ORTODOXIE, EREZIE ‫ڌ‬I GNOSTICISM

ÎN PRIMELE SECOLE CRE‫ڌ‬TINE

 Gelu Sabău (n. 1978) este lector universitar la Universitatea
„Hyperion” din Bucure ti, Facultatea de Jurnalism. Doctor în
Filosofie al Universit ii din Bucure ti (2010). A efectuat stagii de
cercetare la Université de Bourgogne, Dijon, Fran a (2005-2006)
i la Ecole Pratique des Hautes Etudes, Paris (2007-2009). A
publicat studii de specialitate în volume colective i în mai multe
reviste din ar i str in tate: Vigiliae Christianae, Studia
Universitatis Babes Bolyai. Theologia Graeco-Catholica Varadiensis,
Cogito. Multidiciplinary Research Journal, South-East European
Journal of Political Science, Revista de Studii Media etc.
Colaborator cu diverse reviste de cultur : Idei în Dialog, Dilema
Veche, Cultura etc. A editat volumul de istoria presei Publicistică
românească. Antologie de texte, Editura Ars Docendi, Bucure ti,
2015. Domenii de interes: Dogme i doctrine religioase, Ideologii
religioase i politice moderne, Filosofie politic , Modernitatea
româneasc .
 GELU SABĂU

ORTODOXIE, EREZIE ȘI GNOSTICISM

ÎN PRIMELE SECOLE CREȘTINE

 Editura ARS DOCENDI – Universitatea din București
Editură cu profil academic și cultural recunoscută de
CONSILIUL NAȚIONAL AL CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
Șos. Panduri 90-92, sector 5, București
Tel./Fax: +4 021 410 25 75
www.arsdocendi.ro
office@arsdocendi.ro

Editor: Ioan Crăciun

Tehnoredactor: Liviu Crăciun
Foto copertă: Judecata de apoi (1435) - Stefan Lochner

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Ortodoxie, erezie şi gnosticism în primele secole creştine
Gelu Sabău. - Bucureşti : Ars Docendi, 2016
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-27-0607-4
281.3

© GELU SABĂU
Tipărit la Editura Ars Docendi
Părinților mei
 CUPRINS

ABREVIERI .........................................................................................11

INTRODUCERE .......................................................................................13

CAPITOLUL I
IDEEA MEDIATORULUI...............................................................19
1. Problema mediatorului la Platon ..................................................19
2. Daimonul ca mediator în tradi ia platonic ..................................25
3. Critica conceptului platonician de mediator .................................31
4. Iisus, îngeri i demoni ..................................................................34

CAPITOLUL II
CONCEPTUL DE MEDIATOR LA PĂRIN‫ڎ‬II APOLOGE‫ڎ‬I ...39
1. Regula adev rului.........................................................................39
2. Polemica anti-eretic ....................................................................52
3. Unicitatea Dumnezeului Suprem i a Creatorului ............................59
3. 1. Protologia valentinian .......................................................59
a) Tat l suprem i na terea Fiului ......................................59
b) Generarea eonilor i ac iunea Fiului ..............................70
c) C derea i apari ia celor trei naturi ................................76
d) Cosmologia ....................................................................83
3. 2. Critica lui Irineu de Lyon ...................................................88
a) Critica protologiei valentiniene ......................................88
b) Critica teodiceii valentiniene .........................................95
c) Na terea dualismului gnostic .......................................100
3. 3. Diteismul marcionit i critica sa .......................................106
4. Unicitatea Dumnezeului drept i a Dumnezeului bun ................111

7
 5. Unicitatea Creatorului i a Tat lui lui Hristos ........................... 116
5. 1. Marcion i Vechiul Testament ......................................... 116
5. 2. Profe iile în valentinism ................................................... 119
a) Statutul Legii în Epistola către Flora .......................... 119
b) Profe iile în Tratatul tripartit ...................................... 124
c) Interpretarea valentinian a Vechiului Testament ....... 127
5. 3. Argumentul prin profe ie la P rin ii apologe i ................. 129
a) Iustin Martirul i Filosoful........................................... 129
b) Irineu al Lyonului ........................................................ 139
6. Hristologia ................................................................................. 147
6. 1. Hristologia valentinan .................................................... 147
a) Hristologia ptolemeian ............................................... 147
b) Hristologia Tratatului tripartit .................................... 154
c) Problema docetismului valentininan............................ 164
6. 2. Hristologia P rin ilor apologe i ........................................ 177
a) Numele divine ale Mântuitorului întrupat ................... 177
b) Func ia soteriologic a Mediatorului ........................... 182
c) Întruparea. Cele dou naturi ale lui Iisus Hristos......... 188
7. Doctrina învierii trupului ........................................................... 196
7. 1. Doctrina învierii în cre tinismul timpuriu ........................ 197
a) Învierea în Evangheliile canonice................................ 197
b) Învierea în Evanghelia după Toma.............................. 203
c) Învierea trupului în corpusul paulinic .......................... 208
7. 2. Doctrina învierii în valentinism........................................ 218
a) Tratatul despre înviere ................................................ 218
b) Evanghelia după Filip ................................................. 225
7. 3. Doctrina învierii la P rin ii apologe i .............................. 230
a) Irineu al Lyonului ........................................................ 230
b) Tertulian ...................................................................... 236
8. Hermeneutic , ra iune i autoritate ............................................ 240

CAPITOLUL III
RECONSIDERAREA CONFRUNTĂRII DINTRE
GNOSTICISM ‫ڌ‬I CRE‫ڌ‬TINISM ................................................. 247
1. Modelul sociologic .................................................................... 247
2. Argumentul dedus din autoritate................................................ 254
3. Reluarea argumentelor lui Eugène de Faye ............................... 258
3. 1. Nivelul intelectual ............................................................ 259
3. 2. Morala .............................................................................. 262

8
 a) Libertinaj i ascez .......................................................262
b) Soteriologia valentinian .............................................267
c) Libertinajul i c s toria alb ........................................286
3. 3. Tradiţia .............................................................................297
a) Sincretismul i metafora parazitului.............................297
b) Gnosticismul ca fenomen cre tin .................................304
c) Tradi ia i medierea hristic .........................................315

CONCLUZII .......................................................................................321

ANEXA I - Ce este gnosticismul? ..................................................325

ANEXA II - Originile gnosticismului ............................................337

ANEXA III - Istoria valentinismului .............................................347

BIBLIOGRAFIE .....................................................................................361

9
 ABREVIERI

1 Cor. Întâia epistolă a lui Pavel către corinteni

2 Cor. A doua epistolă a lui Pavel către corinteni
Adv. Haer. Adversus Haereses
Adv. Marc. Adversus Marcionem
Adv. Prax. Adversus Praxeam
Adv. Val. Adversus Valentinianos
Apol. Apologiae pro Christianis
CD De Civitate Dei
De carne De carne Christi
De res. De Resurrectione
Def. Or. De defectum oraculorum
Deo So. De Deo Socratis
Dial. Tryph. Dialogus cum Tryphone Judaeo
Ev. Phil. Evangelium Philippi
Ev. Ver. Evangelium Veritatis
Ex. Exodul (Ieγirea)
Exc. Excerpta ex Theodoto
Fapte Faptele apostolilor
Flora Epistola către Flora
Ge. Geneza (Facerea)
Gen. So. De genio Socratis
Gig. De gigantibus
HTL Harvard Theological Review
Ioan Evanghelia după Ioan
Is. et Os. De Iside et Osiride
JBL Journal of Biblical Literature
Lc. Evanghelia după Luca
Leg. Legum Allegoriae
Mc. Evanghelia după Marcu
Mt. Evanghelia după Matei
NHC Nag Hammadi Codex
NT Novum Testamentum

11
 Philos. Philosophumena
Praes. Haer. De preascriptione haereticorum
Quaest. Ex. Quaestiones et solutiones in Exodum
Res. Mor. De Resurrectione mortuorum
RHPhR Revue d'histoire et de philosophie religieuses
Rom. Epistola lui Pavel către romani
RSPhTh Revue de Sciences philosophiques et théologiques
RSR Revue de Sciences religieuses
RThPh Revue de théologie et de philosophie
SC Sources Chrétiennes
Strom. Stromatele
Th. Evanghelia după Toma
Trac. Tri. Tractatus Tripartitus
Vig. Chr. Vigilae Christianae

12
 INTRODUCERE

Perioada la care ne vom referi1 în lucrarea de fa este

f r îndoial pasionant prin disputele intelectuale i prin
sincretismul de care d dovad . Filosofie, religie, mitologie,
religii de mistere, curente de idei venind din iudaism, elenism
sau din Orient, toate vor forma un imens amestec2 care va da
na tere, în linii mari, celor trei curente spirituale dominante în
epoc : filosofia neo-platonic , cre tinismul i gnosticismul3,

1
Dup clasificarea lui Hans Jonas, este vorba de perioada elenismului tardiv
situat cu aproxima ie între începutul erei cre tine pân în jurul anilor 300
d. Hr. (H. Jonas, La religion gnostique. Le message du Dieu Etranger et les
débuts du christianisme, pp. 37-45).
2
Iat , dup H. Jonas, amestecul fenomenelor religioase în epoc : „la
propagation du judaïsme hellénistique, en particulier la montée de la
philosophie juive alexandrine; la propagation de l’astrologie et de la magie
babylonienne, concourante avec une expansion générale du fatalisme dans
le monde occidental; la propagation, dans le monde hellénistico-romain, de
divers cultes à mystères, bientôt générateurs de religion à mystères; la
montée du christianisme; l’efflorescence des mouvements gnostiques, leurs
grandes élaborations de systèmes dans le christianisme et hors de lui; et les
philosophies de la transcendance conçues dans l’Antiquité finissante, qui
commencent avec le néo-pythagorisme et culminent dans l’école néo-
platonicienne.” (H. Jonas, op. cit., p. 45).
3
Con inutul no iunii de „gnosticism” este foarte discutat printre speciali ti.
Pentru dificult ile ridicate de definirea acestui concept a se vedea M.A. Williams,
Rethinking ”Gnosticism”: an Argument for Dismantling a Dubious Category,
pp. 7-53. Pentru un istoric al definirii i al na terii acestui concept vezi Anexa
I. În aceast lucrare ne vom referi în mod special la marcionism i la

13
curente care vor lupta între ele pentru suprema ie i din care
unul singur va ie i înving tor: cre tinismul.
Dac motivele pentru care cre tinismul va fi înving tor în
fa a p gânismului sunt relativ u or de identificat4, cele pentru
care va fi mai puternic decât gnosticismul nu sunt deloc
evidente. Primele respingeri gnostice au loc la începutul celei
de-a doua jum t i a secolului al II-lea, perioad în care
doctrina cre tin , departe de a fi definitivat , î i pune primele
pietre de temelie5, în timp ce gnosticismul, sub forma sa
valentinian spre exemplu, prezint un sistem speculativ foarte
bine dezvoltat6. Deci, care au putut fi motivele pentru care

valentinism. Aceste dou curente heterodoxe s-au f cut remarcate prin

leg turile lor intime cu cre tinismul.
4
În linii mari, motivele sunt urm toarele: 1) irefutabilitatea argumentelor
ra ionale aduse de cre tini împotriva cultului idolilor. Dup Adolph von
Harnack, lupta contra idolilor fost cu siguran componenta cea mai
impresionant i mai eficace a predic rii cre tine. (A. von Harnack, Mission
et expansion du christianisme dans les premiers trois siècles, p. 49); 2)
tradi ia filosofic greac (în special platonismul) încurajeaz religia
monoteist , r mânând în acela i timp ostil sau cel mult neutr fa de
politeism (vezi R. Schaerer, Dieu, l’homme et la vie d’après Platon, p. 15);
3) rigoarea moravurilor cre tine i puterea martiriului sus inut de
promisiunea în via a de apoi, fa de relativa decaden a moravurilor
p gâne; 4) puterea credin ei în cuvintele Bibliei. Din acest punct de vedere,
cre tinii sunt considera i de c tre filosofii p gâni ni te naivi sau creduli.
(vezi A. von Harnack, op. cit., p. 293).
5
Dup Harnack, Origen este „teologul cel mai influent din Biserica
r s ritean , p rintele tiin ei teologice, autorul dogmaticii ecleziastice. El a
strâns laolalt i a combinat înv turile apologe ilor, gnosticilor i vechilor
teologi catolici...” (A. von Harnack, Istoria Dogmei. Introducere în
doctrinele creγtine fundamentale, p. 138).
6
Iat descrierea lui Harnack a situa iei în epoc : „D’un côté, il y avait la
proclamation chrétienne sans forme, encore incohérente, liée à l’Ancien
Testament, dépendante en fait du judaïsme tardif avec la plénitude de ses
matériaux contradictoires, résolue à tout inclure dans la « tradition
apostolique » et à préserver ce tout selon l‘esprit et la lettre. Et de l’autre côté,
on trouvait des maîtres marquants, qui offraient une connaissance chrétienne
de Dieu et du monde nette et ferme, dans laquelle la rédemption de Jésus

14
cre tinii au refuzat specula iile gnostice sau, mai degrab ,
motivele pentru care argumentele cre tinilor s-au dovedit mai
puternice pân la sfâr it?
În articolul s u, „Pourquoi le gnosticisme n’a-t-il pas
réussi?”, publicat în Revue de théologie et de philosophie în
1914, savantul francez Eugène de Faye prezint patru argumen-
te care, din punctul s u de vedere, explic e ecul gnosticis-
mului în fa a cre tinismului. Iat argumentele:
1) Decaden a intelectual i tiin ific a mi c rilor gnos-
tice. De la începutul secolului al II-lea pân la sfâr itul secolului
al III-lea are loc un fenomen bizar: „tandis qu’au temps des
apologistes, et même au temps d’Irénée et de Tertullien, la supé-
riorité intellectuelle des meilleurs gnostiques sur les chrétiens de
la grande Eglise était marquée, au IIIe siècle, les rôles sont
renversés.”7 Acest fenomen de inversare a ierarhiei intelectuale
este datorat, sus ine de Faye, nivelului intelectual din ce în ce
mai slab al discipolilor gnostici. Dac primii reprezentan i ai
gnosticismului, Basilide, Valentin, Marcion etc., precum i
primii lor discipoli sunt exege i sau spirite speculative de prim
clas , începând cu a treia genera ie, în jurul anilor 170-180,
calitatea intelectual a discipolilor devine tot mai slab , iar
gnosticsmul vireaz spre magie sau fantezie8.
2) Al doilea argument este cel al preponderen ei cresc -
toare a ritualului în cadrul gnosticismului. În practica religioas
a gnosticismului ritualul va deveni din ce în ce mai important i
formulele magice vor sfâr i prin a se substitui vie ii interioare.
Astfel se ajunge la sl birea sentimentului religios.

Christ occupait la plus haute place; ces maîtres développaient les plus
sublimes spéculations des Grecs sur les forces antagonistes qui meuvent le
monde.” (A. von Harnack, Marcion. L’évangile du Dieu étranger. Une
monographie sur l’histoire de la fondation de l’Eglise catholique, p. 36).
7
Eugène de Faye, „Pourquoi le gnosticisme n’a-t-il pas réussi?”, RThPh,
vol. 46, 1914, p. 118.
8
Ibidem, p. 117.

15
 3) Al treilea motiv este libertatea gnosticilor în ceea ce
prive te morala. Mae trii celui de-al II-lea secol sunt adep i
deci i ai ascezei i foarte stric i în ceea ce prive te morala. Dar
la sfâr itul celui de-al II-lea secol p trund în sânul lor adep i,
veni i din p gânism, precum carpocratienii, care predicau
licen a moravurilor i p catul contra naturii9. Libertatea de
gândire a gnosticilor se va reg si la nivelul moravurilor i asta
se va dovedi fatal.
4) În sfâr it, ceea ce va fi în dezavantajul gnosticilor, este
absen a unei tradi ii. Poate cel mai mare handicap al gnosticilor
în fa a cre tinilor, lipsa asumat a unei tradi ii, se datoreaz
criticii i refuzului gnostic de a valoriza interpretarea Vechiului
Testament. Aceasta era de o extrem importan în epoca în
care fiecare, chiar i printre filosofi, se sprijinea pe o tradi ie i
nu credea în posibilitatea de a sus ine noi teorii dac nu se
putea baza pe autorit i10. Din aceast cauz refuzul tradi iei de
c tre gnostici se va dovedi plin de consecin e.
Acestea sunt cele patru argumente pe care Eugène de
Faye le consider decisive pentru înfrângerea gnosticilor în fa a
cre tinilor. Argumentele lui de Faye pot fi considerate argu-
mente de tip istorico-cultural. Ele sunt deduse prin reflec ia
asupra con inutului i evolu iei istorice a doctrinelor gnostice.
Cu toate c argumentele sale sunt valabile, ele au totu i o
valoare explicativ limitat . Limita lor provine din faptul c ele
sunt deduse din observarea evolu iei istorice a mi c rilor gnos-
tice, dar nu pot explica îns i aceast evolu ie (sau involu ie) în
urma c reia cre tinismul va ie i înving tor. De exemplu, de ce
mae trii gnostici ai celui de-al II-lea secol sunt mai valoro i din
punct de vedere intelectual decât p rin ii Bisericii, pentru ca
situa ia s se inverseze apoi? Cum se face c Biserica împru-
mut armele conceptuale ale gnosticilor i le folose te în cele
din urm , într-un mod eficient, chiar împotriva acestora? De ce

9
Ibidem, p. 121.
10
Ibidem, p. 120.

16
moravurile primilor gnostici, renumite pentru puritatea lor,
devin din ce în ce mai libertine, în timp ce de partea cre tinilor
evolu ia este tocmai contrar ? Ipotezele lui de Faye nu pot
r spunde la aceste întreb ri.
În ceea ce prive te lucrarea de fa , vom propune un
argument de tip filosofic pentru a explica victoria final a
cre tinismului în fa a doctrinelor de tip gnostic. În acest scop,
din totalitatea reprezentat de fenomenul cre tin, ne vom
interesa în mod special asupra aspectului conceptual, l sând la
o parte aspecte care apar in cultului, organiz rii ecleziastice,
moralei etc. Aceast perspectiv teoretic va fi cea sub care
vom încerca s compar m doctrina cre tin cu doctrinele
gnostice concurente. Ipoteza pe care vom încerca s o sus inem
este important atât pentru a oferi o solu ie disputei dintre
cre tinism i gnosticism, cât i pentru dezvoltarea ulterioar a
dogmei cre tine. Iat , pe scurt, ipoteza:
Din punct de vedere teoretic, doctrina creγtină poate fi
considerată un răspuns oferit problemei participării ridicată
de către Platon în Parmenide (130a – 135c), problem c reia
Platon însu i îi ofer un r spuns mitico-teologic în Banchetul
(201d – 207a). R spunsul lui Platon nu este îns satisf c tor
nici din punctul de vedere al propriului s u sistem filosofic, iar
concep ia sa, mo tenit i consolidat de tradi ia platonic , va
fi în cele din urm criticat de c tre P rin ii cre tini. Îns
creγtinismul însuγi va prelua γi va dezvolta conceptul mediato-
rului, făcând din acesta ideea fundamentală a dezvoltării sale
doctrinale. Astfel, principiul mediatorului devine principiul
structurant al doctrinei creγtine γi principiul conducător în
disputele împotriva ereticilor.

17