I I 11. [Gal. 5, 23] || 24. 2 Cor. 11,2||27. [Efes. 4. 5— 6].

240 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, *4
Răspuns.
A doa lnva(ă incheetura aceaata cum aăbornica bese
recă nu ia nume den nici Intr'un loc, măcară de ar fi cel
mai alea. căci cele dupre-alocuri beeerici sânt sângure, ca
5 cum cea den Efea, den Filâdelfia, den Laudichia, den An·
tiohia, den Ierusalim, den Roma, den Alixandria şi altele. Iară
in mijlocul aceator beaereci osebite, aceia aă numeşte mumă
lor, carea Intâiu au tnbogăţit venirea Ini Hriatoa şi au priimit
veşnica mântuire şi .ertarea păcatelor; de la carea şi Ince-
10 pătură au luat propoveduirea Evangheliei In toată lumea dupre
pământ, precum mărturiseşte Scriptura, zicând: Aşa să cădea
a pătim i Hristos şi a învia den morţi a treia zi şi a să propo-
vedui tn numele lui pocăinţă şi ertare păcatelor, la toate lim-
p. 78 bile |începând den Ierusalim; iară voi sânteţi m ărturii acestora.
15 Intr'alt loc zice: Fi-m'veţi m ărturii şi tn Ierusalim şi în toată
ludeia şi Samaria şi până la marginea pământului. Aşijderea
aceia aă zice cea dentâiu, carea au strălucit mai mult decât
toate alalte beaereci, intru Învăţătură şi In obicine, Înaintea
căreia apostolii lş da seama, precum mărturiseşte Scriptura,
30 zicând: Ş i când să sui Petru la Ierusalim, să pricia cu dânsul
cei ce era den obrezanie, zicând că la oameni neobrezuiţi ai
intrat şi ai mânCaf cu dânşii ? Cătră carii răspunse Petru:
Eu ce eram puternic să zăticnesc pre Dumnezeu? Ş i deaca au
ziră acestea încetară şi slăvia pre Dumnezeu, zicând: Oare şi
29 limbilor Dumnezeu au dat pocăinţă spre viaţă? Şi mai jos zice:
Să auzi cuvântul in urechile beserecii cei den Ierusalim pentru
dânşii; şi trimise pre Vamava să treacă până la Andiohia. Şi
intr'alt loc zice: Rânduiri să să sue Pavel şi Vamava şi alţii
oarecaril dentru ei cătră apostoli şi cătră bătrânii la Ierusalim,
30 pentru întrebăciunea aceasta. Atuncea să păru apostolilor şi
bătrânilor, tnpreună cu toată adunarea, alegând oameni dentru
ei, să trimită la Antiohia, tnpreună cu Pavel şi cu Vamava,
p. 79 cu scrisoare ca aceaata: Părutu-sau |sfântului Duh şi noao,
nimic mai mult să se pue peste greime afară den cinste ce sânt
35 foarte de treabă. Aşijderea şi Intr'alt loc zice: Şi deaca mergea
11. Luc. 24, 47 [34, 46—48 T] || 15. Dian. 1, 8 || 20. Prac. 11,
[11. 2- 3 T] || 23. [F. A . 11, 17-18] || 26. Stih 22 |( 28. Dian. 15, 2||
30. SUh 22 (I 33. [Stih 28] || 35. Diaa. 16, 4.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, S i—85 241
pren cetăţi, Ie da lor învăţătură să păzească dogmile cele rânduite

de apostoli şi de bătrânii cei den Ierusalim. Dirept aceia be
sereca cea den Ierusalim este mumă tuturor beserecilor 91
dentâiu, cftci de la dânsa au început a să tinde Evanghelia
la toate margenile (măcarâ că inpăraţii apoi au dat cele den* 5
tâiu ale cinstii Râmului celui bitrân şi celui tânlr, pentru
puterea lnpărăţiei. care era la dânsele, după al treilea canon
al celui a toată lumea al doilea săbor den Ţarigrad) şi ea
s'au făcut săbornicâ, căci toate limbile au priimit credinţa şi
învăţătura ei. . 10
Ce să Învaţă al treile la această incheetură a credinţei ?
Răspuns.
Cum alt temeiu nu este al beserecii, fără numai Hristos,
după cum zice apostolul: Că alt temeiu nimeni nu poate să 15
pue fără cât cel ce este pus, care este Iisus Hristos. Şi de sft
şi zic vreodată şi apostolii şi prorocii temee credinţei şi be-
sericei, precum zice loan: Cum cetatea cea mare Ierusalimul
avea zid, in doaosprăzece temee zidit şi t intr’ânsele era nu- *m
mele acelor doisprăzec.e apostoli ai mielului. Şi Pavel zice: 20
Că sântem ziditi pre temeiul apostolilor şi a prorocilor. Aceasta
trebue să să Înţeleagă că prorocii şi apostolii nu sftnt hireş
şi Intâiu temee credinţei, căci temeiu ca acesta este sân-
gur Hristos, ce al doilea şi oarece pre cât aceia ca nişte ve-
ciniţi şi mai apropiaţi s'au zidit deasupra spăsitoarei invă- 25
ţături a lui Iisus Hristos Domnul nostru; şi să arătară intâiu,
ca să tinză credinţa lui Hristos la toate margenile lumii, căci
că Hristos .nu ş'au Întemeiat besereca deasupra oamenilor,
ce deasupra luiş şi deasupra dumnezeeştii sale Învăţături.
Aşijderea dentr'această incheetură ne Învăţăm că sftngur 30
Hristos este cap beserecii, după Învăţătura apostolului, zi
când: Că bărbatul este cap muerii, cum şi Hristos este cap
beserecii; şi el este mântuitoriu trupului. Şi intr'alt loc zice·.
Acesta este capul trupului beserecii, care este începătură;
15. 1 Cor. 3, I t II 18. Apoc. 21 (14)||21. Efes. 2. 1 [2, 20 T] || 32.
Efes. 5, 23 || 34. [Col. 1. 18).
16
242 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I. 65— 67
întâiu născut den morţi, ca sâ fie Intru tofi el fruntaş. Căci de

μ zic şi pre la besereci cei ce sânt mai mari ai lor arhierei
capetelor, aceasta trebue să să înţeleagă cum ei sânt de loc
ţiitori de ai lui Hristos, fieşte care la a sa eparhie şi capete
5 osebite, după Scriptura carea zice: Grijuiţi-vă pre voi şi toată
p. 81 turma, întru carea pre voi Duhul cel |sfânt v'au pus episcupi, ca
să păstoriţi beserecă lui Dumnezeu, carea o au câştigat pren
al luiş sânge. Fiind începătoriul păstorilor sângur Iisus Hri
stos, precum zice Petru: Şi ivindu-se începătoriul păstorilor
10 veţi lua cea neveştejită a sa cununa slavei.
Ce să învaţă a patra la această încheetură a credinţei ?
Răapuna.
încheetură aceasta învaţă pre fiecare pravoslavnic cum
15 trebue aă să supue beserecif, după învăţătură lui Hristos,
carea Zice: Iară deaca nici de beserecă va asculta, fie-ţ ţie ca
păgânul şi ca vameşul. Şi spre acestea beserecă are volnicia
aceasta, cât cu săboarăle cele de atoată lumea să ispitească
Scripturile, să judece pre patriarşi, pre papi, pre episcupi,
20 să-i supue după greşalele lor în canoneştele certări şi pe
depse. De vreme ce este stâlp adevărului şi temeiu, după
cum zice apostolul: Ca să ştii cum trebue tn casa lui Dum
nezeu a petrece, carea este beserecă Dumnezeului celui viu.
stâlp şi întărire adevărului.
Care sânt poruncile beeerecii?
Răspuns.
Poruncile beserecii cele mai alese sânt noao. întâiu
p· 82 este să sa roage fiecarele la Dumnezeu { cu înfrângere şi
30 deşchidere a inimii şi aă să înveţe tainile cu orânduelele be-
serecii, in toate Duminecile şi la zilele cele sărbătoare,
5. Diaa. 20, 28 || 9. 1 Petru, 5,· 4 jj 16. M at. 18, 17 || 22. 1

PRAVOSLAVNICA MARTUEISIM, I. 47-64 243
adecă ascultând utârnea, leturghia, vecernia ţi cazania, că

zice Scriptura: Cade-se pururea α să ruga $i a nu lipsi. Şi
intr’alt loc zice: Pren toată ruga şi rugăciunea rugându vâ
in toată vremea întru duh şi intru aceastaş preveghind, cu toată
răbdarea şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. Şi intr'alt loc zice s
acestaş Pavel: Necurmat vă rugaţi.
Intrebăciunea 88.
Care este a doa poruncă a beserecii?
R ă s p u n 8.
A doa poruncă este să păzească creştinul in toţi anii 10
cele patru rânduite posturi. Intâiu, cel den naintea Naşterii
lui Hristos, care începe de la 15 ale lui Noemvrie. Al doilea,
postul cel mare, care Hristos l-au făcut, precum zice Scrip·
tura: Ş i postind zile 40 şi nopţi 40, apoi au flămănzit. Al
treilea, al sfinţilor apostoli, care îl începe beserecă deaca trece 15
o săptămână den praznicul sfintei Petdesetniţei. Şi să. zice
al apostolilor pentru pricina aceasta, căci In vremea aceia
apostolii postia, trimeţindu-se la propovedania Evangheliei,
precum să vede Ia Diania lor, unde zice: Atuncea postind şi
rugându-se j şi puind mâinele preste ei, îi sloboziră. Al patrulea 20 p S3
post să face naintea praznicului Adormirei Prea Sfintei de
Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioarei Măriei, care să
începe de întâia zi a lunii lui Avgust şi să sfârşaşte la 15
zile a aceiaş luni. Aşijderea trebue a să păzi şi postul
Miercurii şi al Vinerii, iară nu al Simbetii şi al Duminecii, 25
după canonul 66 al sfinţilor apostoli, afară den Sânbăta cea
mare. Aşijderea au dat Învăţătură beserecă sâ postim şi la
patrusprăzece a lunii lui Septemvrie, la înălţarea crucii,
pentru că facem pomenirea paternei Domnului nostru Iisus
Hristos, cetind Evangheliele paternei sale. Şi la doaozeci şi 30
noao a lui Avgust, ca să cinstim tăierea capului PrediteceluL
cu post. Afară dentr'aceasta ne-au dat învăţătură să nu po
stim la nişte zile rânduite, cum este den zioa Naşterii lui
2. Luc. 18, ţ II 3. Efes. 6, 18 || 6. 1 Tea. 5, 17 || 14. Mat. 4 [2]||

244 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, M — 9 0
Hristos până la Bogoiavlenie şi toată săptămâna Paştelor şi

săptămâna după Petdesetnită şi săptămâna arţilor şi săptă
mâna brânzei, carele e datoriu fieşte ce creştin pravoslavnic
să le păzească.
Care este a treia poruncă a beserecii ?
Răspuns.
p. 84 Să să cinstească duhovnicii cu cuvioasa | cucernicire,
ca nişte slugi ai lui Dumnezeu şi mijlocei cărei mijlocesc
io pentru noi cătră Dumnezeu; mai vârtos cei ce spovedesc,
ca nişte părinţi duhovnici, şi de la aceis să cade să ne sfă
tuim pentru spăsenia noastră. Pentru porunca aceasta Scrip
tura grieşte intr'acestaş chip: Aşa pre noi sâ ne socotească
omul, ca pre nişte slugi ai lu i Hristos şi deregători de tainele
15 h i Dumnezeu. Şi Într'alt loc zice: Rugăm dară pre voi, fra
ţilor, să ştiţi pre ceia ce ostenesc între voi şi sânt peste voi intru
Domnul şi învaţă pre voi; şi socotiţi pre dânşii mai de prisosit
tn dragoste, pentru lucrul lor. Şi tntr'alt loc zice : Nu ştiţi că
cei ce sfintele lucrează, den beserecă mănâncă ? Şi cei ce lângă
20 jârtâvnic slujăsc, cu jârtăvnecul au parte ? Aşa şi Domnul au
rânduit celor ce vestesc Evanghelia, den Evanghelie a trăi. Şi
iarăş zice: Preoţii cărei bine poartă deregătoria, cu îndoită cinste
să să învrednicească, mai vârtos cei ce să ostenesc cu cuvântul
şi cu învăţătura. Şi oamenii mireni nu să cade să să ames-
25 tece la lucrurile cele duhovniceşti, după cum zice apostolul:
Fraţilor, de să va şi prinde omul întro vreo greşolă, voi, du
hovnicii, întăriţi pre unul ca acesta în duhul blândefei.
§5 I n t r e b ă c i u n e a 90.
Care este a patra poruncă a beserecii ?
30 ■ Răspuns.
Să ne iapoveduim păcatele noastre de petru ori in an.
Înaintea preotului celui pre lege şi cu pravoslavie hirotonit;
_________
13.. 1 Cor. 4. 1 |! 15. I Tes. 5, 12 [5, 12-13 T) || 18. 1 Cor. 9.
13 J9, 13— 14 Τ] || 22. 1 Tim. 5, 17 || 26. G al. 6, 1.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISISE, I, 90—93 24$
iară cei ce procopseac in blagoceatvie şi in cuviinţă, aă aă

ispovedeaacă in toate lunile; iară cei mai proşti datori alnt
măcarfi intr'un an odată să facă ispovedanie păcatelor aale,
şi aceasta aă fie la vremea sfântului poet. Iară la cei bol
navi, aceasta aă cade să fie grija cea dentâiu, să-ş curăţele 5
cum mai de sârg cunoştinţa sufletului lor cu ispovţdanie
şi să fie părtaş de sfânta cumenecătură, făcându-ş cu toată
smerici^nea mai nainte sfântul maslu.
Care este a cincea poruncă a beserecii ?
Răspuns. ie
Să nu s i cinstească cărţile ereticilor, nici să să auză
hulitoarea lor descălie, de ceia ce nu sânt den ispitiţi şi ştiuţi
in sfânta Scriptură, şi în ştiinţe, nici să să întrebe cu dânşii
carte, nici amestec cu ei să aibă, după cântăreţul proroc
care zice: Fericit bărbatul care n'au mers tn sfatul necuraţi- 15
lor şi In calea păcătoşilor n'au stătut. Şi într'alt loc porun
ceşte Scriptura, zicând: De ereticul om \dupre întâia şi a doa p. W
învăţătură părăseşte-te.
Care este a şasea poruncă a beserecii? 30
R ă sp uns .
Să rugăm pre atot bunul Dumnezeu pentru toată aşă*
zarea oamenilor. însă întâiu pentru duhovnici, adecă pentru
prea sfântul patriarh, pentru mitropolitul şi episcupul epar
hiei şi pentru tot clirosul. Apoi pentru împăratul, pentru 25
domnul, pentru toată bâtrânimea şi toată politia; pentru ta
băra şi mai vârtos pentru ceia ce fac bine la besereci şi
grijuesc să adaogă credinţa cea săbornică şi pravoslavnică,
după apostolul, unde zice: Rog, dară mai nainte de toate, să
faceţi rugi, rugăciuni, cereri, mulţemiri pentru toţi oamenii, 30
pentru înpărafi şi pentru toţi cărei sânt mai mari, ca odihnită
şi lină viaţă să trăim, întru toată blagocestoia şi curăţenia,
15. Psal. 1 [1] II 17. Tit. 3, 10 || 29. 1 Tun. 2, 1 (2, 1-3 T|.
ju n frii cd aceasta e bună ţi priimită naintea M ântuitoriului

nostru Dumnezeu. Aşijderea aă ne rugăm şi pentru cei ador
miţi cărei s'au dus den viaţa aceaata cu credinţă pravoslav
nică. Aşijderea şi pentru eretici şi ahizmateci, ca să să în-
I toarcă la pravoslavnica credinţă, mai înainte până a nu pur
cede ei den viaţa aceaata.
m gj I n t r e b ă c i u n e a 93.
Care este al şaptelea poruncă a beserecii ?
. Răapuna.
10 Să să păzească posturile celea şi rugile care să vor

porunci oeebi de la mitropolitul aau episcupul in eparhia sa,
de toţi eparhianii neclătit? care va porunci el, pentru vreo
treabă de nevoe, adecă ca aă Întoarcă direapta urgia lui
Dumnezeu, care cade asupra norodului său şi să-l izbăveaacă
15 au den moarte, au de foamete, au de războiu, au de se
cetă, au de ploi asuprite, au de tămăduirea bolnavilor, au
de mângăerea celor nec&jiţi, precum să vede la Diania a-
postolilor, unde scrie: Că Petru era în temntfă la pază, tară
rugăciunea să făcea întins de beserecă cătră Dumnezeu pentru
20 dânsul
I p t r e b ă c i n n e a 94.
Care este a opta poruncă a beserecii?
Răspuns.
Să nu cuteze mirenii să ia cu sila cele bune şi care
25 sânt stătătoare ale beaerecii, să le slujască In trebile lor. Iară
duhovniceştii ispravnici sânt datori să poarte grija den bu
nele beserecii, podoabele şi câte altele sânt de treabă la be·
serecă. Aşijderea hrana şi inbrăcămintea a celor ce slujăsc
p, 88 beserecii şi săracilor şi striinilor, după învăţătura |Scripturii
30 care zice: Iară ucenicii pre cât fieşcarele avea, rândutră fieşte
carele dentru ei spre slujbă să trim iţă celor ce lăcuesc tn Iudeia
frafi, carea ţi făcură, trimefind cătră bătrâni, pren mâna Var-
navei şi a lai Saolu. Aşijderea nu este ‘dirept nici mirenilor
18. Prax. 12, 5. |j 30. Dian. 11, 29 (11, 29— 30 TJ.

PRAVOSLAVNICA m ARTUBISRE, I, 94 - 97 ?4 7
nici arhiereilor, care arhieresc la vreo beaerecă, să «Mi

neze banii, sau alte dechiee ale ei, cari li vin au. den ru
găciunea cuiva, au den dar, şi să le lucreze la trebile lor,
ca să nu păţi vreo silă şi întoarcere, gândul celuia ce le-au dat.
Care este a noa poruncă a beserecii?
Răspuns.
Să nu să facă nunte ia zilele care zăticneşte besereca.
Aşijderea să nu meargă creştinii pravaslavnid la jocurile şi
la privirile cele ocărite şi hulite; nid să urmeze obiceele cele 10
varvare, ce să să ferească de acelea cât va fi putinţă.
Dirept ce zicem că credem în beserecă, care este zi
dire, datoriu fiind tn Dumnezeu numai să credem?
Răspuns. υ
Căci măcară că besereca eate zidire, de oameni lucrată,
iară are cap pe singur Hristos, cel adevărat Dumnezeu, pre
Duhul cel sfânt, care o învaţă pururea şi o face prţcum zice
apostolul: |Mireasă curată şi neîntinată a lui Hristos; şi: p. 89
Stâlp şi întărire a adevărului. Şi dogmele şi Învăţăturile ei nu 20
sânt omeneşti, ce dumnezeeşti. Dirept aceia zicând că cre
dem intr'ânsa, gândim c i credem la cele de Dumnezeu ale
sale date cuvinte şi de Dumnezeu suflate porunci. Pentru ci
zice Scriptura : Că de Duhul cel sfânt purtându-se, eu grăit
sfinţii ai lu i Dumnezeu oameni. Şi Pavel zice: Nu cuvânt o- 25
menesc aţi priimit, ce precum este cu adevărat, cuvântul lui
Dumnezeu. Şi dentr'aceasta ne pornim a crede nu numai
sfânta Evanghelie, care aceia au ales, pentru carea Hristos au
poruncit, zicând: Credeţi tn Evanghelie, ce şi tn toate alalte
Scripturi şi sibornece rânduele. 30
Care este a zecea incheetură a credinţei ?
19. 12 Cor. II , 2; Efe*. 5, 271 || 20. 1 Tim. 3, 15 || 24. [2 Petru.
1. 21] || 25. 1 Tes. 2, 13 || 29. {Marca, t, 15].
248 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRI*. I, 97— 100
R ă spună.
Mărturisise un botez Intru ertarea păcatelor.
Ce invati Încheetură aceasta a credinţei ?
5 Răapuna.
De vreme ce aduce aminte de botez, care este Întâia
taină, ne dă pricină ca să socotim pentru cele şapte taine ale
beserecii, care sânt acestea: botezul, mirul, cumenecătura,
pocăinţa, preoţia, cununia şi maslul. Aceste şapte taine să
β. μ io sue la cele şapte |haruri ale sfântului Duh, de vreme ce pren
mijlocul tainelor acestora iş varsă Duhul cel sfânt darurile
şi harul său in sufletele celora ce precum aă cade a veni,
iş iau parte despre dânsele. Pentru care lucru, patriarhul
Jeremia pre larg voroveşte, la cartea ce au acris cătră Lu-
>5 lerani, pentru ca să să întoarcă la calea cea direaptâ.
Intrebăciunea 99.
Ce este taina?
Răspuns..
Taina este o plinire, carea dedeauptul oare căruia chip
20 văzut, este pricină şi aduce la sufletul celui credincios ne
văzutul har al lui Dumnezeu, rânduit fiind de Domnul nostru,
pren care fieşte care den cei credincioş ia dumnezeescul har.
Intrebăciunea 100.
Ce lucruri să cer la taină ?
25 - Răapuna.
Trei; materie alcătuitoare, cum este apa Ia botez, pâinea
şi vinul la pricgştanie, untdelemnul şi alalte, după cum va
fi taina. A doa, preotul care va fi pre lege hirotonit, au e-
piscupul. A treia, chemarea sfântului Duh şi chipul cuvin -
30 telor cu carele preotul sfinţeşte taina cu puterea sfântului
Duh, cu gând hot&rlt ca să o sfinţească.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 101— 1C3 249
î ntrebăci unea 101· ? 91

Pentru care săvârşit tainele s'au rânduit?
Răsp uns .
întâiu, ca aă fie semne adevăraţilor fiilor lui Dumnezeu,
adecă a beserecii cei pravoslavnici, săbornice şi apostoliceşti. 5
Că cine lucreazâ tainele acestea precum să cade, este la be-
sereca lui Dumnezeu, adevărat şi hireş mădulariu al ei şi
după har fiiu lui Dumnezeu. Al doilea, ca să avem nesmintit
semn credinţei noastre cei cătră Dumnezeu, de vreme ce
fiind noi adevăraţi cu credinţa şi cu bunele fapte, să ne spă· 10
sim spre viaţa cea veşnică. Al treiles, ca să avem leacuri
fără de Îndoială să gonim boalele păcatelor noastre.
Ce este taina cea dentâiu a botezului?
Ră sp uns . 15
Botezul este o spălare şi ucidere strămoşăscului păcat,
pren cea de trei ori afundare in apă, zicând preotul cuvin·
tele acestea: In numele Tatălui, amin; şi al Fitului, amin;
şi al sfântului Duh, amin. Şi dupre a doa naşterea aceasta
den apă şi duh, să face Inpăcăciunea omului cu Dumnezeu 20
şi să slobozeşte intrarea intru Inpărăţia ceriurilor, după cu
vintele Mântuitorului noatru, zicând: De nu să va naşte ne-
ştine den apă şi den duh, na poate să între Întru |inpărăţia n
lui Dumnezeu. Această taină odată luându*se, a doa ora nu sâ
dă; numai cela ce botează să crează cu pravoslavie, un 25
Dumnezeu in trei ipostasis şi să zică cu deadinsul şi nes
chimbat cele ce mai sus s'au zis cuvinte: In numele Tatălui
şi al Fiiului şi al sfântului Duh, amin, după socoteala să-
borniceştii şi pravoslavnicei beserecii.
î n t r e b ă c i u n e a 103. 30
Ce trebue a să păzi la taina aceaata?
18. Naşul e datoriu a răspunde: Amin j| 22. loan, 3, 5.

Răspuns.
Cea dentâiu este că pruncul cu naşă-său (carele să cade
să fie pravoslavnic) trebueşte să să tăgăduiască, adecă să
să lepede de diavolul şi toate lucrurile lui şi de slujba lui
5 şi de toată cinstea lui. Iară de va fi cel ce să botează de
vârstă deplin, trebue insuş el sângur să facă tăgăduirea dia
volului, răspunzând la întrebările preotului şi scuipind pre
diavolul şi toate lucrurile lu i; decia să mărturisească semnul
credinţei. Iară de va fi prunc, să mărturisească naşul lui
io pentru dânsul semnul acesta al credinţei şi să să făgăduiască
pentru dânsul la Hristos. Aşijderea şi aceasta să cade să să pă
zească la botez, să fie apă curată, nu amestecată cu alt lucru,
nici meşterşugită, n id altă umezeală. Şi cel rânduit botez nu să
p. 9j cade să să facă j de alt dneva, fără decât de preotul care va fi
15 pre lege. Iară la vreme de vreo nevoe, poate să o facă taina a-
ceasta şi obraz mirenesc, de bărbat sau de fămee, luând cea
ce să cuvine materie, apă chiară şi firească, zicând asupră
şi cele ce s'au zis cuvinte: în numele Tatălui şi al Fiiului şi
al sfântului Duh, făcând şi cea de trei ori afundare. Şi un
20 botez ca acesta atâta putere are, cât nedându-se a doa ora,
este fără de îndoială pecete spăseniei cei veşnice. Iară care
să fie roada şi câştigarea tainii aceştia, pre lesne fieşte carele
o cunoaşte, căci că întâiu taina aceasta râdică toate păca
tele, Insă la prund cel de la strămoş păcat; iară la cei mari
25 şi al strămoşilor şi al lui cel de voe păcat. A doa, omul să
inoeşte şi să mută la indireptarea ceia care avea când era
nevinovat şi fără păcate, precum mărturiseşte apostolul, zi
când : Ce v'afi spălat, ce v’afi sfinţit, ce vaţi îndireptat în nu
mele Domnului Iisus şi întru Duhul Dumnezeului nostru, Dupre
30 aceia botezaţii să fac mădulare trupului lui Hristos şi cu
Domnul nostru ne inbrăcăm, căci zice apostolul: Câţi in
Hristos v’aţi botezat, <[i/C> Hristos v'afi ţnbrâcat.
Intrebăciunea 104.
Care este a doa taină la besereca lui Hristos ?
28. [1 Cor, 6, 11] || 31. [Gal. 3. 271.

Răspuns.
A doa taină este mirul, care s'au Început den vremea
aceia, când Duhul cel sfânt s'au pogortt la apostoli, pecet-
luindu-i cu dumnezescul său har, ca să propoveduiasci
sţătăcios şi necurmat credinţa lui Hristos. Şi ajutoriul acesta .
trebueşte şi celor ce să botează şi precum atuncea Duhul 5
cel sfânt s'au pogorit la apostoli in chip de foc şi au vftrsat
pre dânşii harurile sale, intr'acestaş chip şi acum, când preotul
unge pre cel ce aă botează cu afântul mir, să varsă asupra
iui harurile sfântului Duh, care este siave den cuvintele care to
e datoriu preotul a zice, când lucrează taina aceseta: Pecetea
darului Duhului sfânt, amin. Ca cum ar zice: cu ungerea a-
cestui sfânt mir, te pecetlueşti şi te adeverezi în harurile sfân
tului Duh, care iei spre adeverinţa credinţii taie cei ’creş
tineşti. Şi aceasta să tocmeşte cu cuvintele apostolului, csre 15
zice: Iară cela ce adeverează pre noi tnpreună cu voi tn Hristos
şi ungându-ne pre noi, Dumnezeu, cel ce ne-au şi pecetluit pre
noi, Dumnezeu, şi ne-au dat arvuna Duhului întru inimile noastre.
Ungerea aceasta a mirului, au mai vârtos să zicem lucrsrea
aceasta a ungerii, să făcea în vremea apostolilor, pren pu- 20
nerea mâinilor deasupra, căci zice Scriptura: Atuncea punea
deasupra mâinile peste dânşii şt lua Duh sfânt. |Apoi să făcea p. 95
cu ungerea mirului, precum mărturiseşte sfântul Dioniaie Areo-
paghitul, ucenicul fericitului Pavel.
I n t r e b ă c i u n e a 105. 25
Câte lucrare să cearcă la această taină?
Răspuns.
Intâiu să cearcă să să facă mirul acesta de episcupul
cel mai mare. A doa, sâ aibă materia cea ce să cade, adecă:
unt uadelemnuli valsamul şi alalte mirizme. A treia, să cesrcă 30
că îndată după botez eă ungă preotul pre cel ce să botează, la
cele rânduite mădulare, zicând deasupra cuvintele acestea:
3. Prax. 2 [2] || 16. 2 Cor. I, 21 (I, 21-22 T] ||21. Prax 8, 7

(8, 17 TJ II 23.’ / Ierarhia cereasca, 4; cf. P. G. 3, 472—475].
Pecetea darulai Duhului sfânt. amin. Den taina aceasta să

nasc roadele acestea întâiu, că precum cu botezul ne naştem
de iznoavă, într'acestaş chip cu sfântul mir ne facem părtaş
sfântului Duh, adeverindu-ne spre credinţa Domnului, şi ne
5 aducem spre dumnezăescul har, după apostolul care zice:
Câ ne-au mântuit pre noi după a le i m ilă, pren scăldâtura
iarâş naşterii şi înotrea Duhului sfânt, a căruia au vărsat
bogat asupra noastră pren Iisus Hristos, M ântuitoriul nostru.
A doa, c i cu puterea sfântulului Duh, aşa sântem adevăraţi
io şi întăriţi, cât nu poate s i vatăme nimic aufletul nostru, vrăj-
maşul cel de gând. Taina aceasta nu să dă a doa oră fără cât
^ w la ceia ce să vor întoarce den tăgăduirea | numelui lui Hriatoa.
Intrebăciunea 106
Care este a treia taină ?
15 Răapuna.
Sfânta Leturghie, adecă trupul şi sângele Domnului nostru
Iisus Hriatoa, dedesuptul vederii pâinei şi a vinului, în care
este adevărat şi ales de fată, adecăte după fiinţa lucrului,
Iisus Hristos. Aceaetă taină covârşaşte pre toate celealalte şi
20 mai mult decât celealalte foloseşte la spăsenia noastră, de
vreme ce la taina aceasta tot harul şi bunătatea Domnului
Iiaus să arată la cei credincioş şi să pune înainte, precnm
să va cunoaşte mai în jos.

25 Ce trebue să să păzească la taina aceasta 7
Răspuns.
întâiu, această taină nimeni altul nu poate să o facă,
ori la ce treabă sar întâmpla, fără numai să fie preot pre
lege. A doa, să cade aă grijască aă fie jărtăvnic acolo unde
30 va vrea să alujaacă sfintele, sau antimis, fără de care nici
intr'un chip nu poate să aducă cea neaângerată jârtvă. A treia,
trebue a lua aminte să fie cea ce să cade materie, adecă
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, |«T 253
pâine de grâu dospiţi, cât să va putea de curată, şi vin ne*

amestecat de nici un feliu de altă umezeală şi curat in sine.
Şi la i proscomidie să toarnă şi apă spre plinirea Scripturii p. 97
care zice: Ca unul den slujitori, cu suliţa coasta lui Inpunse
ş i îndată au işit sânge şi apă. A patra, trebue să aibă preotul 5
gândul ca acesta la vremea ce sfinţeşte darurile, cum această
usie a pâinei şi usia vinului să mută tn usia adevăratului trup
şi sânge a lui Hristos, pren lucrarea sfântului Duh, a căruia
chemare face la ceasul acela, ca să săvârşască taina aceasts,
rugându-se şi zicând: Trimite Duhul tău cel sfânt preste noi 10
şi preste acestea c»-s puse înainte daruri, şi fă pâinea aceasta
cinstit trup al Hristosului tău. Iară cel ct e in păharul acesţa
cinstit sânge al Hristosului tău, mutându-le cu Duhul tău cel
sfânt. Dirept că după cuvintele scestea mutarea usiei Îndată
să face şi să schimbă pâinea spre cel adevărat trupul lui 15
Hristos şi vinul spre adevăratul sânge; rămân numai chipu*
rile care să văd şi aceasta e după dumnezeiasca tocmeală.
Şi intâiu, măcsră că nu vedem trupul lui Hristos, iară să ere·
dem că este, dupre cuvintele care au zis: Acesta este trupul
mieu şi acesta este sângele mieu, crezând mai vârtos in cu· 20
vintele şi puterea aceluia, decât intr'ale noastre simţiri, csre
pricineşte fericire credinţei, pentru că fericiţi, zice, cei ce n'au
oăzut şi au crezut. ! A doa, că firea omenească urăşte cea p· 96
crudă mâncarea cărnii. Şi de vreme ce vrea să ia unirea lui
Hristos, cu cumenecarea cărnii şi a sângelui său, ca să nu o 25
urască scârbindu-se omul, au tocmit pronia lui Dumnezeu
şi*ş dă sângură carnea sa şi sângele său spre mâncare şi
băutură celor credincioş, supt tnbrăcămintea pâinii şi a vi*
nului. Pentru aceasta Grigorie Nisis şi sfântul Damaschin pre
larg vorovese/r Iară cumenecâtura tainei aceştia trebue să să 30
facă după amândoao chipurile, a pâinii şi a vinului, atâta
despre duhovnici, cât şi despre mireni, de vreme ce Hristos
nescoţând nici una, aşa au poruncit, zicând: Adevăr, adevăr
zic voao, de nu veţi mânca carnea Fiiului omenesc şi să beţi
sângele lui, n'aveţi viaţă veşnică Intru voi. Cel ce mănâncă 35
4. loan. 19 [34] J) 22. loan, 20, 29 j| 29. [Grigorie al Niuei, Cuvânt

eotehrtic, 37; cf. P. G. 45, 93—97; Damaachîo, Dogmatica, 4, 14; cf. P. G.
94, 1136-1153] ,33. loan, 6, 53 |6. 53-54 Tj.
PRAVOSLAVNICA ·ΜΑΗΤΠ8ΒΙΜ , ί, 107
254
carnea mea şi bea sângele miea, tn mine rămâne şi eu intru el.

Pentru c i şi sfinţii apostoli dupre cum o au luat de la Hristos,
aşa o au şi dat mirenilor şi preoţilor a fi părtaş amândurora
chipurilor, precum scrie cătră Corinteni Pavel apostolul, zi-
5 când: Că eu am luat de la Domnul, care am şi dat voao, că
Domnul Iisus Hristos, în noaptea care să vindea, au luat pâine
şi mulţemind au frânt şi au zis: luaţi, mâncaţi, acesta îm este
trupul, cel ce pentru voi să frânge. Aceasta faceţi spre a mea
p. 99 pomenire. |Aşijderea şi păharul, după ce au cinat, zicând: ρα
ίο harul acesta este noul testamint întru a l mieu sânge. Aceasta
faceţi de câte ori veţi bea, întru a mea pomenire. Cinstea care
tţebue să dai la înfricoşatele acestea taine, să cade să fie
intr'acestaş chip, ca ceia ce să d i la sângur Hristos, cum
s'au zis mai în sus. Că precum pentru acela au zis Petru, den
15 rostul tuturor apostolilor: Tu eşti Hristos, F iiu l lu i Dumnezeu
celui viu, Intr'acestaş chip să zicem şi noi fieşte care, inchi-
nându-ne: Crez Doamne şi mărturisesc, că tu eşti adevărat
Hristos, F iiul lu i Dumnezeu celui viu, care ai venit în lume a
mântui pre păcătoş, dentru carii eu sânt cel dentâiu. Aşijderea
20 taina aceasta să aduce jârtvă pentru toţi pravoslavnicii creş
tini vii şi adormiţi, tn nădejdea învierei vieţii de veci, care
jârtvă nu să va sfârşi până la judecata cea de apoi. Roadele
tainei aceştia sânt acestea: Intâiu, pomenirea cea f ir i de pă
cate paterne şi a morţii lui Hristos, după cum s'au zis: Că
25 de câte ori veţi mânca pâinea şi păharul acesta veţi bea, moartea
Domnului vestiţi, până când va veni. A doua dobândi care ne
dă este căci taina aceasta să face blânzime şi bunătate cătră
Dumnezeu pentru păcatele noastre, veri viilor, veri şi morţilor.
P‘ 100 Dirept aceasta nici una den sfintele | leturghii să face, care
30 s i nu si faci Intr'insa rugi şi rugiciuni cătră Dumnezeu
pentru păcatele noastre. A treia dobânda este că care cre
ştin să află de faţă adese la jârtva aceasta şi să s i cuminece
cu taina aceasta, să izbăveşte prentr'ânsa de toată bântuiala
şi priimejdia diavolului; căci că nu cutează vrăjmaşul sufle-
35 tului să vatăme pre cela ce ştie că are pre Hristos rămas
într'insul. Gătirea spre cumenecătura înfricoşatelor taine
5.1 Cor. 11, 23 [i i; 23 - 25 T] || 15. M at. 16 [161II 24. 1 Cor. 11, 26.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 107— 10» 255
trebue să fie după orânduiala beserecii noastre cei pravoalav*

nice, adecăte cu curată iapovedanie şi post şi deşchidere şi
inpăcftciune desăvârşit cu toţii şi cu altele asemene aceatoar.
Care este a patra taină? S
Răspuns.
Preoţia, care este In doao feliuri, una duhovnicească
şi alta tainică. De preoţia cea duhovniceaacă toţi creştinii
pravoslavnici sânt părtaş, precum- Învaţă Petru apostolul, zi*
când: Voi dară, rod ales, tnpărătească preoţie, limbă sfântă, 10
norod spre câştigare. Şi loan la Apocalipsis: Tt-ai junghiat şi
ai răscumpărat lui Dumnezeu pre noi cu sângele tău den tot
feliul şi limba şi norodul şt neamul. Şi ai făcut pre not Dum
nezeului nostru tnpăraţl şi preoţi. Şi după preoţie ca aceasta, |
să facă şi prinoase ca acestea, adecăte rugSciuni, mulţemiri, 15 p. ltir '
omorire trupului, dătătoriu spre mucenie pentru Hristos şi
altele asemene, spre care Îndemnând, zice apostolul Petru:
Şi vot. ca nişte pietri aii vă zidiţi casă duhovnicească, preoţie
sfântă» că să aduceţi duhovniceştijârtve, binepriimite la Dum
nezeu pren Iisus Hristos, Şi Pavel zice: Rog dară pre voi, ira- 20
ţilor, pentru milosârdiile lut Dumnezeu, să puneţi trupurile
voastre jârtvă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, cea cu
vântătoare slujba vostră.
* I n t r e b ă c i u n e a 109.
Cum să face tainica preoţie? 25
Răspuns.
Preoţia care este taină, rânduitu*s'au la apostoli de la
Hristos ţ şi pren cea deasupra punere a mâinilor lor, până
in zioa de astăzi să face hirotonie, priimind apostolii epia-
cupii pre dânşii spre darea dumnezeştilor taine şi slujba 30
cea de mântuire a oamenilor, precum au zis apostolul: Aşa
pre noi să ne socotească omul, ca pre nişte slugi a lut Hristos,
10. t Petru, 2 ,9 II 11. Apoc. 5, 9 (5, 9-10 T] || 18. 1 Petru, 2, 5 ||
20. Râm . 12, 1 || 31. 1 Cor. 4, 1.
fι tocmi/ori tainelor Iul Dumnezeu. La tocmirea aceasta doao

lucruri să cuprind: intftiu, puterea şi volnicia a dezlega pă
catelor oamenilor, căci spre aceasta s'au zis : O ri câte veţi
p. 102 dezlega pre pământ, va fi dezlegat In ceriu. A doua, |volnicia
5 şi puterea a învăţa, carea cu cuvintele acestea să tâlcueşte:
Mergând, dirept aceia. învăţaţi toate limbile botezându-i pre ei
In numele Tatălui şi al Fiiului şi al sfântului Duh. Deci
Hristos au trimis pre apostoli spre propoveduire, iară apo
stolii hirotonisind pre alţii, li trimitea la aceiaş lucru, precum
10 să adună den cuvintele sfântului Lucăi, zicând: Atuncea
punea deasupra mâinile peste dânşii şi lua Duh sfânt. Ase
mene aceia slujând, adecăte să aducă nesângerata jârtvă cătră
Dumnezeu şi să postească, au zis Duhul sfânt : Osebiţi-m
dară pre Varnava şi pre Savlu la lucrul care i-am chemat
15 pre dânşii. Atuncea postind şi rugându-se şi puind mâinile
asupra lor, ti trlmiserâ. Şi Pavel zice: Mâinile degrab pre
nimeni nu pune. Dirept aceia, cu această hirotonie ş* cu lu
area de la unul la altul, carea nici odată nu s'au curmat,
au puterea a învăţa mântuitoarele dogme, ceia cărei sânt
20 trimiş la lucrul acesta. Iară câţi nu s'au trimis, nici s'au
ales spre aceasta, nu trebue nici de cum să să amestece
la aceasta, dupre zisa lui Pavel: Cum dară vor propovedui,
deaca nu să vor trim ite?
25 Ce trebue a să socoti la această taină?
Răspuns.
Trebue să să cerce obrazele care vor să să sue la o
taină ca aceasta, să aibă trei lucruri. Intâiu, bună şi curată
cunoştinţă a sufletului, stând departe de păcatele celea* ce
30 zăticnesc preoţia. A dos, să aibă şi ştiinţă şi înţelepciune,
atâta la tocmeala dumnezeeştilor taine, cât şi la Intemeerea
norodului de obşte, cu cazaniile lor. Şi a treia, să aibă toate
mădulările lor sănătoase, cari sânt de treabă spre aceasta.
3. M at. 18, 18 || 6. M at. 28. 17 || 10. [F. A . 8, 17] || 13. (F. A .

13, 2-3) !| 16. 1 Tim. 5, 22 || 22. Râm . 10, 15.
I n t r e b ă c i u n e a IU.
Mai nainte de preoţie aânt oare alte rânduele de si dau ?
Răspuns.
Preoţia cuprinde in sineş toate spiţele, iară Incăş tre
bue după rânduialft aă să dea, cum e cetitoriul, cântăreţul, 5
purtătoriul de sfeşnice, ipodiaconul, diaconul, pentru care
mai pre larg arată vlădiceştile molităvnice, ce se zic rân·
duitoare. La acest loc destul numai să zicem spre Învăţă
tura pravoslavnicii mărturisiri, cum că episcupul trebue să
arate la fieşte ce apiţă care hirotoneşte, lucrul ce-i dă pre 10
mână, au dumnezeiasca lucrare a preoţiei, au cetirea Evan
gheliei, sau a Apostolului, sau să aducă sfintele vsse, sau
podoaba beserecii, pentru că toată rânduiala are semnul său
cu | care fieşte care să osebeşte de altul şi trebue episcupul p. 104
să o desJuşască. 15
Care este a cincea taină?
Răspuns
A cincea taină este pocăinţa, carea este o durere a
inimii pentru păcatele care au greşit omul, care le huleşte 20
Înaintea preotului cu adevărat gând să-ş indirepteze viaţa
spre cea viitoare şi cu pohtă să săvârşască ori ce-l va canoni
preotul duhovnicul său. Această taină are putere şi-ş ia puterea
sa, căci dezlegarea păcatelor să face pren mijlocul preotului,
după orânduiala şi obiceiul beserecii. Care îndată cum Iş 25
va lua ertăciunea lui, i să iartă păcatele intr'acela ceas,
toate de la Dumnezeu, pre mijlocul preotului, după cuvântul
lai Hristos, care au zis: Luaţi Duh sfânt. Ori cărora otfi
trta păcatele, ertase-vor lor; ori cărora veţi ţinta, ţinea se-vor.
Ce trebue aă căutăm la această taină ?
R ăspuns.
întâiu trebue să luom aminte cât cel ce să pocăeşte
să fie creştin al credinţei pravoslavnice şi săbornice, căci
28. (Io ta , 20, 22— 23).

pocăinţa fără de adevărata credinţă nu este pocăinţă, nici

p. 105 la Dumnezeu bine priimită. A doa, să cercetăm |ca duhov
nicul ce priimeşte cugetele creştinilor celor ce să pocăesc,
să fie pravoslavnic, că ereticul fi lepădatul n'are putere a
5 dezlega păcatele. A treia este că trebue de nevoe a avea
Înfrângere de inimă cel ce să pocăefte fi Întristare pentru
păcatele lui, cu cari au mâniat pre Dumnezeu, sau au vă
tămat pre de aproapele său. Pentru care înfrângere zice
David: Inimă zrobită şi smerită Dumnezeu nu va lepăda. La
0 înfrângerea aceasta a inemii, trebue să urmeze fi cea pren
rost ispovedanie a tuturor păcatelor, câte unul. Pentru că
nu poate duhovnicul să dezlege nimic, de nu va şti care să
cade să să dezlege fi ce canon să dea pentru acestea. Care
ispovedanie este arătată In sfânta Scriptură, unde zice; Şi
1 mulţi den cei ce crezuse venia ispovedulndu-se şi spuind fap
tele lor. Şi Într'alt loc zice: Ispoveduiţi-vă unu! altuia greşa-
lele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă tămăduiţi. Şi iarăş
zice: Eşia la dânsul tot ţinutul Iudeii şi Ierusalimlenii şi să
boteza toţi tn râul Iordanului de dânsul (adecăte de loan), is-
20 poveduindu-ş păcatele lor. Ispovedania aceasta trebue să aibă
sceste osebiri: să fie smerită, cucernică, adeverită, curată,
hulitoare eiş, cu durere, când să fsce. Şi a treia parte a po
p. 106 căinţei |trebue să fie canonul şi certarea, care dă şi hotă
răşte duhovnicul, ca cum sânt rugăciunile, milosteniele, pos
25 turile, socotinţele sfintelor Locuri, beserecile şi altele ase
mene, cari să vor părea cuvioase la judecata duhovnicului.
Insă cela care sâ duce de la ispovedanie trebue să cugete
cele ce au zis cântăreţul de psalmi: Abate-te de la rău şi
fă bine. Şi celea ce au zis Spăsitoriul nostru: Iată sănătos te
30 făcuş, nu mai păcătui de acum, ca nu ceva mai rău să-ţi fie
ţie. Şi altă dată au zis: Pasă, şi nu mai păcătui. Măcară că
este cu neputinţă la om a fugi de tot de a nu păcătui, iară
incăş fieşte care pravoslavnic este ţinut de la o ispovedanie,
până la ceialaltă să facă câtă indireptare va putea in viaţa
lui, după cunoştinţa sufletului ce va avea.
I---- --- ....... ------ ---- ■-- . ■
■ ■ . .. -----
9. Psal. 50 [18] || 14. Dian. 19, 18 fl 16. laoov, 5, 16 || 18. Mat. 1.
5 [Marcu, l, 5 TJ || 28. Psal. 33. 15 || 29. loan, 5, 14 U 31. [loan 8, 11].
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISISE, I, I U — 116 259
intrebăciunea 114.
Cari sânt câştigările tainei aceştia?
Răapuna.
Cel dentâiu câştig eate pentru că precum cu păcatul
pierdem nevinovăţia, aceia, care am dobândit la sfântul botez, 5
Intr'acestaş chip iariş ne apropiem de dânaa pren pocăinţă.
Şi precum cu păcatul ne lipsim de dumnezeescul har, tn·
tr'aceetaş chip pren pocăinţă iară ne dobândim. Şi precum
pentru păcat venim la robia diavolului, aşa pren pocăinţă
ne I izbăvim de dânsa. Şi precum pren păcat ruşine 91 frică 10 p. 107
intră intru cunoştinţa sufletului nostru, intr'acestaş chip pren
pocăinţă să întoarce spre noi pace şi cutezare ca aceia, ca
cum au fiii cătră părinţii lor.
Care este a şasea taină? 15
Răspuns.
Cinetita cununie, carea să face intâiu cu tocmeala Intre
dânşii, adecăte a bărbatului şi a fămeii, fără de nici ozăticneală.
Carea tocmeală nu să srată tocmeală pren adevărată nuntă,
fără numai aceia Insuş Intru dânşii să-ş mărturisească făgă- 20
duinţa lor Înaintea preotului şi să dea mână cum vor păzi
unul altuia credinţă, cinste, dragoste a nuntei in toată viaţa
lor, la toată primejdia, nepărăsând unul pre altul. Dupre a·
ceia să adeverează şi să blagosloveşte de preot această toc*
meală şi făgăduinţă a lor şi să face ceia ce s'au scris: Cin- 25
stitâ e nunta întru toate şi patul nespurcat.
In treb ăciune a 116.

Cari sânt roadele tainei aceştia?
Răspuns.
Intâiu, că omul cu cununia să abate de la toată primejdia 3C
curviei ţi a nestâmpărării, de vreme ce nunta cea cinstită
25. Ev. 13, 4.

β. 10$ sau rânduit j pentru aceasta, ca s i s i stingă pohta trupului,

precum zice Pavel: Pentru curvie fieşte care sa aibă muerea sa.
A doua, pentru că să cinsteşte facerea coconilor, cu cinstita
naştere. A l treilea, că la vremi de niscare boale ce s'ar tn·
5 tâmpla de alti primejdie, bărbatul d i pre sine soţ credincios
spre fămee şi fămeia spre bărbat, pentru marea dragoste şi
legătură a priinţei ce să naşte întru dânşii; pentru care Scrip·
tura mărturiseşte, zicând: Pentru aceasta va lăsa omul pre
tată-său şi pre mumă-sa şi să va lip i la a sa maere şi vor fi
10 amândoi o carne.
Intrebiciunea 117.
Care este a şaptea taini a beserecii?
Rispuns.
Maslul carele este rânduit de la Hristos, de vreme ce
15 când trimetea pre ucenicii săi, câte doi, ungea cu unt undelemn
pre mulţi bolnavi şi-i tâmăduia. Dupre aceia beserecă au luat
obiceiu undeiemnul acela să faci, care să vede den poslania
sfântului Iacov, care zice : Boleşte cineoa intru voi? Chiame-se
preoţii beserecii şi să să roage pentru dânsul, ungând pre el cu
20 untdelemn, in numele Domnului. Ş i ruga credinţei va mântui
pre bolnav şi-l oa scula pre el Domnul, măcară şi păcate de
va fi făcut, ertase-oor lui.
p. I n t r e b ă c i u n e a 118.
Ce trebue să vedem la taina aceasta ?
25 Răspuns.
întâiu trebue să luom aminte să să facă taina aceasta
de preoţi cu cele ce urmează taina, iară nu de altcineva.
A doa, să fie undeiemnul curat, firi nici o amestecătură şi
si fie bolnavul pravoslavnic şi al sibornicei credinţe; si fie
30 ispoveduindu-ş picatele lui Înaintea preotului, ca duhovni
cului lui. $ a treia, la vremea ungerii si si citeasci molitva
aceia, intru care t i tâlcueşte puterea tainei aceştia.
2. 1 Cor. 7, 2 || 8. B it. 1, 14 [2, 24; M at. 19, 5 STJ || 15. Mat.
6, 13 (M arcu. 6, 13 T) || 18. Iacov, 5, 14 [14— 15 T].
PRAVOSLAVNICA MARTUBISIBE, I, 119—121 261
întrebăciunea 119.
Cari sânt roadele tainei aceştia?
R& spune.
Dobânzile şi roadele care să nasc den taina aceasta,
apostolul Iacov le tâlcueşte, zicând: Ertare păcatelor, au mân- 5
tuirea sufletului, de cia sănătatea trupului. Măcară că pu
rurea tămăduirea trupului nu să face, iară ertarea păcatelor
sufletului pururea, la cel ce să pocăeşte, urmează.
I n t r e b ă c i un e a 120.
Care este a unsprăzece incheetură a credinţei? 10
Răspuns.
Aştipt Învierea morţilor.
I n t r e b ă c i u n e a 121. p. IJâ
Ce Învaţă această incheetură a credinţei?
Răspuns. js
învaţă cea nemincinoasă înviere a trupurilor omeneşti,
atât celor buni, ca cum şi celor răi, care va să fie după
moarte, după cuvântul Domnului care zice: Câ toţi cei din
mormânturi vor auzi glasul Fiiului lui Dumnezeu si vor merge
cei ce au făcut cele bune, la înviere de viaţă ; iară cei ce au 20
lucrat cele rele, la înviere de judecată. Insă trupurile vor fi tot
acelea cu carele au trăit In lumea aceasts, precum zice Iov:
Pentru că ştiu că pururea este cela ce va a mă slobozi pre
pământ, învia-va pielea mea care sufere acestea, că de la Domnul
acestea mi s'au sfârşit, cari eu însumi ştiu, cari ochiul mieu 25
le-au văzut, iară nu altul şi toate mie mi sau săvârşit în sân.
Insă trupul acesta, care zicem că va fi tot acela, atuncea va
fi neputred şi nemuritor la Înviere, după zisa lui Pavel: Că
toţi nu vom adormi, iară toţi ne vom schimba îndată şi în cli
peala ochilor, în trâmbita cea de apoi. Că va trâmbita, şl morţii 30
să vor scula neputrezi şi noi ne vom schimba, căci trebue
5. (cf. Iacov, 5, 15] || 18. low . 5, 28 (5, 28-29 η || 23. Iov, 19,
25 (19, 25—27 Sj || 28. I Cor. 15, 51 (15, 51-53 η .
patrezitoriul acesta trap să să tnbrace ca neputreziciune; şi mu-

ritoriul acesta să să tnbrace cu nemurirea. Aşijderea şi aceasta
p. m trebue să ştim, că tot sufletul va să să | întoarcă Intru al
său trup şi atuncea inpreună va lua desăvârşit plata cea veş-
5 nică, după faptele care au lucrat. Aşâjderilea şi trupurile pă
gânilor vor fi nemoarte, pentru că să vor munci in vecie.
Ce învaţă a doa incheetură a credinţei ?
Răspuns.
10 învaţă pre fieşte care creştin să-ş aducă aminte pururea,
patru lucruri: moartea, judecata cea de apoi, munca iadului
şi inpărăţia ceriurilor cea veşnică.
Ce dobândă are omul de aducerea aminte acestor patru
15 lucruri 7
Răspuns.
Căci să naşte într'ânsul blagocestvia, pază de cătră
păcat, frică cătră Dumnezeu, frică de ghiena iadului, dra
gostea cereştii inpărâţii. Şi acestea gândindu-se, trebue a
20 să găti spre moarte, aducându-ţi aminte de zioa cea de apoi,
să fie gata ca să dea samă pentru gândurile, pentru cuvin
tele şi pentru faptele sale. Şi aducându-ş aminte de iad, să
să păzească să nu cază într'ânsul. Iară aducându-ş aminte
de inpărăţia ceriurilor, să silească să o câştige.
25 I n t r e b ă c i u n e a 124.
Care este a doasprăzecelea Incheetură a credinţei?
J
p. 1 2 Ră sp uns .
Ş i viata veacului celui viitoriu.
30 Ce învaţă sfânta beserecă la această incheetură a
credinţei ?
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 125—126 263
R&spuns.
Cum că în veacul cel viitoriu va să vie blagoslovenia
lui Dumnezeu la aleşii lui, şi viaţa cea veşnici, cu bucurii
şi cu veselii sufleteşti, cari niciodată nu vor avea sfârşit,
precum Scriptura mărturiseşte, zicând: Celea ce ochiul n'au 5
văzut şi urechea n’au auzit şi pre inima de om nu s'au suit, ?
cari au gătit Dumnezeu celor ce iubesc pre dânsul. Asemenea
şi intr'alt loc zice: Că nu este tnpărăfia lui Dumnezeu mân
care şi băutură, ce direptate şi pace şi bucurie în Duhul
cel sfânt. 10
Oare sufletul sângur, au şi trupul vor dobândi denpreună
veşnica bucurie ?
Răspuns.
Precum sufletul cu trupul denpreună bunătăţile lucrează 15
pentru plata cea veşnică, intr'acestaş chip şi sufletul cu trupul
denpreună vor avea veselie şi bucurie, iară nu deosibi; căci
nu va fi alta bucuria sufletului şi alta a trupului, de vreme
ce trupul să va face proslăvit şi omul este zămislit den su
flet şi I trup proslăvit. Atuncea va fi asemene cu îngerii, după 20 p. 113
Scriptura care zice: Că la înviere nice să însoară, nici să
mărită, ce ca îngerii lui Dumnezeu în ceriu sânt. Trupul va fi
proslăvit, nemort, neputred, netrebuindu-i mâncare şi bău
tură, asemene cu duhul, după Scriptura care zice: Morfii să
vor scula neputrezi şi noi ne vom schimba. Că trebue putrezi- 25
toriul acesta trup a să înbrăca cu neputreziciunea, şi muritoriul
acesta a să înbrăca cu nemurire. Iară bucuria şi veselia nu
va fi alta, fără cât previrea fericiţii Troiţe şi hora cea du
hovnicească înpreună cu îngerii, precum zice apostolul: Ve
dem dară pren oglindă in gâcitură, iară atuncea faţă cătră 30
faţa. Acum cunosc deoparte, iară atuncea voiu cunoaşte precum
m’am şi cunoscut. Şi măcară să fie zis Domnul cătră Moisi:
Nu va vedea om faţa mea şi să trăiască. Ce aceasta să în
ţelege mai nainte de mântuire şi pentru trupul acest pu-
trezitoriu şi nu proslăvit şi pentru viaţa aceasta. Iară după 35
5. 1 Cor. 2, 9 II 8. Râm. 14, 17 || 21. Mat. 22, 30 || 24. 1 Cor. 15,

53 [15. 52— 53 T) j| 29. 1 Cor. 13, 12 || 33. Ishod, 33, 20.
264 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, I, 1—2
izbăvire in trup proslăvit, la cea viitoare fi veşnică viaţi,

după zioa judecăţii cei de apoi, ai va da la noi lumini de
la Dumnezeu, cu care vom vedea lumina lui Dumnezeu, pre
cum zice cintireţul de psalmi: Că la tine este izvor de viaţă;
p. IU 5 tntru lumina ta vom vedea lumină. Carea privindu-se, |poto
leşte toată pohta a toată înţelepciunea şi bunătatea. Clei
la privirea bunătăţii cei desăvârşit, toate alalte bunătăţi al in-
chee şi eate plinire a toată bucuria, câştigarea binelui aceluia,
dupi acesta? cântăreţul de psalmi, care zice: Sătura·mă·voiu,
io arătându-mt-se slava ta.
însfârşitul părţii dentâiu.
A DOA PARTE
a Pravoslavnicei M ă r t u r i s i r i a b e s e r e c i i
Răsăritului.
15 Pentru nădejde.
I n t r e b i c i u n e a 1.
Ce este nădejdea?
R i s p un s .
Nădejdea este o îndrăznire adevărată cltri Dumnezeu,
20 ce si dl în inima omului, de la Dumnezeu suflare şi lu
minare, ca s i nu si nenidijduiasci niciodată de harul Ini
Dumnezeu, atâtla eriarea picatelor, cât şi la fieşte ce cerere,
când si cere vreun bine, au den bunităţile cele vremenice,
au den cele veşnice. Pentru aceasta zice aşa apostolul: Nu
25 lepădaţi dară cutezarea voastră, carea are mare dare de plată.
Şi Într'alt loc zice: Că cu nădejdea ne-am mântuit. Insă nădejdea
115 ce să vede nu este nădejde; că ceia ce vede neştine ce o \şi nă·
dăjdueşte? Iară de nădăjduim ceia ce nu vedem, pren răb
dare o aşteptăm.
30 I n t r e b i c i u n e a 2.
Cu cari lucruri s i face nidejdea la om întemeiatl şi
adeveriţi ?
A. P u l. 35, 10 [35. 9 SI || 9. PmI. 16, 17 (16, 15 S] || 24. Evrei
10, 35 H 26. (Rom. 8, 24— 251·
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, 11, 3 - 3 265
Răspuns.
Toată nădejdea noastră esteDomnul nostru Iisus Hristos,
precum zice apostolul: După porunca lui Dumnezeu Spăsi-
toriului nostru şi Domnului Iisus Hristos, nădejdii noastre.
Căci că pren el toate le luom, precum Învaţă aceiaş Hristos, s
zicând: Şi orice vefi cere tn numele m/βα, acesta voiu face, ca 9
să să slăvească Tatăl intru Fiiul La aceasta să Înţelege dum·
nezeescul har, de vreme ce pren Hristos ni s'au dat şi ha·
rul şi adevărul, după sfânta Scriptură carea zice: Că legea
pren Afoise s'au dat, iară harul şi adevărul pren Iisus Hristos 10
fu. Şi in harul acesta, toată nădejdea noastră este Întemeiată.
Aşijderea şi la paza poruncilor lui Dumnezeu mare nădejde
avem, pentru că Hriatos au zis: Cela ce are poruncile mele
şi le păzeşte, acela este cel ce mă iubeşte. Iară cel ce iubeşte
pre mine, iubise-va de Tatăl mieu şi eu voiu iubi pre dânsul 15
şi mă voiu arăta lui pre mine. Aşijderea pren cumenecătura
înfricoşatelor şi prea curatelor taine, adecăte a trupului şi a
sângelui lui Hristos, cu care rămâne In noi Domnul ]nostru, p. 116
să face adevărată nădejdea noastră, căci tnsuş zice: Cela
ce mănâncă carnea mea şi bea sângele mieu, în mine rămâne 20
şi eu într'ânsul. Şi In cea de apoi, cu deapururea rugăciune,
precum învaţă apostolul, zicând: Pătimeşte rău neştine întru
voi? Roage-se. Şi alt apostol zice: Şi vot, iubiţilor, cu sfânta
voastră credinţă zidindu-vă pre voi, întru Duhul sfânt rugân·
du vă, pre înşivă în dragostea lui Dumnezeu vă păziţi, aşteptând 25
mila Domnului nostru Iisus Hristos, întru viaţa de veci.
Intrebăciunea 3.
Ce este de treabă să socotim de a pricepe această
a doao parte a Pravoslavnicii Mărturisiri?
Răspuns.
La aceasta a doa parte a Pravoslavnicii Mărturisiri să
vede cu cale a să socoti omneasca rugăciune şi cele noao
blajinii. De vreme ce oare ce lucru vom să cerem de la
3. 1 Tim. 1, 1 II 6. loan, 14, 13 ||9. loan, 1, 17 || 13. loan, 14, 211|

19. loan, 6, 57 [6, 56 T| || 22. Iacov, 5, 13 || 23. Iuda, 1, 20.
PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, Π, 3 — 5
266
Dumnezeu, tntâiu trebue cu credinţă şi apoi cu nădejde să-l

rugăm, cum adevărat ni le va da, precum zice apostolul: Cre
dincios e cela ce vă chiamă pre voi, carele va şi face. Aşij-
derea şi blajâniile cu nădejdea le dob&ndim, când vom păzi
5 bunele fapte, cu nădejde, ca să luom făgăduinţele blajinilor.
Ce este rugăciunea?
p. 117
fiB d Răspuns.
■
Rugăciunea este o cerere cătră Dumnezeu den fierbinte

10 credinţă cu nădejde, ca să dobândim ceia ce cerem după
voia sa. Rugăciunea este suirea gândului şi a voii noastre
cătră Dumnezeu, pren carea pre Dumnezeu lăudăm, sau îl
înblânzim, sau îi mulţemim pentru bune facerile sale spre noi.
15 Ce lucru de treabă este să facă omul mai nainte de a
începe rugăciunea lui ?
Răspuns.
Trebue să ştim că rugăciunile sânt in trei feliuri. Cea
dentâiu este ceia cu carea mulţemim lui Dumnezeu pentru
20 bune facerile sale, precum au făcut vechiul Izrail, pentru cea
de la Eghipet izbăvire. Şi noi aşijderea sântem datori aă
mulţemim pururea pentru toate ale lui Dumnezeu spre noi
bune faceri şi mai vârtos pentru căci ne-au şi izbăvit de
vrăjmaşul sufletelor noastre, înpreună cu apostolul care zice:
25 Neîncetat vă rugaţi. Intru tot mulfemifi, că aceasta e voia lui
Dumnezeu, tn Hristos Iisus, cătră voi. Şi Într'alt loc zice: Mul
ţumesc lui Dumnezeu pururea pentru voi, pentru harul lui Dum
nezeu, cela ce s'au dat voao tn Hristos Iisus. Şi într'alt loc zice:
Mulţemind Părintelui, celuia ce ne-au învrednicit pre noi in partea
30 soartei sfinţilor întru lumină, care ne-au scos pre noi den |
p. 118 puterea intunerecalui şi ne-au mutat la Inpărăţia Fiiului dra-
gostii sale. A doa rugăciune este ceia care rugăm pre Dum
nezeu să ierte păcatele noastre, cât şi de la muncă să ne
2. 1 Sol. 5,24 II 25. 1 Sol. 5, 17 |5, 17-18 T) || 26. 1 C or. 1, 4 ||

29. C ol. 1, 12 [1, 12— 13 T).
PRAVOSLAVNICA MABTURISKB, Π, 5—6 267
izbăvească şi să-ş verse spre noi şi herul său cel sfânt şi In

suflet şi In trup. Această rugăciune o facem şi noi pentrunoi
şi pentru cei de aproapele nostru, precum zice apostolul;
Dirept aceia şi noi den zioa care am auzit, nu încetăm pentru
voi rugăndu-ne şi cerşând, ca sâ vă pliniţi de cunoştinţa voii 5
lui, întru toată înţelepciunea şi înţelegereaduhovnicească. A treia 9
rugăciune este care binecuvântăm, lăudând pre Domnul nostru
şi Dumnezeu pentru mărirea lui cea neapropiiată şi alsvă
veşnică, precum zice sfântul cântăreţ: în toate zilele te voiu
binecuvânta şi voiu lăuda numele tău tn veac şi în veacul vea- 10
cului. Mare e Domnul şi lăudat foarte şi măriei lui nu este
margine. Neam de neam va lăuda lucrurile tale şi puterea ta
vor vesti. Carea rugăciune o cuprinde mai ales slavoslovia cea
mare, care in toate zilele cetim sau cântăm in beserecă.
Ce mai este incă de treabă la rugăciune ?
Răspuns.
De treabă este gătirea cea ce să cade la noi |când vom p. 119
să facem rugăciunea noastră, adecăte cu minte înfteegă şi cu
emerire, după învăţătura apostolului care zice: Ca făgăduind 20
păgânătalea şi lumeştile pohte, cu curăţenie şi cu direptate şi
cu blagocestvie sâ trăim în veacul cest de acum; şi cu des
chidere a inemii, cum apostolul Intr'alt loc învaţă, zicând:
Cuvântul lui Hristos sălăşluiască tn voi cu bişug, în toată în
ţelepciunea, dăscâlindu-vă şi învăţându-vă pe înşivă cu cântece, 25
cu laude şi cu cântări duhovniceşti în har, viersuind şi cântând 10
tn inima voastră Domnului. Aşijderea trebue să ne rugăm
fără de nici o mânie sau zavistie, dupre cum este zis: De
nu veţi lăsa oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru va lăsa
voao greşalele voastre. Şi de este neştine înpotriva noastră cu 30
urgie, mai nainte să-l rugăm şi să facempace cu dânsul, după
Scriptura carea zice: Şi de vei aduce darul tău la fârtăvnic
şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva înpotriva
4. Col. I. 9 II 9. Psal. 144, 2 [144, 2-4 SJ [| 20. Tit, 2, I I [2, 12

η || 24. Col. 3, 16 || 28. Mat. 6, 15 || 32. Mat. 5, 23 [5, 23-24 TJ.
I
268 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, Π. * — 10
ta. Imsi acolo darul Mu înaintea jârtăvnicului şi pasă intâiu

de ie inpacă cu fratele tâu şi atuncea viind îfi adă darul
Aşijderea rugându-ne, datori sântem s& gonim departe de la
noi toate alaite griji, ca a i fie curată rugăciunea noastră şi
5 bine priimită la Dumnezeu şi să nu zică şi de noi ca de
p. 120 făţarnici: Acest j norod den buze mă cinstesc, iară inima lor
departe stă de mine. Nici ceia a psalomului să să socotească
şi pentru noi, care zice: Ş i rugăciunea lu i să fie spre păcat.
10 Care este rugăciunea cea domnească?
Răspuns.
Tatăl nostru care eşti în ceriuri, sfinţească-se numele
tău, vie inpărăţia ta. i procee.
15 In câte părţi să inparte această domnească rugăciune?
Răspuns.
In trei: in predoslovii, în cereri şi incheerea cuvân
tului.
20 Care este predoslovia?
Răspuns,
Tatăl nostru care eşti în ceriuri.
Intrebăciunea 10.
Ce semnează această predoslovie ?
25 Răspuns.
Intâiu învaţă cum cela ce va să să roage la Dumne
zeu, nu trebue să-i vie înainte mai ca o zidire numai, ce
şi ca un Hiu al lui după bar, căci că deaca nu este fiiu,
6. M ar. 7. 6 JJ 8. {Paal. 1&8, 6].

PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, Π, 10
369
nu poate aă zică tată. Iară harul acest fitac Iisus Hristos

l-au dat la cei ce au crezut intru el, precum zice Scrip
tura : |Iară câfi priimiră pre dânsul, dat-au lor putere fii lui p . 121
Dumnezeu a fi, celor ce cred in numele lui. Şi Intr'alt loc
zice: Iară căci sânteţi fii, trimis-au Dumnezeu Duhul Fitului 5
sau în inimile voastre, strigând: Ava, Părintele. Dirept aceia
*9
şi Părinte-ne îl numim. A doua, este datoria să fie fiiu pra-
voslavnecii şi săbornicii besereci, căd cine nu cunoaşte be-
sereca ca o mumă a lui, nu poate să cunoască pre Dum
nezeu ca un părinte al său, după cum s'a zis: Spune be- 10
serecii şi de nu va asculta nici de beserecă, fie /ie ca păgânul
şi ca vameşul. A treia, nu trebue să aibă nici o îndoială,
că nu va lua lucrul acela care va cere, de vreme ce roagă
pre un Părinte iubitoriu de ai săi şi milosârd, de obşte tu
turor Părinte, precum zice Scriptura: Fiţi dară milostivit 19
precum şi Părintele vostru milostiv este. Carele nu numai
tăgădueşte a nu da celea ce-1 rugăm, ce el dă şi chipurile
cum să-l rugăm şi cu milosârdie priimeşte rugăciunile noas
tre, numai să să facă curate şi dentr'adâncul inimii; că el
ştie ce pohteşte fieşte carele den noi să-l roage, dupre cum 30
este zis: Că ştie Tatăl vostru de cele ce vă trebuesc voao,
mai nainte de cât a cere voi de la el. Şi intr'alt loc zice: De
vreme, dară, ce voi fiind răi, ştiţi dări bune a da fiilor |voştri, p. 122
cu cât mai vârtos Tatăl vostru cel den ceriuri va da bune ce
lor ce cer de la el. A patra, învaţă această predoslovie, că 25
precum Dumnezeu este Tată noao tuturor, tntr'aceataş chip
şi noi cei credincioş sântem datori să fim fraţi unii cu alţii,
şi să nu ne rugăm numai pentru noi, ce şi pentru fraţii
noştri, unul pentru altul, precum tnvaţă Scriptura, zicând: iO
Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să vă tămăduiţi, adecă la cel 30
de obşte Părinte al noţtru, precum au zis Insuş: Şi Părinte
nu vă chemareţi voao pre pământ, că unul este Tatăl vostru
cel den ceriuri. Pentru că acela văzând frăţeasca noastră
dragostea (pre carea pururea o întăreşte la sfânta Evanghelie)
şi ca un Părinte să bucură de aceasta, şi ca un bun ascul- 35
3. loan, 1, 12 ||5. Gal. 4. 6 || 10. Mat. 18, 17 || 15. Luc. 6, 36 |121.

Mat. 6, 8 i| 22. Mat. 7. 11 || 30. Iacov, 5, 16 || 31. M at 23, 9.
270 PRAVOSLAVNICA UARIUSEBRE, Π, 1 0 - 1 3
titoriu ne ascultă mai de grab. A cincea, cu cuvântul acela

care zice: în ceriuri, ne învaţă aă urcăm mintea noastră şi
tot cugetul nostru, de la cele pământeşti şi putrede, la ceriu
şi la cele neputrede, la vremea rugii noastre. Iară Dum-
5 nezeu şi Părintele nostru nu este numai in ceriuri, ce pe-
tutindenea este de faţă şi toate le plineşte. Ce pentru căci
harul lui şi bogăţia bune facerilor lui luminează mai vârtos
in ceriu, dirept aceia să zice ceriul scaunul lui, precum
p. 123 zice prorocul: Că in ceriu e scaunui lui. | Şi într'alt loc zice:
io Domnul in ceriu au gătit scaunul lui şi înpărăţia lui preste
toate stăpâneşte.
întreb ăciunea 11.

La a doa parte a rugăciunii aceştii domneşti, câte
cereri să cuprind ?
15 Răspuns.
Şapte sânt care să cer.
Intrebăciunea 12.
Care este cererea cea dentâiu ce este la rugăciunea
cea domnească 7
Răapuna.
20 Sfinţească-se numele tău.
Ce cuprinde cererea aceasta la sineş ?
Răspuns
întâiu cuprinde aceasta, că rugăm pre Domnul nostru
25 şi Dumnezeu să ne dea viaţă blagocistivă, înpodobită cu
bunătăţi şl cu fapte bune, de la care să să Îndemne oamenii
să slăvească numele lui Dumnezeu pentru blagocestvia vieţii
noastre, după cum este zis: Aşa lumineze lumina voastră
înaintea oamenilor, ca să vază ale voastre bune fapte şi să
30 slăvească pre Tatăl vostru cel den certuri. A doa, cuvântul
9. Psal. 10, 5 [10, 4 SJ || 10. P n l. 102, 19 || 28. M at. 5, 16.

PRAVOSLAVNICA VlAtTURBOO. Q, 13-15 371
acesta roagă-ee na numai ca să ii· viata noastră la slava

lui Dumnezeu, ce fi toţi ceia ce nu cred, nici cunosc pre
Dumnezeu cel adevărat, |să să Întoarcă şi să-l cunoască, p. 124 i
cât la dânşii şi cu dânşii să să slăvească numele lai Dum
nezeu. Aşijderea rugăm pre Domnul nostru şi Dumnezeu, s
pentru ceia ce au numele adevăratei creştiqţtăţi, iară petrec
viaţa rea şi netocmită, de care rău să cuvintează credinţa p
şi Dumnezeul nostru. Pentru carii zice apostolul: Având
închipuire de blagocestvie, iară puterea ei tăgăduită. Şi tntr'alt
loc zice: Că numele lui Dumnezeu pren voi să huleşte Intru 10
limbi. Pentru unii ca aceştea să roagă partea aceştii rugă'
ciuni, ca să să întoarcă şi să să părăsească de viaţa cea
ocărită, trăind cu blagocestvie şi cu curăţie de adi Înainte,
cât intr'acestaş chip să poată numele lui Dumnezeu să să
sfinţească. Lângă acestea trebue să ştim că numele lui Dum- 15
nezeu den sineş este sfânt; iară la noi şi de cătră noi să
zice că să sfinţeşte, când noi sfinţim pre lnşâne cu bla*
gocistivă şi de bine făcătoare viaţă, spre slava numelui său.
Care este a doa cerire? 30
Răspuns.
Vie înpărăfia ta.
I n t r e b ă c i u n e a 15. p. 125
Ce să cuprind la a doa cerere ?
Răspuns. 2! 50
Rugăm pre Dumnezeu, ca el cu harul şi cu direptatea
sa şi cu milosârdia sa, să Inpărăţeaacă Intru noi Intru toţi
şi mai vârtos în inima noastră, iară nu păcatul, după cum
e scris: Na, dară, împărătească păcatul în trupul vostru cel
muritoriu, ca să-l asculte pre el întru pohtele lut. A doa, ce- )
rerea aceasta cuprinde că omul, stând In harul Iul Dum
nezeu şi pricepând cereasca bucurie, ocăraşte lumea şi
8. 2 Tim. 3, 5 || 10. Râm. 3, 24 [2, 24 η || 29. Râm. 6. 12.

272 PRAVOSLAVNICA MĂRTURISIRE, II, 15— 17
pohteşte să dobândească Inpărăţiile lui Dumnezeu, precum

zicea apostolul: Pohtesc a mă slobozi şi cu Hristos a fi. A
treia, că rugăm pre Dumnezeu să sârguiască să vie a doa
a lui venire, intru carea F iiu l omului va veni întru slava sa.
5 Si să fie in vierea morţilor şi judecata cea de apoi, cu cari
s'ar putea râdţpa den mijloc tnpărăţia lumii aceştia şi vrăj
maşul sufletelor noastre şi să vie tnpărăţia ceriurilor: Ca sa
fie Dumnezeu toate intru toate, precum zice apostolul.

10 Care este a treia cerere ?
Răspuns.
Fie voia ia, cum tn ceriu şi pre pământ.
I n t r e b ă c i u n e a 17,
Ce cuprinde tn sine această a treia cerere ?
15 Răspuns.
Intâiu rugăm pre Dumnezeu să nu se depărteze, ca
p 126 să |petrecem viaţa noastră tn lumea aceasta după voia
noastră, ce să ne ocârmuim precum acela va şi-i place. A
doa, ne rugăm să nu fie de la noi, nici de la ceialalţi oa
20 meni vreo Inpotrivire sau tnponcişare spre voia lui. Şi pre
cum îngerii la ceriuri să supun, fără de nici o înpotrivni-
cire spre voia lui Dumnezeu, la toate lucrurile, într'aceiaş
chip şi toţi oamenii fă să supue nemâhnit pre pământ lui
Dumnezeu, cu toată mulţemita. A treia, semnează cu a-
25 ceastă cerere, că nu poate să vie la noi, cărei sântem
aleşii lui Dumnezeu, yreo întâmplare rea, atâta In blago-
cistiva viaţă carea trebue să petrecem, cât şi la cele de
cătră vrajmaş bântuele şi goane, fără ertarea şi vrerea lui
Dumnezeu, de vreme ce nu numai de noi, ce şi de perii
capului nostru grijaşte Domnul, precum zice Scriptura: Că
şi perii capului vostru toţi s’au numărat. Şi Intr'alt loc zice:
Ş i păr den capul vostru nu să va pierde.
2. Filip- 1, 23 || 4. M at. 25, 31 || 7. 1 Cor. 15, 28 || 30. Luc.

12. 7 || 32. Luc. 21, 18.
p r a v o s l a v n ic a m Artorisirb , Π, IS - Î9 273
I nt rebf t oi unea 18.

Care este a patra cerere 7 .
Răspuns.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă noao astăzi.
79
I n t r e b ă c i u n e a 19. *
Ce cuprinde cererea aceasta In tine?
Răspuns.
întâiu cuprinde hrana sufletului nostru cea |preste fire, p. 127
ce este cuvântul lui Dumnezeu, pentru carea zice Scrip
tura : Nu tn pâine numai va trăi omul, ce tn tot cuvântul 10
care iase pren gura lui Dumnezeu. Rugămu*ne dară să ne
izbăvească Dumnezeu den foamea cuvântului său celui
sfânt, adecăte al învăţăturii lui Hristos, fără de care omul
cel den lăuntru moare, ca de foamete şi de flămânzie su
părat. Aicea trebue să ne aducem aminte de. moartea tu- 19
fletului, carea mai vârtos vine la ceia ce nu vor să asculte
cuvântul lui Dumnezeu şi învăţăturile cărei dau rea pildă.
A doa, cuprinde la sine ceialaltă mâncare a sufletului, a-
decăte cumenecătura trupului şi a sângelui Iul Hristos; căci
aşa zice Domnul de aceasta: Că carnea mea adevărat este 20
mâncare şi sângele mieu adevărat este băutură; cel ce mă
nâncă carnea mea şi bea sângele mieu, tn mine rămâne şi eu
Intru et. Pentru ca să ne cumenecăm dară vrednici cu
mâncarea aceasta, ne rugăm spre partea aceasta să ni-o
dea acela, adecăte cu harul şi cu a sa iubire de oameni. 29 SO
Şi când ne vom face părtaş acestor doao mâncări, atiincea
vom avea fnlăuntrul nostru înpărăţia lui Dumnezeu den ce·
riuri. Dupre aceia Încă şi toate cele deşarte şi putrede, ce
trebueac In zămieluirea noastră, da-ne-se-vor de la Dum
nezeu, ca nişte adaosuri, dupre cum e scris: Cereţi tntâiu | 30 p. 128
tnpărăfia lut Dumnezeu şi direptatea Iul şi acestea toate să vor
adaoge voao. A treia, la rugăciunea aceasta, la cuvântul
10. Mat. 4,4 || 20. loan, 6, 57 (6, 55-56 TJ || 27. Luc. 17, 21 || 30.
(Matei, 6, 33 TJ.
II
P R A V O S LA V N IC A MĂRTURISIRE, H, 19— Î l
374
care zice: pâinea, să cuprind toate câte sânt de treebă ca

să ne păzim viata noastră, fii lumea aceasta, atât câte fo
losesc spre hrăni, cit şi de celealalte, ce ne trebueşte si
triim; la care si cade si ia aminte fieşte care, si ceati
5 câte-s de trebuinţă şi direpte, iară nu cele pe deasupra şi
ale hrănii, cari sânt osebite ale nesaţiului şi nasc păcat.
Pentru cari zice Pavel: Ca in zio cinstită să umblăm, nu în
ospeţe şi beţii; nu în paturi şi în hlăpii. Şi într'alt loc zice:
Având dară hrană şi acoperemânturi, cu acestea ne vom îndâs-
10 tuli. Iară ceia ce să zice: astăzi, tâlcueşte veacul cest de
acum, cât vom trăi în lumea aceasta; căci în veacul cel
viitoriu dobândim aceia venire sau privirea lui Dumnezeu
şi cea dentr'ânsa bucurie.
15 Care este a cincea cerere ?
Răspuns.
Şi Iasă noao datoriile noastre, cum' şi noi lăsăm dator-
nicilor noştri.
20 Ce cuprinde cererea aceasta in sine?
p . 129 Răspuns.
Intâiu, cererea aceasta cuprinde în sine cum cu densa
să rugăm pre Dumnezeu să dea ertare păcatelor noastre,
mai vârtos celora ce am făcut după sfântul botez, ori ,de
25 moarte fie, ori nu de moarte, cu cari am mâniat pre Dum
nezeu sau pre vecin, au,cu cugetul, au cu hotirlrea păca
tului, sau cu cuvintul, sau cu fapta. A doa, cu cererea
aceasta, care zicem: Lasă noao, cum şi noi lăşăm datornicilor,
noşţfi, ne facem pre înşine datori si ertim vrăjmaşilor noştri.
30 Carele dari nu iartă pre deaproapele siu, în ceia ce l-au
păgubit, uiţul ca acesta iq zadar face rugăciunea aceasta,
de vreme ce nu să iartă păcatele lui, mai virtos rugăciunea
7- Râm. 13, 13 || 9. 1 Tim. 6, 8.

PRAVOSLAVNICA μ Αϊ ΤΙΛΒΟΒ, H, 1 1 - ftS 275
lui să face spre păcat, după cum e zis: Şi rugăciunea lui

facă-se spre păcat. Şi aceasta e cu direptate, căci că noi de
vreme ce nu vom să ertăm fraţilor noştri cele mai mici
greşale, care au făcut apre zădărirea mâniei noastre, cum
ale noastre păcate, care cu nepotrivit chip am făcut la Dum· 5
nezeu, să ni le ierte el; pre csrele In toate zilele şi tot ceasul 79
şi In toată soroaca il Întărâtăm.
Intrebăciunea 22.
Care este a şasea cerere?
Răspuns. 10
Şi nu ne băga pre noi tn ispită.
Intrebăciunea 23.. p. 130

Ce să cuprinde intr'aceaată cerere ?
Răspuns.
întâiu rugăm pre Dumnezeu să fim slobozi de toate 15
bântuelele; şi de nu este putinţă a fi Idtr'alt chip, mlcară
den bântuelele cari prisosesc puterile noastre, să ne izbă
vească harul său. Dentr'acestea unele vin de Ia lume, de la
diavolul şi de la carne şi ne îndeamnă apre a păcătui. Al
tele vin de la tirani cărei bat cu războiu beaereca lui 30
Dumnezeu, cu minciunoase cazanii, cu pohlibuituri (adecăte
ciocotneţii) şi cu cuvinte amăgitoare, cu minuni minciunoase,
cu făgăduinţe de bogăţie şi de slavă şi msi pre urmă de
toate cu tiranie, cu necazuri şi cu nevoi, cu jafuri şi cu
răpituri de averile altora, cu ocăr şi cu altele aaemene 35
80
acestora, toate aceatea şi in zilele noaatre le iapitim. Aşij-
derea rugăm pre Dumnezeu la această cerere, de s'ar În
tâmpla să păţim şi micenie pentru numele lui cel sfânt şi
pentru sfânta beaerecă mireasa lui şi pentru adevărul Evan·
ghelie sale, să ne intăreaacă cu harul aău, ca aă putem aă 30
râbdăm cu tărie şi cu bărbăţie caznele care ne-ar da până
la afârşit, şi la ceriuri aă luăm cununa măceniei şi să nu
laae aă păţim ceva care aă prisosească puterile noastre.
1. P m L 108, 7.

Marturisirea de Credinta C PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marturisirea de Credinta C PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

276 p r a v o s l a v n i c a m ă r t u r is i r e , n , 1 4 - 4 6

/»· 131 I nt r e b i c i u n e a 24.

11. Paal. 6, 1 || 13. Paal. 94, 2.

Int reb&ci unea 27.

23. 1 loan, 5, 14 (5, 14-15 TJ || 32. Mat. 6. 13.

tlf f w in potrivă la domneasca rugăciune; mai vârtos cu a*

21. M a t 5, 2 15, 3— 11 TJ.

ar cură, nu vă alcătuiţi inima. Mai vârtos după cea veche

6. Psal. 60, i ; [61, 10 S\|| 11. Dian. 4, 32 || 13. |Djan. 4,34-351 li

fi altor oameni lip # , precum au ficat Zahieu. zicând

2. Luca, 19, 9 i| 23. Ierem. 50, 4.

deschiderea inimii şi cu lacrimile lor, ceri varsă pentru

I nt rebi c i unea 35.

lui, nici batjocoresc, nici mozaviresc sau clevetesc, ce se

9. Gal. 6, t II 20. Pm I. 26,19 [26, 17 S].

au striinătate, au peutru puterea pârâşitui lor, au pentru

I nt rebăci unea 39.

7. Iu i. t , 17 || 12. PU I. 9, 41 [9, 38 SJ.

3. M at 25, 35 || 8. Prici. 3, 9 |( 16. Mat. 6. 2 || 27. Mat. 9, 41

8. Mat. 25, 34.

dânsul; căci fie ce obraz care să va bolnăvi şi mai vârtos

acesta trebue să s& facă. cu veselia obrazului şi a inimii.

17. Tov. 2 II 28. Uoov, 5. 19 |S, 19-20 TJ.

spre vecinul său, căci nu cuprinde in sine bunfităţi vre­

Intrebăci unea 52. *

?8. Râm. 12, 18 (12, 18-19 TJ.

de primejdie mare s i topeşte; pre nişte oameni ca aceştea

10. 1 Petru 2, 21 ||14. (1 Petru, 3, 9; Rom. 12, 171 li 28. [Matei

Int rebăci unea 56.

|X M at ti. 19 (14, >—13 TJ.

dan or»»* «I pre urmi h despart cumpht * viaţa m m u

16. Mat. 19. 29 || 19. Mar. 10. 29 (10. 29-30 Ί\.

7. Mat. 5, 19 || 29. Mat. 7, IA || 30. loan, 13, 35 |[ 31. 1 loan, 2, 3.

poruncile Iul. Insă ca să priceapă fieşte cine mai pre lesne

14. 1 Cor. 13. 13.

11. 2 Cor. 6, 4 [6, 4 - 5 T] || 14. Ioil, 2, 15 || 16. [Ioil 2, 17].

I nt rebăci unea 11.

mai nainte cugetată fi mai nainte socotită, pentru ca sfi nu

4. Mat. 10. 16 II 5. Efes. 5. 15 (5, 15-17 TJ || 21. Râm. 12, 17 ||

de It Dumnezeu dată, precum Pani: Că stăpânitoriinu

M M «Aed w aw iee Ae iiw d a sâate ta Dafeşidc alalte

9. 1 Io n , 3, 4 ij 20. (lacov. I. I5|.

şi de moarte păcătuire m i · iAvăţat αΊ fM M mc*

l R in . 6. 23 f! 15. Bit 2, 17 || 21. Râm. 5, 12 || 30. loao 3, 5,

bogăţie şi averi. Pentru pâcimirea aceasta zice Scriptura:

2. Prici. 28, 16 || 3. 2 Petru, 2, 14 || 5. PaaL 111, 9 || 17. Mat. 8,

modulări { «le Im Hristos sânt? Deci M L m M M Mii » m

3. (I O r . 6, 18] ]] U . P a l 50. II || 25. 1 Petru. 2. I

cinai, ucideri fi altele asemene. Iară carele va să scape?

4. 1 Cor. 4, 7 || 7. M at. 20, 15 j| 17. Luc. 21, 34 || 20. Râm. 13,

I nt rebă ci unea 35. 10

7. M et. 25, 13 || 9. 1 Petru, 5, 8 |J 28. R&m. 2, 4.

faţă : Când va vrea Dumnezeu, mă voiu spăsi, şi când nu va

care lucru au învăţat nu numai de şapte ori să ertam fra­

10. Râm. 1, 18 II 25. Mat. 10, 32 || 35. Bit. 4, 10.

fiămănt. După |aceia lucrul Sudomitenilor, precum zice Dom­ p. 182

2. Bit. 18, 20 (IS, 20-21 S] || 7. Malah. 3. 5 || 15. Ishod.21, 15

lacrămile mele aşternutul mieu voiu uda. Şi să ceară ertă-

4. Prici. 27, 15 [Pilde, 15, 26 S] ||, 24. 1· Tim 5, 22.

sau nu învaţă bine, după datoria aa. Fieştecare dentr'aceştea

24. Mat. 5,20 [5, 20-22 TJ.

şi cătrft vecin dragoste. Căci la aceste doao porunci toată

omului cunoştinţa sa, ca s!*l cunoască, de vreme ce pentru p. m

spre vecinul său, căci nu cuprinde in sine bunfităţi vre

care lucru au învăţat nu numai de şapte ori să ertam fra

fiămănt. După |aceia lucrul Sudomitenilor, precum zice Dom p. 182

U meşteşugul zugrăvlel.ce Ia obnuW sfinţilor oelors ce icoa

In anul 1942 se împlinesc 000 de ani de la ţinerea sino

altele că ediţia lui Nicusios (Olanda 1667) nu se mai afla; exempla