In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh

Acum libereaza pe robul tau stapane, dupa cuvantul tau in pace.

Preacucernici Parinti, iubiti credinciosi, Bucuria duhovnicească pe care

am trăit-o cu o caldă şi adâncă emoţie cu prilejul Naşterii Domnului
nostru Iisus Hristos, „Soarele dreptăţii” şi „Răsăritul cel de sus”, o retrăim
acum în această zi de praznic cu aceeaşi intensitate şi evlavie. Caci
Mantuitorul , asa cum El insusi spune, intra in templu pentru a implini
legea. Iar in toata lucrarea sa, termenul de „implinire ” are 2 sensuri.
Primul este de a indeplini , de a face legea ; iar celalalt sens este de a
desavarsi , de a perfectiona legea cea veche.

Potrivit Legii iudaice, orice femeie, la patruzeci de zile după naştere,

trebuia să se prezinte la Templu ca să primească curăţirea prin
rugăciunea preotului. Pentru aceasta, ea trebuia să aducă ca dar„un miel
de un an ca ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturea, ca jertfă
pentru păcat, iar dacă familia este saraca, să aducă două turturele sau
doi pui de porumbel” . De asemenea, tot in acea zi era rânduiala ca
fiecare nou-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului în
amintirea eliberării evreilor din robia egipteană.

Voind „să plinească toate după Legea lui Moise” (Luca II, 22), Sfânta
Fecioară şi Iosif, la patruzeci de zile după Naşterea după trup a
Domnului, au luat pe Pruncul Iisus şi s-au dus la Templul din Ierusalim
pentru a-L închina Domnului, şi apoi a-L răscumpăra şi a plini toate cele
rânduite pentru curăţirea Maicii Sale. Fiind oameni săraci, ei au adus
pentru răscumpărare şi curăţire două turturele sau doi pui de porumbel.
Din cuvintele Sfintei Evanghelii aflăm că la Templul din Ierusalim trăia
un om drept şi temător de Dumnezeu, pe nume Simeon. Vârsta acestuia
depăşea cu mult varsta orcarui muritor.

O veche tradiţie ne spune că Simeon era in invatat care a fost însărcinat

să traducă Sfânta Scriptură a Vechiului Testament din limba ebraică în
limba greacă. Când a ajuns cu traducerea la proorocia lui Isaia, unde
acesta vestea Naşterea lui Mesia dintr-o fecioară: „Iată, fecioara va lua în
pântece şi va naşte fiu ”(Isaia VII, 14), Simeon a crezut ca este o
greseala şi voia să omită acest pasaj. Atunci, i s-a arătat un înger şi i-a
spus să traducă textul integral, înştiinţându-l că nu va muri până ce nu va
vedea cu ochii lui pe Pruncul şi pe Fecioara care-L va naşte. Au trecut
multi ani, dar Dumnezeu i-a intarit viata pentru a vedea cu ochii lui ,
implinirea proorociei lui Isaia.

Şi într-adevăr, „la plinirea vremii” acesta a văzut în braţele neprihănitei

Fecioare pe Pruncul cel mult aşteptat, pe însuşi Fiul lui Dumnezeu.
Atunci, i s-a deschis inima şi cu puterea minţii a cunoscut toată taina
mântuirii. A simţit şi a văzut dinainte jertfa sângeroasă de Răscumpărare
a neamului omenesc, chemarea neamurilor păgâne la mântuire şi
suferinţa grea a Maicii Sale. Inspirat de Duhul Sfânt şi cuprins de un sim-
ţământ tainic, acesta s-a apropiat de Maica Domnului şi a luat în braţe
pruncul, si a zis: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după
Cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai
gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea
neamurilor şi slavă poporului tău, Israel” (Luca II, 29-32). În cuvinte
simple şi puţine, dar cu un sens adanc asemenea marilor profeţi din
Vechiului Testament, el vesteşte misiunea Fiului lui Dumnezeu în lume.
Acesta va fi lumina prin care neamurile vor putea cunoaşte pe
Dumnezeu. Tot atunci, Dreptul Simeon i-a vestit Sfintei Fecioare Măria
că prin sufletul ei va trece sabie, anticipând astfel durerea pe care o va
trăi la vederea Fiului ei, bătut, schingiuit şi răstignit pe cruce.

Alături de Dreptul Simeon l-a întâmpinat şi o femeie văduvă proorocită

Ana, fata lui Fanuel din neamul lui Aşer, „în vârstă de 84 ani, care nu se
depărta de la Templu, slujind noaptea şi ziua în post şi rugăciune”.
Venind şi ea în acel moment şi văzând pe Maica Domnului cu Pruncul în
braţe, a recunoscut în El pe Mântuitorul lumii, grăind despre dânsul
„celor ce aşteptau mântuirea în Ierusalim”. După ce au plinit toate
acestea, losif şi Măria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.

Iubiti credinciosi , privind acum la acest minunat eveniment din istoria

mântuirii, ne întrebăm şi noi astăzi: Oare, putem să-L întâmpinăm şi să-L
primim pe Mântuitorul Iisus Hristos aşa cum L-au primit şi întâmpinat
Dreptul Simeon şi proorocită Ana?

Desigur, sunt nenumărate căi prin care noi putem ieşi întru întâmpinarea
Domnului şi putem găsi şi primi pe Hristos în inima noastră.
 Fiecare avem sădit prin creaţie în sufletul nostru conştiinţa morală, care
ne mustră atunci când săvârşim răul şi ne produce alese bucurii când
facem binele, dându-ne astfel mărturie despre Dumnezeu. Intâlnirea cu
Hristos o putem face şi atunci când cercetăm şi mângâiem pe un bolnav,
ajutăm pe un sărac, îndreptăm pe un păcătos sau săvârşim o faptă bună
faţă de semenii noştri, după cum însuşi Hristos ne mărturiseşte:
„Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea
mici, Mie mi-aţi făcut”

Pe Dumnezeu il gasim peste tot si in toate, caci el este in toata creatia.

Dar atentie! Unii pot spune ca , de ce sa merg la biserica daca
Dumnezeu este peste tot? Sau unii mai zic, eu sunt crestin, cred, dar nu
merg la Biserica.

Adevarat Dumnezeu este peste tot, dreptul Simeon şi proorocită Ana L-

au aşteptat toată viaţa pe Mesia si nu L-au găsit decât la Templu, iar ca
o încununare a râvnei lor, Domnul i-a învrednicit nu numai să-L vadă, ci
să-L şi poarte pe braţe în casa lui Dumnezeu.

Urmând exemplul lor, să păşim cu credinţă sinceră şi cu smerenie în

Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, unde avem
posibilitatea întâlnirii şi primirii lui Hristos, mai ales în Sfintele Taine, mai
ales prin Sfanta Impartasanie , caci el s-a oferit ca Jertfa Suprema. Aici
vom fi în măsură nu numai sa-l intampinam ci să-L purtăm în braţe, şi în
sufletul nostru şi în viaţa noastră de zi cu zi.

Nu ne rămâne astfel decât să ne supunem şi şă ne predăm lui

Dumnezeu , Purtându-L pe Hristos în noi, El ne va deveni ocrotitor, mân-
gâietor şi sprijinitor în viaţă, oferindu-ne posibilitatea de a dobândi viaţa
cea veşnică. Amin!