“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 11 N °67 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 26 DECEMBRIE 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
†) S OBORUL M AICII D OMNULUI

Fraților, Cel ce sfințește și
cei ce se sfințesc dintr-Unul sunt
toți; de aceea, nu se rușinează să-i
numească pe ei frați, zicând:
«Spune-voi fraților mei numele
Tău. În mijlocul Bisericii Te voi
lăuda». Și iarăși: «Eu voi fi încre-
zător în El»; și iarăși: «Iată Eu și
pruncii pe care Mi i-a dat Dum-
Evrei 2, 11-18
nezeu». Deci, de vreme ce pruncii
s-au făcut părtași sângelui și tru-
pului, în același fel și El S-a îm-
părtășit de acestea, ca să surpe
prin moartea Sa pe cel ce are stă-
pânirea morții, adică pe diavolul,
și să izbăvească pe acei pe care
frica morții îi ținea în robie toată
viața. Pentru că, într-adevăr, nu a
luat firea îngerilor, ci sămânța lui
Avraam a luat. Drept aceea, dator
era întru toate să Se asemene fra-
ților, ca să fie milostiv și credin-
cios arhiereu în cele către Dum-
nezeu, pentru curățirea păcatelor
poporului. Că, prin ceea ce a păti-
mit, fiind El însuși ispitit, poate și
celor ce se ispitesc să le ajute.

După plecarea magilor, iată, înge-
rul Domnului se arătă în vis lui
Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul
și pe Mama Sa, fugi în Egipt și
stai acolo până ce-ți voi spune,
fiindcă Irod va căuta Pruncul ca
să-L omoare. Iar el, sculându-se, a
luat noaptea Pruncul și pe Mama
Sa și au plecat în Egipt. Și au stat
acolo până la moartea lui Irod, ca
să se împlinească cuvântul spus
de Domnul prin prorocul: «Din
Egipt am chemat pe Fiul Meu».
Iar când Irod a văzut că a fost
amăgit de magi, s-a mâniat foarte
Matei 2, 13-23
tare și, trimițând, a ucis pe toți
pruncii care erau în Betleem și în
toate hotarele lui, de doi ani și
mai în jos, după timpul pe care îl
aflase de la magi. Atunci s-a îm-
plinit ceea ce se spusese prin Iere-
mia Prorocul: «Glas în Rama s-a
auzit, plângere și tânguire multă;
Rahela își plânge copiii și nu vo-
iește să fie mângâiată, pentru că ei
nu mai sunt». După moartea lui
Irod, iată că îngerul Domnului s-a
arătat în vis lui Iosif, în Egipt, și i-
a zis: Scoală-te, ia Pruncul și pe
Mama Sa și mergi în pământul lui
Israel, căci au murit cei ce căutau
să ia viața Pruncului. Iosif,
sculându-se, a luat Pruncul și pe
Mama Sa și au venit în pământul
lui Israel. Dar auzind că domneș-
te Arhelau în Iudeea, în locul lui
Irod, tatăl său, Iosif s-a temut să
meargă acolo și, luând poruncă în
vis, s-a dus în părțile Galileei. Și,
venind, a locuit în orașul numit
Nazaret, ca să se împlinească ceea
ce s-a spus prin proroci, că Naza-
rinean Se va chema.

Colinde, colinde!/E vre-
mea colindelor, /Căci gheaţa se-
ntinde/Asemeni oglindelor./Şi
tremură brazii/Mişcând rămurele-
le,/Căci noaptea de azi-i/Când
scânteie stelele./Se bucur' copiii,/
T ÂLCUIRI
Copiii şi fetele,/De dragul Mari-
ei,/Îşi piaptănă pletele,/De dragul
Mariei/Şi-a Mântuitorului,/
Luceşte pe ceruri/O stea călăto-
rului.../(M. Eminescu, „Colinde,
colinde”).
Începem cuvântul consa-
crat Soborului Maicii Domnului,
sărbătoarea zilei a doua a Crăciu-
nului, cu această splendidă poezie
eminesciană, pentru că descrie în
mod admirabil atmosfera şi sem-

nificaţia acestei frumoase zile: cin-
stirea Sfintei Fecioare Maria în
ambianţa plăcută a colindelor.
Nu cu multă vreme în urmă, ne-a
întrebat un credincios dacă nu
cumva greşeşte prin faptul că cele
mai multe rugăciuni pe care le
rosteşte sunt închinate Maicii
Domnului... În primele momente,
în locul unui răspuns direct i-am
amintit că potrivit rându-
ielilor Bisericii există o
ierarhie liturgică în cult:
Dumnezeu în Treime,
Căruia se cuvine adorare,
Maica Domnului, căreia
îi acordăm supra-
venerare (sau supra-
cinstire) şi sfinţii, cărora
le facem venerare (sau
cinstire). Logic, potrivit
acestei rânduieli, întâi
trebuie să ne adresăm lui
Dumnezeu şi apoi Maicii
Domnului... Dar, peste
câteva clipe i-am spus că
nu credem a fi o greşeală
ca cea mai mare parte a
timpului de rugăciune să-
i fie consacrată Maicii
Domnului, pentru că ea
niciodată nu este despăr-
ţită de Iisus Hristos
Dumnezeu, Care a bine-
voit a se face fiu al ei...
Rugându-ne Maicii Prea-
curate nu îi cerem altceva decât să
mijlocească, să poarte doleanţele
noastre spre Fiul ei şi Dumnezeul
nostru. Pe de altă parte, nici Iisus
- Fiul, nu este niciodată despărţit
de Tatăl şi de Duhul Sfânt, astfel
că orice rugăciune se îndreaptă, de
fapt, către Preasfânta Treime.
Nu întâmplător s-a rânduit ca a
doua zi de Crăciun să fie dăruită
Macii Domnului. Aducând prino-
sul de adorare pentru Dumneze-
iescul Prunc, Biserica n-a uitat-o
nici pe cea care L-a primit şi L-a
purtat în pântece şi care, într-o
T ÂLCUIRI
smerenie desăvârşită, L-a născut
într-o iesle din Betleem. Astfel,
ceea ce ne-a învăţat Biserica îm-
plinim şi noi: a doua zi de Cră-
ciun, aducând slavă lui Dumne-
zeu, toţi credincioşii mărturisim
recunoştinţă şi faţă de Maica
Preacurată, în sfântă comuniune,
la Sfânta Liturghie. Căci cuvântul
„sobor” înseamnă „adunare, com-
uniune”.
Aşadar, când spunem
„Soborul Maicii Domnului”, înţe-
legem adunarea dreptmăritorilor
creştini în jurul Maicii care-L ţine
în braţe pe Dumnezeiescul Prunc,
Iisus Hristos.
Revenind la întrebarea
credinciosului (care poate fi şi în-
trebarea noastră), ne dăm seama
că noi îi adresăm o mare parte a
rugăciunilor, pentru că întotdeau-
na ea apare înaintea ochilor noştri
sufleteşti ca o caldă Rugătoare.
Imaginea ei luminoasă aşa este
consemnată în Tradiţia Bisericii,
PAG. 2
scrisă şi pictată: la Buna-Vestire,
îngerul a găsit-o rugându-se; la
Naşterea Pruncului Iisus este fi-
resc să ne-o imaginăm rugându-se
lui Dumnezeu s-o ajute spre a
învinge teama şi condiţiile precare
legate de sălaşul sărăcăcios în care
i-a fost rânduit să devină mamă; la
nunta din Cana L-a rugat pe Fiul
ei să salveze o situaţie neplăcută,
atunci când se terminase
vinul; trecând peste cele-
lalte momente din lucra-
rea Mântuitorului, la care
Maica Sa a fost adesea
părtaşă, nu doar cu simpla
prezenţă, ci mereu cu ru-
găciunea către Dumne-
zeu, nu ne-o putem ima-
gina altfel în ceruri decât
în ipostaza rugăciunii,
mijlocind pentru neamul
omenesc.
De aceea, când
spunem „Maica Domnu-
lui”, spunem
„Rugăciune”. Aşa se ex-
plică faptul că una dintre
cele mai frumoase icoane
ale ortodoxiei poartă nu-
mele Deisis
(=Rugăciune), cu Mântui-
torul în mijloc, la dreapta
Lui - Maica Domnului, iar
la stânga - Sfântul Ioan
Botezătorul, amândoi în ipostază
de rugăciune.
Plecând de la înţelesul
numelui „Maria” („Miriam” în
ebraică), care se traduce prin „Cea
bine mirositoare, Cea plăcută,
Doamnă, Stăpână, Steaua mării”,
ne gândim şi la alte nume care i se
pot atribui Maicii Domnului: Ma-
mă - cel mai adesea, pentru că ea
este nu doar mama lui Iisus ci şi a
noastră, a celor care am devenit
fraţi cu El prin Botez; Fecioară,
fiind, din darul Domnului, singura
mamă-fecioară din istoria omeni-
rii; Chivot (şi Biserică) pentru că

L-a purtat în pântece pe Hristos
euharistic; Scară către cer, pentru
că prin lucrarea ei leagă pământul
cu cerul. Acestor preafrumoase
nume se pot adăuga desigur şi
altele. Cu deosebire cel de
Rugătoarea sau Rugăciune, pe
temeiurile arătate mai sus. Aceste
temeiuri credem că l-au inspirat şi
pe Eminescu, poetul nostru cel de
toate zilele, când a scris
C UVÂNT
După plecarea magilor, iată îngerul
Domnului se arată în vis lui Iosif, zi-
când: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama
Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până
ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute
Pruncul ca să-L ucidă. (Mt. 2,
13)
De ce pruncul Hris-
tos a fost trimis în Egipt?
Textul face referire clară la
acest lucru: trebuia să se
împlinească ceea ce Dum-
nezeu a zis prin profet: Din
Egipt am chemat pe Fiul Meu-
(Osea 11, 1). De aici
înainte, putem vedea că
nădejdea mântuirii este
descoperită lumii întregi.
Babilonul şi Egiptul reprezintă
lumea întreagă. Chiar dacă ele au
fost înghiţite de nelegiuire,
Dumnezeu a făcut cunoscut
faptul că dorea să le corecteze şi
să le schimbe. Dumnezeu a dorit
ca întreaga lume să aştepte
însutitele Sale daruri. Aşadar, a
chemat din Babilon pe cei
înţelepţi şi a trimis Sfânta Familie
C ÂNTAȚI DOMNULUI TOT PĂMÂNTUL !
Naşterea Ta, Hristoase,
Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lu-
mina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce
slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat
să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi
PAG. 3
T ÂLCUIRI
„Rugăciune”, poezie care încheie pământului/Rugămu-
cuvântul nostru de acum: Crăiasă ne'ndurărilor/ Luceafărului
alegându-te,/Îngenunchem mărilor;/Ascult-a noastre
rugându-te/Înalţă-ne, ne plîngeri/Regină peste îngeri/Din
mântuie/Din valul ce ne neguri te arată/Lumină dulce,
bântuie;/ Fii scut de întărire/Şi clară,/O, Maică Prea Curată/Şi
zid de mântuire/Privirea-ţi pururea fecioară,/Marie! Amin.
adorată/Asupră-ne coboară/O,
(Preot Vasile Gordon;Sursa:
Maică Preacurată/Şi pururea Doxologia.ro)
fecioară,/Marie!/Noi ce din mila
Sfântului/Umbră facem
DE LA P ĂRINȚI
în Egipt. Am fost avertizaţi de la încoronat imediat pentru
început să fim atenţi la ispite şi necazurile tale. Ci mai vârtos să ţii
comploturi și le observăm încă de în minte exemplul suferinţei
când am venit în scutece. Deci îndelungate a Maicii Pruncului,
vezi încă de la naşterea Domnului suportându-le pe toate cu nobleţe,
ştiind că asemenea viaţă în
pribegie este potrivită cu
orânduirea lucrurilor
duhovniceşti. Tu
împărtăşeşti aceeaşi muncă
nevoitoare pe care Fecioara
Maria însăşi a gustat-o.
Acelaşi lucru l-au făcut şi
magii. Şi Fecioara Maria, şi
magii doreau să se retragă în
taină în rolul smerit al
pribeagului. (Credincioşii sunt
învăţaţi să ţină minte, în mijlocul
Iisus un tiran furios care se ispitelor şi smintelilor, fuga Sfintei
împotriveşte, o familie care fuge şi Familii în Egipt şi întoarcerea magilor
o plecare dincolo de hotar. pe alt drum – n.tr.)
Deoarece nu a fost vorba despre
vreo fărădelege pentru care (Sfântul Ioan Gură de
familia Sa a fost exilată. Aur, Evanghelia după Matei, Omilia
Şi tu, dacă ai probleme şi 8, 2, traducere pentru
suferi numeroase încercări, nu Doxologia.ro de Alexandra
trebuie să te tulburi. Să nu te Zurba)
aştepţi să fii răsplătit sau
să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel păstorii slavoslovesc şi magii cu Steaua
de sus, Doamne, Slavă Ţie! călătoresc. Că pentru noi s-a născut
Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai
Fecioara astăzi, pe Cel mai
presus de fiinţă naşte şi pământul peşte- înainte de veci. (Troparul și Condacul
ra Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu Praznicului Nașterii Domnului)