“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 11 N °63 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 30 NOIEMBRIE 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
S FÂNTUL A POSTOL A NDREI , CEL ÎNTÂI CHEMAT ,
O CROTITORUL R OMÂNIEI

I corinteni, 4, 9-16
Fraţilor, mi se pare că
Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a
arătat ca pe cei din urmă oameni,
ca pe nişte osândiţi la moarte,
fiindcă ne-am făcut privelişte lu-
mii şi îngerilor şi oamenilor. Noi
suntem nebuni pentru Hristos;
voi însă, înţelepţi întru Hristos.
Noi suntem slabi; voi însă sunteţi
tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi
suntem întru necinste! Până în
ceasul de acum flămânzim şi înse-
tăm; suntem goi şi suntem pălmu-
iţi şi pribegim şi ne ostenim, lu-
crând cu mâinile noastre. Ocărâţi
fiind, binecuvântăm. Prigoniţi
fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne ru-
găm. Am ajuns ca gunoiul lumii,
lepădătura tuturor, până astăzi.
Nu ca să vă ruşinez vă scriu aces-
tea, ci ca să vă dojenesc, ca pe
nişte copii ai mei iubiţi. Căci, de
aţi avea zeci de mii de învăţători
în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi
părinţi. Căci eu v-am născut prin
Evanghelie în Iisus Hristos. Deci,
vă rog să-mi fiţi mie următori,
precum şi eu lui Hristos.

În vremea aceea stăteau
Ioan, împreună cu doi dintre uce-
nicii lui, şi, privind pe Iisus, Care
trecea, a zis: Iată Mielul lui Dum-
nezeu! Şi cei doi ucenici l-au auzit
când a spus aceasta şi au mers
după Iisus. Iar Iisus, întorcându-
Se şi văzându-i că merg după El,
le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis:
Rabbi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule),
unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi
şi veţi vedea. Au mers deci şi au
văzut unde locuia; şi au rămas la
El în ziua aceea. Era ca la ceasul
al zecelea. Unul dintre cei doi,
care auziseră de la Ioan şi venise-
ră după Iisus, era Andrei, fratele
lui Simon-Petru. Acesta a găsit
Ioan 1, 35-51
întâi pe Simon, fratele său, şi i-a
zis: Am găsit pe Mesia, care se tâl-
cuieşte: Hristos. Şi l-a adus la Iisus,
Care, privind la el, i-a zis: Tu eşti
Simon, fiul lui Iona; tu te vei
numi Chefa, ce se tâlcuieşte: Petru.
Iar a doua zi voia să plece în Gali-
leea şi a agăsit pe Filip. Şi i-a zis
Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era
din Betsaida, din cetatea lui An-
drei şi a lui Petru. Filip a găsit pe
Natanael şi i-a zis: Am aflat pe
Acela despre Care au scris Moise
în Lege şi prorocii, pe Iisus, Fiul
lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis
Natanael: Din Nazaret poate fi
ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi
vezi. Iisus a văzut pe Natanael
venind către El şi a zis despre el:
Iată cu adevărat israelit în care nu
este vicleşug. Natanael I-a zis: De
unde mă cunoşti? A răspuns Iisus
şi i-a zis: Mai înainte de a te che-
ma Filip, te-am văzut când erai
sub smochin. Răspuns-a
Natanael: Rabbi, Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui
Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis:
Pentru că ţi-am spus că te-am
văzut sub smochin, crezi? Mai
mari decât acestea vei vedea. Şi i-
a zis: Adevărat, adevărat zic vouă,
de acum veţi vedea cerul
deschizându-se şi pe îngerii lui
Dumnezeu suindu-se şi
coborându-se peste Fiul Omului.

„Fiu al Galileei și frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat,
iar de la mormântul tău din Patra chemi popoarele la Dumnezeu și atunci ne-ai umplut de bucurie când în România
iarași ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit”.
Troparul Sfântului Apostol Andrei

C UVÂNTUL D OMNULUI
Iubiții mei,
Cât de bărbați [Andrei vine
de la gr. anir, andros = bărbat] la
minte suntem, cât de bărbătoși la
suflet, și bărbații și femeile, și în-
rădăcinați în iubirea noastră de
credință și de neam, în comparație
cu bărbatul acesta preaminunat,
cu Sfântul Apostol Andrei, care
acum 2000 de ani, din porunca
Domnului nostru, ca Apostol al
Său, a inițiat o predicare a credin-
ței creștine pentru a dezrădăcina
idolatria neamurilor…și a ajuns
până la strămoșii noștri? Cum ar
trebui să fim noi, ca Biserică și ca
nație, cei de 2000 de ani ortodocși
pe aceste meleaguri?
Și nu sunt deloc întrebări
retorice! Pentru că înrădăcinarea
de milenii a credinței ortodoxe la
noi ne face și mai responsabili
față de cei care, nici până astăzi
nu au cunoscut Ortodoxia
credinței, datorită credinței lor
eretice sau nu au trăit niciun fel
de creștinism, oricât de deformat ar fi
el, ci sunt tot păgâni, ca și cei de
acum 2000 de ani.
Iar păgânismul nu înseamnă altceva
decât ateism. Pentru că a nu te
închina, cu adevărat, lui
Dumnezeu și a desconsidera
Biserica Sa și orânduiala
tradițională, de la Hristos până
astăzi, a sfintelor slujbe și a
întregului mod de a fi al Bisericii,
înseamnă a nu e numai…al nostru), trăia în
face nelucrătoare mântuirea venită
prin Hristos, a nega Evanghelia
Celui născut în ieslea Betleemului.
Tocmai
această incompatibilitate
undamentală dintre păgânism și crești
nism i-a determinat pe
Dumnezeieștii Apostoli să sufere
toate pentru a vedea idolatria
sfărâmată. Și ca să îi faci pe cei,
până mai ieri, păgâni, să își
dărâme idolii, trebuie să îi
convingi să privească mai sus, spre
Treimea cea deoființă și
nedespărțită, spre Tatăl, spre Fiul
și spre Sfântul Duh, Dumnezeul
nostru treimic, întru Care și prin
Care sunt toate și ființează toate.
Cel dintâi chemat la apostolat…
conform In. 1, 40, fratele
Sfântului Apostol Petru. Născut
în Betsaida Galileii, Betsaidă care
înseamnă casa peștelui, ca indicare a
faptului că acesta era un oraș al
pescarilor dar, mai întâi de toate,
într-o semnificație mistică, aici
e casa Peștelui, a lui Hristos, Care
Și-a atras spre Sine de aici, pe
Andrei, pe Petru și pe Filip,
pentru ca să devină vânători de
oameni, cum spun vechile traduceri
liturgice românești.
Vânătorii mai întâi au
fost vânați de Hristos Dumnezeu,
pentru ca, mai apoi, cu aceeași
dragoste preadumnezeiască să
vâneze și ei inimile oamenilor. Și
Hristos Dumnezeu i-a vânat cu
plăcerea de cele dumnezeiești și
cu harul preacurat al sfințeniei pe
Apostolii Săi și nu cu bani, haine,
demnități sau avansări ierarhice ci,
dimpotrivă, cu atenționarea că vor
suferi multe, ca și El, dar că
lucrătorul va fi încununat de către
El cu slavă veșnică.
Dacă dumnezeiescul
Petru era un pescar căsătorit, ca și
tatăl său, Dumnezeiescul Andrei,
Apostol și al românilor (pentru că
feciorie, ca ucenic al Sfântului
Ioan Botezătorul. Aceasta era
starea sa socială la întâlnirea cu
Domnul.
Cel care îl orientează spre
Hristos pe Andrei e tocmai
Sfântul Ioan Botezătorul, care
mărturisește despre Domnul că e
„Mielul lui Dumnezeu” [o Amnos
tu Teu, In. 1, 36, cf. GNT], o
referință directă la Is. 53, 7: „ca
un miel înaintea celui care îl tunde
pe el” [os amnos enantion tu
PAG. 2
chirontos afton, cf. LXX], tot
capitolul acesta profetico-
hristologic fiind o subliniere
constantă a faptului că
Mântuitorul nostru va suferi
imens pentru noi, pentru
mântuirea noastră.
Curăția și jertfa sunt la un
loc în ființa mielului, miel care era
adus spre jertfă și care trebuia să
nu aibă meteahnă/vătămare/
boală, pentru că era o imagine
simbolică și o vorbire
profetică despre Mielul lui Dumnezeu,
Care atotcurat fiind, fără să fie
contaminat de morbul/de boala
păcatului, putea să Se aducă pe
Sine jertfă curată întru bună
mireasmă Tatălui, ca împăcare a lui
Dumnezeu cu oamenii.
Și cel feciorelnic, auzindu-l pe
Ioan cel plin de feciorie și de
asceză și de har dumnezeiesc,
vorbind despre Mielul lui
Dumnezeu, Cel care ridică păcatul
lumii…împreună cu un alt ucenic
al lui Ioan au mers după Domnul
[In. 1, 37]. Și Andrei s-a convins
imediat de faptul că Iisus
e Messias, că e Cel despre care
vorbesc Prorocii, fapt pentru care
astfel i L-a și vestit lui Petru [In.
1, 41]. Și prin aceasta s-a
făcut călăuză fratelui său
Petru spre Hristos, după cum,
fiecare dintre noi, suntem chemați
spre a fi pridvorul de intrare în
Biserică pentru alții.
Pentru că pridvorul nu e
încă pronaosul, locul unde se ține
vasul pentru Botez și unde se
spun Molitvele de exorcizare
Gândul zilei
„În tot pământul a ieșit
vestirea lor și până la
marginile lumii cuvintele
lor” (Ps. 18, 4)

pentru catehumeni și unde cei
botezați, direct sau prin nașii săi,
se leapădă de Satana și se unesc
cu Hristos și mărturisesc Crezul
Bisericii. Ci pridvorul e înaintea
pronaosului, o mică sală, la intrare
în Biserică sau locul în care…intri
pe ușa Bisericii.
Tocmai de aceea, după
cum Andrei i-a vestit lui Petru pe
Hristos, și i-a arătat calea, adică
ușa de intrare în Biserică, fiecare
dintre noi, din grijă pentru
mântuirea oamenilor, adică
pentru viitorul lor eshatologic,
pentru starea lor în veșnicie,
trebuie să mărturisim direct
și indirect pe Hristos
Dumnezeu altora, pentru ca
ei să înțeleagă că trebuie să
intre pe ușa Bisericii, pentru
ca să fie cu Cel pe care
inima lor Îl caută.
Și când există căutări
adevărate, reale, profunde,
trebuie să le indicăm
oamenilor, cu delicatețe și
bucurie, pe Dumnezeu,
adică Bucuria, Liniștea și Fericirea
lor. Iar a nu face aceasta
înseamnă a fi niște criminali, care îi
lăsăm pe oameni în tristețe și nu le
dăm să aibă bucuria cea veșnică.
Pentru că Părintele nostru cel
preafrumos, Andrei, Apostolul,
nu a ținut bucuria mântuirii doar
pentru sine, ci a împărtășit
bucuria adevărului și a alții, unul care îi conduce și îi
descoperirii primite prin Ioan,
apoi, confirmată deplin de către
Domnul, spunând că Mesia e…
acolo, lângă ei, și lui Petru,
fratelui său!
Și astfel bucuria aceasta
preacurată, preasfântă de adevăr s-a
extins și la Dumnezeiescul Petru
și la milioane de oameni a-i
istoriei, dar iată că nu îndeajuns
de mult! Fiindcă numărul
ortodocșilor e mic, în comparație
cu al eterodocșilor și al păgânilor
T ÂLCUIRI
de pe întreg mapamondul. Și
acest număr mic, care a început să
se formeze de la Apostoli, trebuie
continuat de fiecare dintre noi
printr-o mărturisire totală a vieții
noastre.
Nu e de ajuns doar o discuție, o
predică, o faptă de milostenie, un
dus la Biserică!
Nu sunt de ajuns nici mii
de predici, nici mii de fapte
bune…până când oamenii, mai
mici sau mai mari, mai deștepți
sau mai puțin deștepți, bărbați,
femei, copii și bătrâni nu cred în
credința adevărată, nu devin
membri ai Bisericii prin Botez și
exemple de viață ortodoxă.
Până când nu se întâmplă acest
lucru, adică până atunci când
omul credincios devine, la rândul
său, un focar de viață autentic
ortodoxă pentru alții, un
deschizător de drumuri pentru
orientează spre Hristos, nimic nu
e de ajuns!
Și Apostolii au trăit și au
suferit și au murit cu conștiința
aceasta delicată față de Hristos și
față de oameni: că nimic nu e de
ajuns pentru mântuirea oamenilor.
Fapt pentru care nu ne putem
culca nicicând pe-o ureche, nu
avem dreptul să ne dezamăgim
nici de alții și nici de noi până într
-acolo, încât să nu mai
fim ortodocși și să nu mai
PAG. 3
propovăduim și altora adevărul
mântuitor.
Ci Sfinții fiecărei zile, cu
putere și nu în mod tacit, ne vorbesc
despre vorbirea cu Dumnezeu și
despre vorbirea despre Dumnezeu,
rugăciunea întărind predica și
predica întărind rugăciunile
multora. Și predica nu e numai
aceasta, pe care o fac preoții în
Biserică sau prin canale media, ci
predica e a tuturora, a tuturor
creștinilor ortodocși, care trebuie
să ducă mai departe mesajul
preoților și să îl înmulțească cu
experiența și bucuria lor,
pentru ca toți să se bucure,
să tresară de bucurie
dumnezeiască
auzind cuvântul mântuirii
noastre.
După pogorârea
harului Sfântului Duh,
Sfântul Andrei, Părintele
nostru, propovăduiește
în Bitinia, adică
din Hrisopolis și până
în Nicomidia și Niceea, în
părțile Mării Negre, în Calcedon
și Bizanț, în Tracia,
în Macedonia și Tessalonic,
în Tessalia, Farsala, Elada,
Zitunion, Ahaia, Paleapatra.
Noi trebuie să
facem eforturi de memorare…pentru
ca să reținem mulțimea orașelor
sau a țărilor prin care a trecut și a
propovăduit Sfântul Andrei…și
nu ca un bine primit, ci ca unul care
lupta împotriva credinței
strămoșilor celor pe care îi
evangheliza. Însă: spre binele lor!
Pentru că există o luptă
bună, cea de evanghelizare prin
dreapta credință a eterodocșilor și a
păgânilor și o luptă rea, împotriva
lui Dumnezeu, aceea de a
dezevangheliza lumea, de a ne
depărta de Dumnezeu și de
naturalețea noastră creațională.
Cred că ar fi ceva de prost

gust să credem, că putem să
înțelegem greutățile prin care a
trecut Preadumnezeiescul Andrei
în propovăduirea sa. Nu, nu cred
că putem să le înțelegem! Și nici
nu cred că trebuie să ne imaginăm
că am putea să facem
ceva asemenea lui, numai printr-
o comasare de instituții de
evanghelizare, cum încearcă să facă
neoprotestantismul actual.
Nu, nu trebuie să ne imaginăm că
toți trebuie să facem ceva…aidoma
Apostolilor, mergând la propriu,
din localitate în localitate și din
țară în țară, ci mulți dintre noi
trebuie să facem în locul nostru,
acolo unde suntem sau prin cărțile
noastre sau la nivel online lucruri
gândite a fi pentru toți…și nu doar
cu amprentă regională, parohială,
doar pentru români…
Numai când vom înțelege
că putem avea o activitate globală/
universală/catolică, indiferent de
ceea ce facem noi, care să îi
înglobeze pe toți în ea, vom
ajunge să îi folosim și pe alții
cu deschiderea noastră spre
universalitate.
Și vă dau câteva
exemple, diferite dar convingătoare de
spre ce înseamnă să lucrezi la nivel
de România pentru întreaga lume.
Stăniloae al nostru, Eliade al
nostru, Iorga al nostru, Brâncuși
al nostru, Enescu al nostru, mulți
oameni ai culturii, ai științei,
inventatori și promotori ai
unei Românii universale, adică de ale
cărei calități și performanțe să
beneficieze toți, au devenit repere
universale, mulți dintre ei fără ca să
plece din România sau creând
românește lucruri pentru toți.
La fel, trecând de
la oameni la obiecte și lucruri, țuica de
prună sau gemul sau brânza sau
laptele nu știu care sau mașina nu
știu care sau tablourile,
sculpturile, uneltele făcute de
T ÂLCUIRI
români, aici, în România, pot
deveni universale, universal
cunoscute și apreciate, dacă
românii crează în parametrii
excelenței și nu se autominimalizează.
De ce nu pot să fac eu, românul,
o țuică bună, pe care să o placă și
chinezul și francezul? Sau o
platformă teologică, pe care să o
citească o lume întreagă, acum cu
ajutorul unor motoare de
translare mai puțin performante,
dar mâine, adică în doi-trei ani, să
mă poată citi orice om al acestei
planete, în limba lui, cu ajutorul
unor motoare de traducere
instantă și mai performante, fidele
de-a dreptul, eu scriind în româna
mea iar ei citindu-mă, printr-un
singur click convertor de limbă, în
engleză, arabă, japoneză sau
spaniolă?
De ce nu pot fi eu,
românul, la fel de bun scriitor sau
orator sau inginer sau savant în
modul de viață al peștilor sau al
struților, ca oricare altul din
întreaga lume, dacă acum pot să
călătoresc oriunde, să studiez
oriunde și să pot să ajung la orice
informație doresc? De ce să nu
fac lucrurile durabile și pentru o
lume întreagă?
De ce să mă cred cu handicap,
impropriu valorilor, fără relevanță
pentru un public planetar dacă
pot să fac anumite lucruri…
tocmai pentru că am o inițiere, o
experiență, o cunoaștere
aprofundată a lor? Cine nu mă
lasă? A da, în afară de lene…
nimeni nu îmi stă împotrivă, în
mod principial.
Pentru că și Sfântul
Andrei putea să facă mai puțin
decât a făcut…dacă nu avea o
conștiință atât de iubitoare față de
Hristos Dumnezeu. Însă
conștiința lui întru harul lui
Dumnezeu l-a îndemnat să
meargă peste tot, în toate aceste
PAG. 4
locuri și teritorii, pentru că a
crezut într-o schimbare radicală a
lumii, schimbare care continuă și
după 2000 de ani, lucru care
atestă faptul că propovăduirea
sa nu a fost în zadar și, mai mult
decât atât, că ea a
întrecut mentalitatea și așteptările lu
mii lui.
Pentru Apostolii
Domnului lumea era prea mică la
cap, ca să înțeleagă măreția
propovăduirii lor în toate
aspectele ei. Și, până astăzi, ne
dovedim foarte mici la minte pentru
astfel de înălțimi
copleșitoare ale minții și conștiinței
Apostolilor Domnului, care au
propovăduit lucruri pe care nu le
putem cuprinde…
Minuni nenumărate făcute de
Sfântul Andrei.
Chinuri, dureri, suferințe,
boli, tracasări de tot felul…
Kilometri întregi bătuți cu
piciorul sau călătorind pe mare, în
mijlocul multor pericole.Fără
casă, fără familie, fără copii. Nu
avea celular, nu cunoștea lumina
electrică, nu avea nici BMV, nici
gardă de corp și nici pistol…ci un
toiag de fier cu cruce, cu care
făcea minuni nenumărate.
Participă la Sinodul de la
Ierusalim (F. Ap. 15). De la
Ierusalim s-a întors în părțile
Mării Negre și a
propovăduit alanilor și ajunge
în Sevastopol și în Bosfor, la cei
din urmă găsind niște Icoane de
Sfinți făcute pe ceară.
Ajunge în Herson, în
Rusia până la Nipru, apoi în
Munții Kievului, unde prorocește
faptul că rușii se vor converti la
Ortodoxie, ceea ce s-a și
întâmplat în secolul al IX-lea d.
Hr. Se reîntoarce în
cetatea Sinopi, unde mai fusese,
apoi în Bizanț, peste tot
hirotonind episcopi peste cei pe

care îi convertise sau îi întărise în
credință. Ajunge din nou în
Tessalia și Elada. Apoi ajunge în
Peloponez.
Peste tot face multe minuni…fără
să primească bani pentru ele,
dormind pe unde era primit și
fără să primească distincții pentru
munca sa misionară.
Însă în Ahaia
Greciei, datorită unei
exorcizări și a convertirii
soției guvernatorului
roman al provinciei, l-a
înnebunit de ură pe acesta,
care l-a condamnat
la moartea pe cruce…
Se păstrează actul martiric al
Sfântului Apostol Andrei,
așa cum a fost el redactat
de preoții și diaconii din
Ahaia.
Guvernatorul care l-a condamnat:
Egheat.
În fața acestuia, Andrei a
lăudat Crucea…și i-a vorbit
despre taina credinței creștine.
Andrei e aruncat în temniță inițial,
și oamenii vor să îl omoare pe
persecutor, dar Apostolul se roagă
de aceia ca să nu îl omoare.
Toată noaptea a învățat
Andrei poporul, înainte de a fi
omorât, iar a doua zi a fost din
nou judecat, de persecutorul pe
care el îl scăpase de la moarte. L-
au bătut în 7 schimburi, Andrei
fiind întins la pământ.
CANON DE RUGĂCIUNE
Stih: Sfinte Apostole
Andrei, roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi.
Sufletul meu cel tulburat
de gânduri şi de cuvinte, curăţeşte
-l cu Dumnezeiescul har, care s-a
sălăşluit întru tine,
propovăduitorul lui Hristos,
Apostole Andrei. Ca ţie curat să
izvorăsc cântare vrednică.
T ÂLCUIRI
L-au legat pe cruce și nu l-au
pironit, dar nu din milă față de el,
ci pentru ca să stea cât mai mult
spânzurat și să sufere și mai mult.
Și mergând spre Cruce…lăuda
Crucea Domnului. Iar când
poporul a vrut să îl dea pe Andrei
jos de pe Cruce, el s-a rugat
Domnului ca să nu Îl dea jos de
pe cruce…și o lumină cerească l-a
acoperit o jumătate de oră. Și
când lumina nu s-a mai văzut…
atunci Apostolul a fost găsit
adormit, având aproape 80 de ani.
Câtă muncă dumnezeiască…în
nici 80 de ani!
De aceea vă întreb și mă
întreb, ca la început: cât
de bărbați suntem noi, cu toții,
ce minte bărbătească avem noi în
comparație cu acesta?
Pentru că ziua de
astăzi, ziua duhovnicească a românilor
ortodocși și ziua de mâine, ziua
națională a tuturor românilor vorbesc
despre câte o idee pe termen nelimitat.
Stih: Sfinte Apostole
Andrei, roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi.
Preacinstită căpetenia
ucenicilor săi, Mergătorul înainte
al lui Hristos, cel ce a odrăslit din
cea stearpă, lui Hristos Celui
Preaslăvit, Care S-a născut din
Fecioară, pe Sfântul Andrei,
bucurându-se, l-a adus.
PAG. 4
Dumnezeiescul Andrei ne
vorbește despre Ortodoxia fără
sfârșit iar ziua națională a
României despre o Românie fără
sfârșit. Și pentru ca niciuna să nu
aibă un sfârșit rău, cei care
suntem ortodocși și români, trebuie
să ne cunoaștem, să ne iubim și să
ne apărăm atât Ortodoxia cât și
românitatea, în mod
creator, cu deschidere
universală și nu
revanșard, nu idealist,
nu utopic.
Să facem
zilnic ceva pentru
Ortodoxie și pentru
România, ca să
fim ortodocși români! Să
facem ceva frumos,
admirabil, care să fie
dorit de către toți.
Să nu ne dăm doar cu
pumnul în piept, să nu ne
credem singurii mărturisitori ai lui
Hristos și să luptăm pentru o
supremație utopică, care nu are nicio
relevanță pentru prezent și viitor!
Ci să ne luptăm pentru ca noi, noi
înșine, să fim alții, oameni ai
sfințeniei și oameni valorici, în
care cuvintele să aibă sens curat,
înalt și în care faptele să nască
vorbe și vorbele să se susțină în
viața noastră. Amin!
Pr. Dr. Dorin Octavian Picoruș,
Sursa: teologiepentruazi.ro
Stih: Sfinte Apostole
Andrei, roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi.
Cu dragoste, cu dorinţă
neschimbată, treptele virtuţii
începând şi la suişuri pururea
gândind, din putere slabă la
preaînaltă putere, Sfinte Andrei, ai
ajuns.
( Cântarea I ,Canonul Utreniei)