Sfântul Modest, patriarhul Ierusalimului, s-a născut din părinţi ortodocşi, în

oraşul Sebastia. Tatăl său se numea Eusebiu, iar mama lui Teodula, care era
stearpă. La rugăciunea celor doi soţi, Dumnezeu le-a dat un fiu, pe acest mare
părinte, după patruzeci de ani de împreună-vieţuire. După naşterea acestui mare
părinte, tatăl său a fost pârât lui Maximian că este creştin. Acesta l-a legat şi l-a
închis în temniţă.
    Când a auzit Teodula, s-a dus şi ea la închisoare cu copilul, care avea numai cinci
luni. Acolo, rugându-se împreună Domnului, şi-au dat în pace, în mâinile îngerilor,
duhurile lor şi au fost mucenici de bună voie. Paznicii închisorii i-au găsit morţi, iar
pe copil viu între ei. L-au luat şi l-au dus lui Maximian. Văzând Maximian că e
frumos şi plăcut, la dat unui senator să-l crească bine, ca să ajungă vrednic să
slujească lui Zeus. Pe când ere crescut de acela, fericitul Modest a aflat cine i-au
fost părinţii şi că au murit pentru Hristos. La vârsta de treisprezece ani a dat peste
un dascăl creştin. Acesta l-a învăţat dreapta credinţă şi s-a lipit fericitul cu tot
sufletul de ea. Avea însă o durere, că trăieşte cu păgânii.
    Odată, împăratul Maximian a poruncit ca toată lumea să aducă jertfă idolilor.
Atunci fericitul s-a dus la mormântul părinţilor lui şi s-a rugat lor din toată inima
să-l scape din mâna păgânilor, ca să fie învrednicit şi de dumnezeiescul Botez. Şi l-
a găsit un argintar din Atena care l-a luat şi l-a dus cu el. Pe cale a făcut sfântul
felurite minuni. Ajunşi la Atena, l-a dus la arhiereu ca să-l înveţe tainele credinţei şi
să-l boteze. Pe când se săvârşea Botezul, argintarul a văzut că s-a pogorât un stâlp
de foc din cer şi s-a sprijinit pe capul celui ce se boteza. După botez a vindecat de o
boală aducătoare de moarte pe fratele argintarului, numai cu rugăciunile şi cu
atingerea mâinii. A vindecat şi pe un om îndrăcit.
    Murind argintarul şi soţia lui, l-au înscris şi pe Sfântul Modest în testament ca
moştenitor, împreună cu fiii lui. Sfântul, însă, a dăruit partea sa de moştenire fiilor
argintarului, iar el s-a dus în locuri puştii de tot şi trăia acolo în linişte. Fiii
argintarului, văzându-l cinstit de toţi, de invidie n-au mai putut răbda. Iar când au
 plecat pentru neguţătorie, l-au înduplecat pe fericit să meargă cu ei. În Egipt l-au
vândut rob unui necredincios, de la care a avut multe de suferit, vreme de şapte ani.
Cu rugăciunea lui stăruitoare către Dumnezeu, l-a izbăvit pe stăpânul lui de
rătăcirea păgâneasca şi l-a înduplecat să se boteze. Apoi, l-a vindecat şi de o boală
grea. După moartea stăpânului său s-a dus să se închine la Mormântul cel de viaţă
purtător al Domnului. După aceea s-a dus la Munele Sinai şi acolo, slujind lui
Dumnezeu, a săvârşit multe minuni.
    La moartea arhiereului Ierusalimului, fericitul Modest, prin descoperire
dumnezeiască, a fost hirotonit arhiereu al Ierusalimului în al cincizeci şi nouălea an
al vieţii lui, făcând şi acolo multe minuni. Pe fiii argintarului care veniseră la
Ierusalim pentru neguţătorie şi care îl vânduseră în Egipt şi nu ştiau că el este
arhiereul cetăţii, nu numai că nu s-a răzbunat pentru cele făcute, dar i-a şi primit cu
dragoste, i-a găzduit cu bunăvoinţă şi le-a făcut bine cu dărnicie.
    Astfel, acest mare părinte, vieţuind cu cuvioşie ca arhiereu 38 de ani, iar de totul
97 de ani, s-a mutat la veşnicele locaşuri.