“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 11 N °58 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 8 NOIEMBRIE 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
D UMINICA A 24- A DUPĂ R USALII
(Î NVIEREA FIICEI LUI I AIR )
S OBORUL S F . A RHANGHELI M IHAIL ȘI G AVRIIL
Efeseni 2, 14-22
Fraților, Hristos este pa- un trup, prin cruce, omorând prin pe temelia apostolilor și a proro-
cea noastră, El care a făcut din ea vrăjmășia. Și, venind, a cilor, piatra cea din capul unghiu-
cele două – una, surpând peretele binevestit pace, vouă celor de de- lui fiind Însuși Iisus Hristos. Întru
din mijloc al despărțiturii, desfiin- parte, și pace celor de aproape; că El orice zidire bine alcătuită creș-
țând vrăjmășia în trupul Său, legea prin El avem și unii și alții apropi- te ca să ajungă un locaș sfânt în
poruncilor și învățăturile ei, ca, erea către Tatăl, într-un Duh. Domnul, în Care voi împreună
întru Sine, pe cei doi să-i zidească Deci, dar, nu mai sunteți străini și sunteți zidiți, spre a fi locaș al lui
într-un singur om nou și să înte- locuitori vremelnici, ci sunteți Dumnezeu în Duh.
meieze pacea, și să-i împace cu împreună-cetățeni cu sfinții și cas-
Dumnezeu pe amândoi, uniți într- nici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind

Fraţilor, de vreme ce s-a
adeverit cuvântul grăit prin îngeri
şi orice călcare de poruncă şi ori-
ce neascultare şi-au primit dreapta
răsplătire, cum vom scăpa noi,
dacă vom fi nepăsători la astfel de
mântuire care, luând obârşie din
propovăduirea Domnului, ne-a
fost adeverită de cei ce au ascultat
-o, împreună mărturisind şi Dum-
nezeu cu semne şi cu minuni şi cu
multe feluri de puteri şi cu daruri-
le Duhului Sfânt, împărţite după a
Sa voinţă? Pentru că nu îngerilor
Evrei 2, 2-10
a supus Dumnezeu lumea viitoa-
re, despre care vorbim. Iar cineva
a mărturisit undeva, zicând: «Ce
este omul, că-l pomeneşti pe el,
sau fiul omului, că-l cercetezi pe
el? L-ai micşorat pe el cu puţin
faţă de îngeri; cu slavă şi cu cinste
l-ai încununat şi l-ai pus peste lu-
crurile mâinilor Tale. Toate le-ai
supus sub picioarele lui». Dar prin
faptul că a supus lui toate
(înţelegem) că nimic nu i-a lăsat ne-
supus. Acum, însă, încă nu vedem
cum că toate i-au fost supuse. Ci,
pe Cel micşorat cu puţin faţă de
îngeri, pe Iisus, îl vedem încunu-
nat cu slavă şi cu cinste, din prici-
na morţii pe care a suferit-o, ast-
fel că, prin harul lui Dumnezeu,
El a gustat moartea pentru fiecare
om; pentru că, ducând pe mulţi fii
la slavă, I se cădea Aceluia, pentru
Care sunt toate şi prin Care sunt
toate, ca să desăvârşească prin
pătimire pe începătorul mântuirii
lor.

În vremea aceea a venit la
Iisus un om al cărui nume era Iair
și care era mai-marele sinagogii.
Și, căzând la picioarele lui Iisus, ÎI
ruga să intre în casa lui, că numai
o fiică avea, ca de doisprezece ani,
și ea era pe moarte. Iar, pe când
Luca 8, 41-56
se ducea Iisus și mulțimile îl îm-
presurau, o femeie, care de doi-
sprezece ani avea curgere de sân-
ge și cheltuise cu doctorii toată
averea ei și de nici unul n-a putut
să fie vindecată, apropiindu-se pe
la spate, s-a atins de poala hainei
Lui și îndată s-a oprit curgerea
sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine s-a
atins de Mine? Dar toți tăgăduind,
Petru și ceilalți care erau cu El au
zis: Învățătorule, mulțimile Te
îmbulzesc și Te strâmtorează, și
Tu întrebi: Cine s-a atins de Mi-

C UVÂNTUL D OMNULUI
ne? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mi-
ne cineva, căci am simțit o putere
care a ieșit din Mine. Atunci fe-
meia, văzându-se vădită, a venit
tremurând și, căzând înaintea Lui,
a spus de față cu tot poporul din
ce pricină s-a atins de El și cum s-
a tămăduit îndată. Iar El i-a zis:
Îndrăznește, fiică, credința ta te-a
mântuit. Mergi în pace! Pe când
încă vorbea El, a venit cineva de
Zis-a Domnul ucenicilor
Săi: cine vă ascultă pe voi Mă as-
cultă pe Mine şi cel ce se leapădă
de voi se leapădă de Mine; iar cine
se leapădă de Mine se leapădă de
Cel care M-a trimis pe Mine. Iar
cei şaptezeci s-au întors cu bucu-
rie, zicând: Doamne, şi diavolii se
pleacă nouă în numele Tău.
În numele Tatălui și al
Fiului și al Duhului Sfânt!
Fraților și surorilor, astăzi
Sfânta Biserică îi pomenește și
aduce rugăciune celor care văd
pururea fața Tatălui Ceresc (Matei
18:10), adică pe sfinții Îngeri ai lui
Dumnezeu.
Atunci când facem
pomenirea vreunui sfânt, de
obicei cunoaștem cursul vieții lor,
mai ales ceea ce este mai însemnat
din faptele lor. Despre îngeri,
însă, cunoaștem lucruri foarte
puține deoarece Sfintele Scripturi
ne dau o idee despre lumea
nevăzută numai în măsura în care
este necesar pentru mântuirea
noastră, pentru apropierea noastră
de Dumnezeu.
Ce știm despre viața și
slujirea Îngerilor?
Îngerii sunt duhuri fără
trup și ființe inteligente care stau
la mai-marele sinagogii, zicând: A
murit fiica ta. Nu mai supăra pe
învățătorul. Dar Iisus, auzind, i-a
răspuns: Nu te teme; crede numai
și se va izbăvi. Și, venind în casă,
n-a lăsat pe nimeni să intre cu El
decât numai pe Petru, pe Ioan și
pe Iacov, pe tatăl copilei și pe ma-
mă. Și toți plângeau și se tânguiau
pentru ea. Iar El a zis: Nu plân-
geți; n-a murit, ci doarme. Și râ-
L UCA 10,16-21
Atunci Iisus le-a răspuns: am vă-
zut pe Satana ca un fulger căzând
din cer. Iată, v-am dat putere să
călcaţi peste şerpi şi peste scorpii
şi peste toată puterea vrăjmaşului;
şi nimic nu vă va putea vătăma.
Însă nu vă bucuraţi de aceasta, că
duhurile se pleacă vouă, ci vă bu-
curaţi mai ales pentru că numele
T ÂLCUIRI
în fața Tronului lui Dumnezeu și
îl laudă neîncetat pe Domnul
Atotputernic. Evlavioasa
contemplare a slavei Ziditorului e
un izvor de continuă bucurie
pentru îngeri. Cartea lui Iov spune
că atunci când Domnul a creat
pământul, toată creația lui
Dumnezeu a cântat de bucurie
(Iov 38: 7), iar Sfânta Biserică
rostește zilnic cuvintele
Psalmistului: „Lăudați-L pe El toți
îngerii Lui, lăudați-L pe El, toate
puterile Lui!” (Psalmul 148: 2).
Contemplând slava lui
Dumnezeu, Îngerii Îi slujesc cu
mare râvnă lui Dumnezeu și
vestesc oamenilor voia Sa sfântă.
Astfel, Îngerii l-au slujit pe Iisus
Hristos după ispita Sa din pustie;
Îngerul a apărut pentru a-L întări
pe Mântuitorul în grădina
Ghetsimani; Îngerul i-a vestit lui
Zaharia zămislirea
Înaintemergătorului; Arhanghelul
PAG. 2
deau de El, știind că a murit. Iar
El, scoțând pe toți afară și apu-
când-o de mână, a strigat, zicând:
Copilă, scoală-te! Și duhul ei s-a
întors și a înviat îndată; și a po-
runcit El să i se dea copilei să mă-
nânce. Și au rămas uimiți părinții
ei. Iar El le-a poruncit să nu spu-
nă nimănui ce s-a întâmplat.
voastre s-au scris în ceruri. În cea-
sul acela s-a bucurat Iisus cu du-
hul şi a zis: Te slăvesc pe Tine,
Părinte, Doamne al cerului şi al
pământului, că ai ascuns acestea
de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi
şi le-ai descoperit copiilor. Da,
Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta,
bunăvoinţa Ta.
Gavriil i s-a arătat Sfintei Fecioare
Maria și a vestit Nașterea
Mântuitorului din pântecele ei; o
mare mulțime de Îngeri a
proslăvit Nașterea lui Hristos; tot
Îngerii le-au anunțat pe
mironosițe despre Învierea lui
Hristos, iar pe apostoli în timpul
Înălțării lui Hristos în ceruri,
despre a doua Sa venire.
Dintre toate cetele
îngerești, îngerii păzitori sunt cei
mai apropiați de noi. Potrivit
învățăturilor Bisericii Ortodoxe
Gândul zilei
„Strâmtă este uşa şi-
îngustă calea care
duce în Împărăţia lui
Dumnezeu”
(Matei 7, 14)

astfel de îngeri sunt trimiși la
Taina Botezului ca ajutoare către
fiecare persoană, să ne însoțească
și să ne păzească pe tot parcursul
vieții.
Deși uneori uităm de
îngerul nostru, nu ne rugăm lui, îl
îndepărtăm cu păcatele noastre
insultându-l, el blând și liniștit
încearcă să ne întoarcă pe calea
virtuții. Strădania pentru
faptele bune, rugăciunea și
pocăința se nasc în noi mai
ales datorită ajutorului
Îngerului Păzitor. El este
cel care ne cheamă neobosit
la Dumnezeu și ne
îndreaptă spre mântuire, ne
ferește de păcat și de ispită
și ne ajută în lupta
împotriva ispitei. Atunci
când cădem în păcat,
îngerul păzitor se
îndepărtează de noi cât
timp nu ne pocăim, plânge
pentru noi, îi cere lui
Dumnezeu să amâne
pedeapsa Lui pe care o
merităm și în același timp,
nu încetează să ne bată la
ușa conștiinței noastre pentru a
ne trezi la pocăinţă
- De ce stai aici și plângi? - l-
a întrebat într-o zi, călugărul
Nifon, pe un tânăr care stătea la
ușa unei case și plângea. „Eu”, a
răspuns tânărul, „sunt un înger
trimis de Domnul să fiu păzitorul unui
bărbat care stă de câteva zile în această
casă murdară, stau aici pentru că nu
mă pot apropia de păcătos și plâng
pentru că îmi pierd nădejdea că o să-l
mai pot conduce pe calea pocăinței”.
Deci, îngerul nostru
păzitor se întristează și plânge
pentru noi când ne predăm
păcatelor, iar dacă ne pocăim, se
bucură cu bucurie mare. Natura
umană, ca și natura îngerească,
are rațiune și voință, și astfel
T ÂLCUIRI
avem toate posibilitățile să
ajungem la desăvârșire. Dacă o
persoană, împlinind porunca
Ziditorului, își îndreaptă voința
spre bine, îl slăvește pe Domnul
cu toată viața sa, cu toată ființa sa,
îl slujește cu bucurie pe
Dumnezeu și pe oameni, atunci
încă din viața aceasta devine cu
totul îngeresc.
Domnul ne poruncește:
„Fiți, dar,voi desăvârșiți, precum și
Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit
este” (Matei 5: 48). Ce este
desăvârșirea creștină? Potrivit
învățăturilor Sfinților Părinți: cea
mai desăvârșită și mai mare faptă,
pe care omul o poate dori și
săvârși, este să se apropie de
Dumnezeu și să fie una cu El.
Aceasta este calea desăvârșirii
îngerești, dar totodată accesibilă
fiecăruia dintre noi. Calea
desăvârșirii, potrivit sfântului
Serafim de Sarov, este
dobândirea Duhului Sfânt fără
de care nimeni nu poate să se
mântuiască.
PAG. 3
Harul Duhului Sfânt se
dobândește atunci când facem
binele întru slava lui Dumnezeu
(c.f. 1 Corinteni 10, 31). Fapta
bună pe care o facem din slavă
deșartă sau de dragul binelui și nu
de dragul lui Hristos, nu ne poate
aduce nicio roadă; căci nu faptele
și virtuțile în sine aduc omului
bunătățile Împărăției lui
Dumnezeu, care este
înlăuntrul nostru (c.f. Luca
17, 21), ci smerenia care
curge din acelea. „Smerenia
și pocăința care izvorăște
din ea, sunt singurele
condiții întru care poate fi
primit Hristos! Smerenia
și pocăința sunt singurele
condiții morale prin care
ni-L putem împropria pe
Hristos ! " - scrie Sfântul
Ignatie Briancianinov în
lucrările sale.
Ce este smerenia
creștină și care sunt
mijloacele ca să o
dobândim?
Smerenia este micșorarea
de sine în fața lui Dumnezeu
și a oamenilor,
conștientizarea sinceră că
depindem întru totul de
Dumnezeu și conștientizarea
decăderii noastre morale, a
slăbiciunilor, a neajunsurilor, a
păcatului și a vinovăției. Sfântul
Varsanufie cel Mare spune că
smerenia constă în a nu se
considera cineva pe sine ceva, în
orice lucru să-și taie voia, să facă
ascultare față de toată lumea și,
fără nicio rușine, să îndure tot
ceea ce i se întâmplă din afară și
din exterior, considerându-se,
pentru păcatele sale, vrednic de
orice umilință și întristare.
Smerenia pe cât este de
importantă, pe atât este de
dificilă. Conform învățăturilor

Sfinților Părinți, pentru a dobândi
smerenia, este bine să medităm la
măreția lui Dumnezeu și la
nimicnicia noastră dar și la
dependența noastră desăvârșită
față de Dumnezeu. Deasa
conștientizare a neajunsurilor, a
slăbiciunilor și a păcatelor noastre
duce la smerenie. Pentru a
dobândi smerenia, sfântul Ioan
Damaschin ne sfătuiește să nu
luăm în seamă păcatele altora,
slăbiciunile, neajunsurile în ceilalți,
să nu bănuim pe nimeni de ceva
rău, ci dimpotrivă, să avem
totdeauna gândul cel bun, să
iertăm slăbiciunile celorlalți
amintindu-ne de slăbiciunile
noastre, să nu disprețuim pe
nimeni, considerându-ne mai
păcătoși decât toți ceilalți; de
asemenea, să atribuim săvârșirea
oricărei fapte bune ajutorului lui
Dumnezeu și nu nevoinței și
râvnei proprii; în toate lucrările să
G RĂIT - AU
Fost-a în zilele acelea; că s
-a întărit Madiam asupra fiilor lui
Israil și aceia strigau către Dum-
nezeu. Şi iată îngerul Domnului a
venit, şi a şezut sub un stejar, care
era în Efrata lui Ioas. Şi Ghedeon
feciorul lui Ioas îmblătea grâu în
arie, şi se grăbea să fugă cu dânsul
de la faţa lui Madiam. Şi s-a arătat
lui îngerul Domnului, şi a zis către
dânsul : Domnul cel puternic în-
tru tărie este cu tine. Şi a zis către
el Ghedeon : Întru mine este
Domnul meu ? Şi de este Domnul
cu noi, pentru ce ne-au aflat pe
noi toate relele acestea ? Şi unde
sunt toate minunile Lui câte ne-au
spus nouă părinţii noştri; zicând :
Au nu din Egipt ne-a scos pe noi,
şi ne-a dat în mâna lui Madiam. Şi
a căutat spre el îngerul Domnului,
şi a zis lui : Mergi întru puterea ta
aceasta, şi vei mântui pe Israil din
T ÂLCUIRI
păzim simplitatea și să ne rugăm
în permanență lui Dumnezeu ca
El să ne lumineze pe noi, cei
întunecați, astfel încât să putem
vedea slăbiciunile și păcatele
noastre și să ne dăruiască duhul
smereniei.
În fiecare zi, în fiecare
ceas, Domnul ne propune să
alegem: să împlinim porunca
smereniei sau s-o încălcăm; să
acționăm așa cum ne vorbește
conștiința noastră, deși uneori nu
este chiar atât de ușor, sau să-i
suprimăm vocea în inima noastră.
Iar noi, dacă dorim să dobândim
smerenia pentru a intra în Viața
veșnică trebuie să ascultăm
întotdeauna glasul Tatălui Ceresc
care ne vorbește prin conștiința
noastră și prin poruncile sfinte.
De fiecare dată când se întâmplă
să-I slujim lui Dumnezeu prin
PROOROCII
mâna lui Madiam. Iată eu te-am
trimis pe tine. Şi a zis către el
Ghedeon : Întru mine eşti Doam-
ne, cu ce voi mântui pe Israil ?
Iată mia mea mai slabă este întru
Manase; şi eu sunt mai mic în casa
tătâne-meu. Şi a zis către dânsul
îngerul Domnului : Domnul este
cu tine, şi vei bate pe Madiam ca
pe un om. Şi a zis către el Ghede-
on : De am aflat har înaintea ochi-
lor tăi, şi să-mi faci mie astăzi toa-
te câte ai grăit cu mine, nici să te
duci de aicea, până ce voi veni la
tine, şi voi aduce jertfa mea, şi o
voi jertfi înaintea ta. Şi a zis înge-
rul Domnului : Eu sunt, şi voi
şedea, până ce te vei întoarce tu.
Şi Ghedeon a intrat, şi a fiert un
ied din capre, şi a făcut dintr-o
baniţă de făină patru azime. Şi le-a
pus cu carnea într-o coşniţă, şi
zeama a turnat-o în oală, şi le-a
PAG. 4
împlinirea poruncilor Lui, să ne
gândim că suntem ostași ai
Marelui Stăpânitor - Hristos
Mântuitorul. Să ne amintim că nu
suntem singuri în lupta cu
vrăjmașul neamului omenesc. Cu
noi este întreaga Biserică cea din
Cer, toți Îngerii și Arhanghelii
Mihail și Gavriil și toate puterile
cerești. Să alergăm, iată, după
ajutor înaintea Cerului, crezând
totodată, că acest ajutor urmează
nemijlocit drumului spre
Împărăția Cerurilor. Amin.
(Cuvânt la prăznuirea Sfinților
Arhangheli Mihail și Gavriil și
a tuturor puterilor cerești,
Ieromonahul Gavriil (Baglai),
Traducere din limba rusă de
Preot Mihail Damașcan. Sursa:
https://www.n-jerusalem.ru/
slovo/prop/text/161685.html)
dus la dânsul sub stejar, şi s-a în-
chinat lui, şi a zis către el îngerul
Domnului : Ia carnea şi azimile de
pâine, şi le pune pe acea piatră, şi
zeama o toarnă deasupra. Şi a fă-
cut aşa; şi a tins îngerul Domnului
vârful toiagului, care era în mâna
lui, şi s-a atins de carne şi azime,
şi s-a aţâţat foc din piatră, şi a
mistuit carnea şi azimele, şi înge-
rul Domnului s-a dus de la ochii
lui. Şi a văzut Ghedeon că a fost
îngerul Domnului, şi a zis Ghede-
on : Vai mie Doamne, Doamne,
că am văzut pe îngerul Domnului
faţă către faţă. Şi a zis lui Dom-
nul : Pace ţie, nu te teme, nu vei
muri. Şi a zidit Ghedeon acolo
altar Domnului, şi l-a numit pe el,
pacea Domnului, până în ziua
aceasta.
(Judecători 6, 11-24)

File de pateric
Despre nevoință, despre
ispitele demonilor și despre
lucrarea îngerilor în viața oa-
menilor. Trei oarecare sfinți
bătrâni: Serghie, Ighin și Teofil,
din Mânăstirea Sfântului Asclipie
cea din Mesopotamia Siriei, fiind
la un gând, cu bună socoteală, se
vorbiră într-una din zile, și puseră
gând până în sfârșit să umble, să
înconjure pământul; și plecând
întru acea cale,
aveau adesea groază
și din pricina
oamenilor și din
pricina fiarelor cu
scârbă și cu patimă
rea; câte odată lipsiți
chiar și de hrana
buruienilor salbatice.
Deci călătorind
multe zile, au ajuns
la un loc, unde se
vedeau urme de om;
după care s-au și
îndreptat de au mers
la o peșteră, în care se vedea că
locuiește om, că era îngrijită
binișor. Și intrând într-însa au
așteptat ca să vadă pe cel ce locuia
acolo. Și peste puțin simțind un
miros frumos, au văzut o
asemanare de om împodobit cu
părul său. Și acesta era
Preacuviosul lui Dumnezeu,
Macarie Romanul. Venind acesta
spre peșteră, l-a simțit de departe,
și aruncându-se batrânul jos, la
pamânt, a făcut rugăciune, și
strigând cu glas mare, a zis: "De
sunteți de la Dumnezeu, iviți-vă la
mine, iar de sunteți de la diavolul, vă
depărtați de la mine smeritul și
păcătosul". Iar ei răspunseră,
zicând: "Binecuvântează-ne, robul lui
Dumnezeu, că suntem creștini și ne-am
lepădat de diavolul". Atunci
sculându-se starețul, a venit către
dânșii și desfacându-și părul de pe
obraz, i-a binecuvântat; părul îi
era alb ca zăpada, iar pielea
trupului său era ca țesut de
broască, și de multa batrânețe îi
erau lăsate sprâncenele pe ochi și
unghiile mâinilor și ale picioarelor
sale mai lungi decât o palmă erau,
iar barba ajungea pâna la picioare.
Și a început a-i întreba: "De unde
sunteți, fiii mei, și pentru ce ați venit
aici?" Iar ei îi spuseră toată
întâmplarea și gândul lor. Și el
zise: "Fiii mei, nu se va află om ca să
poată pricepe puterea lui Dumnezeu; că
eu nevrednicul m-am nevoit să fac
aceasta, și mi s-a arătat unul noaptea
și mi-a zis: "Nu te pune a ispiti pe Cel
ce te-a zidit, că nu vei putea trece mai
departe din locul acesta". Deci auzind
ei acestea foarte se înfricoșară. Și
fiind îndeseară, le zise: "Fiii mei,
stați puțintel înlături, căci am doi copii
aicea, care vin în toată seara la mine, ca
nu cumva văzându-vă străini să vă
vateme". Și iată doi lei veneau din
pustie repede și căzură la
picioarele lui răcnind; iar aceia de
frică căzură cu fața la pământ.
Punând bătrânul mâinile peste
fiare, le zise: "Fiii mei, din pământul
omenesc au venit oarecare la mine, dar
să nu le faceți vreun rău". Și îndată
bătrânul întorcându-se către
monahi, le zise: "Veniți, fraților, să
facem Vecernia; și dacă se sculară
PAG. 5
aceia înfricoșați, se repeziră leii la
dânsii și le lingeau picioarele. Iar
când fu a doua zi, ziseră sfântului:
"Spune-ne cinstite părinte, cum ai venit
aici"; și el răspunzând, zise: "Eu
am fost fiul unui oarecare boier, Ioan
Romanul, singliticul și m-au logodit
părinții mei ca să mă însoare fără voia
mea, și s-a făcut nunta, și când au vrut
să mă închidă la așternut, jucând
oamenii și umblând ei încoace și încolo
eu am ieșit singur afară
și m-am ascuns într-o
casă a unei femei văduve,
șapte zile.
Iar părinții mei
plângând și căutându-
mă, eu la miezul nopții
am ieșit la drum și am
aflat un bătrân și l-am
întrebat: "Unde mergi,
părinte?" Iar el îmi
raspunse: "Unde
gândesti tu, acolo merg
și eu"; și mă luai după
dânsul, și peste trei ani
am ajuns aici împreună cu dânsuL Iar
mai înainte cu puține zile pâna a nu
veni aici, dormind noi, cum mă
deșteptai, n-am mai văzut pe împreună
-călătorul meu și am început a plânge și
a mă întrista și numaidecât mi se
arată, zicând: "Eu sunt Rafail
Arhanghelul; nu te speria, ci dă slava
lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut
întunericul și ai venit la lumină".
Zicându-mi acestea, iarăsi s-a făcut
nevăzut de la ochii mei. Iar eu am
plecat și după cinci zile am ajuns aici și
am aflat în această peșteră o leoaică
moartă și puii amândoi țipau neavând
ce suge și luându-i i-am hranit cu
mugur de prin copaci, ca pe niște fii ai
mei; iar pe leoaică am îngropat-o în
pamânt. Și dacă s-au împlinit doi ani
am ieșit în al șaptelea ceas și am șezut
cu acești leișori, și iată văzui o basma
jos, foarte subțire și frumoasă și eu mă
miram în cugetul meu și ziceam: de

File de pateric
unde să fie aceasta; iar a doua zi am
găsit niște papuci de mătase și m-am
mirat și de acelea. Și căutând împrejur
am văzut o femeie șezând deasupra
unei pietre, și era împodobita cu haine
de aur de mult preț și frumoasă. Și i-
am zis: "De unde ai venit și ce este
acest chip diavolesc?" Iar ea plângea cu
amar zicând: "Eu, ticaloasa, sunt fiica
unui oarecare boier roman, și m-au silit
părinții de m-au măritat fără voia mea.
Și fugind eu de la împreunare, neștiind
nimeni dintr-însii fuga mea, mă rătîcesc
prin munți, prin peșteri și pustietăți; și
am nimerit aici neștiind unde merg; dar
nu te scârbi de mine roaba ta, de vreme
ce și eu sunt zidirea lui Dumnezeu".
Și ea era ispită diavolească, și-mi grăia
cu meșteșug, și eu nu stiam. Deci zisei
către dânsa: "Unde vrei să mergi, de
vreme ce nici eu nu te voi lasa să te afli
aici cu mine?" Iar ea zise: "Venit-am
să locuiesc aici în pustiul acesta". Și
luând-o de mâna am dus-a în peștera
și i-am dat să mănânce mugur, de care
mâncam și eu.
Și lacrimile îi curgeau ca un
izvor, încât îmi tremura și mie sufletul;
și dacă s-a înserat și-mi făcui ruga
Vecerniei, m-am culcat pe pământ să
mă odihnesc puțin, și a început a mă
tulbura satana. Și eu, cel ce niciodată n
C ÂNTAȚI D OMNULUI TOT PĂMÂNTUL !
„Pe Cuvântul Cel împre-
ună fără de început cu Tatăl și cu
Duhul, Carele S-a născut din Fe-
cioara spre mântuirea noastră, să-
L lăudăm, credincioșii, și să I ne
închinăm; că bine a voit a Se sui
cu trupul pe Cruce și moarte a
răbda și a scula pe cei morți, întru
slăvită Învierea Sa”.
Troparul Învierii, Glasul 5
-am poftit vreun păcat trupesc, am în-
drăgit femeia; și când am vrut să mă
împreun cu dânsa, îndata a pierit
dinainea mea. Și cunoscând că am gre-
șit înaintea lui Dumnezeu, am zis:
"Greșit-am înaintea Ta, Doamne,
miluiește-mă!". Și, în sfârșit venindu-
mi în sine mi-am cunoscut păcatul, că
nici leii aceștia nu mai veneau la mine
de zece zile, cum făceau mai înainte. Și
am pus gând să mă mut de aici, ca nu
cândva să mă amăgească iarăși și să
fiu lepadat de la fața Domnului. Și
sculându-mă, am ieșit din această
pestera și umblând cale de doua zile mi
s-a arătat îngerul Domnului, și-mi
zise: "Unde mergi, Macarie?" Iar eu i-
am zis: "Fug de fața păcatelor mele!"
Și-mi zise îngerul: "O ispită nu ai
putut răbda? întoarce-te la chilia-ți"; și
eu i-am zis: "Dar cine ești tu,
Doamne?" Și zise: "Eu sunt Rafail,
care te-am povățuit la calea aceasta".
Și acestea zicând s-a făcut nevăzut de
la mine, și întorcându-mă la chilia
aceasta am îngenunchiat către Domnul,
petrecând patruzeci de zile și patruzeci
de nopți nemâncat.
Și sculându-mă am văzut că
erau lumini în peșteră la câte patru
unghiuri, și un om îmbrăcat în porfiră,
și cu cunună de aur și de pietre scumpe
„Mai marilor Voievozi ai
Oştilor cereşti, rugămu-vă pe voi
noi, nevrednicii; cu rugăciunile
voastre să ne acoperiţi pe noi, cu
acoperământul aripilor slavei
voastre celei netrupeşti păzindu-
ne pe noi, cei ce cădem cu
deadinsul şi strigăm: izbăviţi-ne
din nevoi, ca nişte mai mari peste
cetele puterilor celor de sus”.
Troparul Sfinților Arhangheli Troparul Născătoarei de Dum-
Mihail și Gavriile și a tuturor nezeu (a Învierii), Glasul 4
puterilor cerești, Glasul 4
PAG. 6
pe cap, Și cânta o cântare minunată și
glasul lui era ca de popor mult cântând.
Și dacă a sfârșit cântarea s-a făcut
miros prea minunat și îndată s-a făcut
nevăzut dinaintea mea cel ce se aratase.
Eram atunci de 48 de ani. Iată. aces-
tea le-ati auzit, fraților; de veți putea să
suferiți, rămâneți cu noi; iar de nu,
Domnul să vă îndrepteze. Și
slobozindu-i, le zise: "Mântuiți-vă cu
pace, duhovniceștii mei fii, și rugați-vă
și pentru mine".
Și i-au petrecut leii trei
zile; care sărutând urmele picioa-
relor lor, se întoarseră către stare-
țul; iar monahii călătorind câteva
zile, au sosit la un râu și culcându-
se să doarma puțintel, au fost ră-
piți de dumnezeieștii îngeri și au
fost duși în Ierusalim.
Deci, deșteptându-se și
cugetând câta cale ca prin vis tre-
cuseră, au slavit pe Dumnezeu, și
făcând rugă și închinându-se la
sfintele locuri, s-au întors la
mânastirea lor, povestind afară
din celelalte ce văzuseră și pătimi-
seră ei și cele ale Sfântului Maca-
rie.
(Sinaxar, Viața Preacuviosului
Macarie Romanul, 23 octombrie)
„Taina cea din veac as-
cunsă și de îngeri neștiută, prin
tine, Născătoare de Dumnezeu,
celor de pe pământ s-a arătat,
Dumnezeu întrupându-Se întru
unire neamestecată și crucea de
bunăvoie pentru noi primind;
prin care, înviind pe cel dintâi
zidit, a mântuit din moarte sufle-
tele noastre.”