“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 11 N °57 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 26 OCTOMBRIE 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
S F . M ARE M C . D IMITRIE , I VORÂTORUL DE MIR

Fiule Timotei, întăreşte-te
în harul care e în Hristos Iisus, şi
cele ce ai auzit de la mine, cu
mulţi martori de faţă, acestea le
încredinţează la oameni credin-
cioşi, care vor fi destoinici să în-
veţe şi pe alţii. Suferă împreună
cu mine, ca un bun ostaş al lui
Hristos Iisus. Niciun ostaş nu se
încurcă cu treburile vieţii, ca să fie
II Timotei 2, 1-10
pe plac celui care l-a adus la oaste.
Iar când se luptă cineva, la jocuri,
nu ia cununa, dacă nu s-a luptat
după legile jocului. Cuvine-se ca
plugarul ce se osteneşte să mă-
nânce el mai întâi din roade. Înţe-
lege cele ce-ţi grăiesc, pentru că
Domnul îţi va da pricepere în toa-
te. Adu-ţi aminte de Iisus Hristos,
Care a înviat din morţi, din nea-
mul lui David, după Evanghelia
mea, pentru care sufăr până şi
lanţuri ca un făcător de rele, dar
cuvântul lui Dumnezeu nu se lea-
gă. De aceea, toate le rabd, pentru
cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de
mântuirea care este întru Hristos
Iisus şi de slava veşnică.

Evrei 12, 11-13; 25-27

Fraţilor, orice mustrare, la
început, nu pare că e de bucurie,
ci de întristare, dar mai pe urmă
dă celor încercaţi cu ea roada paş-
nică a dreptăţii. Pentru aceea,
«îndreptaţi mâinile cele ostenite şi
genunchii cei slăbănogiţi. Faceţi
cărări drepte pentru picioarele
voastre», aşa încât cine este
şchiop să nu se abată, ci mai vâr-
tos să se vindece. Luaţi seama să
nu vă lepădaţi de Cel care vorbeş-
te. Căci dacă aceia n-au scăpat de
pedeapsă, nevoind să asculte pe
cel ce le grăia pe pământ, cu atât
mai mult noi, îndepărtându-ne de
Cel ce ne grăieşte din ceruri - al
Cărui glas, odinioară, a zguduit
pământul, iar acum, vorbind a
făgăduit: «Încă o dată voi clătina
nu numai pământul, ci şi cerul».
Iar prin aceea că zice: «încă o da-
tă», arată schimbarea celor clăti-
nate, ca a unor lucruri făcute, ca
să rămână cele neclintite.

Ioan 15, 17-27; 16, 1-2

Zis-a Domnul către uce-
nicii Săi: Aceasta vă poruncesc: Să
vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă
urăşte pe voi lumea, să ştiţi că M-
a urât pe Mine mai înainte de voi.
Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi
ce este al său; dar, pentru că nu
sunteţi din lume, ci Eu v-am ales
pe voi din lume, de aceea lumea
vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de
cuvântul pe care vi l-am spus: Nu
este sluga mai mare decât stăpâ-
nul său. Dacă M-au prigonit pe
Mine, şi pe voi vă vor prigoni;
dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe
al vostru îl vor păzi. Iar toate
acestea le vor face vouă din prici-
na numelui Meu, fiindcă ei nu
cunosc pe Cel Care M-a trimis.
Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi
vorbit, păcat nu ar avea; dar acum
n-au cuvânt de dezvinovăţire pen-
tru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte
pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.
Dacă nu aş fi făcut între ei lucruri
pe care nimeni altul nu le-a făcut,
păcat nu ar avea; dar acum M-au
şi văzut şi M-au urât, şi pe Mine,
şi pe Tatăl Meu. Dar aceasta s-a
făcut ca să se împlinească cuvân-
tul cel scris în Legea lor: «M-au
urât pe nedrept». Iar când va veni
Mângâietorul, pe Care Eu îl voi
trimite vouă de la Tatăl, Duhul
Adevărului, Care de la Tatăl pur-
cede, Acela va mărturisi despre
Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că
de la început sunteţi cu Mine.
Acestea vi le-am spus ca să nu vă

C UVÂNTUL D OMNULUI
poticniţi în credinţa voastră. Vă dar vine ceasul când oricine vă va slujire lui Dumnezeu.
vor scoate pe voi din sinagogi; ucide pe voi va crede că aduce
În vremea aceea, intrând
Iisus în corabie, ucenicii Lui L-au
urmat. Şi, iată, furtună cumplită s-
a ridicat pe mare, încât corabia se
acoperea de valuri; iar El dormea.
Iubiții mei,
Sfinții Bisericii sunt fiii și
fiicele a diverse popoare, fiind
foarte diferiți ca vârstă și ocupații
și la fel și la nivelul virtuților pe
care le-au lucrat, iar Sfântul Dimi-
trie, Marele Mucenic, pe care îl
pomenim astăzi, e grec de neam
și s-a născut în cetatea Solun
sau Tessalonicul de astăzi.Un
Sfânt grec, pentru o întreagă lu-
me! Cum, tot la fel, avem Sfinți
asiatici, africani, europeni,
americani…pentru o întreagă
lume, pentru că atunci când îi
pomenim, într-o anume zi, în ziua
lor de pomenire, ei sunt pomeniți
la nivel ecumenic, la nivelul
întregii Ortodoxii.
Și asta ne învață (cum
spuneam și altădată) să ne iubim
unii pe alții, dincolo de etnie,
limbă, culoarea pielii sau
mentalitate, pentru că Împărăția
lui Dumnezeu e formată din
Sfinții întregii lumi, din Sfinți din
diverse părți ale lumii și nu doar
dintr-o etnie. Însă, pentru ca să
ne iubim, mai întâi de toate, nu
trebuie să fim refractari la faptul
de a ne cunoaște. De a ne
cunoaște unitatea și diversitatea în
același timp, adică pe cele care ne
sunt comune cât și pe cele în care
suntem diferiți unii față de alții.
Sfântul Dimitrie, Părintele
nostru, pomenit astăzi, s-a născut
M ATEI 8, 23-27
Și, venind ucenicii la El, L-au
deşteptat, zicând: Doamne, mân-
tuieşte-ne, că pierim! Iisus le-a zis:
De ce vă este frică, puţin credin-
cioşilor? S-a ridicat atunci, a certat
TÂLCUIRI
într-o familie ortodoxă…dar în
timpul unei prigoane împotriva
Bisericii. Părinții săi, în taină, erau
credincioși, aveau Icoana
Domnului și pe cea a Maicii Sale
în casa lor și aprindeau în fața lor
candelă și tămâiau. Însă nu aveau
copii…Și Dimitrie se naște ca un
răspuns sfânt, din partea lui
Dumnezeu, la rugăciunile
părinților săi. Fapt care i-a umplut
de o mare bucurie, pentru care au
făcut un mare ospăț, o mare
petrecere.
Nașterea e un moment de
bucurie, dacă aștepți copilul, dacă
îl iubești, dacă pătimești multe
dureri pentru el…Însă nu toate
nașterile sunt bucuroase. Unele
nașteri…sunt triste…sau nu se
mai produc…Însă când bucuria
te copleșește, atunci înțelegi pe
copilul, pe copiii tăi, ca un dar
imens de la Dumnezeu și ca o
imensă responsabilitate.
Pentru că nașterea e
începutul educației. Iar copilul
începe să fie educat din pântece
sau de mai înainte de a se naște,
dacă tu, ca mamă sau tată, înțelegi
că el e darul lui Dumnezeu în
viața voastră și că acest dar
trebuie să înflorească, trebuie să
crească, trebuie să își aducă rodul
său întru Împărăția lui Dumnezeu
și nu doar în societatea actuală.
Pentru că nașterea e un dar
PAG. 2
vânturile şi marea şi s-a făcut li-
nişte deplină. Iar oamenii s-
au mirat, zicând: Cine este Acesta,
că şi vânturile şi marea ascultă de
El?
pentru veșnicie și nu doar pentru
câțiva ani sau zeci de ani. Iar orice
am fi noi, astăzi, în societatea de
față, e doar un pas…spre
Împărăția lui Dumnezeu, care are
drept normă de viață viața în
harul Preasfintei Treimi.
Sfântul Dimitrie, ca mulți
dintre pruncii Bisericii, a fost
educat…sub Sfintele Icoane. El a
fost dus de părinții lui în casa lor
de rugăciune și i s-au prezentat
Icoana Domnului și pe cea a
Maicii Sale și i s-a vorbit despre
adevărurile dreptei credințe.
Privind prin Icoane pe
Dumnezeul întregii făpturi,
întrupat pentru noi și pentru a
noastră mântuire, pe Hristos
Domnul, pe Maica Domnului, pe
Sfinți, luând de la cuviința lor
exemple de cuviință, Sfântul
Dimitrie a înțeles diferența
enormă dintre Icoană și idol.
Icoana eo fereastră
teologică spre Împărăția lui
Dumnezeu. Idolul e o falsificare a
realității, o mistificare a
Dumnezeirii și a sfințeniei, o
înlocuire a adevărului cu
minciuna. Tocmai de aceea noi
trecem prin Icoane, cu gândul și
cu dorul inimii spre adevărul
sfânt al relației cu Domnul și cu
Maica Sa și cu Sfinții și Îngerii
Săi, pe când printr-un Sfinx,
printr-un Vishnu, printr-o

reprezentare fantastică nu ne
întâlnim cu nimeni…decât cu
demonii care falsifică dreapta
închinare.
Și Dumnezeiescul
Dimitrie, umplându-se de evlavie
și de bună cuviință, a sărutat
Sfintele Icoane și a primit Botezul
Bisericii, în taină, în casa lor,
crescând, pe fiecare zi, în adevărul
lui Dumnezeu și în fapte bune.
Și aceasta, pentru că nu e
de ajuns doar să începi să fii
creștin ortodox. Nu e de ajuns
să te botezi. Nu e de ajuns
doar să mergi la Biserică un
an, doi, 10…și apoi să faci
pauză. Viața Bisericii e fără
pauză! Viața Bisericii e o
continuă căutare, încordată,
plină de bucurii și de tristeți,
de clipe de har și de clipe de
întuneric, de suișuri și
coborâșuri din care nu trebuie
să dezertezi.
Da, ne e greu, foarte greu,
enorm de greu de multe ori!
Însă bucuriile vieții noastre
sunt incalculabile…
Și Sfântul Dimitrie, care
își tăinuia credința și viața, el fiind
militar (de unde îmbrăcămintea sa
militară din Icoana de deasupra) e
avansat la rangul de antipat/
proconsul/guvernator roman,
pentru că Grecia acelui timp era
parte comună din Imperiul
Roman, după cum, astăzi, e
membră de drept a Uniunii
Europene.
Însă, în loc să se
ocupe doar de apărarea militară a
cetății Solun, a orașului în care se
născuse și în ciuda faptului că
era un tânăr și nu un general de
armată în vârstă, Sfântul Dimitrie
se comportă ca un nou Apostol
Pavel, adică aidoma unui
propovăduitor creștin pentru
membrii cetății, luptând împotriva
T ÂLCUIRI
păgânismului și învățându-i pe
toți dreapta credință.
Pentru noi: un lucru bizar.
Cum ar trata televiziunile actuale
știrea: un general al armatei
române, cu misiune în
Afganistan, a început să predice
Ortodoxia musulmanilor?Prima
glumă de doi lei ar fi aceasta: e
popă sau general?
Însă Părintele nostru,
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie
asta a făcut la vremea lui: și-a
depășit și neglijat atribuțiile
militare…pentru că se simțea
responsabil pentru mântuirea
oamenilor. Iar Biserica nu îl laudă
acum, în primul rând, pentru că a
fost un bun militar, un strateg, ci
pentru că a fost un creștin
responsabil.
Și asta, odată în plus,
pentru ca să înțelegem cu toții, că
și medicul, și polițistul, și
politicianul, și artistul, și
muncitorul, cu toții, suntem
chemați, mai înainte de toate, ca
să fim niște buni creștini și apoi
niște buni
profesioniști sau oameni de
nădejde.Pentru că, dacă nu avem
principiile evanghelice și eclesiale
în viața noastră nu putem fi nici
niște oameni ai societății
PAG. 3
autentici. Pentru că cine
e autentic creștin e și autentic om
social, pentru că Împărăția lui
Dumnezeu e a acelora care
sunt drepți și curați cu inima.
Iar Sfântul Dimitrie a fost
un cetățean exemplu, un om
responsabil nu numai pentru
mântuirea sa ci pentru mântuirea
întregii cetăți și, când și-a dat
seama că au ajuns faptele sale la
urechea celui care îl înaintase în
grad și-a încredințat averea
slujitorului său Lupul și s-a
pregătit de…chinuri. Nu s-a
înspăimântat! Nu a dezertat!
Nu a ieșit dintre granițele
imperiului! Ci și-a împărțit
averile, pregătindu-se pentru
martiriu prin rugăciune și
post. Când a venit împăratul
și l-a întrebat dacă e creștin,
nu a mințit. A recunoscut
că este. Și, în loc să îl trimită
la închisoarea comună, l-a
părăsit într-o baie mare,
veche, aproape de palatul
imperial, pentru ca să îl
înjosească.
Și aici, iarăși, Sfântul
Dimitrie, un tânăr și nu un
bătrân, care părea să nu aibă atâta
experiență sau prea multă
răbdare, înțelepciune sau sănătate
puternică, nu s-a înspăimântat ci
se ruga cu cuvinte ale Psaltirii, pe
care le știa pe de rost.
A fost vizitat de către
Satana, sub forma unui animal,
care dorea să îl muște de picior,
pentru ca, după aceasta, să fie
vizitat de un Înger al Domnului,
care i-a spus să se întărească,
pentru ca să îi biruie pe vrăjmașii
săi. Acesta i-a adus o cunună
splendidă din Rai și i-a pus-o pe
cap, fiind umplut prin aceasta de
dorul de a muri pentru Hristos
Dumnezeu.
Dacă se înspăimânta de

demon, nu mai putea să se bucure
de vederea Îngerului lui
Dumnezeu. Iar rugăciunea, tăria
sufletească, nădejdea în
Dumnezeu, bărbăția
duhovnicească l-au scos din
mâinile dracilor și l-au făcut
nebiruit în dureri.
Împăratului roman,
persecutorului Sfântului Dimitrie,
tocmai revenit dintr-o bătălie, i se
organizează luptele pentatlonului
în cinstea sa. Printre luptătorii de
forță ai amfiteatrului era și Lie, un
vandal foarte periculos. Iar
bucuria drăcească a împăratului
era să îl vadă pe furiosul Lie cum
îi omoară pe creștini în
amfiteatru, în fața lui și a
poporului care se distra văzând
lupte…și oameni morți…Adică
nu era mare diferență între ei…și
noi, care vedem filme cu morți și
răniți toată ziua sau jucăm jocuri
pe computer cu…morți și
răniți…
Delectarea cu răul altuia
era la modă…ca și azi…
Nestor, un creștin cunoscut de
Dimitrie, și el martirizat mai apoi,
cere binecuvântarea și rugăciunea
Sfântului Dimitrie și prin aceasta
îl omoară, în luptă, pe Lie, pe
vandalul necruțător. Nestor era și
mai tânăr decât Dimitrie: nu
împlinise nici 20 de ani.
Istoria martiriului Bisericii
s-a scris, cel mai adesea, cu sânge
tânăr. Libertatea noastră de acum
e câștigată tot cu sânge…cu sânge
de tânăr. Numai că noi ne batem
joc de ea, de libertatea și de
timpul mântuirii noastre…în stil
mare, nedemn de astfel de tineri,
care aveau mintea lui Hristos,
care știau să moară…pentru ca să
fie vii…
Împăratul îl acuză pe
Nestor că l-a învins pe Lie prin
farmece. Nestor îi replică
T ÂLCUIRI
împăratului: „Împărate, eu nu am
biruit pe Lie cu farmece, ci cu
puterea lui Hristos, adevăratul
Dumnezeu”. Numai că împăratul
nu Îl cunoștea pe adevăratul
Dumnezeu, pentru că era
idolatru.
Dar, pentru acest răspuns,
considerat, impertinent, desigur,
fără ca prin asta să fie fals,
Sfântului Nestor i se taie capul…
cu cuțitul. Nu cu sabia ci, cu mare
sadism: cu cuțitul, de parcă ar fi
fost un pui de găină…Însă l-au
omorât așa pentru ca să…sufere
„Mare apărător te-a aflat în­tru
primejdii lumea, purtătorule de chi-
nuri, pe tine cel ce ai biruit pe pă-
gâni. Deci, precum mândria lui Lie
ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai
făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimi-
trie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L
să ne dăruiască nouă mare milă”.
Troparul Sf. Mare Mc. Dimitrie,
Izvorâtorul de mir
mult…și nu puțin…
Iar șirul nesfârșit al Mucenicilor
Bisericii e format din crime
abominabile la adresa umanității.
Care mai de care mai odioase, mai
incredibile…Și pentru acestea,
iată, că Biserica lui Dumnezeu nu
mai dă în judecată pe nimeni,
dacă i se neagă Mucenicii, Sfinții
sau dacă sunt pângărite numele,
locurile de martiriu sau zilele de
pomenire sunt necinstite.
Împăratul, întristat de
moartea lui Lie, află că Nestor l-a
ucis pe Lie cu ajutorul lui
Dimitrie și poruncește ca și
Dimitrie, Părintele nostru, să
moară ucis tot cu sulița, după
cum Lie fusese aruncat în sulițe. (Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș,
Grupul de ostași care vine, în sursa: teologiepentruazi.ro)
temniță, la Dimitrie, ca să îl
omoare, îl găsește în rugăciune pe
PAG. 4
acesta. Și au aruncat sulițele în
el…prima intrând în coasta
dreaptă a lui Dimitrie…
I-au lăsat trupul
neîngropat…Noaptea, pe furiș,
creștinii au venit și i-au îngropat
trupul.
Lupul, slujitorul
credincios al Sfântului Dimitrie, a
fost de față la martirizarea sa și i-a
luat haina și inelul, muiate în
sângele său, prin care s-au făcut
multe minuni după aceea. Și
pentru că s-a dus vestea despre
minuni și lui Lupul i s-a tăiat
capul.
Însă exemplul și amintirea sa nu s
-au stins până astăzi și Sfintele
sale Moaște, cât și minunile sale
se cunosc de oameni de
pretutindeni. Numele său e purtat
și de bărbați și de către femei,
pentru că avem
și Dumitru și Dumitra dar, mai
ales, el inspiră, continuu, la
îndrăzneală dumnezeiască, la o
tinerețe responsabilă, la o viață
autentic ortodoxă.
Și astfel, îl sărbătorim pe
un tânăr, care nu a trăit și nici nu
a murit…degeaba! Și, totodată,
pe prietenii lui…și pe următorii
lui, de atunci…și de peste
veacuri…care își găsesc
frumusețea în viața cu
Dumnezeu și nu într-o viață la
întâmplare.
De fapt acesta e mesajul
Dumnezeiescului Dimitrie,
Tânărul, Marele Mucenic,
Guvernatorul roman creștin: nu
trăiți fără bucuria continuă de a-L
iubi pe Dumnezeu și de a fi
proprii ajutorului acordat
oamenilor! Amin!