1 feb. – Sf. Ignațiu de Antiohia, episcop și martir, cl.

a III-a
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Pavel către
Romani Rom. 8: 35-39
Fraților, cine așadar ne va despărţi de dragostea
lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, prigoana,
foamea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia ori sabia?
Așa cum spune Scriptura: „Pentru Tine suntem
omorâți în fiecare zi, suntem tratați ca nişte oi duse la
tăiat". Dar în toate acestea suntem mai mult decât
biruitori prin Acela care ne-a iubit pe noi. Căci sunt
convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici
stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul,
nici înălţimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va
putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care
este în Cristos Isus, Domnul nostru.
Cuvântul Domnului.

Citire din Evanghelia Domnului Nostru, Isus Cristos,

după Sfântul Ioan In. 12: 24-26
În acel timp, Isus le spunea ucenicilor:
„Vă spun adevărul adevărat că, dacă bobul de
grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar
dacă moare, aduce mult rod. Cine-şi iubeşte viaţa o va
pierde, iar cine-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va
păstra pentru viaţa veşnică. Dacă Îmi slujeşte cineva,
să Mă urmeze pe Mine și unde sunt Eu, acolo va fi şi
slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl îl va
cinsti. Cuvântul Domnului.
 2 feb. – Purificarea Fericitei Fecioare Maria, cl. a II-a
Solemnitatea din 2 februarie celebra cândva
sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu și Purificarea
Preasfintei Fecioare, patruzeci de zile după Nașterea
Mântuitorului. Ea se leagă astfel de misterul nașterii.
Este o sărbătoare de lumină. Pentru simbolismul
său, procesiunea „Lumânărilor” amintește revelarea lui
Cristos, lumină a lumii, întâmpinat la templu de bătrânul
Simeon ca reprezentat al lui Dumnezeu, „lumina pentru
luminarea neamurilor şi slava poporului Său, Israél”.
Templul, centru al pietății israelite, primind pe Isus între
zidurile sale, pare că s-a dilatat pănă la a conține întreg
universul. Venirea Mântuitorului în templu este tema
principală a sărbătorii, dar gândul la Sfânta Fecioară este
prezent peste tot.
Sărbătoarea din 2 februarie este una dintre cele
mai vechi, dacă nu cea mai veche sărbătoare mariană.
Celebrată la Ierusalim din secolul al IV-lea, sărbătoarea
Purificării s-a mutat mai târziu la Constantinopol, apoi la
Roma, unde se găsește în secolul al VII-lea unită, la 2
februarie, cu o procesiune probabil anterioară a sărbătorii
Fecioarei. Binecuvântarea lumânărilor apare în secolul al
X-lea.
Venirea Mântuitorului în templul Său inaugurează opera
de purificare și de sfințire pe care profeții au anunțat-o.
Citire din cartea profetului Malahia Mal. 3: 1-4
Acestea le spune Domnul:
„Iată, Eu trimit pe crainicul Meu, care va
pregăti calea înaintea Mea; și va veni îndată în templul
Său „Domnul pe care Îl căutați, vestitorul
legământului, pe care Îl doriți”.
Iată, vine! - zice Stăpânul universului. Și cine va
putea suporta ziua venirii Lui? Cine va putea rămâne
în picioare, când Se va arăta El? Căci El este ca focul
topitorului și ca leșia celui care spală. El Se va așeza să
topească și să curățe argintul; El va curăți pe fiii lui Lévi
cum se curăță aurul și argintul în foc, pentru ca ei să
aducă Domnului jertfă întru dreptate. Atunci va plăcea
Domnului jertfa lui Iúda și a Ierusalímului, ca înainte
vreme, ca în anii de odinioară. Cuvântul Domnului.
În copilul Isus prezentat în templu, bătrânul
Simeon, care reprezintă așteptarea întregului Israel, salută
pe Mesia, Mântuitorului lumii, luminarea neamurilor şi
slava poporului Său.
Citire din Evanghelia Domnului Nostru, Isus Cristos,
după Sfântul Luca Lc. 2: 22-32
Când a sosit ziua fixată de Legea lui Moise
pentru curățire, Iosif și Maria L-au dus pe Isus la
Ierusalím ca să-l pună înaintea Domnului, precum este
scris în Legea Domnului, că orice întâi născut, de parte
bărbătească, să fie închinat Domnului şi să aducă jertfă
o pereche de turturele sau doi pui de porumbel,
precum este poruncit în Legea Domnului.
 Era în vremea aceea în Ierusalím un om numit
Simeón. Omul acesta era drept şi cu frica lui
Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israél şi Duhul
Sfânt era asupra lui. Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va
muri înainte de a-L vedea pe Cristos, Domnul.
Din îndemnul Duhului, Simeón a venit la
templu când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Isus,
ca să împlinească ce poruncea Legea cu privire la El.
Simeón L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe
Dumnezeu și a zis:
„Acum eliberează pe robul Tău în pace,
Stăpâne, după cuvântul Tău; căci ochii mei au văzut
mântuirea trimisă de Tine, pe care ai pregătit-o
înaintea tuturor popoarelor, Lumina pentru luminarea
neamurilor şi slava poporului Tău, Israél”.
Cuvântul Domnului.
4 feb. - Sf. Andrei Corsini, Ep. și Conf., cl. a III-a
(I) LITURGHIA „STATUIT” – comunul confesorilor episcopi

5 feb. – Sf. Agata, fecioară și martiră, cl. a III-a

Citire din Scrisoarea Întâi a Sfântului Apostol Pavel
către Corinteni 1 Cor. 1: 26-31
Fraţilor, voi cei chemați de Dumnezeu, uitaţi-
vă la voi înșivă: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi, în
felul în care judecă lumea, nici mulţi puternici, nici
mulţi de neam mare.
 Dar Dumnezeu i-a ales pe cei nebuni în ochii
lumii, pentru a-i da de ruşine pe cei înţelepţi. I-a ales
pe cei slabi în ochii lumii, pentru a da de ruşine pe cei
puternici. Dumnezeu a ales ce era de mică valoare și
disprețuit de lume, ceea ce nu era nimic, ca să
nimicească ceea ce era, pentru ca nimeni să nu se
poată mândri înaintea lui Dumnezeu.
Într-adevăr, numai datorită Lui voi aparțineți
lui Cristos Isus, care a fost trimis de Dumnezeu pentru
a fi înţelepciunea, dreptatea, sfinţirea şi mântuirea
noastră. De aceea, după cum este scris: „Cine vrea să
se laude, în Domnul să se laude!”. Cuvântul Domnului.
Citire din Evanghelia Domnului Nostru, Isus Cristos,
după Sfântul Matei Mt. 19: 3-12
În acel timp, câțiva farizei s-au apropiat de Isus
pentru a-L prinde în vorbă; ei L-au întrebat:
„Este oare îngăduit unui om să-şi lase soția
pentru orice motiv1?”. El le-a răspuns:
„N-aţi citit că la început Creatorul oamenilor i-a
creat bărbat şi femeie și le-a zis: „De aceea va lăsa
omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu soţia
sa, şi amândoi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt
doi, ci un singur trup. Ceea ce Dumnezeu a unit, omul
să nu despartă!”. Ei i-au obiectat:
„Atunci pentru ce a poruncit Moise ca, înainte
de a fi lăsată, să i se dea femeii dovadă de divorț2?”
1
Chestiune arzătoare și foarte dezbătută de învățătorii evrei.
2
Deut. 24: 1.
 Isus le-a răspuns:
„Din cauza împietririi inimii voastre v-a dat voie
Moise să vă lăsaţi soţiile; însă la început nu era aşa. Vă
spun așadar: Cine îşi va lăsa soția, în afara cazului că
trăiește nelegitim cu ea, pentru a se căsători cu alta,
comite adulter3”.
Atunci ucenicii i-au zis:
„Dacă aceasta este situaţia bărbatului față de
femeie, nu face să te mai căsătorești”.
El însă le-a răspuns:
„Nu toţi înţeleg acest cuvânt, ci numai cei
cărora le este dat de Dumnezeu. Există oameni
incapabili de căsătorie, pentru că au un defect din
naștere; alții pentru că au fost mutilați de către
oameni; alții au ales de bunăvoie să nu se
căsătorească - pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Cine
poate înţelege, să înţeleagă!”. Cuvântul Domnului.
6 feb. - Sf. Tit, Ep. și Conf., cl. a III-a
(I) LITURGHIA „STATUIT” – comunul confesorilor episcopi

3
Isus permite separarea, dar nu divorțul.
 A V-A DUMINICĂ DUPĂ EPIFANIE ~ Clasa a II-a
Diavolul, autorul răului, seamănă pe întuneric
neghina, care face să crească, în pământul tatălui de
familie, buruienile împreună cu grâul. Separarea necesară
se va face: dacă neghina crește, va fi aruncată în foc; dar
trebuie așteptat timpul recoltei. Astfel este dispoziția
providențială a lui Dumnezeu: separarea celor răi de cei
buni este amânată la sfârșitul timpurilor.
Dreptatea aparține lui Dumnezeu. Cât despre noi,
depinde folosirea binelui, a blândeții, a răbdării asupra
tuturor, fără diferențe. Această datorie este cu atât mai
mare cu cât pentru a intra în pacea lui Cristos trebuie ca
noi înșiși să beneficiem de milostivirea Sa. Sfântul Pavel ne-
o amintește ca un motiv de bucurie și de recunoștință, dar
și ca o exigență de caritate care se impune creștinului.
Această caritate răbdătoare, trebuie spus, nu
implică deloc compromisuri sau relaxare. Aceasta nu e nici
măcar orgoliu sau prezumție. Este rezultatul unei voințe
perseverente în bine. Pentru oamenii săraci care în mod
constant au nevoie de iertare și de ajutor din partea lui
Dumnezeu, ea nu e decât conștiința umilă de a iubi și a
ierta, precum Dumnzeu iubește și iartă.

Ant. la Intrare Ps. 96: 7-8, 1

Adorați-L pe Dumnezeu, voi, toți, îngerii Săi, Sion a
auzit și s-a înveselit, și s-au bucurat fiicele lui Iuda.
Domnul stăpânește, să se bucure pământul, să tresalte
de veselie insulele nenumărate! Slavă Tatălui. Adorați-
L pe Dumnezeu.
Colecta
Te rugăm, Doamne, păzește-Ți familia în pietate
continuă, pentru ca ea, care se sprijină pe singura
nădejde a harului ceresc, să fie întotdeauna asigurată
de ocrotirea Ta. Prin Cristos.
„După cum v-a iertat Cristos, așa să vă iertaţi şi
voi”. Este marea lege a carității; poate avea alte motive,
dar nu are niciunul mai esențial, mai convingător.
Citire din Scrisoarea Sfântului Apostol Pavel către
Coloseni Col. 3: 12-17
Fraților, pentru că sunteți aleşii lui Dumnezeu,
sfinţii şi preaiubiţii Lui, să aveți o inimă plină de
încredere, de bunătate, de smerenie, de blândeţe, de
îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă
cineva are motiv să se plângă împotriva altuia, iertaţi-
vă unul pe altul. După cum v-a iertat Cristos, așa să vă
iertaţi şi voi. Iar mai presus de toate acestea,
îmbrăcaţi-vă cu dragoste, căci ea este legătura
desăvârşirii. Și în inimile voastre să domnească pacea
lui Cristos, la care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur
trup. Fiţi recunoscători.
Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi în toată
bogăția sa. Învăţaţi-vă şi povățuiţi-vă între voi cu toată
înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu,
mulţumindu-i în psalmi, în imnuri şi în cântări
duhovnicești. Orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta,
toate să le faceţi în numele Domnului Isus și prin El să
mulţumiți lui Dumnezeu Tatăl. Cuvântul Domnului.
Gradual Ps. 101: 16-17. 96: 1
Toate popoarele se vor teme de numele Domnului și
toți regii pământului de slava Lui. Când Domnul va
reconstrui Sionul, când va apărea în slava Sa. Aleluia,
Aleluia. Domnul stăpânește, să se bucure pământul, să
tresalte de veselie insulele nenumărate! Aleluia.
În domeniul sufletelor, chiar și neghina este
capabilă să se transforme în grâu, sub acțiunea harului
lui Dumnezeu. Răbdarea divină așteaptă convertirea
păcătosului.
Citire din Evanghelia Domnului Nostru, Isus Cristos,
după Sfântul Matei Mt. 13: 24-30
În acel timp, Isus a spus mulțimii această
parabolă:
„Împărăţia cerurilor este asemenea unui om
care a semănat sămânţă bună în ogorul său. Dar în
timp ce toți dormeau, a venit duşmanul său și a
semănat neghină printre grâu şi s-a dus. Când a
crescut paiul şi a dat în spic, atunci s-a văzut şi
neghina. Servitorii au mers la stăpân și i-au spus:
„Stăpâne, n-ai semănat oare sămânţă bună în
ogorul tău? De unde are atunci neghină?”.
El le-a răspuns:
„Un duşman a făcut aceasta!”. Servitorii i-au zis:
„Nu vrei să mergem s-o plivim?”.
Dar el a răspuns:
„Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi o
dată cu ea și grâul. Lăsaţi-le să crească împreună până
la seceriş. În timpul seceratului voi spune
secerătorilor: Pliviţi întâi neghina, legaţi-o în snopi ca
s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în hambarul Meu”.
Cuvântul Domnului.
Ant. la Ofertoriu Ps. 117: 16-17
Dreapta Domnului și-a arătat puterea, dreapta
Domnului m-a înălțat. Nu voi muri, ci voi trăi și voi
povesti faptele Domnului.
Secreta
Această ostie, Te rugăm, Doamne, să ne curețe de
păcatele noastre și să sfințească trupurile și sufletele
credincioșilor Tăi pentru celebrarea acestei jertfe. Prin
Cristos.
Ant. la Împărtășanie Lc. 4: 22
Toți se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din
gura Lui.
După Împărtășanie
Doamne, care ne îngădui să participăm la atâtea taine,
fă-ne vrednici, Te rugăm, să fim capabili de a-i primi cu
adevărat efectele. Prin Cristos.
7 feb. – Sf. Romuald, abate, cl. a III-a
LITURGHIA „OS IUSTI” – comunul abaților

8 feb. – Sf. Ioan de Matha, conf., cl. a III-a

LITURGHIA „OS IUSTI” – comunul confesorilor ne-episcopi
 9 feb. – Sf. Ciril din Alexandria, ep., conf., doc, cl. a III-a
LITURGHIA „IN MEDIO” – comunul doctorilor

10 feb. – Sf. Scolastica, fecioară, cl. a III-a

LITURGHIA „DILEXISTI” – pentru o fecioară ne-martiră
11 feb. – Aparițiile Sfintei Fecioare Maria, cl. a III-a
De la 11 februarie la 16 iulie 1858, patru ani după
definirea dogmei Neprihănitei Zămisliri de către Papa Pius
al IX-lea, Sfânta Fecioară s-a arătat de optsprezece ori
Bernadetei Soubirous, o ciobăniță de 14 ani, în grota
stâncii din Massabielle, Lourdes. La 25 martie ea revelă
fetiței numele său: „Eu sunt Neprihinita Zămislire”. De
atunci Lourdes este loc de pelerinaj unde mulțimi din
întreaga lume se succed pentru a mărturisi devoțiunea lor
față de Sfânta Fecioară. Nenumărate vindecări și convertiri
l-au făcut un loc important de har și rugăciune.

Citire din Cartea Apocalipsei Apoc. 11:19. 12:1,10

S-a deschis în cer templul lui Dumnezeu, iar în
templu a apărut chivotul legământului Său.
Un semn mare s-a arătat atunci în cer: o
Femeie, înveșmântată cu soarele, având luna sub
picioarele ei, iar pe cap purtând o coroană de
douăsprezece stele.
Și am auzit în cer un glas puternic, zicând:
„Acum a venit mântuirea, tăria și domnia
Dumnezeului nostru și puterea Unsului Său”.
Cuvântul Domnului.

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Citire din Evanghelia Domnului Nostru, Isus Cristos,
după Sfântul Luca Lc. 1: 26-31
În acel timp, îngerul Gabriél a fost trimis de
Dumnezeu într-o localitate din Galiléea, cu numele de
Nazarét, la o fecioară logodită cu un bărbat numit
Iosíf, din casa lui Davíd; iar numele fecioarei era Maria.
Intrând îngerul la ea a zis:
„Bucură-te, tu, care ești plină de har 4; Domnul
este cu tine; tu ești binecuvântată între femei”.
Ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi se
întreba în sine:
„Ce poate să însemneze salutul acesta?”.
Îngerul i-a zis:
„Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la
Dumnezeu. Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu, şi-i vei
pune numele Isus. Cuvântul Domnului.
12 feb. – Cei șapte sfinți fondatori ai Slujitorilor
Sfintei Fecioare Maria, cl. a III-a
Citire din Cartea Înțelepciunii Ecl. 44: 1-15
Să-i lăudăm pe bărbații vestiți, care sunt
strămoșii noștri. Domnul a creat multă glorie și
măreţia lui, din veac. Ei au domnit în regatele lor și au
fost bărbaţi renumiţi prin putere, au sfătuit prin
înţelepciunea lor și au vestit prin profeţii. Au fost
conducători ai poporului prin planurile lor și prin
inteligenţa învăţăturii poporului.

4
Literal: tu care ai fost și ești încă obiectul favorurilor divine.
 Au avut cuvinte înţelepte în educaţia lor. Au
fost cercetători ai melodiilor cântăreţilor și au povestit
versuri în scris. Bărbaţi bogaţi, dotaţi cu putere, trăiau
în pace în locuinţele lor. Toţi aceştia au fost cinstiţi de-
a lungul generaţiilor și au fost mândrie pentru alţii în
zilele lor. Dintre ei, unii au lăsat un nume ca să fie
povestit cu laudă. Dar sunt şi cei despre care nu este
amintire, s-au pierdut ca şi cum nu ar fi fost; au
devenit ca şi cum nu ar fi fost şi fiii lor au fost la fel
după ei.
Ei au fost oameni vrednici; faptele lor nu sunt
date uitării. Urmașii lor formează o frumoasă
moștenire, de aceea fericirea lor va dăinui din neam în
neam. Urmașii lor rămân credincioși legământului, tot
așa și copiii datorită părinților lor. Neamul lor va
dăinui de-a pururi și nicicând nu va dispare gloria lor.
Trupurile lor au înmormântate în pace, dar
numele lor rămâne viu din neam în neam. Popoarele
vorbesc despre înțelepciunea lor, iar adunarea le
aduce laudă. Cuvântul Domnului.
Citire din Evanghelia Domnului Nostru, Isus Cristos,
după Sfântul Matei Mt. 19: 27-29
În acel timp, Petru, luând cuvântul, L-a întrebat
pe Isus:
„Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat; ce
răsplată vom avea?”. Isus i-a răspuns:
„Vă spun adevărul: când va fi creată lumea cea
5
nouă , când Fiul Omului va ședea pe tronul măririi
Sale, voi, cei care M-aţi urmat, veţi sta şi voi pe
douăsprezece scaune de domnie și veți judeca6 cele
douăsprezece triburi ale lui Israél. Şi oricine va fi lăsat
pentru numele Meu case, fraţi, surori, tată, mamă,
(femeie), copii, sau ogoare, va primi însutit şi va
moşteni viaţa de veci. Cuvântul Domnului.

5
Expresia se referă fie la venirea Fiului Omului la sfârșitul lumii,
fie la instaurarea Împărăției Bisericii pe pământ.
6
„A judeca” în sensul biblic de a comanda, de a fi cap.
 DUMINICA SEPTUAGESIMEI
Stațiune la Sfântul Laurențiu în afara Zidurilor
Clasa a II-a, violet

Izgonit din paradisul pământesc, unde Dumnezeu îl

așezase, omul simte în mod profund mizeria sa și imploră
milostivirea divină.
Suferința și moartea, consecințe ale păcatului,
apasă asupra noastră. Sub greutatea mizeriei noastre,
susținuți de Biserică, lansăm spre Dumnezeu invocațiile
noastre de ajutor.
Mizeria omului este mare. Ar fi fără remediu dacă
imediat după căderea proto-părinților Dumnezeu nu ar fi
promis un Mântuitor; și spre acest Mântuitor Biserica
îndreaptă privirea sa. Să începem cu ea calea spre Paști. În
timp ce ia conștiință de mizeria noastră, insuflă în sufletele
noastre toată forța speranței creștine întemeiată pe
credința în Cristos Răscumpărătorul.
Totuși trebuie să respectăm legile Răscumpărării
noastre. Mântuirea este darul gratuit dobândit pentru noi
de Cristos; cu condiția însă ca, răspunzând la invitația
divină, să ne angajăm la muncă în via tatălui de familie.

Ant. la Intrare Ps. 17: 5-7, 2-3

M-au înconjurat durerile iadului, lațurile morții mi-au
ieșit în cale. Și întru necazul meu L-am chemat pe
Domnul. Din lăcașul Său cel sfânt a auzit glasul meu.
Te iubesc, Doamne, tăria mea! Doamne, Tu ești stânca
mea, cetatea mea, Eliberatorul meu. Slavă Tatălui.
M-au înconjurat.
Colecta
Ascultă cu îndurare, Te rugăm, Doamne, rugăciunile
poporului Tău, pentru ca noi, care cu dreptate suntem
năpădiți pentru păcatele noastre, să fim eliberați cu
milă pentru slava numelui Tău. Prin Cristos.
Nu e suficient să aparții poporului lui Dumnezeu și
să beneficiezi de harul Său. Pentru poporul creștin,
asemenea poporului iudaic, victoria finală se obține cu
prețul luptei: trebuie luptat împotriva ispetelor celui rău și
de dovedit fidelitatea față de Dumnezeu.
Citire din Prima scrisoare a Sfântului Apostol Pavel
către Corinteni 1 Cor. 9: 24-27; 10: 1-5
Fraților, nu ştiţi voi oare că la concursurile de pe
stadion toți alergătorii iau startul, dar numai unul
câștigă premiul? Prin urmare, astfel să alergaţi încât să
câştigaţi premiul. Toți luptătorii care iau parte la
concursuri se înfrânează în toate. Și aceasta o fac
pentru a câștiga o cunună care se ofilește. Noi să
facem același lucru pentru o cunună care nu se
ofilește. Eu, deci, alerg, dar nu ca unul care nu are
nicio țintă, mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care
lovește în aer; dar mă port aspru cu trupul meu şi îl țin
în stăpânire, ca nu cumva, după ce voi fi fost crainic
pentru alții, eu însumi să fiu descalificat.
Nu vreau, fraţilor, ca voi să rămâneţi în
ignoranţă: părinţii noştri au fost cu toţii sub nor şi toţi
au trecut prin mare şi toţi, întru Moise, au fost
botezaţi în nor şi în mare. Toţi au mâncat aceeaşi
hrană spirituală şi toţi au băut aceeaşi băutură
spirituală pentru că ei beau din stânca spirituală care îi
urma, iar stânca era Cristos. Totuşi, cei mai mulţi
dintre ei nu i-au plăcut lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului.
Gradual Ps. 9: 10-11, 19-20
Domnul estre locul de scăpare pentru cel asuprit,
refugiu sigur în vreme de strâmtorare. Cei care cunosc
numele Tău se încred în Tine; căci Tu nu părăsești pe
cel care care Te caută pe Tine, Doamne! Dar cel
nenorocit nu rămâne în uitare pentru totdeauna,
nădejdea celor sărmani nu este zadarnică. Scoală-Te,
Doamne, să nu se întăreasă omul7.
Când, în zilele feriale ale Septuagesimei, se repetă Liturgia
duminicii, se omite extrasul.
Extras Ps. 129: 1-4
Dintru adâncuri strig către Tine, Doamne, Doamne,
ascultă glasul meu8! Pleacă-Ți urechea la glasul
rugăciunii mele. Dacă Te-ai uita la fărădelegi, Doamne,

7
Omul, ființă orgolioasă, mai ales prin necredință (Biblia B.V. -Anania).
8
Sf. Augustin: Iona se afla nu numai sub valurile mării, ci şi în pântecele
chitului; de acolo a strigat către Domnul, iar Acesta l-a auzit pentru că Iona Îl
avea pe Dumnezeu în inima sa. Pentru noi, adâncul este însăşi viaţa aceasta
trecătoare, şi din ea strigăm către Dumnezeu, atunci când nu gemem şi nu
suspinăm. Cei ce nu strigă dintru adânc sunt foarte adânciţi în adâncuri;
neavându-L în inimă pe Cel ce este deasupra oricăror adâncuri, nu sunt în
stare să strige. Aşadar, să ne rugăm lui Dumnezeu.
Doamne, cine ar mai putea rămâne în viață 9? La Tine
însă este iertare, de acea ne plecăm în fața Ta.
Dumnezeu cheamă toți oamenii să lucreze în via Sa;
dar la orice oră sunt chemați, răsplata, mereu liberă și
generoasă, depășește cu mult munca prestată.
Citire din Evanghelia Domnului Nostru, Isus Cristos,
după Sfântul Matei Mt. 20: 1-16
În acel, timp, Isus a spus ucenicilor Săi această
parabolă:
„Împărăţia cerurilor este asemenea unui
gospodar înstărit care a ieşit dis-de-dimineaţă să
tocmească lucrători pentru via sa. S-a înţeles cu ei să
le plătească un dinár pe zi și i-a trimis în via sa.
Ieşind pe la ora a noua a văzut pe alţii care
stăteau în piaţă fără lucru. Le-a zis:
„Mergeţi şi voi în via mea şi ceea ce va fi drept
vă voi da”. Ei s-au dus. Către amiază a ieşit din nou,
apoi către ora trei după amiază şi a făcut la fel.
Către ora cinci a ieşit din nou şi a găsit pe alţii
stând acolo şi le-a zis:
„Pentru ce staţi aici toată ziua degeaba?”. Ei i-au
răspuns:

„Pentru că nimeni nu ne-a tocmit”. Le-a zis:

9
Sf. Ioan Hrisostom: Cât de multe pot fi fărădelegile noastre? Să lăsăm la o
parte păcatele mari, grele, deja cuibărite în conştiinţa noastră, şi să cugetăm
numai la faptul că zilnic ne rugăm cu mintea împrăştiată la tot felul de lucruri
lumeşti şi necuvioase, fără să-I acordăm lui Dumnezeu nici cel puţin
respectul pe care un ostaş i-l acordă ofiţerului, sau un funcţionar şefului său.
Nu sunt acestea adevărate insulte la adresa lui Dumnezeu?
 „Mergeţi şi voi în via mea!”.
Când s-a făcut seară, stăpânul viei i-a spus
administratorului său:
„Cheamă-i pe lucrători şi dă-le plata, începând
însă cu cei din urmă şi terminând cu cei dintâi”.
Venind cei care au început lucrul abia la ora
cinci după amiază au primit fiecare câte un dinár. Când
au ajuns la rând cei dintâi, credeau că vor primi mai
mult, dar şi ei au primit tot câte un dinár. Primindu-l,
murmurau împotriva stăpânului, zicând:
„Aceştia din urmă n-au lucrat decât un ceas, iar
tu i-ai pus în rând cu noi, care am dus greul zilei şi
arşiţa!”. Dar stăpânul i-a răspuns unuia dintre ei:
„Dragul meu, nu-ți fac nicio nedreptate. Oare nu
ne-am înţeles cu un dinár? Ia ce este al tău şi du-te.
Vreau să dau și acestuia din urmă cât şi ţie. Nu am
dreptul să fac ce vreau cu banii mei? Sau poate vezi cu
ochi răi faptul că eu sunt bun?”.
Astfel, cei din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi
vor fi cei din urmă”. Cuvântul Domnului.
Ant. la Ofertoriu Ps. 91: 2
10
Cât de frumos este să-L lăudăm pe Domnul: să
cântăm numele Tău, Preaînalte.
Secreta
Primind darurile și rugăciunile noastre, Te rugăm,
Doamne, să ne purifici cu aceste taine cerești și să ne
asculți în mila Ta. Prin Cristos.
Ant. La Împărtășanie Ps. 30: 17-18
Arată slujitorului Tău o față senină, salvează-mă
pentru iubirea Ta, Doamne, să nu fiu rușinat că Te-am
chemat pe Tine.
După Împărtășanie
Credincioșii Tăi, Doamne, să fie întăriți prin darurile
Tale, pentru ca primindu-le să le caute și căutându-le
să le dobândească pentru veșnicie. Prin Cristos.

10
Verbul exomologéo înseamnă „a se mărturisi” şi numai în anumite
contexte înseamnă „a lăuda”, „a aduce laudă” (construit cu dativul). În cazul
de faţă, Sf. Ieronim îi conferă sensul primar şi, notând ordinea în care se
desfăşoară mişcările, tâlcuieşte: întâi i te mărturiseşti Domnului, ca să-ţi
ierte păcatele; odată despovărat, vei avea şi starea sufletească de a-I cânta.