CUVIOSUL ANTONIE PROTOPSALTUL

 « Inapoi
 Inainte »

CUVIOSUL ANTONIE PROTOPSALTUL - Manastirea Putna

(secolul al XVI-lea)

Ieromonahul Antonie Protopsaltul era unul din ucenicii vestitului dascal si protopsalt Eustatie
de la Putna. Luand de tanar jugul lui Hristos in obstea Manastirii Putna si invatand carte in
scoala de gramatica si de psaltichie de aici, a ajuns in putina vreme calugar sporit si cantaret
iscusit. Cunostea bine limbile greaca si slavona si copia cu indemanare carti de folos sufletesc
si de cantari pentru strana.

Dupa trecerea din viata a ieromonahului Eustatie, dascalul sau, monahul Antonie, s-a
invrednicit de darul preotiei, ajungand dascal si protopsalt in locul lui, la scoala de muzica
psaltica de la Putna. Si era vestit in toate manastirile din Moldova de nord, incat multi
calugari si tineri de prin sate invatau de la dansul a citi, a scrie si a lauda pe Dumnezeu. Era
inca preot si duhovnic iscusit, povatuind multe suflete la limanul mantuirii. Iar la marile
praznice si la hramul manastirii, Cuviosul Antonie impodobea biserica cu cele mai frumoase
cantari, ca in vremea Bizantului de altadata.

Intre anii 1546-1547, Cuviosul Antonie Protopsaltul de la Putna a scris o carte cu alese
cantari bisericesti, dupa care se invata si se canta la scoala de psaltichie de aici. Deci, bine
nevoindu-se si laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea mai mult de 50 de ani, ieromonahul
Antonie Protopsaltul s-a savarsit cu pace, adaugandu-se in ceata fericitilor parinti.

Sfântul Nou Mucenic Antonie din Atena, Grecia

(5 februarie)
(Sursă: https://vatopaidi.files.wordpress.com/)

Acesta s-a născut în Atena din părinți foarte săraci, Mitros și Kalomira. În ciuda sărăciei,
aceștia izbutiră să-i dea o oarecare învățătură, însă nu îl deprinseră cu nicio meserie. Văzând
lipsurile numeroase în care trăiau părinții săi, sfântul Antonie hotărî să îi ajute angajându-se
la niște albanezi musulmani.

Pe când avea 16 ani, rușii năvăliră în Peloponez pentru a se lupta cu turcii, în anul 1773.
Stăpânii lui se alăturară oștilor turcești ce mergeau spre Moreea pentru a înfrunta pe rușii
ortodocși, luându-l cu ei. Acolo sfântul Antonie fu vândut ca rob. Noii săi stăpâni încercară
să-l facă a se lepăda de credința cea dreaptă, însă în ciuda făgăduielilor de răsplătire, acesta
rămase neclintit.

Pornind către ținuturile dunărene dimpreună cu oastea turcească, stăpânii săi îl vândură unui
creștin, negustor de mătase, pentru 400 de groși. Iar neguțătorul îl luă cu dânsul la
Constantinopol unde își avea familia și prăvălia.
La Constantinopol, sfântul Antonie își află un duhovnic la care își mărturisea păcatele și, cu
inimă zdrobită, primea Sfânta Împărtășanie, în biserica Sfântul Nicolae din Tzubiali. Apoi
mergea cu bucurie să slujească stăpânului său creștin.

Într-o noapte, sfântul Antonie avu un vis care îl îmbărbăta să se facă mucenic și în care văzu
o frumoasă doamnă care îi făgădui să-l scape din orice primejdie și îl încurajă să se țină tare
și cu vitejie, apoi îl acoperi cu mantia ei. Când sfântul Antonie se trezi, îi povesti visul soției
stăpânului său care îl tâlcui zicând că avea să-și dea viața pentru Hristos.

În zori, se duse ca de obicei la prăvălia stăpânului, unde fu recunoscut de fostul său stăpân.
Acesta începu să strige că sfântul Antonie îl părăsise fără a avea dreptul și că se făcuse
musulman, iară acum se întorsese la ortodoxie. Deci îl duse dinaintea cadiului Murad Mulla
și o mulțime de martori mincinoși jurară la proces că se făcuse musulman.

Când cadiul îl cercetă pe sfântul Antonie și-l întrebă dacă cele spuse erau adevărate, sfântul
Antonie răspunse că se născuse din părinți creștini ortodocși și că era și el creștin ortodox. Cu
toate acestea, era gata să își dea viața pentru Iisus Hristos.

Auzind cadiul aceasta, începu a-l inguși și a-i face făgăduieli, numai să primească islamismul.
Îi făgădui că odată cu convertirea va ajunge bogat și va primi multe cinstiri. Iar când se
dumiri că sfântul Antonie nu-l lua în seamă, începu să-l amenințe cu cazne de neîndurat și cu
cea mai cumplită moarte. La aceasta sfântul Antonie răspunse:

– Să nu crezi, cadiule, că mă vei converti cu asemenea amenințări. Deci pune-mă la cazne,

bate-mă și taie-mi trupul și caută o moarte nouă și mult mai dureroasă pentru mine, căci mai
ușor te vei face tu creștin decât să mă lepăd eu de Hristos și să nu-L mărturisesc ca Fiu al lui
Dumnezeu și Dumnezeu adevărat.

Văzându-i neclintirea, cadiul își dădu seama de nevinovăția lui și își întoarse mânia către
martorii mincinoși învinuindu-i de a fi încercat să-i convertească pe creștini cu sila. Însă
musulmanii care erau de față continuau a cere moartea lui Antonie.

Cadiul îl luă atunci pe sfântul Antonie deoparte și-l sfătui să aibă milă de sine și să se
convertească o vreme la islam, apoi va fi slobod să se ducă unde îi place și să se întoarcă la
credința sa în Hristos. Însă aducându-și aminte de cuvintele Mântuitorului Hristos că „Oricine
se leapădă de Mine înaintea oamenilor și Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu care
este în ceruri” (Matei 10, 33), strigă că este creștin ortodox și voia mai bine să moară pentru
Iisus Hristos.

Văzând că nici Antonie și nici pârâșii săi nu dădeau înapoi, cadiul amână sentința și o trimise
în taină la marele vizir Mehmed Melik Kadi, spunându-i că sfântul Antonie e nevinovat.

Marele vizir, ascultând dovezile împotriva sfântului Antonie, îl socoti nevinovat. Totuși, îl
sfătui să se convertească la islam. Când acesta nu primi, fu întemnițat. Acolo sfântul Antonie
dădu ajutor celorlalți prizonieri creștini. El scrise și o scrisoare fostului său stăpân creștin,
cerându-i iertare pentru orice greșeală ar fi săvârșit și mulțumindu-i pentru multa sa bunătate.

Între timp, pârâșii îl îndemnară pe marele vizir să-l osândească pe sfântul Antonie. Ei merseră
și la sultanul Abdulhamid I (1774-1789) și-l învinuiră pe marele vizir că luase mită.
Sultanul nu luă în seamă învinuirile aduse vizirului, însă înrâurit de învazia rusească și
temându-se de răscoala șupușilor săi, porunci ca sfântul Antonie să se convertească sau să
moară.

Deci fiind iară dus mai apoi dinaintea marelui vizir și aflându-se neclintit, fu osândit la
moarte. Când auzi hotărârea acestuia, inima sfântului Antonie se umplu de bucurie și
plecându-și capul spuse:

– Doamne, în mâinile Tale îmi încredințez duhul meu.

Creștinii ortodocși din mahalaua Vlanga cumpărară cinstit trupul său cu 70 de groși,
ducându-l cu mare alai în curtea bisericii Izvorul Tămăduirii unde îl îngropară.

Astfel sfântul Antonie salahorul din Atena și dădu viața pentru Mântuitorul Hristos la Ak
Serai, în Constantinopol, la 5 februarie 1774.

+*+*+

Viața Sfântului Nou Mucenic Antonie din Atena poate fi aflată în:

Published in:

 Uncategorized

on 5 februarie, 2015 at 05:55  Lasă un comentariu  

Tags: 5 februarie, antonie, atena, grecia, mucenic, nou mucenic, sfant, sfantul

Sfântul Cuvios Antonie, întemeietorul Mănăstirii Krasnîi-

Kholm, Rusia (17 ianuarie)
 (Sursă:
http://2.bp.blogspot.com/_oO4si60HBc8/TUWdnW_S-9I/AAAAAAAAHv4/HOcDu1Fd9QE
/s1600/Header.jpg)

Acesta fiind iubitor al liniştii şi al rugăciunii nerăspândite către Dumnezeu se nevoi cu

pustnicească petrecere în apropierea Lacului Alb.

Mai apoi, ieromonahul se sălăşlui în regiunea Tver, aşezându-se în apropiere de Krasnîi

Kolm, pe malul râului Mologa, unde ridică un paraclis şi o chilie.

După aflarea minunată a unei icoane a Sfântului Nicolae, ridică o biserică de piatră,
întemeindu-se apoi mănăstire al cărei egumen fu numit sfântul părinte Antonie care îşi
povăţuia obştea cu multă purtare de grijă îndemnând prin cuvânt şi faptă.
Adormi cu pace în anul 1481.

Pomenirea sa se săvârşeşte la 17 ianuarie, ziua sa de nume în care se face pomenirea

Sfântului Antonie cel Mare.

+*+*+
 (Sursă: http://www.liveinternet.ru/users/jssw/tags/%F0%F3%F1%F1%EA%E8%E5+
%F1%E2%FF%F2%FB%E5/)

Aflarea minunată a icoanei Sfântului Ierarh Nicolae

(Sursă: http://www.bezhverh.ru/sobor_svyatye/antony_krasn.gif)

+*+*+

Mănăstirea Krasnîi-Kholm

Înainte de a fi dintrusă, ca multe alte mănăstiri, în vremea regimului ateu, avea patru biserici
zidite în piatră, pe lângă biserica Sfântului Nicolae ridicată în vremea Sfântului Antonie, mai
exista o biserică mai mică a Tuturor Sfinţilor şi două paraclise, al Înălţării Sfintei Cruci şi al
Înălţării Domnului. În veacul al XIX-lea mănăstirea avea şi seminar.

(Sursă: http://viktorianec.livejournal.com/111369.html)

În urma distrugerii, până astăzi, arată astfel

(Sursă: http://www.geocaching.su/photos/caches/9953.jpg)

Deasupra porţii, sub clopotniţă, se aflau biblioteca şi arhiva

Biserica Sfântului Nicolae de odinioară, ridicată în veacul al XV-lea, sub zidurile căreia
odihnesc moaştele Sfântului Antonie

Părintele Siluan care se osteneşte cu refacerea mănăstirii şi care va fi egumen al acesteia

odată ce se va relua vieţuirea monahală

Rugăciuni către Sfântul Antonie pe locul bisericii de odinioară

(Sursă: http://seyat.tversu.ru/meropriyatiya16.html)

Published in:

 Sfinti Cuviosi

on 17 ianuarie, 2012 at 13:12  Lasă un comentariu  

Tags: 17 ianuarie, antonie, cuvios, krasnii-kholm, rusia, sfant, sfantul

Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcea, România

(23 noiembrie)
 (Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=149005)

Acest cuvios părinte a trăit la sfârşitul veacului al XVII-lea şi începutul veacului următor.
Având din copilărie o viaţă aleasă şi multă evlavie pentru nevoinţa călugărească, mergea
adesea să se închine pe la numeroasele mănăstiri, schituri şi chilii ale sihaştrilor din părţile
Vâlcei.

Mai apoi, urmând sfatul egumenului de la schitul Iezeru-Vâlcea, luă crucea lui Hristos,
îmbrăţişând calea monahală în acest schit cu totul retras de lume, unde se nevoiau pe atunci
câţiva schivnici iubitori de linişte, de rugăciune şi post, care îi dădură tânărului monah
Antonie o creştere cu totul duhovnicească, deprinzându-l cu tăcerea, cu postul, cu
privegherea de noapte, cu smerenia şi mai ales cu neîncetata rugăciune.

După o vreme, văzând viaţa cuvioşilor care sihăstreau în adâncul codrilor cărora le cerea sfat
şi binecuvântare şi aprins de dorul pustniciei, dori a urma viaţa sihăstrească şi prin anul 1690
plecă la câţiva kilometri mai sus de schit. Aici află o peşteră mică unde îşi săpă singur o
bisericuţă în care fericitul părinte se rugă ziua şi noaptea lui Dumnezeu, împreună cu îngerii
din cer, până la sfârşitul vieţii sale.

Aspra petrecere şi ispitele răbdate de dânsul au rămas acoperite de taină. Niciodată nu

dormea mai mult de două sau trei ore pe noapte, nici nu mânca altceva decât pesmeţi de pâine
înmuiată în apă şi sare, cu puţine legume pe care singur le cultiva în mica lui grădină.
Neîncetat repeta Rugăciunea lui Iisus din inimă şi citea Psaltirea, cu multe lacrimi de
umilinţă. Pentru acestea primi de la Dumnezeu darul mai-înainte-vederii şi al vindecării
suferinţelor omeneşti, căci oricine venea la peştera lui cerându-i cuvânt de folos şi rugăciune
îndată i se împlinea cererea.

Uneori, mai ales la marile praznice, cuviosul părinte cobora de la peştera sa la schitul Iezeru
pentru a asculta Sfânta Liturghie şi a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului. Apoi, după
ce lua masa dimpreună cu fraţii şi dădea sfaturi folositoare de suflet ucenicilor săi, se urca din
nou la peştera sa tăinuită pe munte, în desişul codrilor. Însă nu numai prin mănăstiri avea
ucenici, ci şi prin sate şi prin oraşe, chiar şi peste Carpaţi, până în nordul Transilvaniei, avea
credincioşi care, auzind de sfinţenia vieţii lui, alergau la schitul Iezeru şi la peşteră, să
primească sfat şi rugăciune de binecuvântare.

Se spune că marele sihastru contribui el însuşi la rezidirea bisericilor şi a chiliilor de la

Iezeru.

După 28 de ani de aspră nevoinţă sihăstrească bineplăcută lui Dumnezeu, sfântul Antonie
Sihastrul, îşi dădu sufletul în mâinile Lui, mai înainte de anul 1714.

De atunci, pustnicii, monahii şi credincioşii mergeau la chilia sfântului părinte pentru a

aprinde lumânări şi a-i cere mijlocirea şi izbăvirea de ispite şi necazuri, iar apoi coborau de
pe munte, fiecare la ale sale, încredinţaţi de ajutorul şi rugăciunile părintelui lor sufletesc.

După îngroparea sa, cuviosul se arătă de mai multe ori în vis ucenicilor săi, ca fiind în
Biserică si purtând o cruce strălucitoare la piept. Ucenicului său celui mai apropiat i să arătă
de asemenea zicându-i:

– Nu te întrista pentru ducerea mea din această lume, ci mai mult bucură-te că sunt la odihnă
veşnică. De aici mă voi ruga pururea pentru voi.

Mutarea sa la Domnul se petrecu în anul 1719, luna noiembrie 23, ceasul al nouălea din zi.
Proslăvirea sa cu sfinţii se săvârşi în anul 1992 de către Biserica Ortodoxă Română.

+*+*+

Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat şi cu suspinurile tale cele din
adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu
minunile, Antonie, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, să mântuiască sufletele
noastre. (Troparul Sfântului, glasul 8 )

Soare luminos pe tine Biserica te cunoaşte, care cu podoaba faptelor bune şi cu razele
tămăduirilor pe toţi luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta, prăznuim prea lăudată
pomenirea ta şi cinstim nevoinţele tale, Preacuvioase Părinte Antonie. (Condadul Sfântului,
glasul 8 )

+*+*+

Acatistul Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcea (clic aici)

Din roada ostenelii şi evlaviei vrednice de laudă pentru sfinţii neamului nostru românesc

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/136/sfinti_noiembrie.html (clic aici)

Dintre Stihirile de la Litia pentru Sfântul Antonie

http://video.crestinortodox.ro/Mg5QkSubAX0/
Maica_de_la_Manastirea_Iezer___Stihira_de_la_Litia_Sf_Cuv_Antonie_Ieze.html (audi
o, clic)

+*+*+
 +*+*+

Moaştele Sfântului Cuvios Antonie de la Iezeru

 +*+*+

Izvorul tămăduitor al Sfântului Cuvios Antonie de la Iezeru

 +*+*+

Peştera Sfântului Cuvios Antonie de la Iezeru

 +*+*+

Schitul Iezerul
Published in:

 Sfinti Cuviosi

on 23 noiembrie, 2011 at 08:34  Comments (1)  

Tags: 23 noiembrie, antonie, cuvios, iezer, iezeru, iezerul, romania, sfant, sfantul, valcea

Sfântul Cuvios Agapit doctorul fără de arginți din Lavra

Peșterilor din Kiev, Ucraina (1 iunie)