Foaia de Duminică

a Parohiei Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei—Roma XIII, Montesacro

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei
Nr. 80 – 16 IUNIE 2019, Duminica Pogorârii Dugului Sfânt

Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul
Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi
va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă
va vesti. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte
vouă (Ioan XVI.12-15).
Aceste cuvinte rostite de Domnul înainte de a fi astfel încât să trăim în adevăr și să pricepem tot mai
arestat și răstignit arată clar că, deși El va trebui să ne mult din puținul pe care Hristos ni l-a descoperit.
părăsească, cu trupul, mai are încă multe să ne Cel despre Care vorbea Domnul Iisus este Sfântul
spună...În puținul timp pe care El l-a petrecut cu Duh, Același Care la Creație se preumbla pe deasupra
oamenii, nu a putut să lămurească totul despre Sine și apelor primordiale (Facere I.2), înainte ca Dumnezeu
despre noi; mai ales că rostul venirii Sale în lume a „să zică” ceva. Adică înainte de a intra în acțiune
fost de a uni pe Dumnezeu cu omul și nu de a da Cuvântul lui Dumnezeu.
interminabile învățături teoretice... Atunci când ființele vii au fost mai capabile să se
De aceea, după plecarea Lui din această lume, avea apropie de El și pentru că s-a găsit și cea care avea să
să vină la noi Altcineva, mai potrivit pentru a fi cu noi fie mamă pentru Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Însuși Fiul
în toată vremea și în tot locul pentru a ne povățui S-a apropiat de noi și S-a făcut El om, cu bunăvoirea
atât a Tatălui cât și a Fecioarei Maria, zămislit fiind

© Parohia Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei | Via Nicola Festa 50, Roma (RM) | montesacro@mitropolia.eu |
cell: 339 665 30 92 | www.facebook.com/Parohia Sf. Nicolae Roma XIII – Montesacro
de la Duhul Sfânt, ca de la o Sămânță mai presus de
fire.
Trăind, deci, Fiul lui Dumnezeu (și al Omului) în
lume, atât cât a fost nevoie, S-a făcut altoi între noi și
Dumnezeu Însuși. Iar Duhul Sfânt Care L-a zămislit
și care a odihnit peste El, și ca Dumnezeu și ca om,
după cum am văzut la Bobotează (prin Porumbelul
coborât peste capul Său), a devenit ca o Sămânță
dumnezeiască ce poate naște din nou pe orișicine va
crede în El. Acest Duh, ce oarecând se plimba pe
deasupra apelor, intră în Iordan dimpreună cu Hristos
pentru a sfinți toate apele, și atunci ca și acum.
Astfel, toți cei care se fac părtași ai lui Hristos și ai
Duhului Său (și pe care îi numim ”Biserica”) pot, la
rândul lor, să nască și pe alții din Apă și din Duh,
adică să boteze. Căci temelia Botezului fiecăruia
dintre noi stă tocmai în faptul că Apostolii s-au făcut
părtași trupului și sângelui (Cina cea de Taină), apoi
Duhului Sfânt (după Înviere); iar după Pogorârea
Duhului Sfânt asupra lor și asupra tuturor celor care
fuseseră împreună cu ei alături de Domnul, au dat mai
departe Același Duh botezând; și au făcut părtași
trupului și sângelui pe tot mai mulți, zidind astfel
Biserici vii, (re)născând din apă și din Duh fii și fiice,
peste tot pe unde mergeau.
Urmașii Apostolilor, episcopii, au tot făcut aceasta,
din generație în generație, până la noi, făcând să
sporească tot mai mult numărul urmașilor lui Hristos,
a celor care Îi poartă numele („creștini”). Dar nu au
uitat niciodată Ziua în care Biserica cea din dintâi, a
Apostolilor, ucenicilor și mironosițelor s-a născut
prin Botezul cu Duh Sfânt și cu foc, după cuvântul Sf.
Ioan Botezătorul care avertizase pe viitorii apostoli,
zicând: El [Iisus] vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc
(Luca III.16).
Această profeție a Sf. Ioan se va împlini în timpul
Sărbătorii Cinzecimii din anul în care a murit și înviat
Domnul, așa cum o mărturisește tot Evanghelistul
Luca în Faptele Apostolilor:„li s-au arătat,
împărţite, limbi ca de foc şi au şezut peste fiecare
dintre ei, și s-au umplut toţi de Duhul Sfânt”
(Fapte II.3-4)
De aceea, în fiecare an, pomenim și noi Ziua cea Mare
în care Domnul, după ce a șezut de-a Dreapta lui
Dumnezeu și Tatăl, a trimis asupra celor ce au crezut
în El pe Duhul cel Sfânt, ca să rămână cu ei și cu
urmașii lor pentru totdeauna și să-i învețe tot ceea ce
vor avea nevoie să știe, după cum a promis, zicând:
© Parohia Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei | Via Nicola Festa 50, Roma (RM) | montesacro@mitropolia.eu |
cell: 339 665 30 92 | www.facebook.com/Parohia Sf. Nicolae Roma XIII – Montesacro
„Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite
Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă
va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu”
(Ioan XIV.26)
Urmând și noi această promisiune a Domnului, ne
adunăm, în fiecare zi a Învierii Lui, așa cum El Însuși
ne-a învățat prin arătările Sale de după scularea din
morți; și ne rugăm Duhului Sfânt să ne învețe toate și
să ne descopere tâlcul celor spuse și făcute de Iisus.
Luminați fiind de Domnul, Cel ce este Lumina lumii
(Ioan VIII.12), devenim și noi, la rândul nostru,
luminători, după cuvântul Domnului Care zice: „Voi
sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf
de munte să se ascundă” (Matei V.14)
Tot astfel, când ne îndreptăm, simbolic vorbind, spre
vârful muntelui, adică spre sfințenie, luminăm pe cei
din jur prin ceea ce devenim, asemănându-ne astfel
Celui de la Care am primit sfințenia și lumina.
Acest urcuș al nostru se face în Biserică fiind,
păstoriți mereu cu varga și toiagul înțelepciunii Lui,
hrăniți fiind cu mâncarea Lui și adăpându-ne din
Izvorul Lui. Facând aceasta, Duhul Care S-a pogorât
peste Apostoli va lucra și în noi, luminându-ne și
sfințindu-ne, făcând ca Hristos să prindă chip în noi
și să ne facă asemenea Lui.
În felul acesta se va împlini gândul pe care
Dumnezeu, Sfânta Treime, l-a avut de la începutul
lumii și anume: „să facem om după chipul și
asemănarea noastră” (Facerea I.26).
Căci, zice Scriptura, că omul a fost făcut după chipul
lui Dumnezeu (Facere I.27). A fi însă asemenea Lui
este alegerea fiecăruia dintre noi...
De aceea și Fiul se făcu om, ca să arate clar omului
ce înseamnă să fii asemenea lui Dumnezeu și să
descopere astfel fiecăruia dintre noi propria menire.
Mai departe, cel ce voiește și caută pe Dumnezeu se
va sfinți prin Duhul lui Dumnezeu revărsat asupra
Bisericii. De aceea și sf. Serafim de Sarov zicea că
scopul vieții omului e să dobândească Duhul Sfânt.
Acesta ne conduce la tot adevărul atât în ceea privește
lumea în care trăim, dar mai ales rostul vieții noastre.
Având așadar în minte acestea și căutând să le
împlinim, nădăjduim că Dumnezeu va lucra și în noi
asemănarea cu El, ca și noi să ne învrednicim să
ajungem cu Domnul, după dorința Lui, căci zice: „Mă
voi duce şi vă voi găti loc, și iarăşi voi veni şi vă voi
lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu (Ioan XIV.3)
Amin !