Pr. Ovidiu-Cristian Toma - Comorile Sfintelor Scripturi - Vechiul Testament

Pr.
Ovidiu-Cristian Toma
COMORILE SFINTELOR SCRIPTURI

VOLUMUL I
VECHIUL TESTAMENT
Editura Episcopiei Sălajului

„Credinţă şi viaţă în Hristos”
Zalău, 2016
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
TOMA, OVIDIU-CRISTIAN
Comorile Sfintelor Scripturi / pr. Ovidiu-Cristian Toma. - Zalău : Editura
Episcopiei Sălajului "Credinţă şi viaţă în Hristos", 2016-
2 vol
ISBN -606-93296-4-1
Vol. 1. : Vechiul Testament. - 2016. - ISBN -606-4-01-3
22.07
Editura Episcopiei Sălajului „Credință și viață în Hristos”

„Dar când vei căuta acolo pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei găsi, de-L vei
căuta cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău. ♣ Când vei fi la necaz şi când
te vor ajunge toate acestea în curgerea vremii, te vei întoarce la Domnul
Dumnezeul tău şi vei asculta glasul Lui. ♣ Domnul Dumnezeul tău este
Dumnezeu bun şi îndurat; nu te va lăsa, nu te va pierde”.
Deut. 4,29-31
Pr. Ovidiu–Cristian Toma, Comorile Sfintelor Scripturi. Vechiul Testament
Cuvânt înainte
„Cartea cărților”
Biblia sau Sfânta Scriptură este cartea tradusă în cele mai multe limbi și
dialecte de pe suprafața pământului, fiind cea mai răspândită și cea mai citită din
lume, motiv pentru care este cunoscută, pe bună dreptate, și sub numele de
„Cartea cărților” sau „Cartea de căpătâi a Bisericii”.
Prima parte a Sfintei Scripturi a fost scrisă de Dumnezeu Însuși, atunci

când i-a descoperit lui Moise, în Muntele Sinai, Legea Vechiului Testament. În
acest sens citim în cartea Ieșirii că „de îndată ce Dumnezeu a contenit să-i
grăiască lui Moise în Muntele Sinai, i-a dat cele două table ale Legii, table de
piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu. Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu
şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table” (Ieșire 31,18 și 32,16).
Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să consemneze într-o carte toate

învățăturile pe care i le-a revelat, iar „după ce Moise a isprăvit de scris în carte
până la capăt toate cuvintele acestei Legi, le-a poruncit leviţilor care purtau
chivotul legământului Domnului, zicând: «Luaţi Cartea acestei Legi şi puneţi-o
alături de chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, şi va fi ea acolo
spre mărturie»” (Deuteronom 31,24-26).
În ceea ce privește profețiile cuprinse în paginile Sfintei Scripturi, Sfântul

Apostol Petru a afirmat că „niciodată prorocia nu s-a făcut din voia omului, ci
oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt” (II Petru
1,21). În acest sens citim despre „Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, că s-a
umplut de Duh Sfânt şi a profeţit” (Luca 1,67).
În timpul activității Sale publice, Domnul Hristos a săvârșit numeroase

minuni în zi de sâmbătă, care i-au scandalizat pe evreii formaliști, cărora
Mântuitorul le-a spus: „Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii;
n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5,17). Prin întreaga Lui viață și
activitate, Fiul lui Dumnezeu întrupat a împlinit și a desăvârșit Legea Veche, de
aceea Sfântul Ioan Botezătorul a afirmat că „Legea prin Moise s-a dat, dar harul
şi adevărul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1,17), iar Sfântul Apostol Pavel a
scris că „sfârşitul legii este Hristos, spre îndreptăţire fiecăruia care crede”
(Romani 10,4).
După învierea Sa din morți, Domnul Hristos le-a poruncit Sfinților Săi
Apostoli: „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi

al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit

Eu vouă. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui; dar cel ce nu va crede, se
va osândi” (Matei 28,19-20 și Marcu 16,16). Sfinții Apostoli au răspândit
învățătura Mântuitorului prin viu grai, în locurile în care Dumnezeu le-a rânduit
să propovăduiască, însă ulterior unii dintre aceștia, precum și ucenici de-ai lor, au
consemnat în scris faptele și învățătura Domnului Hristos, în cele patru
Evanghelii, la care au adăugat și alte cărți și epistole, care formează canonul
Noului Testament.
Din exemplele prezentate până acum înțelegem că Sfânta Scriptură este

Cartea Sfântă pe care a început să o scrie Dumnezeu Însuși, aceasta a fost
completată ulterior din porunca Lui, sub insuflarea Duhului Sfânt, cea de-a treia
persoană a Sfintei Treimi, pentru că „toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu
şi de folos spre dare de învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre
deprinderea cea întru dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit,
bine pregătit pentru tot lucrul bun” (II Timotei 3,16-17), de aceea este cea mai
importantă carte din lume. Despre însemnătatea acesteia, prorocul Isaia a afirmat:
„Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40,8), iar Domnul Hristos
a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece!” (Matei
24,35).
Cu toate că învățăturile Sfintei Scripturi sunt capitale în vederea realizării

mântuirii, acestea sunt răspândite fără o ordine sistematică, pe tot cuprinsul
Bibliei. Arhiepiscopul de Canterbury, Stephen Langton (cca 1150-1228), a fost
cel care a structurat cărțile Sfintei Scripturi în capitole, iar Robert Estienne
(1503-1559) a împărțit Biblia în versete, ușurând enorm strădaniile celor care o
citesc sau o studiază temeinic.
În cartea de față, părintele Ovidiu-Cristian Toma din Criștelec a grupat pe

teme principalele învățături ale Sfintei Scripturi, pentru a pune la îndemâna celor
interesați un instrument de lucru foarte util. Pe părintele Toma îl felicităm pentru
eforturile depuse, iar cartea o recomandăm călduros celor care vor să aprofundeze
sfintele învățături revelate de Dumnezeu în paginile „Cărții cărților”.
Cu arhierești binecuvântări,
†Petroniu
Episcopul Sălajului
6
Dumnezeu
Iov 34,12-15 „Cu adevărat, Dumnezeu nu făptuieşte răul şi Cel

Atotputernic nu strâmbă dreptatea.  Cine i-a încredinţat cârmuirea
pământului şi cine i-a dat în grijă această lume întreagă?  Dacă
Dumnezeu n-ar cugeta decât la Sine Însuşi şi dacă ar lua înapoi la Sine duhul
Său şi suflarea Sa,  Toate făpturile ar pieri deodată şi omul s-ar întoarce
în ţărână”.
Fac. 32,24-30 „Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la
revărsatul zorilor ♣ Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de
încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se
lupta cu el. ♣ Şi i-a zis: «Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!» Iacov I-a răspuns:
«Nu Te las până nu mă vei binecuvânta». ♣ Şi l-a întrebat Acela: «Care îţi este
numele?» Şi el a zis: «Iacov!» ♣ Zisu-i-a Acela: «De acum nu-ţi va mai fi
numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii
şi ai ieşit biruitor!» ♣ Şi a întrebat şi Iacov, zicând: «Spune-mi şi Tu numele
Tău!» Iar Acela a zis: «Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!» Şi l-a
binecuvântat acolo. ♣ Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui
Dumnezeu, căci şi-a zis: «Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost
sufletul meu!»”.
Ieș. 3,6,14 „Apoi i-a zis iarăşi: «Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui
Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!» Şi şi-a acoperit Moise
faţa sa, că se temea să privească pe Dumnezeu. ♣ Atunci Dumnezeu a răspuns
lui Moise: «Eu sunt Cel ce sunt»”.
Ieș. 20,2-3 (Deut. 5,6-7) „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos
din pământul Egiptului şi din casa robiei.  Să nu ai alţi dumnezei afară de
Mine!”
Ieș. 31,13 „Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte”.
Ieș. 33,18-23 „Şi Moise a zis: Arată-mi slava Ta! ♣ Zis-a Domnul către Moise:
«Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve
(Domnul) înaintea ta şi pe cel ce va fi de miluit îl voi milui şi cine va fi vrednic
de îndurare, de acela Mă voi îndura». ♣ Apoi a adăugat: «Faţa Mea însă nu vei
putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască». ♣ Şi iarăşi a
zis Domnul: «Iată aici la Mine un loc: şezi pe stânca aceasta; ♣ Când va trece
slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii şi voi pune mâna Mea peste tine

până voi trece; ♣ Iar când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu,
iar faţa Mea nu o vei vedea!»”
Ieș. 34,5-7 „Atunci S-a pogorât Domnul în nor, a stat acolo şi a rostit numele lui
Iahve. ♣ Şi Domnul, trecând pe dinaintea lui, a zis: «Iahve, Iahve, Dumnezeu,
iubitor da oameni, milostiv, îndelung-răbdător, plin de îndurare şi de
dreptate, ♣ Care păzeşte adevărul şi arată milă la mii de neamuri; Care iartă
vina şi răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel ce păcătuieşte;
Care pentru păcatele părinţilor pedepseşte pe copii şi pe copiii copiilor până la al
treilea şi al patrulea neam!»”
Num. 23,19 „Dumnezeu nu este ca omul, ca să-L minţi, nici ca fiul omului,
ca să-I pară rău. Au zice-va El şi nu va face? Sau va grăi şi nu va împlini?”
Deut. 32,3-4,39 „Daţi slavă Dumnezeului nostru! ♣ El este tăria; desăvârşite

sunt lucrurile Lui, căci toate căile Lui sunt drepte. Credincios este Dumnezeu
şi nu este întru El nedreptate; drept şi adevărat este El, ♣ Vedeţi, vedeţi, dar,
că Eu sunt şi nu este alt Dumnezeu afară de Mine: Eu omor şi înviez, Eu rănesc
şi tămăduiesc şi nimeni nu poate scăpa din mâna Mea!”
1 Reg. 2,2,6-7 „Nimeni nu este sfânt ca Domnul, căci nu e altul afară de Tine;
şi nimeni nu e puternic ca Dumnezeul nostru. ♣ Domnul omoară şi învie; El
coboară la locuinţa morţilor şi iarăşi scoate. ♣ Domnul sărăceşte pe om şi tot El
îl îmbogăţeşte; El smereşte şi El înalţă. El ridică pe cel sărac din pulbere şi din
gunoi pe cel lipsit, punându-i în rând cu cei puternici şi dându-le scaunul măririi,
căci ale Domnului sunt temeliile pământului şi El întemeiază lumea pe ele”.
2 Reg. 22,26-31 „Căci Tu, Doamne, cu cel bun Te arăţi bun, Cu omul drept
Te porţi cu dreptate, ♣ Cu cel cuvios, Cuvios eşti, Iar cu cel îndărătnic, Te
porţi după îndărătnicia lui. ♣ Tu pe poporul smerit îl izbăveşti, Iar ochii cei
mândri îi smereşti. ♣ Tu eşti lumina mea, Doamne! Doamne, luminează
întunericul meu! ♣ Cu Tine mă voi arunca spre oştirea înarmată, Cu Dumnezeul
meu voi doborî zidul. ♣ Căile Domnului sunt desăvârşite, Cuvântul
Domnului e lămurit prin foc. Şi scut este El tuturor celor ce nădăjduiesc în
El”.
3 Reg. 19,11-12 „A zis Domnul: «Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei

Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va
despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După
vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; ♣ După cutremur va fi
foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi
acolo va fi Domnul»”.

3 Reg. 22,19 (2 Paral. 18,18) „Miheia însă a zis: Nu este aşa. Nu eu grăiesc;
ascultă cuvântul Domnului. Nu este aşa. Am văzut pe Domnul stând pe tronul
Său, şi toată oştirea cerească sta lângă El, la dreapta, şi la stânga Lui”.
1 Paral. 29,11-12 „A Ta este, Doamne, măreţia şi puterea şi slava şi biruinţa

şi strălucirea; toate câte sunt în cer şi pe pământ sunt ale Tale; a Ta este,
Doamne, împărăţia şi Tu eşti mai presus de toate, ca unul ce împărăţeşti peste
toate. ♣ Bogăţia şi slava sunt de la faţa Ta şi Tu domneşti peste toate; în
mâna Ta este tăria şi puterea şi în puterea Ta stă să măreşti şi să întăreşti
toate”.
Iov 9,2-4,10,12,32 „Căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui

Dumnezeu? ♣ Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea
să-I răspundă nici la unul singur. ♣ A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia;
cine ar putea să-I stea împotrivă şi să rămână teafăr? ♣ El a făcut lucruri mari
şi nepătrunse şi minuni fără de număr. ♣ Dacă ia şi ridică, cine va putea să-L
oprească şi cine-I va zice: Ce ai făcut? ♣ Căci Dumnezeu nu este un om ca
mine, ca să stau cu El de vorbă şi ca să mergem împreună la judecată”.
Iov 12,10,13-14 „În mâna Lui El ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii
omeniri. ♣ La Dumnezeu se află înţelepciunea şi puterea; sfatul şi pătrunderea
sunt ale Lui. ♣ Ceea ce dărâmă El, nimeni nu mai zideşte la loc şi pe cine-l
închide, nimeni nu poate să-l mai deschidă”.
Iov 23,13-14 „Dar hotărârea Lui este luată şi cine-L va împiedica? Căci ceea
ce sufletul Său a poftit, aceea va şi face. ♣ Fiindcă El aduce la îndeplinire
hotărârea Sa şi alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Său”.
Iov 33,12-15 „Dumnezeu este mai mare decât omul. ♣ De ce grăieşti

împotriva Lui, fiindcă El nu dă nimănui socoteală de toate câte face? ♣ Vezi
că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia
aminte. ♣ Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul
se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor”.
Iov 36,26 „Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înţelegem şi
numărul anilor Săi nu se poate socoti”.
Iov 41,11 „Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau
înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu”.
Ps. 39,7 „Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este
cine să se asemene gândurilor Tale”.

Ps. 76,13 „Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare
ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!”
Ps. 92,1-3 „Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a

Domnul întru putere şi S-a încins, ♣ Pentru că a întărit lumea care nu se va
clinti. ♣ Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu”.
Ps. 91,15 „Drept este Domnul Dumnezeul nostru şi nu este nedreptate întru
Dânsul”.
Ps. 99,2 „Cunoaşteţi că Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a făcut pe

noi şi nu noi”.
Ps. 146,5 „Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperea Lui
nu are hotar”.
Pild. 21,2,30-31 „Toată calea omului este dreaptă în ochii lui, dar numai
Domnul cântăreşte inimile. ♣ Nu este nici înţelepciune, nici pricepere şi nici
sfat care să aibă putere înaintea Domnului. ♣ Calul este gata pentru ziua de
război, însă biruinţa vine de la Domnul”.
Is. 5,16 „Dar Domnul Savaot este mare prin judecata Sa şi Dumnezeul cel
sfânt este sfânt prin dreptatea Sa”.
Is. 14,27 „Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi

dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc?”
Is. 40,8,22-24,28 „Iarba se usucă şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul

Dumnezeului nostru rămâne în veac! ♣ El stă în scaun deasupra cercului
pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl uşor şi îl
desface ca un cort de locuit. ♣ El preface în nimic pe căpetenii; pe judecătorii
pământului îi nimiceşte. ♣ Abia sunt sădiţi, abia sunt semănaţi, abia a prins
rădăcini tulpina lor în pământ; El suflă peste ele şi le usucă şi vijelia le spulberă
ca pe pleavă. ♣ Nu ştii tu, sau n-ai aflat tu că Domnul este Dumnezeu veşnic,
Care a făcut marginile pământului, Care nu oboseşte şi nici nu Îşi sleieşte
puterea? Că înţelepciunea Lui este nemărginit de adâncă?”
Is. 41,4 „Eu, Domnul Care sunt cel dintâi şi voi fi cu cei din urmă”.
Is. 43,13 „Eu sunt Dumnezeu din veşnicie şi de aici încolo Eu sunt! Nimeni
nu poate să iasă de sub puterea Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate strica?”
Is. 44,6-7 „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi nu este alt dumnezeu
afară de Mine! ♣ Cine este ca Mine să vină lângă Mine, să grăiască, să
10
10
proorocească şi să se măsoare cu Mine! Cine a vestit de la început viitorul? Ceea

ce se va întâmpla, cine poate să le prevestească?”
Is. 49,26 „Atunci toată făptura va şti că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău şi
Răscumpărătorul tău, viteazul lui Iacov!”
Ier. 10,6,10 „Nimeni nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este
puterea numelui Tău! ♣ Iar Domnul este adevăratul Dumnezeu, este
Dumnezeu viu şi împărat veşnic; de mânia Lui tremură pământul şi neamurile nu
pot suferi urgia Lui”.
Dan. 4,14,32 „Să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia
oamenilor, pe care o dă cui vrea şi poate să ridice peste ea pe cel mai de jos
dintre oameni. ♣ Toţi locuitorii pământului sunt socotiţi ca o nimica şi El face
ce voieşte cu oştirea cerească şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să-L
împiedice la lucrul Lui şi să-I zică: Ce faci Tu?”
Os. 11,9 „Eu sunt Dumnezeu atotputernic şi nu om: Eu sunt Sfântul în

mijlocul tău şi nu voi veni să te prăpădesc”.
Sof. 3,5 „Domnul este drept în mijlocul ei şi nu face nici o strâmbătate; în

fiecare dimineaţă El dă la lumină dreptatea; El nu lipseşte niciodată şi nici nu
cunoaşte nedreptatea”.
Iudit. 8,14-17 „Căci dacă adâncimii inimii omului voi nu-i puteţi da de fund
şi nici nu puteţi să cuprindeţi şirul cugetării ei, cum aţi putea voi, oare, să
pătrundeţi pe Dumnezeu, Care a făcut toate acestea, şi să cunoaşteţi mintea Lui
şi să înţelegeţi gândurile Lui? Niciodată, fraţilor! Nu întărâtaţi pe Domnul
Dumnezeul vostru! ♣ Fiindcă, dacă în timp de cinci zile El nu voieşte să ne
ajute, El are putere să ne ocrotească oricând vrea, sau să ne prăpădească în faţa
vrăjmaşilor noştri. ♣ Nu zălogiţi planurile Domnului Dumnezeului nostru, căci
Dumnezeu nu poate fi ameninţat ca un om şi nici ca un pământean nu poate
fi supus judecăţii noastre. ♣ De aceea să aşteptăm ajutorul Său şi să strigăm
pentru izbăvirea noastră, şi El va asculta glasul nostru, dacă are îndurare către el”.
Sir. 42,27-32 „Împodobit-a lucrările înţelepciunii Sale, Cel care este mai
înainte de veac şi în veac. ♣ Nici s-a adăugat, nici s-a împuţinat şi sfatul
nimănui nu i-a trebuit. ♣ Cât sunt de frumoase lucrurile Lui, şi, până la o
scânteie, vrednice de a le privi! ♣ Toate acestea trăiesc şi petrec în veac, în toate
trebuinţele toate ascultă. ♣ Toate sunt pereche, unul împotriva altuia şi n-a
făcut nimic cu scădere. ♣ Una cu alta au întărit cele bune şi cine se va sătura
văzând slava Lui?”
11
11
1. Sfânta Treime
Fac. 1,26 „Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după
asemănarea Noastră”.
Fac. 3,22 „Şi a zis Domnul Dumnezeu: «Iată Adam s-a făcut ca unul dintre
Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia
roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci !...»”
Fac. 11,7 „Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se

mai înţeleagă unul cu altul”.
Fac. 18,1-2 „Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri,
într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său. ♣ Atunci ridicându-şi
ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a
alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la
pământ”.
Is. 11,2 „Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu”.
Is. 61,1 „Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns”.
2. Dumnezeu Creatorul
Fac. 1,1-25 Facerea lumii
Fac. 1,26-29 „Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după

asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele
domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul! ♣ Şi a făcut
Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut
bărbat şi femeie. ♣ Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creşteţi şi vă
înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniți peste peştii mării, peste
păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ
şi peste tot pământul! ♣ Apoi a zis Dumnezeu: Iată, vă dau toată iarba ce face
sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în
el. Acestea vor fi hrana voastră”.
Fac. 2,7-8,18,21-23 „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a

făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
♣ Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo
pe omul pe care-l zidise. ♣ Și a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul
singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el. ♣ Atunci a adus Domnul Dumnezeu
asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a
plinit locul ei cu carne. ♣ Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul
12
Pr.Ovidiu–Cristian
Pr. Ovidiu–Cristian Toma,
Toma, Comorile
Comorile Sfintelor
Sfintelor Scripturi.
Scripturi.Vechiul
VechiulTestament
Testament
Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. ♣ Şi a zis Adam: Iată aceasta-i os din

oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată
din bărbatul său”.
Ieș. 4,10-12 „Atunci Moise a zis către Domnul: «O, Doamne, eu nu sunt om
îndemânatic la vorbă, ci grăiesc cu anevoie şi sunt gângav; şi aceasta nu de ieri de
alaltăieri, nici de când ai început Tu a grăi cu robul Tău; gura mea şi limba mea
sunt anevoioase». ♣ Dumnezeu însă a zis către Moise: «Cine a dat omului
gură şi cine face pe om mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu,
Domnul Dumnezeu? ♣ Mergi dar: Eu voi deschide gura ta şi te voi învăţa ce să
grăieşti»”.
Deut. 10,14 „Iată, al Domnului Dumnezeului tău este cerul şi cerurile

cerurilor, pământul şi toate cele de pe el”.
4 Reg. 19,15 „Doamne Dumnezeul lui Israel, Cel ce şezi pe heruvimi, numai
Tu singur eşti Dumnezeul tuturor regatelor pământului, Tu ai făcut cerul şi
pământul!”
1 Ezd. 9,6 „Numai Tu eşti Domn şi numai Tu ai făcut cerurile, cerurile

cerurilor şi toată oştirea lor, pământul şi toate cele de pe el, mările şi toate
cele ce se cuprind în ele; Tu dai viaţă la toate şi ţie se închină oştirea
cerurilor”.
Iov 33,4 „Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut şi suflarea Celui
Atotputernic este dătătoarea vieţii mele”.
Iov 36,22-28 „Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea Lui! Cine
poate să înveţe ca El? ♣ Cine I-a dat învăţătură cum să se poarte? Şi cine poate
să-I spună: «Aceasta ai făcut-o rău?» ♣ Adu-ţi aminte şi preamăreşte opera
Lui, pe care o cântă, în laudele lor, oamenii; ♣ Orice om o priveşte, măcar că o
îmbrăţişează cu ochiul, numai de departe. ♣ Cât este de mare Dumnezeu! Dar
noi nu putem să-L înţelegem şi numărul anilor Săi nu se poate socoti. ♣ El
atrage picăturile de apă, El le preface în aburi şi dă ploaia. ♣ Iar norii o trec prin
sita lor şi o varsă picături peste mulţimile omeneşti”.
Iov capitolele 37-39 Dumnezeu Creatorul în raport cu creația Sa
Iov 38,3-4,7 „Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi

vei da lămuriri! ♣ Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi,
dacă ştii să spui. ♣ Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii
lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?”
13
Ps. 8,3-5 „Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care
Tu le-ai întemeiat, îmi zic: ♣ Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul
omului, că-l cercetezi pe el? ♣ Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de
îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el”.
Ps. 18,1 „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o
vesteşte tăria”.
Ps. 23,1-2 „Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce
locuiesc în ea. ♣ Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe el”.
Ps. 32,8-9 „Să se teamă de Domnul tot pământul şi de El să se cutremure toți

locuitorii lumii. ♣ Că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit”.
Ps. 65,7-8 „Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă

glasul laudei Lui, ♣ Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine
picioarele mele”.
Ps. 88,12-13 „Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul; lumea şi plinirea
ei Tu le-ai întemeiat. ♣ Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul
în numele Tău se vor bucura. Braţul Tău este cu putere”.
Ps. 89,2,4 „Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea,
din veac şi până în veac eşti Tu. ♣ Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt
ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii”.
Ps. 94,3-5 „Că Dumnezeu mare este Domnul şi Împărat mare peste tot
pământul. ♣ Că în mâna Lui sunt marginile pământului şi înălţimile munţilor ale
Lui sunt. ♣ Că a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea, şi uscatul mâinile Lui
l-au zidit”.
Ps. 101,26-28 „Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul
mâinilor Tale, sunt cerurile. ♣ Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca
o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba. ♣ Dar
Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina”.
Ps. 103,1-6 „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne,

Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. ♣ Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai
îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; ♣ Cel ce întinzi cerul ca
un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; ♣ Cel ce pui norii
suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; ♣ Cel ce faci pe îngerii Tăi
duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; ♣ Cel ce ai întemeiat pământul pe
întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului”.
14
Ps. 134,6-7 „Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi
în toate adâncurile. ♣ A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre
ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale”.
Ps. 138,13-14 „Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în

pântecele maicii mele. ♣ Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată.
Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte”.
Ps. 148,5 „Să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit
şi s-au zidit”.
Eccl. 3,11,14 „Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus
în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face
Dumnezeu, de la început până la sfârşit. ♣ Atunci mi-am dat seama că tot ceea
ce a făcut Dumnezeu va ţine în veac de veac şi nimic nu se poate adăuga, nici
nu se poate micşora şi că Dumnezeu lucrează aşa ca să ne temem de faţa Lui”.
Is. 37,16 „Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, Care stai pe heruvimi, numai
Tu singur eşti Dumnezeu al tuturor regatelor de pe pământ. Tu ai făcut cerul şi
pământul”.
Is. 42,5 „Aşa grăieşte Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile şi le-a
întins, Care a întărit pământul şi cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe
el şi duh celor ce umblă pe întinsul lui”.
Is. 43,7,21 „Pe toţi acei care poartă numele Meu şi pentru slava Mea i-am
creat, i-am zidit şi i-am pregătit! ♣ Poporul pe care l-am făcut pentru Mine, ca
să Mă preaslăvească întru laude”.
Is. 44,24 „Aşa grăieşte Domnul, Izbăvitorul tău şi Care te-a zidit din sânul
maicii tale: Eu sunt Domnul, Care a zidit lumea; singur am făcut cerurile, Eu
am întărit pământul, şi cine Mi-a fost într-ajutor?”
Is. 45,9,11-12,18 „Vai de cel ce se ceartă cu Ziditorul său, ciob printre

hârburile de pământ! Oare lutul zice olarului: «Ce faci tu?» Şi lucrul către meşter:
«Tu nu eşti iscusit!» ♣ Aşa zice Domnul, Sfântul lui Israel şi Ziditorul său:
«Îndrăzniţi voi oare să Mă întrebaţi despre cele viitoare şi să daţi poruncă lucrului
mâinilor Mele? ♣ Eu am făcut pământul şi omul de pe el Eu l-am zidit. Eu
cu mâinile am întins cerurile şi la toată oştirea lor Eu îi dau poruncă». ♣ Că
aşa zice Domnul, Care a făcut cerurile, Dumnezeu, Care a întocmit
pământul, l-a făcut şi l-a întărit; şi nu în deşert l-a făcut, ci ca să fie locuit: Eu
sunt Domnul şi nu este altul!”
Is. 48,12-13 „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. ♣ Mâna Mea a întemeiat
pământul şi dreapta Mea a desfăşurat cerurile. Eu le chem şi iată ele stau de faţă”.
15
15
Is. 57,16 „Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în mânie, căci înaintea
Mea ar cădea în nesimţire duhul şi sufletele pe care le-am creat”.
Is. 64,7 „Şi acum, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul şi Tu
olarul, toţi lucrul mâinilor Tale suntem!”
Ier. 27,5 „Eu am făcut pământul şi pe om şi vieţuitoarele cele de pe faţa

pământului cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu cel puternic şi l-am dat cui
am vrut”.
Ier. 31,33-34 „Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi
le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor. ♣ Şi nu se vor mai învăţa unul pe
altul şi frate pe frate, zicând: «Cunoaşteţi pe Domnul» că toţi de la sine Mă vor
cunoaşte, de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi ierta
fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni”.
Ier. 51,15-16 „El a făcut pământul cu puterea Sa, a întemeiat lumea cu

înţelepciunea Sa şi cu mintea Sa a întins cerurile. ♣ La glasul Lui freamătă
apele în ceruri şi El ridică nori de la marginile pământului; făureşte fulgerele în
mijlocul ploii şi scoate vânturile din vistieriile Sale”.
Iez. 17,24 „Şi vor cunoaşte toţi pomii câmpului că Eu, Domnul, pomul înalt îl
fac mic şi pe cel mic îl fac înalt; pomul verde îl usuc şi pomul uscat îl
înverzesc. Eu, Domnul, am spus acestea”.
Iez. 18,4 „Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul
tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri”.
Iez. 36,36 „Eu, Domnul, zidesc din nou cele ruinate şi sădesc cele pustiite.
Eu, Domnul, am zis şi fac”.
Am. 4,7 „V-am lipsit de ploaie cu trei luni mai înainte de seceriş; şi peste o
cetate am revărsat ploaia, iar peste alta nu; peste un ţinut a plouat, iar în cel
care n-a plouat, s-a uscat holda”.
Am. 5,5,8 „Căutaţi-Mă şi veţi fi vii! … ♣ Căutaţi pe Cel care a făcut Orionul
şi Pleiadele, pe Cel care preface dimineaţa în întuneric adânc şi întunecă ziua ca
noaptea, pe Cel care cheamă apa mării şi o varsă peste fața pământului. Domnul
este numele Lui!”
Am. 9,6 „El a zidit locuinţele Sale înalte în ceruri şi bolta cea de peste
pământ a întemeiat-o. El cheamă apele mării şi le revarsă peste faţa a tot
pământul. Domnul este numele Lui”.
16
Iudit. 16,13-14 „Doamne, mare eşti Tu şi preaslăvit, minunat în puterea Ta, şi

nimeni nu poate să Te întreacă! ♣ Ţie să-ţi slujească întreaga făptură, pentru că
Tu ai zis şi toate s-au făcut. Trimis-ai Duhul Tău şi totul a fost zidit şi nimeni
nu poate să stea împotriva poruncii Tale!”
Înțel. 2,23 „Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după

chipul fiinţei Sale”.
Înțel. 7,16-17 „Că în mâna Lui suntem şi noi şi cuvintele noastre şi toată
înţelepciunea şi ştiinţa lucrurilor. ♣ El mi-a dat cunoştinţa cea adevărată
despre cele ce sunt, ca să ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor”.
Înțel. 11,24-25 „Pentru că iubeşti toate cele ce sunt şi nimic nu urgiseşti din cele
ce ai făcut, că dacă ai fi urât un lucru, nu l-ai fi plăsmuit. ♣ Şi cum ar fi
rămas ceva, de n-ai fi voit Tu? Sau cum ar dăinui, dacă n-ar fi fost chemat de
Tine la fiinţă?”
Înțel. 16,13,24 „Căci Tu stăpâneşti peste viaţă şi peste moarte şi cobori până
la porţile locuinţei morţilor şi iar ridici. ♣ Pentru că făptura, slujindu-Ți Ție,
Celui care ai făcut-o, se încordează pentru pedepsirea celor nedrepţi şi se
domoleşte spre facerea de bine a celor care se încred în Tine”.
Sir. 11,16 „Cele bune şi cele rele, viaţa şi moartea, sărăcia şi avuţia de la
Domnul sunt”.
Sir. 15,14-17,20 „El din început a făcut pe om şi l-a lăsat în mâna sfatului
său. ♣ De vei vrea, vei ţine poruncile şi credinţa şi vei face cele bine-plăcute. ♣
Pus-a înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta. ♣ Înaintea
oamenilor este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea li se va da. ♣ Şi nimănui
n-a poruncit să lucreze nelegiuit şi nimănui n-a dat libertate să păcătuiască”.
Sir. 16,27-31 „Întru judecata Domnului lucrurile Lui sunt aşa din început şi
de când le-a făcut a deosebit părţile lor. ♣ El a rânduit pentru totdeauna
lucrurile Sale şi a hotărât pentru vecie rostul lor; ele nu ştiu de foame, nici de
oboseală şi nu contenesc să-şi facă datoria. ♣ Nici unul din aceste lucruri nu se
ciocneşte cu cel de lângă el şi mereu ascultă de porunca Lui. ♣ Şi după aceasta a
căutat Domnul pe pământ şi l-a umplut de bunătăţi. ♣ Cu tot felul de dobitoace
vii a acoperit faţa lui şi în el va fi întoarcerea lor”.
Sir. 17,1-6,9 „Domnul a făcut din pământ pe om şi iarăşi l-a întors în

pământ. ♣ Zile cu număr şi puţină vreme i-a dat lui şi i-a dat stăpânire peste
cele ce sunt pe pământ. ♣ După cuviinţă l-a îmbrăcat cu vârtute şi după chipul
Său l-a făcut. ♣ Şi a pus frica de om peste toată făptura şi l-a făcut stăpân peste
fiare şi peste păsări. ♣ Sfat şi limbă, ochi, urechi şi inimă a dat omului ca să
17
17
cugete. ♣ Cu ştiinţa înţelegerii i-a umplut pe oameni şi le-a arătat şi bune şi rele.
♣ Pusu-le-a ştiinţă şi legea vieţii le-a dat-o moştenire”.
Sir. 33,10-15 „Şi toţi oamenii sunt din ţărână şi din pământ a fost zidit Adam. ♣
Cu mulţimea ştiinţei Domnul i-a osebit şi a schimbat căile lor. ♣ Dintre ei a
binecuvântat şi a înălţat, i-a sfinţit şi i-a apropiat la Sine. ♣ Dintre ei a blestemat
şi a supus şi i-a scos din locaşurile lor. ♣ Ca lutul olarului, aşa sunt în mâna
Lui; toate căile Lui, după bună plăcerea Lui. ♣ Aşa sunt oamenii în mâna Celui
care i-a făcut, ca să le dea după judecata Sa”.
Sir. 42,27-32 „Împodobit-a lucrările înţelepciunii Sale, Cel care este mai
înainte de veac şi în veac. ♣ Nici s-a adăugat, nici s-a împuţinat şi sfatul
nimănui nu i-a trebuit. ♣ Cât sunt de frumoase lucrurile Lui, şi, până la o
scânteie, vrednice de a le privi! ♣ Toate acestea trăiesc şi petrec în veac, în toate
trebuinţele toate ascultă. ♣ Toate sunt pereche, unul împotriva altuia şi n-a
făcut nimic cu scădere. ♣ Una cu alta au întărit cele bune şi cine se va sătura
văzând slava Lui?”
Sir. 43 Măreția lui Dumnezeu în toată zidirea
2 Mac. 7,23 „Ci Ziditorul lumii, Care a zidit pe om de la naşterea lui, vă va

da ca un milostiv iarăşi duh şi viaţă, de vreme ce acum nu vă este milă de voi,
iubind legile Lui”.
Man. 1,1-5 „Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam,

ai lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţie celei drepte a lor, ♣ Cel care ai făcut
cerul şi pământul cu toată podoaba lor, ♣ Care ai legat marea cu cuvântul
poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel
înfricoşător şi slăvit, ♣ Înaintea căruia toate se tem şi tremură din pricina
atotputerniciei Tale, ♣ Pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii
slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi!”
a. Domnul cunoaște toate cele ascunse
1 Reg. 16,7 „Dar Domnul a zis către Samuel: Nu te uita la înfăţişarea lui şi la
înălţimea staturii lui; Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă, iar
Domnul se uită la inimă”.
Iov 11,11 „El cunoaşte pe cei ce trăiesc din înşelăciune, El vede nedreptatea
şi o ţine în seamă”.
Iov 34,19,21-23,29 „El nu caută la fața celor mari şi nu face deosebire între
bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Sale. ♣ Pentru că ochii
Domnului supraveghează cărările omului şi vede toţi paşii lui. ♣ Pentru El
18
nu este nici întuneric, nici umbră, unde să se poată ascunde cei ce lucrează
nelegiuirea. ♣ Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme pe cineva,
ca să-l tragă înaintea judecăţii Sale. ♣ Dacă Domnul se odihneşte, cine poate
să-L smulgă din odihna Lui şi dacă Îşi acoperă faţa, cine poate să-L mai zărească?
Dar El stă şi supraveghează şi pe popoare şi pe oameni”.
Ps. 1,6 „Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri”.
Ps. 43,23 „Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile

inimii”.
Ps. 63,5,8 „Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: «Cine ne va vedea pe noi?»

♣ Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri
se vor răni cu limbile lor”.
Ps. 89,8 „Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse,
la lumina feţei Tale”.
Ps. 93,6-11 „Pe văduvă şi pe sărac au ucis şi pe orfani i-au omorât. ♣ Şi au zis:
«Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob». ♣ Înţelegeţi,
dar, cei neînţelepţi din popor, şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată! ♣ Cel ce a sădit
urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte? ♣ Cel ce
pedepseşte neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă pe om cunoştinţa, ♣
Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor, că sunt deşarte”.
Ps. 138,1-8,16 „Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut. ♣ Tu ai cunoscut

şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe. ♣
Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai
dinainte le-ai văzut. ♣ Că încă nu este cuvânt pe limba mea ♣ Şi iată,
Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu
m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. ♣ Minunată este ştiinţa Ta, mai presus
de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge. ♣ Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi
de la faţa Ta unde voi fugi? ♣ De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi
coborî în iad, de faţă eşti. ♣ Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi
şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu
va fi nescrisă”.
Pild. 15,3,11 „Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni
şi asupra celor răi. ♣ Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai
vârtos inimile fiilor oamenilor”.
Pild. 24,11-12 „Izbăveşte pe cei ce sunt târâţi la moarte şi pe cei ce se duc

clătinându-se la junghiere scapă-i! ♣ Dacă vrei să spui: «Iată n-am ştiut nimic!»,
oare Cel ce cântăreşte inimile nu pătrunde cu privirea şi Cel ce veghează
peste sufletul tău nu ştie şi nu va răsplăti omului după faptele lui?”
19
Is. 29,15 „Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele
lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: Cine ne vede? Cine ne ştie?”
Is. 37,28 „Ştiu când te scoli şi când te culci, toate faptele tale Îmi sunt
cunoscute”.
Ier. 16,17 „Pentru că ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor, care nu sunt
ascunse de la faţa Mea, şi nedreptatea lor nu se ascunde privirilor Mele”.
Ier. 17,9-10 „Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată!
Cine o va cunoaşte! ♣ Eu, Domnul, pătrund inima şi încerc rărunchii, ca să
răsplătesc fiecăruia după căile lui şi după roada faptelor lui”.
Ier. 23,24 „Poate oare omul să se ascundă în loc tainic, unde să nu-l văd Eu,
zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul şi pământul, zice Domnul?”
Plâng. 3,34-37 „Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului, ♣ Când

călcăm dreptatea omului înaintea feţei Celui Preaînalt, ♣ Când nu dăm dreptate
cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede? ♣ Cine este Cel ce a grăit
şi s-a făcut, fără numai Domnul, Care a poruncit?”
Os. 9,15 „Din pricina gândurilor celor rele, îi voi alunga din templul Meu;
nu-i voi mai iubi nicidecum”.
Am. 5,12 „Că Eu ştiu că mari sunt fărădelegile voastre şi grele păcatele
voastre, ca unii care asupriţi pe cel drept şi luaţi mită şi stoarceţi pe cei săraci la
porţile cetăţii”.
Înțel. 1,6 „Căci Dumnezeu este martor gândurilor celor mai ascunse şi
pătrunde fără greş inimile şi aude toate cuvintele”.
Sir. 1,30-31 „Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale şi în mijlocul
adunării te va înjosi, ♣ Pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica
Domnului, şi inima ta este plină de vicleşug”.
Sir. 15,18-19 „Că multă este înţelepciunea Domnului; tare este El întru putere
şi vede toate. ♣ Şi ochii Lui sunt peste cei care se tem de El, şi El va cunoaşte
tot lucrul omului”.
Sir. 16,17-20,24 „Să nu zici: De Domnul mă voi ascunde; oare dintru înălţime
îşi va aduce cineva aminte de mine? ♣ Întru popor mare nu voi fi pomenit, că ce
este sufletul meu întru atâta mulţime de făpturi? ♣ Iată cerul şi cerul cerului lui
Dumnezeu, oceanul şi pământul se cutremură când Domnul le cercetează. ♣
Asemenea munţii şi temeliile pământului, când va căuta spre ele, de frică se vor
20
cutremura. ♣ Aşa cugetă omul lipsit de înţelegere; iar bărbatul cel fără de
minte şi rătăcit cugetă cele nebune”.
Sir. 17,15-16 „Toate lucrurile lor, ca soarele sunt înaintea Lui; şi ochii Lui
neîncetat peste căile lor. ♣ Nu sunt ascunse nedreptăţile lor înaintea Lui şi
toate păcatele lor sunt înaintea Domnului”.
Sir. 23,24-29 „Omul care păcătuieşte în patul său şi zice în inima sa: Cine
mă vede? ♣ Întuneric este împrejurul meu, pereţii mă acoperă şi nimeni nu mă
vede, pentru ce mă sfiesc? ♣ Păcatele mele nu le va pomeni Cel Preaînalt.
Astfel el se teme numai de ochii oamenilor. ♣ Şi nu ştie că ochii Domnului
de zece mii de ori sunt mai luminoşi decât soarele şi privesc la toate căile
oamenilor şi văd toate părţile cele ascunse. ♣ Mai înainte de a se fi făcut,
toate sunt cunoscute Lui; aşa şi după ce s-au săvârşit. ♣ Unul ca acesta în
uliţele cetăţii se va pedepsi şi unde n-a gândit se va prinde”.
Sir. 39,25 „Toate faptele oamenilor sunt de faţă înaintea Lui şi nimic nu se
poate ascunde de la ochii Lui. Din veac în veac a privit şi nimic nu este străin
înaintea Lui”.
Sir. 42,25-26 „Vestind cele ce au trecut şi cele ce vor veni şi descoperind

urmele celor ascunse. ♣ Nici un gând nu este neştiut de El şi nici un cuvânt
nu s-a ascuns de El”.
3. Dumnezeu Proniatorul
Ieș. 13,21-22 „Iar Domnul mergea înaintea lor: ziua în stâlp de nor,
arătându-le calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-le, ca să poată
merge şi ziua şi noaptea. ♣ Şi n-a lipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc
noaptea dinaintea poporului”.
2 Reg. 22,2-3 „Domnul este întărirea mea, scăparea mea şi izbăvitorul meu.
♣ Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, Scutul meu şi puterea cea
mântuitoare, Adăpostul meu cel tare şi scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz
m-ai izbăvit!”
1 Paral. 17,27 „Începe dar a binecuvânta casa robului Tău, ca să fie ea veşnică
înaintea feţei Tale. Căci dacă Tu, Doamne, o vei binecuvânta, binecuvântată
va fi ea în veci”.
2 Paral. 16,9 „Căci ochii Domnului văd oriunde, peste tot pământul, pentru
ca să sprijine pe cei care sunt cu inima lor întreagă la El”.
21
21
Iov 5,8-13 „Dar eu alerg la Dumnezeu şi Lui Îi arăt necazul meu. ♣ El face
lucruri mari şi nepătrunse, lucruri minunate şi fără număr. ♣ El dă ploaie pe
pământ şi trimite apă pe câmpii. ♣ El înalţă pe cei smeriţi şi izbăveşte pe cei
necăjiţi. ♣ El destramă planurile celor vicleni şi cu mâinile lor nu pot să
izbândească. ♣ El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători
iese prost”.
Iov 37,5 „Dumnezeu cu tunetul Său săvârşeşte minuni, El face lucruri mari pe
care noi nu putem să le pricepem”.
Ps. 10,4-5 „Domnul este în locaşul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul
Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor. ♣
Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeşte
nedreptatea îl urăşte sufletul Său”.
Ps. 15,8-11 „Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că

de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin. ♣ Pentru aceasta s-a veselit inima
mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde. ♣
Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă
stricăciunea. ♣ Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie
cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura”.
Ps. 45,1,9 „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru

necazurile ce ne împresoară. ♣ Pune-va capăt războaielor până la marginile
pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde”.
Ps. 47,13 „Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul
veacului; El ne va paşte pe noi în veci”.
Ps. 54,25 „Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac

clătinare dreptului”.
Ps. 107,13-14 „Dă-ne nouă ajutor, ca să ieşim din necaz, că deşartă este
izbăvirea cea de la oameni. ♣ Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe
vrăjmaşii noştri”.
Ps. 112,5-7 „Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru
cele înalte ♣ Şi spre cele smerite priveşte, În cer şi pe pământ? ♣ Cel ce scoate
din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman”.
Ps. 120,5-8 „Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperământul tău,

de-a dreapta ta. ♣ Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. ♣ Domnul te va
păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. ♣ Domnul va păzi intrarea ta ieşirea
ta de acum şi până în veac”.
22
Ps. 123,1-8 „De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel! ♣ De n-ar fi fost
Domnul cu noi, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră, ♣ De vii ne-ar
fi înghiţit pe noi, când s-a aprins mânia lor împotriva noastră. ♣ Apa ne-ar fi
înecat pe noi, şuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru. ♣ Atunci ar fi trecut peste
sufletul nostru valuri înspăimântătoare. ♣ Binecuvântat este Domnul, Care nu
ne-a dat pe noi spre vânare dinţilor lor. ♣ Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din
cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit. ♣ Ajutorul nostru
este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul”.
Ps. 126,1-2 „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc;
de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. ♣ În zadar
vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi
pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi”.
Ps. 144,15-16 „Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc şi Tu le dai lor hrană la bună
vreme. ♣ Deschizi Tu mâna Ta şi de bunăvoinţă saturi pe toţi cei vii”.
Ps. 145,5-9 „Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în
Domnul Dumnezeul lui, ♣ Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele
din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac; ♣ Cel ce face judecată celor năpăstuiţi,
Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi; ♣
Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi, Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul iubeşte pe
cei drepţi; ♣ Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini
şi calea păcătoşilor o va pierde”.
Ps. 146,3,8-9 „Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă rănile lor. ♣
Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce găteşte pământului ploaie, Celui ce răsare
în munţi iarbă şi verdeaţă spre slujba oamenilor; ♣ Celui ce dă animalelor
hrana lor şi puilor de corb, care Îl cheamă pe El”.
Pild. 10,22 „Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda

zadarnică nu aduce spor”.
Pild. 15,3 „Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni şi
asupra celor răi”.
Pild. 16,9 „Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă
paşii lui”.
Is. 8,9-10 „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi
până la marginile pământului, cei puternici plecaţi-vă. De vă veţi întări, iarăşi veţi
fi biruiţi. ♣ Şi orice sfat veţi sfătui, îl va risipi Domnul, şi cuvântul pe care îl veţi
grăi nu va rămâne întru voi, căci cu noi este Dumnezeu!”
23
23
Toma, Comorile
Comorile Sfintelor
Scripturi.Vechiul
VechiulTestament
Testament
Is. 49,14-15 „Sionul zicea: «Domnul m-a părăsit şi Stăpânul meu m-a uitat!» ♣
Oare femeia uită pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are ea milă? Chiar
când ea îl va uita, Eu nu te voi uita pe tine”.
Ier. 14,21 „Sau poate oare cerul singur să verse apă? Au nu eşti Tu, Doamne
Dumnezeule, Cel ce dai ploaie? În Tine nădăjduim, că Tu faci toate!”
Iez. 11,16 „Aşa zice Domnul Dumnezeu: Deşi i-am depărtat printre popoare
şi deşi i-am risipit prin ţări, totuşi voi fi pentru ei un locaş sfânt în acele ţări
unde îi voi risipi”.
Iez. 34,11-12,15-17 „Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu Însumi voi
purta grijă de oile Mele şi le voi cerceta. ♣ Cum cercetează păstorul turma sa
în ziua când se află în mijlocul turmei sale risipite, aşa voi cerceta şi Eu oile Mele
şi le voi aduna din toate locurile, unde au fost ele risipite în ziua cea ceţoasă şi
întunecată. ♣ Eu voi paşte oile Mele şi Eu le voi odihni, zice Domnul
Dumnezeu. ♣ Oaia pierdută şi rătăcită o voi întoarce la staul, pe cea rănită o
voi lega şi pe cea bolnavă o voi întări, iar pe cea grasă şi tare o voi păzi şi voi
păstori cu dreptate. ♣ Iar despre voi, oile Mele, aşa zice Domnul Dumnezeu:
Iată voi face judecată între oaie şi oaie, între berbec şi ţap”.
Iudit. 9,11 „Căci puterea Ta nu stă în numărul mare, nici tăria Ta în puterea
cailor, ci Tu eşti Dumnezeul celor smeriţi, ajutorul celor mai mici, sprijinul
celor slabi, adăpostul celor părăsiţi, izbăvitorul celor deznădăjduiţi”.
Înțel. 19,22 „Întru toate, Doamne, ai preamărit pe poporul Tău şi l-ai făcut de
cinste şi nu l-ai trecut cu vederea, ci în toată vremea şi în tot locul ai stat în
preajma lui”.
Sir. 10,4-5 „În mâna Domnului este stăpânirea pământului şi la vremea sa va

ridica pe cel folositor la cârmuire. ♣ În mâna Domnului este izbânda omului
şi Domnul este Cel care pune mărirea Sa pe fruntea stăpânitorului”.
Sir. 39,21-24,26,29-32,39-41 „Lucrurile Domnului toate sunt foarte bune şi

toată porunca la vremea sa va fi împlinită. ♣ Şi nu este pentru ce să zici: Ce
este aceasta? Că toate la vremea lor se dovedesc de folos. ♣ Prin cuvântul Lui a
stat apa ca stogul, şi prin graiul gurii Lui adunările apelor. ♣ Întru porunca Lui
toată bunăvoinţa este şi nu este cine să împuţineze izbăvirea pe care o dăruieşte.
♣ Nu pot zice: Ce este aceasta? Pentru ce este aceasta? Căci toate sunt
făcute cu un scop. ♣ Căile Lui, pentru cei cuvioşi, sunt drepte, iar pentru cei
fără de lege sunt pline de piedici. ♣ Din început cele bune s-au zidit, iar pentru
cei păcătoşi, cele rele. ♣ Începutul a toată trebuinţa vieţii omului este: apa,
focul şi fierul, sarea şi făina de grâu, mierea şi laptele, sângele strugurelui,
untdelemnul şi haina. ♣ Acestea toate celor cuvioşi întru bunătăţi vor fi; iar
celor păcătoşi întru cele rele se vor întoarce. ♣ Toate lucrurile Domnului bune
24
24
sunt şi tot folosul la vreme îl vor da. ♣ Şi nu se poate zice: Aceasta este mai
rea decât aceea, că toate la vremea lor se vor adeveri. ♣ Şi acum cu toată inima
şi gura lăudaţi şi binecuvântaţi numele Domnului”.
Man. 1,6-7 „Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, ♣ Căci
Tu eşti Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, căruia
îi pare rău de răutăţile oamenilor”.
a. Planurile Domnului
Ps. 91,5-6 „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, adânci cu totul sunt
gândurile Tale! ♣ Bărbatul nepriceput nu va cunoaşte şi cel neînţelegător
nu va înţelege acestea”.
Ps. 110,2 „Mari sunt lucrurile Domnului şi potrivite tuturor voilor Lui”.
Pild. 16,1-2,9 „În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar
răspunsul limbii vine de la Domnul. ♣ Toate căile omului sunt curate în ochii
lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul. ♣ Inima omului gândeşte
la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui”.
Pild. 20,24 „De Domnul sunt hotărâţi paşii omului, căci cum ar putea omul
să priceapă calea lui?”
Is. 25,1 „Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înălţa, lăuda-voi numele Tău,
că Tu ai făcut lucruri minunate; planurile Tale de mult întocmite sunt
adevărate şi statornice”.
Is. 37,26 „Oare nu auzi tu? Din vremi străvechi am pregătit aceasta; din veac
le-am hotărât şi acum le aduc la îndeplinire!”
Is. 46,10 „De la început Eu vestesc sfârşitul şi mai dinainte ceea ce are să se
întâmple. Şi zic: Planul Meu va dăinui şi toată voia Mea o voi face!”
Is. 48,3 „Vestit-am din vremuri străvechi cele ce aveau să se întâmple; din
gura Mea au ieşit şi Eu le-am dat de ştire; pe dată le-am făcut şi ele s-au
întâmplat”.
Is. 55,8 „Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca
ale voastre, zice Domnul”.
25
25
b. Dumnezeu Izbăvitorul
Iov 22,30 „El izbăveşte pe cel nevinovat şi tu la fel vei scăpa, când mâinile
tale vor fi curate”.
Ps. 34,9 „Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel ce
izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe sărman de
cei ce-l răpesc pe el”.
Ps. 43,7-9 „Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici
pe cei ce se scoală asupra noastră. ♣ Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi
sabia mea nu mă va mântui. ♣ Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe
noi şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat”.
Ps. 48,16 „Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă
va apuca”.
Ps. 55,13 „Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de

alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii”.
Ps. 80,5-6 „Luat-am sarcina de pe umerii lui, că mâinile lui au robit la coşuri.
♣ Întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit, te-am auzit în mijlocul furtunii şi
te-am cercat la apa certării”.
Ps. 102,2-4 „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate

răsplătirile Lui. ♣ Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă
toate bolile tale; ♣ Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te
încununează cu milă şi cu îndurări”.
Ps. 106,6 (19,28) „Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din
nevoile lor i-a izbăvit pe ei”.
Is. 33,22 „Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Căpetenia noastră,
Domnul este Împăratul nostru, El ne va izbăvi!”
Is. 43,11-12 „Eu, Eu sunt Domnul şi nu este izbăvitor afară de Mine! ♣ Eu

sunt Cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit şi Cel ce am prezis şi nu sunt străin la
voi”.
c. Mila și ajutorul Domnului
Ieș. 20,6 (Deut. 5,10) „Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce
Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”.
26
Deut. 4,29-31 „Dar când vei căuta acolo pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei
găsi, de-L vei căuta cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău. ♣ Când vei fi la
necaz şi când te vor ajunge toate acestea în curgerea vremii, te vei întoarce la
Domnul Dumnezeul tău şi vei asculta glasul Lui. ♣ Domnul Dumnezeul tău
este Dumnezeu bun şi îndurat; nu te va lăsa, nu te va pierde şi nici nu va uita
legământul încheiat cu părinţii tăi”.
Deut. 10,17-18 „Că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi

Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, Care nu caută la
faţă, nici nu ia mită; ♣ Care face dreptate orfanului şi văduvei şi iubeşte pe
pribeag şi-i dă pâine şi hrană”.
2 Reg. 24,14 „Dar să cad mai bine în mâna Domnului, căci mila Lui este
mare; numai în mâinile oamenilor să nu cad!”
3 Reg. 8,23 „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea Ție,
nici în cer sus, nici pe pământ jos; Tu păzeşti legământul şi ai milă de robii Tăi
care umblă cu toată inima lor înaintea Ta”.
Neem. 9,17 „Învârtoşatu-şi-au cerbicia lor şi în răzvrătirea lor şi-au ales o

căpetenie, ca să se întoarcă în robia lor; dar Tu, fiind Dumnezeu iubitor şi
iertător, negrabnic la mânie şi bogat în milă şi îndurare, nu i-ai părăsit”.
Ps. 11,5 „Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi

scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă”.
Ps. 22,1-3,7 „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. ♣ La loc de păşune,

acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. ♣ Sufletul meu l-a întors,
povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. ♣ Şi mila Ta mă va urma
în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de
zile”.
Ps. 26,14-16,20 „Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie
de la robul Tău; ♣ Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi,
Dumnezeule, Mântuitorul meu. ♣ Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit,
dar Domnul m-a luat. ♣ Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se
întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul”.
Ps. 29,10-11 „Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu! ♣
Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu
veselie”.
Ps. 32,5 „Iubeşte milostenia şi judecata, Domnul; de mila Domnului plin este
pământul”.
27
27
Ps. 43,4-5 „Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit
pe ei, ♣ Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit
întru ei”.
Ps. 56,12-13 „Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,
♣ Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău”.
Ps. 67,4-7 „Domnul este numele Lui, ♣ … a Părintelui orfanilor şi a

Judecătorului văduvelor. ♣ Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui;
Dumnezeu aşază pe cei singuratici în casă, ♣ Scoate cu vitejie pe cei legaţi în
obezi, la fel pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în morminte”.
Ps. 68,36-37 „Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va
fi sufletul vostru! ♣ Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi
ai Săi nu i-a urgisit”.
Ps. 72,1 „Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă”.
Ps. 74,6-7 „Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu
vine ajutorul; ♣ Ci Dumnezeu este judecătorul; pe unul îl smereşte şi pe altul îl
înalţă”.
Ps. 83,6 „Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne”.
Ps. 88,33 „Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate
întru adevărul Meu”.
Ps. 93,17-19 „Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi

sălăşluit în iad sufletul meu. ♣ Când am zis: «S-a clătinat piciorul meu», mila
Ta, Doamne, mi-a ajutat mie. ♣ Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în
inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu”.
Ps. 102,2-3,6,8,11-13,17 „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita

toate răsplătirile Lui. ♣ Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce
vindecă toate bolile tale ♣ Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor
celor ce li se face strâmbătate. ♣ Îndurat şi milostiv este Domnul,
îndelung-răbdător şi mult-milostiv. ♣ Ci cât este departe cerul de pământ,
atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. ♣ Pe cât sunt de departe
răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. ♣ În ce chip
miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; ♣ Iar mila
Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul”.
Ps. 107,4 „Că mai mare decât cerurile este mila Ta şi până la nori adevărul
Tău”.
28
Ps. 108,20-21,25 „Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că
bună este mila Ta. ♣ Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu şi inima mea s-a
tulburat înlăuntrul meu. ♣ Ajută-mă, Doamne Dumnezeul meu,
mântuieşte-mă, după mila Ta”.
Ps. 114,5-6 „Milostiv este Domnul şi drept şi Dumnezeul nostru miluieşte. ♣

Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; umilit am fost şi m-am izbăvit”.
Ps. 118,64 „De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă
învaţă”.
Ps. 144,8-9,14 „Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi

mult-milostiv. ♣ Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile
Lui. ♣ Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi”.
Pild. 18,10 „Turn puternic este numele Domnului; cel drept la el îşi află
scăparea şi este la adăpost”.
Eccl. 9,7 „Du-te şi mănâncă cu bucurie pâinea ta şi bea cu inimă bună vinul tău,
pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale”.
Is. 38,16-17 „Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea

mai am şi eu suflare; Tu mă tămăduieşti şi-mi dai iarăşi viaţă! ♣ Iată că boala
mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu ai
aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!”
Is. 41,9-10,13 „Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale
pământului şi te-am chemat din cele mai depărtate colţuri, şi ţi-am zis: Tu eşti
robul Meu, pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat; ♣ Nu te teme, că Eu sunt cu
tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te
ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini. ♣ Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu
întăresc dreapta ta şi îţi zic ţie: Nu te teme, căci Eu sunt ajutorul tău!”
Is. 43,1-3 „Nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat şi te-am chemat pe

nume, al Meu eşti! ♣ Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine şi în valuri
tu nu vei fi înecat. Dacă vei trece prin foc, nu vei fi ars şi flăcările nu te vor
mistui. ♣ Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel,
Mântuitorul”.
Is. 48,8-9,18 „Eu ştiu că tu eşti necredincios şi că din pântecele maicii tale ai
fost numit răzvrătit. ♣ Pentru numele Meu, Îmi opresc mânia şi pentru
slava Mea o potolesc, ca să nu te nimicesc. ♣ Dacă ai fi luat aminte la
poruncile Mele, fericirea ta ar fi fost asemenea unui râu şi dreptatea ta ca valurile
mării”.
29
29
Is. 57,16-18 „Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în mânie, căci

înaintea Mea ar cădea în nesimţire duhul şi sufletele pe care le-am creat. ♣
Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă şi, stând ascuns, l-am lovit întru
mânia Mea. Şi el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale! ♣ Am văzut căile sale
şi îl voi vindeca, îl voi povăţui, îl voi odihni şi îl voi mângâia”.
Plâng. 3,22 „Milele Domnului nu s-au sfârşit, milostivirile Lui nu

încetează”.
Mih. 7,18-19 „Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ierţi fărădelegea şi treci cu
vederea păcatele restului moştenirii Tale? Mânia Lui nu ţine totdeauna, căci El
iubeşte îndurarea. ♣ Şi milostiveşte-Te iarăşi spre noi şi fărădelegile noastre
calcă-le în picioare! Aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre”.
Iona 4,2 „Știam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător

şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi”.
Înțel. 15,1 „Iar Tu, Dumnezeul nostru, eşti bun şi adevărat,

îndelung-răbdător şi cu milă cârmuitor a toate”.
Sir. 2,11-12 „Cine a petrecut în frica Lui şi a fost părăsit? Sau cine L-a chemat
pe El şi a fost trecut cu vederea? ♣ Pentru că îndurător şi milostiv este
Domnul şi iartă păcatele şi mântuieşte în vremea necazului”.
Sir. 18,10-13 „Pentru aceea îndelung-răbdător este Domnul cu ei şi a vărsat

peste ei mila Sa. ♣ Văzut-a şi a cunoscut pieirea lor, că rea este; pentru aceea a
înmulţit milostivirea Sa. ♣ Mila omului către aproapele său, iar mila Domnului
peste tot trupul; ♣ Mustrând şi certând şi învăţând, El întoarce ca un păstor
turma Sa”.
4. Dumnezeu Judecătorul
Sir. 18,2 „Domnul singur este drept”.
Iov 21,22 „Dar nu cumva Îi vom da noi învăţătură lui Dumnezeu, Lui care
stă şi judecă pe cei de sus?”
Iov 24,1 „De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile răsplătirilor sunt
ascunse şi cei ce-L cunosc n-au văzut zilele Sale de judecător?”
Ps. 7,8,11-13 „Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după

dreptatea mea şi după nevinovăţia mea. ♣ Dumnezeu este judecător drept,
tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi. ♣ De nu vă veţi
întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit ♣ Şi în el a gătit
unelte de moarte; săgeţile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat”.
30
30
Ps. 74,7-8 „Ci Dumnezeu este judecătorul; pe unul îl smereşte şi pe altul îl

înalţă. ♣ Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi îl
trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toţi păcătoşii
pământului”.
Ps. 75,7-9 „Tu înfricoşător eşti şi cine va sta împotriva mâniei Tale? ♣ Din cer
ai făcut să se audă judecată; pământul s-a temut şi s-a liniştit, ♣ Când s-a
ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mântuiască pe toţi blânzii pământului”.
Ps. 81,8 „Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt

ale Tale”.
Ps. 88,14 „Să se întărească mâna Ta, să se înalţe dreapta Ta. Dreptatea şi
judecata sunt temelia scaunului Tău”.
Ps. 93,1-4 „Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu

îndrăzneală a grăit. ♣ Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte
răsplătirea celor mândri. ♣ Până când păcătoşii, Doamne, până când păcătoşii
se vor făli? ♣ Până când vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce
lucrează fărădelegea?”
Ps. 95,12-13 „Atunci se vor bucura toţi copacii pădurii, de faţa Domnului, că
vine, vine să judece pământul. ♣ Judeca-va lumea întru dreptate şi popoarele
întru adevărul Său”.
Ps. 97,10-11 „Râurile vor bate din palme, deodată, munţii se vor bucura de faţa
Domnului, că vine, vine să judece pământul. ♣ Judeca-va lumea cu dreptate şi
popoarele cu nepărtinire”.
Ps. 139,11-12 „Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor
sărmani; ♣ Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta”.
Ps. 142,2 „Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i
drept înaintea Ta”.
Pild. 16,11 „Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul; toate greutăţile

de cântărit sunt lucrarea Lui”.
Eccl. 12,14 „Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie
rele”.
Is. 66,16 „Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi cei
ce vor cădea de bătaia Domnului!”
31
31
Iez. 7,8 „Iată vin acum îndată să vărs asupra ta urgia Mea, mânia Mea să o
potolesc asupra ta şi te voi judeca după căile tale şi după toate ticăloşiile tale
te voi pedepsi”.
Iez. 33,12-20 „Dreptatea dreptului nu-l va scăpa în ziua păcătuirii lui şi

nelegiuitul nu va cădea pentru nelegiuirea sa în ziua întoarcerii sale de la
nelegiuirea sa, precum nici dreptul în ziua păcătuirii sale nu va putea
rămâne cu viaţă pentru dreptatea sa. ♣ Când voi zice dreptului că va fi viu,
iar el se va încrede în dreptatea sa şi va face nedreptate, atunci nu se va mai
pomeni toată dreptatea lui, ci el va muri pentru tot răul pe care l-a făcut. ♣ Şi
când voi zice păcătosului: «Vei muri», dar el se va întoarce de la păcatele sale şi
va face judecată şi dreptate, ♣ Dacă acest păcătos va înapoia zălogul, pentru cele
răpite va despăgubi, va umbla după legile vieţii, nefăcând nimic rău, atunci el va
fi viu şi nu va muri. ♣ Nici unul din păcatele sale, pe care le-a făcut, nu i se vor
pomeni şi, pentru că a început a face dreptate şi judecată, va fi viu. ♣ Fiii
poporului tău zic: «Calea Domnului nu este dreaptă!» Dar nedreaptă este
calea lor. ♣ Dacă dreptul se va abate de la dreptatea sa şi va începe să facă
nelegiuire, va muri pentru aceasta. ♣ De asemenea, dacă nelegiuitul s-a întors de
la nelegiuirea sa şi a început să facă judecată şi dreptate, pentru aceasta el va trăi.
♣ Voi însă ziceţi: «Calea Domnului este nedreaptă». Eu vă voi judeca pe voi,
casa lui Israel, şi voi judeca pe fiecare după purtările lui”.
Iez. 34,17,22 „Iar despre voi, oile Mele, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată voi
face judecată între oaie şi oaie, între berbec şi ţap. ♣ Eu voi veni să scap oile
Mele, ca să nu mai fie pradă şi voi judeca între oaie şi oaie”.
Zah. 3,1 „Şi mi-a arătat pe Iosua, marele preot, stând înaintea îngerului
Domnului, şi pe Satana, stând la dreapta lui ca să-l învinuiască”.
Tob. 13,2 „Căci El pedepseşte şi miluieşte, coboară până la locuinţa morţilor şi

iarăşi înalţă, şi nu este nimeni care ar scăpa din mâna Lui!”
Înțel. 12,18 „Stăpân al puterii cum eşti, judeci cu blândeţe şi ne cârmuieşti cu

multă cruţare, că la Tine este puterea, când voieşti”.
Înțel. 17,1 „Judecăţile Tale sunt mari şi anevoie de lămurit, de aceea

cugetele fără învăţătură sunt în rătăcire”.
Sir. 11,28-29 „Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea
omului după căile lui. ♣ Vremea de restrişte aduce uitarea desfătărilor şi la
sfârşitul omului se vor descoperi lucrurile lui”.
Sir. 16,13-16 „Că mila şi mânia la El sunt; El poate să Se milostivească şi să Se

mânie. ♣ Precum este multă mila Lui, aşa este multă şi certarea Lui; pe om
după faptele lui îl judecă. ♣ Nu va scăpa păcătosul cu prădăciunile lui, nici
32
32
va întârzia răbdarea celui binecredincios. ♣ La toată milostenia va face loc;

fiecare după faptele sale va afla”.
Sir. 35,19-23 „Şi nu se va depărta până ce va lua aminte Cel Preaînalt şi va face
judecată cu dreptate şi dreptatea va da-o. ♣ Şi Domnul nu va zăbovi, nici va
îndelunga răbdarea peste ei, până nu va zdrobi mijlocul celor nemilostivi. ♣ Şi
neamurilor va răsplăti cu pedeapsă, până ce va strica mulţimea batjocoritorilor şi
sceptrele nelegiuiţilor le va zdrobi; ♣ Până ce va răsplăti omului după lucrurile
lui şi lucrurilor oamenilor după gândurile lor; ♣ Până ce va judeca judecata
poporului Său şi-l va veseli cu mila Sa”.
Sir. 41,5-6 „Nu te teme de judecata morţii; adu-ţi aminte de cele dintâi ale tale
şi de cele de apoi. ♣ Această judecată de la Domnul este la tot trupul”.
a. Ascultarea de Dumnezeu. Păzirea legii și a poruncilor
Fac. 6,13-14,22 „Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Noe: Sosit-a înaintea
feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor, şi iată
Eu îi voi pierde de pe pământ. ♣ Tu însă fă-ți o corabie de lemn de salcâm. În
corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară.
♣ Şi a început Noe lucrul şi precum îi poruncise Domnul Dumnezeu aşa a
făcut”.
Fac. 12,1-4 „După aceea a zis Domnul către Avram: «Ieşi din pământul tău,
din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi
arăta Eu. ♣ Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi
mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. ♣ Binecuvânta-voi pe cei ce te
vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor
binecuvânta întru tine toate neamurile pământului». ♣ Deci a plecat Avram,
cum îi zisese Domnul”.
Fac. 22,1-2,10-12,16-18 „Dumnezeu a încercat pe Avraam şi i-a zis:

«Avraame, Avraame!» Iar el a răspuns: «Iată-mă!» ♣ Şi Dumnezeu i-a zis: «Ia
pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în
pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi
arăta Eu!» ♣ Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe
fiul său. ♣ Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: «Avraame,
Avraame!» Răspuns-a acesta: «Iată-mă!» ♣ Iar îngerul a zis: «Să nu-ţi ridici
mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de
Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău». ♣
«Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi
n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine, ♣ De aceea te voi binecuvânta
cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele
cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile
33
33
Toma, Comorile
Comorile Sfintelor
Scripturi.Vechiul
VechiulTestament
Testament
duşmanilor săi; ♣ Şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele

pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu»”.
Ieș. 15,26 „De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului

tău şi vei face lucruri drepte înaintea Lui şi de vei lua aminte la poruncile
Lui şi vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am
adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă”.
Ieș. 20, Deut. 5 Cele 10 porunci
Ieș. 20,5-6 (Deut. 5,9-10) „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu
zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine,
până la al treilea şi al patrulea neam, ♣ Şi Mă milostivesc până la al miilea
neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”.
Ieș. 23,22 „De vei asculta cu luare aminte glasul său şi vei face toate câte îţi
poruncesc şi de vei păzi legământul Meu, Îmi veţi fi popor ales dintre toate
neamurile, că al Meu este tot pământul, iar voi Îmi veţi fi preoţie împărătească şi
neam sfânt. Spune cuvintele acestea fiilor lui Israel: De veţi asculta cu luare
aminte glasul îngerului Meu şi veţi împlini toate câte vă voi spune, voi fi
vrăjmaş vrăjmaşilor tăi şi potrivnicilor tăi le voi fi potrivnic”.
Lev. 18,4-5,26 „Legile Mele să le pliniţi şi aşezămintele Mele să le păziţi,

umblând după cum poruncesc ele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. ♣
Păziţi toate poruncile Mele şi toate hotărârile să le ţineţi, căci omul care le
plineşte va trăi prin ele: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. ♣ Iar voi să păziţi
toate poruncile Mele şi toate legile Mele şi să nu faceţi toate ticăloşiile acestea,
nici băştinaşul, nici străinul care trăieşte între voi”.
Lev. 19,37 „Să păziţi toate legile Mele şi toate orânduielile Mele şi să le pliniţi.
Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
Lev. 20,8,22 „Păziţi legile Mele şi le pliniţi, că Eu sunt Domnul, Cel ce vă

sfinţeşte. ♣ Păziţi toate aşezămintele Mele şi toate hotărârile Mele şi le pliniţi
şi nu vă va arunca de pe sine pământul în care vă voi duce să trăiţi”.
Lev. 25,18 „Faceţi poruncile Mele şi toate hotărârile Mele; faceţi şi păziţi
toate acestea şi veţi locui liniştiţi pe pământ”.
Lev. 26,3-4,12 (3-12) „De veţi umbla după legile Mele şi de veţi păzi şi plini
poruncile Mele, ♣ Vă voi da ploaie la timp, pământul şi pomii îşi vor da roadele
lor. ♣ Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru şi voi poporul Meu”.
Lev. 26,15-16 „De veţi dispreţui aşezămintele Mele şi de se va scârbi sufletul

vostru de legile Mele, neîmplinind poruncile Mele, şi călcând legământul
34
34
Meu, ♣ Atunci şi Eu am să Mă port cu voi aşa: Voi trimite asupra voastră

groaza, lingoarea şi frigurile, de care vi se vor secătui ochii şi vi se va istovi
sufletul; veţi semăna seminţele în zadar şi vrăjmaşii voştri le vor mânca”.
Deut. 4,1,6,13,39-40 „Ascultă dar, Israele: hotărârile şi legile care vă învăţ eu

astăzi să le păziţi, ca să fiţi vii ... . ♣ Să le păziţi aşadar şi să le împliniţi, căci
în aceasta stă înţelepciunea voastră şi cuminţenia voastră înaintea ochilor
popoarelor care, auzind de toate legiuirile acestea, vor zice: Numai acest popor
mare este popor înţelept şi priceput. ♣ Atunci v-a descoperit El legământul
Său, cele zece porunci, pe care v-a poruncit să le împliniţi, şi le-a scris pe două
lespezi de piatră. ♣ ... Domnul Dumnezeul tău este Dumnezeu sus în cer şi jos
pe pământ şi nu mai este altul afară de El. ♣ Să păzeşti legile Lui şi poruncile
Lui, pe care ţi le spun eu astăzi, ca să-ţi fie bine ţie şi fiilor tăi”.
Deut. 5,29,33 „O, de ar fi inima lor aşa, ca să se teamă de Mine şi să păzească

toate poruncile Mele în toată vremea, ca să le fie bine şi lor şi fiilor lor în veci!
♣ Să umblaţi pe calea aceea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul
vostru, ca să fiţi vii şi să vă fie bine”.
Deut. 6,2,12,16-17,25 „Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi toate

hotărârile Lui şi poruncile Lui, pe care ţi le spun eu astăzi, să le păzeşti tu şi
fiii tăi şi fiii fiilor tăi, în toate zilele vieţii tale, ca să se înmulţească zilele tale.
♣ Atunci, păzeşte-te, să nu se ademenească inima ta, ca să uiţi pe Domnul Care
te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei. ♣ Să nu ispitiţi pe Domnul
Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa. ♣ Să ţineţi bine poruncile
Domnului Dumnezeului vostru, legile Lui şi hotărârile Lui, pe care vi le-a
dat El. ♣ Şi va face milă cu noi de ne vom sili să împlinim toate aceste
porunci ale legii înaintea feţei Domnului Dumnezeului nostru, cum ne-a
poruncit”.
Deut. 7,9-13 „Să ştii dar că Domnul Dumnezeul tău este adevăratul Dumnezeu,
Dumnezeu credincios, Care păzeşte legământul Său şi mila Sa, până la al
miilea neam, către cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui; ♣ Şi răsplăteşte
la fel celor ce-L urăsc, pierzându-i, şi nu întârzie să răsplătească, cu aceeaşi
măsură, celor ce-L urăsc. ♣ Păzeşte dar poruncile, hotărârile şi legile pe care-ţi
poruncesc astăzi să le împlineşti. ♣ De vei asculta legile acestea, de le vei păzi
şi le vei împlini, atunci şi Domnul Dumnezeul tău va ţine legământul şi mila
Sa faţă de tine, cum S-a jurat El părinţilor tăi; ♣ Te va iubi, te va binecuvânta”.
Deut. 8,3,5-6 „Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a hrănit cu mana pe
care nu o cunoşteai şi pe care nu o cunoşteau nici părinţii tăi, ca să-ţi arate că nu
numai cu pâine trăieşte omul, ci că omul trăieşte şi cu tot Cuvântul ce iese
din gura Domnului. ♣ Dar să ştii în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te
învaţă, cum învaţă omul pe fiul său. ♣ Păzeşte dar poruncile Domnului
Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi temându-te de El”.
3
35
Toma, Comorile
Comorile Sfintelor
Scripturi.Vechiul
VechiulTestament
Testament
Deut. 8,10-11,14,17-18 „Când însă vei mânca şi te vei sătura, să

binecuvântezi pe Domnul Dumnezeul tău … . ♣ Fereşte-te de a uita pe
Domnul Dumnezeul tău şi de a nu păzi poruncile Lui, legile Lui şi hotărârile
Lui pe care ţi le spun eu astăzi. ♣ Vezi să nu se mândrească inima ta şi să nu
uiţi pe Domnul Dumnezeul tău Care te-a scos din Egipt, din casa robiei. ♣ …
să nu zici în inima ta: Puterea mea şi tăria mâinii mele mi-au adus bogăţia
aceasta; ♣ Ci ca să-ţi aduci aminte de Domnul Dumnezeul tău, că El îţi dă
putere să faci bogăţie”.
Deut. 10,12-14 „Aşadar, Israele, ce cere de la tine Domnul Dumnezeul

tău? - Numai aceasta: să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în
toate căile Lui, să-L iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău, din
toată inima ta şi din tot sufletul tău; ♣ Să păzeşti poruncile Domnului
Dumnezeului tău şi hotărârile Lui pe care ţi le spun eu astăzi, ca să-ţi fie
bine. ♣ Iată, al Domnului Dumnezeului tău este cerul şi cerurile cerurilor,
pământul şi toate cele de pe el”.
Deut. 11,1,13-15,26-27 „Să iubeşti dar pe Domnul Dumnezeul tău şi să

păzeşti în toate zilele cele ce ţi-a poruncit El să păzeşti: hotărârile Lui, legile
Lui şi poruncile Lui. ♣ De veţi asculta poruncile Mele pe care vi le dau astăzi,
zice Domnul, şi veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi-I veţi sluji din toată
inima şi din tot sufletul vostru, ♣ Voi da pământului vostru ploaie la vreme,
timpurie şi târzie, şi-ţi vei strânge pâinea ta, vinul tău şi untdelemnul tău; ♣
Voi da iarbă pe câmpia ta pentru dobitoacele tale şi vei mânca şi te vei sătura. ♣
Iată, eu vă pun astăzi înainte binecuvântare şi blestem: ♣ Binecuvântare
veţi avea dacă veţi asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care
vi le spun eu astăzi; iar blestem, dacă nu veţi asculta poruncile Domnului
Dumnezeului vostru”.
Deut. 12,28,32 „Ascultă şi împlineşte toate poruncile acestea pe care ţi le dau

eu astăzi, ca să-ţi fie bine în veci, ţie şi copiilor tăi şi bine-ţi va fi de vei face cele
bune şi plăcute înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău. ♣ Toate câte vă
poruncesc siliţi-vă să le împliniţi şi nici să adaugi şi nici Să laşi ceva din ele”.
Deut. 17,18-19 „Căci, când se va sui pe scaunul regatului său, trebuie să-şi
scrie pentru sine cartea legii acesteia din cartea care se află la preoţii leviţilor,
♣ Şi să fie aceasta la el şi el să o citească în toate zilele vieţii sale, ca să înveţe a
se teme de Domnul Dumnezeul său şi să se silească a împlini toate cuvintele
legii acesteia şi toate hotărârile acestea”.
Deut. 27,26 „Blestemat să fie tot omul care nu va plini toate cuvintele legii
acesteia şi nu va urma după ea!”
Deut. 28,2,12 (2-14) „De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, vor
veni asupra ta toate binecuvântările acestea şi se vor împlini asupra ta. ♣
36
36
Domnul îţi va deschide comoara Sa cea bună, cerul, ca să dea ploaie

pământului tău la vreme şi ca să binecuvânteze toate lucrurile mâinilor tale”.
Deut. 30,9-16 „Domnul Dumnezeul tău îţi va da cu prisosinţă spor la tot lucrul
mâinilor tale, la rodul pântecelui tău, la rodul dobitoacelor tale, la rodul
pământului tău, că se va bucura Domnul Dumnezeul tău din nou de tine, cum S-a
bucurat de părinţi tăi, şi-ţi va face bine, ♣ De vei asculta glasul Domnului
Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui, hotărârile Lui şi
legile Lui, şi de te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din
tot sufletul tău. ♣ Căci porunca aceasta care ţi-o poruncesc eu astăzi nu este
neînţeleasă de tine şi nu este departe. ♣ Ea nu este în cer, ca să zici: Cine se
va sui pentru noi în cer, ca să ne-o aducă şi să ne-o dea s-o auzim şi s-o facem? ♣
Şi nu este ea nici peste mare, ca să zici: Cine se va duce pentru noi peste mare, ca
să ne-o aducă, să ne facă s-o auzim şi s-o împlinim? ♣ Ci Cuvântul acesta este
foarte aproape de tine; el este în gura ta şi în inima ta, ca să-l faci. ♣ Iată eu
astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, ♣ Poruncindu-ţi astăzi să
iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui şi să împlineşti
poruncile Lui, hotărârile Lui şi legile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi să
te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău pe pământul pe care îl vei stăpâni”.
Deut. 31,9-12,24-26 „Apoi a scris Moise legea aceasta şi a dat-o preoţilor,

fiilor leviţilor, care purtau chivotul legii Domnului, şi tuturor bătrânilor fiilor lui
Israel. ♣ Şi le-a poruncit Moise acestora şi le-a zis: După trecerea a şapte ani, în
anul iertării, la sărbătoarea corturilor, ♣ Când tot Israelul va veni să se înfăţişeze
înaintea feţei Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, să
citeşti legea aceasta înaintea a tot Israelul şi în auzul lui; ♣ Să aduni poporul,
bărbaţii, femeile, copiii şi pe străinii tăi care se vor afla în cetăţile tale, ca să
audă şi să înveţe şi ca să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru şi ca să se
silească să împlinească toate cuvintele legii acesteia. ♣ Când a scris Moise în
carte toate cuvintele legii acesteia până la sfârşit, ♣ Atunci Moise a poruncit
leviţilor care purtau chivotul legii Domnului ♣ Şi a zis: Luaţi această carte a
legii şi o puneţi de-a dreapta chivotului legii Domnului Dumnezeului vostru
şi va fi ea acolo mărturie împotriva ta”.
1 Reg. 15,22-23 „Au doară arderile de tot şi jertfele sunt tot aşa de plăcute
Domnului, ca şi ascultarea glasului Domnului? Ascultarea este mai bună decât
jertfa şi supunerea mai bună decât grăsimea berbecilor. ♣ Căci nesupunerea
este un păcat la fel cu vrăjitoria şi împotrivirea este la fel cu închinarea la
idoli”.
3 Reg. 3,14 „Şi dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzeşti legile Mele şi
poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îţi voi înmulţi şi zilele tale”.
3
37
Toma, Comorile
Comorile Sfintelor
Scripturi.Vechiul
VechiulTestament
Testament
1 Paral. 22,12-13 „Să păzeşti legile Domnului Dumnezeului tău! ♣ Atunci vei
fi cu spor, de te vei sili să împlineşti aşezămintele şi legile pe care le-a dat
Domnul”.
Neem. 1,5 „Doamne, Dumnezeule al cerurilor, Dumnezeul cel mare şi

înfricoşător, Care păzeşti legământul Tău şi eşti milostiv cu cei ce Te iubesc şi
păzesc poruncile Tale”.
Iov 6,10 „Dar va fi încă o mângâiere pentru mine şi voi tresălta, deşi
împovărat de dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt”.
Ps. 1,1-2 „Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea
păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; ♣ Ci în legea Domnului
e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea”.
Ps. 102,18-19 „Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul
Lui ♣ Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a
gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte”.
Ps. 110,7-8 „Adevărate sunt toate poruncile Lui, ♣ Întărite în veacul

veacului, făcute în adevăr şi dreptate”.
Ps. 118,4-5,18-19,29,175-176 „Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite

foarte. ♣ O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! ♣
Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. ♣ Străin sunt eu pe
pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. ♣ Depărtează de la mine calea
nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte. ♣ Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda
şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. ♣ Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe
robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat”.
Pild. 1,33 „Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va

teme”.
Pild. 13,13 „Cel ce nu ia în seamă cuvântul (lui Dumnezeu) este dat

pierzării, iar cel ce se teme de porunca Lui este răsplătit”.
Pild. 16,20 „Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în
Domnul este fericit”.
Pild. 19,16 „Cel ce ia seama la poruncă îşi păstrează sufletul său, iar cel ce
dispreţuieşte cuvântul (Domnului) va muri”.
Pild. 28,4,9 „Cei ce părăsesc legea ridică în slăvi pe păcătoşi, iar cei ce o
păzesc se aprind împotriva lor. ♣ Cel ce îşi opreşte urechea de la ascultarea
legii, chiar rugăciunea lui e urâciune”.
3
38
Pild. 29,18 „Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel
care păzeşte legea!”
Eccl. 8,5 „Celui ce ascultă porunca nu i se va întâmpla nimic rău, că inima

unui om înţelept va cunoaşte timpul şi judecata”.
Is. 1,18-19 „Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum
e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.
♣ De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca”.
Is. 2,3 „Multe popoare vor veni şi vor zice: «Veniţi să ne suim în muntele
Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să
mergem pe cărările Sale». Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu
din Ierusalim”.
Is. 5,24 „Pentru aceasta, după cum paiele sunt mistuite de foc şi iarba uscată de
flăcări, aşa rădăcina lor va fi topită ca pleava şi floarea lor va fi spulberată
precum este cenuşa, căci au călcat legea Domnului Savaot şi au nesocotit
cuvântul Sfântului lui Israel!”
Is. 55,3 „Luaţi aminte cu urechile voastre şi mergeţi pe căile Mele.

Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru. Voi face cu voi legământ
veşnic, dându-vă îndurările Mele cele făgăduite lui David”.
Ier. 11,4-5 „Ascultaţi glasul Meu şi faceţi tot ce v-am poruncit, şi veţi fi
poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru, ♣ Ca să împlinesc jurământul cu
care M-am jurat părinţilor voştri, că le voi da o țară în care curge lapte şi miere,
cum este astăzi”.
Ier. 26,2-3 „Aşa zice Domnul: Stai în curtea templului Domnului şi grăieşte
tuturor cetăţilor lui Iuda, care vin la închinare în templul Domnului, toate
cuvintele ce îţi voi porunci să le grăieşti, să nu laşi nici un cuvânt. ♣ Poate vor
asculta şi se vor întoarce de la calea cea rea şi atunci Îmi va părea rău de
nenorocirea pe care aveam de gând să le-o fac din cauza faptelor lor rele”.
Ier. 31,33 „Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după
zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor
voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor”.
Ier. 42,6 „Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului
Dumnezeului nostru, către Care te trimitem, ca să fim fericiţi ascultând de glasul
Domnului Dumnezeului nostru”.
3
39
Iez. 11,19-20 „Şi le voi da aceeaşi inimă şi duh nou voi pune în ei; voi scoate
din trupul lor inima cea de piatră şi le voi da inimă de carne, ♣ Ca să urmeze
poruncile Mele şi legile să le păzească şi să le împlinească; vor fi poporul Meu,
iar Eu le voi fi Dumnezeu”.
Iez. 18,9,21 „De se poartă după poruncile Mele şi legile Mele cu credincioşie
le păzeşte, acela este drept şi fără îndoială viu va fi, zice Domnul Dumnezeu. ♣
Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a făcut şi păzeşte
toate legile Mele şi face ceea ce e bun şi drept, el va trăi şi nu va muri”.
Iez. 18,19 „ Dar veţi zice: Pentru ce fiul să nu poarte nedreptatea tatălui său?
Pentru că fiul a făcut ceea ce era drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut
şi le-a împlinit; de aceea va trăi”.
Iez. 18,21 „Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a
făcut şi păzeşte toate legile Mele şi face ceea ce e bun şi drept, el va trăi şi nu
va muri”.
Iez. 20,11,21 „Şi le-am dat legile Mele, le-am arătat rânduielile Mele, prin
care omul, care le va ţine, va trăi. ♣ Dar şi fiii s-au răzvrătit împotriva Mea;
nici ei nu s-au purtat după rânduielile Mele şi legile Mele nu le-au păzit; n-au
împlinit ceea ce omul trebuie să împlinească, ca să fie viu; au călcat zilele
Mele de odihnă şi atunci am gândit să vărs peste ei urgia Mea şi să sting mânia
Mea împotriva lor în pustiu”.
Os. 14,10 „O, de ar fi cineva înţelept ca să priceapă aceasta şi ager ca să

poată pătrunde cuvântul cel adânc! Căile Domnului sunt căi drepte! Cei
drepţi merg pe ele în bună pace, iar cei nelegiuiţi se poticnesc şi cad”.
Sof. 2,1-3 „Umblă după lege şi fii cu rânduială, neam fără ruşine, ♣ Până a
nu vă toca mânia mărunt ca paiele, până să nu ajungă la voi aprinderea mâniei
Domnului, până să nu vină la voi ziua întărâtării Domnului. ♣ Căutaţi pe
Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care săvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi
dreptatea, căutaţi smerenia; poate veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului”.
Tob. 4,5-6 „Adu-ţi aminte în toate zilele, fiule, de Domnul Dumnezeul

nostru şi să nu doreşti a greşi şi a călca poruncile Lui. Să faci fapte bune, în
toate zilele vieţii tale, şi să nu umbli pe căile nedreptăţii. ♣ Căci dacă tu lucrezi
întru adevăr, vei izbuti în toate lucrările tale, ca toţi cei ce umblă după adevăr!”
Tob. 14,9 „Să păzeşti legea şi poruncile; să fii blând, milostiv şi drept, ca
să-ţi fie bine”.
40
Înțel. 16,6 „Ei au fost tulburaţi puţină vreme, ca să se îndrepteze şi au avut un

semn de mântuire, ca să-şi aducă aminte de poruncile legii Tale”.
Sir. 19,17-18 „Dojeneşte pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoşezi, şi dă

loc legii Celui Preaînalt. ♣ Toată înţelepciunea este în frica Domnului, şi în
toată înţelepciunea este împlinirea legii”.
Sir. 21,12 „Cel care păzeşte legea îşi stăpâneşte cugetul său; şi sfârşitul
temerii de Domnul este înţelepciunea”.
Sir. 23,35-36 „Şi vor cunoaşte cei rămaşi că nimic nu este mai bun decât frica
Domnului şi nimic nu este mai dulce decât a ţine poruncile Domnului. ♣
Cinste mare este a urma pe Dumnezeu, că lungimea zilelor vei lua de la El”.
Sir. 32,24 „Cel care crede legii ascultă de porunci; şi cel care nădăjduieşte
spre Domnul nu se va lipsi”.
Sir. 35,5 „Să nu te arăţi în faţa Domnului cu mâinile goale, că toate jertfele
sunt din porunca legii”.
Sir. 40,16 „Cel care va deschide mâinile sale se va veseli, iar cei care calcă
legea până în sfârşit vor pieri”.
1 Mac. 1,66 „Şi mai bine au voit a muri, decât a se pângări cu mâncăruri
necurate şi a călca legea cea sfântă; pentru aceea au primit moartea”.
1 Mac. 2,20-21 „Totuşi eu şi feciorii şi fraţii mei vom umbla întru aşezământul
legii părinţilor noştri. ♣ Milostiv fie nouă Dumnezeu, ca să nu lăsăm legea şi
îndreptările Lui”.
1 Mac. 2,62-64 „Şi de cuvintele omului păcătos să nu vă temeţi, că mărirea

lui este gunoi şi viermi. ♣ Astăzi se înalță şi mâine nu va mai fi, căci s-a întors
în ţărâna sa şi planurile lui au pierit. ♣ Drept aceea voi, fiilor, întăriţi-vă şi
vă îmbărbătaţi în lege, că într-însa vă veţi mări”.
2 Mac. 6,28,31 „Şi celor tineri pildă vitejească le voi lăsa, ca degrabă şi cu
bărbăţie să moară pentru cinstitele şi sfintele legi. ♣ Şi într-acest chip a murit
acesta, şi nu numai tinerilor, ci şi întregului popor, moartea sa lăsând o pildă de
vitejie şi pomenire de faptă bună”.
2 Mac. 7,9 „Pentru aceea şi acesta, ca şi cel dintâi, pe rând toate chinurile le-a
suferit şi, când era să moară, a zis: «Tu dar, nelegiuitule, ne scoţi pe noi
dintr-această viaţă, însă Împăratul lumii, pe noi cei care murim pentru legile
Lui, iarăşi ne va învia cu înviere de viaţă veşnică»”.
41
41
b. Neascultarea de Dumnezeu
Fac. 2,16-17; 3,1-7,11-13,16-19 „A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam

poruncă şi a zis: Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, ♣ Iar din pomul
cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca
din el, vei muri negreşit! ♣♣ Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele
de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie:
«Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?» ♣ Iar
femeia a zis către şarpe: «Roade din pomii raiului putem să mâncăm; ♣ Numai
din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi
din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!» ♣ Atunci şarpele a zis către
femeie: «Nu, nu veţi muri! ♣ Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca
din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul».
♣ De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut
ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a
mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. ♣ Atunci li s-au deschis ochii
la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut
acoperăminte. ♣ Şi i-a zis Dumnezeu: « … Nu cumva ai mâncat din pomul
din care ti-am poruncit să nu mănânci?» ♣ Zis-a Adam: «Femeia care mi-ai
dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat». ♣ Şi a zis Domnul
Dumnezeu către femeie: «Pentru ce ai făcut aceasta ?» Iar femeia a zis: «Şarpele
m-a amăgit şi eu am mâncat». ♣ Iar femeii i-a zis: «Voi înmulţi mereu
necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă
vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni». ♣ Iar lui Adam i-a zis: «Pentru că ai
ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: Să nu
mănânci, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din
el în toate zilele vieţii tale! ♣ Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu
iarba câmpului! ♣ În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei
întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei
întoarce»”.
Fac. 19,16-17,26 „Îngerii, din mila Domnului către el, l-au apucat de mână pe el
şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale lui ♣ Şi, scoţându-l afară, unul din Ei a
zis: Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în câmp, ci
fugi în munte, ca să nu pieri cu ei! ♣ Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi şi s-a
prefăcut în stâlp de sare”.
Lev. 24,15-16 „Omul care va huli pe Dumnezeu îşi va agonisi păcat. ♣

Hulitorul numelui Domnului să fie omorât neapărat; toată obştea să-l ucidă cu
pietre. Sau străinul, sau băştinaşul, de va huli numele Domnului, să fie omorât”.
Lev. 26,14-16 (14-41) „Iar de nu Mă veţi asculta şi de nu veți păzi aceste

porunci ale Mele, ♣ De veţi dispreţui aşezămintele Mele şi de se va scârbi
sufletul vostru de legile Mele, neîmplinind poruncile Mele, şi călcând legământul
Meu, ♣ Atunci şi Eu am să Mă port cu voi aşa: Voi trimite asupra voastră
42
42
groaza, lingoarea şi frigurile, de care vi se vor secătui ochii şi vi se va istovi

sufletul; veţi semăna seminţele în zadar şi vrăjmaşii voştri le vor mânca”.
Deut. 11,16-17,26-27 „Păziţi-vă să nu se mândrească inima voastră şi să nu

vă abateţi, nici să vă apucaţi să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi lor. ♣ Că
atunci se va aprinde mânia Domnului asupra voastră, va închide cerul şi nu
va fi ploaie şi pământul nu-şi va da roadele sale; iar voi veţi pieri curând de pe
pământul cel bun pe care Domnul vi-l dă. ♣ Iată, eu vă pun astăzi înainte
binecuvântare şi blestem: ♣ Binecuvântare veţi avea dacă veţi asculta
poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astăzi; iar
blestem, dacă nu veţi asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru”.
Deut. 27,26 „Blestemat să fie tot omul care nu va plini toate cuvintele legii
acesteia şi nu va urma după ea!”
Deut. 28,15,30,45,57 (15-68) „Iar dacă nu vei asculta glasul Domnului

Dumnezeului tău şi nu te vei sili să împlineşti toate poruncile şi hotărârile Lui pe
care îi le poruncesc eu astăzi, să vină asupra ta toate blestemele acestea şi să te
ajungă: ♣ Cu femeie să te logodeşti şi altul să se culce cu ea; casă să zideşti, şi
să nu trăieşti în ea; vie să sădeşti, dar de ea să nu te foloseşti; ♣ Vor veni
asupra ta toate blestemele acestea, te vor urmări şi te vor ajunge. până vei fi
stârpit, pentru că n-ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău şi n-ai
păzit poruncile Lui, nici hotărârile Lui pe care ţi le-a dat El. ♣ Şi nu le va da
fătul, care a ieşit din coapsele sale şi copiii, pe care i-a născut, pentru că ea, din
pricina lipsei de toate, îi va mânca pe ascuns în timpul împresurării şi al
strâmtorării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău în cetăţile tale”.
3 Reg. 9,6-9 „Iar dacă voi şi fiii voştri vă veţi depărta de la Mine şi nu veţi
păzi poruncile Mele şi rânduielile Mele pe care Eu vi le-am dat şi vă veţi duce
şi veţi sluji şi vă veţi închina la alţi dumnezei, ♣ Atunci Eu voi stârpi pe Israel
de pe faţa pământului pe care i l-am dat, iar templul pe care l-am sfinţit în
numele Meu îl voi lepăda de la faţa Mea şi Israel va fi de pomină şi de râs
între toate popoarele. ♣ Şi de acest templu înalt, oricine va trece pe lângă el se
va îngrozi şi va fluiera şi va zice: Pentru ce Domnul a făcut aşa cu acest pământ şi
cu acest templu? ♣ Şi se va zice: Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul
lor, Care a scos pe părinţii lor din pământul Egiptului, din casa robiei şi au primit
în schimb alţi dumnezei şi s-au închinat lor şi au slujit lor; pentru aceasta a adus
Domnul peste ei toată această nenorocire”.
Ps. 80,10-13 „Dar na ascultat poporul Meu glasul Meu şi Israel n-a căutat la
Mine. ♣ Şi i-am lăsat să umble după dorinţele inimilor lor şi au mers după
cugetele lor. ♣ De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile
Mele, ♣ I-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea pe asupritorii
lor”.
43
43
Pild. 1,24-33 „Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna
şi n-a fost cine să ia seama! ♣ Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările
mele nu le-aţi primit. ♣ De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi
bucura când va veni groaza peste voi, ♣ Când va veni peste voi necazul ca
furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. ♣ Atunci mă vor
chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla, ♣
Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, ♣ Fiindcă n-au luat
aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. ♣ Mânca-vor din rodul
căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor, ♣ Căci îndărătnicia omoară pe cei
proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte; ♣ Iar cel ce mă ascultă va trăi în
pace şi linişte şi de rele nu se va teme”.
Pild. 28,4-5,9 „Cei ce părăsesc legea ridică în slăvi pe păcătoşi, iar cei ce o
păzesc se aprind împotriva lor. ♣ Oamenii răi nu pricep nimic din ceea ce e
drept, iar cei ce caută pe Domnul înţeleg tot. ♣ Cel ce îşi opreşte urechea de la
ascultarea legii, chiar rugăciunea lui e urâciune”.
Is. 6,9-10 „Şi El a zis: Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi
nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea. ♣ Că s-a
învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi
i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să
înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec”.
Is. 57,11 „De cine îţi era frică? De cine te temeai ca să Mă minți pe Mine, să
nu-ţi mai aduci aminte şi nici să nu-ţi mai pese? Fiindcă n-am deschis gura şi am
închis ochii, tu nu te-ai temut de Mine!”
Ier. 5,1-3,12-14,19,25,29 „Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi

căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi vreun om, măcar unul, care păzeşte
dreptatea şi caută adevărul? ♣ Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei
zic: «Viu este Domnul», ei jură mincinos. ♣ O, Doamne, ochii Tăi nu privesc ei
oare la adevăr? Tu îi baţi şi ei nu simt durerea; Tu îi pierzi şi ei nu vor să ia
învăţătură; şi-au făcut obrazul mai vârtos ca piatra şi nu vor să se întoarcă. ♣
Au tăgăduit pe Domnul şi au zis: «El nu este şi nenorocirea nu va veni
asupra noastră; şi nu vom vedea nici sabie, nici foamete! ♣ Proorocii sunt vânt
şi nu este în aceştia cuvântul Domnului. De aceasta şi ei să aibă parte!» ♣ De
aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul puterilor: Pentru că voi grăiţi asemenea
vorbe, iată voi face cuvintele Mele foc în gura ta, iar pe poporul acesta îl voi face
lemne şi-l va mistui focul acesta. ♣ Şi de veţi zice: Pentru ce ne face Domnul
Dumnezeul nostru toate acestea? Atunci să ţi se răspundă: Pentru că M-aţi
părăsit pe Mine şi aţi slujit la dumnezei străini, în ţara voastră, de aceea veţi sluji
la dumnezei străini într-o ţară care nu este a voastră. ♣ Fărădelegile voastre au
schimbat aceasta şi păcatele voastre au depărtat acest bine de la voi. ♣ Nu fac
dreptate nimănui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate săracului şi huzuresc. E cu
44
44
putinţă oare să nu pedepsesc acestea şi să nu Mă răzbun asupra unui popor ca

acesta? - zice Domnul”.
Ier. 8,7-8 „Până şi barza îşi ştie vremea sa hotărâtă sub cer; şi turturica şi
rândunica şi cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină; ♣ Iar poporul
Meu nu cunoaşte hotărârea Domnului. Cum puteţi voi să ziceţi: «Suntem
înţelepţi şi avem legea Domnului?» Căci iată, pana cea mincinoasă a
cărturarilor a prefăcut-o în minciună”.
Ier. 11,7-8,11 „Căci am înştiinţat necontenit pe părinţii voştri, din ziua în

care i-am scos din ţara Egiptului şi până astăzi; i-am înştiinţat fără încetare şi
le-am zis: Ascultaţi glasul Meu! ♣ Dar ei n-au ascultat şi nu şi-au plecat
urechea, ci au umblat fiecare după inima sa cea rea şi îndărătnică. ♣ De
aceea, aşa zice Domnul: Iată voi aduce asupra lor nenorociri, de care nu se vor
putea izbăvi şi, când vor striga către Mine, nu-i voi auzi”.
Ier. 18,9 „Şi dacă acela va face rele înaintea ochilor Mei şi nu va asculta de
glasul Meu, atunci voi schimba binele cu care voiam să-l fericesc”.
Ier. 44,23 „Deoarece voi, săvârşind acea tămâiere, aţi greşit înaintea Domnului
şi n-aţi ascultat glasul Domnului, nu v-aţi purtat după legea Lui, după poruncile
Lui şi după rânduiala Lui, de aceea v-a ajuns nenorocirea aceasta, cum vedeţi
acum”.
Iez. 5,7-9 (6-17) „De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu ai
înmulţit nelegiuirile mai mult decât neamurile dimprejurul tău şi poruncile
Mele nu le urmezi, nici nu împlineşti legile Mele, ba nici după legile
neamurilor celor dimprejurul tău nu te porţi, ♣ De aceea aşa zice Domnul
Dumnezeu: Iată, Eu vin împotriva ta şi în mijlocul tău voi rosti osânda ta, în fala
neamurilor. ♣ Pentru toate spurcăciunile tale îţi voi face ceea ce niciodată
n-am făcut până acum şi nici nu voi mai face niciodată”.
Iez. 20,21 „Dar şi fiii s-au răzvrătit împotriva Mea; nici ei nu s-au purtat
după rânduielile Mele şi legile Mele nu le-au păzit; n-au împlinit ceea ce
omul trebuie să împlinească, ca să fie viu; au călcat zilele Mele de odihnă şi
atunci am gândit să vărs peste ei urgia Mea şi să sting mânia Mea împotriva lor în
pustiu”.
Iez. 33,31-32 „Şi ei vin la tine, ca la o adunare de petrecere; poporul Meu se

aşază înaintea ta şi ascultă cuvintele tale. Dar nu le împlineşte; căci ei cu gura
lor fac din acestea o petrecere, iar inima lor e târâtă după poftele lor. ♣ Iată că tu
eşti pentru ei un cântăreţ plăcut, cu glas frumos şi care cântă bine din
instrumentul său; ei ascultă cuvintele tale, dar nimeni nu le împlineşte”.
4
45
Zah. 7,12-13 „Şi şi-au învârtoşat inima ca diamantul, ca să nu asculte legea

şi cuvintele pe care le-a trimis Domnul Savaot prin Duhul Lui, prin graiul
proorocilor celor de altădată. Şi a fost o mânie mare de la Domnul Savaot. ♣ Şi
s-a întâmplat că după cum El a strigat şi ei n-au auzit, tot aşa ei vor striga şi Eu
nu-i voi auzi, zice Domnul Savaot”.
Bar. 3,12-13 „Părăsit-ai izvorul înţelepciunii. ♣ În calea lui Dumnezeu de ai

fi umblat, ai fi locuit cu pace în veci”.
Sir. 10,22-23 „Care este neamul fără de cinste? Tot neamul omenesc. ♣ Care
este neamul fără de cinste? Neamul care nu ţine poruncile”.
c. Răsplata
Fac. 22,1-2,10-12,16-18 „Dumnezeu a încercat pe Avraam şi i-a zis:

«Avraame, Avraame!» Iar el a răspuns: «Iată-mă!» ♣ Şi Dumnezeu i-a zis: «Ia
pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în
pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi
arăta Eu!» ♣ Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe
fiul său. ♣ Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: «Avraame,
Avraame!» Răspuns-a acesta: «Iată-mă!» ♣ Iar îngerul a zis: «Să nu-ţi ridici
mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de
Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău». ♣
«Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi
n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine, ♣ De aceea te voi binecuvânta
cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele
cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile
duşmanilor săi; ♣ Şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele
pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu»”.
Ieș. 20,6 (Deut 5,10) „Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce
Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”.
Deut 5,29 „O, de ar fi inima lor aşa, ca să se teamă de Mine şi să păzească

toate poruncile Mele în toată vremea, ca să le fie bine şi lor şi fiilor lor în
veci!”
Deut. 11,13-15 „De veţi asculta poruncile Mele pe care vi le dau astăzi, zice
Domnul, şi veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi-I veţi sluji din toată inima şi
din tot sufletul vostru, ♣ Voi da pământului vostru ploaie la vreme, timpurie
şi târzie, şi-ţi vei strânge pâinea ta, vinul tău şi untdelemnul tău; ♣ Voi da
iarbă pe câmpia ta pentru dobitoacele tale şi vei mânca şi te vei sătura”.
46
46
2 Reg. 22,26-28 „Căci Tu, Doamne, cu cel bun Te arăţi bun, Cu omul drept
Te porţi cu dreptate, ♣ Cu cel cuvios, Cuvios eşti, Iar cu cel îndărătnic, Te
porţi după îndărătnicia lui. ♣ Tu pe poporul smerit îl izbăveşti, Iar ochii cei
mândri îi smereşti”.
Iov 34,10-12,19 „Departe este de Dumnezeu răutatea, departe este de El

nedreptatea! ♣ Căci Dumnezeu întoarce omului după faptele lui şi se poartă
cu fiecare după purtarea lui. ♣ Cu adevărat, Dumnezeu nu făptuieşte răul şi
Cel Atotputernic nu strâmbă dreptatea. ♣ El nu caută la fața celor mari şi nu
face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Sale”.
Ps. 17,23-27 „Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după
curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti mie, ♣ Că am păzit căile Domnului şi n-am
fost necredincios Dumnezeului meu. ♣ Că toate judecăţile Lui sunt înaintea
mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine. ♣ Şi voi fi fără prihană cu
Dânsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea. ♣ Şi îmi va răsplăti mie Domnul
după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui”.
Ps. 19,4-5 „Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească. ♣
Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom
mări. Plinească Domnul toate cererile tale”.
Ps. 30,25 „Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi
răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă”.
Ps. 57,10-11 „Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva

necredincioşilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului. ♣ Şi va zice
omul: Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care îi judecă
pe ei în viață!”
Ps. 83,12 „Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru

nerăutate”.
Ps. 93,23 „Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi după răutatea
lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru”.
Ps. 102,10-11 „Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile
noastre a răsplătit nouă, ♣ Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare
mila Lui, spre cei ce se tem de El”.
Pild. 11,31 „Dacă cel drept este răsplătit pe pământ, cu cât mai mult cel
nelegiuit şi păcătos!”
Is. 33,15-16 „Omul cel drept în calea sa şi cel ce grăieşte cuvinte de cinste,
care dă la o parte câştigul cel nedrept, cel ce mâinile înapoi le trage şi mită nu
4
47
primeşte, care-şi astupă urechile când aude fărădelegi şi îşi pune văl pe ochi ca să
nu mai vadă răul, ♣ Acela va locui pe înălţimi, și stâncile cele tari vor fi
cetatea lui; pâine i se va da şi apa nu-i va lipsi”.
Is. 59,17-18 „S-a îmbrăcat cu dreptatea ca şi cu o platoşă şi a pus pe capul Său

coiful izbăvirii; S-a îmbrăcat cu răzbunarea ca şi cu o haină şi S-a înfăşurat în
râvna Sa ca şi într-o mantie. ♣ După faptă şi răsplată: urgie împotriva
vrăjmaşilor şi răsplată după faptă împotrivitorilor Lui; ţinuturilor celor de departe,
răsplata cuvenită”.
Ier. 17,9-10 „Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată!
Cine o va cunoaşte! ♣ Eu, Domnul, pătrund inima şi încerc rărunchii, ca să
răsplătesc fiecăruia după căile lui şi după roada faptelor lui”.
Iez. 18,5-9 „De este cineva drept şi face judecată şi dreptate; ♣ De nu

mănâncă jertfit în munte şi spre idolii casei lui Israel nu-şi întoarce ochii săi;
femeia aproapelui său nu o necinsteşte şi de femeie nu se apropie în timpul
perioadei ei de necurăţie; ♣ Pe nimeni nu strâmtorează şi datornicului îi
întoarce zălogul, furt nu face, celui flămând îi dă din pâinea sa şi pe cel gol îl
îmbracă cu haină; ♣ Banii săi cu camătă nu-i dă şi camătă nu ia; de la
nedreptate mâinile şi le stăpâneşte şi judecata dintre un om şi altul o face cu
dreptate; ♣ De se poartă după poruncile Mele şi legile Mele cu credincioşie
le păzeşte, acela este drept şi fără îndoială viu va fi, zice Domnul Dumnezeu”.
Os. 8,7 „Pentru că ei au semănat vânt, vor culege furtună”.
Os. 12,3 „Şi Domnul dojeneşte cu ceartă pe Iuda: Pedepsi-voi pe Iacov pentru
purtările lui şi-i voi răsplăti după faptele lui!”
Avd. 1,15 „Că aproape este ziua Domnului pentru toate neamurile! Cum ai
făcut aşa ţi se va face; fapta se va întoarce asupra ta”.
Sir. 16,13-16 „Că mila şi mânia la El sunt; El poate să Se milostivească şi să Se

mânie. ♣ Precum este multă mila Lui, aşa este multă şi certarea Lui; pe om
după faptele lui îl judecă. ♣ Nu va scăpa păcătosul cu prădăciunile lui, nici va
întârzia răbdarea celui binecredincios. ♣ La toată milostenia va face loc; fiecare
după faptele sale va afla ”.
Sir. 35,19,22 „Şi nu se va depărta până ce va lua aminte Cel Preaînalt şi va face
judecată cu dreptate şi dreptatea va da-o. ♣ Până ce va răsplăti omului după
lucrurile lui şi lucrurilor oamenilor după gândurile lor”.
48
4
5. Laudă și mulțumire lui Dumnezeu
2 Reg. 22,50-51 „De aceea Te voi lăuda printre popoare şi voi da slavă
numelui Tău. ♣ Cel ce dă biruinţă strălucită regelui Său Şi face milă cu unsul
Său, David, Şi cu urmaşii lui din veac în veac”.
Ps. 8,2 „Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă”.
Ps. 12,6 „Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de

mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta
numele Domnului Celui Preaînalt”.
Ps. 15,7,11 „Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înţelepţit; la aceasta şi

noaptea mă îndeamnă inima mea. ♣ Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii;
umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei
sătura”.
Ps. 19,8-9 „Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm
cu numele Domnului Dumnezeului nostru. ♣ Aceştia s-au împiedicat şi au
căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat”.
Ps. 21,24-25,29-30 „Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării

Te voi lăuda, zicând: ♣ Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată
seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El! ♣ De la Tine este lauda mea în adunare mare,
rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El. ♣ Mânca-vor săracii
şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi
inimile lor în veacul veacului”.
Ps. 29,1,4 „Te voi înălţa, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşii
mei împotriva mea. ♣ Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea
sfinţeniei Lui”.
Ps. 49,15-16,23-24 „Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui

Preaînalt făgăduinţele tale. ♣ Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te
voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi. ♣ Înţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe
Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi să nu fie cel ce izbăveşte. ♣ Jertfa
de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea”.
Ps. 56,12-13 „Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între

neamuri, ♣ Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău”.
Ps. 70,9 „Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua
mare cuviinţa Ta”.
Ps. 73,22 „Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul să laude
numele Tău”.
4
49
Ps. 74,1-2 „Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom şi vom chema

numele Tău. ♣ Voi spune toate minunile Tale”.
Ps. 85,11-12 „Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi

voi slăvi numele Tău în veac. ♣ Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit
sufletul meu din iadul cel mai de jos”.
Ps. 87,11-12 „Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morți se vor scula şi Te
vor lăuda pe Tine? ♣ Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul
Tău în locul pierzării?”
Ps. 91,1-2 „Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Preaînalte, ♣
A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea”.
Ps. 94,1 „Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu,

Mântuitorului nostru”.
Ps. 102,20-22 „Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care
faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. ♣ Binecuvântaţi pe Domnul
toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. ♣ Binecuvântaţi pe Domnul
toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu
pe Domnul”.
Ps. 106,8 (15,21,31) „Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru
minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor”.
Ps. 108,29-30 „Lăuda-voi pe Domnul foarte cu gura mea şi în mijlocul

multora Îl voi preaslăvi pe El, ♣ Că a stat de-a dreapta săracului, ca să
izbăvească sufletul lui de cei ce-l prigonesc”.
Ps. 112,1-3 „Lăudaţi, tineri, pe Domnul, lăudaţi numele Domnului. ♣ Fie

numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. ♣ De la răsăritul
soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului”.
Ps. 113,9,25-26 „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine

slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău. ♣ Nu morţii Te vor lăuda pe
Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară în iad, ♣ Ci noi, cei vii, vom
binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veac”.
Ps. 116,1-2,28-29 „Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate

popoarele; ♣ Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în
veac. ♣ Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti Tu şi Te
voi înălţa. Te voi lăuda că m-ai auzit şi ai fost mie spre mântuire. ♣ Lăudaţi pe
Domnul că este bun, că în veac este mila Lui”.
50
Ps. 118,175 „Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor
ajuta mie”.
Ps. 134,1-3 „Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, ♣ Cei ce

staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru. ♣ Lăudaţi pe Domnul,
că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun”.
Ps. 135,1,25-26 „Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. ♣
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. ♣ Lăudaţi pe
Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui”.
Ps. 137,1,4-5 „Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit

cuvintele gurii mele şi înaintea îngerilor Îţi voi cânta. ♣ Să Te laude pe Tine,
Doamne, toţi împăraţii pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale, ♣
Şi să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului”.
Ps. 144,4-7 „Neam şi neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor
vesti. ♣ Măreţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi minunile Tale vor istorisi ♣ Şi
puterea lucrurilor Tale înfricoşătoare vor spune şi slava Ta vor povesti. ♣
Pomenirea mulţimii bunătăţii Tale vor vesti şi de dreptatea Ta se vor bucura”.
Ps. 145,1-2 „Laudă, suflete al meu, pe Domnul. ♣ Lăuda-voi pe Domnul în

viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi”.
Ps. 146,1 „Lăudaţi pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru

plăcută Îi este cântarea”.
Ps. 148,1-3,5,7-13 „Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele

înalte. ♣ Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. ♣
Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina. ♣ Să
laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. ♣
Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pământ, balaurii şi toate adâncurile; ♣
Focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui; ♣
Munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii; ♣ Fiarele şi toate
animalele, târâtoarele şi păsările cele zburătoare; ♣ Împăraţii pământului şi
toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului; ♣ Tinerii şi
fecioarele, bătrânii cu tinerii, ♣ Să laude numele Domnului, că numai numele
Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer”.
Ps. 150,1-6 „Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria
puterii Lui. ♣ Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; lăudaţi-L pe El după mulţimea
slavei Lui. ♣ Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; lăudaţi-L pe El în psaltire şi în
alăută. ♣ Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune şi
organe. ♣ Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în
chimvale de strigare. ♣ Toată suflarea să laude pe Domnul!”
51
51
Is. 12,1-6 „Lăuda-Te-voi, Doamne, că deşi pornit împotriva mea, mânia Ta

s-a întors de la mine şi m-ai miluit. ♣ Iată Dumnezeul cel tare al mântuirii
mele; nădăjdui-voi întru El şi nu mă voi înfricoşa, că izvorul puterii mele şi
cântarea mea de laudă este Domnul Dumnezeu şi izbăvirea mea. ♣ Veţi scoate
apa cu veselie din izvoarele mântuirii ♣ Şi veţi zice în ziua aceea: Lăudaţi pe
Domnul, chemaţi numele Lui, vestiţi printre neamuri lucrările Lui, daţi de
ştire că înalt este numele Lui! ♣ Cântaţi în strune pe Domnul, căci El a făcut
fapte strălucite! Să ştie aceasta tot pământul! ♣ Săltaţi şi vă veseliţi locuitori ai
Sionului, căci mare este în mijlocul vostru Sfântul lui Israel!”
Ier. 13,16 „Daţi slavă Domnului Dumnezeului vostru, până nu vine

întunericul şi până nu se lovesc picioarele voastre de munţii nopţii. Voi veţi
aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii, o va preface în negură
adâncă”.
Ier. 20,13 „Cântaţi Domnului! Lăudaţi pe Domnul, căci El izbăveşte sufletul

celui împilat din mâna făcătorilor de rele”.
Tin. 1,63 „Binecuvântaţi, voi duhuri şi suflete ale drepţilor, pe Domnul,

lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci”.
Sir. 17,22-23 „Pe Cel Preaînalt, cine-L va lăuda în şeol? În locul celor vii şi al
celor ce dau mărturisire? ♣ De la cel mort, ca de la cel care nu este, a pierit
mărturisirea. Cel viu şi sănătos va lăuda pe Domnul”.
Sir. 39,19-21 „Lăudaţi cu cântare, binecuvântaţi pe Domnul întru toate

lucrurile. ♣ Daţi slavă numelui Lui şi vă mărturisiţi întru lauda Lui cu cântările
buzelor şi cu alăute, şi aşa să ziceţi întru mărturisire: ♣ Lucrurile Domnului
toate sunt foarte bune şi toată porunca la vremea sa va fi împlinită”.
1 Mac. 4,24-25 „Şi întorcându-se, a lăudat şi a binecuvântat pe Dumnezeul

cerului, că este bun, că în veac este mila Lui. ♣ Şi s-a făcut mântuire lui Israel
în ziua aceea”.
6. Teama de Dumnezeu
Fac. 22,11-12 „Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis:
«Avraame, Avraame!» Răspuns-a acesta: «Iată-mă!» ♣ Iar îngerul a zis: «Să
nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că
te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău»”.
Lev. 19,32 „Să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul

Dumnezeul vostru”.
52
52
Deut. 5,29 „O, de ar fi inima lor aşa, ca să se teamă de Mine şi să păzească

toate poruncile Mele în toată vremea, ca să le fie bine şi lor şi fiilor lor în
veci!”
Deut. 6,2,13,25 „Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi toate hotărârile

Lui şi poruncile Lui, pe care ţi le spun eu astăzi, să le păzeşti tu şi fiii tăi şi fiii
fiilor tăi, în toate zilele vieţii tale, ca să se înmulţească zilele tale. ♣ Să te temi
de Domnul Dumnezeul tău şi numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi pe
numele Lui să te juri. ♣ Şi va face milă cu noi de ne vom sili să împlinim
toate aceste porunci ale legii înaintea feţei Domnului Dumnezeului nostru, cum
ne-a poruncit”.
Deut. 10,12,20 „Aşadar, Israele, ce cere de la tine Domnul Dumnezeul

tău? - Numai aceasta: să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate
căile Lui, să-L iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău, din toată
inima ta şi din tot sufletul tău; ♣ De Domnul Dumnezeul tău să te temi, numai
Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi cu numele Lui să te juri”.
Ps. 18,10-11 „Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului.

Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite. ♣ Dorite sunt mai mult
decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi
fagurele”.
Ps. 21,25-29 „Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui
Iacob slăviţi-L pe El! ♣ Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel. ♣ Că
n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului, ♣ Nici n-a întors fața Lui de la
mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit. ♣ De la Tine este lauda mea în
adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El”.
Ps. 30,19 „Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai
gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine,
înaintea fiilor oamenilor!”
Ps. 32,18 „Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce
nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i
hrănească pe ei în foamete”.
Ps. 110,10 „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; înţelegere bună este
tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului”.
Ps. 111,1 „Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va
voi foarte”.
3
53
Ps. 113,19,21 „Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi

apărătorul lor este. ♣ A binecuvântat pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici
împreună cu cei mari”.
Ps. 117,4-5 „Să zică, dar, toţi cei ce se tem de Domnul, că este bun, că în veac
este mila Lui. ♣ În necaz am chemat pe Domnul şi m-a auzit şi m-a scos întru
desfătare”.
Ps. 127,1,4-5 „Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui.
♣ Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul. ♣ Te va
binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele
vieţii tale”.
Ps. 146,10-11 „Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior
bunăvoinţa Lui. ♣ Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce
nădăjduiesc în mila Lui”.
Pild. 1,7 „Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte
dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine”.
Pild. 8,13 „Frica de Dumnezeu este urgisirea răului”.
Pild. 9,10 „Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este

ştiinţa Celui Sfânt”.
Pild. 10,27 „Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără de
lege sunt puţini”.
Pild. 14,27 „Frica de Dumnezeu este un izvor de viaţă, ca să putem scăpa de

cursele morţii”.
Pild. 19,23 „Frica de Dumnezeu duce la viaţă şi ne îndestulăm fără să fim

loviţi de nenorocire”.
Eccl. 12,13 „Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de
Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om”.
Ier. 5,22 „Au doar nu vă temeţi de Mine, zice Domnul, şi nu tremuraţi

înaintea Mea? Eu am pus nisipul hotar împrejurul mării şi hotar veşnic, peste
care nu se va trece”.
Ier. 32,40 „Voi încheia cu ei legământ veşnic, după care Eu nu Mă voi mai
întoarce de la ei, ci le voi face bine şi voi pune frica Mea în inima lor, ca ei să
nu se mai abată de la Mine”.
54
4
Tob. 4,20 „Nu te teme, fiule, că am sărăcit! Tu ai o mare bogăţie, dacă te vei
teme de Domnul şi, îndepărtându-te de orice păcat, vei face cele plăcute înaintea
Lui”.
Iudit. 16,16 „Fiindcă orice jertfă cu miros de mireasmă preţuieşte puţin pentru
Tine şi toată grăsimea arderii de tot este şi de mai puţin preţ, însă cel ce se
teme de Domnul totdeauna este mare”.
Sir. 1,10-12,14,17,20 „Frica Domnului este mărire şi laudă şi veselie şi

cunună de bucurie. ♣ Frica Domnului va desfăta inima şi va da veselie şi
bucurie şi lungime de zile. ♣ Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele
mai de pe urmă şi în ziua sfârşitului său va afla har. Temerea de Domnul este
dar de la Dumnezeu şi îndreaptă pe om pe căile iubirii. ♣ Începutul
înţelepciunii este frica de Dumnezeu. ♣ Cununa înţelepciunii este temerea
de Domnul, care odrăsleşte pace şi sănătate nevătămată; dar şi una şi alta sunt
daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul. ♣
Frica Domnului îndepărtează păcatele, şi la cine petrece, de la acela abate
mânia”.
Sir. 2,7-8 „Cei ce vă temeţi de Domnul aşteptaţi mila Lui şi nu vă abateţi, ca

să nu cădeţi. ♣ Cei ce vă temeţi de Domnul, credeţi Lui şi nu se va pierde plata
voastră”.
Sir. 7,30 „Din tot sufletul tău teme-te de Domnul şi pe toţi preoţii Lui
cinsteşte-i”.
Sir. 10,21,25,27 „Care este neamul cel cinstit? Cel care se teme de Domnul. ♣
Lauda celui bogat şi a celui cinstit şi a celui sărac este frica Domnului. ♣ Cel
mare şi judecătorul şi cel puternic se vor mări, dar nici unul dintre ei nu este
mai mare decât cel care se teme de Domnul”.
Sir. 15,1,6 „Cel care se teme de Domnul va face cele bune, şi cel care ţine
legea o va cuprinde pe ea. ♣ Desfătare şi cunună de bucurie şi nume veşnic va
moşteni”.
Sir. 23,35-36 „Şi vor cunoaşte cei rămaşi că nimic nu este mai bun decât frica
Domnului şi nimic nu este mai dulce decât a ţine poruncile Domnului. ♣
Cinste mare este a urma pe Dumnezeu, că lungimea zilelor vei lua de la El”.
Sir. 25,13-14 „Că nu este altul mai mare decât cel care se teme de Domnul.
♣ Frica Domnului toate le covârşeşte şi cel care o ţine pe ea, cui se va
asemăna?”
Sir. 27,3 „De nu se va ţine cineva pe sine cu sârguinţă în frica Domnului,

curând se va nărui casa lui”.

55
Sir. 32,15-17 „Cel care se teme de Domnul va primi învăţătura şi cei care
mânecă (îl caută dis-de-dimineaţă) vor afla bunăvoinţă. ♣ Cel care caută legea
se va sătura de ea şi cel care se făţărniceşte se va împiedica în ea. ♣ Cei care se
tem de Domnul vor afla dreapta judecată şi îndreptări ca lumina vor aprinde”.
Sir. 33,1 „Pe cel care se teme de Domnul, nu-l va întâmpina răul, fără
numai ispita şi iarăşi îl va izbăvi”.
Sir. 34,13-15 „Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea
lor este spre a se mântui. ♣ Cel care se teme de Domnul n-are teamă de
nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea lui. ♣ Fericit este sufletul
celui care se teme de Domnul”.
Sir. 40,28-30 „Banii şi tăria înalţă inima; şi mai mult decât amândouă, frica
de Dumnezeu. ♣ Temerii de Domnul nimic nu-i lipseşte şi cu ea nu mai trebuie
alt ajutor. ♣ Frica de Dumnezeu este un rai binecuvântat, şi mai mult decât
toată mărirea, preţul ei”.
7. Legămintele și făgăduințele Domnului
Fac. 3,15 „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi
sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”.
Fac. 8,21-22; 9,9-13 „Și a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: «Am socotit să
nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii
omului se pleacă la rău din tinereţile lui şi nu voi mai pierde toate vietăţile,
cum am făcut. ♣ De acum, cât va trăi pământul, semănatul şi seceratul,
frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor mai înceta!» ♣♣ Iată
Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri. ♣ Şi cu tot sufletul viu,
care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt
cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit din corabie; ♣ Şi închei acest
legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi
potop, ca să pustiiască pământul. ♣ Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu
către Noe: Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi şi cu tot sufletul
viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi, ♣ Pun curcubeul Meu în
nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine şi pământ”.
Fac. 17,9-11 „Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: Iar tu şi urmaşii tăi din
neam în neam să păziţi legământul Meu. ♣ Iar legământul dintre Mine şi tine şi
urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de
parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. ♣ Să vă tăiaţi împrejur şi acesta
va fi semnul legământului dintre Mine şi voi”.
56
56
Fac. 28,12-13,15 „Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful
atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. ♣ Apoi S-a
arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam,
tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da
ţie şi urmaşilor tăi. ♣ ... și nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am
spus”.
Ieș. 34,10,27 „Domnul însă a zis către Moise: Iată, Eu închei legământ
înaintea a tot poporul tău: Voi face lucruri slăvite, cum n-au fost în tot
pământul şi la toate popoarele; şi tot poporul în mijlocul căruia te vei afla tu, va
vedea lucrurile Domnului, căci înfricoşător va fi ceea ce voi face pentru tine. ♣
Şi a mai zis Domnul către Moise: Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe cuvintele
acestea închei Eu legământ cu tine şi cu Israel!”
Lev. 26,42,44 „Şi Eu Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, de
legământul Meu cu Isaac, şi de legământul Meu cu Avraam Îmi voi aduce aminte
şi de pământ îmi voi aduce aminte. ♣ Când vor fi ei în pământul vrăjmaşilor, Eu
nu-i voi dispreţui şi nu Mă voi scârbi de ei, aşa încât să-i pierd şi să stric
legământul Meu cu ei, că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor”.
Deut. 7,12 „De vei asculta legile acestea, de le vei păzi şi le vei împlini, atunci
şi Domnul Dumnezeul tău va ţine legământul şi mila Sa faţă de tine, cum S-a
jurat El părinţilor tăi”.
3 Reg. 8,23 „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea ţie,
nici în cer sus, nici pe pământ jos; Tu păzeşti legământul şi ai milă de robii Tăi
care umblă cu toată inima lor înaintea Ta”.
Ps. 88,4-5,34 „Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul
Meu: ♣ Până în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam scaunul
tău. ♣ Nici nu voi rupe legământul Meu şi cele ce ies din buzele Mele nu le voi
schimba”.

Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru. Voi face cu voi legământ
veşnic, dându-vă îndurările Mele cele făgăduite lui David”.
Is. 59,21 „Iată, acesta este legământul Meu cu ei, zice Domnul: Duhul Meu,
Care odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta, să
nu se depărteze din gura ta, nici din gura urmaşilor tăi şi nici din gura urmaşilor
urmaşilor tăi, zice Domnul, de acum şi până în veac!”
Ier. 31,31-33 „Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel
şi cu casa lui Iuda legământ nou. ♣ Însă nu ca legământul pe care l-am
încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul

57
Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi Eu am rămas în legătură cu ei, zice
Domnul. ♣ Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după
zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi
scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor”.
Ier. 32,40-42 „Voi încheia cu ei legământ veşnic, după care Eu nu Mă voi mai
întoarce de la ei, ci le voi face bine şi voi pune frica Mea în inima lor, ca ei să nu
se mai abată de la Mine. ♣ Mă voi bucura să le fac bine şi-i voi sădi tare în
pământul acesta din toată inima Mea şi din tot sufletul Meu. ♣ Că aşa zice
Domnul: După cum am adus asupra poporului acestuia acest mare rău, aşa
voi aduce asupra lor tot binele pe care l-am rostit pentru ei”.
Iez. 37,26-27 „Voi încheia cu ei un legământ al păcii, legământ veşnic voi

avea cu ei. Voi pune rânduială la ei, îi voi înmulţi şi voi aşeza în mijlocul lor
locaşul Meu pe veci. ♣ Fi-va locaşul Meu la ei şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei
vor fi poporul Meu”.
8. Împărăția lui Dumnezeu
Num. 24,7 „Ieşi-va din sămânţa lui un Om, care va stăpâni neamuri multe şi
stăpânirea Lui va întrece pe a lui Agag şi împărăţia Lui se va înălţa”.
Ps. 102,18-19 „Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
♣ Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit
scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte”.
Is. 65,17-20,22-25 „Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni
nu-şi va mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în
minte, ♣ Ci se vor bucura şi se vor veseli de ceea ce Eu voi fi făcut, căci iată
întemeiez Ierusalimul pentru bucurie şi poporul lui pentru desfătare. ♣ Şi Mă
voi bucura de Ierusalim şi Mă voi veseli de poporul Meu şi nu se va mai auzi
în acesta nici plâns, nici ţipăt. ♣ Să nu mai fie acolo copii care mor în floarea
vârstei şi nici bătrâni care nu ajung la capătul vieţii lor! Aşa că cine va muri la o
sută de ani va fi tânăr şi cine nu o va ajunge va fi blestemat. ♣ … Într-adevăr
vârsta poporului Meu va fi ca vârsta copacilor, şi cei aleşi ai Mei se vor bucura de
osteneala mâinilor lor. ♣ Nu se vor trudi în zadar şi nu vor naşte feciori pentru
moarte fără de vreme, că ei vor fi un neam binecuvântat de Domnul şi împreună
cu ei şi odraslele lor. ♣ Şi înainte de a Mă chema pe Mine, Eu le voi
răspunde, şi grăind ei încă, Eu îi voi fi ascultat. ♣ Lupul va paşte la un loc cu
mielul, leul va mânca paie ca boul şi şarpele cu ţărână se va hrăni. Nimic rău şi
vătămător nu va fi în muntele Meu cel sfânt, zice Domnul”.
Is. 66,22 „Într-adevăr, precum cerul cel nou şi pământul cel nou pe care le voi
face, zice Domnul, vor rămânea înaintea Mea, aşa va dăinui totdeauna seminţia
voastră şi numele vostru”.

58
Toma, Comorile
Comorile Sfintelor
Scripturi.Vechiul
VechiulTestament
Testament
Dan. 2,44 „Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat
veşnic care nu va fi nimicit niciodată şi care nu va fi trecut la alt popor; El va
sfărâma şi va nimici toate aceste regate şi singur El va rămâne în veci”.
Dan. 3,33 „Cât de mari sunt minunile Lui şi cât de puternice sunt faptele cele
peste fire! Împărăţia Lui este împărăţie veşnică şi stăpânirea Lui ţine din neam
în neam!”
Dan. 7,14,18,21-22,27 „Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece,

iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. ♣ Şi sfinţii Celui Preaînalt vor
primi regatul şi îl vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor. ♣ M-am uitat, şi
cornul acela purta război cu cei sfinţi şi i-a biruit, ♣ Până ce a venit Cel
vechi de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit
vremea şi împărăţia a ajuns sub stăpânirea sfinţilor. ♣ Iar regatul şi
stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui
Preaînalt; împărăţia Lui este împărăţie veşnică şi toate stăpânirile Îi vor sluji
Lui şi pe El Îl vor asculta”.

59
Fiul lui Dumnezeu
Fac. 49,10 „Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele
sale, până ce va veni Împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele”.
Num. 24,7,17 „Ieşi-va din sămânţa lui un Om, care va stăpâni neamuri multe
şi stăpânirea Lui va întrece pe a lui Agag şi împărăţia Lui se va înălţa. ♣ Îl văd,
dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un
toiag se ridică din Israel”.
Deut. 18,15,18-19 „Prooroc din mijlocul tău şi din fraţii tăi, ca şi mine, îţi va
ridica Domnul Dumnezeul tău: pe Acela să-L ascultaţi. ♣ Eu le voi ridica
Prooroc din mijlocul fraţilor lor, cum eşti tu, şi voi pune cuvintele Mele în gura
Lui şi El le va grăi tot ce-I voi porunci Eu. ♣ Iar cine nu va asculta cuvintele
Mele, pe care Proorocul Acela le va grăi în numele Meu, aceluia îi voi cere
socoteală”.
Ps. 2,7 „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!”
Ps. 44,8-9 „Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate

toiagul împărăţiei Tale. ♣ Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru
aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult
decât pe părtaşii Tăi”.
Ps. 71,1-2,10-14,17-18,21 „Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului şi

dreptatea Ta fiului împăratului, ♣ Ca să judece pe poporul Tău cu dreptate şi pe
săracii Tăi cu judecată. ♣ Împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce,
împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce. ♣ Şi se vor închina
lui toţi împăraţii pământului, toate neamurile vor sluji lui. ♣ Că a izbăvit pe
sărac din mâna celui puternic şi pe sărmanul care n-avea ajutor. ♣ Va avea milă
de sărac şi de sărman şi sufletele săracilor va mântui; ♣ De camătă şi de asuprire
va scăpa sufletele lor şi scump va fi numele lor înaintea lui. ♣ Numele lui va
dăinui pe vecie; cât va fi soarele va fi pomenit numele lui. ♣ Se vor
binecuvânta întru el toate seminţiile pământului, toate neamurile îl vor ferici
pe el. ♣ Tot pământul se va umple de slava Lui. Amin. Amin”.
60
60
Ps. 109,1-2 „Zis-a Domnul Domnului Meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi
pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. ♣ Toiagul puterii Tale ţi-l va
trimite Domnul din Sion, zicând: Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi”.
Ps. 109,3 „Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut”.
Ps. 109,4 „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec”.
Ps. 117,22-23 „Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a
făcut în capul unghiului. ♣ De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în
ochii noştri”.
Is. 2,2-4 „Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului

va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate
popoarele vor curge într-acolo. ♣ Multe popoare vor veni şi vor zice: «Veniţi să
ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe
căile Sale şi să mergem pe cărările Sale». Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul
lui Dumnezeu din Ierusalim. ♣ El va judeca neamurile şi la popoare fără de
număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în
cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai
învăţa războiul”.
Is. 7,14 „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua
în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel”.
Is. 8,23; 9,1 „Căci nu va mai fi întuneric pentru ţara care era în nevoie. În
vremurile de dedemult el a supus pământul Zabulonului şi ţinutul lui Neftali; în
vremurile cele de pe urmă el va acoperi de slavă calea mării, celălalt ţărm al
Iordanului, Galileea neamurilor. ♣♣ Poporul care locuia întru întuneric va
vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va
străluci peste voi”.
Is. 9,5-6 „Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e
pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat,
Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. ♣ Şi
mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul
şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi
prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta”.
Is. 11,1-5,10 „O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile
lui va da. ♣ Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii
şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe.
♣ Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu. Şi va judeca nu după
înfăţişarea cea din afară şi nici nu va da hotărârea Sa după cele ce se
zvonesc, ♣ Ci va judeca pe cei săraci întru dreptate şi după lege va mustra pe
sărmanii din ţară. Pe cel aprig îl va bate cu toiagul gurii Lui şi cu suflarea
61
61
buzelor Lui va omorî pe cel fără de lege. ♣ Dreptatea va fi ca o cingătoare

pentru rărunchii Lui şi credincioşia ca un brâu pentru coapsele Lui. ♣ Şi în
vremea aceea, Mlădiţa cea din rădăcina lui Iesei, va fi ca un steag pentru
popoare; pe Ea o vor căuta neamurile şi sălaşul Ei va fi plin de slavă”.
Is. 28,16 „Pentru aceasta aşa zice Dumnezeu: Pus-am în Sion o piatră, o piatră
de încercare, piatra din capul unghiului, de mare preţ, bine pusă în temelie; cel
care se va bizui pe ea, nu se va clătina!”
Is. 29,18-19,22-24 „În vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cărţii şi ochii
celor orbi vor vedea fără umbră şi fără întuneric. ♣ Cei smeriţi se vor bucura
întru Domnul şi cei săraci se vor veseli de Sfântul lui Israel. ♣ De aici încolo,
nu se va mai ruşina Iacov şi faţa lui nu se va mai îngălbeni. ♣ Şi atunci când vor
vedea lucrul mâinilor Mele în mijlocul lor, sfinţi-vor numele Meu, vor chema
sfânt pe Sfântul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel. ♣ Cei
rătăciţi cu duhul vor căpăta înţelepciune şi cei cârtitori învăţătură”.
Is. 32,1-5 „Iată că un Rege va stăpâni prin dreptate şi căpeteniile vor cârmui
cu dreptate. ♣ Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului, ca un liman
împotriva vijeliei, ca pâraiele de apă într-un pământ uscat şi ca umbra unei stânci
înalte într-un ţinut însetat. ♣ Ochii celor care văd nu vor fi închişi şi urechile
celor care aud vor lua aminte. ♣ Inima celor uşuratici va judeca sănătos şi limba
celor gângavi va grăi iute şi desluşit. ♣ Nebunului nu i se va mai zice că e de
neam bun şi celui viclean că e mare la suflet”.
Is. 40,11 „El va paşte turma Sa ca un Păstor şi cu braţul Său o va aduna. Pe

miei îi va purta la sânul Său şi de cele ce alăptează va avea grijă”.
Is. 42,1-4,6-7 „Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care
binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui
popoarelor legea Mea. ♣ Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va
auzi glasul Lui. ♣ Trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va
stinge. El va propovădui legea Mea cu credincioşie; ♣ El nu va fi nici obosit,
nici sleit de puteri, până ce nu va fi aşezat legea pe pământ; căci învăţătura Lui
toate ţinuturile o aşteaptă. ♣ Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea şi
Te-am luat de mână şi Te-am ocrotit şi Te-am dat ca legământ al poporului
Meu, spre luminarea neamurilor; ♣ Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi
din temniţă pe cei robiţi şi din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc întru
întuneric”.
Is. 49,1,6 „Ascultaţi, ostroave, luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a
chemat de la naşterea Mea, din pântecele maicii Mele Mi-a spus pe nume. ♣
Te voi face Lumina popoarelor ca să duci mântuirea Mea până la marginile
pământului!”
62
62
Is. 52,13-15 „Iată că Sluga Mea va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se

va înălţa pe culmile slavei! ♣ Precum mulţi s-au spăimântat de El - aşa de
schimonosită li era înfăţişarea Lui, şi chipul Lui atât de fără asemănare cu
oamenii - ♣ Tot aşa va fi pricină de uimire pentru multe popoare; înaintea Lui
regii vor închide gura, că acum văd ceea ce nu li s-a spus, şi înţeleg ceea ce n-au
auzit”.
Is. 55,5 „Iată, tu vei chema popoare pe care nu le ştii şi popoare care pe tine nu
te-au cunoscut vor alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul tău şi pentru
Sfântul lui Israel, căci El te preamăreşte”.
Is. 59,20-21 „Pentru Sion El va veni ca un Mântuitor, pentru cei din Iacov
care se vor căi de păcatele lor, zice Domnul. ♣ Iată, acesta este legământul Meu
cu ei, zice Domnul: Duhul Meu, Care odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele pe
care le-am pus în gura ta, să nu se depărteze din gura ta, nici din gura urmaşilor
tăi şi nici din gura urmaşilor urmaşilor tăi, zice Domnul, de acum şi până în
veac!”
Is. 61,1-3 „Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să
binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să
propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate; ♣ Să
dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului
nostru; ♣ Să mângâi pe cei întristaţi; celor ce jelesc Sionul, să le pun pe cap
cunună în loc de cenuşă, untdelemn de bucurie în loc de veşminte de doliu, slavă
în loc de deznădejde. Ei vor fi numiţi: stejari ai dreptăţii, sad al Domnului spre
slăvirea Lui”.
Is. 62,10-12 „Intraţi, întraţi pe porţi! Gătiţi cale poporului, gătiţi, gătiţi-i drum,
curăţiţi-l de pietre, înălţaţi un steag peste neamuri! ♣ Iată, Domnul vesteşte
acestea până la marginile pământului: «Ziceţi fiicei Sionului: Mântuitorul tău
vine! El vine cu plata, şi răsplătirile merg înaintea Lui!» ♣ Şi ei se vor
chema: «Popor sfânt, răscumpăraţi ai Domnului» şi ţie şi se va zice: «Cea
căutată», «Cetatea nepărăsită»!”
Ier. 23,5-6 (Ier. 33,15-16) „Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui
David Odraslă dreaptă şi va ajunge rege şi va domni cu înţelepciune; va face
judecată şi dreptate pe pământ. ♣ În zilele Lui, Iuda va fi izbăvit şi Israel va
trăi în linişte; iată numele cu care-L voi numi: Domnul-dreptatea-noastră!”
Ier. 31,15 „Aşa zice Domnul: Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară.
Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai
sunt”.
Ier. 31,31 „Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi
cu casa lui Iuda legământ nou”.
63
63
Iez. 34,22-23 „Eu voi veni să scap oile Mele, ca să nu mai fie pradă şi voi
judeca între oaie şi oaie. ♣ Voi pune peste ele un singur păstor, care le va
paşte; voi pune pe robul Meu David; el le va paşte şi el va fi păstorul lor”.
Dan. 7,9,13-14 „Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel
vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său
curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător. ♣ Am privit în
vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a
înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui. ♣ Şi Lui I s-a dat
stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau
Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu
va fi nimicită niciodată”.
Dan. 9,24-27 „Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău şi pentru
cetatea ta cea sfântă până ce fărădelegea va trece peste margini şi se va pecetlui
păcatul şi se va ispăşi nelegiuirea, până ce dreptatea cea veşnică va veni, vedenia
şi proorocia se vor pecetlui şi se va unge Sfântul Sfinţilor. ♣ Să ştii şi să
înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până la
Cel-Uns - Cel-Vestit - sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi din
nou vor fi zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de strâmtorare. ♣ Iar după
cele şaizeci şi două de săptămâni, Cel-Uns va pieri fără să se găsească vreo
vină în El, iar poporul unui domn va veni şi va dărâma cetatea şi templul. Şi
sfârşitul cetăţii va veni prin potopul mâniei lui Dumnezeu şi până la capăt va fi
război - prăpădul cel hotărât. ♣ Şi El va încheia un legământ cu mulţi într-o
săptămână, iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi în templu va fi
urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea hotărâtă se va vărsa peste
locul pustiirii”.
Os. 11,1 „Din Egipt am chemat pe fiul Meu”.
Mih. 4,3-4 „El va fi judecător al multor popoare şi dreptate va împărţi la

neamuri puternice până departe. Acelea vor preface săbiile lor în fiare de plug
şi lăncile lor în cosoare. Şi nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi
nu se vor mai învăţa cum să se lupte; ♣ Ci fiecare va sta liniştit sub vița şi
smochinul lui şi nimeni nu-i va înfricoşa, căci gura Domnului Savaot a grăit!”
Mih. 5,1-3 „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine
va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele
veşniciei. ♣ Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie
să nască va naşte. Atunci rămăşiţa fraţilor săi se va întoarce la fiii lui Israel. ♣
El va fi voinic şi va paşte poporul prin puterea Domnului, întru slava numelui
Domnului Dumnezeului Său şi toţi vor fi fără de grijă, iar El va fi mare, până la
marginile pământului”.
64
64
Zah. 6,12-13 „Aşa grăieşte Domnul Savaot: Iată un om care va fi chemat

Odraslă; acesta va odrăsli şi va zidi templul Domnului. ♣ Şi acesta va rezidi
templul Domnului. El va purta semnele regale şi va stăpâni şi va domni pe tronul
lui şi un preot va fi la dreapta lui. Între ei doi va fi o pace desăvârşită”.
Zah. 9,9 „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci
iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe
mânzul asinei”.
Zah. 10,3-4 „Căci Domnul Savaot va cerceta turma Sa, casa lui Iuda, şi o va
face calul Său de cinste în vreme de război. ♣ Din ea va ieşi Piatra din capul
unghiului”.
1. Pătimirile Domnului
Ps. 2,2 „S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat

împreună împotriva Domnului şi a Unsului Său”.
Ps. 21,1 „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce

m-ai părăsit?”
Ps. 21,7-8 „Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele,
clătinat-au capul zicând: ♣ «Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el,
mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el»”.
Ps. 21,18-20 „Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. ♣ Numărat-au

toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine. ♣ Împărţit-au hainele mele
loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi”.
Ps. 68,9-11,25 „Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul
meu. ♣ Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele, ♣ Că râvna
casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra
mea. ♣ Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat
cu oţet”.
Is. 50,6 „Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri, şi fața Mea
nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor”.
Is. 53,2-12 „Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ

uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare,
ca să ne fie drag. ♣ Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al
durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa;
dispreţuit şi nebăgat în seamă. ♣ Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi
cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi
65
65
chinuit de Dumnezeu, ♣ Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi

zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea
noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. ♣ Toţi umblam rătăciţi ca
nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui
fărădelegile noastre ale tuturor. ♣ Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a
deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas
înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. ♣ Întru smerenia Lui
judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ
viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte. ♣
Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după
moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu
fusese în gura Lui. ♣ Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă.
Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va
lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi. ♣ … Prin suferinţele
Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua
asupra Sa. ♣ ... Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a
fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a
dat viaţa”.
Zah. 11,12-13 „Şi le-am zis: Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi simbria, iar dacă nu,
să nu Mi-o plătiţi. Şi Mi-au cântărit simbria Mea treizeci de arginţi. ♣ Atunci a
grăit Domnul către Mine: Aruncă-l olarului preţul acela scump cu care Eu am fost
preţuit de ei. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria
templului Domnului, pentru olar”.
Zah. 12,10 „Atunci voi vărsa peste casa lui David şi peste locuitorii
Ierusalimului duh de milostivire şi de rugăciune, şi îşi vor aţinti privirile înspre
Mine, pe Care ei L-au străpuns şi vor face plângere asupra Lui, cum se face
pentru un fiu unul născut şi-L vor jeli ca pe cel întâi născut”.
Zah. 13,7 „Voi bate păstorul şi se vor risipi oile”.
2. Maica Domnului
Ps. 44,11-13,20-21 „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină

aurită şi prea înfrumuseţată. ♣ Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită
poporul tău şi casa părintelui tău, ♣ Că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El
este Domnul tău. ♣ Pomeni-vor numele tău în tot neamul; ♣ Pentru aceasta
popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului”.
Is. 7,14 „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua
în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel”.
66
66
Iez. 44,2 „Şi mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide
şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe
ea. De aceea va fi închisă”.
Mih. 5,2 „Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să
nască va naşte”.
3. Înaintemergătorul Domnului
Is. 40,3 „Un glas strigă: În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc
neumblat cărările Dumnezeului nostru”.
Mal. 3,1 „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele
şi va veni îndată în templul Său Domnul pe Care Îl căutaţi şi Îngerul legământului
pe Care voi Îl doriţi. Iată, vine!, zice Domnul Savaot”.
4. Prefigurarea Crucii
Ieș. 17,11-12 „Când îşi ridica Moise mâinile, biruia Israel; iar când îşi lăsa el
mâinile, biruiau Amaleciţii. ♣ Dar obosind mâinile lui Moise, au luat o piatră şi
au pus-o lângă el şi a şezut Moise pe piatră; iar Aaron şi Or îi sprijineau
mâinile, unul de o parte şi altul de altă parte. Şi au stat mâinile lui ridicate
până la asfinţitul soarelui”.
Num. 21,8-9 „Iar Domnul a zis către Moise: «Fă-ţi un şarpe de aramă şi-l
pune pe un stâlp; şi de va muşca şarpele pe vreun om, tot cel muşcat care se va
uita la el va trăi». ♣ Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi
când un şarpe muşca vreun om, acesta privea la şarpele cel de aramă şi
trăia”.
Iez. 9,4 „Şi i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ierusalim, şi
însemnează cu semnul crucii (litera «tau» care în alfabetul vechi grec avea
forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care gem şi care plâng din cauza multor
ticăloşii care se săvârşesc în mijlocul lui”.
Înțel. 16,6-8 „Ei au fost tulburaţi puţină vreme, ca să se îndrepteze şi au avut un

semn de mântuire, ca să-şi aducă aminte de poruncile legii Tale; ♣ Căci cel care
se întorcea către acest semn se vindeca, dar nu prin ceea ce vedea cu ochii, ci
prin Tine, Mântuitorul tuturor. ♣ Şi prin aceasta arătat-ai vrăjmaşilor noştri
că Tu eşti Cel Care izbăveşti de tot răul”.
67
67
Sfântul Duh
Fac. 1,1-2 „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. ♣ Şi pământul era
netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se
purta pe deasupra apelor”.
Jud. 11,29 „Atunci a fost peste Ieftae Duhul Domnului”.
Jud. 15,14 „Atunci s-a coborât peste el Duhul Domnului şi funiile care erau
peste mâinile lui s-au făcut ca nişte câlţi arşi de foc şi au căzut legăturile de pe
mâinile lui”.
1 Reg. 10,6,10 „Atunci va veni peste tine Duhul Domnului şi vei prooroci şi
tu cu ei şi te vei face alt om. ♣ … şi a venit peste el Duhul lui Dumnezeu şi a
proorocit şi el în mijlocul lor”.
2 Reg. 23,2 „Duhul Domnului grăieşte prin mine, Şi cuvântul Lui este pe
limba mea”.
Iov 33,4 „Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut şi suflarea Celui
Is. 11,2 „Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu”.
Is. 32.15 „Până când se va turna din Duhul cel de sus”.
Is. 48,16 „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi acestea: De la început Eu n-am grăit

întru ascuns, de când se întâmplă aceste lucruri Eu sunt de faţă. Şi acum,
Domnul Dumnezeu mă trimite cu Duhul Său!”
Is. 61,1 „Duhul Domnului este peste Mine”.
Dan. 4,5 „Este Beltşaţar, după numele dumnezeului meu şi care are în el
Duhul Dumnezeului celui Sfânt”.
Mih. 3,8 „Iar eu mulţumită Duhului lui Dumnezeu sunt plin de putere, de
dreptate şi de tărie”.
Ioil 3,1-2 „Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi
fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri visuri vor visa iar tinerii voştri vedenii
vor vedea. ♣ Chiar şi peste robi şi peste roabe voi vărsa Duhul Meu”.
68
68
Zah. 4,6 „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel: Nu prin putere, nici
prin tărie, ci prin Duhul Meu”.
Înțel. 1,5,7 „Duhul cel Sfânt, povăţuitorul oamenilor, fuge de vicleşug, Se

depărtează de minţile fără de pricepere şi Se dă în lături când se apropie
fărădelegea. ♣ Duhul lui Dumnezeu umple lumea, El cuprinde toate şi ştie
orice şoaptă”.
Înțel. 9,17 „Cine a cunoscut voinţa Ta, dacă Tu nu i-ai dat înţelepciune şi dacă
nu i-ai trimis de sus Duhul Tău cel Sfânt?”
Înțel. 12,1 „Duhul Tău cel fără stricăciune este întru toate”.
69
69
Omul
Ps. 99,2 „Cunoaşteţi că Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a făcut pe

noi şi nu noi”.
1. Omul
Fac. 1,26-29 „Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după

asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele
domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul! ♣ Şi a făcut
Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut
bărbat şi femeie. ♣ Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creşteţi şi vă
înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniți peste peştii mării, peste
păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ
şi peste tot pământul! ♣ Apoi a zis Dumnezeu: Iată, vă dau toată iarba ce face
sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el.
Acestea vor fi hrana voastră”.
Fac. 2,7,18,21-23 „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a

♣ Și a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor
potrivit pentru el. ♣ Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn
greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. ♣
Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la
Adam. ♣ Şi a zis Adam: Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea
mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său”.
Iov 15,14 „Ce este omul ca să se creadă curat, şi cel născut din femeie, ca să
se creadă neprihănit?”
Iov 33,4, „Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut şi suflarea Celui
Ps. 8,3-5 „Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu
le-ai întemeiat, îmi zic: ♣ Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului,
că-l cercetezi pe el? ♣ Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu
mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el”.
70
70
Ps. 32,12 „Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe
care l-a ales de moştenire Lui”.
Ps. 138,13-14 „Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în

pântecele maicii mele. ♣ Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată.
Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte”.
Ps. 143,3,15 „Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul
omului că-l socoteşti pe el? ♣ Fericit este poporul acela care are pe Domnul
ca Dumnezeu al său”.
Pild. 20,27 „Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează

toate cămările trupului”.
Pild. 27,19,21 „Precum nu se aseamănă faţă cu faţă, tot aşa inima unui om
cu inima altuia. ♣ În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul
se preţuieşte după numele cel bun”.
Eccl. 3,22 „Şi mi-am dat seama că nimic nu este mai de preţ pentru om decât să
se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui
putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?”
Eccl. 7,20,29 „Căci nu este om drept pe pământ care să facă binele şi să nu

păcătuiască. ♣ … Dumnezeu a făcut pe om drept, iar oamenii născocesc
multe vicleşuguri”.
Eccl. 12,7 „Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul
să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat”.
Înțel. 2,23 „Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după

chipul fiinţei Sale”.
Sir. 17,1-6,9 „Domnul a făcut din pământ pe om şi iarăşi l-a întors în

pământ. ♣ Zile cu număr şi puţină vreme i-a dat lui şi i-a dat stăpânire
peste cele ce sunt pe pământ. ♣ După cuviinţă l-a îmbrăcat cu vârtute şi după
chipul Său l-a făcut. ♣ Şi a pus frica de om peste toată făptura şi l-a făcut stăpân
peste fiare şi peste păsări. ♣ Sfat şi limbă, ochi, urechi şi inimă a dat omului ca
să cugete. ♣ Cu ştiinţa înţelegerii i-a umplut pe oameni şi le-a arătat şi bune şi
rele. ♣ Pusu-le-a ştiinţă şi legea vieţii le-a dat-o moştenire”.
Sir. 19,26-27 „Din vedere se cunoaşte omul, şi din chipul feţei se cunoaşte
cel înţelept. ♣ Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi
călcătura lui vestesc ce este în el”.
71
71
Sir. 40,1-11 „Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug greu peste fiii lui
Adam. ♣ Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la
mama tuturor. ♣ Gândurile lor, frica inimii, cugetarea aşteptării, toate
merg spre ziua morţii! ♣ De la cel ce şade pe scaun cu mărire şi până la cel
smerit, în pulbere şi cenuşă, ♣ De la cel ce poartă iachint şi cunună şi până la
cel ce se îmbracă cu pânză groasă, ♣ Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul
şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni; şi în vremea odihnei,
întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează. ♣ Puţin ca o nimica
este odihna lui, iar în somn se zbate ca în timpul străjuirii. ♣ Spăimântat de
vedeniile inimii sale, şi ca şi cum ar fi scăpat de la faţa războiului, ♣ În clipa
când este să scape, se deşteaptă şi se minunează nevăzând nici o primejdie. ♣
Aşa este cu toată făptura de la om până la animal; iar cu păcătoşii de şapte ori
mai mult. ♣ Adică: moartea şi sângele, certurile şi sabia, asupririle şi foametea,
zdrobirile şi bătaia”.
a. Sufletul omului
Fac. 2,7 „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe
om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie”.
Fac. 32,30 „Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui
Dumnezeu, căci şi-a zis: «Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost
sufletul meu!»”.
Num. 15,28 „Şi se va ruga preotul pentru sufletul care a făcut păcat din
neştiinţă înaintea Domnului şi va afla milă şi i se va ierta”.
Deut. 4,29 „Dar când vei căuta acolo pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei găsi,
de-L vei căuta cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău”.
Deut. 6,5-6 „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din
tot sufletul tău şi din toată puterea ta. ♣ Cuvintele acestea, pe care ţi le spun
eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău”.
Deut. 11,13-14 (Deut. 10,12) „De veţi asculta poruncile Mele pe care vi le dau
astăzi, zice Domnul, şi veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi-I veţi sluji
din toată inima şi din tot sufletul vostru, ♣ Voi da pământului vostru ploaie
la vreme, timpurie şi târzie, şi-ţi vei strânge pâinea ta, vinul tău şi untdelemnul
tău”.
Iov 27,8-9 „Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă şi îşi ridică
sufletul către Dumnezeu? ♣ Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă peste
el vreo nenorocire?”
72
72
Iov 33,27-30 „Atunci omul priveşte peste semenii săi şi zice: «Păcătuisem şi
călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele mele. ♣ Căci El a
izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morţii şi ochii mei văd încă
lumina». ♣ Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu
omul, ♣ Ca să-i scoată sufletul din pieire şi ca să-l lumineze cu lumina celor
vii”.
Ps. 15,10 „Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al
Tău să vadă stricăciunea”.
Ps. 23,3-4 „Cine se va sui în muntele Domnului Şi cine va sta în locul cel
sfânt al Lui? ♣ Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în
deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său”.
Ps. 32,18 „Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce
nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i
hrănească pe ei în foamete”.
Ps. 33,21 „Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce
nădăjduiesc în El”.
Ps. 40,4 „Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am

greşit Ție”.
Ps. 41,2 „Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă
voi arăta feţei lui Dumnezeu? ”
Ps. 48,7-8,16 „Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească

lui Dumnezeu preţ de răscumpărare, ♣ Că răscumpărarea sufletului e prea
scumpă şi niciodată nu se va putea face. ♣ Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul
meu din mâna iadului, când mă va apuca”.
Ps. 61,1 „Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este

mântuirea mea”.
Ps. 65,7-8 „Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă

glasul laudei Lui, ♣ Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine
picioarele mele”.
Ps. 68,12 (Ps. 34,12) „Şi mi-am smerit cu post sufletul meu”.
Ps. 68,36 „Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi
sufletul vostru!”
3
73
Ps. 83,2 „Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima
mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu”.

Ps. 88,47 „Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi

izbăvească sufletul său din mâna iadului?”
Ps. 93,17,19 „Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi

sălăşluit în iad sufletul meu. ♣ Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în
inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu”.
Ps. 96,11 „Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul; Domnul păzeşte sufletele
cuvioşilor Lui; din mâna păcătosului îi va izbăvi pe ei”.
Ps. 102,2 (Ps. 103,1) „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita

toate răsplătirile Lui”.
Ps. 118,175 „Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor
ajuta mie”.
Ps. 120,7 „Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău”.
Ps. 145,1 „Laudă, suflete al meu, pe Domnul”.
Pild. 11,17 „Omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă
îşi chinuieşte trupul său”.
Pild. 15,32 „Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia
aminte la dojană dobândeşte înţelepciune”.
Pild. 19,16 „Cel ce ia seama la poruncă îşi păstrează sufletul său, iar cel ce
dispreţuieşte cuvântul (Domnului) va muri”.
Pild. 20,27 „Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează

toate cămările trupului”.

Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru”.
4
74
Is. 57,16 „Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în mânie, căci înaintea
Mea ar cădea în nesimţire duhul şi sufletele pe care le-am creat”.
Ier. 6,16 „Aşa zice Domnul: Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi întrebaţi de
căile celor de demult; de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă
sufletelor voastre”.
Iez. 3,21 „Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel drept să nu păcătuiască şi el nu va

păcătui, atunci va fi şi el viu, pentru că a fost înştiinţat şi îţi vei mântui şi tu
sufletul tău”.
Iez. 18,4 (20) „Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul
tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri”.
Iez. 18,27 „Şi cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa, pe care a
făcut-o şi face judecată şi dreptate, îşi întoarce sufletul său la viaţă”.
Avac. 2,4 „Iată că va pieri acela al cărui suflet nu este pe calea cea dreaptă,
iar dreptul din credinţă va fi viu!”
Mal. 2,15 „Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură făptură cu trup şi

suflet?”

Înțel. 3,1 „Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va

atinge de ele”.
Înțel. 4,10-11,14 „Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia
între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. ♣ A fost răpit, ca răutatea să nu-i
schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. ♣ Sufletul lui
era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din
mijlocul răutăţii”.
Înțel. 9,15 „Căci trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul şi locuinţa cea
pământească împovărează mintea cea plină de grijă”.
Sir. 2,1 „Fiule! Când vrei să te apropii să slujeşti Domnului Dumnezeu,

găteşte-ţi sufletul tău spre ispită”.
Sir. 7,12 „Nu batjocori pe omul al cărui suflet este întristat, căci Dumnezeu
este Cel care smereşte şi Cel care înalţă”.

75
Sir. 7,30 „Din tot sufletul tău teme-te de Domnul şi pe toţi preoţii Lui
cinsteşte-i”.
Sir. 14,2,16 „Fericit este cel pe care nu-l învinovăţeşte sufletul lui şi care n-a
căzut de la nădejdea sa. ♣ Dă şi ia şi sfinţeşte-ţi sufletul; că în şeol nu este a
căuta desfătări”.
Sir. 21,29 „Când blesteamă cel nelegiuit pe satana, blesteamă sufletul său”.
Sir. 33,25 „Până trăieşti şi este sufletul întru tine, nici unui trup nu te
supune”.
Sir. 34,15 „Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul”.
Sir. 37,30-31 „Fiule! În viața ta cercetează-ți sufletul tău şi vezi ce este rău şi
nu-i da lui! ♣ Că nu toate tuturor folosesc şi nu tot sufletul întru tot
binevoieşte”.
b. Anii omului
Fac. 5,27; 6,3 „Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trăit, au fost
nouă sute şaizeci şi nouă de ani şi apoi a murit. ♣♣ Dar Domnul Dumnezeu a
zis: Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai
trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!”
Iov 7,1-2 „Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostăşească şi zilele
lui nu sunt ca zilele unui simbriaş? ♣ El este asemenea robului care suspină
după umbră, asemenea năimitului care-şi aşteaptă simbria”.
Iov 8,9 „Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, căci zilele noastre pe pământ
nu sunt decât o umbră”.
Iov 14,1-2,5 „Omul născut din femeie are puţine zile de trăit, dar se satură
de necazuri. ♣ Ca şi floarea, el creşte şi se veştejeşte şi ca umbra el fuge şi e
fără durată. ♣ Deoarece zilele lui sunt măsurate şi ştii socoteala lunilor lui şi
i-ai pus un hotar peste care nu va trece”.
Ps. 38,5-6 „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu, ♣ Şi numărul zilelor

mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte”.
Ps. 89,4,10-11 „Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care
a trecut şi ca straja nopţii. ♣ Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen;
zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; ♣ Iar de vor fi în putere optzeci de
ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere”.
76
76
Ps. 101,24-25 „Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi

puţinătatea zilelor mele. ♣ Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi,
Doamne, sunt din neam în neam”.
Ps. 143,4 „Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec”.
Pild. 10,27 „Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără de
lege sunt puţini”.
Sir. 17,1-2 „Domnul a făcut din pământ pe om şi iarăşi l-a întors în pământ.
♣ Zile cu număr şi puţină vreme i-a dat lui şi i-a dat stăpânire peste cele ce
sunt pe pământ”.
Sir. 18,7-9 „Ce este omul şi la ce poate să fie folositor? Care este partea lui bună
şi care este partea lui cea rea? ♣ Numărul zilelor omului, cel mult o sută de
ani. ♣ Ca o picătură de apă din mare şi ca un grăunte de nisip, aşa sunt de puţini
anii în ziua veacului”.
Sir. 37,28 „Viaţa omului are zile nenumărate”.
c. Neputința omului. Omul în raport cu Creatorul
Sir. 1,2 „Nisipul mărilor şi picăturile ploii şi zilele veacului, cine le va

număra?”
3 Reg. 8,45-46 (2 Paral. 6,35-36) „Atunci ascultă din cer rugăciunea lor şi să
faci ceea ce le este cu dreptate! ♣ Când ei vor păcătui înaintea Ta, căci nu este
om care să nu păcătuiască”.
1 Paral. 29,15 „Căci călători suntem noi înaintea Ta şi pribegi, ca toţi

părinţii noştri; ca umbra sunt zilele noastre pe pământ şi nimic nu este
statornic”.
Iov 3,25 „De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă şi de ceea ce mi-e frică
tocmai de aceea am parte”.
Iov 4,17-19 „Un om poate să fie drept în faţa lui Dumnezeu? O făptură
omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o? ♣ Dacă El nu se încrede
în slujitorii Săi şi dacă găseşte vină chiar îngerilor Săi, ♣ Cu cât mai vârtos
celor ce locuiesc în locuinţe de lut, a căror obârşie este în ţărână şi pe care îi
striveşte ca pe o molie”.
Iov 7,13-14 „Când gândesc: Patul meu mă va odihni, culcuşul meu îmi va
alina durerile, ♣ Atunci Tu mă spăimântezi cu vise şi mă îngrozeşti cu
năluciri”.

77
Iov 9,2-4,10,12,32 „Căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui

Dumnezeu? ♣ Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea
să-I răspundă nici la unul singur. ♣ A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia;
cine ar putea să-I stea împotrivă şi să rămână teafăr? ♣ El a făcut lucruri mari şi
nepătrunse şi minuni fără de număr. ♣ Dacă ia şi ridică, cine va putea să-L
oprească şi cine-I va zice: Ce ai făcut? ♣ Căci Dumnezeu nu este un om ca
mine, ca să stau cu El de vorbă şi ca să mergem împreună la judecată”.
Iov 11,7-8 „Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până
la desăvârşirea Celui Atotputernic? ♣ Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei
face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu?”
Iov 16,21 „O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu, cum
stă de vorbă un om cu prietenul său!”
Iov 21,22 „Dar nu cumva Îi vom da noi învăţătură lui Dumnezeu, Lui care
stă şi judecă pe cei de sus?”
Iov 22,2 „Poate omul să fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindcă
înţeleptul îşi este de folos lui însuşi”.
Iov 25,4-6 „Cum ar putea un om să fie fără de prihană înaintea lui

Dumnezeu, sau cum ar putea să fie curat cel ce se naşte din femeie? ♣ Iată nici
luna nu străluceşte destul în ochii Lui şi nici stelele nu sunt de tot curate, pentru
El! ♣ Cu cât mai puţin omul, care nu este decât putreziciune, cu atât mai puţin
născutul din om, care nu este decât un vierme!”

împotriva Lui, fiindcă El nu dă nimănui socoteală de toate câte face?”
Iov 36,26 „Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înţelegem şi
numărul anilor Săi nu se poate socoti”.
Iov 37,5,19,23-24 „Dumnezeu cu tunetul Său săvârşeşte minuni, El face lucruri

mari pe care noi nu putem să le pricepem. ♣ Spune-mi şi mie ce vom putea să
grăim cu El? Ce vorbă vom începe noi cu El, astfel întunecaţi la minte
precum suntem? ♣ Pe Cel Atotputernic nu putem să-L ajungem cu
priceperea noastră. El este atotînalt în putere şi bogat în judecată şi nu calcă
niciodată dreptatea în picioare. ♣ Pentru aceea oamenii se tem de El şi I se
închină; El însă nu-şi pogoară privirile asupra nici unuia dintre cei ce se cred
pe sine înţelepţi”.
Iov 38,3-5,12-13,18-19,34 „Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi

întreba şi tu Îmi vei da lămuriri! ♣ Unde erai tu, când am întemeiat

78
pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. ♣ Ştii tu cine a hotărât măsurile

pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? ♣ Ai poruncit tu
dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei, ♣ Ca să
apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ? ♣ Ai cugetat
oare la întinderea pământului? Spune, ştii toate acestea? ♣ Care drum duce la
palatul luminii şi care este locul întunericului. ♣ Poţi tu să ridici până la nori
glasul tău ca să se sloboadă peste tine potopul ploilor?”
Iov 40,8-11 „Poţi tu cu adevărat să găseşti cusur judecăţii Mele? Şi Mă vei

osândi pe Mine, ca să-ţi faci dreptate? ♣ Este braţul tău ca braţul lui
Dumnezeu? Şi glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui? ♣ Atunci
împodobeşte-te cu măreţie şi cu semeţie, îmbracă-te cu strălucire şi cu cinste! ♣
Revarsă puhoaiele mâniei tale şi doboară cu o privire pe cel trufaş!”
Iov 42,2-3 „Ştiu că poţi să faci orice şi că nu este nici un gând care să nu ajungă
pentru Tine faptă. ♣ Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele, din
lipsă de înţelepciune? Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre lucruri
prea minunate pentru mine şi nu ştiam”.
Ps. 43,4-5 „Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a
izbăvit pe ei, ♣ Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai
voit întru ei”.
Ps. 88,7 „Că cine va fi asemenea Domnului în nori şi cine se va asemăna cu

Domnul între fiii lui Dumnezeu?”
Ps. 126,1-2 „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc;
de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. ♣ În zadar
vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea
durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi”.
Pild. 16,1-2,9 „În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar
răspunsul limbii vine de la Domnul. ♣ Toate căile omului sunt curate în ochii
lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul. ♣ Inima omului gândeşte
la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui”.
Pild. 20,24 „De Domnul sunt hotărâţi paşii omului, căci cum ar putea omul să
priceapă calea lui?”
Pild. 21,2 „Toată calea omului este dreaptă în ochii lui, dar numai Domnul
cântăreşte inimile”.
Eccl. 3,11 „Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în
inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face
Dumnezeu, de la început până la sfârşit”.

79
Eccl. 6,12 „Căci cine ştie ce este de folos pentru om în viaţă, în vremea zilelor
sale de nimicnicie pe care le trece asemenea unei umbre? Şi cine va spune mai
dinainte omului ce va fi după el sub soare?”
Eccl. 8,16-17 „Când mi-am îndreptat inima ca să cunosc înţelepciunea şi să

pătrund care este menirea omului pe pământ, căci nici zi, nici noapte ochii lui nu
văd somnul, ♣ Atunci mi-am dat seama, privind lucrarea lui Dumnezeu, că
omul nu poate să înţeleagă toate câte se fac sub soare, dar se osteneşte
căutându-le, fără să le dea de rost; iar dacă înţeleptul crede că le cunoaşte, el nu
poate să le pătrundă”.
Eccl. 11,5 „După cum nu ştii care este calea vântului, cum se întocmesc
oasele în pântecele maicii, tot aşa nu cunoşti lucrarea lui Dumnezeu, care
face toate”.
Is. 14,27 „Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi

dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc?”
Is. 22,17-18 „Iată că Domnul te azvârle, dintr-o singură aruncătură, te strânge cu

o singură strângere. ♣ El te înfăşură şi te rostogoleşte ca pe un ghem pe un
câmp întins”.
Is. 45,9,11-12 „Vai de cel ce se ceartă cu Ziditorul său, ciob printre hârburile
de pământ! Oare lutul zice olarului: «Ce faci tu?» Şi lucrul către meşter: «Tu
nu eşti iscusit!» ♣ Aşa zice Domnul, Sfântul lui Israel şi Ziditorul său:
«Îndrăzniţi voi oare să Mă întrebaţi despre cele viitoare şi să daţi poruncă
lucrului mâinilor Mele? ♣ Eu am făcut pământul şi omul de pe el Eu l-am
zidit. Eu cu mâinile am întins cerurile şi la toată oştirea lor Eu îi dau poruncă»”.
Ier. 18,5 „Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteţi şi voi în mâna
Mea, casa lui Israel!”
Dan. 4,32 „Toţi locuitorii pământului sunt socotiţi ca o nimica şi El face ce

voieşte cu oştirea cerească şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să-L
împiedice la lucrul Lui şi să-I zică: Ce faci Tu?”
Iudit. 8,14-17 „Căci dacă adâncimii inimii omului voi nu-i puteţi da de fund
şi nici nu puteţi să cuprindeţi şirul cugetării ei, cum aţi putea voi, oare, să
pătrundeţi pe Dumnezeu, Care a făcut toate acestea, şi să cunoaşteţi mintea Lui
şi să înţelegeţi gândurile Lui? Niciodată, fraţilor! Nu întărâtaţi pe Domnul
Dumnezeul vostru! ♣ Fiindcă, dacă în timp de cinci zile El nu voieşte să ne
ajute, El are putere să ne ocrotească oricând vrea, sau să ne prăpădească în faţa
vrăjmaşilor noştri. ♣ Nu zălogiţi planurile Domnului Dumnezeului nostru, căci
Dumnezeu nu poate fi ameninţat ca un om şi nici ca un pământean nu poate
80
80
fi supus judecăţii noastre. ♣ De aceea să aşteptăm ajutorul Său şi să strigăm

pentru izbăvirea noastră, şi El va asculta glasul nostru, dacă are îndurare către el”.
Înțel. 9,13-16 „Cu adevărat, ce om poate să cunoască sfatul lui Dumnezeu

sau cine poate să pătrundă voinţa lui Dumnezeu? ♣ Gândurile muritorilor
sunt şovăielnice şi cugetările noastre sunt cu greşeală. ♣ Căci trupul cel
putrezitor îngreuiază sufletul şi locuinţa cea pământească împovărează mintea cea
plină de grijă. ♣ Cu greu ne dăm seama despre cele ce sunt pe pământ şi cu
osteneală găsim cele ce sunt chiar în mâna noastră; atunci, cine a putut să
pătrundă cele ce sunt în ceruri?”

Sir. 11,13-16 „Este câte un om care se osteneşte şi munceşte şi se sârguieşte

şi cu atât mai mult este sărac. ♣ Este câte un om slab şi fără de ajutor, lipsit de
putere şi împovărat de sărăcie, ♣ Şi ochii Domnului au căutat spre el cu bine şi
l-au ridicat din smerenia lui şi au înălţat capul lui, şi s-au mirat de el mulţi. ♣
Cele bune şi cele rele, viaţa şi moartea, sărăcia şi avuţia de la Domnul sunt”.
Sir. 16,22 „Ca viforul pe care nu-l vede omul, astfel cele mai multe lucruri
ale lui Dumnezeu sunt ascunse”.
Sir. 17,25-27 „Că nu poate desăvârşirea să fie întru oameni; că nu este

nemuritor fiul omului. ♣ Ce este mai luminos decât soarele? Și totuşi el se
întunecă; cu atât mai mult carnea şi sângele va cugeta ce este rău. ♣ El priveşte
puterea înălţimii cerului şi toţi oamenii sunt pământ şi cenuşă”.
binecuvântat şi a înălţat, i-a sfinţit şi i-a apropiat la Sine. ♣ Dintre ei a blestemat
şi a supus şi i-a scos din locaşurile lor. ♣ Ca lutul olarului, aşa sunt în mâna
Lui; toate căile Lui, după bună plăcerea Lui. ♣ Aşa sunt oamenii în mâna
Celui care i-a făcut, ca să le dea după judecata Sa”.
d. Liberul arbitru
Deut. 30,15-16,19 „Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi
răul, ♣ Poruncindu-ţi astăzi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli în
toate căile Lui şi să împlineşti poruncile Lui, hotărârile Lui şi legile Lui, ca să
trăieşti şi să te înmulţeşti şi să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău pe
pământul pe care îl vei stăpâni. ♣ Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul
şi pământul: viaţă şi moarte ți-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi
blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi”.
81
81
Ps. 80,10-13 „Dar n-a ascultat poporul Meu glasul Meu şi Israel n-a căutat la
Mine. ♣ Şi i-am lăsat să umble după dorinţele inimilor lor şi au mers după
cugetele lor. ♣ De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile
Mele, ♣ I-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea pe asupritorii
lor”.
Iez. 3,27 „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu! Cine va vrea să asculte, să

asculte, şi cine nu va vrea să asculte, să nu asculte”.
Sir. 15,14-17,20 „El din început a făcut pe om şi l-a lăsat în mâna sfatului
său. ♣ De vei vrea, vei ţine poruncile şi credinţa şi vei face cele bine-plăcute.
♣ Pus-a înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta. ♣
Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea li se va da. ♣ Şi
nimănui n-a poruncit să lucreze nelegiuit şi nimănui n-a dat libertate să
păcătuiască”.
Sir. 17,5-6 „Sfat şi limbă, ochi, urechi şi inimă a dat omului ca să cugete. ♣ Cu
ştiinţa înţelegerii i-a umplut pe oameni şi le-a arătat şi bune şi rele”.
2. Familia
Pild. 11,29 „Cine îşi tulbură casa lui culege vânt, iar cel nebun va fi sluga
celui înţelept”.
Pild. 17,1 „Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă
plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă”.
Pild. 17,6 „Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii
lor”.
Pild. 18,19 „Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca
o împărăţie întemeiată”.
Pild. 24,3-4 „Prin înţelepciune se ridică o casă, prin bună chibzuială se

întăreşte ♣ Şi prin ştiinţă se umplu cămările ei de tot felul de avuţie scumpă
şi plăcută”.
Eccl. 4,9-12 „Mai fericiţi sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună
pentru munca lor; ♣ Căci dacă unul cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel
singur care cade şi nu este cel de-al doilea ca să-l ridice! ♣ Asemenea când
doi se culcă se încălzesc, iar unul cum s-ar putea încălzi? ♣ Şi dacă unul este
luat fără de veste, cel de-al doilea sare pentru el; căci sfoara pusă în trei nu se
rupe degrabă”.
Ier. 30,6 „Întrebaţi şi vedeţi dacă naşte vreun bărbat?”

82
82
Iez. 18,14-19 „Iar de i s-a născut un fiu, care, văzând păcatele, văzând toate
câte le-a făcut tatăl său, el se păzeşte şi nu face nimic asemenea; ♣ În munţi
nu mănâncă jertfe idoleşti, nu-şi ridică ochii spre idolii cei mincinoşi ai casei lui
Israel şi femeia aproapelui său nu o necinsteşte; ♣ Pe nimeni nu apasă, zălog nu
ia şi avutul altuia nu-l risipeşte; celui flămând îi dă din pâinea sa, cu haina sa
îmbracă pe cel gol; ♣ Pe sărac nu asupreşte, nu ia nici camătă, nici dobândă;
poruncile Mele le păzeşte şi se poartă după legile Mele; acest om nu va muri
pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci va trăi. ♣ Iar tatăl său, pentru că
a apăsat pe alţii, a răpit ceea ce era al fratelui său şi a făcut în poporul său ceea ce
nu era îngăduit, iată va muri pentru nedreptatea sa. ♣ Dar veţi zice: Pentru ce
fiul să nu poarte nedreptatea tatălui său? Pentru că fiul a făcut ceea ce era
drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va trăi”.
Sir. 4,32 „Nu fi ca un leu în casa ta şi nu necăji cu mânie pe casnicii tăi”.
a. Soți
Fac. 2,7,18,21-24 „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a

♣ Și a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor
potrivit pentru el. ♣ Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn
greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. ♣
Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la
Adam. ♣ Şi a zis Adam: Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea
mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. ♣ De aceea va
lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi
amândoi un trup”.
Deut. 24,1-5 „De va lua cineva femeie şi se va face bărbat ei, dar ea nu va afla
bunăvoinţă în ochii lui, pentru că va găsi el ceva neplăcut la ea, şi-i va scrie carte
de despărţire, i-o va da la mână şi o va slobozi din casa sa, ♣ Iar ea va ieşi şi,
ducându-se, se va mărita cu alt bărbat. ♣ Dar dacă şi acest din urmă bărbat o va
urî şi-i va scrie carte de despărţire şi i-o va da la mână şi o va slobozi din casa sa,
sau va muri acest din urmă bărbat al ei, care a luat-o de soţie, ♣ Bărbatul ei cel
dintâi care a lăsat-o nu o poate lua iar de soţie, după ce a fost întinată, că aceasta
este urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău; să nu întinezi pământul, pe
care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă de moştenire. ♣ Dacă cineva şi-a luat
femeie de curând, să nu se ducă la război şi să nu i se pună nici o sarcină;
lasă-l să rămână slobod la casa sa timp de un an, să veselească pe femeia sa pe
care a luat-o”.
Deut. 25,5 (5-10) „De vor trăi fraţii împreună şi unul din ei va muri, fără să aibă
fiu, femeia celui mort să nu se mărite în altă parte după străin, ci cumnatul ei să
intre la ea, să şi-o ia soţie şi să trăiască cu ea”.
3
83
Pild. 5,18-19 „Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din

tinereţe. ♣ Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea; dragostea
de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze”.
Pild. 31,10-12,20,23,27-28 „Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Preţul ei

întrece mărgeanul. ♣ Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va
lipsi niciodată. ♣ Ea îi face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale. ♣ Ea întinde
mâna spre cel sărman şi braţul ei spre cel necăjit. ♣ Cinstit este bărbatul ei la
porţile cetăţii, când stă la sfat cu bătrânii ţării. ♣ Ea veghează la propăşirea casei
sale şi pâine, fără să lucreze, ea nu mănâncă. ♣ Feciorii săi vin şi o fericesc, iar
soţul ei o laudă”.
Eccl. 9,9 „Bucură-te de viaţă cu femeia pe care o iubeşti în toate zilele vieţii
tale celei deşarte, pe care ţi-a hărăzit-o Dumnezeu sub soare; căci aceasta este
partea ta în viaţă şi în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare”.
Mal. 2,15-16 „Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură făptură cu trup şi

suflet? Și această făptură întrunită ce năzuieşte ea? Urmaşi de la Dumnezeu!
Păstraţi-vă deci viaţa voastră; iar tu nu fi viclean cu femeia tinereţilor tale. ♣
Căci Eu urăsc alungarea femeii, zice Domnul Dumnezeul lui Israel”.
Tob. 6,18 „Nu te teme, căci ea este menită din veac pentru tine şi tu o vei
mântui, şi ea va merge cu tine, şi ştiu că vei avea de la ea copii”.
Tob. 10,13 „Iubite frate, să te înalţe Domnul cerului şi să-mi dăruiască să-ţi văd
copii de la Sara, fiica mea, ca să mă bucur înaintea Domnului. Iată, îţi dau pe
fiica mea în grijă; să n-o amărăşti”.
Sir. 7,27 „Ai o femeie după inima ta? Nu o lepăda, dar cu una pe care n-o
iubeşti să nu-ţi legi capul”.
Sir. 25,11,24 „Fericit este cel care locuieşte cu femeie înţelegătoare şi care cu
limba n-a alunecat şi care n-a slujit celui mai puţin vrednic decât sine. ♣
Sminteală, urâciune şi ruşine este când femeia hrăneşte pe bărbatul său”.
Sir. 26,1-4,15-18 „Fericit este bărbatul femeii celei bune şi numărul anilor lui
îndoit este. ♣ Femeia vrednică înveseleşte pe bărbatul său şi anii lui îi va umple
de pace. ♣ Femeia bună este parte bună şi este dată câştig celor care se tem
de Domnul. ♣ Fie bogat, fie sărac, soţul ei are inima voioasă şi în toată vremea
faţa veselă. ♣ Harul femeii va veseli pe bărbatul ei şi oasele lui le va întări
ştiinţa ei. ♣ Darul Domnului este femeia tăcută şi femeia bine crescută nu are
preţ pe pământ. ♣ Dar peste dar este femeia ruşinoasă şi nici o comoară nu
preţuieşte cât o femeie înfrânată. ♣ Soarele când răsare întru cele înalte ale
Domnului şi frumuseţea femeii celei bune, podoabă este casei sale”.
4
84
Sir. 36,27 „Unde nu este gard, se va jefui agoniseala; şi unde nu este femeie,
acolo este suspin şi neorânduială”.
Sir. 40,25 „Prietenul şi tovarăşul la vreme se întâlnesc, şi mai mult decât

amândoi, femeia cu bărbatul”.
b. Părinți
Lev. 19,29 „Să nu necinsteşti pe fiica ta, îngăduindu-i să facă desfrânare, ca
să nu se desfrâneze pământul şi ca să nu se umple pământul de stricăciune”.
Deut. 21,18-20 „De va avea cineva fecior rău şi nesupus, care nu ascultă de
vorba tatălui său şi de vorba mamei sale şi aceştia l-au pedepsit, dar el tot nu-i
ascultă, ♣ Să-l ia tatăl lui şi mama lui şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lor şi la
poarta acelei cetăţi şi către preoţii cetăţii lor să zică: ♣ Acest fiu al nostru este
rău şi neascultător, nu ascultă de Cuvântul nostru şi este lacom şi beţiv”.
Iov 17,5 „Sunt unii care fac ospăţ cu prietenii, atunci când acasă ochii
copiilor se sting de foame”.
Ps. 126,4-5 „Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor
tineri. ♣ Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va ruşina când
va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă”.
Pild. 13,24 „Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl
ceartă la vreme”.
Pild. 17,21 „Cel ce dă naştere unui nebun va avea o mare supărare şi părintele
nu are nici o bucurie pentru un fiu sărit din minte”.
Pild. 19,18 „Pedepseşte pe feciorul tău, cât mai este nădejde (de îndreptare),
dar nu ajunge până acolo ca să-l omori”.
Pild. 22,6,15 „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar
când va îmbătrâni nu se va abate de la ea. ♣ Dacă nebunia se pripăşeşte în inima
celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el”.
Pild. 23,13-14 „Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu
varga, nu moare. ♣ Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia
morţii”.
Pild. 29,15,17 „Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat
(în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii sale. ♣ Mustră pe fiul tău şi el iţi
va fi odihnă şi îţi va face plăcere sufletului tău”.

85
Is. 38,19 „Părinţii învaţă pe copiii lor credincioşia Ta”.
Înțel. 4,3,6 „Mulţimea pruncilor la cei nelegiuiţi nu este de nici un folos; din
mlădiţele lor spurcate nu se va înfige rădăcină în adânc şi nu vor avea temei
nezdruncinat. ♣ Fiindcă pruncii născuţi din somnul necurat sunt martori ai
nelegiuirii părinţilor, când stai să-i cercetezi”.
Sir. 7,24-25 „Ai feciori? Învaţă-i pe ei şi încovoaie din pruncie grumazul lor. ♣
Ai fete? Veghează la curăţia lor Şi să le arăţi o faţă serioasă”.
Sir. 16,1-2,4 „Nu pofti mulţime de fii fără de folos, nici te bucura de fiii
nelegiuiţi. ♣ De se vor înmulţi, nu te bucura de ei, dacă nu este frica lui
Dumnezeu cu ei. ♣ Că mai bun este unul decât o mie şi a muri fără de fii,
decât a avea fii fără de frica lui Dumnezeu”.
Sir. 30,1-6 „Cel care iubeşte pe fiul său îl bate, ca mai pe urmă să se bucure de
el. ♣ Cel care ceartă pe fiul său va avea mulţumire şi între cei cunoscuţi se
va lăuda cu el. ♣ Cel care învaţă pe fiul său întărâtă pe vrăjmaşi şi înaintea
prietenilor se va bucura pentru el. ♣ Murit-a tatăl lui şi este ca şi cum n-ar fi
murit, pentru că asemenea lui şi-a lăsat după sine. ♣ În faţa sa l-a văzut şi s-a
bucurat şi la moartea sa nu s-a întristat. ♣ Asupra vrăjmaşilor a lăsat răzbunător
şi prietenilor răsplătitor de har”.
Sir. 30,7-13 „Cel care este moale cu fiul său va lega rănile lui şi de orice
strigăt se vor tulbura cele dinlăuntru ale lui. ♣ Calul neîmblânzit ajunge
nărăvaş, aşa şi un copil lăsat în voia lui ajunge rău-crescut. ♣ Dacă eşti
drăgăstos cu fiul tău, te va înfricoşa; joacă-te cu el şi te va întrista. ♣ Nu râde cu
el, ca să nu te doară împreună cu el şi mai pe urmă să ţi se strepezească dinţii. ♣
Nu-l lăsa în voia lui la tinereţe şi nu trece cu vederea greşelile lui. ♣ Pleacă
grumazul lui la tinereţe şi bate-l până este prunc, ca nu cumva, încăpăţânându-se,
să nu te asculte. ♣ Ceartă pe fiul tău şi fă-l să lucreze, ca să nu se poticnească
întru ruşine”.
Sir. 33,25-28 „Până trăieşti şi este sufletul întru tine, nici unui trup nu te
supune. ♣ Bine este ca fiii tăi să se roage de tine, decât tu să cauţi la mâinile
lor. ♣ În toate lucrurile tale fii tu stăpânul şi nu îngădui asupra cinstei tale nici o
pată. ♣ În ziua sfârşitului zilelor vieţii tale şi la vremea morţii, să-ţi împarţi
moştenirea”.
Sir. 41,8-12 „Fiii urâţi se fac fiii păcătoşilor şi cei care petrec în locaşurile
nelegiuiţilor. ♣ Moştenirea fiilor păcătoşilor va pieri şi cu sămânţa lor pururea
va fi ocară. ♣ Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru el sunt de batjocură. ♣
Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi care aţi părăsit legea Dumnezeului celui Preaînalt, ♣
Că de vă veţi naşte, spre blestem vă veţi naşte, şi de veţi muri, spre osândă vă veţi
osebi”.
86
86
Sir. 42,11-15 „Fata ascunsă, priveghere este tatălui şi grija ei depărtează

somnul de la el, cât este tânără, ca nu cumva să-i treacă vârsta, şi după ce se
mărită, să nu fie urâtă de bărbatul său; ♣ Cât este fecioară, ca nu cumva să se
pângărească şi în casa părintească să rămâie grea, ♣ Iar când va fi cu bărbatul ei
ca nu cumva să se smintească, ♣ Şi împreună locuind cu soţul ei să nu rămână
stearpă. ♣ Cu fata îndărătnică întăreşte paza, ca nu cumva să te faci bucurie
vrăjmaşilor”.
c. Copii
Ieș. 20,12 (Deut. 5,16) „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine
şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie”.
Ieș. 21,15,17 „Cel ce va bate pe tată sau pe mamă să fie omorât. ♣ Cel ce va
grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, acela să fie omorât”.
Lev. 19,3 „Să cinstească fiecare pe tatăl său şi pe mama sa”.
Lev. 20,9 „Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie dat morţii,
că a grăit de rău pe tatăl său şi pe mama sa şi sângele său este asupra sa”.
Deut. 27,16 „Blestemat să fie cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa!”
Ps. 118,9 „Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor
Tale”.
Pild. 1,8-9 „Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda

îndrumările maicii tale. ♣ Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Şi ca o salbă
împrejurul gâtului tău”.
Pild. 4,1 „Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşteţi buna
chibzuială”.
Pild. 6,20-23 „Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii
tale. ♣ Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău. ♣ Ele te vor
conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei
deştepta vor grăi cu tine. ♣ Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină,
iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii”.
Pild. 13,1 „Fiul înţelept ascultă de învăţătura tatălui său, iar cel
batjocoritor nici de mustrare”.
Pild. 15,20 „Fiul înţelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în
seamă pe maica lui”.

87
Pild. 17,25 „Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui şi amărăciune pentru
maica lui”.
Pild. 19,13,26 „Un fiu neascultător este nenorocirea tatălui lui, iar certurile
unei femei un jgheab care curge întruna. ♣ Cel ce se poartă rău cu tatăl său şi
alungă (din casă) pe mama sa, este fiu aducător de ocară şi de ruşine”.
Pild. 20,11,20 „Copilul se dă pe faţă din lucrările lui, dacă purtarea lui este
fără prihană şi dreaptă. ♣ Cel ce blesteamă pe tatăl său şi pe mama sa stinge
sfeşnicul în mijlocul întunericului”.
Pild. 23,17-25 „Să nu râvnească inima ta la cei păcătoşi, ci totdeauna să

rămână la frica de Domnul, ♣ Căci dacă o vei păzi pe ea, mai ai şi tu un viitor
şi nădejdea ta nu se va pierde. ♣ Ascultă fiul meu, şi te înţelepţeşte şi îndreaptă
inima ta pe calea cea dreaptă. ♣ Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre
cei ce îşi desfrânează trupul lor, ♣ Căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar
dormitul mereu te face să porţi zdrenţe. ♣ Ascultă pe tatăl tău care te-a născut
şi nu dispreţui pe mama ta când ea a ajuns bătrână. ♣ Adună adevăr şi nu-l
vinde, înţelepciune şi învăţătură şi bună chibzuială. ♣ Tatăl celui drept tresaltă
de bucurie şi cel ce a dat naştere unui înţelept se bucură de el. ♣ Să se
bucure tatăl şi mama ta şi să salte de veselie cea care te-a născut!”
Pild. 30,11,17 „Este câte un neam de oameni care blesteamă pe tatăl său şi
nu binecuvântează pe maica sa; ♣ Ochiul care îşi bate joc de părintele său şi
nu ia în seamă ascultarea (ce este dator) maicii sale, să-i scoată corbii care
sălăşluiesc lângă un curs de apă, iar puii de vultur să-i mănânce”.
Tob. 4,3 „Fiule, când voi muri, să mă îngropi şi să nu părăseşti pe mama ta;
cinsteşte-o în toate zilele vieţii tale, fă ce-i place ei şi să nu-i pricinuieşti
amărăciuni!”
Sir. 3,1-16 „Fiilor, ascultaţi-mă pe mine, tatăl, şi vă purtaţi aşa ca să vă mântuiţi,

♣ Că Domnul a înălţat pe tată peste fii şi a întărit judecata mamei peste
copii. ♣ Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat. ♣ Şi ca acel care
strânge comori, aşa este cel care cinsteşte pe mama sa. ♣ Cel care cinsteşte pe
tată se va veseli de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi auzit. ♣ Cel care măreşte pe
tată va avea viaţă lungă, şi cel care se teme de Domnul cinsteşte pe mama sa. ♣
Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatăl său şi ca stăpânitor va sluji celor
care l-au născut. ♣ Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta,
ca să-ţi vină binecuvântare de la ei. ♣ Că binecuvântarea tatălui întăreşte
casele fiilor, iar blestemul mamei le dărâmă până în temelie. ♣ Nu căuta
mărire întru necinstea tatălui tău, că necinstea tatălui tău nu-ţi este mărire.
♣ Că mărirea omului este din cinstea tatălui său şi ocară este fiilor mama
necinstită. ♣ Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni în viaţa
lui. ♣ Şi chiar de i se va împuţina mintea lui, ai îndurare şi nu-l dispreţui

88
când tu eşti în putere, ♣ Pentru că milostenia arătată tatălui nu va fi uitată şi, în

pofida păcatelor, se va zidi casa ta. ♣ În ziua necazului tău Îşi va aduce aminte
Domnul de tine şi, ca gheaţa când este senin, aşa se vor topi păcatele tale. ♣ Ca
un hulitor este cel care părăseşte pe tată şi blestemat de Domnul este cel care
mânie pe mama sa”.
Sir. 7,28-29 „Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată
durerile mamei tale. ♣ Adu-ţi aminte că ei ţi-au dat viaţa; ce le vei da tu în
schimb pentru ceea ce au făcut ei pentru tine?”
Sir. 22,3-5 „Ruşine tatălui este fiul neînvăţat; iar când este o fiică, ea s-a
născut spre paguba părintelui său. ♣ Fiica înţeleaptă face bogat pe bărbatul
său; iar cea fără de ruşine este de întristare celui ce a născut-o. ♣ Fiica fără
ruşine face să roşească şi pe tată şi pe bărbat şi de amândoi este dispreţuită”.
Sir. 23,16-18 „Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în
mijlocul celor mari, ♣ Ca nu cumva să uiţi de tine în fala lor, ca să nu te porţi
ca un prost, ♣ Aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii
tale”.
Sir. 26,11-14 „Peste fata cea fără de ruşine întăreşte paza, ca nu cumva,
aflând prilej, să-şi împlinească pofta sa. ♣ De ochiul neruşinat fereşte-te şi nu
te mira de-ţi va greşi. ♣ Precum călătorul însetat îşi deschide gura şi bea din
orice apă îi vine la îndemână, ♣ Aşa şi ea în preajma oricărui par va şedea şi
înaintea săgeţii va deschide tolba”.
Sir. 32,8-10 „Grăieşte, tânărule, când ai nevoie; însă după ce de două trei
ori te va întreba. ♣ Strânge-ţi cuvântul; cu puţine spune multe; fii ca unul
care ştie, dar care tace. ♣ Între cei mai mari nu te face ca şi cum ai fi
asemenea lor şi, altul grăind, nu vorbi multe”.
Sir. 42,11-15 „Fata ascunsă, priveghere este tatălui şi grija ei depărtează

somnul de la el, cât este tânără, ca nu cumva să-i treacă vârsta, şi după ce se
mărită, să nu fie urâtă de bărbatul său; ♣ Cât este fecioară, ca nu cumva să se
pângărească şi în casa părintească să rămâie grea, ♣ Iar când va fi cu
bărbatul ei ca nu cumva să se smintească, ♣ Şi împreună locuind cu soţul ei să
nu rămână stearpă. ♣ Cu fata îndărătnică întăreşte paza, ca nu cumva să te
faci bucurie vrăjmaşilor”.
d. Bătrâni. Bătrânețe
Lev. 19,32 „Înaintea celui cărunt să te scoli, să cinsteşti faţa bătrânului şi să
te temi de Domnul Dumnezeul tău”.

89
Iov 32,7-9 „Mi-am zis: vârsta trebuie să vorbească şi mulţimea anilor să ne

înveţe înţelepciunea. ♣ Dar duhul din om şi suflarea Celui Atotputernic dau
priceperea. ♣ Nu cei bătrâni sunt înţelepţi şi nici moşnegii nu sunt cei ce
înţeleg totdeauna dreptatea”.
Ps. 70,10 „Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea, să nu
mă laşi pe mine”.
Pild. 20,29 „Podoaba celor bătrâni părul lor cărunt”.
Eccl. 12,1,3-5 „Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte
ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: «N-am
nici o plăcere de ei ... » ♣ Atunci este vremea când străjerii casei tremură şi
oamenii cei tari se încovoaie la pământ şi cele ce macină nu mai lucrează, căci
sunt puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă; ♣ Şi se închid
porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul morii şi te scoli la ciripitul de
dimineaţă al păsării şi se potolesc toate cântăreţele; ♣ Şi te temi să mai urci
colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb ca floarea de migdal şi
lăcusta sprintenă se face grea şi toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la
locaşul său de veci şi bocitoarele dau târcoale pe uliţă”.
Is. 46,4 „Până la bătrâneţea voastră Eu sunt Acelaşi, până la adâncile

voastre căruntețe Eu vă voi ocroti”.
Înțel. 4,8-9 „Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu
le măsori după numărul anilor. ♣ Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi
vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată”.
Sir. 8,6 „Să nu necinsteşti pe om la bătrâneţile lui, căci poate şi noi vom
îmbătrâni”.
Sir. 25,5-8 „În tinereţile tale n-ai adunat, şi cum vei afla la bătrâneţile tale?
♣ Cât de frumos lucru este cărunteţelor judecata şi celor bătrâni a cunoaşte
sfatul. ♣ Cât este de frumoasă la cei bătrâni înţelepciunea şi la cei mari
înţelegerea şi sfatul! ♣ Cununa bătrâneţilor este cunoaşterea multor lucruri
şi mărirea lor, frica Domnului”.
3. Femeia
Lev. 12,2-4 „Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte
prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele
regulei ei. ♣ Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. ♣ Femeia să mai
şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se
atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii
ei”.
90
90
Pild. 14,1 „Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna
lor”.
3 Ezd. 4,15-21 „Dar cine îi stăpâneşte sau cine domneşte peste ei? Au nu sunt
femeile? Femeile au născut pe regele şi pe tot poporul care stăpâneşte marea
şi pământul. ♣ Şi din ele s-au născut, şi acestea au crescut pe cei ce sădesc
viile, din care se face vinul. ♣ Ele fac îmbrăcămintea oamenilor, şi tot ele
prilejuiesc mărirea oamenilor, şi omenii nu pot fi fără de femei. ♣ Şi de vor
aduna aur şi argint şi tot lucrul frumos, când văd o femeie frumoasă la chip şi la
frumuseţe, ♣ Pe toate acestea lăsându-le, la ea caută şi cu gura căscată privesc la
ea, şi toţi pe ea o aleg mai mult decât aurul şi decât argintul şi decât tot lucrul
frumos. ♣ Lasă omul pe tatăl său, care l-a hrănit, şi ţara sa, şi se lipeşte de
femeia sa. ♣ Şi cu femeia lui îşi dă sufletul şi nu-şi mai aduce aminte nici de
tatăl său, nici de mama sa, nici de țară”.
3 Ezd. 4,25-27 „Şi mai mult iubeşte omul pe femeia sa, decât pe tatăl său şi pe
mama sa. ♣ Şi mulţi şi-au ieşit din minţi din pricina femeilor şi au ajuns robi
pentru ele. ♣ Şi mulţi au pierit, au greşit şi au păcătuit din pricina femeilor”.
a. Femeia virtuoasă
Pild. 11,16 „Femeia cu purtare bună agoniseşte cinstire, iar cea care urăşte
cinstea e o ruşine”.
Pild. 18,22 „Cel ce găseşte o femeie bună află un lucru de mare preţ şi
dobândeşte dar de la Dumnezeu”.
Pild. 19,14 „O casă şi o avere sunt moştenire de la părinţi, iar o femeie

înţeleaptă este un dar de la Dumnezeu”.
Pild. 31,10-12,20,23,27-28 „Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Preţul ei

întrece mărgeanul. ♣ Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va
lipsi niciodată. ♣ Ea îi face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale. ♣ Ea întinde
mâna spre cel sărman şi braţul ei spre cel necăjit. ♣ Cinstit este bărbatul ei la
porţile cetăţii, când stă la sfat cu bătrânii ţării. ♣ Ea veghează la propăşirea casei
sale şi pâine, fără să lucreze, ea nu mănâncă. ♣ Feciorii săi vin şi o fericesc, iar
soţul ei o laudă”.
Pild. 31,30 „Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care
se teme de Domnul trebuie lăudată!”
Sir. 7,20 „Nu te abate de la femeia bună şi înţeleaptă, că harul ei este mai bun
decât mărgăritarele”.
91
91
Sir. 25,11 „Fericit este cel care locuieşte cu femeie înţelegătoare şi care cu
limba n-a alunecat şi care n-a slujit celui mai puţin vrednic decât sine”.
Sir. 26,1-4,15-18 „Fericit este bărbatul femeii celei bune şi numărul anilor lui
îndoit este. ♣ Femeia vrednică înveseleşte pe bărbatul său şi anii lui îi va umple
de pace. ♣ Femeia bună este parte bună şi este dată câştig celor care se tem
de Domnul. ♣ Fie bogat, fie sărac, soţul ei are inima voioasă şi în toată vremea
faţa veselă. ♣ Harul femeii va veseli pe bărbatul ei şi oasele lui le va întări
ştiinţa ei. ♣ Darul Domnului este femeia tăcută şi femeia bine crescută nu are
preţ pe pământ. ♣ Dar peste dar este femeia ruşinoasă şi nici o comoară nu
preţuieşte cât o femeie înfrânată. ♣ Soarele când răsare întru cele înalte ale
Domnului şi frumuseţea femeii celei bune, podoabă este casei sale”.
Sir. 36,23-26 „Femeia primeşte orice bărbat, dar sunt fete mai bune decât altele.
♣ Frumuseţea femeii veseleşte faţa şi covârşeşte toată pofta omului. ♣ De
este pe limba ei milă şi blândeţe, atunci bărbatul ei este rar între oameni. ♣
Cel care îşi câştigă o asemenea femeie are bună agonisită, ajutor după sine şi stâlp
de odihnă”.
Sir. 40,21 „Fiii şi zidirea cetăţii întăresc numele; iar mai mult decât
amândouă acestea se socoteşte femeia fără de prihană”.
b. Femeia păcătoasă
Pild. 5,3-5,8 „Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură
miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul, ♣ Dar la sfârşit ea
este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri. ♣
Picioarele ei coboară către moarte; paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii.
♣ Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei”.
Pild. 6,23-26 „Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile
care dau învăţătură sunt calea vieţii. ♣ Ele te vor păzi de femeia vicleană, de
limba cea ademenitoare a celei străine. ♣ Nu dori frumuseţea ei întru inima ta
şi să nu te vâneze cu genele ei. ♣ Că femeia desfrânată umblă după o bucată de
pâine, pe când femeia-soţie doreşte un suflet de mare preț”.
Pild. 7,10,19,25-27 „Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată

şi cu prefăcătorie în inimă; ♣ Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum
departe ♣ Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei, ♣
Căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât. ♣ Casa ei sunt căile
iadului, care duc la cămările morţii”.
92
92
Pild. 21,9,19 „Mai degrabă să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o

femeie certăreaţă şi într-o casă mare. ♣ Mai bine să locuieşti în pustiu decât cu
o femeie certăreaţă şi supărăcioasă”.
Pild. 23,27-28 „Căci femeia desfrânată este o groapă adâncă şi cea străină un
puţ strâmt. ♣ Pentru aceasta ea stă ca un hoţ la pândă şi sporeşte printre oameni
numărul celor înşelaţi de ea”.
Pild. 27,15-16 „Un jgheab care curge în vreme de ploaie şi o femeie

arţăgoasă sunt la fel; ♣ Cel care vrea s-o oprească opreşte vânt şi mâna lui cea
dreaptă parcă ar ţine în ea untdelemn”.
Eccl. 7,26 „Şi am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o
cursă, inima ei este un laţ şi mâinile ei sunt cătuşe”.
Sir. 25,15,18-22,25-29 „Nici o rană nu este ca rana inimii şi nici o răutate nu

este ca răutatea femeii. ♣ Mai bine voiesc a locui cu leu şi cu balaur, decât a
locui cu femeia cea rea. ♣ Răutatea femeii îi schimonoseşte obrazul şi-i
întunecă faţa ca un sac. ♣ Bărbatul ei şade la masă în mijlocul vecinilor şi fără
voia lui geme amar. ♣ Orice răutate este mică pe lângă răutatea femeii;
soarta păcătosului să cadă peste ea. ♣ Cum este suişul nisipos sub picioarele
bătrânului, aşa este femeia limbută pentru bărbatul liniştit. ♣ Inimă înfrântă
şi faţă tristă şi rană inimii este femeia rea. ♣ Mâini leneşe şi genunchi
slăbănogi este femeia rea, care nu-şi fericeşte bărbatul său. ♣ De la femeie
este începutul păcatului şi prin ea toţi murim. ♣ Nu da apei loc să iasă, nici
femeii rele putere asupra ta. ♣ De nu umblă după mâna ta, de la trupul tău
depărteaz-o”.
Sir. 26,8-10 „Ca boii care nu se potrivesc la jug este femeia rea; cel care o
ţine pe ea este ca şi cel care prinde scorpie. ♣ Urgie mare este femeia beţivă şi
ruşinea sa nu o va acoperi nimic. ♣ Desfrânarea femeii în ridicarea ochilor şi
în genele ei se cunoaşte”.
3
93
Biserica
Ps. 131,7 „Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat

picioarele Lui”.
Ieș. 25,8-9 „Din acestea să-Mi faci locaş sfânt şi voi locui în mijlocul lor. ♣
Cortul şi toate vasele şi obiectele lui să le faci după modelul ce-ţi voi arăta Eu;
aşa să le faci!”
Ieș. 29,43-44 „Acolo Mă voi pogorî Eu Însumi la fiii lui Israel şi se va sfinţi
locul acesta de slava Mea. ♣ Voi sfinţi cortul adunării şi jertfelnicul; pe
Aaron şi pe fiii lui de asemenea îi voi sfinţi, ca să-Mi fie preoţi”.
Lev. 19,30 (Lev. 26,2) „Zilele Mele de odihnă să le păzeşti şi locaşul Meu să-l
cinsteşti. Eu sunt Domnul”.
Lev. 20,8,22 „Păziţi legile Mele şi le pliniţi, că Eu sunt Domnul, Cel ce vă

sfinţeşte. ♣ Păziţi toate aşezămintele Mele şi toate hotărârile Mele şi le pliniţi
şi nu vă va arunca de pe sine pământul în care vă voi duce să trăiţi”.
Lev. 26,15-16 „De veţi dispreţui aşezămintele Mele şi de se va scârbi sufletul

vostru de legile Mele, neîmplinind poruncile Mele, şi călcând legământul Meu, ♣
Atunci şi Eu am să Mă port cu voi aşa: Voi trimite asupra voastră groaza,
lingoarea şi frigurile, de care vi se vor secătui ochii şi vi se va istovi sufletul; veţi
semăna seminţele în zadar şi vrăjmaşii voştri le vor mânca”.
3 Reg. 8,28-30; 9,3 „Însă caută la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui,
Doamne Dumnezeul meu! Ascultă strigarea şi rugăciunea lui cu care se
roagă astăzi; ♣ Să-ţi fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea la templul acesta,
la acest loc, pentru care Tu ai zis: «Numele Meu va fi acolo»; să asculţi strigarea
şi rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul acesta. ♣ Să asculţi
rugăciunea robului Tău şi a poporului Tău, Israel, când ei se vor ruga în locul
acesta; să asculţi din locul şederii Tale cel din ceruri, să asculţi şi să miluieşti.
♣♣ Şi i-a zis Domnul: Am auzit rugăciunea ta şi cererea ta cu care te-ai
rugat către Mine şi ţi-am îndeplinit toate după cererea ta; am sfinţit templul
pe care l-ai zidit, ca să petreacă numele Meu acolo în veci şi vor fi ochii şi inima
Mea acolo în toate zilele”.
3 Reg. 9,2-3 „S-a arătat Domnul lui Solomon a doua oară, la Ghibeon, ♣ Şi i-a
zis Domnul: Am auzit rugăciunea ta şi cererea ta cu care te-ai rugat către Mine şi
4
94
ţi-am îndeplinit toate după cererea ta; am sfinţit templul pe care l-ai zidit, ca să
petreacă numele Meu acolo în veci şi vor fi ochii şi inima Mea acolo în toate
zilele”.
1 Paral. 28,20 „Apoi a zis David către fiul său Solomon: «Fii tare şi curajos şi
păşeşte la lucru, nu te teme, nici te speria, căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul
meu, este cu tine. El nu se va depărta de tine, nici nu te va părăsi, până nu vei
isprăvi toată lucrarea ce se cere la templul Domnului»”.
2 Paral. 3,1 „Solomon a început să înalţe templul Domnului în Ierusalim, pe

muntele Moria, unde Se arătase Domnul lui David, tatăl său, şi pe locul pe care-l
pregătise David, în aria lui Ornan Iebuseul”.
2 Paral. 7,1-3 „Când a sfârşit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer şi a
mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut templul. ♣
Atunci n-au putut preoţii să intre în templul Domnului din pricina slavei lui
Dumnezeu care umpluse templul. ♣ Şi toţi fiii lui Israel, văzând cum s-a
coborât focul şi slava Domnului peste templu, au căzut cu faţa la pământ pe
pardoseală, s-au închinat şi au slăvit pe Domnul: «Că este bun, că în veac este
mila Lui!»”.
2 Paral. 7,12-16 „Atunci S-a arătat Domnul lui Solomon, noaptea, şi i-a zis: Am
auzit ruga ta şi Mi-am ales locul acesta să fie templu pentru aducerea de jertfe. ♣
De voi încuia cerul şi nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce ţara, sau
voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu ♣ Şi se va smeri
poporul Meu, care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor căuta faţa
Mea, şi se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi
ierta păcatele lor şi le voi tămădui ţara. ♣ Acum ochii Mei vor fi deschişi şi
urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea ce se va face în locul
acesta. ♣ Căci am ales acum şi am sfinţit templul acesta, pentru ca să fie
numele Meu acolo în veci; şi ochii Mei şi inima Mea să fie acolo în toate
zilele”.
Ps. 5,7-8 „Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta,
închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. ♣ Doamne,
povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează
înaintea mea calea Ta”.
Ps. 47,7-8 „Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea Domnului puterilor, în

cetatea Dumnezeului nostru. ♣ Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac.
Primit-am, Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul locaşului Tău”.
Ps. 83,1-2,5,11 „Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor! ♣

Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul
meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu. ♣ Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa

95
Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda. ♣ Că mai bună este o zi în curţile Tale decât
mii. Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în
locaşurile păcătoşilor”.
Ps. 137,2 „Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi lăuda numele Tău,
pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău”.
Eccl. 4,17 „Ia seama la picioarele tale când te duci în templul Domnului. Dacă
te apropii să asculţi este mai bine, decât să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu
ştiu decât să facă rău”.
Is. 56,6-7 „Şi pentru străinii alipiţi de Domnul ca să slujească şi să iubească

numele Domnului şi să fie slujitorii Săi, toţi câţi păzesc ziua de odihnă ca să nu
fie pângărită şi stăruie în legământul Meu, ♣ Pe aceştia îi voi aduce în
muntele cel sfânt al Meu şi îi voi bucura în locaşul Meu de rugăciune.
Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu; căci templul Meu,
locaş de rugăciune se va chema pentru toate popoarele!”
Iez. 37,26-27 „Voi încheia cu ei un legământ al păcii, legământ veşnic voi

avea cu ei. Voi pune rânduială la ei, îi voi înmulţi şi voi aşeza în mijlocul lor
locaşul Meu pe veci. ♣ Fi-va locaşul Meu la ei şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei
vor fi poporul Meu”.
Ag. 1,6-9 „Voi aţi semănat mult, dar aţi cules puţin; aţi mâncat, dar nu v-aţi
săturat; aţi, băut, dar nu v-aţi îmbătat; v-aţi îmbrăcat cu veşminte, dar nu v-au
ţinut de cald şi aţi strâns simbria voastră ca să o puneţi într-o pungă spartă. ♣
Aşa grăieşte Domnul: «Fiţi cu băgare de seamă la căile voastre! ♣ Suiţi-vă în
munte şi aduceţi lemne ca să clădiţi iarăşi templul în care voi binevoi şi Mă
voi preaslăvi», zice Domnul. ♣ V-aţi aşteptat la mult, dar iată că aveţi puţin. Aţi
strâns mult, dar Eu am risipit truda voastră! Pentru ce?, zice Domnul
Savaot. Din pricina templului Meu care stă dărâmat, iar voi zoriţi cu lucrul,
fiecare pentru casa lui!”
Iudit. 4,11,13 „Şi tot Israelul, bărbaţi, femei şi copii, locuitori ai

Ierusalimului, au căzut cu faţa la pământ în templu, şi-au presărat cenuşă în
cap şi au întins mâinile înaintea Domnului. ♣ Şi Domnul a auzit glasul lor şi a
văzut supărarea lor, şi poporul din toată Iudeea şi locuitorii Ierusalimului au
postit mai multe zile în faţa templului Domnului celui Atotputernic”.
2 Mac. 15,18 „Iar de femei şi de prunci şi de fraţi şi de rudenii mai puţină grijă
aveau; frica cea mai mare şi cea mai dintâi le era pentru sfântul locaş”.
96
96
1. Jertfa și darul la biserică. Zeciuiala
Fac. 4,3-4 „Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele
pământului. ♣ Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din
grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui”.
Fac. 14,18-20 „Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt. ♣

Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram ... . ♣ ... Şi Avram i-a dat lui
Melhisedec zeciuială din toate”.
Ieș. 23,19 „Pârga din roadele ţarinii tale să o aduci în casa Domnului
Dumnezeului tău!”
Ieș. 25,2 „Spune fiilor lui Israel să-Mi aducă prinoase: de la tot omul, pe care-l
lasă inima să dea, să primeşti prinoase pentru Mine”.
Ieș. 35,4-5,21-22,29 „Apoi a grăit Moise la toată obştea fiilor lui Israel şi a zis:
Iată ce a mai poruncit Domnul să vă spun: ♣ Aduceţi din ale voastre, daruri
Domnului; fiecare să aducă Domnului daruri cât îl lasă inima: aur, argint şi
aramă; ♣ A adus fiecare cât l-a lăsat inima sa şi cât l-a îndemnat cugetul să
aducă dar Domnului, pentru facerea cortului adunării şi a tuturor lucrurilor lui şi
pentru toate veşmintele sfinte. ♣ Şi veneau bărbaţii cu femeile şi fiecare, după
cum îl lăsa inima, aducea verigi, cercei, inele, brăţări şi tot felul de lucruri de
aur; cum voia fiecare să aducă Domnului daruri de aur. ♣ Deci tot bărbatul şi
femeia din fiii lui Israel, pe care i-a tras inima să aducă pentru toate lucrurile ce
poruncise Domnul prin Moise să se facă, au adus dar de bună voie Domnului”.
Ieș. 36,5 „Şi ei au spus lui Moise, zicând: Poporul aduce mult mai mult decât
trebuie pentru lucrurile ce a poruncit Domnul să se facă”.
Lev. 22,19-20 (Lev. 1,3; Deut. 15,21; Deut. 17,1) „Ca să afle prin aceasta
bunăvoinţă la Dumnezeu, jertfa trebuie să fie fără meteahnă, de parte
bărbătească, din vitele mari, sau din oi, sau din capre. ♣ Toate câte au
meteahnă în sine să nu le aduceţi Domnului, că nu vor fi primite”.
Num. 18,24 „Căci zeciuiala fiilor lui Israel, pe care aceştia o aduc dar
Domnului, am dat-o leviţilor moştenire”.
Num. 28,2 „Darurile Mele, dările Mele, jertfele Mele cele întru miros cu
bună mireasmă, îngrijiţi să Mi se aducă la sărbătorile Mele”.
Deut. 12,5-8 „La locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru din
toate seminţiile voastre, ca să-Şi pună numele Său asupra lui, să veniţi să-l
cercetaţi. ♣ Acolo să aduceţi arderile de tot ale voastre şi jertfele voastre,

97
zeciuielile voastre şi ridicarea mâinilor voastre, făgăduinţele voastre, prinoasele

voastre cele de bună voie şi jertfele voastre de pace, pe întâii născuţi ai vitelor
voastre mari şi ai vitelor voastre mici; ♣ Să mâncaţi acolo înaintea Domnului
Dumnezeului vostru şi să vă veseliţi cu familiile voastre pentru toate câte au făcut
mâinile voastre şi cu câte v-a binecuvântat Domnul Dumnezeul vostru. ♣ Să nu
faceţi aşa cum facem noi acum aici, adică ceea ce i se pare fiecăruia că este
bine”.
Deut. 14,22-23 „Să osebeşti zeciuială din toate veniturile semănăturilor tale,
care-ţi vin din ţarina ta în fiecare an, ♣ Şi să mănânci înaintea Domnului
Dumnezeului tău, la locul ce-l va alege El, ca să-I fie numele acolo; adu
zeciuială din pâinea ta, din vinul tău, din untdelemnul tău şi pe întâii născuţi
ai vitelor tale mari şi ai vitelor tale mărunte, ca să te înveţi a te teme de
Domnul Dumnezeul tău în toate zilele”.
Deut. 16,16-17 „De trei ori pe an să se înfăţişeze toţi cei de parte bărbătească
înaintea Domnului Dumnezeului tău la locul pe care-l va alege El: la
sărbătoarea azimelor, la sărbătoarea săptămânilor şi la sărbătoarea
corturilor, dar nimeni să nu se înfăţişeze înaintea feţei Domnului cu mâinile
goale. ♣ Ci fiecare să vină cu dar în mâna sa, după cum l-a binecuvântat
Domnul Dumnezeul tău”.
Deut. 23,18 „Câştigul de la desfrânată şi preţul de pe câine să nu-l duci în

casa Domnului Dumnezeului tău pentru împlinirea oricărei făgăduinţe, căci
şi unul şi altul sunt urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău”.
1 Paral. 29,3,6-7,9 „Din dragoste pentru templul Dumnezeului meu, dau

încă tot ce am eu aur şi argint, templului Dumnezeului meu, afară de ceea ce
am pregătit eu pentru templul cel sfânt. ♣ Au început atunci să aducă jertfă
capii de familii şi căpeteniile triburilor, căpeteniile peste mii şi peste sute şi
căpeteniile cele peste averea regelui. ♣ Şi au dat pentru zidirea templului lui
Dumnezeu cinci mii de talanţi şi zece mii de drahme aur, argint zece mii de
talanţi, aramă optsprezece mii talanţi şi fier o sută de mii de talanţi. ♣ Şi s-a
bucurat poporul de râvna lor, pentru că din toată inima au jertfit Domnului”.
2 Paral. 31,5 „Când s-a adus la cunoştinţă tuturor această poruncă, atunci fiii lui
Israel au adus prinoase de pâine, de vin, de untdelemn, de miere şi din toate
roadele ţarinii, din belşug; au adus de asemenea din belşug şi zeciuieli din
toate”.
Neem. 10,35,37-38 „Am mai hotărât să mai ducem în fiecare an la templul

Domnului pârga din roadele pământului nostru şi pârga din roadele tuturor
pomilor. ♣ Să aducem la preoţi, în vistieria templului Dumnezeului nostru,
pârga din aluatul nostru şi ofrandele noastre de fructe din tot pomul, din vin
şi untdelemn, şi să dăm dijmă pentru pământul nostru leviţilor, care au

98
dreptul să o ia în toate cetăţile de pe pământurile lucrate de noi. ♣ … şi din

zeciuiala luată, leviţii vor duce zeciuială în templul Dumnezeului nostru, în
odăile vistieriei”.
Pild. 3,9-10 „Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor

roadelor tale. ♣ Atunci jitniţele tale se vor umple de grâu şi mustul va da afară
din teascurile tale”.
Pild. 21,27 „Jertfa celor nelegiuiţi este urâciune pentru Domnul, mai cu
seamă când o aduc pentru o faptă ruşinoasă”.
Mal. 1,7-8,13 „Voi aduceţi jertfă pe altarele Mele pâine spurcată. Şi mai
ziceţi: Cu ce Te-am necinstit? - Fiindcă aţi zis: Masa Domnului este de ocară!
♣ Şi când aduceţi jertfă un dobitoc orb, n-aveţi nici o vină? Când aduceţi, la
jertfă, unul şchiop sau cu meteahnă, n-aveţi nici o vină? Adu-l cârmuitorului
tău: Va fi el mulţumit sau te va primi el bine? - zice Domnul Savaot. ♣ Şi
mai ziceţi: Iată truda noastră! Şi tot voi o defăimaţi. Şi aduceţi jertfe, dobitoace cu
beteşug, şchioape sau cu meteahnă; şi mai aduceţi şi prinoase! Le voi primi Eu
din mâna voastră? zice Domnul”.
Mal. 3,10-11 „Aduceţi toate zeciuielile la vistierie şi să fie merinde în casa

Mea şi puneţi-Mă şi pe Mine la încercare, zice Domnul Savaot, «şi veţi vedea
că voi deschide, la dorinţa voastră, stăvilarele cerului şi voi vărsa din belşug
binecuvântarea, spre binele vostru. ♣ Şi voi certa, spre binele vostru, lăcusta,
ca să nu strice rodul ţarinilor voastre. Şi via voastră de la câmp nu va rămâne fără
rod», zice Domnul Savaot”.
Tob. 1,7-8 „O zeciuială din vin şi grâu, din măsline, din rodie şi din celelalte
roade ale pământului o dădeam fiilor lui Levi care slujeau în Ierusalim; a doua
zeciuială o vindeam şi în fiecare an mă duceam şi o cheltuiam la Ierusalim; ♣
Iar o a treia o dădeam orfanilor, văduvelor şi străinilor care locuiesc cu
Israeliţii; le-o aduceam ca dar din trei în trei ani”.
3 Ezd. 5,70 „Să se dea la vistieria templului, pentru lucruri, o mie de mine de
aur şi cinci mii de mine de argint, şi o sută de odăjdii preoţeşti”.
Sir. 34,20-23 „Cel care jertfeşte din nedreptate, aduce prinos hulit şi nu sunt
spre bună vrere prinoasele celor fără de lege. ♣ Nu binevoieşte Cel Preaînalt
spre darurile celor nelegiuiţi; nici înmulţirea jertfelor celor nelegiuiţi nu
curăţeşte păcatele. ♣ Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu
înaintea tatălui său. ♣ Pâinea celor lipsiţi este viaţa săracilor şi cel care o ia pe
aceasta este omul vărsării de sânge”.
Sir. 35,5-14 „Să nu te arăţi în faţa Domnului cu mâinile goale, că toate

jertfele sunt din porunca legii. ♣ Jertfa dreptului unge jertfelnicul şi mirosul ei

99
bun este înaintea Celui Preaînalt. ♣ Jertfa bărbatului drept este primită şi
pomenirea ei nu se va uita. ♣ Cu ochi buni slăveşte pe Domnul şi să nu
împuţinezi pârga mâinilor tale. ♣ Totdeauna când dai, fii cu faţă voioasă şi cu
bucurie sfinţeşte zeciuiala. ♣ Dă Celui Preaînalt, precum ţi-a dat El, şi dă
din toată inima din câştigul mâinilor tale, ♣ Că Domnul este răsplătitor şi
cu şapte părţi îţi va răsplăti. ♣ Nu Îl cumpăra cu daruri, că nu le va primi.
♣ Nu nădăjdui în jertfa nedreaptă, că Domnul este judecător şi nu este la El
părtinire. ♣ Nu va primi Domnul pe cel care asupreşte pe sărac, iar rugăciunea
celui asuprit o va asculta”.
2. Cele necesare săvârșirii slujbelor. Săvârșirea slujbelor

Ieș. 25,6 „Untdelemn pentru candele, aromate pentru mirul de uns şi
pentru miresmele de tămâiere”.
Ieș. 25,23,29-30 „Să faci apoi masă din lemn de salcâm … . ♣ Apoi să faci
pentru ea talere, cădelniţe, pahare şi cupe, ca să torni cu ele; acestea să le faci
din aur curat. ♣ Iar pe masă să pui pâinile punerii înainte, care se vor afla
pururea înaintea Mea”.
Ieș. 25,31,37 „Să faci sfeşnic din aur curat. … ♣ Să-i faci şapte candele şi să
pui în el candelele acestea, ca să lumineze latura din faţa lui”.
Ieș. 28,2-3,43 „Să faci lui Aaron, fratele tău, veşminte sfinţite, spre cinste şi
podoabă. ♣ Să spui dar, la toţi cei iscusiţi, pe care i-am umplut de duhul
înţelepciunii şi al priceperii, să facă lui Aaron veşminte sfinţite pentru ziua
sfinţirii lui, cu care să-Mi slujească. ♣ Aaron şi fiii lui să se îmbrace când
vor intra în cortul adunării sau când se vor apropia de jertfelnic, în sfânta, ca să
slujească, pentru a nu-şi atrage păcat asupra lor şi să moară. Aceasta să fie lege
veşnică pentru el şi pentru urmaşii lui”.
Ieș. 30,1,6-8 „Să faci de asemenea un jertfelnic de tămâiere, din lemn de

salcâm. ♣ Jertfelnicul să-l aşezi în faţa perdelei, care este dinaintea chivotului
legii, unde am să Mă arăt Eu ţie. ♣ Pe el Aaron va arde tămâie mirositoare în
fiecare dimineaţă, când pregăteşte candelele. ♣ Când va aprinde Aaron seara
candelele, iar va arde miresme. Această tămâiere neîntreruptă se va face
pururea înaintea Domnului din neam în neam”.
Ieș. 30,23-25,31-32 „Să iei din cele mai bune mirodenii: cinci sute sicli de
smirnă aleasă; jumătate din aceasta, adică două sute cincizeci sicli de scorţişoară
mirositoare; două sute cincizeci sicli trestie mirositoare; ♣ Cinci sute sicli casie,
după siclul sfânt, şi untdelemn de măsline un hin, ♣ Şi să faci din acestea mir
pentru ungerea sfântă, mir alcătuit după meşteşugul făcătorilor de aromate;
acesta va fi mirul pentru sfânta ungere. ♣ Acesta va fi pentru voi mirul sfintei
ungeri, în numele Meu. ♣ Trupurile celorlalţi oameni să nu le ungi cu el şi după
100
100
chipul alcătuirii lui să nu vă faceţi pentru voi mir la fel. Acesta este lucru sfânt
şi sfânt trebuie să fie şi pentru voi”.
Ieș. 30,25-29 „Acesta va fi mirul pentru sfânta ungere. ♣ Să ungi cu el

cortul adunării, chivotul legii şi toate lucrurile din cort, ♣ Masa şi toate cele
de pe ea, sfeşnicul şi toate lucrurile lui, jertfelnicul tămâierii, ♣ Jertfelnicul
arderii de tot şi toate lucrurile lui şi baia şi postamentul ei. ♣ Şi să le sfinţeşti pe
acestea şi va fi sfinţenie mare; tot ce se va atinge de ele se va sfinţi”.
Ieș. 30,34-35,37 „Ia-ţi mirodenii: stacte, oniha, halvan mirositor şi tămâie

curată, din toate aceeaşi măsură, ♣ Şi fă din ele, cu ajutorul meşteşugului
făcătorilor de aromate, un amestec de tămâiat, cu adaos de sare, curat şi sfânt; ♣
Tămâie, alcătuită în felul acesta, să nu vă faceţi pentru voi: sfinţenie să vă fie
ea pentru Domnul”.
Ieș. 37,1,6-7,10-11,16-17,25,29 „După aceea Beţaleel a făcut chivotul din lemn

de salcâm … . ♣ A făcut apoi capacul chivotului de aur curat … . ♣ A făcut de
asemenea doi heruvimi de aur, lucraţi din ciocan, pentru cele două capete ale
capacului. ♣ A făcut apoi masa din lemn de salcâm … . ♣ A îmbrăcat-o cu aur
curat şi împrejur i-a făcut o cunună de aur. ♣ A făcut vase trebuitoare pentru
masă: talere, cădelniţe, linguri şi cupe pentru turnat, toate de aur curat. ♣ După
aceea a făcut un sfeşnic de aur curat … . ♣ A făcut apoi jertfelnicul tămâierii,
din lemn de salcâm … . ♣ A făcut de asemenea mir pentru sfânta ungere şi
tămâie mirositoare, curate şi cu iscusinţă alcătuite de pregătitorii de aromate”.
Ieș. 40,9,34 „După aceea să iei mir de ungere şi să ungi cortul şi toate cele
din el şi să-l sfinţeşti pe el şi toate lucrurile lui şi va fi sfânt. ♣ Atunci un nor
a acoperit cortul adunării şi locaşul s-a umplut de slava Domnului”.
Ieș. 40,24-25,27 „Sfeşnicul l-a aşezat în cortul adunării, în fata mesei … . ♣ Şi

a aprins candelele lui înaintea Domnului … . ♣ Şi a aprins pe el tămâie
mirositoare …”.
Lev. 8,10-11 „Apoi a luat Moise mirul de miruit şi a miruit cortul şi toate
cele din el şi le-a sfinţit. ♣ A stropit cu el de şapte ori asupra jertfelnicului şi a
miruit jertfelnicul şi toate obiectele lui, baia şi căpătâiul ei şi le-a sfinţit”.
Lev. 14,16-18 (26-29) „Îşi va muia preotul degetul mâinii sale drepte în
untdelemnul cel din palma stângă a sa şi va stropi de şapte ori cu degetul său
înaintea feţei Domnului. ♣ Apoi din untdelemnul rămas în palma lui va pune
preotul pe vârful urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare al
mâinii lui drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul cel drept al lui … . ♣ Iar
celălalt untdelemn din palma preotului îl va turna pe capul celui ce se
curăţeşte şi-l va curăţi preotul pe acesta înaintea Domnului”.
101
101
Lev. 24,2 „Porunceşte fiilor lui Israel să-ți aducă untdelemn de măsline, curat
şi limpede, pentru candele, ca să ardă sfeşnicul necontenit”.
1 Paral. 6,49 „Iar Aaron şi fiii lor ardeau pe jertfelnic arderi de tot şi tămâie pe
altarul tămâierii, săvârşind toate slujbele sfinte în Sfânta Sfintelor şi pentru
ispăşirea lui Israel, în toate, cum poruncise robul lui Dumnezeu Moise”.
2 Paral. 4,19-22 „De asemenea a făcut Solomon toate lucrurile pentru templul
Domnului, jertfelnicul cel de aur şi mesele pentru pâinile punerii înainte; ♣
Sfeşnicele şi candelele lor de aur curat, ca să fie aprinse după rânduială înaintea
Sfintei Sfintelor. ♣ Mucările, candelele şi tăviţele de aur, din cel mai curat aur.
♣ Cuţitele, potirele, căţuiele şi ceştile tot din cel mai bun aur”.
2 Paral. 5,13 „Şi îndată ce aceia care sunau din trâmbiţe şi cei care cântau,
uniţi într-un singur glas ca să slăvească şi să laude pe Domnul, au făcut să
răsune trâmbiţele, chitarele şi celelalte instrumente muzicale, şi au slăvit pe
Domnul, zicând: «Căci El este bun, că în veac este mila Lui!», atunci templul
Domnului s-a umplut de norul slavei Lui”.
1 Ezd. 8,28 „Voi sunteţi sfinţiţii Domnului şi vasele sunt sfinţite ...”.
3. Înfrumusețarea bisericii
Ieș. 25,10,17-22 „Chivotul legii să-l faci din lemn de salcâm … . ♣ Să faci şi
capac la chivot, de aur curat … . ♣ Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci
ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului; ♣ Să pui
un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului. ♣ Și
heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile
întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le
aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor. ♣ Apoi să pui acest
capac deasupra la chivot, iar în chivot să pui legea ce îţi voi da. ♣ Acolo, între
cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi ţie şi îţi voi
grăi de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel”.
Ieș. 26,1 „Cortul însă să-l faci din zece covoare de in răsucit şi de mătase
violetă, stacojie şi vişinie; în ţesătura lor să faci chipuri de heruvimi alese cu
iscusinţă”.
Ieș. 26,33 „După ce vei prinde perdeaua în copci, să aduci acolo după perdea
chivotul legii şi perdeaua vă va despărţi astfel sfânta de sfânta sfintelor”.
Ieș. 35,35 „A umplut inima acestora de înţelepciune, ca să facă pentru

locaşul sfânt orice lucru de săpător şi de ţesător iscusit, de cusător pe pânză de
mătase violetă, stacojie şi vişinie şi de in, şi de ţesător în stare de a face orice
lucru şi a născoci ţesături iscusite”.
102
102
Ieș. 36,35 „După aceea au făcut o perdea de mătase violetă, stacojie şi vişinie şi
de in răsucit şi pe ea au făcut chipuri de heruvimi cu iscusinţă alese, ca să o
pună între sfânta şi sfânta sfintelor”.
Ieș. 37,7-9 „A făcut de asemenea doi heruvimi de aur, lucraţi din ciocan,
pentru cele două capete ale capacului, ♣ Şi i-a aşezat unul la un capăt şi altul la
celălalt capăt al capacului. Heruvimii aceştia erau făcuţi ca ieşind din capac la
cele două capete ale lui. ♣ Cei doi heruvimi îşi întindeau aripile unul spre
altul, umbrind capacul, iar feţele lor erau îndreptate una către alta, privind
spre capac”.
3 Reg. 6,23,28-29,32 „Şi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi de lemn de

măslin, înalţi de zece coţi. ♣ Şi a îmbrăcat el heruvimii cu aur. ♣ Pe toţi
pereţii templului de jur împrejur, pe dinăuntru şi pe dinafară, a făcut chipuri
săpate de heruvimi, de copaci, de finici şi de flori îmbobocite. ♣ Pe cele două
jumătăţi ale uşilor de lemn de măslin, el a făcut heruvimi săpaţi, finici şi flori
îmbobocite; şi le-a îmbrăcat în aur şi heruvimii şi finicii”.
2 Paral. 3,10-14 „Apoi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi săpaţi în

lemn şi i-a ferecat cu aur. ♣ Aripile heruvimilor aveau în lungime douăzeci de
coţi: o aripă de cinci coţi atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci coţi
atingea aripa celuilalt heruvim. ♣ Asemenea şi aripa de cinci coţi a celuilalt
heruvim atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci coţi atingea aripa
heruvimului întâi. ♣ Aripile acestor heruvimi întinse erau de douăzeci de coţi;
heruvimii stăteau în picioare, cu feţele spre Sfânta. ♣ După aceea au făcut o
perdea de torturi purpurii, stacojii şi albastre şi de vison, iar pe ea a
închipuit heruvimi”.
Iez. 41,17-20,25 „Până la înălţimea uşilor, tot peretele, atât la despărţitura cea
mai dinăuntru, cât şi la cea mai din afară, de jur împrejur, înăuntru şi pe afară, era
împodobit cu chipuri săpate cu anumită măsură; ♣ Şi anume, erau săpaţi
heruvimi şi palmieri, astfel: între fiecare doi heruvimi un palmier şi fiecare
heruvim avea două feţe. ♣ Heruvimul într-o parte avea o faţă de om, întoarsă
spre un palmier, şi în cealaltă parte avea o faţă de leu, întoarsă spre alt palmier.
Aşa erau făcute chipuri în tot templul şi împrejur. ♣ De jos până la înălţimea
uşilor erau sculptaţi heruvimi şi palmieri ca şi pe pereţii templului. ♣ Şi pe ele,
pe uşile templului, erau sculptaţi heruvimi şi palmieri, ca şi pe pereţi”.
103
103
Ispite. Încercări
Sir. 2,1-5 „Fiule! Când vrei să te apropii să slujeşti Domnului Dumnezeu,

găteşte-ţi sufletul tău spre ispită. ♣ Încordează inima ta şi fii tare şi să nu te
tulburi în timpul încercării. ♣ Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta, ca să
fii înălţat la sfârşitul vieţii. ♣ Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi
în necazurile tale fii îndelung-răbdător. ♣ Că în foc se lămureşte aurul, iar
oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei”.
1. Ispite

Fac. 3,1-7 „Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe
care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: «Dumnezeu a
zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?» ♣ Iar femeia a zis
către şarpe: «Roade din pomii raiului putem să mâncăm; ♣ Numai din rodul
pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din el, nici
să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!» ♣ Atunci şarpele a zis către femeie: «Nu,
nu veţi muri! ♣ Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se
vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul». ♣ De
aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la
vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat
bărbatului său şi a mâncat şi el. ♣ Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au
cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte”.
Fac. 4,7 „Când faci bine, oare nu-ți este faţa senină? Iar de nu faci bine,
păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!”
1 Paral. 29,17 „Ştiu, Dumnezeul meu, că ispiteşti inimile şi iubeşti curăţenia

inimii!”
Sir. 3,27 „Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaş, că buruiană rea s-a
înrădăcinat în inima lui”.
Sir. 27,5 „Vasele olarului le lămureşte cuptorul; iar ispita omului cugetul
lui”.
104
104
Sir. 33,1 „Pe cel care se teme de Domnul, nu-l va întâmpina răul, fără
numai ispita şi iarăşi îl va izbăvi”.
2. Încercări
Ps. 19,1-2 „Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele
Dumnezeului lui Iacob. ♣ Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din
Sion să te sprijinească pe tine”.
Rut 1,3,5,16-17,20; 2,18; 4,13-15 (cap. 1-4) „După un timp Elimelec, bărbatul
Noeminei, a murit ea a rămas cu cei doi feciori ai săi. ♣ După aceea au murit
amândoi feciorii ei, Mahlon şi Chilion şi a rămas femeia aceea şi fără bărbatul său
şi fără cei doi feciori ai săi. ♣ Iar Rut a zis: «Nu mă sili să te părăsesc şi să mă
duc de la tine; căci unde te vei duce tu, acolo voi merge şi eu şi unde vei trăi tu,
voi trăi şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul
meu; ♣ Unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Orice-mi va
face Domnul, numai moartea mă va despărţi de tine!» ♣ Iar ea zicea: «Nu mă
mai numiţi Noemina, ci numiţi-mă Mara, pentru că amărăciune mare mi-a
trimis Atotţiitorul». ♣♣ Şi luând aceasta, s-a dus în cetate şi soacra sa a văzut
ce adunase. Apoi a scos Rut din sân şi i-a dat ceea ce-i rămăsese după ce se
săturase. ♣♣ Şi a luat Booz pe Rut şi ea s-a făcut soţia lui. Şi intrând el la ea,
Domnul i-a dat ei sarcină şi a născut un fiu. ♣ Şi ziceau femeile către Noemina:
«Binecuvântat este Domnul, că nu te-a lăsat fără moştenitor! Slăvit să fie numele
lui Israel! ♣ Acesta îţi va fi bucurie şi hrănitor la bătrâneţile tale, căci l-a
născut nora ta, care este mai bună pentru tine decât şapte fii»”.
2 Paral. 32,31 „Atunci l-a părăsit Dumnezeu, ca să-l încerce şi să cunoască

tot ce avea el în inima lui”.
Iov 1,8-12,19-21 „Şi Domnul a zis către Satan: «Te-ai uitat la robul Meu Iov,
că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de
Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?» ♣ Dar Satan a răspuns
Domnului şi a zis: «Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? ♣ N-ai făcut Tu
gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi
ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul? ♣ Dar ia
întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va
blestema în faţă! ♣ Atunci Domnul a zis către Satan: «Iată, tot ce are el este în
puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta». ♣ Şi iată că un vânt
puternic s-a stârnit dinspre pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei şi casa
s-a prăbuşit peste tineri şi ei au murit. ♣ Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat
veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ, s-a închinat, ♣ Şi a rostit: Gol
am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul
a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!”
105
105
Iov 2,3-10 „Şi Domnul a zis către Satan: «Ai luat tu seama la robul Meu Iov?
Că nu este nici unul ca el pe pământ, fără prihană şi drept şi temător de
Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău. El se ţine cu putere în
statornicia lui şi tu M-ai întărâtat pe nedrept împotriva lui ca să-l prăpădesc». ♣
Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: «Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul
dă pentru viaţa lui. ♣ Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-Te de osul şi de
carnea lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!» ♣ Şi Domnul a zis
către Satan: «Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viaţa lui». ♣ Atunci
Satan a plecat dinaintea Domnului şi a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile
picioarelor până în creştetul capului. ♣ Şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine
şi şedea pe gunoi, afară din oraş. ♣ Atunci nevasta lui a zis către el: «Te ţii
mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori! ♣ Dar Iov i-a
răspuns: «Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de
la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?» Şi în toate acestea,
Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale”.
Iov 4,3-5 „Iată, tu dădeai învăţătură multora şi întăreai multe mâini slăbite.
♣ Cuvintele tale au ţinut în sus pe cei ce erau să cadă şi tu ai întărit genunchii
care se clătinau. ♣ Acum când ţi-a venit şi ţie rândul, eşti la strâmtorare şi
ţi-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat!”
Iov 5,6-8 „Pentru că nelegiuirea nu iese din pământ şi necazul nu răsare din
pulbere, ♣ Ci omul îşi naşte singur suferinţa, precum vulturii se ridică în aer,
prin puterile lor. ♣ Dar eu alerg la Dumnezeu şi Lui Îi arăt necazul meu”.
Iov 5,17-19 „Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu

dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic. ♣ Căci El răneşte şi El leagă rana, El
loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc. ♣ De şase ori din nevoi te va scoate, iar a
şaptea oară, răul te va ocoli”.
Iov 8,3-7,20-22 „Dumnezeu o să încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o să

strâmbe El dreptatea? ♣ Dacă feciorii tăi au păcătuit faţă de El, El i-a lăsat să
se prăbuşească sub povara nelegiuirii lor. ♣ Dar tu dacă vii la Dumnezeu, dacă
te rogi de Cel Atotputernic, ♣ Dacă eşti nevinovat şi fără pată, atunci de bună
seamă că va veghea asupra ta şi va clădi la loc casa dreptăţii tale ♣ Şi starea
ta cea veche va fi nimica toată, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea nouă.
♣ Dumnezeu nu dispreţuieşte pe cel desăvârşit şi nu ia de mână pe
răufăcători. ♣ Gura ta va fi plină încă o dată de râsete şi buzele tale de veselie.
♣ Cei ce te urăsc se vor înveşmânta în ruşine şi cortul celor răi va pieri!”
Iov 11,7-8,11,13-18 „Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu?

Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui Atotputernic? ♣ Ea este mai înaltă
decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum
vei pătrunde-o tu? ♣ El cunoaşte pe cei ce trăiesc din înşelăciune, El vede
nedreptatea şi o ţine în seamă. ♣ Cât despre tine, dacă inima ta e credincioasă
106
106
şi dacă întinzi mâinile către El, ♣ Şi depărtezi de mâna ta fărădelegea ei şi nu

rabzi să locuiască nedreptatea în corturile tale, ♣ Atunci vei ridica fruntea ta fără
pată pe ea, vei fi puternic şi fără frică. ♣ Fiindcă vei uita necazul tău de azi
şi-ţi vei aduce aminte de el numai ca de nişte ape, care au fost şi au trecut. ♣
Şi viaţa ta va înflori mai mândră decât miezul zilei, iar întunericul se va face
revărsat de zori. ♣ Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de nădejde, te vei
simţi ocrotit şi te vei culca fără grijă”.
Iov 19,14-19 „Rudele mele au pierit, casnicii mei au uitat de mine. ♣ Ei ce

locuiau împreună cu mine şi slujnicele mele se uită la mine ca la un străin; sunt în
ochii lor ca unul venit din altă ţară. ♣ Chem pe sluga mea şi nu-mi răspunde,
măcar că o rog cu gura mea. ♣ Suflarea mea a ajuns nesuferită pentru femeia
mea şi am ajuns să miros greu pentru fiii cei născuţi din coapsele mele. ♣ Până
şi copiii îmi arată dispreţ; când mă scol, vorbesc pe seama mea. ♣ Toţi
sfetnicii mei cei mai de aproape mă urgisesc şi aceia pe care îi iubeam s-au întors
împotriva mea”.
Iov 30,1,8-10,16,26 „Iar acum am ajuns de batjocură pentru cei mai tineri
decât mine şi pe ai căror părinţi îi preţuiam prea puţin, ca să-i pun alături cu
câinii turmelor mele. ♣ Neam de oameni ticăloşi, neam de oameni fără nume, ei
erau gunoaiele pe care le arunci din ţară! ♣ Și astăzi, iată că sunt cântecul lor,
am ajuns basmul lor. ♣ Le e groază de mine, s-au depărtat de mine şi pentru
obrazul meu n-au făcut economie cu scuipatul lor! ♣ Şi acum sufletul meu se
topeşte în mine, zile de amărăciune mă cuprind. ♣ Mă aşteptam la fericire şi
iată că a venit nenorocirea; aşteptam lumina şi a venit întunericul”.

împotriva Lui, fiindcă El nu dă nimănui socoteală de toate câte face? ♣ Vezi
că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte.
♣ Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă
peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor. ♣ Atunci El dă înştiinţări
oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale. ♣ Ca să întoarcă pe om de la
cele rele şi să-l ferească de mândrie, ♣ Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi
viaţa lui de calea mormântului; ♣ De aceea, prin durere, omul este mustrat în
patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. ♣ Pofta lui este
dezgustată de mâncare şi inima lui nu mai pofteşte nici cele mai bune bucate. ♣
Carnea după el se prăpădeşte şi piere şi oasele lui, până acum nevăzute, îi ies prin
piele. ♣ Sufletul lui vine încet, încet spre prăpastie şi viaţa lui spre împărăţia
morţilor. ♣ Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i
arate omului calea datoriei, ♣ Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice
îngerului: «Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul
lui preţul de răscumpărare!» ♣ Atunci trupul lui înfloreşte ca în tinereţe şi el
vine înapoi la zilele de la începutul vieţii sale. ♣ El se roagă lui Dumnezeu şi
Dumnezeu îi arată bunătatea Sa şi-i îngăduie să vadă faţa Sa cu mare bucurie şi
astfel îi dă omului iertarea Sa. ♣ Atunci omul priveşte peste semenii săi şi
107
107
zice: «Păcătuisem şi călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele
mele. ♣ Căci El a izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morţii şi
ochii mei văd încă lumina». ♣ Iată toate acestea le face Dumnezeu de două
ori, de trei ori cu omul, ♣ Ca să-i scoată sufletul din pieire şi ca să-l
lumineze cu lumina celor vii”.
Iov 36,5-18,20-21 „Fireşte, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapădă pe

nimeni; El este prea puternic prin înălţimea înţelepciunii Sale. ♣ El nu lasă pe
nelegiuit să propăşească şi celor nenorociţi le face dreptate. ♣ El nu despoaie pe
cei drepţi de dreptatea lor, iar cu împăraţii la fel: îi pune în jeţuri împărăteşti şi-i
aşază să domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie. ♣ Şi atunci iată-i
ferecaţi cu lanţuri şi iată-i prinşi cu funiile mâhnirii. ♣ După aceea,
Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o şi nelegiuirea în care au căzut,
anume că s-au trufit. ♣ Dar El le face această destăinuire ca să ia aminte şi le dă
poruncă să se întoarcă de la răutatea lor; ♣ Dacă dau ascultare şi vin la
supunere, ei îşi isprăvesc zilele lor în fericire şi anii lor în desfătări; ♣ Iar
dacă sunt neascultători, atunci trec prin strâmtorile morţii şi se sting nepricepuţi şi
orbi. ♣ Nelegiuiţii se mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu, când sunt puşi în
lanţuri. ♣ Unii ca aceştia se sting de tineri şi viaţa lor se veştejeşte în floare. ♣
Dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui şi prin suferinţă
Dumnezeu îi dă învăţătură. ♣ Tot aşa şi pe tine te va scoate din strânsoarea
durerii, ca să te pună la loc larg, unde nu mai este nici o stinghereală şi unde masa
ta va fi încărcată cu mâncări grase şi alese. ♣ Dacă tu ai fost pedepsit cu
străşnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsă puterea dreptăţii; ♣
Certarea Lui să nu te împingă la mânie împotriva Lui şi mulţimea bătăii să
nu te scoată din calea cugetului drept. ♣ Nu pofti noaptea (depărtării de
Dumnezeu), căci în ea, popoare întregi au fost smulse din locul lor. ♣ Ia seama,
nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinţei”.
Ps. 17,39 „Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi
mă va învăţa”.
Ps. 59,1,3-5 „Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât;

mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi. ♣ Arătat-ai poporului Tău asprime,
adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei. ♣ Dat-ai celor ce se tem de Tine semn
ca să fugă de la faţa arcului; ♣ Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi.
Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi”.
Ps. 65,9-11 „Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi,
precum se lămureşte argintul. ♣ Prinsu-ne-ai pe noi în cursă; pus-ai necazuri
pe umărul nostru; ♣ Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc
şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă”.
Ps. 70,23-24 „Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar

mmîntorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
108
108
♣ Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din

adâncurile pământului iarăşi m-ai scos”.
Ps. 79,5-8 „Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia de ruga
robilor Tăi? ♣ Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi şi ne vei adăpa cu
lacrimi, peste măsură? ♣ Pusu-ne-ai în ceartă cu vecinii noştri şi vrăjmaşii noştri
ne-au batjocorit pe noi. ♣ Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi
arată faţa Ta şi ne vom mântui”.
Ps. 89,17-18 „Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în
care am văzut rele. ♣ Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe
fiii lor”.
Ps. 93,12-13 „Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta
îl vei învăţa pe el, ♣ Ca să-l linişteşti pe el în zile rele, până ce se va săpa
groapă păcătosului”.
Ps. 106,11-13,17 „Pentru că au amărât cuvintele Domnului şi sfatul Celui

Preaînalt au întărâtat. ♣ El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au şi nu era
cine să le ajute; ♣ Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor
i-a izbăvit pe ei. ♣ Şi i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru
fărădelegile lor au fost umiliţi”.
Ps. 118,92-94 „De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru
necazul meu. ♣ În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat,
Doamne. ♣ Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat”.
Pild. 3,11-12 „Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă

pentru mustrările Lui, ♣ Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca
un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag”.
Eccl. 7,3 „Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună
pentru inimă”.
Eccl. 8,10-12 „Şi am văzut păcătoşi în mare cinste purtaţi la locul de

odihnă, pe când cei ce lucraseră drept au fost izgoniţi de la locul cel sfânt şi
au fost uitaţi în cetate. Şi aceasta este deşertăciune! ♣ Din pricină că hotărârea
pentru pedepsirea răutăţii nu este îndeplinită de îndată, pentru aceasta se umple de
răutate inima oamenilor ca să facă rău. ♣ Dar deşi păcătosul face rău de o sută
de ori şi îşi lungeşte zilele, eu ştiu că fericirea este a acelora care se tem de
Dumnezeu şi se sfiesc în faţa Lui”.
Plâng. 3,31-42 „Căci Domnul nu aruncă pe oameni pentru totdeauna; ♣ Ci

El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui. ♣ Că nu de bună voie
109
109
umileşte şi pedepseşte pe fiii oamenilor. ♣ Când călcăm în picioare pe toţi robii

pământului, ♣ Când călcăm dreptatea omului înaintea feţei Celui Preaînalt, ♣
Când nu dăm dreptate cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede? ♣
Cine este Cel ce a grăit şi s-a făcut, fără numai Domnul, Care a poruncit? ♣
Nu iese oare din gura Celui Preaînalt binele şi răul? ♣ De ce suspină omul toată
viaţa, fiecare pentru păcatul lui? ♣ Să cercetăm căile noastre, luând aminte şi
întorcându-ne la Domnul! ♣ Să ridicăm inimile şi mâinile noastre la Domnul
din cer! ♣ Noi am păcătuit şi ne-am răzvrătit şi Tu ne-ai iertat”.
Mih. 7,9-10 „Îndura-voi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui,

până când El va judeca pricina mea şi îmi va face dreptate; El mă va scoate la
lumină şi voi privi dreptatea Lui. ♣ Să vadă vrăjmaşa mea şi să se ascundă de
ruşine, ea care-mi spunea: «Unde este Domnul Dumnezeul tău?» Ochii mei se vor
uita la ea, şi ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţe”.
Tob. 2 Orbirea lui Tobit și răbdarea lui.
Înțel. 3,4-7 „Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor
este plină de nemurire ♣ Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi,
căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. ♣ Ca pe aur în
topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. ♣
Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor
fi”.
Înțel. 12,2 „Pentru aceea pedepseşti cu măsură pe cei care cad şi, când
păcătuiesc, le deschizi ochii şi-i dojeneşti, ca să se lase de răutatea lor şi să
creadă întru Tine, Doamne”.

tulburi în timpul încercării. ♣ Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta, ca să fii
înălţat la sfârşitul vieţii. ♣ Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi în
necazurile tale fii îndelung-răbdător. ♣ Că în foc se lămureşte aurul, iar
2 Mac. 6,12-15 „Rog dar pe cei care vor citi această carte, să nu se îngrozească
din cauza acestor suferinţe; ci să socotească că aceste munci, nu spre pieire,
ci spre învăţătură au fost neamului nostru. ♣ Că dacă Domnul nu lasă multă
vreme pe cei care lucrează fărădelege, ci degrabă îi aruncă în munci, este semn de
mare facere de bine. ♣ Că pe când la alte neamuri cu îndelungă răbdare aşteaptă
Domnul, până ce vor ajunge la plinirea păcatelor şi apoi să-i muncească; asupra
noastră aşa a socotit că este bine ca, nu la sfârşitul păcatelor ajungând noi, să
aducă pedeapsă asupra noastră. ♣ Pentru aceea niciodată nu depărtează mila
de la noi, ci, certându-ne cu nevoi, nu părăseşte pe poporul Său”.
110
110
a. Cum judecă omul încercările
Iov 3,20-23 „Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieţii celui nenorocit şi zile

celor cu sufletul amărât; ♣ Celor ce aşteaptă moartea, şi ea nu vine, şi care
scormonesc după ea mai mult ca după o comoară; ♣ Celor ce se bucură cu
bucurie mare şi sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt; ♣ Celui care
nu ştie încotro să meargă şi pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de jur-împrejur?”
Iov 21,7 „Pentru ce ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe şi sporesc în

putere?”
Iov 21 Cum judecă omul aparenta bunăstare a celor nelegiuiți
Ps. 72,3-19 „Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea
păcătoşilor. ♣ Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc
ei. ♣ De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi. ♣ Pentru
aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia. ♣ Din
răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală. ♣ Gândesc şi
vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus. ♣ Până la cer ridică gura lor şi cu
limba lor străbat pământul. ♣ Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte
că ei sunt plini de zile bune ♣ Şi zice: «Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are
cunoştinţă Cel Preaînalt? ♣ Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi.
Veşnic sunt bogaţi». ♣ Iar eu am zis: «Deci, în deşert am fost drept la inimă şi
mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele, ♣ Că am fost lovit toată ziua
şi mustrat în fiecare dimineaţă». ♣ Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat
legământul neamului fiilor Tăi. ♣ Şi mă frământam să pricep aceasta, dar
anevoios lucru este înaintea mea. ♣ Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al
lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi: ♣ Într-adevăr pe drumuri
viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau. ♣ Cât de iute i-ai pustiit pe
ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor”.
Eccl. 3,16-18 „Dar am mai văzut sub soare că în locul dreptăţii este
fărădelegea şi în locul celui cucernic, cel nelegiuit. ♣ Şi am gândit în inima
mea: «Dumnezeu va judeca pe cel drept ca şi pe cel nelegiuit», căci este vreme
pentru orice punere la cale şi pentru orice faptă. ♣ Și am zis iar în inima mea
despre fiii oamenilor: Dumnezeu a orânduit să-i încerce, ca ei să-şi dea seama
că nu sunt decât dobitoace”.
Ier. 12,1-3 „De voi intra la judecată cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea
Ta, şi totuşi, despre dreptate vreau să grăiesc cu Tine: Pentru ce calea
necredincioşilor este cu izbândă şi pentru ce toţi călcătorii de lege sunt în
fericire? ♣ Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini, au crescut şi au făcut roade; Tu
eşti aproape numai de buzele lor, iar de inima lor eşti departe. ♣ Pe mine însă
mă cunoşti, Doamne, mă vezi şi cercetezi dacă inima mea este cu Tine.
Osebeşte-i dară, ca pe nişte oi de junghiat, şi pregăteşte-i pentru ziua junghierii”.
111
111
Mal. 3,14-18 „Şi mai ziceţi: Este trudă zadarnică să slujim pe Dumnezeu şi
ce câştig vom avea din paza poruncilor Sale şi că umblăm trişti înaintea
Domnului Savaot? ♣ Dar iată că acum noi fericim pe cei mândri. Şi
propăşesc cei ce săvârşesc fărădelegi, ba chiar şi pun la încercare pe
Domnul, şi ei scapă! ♣ Iată ce zic unii către alţii, cei ce se tem de Domnul. Şi
Domnul a luat aminte şi a ascultat; o carte de aducere aminte a fost scrisă
înaintea Lui spre binele celor care se tem de El şi caută scăpare în numele
Lui. ♣ Şi vor fi aceştia pentru Mine, zice Domnul Savaot, în ziua în care voi
face judecată, ca o avere a Mea şi voi avea îndurare de ei, precum are un om faţă
de fiul său care îi slujeşte. ♣ Atunci vă veţi schimba părerea şi veţi vedea
deosebirea între cel drept şi cel păcătos, între cel care slujeşte pe Dumnezeu
şi cel care nu-L slujeşte”.
112
112
Mântuire. Înviere
1. Mântuire
Ps. 3,7-8 „Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut
pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit. ♣ A
Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta”.

Ps. 14,1-3,5 „Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în

muntele cel sfânt al Tău? ♣ Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are
adevărul în inima sa, ♣ Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva
vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său. ♣ Argintul său nu l-a
dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea
nu se va clătina în veac”.
Ps. 23,3-5 „Cine se va sui în muntele Domnului Şi cine va sta în locul cel
sfânt al Lui? ♣ Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în
deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său. ♣ Acesta va lua
binecuvântare de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său”.
Ps. 26,1-2,7-8 „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă

voi teme? ♣ Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? ♣
Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa
Domnului în toate zilele vieţii mele, ♣ Ca să văd frumuseţea Domnului şi să
cercetez locaşul Lui”.
Ps. 32,16 „Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va

mântui cu mulţimea tăriei lui”.
Ps. 49,23-24 „Înţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva

să vă răpească şi să nu fie cel ce izbăveşte. ♣ Jertfa de laudă Mă va slăvi şi
acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea”.
Ps. 61,1-2 „Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este

mântuirea mea; ♣ Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi
Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult”.
113
113
Ps. 64,4-6 „Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit; locui-va în curţile Tale.
♣ Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale; sfânt este locaşul Tău, minunat în
dreptate. ♣ Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea
tuturor marginilor pământului şi a celor de pe mare departe”.
Ps. 79,3-4 „Deşteaptă puterea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi. ♣

Dumnezeule, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta, şi ne vom mântui!”
Ps. 84,7,10 „Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o

nouă. ♣ Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se
sălăşluiască slava în pământul nostru”.
Ps. 90,15-16 „Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz
şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. ♣ Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i
voi arăta lui mântuirea Mea”.
Ps. 97,2-3 „Mântuitu-l-a pe el dreapta Lui şi braţul cel sfânt al Lui. ♣

Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit
dreptatea Sa”.
Ps. 118,155 „Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au

căutat”.
Pild. 2,7-8 „El păstrează mântuirea pentru oamenii cei drepţi; El este scut
pentru cei ce umblă în calea desăvârşirii; ♣ El păzeşte căile dreptăţii şi pe
cărarea celor cuvioşi ai Lui stă de veghe”.
Is. 25,8-9 „El va înlătura moartea pe vecie! Şi Domnul Dumnezeu va şterge

lacrimile de pe toate feţele şi ruşinea poporului Său o va îndepărta de pe pământ,
căci Domnul a grăit! ♣ Şi se va zice în ziua aceea: Iată Dumnezeul nostru în
Care nădăjduiam ca să fim mântuiţi. Iată Domnul, în Care am nădăjduit, să ne
bucurăm şi să ne veselim de mântuirea Lui”.
Is. 35,2-6,8-10 „Poporul meu va vedea slava Domnului, strălucirea

Dumnezeului nostru. ♣ Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere genunchi
slăbănogi. ♣ Ziceţi celor slabi la inimă şi la cuget: «Întăriţi-vă şi nu vă temeţi.
Iată Dumnezeul nostru! Cu judecată răsplăteşte şi va răsplăti; El va veni şi
ne va mântui». ♣ Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi
vor auzi. ♣ Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor
… . ♣ Acolo va fi cale curată şi cale sfântă se va chema şi nu va trece pe
acolo nimeni necurat şi nici nu va fi acolo cale întinată. Chiar şi cei fără de
minte vor merge pe dânsa şi nu se vor rătăci. ♣ Şi nu va fi acolo leu, nici fiare
cumplite nu se vor sui pe ea şi nici nu se vor afla acolo; ci vor merge pe dânsa
cei mântuiţi şi cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce. ♣ Şi vor veni în
Sion în chiote de bucurie şi veselia cea veşnică va încununa capul lor. Lauda şi
114
114
bucuria şi veselia îi vor ajunge pe aceştia şi vor fugi durerea întristarea şi

suspinarea”.
Is. 45,22-24 „Întoarceţi-vă către Mine şi veţi fi mântuiţi, voi cei ce locuiţi
toate ţinuturile cele mai îndepărtate ale pământului! Că Eu sunt Dumnezeu tare şi
nu este altul! ♣ Am jurat pe Mine Însumi! Din gura Mea iese dreptatea şi
nu-Mi întorc cuvântul; înaintea Mea tot genunchiul se va pleca; pe Mine
jura-va toată limba ♣ Şi va zice: «Numai în Domnul este dreptatea şi virtutea!
Către Dânsul vor veni şi înfruntaţi vor fi cei ce sunt întărâtaţi împotriva Lui»”.
Is. 46,12-13 „Ascultaţi-Mă voi, oameni cu inima împietrită, voi cei care staţi
departe de mântuirea voastră! ♣ Apropia-voi mântuirea Mea, căci ea nu este
departe şi izbăvirea Mea nu va zăbovi. Atunci voi pune mântuirea Mea în Sion şi
slava Mea pentru Israel!”
Is. 51,6,11 „Ridicaţi la ceruri ochii voştri şi priviţi jos pământul; cerurile vor
trece ca un fum şi pământul ca o haină se va învechi; locuitorii vor muri ca
muştele, mântuirea Mea va dăinui în veac şi în veac şi dreptatea Mea nu va
avea sfârşit. ♣ Şi astfel cei mântuiţi ai Domnului se vor întoarce şi vor veni
în Sion, în cântări de biruinţă şi o bucurie veşnică va încununa capul lor. Bucuria
şi veselia vor veni peste ei, iar durerea, întristarea şi suspinarea se vor depărta
de la ei”.
Dan. 12,1 „Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va
fi găsit scris în carte”.
Os. 13,14 „Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi voi
mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale?”
Ioil 3,5 „Şi oricine va chema numele Domnului se va izbăvi, căci în muntele
Sionului şi în Ierusalim va fi mântuirea, precum a zis Domnul; şi între cei
mântuiţi, numai cei ce cheamă pe Domnul”.
Iona 2,10 „Dar eu Îţi voi aduce Ţie jertfe cu glas de laudă şi toate făgăduinţele
mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul!”
Bar. 4,29 „Că Acel Care v-a adus aceste nenorociri vă va aduce veşnică
veselie odată cu mântuirea voastră”.
Înțel. 3,1-3 „Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se

va atinge de ele. ♣ În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire
şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. ♣ Şi plecarea lor dintre noi, un
prăpăd, dar ei sunt în pace”.
115
115
a. Mântuirea neamurilor
Ps. 66,3-4 „Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine

popoarele toate! ♣ Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca
popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povățui”.
Is. 5,26 „Şi va ridica steagul pentru un popor de departe şi îl va chema de la

capătul pământului. Iată-l că se zoreşte şi vine”.
Is. 51,4-5 „Ia aminte la Mine, poporul Meu, şi voi, neamuri, fiţi cu urechea la
Mine, că de la Mine va veni învăţătura şi legea Mea va fi lumină popoarelor. ♣
Dreptatea Mea este aproape, vine mântuirea Mea şi braţul Meu va face
dreptate popoarelor, întru Mine vor nădăjdui ţinuturile cele depărtate, că de la
braţul Meu aşteaptă scăparea”.
Is. 55,5-6 „Iată, tu vei chema popoare pe care nu le ştii şi popoare care pe tine
nu te-au cunoscut vor alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul tău şi pentru
Sfântul lui Israel, căci El te preamăreşte. ♣ Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi
găsi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de voi”.
Is. 56,6-8 „Şi pentru străinii alipiţi de Domnul ca să slujească şi să iubească

numele Domnului şi să fie slujitorii Săi, toţi câţi păzesc ziua de odihnă ca să nu
fie pângărită şi stăruie în legământul Meu, ♣ Pe aceştia îi voi aduce în
muntele cel sfânt al Meu şi îi voi bucura în locaşul Meu de rugăciune.
Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu; căci templul Meu,
locaş de rugăciune se va chema pentru toate popoarele! ♣ Acestea sunt zisele
Domnului, Care adună pe cei risipiţi ai lui Israel: La cei adunaţi voi mai aduna şi
alţii!”
Ier. 12,14-16 „Iată, îi voi smulge din ţara lor şi casa lui Iuda o voi înlătura din
mijlocul lor. ♣ Dar după ce îi voi smulge, iarăşi îi voi întoarce şi-i voi milui şi
voi aduce pe fiecare la ţarina sa şi la ogorul său. ♣ Şi dacă vor învăţa ei căile
poporului Meu, ca să jure pe numele Meu, zicând: «Viu este Domnul», cum
au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi aşezaţi în mijlocul
poporului Meu”.
Am. 9,11-12 „În ziua aceea voi ridica cortul cel căzut al lui David şi voi drege
spărturile lui şi dărâmăturile le voi ridica la loc şi-l voi zidi ca în vremurile cele
dintru început; ♣ Ca astfel ei să ia în stăpânire rămăşiţa Edomului şi toate
popoarele peste care s-a chemat numele Meu, zice Domnul, Care face
acestea”.
116
116
2. Înviere
Iov 19,25-27 „Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu și că El, în ziua cea
de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. ♣
Şi afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu. ♣ Pe El Îl voi vedea şi ochii
mei Îl vor privi, nu ai altuia. Şi de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine”.
Is. 26,19 „Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia! Deşteptaţi-vă, cântaţi de
bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere! Căci roua Ta este rouă de lumină şi din
sânul pământului umbrele vor învia”.
Iez. 37,4-6 „Domnul însă mi-a zis: Prooroceşte asupra oaselor acestora şi le
spune: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! ♣ Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh şi veţi învia.
♣ Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi
face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul”.
Dan. 12,2-3 „Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor
scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică. ♣ Şi cei
înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi cei care vor fi îndrumat pe mulţi pe
calea dreptăţii vor fi ca stelele în vecii vecilor”.
2 Mac. 7,9,14 „Împăratul lumii, pe noi cei care murim pentru legile Lui,
iarăşi ne va învia cu înviere de viaţă veşnică. ♣ Bine este a muta nădejdile
cele de la oameni şi a aştepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin
El”.
2 Mac. 12,42-44 „Şi întorcându-se la rugăciuni, s-au rugat pentru păcatul ce s-a
făcut, ca de tot să se şteargă. Iar viteazul Iuda a îndemnat mulţimea să se păzească
fără de păcat, văzând cu ochii cele ce s-au făcut pentru păcatul celor care mai
înainte au căzut. ♣ Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el,
două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat.
Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor! ♣ Că de n-ar
fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs
lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi”.
117
117
Moarte
Fac. 2,16-17; 3,22 „A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis:
«Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, ♣ Iar din pomul cunoştinţei binelui şi
răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri
negreşit !» ♣♣ Şi a zis Domnul Dumnezeu: «Iată Adam s-a făcut ca unul
dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi
să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci !...»”
Iosua 23,14 „Iată eu astăzi plec în calea în care merg toţi pământenii”.
Iov 3,17-19 „Acolo cei nelegiuiţi se astâmpără şi cei împovăraţi se odihnesc. ♣

Acolo cei ce poartă lanţuri ajung la liman de pace şi nu mai aud glasul paznicului.
♣ Mic şi mare acolo sunt tot una şi robul a scăpat de stăpânul său”.
Iov 5,26 „Sosi-vei la mormânt, la adânci bătrâneţe, ca o şiră de grâu strânsă

la vremea ei”.
Iov 21,23-26 „Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de
fericire şi de pace, ♣ Când găleţile îi sunt pline de lapte şi oasele pe care le suge,
pline cu măduvă. ♣ Altul moare, cu sufletul copleşit de amărăciune, fără să fi
gustat vreo fericire. ♣ Şi unul şi altul se culcă în ţărână şi viermii îi
cotropesc”.
Iov 26,5-6 „Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaţilor tremură sub

pământ, iar apele şi vietăţile din ape se înspăimântă. ♣ Împărăţia morţilor este
goală înaintea Lui şi adâncul este fără acoperiş”.
Ps. 48,6-11,17-18 „Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se

laudă. ♣ Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui
Dumnezeu preţ de răscumpărare, ♣ Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă
şi niciodată nu se va putea face, ♣ Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să
nu vadă niciodată moartea. ♣ Fiecare vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei
neînţelepţi şi nebunii, şi lasă altora bogăţia lor. ♣ Mormântul lor va fi casa lor în
veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor
pământurile lor. ♣ Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se
118
118
înmulţeşte slava casei lui. ♣ Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va

coborî cu el slava lui”.

Pild. 11,4,7 „La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei; numai dreptatea
izbăveşte de moarte. ♣ La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la
moartea celui păcătos piere nădejdea”.
Eccl. 3,19-21 „Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum
moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viață, iar omul nu are
nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune! ♣ Amândoi merg în
acelaşi loc: amândoi au ieşit din pulbere şi amândoi în pulbere se întorc. ♣ Cine
ştie dacă duhul omului se urcă în sus şi duhul dobitocului se coboară în jos
către pământ?”
Eccl. 5,12-14 „Este un rău cumplit pe care l-am văzut sub soare: bogăţii puse la
o parte de stăpânul lor pentru a lui nenorocire. ♣ Şi dacă bogăţia se pierde
dintr-o întâmplare nenorocită şi el are un copil, acestuia nu-i rămâne nimic în
mână. ♣ Precum a ieşit din pântecele maicii sale, gol se va duce, aşa cum a
venit, şi pentru munca lui el nu va primi nimic, ca să poată lua în mâna lui”.
Eccl. 7,1-4 „Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor
şi ziua morţii decât ziua naşterii. ♣ Mai bine este să mergi în casă de plâns,
decât să te duci în casă de ospăţ, căci acolo se vede sfârşitul omului şi cine îl vede
pune la inimă. ♣ Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este
bună pentru inimă. ♣ Inima celor înţelepţi este în casa cea cu tânguire, iar
inima celor nebuni în casa veseliei”.
Eccl. 8,7-8 „De vreme ce el nu poate să ştie mai dinainte ceea ce se va

întâmpla. Oare, cine îi va da de ştire ceea ce va fi cu el? ♣ Omul nu este
stăpân pe duhul său de viaţă, ca să-l poată opri; la fel nu este stăpân pe ziua
morţii şi în această luptă nu încape amânare”.
Eccl. 9,5-6,10 „Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte
de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat. ♣ Şi dragostea lor, ura lor
şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face
sub soare. ♣ Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în
locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale,
nici ştiinţă, nici înţelepciune”.
Is. 38,18 „Că locuinţa morţilor nu Te va lăuda şi moartea nu Te va preaslăvi; cei

ce se coboară în mormânt nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta”.
119
119
Ier. 9,21 „Că iată moartea intră pe ferestrele noastre şi dă năvală în casele
noastre”.
Os. 13,14 „Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi voi
mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale?”
Tob. 13,2 „Căci El pedepseşte şi miluieşte, coboară până la locuinţa morţilor

şi iarăşi înalţă, şi nu este nimeni care ar scăpa din mâna Lui!”
Bar. 3,16-19 „Unde sunt căpeteniile neamurilor şi cei ce stăpânesc fiarele

pământului? ♣ Cei ce cu păsările cerului se joacă şi strâng argint şi aur, în care
nădăjduiesc oamenii şi a căror avere era fără sfârşit? ♣ Cei ce lucrau argintul şi
se străduiau ca lucrările lor să fie neîntrecute? ♣ S-au stins şi în locuinţa
morţilor coborând, alţii s-au sculat în locul lor”.

Înțel. 1,12-14 „Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă

atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre. ♣ Căci Dumnezeu n-a făcut
moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii. ♣ El a zidit toate lucrurile spre
viaţă şi făpturile lumii sunt izbăvitoare; întru ele nu este sămânţă de pieire şi
moartea n-are putere asupra pământului”.
Înțel. 2,24 „Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt
de partea lui vor ajunge s-o cunoască”.
Înțel. 3,1-3 „Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se

va atinge de ele. ♣ În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire
şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. ♣ Şi plecarea lor dintre noi, un
prăpăd, dar ei sunt în pace”.
Înțel. 4,10-14 „Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia
între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. ♣ A fost răpit, ca răutatea să nu-i
schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. ♣ Căci vraja
viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de
răutate. ♣ Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani
îndelungaţi. ♣ Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul
S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii”.
Sir. 40,1-3 „Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug greu peste fiii lui
Adam. ♣ Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la
mama tuturor. ♣ Gândurile lor, frica inimii, cugetarea aşteptării, toate
merg spre ziua morţii!”
120
120
Sir. 41,1-7 „O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăieşte
fericit întru avuţiile sale, ♣ Omului lipsit de griji şi care sporeşte în toate şi
poate încă mânca! ♣ O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit şi scăzut
de putere, ♣ Celui cu adânci bătrâneţi şi celui care de toate se învăluie şi este
neîncrezător şi a pierdut răbdarea. ♣ Nu te teme de judecata morţii; adu-ţi
aminte de cele dintâi ale tale şi de cele de apoi. ♣ Această judecată de la
Domnul este la tot trupul. ♣ Şi pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori
zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu este în locuinţa morţilor socoteală pentru
ani”.
1. Pomenirea și jelirea morților
Sir. 7,35 „Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viață şi chiar morţilor fă-le parte
de dărnicia ta”.
Sir. 38,16-25 „Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi, ca şi cum ai fi pătimit
grele încercări, începe plângerea. ♣ Şi după cuviinţă tu acoperă trupul lui şi nu
trece cu vederea înmormântarea lui. ♣ Amară plângere fă şi fierbinte tânguire.
♣ Şi te jeleşte, după vrednicia lui, o zi sau două, pentru a goni clevetirea şi te
mângâie de întristare. ♣ Că din întristare vine moarte, şi întristarea inimii
slăbeşte virtutea. ♣ Necazul statornic este mai rău decât moartea şi o viaţă
împovărată împinge inima la blestem. ♣ Nu da întristării inima ta, ci o
depărtează de ea, aducându-ţi aminte de cele de pe urmă. ♣ Şi nu uita că nu
este întoarcere pentru cel răposat şi acestuia nu vei folosi şi ţie însuţi vei face
rău. ♣ Adu-ţi aminte de judecata lui, că aşa va fi şi a ta; mie ieri, şi ţie azi.
♣ Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui şi te mângâie despre el pentru
ieşirea duhului lui”.
2 Mac. 12,42-46 „Şi întorcându-se la rugăciuni, s-au rugat pentru păcatul ce s-a
făcut, ca de tot să se şteargă. Iar viteazul Iuda a îndemnat mulţimea să se păzească
fără de păcat, văzând cu ochii cele ce s-au făcut pentru păcatul celor care mai
înainte au căzut. ♣ Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu
el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă
pentru păcat. Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor!
♣ Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut,
deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi. ♣ Şi a văzut că celor
care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. ♣ Drept
aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei
morţi, ca să se slobozească de păcat”.
2. Pregătirea omului înainte de moarte
Sir. 14,12-20 „Adu-ţi aminte că moartea nu zăboveşte şi hotărârea morţii

nu ţi s-a arătat. ♣ Mai înainte de a muri fă bine prietenului şi după cât poţi
întinde şi dă lui. ♣ Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos şi partea ta din
121
121
bucuria cuviincioasă să nu te treacă. ♣ Oare nu altora vei lăsa averea ta şi

bunurile tale nu vor fi împărţite la sorţi? ♣ Dă şi ia şi sfinţeşte-ţi sufletul; că în
şeol nu este a căuta desfătări. ♣ Tot trupul ca o haină se învecheşte, că legătură
din veac este cu moarte a muri. ♣ Ca frunzele cele ce înverzesc în capac des,
unele cad, altele răsar, ♣ Aşa este rodul trupului şi al sângelui: unul moare şi
altul se naşte. ♣ Tot lucrul ce se strică se sfârşeşte, şi cel ce-l face se va duce cu
el”.
3. Iad
Iov 24,19 „Precum seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor topite, tot astfel
soarbe locuinţa morţilor pe păcătoşi”.
Ps. 6,5 „Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine?”
Ps. 15,9-10 „Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar
încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde. ♣ Că nu vei lăsa sufletul meu în
iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea”.
Ps. 48,14-16 „Ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe ei. ♣ Şi-i vor
stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi
în iad. ♣ Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă
va apuca”.


Ps. 93,17 „Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit
în iad sufletul meu”.
Ps. 113,25 „Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară
în iad”.
Ps. 138,7-8 „Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
♣ De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti”.
Ps. 140,7 „Risipitu-s-au oasele lor lângă iad”.
Pild. 15,11 „Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos
inimile fiilor oamenilor”.
122
122
Pild. 15,24 „Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească

drumul iadului care merge în jos”.
Is. 14,9,11 „Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru

întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului;
el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului. ♣ În iad s-a pogorât
mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor
fi acoperământul tău”.
Is. 14,13-15 „Tu care ziceai în cugetul tău: «Ridica-mă-voi în ceruri şi mai
presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele
cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. ♣
Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi». ♣ Şi acum, tu
te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!”
Is. 33,14 „Care din noi poate să îndure focul mistuitor, care din noi poate să
stea pe jarul cel de veci?”
Sir. 9,12 „Nu-ţi face plăcere din plăcerea nelegiuitului; adu-ţi aminte că nu vor
rămâne nepedepsiţi până la iad”.
Sir. 14,16 „Dă şi ia şi sfinţeşte-ţi sufletul; că în şeol nu este a căuta

desfătări”.
Sir. 17,22-23 „Pe Cel Preaînalt, cine-L va lăuda în şeol? În locul celor vii şi al
celor ce dau mărturisire? ♣ De la cel mort, ca de la cel care nu este, a pierit
mărturisirea. Cel viu şi sănătos va lăuda pe Domnul”.
Sir. 21,11 „Calea păcătoşilor este netezită cu pietre, la sfârşitul ei este

groapa iadului”.
123
123
Păcate
Sir. 7,38 „În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui
niciodată”.
Sir. 21,11 „Calea păcătoşilor este netezită cu pietre, la sfârşitul ei este

groapa iadului”.
Fac. 6,11 „Pământul însă se stricase înaintea feţei lui Dumnezeu şi se

umpluse pământul de silnicii”.
Ieș. 20,5 (Deut. 5,9) „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos,
care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la
al treilea şi al patrulea neam”.
3 Reg. 8,46 (2 Paral. 6,36) „Când ei vor păcătui înaintea Ta, căci nu este om
care să nu păcătuiască”.
Iov 24,2-4,14-19,22 „Viclenii mută hotarele ţarinilor, fură turma de oi cu cioban

cu tot. ♣ Duc la ei acasă asinul copiilor orfani şi iau zălog boul văduvei. ♣
Dau la o parte de pe cale pe cei săraci din ţară, iar pe toţi nenorociţii din ţară îi
silesc să se ascundă. ♣ Ucigaşul se scoală dis-de-dimineaţă, ucide pe cel sărac
şi nevoiaş şi jefuieşte. ♣ Ochii celui desfrânat pândesc amurgul zilei şi el îşi
zice: Nu mă vede nici ţipenie de om, şi îşi pune o mahramă pe faţă. ♣
Tâlharul, acoperit de întuneric, sparge casele şi intră în ele, căci el le-a pus semn
de cu ziuă, ♣ Iar când vine dimineaţa, parcă ar fi pentru ei umbra morţii. Când
zorii strălucesc, toate spaimele morţii dau peste ei. ♣ Nelegiuitul pluteşte
uşor ca pe faţa apelor, dar pe pământ partea lui este plină de blestem şi fericirea
nu va călca niciodată via lui. ♣ Precum seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor
topite, tot astfel soarbe locuinţa morţilor pe păcătoşi. ♣ Dar Cel ce, prin
puterea Lui, struneşte pe cei puternici, se ridică răzbunător şi toți aceştia nu
se mai ţin stăpâni pe viaţa lor”.
Ps. 5,5-6 „Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi
cei ce lucrează fără de lege. ♣ Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe
ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul”.
Ps. 9,23,27-29 „Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face
strâmbătate, pe sine se binecuvintează. ♣ Gura lui e plină de blestem, de
amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere. ♣ Stă la pândă în
ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.
124
124
♣ Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe

sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el”.
Ps. 33,15,20 „Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ
pomenirea lor. ♣ Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept
vor greşi”.
Ps. 36,17,20 „Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei
drepţi. ♣ Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit
şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit”.
Ps. 48,21 „Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor

celor fără de minte şi s-a asemănat lor”.
Ps. 52,3-4 „Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce
înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. ♣ Toţi s-au abătut, împreună
netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul”.
Ps. 57,3 „Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece,

grăit-au minciuni”.
Ps. 93,1-4,23 „Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu

îndrăzneală a grăit. ♣ Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătirea
celor mândri. ♣ Până când păcătoşii, Doamne, până când păcătoşii se vor
făli? ♣ Până când vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce lucrează
fărădelegea? ♣ Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi după
răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru”.
Ps. 118,155 „Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au

căutat”.
Pild. 6,16-19 „Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de
care se scârbeşte cugetul Său: ♣ Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile
care varsă sânge nevinovat, ♣ Inima care plănuieşte gânduri viclene,
picioare grabnice să alerge spre rău, ♣ Martorul mincinos care spune
minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi”.
Eccl. 4,2-3 „Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi străvechi mai mult
decât pe cei vii care sunt acum în viaţă. ♣ Iar mai fericit şi decât unii şi decât
alţii este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a văzut faptele cele rele care se
săvârşesc sub soare”.
Eccl. 7,20,26 „Căci nu este om drept pe pământ care să facă binele şi să nu

păcătuiască. ♣ … Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul
este prins”.
125
125
Is. 5,7,20-21 „El nădăjduia ca acesta să fie un popor fără păcate, dar iată-l
plin de sânge. Nădăjduit-a să-I rodească dreptate, dar iată: răzvrătire. ♣ Vai de
cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul
lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar! ♣ Vai de cei care sunt
înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor!”
Is. 30,12-14 „Pentru aceasta zice Sfântul lui Israel: Fiindcă voi aţi dispreţuit
cuvântul acesta şi v-aţi încrezut în nedreptate şi minciună şi aţi nădăjduit
numai în ele, ♣ Iată cum va fi păcatul vostru: ca o spărtură într-un zid înalt,
care dintr-o dată şi pe neaşteptate se prăbuşeşte; ♣ Ca un vas de lut, care este aşa
de spart şi zdrobit fără de milă, încât între cioburile lui nu se află măcar unul cu
care să iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână”.
Is. 42,24 „Cine a dat pe Iacov jafului şi pe Israel jefuitorilor? Oare nu Domnul,
împotriva Căruia noi am păcătuit, ale Cărui căi n-am voit să le urmăm şi a
Cărui lege n-am ascultat-o?”
Is. 59,2,12-14 „Ci nelegiuirile voastre au pus despărţire între voi şi Dumnezeul
vostru şi păcatele voastre L-au făcut să-Şi ascundă faţa ca să nu vă audă. ♣
Că păcatele noastre s-au înmulţit înaintea Ta şi nelegiuirile sunt mărturie
împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt de faţă şi faptele noastre nelegiuite
le ştim: ♣ Necredinţa şi tăgada Domnului, căderea de la credinţa în Dumnezeu,
grăirea minciunii şi răzvrătirea, născocirea şi cugetarea la lucruri viclene. ♣ Şi
lăsată la o parte este judecata, iar dreptatea stă departe; adevărul se poticneşte în
pieţe şi fapta cinstită nu mai are loc”.
Ier. 5,3,12-13,29 „O, Doamne, ochii Tăi nu privesc ei oare la adevăr? Tu îi baţi
şi ei nu simt durerea; Tu îi pierzi şi ei nu vor să ia învăţătură; şi-au făcut
obrazul mai vârtos ca piatra şi nu vor să se întoarcă. ♣ Au tăgăduit pe Domnul
şi au zis: «El nu este şi nenorocirea nu va veni asupra noastră; şi nu vom vedea
nici sabie, nici foamete! ♣ Proorocii sunt vânt şi nu este în aceştia cuvântul
Domnului. De aceasta şi ei să aibă parte!» ♣ Nu fac dreptate nimănui, nici chiar
orfanului, nu dau dreptate săracului şi huzuresc. E cu putinţă oare să nu
pedepsesc acestea şi să nu Mă răzbun asupra unui popor ca acesta? - zice
Domnul”.
Ier. 7,9-10 „Cum? Voi furaţi, ucideţi şi faceţi adulter; juraţi mincinos,
tămâiaţi pe Baal şi umblaţi după alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi, ♣ Şi
apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea în templul Meu, asupra căruia s-a
chemat numele Meu, şi ziceţi: «Suntem izbăviţi», ca apoi să faceţi iar toate
ticăloşiile acelea?”
Ier. 8,12 „Se ruşinează ei, oare, când fac ticăloşii? Nu se ruşinează deloc, nici
nu roşesc. De aceea vor cădea printre cei ce cad şi se vor prăbuşi când îi voi
pedepsi, zice Domnul”.
126
126
Ier. 13,23-24 „Puteţi oare să faceţi bine, când sunteţi deprinşi a face rău? ♣
De aceea Eu vă voi spulbera ca pleava împrăştiată de vântul pustiului”.
Ier. 22,13 „Vai de cel care îşi zideşte casa din nedreptate şi îşi face încăperi
din fărădelegi, care sileşte pe aproapele său să-i lucreze degeaba şi nu-i dă
plata lui”.
Iez. 16,46-51 „Iar sora ta cea mai mare este Samaria, care trăieşte cu fiicele sale
în stânga ta. Iar sora ta cea mai mică, aceea care trăieşte la dreapta ta, este
Sodoma cu fiicele ei. ♣ Tu însă n-ai mers nici măcar pe căile lor şi nici măcar la
urâciunile lor nu te-ai mărginit; aceasta şi s-a părut puţin; tu te-ai arătat mai
stricată decât ele în toate căile tale. ♣ Viu sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu;
Sodoma, sora ta, n-a făcut nici ea, nici fiicele ei ce-ai făcut tu şi fiicele tale. ♣
Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria,
îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au
sprijinit. ♣ Ele s-au mândrit şi au făcut urâciune înaintea Mea; de aceea
le-am şi nimicit, cum ai văzut. ♣ Iar Samaria n-a păcătuit nici pe jumătate din
ce ai păcătuit tu. Tu le-ai întrecut în urâciuni şi prin urâciunile tale, pe care le-ai
făcut tu, surorile tale s-au dovedit mai drepte decât tine”.
Iez. 18,10-13,24-26 „Dar de i s-a născut fiu hoţ, care varsă sânge sau face ceva
de felul acesta, ♣ Şi care nu urmează calea tatălui său, ci mănâncă cele jertfite în
munţi, necinsteşte femeia aproapelui său; ♣ Pe sărac şi pe lipsit îl apasă,
răpeşte avutul altuia şi zălogul nu-l întoarce; îşi ridică ochii la idoli şi face
ticăloşii; ♣ Banii şi-i dă cu dobândă şi ia camătă; unul ca acesta va trăi oare?
Nu! De va face asemenea ticăloşii nu va trăi, ci sigur va muri şi sângele lui va fi
asupra lui. ♣ Dar şi dreptul, dacă se va abate de la dreptatea sa şi se va
purta cu nedreptate şi va face toate acele ticăloşii pe care le face nelegiuitul,
va fi el oare viu? Toate faptele lui bune, pe care le va fi făcut, nu se vor pomeni,
ci pentru nelegiuirea sa, pe care va fi făcut-o, şi pentru păcatele sale, pe care le-a
săvârşit, va muri. ♣ Dar voi ziceţi: «Calea Domnului nu este dreaptă». Ascultaţi,
casa lui Israel: Oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile
voastre? ♣ Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa şi face nelegiuire şi din
pricina aceasta moare, apoi el moare pentru nelegiuirea sa, pe care a
făcut-o”.
Iez. 22,7-12,29-31 „La tine, tatăl şi mama sunt dispreţuiţi, la tine străinul
este chinuit, la tine orfanul şi văduva sunt asupriţi. ♣ Cele sfinte ale tale, tu
nu le cinsteşti şi zilele Mele de odihnă le calci. ♣ Clevetitori sunt destui în
tine, ca să verse sânge; în munţii tăi se mănâncă jertfe idoleşti şi în mijlocul tău se
fac urâciuni. ♣ La tine se descoperă goliciunea tatălui, la tine se siluieşte femeia
în vremea perioadei ei de necurăţie. ♣ Unul face ticăloşie cu femeia vecinului
său, altul se spurcă cu nora sa; unul siluieşte pe sora sa, fiica tatălui său. ♣ În
tine se ia mită, ca să se verse sânge; tu iei dobândă şi camătă şi cu silnicie
apuci câştig de la fratele tău, iar pe Mine M-ai uitat, zice Domnul Dumnezeu. ♣
127
127
Iar poporul săvârşeşte silnicii şi jaf; asupreşte pe sărac şi pe cel în necaz,

chinuieşte pe străin fără nici un drept. ♣ Am căutat printre ei să găsesc un
om ca să se poarte cu dreptate şi să stea înaintea feţei Mele, pentru ţara aceasta,
ca să nu o pierd, şi nu am găsit. ♣ Deci voi vărsa asupra lor mânia Mea; cu
focul urgiei Mele îi voi pierde şi purtarea lor o voi întoarce asupra capului lor,
zice Domnul Dumnezeu”.
Iez. 33,12-20 „Dreptatea dreptului nu-l va scăpa în ziua păcătuirii lui şi

nelegiuitul nu va cădea pentru nelegiuirea sa în ziua întoarcerii sale de la
nelegiuirea sa, precum nici dreptul în ziua păcătuirii sale nu va putea
rămâne cu viaţă pentru dreptatea sa. ♣ Când voi zice dreptului că va fi viu,
iar el se va încrede în dreptatea sa şi va face nedreptate, atunci nu se va mai
pomeni toată dreptatea lui, ci el va muri pentru tot răul pe care l-a făcut. ♣ Şi
când voi zice păcătosului: «Vei muri», dar el se va întoarce de la păcatele
sale şi va face judecată şi dreptate, ♣ Dacă acest păcătos va înapoia zălogul,
pentru cele răpite va despăgubi, va umbla după legile vieţii, nefăcând nimic rău,
atunci el va fi viu şi nu va muri. ♣ Nici unul din păcatele sale, pe care le-a
făcut, nu i se vor pomeni şi, pentru că a început a face dreptate şi judecată, va fi
viu. ♣ Fiii poporului tău zic: «Calea Domnului nu este dreaptă!» Dar nedreaptă
este calea lor. ♣ Dacă dreptul se va abate de la dreptatea sa şi va începe să facă
nelegiuire, va muri pentru aceasta. ♣ De asemenea, dacă nelegiuitul s-a întors de
la nelegiuirea sa şi a început să facă judecată şi dreptate, pentru aceasta el va trăi.
♣ Voi însă ziceţi: «Calea Domnului este nedreaptă». Eu vă voi judeca pe voi,
casa lui Israel, şi voi judeca pe fiecare după purtările lui”.
Mih. 6,12-13 „Că bogaţii din cetate sunt plini de silnicie şi locuitorii grăiesc
cuvinte mincinoase şi limba lor este numai viclenie în gura lor. ♣ Şi Eu am
început să te bat şi să te pustiesc din pricina păcatelor tale”.
Mal. 3,5 „Şi Mă voi apropia de voi ca să vă judec şi voi fi martor grabnic
împotriva vrăjitorilor, a desfrânaţilor şi a celor care jură strâmb, împotriva
celor care asupresc pe simbriaş, pe văduvă şi pe orfan, apasă pe cel străin şi
nu se tem de Mine, zice Domnul Savaot”.
Sir. 3,24-26 „Inima îndărătnică rău va păţi mai pe urmă. ♣ Şi cel care
iubeşte primejdia va cădea într-însa. ♣ Inima îndărătnică se va împovăra cu
osteneli şi cel păcătos va adăuga păcate peste păcate”.
Sir. 7,9 „Nu te lăsa atras de două ori la păcat, căci şi pentru o singură dată
nu vei rămâne nepedepsit”.
Sir. 23,7 „Din vorbele sale se va prinde păcătosul; ocărâtorul şi trufaşul vor
pieri la fel”.
128
128
Sir. 25,3-4 „Trei lucruri a urât sufletul meu şi foarte m-am scârbit de viaţa
lor: ♣ Săracul trufaş, bogatul mincinos şi bătrânul desfrânat şi lipsit de
înţelepciune”.
Sir. 26,22-25 „Pentru două lucruri se întristează inima mea şi pentru al treilea
îmi vine mânie: ♣ Omul bogat care se caliceşte şi răbdă de foame şi oamenii
cei cu nume mare când nu sunt băgaţi în seamă. ♣ Când se abate cineva de la
dreptate la păcat, Domnul pe acela-l va găti spre sabie. ♣ Greu scapă
neguţătorul de greşeală şi cârciumarul nu este fără de păcat”.
Sir. 27,27-28 „Cel care sapă groapa altuia va cădea el în ea şi cel care
întinde cursă se va prinde în ea. ♣ Cel care face rele, peste el vor cădea şi nu
va cunoaşte de unde-i vin”.
Sir. 40,6 „Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi

cearta nu cruţă pe nimeni; şi în vremea odihnei, întru aşternut, somnul nopţii
gândul lui îl împovărează”.
Sir. 41,19-28; 42,1-2 „Drept aceea, ruşinaţi-vă de cuvântul meu, că nu orice

ruşine este la locul ei; şi nu toate tuturor plac cu adevărat. ♣ Ruşinaţi-vă de
desfrânare înaintea tatălui şi a mamei şi de minciună înaintea conducătorului şi
a celui puternic; ♣ De judecător şi de domn, pentru păcat; de adunare şi de
popor, pentru fărădelege; ♣ De tovarăş şi de prieten, pentru strâmbătate; şi
de oamenii cu care locuieşti, pentru furtişag; ♣ Şi de adevărul lui Dumnezeu şi
făgăduinţă, pentru punerea cotului peste pâini ca să le furi; ♣ De ponosul luării
şi al dării şi de tăcere către cei care ţi se închină; ♣ De căutarea la femeia
desfrânată şi de întoarcerea feţei de la rudenii; ♣ De luarea părţii şi a darului
şi de căutarea la femeia cu bărbat; ♣ De căutarea la slujnica ta şi de şederea
pe aşternutul ei; ♣ De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, şi de a imputa
după ce vei da. ♣♣ Tot aşa ruşinaţi-vă de spunerea vorbelor celor din auzit şi
de descoperirea cuvintelor celor ascunse. ♣ Şi aşa vei fi ruşinos adevărat şi
vei afla har înaintea a tot omul”.
2 Mac. 7,18-19 „Nu te înşela în zadar, că noi pentru noi înşine pătimim
acestea, de vreme ce am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru şi pentru
aceasta s-au făcut aceste lucruri vrednice de mirare. ♣ Iar tu să nu socoteşti că
vei fi necertat, pentru că faci război împotriva lui Dumnezeu”.
1. Batjocura
Pild. 3,34 „De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă har”.
Pild. 9,12 „Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti
batjocoritor, singur vei purta ponosul”.
129
129
Pild. 14,6 „Batjocoritorul caută înţelepciunea şi nu o găseşte”.
Pild. 15,12 „Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă

spre cei înţelepţi”.
Pild. 17,5 „Cel ce îşi bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se
bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit”.
Pild. 18,3 „Când vine cel nelegiuit, vine şi defăimarea şi o dată cu ruşinea şi
batjocura”.
Pild. 19,29 „Pentru batjocoritori sunt gata toiege; loviturile sunt pentru
spinarea celor nebuni”.
Pild. 22,10 „Alungă pe cel batjocoritor şi cearta va lua sfârşit şi pricina şi

defăimarea vor înceta”.
Pild. 24,9 „Gândul celui nebun nu este decât păcat; batjocoritorul este urgia
oamenilor”.
Sir. 7,12 „Nu batjocori pe omul al cărui suflet este întristat, căci Dumnezeu
este Cel care smereşte şi Cel care înalţă”.
Sir. 27,29 „Batjocura, sudalma este partea celor trufaşi şi pedeapsa ca leul
va pândi asupra lor”.
2. Bârfa. Clevetirea
Lev. 19,16 „Să nu umbli cu clevetiri în poporul tău şi asupra vieţii aproapelui
tău să nu te ridici”.
Ps. 40,5-7 „Vrăjmaşii mei m-au grăit de rău zicând: «Când va muri şi va pieri
numele lui?» ♣ Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna
fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia. ♣ Împreună împotriva mea şopteau toţi
vrăjmaşii mei; împotriva mea gândeau de mine rele”.
Ps. 49,20-21 „Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug. ♣

Şezând împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale ai pus
sminteală”.
Ps. 108,2-3,19,28 „Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de

ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar. ♣ În loc să mă iubească,
mă cleveteau, iar eu mă rugam. ♣ Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc
pe mine înaintea Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu. ♣ Să se
îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară şi cu ruşinea lor ca şi cu un
veşmânt să se învelească”.
130
130
Pild. 10,31-32 „Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de
rele aduce pierzare. ♣ Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura
păcătoşilor strâmbătatea”.
Pild. 11,13 „Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul
cumpănit le ţine ascunse”.
Pild. 30,10 „Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te

blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare”.
Eccl. 7,21-22 „Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu
cumva să auzi că sluga ta te grăieşte de rău. ♣ Căci inima ta singură ştie de
câte ori şi tu ai defăimat pe alţii”.
Eccl. 10,20 „Chiar în gândul tău nu blestema pe rege şi în cămara unde dormi
nu defăima pe cel puternic; căci păsările cerului pot să ducă un cuvânt şi
neamul celor înaripate să dea vorba ta pe faţă”.
Înțel. 1,11 „Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba

voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi
gura mincinoasă aduce sufletului moarte”.
Sir. 5,11,16 „Nu vântura la orice vânt şi nu umbla pe orice cale; aşa este
păcătosul cel cu două limbi. ♣ Să nu te chemi bârfitor şi cu limba ta nu
vicleni”.
Sir. 20,19 „Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina
limbii; aşa şi căderea celor răi va veni degrabă”.
Sir. 21,27 „Buzele celor fără minte vorbesc mereu de alţii; iar cuvintele celor
înţelepţi se vor cumpăni”.
Sir. 28,14-23 „Pe bârfitor şi pe cel cu două limbi blestemaţi-i, că pe mulţi

care aveau pace i-au pierdut. ♣ Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi
i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a surpat şi casele celor mari a
stricat. ♣ Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit de
ostenelile lor. ♣ Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu
linişte. ♣ Lovitura biciului face vânătaie, iar lovitura limbii frânge oasele. ♣
Mulţi au pierit de ascuţişul sabiei, dar mai mulţi de uneltirile limbii. ♣ Fericit
este cel care a scăpat de ea şi care n-a trecut în mânia ei, ♣ Care n-a tras jugul ei
şi cu legăturile ei nu s-a legat. ♣ Că jugul ei jug de fier este şi legăturile ei sunt
legături de aramă. ♣ Moarte rea este moartea ei şi mai de folos este şeolul
decât ea”.
131
131
Sir. 42,1-2 „Tot aşa ruşinaţi-vă de spunerea vorbelor celor din auzit şi de
descoperirea cuvintelor celor ascunse. ♣ Şi aşa vei fi ruşinos adevărat şi vei
afla har înaintea a tot omul”.
3. Băutura. Beția
Ps. 103,16 „Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului”.
Pild. 20,1 „Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura îmbătătoare şi

oricine se lasă ademenit nu este înţelept”.
Pild. 21,17 „Cel ce iubeşte veselia va duce lipsă; cel căruia îi place vinul şi
miresmele nu se îmbogăţeşte”.
Pild. 23,20-21,29-32 „Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce îşi
desfrânează trupul lor, ♣ Căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu
te face să porţi zdrenţe. ♣ Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile,
pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără pricină,
pentru cine ochii întristaţi? ♣ Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei
ce vin să guste băuturi cu mirodenii. ♣ Nu te uita la vin cum este el de roşu,
cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât, ♣ Căci la urmă el ca un şarpe
muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin”.
Pild. 31,4-5 „Nu se cuvine regilor, o, Lemuel, nu se cuvine regilor să bea vin
şi conducătorii băuturi îmbătătoare, ♣ Ca nu cumva bând să uite legea şi să
judece strâmb pe toţi sărmanii”.
Eccl. 10,17 „Fericită eşti tu, ţară, care ai rege un fecior de neam mare şi
căpeteniile tale mănâncă la vreme, ca toţi oamenii, şi nu se dau la băutură”.
Is. 5,11-12,22 „Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi

îmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă cu vin! ♣ Cei care
doresc, la ospeţele lor, chitară, harpă, tobă, flaut şi vin ei nu iau în seamă
faptele Domnului şi nu văd lucrurile mâinilor Sale. ♣ Vai de cei viteji la băut
vin şi meşteri la făcut băuturi îmbătătoare!”
Is. 28,1,6-7 „Vai de cununa mândriei beţivilor din Efraim; vai de floarea
veştedă din podoaba lor, care stă pe culmea de deasupra văii celei mănoase a
celor beţi de vin! ♣ Duh de dreptate pentru cei ce stau la judecată cu dreptate şi
tărie pentru cei ce se luptă la porţi. ♣ Dar şi aceştia se clatină de vin şi
rătăcesc drumul din pricina băuturilor tari; preotul şi proorocul se poticnesc de
băutură, sunt biruiţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari, în vedenii se
înşală, în hotărâri şovăiesc”.
132
132
Os. 4,18 „După ce isprăvesc de băut, se dedau desfrâului; iar mai-marii lor
năzuiesc numai către fapte de ruşine”.
Tob. 4,15 „Vin până la îmbătare să nu bei şi beţia să nu călătorească cu tine

pe cale!”
3 Ezd. 3,18-24 „O, bărbaților, cum nu este mai tare vinul? Căci tuturor
oamenilor care îl beau le rătăceşte mintea. ♣ Şi mintea regelui şi a
orfanului, şi a robului şi a celui slobod, şi a săracului şi a bogatului o face
una. ♣ Şi toată mintea o întoarce spre chef şi veselie, şi nu-şi aduce aminte de
tot necazul şi de toată datoria. ♣ Şi toate inimile le face bogate, şi nu-şi aduc
aminte nici de rege, nici de satrap, şi toate le face să vorbească prin talanţi. ♣ Şi
nu-şi aduc aminte, când beau, să iubească pe prieteni şi pe fraţi, ci după puţin
timp scot săbiile. ♣ Şi când se trezesc de vin, nu-şi aduc aminte de cele ce au
făcut. ♣ O, bărbaţilor! Oare nu este mai tare vinul, care sileşte a face aşa?”
Sir. 19,1 „Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi; cine dispreţuieşte puţinul pe

care-l are se păgubeşte degrabă”.
Sir. 31,29-30,34-35 „La vin nu te face viteaz, că pe mulţi i-a pierdut vinul. ♣
Cuptorul încearcă oţelul călit; tot aşa şi vinul, inimile trufaşilor, care stau gata să
se încaiere. ♣ Amărăciune sufletului este vinul când se bea mult; certuri şi
căderi face. ♣ Beţia înmulţeşte mânia celui fără de minte spre împiedicare şi
împuţinează virtutea şi agoniseşte răni”.
4. Blestemul. Sudalma
Iov 31,30 „Eu n-am îngăduit limbii mele să greşească şi să ceară moartea
duşmanului, blestemându-l”.
Ps. 108,16-17 „Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit
binecuvântarea şi se va îndepărta de la el. ♣ Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi
cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui”.
Pild. 11,25 „Cel ce binecuvintează va fi îndestulat, iar cel ce blesteamă va fi

blestemat”.
Pild. 26,2 „Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa
blestemul fără pricină nu nimereşte”.
Eccl. 10,20 „Chiar în gândul tău nu blestema pe rege şi în cămara unde dormi
nu defăima pe cel puternic; căci păsările cerului pot să ducă un cuvânt şi neamul
celor înaripate să dea vorba ta pe faţă”.
133
133
Sir. 21,29 „Când blesteamă cel nelegiuit pe satana, blesteamă sufletul său”.
Sir. 22,27 „Înaintea focului se arată întâi abur de cuptor şi fum; aşa înaintea
vărsărilor de sânge, întâi înjurăturile”.
Sir. 23,19 „Omul care se obişnuieşte cu cuvinte de sudalmă, în toate zilele

sale, nu se va înţelepţi”.
Sir. 27,15,29 „Vărsare de sânge vine din vrajba trufaşilor şi sudalma lor este
grea la auz. ♣ Batjocura, sudalma este partea celor trufaşi şi pedeapsa ca
leul va pândi asupra lor”.
Sir. 34,25-26 „Când unul zideşte şi altul strică, ce folos au, fără numai că se
ostenesc? ♣ Când unul se roagă şi altul blesteamă, al cui glas va auzi
Stăpânitorul?”
5. Camăta
Deut. 23,19 „Să nu dai cu camătă fratelui tău nici argint, nici pâine, nici nimic
din câte se pot da cu camătă”.
Ps. 14,1,5 „Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în

muntele cel sfânt al Tău? ♣ Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri
împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac”.
Iez. 18,8-9,13 „Banii săi cu camătă nu-i dă şi camătă nu ia; de la nedreptate

mâinile şi le stăpâneşte şi judecata dintre un om şi altul o face cu dreptate; ♣ De
se poartă după poruncile Mele şi legile Mele cu credincioşie le păzeşte, acela este
drept şi fără îndoială viu va fi, zice Domnul Dumnezeu. ♣ Banii şi-i dă cu
dobândă şi ia camătă; unul ca acesta va trăi oare? Nu! De va face asemenea
ticăloşii nu va trăi, ci sigur va muri şi sângele lui va fi asupra lui”.
Iez. 22,12 „În tine se ia mită, ca să se verse sânge; tu iei dobândă şi camătă şi
cu silnicie apuci câştig de la fratele tău, iar pe Mine M-ai uitat, zice Domnul
Dumnezeu”.
6. Cearta
Pild. 3,30 „Nu te certa cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ţi-a făcut nici
un rău”.
Pild. 16,28 „Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe

prieteni”.
134
134
Pild. 17,14,19 „Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer);

înainte de a se aprinde, dă-te la o parte! ♣ Cine iubeşte certurile iubeşte
păcatul; cel ce ridică glasul îşi iubeşte ruina”.
Pild. 18,6 „Buzele celui nebun duc la ceartă şi gura lui dă naştere la ocări!”
Pild. 20,3 „Este o mare însuşire pentru om să se stăpânească de la ceartă şi

tot nebunul se întărâtă”.
Pild. 22,10 „Alungă pe cel batjocoritor şi cearta va lua sfârşit şi pricina şi

defăimarea vor înceta”.
Pild. 26,17,21 „Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră
într-o ceartă în care nu este amestecat. ♣ Cărbunii slujesc pentru căldură,
lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta”.
Pild. 29,22 „Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate”.
Pild. 30,32-33 „De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu
mâna peste gură. ♣ Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească
sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă”.
Sir. 8,1-3,16 „Nu te certa cu cel puternic, ca nu cumva să cazi în mâinile lui.
♣ Nu te certa cu omul bogat, ca nu cumva să fie mai greu decât tine. Că pe
mulţi i-a pierdut aurul şi inimile regilor le-a aplecat. ♣ Nu te sfădi cu omul care
vorbeşte bine şi nu pune lemne peste focul lui. ♣ Nu te certa cu omul mânios
şi nu străbate pustiul cu el, căci a vărsa sânge este pentru el nimica toată şi unde
nu vei avea ajutor, te va doborî”.
Sir. 27,14 „Vorba celui care mult se jură zbârleşte părul şi când se ceartă îţi
asurzeşte urechile”.
Sir. 28,12 „Sfada grabnică aprinde foc şi vrajba grabnică varsă sânge”.
7. Crima
Fac. 4,8,11 „După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: «Să ieşim la câmp!»
Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a
omorât. ♣ Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să
primească sângele fratelui tău din mâna ta”.
Ieș. 20,13 (Deut. 5,17) „Să nu ucizi”
135
135
Ps. 5,6 „Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl

urăşte Domnul”.
Deut. 27,24 „Blestemat să fie cel ce va ucide în ascuns pe aproapele său!”
Pild. 28,17 „Un om pe care îl îngreuiază sângele unui ucis fuge până la
groapă; nimeni să nu-l oprească!”
Sir. 22,27 „Înaintea focului se arată întâi abur de cuptor şi fum; aşa înaintea
vărsărilor de sânge, întâi înjurăturile”.
Sir. 27,15 „Vărsare de sânge vine din vrajba trufaşilor şi sudalma lor este grea
la auz”.
Sir. 28,12 „Sfada grabnică aprinde foc şi vrajba grabnică varsă sânge”.
8. Desfrânarea
Ieș. 20,14 (Deut. 5,18) „Să nu fii desfrânat!”
Ieș. 22,19 „Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie omorât”.
Lev. 18,6-30 Însoțirile nelegiuite
Lev. 20,10-21 Pedepse pentru însoțirile nelegiuite
Deut. 27,20-23 „Blestemat să fie cel ce se va culca cu femeia tatălui său, că a

ridicat poala hainei tatălui său! … ♣ Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreun
dobitoc! … ♣ Blestemat să fie cel ce se va culca cu sora sa, fiica tatălui său, sau
fiica mamei sale! … ♣ Blestemat să fie cel ce se va culca cu soacra sa! …
Blestemat să fie cel ce se va culca cu sora femeii sale!”
3 Reg. 14,24 „Şi erau de asemenea şi sodomiţi în această țară, şi făceau toate
ticăloşiile păgânilor, pe care Domnul îi gonise din faţa fiilor lui Israel”.
Pild. 6,29,32-33 „Aşa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său: nimeni
din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit. ♣ Cel ce se desfrânează însă
cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuşi făcând astfel; ♣ El nu
dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată nu se şterge”.
Pild. 23,20-21 „Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce îşi
desfrânează trupul lor, ♣ Căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul
mereu te face să porţi zdrenţe”.
Pild. 29,3 „Cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte averea”.
136
136
Iez. 16,14-15 „Ai fost renumită printre neamuri pentru frumuseţea ta, pentru că
ea era desăvârşită datorită strălucirii Mele cu care te-am îmbrăcat, zice
Domnul Dumnezeu. ♣ Dar tu te-ai încrezut în frumuseţea ta şi, folosindu-te
de renumele tău, ai început să te desfrânezi; şi-ai cheltuit desfrânarea ta cu tot
trecătorul, dându-te pe tine lui”.
Iez. 22,10-11 „La tine se descoperă goliciunea tatălui, la tine se siluieşte femeia
său, altul se spurcă cu nora sa; unul siluieşte pe sora sa, fiica tatălui său”.
Iez. 23 Pilda celor două femei desfrânate și pedepsirea lor
Naum 3,4 „Numai din pricina multelor desfrânări ale celei desfrânate,
frumoasă la chip şi meşteră în farmece, care duce în robie neamurile prin
desfrânările ei şi popoarele prin fermecătoriile ei!”
Înțel. 3,16-18 „Fiii desfrânaţilor nu vor avea desăvârşire şi sămânţa ieşită din
patul nelegiuit se va stinge. ♣ Că de vor şi avea viaţă lungă, nu vor fi de nici o
treabă şi bătrâneţile lor, la urmă de tot, vor fi fără cinste. ♣ Iar de vor muri de
timpuriu, vor fi fără nădejde şi fără mângâiere vor fi în ziua judecăţii”.
Sir. 19,2-4 „Vinul şi femeile înşeală pe cei înţelepţi. ♣ Şi cel care se lipeşte de
desfrânate va fi mai nechibzuit; ♣ Moliile şi viermii îl vor moşteni, şi sufletul
nelegiuit se va stârpi”.
Sir. 23,20-29 „Două feluri de oameni înmulţesc păcatele, şi al treilea aduce

urgie: ♣ Sufletul fierbinte ca focul arzător, care nu se stinge până ce nu se
potoleşte; ♣ Omul care pofteşte în trupul cărnii sale şi nu va înceta, până nu
va aţâţa foc; ♣ Pentru desfrânat toată pâinea este dulce, nu va înceta până la
sfârşit. ♣ Omul care păcătuieşte în patul său şi zice în inima sa: Cine mă
vede? ♣ Întuneric este împrejurul meu, pereţii mă acoperă şi nimeni nu mă
vede, pentru ce mă sfiesc? ♣ Păcatele mele nu le va pomeni Cel Preaînalt. Astfel
el se teme numai de ochii oamenilor. ♣ Şi nu ştie că ochii Domnului de zece
mii de ori sunt mai luminoşi decât soarele şi privesc la toate căile oamenilor şi
văd toate părţile cele ascunse. ♣ Mai înainte de a se fi făcut, toate sunt
cunoscute Lui; aşa şi după ce s-au săvârşit. ♣ Unul ca acesta în uliţele cetăţii
se va pedepsi şi unde n-a gândit se va prinde”.
Sir. 23,30-34 „Aşa şi femeia care-şi lasă bărbatul şi face moştenitor din
străini. ♣ Că întâi legea Domnului a călcat, al doilea bărbatului său a greşit, al
treilea întru desfrâu s-a desfrânat, şi cu bărbat străin a făcut copii. ♣ Aceasta
la adunare se va aduce, şi pentru fiii ei pedeapsă va fi. ♣ Nu vor spori cu
rădăcina fiii ei, şi ramurile ei nu vor da rod. ♣ Va rămâne întru blestem
pomenirea ei şi ocara ei nu se va şterge”.
137
137
9. Gelozia
Cânt. 8,6 „Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia.
Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer”.
Înțel. 1,10 „O ureche geloasă aude totul şi sunetul şoaptelor nu-i scapă”.
Sir. 26,7 „Durere inimii şi jale este femeia geloasă asupra altei femei şi viciul
limbii în toate se amestecă”.
10. Furtul. Înșelăciunea
Ieș. 20,15 (Deut. 5,19) „Să nu furi!”
Lev. 6,2-7 „Dacă cineva va greşi şi cu bună ştiinţă va nesocoti poruncile

Domnului, tăgăduind înaintea aproapelui său ceea ce acesta i-a încredinţat,
sau i-a lăsat în păstrare, sau ceea ce i-a furat, sau va înşela pe aproapele său,
♣ Sau găsind un lucru pierdut şi tăgăduind înaintea lui, sau jurându-se
strâmb pentru ceva, ce atrage pedeapsă asupra oamenilor, ♣ Dacă se va dovedi
că a greşit şi s-a făcut vinovat, să întoarcă ce a furat, sau ce a răpit, sau ce i-a fost
încredinţat, sau ce a fost pierdut şi găsit de el. ♣ Tot lucrul, pentru care s-a jurat
strâmb, să-l plătească deplin şi să mai adauge pe deasupra a cincea parte din
preţul lui şi să dea aceluia, al căruia este lucrul, în ziua când îşi va cunoaşte vina
sa. ♣ Iar pentru vina sa să ia din turma de oi un berbec fără meteahnă, după
preţuirea ta, şi să-l aducă Domnului prin preot, jertfă pentru vină. ♣
Preotul îl va curăţi înaintea Domnului şi i se va ierta orice ar fi făptuit şi
oricum s-ar fi făcut vinovat”.
Lev. 19,11 „Să nu furaţi, să nu spuneţi minciună şi să nu înşele nimeni pe

aproapele său”.
Deut. 25,13-16 „Să nu ai în săculeţul tău două feluri de greutăţi pentru

cumpănă: unele mai mari şi altele mai mici. ♣ În casa ta să nu ai două feluri de
efă: una mai mare şi alta mai mică. ♣ Greutăţile pentru cumpăna ta să fie
adevărate şi drepte şi efa ta să fie adevărată şi dreaptă, ca să se înmulţească zilele
tale pe pământul pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău de moştenire; ♣ Că
urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău tot cel ce face strâmbătate”.
Pild. 6,30-31 „Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi

astâmpere foamea; ♣ Dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot
ceea ce are în casa lui”.
Pild. 11,1 „Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este
plăcerea Lui”.
13
138
Pild. 20,10,17,23 „Două feluri de greutăţi de cântărit şi de măsurat sunt

urâciune înaintea Domnului. ♣ Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune,
dar după aceea gura se umple de pietricele. ♣ Greutăţile nedrepte pentru
cântărire sunt urâciune înaintea Domnului şi cântarele înşelătoare nu sunt decât
un lucru rău”.
Pild. 29,24 „Cel ce împarte cu hoţul îşi urăşte sufletul lui, fiindcă aude
blestemul, dar nu zice nimic”.
Avd. 1,7 „Ei te-au înşelat, bunii tăi prieteni! Cei care mâncau pâinea ta îţi
întind curse paşilor tăi şi tu n-ai băgat de seamă”.
Zah. 5,3 „Acesta este blestemul care se răspândeşte peste faţa a tot pământul,
căci orice fur va fi nimicit de aici şi orice om care jură strâmb va fi pierdut”.
11. Invidia
Ps. 72,3,16-17 „Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea
păcătoşilor. Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei. ♣
Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea. ♣
Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul
celor răi”.
Ps. 111,6,9-10 „Întru pomenire veşnică va fi dreptul; ♣ Puterea lui se va

înălţa întru slavă. ♣ Păcătosul va vedea şi se va mânia, va scrâşni din dinţi şi
se va topi. Pofta păcătoşilor va pieri”.
Pild. 6,34 „Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua
răzbunării”.
Pild. 27,4 „Întărâtarea este crudă şi mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o va
putea îndura?”
Eccl. 4,4 „Şi am văzut că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru nu
este decât pizma unuia faţă de altul. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de
vânt!”
Iez. 35,11 „De aceea precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul
Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că Mă voi purta cu tine după măsura urii
tale şi a pizmei tale, pe care le-ai arătat către ele, şi Mă voi face cunoscut lor,
când te voi judeca”.
Sir. 14,6-8 „Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuieşte pe sine; şi
aceasta este răsplătirea răutăţii lui. ♣ Şi de face bine, din uitare face; iar mai pe
139
139
urmă arată răutatea sa. ♣ Rău este cel care pizmuieşte cu ochiul, și cel care îşi
întoarce fața, şi cel care trece cu vederea sufletele”.
Sir. 30,25 „Pizma şi mânia împuţinează zilele şi grija aduce bătrâneţile mai
înainte de vreme”.
12. Lăcomia
Ieș. 20,17 (Deut. 5,21) „Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti
femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui,
nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!”
4 Reg. 5,20-27 „Iar dacă s-a depărtat puţin, Ghehazi, sluga lui Elisei, omul lui
Dumnezeu, şi-a zis: «Iată, stăpânul meu n-a vrut să ia din mâna acestui
Neeman Sirianul ceea ce i-a adus. Pe cât de adevărat că Domnul este viu, aşa
este de adevărat că voi alerga după el şi voi lua de la el ceva». ♣ Şi a alergat
Ghehazi după Neeman, iar Neeman, văzându-l alergând după el, s-a coborât din
căruţă înaintea lui şi a zis: «Cu pace vii?» ♣ Şi Ghehazi a răspuns: «Cu pace.
M-a trimis stăpânul meu să-ți spun: Iată au venit acum la mine din muntele
lui Efraim doi tineri din fiii proorocilor; dă-le un talant de argint şi două
rânduri de haine». ♣ Şi a zis Neeman: «Ia, rogu-te, doi talanţi de argint». Şi l-a
rugat, şi a legat doi talanţi de argint în doi saci şi două rânduri de haine şi le-a dat
la două slugi care le-a dus înaintea lui. ♣ Iar dacă au ajuns sub deal, le-a luat din
mâinile lor şi le-a ascuns în casă. Apoi a dat drumul oamenilor de s-au dus. ♣
Când însă a venit şi s-a arătat stăpânului său, Elisei i-a zis: «De unde vii
Ghehazi?» Şi El a răspuns: «Robul tău n-a fost nicăieri». ♣ Iar Elisei i-a zis:
«Au doar inima mea nu te-a întovărăşit când omul acela s-a dat jos din căruţă şi a
venit în întâmpinarea ta? Este timpul oare să iau argint şi haine, măslini şi vii,
vite mari sau mărunte, robi sau roabe? ♣ Să se lipească dar lepra lui Neeman
de tine şi de urmaşii tăi în veci». Şi a ieşit Ghehazi de la Elisei alb de lepră ca
zăpada”.
Iov 20,21-22 „Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va

ţine deloc. ♣ Când bogăţia lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi
toate loviturile nenorocirii vor cădea în capul lui”.
Pild. 1,19 „Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce
pierderea vieţii”.
Pild. 10,2-3 „Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege;
numai dreptatea scapă de la moarte. ♣ Domnul nu lasă să piară de foame sufletul
celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege”.
Pild. 27,20 „Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de
nesăturat”.
140
140
Pild. 28,22 „Omul lacom se grăbeşte să se îmbogăţească, dar nu gândeşte că

lipsa va veni peste el”.
Eccl. 5,9 „Cine iubeşte banii nu se va sătura de bani, iar cel ce iubeşte
bogăţia nu va avea parte de rodul ei. Şi aceasta este deşertăciune”.
Înțel. 15,11-12 „Fiindcă el n-a cunoscut pe Făcătorul său, şi pe Cel care i-a
insuflat duhul faptelor şi a pus în el putere de viaţă, ♣ Ci socoteşte că viaţa
noastră este jucărie şi traiul nostru ca un târg de câştig, pentru
că - aşa zic ei - trebuie să câştigi bani în orice chip, chiar făcând rău”.
Sir. 14,9 „Ochiul lacomului nu se satură cu partea sa şi nedreptatea celui rău

usucă sufletul”.
13. Lenea
Pild. 6,6,9-11 „Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! ♣

Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? ♣
«Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate!»
♣ Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei
lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine”.
Pild. 11,16 „Nu leneşii ci silitorii agonisesc avere”.
Pild. 12,27 „Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară
pentru om este munca”.
Pild. 13,4 „Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor
silitori este îndestulat”.
Pild. 19,15,24 „Lenea te face să cazi în toropeală; sufletului trândav îi va fi

foame. ♣ Leneşul întinde mâna în blid şi nu are putere s-o ducă la gură”.
Pild. 20,4,13 „Toamna leneşul nu lucrează, iar când vine să culeagă rodul la
seceriş, nimic nu află. ♣ Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac; ţine ochii
deschişi, numai aşa vei fi îndestulat de pâine”.
Pild. 21,25 „Pofta celui leneş îl omoară, căci mâinile nu voiesc să lucreze”.
Pild. 22,13 „Cel leneş pune pricini şi zice: Afară este un leu, aş putea să fiu
sugrumat în mijlocul uliţelor”.
Pild. 23,21 „Căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să
porţi zdrenţe”.
141
141
Pild. 24,30-34 „Am trecut pe ogorul unui leneş şi pe la via unui om lipsit de
minte, ♣ Şi iată spinii creşteau în toate locurile, mărăcinii o acopereau cu
totul, iar zidul de pietre se prăbuşise. ♣ Atunci m-am uitat și m-am frământat în
inima mea, am privit cu luare aminte şi am tras o învăţătură: ♣ «Încă puţin
somn, încă puţină aţipeală, încă puţin să mai stau cu mâinile în sân ca să
dorm ... ». ♣ Şi sărăcia va veni peste tine ca un călător şi lipsa ca un om
înarmat”.
Pild. 26,13-16 „Leneşul zice: «Pe drum trece un leu, un leu pe uliţe!» ♣
Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa şi leneşul în patul lui. ♣ Leneşul bagă
mâna în blid, dar cu mare greutate o duce la gură. ♣ Leneşul se crede înţelept
în ochii lui, mai mult decât şapte sfetnici înţelepţi”.
Eccl. 4,5-6 „Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând:
♣ Mai de preţ este un pumn plin de odihnă decât doi pumni plini de trudă şi
de vânare de vânt”.
Eccl. 10,18 „Din pricina lenei, grinzile casei se lasă, iar când stai cu mâinile în
sân, apa picură în casă”.
Eccl. 11,4 „Cel ce păzeşte vântul nu seamănă, şi cel ce se uită la nori nu

seceră”.
Tob. 4,13 „Din mândrie izvorăşte pieire şi mare neorânduire, iar din lene,
sărăcie şi lipsă mare, căci lenea este mama foamei”.
Sir. 22,1-2 „Pietrei celei întinate s-a asemănat leneşul şi toţi vor şuiera spre
batjocura lui. ♣ Asemenea unui morman de gunoi este leneşul; tot cel care îl
va ridica îşi va scutura mâna”.
14. Mândria. Trufia

Deut. 8,14 „Vezi să nu se mândrească inima ta şi să nu uiţi pe Domnul
Dumnezeul tău Care te-a scos din Egipt, din casa robiei”.
2 Paral. 26,16,18-19 „Şi când a ajuns puternic, el s-a mândrit în inima lui
spre pieirea lui; şi a săvârşit o nelegiuire înaintea Domnului Dumnezeului său,
căci a intrat în templul Domnului, ca să tămâieze pe jertfelnicul tămâierii. ♣
Şi s-au împotrivit regelui Ozia şi i-au zis: «Nu ţi-e dat ţie, Ozia, să tămâiezi
înaintea Domnului, ci preoţilor, fiilor lui Aaron, care sunt sfinţiţi să tămâieze; ieşi
din locaşul sfânt, căci ai făcut o fărădelege şi nu-ţi va fi de loc spre cinste acest
lucru înaintea Domnului Dumnezeu». ♣ Ozia însă s-a supărat pe ei; şi cum
ţinea în mâna lui cădelniţa, ca să tămâieze, deodată s-a ivit lepra pe fruntea
lui în faţa preoţilor, în templul Domnului, dinaintea altarului tămâierii”.
142
142
Iov 22,29 „Fiindcă Dumnezeu smereşte pe mândri şi mândria, şi mântuieşte

pe acela care-şi pleacă ochii în pământ”.
Ps. 48,6-8 „Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă.
♣ Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui
Dumnezeu preţ de răscumpărare. ♣ Că răscumpărarea sufletului e prea
scumpă şi niciodată nu se va putea face”.
Ps. 51,1-4 „Ce te făleşti întru răutate, puternice? Fărădelege toată ziua,
nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a făcut vicleşug. ♣ Iubit-ai
răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea.
♣ Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană! ♣ Pentru aceasta Dumnezeu
te va doborî până în sfârşit, te va smulge şi te va muta din locaşul tău şi rădăcina
ta din pământul celor vii”.
Ps. 88,11 „Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu braţul puterii Tale ai
risipit pe vrăjmaşii Tăi”.
Pild. 8,13 „Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu”.
Pild. 13,10 „Mândria nu dă prilej decât la ceartă”.
Pild. 16,5,18 „Toată inima semeaţă este urâciune înaintea Domnului; hotărât,
ea nu va rămâne nepedepsită. ♣ Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia
înaintea căderii”.
Pild. 21,4,24 „Ochii semeţi şi inima îngâmfată sunt sfeşnicul păcătoşilor.

Aceasta nu este decât păcat. ♣ Cine este semeţ şi îngâmfat se cheamă
batjocoritor; acela se poartă cu prisos de trufie”.
Is. 2,11-12 „Ochii celui mândru vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi
pogorâtă şi numai Domnul în ziua aceea va fi ridicat în slăvi, ♣ Că Domnul
Savaot va avea ziua Lui, se va ridica împotriva a tot ceea ce este mândru şi
semeţ şi-l va pogorî”.
Is. 3,16-17,24 „Şi mai zice Domnul: Pentru că fiicele Sionului sunt atât de
mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu
zăngănit de inele la picioarele lor, ♣ Domnul va pleşuvi creştetul capului
fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor. ♣ Atunci va fi în loc de
miresme, putreziciune, şi în loc de cingători, frânghie, în loc de cârlionţi făcuţi cu
fierul, pleşuvie, în loc de veşmânt preţios, zdrenţe, şi în loc de frumuseţe: pecete
de robie”.
143
143
Is. 13,11 „Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei nelegiuiţi
pentru păcatele lor. Voi smeri mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor
cruzi o voi arunca la pământ”.
Is. 14,13-15 „Tu care ziceai în cugetul tău: «Ridica-mă-voi în ceruri şi mai
presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele
cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. ♣
Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi». ♣ Şi acum, tu
te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!”
Is. 26,5 „Că El a coborât pe cei ce locuiau pe înălţime, cetatea cea mândră El a
supus-o până la pământ, a culcat-o în pulbere”.
Is. 37,29 „Întărâtarea ta împotriva Mea, trufia ta au ajuns până la urechile

Mele. De aceea voi pune belciug în nările tale şi frâul Meu buzelor tale şi te
voi întoarce pe calea pe care ai venit!”
Is. 47,10-11 „Întru fărădelegile tale tu nădăjduiai şi ziceai: «Nimeni nu mă

vede!» Înţelepciunea ta şi ştiinţa ta te-au amăgit astfel, că ziceai în inima ta:
«Eu şi nimeni alta nu este ca mine!» ♣ Drept aceea va veni peste tine o
nenorocire pe care tu nu vei şti să o înlături cu frumuseţea ta şi te va copleşi
nenorocirea pe care tu nu o vei putea ocoli şi pe neaşteptate va da peste tine
pieirea, fără să fi avut vreme s-o prevesteşti!”
Ier. 50,32 „Şi se va împiedica «trufaşul» şi va cădea şi nimeni nu-l va ridica”.
Iez. 28,2-9 „Aşa zice Domnul Dumnezeu: Inima ta s-a înălţat şi a zis: «Sunt
un dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dumnezeu în inima mărilor, dar tu, deşi
nu eşti Dumnezeu, ci om, îţi închipui în inima ta că eşti la fel cu Dumnezeu;
♣ Iată, tu îţi închipui că eşti mai înţelept decât Daniel şi nu sunt taine ascunse
pentru tine; ♣ Prin înţelepciunea ta şi cu mintea ta ţi-ai agonisit bogăţie şi ai
adunat în vistieriile tale argint şi aur; ♣ Prin înţelepciunea ta cea mare, prin
ajutorul negoţului tău, ţi-ai sporit bogăţia şi mintea ta s-a îngâmfat cu
bogăţia ta; ♣ De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu te-ai
asemănat cu Dumnezeu, ♣ Iată, Eu voi aduce împotriva ta pe străinii cei mai răi
din toate popoarele, şi aceia îşi vor scoate sabia împotriva frumoasei tale
înţelepciuni şi vor întina strălucirea ta; ♣ În mormânt te voi coborî şi vei muri în
inima mărilor de moartea celor ucişi. ♣ Spune-vei oare înaintea ucigaşului
tău: «Eu sunt un dumnezeu», când tu eşti un om în mâna celui care te ucide,
iar nu Dumnezeu?”
Iez. 28,17 „Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta, şi pentru trufia
ta ţi-ai pierdut înţelepciunea. De aceea te-am aruncat la pământ”.
144
144
Dan. 5,20 „Şi pentru că inima lui se trufise şi duhul lui se împietrise până la
mândrie, a fost coborât de pe scaunul regatului său şi vrednicia lui i-a fost luată”.
Sof. 3,11 „În ziua aceea nu te vei mai ruşina de toate faptele tale cu care ai
păcătuit împotriva Mea, căci atunci voi da la o parte pe cei ce petrec în chip
trufaş, iar tu nu te vei mai îngâmfa în muntele cel sfânt al Meu”.
Tob. 4,13 „Aşadar, fiule, să iubeşti pe fraţii tăi, şi să nu te mândreşti în

inima ta faţă de fraţii tăi şi faţă de fiii şi fiicele poporului tău, încât să nu-ţi iei
femeie de la ei, pentru că din mândrie izvorăşte pieire şi mare neorânduire, iar
din lene, sărăcie şi lipsă mare, căci lenea este mama foamei”.
Înțel. 5,8-9,11 „Ce folos ne-a adus trufia? La ce ne-a slujit bogăţia și toată fala
ei? ♣ Toate acestea au trecut ca umbra şi ca o veste care se duce pe aci încolo.
♣ … nimic nu mai arată pe unde a trecut”.
Sir. 3,27 „Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaş, că buruiană rea s-a
înrădăcinat în inima lui”.
Sir. 5,3 „Să nu zici: Cine mă va smeri sau cine mă va supune? Că Domnul nu
va întârzia să te pedepsească”.
Sir. 10,7,9,12-14 „Urâtă este înaintea Domnului şi înaintea oamenilor trufia,

căci faţă de amândoi ea este păcatul nedreptăţii. ♣ Pentru ce se trufeşte cel ce
este pământ şi cenuşă, când în viaţă el le leapădă mereu dinăuntrul său? ♣
Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de
la Cel care l-a făcut. ♣ Începutul păcatului este trufia, şi cel care stăruieşte în
ea este ca şi când i-ar ploua urâciune. ♣ Pentru aceea, minunate certări a adus
Domnul şi i-a surpat pe ei până în sfârşit”.
Sir. 10,29-30 „Nu te face înţelept când faci lucrul tău, nu te mări în vremea
necazului tău. ♣ Mai bun este cel care lucrează întru toate, decât cel care umblă
sau se măreşte şi este lipsit de pâine”.
Sir. 11,32-33 „Potârniche închisă în coşniţă, aşa este inima trufaşului, şi ca

iscoada priveşte căderea. ♣ Că cele bune le întoarce cu viclenie în rele şi
pentru cele bune te va huli”.
Sir. 13,1,23 „Cel care se atinge de smoală se va mânji şi cel care se însoţeşte cu
cel trufaş asemenea lui va fi. ♣ Urâtă este trufaşului smerenia”.
Sir. 16,8-10 „Nu s-a milostivit spre uriaşii cei de demult, care s-au depărtat
de El prin trufia lor. ♣ N-a iertat pe cei care locuiau cu Lot, ci i-a urgisit pentru
145
145
trufia lor. ♣ Nu i S-a făcut milă de neamul pierzării, care se înălţase întru
păcatele sale”.
Sir. 21,5 „Batjocura şi semeţia vor pustii avuţia; aşa şi casa celui trufaş se va
pustii”.
Sir. 27,15,29 „Vărsare de sânge vine din vrajba trufaşilor şi sudalma lor
este grea la auz. ♣ Batjocura, sudalma este partea celor trufaşi şi pedeapsa
ca leul va pândi asupra lor”.
2 Mac. 9,8-12 „Şi celui care i se părea că şi peste valurile mării împărăţeşte
din pricina trufiei pe care o avea peste firea omenească, şi socotea că va pune
în cumpănă munţii cei înalţi, acum, smerit fiind până la pământ, într-o lectică
era purtat, arătând către toţi puterea lui Dumnezeu prin pilda sa. ♣ Căci din
trupul acestui păgân izvorau viermi vii şi, trăind în chinuri şi în dureri, cădea de
pe el carnea, şi de mirosul lui greu toată tabăra se îngreuia, neputând suferi
duhoarea. ♣ Şi pe cel care cu puţin mai înainte i se părea că se atinge de
stelele cerului, nimeni nu-l putea purta din pricina duhorii nesuferite. ♣
Atunci a început, fiind rănit, a înceta de la mulţimea trufiei şi a veni întru
cunoştinţa sa, sub bătaia lui Dumnezeu şi sub sporul durerilor. ♣ Şi nici el
singur nemaiputând a-şi suferi greul miros, aceasta a zis: Drept este a se supune
lui Dumnezeu şi cel care este pământean să nu se asemene Lui”.
15. Mânia
Ps. 4,4 „Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi”.
Iov 5,2 „Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel
rătăcit”.
Pild. 14,17,29 „Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se
stăpâneşte. ♣ Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie
degrabă îşi dă pe faţă nebunia”.
Pild. 15,1,18 „Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă
mânia. ♣ Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea”.
Pild. 19,19 „Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruţi o dată,
trebuie să începi din nou”.
Pild. 22,24-25 „Nu te întovărăşi cu omul mânios şi cu cel înfierbântat de furie

să n-ai nici un amestec, ♣ Ca să nu te deprinzi pe calea lui şi să-ți întinzi o cursă
pentru viața ta”.
Pild. 27,17 „Fierul cu fier se ascute şi un om ascute mânia altui om”.
146
146
Pild. 29,22 „Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate”.
Pild. 30,32-33 „De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu
mâna peste gură. ♣ Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească
sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă”.
Eccl. 7,9 „Nu te grăbi să te întărâţi întru duhul tău, pentru că mânia sălăşluieşte
în sânul celor nebuni”.
Sir. 1,20-21 „Frica Domnului îndepărtează păcatele, şi la cine petrece, de la

acela abate mânia. ♣ Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptăţire, că
iuţimea mâniei lui cădere îi este”.
Sir. 10,6 „Să nu te mânii pentru orice nedreptate pe aproapele şi nimic nu

face cu patimă şi cu nechibzuinţă”.
Sir. 25,17 „Nu este cap mai înveninat decât capul şarpelui şi nu este mânie ca
mânia vrăjmaşului”.
Sir. 27,31 „Mânia şi urgia sunt lucruri urâte; şi bărbatul păcătos le ţine
minte”.
Sir. 28,11 „După puterea omului va fi mânia lui; şi după cum este avuţia lui;
va înălţa mânia sa”.
Sir. 30,25 „Pizma şi mânia împuţinează zilele şi grija aduce bătrâneţile mai
înainte de vreme”.
16. Minciuna. Mărturia mincinoasă

Ieș. 20,16 „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!”
Ieș. 23,1 „Să nu iei aminte la zvon deşert; să nu te uneşti cu cel nedrept, ca să
fii martor mincinos!”
Lev. 5,1 „Dacă vreun suflet va păcătui prin aceea că, fiind pus să jure ca martor,
nu va spune ceea ce a auzit sau ce ştie, acela va lua asupra sa păcat”.
Lev. 19,11 „Să nu spuneţi minciună şi să nu înşele nimeni pe aproapele său”.
Deut. 5,20 „Să nu dai mărturii mincinoase asupra aproapelui tău!”
Deut. 19,15-19 „Nu ajunge numai un martor pentru a vădi pe cineva de

vreo vină sau de vreo nelegiuire sau de vreun păcat de care s-ar fi făcut vinovat,
ci orice pricină să se dovedească prin spusa a doi sau trei martori. ♣ De se va
ridica asupra cuiva martor nedrept, învinuindu-l de nelegiuire, ♣ Amândoi
oamenii aceştia între care este pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, la preot
147
147
sau la judecătorii care vor fi în zilele acelea. ♣ Şi judecătorii să cerceteze bine şi,
dacă martorul acela va fi martor mincinos şi va fi mărturisit strâmb asupra
fratelui său, ♣ Să-i faceţi ceea ce voise să facă el fratelui său. Şi aşa să
stârpeşti răul din mijlocul tău”.
3 Reg. 21,10 „Şi aduceţi doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva

lui şi să spună: Ai hulit pe Dumnezeu şi pe rege; şi apoi să-l scoateţi afară şi să-l
ucideţi cu pietre şi aşa să moară”.
Ps. 5,6 „Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl

urăşte Domnul”.
Ps. 26,18 „Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat

împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi”.
Ps. 57,3 „Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece, grăit-au

minciuni”.
Pild. 6,12 „Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe

buze”.
Pild. 12,17,22 „Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos
umblă cu înşelăciunea. ♣ Buzele cele grăitoare de minciună sunt urâciune
înaintea Domnului, iar cei ce făptuiesc după adevăr sunt plăcerea Lui”.
Pild. 14,25 „Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai
minciuni”.
Pild. 19,5,9 „Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit şi cel ce spune

lucruri neadevărate nu va scăpa. ♣ Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi
cel ce spune lucruri neadevărate se va prăbuşi”.
Pild. 21,6 „Comorile dobândite cu limbă mincinoasă sunt deşertăciune

trecătoare şi laţuri ale morţii”.
Pild. 24,28 „Nu fi martor mincinos împotriva prietenului tău şi nu fi pricina

(unei hotărâri nedrepte), cu buzele tale”.
Pild. 25,18 „Un ciocan, o sabie şi o săgeată ascuţită este omul care dă mărturie
mincinoasă împotriva aproapelui său”.
Pild. 29,12 „Când un conducător ascultă de cuvinte mincinoase, toţi

slujitorii săi sunt răi”.
148
148
Is. 44,25 „Eu zădărnicesc semnele mincinoşilor şi pe ghicitori îi fac să fie

nebuni, ruşinez pe cei înţelepţi şi înţelepciunea lor o prefac în nebunie”.
Os. 10,13 „Dar voi aţi arat semănând fărădelegea şi aţi secerat nenorocirea, şi
acum trebuie să mâncaţi din roadele minciunii”.
Înțel. 1,11 „Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră
de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura
mincinoasă aduce sufletului moarte”.
Sir. 7,13-14 „Nu făuri minciuni împotriva fratelui tău, nici împotriva prietenului
tău să nu faci aşa. ♣ Nu-ţi îngădui nici o minciună, căci din ea nu poate ieşi
nimic bun”.
Sir. 20,24-27 „Şi este câte unul care pentru ruşine face făgăduieli mari
prietenului, şi-l câştigă pe el vrăjmaş în zadar. ♣ Batjocură rea este la om
minciuna, în gura celor neînvăţaţi pururea va fi. ♣ Mai bun este furul decât
cel care pururea minte; iar amândoi vor fi moştenitorii pieirii. ♣ Năravul
omului mincinos este ocară şi ruşinea lui este cu el pururea”.
Sir. 34,4 „De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate
adevărat?”
17. Mita
Deut. 10,17 „Că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi

Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, Care nu caută
la faţă, nici nu ia mită”.
Deut. 16,18-20 „Să-ți pui judecători şi căpetenii după seminţiile tale, ca să

judece poporul cu judecată dreaptă. ♣ Să nu strici legea, să nu cauţi la faţă
şi să nu iei mită, că mita orbeşte ochii înţelepţilor şi strâmbă pricinile drepte.
♣ Caută dreptate şi iar dreptate”.
Deut. 27,25 „Blestemat să fie cel ce va lua mită, ca să ucidă suflet şi să verse
sânge nevinovat!”

muntele cel sfânt al Tău? ♣ Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri
împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în
veac”.
Pild. 15,27 „Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce
urăşte mita va trăi”.
149
149
Eccl. 7,7 „Mita strică inima”.
Is. 5,23 „Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de
dreptate pe cel drept!”
Iez. 22,12 „În tine se ia mită, ca să se verse sânge; tu iei dobândă şi camătă şi
cu silnicie apuci câştig de la fratele tău, iar pe Mine M-ai uitat, zice Domnul
Dumnezeu”.
voastre, ca unii care asupriţi pe cel drept şi luaţi mită şi stoarceţi pe cei săraci
la porţile cetăţii”.
18. Nebunia
Pild. 10,23 „Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte
ruşinoase”.
Pild. 12,15-16 „Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept
ascultă de sfat. ♣ Nebunul dă pe faţă îndată mânia lui, iar omul prevăzător îşi
ascunde ocara”.
Pild. 15,21 „Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înţelept
merge pe calea dreaptă”.
Pild. 17,7,12 „Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult
unui om de seamă vorbele mincinoase. ♣ Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică
lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui”.
Pild. 18,2,6-7 „Celui nebun nu-i place înţelepciunea, ci darea pe faţă a

gândurilor lui. ♣ Buzele celui nebun duc la ceartă şi gura lui dă naştere la
ocări! ♣ Gura celui nebun este prăbuşirea lui şi buzele lui sunt un laţ pentru
sufletul lui”.
Pild. 19,3 „Nebunia omului dărâmă calea lui şi inima lui se mânie împotriva
Domnului”.
Pild. 23,9 „Nu grăi la urechea celui nebun, căci el nu va băga de seamă
iscusinţa graiurilor tale”.
Pild. 24,9 „Gândul celui nebun nu este decât păcat; batjocoritorul este urgia
oamenilor”.
Pild. 26,4-8 „Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni

şi tu cu el. ♣ Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept
în ochii lui. ♣ Cel ce încredinţează solia în mâna celui nebun îşi taie picioarele
150
150
şi bea nedreptate. ♣ Precum nu poate să se folosească slăbănogul de

picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de cuvintele cele înţelepte. ♣ Ca şi
când pui o piatră în praştie, aşa este cel ce dă cinste unui nebun”.
Pild. 27,3,22 „Piatra este grea şi nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia
nebunului este mai grea decât amândouă. ♣ Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu
pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărţi de nebunia lui”.
Eccl. 4,5-6 „Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând:
♣ Mai de preţ este un pumn plin de odihnă decât doi pumni plini de trudă şi de
vânare de vânt”.
Eccl. 10,1,12-13 „O muscă moartă strică amestecul de untdelemn al celui ce

pregăteşte miresme; puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune. ♣
Graiurile gurii celui înţelept sunt har, iar buzele celui nebun îl doboară. ♣
Începutul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfârşitul graiului lui nebunie curată”.
Is. 32,5-6 „Nebunului nu i se va mai zice că e de neam bun şi celui viclean că

e mare la suflet. ♣ Că nebunul grăieşte nebunii şi inima lui gândeşte răul ca să
săvârşească nelegiuiri, să rostească cuvinte mincinoase împotriva Domnului, să
lase nemâncat pe cel flămând şi celor însetaţi să nu le dea să bea”.
Sir. 20,16-18 „Nebunul va zice: N-am nici un prieten şi faptele mele cele bune
nu primesc nici o recunoştinţă. ♣ Cei care mănâncă pâinea mea sunt răi cu
limba. ♣ De câte ori şi câţi îl vor batjocori pe el?”
Sir. 21,15,18,20 „Inima nebunului este ca un vas spart şi nici o ştiinţă nu va

ţine. ♣ Vorba nebunului este ca sarcina în cale; iar prin buzele celui înţelept se
va afla har. ♣ Ca o casă în ruine este înţelepciunea prostului, şi ştiinţa nebunului,
cuvinte fără rost”.
Sir. 22,7-11,15-16 „Cel care învaţă pe cel nebun este ca şi cel care lipeşte
hârbul şi deşteaptă din somn greu pe cel care doarme. ♣ Ca şi cum ar povesti
celui care dormitează, aşa este cel ce povesteşte celui nebun, şi la sfârşit va zice:
Ce este? ♣ Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina, şi pentru cel nebun
plângi, că-i lipseşte mintea. ♣ Mai cu dulceaţă să plângi pe mort, pentru că s-a
odihnit; iar viaţa nebunului mai rea este decât moartea. ♣ Plânsul pentru mort
să fie şapte zile; iar pentru cel nebun şi nelegiuit, în toate zilele vieţii lui. ♣
Ce este mai greu decât plumbul şi cum se cheamă el? Nebunul. ♣ Mai lesne
este a purta nisip, sare şi fier, decât a locui cu un om fără minte”.
151
151
19. Necredința. Credința formală

Ps. 52,1 „Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu!”
Ps. 82,1-2,12-17 „Dumnezeule, cine se va asemăna ţie? Să nu taci, nici să Te

linişteşti, Dumnezeule! ♣ Că iată, vrăjmaşii Tăi s-au întărâtat şi cei ce Te
urăsc au ridicat capul. ♣ Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roată, ca trestia în
faţa vântului, ♣ Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde munţii, ♣ Aşa
alungă-i pe ei, în viforul Tău şi în urgia Ta. ♣ Umple feţele lor de ocară şi vor
căuta faţa Ta, Doamne. ♣ Să se ruşineze şi să se tulbure în veacul veacului şi
să fie înfruntaţi şi să piară. ♣ Și să cunoască ei că numele Tău este Domnul.
Tu singur eşti Cel Preaînalt peste tot pământul”.
Pild. 2,22 „Iar cei fără de lege vor fi nimiciţi de pe pământ şi cei necredincioşi
vor fi smulşi de pe el”.
Is. 29,13 „Şi a zis Domnul: De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu
gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea
înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni”.
Ier. 4,18 „Căile tale şi faptele tale, Israele, ţi-au pricinuit acestea; din pricina
necredincioşiei tale ți-a venit acest amar, care a străbătut până la inima ta”.
Ier. 5,12-14 „Au tăgăduit pe Domnul şi au zis: El nu este şi nenorocirea nu

va veni asupra noastră; şi nu vom vedea nici sabie, nici foamete! ♣ Proorocii
sunt vânt şi nu este în aceştia cuvântul Domnului. De aceasta şi ei să aibă parte!
♣ De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul puterilor: Pentru că voi grăiţi asemenea
vorbe, iată voi face cuvintele Mele foc în gura ta, iar pe poporul acesta îl voi face
lemne şi-l va mistui focul acesta”.
a. Lepădarea de credință
Lev. 24,15-16 „Omul care va huli pe Dumnezeu îşi va agonisi păcat. ♣
Hulitorul numelui Domnului să fie omorât neapărat; toată obştea să-l ucidă cu
pietre. Sau străinul, sau băştinaşul, de va huli numele Domnului, să fie omorât”.
Deut. 32,15 „A mâncat Iacov, s-a îngrăşat Israel şi s-a făcut îndărătnic;
îngrăşatu-s-a, îngroşatu-s-a şi s-a umplut de grăsime; a părăsit pe Dumnezeu,
Cel ce l-a făcut şi a dispreţuit cetatea mântuirii sale”.
Iov 8,8-13 „Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră şi ia aminte la cele
trăite şi păţite de părinţi. ♣ Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, căci zilele
noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. ♣ Ei îţi vor da învăţătură, ei îţi vor
grăi şi din inima lor îţi vor cuvânta unele ca acestea: ♣ Oare papura creşte fără
baltă şi rogozul fără umezeală? ♣ Pe când încă este în floare şi nu este tăiat, el se
152
152
usucă, mai înainte decât orice buruiană. ♣ Tot aşa se întâmplă cu toţi aceia
care uită pe Dumnezeu şi aşa se veştejeşte nădejdea celui nelegiuit”.
Ps. 2,1-5 „Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat

deşertăciuni? ♣ S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat
împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând: ♣ «Să rupem
legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor». ♣ Cel ce locuieşte în ceruri va
râde de dânşii şi Domnul îi va batjocori pe ei! ♣ Atunci va grăi către ei întru
urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei”.
Ps. 72,26 „Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel
ce se leapădă de Tine”.
Is. 1,28 „Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul
vor fi nimiciţi”.
Ier. 1,16 „Şi voi rosti asupra lor judecata Mea pentru toate fărădelegile lor,
pentru că M-au părăsit, au aprins tămâie înaintea altor dumnezei şi s-au
închinat la lucrurile mâinilor lor”.
Ier. 2,8-9,11,13,19 „Preoţii n-au zis: Unde este Domnul? Învăţătorii legii nu
M-au cunoscut; păstorii au lepădat credinţa şi proorocii au proorocit în
numele lui Baal şi s-au dus după cei ce nu-i pot ajuta. ♣ De aceea la judecată voi
grăi împotriva voastră, zice Domnul, şi împotriva nepoţilor voştri voi cere
osândă! ♣ … Poporul Meu însă şi-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate
ajuta. ♣ Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii,
M-au părăsit, şi şi-au săpat fântâni sparte, care nu pot ţine apă. ♣ Lepădarea ta
de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău
şi de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă
de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor”.
Ier. 9,13-15 „Şi Domnul a răspuns: «Pentru că au părăsit Legea Mea, pe care
le-am pus-o Eu, şi n-au ascultat glasul Meu, nici nu s-au purtat cum le poruncea
acel glas, ♣ Ci au umblat după îndărătnicia inimii lor şi în urma lui Baal, cum
i-au învăţat părinţii lor». ♣ De aceea, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui
Israel: Iată, îi voi hrăni cu pelin şi le voi da să bea apă cu fiere, şi-i voi risipi
printre popoarele”.
20. Nedreptatea
Lev. 19,13,15,35-36 „Să nu nedreptăţeşti pe aproapele şi să nu-l jefuieşti.
Plata simbriaşului să nu rămână la tine până a doua zi. ♣ Să nu faceţi
nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa celui sărac şi de faţa celui puternic
să nu te sfieşti, ci cu dreptate să judeci pe aproapele tău. ♣ Să nu faceţi
153
153
nedreptate la judecată, la măsură, la cântărit şi la măsurătoare. ♣ Cântarul

vostru să fie drept, greutăţile drepte, efa dreaptă şi hinul drept”.
Iov 11,11 „El cunoaşte pe cei ce trăiesc din înşelăciune, El vede nedreptatea şi
o ţine în seamă”.
Iov 36,21 „Ia seama, nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză
a suferinţei”.
Ps. 7,15-16 „Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a

făcut-o. ♣ Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia
lui să se coboare”.
Ps. 10,5 „Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce
iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său”.
Ps. 61,10 „Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de
ar curge nu vă lipiţi inima de ea”.
Ps. 139,1-4,11 „Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă

izbăveşte, ♣ Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război. ♣
Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor. ♣ Păzeşte-mă,
Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au
gândit să împiedice paşii mei. ♣ Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ;
pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire”.
Pild. 22,8,13 „Cel ce seamănă nedreptatea seceră nenorocire, iar toiagul

mâniei lui îl va bate pe el. ♣ Vai de cel care îşi zideşte casa din nedreptate şi
îşi face încăperi din fărădelegi, care sileşte pe aproapele său să-i lucreze
degeaba şi nu-i dă plata lui”.
Is. 29,21 „Cei care găseau vină oricui, pentru un cuvânt în faţa lumii întind cursă
judecătorului şi pentru nimic răpesc dreptul celui cinstit”.
Ier. 5,29 „Nu fac dreptate nimănui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate
săracului şi huzuresc. E cu putinţă oare să nu pedepsesc acestea şi să nu Mă
răzbun asupra unui popor ca acesta? - zice Domnul”.
Ier. 16,17 „Pentru că ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor, care nu sunt
ascunse de la faţa Mea, şi nedreptatea lor nu se ascunde privirilor Mele”.
Ier. 18,22 „Dar Tu, Doamne, ştii tot ce uneltesc ei împotriva mea ca să mă
omoare! Nu ierta nedreptatea lor şi păcatul lor nu-l şterge dinaintea feţei
Tale! Doboară-i înaintea Ta şi lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!”
154
154
Iez. 33,13 (Iez. 18,24) „Când voi zice dreptului că va fi viu, iar el se va
încrede în dreptatea sa şi va face nedreptate, atunci nu se va mai pomeni
toată dreptatea lui, ci el va muri pentru tot răul pe care l-a făcut”.
Înțel. 1,15 „Dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea aduce moarte”.
Înțel. 12,23 „Drept aceea, pe cei nedrepţi care şi-au trăit viaţa nebuneşte, i-ai
pedepsit cu înseşi faptele lor urâcioase”.
Sir. 7,1-2 „Nu face rele şi nu te va prinde răul. ♣ Depărtează-te de la

nedreptate şi nedreptatea se va depărta de la tine”.
Sir. 13,4-5 „Bogatul a făcut strâmbătate, şi tot el s-a mâniat. ♣ Celui sărac
i s-a făcut strâmbătate şi el se roagă pentru iertare”.
Sir. 27,10 „Leul pândeşte vânatul; aşa şi păcatele pe cei care fac nedreptăţi”.
Sir. 34,20 „Cel care jertfeşte din nedreptate, aduce prinos hulit şi nu sunt
spre bună vrere prinoasele celor fără de lege”.
Sir. 40,15 „Banii nedrepţilor ca râul vor seca şi ca trăsnetul cel mare în ploaie
vor răsuna”.
21. Nelegiuirea. Fărădelegea
Iov 11,20 „Dar ochii nelegiuiţilor tânjesc şi loc de scăpare nu au”.
Iov 15,20,24-25 „Nelegiuitul se chinuieşte în toate zilele vieţii sale şi de-a

lungul anilor hărăziţi celui tiran. ♣ Ziua întunericul îl înspăimântă. Zbuciumul şi
tulburarea îl strâng la mijloc şi se aruncă asupra-i gata de împresurare, ♣
Fiindcă a îndrăznit să-şi îndrepte mâna împotriva lui Dumnezeu şi să facă pe
viteazul faţă de Cel Atotputernic”.
Iov 18,5-11 „Fireşte, lumina nelegiuitului se stinge şi flacăra focului lui nu mai
străluceşte. ♣ Lumina se întunecă în cortul lui şi candela de deasupra lui se
isprăveşte. ♣ Paşii lui, altădată vânjoşi, se îngustează şi propriul lui sfat acum
îl poticneşte. ♣ El dă cu picioarele în laţ şi se plimbă în reţeaua de sfori. ♣
Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a încolăcit pe el. ♣ Cursa care trebuia să-l
prindă este ascunsă în pământ şi prinzătoarea stă în poteca lui; ♣ Spaimele dau
peste el din toate părţile şi se ţin de el pas cu pas”.
Iov 20,5-7,15,21-22,29 „Desfătarea celor fără de lege ţine foarte puţin şi

bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? ♣ Chiar dacă statura lui s-ar înălţa
până la ceruri şi cu capul s-ar atinge de nori, ♣ El totuşi va pieri ca o nălucă, pe
155
155
vecie, şi cei ce îl vedeau vor întreba: Ce s-a făcut? ♣ Averea, pe care a

înghiţit-o, acum o varsă; Dumnezeu i-o dă afară din pântece. ♣ Nimic nu
scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va ţine deloc. ♣ Când bogăţia
lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi toate loviturile
nenorocirii vor cădea în capul lui. ♣ Aceasta este partea hărăzită de
Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este moştenirea pe care el o primeşte de la
Domnul”.
Iov 24,18 „Nelegiuitul pluteşte uşor ca pe faţa apelor, dar pe pământ partea lui
este plină de blestem şi fericirea nu va călca niciodată via lui”.
Iov 34,21-22 „Pentru că ochii Domnului supraveghează cărările omului şi vede

toţi paşii lui. ♣ Pentru El nu este nici întuneric, nici umbră, unde să se poată
ascunde cei ce lucrează nelegiuirea”.
Iov 36,13-14 „Nelegiuiţii se mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu, când sunt

puşi în lanţuri. ♣ Unii ca aceştia se sting de tineri şi viaţa lor se veştejeşte în
floare”.
Ps. 5,4 „Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui
lângă Tine cel ce vicleneşte”.
Ps. 35,1-4 „Necredinţa călcătorului de lege spune inimii mele, că nu este

într-însul frica de Dumnezeu. ♣ El singur se amăgeşte în ochii săi, când zice că
ar fi urmărind fărădelegea şi ar fi urând-o. ♣ Graiurile gurii lui fărădelege şi
vicleşug; n-a vrut să priceapă ca să facă bine. ♣ Fărădelege a gândit în
aşternutul său, în toată calea cea bună n-a stat şi răutatea n-a urât”.
Ps. 36,1,7 „Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac
fărădelegea. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se
vor trece. ♣ Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce
sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea”.
Ps. 38,14 „De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru
fărădelege ai pedepsit pe om”.
Ps. 57,1-2 „De grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii ai oamenilor. ♣
Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pământ, nedreptate mâinile voastre
împletesc”.
Ps. 58,6 „Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostiveşti de toți

cei ce lucrează fărădelegea”.
156
156
Ps. 74,4-5 „Şi am zis celor fără de lege: «Nu faceţi fărădelege!» şi
păcătoşilor: «Nu înălţaţi fruntea! ♣ Nu ridicaţi la înălţime fruntea voastră, să
nu grăiţi nedreptate împotriva lui Dumnezeu»”.
Ps. 88,32 „Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor”.
Ps. 89,8 „Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la
lumina feţei Tale”.
Ps. 91,9 „Că iată vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri şi se vor risipi toţi cei ce
lucrează fărădelegea”.
Ps. 93,4,23 „Până când vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce
lucrează fărădelegea? ♣ Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi
după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru”.
Ps. 105,43 „De multe ori Domnul i-a izbăvit pe ei, dar ei L-au amărât pe El cu
sfatul lor şi i-a umilit pentru fărădelegile lor”.
Ps. 106,13,17 „Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor
i-a izbăvit pe ei. ♣ Şi i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru
fărădelegile lor au fost umiliţi”.
Pild. 2,22 „Iar cei fără de lege vor fi nimiciţi de pe pământ şi cei
necredincioşi vor fi smulşi de pe el”.
Pild. 3,33 „Iar Domnul blesteamă casa celui fără de lege şi binecuvântează
adăposturile celor drepţi”.
Pild. 4,14-17,19 „Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul
celor răi. ♣ Ocoleşte-o şi nu merge pe ea, treci pe alăturea şi du-te mai departe;
♣ Căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu
fac pe cineva să cadă. ♣ Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege
şi beau vin dobândit prin asuprire. ♣ Iar calea celor fără de lege e ca întunericul
şi ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica”.
Pild. 5,21-23 „Căci cărările omului sunt înaintea Domnului şi El ia seama la

toate căile lui. ♣ Cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de
funiile păcatelor lui este înfăşurat. ♣ El va muri în păcatele lui şi de mulţimea
nebuniei lui va pieri”.
Pild. 10,2,16,24,28-29 „Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin

fărădelege; numai dreptatea scapă de la moarte ♣ Agonisita celui drept este spre
viaţă; roadele celui fără de lege spre păcat. ♣ De ceea ce se teme cel nelegiuit
157
157
nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu) o împlineşte. ♣ Nădejdea celor

drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău. ♣
Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce
săvârşesc fărădelegi”.
Pild. 11,5 „Dreptatea netezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără de lege va
cădea prin fărădelegea lui”.
Pild. 15,9 „Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El
iubeşte pe cel ce umblă după dreptate”.
Pild. 16,12 „Urâciune sunt regii care făptuiesc fărădelegea, fiindcă numai
întru dreptate se întăreşte tronul”.
Pild. 18,3 „Când vine cel nelegiuit, vine şi defăimarea şi o dată cu ruşinea şi
batjocura”.
Pild. 21,10,15,27 „Sufletul celui fără de lege pofteşte răutatea, iar aproapele
lui nu află milă în ochii lui. ♣ Dreptul tresaltă de bucurie când poate să pună în
faptă dreptatea, iar spaima e pentru cei ce săvârşesc fărădelegea. ♣ Jertfa
celor nelegiuiţi este urâciune pentru Domnul, mai cu seamă când o aduc pentru
o faptă ruşinoasă”.
Pild. 24,15-16 „Nu pândi, nelegiuitule, casa celui drept şi nu tulbura locaşul
lui, ♣ Căci dacă cel drept cade de şapte ori şi tot se scoală, cei fără de lege se
poticnesc în nenorocire”.
Pild. 29,16 „Când cei fără de lege domnesc se înmulţesc răutăţile”.
Eccl. 8,8,13 „Nelegiuirea nu va scăpa pe cel care o săvârşeşte. ♣ Fericirea

nu va fi pentru cel fără de lege, care, asemenea umbrei, nu-şi va lungi viaţa,
fiindcă el nu se teme de Domnul”.
Is. 13,11 „Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei nelegiuiţi
pentru păcatele lor. Voi smeri mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor cruzi
o voi arunca la pământ”.
Is. 26,10 „Dacă de cel fără de lege ne este milă, el nu mai învaţă ce este
dreptatea şi în pământul celor sfinţi va săvârşi strâmbătatea. Să nu mai fie pe
pământ cei fără de lege şi să nu mai vadă slava Celui Preaînalt”.
Is. 32,7 „Uneltele celui mişel sunt ticăloase, el plăsmuieşte uneltiri ca să piardă
pe cei smeriţi prin cuvinte mincinoase, pe cel sărac care-şi caută dreptate”.
158
158
Is. 47,10-11 „Întru fărădelegile tale tu nădăjduiai şi ziceai: «Nimeni nu mă

vede!» Înţelepciunea ta şi ştiinţa ta te-au amăgit astfel, că ziceai în inima ta:
«Eu şi nimeni alta nu este ca mine!» ♣ Drept aceea va veni peste tine o
nenorocire pe care tu nu vei şti să o înlături cu frumuseţea ta şi te va copleşi
nenorocirea pe care tu nu o vei putea ocoli şi pe neaşteptate va da peste tine
pieirea, fără să fi avut vreme s-o prevesteşti!”
Is. 57,20-21 „Cei fără de lege sunt ca marea cea înviforată, care nu se poate
astâmpăra şi valurile ei scormonesc tină şi nămol. ♣ Cei fără de lege n-au pace,
zice Domnul”.
Is. 59,2,12 „Ci nelegiuirile voastre au pus despărţire între voi şi Dumnezeul
vostru şi păcatele voastre L-au făcut să-Şi ascundă faţa ca să nu vă audă. ♣ Că
păcatele noastre s-au înmulţit înaintea Ta şi nelegiuirile sunt mărturie împotriva
noastră; fărădelegile noastre sunt de faţă şi faptele noastre nelegiuite le ştim”.
Ier. 14,10 „Aşa zice Domnul către poporul acesta: «Pentru că le place să
rătăcească şi nu-şi cruţă picioarele, de aceea Domnul nu mai găseşte plăcere în
ei; pomeneşte acum fărădelegile lor şi numeşte păcatele lor»”.
din fărădelegi, care sileşte pe aproapele său să-i lucreze degeaba şi nu-i dă plata
lui”.
Iez. 18,27 (Iez. 33,12) „Şi cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa,
pe care a făcut-o şi face judecată şi dreptate, îşi întoarce sufletul său la viaţă”.
Os. 8,13 (Os. 9,9) „Şi acum Îmi voi aduce aminte de fărădelegile lor şi voi
pedepsi păcatele lor”.
Os. 10,13 „Dar voi aţi arat semănând fărădelegea şi aţi secerat nenorocirea,
şi acum trebuie să mâncaţi din roadele minciunii”.
voastre, ca unii care asupriţi pe cel drept şi luaţi mită şi stoarceţi pe cei săraci la
porţile cetăţii”.
Mih. 2,1 „Vai de cei ce cugetă gânduri silnice stând în aşternuturile lor şi de
cei ce săvârşesc fărădelegea la lumina zilei de îndată ce află prilej”.
Zah. 8,17 „Să nu cugetaţi fărădelege unul împotriva altuia şi jurământul

strâmb să nu-l iubiţi, căci toate acestea le urăsc, zice Domnul”.
159
159
Înțel. 1,9 „Căci chibzuinţele nelegiuitului vor fi cercetate şi zvonul vorbelor

sale va ajunge până la Domnul spre pedeapsa strâmbătăţilor sale”.
Înțel. 3,10-11 „Cei nelegiuiţi vor fi pedepsiţi după cugetul lor cel viclean,
pentru că nu le-a păsat de cel drept, iar de Dumnezeu s-au depărtat. ♣
Defăimătorii înţelepciunii şi ai învăţăturii sunt ticăloşi, şi nădejdea lor este
deşartă şi ostenelile lor fără de folos şi lucrurile lor netrebnice”.
Înțel. 4,3,6 „Mulţimea pruncilor la cei nelegiuiţi nu este de nici un folos; din
mlădiţele lor spurcate nu se va înfige rădăcină în adânc şi nu vor avea temei
nezdruncinat. ♣ Fiindcă pruncii născuţi din somnul necurat sunt martori ai
nelegiuirii părinţilor, când stai să-i cercetezi”.
Înțel. 5,14 „Într-adevăr, nădejdea celui nelegiuit este ca praful pe care-l

spulberă vântul, este ca pâcla subţire pe care o împrăştie vijelia, ca fumul pe
care-l suflă o adiere şi ca amintirea unui oaspete de o singură zi care se
destramă”.
Sir. 9,12 „Nu-ţi face plăcere din plăcerea nelegiuitului; adu-ţi aminte că nu
vor rămâne nepedepsiţi până la iad”.
Sir. 21,4 „Ca sabia cea de amândouă părţile ascuţită este toată fărădelegea;
rana ei n-are vindecare”.
Sir. 34,20-21 „Cel care jertfeşte din nedreptate, aduce prinos hulit şi nu sunt
spre bună vrere prinoasele celor fără de lege. ♣ Nu binevoieşte Cel Preaînalt
spre darurile celor nelegiuiţi; nici înmulţirea jertfelor celor nelegiuiţi nu
curăţeşte păcatele”.
Sir. 40,12,16 „Pentru cei fără de lege s-au zidit acestea toate; şi pentru ei s-a
făcut potopul. ♣ Cel care va deschide mâinile sale se va veseli, iar cei care
calcă legea până în sfârşit vor pieri”.
Sir. 41,13 „Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce; aşa şi cei
nelegiuiţi, din blestem, în pieire”.
2 Mac. 6,13 „Că dacă Domnul nu lasă multă vreme pe cei care lucrează
fărădelege, ci degrabă îi aruncă în munci, este semn de mare facere de bine”.
22. Răutatea
Fac. 6,5-7 „Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit
pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în
toate zilele, ♣ I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. ♣
160
160
Şi a zis Domnul: Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De

la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde,
căci Îmi pare rău că le-am făcut»”.
3 Reg. 12,11 (2 Paral. 10,11) „Deci dacă tatăl meu v-a împovărat cu jug greu,
eu şi mai greu voi face jugul vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, iar eu vă voi
pedepsi cu scorpioane!”
Iov 22,5-9,17,20 „Nu, dimpotrivă, fiindcă răutatea ta este mare şi fărădelegile

tale sunt fără hotar! ♣ Căci tu fără dreptate luai zăloage de la fraţii tăi şi
smulgeai veşmântul de pe oameni şi-i lăsai goi. ♣ Tu nu dădeai să bea celui
însetat şi nu dădeai să mănânce celui flămând; ♣ Cel cu pumnul tare
cotropeşte pământul şi cel cu trecere îl ia, în stăpânire. ♣ Goneai de la pragul
tău pe văduve cu mâinile goale şi braţele celor orfani tu le sfărâmai. ♣ Şi ei
ziceau lui Dumnezeu: «În lături de la noi! Şi ce poate să ne facă Cel
Atotputernic?» ♣ Iată, avuţia lor a nimicit-o şi focul a mistuit toată strânsura
lor!”
Iov 27,8-9,13-14,20-22 „Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă şi

îşi ridică sufletul către Dumnezeu? ♣ Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când
dă peste el vreo nenorocire? ♣ Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează
celui rău şi moştenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic. ♣
Dacă fiii săi sunt numeroşi, sunt pentru tăişul sabiei şi odraslele lui nu au atâta
pâine cât să se sature. ♣ Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea
nopţii, un vârtej l-a smuls. ♣ Vântul de la răsărit l-a spulberat şi se duce; din
locul de unde era îl spulberă. ♣ Dumnezeu îl împovărează fără milă şi înaintea
mâinii care îl pedepseşte el caută să fugă”.
Ps. 27,3-4 „Să nu tragi cu cei păcătoşi sufletul meu, şi cu cei ce lucrează
nedreptate să nu mă pierzi, ♣ Cu cei ce grăiesc pace către aproapele lor, dar
cele rele sunt în inimile lor”.
Ps. 36,32-33 „Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută să-l omoare pe el; ♣
Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va
judeca cu el”.
♣ Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană! ♣ Pentru aceasta Dumnezeu
te va doborî până în sfârşit, te va smulge şi te va muta din locaşul tău şi rădăcina
ta din pământul celor vii”.
161
161
Pild. 3,32-33 „Căci omul cu gând rău este urât de Domnul, iar de cei drepţi
El este mai aproape. ♣ Domnul blesteamă casa celui fără de lege şi
binecuvântează adăposturile celor drepţi”.
Pild. 12,10 „Cel drept are milă de vite, iar inima celui rău este fără îndurare”.
Pild. 16,28-29 „Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe

prieteni. ♣ Omul asupritor amăgeşte pe prietenul său şi îl îndreaptă pe un drum
care nu este bun”.
Pild. 24,8 „Cel ce-şi pune în gând să facă rău se cheamă un mare răufăcător”.
Pild. 26,23-27 „Spoială de argint care îmbracă un vas de lut, aşa sunt buzele
mieroase şi o inimă rea. ♣ Cu buzele sale se preface cel ce urăşte, iar înlăuntrul
lui nutreşte înşelăciune; ♣ Când îşi schimbă glasul, să nu-l crezi, căci şapte
urâciuni sunt în inima lui. ♣ Cineva poate să-şi ascundă ura lui prin prefăcătorie,
dar în adunare răutatea lui se dă pe faţă. ♣ Cine sapă groapa (altuia) cade
singur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte (tot) peste el”.
Eccl. 7,25 „Răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate”.
Eccl. 9,3 „Inima oamenilor este plină de răutate şi nebunia în inima lor
dăinuieşte toată viaţa lor şi se duc în acelaşi loc cu cei morţi”.
Is. 3,11 „Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui”.
Ier. 13,23 „Puteţi oare să faceţi bine, când sunteţi deprinşi a face rău?”
Mih. 7,2-4 „Om cucernic nu mai este în ţară şi nici un om drept pe pământ; toţi
pândesc să verse sânge, unii întind cursă altora. ♣ Mâinile lor sunt gata să
săvârşească răul: căpetenia cere daruri, judecătorul cere plată şi cel mare
grăieşte după pofta sufletului său. ♣ Cel mai bun dintre ei este ca un spin, cel
mai cinstit dintre ei este mai rău decât un gard de mărăcini. Ziua vestită de străjile
Tale, ziua pedepsirii Tale a sosit; acum ei vor fi în mare tulburare!”
Bar. 4,31 „Vai de cei ce ţi-au făcut mult rău şi s-au bucurat de căderea ta!”
Sir. 27,27-28 „Cel care sapă groapa altuia va cădea el în ea şi cel care
întinde cursă se va prinde în ea. ♣ Cel care face rele, peste el vor cădea şi nu
va cunoaşte de unde-i vin”.
162
162
23. Ura. Dușmănia
Lev. 19,17-18 „Să nu duşmăneşti pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe
aproapele tău, ca să nu porţi păcatul lui. ♣ Să nu te răzbuni cu mâna ta şi să
nu ai ură asupra fiilor poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine
însuţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
Est. 7,9-10 „Atunci Harbona, unul din eunucii regelui, a zis: «Iată şi
spânzurătoarea pe care a pregătit-o Aman pentru Mardoheu, care a grăit de
bine pe rege, stă la casa lui Aman, înaltă de cincizeci de coţi». Iar regele a zis:
Spânzuraţi-l acolo! ♣ Şi au spânzurat pe Aman în spânzurătoarea pregătită
de el”.
Iov 31,30 „Eu n-am îngăduit limbii mele să greşească şi să ceară moartea
duşmanului, blestemându-l”.
Ps. 7,15 „Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a

făcut-o”.
Ps. 108,1-4 „Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi
gura vicleanului asupra mea s-au deschis. ♣ Grăit-au împotriva mea cu limbă
vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar. ♣
În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam. ♣ Pus-au împotriva mea
rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele”.
Pild. 10,18 „Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte
defăimarea este un nebun”.
Pild. 26,23-27 „Spoială de argint care îmbracă un vas de lut, aşa sunt buzele
mieroase şi o inimă rea. ♣ Cu buzele sale se preface cel ce urăşte, iar
înlăuntrul lui nutreşte înşelăciune; ♣ Când îşi schimbă glasul, să nu-l crezi,
căci şapte urâciuni sunt în inima lui. ♣ Cineva poate să-şi ascundă ura lui prin
prefăcătorie, dar în adunare răutatea lui se dă pe faţă. ♣ Cine sapă groapa
(altuia) cade singur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte (tot)
peste el”.
Eccl. 10,8 „Cel ce sapă o groapă poate să cadă în ea şi cel ce dărâmă un zid
poate fi muşcat de şarpe”.
Ier. 11,19 „Eu însă, ca un miel blând, dus la junghiere, nici nu ştiam că ei urzesc
gânduri rele împotriva mea, zicând: Să-i punem lemn otrăvit în mâncarea lui şi
să-l smulgem de pe pământul celor vii, pentru ca nici numele să nu i se mai
pomenească”.
163
163
Iez. 35,11 „De aceea precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul
Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că Mă voi purta cu tine după măsura urii
tale şi a pizmei tale, pe care le-ai arătat către ele, şi Mă voi face cunoscut lor,
când te voi judeca”.
Sir. 25,16 „Nici o asuprire nu este ca asuprirea celor care te urăsc şi nici o
izbândă nu este ca izbânda vrăjmaşilor”.
24. Viclenia
Iov 24,2-4,22 „Viclenii mută hotarele ţarinilor, fură turma de oi cu cioban cu

tot. ♣ Duc la ei acasă asinul copiilor orfani şi iau zălog boul văduvei. ♣ Dau
la o parte de pe cale pe cei săraci din ţară, iar pe toţi nenorociţii din ţară îi silesc
să se ascundă. ♣ Dar Cel ce, prin puterea Lui, struneşte pe cei puternici, se ridică
răzbunător şi toți aceştia nu se mai ţin stăpâni pe viaţa lor”.
Ps. 5,4,6 „Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va

locui lângă Tine cel ce vicleneşte. ♣ Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna;
pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul”.
Ps. 11,3 „Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de
mândrie”.

muntele cel sfânt al Tău? ♣ Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău
împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său”.
Ps. 34,18-19 „Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce

mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii. ♣ Că mie de pace îmi grăiau şi asupra
mea vicleşuguri gândeau”.
Ps. 36,1,8-9 „Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac
fărădelegea. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor
trece. ♣ Părăseşte mânia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti. ♣ Că cei ce
viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pământul”.
Ps. 63,2-3,5,8 „Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor

ce lucrează fărădelege, ♣ Care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor şi ca nişte săgeţi
aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzişuri pe cel nevinovat. ♣
Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: «Cine ne va vedea pe noi?» ♣ Dar
Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor
răni cu limbile lor”.
164
164
Ps. 108,1-4 „Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului
şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis. ♣ Grăit-au împotriva mea cu
limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în
zadar. ♣ În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam. ♣ Pus-au
împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele”.
Pild. 4,24 „Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe
buzele tale viclenia”.
Pild. 6,12-15 „Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna

pe buze. ♣ Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele. ♣ În inima
lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă. ♣ Pentru
aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără
leac”.
Pild. 11,6 „Dreptatea izbăveşte pe cei drepţi, iar cei vicleni vor fi prinşi prin
pofta lor”.
Pild. 12,2 „Cel bun dobândeşte har de la Domnul, iar pe omul viclean îl
osândeşte Domnul”.
Pild. 16,27 „Omul viclean pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un

foc arzător”.
Pild. 17,20 „Cel ce are o inimă vicleană nu află fericirea şi cel ce are o limbă
şireată dă peste necaz”.
Pild. 19,6 „Mulţi sunt cei ce linguşesc pe un om darnic şi toţi sunt prieteni
ai celui ce dă daruri”.
Eccl. 7,29 „Dumnezeu a făcut pe om drept, iar oamenii născocesc multe

vicleşuguri”.
Ier. 9,8 „Limba lor este săgeată ucigătoare şi grăieşte viclenii; cu buzele lor
grăiesc prietenos către aproapele lor, iar în inimă ei făuresc cătuşe”.
Sir. 12,18-23 „Aşa şi de cel care merge la omul păcătos şi se învăluie cu

păcatele lui. ♣ Un ceas va rămâne cu tine, iar de te clatini, nu va rămâne cu tine.
♣ Cu buzele sale te va îndulci vrăjmaşul şi multe îţi va şopti şi îţi va grăi
bune, ♣ Dar în inimă va sfătui să te surpe în groapă. Cu ochii va lăcrima
vrăjmaşul, ♣ Dar de va afla vreme, nu se va sătura de sânge. ♣ De ţi se vor
întâmpla rele, îl vei afla pe el acolo înaintea ta; cu ochii săi va lăcrima vrăjmaşul,
şi, ca şi cum ţi-ar ajuta, va săpa sub picioarele tale”.
165
165
Sir. 19,23-25 „Este câte unul care face rău, şi umblă smerit, şi cele
dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleşug; ♣ Care-şi pleacă fața sa şi se face
surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ţi strice ♣ Şi măcar că pentru
slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău”.
25. Violența
Ps. 37,17 „Că eu spre bătăi gata sunt”.
Ps. 54,27 „Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea

zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne”.
Ps. 67,32 „Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie”.
Iez. 19,6-9 „Acesta, făcându-se leu, a început să umble printre lei şi a învăţat să
sfâşie prada şi a mâncat oameni; ♣ A atacat casele lor şi le-a pustiit cetăţile; şi
de larma răgetului lui, ţara şi locuitorii ei s-au îngrozit şi s-a pustiit ţara şi toate
satele ei. ♣ Atunci s-au sculat împotriva lui neamurile din ţinuturile vecine,
şi-au întins cursele lor împotriva lui şi el a fost prins în groapa lor; ♣ Atunci
l-au pus în lanţuri într-o cuşcă”.
26. Vrajba
Sir. 21,30 „Pângăreşte sufletul său cel care vâră zâzanii şi oriunde va locui va
fi urât”.
Sir. 28,8-10,12 „Depărtează-te de vrajbă şi vei împuţina păcatele, că omul

mânios va aţâţa vrajbă. ♣ Şi omul păcătos va tulbura pe prieten şi, între oamenii
cei ce au pace, va arunca vrajbă. ♣ Precum este materia focului, aşa se va
aprinde şi după putere vrajba va creşte. ♣ Sfada grabnică aprinde foc şi
vrajba grabnică varsă sânge”.
27. Vrăjitoria
Ieș. 22,18 „Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască!”
Lev. 19,26,31 „Să nu mâncaţi cu sânge; să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi. ♣ Să nu

alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi
cu ei”.
Lev. 20,6,27 „Dacă vreun suflet va alerga la cei ce cheamă morţii şi la

vrăjitorii, ca să desfrâneze în urma lor, Eu voi întoarce faţa Mea împotriva
sufletului aceluia şi-l voi pierde din poporul lui. ♣ Bărbatul sau femeia, de vor
166
166
chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi, că
sângele lor este asupra lor”.
Deut. 13,1-5 „De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise şi
va face înaintea ta semn şi minune, ♣ Şi se va împlini semnul sau minunea
aceea, de care ţi-a grăit el, şi-ţi va zice atunci: Să mergem după alţi dumnezei, pe
care tu nu-i ştii şi să le slujim acelora, ♣ Să nu asculţi cuvintele proorocului
aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispiteşte Domnul
Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din
toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. ♣ Domnului Dumnezeului
vostru să-I urmaţi şi de El să vă temeţi; să păziţi poruncile Lui şi glasul Lui să-l
ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă lipiţi. ♣ Iar pe proorocul acela sau pe
văzătorul acela de vise să-l daţi morţii, pentru că v-a sfătuit să vă abateţi de la
Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pământul Egiptului şi v-a izbăvit
din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ţi-a poruncit Domnul
Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău”.
Deut. 18,10-12 „Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor
prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, ♣ Nici
descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu
morţii. ♣ Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru
această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta”.
1 Paral. 10,13 „Aşa a murit Saul pentru nelegiuirea sa pe care o făcuse el

înaintea Domnului, pentru că n-a păzit cuvântul Domnului şi pentru că a
întrebat şi a cercetat o vrăjitoare”.
Is. 8,19-20 „Şi când vă vor zice: «Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi ghicitorii
care şoptesc şi bolborosesc», să le răspundeţi: «Nu se cuvine oare poporului să
alerge la Dumnezeul său? Să întrebe oare pe morţi pentru soarta celor vii?» ♣
Întrebaţi legea şi descoperirea! De nu vă vor vorbi asemenea cuvântului acesta,
atunci nu-i lumină în ei”.
Is. 44,25 „Eu zădărnicesc semnele mincinoşilor şi pe ghicitori îi fac să fie

nebuni, ruşinez pe cei înţelepţi şi înţelepciunea lor o prefac în nebunie”.
Is. 47,13-14 „Tu te-ai obosit întrebând pe atâţia sfătuitori! Să iasă la iveală şi să
te izbăvească acei care măsoară cerul şi iscodesc stelele; care în fiecare lună
nouă spun ceea ce se va întâmpla. ♣ Iată-i ca pleava pe care o mistuie focul,
aşa vor ajunge ei şi de puterea flăcărilor viaţa lor nu vor putea s-o scape căci nu
va fi jeratic la care să se încălzească, nici vatră ca să stea dinaintea ei”.
Ier. 27,9 „Iar voi să nu ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe

visătorii voştri, pe vrăjitorii voştri şi pe-ai voştrii cititori de stele”.
167
167
Iez. 13,18 „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de cele ce cos perniţe
fermecate pentru subsuori şi fac marame pentru capul celor de orice statură,
pentru a vâna sufletele!”
Mih. 5,11 „Şi din mâna ta voi nimici pe vrăjitori şi tu nu vei mai avea
ghicitori”.
Zah. 10,2 „Căci terafimii rostesc cuvinte deşarte, vrăjitorii au vedenii

mincinoase şi spun visuri amăgitoare şi mângâieri deşarte”.
28. Vorba multă
Ps. 139,11 „Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept

răutatea îl va duce la pieire”.
Pild. 10,19 „Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine
buzele lui este un om înţelept”.
Pild. 13,3 „Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea
tare buzele o face spre pieirea lui”.
Pild. 20,19 „Cine trădează taina umblă ca un defăimător şi nu te întovărăşi cu

cel ce are mereu buzele deschise”.
Pild. 29,20 „Dacă vezi un om care se zoreşte la vorbă, atunci pentru un

nebun e mai multă nădejde decât pentru el”.
Eccl. 5,6 „Căci din mulţimea grijilor se nasc visele şi deşertăciunile din prea
multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu!”
Eccl. 6,11 „Cu cât se spun mai multe cuvinte, cu atât este mai multă
deşertăciune. Ce folos trage omul?”
Sir. 9,18 „Cel care vorbeşte bine este temut în cetate, şi flecarul este urât”.
Sir. 27,13 „Vorbirea proştilor este o groază şi râsul lor izbucneşte în

desfătările păcatului”.
168
168
29. Zgârcenia
Pild. 11,24 „Unul dă mereu şi se îmbogăţeşte, altul se zgârceşte afară din

cale şi sărăceşte”.
Sir. 11,18-20 „Este câte un om care se îmbogăţeşte prin multă grijă şi

zgârcenie şi aceasta este partea ostenelilor lui, ♣ Zicând: Am aflat odihnă şi
acum voi mânca din bunătăţile mele, ♣ Şi nu ştie că vremea trece şi va muri şi
le va lăsa altora”.
Sir. 14,3-5 „Bărbatului zgârcit nu-i sunt bune avuţiile, şi omul pizmătăreţ ce
înţelege din averea sa? ♣ Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora adună şi
cu bunătăţile lui alţii se vor desfăta. ♣ Cel care este rău pentru el însuşi cui va
fi bun? Şi nu se va veseli cu averile sale”.
Sir. 31,28 „Asupra mesei zgârcitului va cârti cetatea şi mărturia răutăţii lui
este adevărată”.
169
169
Pedepse
Naum 1,3 „Domnul este îndelung-răbdător şi mult-milostiv, dar nepedepsit

nimic nu lasă”.
Ps. 88,45 „Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca
focul mânia Ta?”
Ier. 10,24 „Pedepseşte-mă, Doamne, dar după dreptate şi nu întru mânia

Ta, ca să nu mă micşorezi”.
Fac. 3,16-19 „Iar femeii i-a zis: «Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în
vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el
te va stăpâni». ♣ Iar lui Adam i-a zis: «Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi
ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: «Să nu mănânci», blestemat va fi
pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
♣ Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! ♣ În
sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din
care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce»”.
Fac. 6,5-7,11,17; 7,17,19,21 „Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea

oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt
îndreptate la rău în toate zilele, ♣ I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut
pe om pe pământ. ♣ Şi a zis Domnul: «Pierde-voi de pe faţa pământului pe
omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la
păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut». ♣ Pământul
însă se stricase înaintea feţei lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicii. ♣
Şi iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de
sub cer, în care este suflu de viaţă, şi tot ce este pe pământ va pieri. ♣♣ Potopul
a ţinut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi … . ♣ Şi a sporit apa pe
pământ atât de mult, încât a acoperit toţi munţii cei înalţi, care erau sub cer.
♣ Şi a murit tot trupul ce se mişca pe pământ: păsările, animalele, fiarele, toate
vietăţile ce mişunau pe pământ şi toţi oamenii”.
Fac. 11,6-7 „Şi a zis Domnul: Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce
s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă. ♣
Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai
înţeleagă unul cu altul”.
Fac. 18,20-21,32; 19,24-25 „Zis-a deci Domnul: «Strigarea Sodomei şi a

Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu. ♣ Pogorî-Mă-voi deci să văd
170
170
dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva
lor, iar de nu, să ştiu». ♣ Şi a mai zis Avraam: «Să nu se mânie Stăpânul meu de
voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?» Iar Domnul
i-a zis: «Pentru cei zece nu o voi pierde». ♣♣ Atunci Domnul a slobozit peste
Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul ♣ Şi a
stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate
plantele ţinutului aceluia”.
Ieș. 20,5 (Deut. 5,9) „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos,
care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la
al treilea şi al patrulea neam”.
Ieș. 20,7 (Deut. 5,11) „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert,
că nu va lăsa Domnul Dumnezeul tău nepedepsit pe cel ce ia numele Lui în
deşert”.
Ieș. 34,7 „Care iartă vina şi răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe
cel ce păcătuieşte; Care pentru păcatele părinţilor pedepseşte pe copii şi pe copiii
copiilor până la al treilea şi al patrulea neam!”
Lev. 18,29 „Că tot cel ce va face ticăloşiile acestea, sufletul care va face
acestea se va stârpi din poporul său”.
3 Reg. 17,17-18 „După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi
boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul. ♣ Şi a zis ea
către Ilie: Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi
pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul?”
4 Reg. 14,6 „Părinţii nu trebuie să fie pedepsiţi cu moarte pentru copii, nici
copiii nu trebuie să fie pedepsiţi cu moarte pentru părinţi, ci fiecare pentru
vina sa trebuie să fie pedepsit cu moarte!”
Iov 20,5-7,15,21-22,29 „Desfătarea celor fără de lege ţine foarte puţin şi

bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? ♣ Chiar dacă statura lui s-ar înălţa
până la ceruri şi cu capul s-ar atinge de nori, ♣ El totuşi va pieri ca o nălucă, pe
vecie, şi cei ce îl vedeau vor întreba: Ce s-a făcut? ♣ Averea, pe care a
înghiţit-o, acum o varsă; Dumnezeu i-o dă afară din pântece. ♣ Nimic nu
scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va ţine deloc. ♣ Când bogăţia
lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi toate loviturile
nenorocirii vor cădea în capul lui. ♣ Aceasta este partea hărăzită de
Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este moştenirea pe care el o primeşte de la
Domnul”.
Iov 22,5-9,17,20 „Nu, dimpotrivă, fiindcă răutatea ta este mare şi fărădelegile

tale sunt fără hotar! ♣ Căci tu fără dreptate luai zăloage de la fraţii tăi şi
smulgeai veşmântul de pe oameni şi-i lăsai goi. ♣ Tu nu dădeai să bea celui
171
171
însetat şi nu dădeai să mănânce celui flămând; ♣ Cel cu pumnul tare

cotropeşte pământul şi cel cu trecere îl ia, în stăpânire. ♣ Goneai de la pragul
tău pe văduve cu mâinile goale şi braţele celor orfani tu le sfărâmai. ♣ Şi ei
ziceau lui Dumnezeu: «În lături de la noi! Şi ce poate să ne facă Cel
Atotputernic?» ♣ Iată, avuţia lor a nimicit-o şi focul a mistuit toată strânsura
lor!”
Iov 24,2-4,14-19,22 „Viclenii mută hotarele ţarinilor, fură turma de oi cu cioban

cu tot. ♣ Duc la ei acasă asinul copiilor orfani şi iau zălog boul văduvei. ♣
Dau la o parte de pe cale pe cei săraci din ţară, iar pe toţi nenorociţii din ţară îi
silesc să se ascundă. ♣ Ucigaşul se scoală dis-de-dimineaţă, ucide pe cel sărac
şi nevoiaş şi jefuieşte. ♣ Ochii celui desfrânat pândesc amurgul zilei şi el îşi
zice: Nu mă vede nici ţipenie de om, şi îşi pune o mahramă pe faţă. ♣
Tâlharul, acoperit de întuneric, sparge casele şi intră în ele, căci el le-a pus semn
de cu ziuă, ♣ Iar când vine dimineaţa, parcă ar fi pentru ei umbra morţii. Când
zorii strălucesc, toate spaimele morţii dau peste ei. ♣ Nelegiuitul pluteşte
uşor ca pe faţa apelor, dar pe pământ partea lui este plină de blestem şi fericirea
nu va călca niciodată via lui. ♣ Precum seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor
topite, tot astfel soarbe locuinţa morţilor pe păcătoşi. ♣ Dar Cel ce, prin
puterea Lui, struneşte pe cei puternici, se ridică răzbunător şi toți aceştia nu
se mai ţin stăpâni pe viaţa lor”.
Iov 27,8-9,13-14,20-22 „Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă şi îşi
ridică sufletul către Dumnezeu? ♣ Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă
peste el vreo nenorocire? ♣ Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează celui
rău şi moştenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic. ♣ Dacă
fiii săi sunt numeroşi, sunt pentru tăişul sabiei şi odraslele lui nu au atâta pâine
cât să se sature. ♣ Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea nopţii, un
vârtej l-a smuls. ♣ Vântul de la răsărit l-a spulberat şi se duce; din locul de unde
era îl spulberă. ♣ Dumnezeu îl împovărează fără milă şi înaintea mâinii care îl
pedepseşte el caută să fugă”.
Iov 34,19-20,24-28 „El nu caută la fața celor mari şi nu face deosebire între
bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Sale. ♣ Într-o clipită ei mor
şi se duc; în miez de noapte, un popor se zbuciumă şi fără greutate prăbuşeşte
pe tiran. ♣ El zdrobeşte pe puternici, fără lungă cercetare şi pune pe alţii în
locul lor. ♣ De vreme ce El cunoaşte faptele lor, El îi răstoarnă în fapt de noapte
şi-i zdrobeşte. ♣ Ca pe nişte nelegiuiţi ce sunt, El îi loveşte de față cu foarte
mulţi privitori, ♣ Fiindcă s-au dat la o parte din preajma Sa şi n-au voit să
priceapă cărările Sale ♣ Şi au făcut să urce până la Domnul strigătul celui
sărac şi să răsune în urechile Sale plânsul celor nenorociţi”.
Ps. 20,8-12 „Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi
cei ce Te urăsc pe Tine. ♣ Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării
Tale; ♣ Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul.
172
172
♣ Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. ♣ Că
au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea”.
Ps. 36,17,20,35,38 „Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte
pe cei drepţi. ♣ Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au
mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit. ♣ Văzut-am pe cel
necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului. ♣ Iar cei fără de
lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stârpiţi”.
♣ Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană! ♣ Pentru aceasta
Dumnezeu te va doborî până în sfârşit, te va smulge şi te va muta din locaşul
tău şi rădăcina ta din pământul celor vii”.
Ps. 57,3,6-7 „Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece,

grăit-au minciuni. ♣ Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor; măselele leilor
le-a sfărâmat Domnul. ♣ De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde-va
arcul Său până ce vor slăbi”.
Ps. 58,6-7,12-13 „Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostiveşti

de toți cei ce lucrează fărădelegea. ♣ Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi
ca un câine şi vor înconjura cetatea. ♣ Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să
uite legea Ta; ♣ Risipeşte-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i pe ei, apărătorul
meu, Doamne”.
Ps. 67,1-3 „Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de

la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El. ♣ Precum se stinge fumul, să se stingă; cum
se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui
Dumnezeu, ♣ Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu,
să se desfăteze în veselie”.
Ps. 72,26 „Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel
ce se leapădă de Tine”.
Ps. 77,53 „Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor focului”.
Ps. 88,32 „Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor”.
Ps. 93,1-4,23 „Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu

îndrăzneală a grăit. ♣ Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte
răsplătirea celor mândri. ♣ Până când păcătoşii, Doamne, până când păcătoşii
se vor făli? ♣ Până când vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce
173
lucrează fărădelegea? ♣ Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi

după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru”.
Ps. 105,43 „De multe ori Domnul i-a izbăvit pe ei, dar ei L-au amărât pe El cu
sfatul lor şi i-a umilit pentru fărădelegile lor”.
Ps. 108,13-15 „Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi

păcatul maicii lui să nu se şteargă; ♣ Să fie înaintea Domnului pururea şi să
piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă
milă. ♣ Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l
omoare”.
Pild. 2,22 „Iar cei fără de lege vor fi nimiciţi de pe pământ şi cei
necredincioşi vor fi smulşi de pe el”.
Is. 1,28 „Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul
vor fi nimiciţi”.
Is. 2,10-12,19 „Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pulbere, din

pricina fricii de Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui. ♣ Ochii celui mândru
vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi pogorâtă şi numai Domnul în ziua
aceea va fi ridicat în slăvi, ♣ Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica
împotriva a tot ceea ce este mândru şi semeţ şi-l va pogorî. ♣ Iar oamenii vor
intra în scorburile stâncilor, în prăpăstiile şi în crăpăturile pământului, de frica
Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească
pământul”.
Is. 5,24 „Pentru aceasta, după cum paiele sunt mistuite de foc şi iarba uscată de
flăcări, aşa rădăcina lor va fi topită ca pleava şi floarea lor va fi spulberată
precum este cenuşa, căci au călcat legea Domnului Savaot şi au nesocotit
cuvântul Sfântului lui Israel!”
Is. 10,1-3 „Vai de cei ce fac legi nedrepte şi de cei ce scriu hotărâri silnice,
♣ Ca să îndepărteze pe cei slabi de la judecată şi să răpească dreptatea sărmanilor
poporului Meu, ca să facă din văduve prada lor şi să jefuiască pe cei orfani! ♣
Dar ce veţi face voi în ziua pedepsirii şi cum vă veţi feri de furtuna ce vine de
departe? Către cine veţi fugi ca să fiţi ajutaţi şi unde veţi lăsa comorile
voastre?”
Is. 13,11-12 „Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei

nelegiuiţi pentru păcatele lor. Voi smeri mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia
celor cruzi o voi arunca la pământ. ♣ Voi face ca oamenii să fie mai rari decât
aurul cel mai scump, mai căutaţi decât aurul de Ofir”.
174
174
Is. 24,17-18 „Groază, laţ şi groapă pentru voi, locuitori ai pământului! ♣ Cel
care va fugi de groază va cădea în groapă, cel care va scăpa din mijlocul
gropii se va prinde în laţ! Zăgazurile cele de sus se vor deschide şi temeliile
pământului se vor clătina”.
Is. 29,6 „Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur şi zgomot mare,

uragan şi vijelie şi flăcări de foc mistuitor!”
Is. 37,29 „Întărâtarea ta împotriva Mea, trufia ta au ajuns până la urechile Mele.
De aceea voi pune belciug în nările tale şi frâul Meu buzelor tale şi te voi
întoarce pe calea pe care ai venit!”
Ier. 4,18 „Căile tale şi faptele tale, Israele, ţi-au pricinuit acestea; din pricina
necredincioşiei tale ți-a venit acest amar, care a străbătut până la inima ta”.
Ier. 14,10-12 „Aşa zice Domnul către poporul acesta: «Pentru că le place să
rătăcească şi nu-şi cruţă picioarele, de aceea Domnul nu mai găseşte plăcere în ei;
pomeneşte acum fărădelegile lor şi numeşte păcatele lor». ♣ Apoi Domnul mi-a
spus: Tu să nu te rogi pentru poporul acesta spre binele lui. ♣ De vor posti,
nu voi auzi strigarea lor; de vor aduce arderi de tot şi prinoase, nu voi primi,
ci cu sabie, cu foamete şi cu molimă îi voi pierde”.
Ier. 15,1-3,6 „Şi mi-a zis iarăşi Domnul: Chiar Moise şi Samuel de ar sta
înaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar îndupleca spre poporul acesta.
Izgoneşte-i de la faţa Mea, ca să se ducă. ♣ Iar de-ți vor zice: «Unde să ne
ducem?» să le spui: Aşa zice Domnul: Cel rânduit pentru moarte să se ducă la
moarte, cel pentru sabie, la sabie, cel pentru foamete, la foamete, şi cel
pentru robie, în robie! ♣ Voi trimite asupra lor patru feluri de pedepse, zice
Domnul: sabia, ca să-i taie, câinii, ca să-i sfâşie, păsările cerului şi fiarele
câmpului, ca să-i piardă. ♣ Pentru că tu M-ai lăsat, zice Domnul, şi te-ai întors
înapoi, de aceea-Mi voi întinde mâna Mea asupra ta şi te voi pierde, că M-am
săturat miluindu-te”.
Ier. 46,28 „Iacove, robul Meu, nu te teme, zice Domnul, căci Eu sunt cu tine şi
voi pierde toate neamurile printre care te-am împrăştiat, iar pe tine nu te voi
pierde, ci numai te voi pedepsi cu măsură, căci nepedepsit nu te voi lăsa”.
Ier. 49,12 „Căci aşa grăieşte Domnul: Iată, celor ce nu le-a fost dat să bea
paharul, îl vor bea negreşit. Au doară numai tu vei rămâne nepedepsit? Nu, nu
vei rămâne nepedepsit, ci vei bea negreşit paharul”.
Iez. 5,7-9 (6-17) „De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu ai
înmulţit nelegiuirile mai mult decât neamurile dimprejurul tău şi poruncile
Mele nu le urmezi, nici nu împlineşti legile Mele, ba nici după legile
neamurilor celor dimprejurul tău nu te porţi, ♣ De aceea aşa zice Domnul
175
175
Dumnezeu: Iată, Eu vin împotriva ta şi în mijlocul tău voi rosti osânda ta, în fala
neamurilor. ♣ Pentru toate spurcăciunile tale îţi voi face ceea ce
niciodată n-am făcut până acum şi nici nu voi mai face niciodată”.
Iez. 16,46-51 „Iar sora ta cea mai mare este Samaria, care trăieşte cu fiicele sale
în stânga ta. Iar sora ta cea mai mică, aceea care trăieşte la dreapta ta, este
Sodoma cu fiicele ei. ♣ Tu însă n-ai mers nici măcar pe căile lor şi nici măcar la
urâciunile lor nu te-ai mărginit; aceasta şi s-a părut puţin; tu te-ai arătat mai
stricată decât ele în toate căile tale. ♣ Viu sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu;
Sodoma, sora ta, n-a făcut nici ea, nici fiicele ei ce-ai făcut tu şi fiicele tale. ♣
Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria,
îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au
sprijinit. ♣ Ele s-au mândrit şi au făcut urâciune înaintea Mea; de aceea
le-am şi nimicit, cum ai văzut. ♣ Iar Samaria n-a păcătuit nici pe jumătate din
ce ai păcătuit tu. Tu le-ai întrecut în urâciuni şi prin urâciunile tale, pe care le-ai
făcut tu, surorile tale s-au dovedit mai drepte decât tine”.
Iez. 18,19-20,24-26 „Dar veţi zice: Pentru ce fiul să nu poarte nedreptatea

tatălui său? Pentru că fiul a făcut ceea ce era drept şi legiuit şi toate legile
Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va trăi. ♣ Sufletul care păcătuieşte
va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea
fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa. ♣ Dar şi
dreptul, dacă se va abate de la dreptatea sa şi se va purta cu nedreptate şi va
face toate acele ticăloşii pe care le face nelegiuitul, va fi el oare viu? Toate
faptele lui bune, pe care le va fi făcut, nu se vor pomeni, ci pentru nelegiuirea sa,
pe care va fi făcut-o, şi pentru păcatele sale, pe care le-a săvârşit, va muri. ♣ Dar
voi ziceţi: «Calea Domnului nu este dreaptă». Ascultaţi, casa lui Israel: Oare
calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre? ♣ Dacă cel drept se
abate de la dreptatea sa şi face nelegiuire şi din pricina aceasta moare, apoi
el moare pentru nelegiuirea sa, pe care a făcut-o”.
Iez. 22,7-12,29-31 „La tine, tatăl şi mama sunt dispreţuiţi, la tine străinul
este chinuit, la tine orfanul şi văduva sunt asupriţi. ♣ Cele sfinte ale tale, tu
nu le cinsteşti şi zilele Mele de odihnă le calci. ♣ Clevetitori sunt destui în
tine, ca să verse sânge; în munţii tăi se mănâncă jertfe idoleşti şi în mijlocul tău se
fac urâciuni. ♣ La tine se descoperă goliciunea tatălui, la tine se siluieşte femeia
său, altul se spurcă cu nora sa; unul siluieşte pe sora sa, fiica tatălui său. ♣ În
tine se ia mită, ca să se verse sânge; tu iei dobândă şi camătă şi cu silnicie
apuci câştig de la fratele tău, iar pe Mine M-ai uitat, zice Domnul Dumnezeu. ♣
Iar poporul săvârşeşte silnicii şi jaf; asupreşte pe sărac şi pe cel în necaz,
chinuieşte pe străin fără nici un drept. ♣ Am căutat printre ei să găsesc un
om ca să se poarte cu dreptate şi să stea înaintea feţei Mele, pentru ţara aceasta,
ca să nu o pierd, şi nu am găsit. ♣ Deci voi vărsa asupra lor mânia Mea; cu
176
176
focul urgiei Mele îi voi pierde şi purtarea lor o voi întoarce asupra capului
lor, zice Domnul Dumnezeu”.
Os. 8,13 (Os. 9,9) „Şi acum Îmi voi aduce aminte de fărădelegile lor şi voi
pedepsi păcatele lor”.
Os. 10,13 „Dar voi aţi arat semănând fărădelegea şi aţi secerat nenorocirea,
şi acum trebuie să mâncaţi din roadele minciunii”.
Os. 12,3 „Şi Domnul dojeneşte cu ceartă pe Iuda: Pedepsi-voi pe Iacov pentru
purtările lui şi-i voi răsplăti după faptele lui!”
Am. 5,9-12 „El aduce ruina peste cel puternic şi prăpădul peste cetatea cea
întărită. ♣ Ei urăsc pe apărătorul dreptului la poarta cetăţii şi de cel ce grăieşte
cinstit le este scârbă. ♣ Drept aceea, fiindcă voi călcaţi în picioare pe cel
sărman şi luaţi de la el dar de grâu, cu toate că aţi zidit case de piatră, nu le
veţi locui, şi deşi aţi sădit viţă de bun soi, nu veţi bea din vinul ei. ♣ Că Eu
ştiu că mari sunt fărădelegile voastre şi grele păcatele voastre, ca unii care
asupriţi pe cel drept şi luaţi mită şi stoarceţi pe cei săraci la porţile cetăţii”.
Am. 8,2-4 „Vine sfârşitul poporului Meu Israel, căci nu-l voi mai trece cu
vederea! ♣ Şi în ziua aceea cântările templului se vor preface în tânguiri, zice
Domnul Dumnezeu. Hoiturile vor fi fără de număr; oriunde se vor arunca va fi
tăcere! ♣ Ascultaţi acestea, voi cei care zdrobiţi pe cei sărmani şi vreţi să
stârpiţi pe cei obijduiţi din ţară”.
Am. 9,1-3,10 „Loveşte capetele stâlpilor ca să cadă tavanul, prăvăleşte-le peste

capetele tuturor, iar pe cei ce vor scăpa, cu sabia îi voi omorî. Nimeni nu se va
izbăvi cu fuga şi nici unul nu-şi va scăpa viaţa! ♣ Dacă se vor strecura în
locuinţa morţilor, de acolo mâna Mea îi va apuca, şi de se vor sui în cer, îi voi
da jos de acolo; ♣ Dacă se vor ascunde pe vârful Carmelului şi acolo îi voi
prinde şi îi voi apuca. De se vor ascunde dinaintea ochilor Mei în fundul mării,
voi da poruncă şarpelui şi îi va muşca. ♣ De sabie vor pieri toţi păcătoşii cei din
poporul Meu, care zic: Prăpădul nu ne va atinge şi peste noi nu va da”.
Mih. 6,12-14 „Că bogaţii din cetate sunt plini de silnicie şi locuitorii grăiesc
cuvinte mincinoase şi limba lor este numai viclenie în gura lor. ♣ Şi Eu am
început să te bat şi să te pustiesc din pricina păcatelor tale. ♣ Vei mânca, dar
nu te vei sătura şi foamea va roade lăuntrul tău; vei pune la o parte, dar nu vei
putea scăpa nimic, şi ceea ce vei scăpa, voi trece prin ascuţişul sabiei”.
Sof. 1,12 „Voi pedepsi pe toţi cei care zac pe drojdia lor şi zic în inima lor:
Dumnezeu nu face nici bine, nici rău!”
177
177
Înțel. 5,20,22 „Iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi lumea va
porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. ♣ Mânia Lui, ca o
praştie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor şi
râurile îi vor îneca vijelios”.
Înțel. 11,16 „Prin ceea ce păcătuieşte cineva, prin aceea se şi pedepseşte”.
păcătuiesc, le deschizi ochii şi-i dojeneşti, ca să se lase de răutatea lor şi să creadă
întru Tine, Doamne”.
Înțel. 18,11 „Robul şi stăpânul erau pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă şi omul de

rând îndura aceleaşi dureri ca şi regele”.
Sir. 7,9 „Nu te lăsa atras de două ori la păcat, căci şi pentru o singură dată nu
vei rămâne nepedepsit”.
Sir. 16,8-10 „Nu s-a milostivit spre uriaşii cei de demult, care s-au depărtat de
El prin trufia lor. ♣ N-a iertat pe cei care locuiau cu Lot, ci i-a urgisit pentru
trufia lor. ♣ Nu i S-a făcut milă de neamul pierzării, care se înălţase întru
păcatele sale”.
Sir. 27,27-28 „Cel care sapă groapa altuia va cădea el în ea şi cel care întinde
cursă se va prinde în ea. ♣ Cel care face rele, peste el vor cădea şi nu va
cunoaşte de unde-i vin”.
Sir. 35,20-21 „Şi Domnul nu va zăbovi, nici va îndelunga răbdarea peste ei,
până nu va zdrobi mijlocul celor nemilostivi. ♣ Şi neamurilor va răsplăti cu
pedeapsă, până ce va strica mulţimea batjocoritorilor şi sceptrele nelegiuiţilor le
va zdrobi”.
Sir. 40,12,16 „Pentru cei fără de lege s-au zidit acestea toate; şi pentru ei s-a
făcut potopul. ♣ Cel care va deschide mâinile sale se va veseli, iar cei care
calcă legea până în sfârşit vor pieri”.
2 Mac. 7,18-19 „Nu te înşela în zadar, că noi pentru noi înşine pătimim
acestea, de vreme ce am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru şi pentru
aceasta s-au făcut aceste lucruri vrednice de mirare. ♣ Iar tu să nu socoteşti că
vei fi necertat, pentru că faci război împotriva lui Dumnezeu”.
178
178
2 Mac. 9,8-13,18,28 „Şi celui care i se părea că şi peste valurile mării

împărăţeşte din pricina trufiei pe care o avea peste firea omenească, şi
socotea că va pune în cumpănă munţii cei înalţi, acum, smerit fiind până la
pământ, într-o lectică era purtat, arătând către toţi puterea lui Dumnezeu prin
pilda sa. ♣ Căci din trupul acestui păgân izvorau viermi vii şi, trăind în chinuri şi
în dureri, cădea de pe el carnea, şi de mirosul lui greu toată tabăra se îngreuia,
neputând suferi duhoarea. ♣ Şi pe cel care cu puţin mai înainte i se părea că
se atinge de stelele cerului, nimeni nu-l putea purta din pricina duhorii
nesuferite. ♣ Atunci a început, fiind rănit, a înceta de la mulţimea trufiei şi a
veni întru cunoştinţa sa, sub bătaia lui Dumnezeu şi sub sporul durerilor. ♣ Şi
nici el singur nemaiputând a-şi suferi greul miros, aceasta a zis: Drept este a se
supune lui Dumnezeu şi cel care este pământean să nu se asemene Lui. ♣ Şi
se ruga nelegiuitul acesta către Stăpânul Care nu voia a-l mai milui. ♣ Dar
durerile nicidecum nu încetau, pentru că venise asupra lui judecata cea dreaptă a
lui Dumnezeu. ♣ Astfel ucigătorul acela de oameni şi hulitorul a pătimit, foarte
rele chinuri, şi aşa cum el altora a făcut, cu ticăloasă moarte, în ţară străină
şi în loc muntos, şi-a sfârşit viaţa”.
179
179
Pocăință
Ps. 125,5 „Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera”.
Is. 64,8 „O, Doamne! Nu Te mânia pe noi foarte şi nu-ţi aduce aminte la
nesfârşit de fărădelegea noastră! Priveşte, căci noi toţi suntem poporul Tău!”
Sir. 5,8 „Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi”.
4 Reg. 22,19-20 „Deoarece s-a muiat inima ta şi tu te-ai smerit înaintea

Domnului, când ai auzit ce am grăit Eu asupra locului acestuia şi asupra
locuitorilor lui, că vor fi ţinta groazei şi a blestemului, şi ţi-ai rupt veşmintele şi
ai plâns înaintea Mea, de aceea şi Eu te-am auzit, zice Domnul. ♣ De aceea
iată te voi adăuga la părinţii tăi şi vei fi pus în gropniţa ta cu pace; şi nu vor
vedea ochii tăi toate acele nenorociri pe care le voi aduce asupra locului
acestuia”.
Iov 22,21 „Împacă-te cu Dumnezeu şi cazi la pace. Atunci bine va fi de

tine”.
Iov 42,2-3,6 „Ştiu că poţi să faci orice şi că nu este nici un gând care să nu
ajungă pentru Tine faptă. ♣ Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele,
din lipsă de înţelepciune? Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre
lucruri prea minunate pentru mine şi nu ştiam. ♣ Pentru aceea, mă urgisesc
eu pe mine însumi şi mă pocăiesc în praf şi în cenuşă”.
Ps. 4,4 „Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce ziceţi în inimile voastre, întru
aşternuturile voastre, vă căiţi”.
Ps. 7,11-13 „Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu

se mânie în fiecare zi. ♣ De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său
l-a încordat şi l-a pregătit ♣ Şi în el a gătit unelte de moarte; săgeţile Lui pentru
cei ce ard le-a lucrat”.
Ps. 22,3-5 „Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru
numele Lui. ♣ Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că
Tu cu mine eşti. ♣ Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat”.
Ps. 37,1-9 „Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea

Ta să mă cerţi. ♣ Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine
180
180
mâna Ta. ♣ Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace
în oasele mele de la faţa păcatelor mele. ♣ Că fărădelegile mele au covârşit
capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. ♣ Împuţitu-s-au şi au putrezit
rănile mele, de la faţa nebuniei mele. ♣ Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în
sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. ♣ Că şalele mele s-au umplut de ocări
şi nu este vindecare în trupul meu. ♣ Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte;
răcnit-am din suspinarea inimii mele. ♣ Doamne, înaintea Ta este toată
dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns”.
Ps. 40,4 „Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am

greşit Ție”.
Ps. 41,2-3 „Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi
arăta feţei lui Dumnezeu? ♣ Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi
noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: Unde este Dumnezeul tău?”
Ps. 50,1-5 (1-20) „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta ♣ Şi după

mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. ♣ Mai vârtos mă spală de
fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. ♣ Că fărădelegea mea eu o
cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. ♣ Ţie unuia am greşit şi
rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor
când vei judeca Tu”.
Ps. 94,6-7 „Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plângem

înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi. ♣ Că El este Dumnezeul nostru
şi noi poporul păşunii Lui şi oile mâinii Lui”.
Ps. 138,23-24 „Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă

şi cunoaşte cărările mele ♣ Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă
îndreptează pe calea cea veşnică”.
Is. 1,15-18 „Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă! ♣ Nu

mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată! ♣ Învăţaţi să faceţi
binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe
văduvă! ♣ Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum
e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi
face”.
Is. 44,22 „Risipit-am păcatele tale ca pe un nor şi fărădelegile tale ca pe o

negură. Întoarce-te către Mine, că Eu te-am mântuit!”
Ier. 3,12-13,22 „Întoarce-te, necredincioasă fiică a lui Israel, zice Domnul, că nu

voi vărsa asupra voastră mânia Mea, pentru că sunt milostiv şi nu Mă voi mânia
pe veci, zice Domnul. ♣ Recunoaşte-ţi însă vinovăţia ta, căci te-ai abătut de la
Domnul Dumnezeul tău. ♣ Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi Eu voi vindeca
181
181
neascultarea voastră! Ziceţi: Iată venim la Tine, că Tu eşti Domnul Dumnezeul

nostru”.
Ier. 4,8 „De aceea încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi vă tânguiţi, că iuţimea

mâniei Domnului nu se va abate de la voi”.
Ier. 6,16 „Aşa zice Domnul: Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi întrebaţi de
căile celor de demult; de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă
sufletelor voastre”.
Ier. 7,3 „Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă căile şi
faptele voastre şi vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta!”
Ier. 15,19,21 „De te vei întoarce, Eu te voi aduce la starea cea dintâi şi vei
sta înaintea feţei Mele; dacă tu vei deosebi lucrul de preţ de cel fără de preţ, vei
fi ca gura Mea; şi nu te vei întoarce la ei, ci ei se vor întoarce la tine. ♣ Şi te voi
scăpa din mâna celor răi; te voi izbăvi din mâna asupritorilor”.
Ier. 18,7 „Şi dacă poporul acela, despre care am zis Eu acestea, se va
întoarce de la faptele lui cele rele, atunci voi îndepărta răul ce gândeam să-i
fac”.
Plâng. 3,40-42 „Să cercetăm căile noastre, luând aminte şi întorcându-ne la

Domnul! ♣ Să ridicăm inimile şi mâinile noastre la Domnul din cer! ♣ Noi am
păcătuit şi ne-am răzvrătit şi Tu ne-ai iertat”.
Iez. 18,21-23,27-28,30-32 „Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe

care le-a făcut şi păzeşte toate legile Mele şi face ceea ce e bun şi drept, el va trăi
şi nu va muri. ♣ Nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi făcut, ci
va trăi pentru dreptatea pe care va fi făcut-o. ♣ Oare voiesc Eu moartea
păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - şi nu mai degrabă să se întoarcă de la
căile sale şi să fie viu? ♣ Şi cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea
sa, pe care a făcut-o şi face judecată şi dreptate, îşi întoarce sufletul său la
viaţă; ♣ Căci el a văzut şi s-a întors de la toate nelegiuirile sale, pe care le-a
făcut; de aceea va fi viu şi nu va muri. ♣ ... Pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la
toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu vă fie piedică. ♣ Lepădaţi de la
voi toate păcatele voastre cu care aţi greşit şi vă faceţi o inimă nouă şi un duh
nou. ♣ Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu;
întoarceţi-vă deci şi trăiţi!”
Iez. 33,11,14-16 „Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat
că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la
calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! ♣
Şi când voi zice păcătosului: «Vei muri», dar el se va întoarce de la păcatele
sale şi va face judecată şi dreptate, ♣ Dacă acest păcătos va înapoia zălogul,
182
182
pentru cele răpite va despăgubi, va umbla după legile vieţii, nefăcând nimic rău,
atunci el va fi viu şi nu va muri. ♣ Nici unul din păcatele sale, pe care le-a
făcut, nu i se vor pomeni şi, pentru că a început a face dreptate şi judecată,
va fi viu”.
Dan. 4,24 „Răscumpără păcatele tale prin fapte de dreptate şi nedreptăţile

tale prin milă către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în care te afli să
dăinuiască”.
Os. 6,1 „Veniţi să ne întoarcem către Domnul, căci numai El, după ce ne-a
rănit, ne tămăduieşte, iar după ce ne-a bătut, ne leagă rănile noastre”.
Os. 14,3,5 „Găsiţi rugi de pocăinţă, întoarceţi-vă către Domnul şi-I ziceţi
Lui: Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta şi să aducem,
în loc de tauri, lauda buzelor noastre. ♣ Tămădui-voi urmele căderii lor de la
credinţă, îi voi iubi din toată inima Mea, căci mânia Mea s-a depărtat de la ei”.
Ioil 2,14 „O, de v-aţi întoarce şi v-aţi pocăi, ar rămâne de pe urma voastră o
binecuvântare, un prinos şi o jertfă cu turnare pentru Domnul Dumnezeul
vostru!”
Iona 3,10 „Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au
întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe
care li le făcuse şi nu le-a împlinit”.
Zah. 1,3 (Mal. 3,7) „Aşa zice Domnul Savaot: Întoarceţi-vă către Mine, zice
Domnul Savaot, şi atunci Mă voi întoarce şi Eu către voi”.
Tob. 13,6 „De vă veţi întoarce la El cu toată inima voastră şi cu tot sufletul
vostru, ca să umblaţi înaintea Lui cu dreptate, atunci şi El se va întoarce
spre voi şi nu-Şi va ascunde faţa Sa de la voi. … Întoarceţi-vă păcătoşi, şi faceţi
dreptate înaintea Lui! Poate vă va fi binevoitor şi vă va arăta milă”.
Înțel. 11,23-26 „Şi miluieşti pe toţi, că toate le poţi şi treci cu vederea greşelile
oamenilor, ca să se pocăiască. ♣ Pentru că iubeşti toate cele ce sunt şi nimic nu
urgiseşti din cele ce ai făcut, că dacă ai fi urât un lucru, nu l-ai fi plăsmuit. ♣
Şi cum ar fi rămas ceva, de n-ai fi voit Tu? Sau cum ar dăinui, dacă n-ar fi fost
chemat de Tine la fiinţă? ♣ Dar Tu ierţi tuturor, că toate ale Tale sunt,
Stăpâne, iubitorule de suflete”.
Înțel. 12,19-20 „Prin lucruri ca acestea ai învăţat pe poporul Tău că cel drept
trebuie să fie iubitor de oameni şi ai dat fiilor Tăi bună nădejde, că le laşi timp să
se pocăiască de păcate. ♣ Că de vreme ce ai pedepsit cu atâta încetineală şi
183
183
îngăduinţă pe duşmanii slujitorilor Tăi, deşi erau vinovaţi până la moarte,

dându-le timp şi loc să se abată de la nelegiuirea lor”.
Sir. 5,4-9 „Să nu zici: Am păcătuit şi ce mi s-a făcut mie? Că Domnul este
îndelung-răbdător. ♣ Pentru curăţie să nu fii fără de frică, ca să nu adaugi păcate
peste păcate. ♣ Şi să nu zici: Mila Lui este mare, va curăţi mulţimea
păcatelor mele. ♣ Că mila şi mânia de la El sunt şi peste cei păcătoşi va odihni
mânia Lui. ♣ Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi. ♣
Că fără de veste va izbucni mânia Domnului şi în vremea răzbunării vei fi dat
pieirii”.
Sir. 17,19-21,24 „Însă celor care se pocăiesc le-a dat întoarcerea, şi pe cei
care slăbesc îi îndeamnă la răbdare. ♣ Întoarce-te la Domnul şi părăseşte
păcatele, roagă-te înaintea feţei Lui şi împuţinează sminteala ta. ♣ Sârguieşte
către Cel Preaînalt şi te întoarce de la nedreptate şi te scârbeşte foarte de lucrul
urât. ♣ Cât este de mare milostivirea Domnului şi mila spre cei care se
întorc la El!”
Sir. 21,1-2 „Fiule, ai păcătuit? Să nu mai adaugi încă; şi pentru cele mai
dinainte ale tale te roagă. ♣ Ca de faţa şarpelui fugi de păcat; că de te vei
apropia de el, te va muşca”.
2 Paral. 33,9-13 „Însă Manase a dus pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului la

atâta rătăcire, încât ei au săvârşit mai rău decât acele popoare pe care
Domnul le stârpise din faţa fiilor lui Israel. ♣ De aceea a grăit Domnul lui
Manase şi poporului său, dar ei n-au ascultat. ♣ De aceea a adus Domnul peste
ei pe căpeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins pe Manase cu arcanul şi
l-au legat cu cătuşe de fier şi l-au dus la Babilon. ♣ Şi în strâmtorarea sa, el a
căutat faţa Domnului Dumnezeului său şi s-a smerit foarte înaintea
Dumnezeului părinţilor săi. ♣ Iar dacă s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit şi i-a
ascultat rugăciunea lui şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în regatul său. Şi a
cunoscut Manase că Domnul este Dumnezeul cel adevărat”.
Man. 1,8-15 „Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit

pocăinţă şi iertare celor ce ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai
hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul
celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacov,
care nu ţi-au greşit ţie, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit
mai mult decât nisipul mării. ♣ Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt
vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor
mele. ♣ Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul
meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea
Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am
înmulţit smintelile. ♣ Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând
bunătatea Ta, ♣ Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le
184
184
cunosc, ♣ Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă

pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, ♣
Căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine
bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. ♣ Şi Te
voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile
cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!”
1. Mărturisirea și iertarea păcatelor

Lev. 5,5-6,13 „Deci, de se va face cineva vinovat de ceva din acestea şi îşi va
mărturisi păcatul, ♣ Atunci, pentru păcatul său, pe care l-a săvârşit, să aducă
Domnului jertfă din turmă, o oaie sau o capră din caprele sale, pentru vina
păcatului, şi-l va curăţi preotul prin aceasta de păcatul său şi i se va ierta
păcatul. ♣ Prin aceasta îl va curăţi preotul de păcatul lui, pe care l-a săvârşit
în una din întâmplările acelea, şi i se va ierta păcatul”.
Lev. 6,6-7 „Iar pentru vina sa să ia din turma de oi un berbec fără meteahnă,
după preţuirea ta, şi să-l aducă Domnului prin preot, jertfă pentru vină. ♣
Num. 5,6-7 „Dacă un bărbat sau o femeie va face vreun păcat faţă de un om, şi
prin aceasta vă păcătui împotriva Domnului şi va fi vinovat sufletul acela, ♣
Să-şi mărturisească păcatul ce a făcut şi să întoarcă deplin aceea prin ce a
păcătuit”.
Neem. 9,1,3 „S-au adunat toţi fiii lui Israel, îmbrăcaţi cu sac şi cu capetele
presărate cu cenuşă, ca să postească. ♣ Şi după ce s-au aşezat la locurile lor, li
s-a citit din cartea legii Domnului Dumnezeului lor un sfert de zi, iar alt sfert de
zi şi-au mărturisit păcatele lor şi s-au închinat Domnului Dumnezeului lor”.
Ps. 18,13-14 „Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele

curăţeşte-mă ♣ Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni,
atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare”.
Ps. 24,7,11-12,19 „Pacatele tineretilor mele si ale nestiintei mele nu le

pomeni. ♣ Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută
aşezământul Lui şi mărturiile Lui. ♣ Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte
păcatul meu că mult este. ♣ Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă
toate păcatele mele”.
185
185
Ps. 31,1-2,5-6 „Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit
păcatele. ♣ Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în
gura lui vicleşug. ♣ Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am
ascuns-o, împotriva mea. ♣ Zis-am: «Mărturisi-voi fărădelegea mea
Domnului»; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu”.
Ps. 78,8-9 „Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne

întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte. ♣ Ajută-ne nouă,
Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; Doamne,
izbăveşte-ne pe noi şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău”.
Ps. 84,2-4 „Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
♣ Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei Tale. ♣
Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre şi-ţi întoarce mânia Ta de
la noi”.
Pild. 16,6 „Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de

Dumnezeu te fereşti de rele”.
Pild. 28,13 „Cel ce îşi ascunde păcatele lui nu propăşeşte, iar cel ce le
mărturiseşte şi se lasă de ele va fi miluit”.
Is. 43,24-25 „Tu n-ai cumpărat pe bani miresme pentru Mine şi de grăsimea
jertfelor tale tu nu M-ai săturat, ci M-ai copleşit cu păcatele tale şi cu fărădelegile
tale tu M-ai chinuit. ♣ Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale şi nu Îşi
mai aduce aminte de fărădelegile tale”.
Ier. 14,7,20 „Deşi fărădelegile noastre mărturisesc împotriva noastră, dar Tu,
Doamne, fă milă cu noi pentru numele Tău! Mare este abaterea noastră şi am
păcătuit înaintea Ta. ♣ Mărturisim, Doamne, necredinţa noastră şi
fărădelegile părinţilor noştri, că am păcătuit înaintea Ta. Nu ne lepăda pe noi
pentru numele Tău! Nu necinsti tronul slavei Tale! Adu-ţi aminte şi nu strica
legământul Tău cu noi!”
Dan. 9,4 „Şi m-am rugat Domnului Dumnezeu şi m-am mărturisit”.
Tin. 1,66 „Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui”.
Înțel. 11,23-26 „Şi miluieşti pe toţi, că toate le poţi şi treci cu vederea greşelile
oamenilor, ca să se pocăiască. ♣ Pentru că iubeşti toate cele ce sunt şi nimic nu
urgiseşti din cele ce ai făcut, că dacă ai fi urât un lucru, nu l-ai fi plăsmuit. ♣
Şi cum ar fi rămas ceva, de n-ai fi voit Tu? Sau cum ar dăinui, dacă n-ar fi fost
chemat de Tine la fiinţă? ♣ Dar Tu ierţi tuturor, că toate ale Tale sunt,
Stăpâne, iubitorule de suflete”.
186
186
Sir. 2,11-12 „Cine a petrecut în frica Lui şi a fost părăsit? Sau cine L-a chemat
pe El şi a fost trecut cu vederea? ♣ Pentru că îndurător şi milostiv este
Domnul şi iartă păcatele şi mântuieşte în vremea necazului”.
Sir. 3,29 „Focul arzător îl va stinge apa, şi milostenia va curăţi păcatele”.
Sir. 4,28 „Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale”.
2. Jertfele pentru păcat
Lev. 4,2-3,27-28,35 „Dacă vreun om va păcătui din neştiinţă împotriva

poruncilor Domnului şi va face ce nu se cuvine, călcând vreuna din ele; ♣ De a
păcătuit arhiereu miruit şi a tras pe popor la păcat, pentru păcatul său, pe
care l-a săvârşit, să aducă un viţel fără meteahnă, ca jertfă Domnului pentru
păcat. ♣ Dacă însă un om din poporul de rând va greşi din neştiinţă
împotriva uneia din toate poruncile Domnului şi va face ceva ce nu trebuia să
facă şi vrednic de osândă, ♣ Când va afla el păcatul ce l-a săvârşit, să aducă
din caprele sale jertfă o capră fără meteahnă, pentru păcatul ce l-a săvârşit.
♣ ... S-o ardă preotul pe jertfelnic, ca jertfă Domnului; şi aşa îl va curăţi preotul
de păcatul ce l-a săvârşit şi i se va ierta”.
Lev. 5,5-6,15-16 „Deci, de se va face cineva vinovat de ceva din acestea şi îşi
va mărturisi păcatul, ♣ Atunci, pentru păcatul său, pe care l-a săvârşit, să
aducă Domnului jertfă din turmă, o oaie sau o capră din caprele sale, pentru
vina păcatului, şi-l va curăţi preotul prin aceasta de păcatul său şi i se va ierta
păcatul. ♣ De va face cineva greşeală şi din neştiinţă va păcătui împotriva
celor afierosite Domnului, acela, pentru vina sa, să ia din turma de oi şi să aducă
Domnului jertfă pentru vină, un berbec fără meteahnă, preţuit la doi sicli de
argint, după preţul siclului sfânt. ♣ Şi ce a greşit împotriva lucrului sfânt, va
plăti şi va mai adăuga peste preţul lui a cincea parte din preţ şi va da aceasta
preotului şi preotul îl va curăţi prin berbecul jertfei pentru vină şi i se va
ierta”.
Lev. 6,2-7 „Dacă cineva va greşi şi cu bună ştiinţă va nesocoti poruncile

Domnului, tăgăduind înaintea aproapelui său ceea ce acesta i-a încredinţat,
sau i-a lăsat în păstrare, sau ceea ce i-a furat, sau va înşela pe aproapele său, ♣
Sau găsind un lucru pierdut şi tăgăduind înaintea lui, sau jurându-se strâmb
pentru ceva, ce atrage pedeapsă asupra oamenilor, ♣ Dacă se va dovedi că a
greşit şi s-a făcut vinovat, să întoarcă ce a furat, sau ce a răpit, sau ce i-a fost
încredinţat, sau ce a fost pierdut şi găsit de el. ♣ Tot lucrul, pentru care s-a jurat
strâmb, să-l plătească deplin şi să mai adauge pe deasupra a cincea parte din
preţul lui şi să dea aceluia, al căruia este lucrul, în ziua când îşi va cunoaşte vina
sa. ♣ Iar pentru vina sa să ia din turma de oi un berbec fără meteahnă,
187
187

Lev. 7,29 „Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Cel ce îşi înfăţişează Domnului jertfa
sa de mântuire, acela din jertfa sa de mântuire să aducă o parte prinos
Domnului”.
Lev. 9,7 „Apropie-te de jertfelnic şi săvârşeşte jertfa ta cea pentru păcat şi

arderea de tot a ta şi curăţeşte-te pe tine şi casa ta”.
Pild. 14,9 „Nebunul îşi bate joc de jertfa pentru păcat”.
Sir. 34,21 „Nu binevoieşte Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiţi; nici
înmulţirea jertfelor celor nelegiuiţi nu curăţeşte păcatele”.
3. Lipsa căinței. Nerecunoașterea greșelii
Fac. 3,12-13 „Zis-a Adam: «Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea
mi-a dat din pom şi am mâncat». ♣ Şi a zis Domnul Dumnezeu către
femeie: «Pentru ce ai făcut aceasta?» Iar femeia a zis: «Şarpele m-a amăgit şi
eu am mâncat» ”.
Pild. 1,32 „Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei
fără minte”.
Os. 10,2 „Inima lui era făţarnică; să-şi ispăşească păcatul!”
188
188
Post
Lev. 23,27,29 „Şi în ziua a zecea a lunii aceleia a şaptea, care este ziua curăţirii,
să aveţi adunare sfântă; să postiţi şi să aduceţi ardere de tot Domnului; ♣ Tot
sufletul care nu va posti în ziua aceea se va stârpi din poporul său”.
Deut. 9,18 „Apoi am îngenunchiat a doua oară înaintea Domnului, ca şi întâia

oară, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să
beau apă; m-am rugat pentru păcatele voastre cu care aţi greşit voi, făcând rău
înaintea ochilor Domnului Dumnezeului vostru şi mîniindu-L”.
2 Paral. 20,3 „La vestea aceasta s-a înfricoşat Iosafat şi şi-a îndreptat faţa sa, ca
să caute pe Domnul făcând cunoscut tuturor din tot Iuda ca să postească”.
1 Ezd. 8,21 „Şi acolo, la râul Ahava, am rânduit post, ca să ne smerim

înaintea feţei Dumnezeului nostru şi să cerem de la El călătorie bună pentru
noi şi pentru copiii noştri şi pentru toată avuţia noastră”.
Neem. 9,1,3 „S-au adunat toţi fiii lui Israel, îmbrăcaţi cu sac şi cu capetele
presărate cu cenuşă, ca să postească. ♣ Şi după ce s-au aşezat la locurile lor, li
s-a citit din cartea legii Domnului Dumnezeului lor un sfert de zi, iar alt sfert de
zi şi-au mărturisit păcatele lor şi s-au închinat Domnului Dumnezeului lor”.
Est. 4,16 „Mergi, adună pe toţi Iudeii din Suza şi postiţi pentru mine; să nu
mâncaţi şi să nu beţi trei zile, nici ziua, nici noaptea şi voi posti şi eu cu slujnicile
mele şi apoi mă voi duce la rege, deşi aceasta este împotriva legii şi de va fi să
pier, voi pieri”.
Ps. 34,12 „Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit
cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce”.
Ps. 68,12 „Şi mi-am smerit cu post sufletul meu”.
Is. 58,3-8 „Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul

nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre
şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri. ♣ Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi
şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul
vostru să se audă sus. ♣ Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care
omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi
în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? ♣ Nu ştiţi voi
postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi
legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. ♣ Împarte
189
189
pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol

îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. ♣ Atunci lumina ta va
răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar
în urma ta slava lui Dumnezeu”.
Dan. 9,3 „Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în
rugăciune şi în rugi fierbinţi, cu post, sac şi cenuşă”.
Ioil 2,15 „Sunaţi din trâmbiţă în Sion, gătiţi postiri sfinte, prăznuiţi sărbătoarea
cea pentru toţi!”
Zah. 7,5-6 „Dacă aţi ţinut post şi v-aţi tânguit în luna a cincea şi într-a şaptea,
vreme de şaptezeci de ani, pentru Mine, oare, aţi postit voi? ♣ Şi dacă mâncaţi
şi beţi, oare nu sunteţi voi aceia care mâncaţi şi care beţi?”
Tob. 12,8 „Mai mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu

dreptate, decât bogăţie cu nedreptate”.
Iudit. 4,13 „Şi Domnul a auzit glasul lor şi a văzut supărarea lor, şi poporul din
toată Iudeea şi locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile în faţa templului
Domnului celui Atotputernic”.
3 Ezd. 8,52 „Şi am făgăduit acolo post din partea tinerilor, înaintea
Domnului Dumnezeului nostru, cerând de la El bună călătorie”.
Stăpânitorul? ♣ Cine se spală de la mort şi iarăşi se atinge de el, ce i-a folosit
spălarea? ♣ Aşa omul cel care posteşte întru păcatele sale şi iarăşi merge şi
face aceleaşi. ♣ Rugăciunea lui, cine o va asculta? Şi ce a folosit smerindu-se
pe sine?”
190
190
Preoție. Preoți

Sir. 36,19 „Ascultă, Doamne, rugăciunea celor care se roagă ţie pentru
poporul Tău”.
Ieș. 23,22 „De vei asculta cu luare aminte glasul său şi vei face toate câte îţi
poruncesc şi de vei păzi legământul Meu, Îmi veţi fi popor ales dintre toate
neamurile, că al Meu este tot pământul, iar voi Îmi veţi fi preoţie împărătească
şi neam sfânt”.
Ieș. 28,41 „Să îmbraci cu acestea pe fratele tău Aaron şi împreună cu el şi pe fiii
lui, să-i ungi, să-i întăreşti în slujbele lor şi să-i sfinţeşti, ca să-Mi fie preoţi”.
Ieș. 29,1,33,44 „Iată ce trebuie să săvârşeşti asupra lor, când îi vei sfinţi să-Mi
fie preoţi: … . ♣ Că prin aceasta s-a făcut curăţirea lor pentru a fi sfinţiţi şi
pentru a li se încredinţa preoţia … . ♣ Voi sfinţi cortul adunării şi jertfelnicul;
pe Aaron şi pe fiii lui de asemenea îi voi sfinţi, ca să-Mi fie preoţi”.
Ieș. 30,25,30 „Acesta va fi mirul pentru sfânta ungere. ♣ Să ungi de

asemenea şi pe Aaron şi pe fiii lui şi să-i sfinţeşti, ca să-Mi fie preoţi”.
Ieș. 40,13-15 „Să îmbraci pe Aaron în sfintele veşminte şi să-l ungi şi să-l
sfinţeşti, ca să-mi fie preot. ♣ Să aduci şi pe fiii lui, să-i îmbraci cu hitoane, ♣
Şi să-i ungi, cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi fie preoţi, şi această ungere îi va
sfinţi preoţi pentru totdeauna în neamul lor!”
Lev. 4,5,35 „Apoi să ia preotul cel miruit, ale cărui mâini sunt sfinţite … .
♣ ... S-o ardă preotul pe jertfelnic, ca jertfă Domnului; şi aşa îl va curăţi preotul
de păcatul ce l-a săvârşit şi i se va ierta”.
Lev. 5,6,13 „Atunci, pentru păcatul său, pe care l-a săvârşit, să aducă Domnului
jertfă din turmă, o oaie sau o capră din caprele sale, pentru vina păcatului, şi-l va
curăţi preotul prin aceasta de păcatul său şi i se va ierta păcatul. ♣ Prin
aceasta îl va curăţi preotul de păcatul lui, pe care l-a săvârşit în una din
întâmplările acelea, şi i se va ierta păcatul”.
Lev. 6,6-7 „Iar pentru vina sa să ia din turma de oi un berbec fără meteahnă,
191
191

Lev. 12,7 „Preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţi şi

curată va fi de curgerea sângelui ei. Aceasta e rânduiala pentru ceea ce a născut
prunc de parte bărbătească sau de parte femeiască”.
Lev. 14,18 (29) „Iar celălalt untdelemn din palma preotului îl va turna pe
capul celui ce se curăţeşte şi-l va curăţi preotul pe acesta înaintea
Domnului”.
Lev. 21,8 „Cinsteşte-i ca pe sfinţi, căci ei aduc pâine Dumnezeului tău; sfinţi să
vă fie, căci Eu, Domnul, Cel ce vă sfinţesc, sunt sfânt”.
Num. 3,3 „Preoţi miruiţi, care au fost sfinţiţi, ca să slujească cele ale
preoţiei”.
Deut. 17,11-12 „După legea pe care te vor învăţa ei şi după hotărârea ce-ţi
vor spune-o să faci şi să nu te abaţi nici la dreapta, nici la stânga de la cele
ce-ți vor spune ei. ♣ Iar cine se va purta aşa de îndărătnic, încât să nu
asculte pe preotul care stă acolo la slujbă înaintea Domnului Dumnezeului
tău, sau pe judecătorul care va fi în zilele acelea, unul ca acela să moară”.
Deut. 20,2,4 „Iar când veţi fi aproape de luptă, să vină preotul şi să

vorbească poporului şi să-i spună: ♣ Că Domnul Dumnezeul vostru merge cu
voi, ca să se lupte pentru voi cu duşmanii voştri şi să vă izbăvească”.
2 Paral. 13,12 „Şi iată, noi avem în fruntea noastră pe Dumnezeu şi pe

preoţii Lui”.
2 Paral. 23,6 „Nimeni să nu intre în templul Domnului, afară de preoţii şi

leviţii care fac slujbă. Ei pot să intre, pentru că sunt sfinţiţi; iar tot poporul să
stea de strajă pentru Domnul”.
2 Paral. 26,18 „Şi s-au împotrivit regelui Ozia şi i-au zis: Nu ţi-e dat ţie, Ozia,
să tămâiezi înaintea Domnului, ci preoţilor, fiilor lui Aaron, care sunt sfinţiţi
să tămâieze”.
2 Paral. 30,27 „Apoi s-au sculat preoţii şi leviţii şi au binecuvântat poporul;

şi glasul lor a fost auzit, căci rugăciunea lor s-a suit până la locaşul cel sfânt al
Domnului, Care este în ceruri”.
1 Ezd. 8,28 „Voi sunteţi sfinţiţii Domnului şi vasele sunt sfinţite”.
192
192
Ps. 131,9,16 „Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor
bucura. ♣ Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie
se vor bucura”.
Ps. 133,1-2 „Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului,

care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. ♣ Noaptea
ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul”.
Ier. 1,5 „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a

ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare”.
Mal. 2,7 „Căci buzele preotului vor păzi ştiinţa şi din gura lui se va cere
învăţătura, căci el este solul Domnului Savaot”.
Sir. 7,30-33 „Din tot sufletul tău teme-te de Domnul şi pe toţi preoţii Lui
cinsteşte-i. ♣ Cu toată puterea iubeşte pe Cel care te-a făcut şi pe slujitorii Lui
să nu-i părăseşti. ♣ Teme-te de Domnul şi cinsteşte pe preot şi dă-i partea lui
precum s-a poruncit ţie, ♣ Pârgă şi jertfă de ispăşire şi darul şoldurilor şi jertfă
de sfinţire şi pârga celor sfinte”.
1. Misiunea preoților
Deut. 31,9 „Apoi a scris Moise legea aceasta şi a dat-o preoţilor, fiilor
leviţilor, care purtau chivotul legii Domnului, şi tuturor bătrânilor fiilor lui
Israel”.
Iez. 2,6-7 „Dar tu, fiul omului, să nu te temi de ei şi de cuvintele lor să nu te

sperii, deşi ei vor fi pentru tine spini şi ciulini, şi ai să trăieşti între ei, ca între
scorpii; să nu te temi de cuvintele lor şi de faţa lor să nu te sperii, deşi sunt un
neam îndărătnic, ♣ Ci să le spui cuvintele Mele, ori te-or asculta, ori nu te-or
asculta, căci sunt un neam de răzvrătiţi”.
Iez. 3,17-18,21 „Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta
deci cuvântul ce-Mi va ieşi din gură şi-l vei vesti ca din partea Mea. ♣ De
voi zice celui rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei grăi, pentru a
abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în
nelegiuirea sa şi Eu voi cere sângele lui din mâna ta. ♣ Iar dacă tu vei înştiinţa
pe cel drept să nu păcătuiască şi el nu va păcătui, atunci va fi şi el viu, pentru
că a fost înştiinţat şi îţi vei mântui şi tu sufletul tău”.
Iez. 44,23-24 „Ei trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de
ce nu este sfânt şi să le lămurească ce este curat şi ce este necurat. ♣ În
pricinile nehotărâte, ei trebuie să ia parte la judecată şi vor judeca după
aşezămintele Mele şi legile Mele vor păzi şi toate rânduielile Mele cele pentru
sărbătorile Mele şi pentru zilele Mele de odihnă le vor păzi cu sfinţenie”.
193
193
Ioil 2,17 „Între tindă şi altar să plângă preoţii, slujitorii Domnului, şi să

zică: Milostiveşte-Te, Doamne, către poporul Tău şi nu face de ocară moştenirea
Ta ca să-şi bată joc de ea neamurile!”
2. Plata preoților
Fac. 14,18-20 „Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt. ♣

Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram ... . ♣ ... Şi Avram i-a dat lui
Melhisedec zeciuială din toate”.
Num. 18,24 „Căci zeciuiala fiilor lui Israel, pe care aceştia o aduc dar
Domnului, am dat-o leviţilor moştenire”.
2 Paral. 31,4-5 „Apoi a poruncit el şi poporului din Ierusalim să dea preoţilor

şi leviţilor întreţinerea hotărâtă, pentru ca ei să fie mai cu tragere de inimă
la împlinirea legii Domnului. ♣ Când s-a adus la cunoştinţă tuturor această
poruncă, atunci fiii lui Israel au adus prinoase de pâine, de vin, de untdelemn, de
miere şi din toate roadele ţarinii, din belşug; au adus de asemenea din belşug şi
zeciuieli din toate”.
Iez. 44,30 „Pârga din toate roadele voastre şi din tot felul de prinoase, ori din ce
s-ar alcătui prinoasele voastre, este a preoţilor. Pârga din cele treierate ale
voastre să o daţi preotului, ca să odihnească binecuvântarea asupra casei
tale”.
Tob. 1,7 „O zeciuială din vin şi grâu, din măsline, din rodie şi din celelalte
roade ale pământului o dădeam fiilor lui Levi care slujeau în Ierusalim”.
Sir. 7,32-33 „Teme-te de Domnul şi cinsteşte pe preot şi dă-i partea lui

precum s-a poruncit ţie, ♣ Pârgă şi jertfă de ispăşire şi darul şoldurilor şi jertfă
de sfinţire şi pârga celor sfinte”.
3. Veșmintele preoțești
Ieș. 28,2-3,43 „Să faci lui Aaron, fratele tău, veşminte sfinţite, spre cinste şi
podoabă. ♣ Să spui dar, la toţi cei iscusiţi, pe care i-am umplut de duhul
înţelepciunii şi al priceperii, să facă lui Aaron veşminte sfinţite pentru ziua
sfinţirii lui, cu care să-Mi slujească. ♣ Aaron şi fiii lui să se îmbrace când
vor intra în cortul adunării sau când se vor apropia de jertfelnic, în sfânta, ca să
slujească, pentru a nu-şi atrage păcat asupra lor şi să moară. Aceasta să fie lege
veşnică pentru el şi pentru urmaşii lui”.
Ieș. 29,5-6,29 „Şi, luând veşmintele sfinte, să îmbraci pe Aaron, fratele tău,
cu hitonul şi cu meilul, cu efodul şi cu hoşenul, şi să-l încingi peste efod; ♣ Să-i
194
194
pui pe cap mitra, iar la mitră să prinzi diadema sfinţeniei. ♣ Veşmintele

sfinte cele pentru Aaron să fie, după el, ale fiilor săi, şi să fie unşi şi sfinţiţi,
îmbrăcaţi cu ele”.
Ieș. 35,19 „Veşmintele sfinte pentru făcut slujba în locaşul sfânt; veşminte
sfinte pentru Aaron preotul şi veşminte pentru fiii lui, pentru slujba preoţiei”.
Ieș. 39,1 „Iar din mătase violetă, stacojie şi vişinie au făcut veşminte de
slujbă, pentru slujit în locaşul sfânt, şi au mai făcut veşminte sfinte pentru
Aaron, cum poruncise Domnul lui Moise”.
Ieș. 40,13 „Să îmbraci pe Aaron în sfintele veşminte şi să-l ungi şi să-l
sfinţeşti, ca să-mi fie preot”.
Lev. 8,7-9,30 „Apoi a îmbrăcat pe Aaron cu hitonul, l-a încins cu brâul, l-a
îmbrăcat cu meilul, i-a pus efodul, l-a încins cu cingătoarea efodului şi i-a
strâns cu ea efodul; ♣ După aceea i-a pus hoşenul şi în hoşen i-a pus Urim şi
Tumim, ♣ Iar pe cap i-a pus chidarul şi la chidar, în partea lui de dinainte, i-a
prins tăbliţa cea de aur, diadema sfinţeniei, cum poruncise Domnul lui Moise. ♣
Apoi a luat Moise mir de miruit şi sânge de lângă jertfelnic şi a stropit pe
Aaron, veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele fiilor lui împreună cu el; şi aşa a
sfinţit pe Aaron şi veşmintele lui şi, împreună cu el, şi pe fiii lui şi veşmintele
fiilor lui”.
Iez. 42,14 „Când preoţii intră acolo, nu se cuvine să iasă din acest loc sfânt în
curtea cea din afară, până nu lasă acolo hainele lor cu care au fost îmbrăcaţi la
slujbă, că acestea sunt sfinţite; ei trebuie să se îmbrace cu alte haine şi numai
după aceea să iasă la popor”.
Iez. 44,19 „Iar când va trebui să iasă în curtea cea de la margine, la popor,
atunci trebuie să dezbrace hainele lor cu care au slujit şi să le lase în camerele
cele sfinţite şi să se îmbrace cu alte haine, ca să nu se atingă de popor cu
hainele lor cele sfinţite”.
3 Ezd. 5,70 „Să se dea la vistieria templului, pentru lucruri, o mie de mine de
aur şi cinci mii de mine de argint, şi o sută de odăjdii preoţeşti”.
4. Îndemnuri pentru preoți

Ieș. 19,22 „Iar preoţii, care se apropie de Domnul Dumnezeu, să se
sfinţească, ca nu cumva să-i lovească Domnul”.
Lev. 10,9-11 „Vin şi sicheră să nu beţi, nici tu, nici fiii tăi, când intraţi în cortul
adunării sau vă apropiaţi de jertfelnic, ca să nu muriţi. ♣ Ca să puteţi deosebi
195
195
cele sfinte de cele nesfinte şi cele necurate de cele curate, ♣ Şi ca să învăţaţi

pe fiii lui Israel toate legile, pe care le-a poruncit lor Domnul prin Moise”.
Lev. 21,5-6 „Să nu-şi radă capul, să nu-şi tundă marginea bărbii şi să nu-şi facă
tăieturi pe trupurile lor pentru morţi. ♣ Să fie sfinţi ai Dumnezeului lor şi să nu
pângărească numele Dumnezeului lor, că ei aduc jertfă Domnului şi pâine
Dumnezeului lor şi de aceea să fie sfinţi”.
Lev. 21,7,13-14 „Să nu-şi ia de soţie femeie desfrânată sau necinstită; nici
femeie lepădată de bărbatul ei, căci sunt sfinţi ai Domnului Dumnezeului lor. ♣
Acesta îşi va lua de femeie fecioară din poporul său. ♣ Văduvă, sau lepădată,
sau necinstită, sau desfrânată să nu ia, ci fecioară din poporul său să-şi ia de
femeie”.
Lev. 22,2,15-16 „Spune lui Aaron şi fiilor lui să umble cu băgare de seamă cu
cele sfinte ale fiilor lui Israel şi să nu pângărească numele cel sfânt al Meu prin
prinoasele pe care ei înşişi Mi le aduc. ♣ Preoţii să nu spurce cele sfinte ale
fiilor lui Israel, pe care ei le aduc dar Domnului, ♣ Şi să nu atragă asupră-le
vinovăţia fărădelegii, când vor mânca cele sfinte ale lor, că Eu sunt Domnul,
Cel ce îi sfinţesc”.
5. Abateri ale preoților
Lev. 10,1-2 „În vremea aceea cei doi fii ai lui Aaron, Nadab şi Abiud,
luându-şi fiecare cădelniţa sa, au pus în ea foc, au turnat deasupra tămâie şi
au adus înaintea Domnului foc străin, ce nu le poruncise Domnul. ♣ Atunci a
ieşit foc de la Domnul şi i-a mistuit şi au murit amândoi înaintea Domnului”.
Num. 18,1 „Tu, fiii tăi şi casa tatălui tău cu tine veţi purta păcatul pentru
nepăsarea de locaşul sfânt; tu şi fiii tăi împreună cu tine veţi purta păcatul
pentru nepăsarea de preoţia voastră”.
Is. 28,7 „Preotul şi proorocul se poticnesc de băutură, sunt biruiţi de vin, au

ameţeli din pricina băuturilor tari, în vedenii se înşală, în hotărâri şovăiesc”.
Ier. 6,13 „Pentru că fiecare din ei, de la mic până la mare, este robit de lăcomie
şi, de la prooroc până la preot, toţi se poartă mincinos”.
Ier. 8,10 „Pentru că ei cu toţii, de la mic până la mare, se dedau la jaf, şi de la

prooroc până la preot, toţi înşală”.
Ier. 23,1-2,10-11 „Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile turmei Mele,
zice Domnul. ♣ De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către păstorii
care pasc pe poporul Meu: Aţi risipit oile Mele şi le-aţi împrăştiat şi nu le-aţi
196
196
păzit; de aceea, vă voi pedepsi pentru faptele voastre cele rele, zice Domnul. ♣
Ținta alergăturii lor este fărădelegea şi ţara lor este nedreptatea. ♣ Că profetul
şi preotul sunt necredincioşi; şi până şi în casa Mea am găsit răutatea lor,
zice Domnul”.
Iez. 22,26 „Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele;
nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt şi nu fac deosebire între curat şi
necurat; de la zilele Mele de odihnă şi-au întors ochii, şi Eu sunt înjosit de către
aceştia”.
Iez. 34,2-5,8-10 „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel,
care s-au păstorit pe ei înşişi! Păstorii nu trebuia ei oare să păstorească
turma? ♣ Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat; oile cele grase
le-aţi junghiat, iar turma n-aţi păscut-o. ♣ Pe cele slabe nu le-aţi întărit; oaia
bolnavă n-aţi lecuit-o şi pe cea rănită n-aţi legat-o; pe cea rătăcită n-aţi
întors-o şi pe cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi
cruzime. ♣ Şi ele, neavând păstor, s-au risipit şi, risipindu-se, au ajuns
mâncarea tuturor fiarelor câmpului. ♣ Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice
Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că voi face dreptate; pentru că oile
Mele au fost lăsate pradă şi fără păstor, oile Mele au ajuns mâncarea tuturor
fiarelor câmpului, iar păstorii Mei n-au purtat grijă de oile Mele, ci păstorii s-au
păscut pe ei înşişi şi oile Mele nu le-au păscut. ♣ De aceea ascultaţi, păstori,
cuvântul Domnului. ♣ Asa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu vin la păstori; le voi
cere înapoi oile Mele din mâna lor şi îi voi împiedica să nu mai pască oile
Mele şi nu se vor mai paşte păstorii pe ei înşişi şi voi smulge oile Mele din gura
lor şi ele nu vor mai fi pentru ei o pradă de sfâşiat”.
Os. 4,6 „Şi pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da

la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai uitat de legea Domnului, şi Eu voi
uita pe fiii tăi”.
Epist. 1,9,27 „Uneori chiar preoţii iau de la dumnezeii lor aur şi argint şi-l
cheltuiesc pentru ei înşişi. Ba chiar fac daruri din el şi desfrânatelor, în casele de
desfrâu. ♣ Preoţii vând, în folosul lor, cele jertfite; de asemenea femeile lor
sărează o parte, fără a împărţi ceva săracului şi neputinciosului”.
2 Mac. 4,7-8 „Ci murind Seleuc şi luând domnia Antioh, cel poreclit Epifan, a
poftit arhieria Iason, fratele lui Onia. ♣ Şi mergând Iason la rege, s-a rugat
făgăduind trei sute şaizeci de talanţi de argint, şi încă alt venit de optzeci de
talanţi”.
2 Mac. 4,14-15 „Aşa încât preoţii nu se mai sârguiau spre slujbele altarului;
ci nebăgând seamă de templul Domnului şi părăsind jertfele, se grăbeau să se
împărtăşească cu privirea cea fără de lege a luptei la disc, după ce se auzea
197
197
chemarea crainicilor. ♣ Şi datina părintească nebăgând-o în seamă, măririle cele

elineşti mai bune le socoteau”.
2 Mac. 4,23-25 „Şi după trei ani a trimis Iason pe Menelau, fratele lui Simon
mai sus-numitul, ca să ducă bani regelui şi ca să-i aducă aminte de lucrurile cele
de lipsă. ♣ Iar el plăcând regelui, pentru că l-a preamărit cu înfăţişarea lui de
mare curtean, a ajuns să ia arhieria, dând cu trei sute de talanţi de argint mai
mult decât Iason. ♣ Şi luând porunci domneşti, a venit, nimic vrednic de
arhierie aducând, numai mânie de tiran crud şi urgie de fiară sălbatică
având”.
6. Cântăreți
1 Paral. 9,33 „Iar cântăreţii, cei mai de seamă din neamul Leviţilor, erau liberi
de ocupaţii în cămările templului, pentru că ziua şi noaptea erau îndatoraţi să
se îndeletnicească cu cântarea”.
1 Paral. 25 Cetele cântăreților
198
198
Prooroci
Ier. 1,9 „Şi Domnul mi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis: Iată am pus
cuvintele Mele în gura ta!”
Num. 11,25 „Îndată însă cum a odihnit duhul peste ei, au început a
prooroci”.
Num. 12,6-8 „Ascultaţi cuvintele Mele: De este între voi vreun prooroc al
Domnului, Mă arăt lui în vedenie şi în somn vorbesc cu el. ♣ Nu tot aşa am
grăit şi cu robul Meu Moise, - el este credincios în toată casa Mea: ♣ Cu el
grăiesc gură către gură, la arătare şi aievea, iar nu în ghicituri, şi el vede faţa
Domnului”.
Num. 24,15-17 „Aşa grăieşte Valaam, fiul lui Beor; aşa grăieşte bărbatul cel ce
vede cu adevărat, ♣ Cel ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu, cel ce are ştiinţă de
la Cel Preaînalt şi vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii îi sunt
deschişi: ♣ Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape …”.
1 Reg. 10,6,10 „Atunci va veni peste tine Duhul Domnului şi vei prooroci şi
tu cu ei şi te vei face alt om. ♣ … şi a venit peste el Duhul lui Dumnezeu şi a
proorocit şi el în mijlocul lor”.
2 Reg. 23,2 „Duhul Domnului grăieşte prin mine, Şi cuvântul Lui este pe
limba mea”.
4 Reg. 6,12,17 „Dar Elisei proorocul, pe care-l are Israel, spune regelui lui
Israel până şi cuvintele ce le grăieşti tu în odaia ta de culcare. ♣ Şi s-a rugat
Elisei şi a zis: «Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!» Şi a deschis Domnul ochii
slujitorului şi acesta a văzut că tot muntele era plin de cai şi care de foc
împrejurul lui Elisei”.
2 Paral. 36,15-16 „Atunci a trimis la ei Domnul Dumnezeul părinţilor lor pe

trimişii săi foarte de dimineaţă, pentru că i-a fost milă de popor şi de locaşul
Său. ♣ Dar ei şi-au bătut joc de trimişii cei de la Dumnezeu şi n-au ţinut
seamă de cuvintele Lui; au batjocorit pe proorocii Lui, până ce mânia
Domnului s-a coborât peste poporul Lui, încât acesta n-a mai avut scăpare”.
Pild. 29,18 „Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este
cel care păzeşte legea!”
199
199
Is. 42,9 „Cele proorocite altădată s-au împlinit şi altele mai noi vă vestesc;
înainte ca să ia fiinţă vi le dau de ştire”.
Ier. 1,5,7-8 „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte

de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare.
♣ Domnul însă mi-a zis: «Să nu zici: Sunt încă tânăr; căci la câţi te voi trimite,
la toţi vei merge şi tot ce-ţi voi porunci vei spune. ♣ Să nu te temi de dânşii,
căci Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc», zice Domnul”.
Ier. 20,8-11 „Că de când vorbesc, scoţând strigăte împotriva silniciei şi

rostind pustiirea, cuvântul Domnului s-a prefăcut în ocară pentru mine şi în
batjocură zilnică. ♣ De aceea mi-am zis: «Nu voi mai pomeni de El şi nu voi
mai grăi, în numele Lui!» Dar iată era în inima mea ceva, ca un fel de foc
aprins, închis în oasele mele, şi eu mă sileam să-l înfrânez şi n-am putut; ♣
Că am auzit ocări de la mulţi şi ameninţări din toate părţile, zicând: «Pârâţi-l şi-l
vom pârî şi noi!» Toţi cei ce trăiau în pace cu mine, mă pândesc să vadă nu
cumva mă voi poticni, şi ziceau: «Poate va cădea şi-l vom birui şi ne vom
răzbuna pe el!» ♣ Dar Domnul este cu mine, ca un apărător puternic. De
aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui; se vor face de ruşine,
pentru că n-au izbutit; ocara lor va fi veşnică şi niciodată nu se va uita”.
Iez. 2,6-7 „Dar tu, fiul omului, să nu te temi de ei şi de cuvintele lor să nu te

sperii, deşi ei vor fi pentru tine spini şi ciulini, şi ai să trăieşti între ei, ca între
scorpii; să nu te temi de cuvintele lor şi de faţa lor să nu te sperii, deşi sunt un
neam îndărătnic, ♣ Ci să le spui cuvintele Mele, ori te-or asculta, ori nu te-or
asculta, căci sunt un neam de răzvrătiţi”.
Iez. 3,17-18,21 „Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta
deci cuvântul ce-Mi va ieşi din gură şi-l vei vesti ca din partea Mea. ♣ De
voi zice celui rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei grăi, pentru a
abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în
nelegiuirea sa şi Eu voi cere sângele lui din mâna ta. ♣ Iar dacă tu vei înştiinţa
pe cel drept să nu păcătuiască şi el nu va păcătui, atunci va fi şi el viu, pentru
că a fost înştiinţat şi îţi vei mântui şi tu sufletul tău”.
Os. 12,11,14 „Eu am vorbit către prooroci şi le-am înmulţit vedeniile şi tot
prin prooroci am grăit în pilde. ♣ Şi printr-un prooroc Dumnezeu a scos pe
Israel din Egipt şi printr-un prooroc l-a păzit”.
Am. 3,7-8 „Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor,

slujitorii Lui! ♣ Dacă leul mugeşte, cine nu se va înfricoşa? Şi dacă Domnul
grăieşte, cine nu va prooroci?”
200
200
Am. 7,14-15 „Şi a răspuns Amos şi a zis către Amasia: Eu nu sunt prooroc şi
nici fecior de prooroc, ci sunt păstor şi adunător de sicomore; ♣ Şi de la turmă
m-a luat Domnul şi mi-a zis: Du-te şi prooroceşte în poporul Meu Israel ... !”
Zah. 1,6 „Cuvintele Mele şi poruncile Mele pe care le-am dat slujitorilor
Mei prooroci ca să le vestească”.
1. Proorocii mincinoși
Deut. 13,1-5 „De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise şi
va face înaintea ta semn şi minune, ♣ Şi se va împlini semnul sau minunea
aceea, de care ţi-a grăit el, şi-ţi va zice atunci: Să mergem după alţi dumnezei, pe
care tu nu-i ştii şi să le slujim acelora, ♣ Să nu asculţi cuvintele proorocului
aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispiteşte Domnul
Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din
toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. ♣ Domnului Dumnezeului
vostru să-I urmaţi şi de El să vă temeţi; să păziţi poruncile Lui şi glasul Lui să-l
ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă lipiţi. ♣ Iar pe proorocul acela sau pe
văzătorul acela de vise să-l daţi morţii, pentru că v-a sfătuit să vă abateţi de la
Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pământul Egiptului şi v-a izbăvit
din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ţi-a poruncit Domnul
Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău”.
Deut. 18,20-22 „Iar proorocul care va îndrăzni să grăiască în numele Meu ceea
ce nu i-am poruncit Eu să grăiască, şi care va grăi în numele altor dumnezei, pe
un astfel de prooroc să-l daţi morţii. ♣ De vei zice în inima ta: Cum vom
cunoaşte Cuvântul pe care nu-l grăieşte Domnul? ♣ Dacă proorocul vorbeşte
în numele Domnului, dar Cuvântul acela nu se va împlini şi nu se va adeveri,
atunci nu grăieşte Domnul Cuvântul acela, ci-l grăieşte proorocul din
îndrăzneala lui; nu te teme de el”.
3 Reg. 22,21-23 (2 Paral. 18,20-22) „Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei
Domnului şi a zis: «Eu îl voi ademeni». Domnul a zis: «Cum?» ♣ Iar acela a zis:
«Mă duc şi mă fac duh mincinos în gura tuturor proorocilor lui». Domnul a zis:
«Tu îl vei ademeni şi vei face aceasta; du-te şi fă cum ai zis!» ♣ Şi iată cum a
îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor acestor
prooroci ai tăi; însă Domnul n-a grăit bine de tine!”
Ier. 14,14 „Proorocii proorocesc lucruri mincinoase în numele Meu; Eu nu

i-am trimis, nici nu le-am dat poruncă şi nici nu le-am grăit; ci ei vă vestesc
vedenii mincinoase, proorociri deşarte şi închipuiri ale inimii lor”.
Ier. 23,14,21,25-32 „Dar în proorocii Ierusalimului am văzut grozăvii:

aceştia fac desfrânare şi umblă cu minciuni, ajută mâinile făcătorilor de rele,
ca nimeni să nu se întoarcă de la necredinţa sa; toţi sunt pentru Mine ca Sodoma,
201
201
şi locuitorii lui ca Gomora. ♣ N-am trimis Eu pe proorocii aceştia, ci au

alergat ei singuri; Eu nu le-am spus, ci au profeţit ei de la ei. ♣ Am auzit ce
zic proorocii care profeţesc minciună în numele Meu. Ei zic: «Am visat, am
văzut în vis». ♣ Până când proorocii aceştia vor spune minciuni şi vor vesti
înşelătoria inimii lor? ♣ Cred ei cu visele lor, pe care şi le povestesc unul altuia,
să facă uitat, poporului Meu, numele Meu, aşa cum au uitat părinţii lor numele
Meu pentru Baal? ♣ Proorocul care a văzut vis, povestească-l ca vis, iar cel
ce are cuvântul Meu, acela să spună cuvântul Meu adevărat. Ce legătură
poate fi între pleavă şi grăuntele de grâu curat, zice Domnul? ♣ Cuvântul Meu
nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfărâmă stânca? ♣
De aceea iată Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care fură cuvântul
Meu unul de la altul. ♣ Deoarece Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor
care vorbesc cu limba lor, dar zic: «El a spus». ♣ Tot Eu, zice Domnul, sunt
împotriva proorocilor care spun visuri mincinoase, care le povestesc pe
acestea şi duc pe poporul Meu la rătăcire cu amăgirile lor şi cu linguşirile
lor, deşi Eu nu i-am trimis, nici le-am poruncit; ei nu aduc nici un folos poporului
acestuia, zice Domnul”.
Iez. 13,3,6 „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de proorocii cei mincinoşi,
care urmează duhul lor şi nu văd nimic! ♣ Vedeniile lor sunt deşarte şi
prevestirile lor mincinoase; ei zic: «Domnul a spus», dar Domnul nu i-a trimis şi
ei încredinţează că se va împlini cuvântul lor”.
Iez. capitolele 13-14 Despre proorocii mincinoși
Iez. 14,9-10 „Iar dacă proorocul va amăgi şi va spune cuvânt, ca şi cum Eu,
Domnul, i l-aş fi spus, atunci Eu îmi voi întinde mâna şi-l voi stârpi din poporul
Meu Israel. ♣ Şi aşa îşi vor lua toţi pedeapsa pentru nelegiuirea lor; cum va fi
pedeapsa celui ce întreabă, aşa va fi şi pedeapsa celui ce prooroceşte”.
202
202
Rugăciune
Ps. 21,11 „Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine
să-mi ajute”.
Ps. 33,4 „Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele
m-a izbăvit”.
Iosua 10,12-13 „În ziua aceea în care Dumnezeu a dat pe Amorei în mâinile lui
Israel şi când i-a bătut la Ghibeon şi au fost zdrobiţi înaintea feţei fiilor lui Israel,
a strigat Iosua către Domnul şi a zis înaintea Israeliţilor: «Stai, soare,
deasupra Ghibeonului, şi tu, lună, opreşte-te deasupra văii Aialon!» ♣ Şi s-a
oprit soarele şi luna a stat până ce Dumnezeu a făcut izbândă asupra vrăjmaşilor
lor. Oare nu de aceea se scrie în Cartea Dreptului: «Soarele a stat în mijlocul
cerului şi nu s-a grăbit către asfinţit aproape toată ziua»”.
4 Reg. 20,2-5 „Atunci s-a întors Iezechia cu fata la perete şi s-a rugat
Domnului, ♣ Zicând: «O, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea feţei
Tale cu credinţă şi cu inimă dreaptă şi am făcut cele plăcute în ochii Tăi!» Şi a
plâns Iezechia tare. ♣ Isaia însă nu plecase încă din cetate, când a fost cuvântul
Domnului către el şi i-a zis: ♣ «Întoarce-te şi spune lui Iezechia, stăpânul
poporului Meu: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoşul tău: Am
auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale; te vei vindeca şi a treia zi te
vei duce în templul Domnului»”.
2 Paral. 7,12-15 „Atunci S-a arătat Domnul lui Solomon, noaptea, şi i-a zis: Am
auzit ruga ta şi Mi-am ales locul acesta să fie templu pentru aducerea de jertfe. ♣
De voi încuia cerul şi nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce ţara,
sau voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu ♣ Şi se va
smeri poporul Meu, care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor
căuta faţa Mea, şi se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi
din cer, le voi ierta păcatele lor şi le voi tămădui ţara. ♣ Acum ochii Mei vor
fi deschişi şi urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea ce se va face
în locul acesta”.
Ps. 5,1-3 „Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea! ♣ Ia

aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci
către Tine, mă voi ruga, Doamne! ♣ Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa
voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea”.
203
203
Ps. 21,25-29 „Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui
Iacob slăviţi-L pe El! ♣ Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel. ♣ Că
n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului, ♣ Nici n-a întors fața Lui de
la mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit. ♣ De la Tine este lauda
mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El”.
Ps. 36,5 „Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va

împlini”.
Ps. 49,15-16 „Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui

voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi”.
Ps. 56,3-5 „Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a
făcut bine. ♣ Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă
necăjesc pe mine. ♣ Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit
sufletul meu din mijlocul puilor de lei”.
Ps. 60,1-2,5 „Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!

♣ De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea,
pe piatră m-ai înălţat. ♣ Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai
moştenire celor ce se tem de numele Tău”.
Ps. 65,15-19 „Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi

povesti câte a făcut El sufletului meu. ♣ Către Dânsul cu gura mea am strigat
şi L-am lăudat cu gura mea. ♣ Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă
audă Domnul. ♣ Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul
rugăciunii mele. ♣ Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat
rugăciunea mea şi mila Lui de la mine”.
Ps. 101,1-3,18 „Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să

ajungă! ♣ Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre
mine urechea Ta! ♣ În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă! ♣ Căutat-a
spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor”.
Ps. 105,44 „Dar Domnul i-a văzut când se necăjeau ei, a auzit rugăciunea
lor”.
Ps. 106,6 (19,28) „Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din
nevoile lor i-a izbăvit pe ei”.
Ps. 114,1-2 „Iubit-am pe Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele, ♣ Că a

plecat urechea Lui spre mine şi în zilele mele Îl voi chema”.
204
204
Ps. 141,1-2,6 „Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către
Domnul m-am rugat. ♣ Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu
înaintea Lui voi spun. ♣ Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte”.
Ps. 144,18-19 „Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cei
ce-L cheamă pe El întru adevăr. ♣ Voia celor ce se tem de El o va face şi
rugăciunea lor o va auzi şi-i va mântui pe dânşii”.
Pild. 15,8,29 „Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar
rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui. ♣ Domnul se ţine departe de cei
nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi”.
Pild. 16,3 „Înfăţişează Domnului lucrările tale şi gândurile tale vor izbuti”.
Pild. 28,9 „Cel ce îşi opreşte urechea de la ascultarea legii, chiar rugăciunea
lui e urâciune”.
Pild. 30,7-9 „Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:

♣ Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi
bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă, ♣ Ca nu
cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: «Cine este Domnul?»
Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele
Dumnezeului meu”.
Is. 58,9-10 „Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice:
Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi
cuvântul de cârtire, ♣ Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul
amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei”.
Ier. 11,14-15 „Tu însă nu te ruga pentru poporul acesta şi nu înălţa pentru el
rugăciune şi cereri, căci nu voi auzi când vor striga către Mine în vremea
nenorocirii lor. ♣ Jertfele nu-ți vor ajuta când, făcând rău, te bucuri”.
Ier. 29,7 „Căutaţi binele ţării în care v-am dus robi şi rugaţi-vă Domnului
pentru ea, că de propăşirea ei atârnă şi fericirea voastră!”
Dan. 9,3 „Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în
rugăciune şi în rugi fierbinţi, cu post, sac şi cenuşă”.
Zah. 10,1 „Cereţi de la Domnul ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie!

Domnul scoate fulgerele şi trimite ploaie; El dă omului pâinea şi dobitoacelor
iarba”.
205
205
Tob. 4,19 „Binecuvintează pe Domnul Dumnezeu în tot timpul şi cere de la

El să călăuzească căile tale şi ca toate gândurile tale să izbândească, căci
înţelepciunea nu este dată la tot neamul, şi Domnul dă tot binele şi, pe cine
voieşte, îl ridică sau îl coboară până în adâncul locaşului morţilor”.
Tob. 12,8 „Mai mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu

dreptate, decât bogăţie cu nedreptate”.
Iudit. 4,11,13 „Şi tot Israelul, bărbaţi, femei şi copii, locuitori ai

Ierusalimului, au căzut cu faţa la pământ în templu, şi-au presărat cenuşă în
cap şi au întins mâinile înaintea Domnului. ♣ Şi Domnul a auzit glasul lor şi a
văzut supărarea lor, şi poporul din toată Iudeea şi locuitorii Ierusalimului au
postit mai multe zile în faţa templului Domnului celui Atotputernic”.
Bar. 4,21 „Îndrăzniţi, fiilor, strigaţi către Dumnezeu şi El vă va scoate din

silnica robie şi din mâna vrăjmaşilor”.
Sir. 7,11 „Nu slăbi în rugăciunea ta şi nu trece cu vederea a face milostenie”.
Sir. 21,6 „Rugăciunea săracului pătrunde din gură până la urechile

Domnului şi judecata Lui degrabă va veni”.
Stăpânitorul? ♣ Cine se spală de la mort şi iarăşi se atinge de el, ce i-a folosit
spălarea? ♣ Aşa omul cel care posteşte întru păcatele sale şi iarăşi merge şi
face aceleaşi. ♣ Rugăciunea lui, cine o va asculta? Şi ce a folosit smerindu-se
pe sine?”
Sir. 35,14-18 „Nu va primi Domnul pe cel care asupreşte pe sărac, iar
rugăciunea celui asuprit o va asculta. ♣ Nu va trece cu vederea rugăciunea
sărmanului şi nici pe văduvă când I se va jelui. ♣ Oare nu curg lacrimile
văduvei pe obraz? Strigarea ei asupra celui care i le-a stors va fi auzită. ♣ Cel
care slujeşte lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă va fi primit şi rugăciunea lui până
la nori va ajunge. ♣ Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va
mângâia până nu va ajunge acolo”.
2 Mac. 13,12 „Şi toţi împreună făcând aceasta şi rugând pe milostivul

Dumnezeu cu plângere şi cu ajunări şi cu cădere la pământ trei zile
neîncetat”.
206
206
1. Rugăciunea pentru semeni

Deut. 9,18 „Apoi am îngenunchiat a doua oară înaintea Domnului, ca şi
întâia oară, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să
beau apă; m-am rugat pentru păcatele voastre cu care aţi greşit voi, făcând rău
înaintea ochilor Domnului Dumnezeului vostru şi mâniindu-L”.
1 Mac. 12,11 „Iar noi neîncetat în toată vremea şi la sărbători şi la celelalte

zile cuvioase vă pomenim în jertfele şi rugăciunile pe care le facem, precum
este bine şi se cuvine a ne aduce aminte de fraţi”.
2 Mac. 3,31,33 „Şi unii dintr-ai lui Eliodor curând s-au rugat lui Onia ca să
cheme pe Cel Preaînalt şi să dăruiască viaţa celui care zăcea în ghearele morţii. ♣
Şi după ce arhiereul s-a rugat lui Dumnezeu, tinerii aceia iarăşi s-au arătat lui
Eliodor cu aceleaşi haine îmbrăcaţi şi, stând, au zis: Multă mulţumire să aduci
lui Onia arhiereul că pentru el ţi-a dăruit Domnul viaţă”.
207
207
Sfinți. Îngeri
Ieș. 31,13 „Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte”.
1. Sfinți
Lev. 19,2 „Vorbeşte la toată obştea fiilor lui Israel şi le zi; Fiţi sfinţi, că Eu,
Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt”.
Lev. 20,7-8,26 „Sfinţiţi-vă pe voi înşivă şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul

Dumnezeul vostru, sunt sfânt. ♣ Păziţi legile Mele şi le pliniţi, că Eu sunt
Domnul, Cel ce vă sfinţeşte. ♣ Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul
vostru, sunt sfânt şi v-am deosebit de toate popoarele, ca să fiţi ai Mei”.
Deut. 33,3 „Cu adevărat El a iubit pe poporul Său. Toţi sfinţii Lui sunt sub
mâna Lui şi au căzut la picioarele Lui ca să asculte cuvintele Lui”.
3 Reg. 18,7 „Când Obadia mergea pe drum, iată i-a ieşit înainte Ilie. Obadia l-a
cunoscut şi a căzut cu faţa la pământ, zicând: Oare tu eşti domnul meu,
Ilie?”
4 Reg. 4,37-38 „Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui şi s-a închinat

până la pământ. Apoi şi-a luat copilul şi a ieşit. ♣ Iar Elisei s-a întors la
Ghilgal ...”.
Ps. 15,3 „Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul
toată voia întru ei”.
Ps. 67,36 „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel;
Însuşi va da putere şi întărire poporului Său”.
Ps. 88,6 „Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne şi adevărul Tău, în

adunarea sfinţilor”.
Ps. 109,3 „Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile
sfinţilor Tăi”.
Ps. 150,1 „Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui”.
Pild. 30,3 „Nici n-am învăţat înţelepciunea şi nici ştiinţa celor sfinţi nu o
cunosc”.
208
208
Is. 4,3 „Rămăşiţa Sionului şi cei ce vor fi scăpat cu viaţă din Ierusalim se vor
chema sfinţi şi oricine va fi înscris să trăiască în Ierusalim”.
Dan. 4,10 „Priveam în vedenia pe care am avut-o, când eram în patul meu şi iată
un înger, un sfânt, se cobora din ceruri”.
Dan. 7,18,21-22,27 „Şi sfinţii Celui Preaînalt vor primi regatul şi îl vor ţine în
stăpânire în veci şi în vecii vecilor. ♣ M-am uitat, şi cornul acela purta război
cu cei sfinţi şi i-a biruit, ♣ Până ce a venit Cel vechi de zile şi a făcut
dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea şi împărăţia a
ajuns sub stăpânirea sfinţilor. ♣ Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub
ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt; împărăţia Lui este împărăţie
veşnică şi toate stăpânirile Îi vor sluji Lui şi pe El Îl vor asculta”.
Înțel. 6,10 „Pentru că cei ce au păzit cu sfinţenie pravila sfântă se vor sfinţi şi
cei ce vor învăţa-o vor şti ce să răspundă”.
binecuvântat şi a înălţat, i-a sfinţit şi i-a apropiat la Sine”.
Sir. 42,22 „Oare n-a dat Domnul sfinţilor ca să spună toate minunile Lui,
care le-a întărit Domnul Atotştiutorul, ca să se întărească întru slava Lui toate?”
Sir. 45,1,5,7 „Moise cel iubit de Dumnezeu şi de oameni, a cărui pomenire este
întru binecuvântări. ♣ Pentru credinţa şi pentru blândeţea lui l-a sfinţit; l-a
ales pe el din toţi muritorii, l-a făcut să audă glasul Său şi l-a băgat pe el în norul
de pe munte. ♣ A înălţat pe Aaron sfânt asemenea lui Moise”.
a. Moaște
4 Reg. 13,20-21 „Apoi a murit Elisei şi l-au îngropat, iar în anul următor au
intrat în ţară cete de Moabiţi. ♣ Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a
întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au
aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui
Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale”.
b. Relicve
Ieș. 4,2-4,17 „Zis-a Domnul către el: «Ce ai în mână?» Şi el a răspuns: «Un
toiag!» ♣ «Aruncă-l jos!» îi zise Domnul. Şi a aruncat Moise toiagul jos şi s-a
făcut toiagul şarpe şi a fugit Moise de el. ♣ Şi a zis Domnul către Moise:
«Întinde mâna şi-l apucă de coadă!» Şi şi-a întins Moise mâna şi l-a apucat de
coadă şi s-a făcut toiag în mâna lui. ♣ Toiagul acesta, care a fost prefăcut în
şarpe, ia-l în mâna ta, căci cu el ai să faci minuni”.
209
209
Ieș. 14,16,21 „Iar tu ridică toiagul şi-ţi întinde mâna asupra mării şi o
desparte şi vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării, ca pe uscat. ♣ Iar Moise
şi-a întins mâna sa asupra mării şi a alungat Domnul marea toată noaptea cu vânt
puternic de la răsărit şi s-a făcut marea uscat, că s-au despărţit apele”.
Ieș. 17,5-6 „Zis-a Domnul către Moise: «Treci pe dinaintea poporului acestuia,
dar ia cu tine câţiva din bătrânii lui Israel; ia în mână şi toiagul cu care ai lovit
Nilul şi du-te. ♣ Iată Eu voi sta înaintea ta acolo la stânca din Horeb, iar tu vei
lovi în stâncă şi va curge din ea apă şi va bea poporul». Şi a făcut Moise aşa
înaintea bătrânilor lui Israel”.
Ieș. 30,25-29 „Acesta va fi mirul pentru sfânta ungere. ♣ Să ungi cu el

cortul adunării, chivotul legii şi toate lucrurile din cort, ♣ Masa şi toate cele
de pe ea, sfeşnicul şi toate lucrurile lui, jertfelnicul tămâierii, ♣ Jertfelnicul
arderii de tot şi toate lucrurile lui şi baia şi postamentul ei. ♣ Şi să le sfinţeşti pe
acestea şi va fi sfinţenie mare; tot ce se va atinge de ele se va sfinţi”.
Num. 20,11 „Apoi şi-a ridicat Moise mâna şi a lovit în stâncă cu toiagul său
de două ori şi a ieşit apă multă şi a băut obştea şi dobitoacele ei”.
Iosua 3,15-16 „Îndată ce preoţii cei ce duceau chivotul au intrat în Iordan şi

picioarele preoţilor, care duceau chivotul, s-au afundat în apa Iordanului, ♣ Apa
care curgea din sus s-a oprit şi s-a făcut perete pe o foarte mare depărtare”.
Iosua 4,7,10,18 „Apele Iordanului s-au despărţit înaintea chivotului

legământului Domnului a tot pământul, când acesta l-a trecut. ♣ Preoţii care
duceau chivotul Domnului au stat în mijlocul Iordanului până ce a isprăvit Iosua
toate câte îi poruncise Domnul să spună poporului … . ♣ Şi cum au ieşit din
Iordan preoţii, cei ce duceau chivotul legământului Domnului, şi şi-au pus
picioarele pe uscat, apa Iordanului a pornit pe albia sa şi a curs ca mai înainte,
până peste maluri”.
4 Reg. 2,8,14 „Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o vălătuc, a lovit cu

ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut ca pe uscat. ♣
Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând:
«Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?» Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la
stânga şi a trecut Elisei”.
2. Îngeri
Fac. 3,24 „Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi
a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul
vieţii”.
210
210
Fac. 16,7 „Şi a găsit-o îngerul Domnului la un izvor de apă în pustiu, la izvorul
de lângă calea ce duce spre Sur”.
Fac. 19,1 „Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta
Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a plecat cu faţa până la
pământ”.
Fac. 22,11-12 „Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis:
«Avraame, Avraame!» Răspuns-a acesta: «Iată-mă!» ♣ Iar îngerul a zis: «Să
nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te
temi de Dumnezeu şi pentru Mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău»”.
Fac. 28,10-12 „Iar Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în Haran. ♣ Ajungând
însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din
pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela. ♣ Şi a
visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar
îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea”.
Fac. 32,1-2 „După aceea Iacov s-a dus în calea sa. Şi căutând, el a văzut oştirea
lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu. ♣ Iacov
însă, când i-a văzut, a zis: «Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!» Şi a pus locului
aceluia numele Mahanaim, adică două tabere”.
Ieș. 3,2 „Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea
dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia”.
Ieș. 14,19 „Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea
taberei fiilor lui Israel, şi s-a mutat în urma lor; şi s-a ridicat stâlpul cel de nor
dinaintea lor şi a stat în urma lor”.
Ieș. 23,20-22 „Iată Eu trimit înaintea ta pe îngerul Meu, ca să te păzească în

cale şi să te ducă la pământul acela pe care l-am pregătit pentru tine. ♣ Ia aminte
la tine însuţi; să-l asculţi şi să nu-i fi necredincios, că nu te va ierta, pentru că
numele Meu este în el. ♣ ... De veţi asculta cu luare aminte glasul îngerului
Meu şi veţi împlini toate câte vă voi spune, voi fi vrăjmaş vrăjmaşilor tăi şi
potrivnicilor tăi le voi fi potrivnic”.
Num. 22,31 (24-35) „Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam şi acesta a
văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată
în mână, şi s-a închinat şi a căzut cu faţa la pământ”.
Deut. 32,43 „Veseliţi-vă, ceruri, împreună cu El şi vă închinaţi Lui toţi îngerii

lui Dumnezeu!”
Jud. 6,11,21-22 „Atunci a venit îngerul Domnului şi a şezut în Ofra sub un

stejar … . ♣ Atunci îngerul Domnului, întinzându-şi vârful toiagului ce-l avea
211
211
în mâna sa, s-a atins de carne şi de azime; şi a ieşit foc din piatră şi a mistuit
carnea şi azimile; şi îngerul Domnului s-a făcut nevăzut de la ochii lui. ♣ Şi a
cunoscut Ghedeon că acesta este îngerul Domnului, şi a zis Ghedeon: «Vai de
mine, Stăpâne Doamne, că am văzut pe îngerul Domnului faţă către faţă!»”
Jud. 13,3,6,15-16,20 „Odată însă s-a arătat îngerul Domnului femeii şi i-a zis:
«Iată tu eşti stearpă şi nu naşti; dar vei zămisli şi vei naşte fiu». ♣ Şi a venit
femeia şi a spus bărbatului său, zicând: «A venit la mine un om al lui
Dumnezeu, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu,
foarte luminos; nici eu nu l-am întrebat de unde este şi nici el nu mi-a spus
numele său». ♣ Atunci Manoe a zis: «Îngăduie-ne să te oprim până vom găti un
ied». ♣ Iar îngerul a zis către Manoe: «Deşi mă vei opri, eu nu voi mânca
pâinea ta; dar de voieşti să faci ardere de tot Domnului, atunci adu-o». Şi nu ştia
Manoe că acesta e îngerul Domnului. ♣ Când a început a se înălţa flacăra de la
jertfelnic spre cer, îngerul Domnului s-a ridicat cu flacăra de pe jertfelnic”.
2 Reg. 24,16 (1 Paral. 21,15) „Şi şi-a întins îngerul Domnului mâna asupra
Ierusalimului, ca să-l pustiiască, dar I S-a făcut milă Domnului şi a zis îngerului
care ucidea poporul: «Destul! Opreşte-ți acum mâna!» Îngerul Domnului se afla
atunci la aria lui Aravna Iebuseul”.
3 Reg. 19,5-7 „Şi s-a culcat şi a adormit acolo sub ienupăr. Şi iată un înger l-a
atins şi i-a zis: «Scoală de mănâncă şi bea!» ♣ Şi a căutat Ilie şi iată, la
căpătâiul lui, o turtă coaptă în vatră şi un urcior cu apă. Şi a mâncat şi a băut şi a
adormit iar. ♣ Dar iată îngerul Domnului s-a întors a doua oară, s-a atins de el
şi a zis: Scoată de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este calea!”
3 Reg. 22,19 (2 Paral. 18,18) „Miheia însă a zis: Nu este aşa. Nu eu grăiesc;
ascultă cuvântul Domnului. Nu este aşa. Am văzut pe Domnul stând pe tronul
Său, şi toată oştirea cerească sta lângă El, la dreapta, şi la stânga Lui”.
4 Reg. 19,15 „Doamne Dumnezeul lui Israel, Cel ce şezi pe heruvimi, numai
Tu singur eşti Dumnezeul tuturor regatelor pământului, Tu ai făcut cerul şi
pământul!”
2 Paral. 32,20-21 (4 Reg. 19,35) „Atunci s-a rugat regele Iezechia şi Isaia
proorocul, fiul lui Amos, şi au strigat cu glas mare la cer. ♣ Şi a trimis
Domnul pe un înger care a pierdut pe tot viteazul şi războinicul şi căpetenia şi
generalul din tabăra regelui Asiriei”.
Iov 38,4,7 „Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii
să spui. ♣ Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui
Dumnezeu Mă sărbătoreau?”
212
212
Ps. 8,4-5 „Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe
el? ♣ Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste
l-ai încununat pe el”.
Ps. 33,7 „Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i

va izbăvi pe ei”.
Ps. 34,1,5 „Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă
împotriva celor ce se luptă cu mine; ♣ Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul
Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul
Domnului să-i prigonească”.
Ps. 79,2 „Cel ce şezi pe heruvimi”.
Ps. 90,10-12 „Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul
tău. ♣ Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile
tale. ♣ Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău”.
Ps. 96,8 „Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui”.
Ps. 98,1 „Domnul împărăţeşte: să tremure popoarele; şade pe heruvimi: să se

cutremure pământul”.
Ps. 102,20 „Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care
faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui”.
Ps. 103,5 „Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc”.
Ps. 148,2 „Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui”.
Is. 6,1-3,6-7 „Am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele
hainelor Lui umpleau templul. ♣ Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având
câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două
zburau. ♣ Şi strigau unul către altul, zicând: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul
Savaot, plin este tot pământul de slava Lui! ♣ Atunci unul dintre serafimi a
zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe
jertfelnic. ♣ Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: Iată s-a atins de buzele tale şi va
şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi”.
Is. 37,16 „Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, Care stai pe heruvimi,
numai Tu singur eşti Dumnezeu al tuturor regatelor de pe pământ. Tu ai făcut
cerul şi pământul”.
Iez. 10,4-5 „Atunci s-a ridicat slava Domnului de pe heruvimi spre pragul
templului şi templul s-a umplut de nori, iar curtea s-a umplut de strălucirea slavei
213
213
Domnului. ♣ Freamătul aripilor heruvimilor se auzea până şi în curtea de

afară, ca glasul când vorbeşte Dumnezeu Atotputernicul”.
Dan. 4,10 „Priveam în vedenia pe care am avut-o, când eram în patul meu şi
iată un înger, un sfânt, se cobora din ceruri”.
Dan. 4,32 „El face ce voieşte cu oştirea cerească şi cu locuitorii pământului şi

nimeni nu poate să-L împiedice la lucrul Lui şi să-I zică: Ce faci Tu?”
Dan. 6,23 „Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei

nu mi-au făcut nici un rău”.
Dan. 8,15-16 „Şi când eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit să o
înţeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om. ♣ Atunci am
auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga şi spunea: Gavriile,
tâlcuieşte celui de acolo vedenia”.
Dan. 10,13,21 „Şi îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una
de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit în ajutorul
meu şi eu l-am lăsat acolo la îngerul păzitor al regelui Perşilor. ♣ Nimeni nu
poate să Mă ajute mai bine la aceasta decât Mihail, îngerul vostru păzitor”.
Dan. 12,1 „Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care
ocroteşte pe fiii poporului tău”.
Zah. 3,1 „Şi mi-a arătat pe Iosua, marele preot, stând înaintea îngerului
Domnului, şi pe Satana, stând la dreapta lui ca să-l învinuiască”.
Tob. 3,16-17 „Şi a fost auzită rugăciunea amândurora înaintea slavei

marelui Dumnezeu. ♣ Şi Rafael a fost trimis să-i vindece pe amândoi”.
Tob. 5,4,6,22 „Şi s-a dus Tobie să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta
era înger, dar el nu ştia. ♣ Şi îngerul i-a răspuns: Pot să merg cu tine şi ştiu
drumul. ♣ Căci un înger bun va merge împreună cu el, şi va avea izbândă la
drum şi se va întoarce sănătos!”
Tob. 12,15,18-19 „Eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică
rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt. ♣ Căci eu n-am
venit de voia mea, ci după voia Dumnezeului nostru, de aceea să-L şi
binecuvântaţi în veac. ♣ În toate zilele am fost văzut de voi, dar eu n-am mâncat
nici n-am băut, ci numai ochilor voştri s-a părut aceasta”.
Epist. 1,6 „Căci îngerul Meu cu voi este; El este cel care va purta grijă de viaţa
voastră”.
214
214
3. Mijlocirea sfinților și a îngerilor
Iov 33,23-25 „Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii,
care să-i arate omului calea datoriei, ♣ Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice
îngerului: «Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui
preţul de răscumpărare!» ♣ Atunci trupul lui înfloreşte ca în tinereţe şi el vine
înapoi la zilele de la începutul vieţii sale”.
Ier. 15,1 „Şi mi-a zis iarăşi Domnul: Chiar Moise şi Samuel de ar sta înaintea
Mea, sufletul Meu tot nu s-ar îndupleca spre poporul acesta”.
Tob. 12,12-15 „Când te rugai tu şi nora ta Sara, eu duceam pomenirea

rugăciunii voastre înaintea Celui Sfânt şi când îngropai tu pe cei morţi, încă
eram cu tine. ♣ Și când tu nu te-ai lenevit să te scoli şi să-ţi laşi prânzul tău ca să
te duci să ridici pe cel mort, binefacerea ta nu s-a ascuns de mine, ci eu eram cu
tine. ♣ Şi acum Dumnezeu m-a trimis, să te vindec pe tine şi pe nora ta, Sara. ♣
Eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile
sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt”.
2 Mac. 15,12-14 „Iar vederea visului astfel era: că Onia, care fusese arhiereu,
om bun, blând, cucernic la chip şi cu obiceiuri bune şi la vorbă cuvios, care din
pruncie s-a nevoit întru toate lucrurile faptei bune, cu mâinile întinse se ruga
pentru toată adunarea Evreilor. ♣ După aceasta s-a arătat un bărbat cu cărunteţe
și cu slavă minunată şi preacuvioasă mărire era împrejurul lui. ♣ Şi a grăit Onia,
zicând către Iuda: Acesta este iubitorul de fraţi, proorocul lui Dumnezeu
Ieremia, care mult se roagă pentru popor şi pentru sfânta cetate”.
215
215
Virtuți
Ps. 117,26 „Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului”.
Sir. 7,38 „În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui
niciodată”.
Fac. 4,7 „Când faci bine, oare nu-ți este faţa senină? Iar de nu faci bine,
păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!”
Iov 29,11-16 „Căci urechea care mă auzea mă fericea şi ochiul care mă vedea
îmi dădea mare mărturie. ♣ Fiindcă scăpam de pieire pe cel sărman care striga
după ajutor şi pe orfanul fără sprijin. ♣ Binecuvântările celui ce era gata să
piară veneau asupră-mi şi umpleam de bucurie inima văduvei. ♣ Mă
îmbrăcam întru dreptate, ca într-un veşmânt şi judecata mea cea dreaptă era
mantia mea şi turbanul meu. ♣ Eram ochii celui orb şi piciorul celui şchiop;
♣ Eram tatăl celor neputincioşi şi cercetam cu sârguinţă pricinile care îmi
erau necunoscute”.
Iov 31 Virtuțile dreptului Iov
Ps. 33,12-18,21 „Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile
bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug. ♣
Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. ♣ Ochii Domnului
spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor. ♣ Iar faţa Domnului spre cei
ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor. ♣ Strigat-au drepţii şi
Domnul i-a auzit şi din toate necazurile lor i-a izbăvit. ♣ Aproape este Domnul
de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui. ♣ Multe sunt
necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. ♣ Mântui-va
Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El”.
Ps. 84,11 „Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au

sărutat”.
Pild. 4,20-29 „Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la poveţele mele

pleacă-ţi urechea ta! ♣ Nu le scăpa din ochi, păstrează-le înlăuntrul inimii tale,
♣ Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le pun în faptă şi doctorie pentru tot
trupul omenesc. ♣ Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte
viaţa. ♣ Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe buzele
tale viclenia. ♣ Ochii tăi să privească drept înainte şi genele tale drept înainte să
caute. ♣ Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie
216
216
bine chibzuite. ♣ Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ţine piciorul tău
departe de rău. ♣ Căci cărările drepte le păzeşte Domnul, iar cele strâmbe
sunt căi rele. ♣ El va face drepte căile tale şi mergerea ta o va face să fie în
pace”.
Pild. 10,27-32 „Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără
de lege sunt puţini. ♣ Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea
celor păcătoşi sfârşeşte în rău. ♣ Calea Domnului este o întăritură pentru cel
desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc fărădelegi. ♣ Niciodată cel
drept nu se va clătina, iar cei nelegiuiţi nu vor locui pământul. ♣ Gura celui
drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. ♣ Buzele
celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea”.
Pild. 28,18 „Cel ce umblă fără prihană va fi mântuit, iar cine apucă pe căi
strâmbe va cădea într-o groapă”.
Ier. 22,3,5 „Aşa zice Domnul: Faceţi judecată şi dreptate şi scoateţi pe cel
asuprit din mâna asupritorului, nu asupriţi şi nu împilaţi pe străin, pe orfan şi pe
văduvă şi sânge nevinovat să nu vărsaţi în locul acesta! ♣ Iar de nu veţi asculta
cuvintele acestea, Mă jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că această casă va ajunge
pustie”.
Iez. 18,5-9 „De este cineva drept şi face judecată şi dreptate; ♣ De nu

mănâncă jertfit în munte şi spre idolii casei lui Israel nu-şi întoarce ochii săi;
femeia aproapelui său nu o necinsteşte şi de femeie nu se apropie în timpul
perioadei ei de necurăţie; ♣ Pe nimeni nu strâmtorează şi datornicului îi
întoarce zălogul, furt nu face, celui flămând îi dă din pâinea sa şi pe cel gol îl
îmbracă cu haină; ♣ Banii săi cu camătă nu-i dă şi camătă nu ia; de la
nedreptate mâinile şi le stăpâneşte şi judecata dintre un om şi altul o face cu
dreptate; ♣ De se poartă după poruncile Mele şi legile Mele cu credincioşie
le păzeşte, acela este drept şi fără îndoială viu va fi, zice Domnul Dumnezeu”.
Os. 12,7 „Păzeşte dragostea şi dreptatea Lui şi nădăjduieşte totdeauna în

Dumnezeul tău!”
Am. 5,14-15 „Căutaţi binele şi nu răul, ca să fiţi vii şi aşa Domnul

Dumnezeu Savaot va fi cu voi precum ziceţi că este. ♣ Urâţi răul şi iubiţi
binele şi hotărâţi judecata cea dreaptă la porţi, poate că Domnul Dumnezeu
Savaot Se va milostivi de cei rămaşi ai lui Iosif”.
Zah. 7,9-10 „Aşa grăieşte Domnul Savaot: Faceţi dreptate adevărată şi

purtaţi-vă fiecare cu bunătate şi îndurare față de fratele său; ♣ Nu apăsaţi
pe văduvă, pe orfan, pe străin şi pe cel sărman şi nimeni să nu pună la cale
fărădelegi în inima lui împotriva fratelui său!”
217
217
Tob. 4,5-6 „Adu-ţi aminte în toate zilele, fiule, de Domnul Dumnezeul nostru şi
să nu doreşti a greşi şi a călca poruncile Lui. Să faci fapte bune, în toate zilele
vieţii tale, şi să nu umbli pe căile nedreptăţii. ♣ Căci dacă tu lucrezi întru
adevăr, vei izbuti în toate lucrările tale, ca toţi cei ce umblă după adevăr!”
Tob. 14,9 „Să păzeşti legea şi poruncile; să fii blând, milostiv şi drept, ca
să-ţi fie bine”.
Înțel. 15,2-3 „Chiar când păcătuim, ai Tăi suntem, noi cei ce cunoaştem
puterea Ta, dar nu vom păcătui, ştiind bine că suntem din numărul celor număraţi
ai Tăi. ♣ Că a Te cunoaşte pe Tine este dreptate desăvârşită şi a şti puterea
Ta este rădăcina nemuririi”.
Sir. 1,26 „Că înţelepciunea şi învăţătura stau în temerea de Domnul, şi plăcute

sunt Lui credinţa şi blândeţea”.
Sir. 14,1-2,11,14-15 „Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa şi nu se

răneşte cu amărăciunea păcatului. ♣ Fericit este cel pe care nu-l învinovăţeşte
sufletul lui şi care n-a căzut de la nădejdea sa. ♣ Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine
ţie şi adu Domnului prinoase vrednice. ♣ Nu lăsa nici o zi bună să treacă
fără folos şi partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te treacă. ♣ Oare nu altora
vei lăsa averea ta şi bunurile tale nu vor fi împărţite la sorţi?”
Sir. 25,1-2 „Cu trei lucruri m-am împodobit şi m-am sculat frumoasă înaintea
Domnului şi înaintea oamenilor: ♣ Unirea fraţilor, dragostea între prieteni şi
bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu altul”.
Sir. 40,19-20 „Harul este ca un rai plin de binecuvântări; şi milostenia în

veac rămâne. ♣ Viaţa celui cumpătat şi a celui muncitor se va îndulci”.
1 Mac. 2,52-61 „Avraam, oare, nu când era ispitit s-a arătat credincios şi i s-a
socotit spre dreptate? ♣ Iosif în vremea necazului său a păzit porunca şi s-a
făcut conducător Egiptului. ♣ Finees, tatăl nostru, ardea de râvnă pentru
Dumnezeu şi a luat legătura preoţiei celei veşnice. ♣ Iosua, plinind cuvântul,
s-a făcut judecător în Israel. ♣ Caleb, pentru că a mărturisit în adunare, a luat
moştenirea pământului. ♣ David cu mila Lui a moştenit scaunul domniei în
veacul veacului. ♣ Ilie, arzând de râvna legii, a fost ridicat la cer. ♣ Anania,
Azaria şi Misail, crezând, s-au izbăvit de para focului. ♣ Daniel întru
nevinovăţia sa a scăpat din gurile leilor. ♣ Şi aşa socotiţi întru fiecare neam şi
neam, că toţi cei care nădăjduiesc într-Însul nu vor slăbi”.
218
218
1. Bunătatea. Blândețea
Ps. 36,3,11 „Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi

hrăneşte-te cu bogăţia lui. ♣ Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor
desfăta de mulţimea păcii”.
Pild. 12,2 „Cel bun dobândeşte har de la Domnul, iar pe omul viclean îl
osândeşte Domnul”.
Pild. 15,1,18 „Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă
mânia. ♣ Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte
aprinderea”.
Pild. 22,9 „Omul blând va fi binecuvântat, căci din pâinea lui dă celui sărac”.
Eccl. 2,26 „Omului care este bun înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu îi dă
înţelepciune, ştiinţă şi bucurie, iar păcătosului îi dă sarcina să adune şi să strângă
pentru a da celui ce este bun în faţa lui Dumnezeu”.
Eccl. 7,26 „Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul este
prins”.
Eccl. 9,17 „Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât
strigătul unui stăpân între nebuni”.
Eccl. 10,4 „Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din
locul tău. Căci firea domoală înlătură mari neajunsuri”.
Zah. 7,9 „Aşa grăieşte Domnul Savaot: Faceţi dreptate adevărată şi purtaţi-vă
fiecare cu bunătate şi îndurare față de fratele său”.
Înțel. 4,1-2 „Mai bine este să nu ai copii, dar să ai bunătate, căci pomenirea
bunătăţii este nemuritoare; şi Dumnezeu o ştie şi oamenii o cunosc. ♣ Când este
de faţă, o urmezi şi când s-a dus, îţi pare rău după ea. Bunătatea poartă veşnică
cunună, veşnic biruitoare, ieşind fără pată din lupte câştigate”.
Sir. 1,26 „Că înţelepciunea şi învăţătura stau în temerea de Domnul, şi plăcute

sunt Lui credinţa şi blândeţea”.
Sir. 6,5 „Graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare

îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare”.
219
219
Sir. 41,15-16 „Ai grijă de nume, că acesta-ţi va rămâne mai mult decât o mie
de comori mari de aur. ♣ Viaţa cea bună are zilele numărate; iar numele cel bun
în veci rămâne”.
Sir. 45,1,5 „Moise cel iubit de Dumnezeu şi de oameni, a cărui pomenire este
întru binecuvântări. ♣ Pentru credinţa şi pentru blândeţea lui l-a sfinţit; l-a
ales pe el din toţi muritorii, l-a făcut să audă glasul Său şi l-a băgat pe el în norul
de pe munte”.
2. Cinstea. Corectitudinea
Ieș. 23,4-5 „De vei întâlni boul duşmanului tău sau asinul lui rătăcit, să-l întorci
şi să i-l duci! ♣ De vei vedea asinul vrăjmaşului tău căzut sub povară, să nu-l
treci cu vederea, ci să-l ridici împreună cu el”.
Lev. 19,13,15,35-36 „Să nu nedreptăţeşti pe aproapele şi să nu-l jefuieşti.

Plata simbriaşului să nu rămână la tine până a doua zi. ♣ Să nu faceţi
nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa celui sărac şi de faţa celui puternic
să nu te sfieşti, ci cu dreptate să judeci pe aproapele tău. ♣ Să nu faceţi
nedreptate la judecată, la măsură, la cântărit şi la măsurătoare. ♣ Cântarul
vostru să fie drept, greutăţile drepte, efa dreaptă şi hinul drept”.
Deut. 22,1-3 „Când vei vedea boul fratelui tău sau oaia lui rătăcite pe câmp;
să nu treci pe lângă ele, ci să le întorci fratelui tău. ♣ Dar dacă fratele tău nu
va fi aproape de tine sau nu-l cunoşti, să le duci la casa ta şi să şadă la tine până le
va căuta fratele tău şi atunci să i le dai. ♣ Aşa să faci şi cu asinul lui, aşa să
faci şi cu haina lui, aşa să faci şi cu orice lucru pierdut al fratelui tău pe care
el îl va pierde şi tu îl vei găsi; de la aceasta nu te poţi da la o parte”.
Deut. 24,14-15 „Să nu nedreptăţeşti pe cel ce munceşte cu plată, pe sărac şi

pe cel lipsit dintre fraţii tăi sau dintre străinii care sunt în pământul tău şi în
cetăţile tale. ♣ Ci să dai plata în aceeaşi zi şi să nu apună soarele înainte de
aceasta, că el este sărac şi sufletul lui aşteaptă această plată; ca să nu strige el
asupra ta către Domnul şi să nu ai păcat”.
Deut. 25,4 „Să nu legi gura boului care treieră”.
Deut. 25,13-16 „Să nu ai în săculeţul tău două feluri de greutăţi pentru

cumpănă: unele mai mari şi altele mai mici. ♣ În casa ta să nu ai două feluri de
efă: una mai mare şi alta mai mică. ♣ Greutăţile pentru cumpăna ta să fie
adevărate şi drepte şi efa ta să fie adevărată şi dreaptă, ca să se înmulţească zilele
tale pe pământul pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău de moştenire; ♣ Că
urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău tot cel ce face strâmbătate”.
220
220
Neem. 5,13 „Aşa să scuture Dumnezeu şi de casă şi de avere pe fiecare om care

nu-şi va ţine cuvântul său şi aşa să fie el scuturat şi gol. «Amin» - zise toată
adunarea. Atunci am preaslăvit pe Dumnezeu şi poporul şi-a împlinit cuvântul”.
Pild. 22,1 „Un nume (bun) este mai de preţ decât bogăţia; cinstea este mai
preţioasă decât argintul şi decât aurul”.
Is. 32,20 „Fericiţi sunteţi voi, care semănaţi şi nu legaţi nici boul, nici asinul!”
nu mai vadă răul, ♣ Acela va locui pe înălţimi, Şi stâncile cele tari vor fi
din fărădelegi, care sileşte pe aproapele său să-i lucreze degeaba şi nu-i dă
plata lui”.
Tob. 4,14 „Plata celor care lucrează pentru tine nu o amâna pe mâine, ci
dă-le-o îndată, căci şi ţie ţi se va răsplăti, de vei sluji lui Dumnezeu”.
Tob. 12,1-2 „Fiule, pregăteşte plata omului care a fost cu tine! Trebuie să-i
mai adăugăm ceva. ♣ Şi el a răspuns: Tată, socot că n-am să fiu în pagubă de îi
voi da jumătate din cele ce am adus”.
Sir. 7,21-22 „Nu chinui pe robul care munceşte cinstit, nici pe simbriaşul care
îşi pune tot sufletul. ♣ Pe robul înţelept să-l iubeşti; să nu-l lipseşti pe el de
libertate”.
Sir. 21,9 „Cel care îşi zideşte casă cu bani străini asemenea este celui care îşi
adună pietre de mormânt”.
Sir. 29,3 „Ţine-te de cuvânt şi te încrede lui şi totdeauna vei afla ce-ţi trebuie”.
Sir. 34,24 „Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca şi cel care
omoară pe aproapele său, şi cel care opreşte simbria slugii, ca acel care varsă
sânge”.
3. Credința
Fac. 22,1-2,10-12 „Dumnezeu a încercat pe Avraam şi i-a zis: «Avraame,

Avraame!» Iar el a răspuns: «Iată-mă!» ♣ Şi Dumnezeu i-a zis: «Ia pe fiul tău,
pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l
221
221
acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta Eu!» ♣ Apoi şi-a întins
Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. ♣ Atunci îngerul
Domnului a strigat către el din cer şi a zis: «Avraame, Avraame!» Răspuns-a
acesta: «Iată-mă!» ♣ Iar îngerul a zis: «Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului,
nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru
mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău»”.
Ps. 117,8 „Mai bine este a Te încrede în Domnul, decât a Te încrede în om”.
Pild. 20,28 „Iubirea şi credinţa păzesc pe rege şi prin iubire îşi sprijină
tronul său”.
Plâng. 3,25 „Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentru omul care Îl
caută”.
Avac. 2,4 „Iată că va pieri acela al cărui suflet nu este pe calea cea dreaptă, iar
dreptul din credinţă va fi viu!”
Înțel. 1,1-2 „Iubiţi dreptatea, judecători ai pământului; cugetaţi drept despre

Domnul şi căutaţi-L cu inimă smerită, ♣ Căci El Se lasă găsit celor care nu-L
ispitesc şi Se arată celor care au credinţă în El”.
Înțel. 3,9 „Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul;
cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea
aleşilor Lui”.
Înțel. 16,26 „Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne, să înveţe că nu felurite
soiuri de roade hrănesc pe oameni, ci cuvântul Tău ţine în viaţă pe acei care
cred în Tine”.
Sir. 1,26-27 „Că înţelepciunea şi învăţătura stau în temerea de Domnul, şi

plăcute sunt Lui credinţa şi blândeţea. ♣ Nu fi neîncrezător în temerea de
Domnul şi să nu te apropii de El cu inimă îndoită”.
Sir. 2,6-8 „Crede în El şi-ţi va ajuta ţie, îndreptează căile tale şi

nădăjduieşte în El. ♣ Cei ce vă temeţi de Domnul aşteptaţi mila Lui şi nu vă
abateţi, ca să nu cădeţi. ♣ Cei ce vă temeţi de Domnul, credeţi Lui şi nu se va
pierde plata voastră”.
Sir. 4,22-23 „Păzeşte vremea şi fereşte-te de rău şi pentru credinţa sufletului

tău nu te ruşina. ♣ Căci este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care
aduce mărire şi har”.
Sir. 40,14 „Tot darul şi strâmbătatea se vor şterge; iar credinţa în veac va sta”.
222
222
a. Mărturisirea credinței
eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău; ♣ Să le sădeşti în fiii tăi şi să
vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când
te scoli”.
Ps. 39,13-14 „Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi

mântuirea Ta am spus. ♣ N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău în adunare
mare”.
Ps. 43,19-20 „Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat
legământul Tău ♣ Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au
abătut de la calea Ta”.
Ps. 56,12-13 „Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între

neamuri, ♣ Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău”.
Ps. 65,15-19 „Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi

povesti câte a făcut El sufletului meu. ♣ Către Dânsul cu gura mea am strigat
şi L-am lăudat cu gura mea. ♣ Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă
audă Domnul. ♣ Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul
rugăciunii mele. ♣ Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea
mea şi mila Lui de la mine”.
Ps. 67,12,27 „Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă. ♣ În

adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!”
Ps. 70,18-19,27 „Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi

vestesc minunile Tale. ♣ Până la bătrâneţe şi cărunteţe. ♣ Încă şi limba mea
toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi
facă rău”.
Ps. 88,1-2 „Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta. ♣ Din neam în neam
voi vesti adevărul Tău cu gura mea”.
Ps. 95,1-4,9 „Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi Domnului tot pământul. ♣
Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele Lui, binevestiţi din zi în zi mântuirea
Lui. ♣ Vestiţi între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui;
♣ Că mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este; mai presus decât toţi
dumnezeii. ♣ Să tremure de faţa Lui tot pământul. Spuneţi între neamuri că
Domnul a împărăţit”.
223
223
Ps. 104,1-3 „Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele Lui; vestiţi între neamuri
lucrurile Lui. ♣ Cântaţi-I şi-L lăudaţi pe El; spuneţi toate minunile Lui. ♣
Lăudaţi-vă cu numele cel sfânt al Lui; veselească-se inima celor ce caută pe
Domnul”.
Ier. 1,7-8 „Domnul însă mi-a zis: «Să nu zici: Sunt încă tânăr; căci la câţi te voi
trimite, la toţi vei merge şi tot ce-ţi voi porunci vei spune. ♣ Să nu te temi de
dânşii, căci Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc», zice Domnul”.
Ier. 20,8-11 „Că de când vorbesc, scoţând strigăte împotriva silniciei şi

rostind pustiirea, cuvântul Domnului s-a prefăcut în ocară pentru mine şi în
batjocură zilnică. ♣ De aceea mi-am zis: «Nu voi mai pomeni de El şi nu voi
mai grăi, în numele Lui!» Dar iată era în inima mea ceva, ca un fel de foc
aprins, închis în oasele mele, şi eu mă sileam să-l înfrânez şi n-am putut; ♣
Că am auzit ocări de la mulţi şi ameninţări din toate părţile, zicând: «Pârâţi-l şi-l
vom pârî şi noi!» Toţi cei ce trăiau în pace cu mine, mă pândesc să vadă nu
cumva mă voi poticni, şi ziceau: «Poate va cădea şi-l vom birui şi ne vom
răzbuna pe el!» ♣ Dar Domnul este cu mine, ca un apărător puternic. De
aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui; se vor face de ruşine,
pentru că n-au izbutit; ocara lor va fi veşnică şi niciodată nu se va uita”.
Tob. 12,6-7 „Binecuvântaţi pe Dumnezeu, slăviţi-L şi cunoaşteţi slava Lui şi

mărturisiţi înaintea tuturor celor vii ce a făcut El pentru voi! Bun lucru este a
binecuvânta pe Dumnezeu, a preaînălţa numele Lui şi a vesti, slăvind faptele lui
Dumnezeu! Şi voi să nu vă leneviţi a-L preaslăvi. ♣ Taina regelui se cuvine s-o
păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vesteşti. Faceţi bine şi
răul nu vă va ajunge!”
Sir. 4,25-26 „Nu opri cuvântul în vreme de mântuire, ♣ Că din cuvânt se

cunoaşte înţelepciunea şi din graiurile limbii învăţătura”.
4. Cumpătarea. Chibzuința
Ps. 1,1-2 „Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în

calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; ♣ Ci în legea
Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea”.
Ps. 38,1-3 „Zis-am: «Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba

mea; ♣ Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea». ♣
Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit”.
Ps. 111,5 „Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte
vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti”.
224
224
Ps. 140,3-4 „Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul
buzelor mele. ♣ Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi
dezvinovăţesc păcatele mele”.
Pild. 2,11-20 „Când buna chibzuială va veghea peste tine şi înţelegerea te va

păzi, ♣ Atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău şi de omul care grăieşte
minciună, ♣ De cei ce părăsesc căile cele drepte, ca să umble pe drumuri
întunecoase, ♣ De cei ce se bucură când fac rău şi se veselesc când umblă pe
poteci întortochiate, ♣ Ale căror cărări sunt strâmbe şi rătăcesc pe căi piezişe. ♣
Atunci tu vei scăpa de femeia care este a altuia, de străina ale cărei cuvinte sunt
ademenitoare, ♣ Care lasă pe tovarăşul ei din tinereţe şi uită de legământul
Dumnezeului ei, ♣ Căci ea se pleacă împreună cu casa ei spre moarte şi drumul
ei duce în iad; ♣ Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai întoarce şi niciunul nu
mai află cărările vieţii. ♣ Drept aceea mergi pe calea oamenilor celor buni şi
păzeşte cărările celor drepţi”.
Pild. 12,23 „Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni
propovăduieşte nebunia”.
Pild. 13,3 „Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea
tare buzele o face spre pieirea lui”.
Pild. 14,17 „Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se
stăpâneşte”.
Pild. 16,32 „Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi
stăpâneşte duhul este mai preţuit decât cuceritorul unei cetăţi”.
Pild. 17,27-28 „Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine
cumpătul este un om priceput. ♣ Chiar şi nebunul, când tace, trece drept
înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte”.
Pild. 20,15 „Chiar dacă ai aur şi pietre preţioase, dar o podoabă fără seamăn
sunt buzele chibzuite”.
Pild. 21,5,23 „Chibzuiala omului silitor duce numai la câştig, iar cel ce se
zoreşte ajunge la pagubă. ♣ Cel ce-şi păzeşte gura şi limba lui îşi păzeşte
sufletul lui de primejdie”.
225
225
Pild. 30,7-9 „Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:

♣ Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi
bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă, ♣ Ca nu
cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: «Cine este Domnul?»
Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele
Dumnezeului meu”.
Eccl. 11,1-2 „Aruncă pâinea ta pe apă, căci o vei afla după multe zile. ♣
Împarte o bucată în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire se poate
întâmpla în ţară”.
Sir. 4,31 „Nu fi aspru cu limba ta şi leneş în lucrurile tale”.
Sir. 5,13-15 „Fii grabnic la ascultat şi zăbavnic la dat răspunsul. ♣ De ştii,

răspunde aproapelui tău, iar de nu, pune-ţi mâna peste gură. ♣ Mărirea şi
batjocura sunt în vorbă şi limba omului îi face să cadă”.
Sir. 7,15 „Nu vorbi mult în adunarea bătrânilor şi nu repeta cuvintele tale
în rugăciune”.
Sir. 10,6 „Să nu te mânii pentru orice nedreptate pe aproapele şi nimic nu face
cu patimă şi cu nechibzuinţă”.
Sir. 22,30 „O, de ar pune cineva pază gurii mele, şi peste buzele mele pecete
de înţelepciune, ca să nu cad din pricina ei şi să nu mă piardă limba mea!”
Sir. 23,15 „Cu vorba cea fără de cumpătare nu-ţi obişnui gura, că întru
aceea este cuvântul păcatului”.
Sir. 28,27-29 „Vezi, îngrădeşte moşia ta cu spini şi argintul tău şi aurul tău
leagă-l bine. ♣ Şi cuvintelor tale fă jug şi cumpănă şi gurii tale fă-i uşă şi
încuietoare. ♣ Ia aminte ca nu cumva să aluneci cu ea şi să nu cazi înaintea
celui ce te pândeşte cu vicleşug”.
Sir. 31,22-23,26 „Cu somn sănătos se odihneşte pântecele celui cumpătat; se

scoală dimineaţa şi sufletul lui e limpede. ♣ Truda nesomnului şi a greţii şi
durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios. ♣ În toate lucrurile tale fii cumpătat
şi nici o neputinţă nu te va întâmpina”.
5. Dreptatea. Drepții
Lev. 19,15 „Să nu faceţi nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa celui
sărac şi de faţa celui puternic să nu te sfieşti, ci cu dreptate să judeci pe
aproapele tău”.
226
226

judece poporul cu judecată dreaptă. ♣ Să nu strici legea, să nu cauţi la faţă şi
să nu iei mită, că mita orbeşte ochii înţelepţilor şi strâmbă pricinile drepte. ♣
Caută dreptate şi iar dreptate”.
Iov 35,3-8 „Când zici: «Ce folosesc, ce câştig am eu, că nu păcătuiesc?» ♣

Iată ce-ţi voi răspunde şi ţie şi prietenilor tăi: ♣ Priveşte cerurile şi îndreaptă
într-acolo ochii; uită-te la nori, cât sunt ei de sus, faţă de tine! ♣ Dacă
păcătuieşti, ce rău îi faci lui Dumnezeu şi dacă păcatele tale sunt numeroase, ce-I
strică Lui? ♣ Dacă eşti drept, ce dar Îi faci sau ce primeşte El din mâna ta? ♣
Răutatea ta poate să strice unui om ca şi tine, dreptatea ta să folosească celui
ce este ca şi tine născut din om”.
Ps. 36,26,29-30,39-40 „Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi

seminţia lui binecuvântată va fi. ♣ Iar drepţii vor moşteni pământul şi vor
locui în veacul veacului pe el. ♣ Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi
limba lui va grăi judecată. ♣ Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul
lor este în vreme de necaz. ♣ Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-i
va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei că au nădăjduit în El”.
Ps. 63,11 „Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui în El şi se vor

lăuda toţi cei drepţi la inimă”.
Ps. 96,12-13 „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie. ♣

Veseliţi-vă, drepţilor, în Domnul şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui!”
Ps. 111,6-9 „Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va

teme. ♣ Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul; întărită este inima lui, nu se
va teme, până ce va ajunge să dispreţuiască pe vrăjmaşii săi. ♣ Risipit-a, dat-a
săracilor; dreptatea lui rămâne în veacul veacului. ♣ Puterea lui se va înălţa întru
slavă”.
Pild. 2,7-8,20-21 „El păstrează mântuirea pentru oamenii cei drepţi; El este
scut pentru cei ce umblă în calea desăvârşirii; ♣ El păzeşte căile dreptăţii şi pe
cărarea celor cuvioşi ai Lui stă de veghe. ♣ Drept aceea mergi pe calea
oamenilor celor buni şi păzeşte cărările celor drepţi, ♣ Căci cei drepţi vor locui
pământul şi cei fără de prihană vor sălăşlui pe el”.
Pild. 3,32-33 „Căci omul cu gând rău este urât de Domnul, iar de cei drepţi El
este mai aproape. ♣ Domnul blesteamă casa celui fără de lege şi
binecuvântează adăposturile celor drepţi”.
Pild. 4,18-19 „Calea drepţilor e ca zarea dimineţii ce se măreşte mereu până

se face ziua mare; ♣ Iar calea celor fără de lege e ca întunericul şi ei nici nu
bănuiesc de ce se pot împiedica”.
227
227
Pild. 10,2-3,16,24,30-32 „Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin

fărădelege; numai dreptatea scapă de la moarte. ♣ Domnul nu lasă să piară de
foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege. ♣
Agonisita celui drept este spre viaţă; roadele celui fără de lege spre păcat. ♣
De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu)
o împlineşte. ♣ Niciodată cel drept nu se va clătina, iar cei nelegiuiţi nu vor
locui pământul. ♣ Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de
rele aduce pierzare. ♣ Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura
păcătoşilor strâmbătatea”.
Pild. 11,4-6 „La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei; numai dreptatea
izbăveşte de moarte. ♣ Dreptatea netezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără
de lege va cădea prin fărădelegea lui. ♣ Dreptatea izbăveşte pe cei drepţi, iar cei
vicleni vor fi prinşi prin pofta lor”.
Pild. 12,10,17,28 „Cel drept are milă de vite, iar inima celui rău este fără
îndurare. ♣ Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos
umblă cu înşelăciunea. ♣ Pe cărarea dreptăţii este viaţa şi pe calea pe care ea
o însemnează; nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte”.
Pild. 13,5 „Dreptul urăşte cuvintele mincinoase”.
Pild. 15,9 „Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubeşte
pe cel ce umblă după dreptate”.
Pild. 20,7 „Omul drept umblă pe calea lui fără prihană; fericiţi sunt copiii
care vin după el!”
Pild. 21,3,15,21 „Făptuirea dreptăţii şi a judecăţii este mai de preţ pentru

Domnul decât jertfa sângeroasă. ♣ Dreptul tresaltă de bucurie când poate să
pună în faptă dreptatea, iar spaima e pentru cei ce săvârşesc fărădelegea. ♣ Cel
ce umblă în calea dreptăţii şi a milei află viaţă, dreptate şi mărire”.
Pild. 29,7 „Omul drept se îngrijeşte de pricina celor sărmani; celui fără de
lege nu-i pasă de ei”.
Pild. 29,26 „Mulţi caută faţa stăpânitorului, dar dreptatea omului vine de la
Domnul”.
Is. 32,17 „Pacea va fi lucrul dreptăţii, roada dreptăţii va fi liniştea şi nădejdea

în veci de veci”.
228
228
nu mai vadă răul, ♣ Acela va locui pe înălţimi, Şi stâncile cele tari vor fi
Is. 56,1 „Aşa zice Domnul: Păziţi dreptatea şi faceţi lucruri drepte, că în
curând va veni mântuirea Mea şi dreptatea Mea se va descoperi”.
Is. 57,1-2 „Dreptul piere şi nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiţi şi

nimănui nu-i pasă că din pricina răutăţii a pierit cel drept. ♣ El intră în pace în
groapă. Cel care umblă pe calea cea dreaptă se odihneşte în sălaşurile sale”.
Is. 64,4 „Tu Te duci întru întâmpinarea celor ce săvârşesc faptele dreptăţii
şi îşi aduc aminte de căile Tale”.
Avac. 2,4 „Iată că va pieri acela al cărui suflet nu este pe calea cea dreaptă,
iar dreptul din credinţă va fi viu!”
Înțel. 1,15 „Dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea aduce moarte”.
Înțel. 5,15-16 „Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la
Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. ♣ Drept aceea, vor primi din mâna
Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu
dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi”.
Sir. 27,8 „De vei alerga după dreptate, o vei prinde şi te vei îmbrăca cu ea ca
şi cu o haină lungă de mărire”.
6. Iertarea
Pild. 19,11 „Înţelepciunea domoleşte mânia omului şi faima lui este iertarea
greşelilor”.
Pild. 25,21-22 „De flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce pâine şi dacă
însetează, adapă-l cu apă, ♣ Că numai aşa îi îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe
capul lui şi Domnul îţi va răsplăti ţie”.
Sir. 28,2-7 „Iartă nedreptatea aproapelui tău şi, atunci când te vei ruga tu,
ţi se vor ierta păcatele. ♣ Omul care ţine mânie asupra omului, cum poate
să ceară de la Dumnezeu vindecare? ♣ De omul cel asemenea lui nu-i este
milă şi pentru păcatele sale se roagă. ♣ El fiind trup, ţine mânie, şi cine va curăţi
păcatele lui? ♣ Adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă, de stricăciune şi de
moarte şi te păzeşte de vrajbă şi rămâi întru porunci. ♣ Adu-ţi aminte de
porunci şi de aşezământul de lege al Celui Preaînalt şi nu te mânia pe
aproapele, iertându-i lui neştiinţa”.
229
229
7. Iubirea
Pild. 20,28 „Iubirea şi credinţa păzesc pe rege şi prin iubire îşi sprijină
tronul său”.
Cânt. 8,7 „Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar
da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela”.
a. Iubirea față de Dumnezeu
eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău; ♣ Să le sădeşti în fiii tăi şi să
vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când te
scoli”.
Deut. 30,20 „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să asculţi glasul Lui şi să
te lipeşti de El; căci în aceasta este viaţa ta şi lungimea zilelor tale”.
Ps. 96,11 „Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul; Domnul păzeşte sufletele
cuvioşilor Lui; din mâna păcătosului îi va izbăvi pe ei”.
Ps. 144,20 „Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi păcătoşii îi
va pierde”.
Sir. 34,17-19 „Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic şi
întărire vajnică este Domnul; ♣ Adăpost împotriva vântului din deşert, umbră
împotriva arşiţei de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva
căderilor. ♣ El înalţă sufletul şi luminează ochii, dând vindecare, viaţă şi
binecuvântare”.
b. Iubirea aproapelui
Lev. 19,18 „Să nu te răzbuni cu mina ta și să nu ai ură asupra fiilor poporului

tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru”.
Lev. 19,33-34 „De se va aşeza vreun străin în pământul vostru, să nu-l

strâmtoraţi. ♣ Străinul, care s-a aşezat la voi, să fie pentru voi ca şi băştinaşul
vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, că şi voi aţi fost străini în pământul
Egiptului”.
Ps. 132,1 „Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii
împreună!”
230
230
8. Înțelepciunea
3 Reg. 3,9 „Dăruieşte-i dar robului Tău minte pricepută, ca să asculte şi să
judece poporul Tău şi să deosebească ce este bine şi ca este rău; căci cine poate să
povăţuiască pe acest popor al Tău, care este nesfârşit de mare?”
2 Paral. 1,10 „Apoi dă-mi mie acum înţelepciune şi ştiinţă, ca să pricep cum
să cârmuiesc pe poporul acesta, căci cine poate să cârmuiască pe acest mare
popor al Tău?”
Iov 28,12-14,17-18,22-23,28 „Dar înţelepciunea de unde izvorăşte ea şi care

este locul de obârşie al priceperii? ♣ Pământeanul nu cunoaşte calea către ea,
căci ea nu se găseşte pe meleagurile celor vii. ♣ Adâncul a grăit: Ea nu se află în
sânul meu! Şi marea a spus la fel: Ea nu este la mine! ♣ Cu ea alături nu pot să
stea nici aurul, nici cristalul şi cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate
schimba ea. ♣ Despre mărgean şi despre diamant, nici să mai pomenim, iar
agonisirea înţelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor. ♣ Adâncul şi
moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea. ♣ Dumnezeu îi cunoaşte
drumul şi numai El este Cel ce ştie locuinţa ei. ♣ După aceea Dumnezeu a zis
omului: Iată, frica de Dumnezeu, aceasta este înţelepciunea, iar în depărtarea
de cel rău stă priceperea”.
Iov 32,7-9 „Mi-am zis: vârsta trebuie să vorbească şi mulţimea anilor să ne

înveţe înţelepciunea. ♣ Dar duhul din om şi suflarea Celui Atotputernic dau
priceperea. ♣ Nu cei bătrâni sunt înţelepţi şi nici moşnegii nu sunt cei ce
înţeleg totdeauna dreptatea”.
Ps. 89,14 „Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm

inimile spre înţelepciune”.
Ps. 110,10 „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; înţelegere bună este
tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului”.
Ps. 118,73 „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa
poruncile Tale”.
Pild. 1,7 „Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte
dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine”.
Pild. 3,7-8,13-14 „Nu fii înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de
rău; ♣ Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale.
♣ Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit
pricepere, ♣ Căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai
mare decât al celui mai curat aur”.
231
231
Pild. 4,7-8 „Iată începutul înţelepciunii: Agoniseşte înţelepciunea şi cu preţul

a tot ce ai, capătă priceperea. ♣ Preţuieşte-o mult şi ea te va înălţa; ea te va
ridica în slăvi dacă o vei îmbrăţişa”.
Pild. 8,12,22-23,35-36 „Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi

stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială. ♣ Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor
Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. ♣ Eu am fost din veac
întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. ♣ Cel ce mă află, a
aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul; ♣ Iar cel ce păcătuieşte împotriva
mea îşi păgubeşte viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea”.
Pild. 9,10 „Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este

ştiinţa Celui Sfânt”.
Pild. 12,15-16,23 „Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept
ascultă de sfat. ♣ Nebunul dă pe faţă îndată mânia lui, iar omul prevăzător îşi
ascunde ocara. ♣ Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor
nebuni propovăduieşte nebunia”.
Pild. 13,10,20 „Înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi. ♣ Cel

ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei
nebuni se face rău”.
Pild. 15,24 „Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească

drumul iadului care merge în jos”.
Pild. 19,8 „Cel ce dobândeşte înţelepciune iubeşte sufletul său şi cel ce ţine cu
tărie la pricepere află fericirea”.
Pild. 24,5 „Mai puternic este un înţelept decât un voinic şi cel priceput decât
unul plin de putere”.
Pild. 27,12 „Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde, cei proşti dau peste
ea şi îndură necaz”.
Pild. 29,9 „Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că

râde, nu-şi pierde cumpătul”.
Eccl. 1,18 „Că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel
ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa”.
Eccl. 2,13 „Atunci m-am încredinţat că înţelepciunea are întâietate asupra

nebuniei tot atât cât are lumina asupra întunericului”.
232
232
Eccl. 4,13 „Mai de preţ este un copil sărman şi înţelept decât un rege bătrân
şi nebun, care nu mai este în stare să asculte de sfaturi”.
Eccl. 9,17-18 „Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât
strigătul unui stăpân între nebuni. ♣ Înţelepciunea este mai de preţ decât
armele de luptă; dar o singură greşeală nimiceşte mult bine”.
Eccl. 10,12 „Graiurile gurii celui înţelept sunt har, iar buzele celui nebun îl
doboară”.
Înțel. 1,4,6 „Înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în

trupul supus păcatului. ♣ Înţelepciunea este duh iubitor de oameni şi nu lasă
nepedepsit pe cel care huleşte prin vorbele sale”.
Înțel. 6,12-13,20,24 „Înţelepciunea este luminată şi neînserată şi cei care o

iubesc o văd uşor şi cei care o caută o găsesc. ♣ Ea iese în cale celor care o
doresc şi li se arată ea, întâi. ♣ Drept aceea, pofta înţelepciunii duce la
împărăţia cea veşnică. ♣ Mulţimea înţelepţilor este mântuirea lumii”.
Înțel. 7,14,28-30 „Ea este pentru oameni comoară nesfârşită; cei care se
folosesc de ea se fac prietenii lui Dumnezeu, pentru darurile agonisite de
învăţătură. ♣ Cu adevărat Dumnezeu nimic nu iubeşte, fără numai pe cel ce
petrece întru înţelepciune. ♣ Ea este mai frumoasă decât soarele şi decât toată
orânduirea stelelor; dacă o pui alături cu lumina, înţelepciunea o întrece. ♣
Fiindcă după lumină urmează noaptea, pe când înţelepciunea rămâne nebiruită
în faţa răutăţii”.
Înțel. 8,7,13,16,18 „Şi de iubeşte cineva dreptatea, ostenelile înţelepciunii

rodesc sfinte puteri, ea ne învaţă înfrânarea şi chibzuinţa, dreptatea şi bărbăţia,
tot ce este mai de folos în viaţa oamenilor. ♣ Prin înţelepciune voi avea
nemurire şi voi lăsa celor de după mine o pomenire veşnică. ♣ Şi
înapoindu-mă în casa mea, cu înţelepciune mă voi odihni, căci petrecerea cu ea
n-are amărăciune şi vieţuirea cu ea n-are durere, ci veselie şi bucurie. ♣ Şi am
mai înţeles că în prietenia cu ea sunt sfinte bucurii şi în faptele mâinilor sale sunt
bogăţii nesfârşite şi stând în preajma ei ai câştig de minte dreaptă şi câştig de
slavă ai din vorba cu ea; drept aceea am umblat pretutindeni şi m-am străduit fel
şi chip să am înţelepciune”.
Sir. 1,4-5,14,17,24-25 „Înainte de toate s-a zidit înţelepciunea şi înţelegerea

minţii este din veac. ♣ Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru
cele înalte, şi căile ei sunt porunci veşnice. ♣ Începutul înţelepciunii este frica de
Dumnezeu. ♣ Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care odrăsleşte
pace şi sănătate nevătămată; dar şi una şi alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care
revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul. ♣ În vistieriile înţelepciunii
233
233
sunt pildele ştiinţei; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu. ♣ Pofteşti
înţelepciune? ţine poruncile şi Domnul îţi va da-o ţie”.
Sir. 4,12-13 „Înţelepciunea înalţă pe fiii săi, şi poartă grijă celor care o
caută. ♣ Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi cei care se scoală pentru ea
dis-de-dimineaţă se vor umple de veselie”.
Sir. 6,18,23 „Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile
tale vei afla înţelepciune. ♣ Că înţelepciunea îndreptăţeşte numele ei şi nu la
mulţi este arătată”.
Sir. 14,21,27 „Fericit bărbatul care întru înţelepciune se va sfârşi şi care va

vorbi cu pricepere; ♣ Va scăpa sub ea de fierbinţeală şi întru mărirea ei se va
odihni”.
Sir. 15,7-10 „Oamenii cei nebuni nu vor cuprinde înţelepciunea şi bărbaţii

cei păcătoşi nu o vor vedea; ♣ Departe este de trufie şi oamenii cei mincinoşi
nu-şi vor aduce aminte de ea. ♣ Nu este frumoasă lauda în gura păcătosului, că
nu este de la Domnul trimisă lui. ♣ Că întru înţelepciune se va grăi lauda şi
Domnul o va îndrepta pe ea”.
Sir. 18,27-29 „Omul înţelept întru toate se va teme, şi în zilele păcatelor se va

feri de greşeală. ♣ Tot cel înţelegător cunoaşte înţelepciunea şi cel care a aflat-o
va da mărturie. ♣ Cei înţelepţi la cuvinte şi ei s-au înţelepţit şi au belşug de pilde
alese”.
Sir. 19,18-19 „Toată înţelepciunea este în frica Domnului, şi în toată

înţelepciunea este împlinirea legii. ♣ Şi nu este înţelepciunea ştiinţa răutăţii;
şi unde este sfatul păcătoşilor nu este înţelepciune”.
Sir. 20,31-32 „Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos este de

amândouă? ♣ Mai bun este omul care îşi ascunde nebunia sa, decât omul care
îşi ascunde înţelepciunea sa”.
Sir. 21,14 „Ştiinţa celui înţelept se va înmulţi ca un potop, şi sfatul lui ca un

izvor de viaţă”.
Sir. 24,1,23-24 „Înţelepciunea îşi este laudă sieşi şi în mijlocul poporului se

va mări. ♣ Cei care mă mănâncă pe mine iar vor flămânzi; şi cei care mă beau
iar vor înseta. ♣ Cel care mă ascultă pe mine nu se va ruşina şi cei care
lucrează întru mine nu vor păcătui”.
234
234
Sir. 25,12-13 „Fericit este cel care a aflat înţelepciunea şi cel care o grăieşte la
urechile celor care o ascultă. ♣ Cât de mare este cel care a aflat
înţelepciunea? Că nu este altul mai mare decât cel care se teme de Domnul”.
Sir. 37,23-27 „Cel care se arată înţelept în cuvinte, urât va fi şi se va lipsi de

toată hrana, ♣ Că nu s-a dat lui dar de la Domnul; că de toată înţelepciunea este
lipsit. ♣ Dar este câte unul înţelept pentru sufletul său şi roadele înţelegerii
lui sunt crezute. ♣ Bărbatul înţelept învaţă pe poporul său şi roadele înţelegerii
lui rămân. ♣ Bărbatul înţelept se va umple de binecuvântare şi-l vor ferici
toţi cei care îl vor vedea”.
Sir. 38,26 „Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia

aminte prea mult la grijile vieţii se va înţelepţi”.
Sir. 39,1-15 „Înţelepciunea tuturor celor de demult o va cerceta înţeleptul şi

în proorocii se va îndeletnici. ♣ Graiurile bărbaţilor celor vestiţi le va păzi şi va
străbate cuvintele cele pline de tâlc. ♣ Înţelesul ascuns al pildelor îl va căuta şi
în tainele proverbelor va pătrunde. ♣ În mijlocul celor mari va sluji şi înaintea
povăţuitorilor se va arăta. ♣ În pământul neamurilor străine va umbla, că el
cântăreşte cele bune şi cele rele între oameni. ♣ Inima sa, de dimineaţă, o
înalţă spre Domnul, Cel care l-a făcut pe el, şi înaintea Celui Preaînalt se va
ruga. ♣ Va deschide gura sa întru rugăciune şi pentru păcatele sale se va ruga. ♣
De va vrea Domnul cel Mare, de duhul înţelegerii se va umple. ♣ Atunci ca
ploaia va vărsa cuvintele înţelepciunii sale şi în rugăciune se va mărturisi
Domnului. ♣ El va îndrepta sfatul lui şi ştiinţa şi întru tainele Domnului va
cugeta. ♣ El va arăta învăţătura dăscăliei sale şi în legea legăturii cu Domnul se
va lăuda. ♣ Lăuda-vor mulţi înţelepciunea lui; până în veac nu se va stinge. ♣
Nu va pieri pomenirea lui şi numele lui va fi viu în neamurile neamurilor. ♣
Înţelepciunea lui o va spune neamurile, şi lauda lui o va vesti adunarea. ♣ Cât
va trăi, nume îşi va face mai mult decât o mie; şi când va muri, va spori
mărirea lui”.
9. Mila. Milostenia
Ps. 36,3 „Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi
hrăneşte-te cu bogăţia lui”.
Ps. 62,4 „Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda”.
Ps. 83,12 „Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slavă va da.
Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate”.
Ps. 88,15 „Mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale”.
Ps. 111,5 „Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte
vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti”.
235
235
Pild. 3,3-4,27-28 „Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul

gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale; ♣ Atunci vei afla har şi bunăvoinţă
înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. ♣ Nu zăbovi a face bine celui ce are
nevoie, când ai putinţa să-i ajuţi. ♣ Nu spune aproapelui tău: «Du-te şi vino,
mâine îţi voi da!», când poţi să-i dai acum”.
Pild. 11,17,24 „Omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără
milă îşi chinuieşte trupul său. ♣ Unul dă mereu şi se îmbogăţeşte, altul se
zgârceşte afară din cale şi sărăceşte”.
Pild. 21,21 „Cel ce umblă în calea dreptăţii şi a milei află viaţă, dreptate şi
mărire”.
Pild. 25,21-22 „De flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce pâine şi dacă
însetează, adapă-l cu apă, ♣ Că numai aşa îi îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe
capul lui şi Domnul îţi va răsplăti ţie”.
Is. 58,9-10 „Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice:
Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi
cuvântul de cârtire, ♣ Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul
amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei”.
Os. 6,6 „Că milă voiesc, iar nu jertfă, şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult
decât arderile de tot”.
Os. 10,12 „Semănaţi-vă fapte bune, căci numai aşa veţi secera milostivire;
prefaceţi ţelina în ogoare ale cunoaşterii de Dumnezeu şi căutaţi pe Domnul, ca
El să vină şi să vă îndestuleze de roade mântuitoare!”
Tob. 1,17 „Celor flămânzi le dădeam pâinea mea, celor goi, hainele mele, şi
de vedeam pe careva din neamul meu mort şi aruncat peste zidurile Ninivei, îl
îngropam”.
Tob. 4,7-11 „Dă milostenie din averea ta şi să nu aibă ochiul tău părere de
rău când vei face milostenie. De la nici un sărac să nu-ţi întorci faţa ta, şi atunci
nici de la tine nu se va întoarce faţa lui Dumnezeu. ♣ Când ai mult, dă mai
mult; dacă ai puţin dă mai puţin, dar nu pregeta să faci milostenie. ♣ Şi-ţi
vei aduna prin aceasta vistierie bogată pentru zile grele, ♣ Că milostenia
izbăveşte de la moarte şi nu te lasă să te cobori în întuneric. ♣ În faţa Celui
Preaînalt, milostenia este dar bogat pentru toţi cei ce o fac”.
Tob. 12,8-9 „Mai mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu

dreptate, decât bogăţie cu nedreptate; mai bine să faci milostenie, decât să
236
236
aduni aur, ♣ Căci milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat.

Cei ce fac milostenie şi dreptate vor trăi mult”.
Tob. 14,11 „Ahiacar a făcut milostenie şi s-a mântuit din cursa morţii, care i
se întinsese, iar Nadab a căzut în laţuri şi a pierit”.
Sir. 3,29 „Focul arzător îl va stinge apa, şi milostenia va curăţi păcatele”.
Sir. 4,33 „Să nu fie mâna ta întinsă la luat şi strânsă la dat”.
Sir. 7,11,34-37 „Nu slăbi în rugăciunea ta şi nu trece cu vederea a face

milostenie. ♣ Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie
desăvârşită. ♣ Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viață şi chiar morţilor fă-le
parte de dărnicia ta. ♣ Nu te întoarce de la cei ce plâng, şi întristează-te cu cei
întristaţi. ♣ Nu te teme a cerceta pe bolnavi că pentru aceste fapte vei câştiga
iubirea”.
Sir. 12,1-3 „De faci bine, să ştii cui faci, şi vei avea mulţumire pentru fapta ta
bună. ♣ Fă bine celui binecredincios şi vei afla răsplătire, dacă nu de la el,
de la Cel Preaînalt. ♣ Nu este bine pentru cel care pururea petrece în răutăţi şi
nu dă milostenie”.
Sir. 17,17-18 „Milostenia omului preţuieşte la Domnul ca un inel cu pecete şi

binefacerile omului el le păstrează ca lumina ochiului. ♣ Apoi Domnul se va
scula şi le va răsplăti, şi răsplătirea lor în capul lor o va întoarce”.
Sir. 29,1,11-16 „Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel
care dă din punga sa, ţine poruncile. ♣ Însă cu cel smerit fii îngăduitor şi nu
întârzia a face milă cu el. ♣ Pentru poruncă, ajută pe sărac şi în sărăcia lui să
nu-l întorci deşert. ♣ Jertfeşte banii tăi, pentru un frate şi un prieten, ca să nu
ruginească sub o piatră, pierzându-se. ♣ Pune-ţi comoara ta întru poruncile
Celui Preaînalt şi-ţi va folosi mai mult decât aurul. ♣ Grămădeşte milostenii
în cămările tale şi ele te vor scoate din orice nenorocire. ♣ Mai mult decât
pavăza puterii şi decât suliţa tăriei ele se vor război pentru tine împotriva
vrăjmaşului”.
Sir. 29,23,26 „Ajută pe aproapele tău după puterea ta şi ia aminte să nu cazi. ♣

Spre mic şi spre mare, fii voitor de bine. Fie că ai puţin sau mult, fii
mulţumit şi nu vei fi socotit ca un străin”.
Sir. 35,20 „Şi Domnul nu va zăbovi, nici va îndelunga răbdarea peste ei,
până nu va zdrobi mijlocul celor nemilostivi”.
237
237
Sir. 40,26 „Fraţii şi ajutorul sunt folositoare la vremea necazului; iar mai
mult decât amândoi va izbăvi milostenia”.
a. Săraci, orfani, văduvi, străini
Ieș. 22,21-24 „Pe străin să nu-l strâmtorezi, nici să-l apeşi, căci şi voi aţi fost
străini în pământul Egiptului. ♣ La nici o văduvă şi la nici un orfan să nu le
faceţi rău! ♣ Iar de le veţi face rău şi vor striga către Mine, voi auzi plângerea
lor, ♣ Şi se va aprinde mânia Mea”.
Lev. 19,9-10 (Lev. 23,22) „Când veţi secera holdele voastre în pământul
vostru, să nu seceri tot până la fir în ogorul tău şi ceea ce rămâne după secerişul
tău să nu aduni; ♣ Şi în via ta să nu culegi strugurii rămaşi, nici boabele ce cad
în via ta să nu le aduni; lasă-le pe acestea săracului şi străinului, că Eu sunt
Deut. 10,17-18 „Că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor

şi Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, Care nu caută la
faţă, nici nu ia mită; ♣ Care face dreptate orfanului şi văduvei şi iubeşte pe
pribeag şi-i dă pâine şi hrană”.
Deut. 14,29 „Şi să vină levitul, căci el nu are parte şi moştenire cu tine, şi
străinul şi orfanul şi văduva care se află în sălaşurile tale şi să mănânce şi să
se sature, ca să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău în toate lucrurile
mâinilor tale, pe care le vei face tu”.
Deut. 15,7-8 „Iar de va fi la tine sărac vreunul din fraţii tăi, în vreuna din
cetăţile tale de pe pământul tău pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi
învârtoşezi inima, nici să-ţi închizi mâna ta înaintea fratelui tău celui sărac; ♣
Ci să-i deschizi mâna ta şi să-i dai împrumuturi potrivite cu nevoia lui şi cu
lipsa ce suferă”.
Deut. 24,19-21 „Când vei secera holda în ţarina ta şi vei uita vreun snop în
ţarină, să nu te întorci să-l iei, ci lasă-l să rămână al străinului, săracului,
orfanului şi văduvei, ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze întru toate
lucrurile mâinilor tale. ♣ Când vei scutura măslinul tău, să nu te întorci să culegi
rămăşiţele, ci lasă-le străinului, orfanului şi văduvei. ♣ Când vei strânge roadele
viei tale, să nu aduni rămăşiţele, ci lasă-le străinului, orfanului şi văduvei”.
Rut 2,2,15-16 „Şi a zis Rut moabiteanca Noeminei: «Mă duc în ţarină să adun
spice pe urma aceluia la care voi afla trecere». ... ♣ ... Iar Booz a dat poruncă
slugilor sale, zicând: «Lăsaţi-o să adune şi printre snopi şi să nu o stânjeniţi!
♣ Ba şi din snopi să aruncaţi şi să lăsaţi pentru ea; lăsaţi-o să adune şi să
mănânce; să n-o ocărâţi»”.
238
238
Ps. 9,9,12,18,32,34,37 „Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme

potrivită în necazuri. ♣ Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat
strigătul săracilor. ♣ Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea
săracilor în veac nu va pieri. ♣ Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu,
înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit! ♣ Vezi, pentru că
Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se
încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor. ♣ Dorinţa săracilor a
auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta”.

Ps. 33,6 „Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate
necazurile lui l-a izbăvit”.
Ps. 40,1-3 „Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va
izbăvi pe el Domnul. ♣ Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l
fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui. ♣ Domnul să-l
ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească pe el”.
Ps. 68,36-37 „Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va
fi sufletul vostru! ♣ Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi
ai Săi nu i-a urgisit”.
Ps. 71,12-14 „Că a izbăvit pe sărac din mâna celui puternic şi pe sărmanul
care n-avea ajutor. ♣ Va avea milă de sărac şi de sărman şi sufletele săracilor
va mântui; ♣ De camătă şi de asuprire va scăpa sufletele lor şi scump va fi
numele lor înaintea lui”.
Ps. 81,3-4 „Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit,
celui sărman. ♣ Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mina păcătosului,
izbăviţi-i”.
Ps. 108,13-15 „Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi

păcatul maicii lui să nu se şteargă; ♣ Să fie înaintea Domnului pururea şi să
piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă
milă. ♣ Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca
să-l omoare”.
Ps. 145,9 „Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini

şi calea păcătoşilor o va pierde”.
Pild. 14,21,31 „Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat;
iar cel ce se îndură de sărmani e fericit. ♣ Cel care apasă pe cel sărman
defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte”.
239
239
Pild. 21,13 „Cine îşi astupă urechea la strigătul celui sărman şi el, când va
striga, nu i se va răspunde”.
Pild. 22,22-23 „Nu jefui pe sărac, pentru că el e sărac şi nu asupri pe cel

nenorocit la poarta (cetăţii), ♣ Căci Domnul va apăra pricina lor şi va ridica
viaţa celor care îi vor fi jefuit”.
Pild. 23,10-11 „Nu muta hotarul văduvei şi nu încălca ogorul celor orfani,
♣ Căci Ocrotitorul lor e tare şi El va apăra pricina lor împotriva ta”.
Pild. 28,27 „Cine dă la cel sărac nu duce lipsă; iar cine îşi acoperă ochii lui
va fi mult blestemat”.
Pild. 29,7 „Omul drept se îngrijeşte de pricina celor sărmani; celui fără de
lege nu-i pasă de ei”.
Pild. 31,9 „Deschide gura ta, judecă drept şi fă dreptate celui sărac şi
năpăstuit”.
Is. 1,17 „Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi
dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!”
Dan. 4,24 „Răscumpără păcatele tale prin fapte de dreptate şi nedreptăţile

tale prin milă către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în care te afli să
dăinuiască”.
Tob. 1,7-8 „O zeciuială din vin şi grâu, din măsline, din rodie şi din celelalte
roade ale pământului o dădeam fiilor lui Levi care slujeau în Ierusalim; a doua
zeciuială o vindeam şi în fiecare an mă duceam şi o cheltuiam la Ierusalim; ♣
Iar o a treia o dădeam orfanilor, văduvelor şi străinilor care locuiesc cu
Israeliţii; le-o aduceam ca dar din trei în trei ani”.
Sir. 4,1-11 „Fiule, să nu laşi pe cel sărac lipsit de hrană şi ochii celor nevoiaşi
nu-i face să aştepte. ♣ Sufletul flămând să nu-l întristezi şi să nu urgiseşti pe
om când are lipsă. ♣ Inima necăjită nu o tulbura şi nu întârzia a da celui lipsit.
♣ Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda şi nu-ţi întoarce faţa ta de la cel
sărac. ♣ De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul şi nu da loc omului să te
blesteme. ♣ Că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru amărăciunea
sufletului său, o va auzi Cel care l-a făcut pe el. ♣ Fă-te iubit adunării şi celui
mai mare smereşte capul tău. ♣ Pleacă săracului urechea ta şi cu blândeţe
răspunde-i cele de pace. ♣ Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l
năpăstuieşte şi să nu fi slab de înger când judeci. ♣ Fii celor orfani ca un tată
şi ca un bărbat pentru mama lor. ♣ Şi vei fi ca fiu al Celui Preaînalt şi El te va
iubi mai mult decât mama ta”.
240
240
Sir. 35,14-16 „Nu va primi Domnul pe cel care asupreşte pe sărac, iar
rugăciunea celui asuprit o va asculta. ♣ Nu va trece cu vederea rugăciunea
sărmanului şi nici pe văduvă când I se va jelui. ♣ Oare nu curg lacrimile
văduvei pe obraz? Strigarea ei asupra celui care i le-a stors va fi auzită”.
10. Nădejdea. Încrederea

Ps. 2,12 „Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El”.
Ps. 40,9 „Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a
mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul”.
2 Reg. 22,31 „Căile Domnului sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului e lămurit

prin foc. Şi scut este El tuturor celor ce nădăjduiesc în El”.
2 Paral. 13,18 „Fiii lui Iuda s-au făcut puternici, pentru că au nădăjduit în
Domnul Dumnezeul părinţilor lor”.
Iov 27,8-9 „Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă şi îşi ridică
sufletul către Dumnezeu? ♣ Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă peste el
vreo nenorocire?”
Ps. 5,11 „Și să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor
bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău”.
Ps. 17,33 „Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în
foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El”.
Ps. 21,4-5 „În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai
izbăvit pe ei. ♣ Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu
s-au ruşinat”.
Ps. 26,5-6 „De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea;
♣ De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc”.
Ps. 30,1,3,19 „Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.

Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate. ♣ Că puterea mea şi scăparea
mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni. ♣ Cât este de
mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de
Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!”
Ps. 31,11 „Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în

Domnul, mila îl va înconjura”.
241
241
Ps. 32,18,21 „Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce
nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească
pe ei în foamete. ♣ Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi
noi întru Tine”.
Ps. 33,21 „Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce
Ps. 39,6 „Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a
privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase”.
Ps. 41,6-7 (16-17, Ps. 42,6-7) „Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce
mă tulburi? ♣ Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea
feţei mele este Dumnezeul meu”.
Ps. 43,7-9 „Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici
pe cei ce se scoală asupra noastră. ♣ Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui
şi sabia mea nu mă va mântui. ♣ Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc
pe noi şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat”.
Ps. 55,3-4 „Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine. ♣ În Dumnezeu
voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă
voi teme: Ce-mi va face mie omul?”
Ps. 61,8 „Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui

inimile voastre, că El este ajutorul nostru”.
Ps. 64,6 „Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor

marginilor pământului şi a celor de pe mare departe”.
Ps. 70,1-2,6 „Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. ♣

Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă
mântuieşte. ♣ Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea
din tinereţile mele”.
Ps. 72,27 „Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul
nădejdea mea”.
Ps. 83,13 „Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru
Tine”.
Ps. 117,6-9 „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie
omul. ♣ Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii mei.
242
242
♣ Mai bine este a Te încrede în Domnul, decât a Te încrede în om. ♣ Mai

bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii”.
Ps. 124,1 „Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionul”.
Ps. 145,3,5 „Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este
izbăvire. ♣ Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în
Domnul Dumnezeul lui”.
Ps. 146,10-11 „Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior
bunăvoinţa Lui. ♣ Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce
nădăjduiesc în mila Lui”.
Pild. 3,5 „Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe

priceperea ta. Pe toate căile tale gândeşte la Dânsul şi El îţi va netezi toate
cărările tale”.
Pild. 10,28 „Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor
păcătoşi sfârşeşte în rău”.
Pild. 11,7 „La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui
păcătos piere nădejdea”.
Pild. 29,25 „Teama de oameni duce la căderea în cursă, dar cel ce

nădăjduieşte în Domnul stă la adăpost”.
Is. 12,2 „Iată Dumnezeul cel tare al mântuirii mele; nădăjdui-voi întru El şi nu
mă voi înfricoşa, că izvorul puterii mele şi cântarea mea de laudă este Domnul
Dumnezeu şi izbăvirea mea”.
Is. 31,1 „Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor şi se bizuie pe caii lor şi
îşi pun nădejdea în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu-şi
aţintesc privirea către Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul”.
Is. 40,31 „Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor
creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu
se vor obosi”.
Is. 49,23 „Eu sunt Domnul, Care nu ruşinează pe cei ce îşi pun nădejdea în
El!”
Is. 50,10 „Cine din voi se teme de Domnul să asculte glasul Slugii Sale! Cel
care umblă în întuneric şi fără lumină să nădăjduiască întru numele
Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!”
243
243
Is. 51,12-13 „Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine eşti tu, ca să te temi de un
muritor şi de un om de rând care trece ca iarba? ♣ Şi să dai uitării pe Domnul,
Ziditorul tău, Care a întins cerurile şi a întemeiat pământul? Să te înfricoşezi
mereu, în fiecare zi, de urgia asupritorului care umblă să te piardă? Unde este
oare urgia asupritorului?”
Is. 57,13 „Dar cel care îşi pune nădejdea în Mine va moşteni pământul şi va
stăpâni în muntele cel sfânt”.
Ier. 17,5-8 „Aşa zice Domnul: Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi
face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul. ♣
Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în
locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit. ♣ Binecuvântat fie
omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul, ♣
Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile pe lângă
râu şi nu ştie când vine arşiţa; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme
şi nu încetează a rodi”.
Ier. 39,18 „Te voi izbăvi şi nu vei cădea în sabie; sufletul tău va rămâne la
tine ca şi când ai fi dobândit o pradă, pentru că tu ți-ai pus nădejdea în
Mine, zice Domnul”.
Mih. 7,5-7 „Nu vă încredeţi în prieteni şi în cel de aproape nu vă puneţi

nădejdea şi de aceea care se sprijină pe pieptul tău păzeşte cuvintele gurii
tale! ♣ Căci feciorul defaimă pe tatăl său şi fiica se scoală împotriva mamei
sale; iar duşmanii omului sunt cei din casa lui. ♣ Ci eu numai spre Domnul
voi aţinti privirea, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune nădejdea şi
Dumnezeul meu mă va asculta”.
Înțel. 3,4 „Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor
este plină de nemurire”.
Înțel. 5,14 „Într-adevăr, nădejdea celui nelegiuit este ca praful pe care-l

spulberă vântul”.
Sir. 11,22-23 „Nu te mira de lucrările păcătosului; nădăjduieşte în Domnul

şi rămâi întru osteneala ta. ♣ Că lesne este înaintea Domnului a îmbogăţi pe
cel sărac degrabă şi fără de veste”.
Sir. 12,12-16 „Nu te încrede în vrăjmaşul tău în veci; că în ce chip arama

cocleşte, aşa şi răutatea lui. ♣ Şi de se va smeri să umble plecat, fii cu luare
aminte şi te păzeşte de el. ♣ Şi să fii faţă de el ca şi cel care şterge oglinda, şi vei
cunoaşte că n-a lepădat toată rugina. ♣ Nu-l pune să stea lângă tine, ca să nu te
împingă pe tine şi să stea el în locul tău. ♣ Să nu-l pui să şadă de-a dreapta ta, ca
244
244
nu cumva să caute scaunul tău, şi mai pe urmă vei cunoaşte cuvintele mele şi de
graiurile mele te vei umili”.
Sir. 14,2 „Fericit este cel pe care nu-l învinovăţeşte sufletul lui şi care n-a
căzut de la nădejdea sa”.
2 Mac. 7,14 „Bine este a muta nădejdile cele de la oameni şi a aştepta pe cele
de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El”.
2 Mac. 8,13,18 „Şi, spunând celor care erau cu el de venirea taberei, cei fricoşi
dintre ei şi care nu aveau nădejde în dreptatea lui Dumnezeu au fugit şi au
ieşit din locurile lor. ♣ Că aceia în arme şi în îndrăznire nădăjduiesc; iar noi
în Dumnezeu cel Atotputernic nădăjduim, Care şi pe cei care vin asupra
noastră şi pe toată lumea într-o clipă poate să-i piardă”.
11. Răbdarea
Ps. 9,18 „Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac
nu va pieri”.
Ps. 39,1-2 „Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine. ♣ A

auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului”.
Pild. 25,15 „Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce

înmoaie oase”.
Eccl. 7,8 „Mai de preţ este un duh răbdător decât un duh semeţ”.
Sir. 1,22 „Până la o vreme va suferi cel îndelung-răbdător, după aceea îi va

răsări veselie”.

tulburi în timpul încercării. ♣ Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta, ca să fii
înălţat la sfârşitul vieţii. ♣ Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi în
necazurile tale fii îndelung-răbdător. ♣ Că în foc se lămureşte aurul, iar
Sir. 17,19 „Însă celor care se pocăiesc le-a dat întoarcerea, şi pe cei care
slăbesc îi îndeamnă la răbdare”.
245
245
12. Smerenia
Iov 22,29 „Fiindcă Dumnezeu smereşte pe mândri şi mândria, şi mântuieşte

pe acela care-şi pleacă ochii în pământ”.
Ps. 118,50-51,71 „Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul

Tău m-a viat. ♣ Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu
m-am abătut. ♣ Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale”.
Ps. 137,6 „Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte
de departe le cunoaşte”.
Ps. 146,6 „Domnul înalţă pe cei blânzi şi smereşte pe cei păcătoşi până la
pământ”.
Pild. 3,34 „De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă har”.
Pild. 12,9 „Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul
mândru dar lipsit de pâine”.
Pild. 22,4 „Rodul umilinţei şi a temerii de Dumnezeu sunt: bogăţia, mărirea

şi viaţa”.
Is. 66,2 „Spre unii ca aceştia Îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi, cu
duhul umilit şi care tremură la cuvântul Meu!”
Iez. 21,26 „Cele smerite se vor înălţa şi cele înalte se vor smeri”.
Sir. 2,4-5 „Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi în necazurile tale fii

îndelung-răbdător. ♣ Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi
Domnului, în cuptorul smereniei”.
Sir. 3,18-19 „Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea
Domnului vei afla har. ♣ Că mulţi oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se
descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi El este preaslăvit de
cei smeriţi”.
Sir. 7,18 „Smereşte sufletul tău foarte, că focul şi viermii sunt osânda celui
necredincios”.
Sir. 20,10 „Poate să-ţi vină smerenia după slavă şi se poate ca, după
smerenie, să ridici capul până la slavă”.
246
246
Ziua Domnului
Fac. 2,2-3 „Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o;
iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. ♣ Şi
a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a
odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială”.
Ieș. 23,12 „În şase zile să-ţi faci treburile tale, iar în ziua a şaptea să te
odihneşti, ca să se odihnească şi boul tău şi asinul tău şi ca să răsufle fiul roabei
tale şi străinul care e cu tine”.
Ieș. 31,13,15-17 „Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci

acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt
Domnul, Cel ce vă sfinţeşte. ♣ Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de
odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât. ♣
Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în
neam, ca un legământ veşnic. ♣ Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui
Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a
şaptea a încetat şi S-a odihnit”.
Ieș. 34,21,27 „Şase zile lucrează, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; chiar în
vremea semănatului şi a secerişului să te odihneşti. ♣ Şi a mai zis Domnul
către Moise: Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe cuvintele acestea închei Eu
legământ cu tine şi cu Israel!”
Ieș. 35,1-3 „Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a zis: Iată ce
a poruncit Domnul să faceţi: ♣ Șase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie
sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua
aceea va fi omorât. ♣ În ziua odihnei să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre.
Eu sunt Domnul!”
Lev. 19,30 (Lev. 26,2) „Zilele Mele de odihnă să le păzeşti şi locaşul Meu
să-l cinsteşti. Eu sunt Domnul”.
Lev. 23,3 „Şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea este ziua odihnei, adunare
sfântă a Domnului: nici o muncă să nu faceţi; aceasta este odihna Domnului în
toate locuinţele voastre”.
Deut. 5,12-15 (Ieș. 20,8-11) „Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie,

cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. ♣ Şase zile lucrează şi-ţi fă toate
247
247
treburile tale; ♣ Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului

tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici
robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici
străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te
odihneşti şi tu. ♣ Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul
Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână tare şi cu braţ înalt şi de aceea ți-a
poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu
sfinţenie”.
Neem. 13,15-18 „În zilele acelea am văzut în Iuda oameni care călcau în
teascuri în ziua odihnei, aduceau snopi şi încărcau pe asini vin, struguri,
smochine şi tot felul de greutăţi şi le duceau în ziua odihnei la Ierusalim. Şi le-am
făcut mustrare aspră chiar atunci, când vindeau lucruri de mâncare. ♣ De
asemenea se aflau Tirieni, aşezaţi în Ierusalim, care aduceau peşte şi tot felul de
mărfuri şi le vindeau, în ziua odihnei, Iudeilor în Ierusalim. ♣ Şi am mustrat pe
mai-marii Iudeilor şi le-am zis: Ce înseamnă aceste fapte urâte, pe care le
faceţi voi, pângărind ziua odihnei? ♣ Oare nu aşa au făcut părinţii voştri şi nu
din pricina aceasta a adus Dumnezeul nostru aceste necazuri asupra voastră şi
asupra acestei cetăţi? Şi voi atrageţi din nou mânia Lui asupra lui Israel,
necinstind ziua odihnei!”
Ps. 117,24 „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să

ne veselim întru ea”.
Is. 56,2,4-7 „Fericit este omul care săvârşeşte acestea şi care ţine la ele:
Păzeşte ziua de odihnă ca să nu fie pângărită şi îşi fereşte mâna lui ca să nu
făptuiască nici un rău. ♣ … Celor care păzesc zilele Mele de odihnă şi aleg
ceea ce Îmi este plăcut Mie şi stăruie în legământul Meu, ♣ Le voi da în casa
Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le
voi da un nume veşnic şi nepieritor. ♣ Şi pentru străinii alipiţi de Domnul ca
să slujească şi să iubească numele Domnului şi să fie slujitorii Săi, toţi câţi
păzesc ziua de odihnă ca să nu fie pângărită şi stăruie în legământul Meu, ♣
Pe aceştia îi voi aduce în muntele cel sfânt al Meu şi îi voi bucura în locaşul
Meu de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu;
căci templul Meu, locaş de rugăciune se va chema pentru toate popoarele!”
Is. 58,13-14 „Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai
vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca
desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai
umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti
deşertăciuni, ♣ Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car
de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea
tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea”.
248
248
Ier. 17,21-22,27 „Aşa grăieşte Domnul: Păziţi-vă sufletele şi nu duceţi

sarcini în ziua de odihnă, nici le băgaţi pe porţile Ierusalimului; ♣ Nu scoateţi
sarcini din casele voastre în ziua odihnei şi nu vă îndeletniciţi cu nici un fel de
muncă, ci sfinţiţi ziua odihnei, aşa cum am poruncit Eu părinţilor voştri. ♣ Iar
de nu Mă veţi asculta ca să sfinţiţi ziua odihnei şi să nu duceţi sarcini, când
intraţi pe porţile Ierusalimului în ziua odihnei, voi aprinde foc la porţile lui şi va
arde palatele Ierusalimului şi nu se va stinge”.
Iez. 20,12,20-21 „De asemenea le-am dat şi zilele Mele de odihnă, ca să fie
semn între Mine şi ei, ca să cunoască ei că Eu sunt Domnul, Sfinţitorul lor. ♣
Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că
Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. ♣ Dar şi fiii s-au răzvrătit împotriva
Mea; nici ei nu s-au purtat după rânduielile Mele şi legile Mele nu le-au păzit;
n-au împlinit ceea ce omul trebuie să împlinească, ca să fie viu; au călcat zilele
Mele de odihnă şi atunci am gândit să vărs peste ei urgia Mea şi să sting
mânia Mea împotriva lor în pustiu”.
1 Mac. 2,34-38 (2 Mac. 5,25-26) „Iar ei au zis: Nu vom ieşi, nici nu vom face
după cuvântul regelui, ca să nesocotim ziua de odihnă; ♣ Şi au pornit
asupra lor cu război. ♣ Dar ei nu le-au răspuns, nici piatră n-au aruncat
asupra lor, nici n-au astupat ascunzişurile, zicând: ♣ Să murim toţi întru
nevinovăţia noastră şi vor mărturisi pentru noi cerul şi pământul că fără de
judecată ne ucideţi. ♣ Şi s-au sculat cu război asupra lor în ziua de odihnă
şi au murit ei şi femeile lor, ca la o mie de suflete”.
2 Mac. 6,11 „Iar alţii alergau la peşterile cele de pe aproape, ca ascunzându-se

să serbeze ziua de odihnă. De acest lucru, dându-se ştire lui Filip, i-a ars, fără ca
ei să se împotrivească pentru mărirea acelei preacinstite zile”.
2 Mac. 15,2 „Cinsteşte ziua pe care mai înainte a sfinţit-o şi a cinstit-o Cel
care vede toate”.
1. Sărbători
Ieș. 12,3,8,11,14-17 „În ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de
familie un miel ... . ♣ Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar
s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare. ♣ … şi să-l mâncaţi cu grabă, căci
este Paştile Domnului. ♣ Ziua aceea să fie spre pomenire şi să prăznuiţi
într-însa sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o
prăznuiţi. ♣ Şapte zile să mâncaţi azime; din ziua întâi să depărtaţi din casele
voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua întâi până în ziua a şaptea,
sufletul aceluia se va stârpi din Israel. ♣ În ziua întâi să aveţi adunare sfântă, în
ziua a şaptea iar adunare sfântă; şi în acele zile să nu faceţi nici un fel de lucru
decât numai cele ce trebuie fiecăruia de mâncat, numai acelea să vi le faceţi.
249
249
♣ Păziţi sărbătoarea azimilor, că în ziua aceea am scos taberele voastre din

pământul Egiptului; păziţi ziua aceasta în neamul vostru ca aşezământ veşnic”.
Ieș. 23,15-16 „Să ţii sărbătoarea azimelor … . ♣ Să ţii apoi sărbătoarea

secerişului şi a strângerii celor dintâi roade ale tale, pe care le-ai semănat în
ţarina ta, şi sărbătoarea strângerii roadelor toamna, când aduni de pe câmp munca
ta”.
Ieș. 34,18,22 „Sărbătoarea azimelor să o păzeşti: şapte zile, cum ţi-am poruncit
Eu, să mănânci azime … . ♣ Să ţii şi sărbătoarea săptămânilor, sărbătoarea
pârgei, la secerişul grâului, şi sărbătoarea strângerii roadelor, la sfârşitul
toamnei”.
Lev. 23,2,7 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune care sunt sărbătorile
Domnului, în care se vor face adunările sfinte. ♣ În ziua întâi a sărbătorilor
să aveţi adunare sfântă şi nici o muncă să nu faceţi”.
Lev. 23 Despre sărbători
Num. 9,2,14 „Spune fiilor lui Israel să facă Paştile la vremea rânduită pentru
ele. ♣ De va trăi la voi vreun străin să facă şi el Paştile Domnului: după legea
Paştilor şi după rânduiala lor să le facă. O singură lege să fie şi pentru voi şi
pentru străin”.
Num. 28,2 „Darurile Mele, dările Mele, jertfele Mele cele întru miros cu
bună mireasmă, îngrijiţi să Mi se aducă la sărbătorile Mele”.
Num. 28,16-18 „În ziua a paisprezecea a lunii întâi sunt Paştile Domnului. ♣
În ziua a cincisprezecea este sărbătoare. Şapte zile să mâncaţi azime. ♣ În ziua
întâi să aveţi adunare sfântă şi nici un fel de lucru să nu faceţi”.
Deut. 16,1,10,13,16-17 (1-17) „Să păzeşti luna Aviv şi să prăznuieşti Paştile

Domnului Dumnezeului tău … . ♣ Şi atunci să săvârşeşti sărbătoarea
săptămânilor Domnului Dumnezeului tău cu dar de bunăvoie … . ♣
Sărbătoarea corturilor s-o săvârşeşti în şapte zile, după ce vei aduna din aria ta
şi din teascul tău. ♣ De trei ori pe an să se înfăţişeze toţi cei de parte bărbătească
înaintea Domnului Dumnezeului tău la locul pe care-l va alege El: la
sărbătoarea azimelor, la sărbătoarea săptămânilor şi la sărbătoarea
corturilor, dar nimeni să nu se înfăţişeze înaintea feţei Domnului cu mâinile
goale. ♣ Ci fiecare să vină cu dar în mâna sa, după cum l-a binecuvântat
Deut. 31,9-12 „Apoi a scris Moise legea aceasta şi a dat-o preoţilor, fiilor
leviţilor, care purtau chivotul legii Domnului, şi tuturor bătrânilor fiilor lui Israel.
♣ Şi le-a poruncit Moise acestora şi le-a zis: După trecerea a şapte ani, în anul
iertării, la sărbătoarea corturilor, ♣ Când tot Israelul va veni să se
250
250
înfăţişeze înaintea feţei Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va

alege Domnul, să citeşti legea aceasta înaintea a tot Israelul şi în auzul lui; ♣
Să aduni poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi pe străinii tăi care se vor afla în
cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe şi ca să se teamă de Domnul Dumnezeul
vostru şi ca să se silească să împlinească toate cuvintele legii acesteia”.
2 Paral. 30,1,10-11,13,15,18-20 „Apoi a trimis Iezechia prin toată ţara lui Israel
şi a lui Iuda şi a scris scrisori lui Efraim şi lui Manase, ca să vină la templul
Domnului la Ierusalim pentru sărbătorirea Paştilor Domnului Dumnezeului lui
Israel. ♣ Şi au mers trimişii din cetate în cetate prin ţinutul lui Efraim şi al lui
Manase şi până la acela al Zabulonului; aceia râdeau, bătându-şi joc de ei. ♣
Totuşi unii din seminţia lui Aşer, a lui Manase şi a lui Zabulon s-au smerit şi au
venit la Ierusalim. ♣ Şi s-a adunat la Ierusalim mulţime de popor pentru
sărbătorirea praznicului azimelor, în luna a doua şi adunarea a fost foarte mare. ♣
Apoi au junghiat mielul Paştilor. ♣ Şi mulţi din popor, din seminţia lui Efraim,
a lui Manase, a lui Isahar şi a lui Zabulon, care nu se sfinţiseră, au mâncat
Paştile împotriva Scripturii. ♣ Dar Iezechia s-a rugat pentru ei, zicând:
«Domnul cel bun să ierte pe tot cel ce şi-a îndreptat inima să caute pe
Domnul Dumnezeul părinţilor săi, deşi ei n-au curăţirea cerută pentru cele
sfinte!» ♣ Şi a ascultat Domnul pe Iezechia şi a iertat poporul”.
2 Paral. 35,1,18 „În vremea aceea a sărbătorit Iosia Paştile Domnului în

Ierusalim şi a junghiat mielul Paştilor în ziua a paisprezecea a lunii întâi. ♣
Paşti ca acestea însă nu mai fuseseră sărbătorite în Israel din zilele lui Samuel
proorocul; nici unul dintre regii lui Israel n-a sărbătorit Paştile aşa cum a
sărbătorit Iosia cu preoţii şi leviţii, cu tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo, şi cu
locuitorii Ierusalimului”.
Neem. 8,14-16 „Şi au găsit ei scris în legea pe care Domnul a dat-o lui
Moise, că fiii lui Israel în timpul sărbătorilor din luna a şaptea trebuie să
locuiască în corturi. ♣ Şi au vestit aceasta în toate cetăţile lor şi în Ierusalim,
zicând: «Duceţi-vă de căutaţi, în munte, crengi de măslin sălbatic, de mirt, de
finici şi de tufari şi faceţi corturi cum este scris». ♣ Atunci poporul s-a dus să
caute crengi şi a făcut fiecare cort pe acoperişul casei lor, în curtea sa, în curtea
templului Domnului şi în piaţa de dinaintea Porţii Apelor şi în piaţa de dinaintea
Porţii lui Efraim”.
Est. 9,21-22,24,26 „Să sărbătorească acele zile bune în fiecare an, în ziua de
paisprezece şi de cincisprezece ale lunii Adar, ♣ Întrucât acestea sunt zilele în
care Iudeii au fost lăsaţi în pace de vrăjmaşii lor şi întrucât aceasta este luna în
care întristarea lor s-a prefăcut în bucurie şi tânguirea în zi de sărbătoare. Să facă
dar din ele zile de petrecere şi de veselie, trimiţându-şi unii altora daruri şi
dând milostenie la săraci. ♣ Cum Aman, fiul lui Hamadata, din ţara Agag,
vrăjmaşul tuturor Iudeilor, se gândise să-i ucidă şi aruncase Pur, adică sorț, pentru
pierderea lor; ♣ De aceea s-au şi numit aceste zile Purim, de la numirea Pur”.
251
251
Ioil 2,15 „Sunaţi din trâmbiţă în Sion, gătiţi postiri sfinte, prăznuiţi
sărbătoarea cea pentru toţi!”
Naum 2,1 „Prăznuieşte, Iuda, sărbătorile tale, împlineşte făgăduinţele tale, că

nu va mai trece pe la tine duşmanul cel înverşunat!”
Sir. 33,8-9 „Prin înţelepciunea Domnului ele s-au deosebit între ele, că El a
statornicit vremurile felurite şi zilele de praznic. ♣ Dintre ele pe unele le-a
înălţat şi le-a sfinţit; pe altele le-a pus în numărul zilelor”.
3 Mac. 6,36 „Apoi în privinţa aceasta au luat hotărâre de obşte, pentru toată
vremea robirii lor petrecută între păgâni şi au rânduit ca neam de neam să se
ţină aceste zile de veselie, care mai înainte s-au zis, nu pentru băutură şi
pentru lăcomie, ci pentru izbăvirea cea făcută lor prin Dumnezeu”.
252
252
Sfârșitul veacurilor
Ps. 49,3-5 „Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea.

♣ Foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui vifor mare. ♣ Chema-va cerul
de sus şi pământul, ca să judece pe poporul Său”.
Eccl. 11,8 „Chiar dacă ar trăi mulţi ani, omul să se bucure de toate şi să-şi
aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi”.
Is. 2,2-4 „Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului

va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate
popoarele vor curge într-acolo. ♣ Multe popoare vor veni şi vor zice: «Veniţi să
ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe
căile Sale şi să mergem pe cărările Sale». Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul
lui Dumnezeu din Ierusalim. ♣ El va judeca neamurile şi la popoare fără de
număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în
cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai
învăţa războiul”.
Is. 2,10-12,19 „Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pulbere, din

pricina fricii de Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui. ♣ Ochii celui mândru
vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi pogorâtă şi numai Domnul în ziua
aceea va fi ridicat în slăvi, ♣ Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica
împotriva a tot ceea ce este mândru şi semeţ şi-l va pogorî. ♣ Iar oamenii vor
intra în scorburile stâncilor, în prăpăstiile şi în crăpăturile pământului, de frica
Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească
pământul”.
Is. 3,5,11 „În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe
aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu
cel de neam bun. ♣ Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după
faptele lui”.
Is. 13,10-12 „Luceferii de pe cer şi grămezile de stele nu-şi vor mai da

lumina lor; soarele se va întuneca în răsăritul lui şi luna nu va mai străluci.
♣ Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei nelegiuiţi pentru
păcatele lor. Voi smeri mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor cruzi o voi
arunca la pământ. ♣ Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul cel mai
scump, mai căutaţi decât aurul de Ofir”.
253
253
Is. 17,7 „În ziua aceea, omul îşi va întoarce privirea către Ziditorul său şi
ochii lui către Sfântul lui Israel se vor întoarce”.
Is. 24,17-23 „Groază, laţ şi groapă pentru voi, locuitori ai pământului! ♣ Cel
care va fugi de groază va cădea în groapă, cel care va scăpa din mijlocul
gropii se va prinde în laţ! Zăgazurile cele de sus se vor deschide şi temeliile
pământului se vor clătina. ♣ Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăţi, se
clatină pământul. ♣ Pământul se mişcă încoace şi încolo ca un om beţiv, se dă
în sus şi în jos ca un scrânciob; păcatele apasă asupra lui, ca să nu se mai scoale!
♣ Şi în ziua aceea Domnul va cerceta cu asprime, acolo sus, oştirea cea de
sus şi pe pământ pe regii pământului. ♣ Şi ca robii vor fi închişi într-o
închisoare sub pământ şi după multe zile vor fi cercetaţi. ♣ Luna va fi roşie,
iar soarele va pierde din lumina lui, căci Domnul Savaot va fi rege şi slava Lui va
străluci înaintea bătrânilor în muntele Sionului şi în Ierusalim!”
Is. 66,18 „Dar Eu vin ca să strâng la un loc popoarele şi toate limbile. Ele
vor veni şi vor vedea slava Mea”.
Ier. 25,33 „Şi în ziua aceea, cei loviţi de Domnul vor zăcea de la un capăt la
celălalt al pământului şi nu vor fi bociţi, nici nu vor fi adunaţi şi îngropaţi, ci vor
sta ca gunoiul pe faţa pământului”.
Iez. 7,10-11,19 „Iată ziua! Iat-o că vine! Rândul tău a venit! Vine urgia!
Toiagul înfloreşte! Trufia se deschide, ♣ Şi se ridică silnicia ca să slujească de
toiag pentru răutate; nimic nu va rămâne din ei, nici din bogăţiile lor, nici din
petrecerile lor, nici din strălucirea lor! ♣ Argintul şi-l vor arunca pe uliţe şi vor
dispreţui aurul; argintul lor şi aurul lor nu-i vor putea scăpa în ziua urgiei
Domnului; cu acestea ei nu vor putea să-şi sature sufletele, nici să-şi umple
pântecele lor, pentru că acestea au fost pricină a nelegiuirilor lor”.
Dan. 7,21-22,25 „M-am uitat, şi cornul acela purta război cu cei sfinţi şi i-a
biruit, ♣ Până ce a venit Cel vechi de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui
Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea şi împărăţia a ajuns sub stăpânirea
sfinţilor. ♣ Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va
asupri pe sfinţii Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile
şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme”.
Dan. 8,17,19-25 „Şi el mi-a grăit: «Ia aminte, fiul omului, căci vedenia este
pentru a arăta sfârşitul veacurilor!» ♣ Şi mi-a spus: «Iată, îţi voi face
cunoscut ceea ce se va întâmpla în vremea din urmă a mâniei lui Dumnezeu; că
pentru vremea cea din urmă este vedenia. ♣ Berbecul cu două coarne, pe care tu
îl vezi, înseamnă regii Mediei şi ai Persiei. ♣ Iar ţapul este regele Greciei şi
cornul cel mare, care este între ochi, este regele cel dintâi. ♣ Şi dacă el a fost
sfărâmat, patru s-au ridicat în locul lui; înseamnă că patru regate se vor ridica din
neamul lui, dar fără să aibă puterea lui. ♣ La sfârşitul stăpânirii lor, la vremea
254
254
covârşirii păcatelor lor, se va ridica un rege cu chip semeţ şi isteţ în lucrurile

ascunse. ♣ Şi stăpânirea lui va creşte în putere - dar nu prin puterea lui
însuşi - şi va face pustiiri uriaşe şi în orice lucru va izbuti şi va prăbuşi pe cei
tari şi pe poporul sfinţilor. ♣ Din pricina isteţimii lui, va izbuti înşelăciunea
în mâna lui şi se va semeţi în inima sa şi în plină vreme de pace va doborî pe
mulţi. Şi se va ridica împotriva Regelui regilor, dar va fi aruncat la pământ
nu de mână omenească»”.
Dan. 9,24-27 „Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău şi pentru
cetatea ta cea sfântă până ce fărădelegea va trece peste margini şi se va pecetlui
păcatul şi se va ispăşi nelegiuirea, până ce dreptatea cea veşnică va veni, vedenia
şi proorocia se vor pecetlui şi se va unge Sfântul Sfinţilor. ♣ Să ştii şi să
înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până la
Cel-Uns - Cel-Vestit - sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi din
nou vor fi zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de strâmtorare. ♣ Iar după
cele şaizeci şi două de săptămâni, Cel-Uns va pieri fără să se găsească vreo
vină în El, iar poporul unui domn va veni şi va dărâma cetatea şi templul. Şi
sfârşitul cetăţii va veni prin potopul mâniei lui Dumnezeu şi până la capăt va fi
război - prăpădul cel hotărât. ♣ Şi El va încheia un legământ cu mulţi într-o
săptămână, iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi în templu va fi
urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea hotărâtă se va vărsa peste
locul pustiirii”.
Dan. 12,9-13 „Şi mi-a răspuns: Du-te, Daniele, că sunt închise şi pecetluite
cuvintele acestea până la sfârşit! ♣ Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, iar
cei nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi; toţi cei fără de lege nu vor
pricepe, ci numai cei înţelepţi vor înţelege. ♣ Şi din vremea când va înceta
jertfa cea de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute
nouăzeci de zile. ♣ Fericit va fi cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute
treizeci şi cinci de zile. ♣ Şi tu mergi spre sfârşitul tău şi te odihneşte şi te vei
scula, ca să primeşti moştenirea ta în vremea cea de apoi!”
Mih. 4,1-4 „Şi în zilele cele de apoi, muntele templului Domnului se va înălţa
peste vârfurile munţilor şi mai sus decât dealurile şi către el vor curge popoarele;
♣ Popoare multe se vor îndrepta spre el zicând: «Veniţi să ne suim în muntele
Domnului, în templul Dumnezeului lui Iacov, şi El ne va învăţa căile Sale, şi să
mergem pe cărările Sale, că din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din
Ierusalim!» ♣ El va fi judecător al multor popoare şi dreptate va împărţi la
neamuri puternice până departe. Acelea vor preface săbiile lor în fiare de plug
şi lăncile lor în cosoare. Şi nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi
nu se vor mai învăţa cum să se lupte; ♣ Ci fiecare va sta liniştit sub vița şi
smochinul lui şi nimeni nu-i va înfricoşa, căci gura Domnului Savaot a grăit!”
Mih. 7,2-4 „Om cucernic nu mai este în ţară şi nici un om drept pe pământ; toţi
pândesc să verse sânge, unii întind cursă altora. ♣ Mâinile lor sunt gata să
255
255
săvârşească răul: căpetenia cere daruri, judecătorul cere plată şi cel mare
grăieşte după pofta sufletului său. ♣ Cel mai bun dintre ei este ca un spin, cel
mai cinstit dintre ei este mai rău decât un gard de mărăcini. Ziua vestită de
străjile Tale, ziua pedepsirii Tale a sosit; acum ei vor fi în mare tulburare!”
Ioil 3,1-5 „Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi
fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri visuri vor visa iar tinerii voştri vedenii
vor vedea. ♣ Chiar şi peste robi şi peste roabe voi vărsa Duhul Meu. ♣ Şi vă
voi arăta semne minunate în cer şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum; ♣
Soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele, înainte de venirea zilei
celei mari şi înfricoşătoare a Domnului. ♣ Şi oricine va chema numele
Domnului se va izbăvi, căci în muntele Sionului şi în Ierusalim va fi mântuirea,
precum a zis Domnul; şi între cei mântuiţi, numai cei ce cheamă pe Domnul”.
Ioil 4,12-14 „Să se trezească toate neamurile şi să vină în valea lui Iosafat,
căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur. ♣ Aduceţi
seceri, căci holda este coaptă, veniţi, coborâţi-vă, căci teascul este plin, albiile dau
peste margini; fărădelegile lor n-au seamăn. ♣ Mulţimi şi iar mulţimi în Valea
Judecăţii. Căci aproape este ziua Domnului în Valea judecăţii!”
Sof. 1,2-3,18 „Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul. ♣ Voi
nimici oamenii şi dobitoacele, păsările cerului şi peştii mării! Voi face să se
poticnească nelegiuiţii şi voi pierde pe oameni de pe faţa pământului, zice
Domnul. ♣ Nici aurul, nici argintul nu vor putea să-i izbăvească în ziua
mâniei Domnului, căci tot pământul va fi mistui. de focul mâniei Lui; căci El va
distruge, da, va pierde într-o clipă pe toţi locuitorii pământului”.
Mal. 3,19 „Căci iată vine ziua care arde ca un cuptor. Şi toţi cei trufaşi şi
care făptuiesc fărădelegea vor fi ca paiele, iar ziua care vine îi va arde, zice
Domnul Savaot. Şi nu va rămâne din ei nici rădăcină, nici ramuri”.
Mal. 3,23 „Iată că Eu vă trimit pe Ilie proorocul, înainte de a veni ziua

Domnului cea mare şi înfricoşătoare”.
256
256
Sfaturi. Îndemnuri
Ieș. 23,1 „Să nu iei aminte la zvon deşert”.
Deut. 22,5 „Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti, nici bărbatul să nu

îmbrace haine femeieşti, că tot cel ce face aceasta, urâciune este înaintea
Domnului Dumnezeului tău”.
1 Reg. 16,7 „Dar Domnul a zis către Samuel: Nu te uita la înfăţişarea lui şi la
înălţimea staturii lui; Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă, iar
Domnul se uită la inimă”.
Ps. 31,10 „Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală

şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine”.
Ps. 36,7-9 „Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce

sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea. ♣ Părăseşte mânia şi lasă
iuţimea; nu căuta să vicleneşti. ♣ Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce
aşteaptă pe Domnul vor moşteni pământul”.
Pild. 3,29 „Nu pune la cale răul împotriva aproapelui tău, când el locuieşte
fără grijă lângă tine”.
Pild. 3,31 „Nu râvni să fii ca omul silnic şi nu alege nici una din căile lui”.
Pild. 10,10,13 „Iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea. ♣ ... toiagul
este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă”.
Pild. 11,26 „Cel ce ţine grâul este blestemat de popor, iar binecuvântarea (se
revarsă) peste capul celui ce îl vinde”.
Pild. 15,4,23,26 „Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte
inima. ♣ Omul se bucură pentru un răspuns bun ieşit din gura lui şi cât e de
bună vorba spusă la locul ei! ♣ Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea
Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii Lui)”.
Pild. 16,24 „Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceaţă pentru

suflet şi tămăduire pentru oase”.
Pild. 18,13 „Cel ce răspunde la vorbă înainte de a fi ascultat-o este nebun şi

încurcat la minte”.
257
257
Pild. 21,14 „Un dar făcut într-ascuns potoleşte mânia şi un plocon scos din
sân, o mânie puternică”.
Pild. 22,11 „Cel ce iubeşte curăţia inimii şi ale cărui buze sunt (pline) de
vorbe alese are de prieten pe conducător”.
Pild. 23,23 „Adună adevăr şi nu-l vinde, înţelepciune şi învăţătură şi bună

chibzuială”.
Pild. 24,1-2 „Nu râvni la oamenii răi şi nu pofti să fii în tovărăşia lor, ♣
Căci inima lor pune la cale lucruri silnice şi buzele lor grăiesc cele nelegiuite”.
Pild. 24,17-20 „Nu te bucura când cade vrăjmaşul tău şi, când se poticneşte,
să nu se veselească inima ta, ♣ Ca nu cumva să vadă Domnul şi să fie neplăcut
în ochii Lui şi să nu întoarcă mânia Sa de la el (spre tine). ♣ Nu te aprinde
împotriva răufăcătorului şi nu-ţi întărâta râvna împotriva celor fără de lege.
♣ Căci cel ce face rău nu propăşeşte, şi sfeşnicul celor nelegiuiţi se va stinge”.
Pild. 26,27 „Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea şi cel ce rostogoleşte
o piatră se prăvăleşte (tot) peste el”.
Eccl. 3,1-2,4,6,8 „Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice
îndeletnicire de sub cer. ♣ Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este
să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit. ♣ Vreme este să plângi şi vreme
să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti. ♣ Vreme este să agoniseşti
şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci. ♣ Vreme
este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace”.
Eccl. 7,10 „Nu spune niciodată: Cum se face că zilele cele de altădată au fost
mai bune decât acestea? Căci nu din înţelepciune întrebi una ca aceasta”.
Ier. 22,10 „Nu plângeţi după mort şi nu-l bociţi, ci plângeţi amar după cel
dus în robie, că acela nu se va mai întoarce şi nu îşi va mai vedea ţara sa de
naştere”.
Avd. 1,13-14 „Nu întinde mâna ta către averea lui în ziua pieirii lui; ♣ Nu sta
la răspântii ca să dobori pe cei fugari ai lui şi nu fi silnic cu cei rămaşi în ziua
cea de strâmtorare!”
Tob. 4,15 „Ceea ce urăşti tu însuţi, aceea nimănui să nu faci”.
Înțel. 12,22 „Să ţinem în seamă bunătatea Ta, când judecăm; iar când
suntem judecaţi, să nădăjduim în îndurarea Ta”.
258
258
Sir. 4,29 „Nu te supune omului nebun şi nu măguli faţa celui puternic”.
Sir. 4,33 „Să nu fie mâna ta întinsă la luat şi strânsă la dat”.
Sir. 7,1-2 „Nu face rele şi nu te va prinde răul. ♣ Depărtează-te de la

nedreptate şi nedreptatea se va depărta de la tine”.
Sir. 8,4 „Nu glumi cu omul rău crescut, ca să nu fie ocărâţi strămoşii tăi”.
Sir. 8,7 „Nu te bucura de moartea vrăjmaşului tău, adu-ţi aminte că toţi
trebuie să murim”.
Sir. 8,11 „Nu o duce până la capăt cu omul iute la mânie, ca să nu fie o cursă
întinsă înaintea buzelor tale”.
Sir. 8,14 „Nu te judeca cu un judecător, căci hotărârea va fi în folosul lui”.
Sir. 9,15 „Stai de vorbă cu oamenii înţelepţi şi tot cuvântul tău să fie despre
legea Celui Preaînalt”.
Sir. 11,2-3 „Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să nu te scârbeşti de

om pentru chipul lui. ♣ Mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei
întrece orice dulceaţă”.
Sir. 11,7-8 „Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci

dojeneşte. ♣ Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; şi nu tăia nimănui şirul
cuvintelor”.
Sir. 16,12 „De va fi unul vârtos la cerbice, minune va fi de se va îndrepta”.
Sir. 18,15-18 „Fiule, în cele bune nu da plângere, şi în toată darea nu

întrista cu cuvântul. ♣ Oare nu roua răcoreşte căldura? Aşa, mai bun este
cuvântul decât darea. ♣ Oare nu este mai bun cuvântul decât darea cea bună? Şi
amândouă sunt la omul cel darnic. ♣ Nebunul scoate ochii cu dojenile lui şi
darul celui pizmaş face ochii să lăcrimeze”.
Sir. 20,21 „Din gura celui prost nu se primeşte o pildă, că nu o va zice la

vremea ei”.
Sir. 27,12 „Când te afli în mijlocul proştilor, cruţă-ţi vremea; iar cu cei
înţelepţi zăboveşte fără teamă”.
259
259
Sir. 29,23,26 „Ajută pe aproapele tău după puterea ta şi ia aminte să nu cazi. ♣

Spre mic şi spre mare, fii voitor de bine. Fie că ai puţin sau mult, fii mulţumit
şi nu vei fi socotit ca un străin”.
Sir. 29,24-31 „Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea,
haina şi o casă, pentru adăpost. ♣ Mai bună este viaţa săracului, sub
acoperământ de scânduri, decât ospeţe luminate în străini. ♣ Spre mic şi
spre mare, fii voitor de bine. Fie că ai puţin sau mult, fii mulţumit şi nu vei fi
socotit ca un străin. ♣ Tristă este viaţa să umbli din casă în casă, şi unde te
vei opri, nu vei îndrăzni să deschizi gura ta. ♣ Vei ospăta şi vei adăpa
nemulţumitori şi de la ei vei auzi amărăciuni: ♣ «Vino încoace, tu cel străin,
şi pune masa şi cu ce va fi în mâna ta hrăneşte-mă». ♣ «Ieşi, străinule, lasă locul
unuia mai vrednic, că mi-a venit oaspete fratele meu şi-mi trebuie casa!» ♣
Grele sunt acestea omului care are minte: certarea stăpânului casei şi ocara că eşti
cămătar”.
Sir. 32,5 „Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba şi, când nu este vreme,
nu te arăta înţelept”.
Sir. 42,3-6,10 „Iar de acestea să nu te ruşinezi şi nu căuta în faţă, ca să

grăieşti: ♣ De legea Celui Preaînalt şi de aşezământul Lui şi de judecată ca
să îndreptezi pe cel nelegiuit; ♣ De socoteli băneşti cu prietenul sau cu
tovarăşul de drum; de dreapta împărţire a moştenirii între rude; ♣ De cumpenile
şi de măsurile cele adevărate şi de câştigul celor multe şi celor puţine. ♣ Nu te
sfii să dai învăţătură celui fără de minte, celui nebun şi celui bătrân care se
ceartă cu tinerii; şi vei fi cu adevărat învăţat şi lăudat înaintea tuturor celor vii”.
1. Adevăr
Pild. 23,23 „Adună adevăr şi nu-l vinde, înţelepciune şi învăţătură şi bună

chibzuială”.
3 Ezd. 4,35-40 „Dar adevărul este şi mai mare şi mai puternic decât toate.
♣ Tot pământul cheamă adevărul, şi cerul pe el îl binecuvântează, şi toate
lucrurile se clatină şi se cutremură, şi nimic la el nu este strâmb. ♣ Nedrept este
vinul, nedrept este regele, nedrepte sunt femeile, nedrepţi sunt toţi fiii oamenilor
şi nedrepte sunt toate lucrurile lor, cele ce sunt ca acestea, şi nu este în ele adevăr,
şi, din pricina nedreptăţii lor, toţi pier. ♣ Iar adevărul rămâne şi este tare în veac
şi trăieşte şi domneşte în veacul veacului. ♣ El nu caută la faţa oamenilor şi
nu părtineşte, ci cele drepte face tuturor, fie nedrepţi, fie răi, şi la toţi sunt
plăcute lucrurile lui, şi în judecata lui nimic nu este nedrept. ♣ Aceasta este
tăria, împărăţia, puterea şi mărirea tuturor veacurilor! Binecuvântat să fie
Dumnezeul adevărului!”
260
260
Sir. 4,27 „Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de lipsa ta de

învăţătură”.
Sir. 27,9 „Păsările la cele ce sunt asemenea lor poposesc şi adevărul la cei care
îl fac se întoarce”.
2. Bucurie. Întristare
Deut. 29,19-20 „Nici astfel de om care, auzind cuvintele blestemului acestuia,

s-ar lăuda în inima sa, zicând: «Eu voi fi fericit, cu toate că voi umbla după
voinţa inimii mele», şi să piară astfel cel sătul cu cel flămând. ♣ Pe unul ca
acesta nu-l va ierta Domnul, ci îndată se va aprinde mânia Domnului”.
Pild. 15,13 „O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e
fără de curaj”.
Eccl. 11,8-9 „Chiar dacă ar trăi mulţi ani, omul să se bucure de toate şi să-şi
aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. ♣ Bucură-te,
omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în
căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea,
Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta şi
depărtează suferinţele de trupul tău, căci copilăria şi tinereţea sunt deşertăciune”.
Sir. 13,31 „Faţa veselă este semn că inima întru cele bune petrece; iar aflarea
înţelepciunii cere cugetare cu osteneală”.
Sir. 30,16 „Nu este mai bună avuţia decât sănătatea trupului şi nu este bucurie
mai mare decât bucuria inimii”.
Sir. 30,21-24 „Nu da spre întristare sufletul tău şi nu te necăji cu sfatul tău. ♣
Veselia inimii este viaţa omului şi bucuria este îndelungarea zilelor lui. ♣
Iubeşte-ţi sufletul tău şi-ţi mângâie inima ta şi departe de la tine goneşte
întristarea, ♣ Că pe mulţi i-a omorât întristarea şi nu este folos întru ea”.
Sir. 38,20-22 „Că din întristare vine moarte, şi întristarea inimii slăbeşte
virtutea. ♣ Necazul statornic este mai rău decât moartea şi o viaţă împovărată
împinge inima la blestem. ♣ Nu da întristării inima ta, ci o depărtează de ea,
aducându-ţi aminte de cele de pe urmă”.
3. Curaj. Demnitate
Deut. 20,8 „Cine este fricos şi puţin la suflet, acela să iasă şi să se întoarcă
acasă, ca să nu facă fricoase şi inimile fraţilor lui, cum este inima lui”.
261
261
Pild. 18,14 „Curajul omului îl întăreşte în vreme de suferinţă, iar pe un om

lipsit de bărbăţie, cine-l va ridica?”
Sir. 22,19 „Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare când îl izbeşte
vijelia; aşa inima fricoasă, în cugetul nebunului, nu va sta înaintea oricărei
frici”.
1 Mac. 1,65-66 „Iar mulţi din Israel s-au întărit şi au pus legământ întru sine, ca
să nu mănânce necurat. ♣ Şi mai bine au voit a muri, decât a se pângări cu
mâncăruri necurate şi a călca legea cea sfântă; pentru aceea au primit
moartea”.
1 Mac. 2,20-22 „Totuşi eu şi feciorii şi fraţii mei vom umbla întru aşezământul
legii părinţilor noştri. ♣ Milostiv fie nouă Dumnezeu, ca să nu lăsăm legea şi
îndreptările Lui. ♣ De cuvintele regelui nu vom asculta, ca să nesocotim slujba
noastră”.
1 Mac. 3,59-60 „Că mai bine este să murim în război, decât să vedem
răutăţile aduse neamului nostru şi sfintelor. ♣ Iar precum va fi voia în cer aşa
să fie”.
1 Mac. 4,8-10 „Şi a zis Iuda bărbaţilor care erau cu el: Nu vă temeţi de
mulţimea lor şi de năvălirea lor nu vă înfricoşaţi. ♣ Aduceţi-vă aminte cum
au fost izbăviţi părinţii noştri la Marea Roşie, când i-a gonit Faraon cu putere
multă. ♣ Şi acum să strigăm la cer, că doar se va milostivi spre noi, îşi va
aduce aminte de legătura părinţilor noştri şi va zdrobi oştirea aceasta astăzi
înaintea noastră”.
1 Mac. 6,43-46 „Şi a văzut Eleazar Avaran animalul înzăuat cu zaua regească, şi
era mai înalt decât toţi elefanţii, şi i s-a părut că pe acela este regele. ♣ Şi s-a
dat pe sine, ca să mântuiască pe poporul său şi să-şi câştige nume veşnic. ♣
Şi alergând la ea cu îndrăzneală în mijlocul rândului, el omora de-a dreapta şi
de-a stânga, şi se dădeau în lături din faţa lui, încoace şi încolo. ♣ Şi a intrat sub
elefant, i-a vârât sabia în pântece şi l-a omorât, şi elefantul a căzut pe pământ
deasupra lui şi Eleazar a murit”.
1 Mac. 9,10 „Şi a zis Iuda: Departe de mine să fac lucrul acesta şi să fug de ei,
că de s-a apropiat vremea noastră, să murim vitejeşte pentru fraţii noştri, să nu
lăsăm hulă măririi noastre”.
2 Mac. 6,28,31 „Şi celor tineri pildă vitejească le voi lăsa, ca degrabă şi cu
bărbăţie să moară pentru cinstitele şi sfintele legi. ♣ Şi într-acest chip a murit
acesta, şi nu numai tinerilor, ci şi întregului popor, moartea sa lăsând o pildă de
vitejie şi pomenire de faptă bună”.
262
262
2 Mac. 8,13 „Şi, spunând celor care erau cu el de venirea taberei, cei fricoşi
dintre ei şi care nu aveau nădejde în dreptatea lui Dumnezeu au fugit şi au
ieşit din locurile lor”.
4. Discreție. Bun simț
Ps. 140,3-4 „Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul
buzelor mele. ♣ Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi
dezvinovăţesc păcatele mele”.
Pild. 12,16,23 „Nebunul dă pe faţă îndată mânia lui, iar omul prevăzător îşi
ascunde ocara. ♣ Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor
nebuni propovăduieşte nebunia”.
Pild. 21,23 „Cel ce-şi păzeşte gura şi limba lui îşi păzeşte sufletul lui de
primejdie”.
Pild. 23,1-3 „Când stai la masă cu un dregător, ia seama pe cine ai înaintea

ta; ♣ Pune-ţi un cuţit la gât, dacă tu eşti lacom. ♣ Nu pofti bucatele lui, căci
sunt mâncări înşelătoare”.
Pild. 25,6-10 „Nu te făli înaintea cârmuitorului şi nu sta în locul hotărât

pentru cei mari, ♣ Căci mai degrabă să ţi se zică: «Suie aici!» decât să te
umilească în faţa stăpânului. Ceea ce au văzut ochii tăi ♣ Nu aduce grabnic
spre dispută, căci ce ai să faci după aceea când aproapele tău te va da de ruşine?
♣ Ceartă-te cu aproapele tău, dar taina altuia să nu o dai pe faţă, ♣ Ca nu
cumva cel ce o aude să nu te defaime şi să nu dărâme (pentru totdeauna) faima
ta”.
Pild. 26,17 „Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră
într-o ceartă în care nu este amestecat”.
Pild. 27,1-2 „Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere.

♣ Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale”.
Eccl. 7,16 „Nu fii drept peste măsură şi nu te arăta prea înţelept! Pentru ce
vrei să te nimiceşti?”
Sir. 5,13-15 „Fii grabnic la ascultat şi zăbavnic la dat răspunsul. ♣ De ştii,

răspunde aproapelui tău, iar de nu, pune-ţi mâna peste gură. ♣ Mărirea şi
batjocura sunt în vorbă şi limba omului îi face să cadă”.
263
263
Sir. 7,4-5 „Nu cere de la Domnul stăpânire, nici de la împăratul scaun de mărire.
♣ Nu te face drept înaintea Domnului şi înaintea împăratului nu te arăta că
eşti înţelept”.
Sir. 8,18-19 „Înaintea celui străin nu face nimic care trebuie să rămână
tăinuit; tu nu ştii ce poate născoci el. ♣ Nu deschide inima ta oricui şi nu
aştepta să dobândeşti bunăvoinţa lui”.
Sir. 11,9-12 „Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la judecata
păcătoşilor să nu stai împreună cu ei. ♣ Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri,
♣ Că de te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi fără de vină. ♣ Şi de vei
alerga, nu vei prinde, şi de vei fugi, nu vei scăpa”.
Sir. 13,2-3,12-15 „Povară mai grea decât poţi să nu ridici; aşa şi cu cel mai tare
decât tine şi mai bogat nu te însoţi. ♣ Cum se va întovărăşi oala de pământ cu
căldarea? Căldarea va izbi oala, şi oala se va sparge. ♣ Când te cheamă cel
puternic, fă-te ca şi cum te-ai feri şi cu atât mai mult te va chema. ♣ Nu te
vârî, ca să nu fii dat afară, nici nu sta departe, ca să nu fii uitat. ♣ Nu lungi
vorba cu el, nici nu crede cuvintelor celor multe ale lui. ♣ Că te va ispiti cu
vorba cea multă şi, ca şi cum ar râde, te va întreba”.
Sir. 19,6-9,28 „Cel desfătat cu inima va fi hulit şi cel care urăşte vorba mai
puţin rău va avea. ♣ Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit şi nimic nu ţi
se va împuţina. ♣ Către prieten şi către vrăjmaşi nu povesti, şi, de nu este
păcat, nu-l descoperi. ♣ Că te-a ascultat şi te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te
va urî. ♣ Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit şi câteodată cel care
tace se dovedeşte înţelept”.
Sir. 20,4-7 „Este câte unul care tace şi se află înţelept, şi este câte unul care se
face urât pentru vorba cea multă. ♣ Şi este unul care tace, pentru că n-are ce
să răspundă, şi altul care tace, pentru că ştie că este vremea să tacă. ♣ Omul
înţelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat şi nebun va trece peste vreme. ♣
Cel care înmulţeşte cuvintele se va face urât tuturor, şi cel înfumurat de
asemenea”.
Sir. 21,22,26 „Nebunul, când râde, îşi înalţă glasul, iar omul cuminte abia va
zâmbi. ♣ Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va
îndepărta de astfel de necinste”.
Sir. 22,30 „O, de ar pune cineva pază gurii mele, şi peste buzele mele pecete
de înţelepciune, ca să nu cad din pricina ei şi să nu mă piardă limba mea!”
Sir. 31,13-21 „Când şezi la masă mare, să nu deschizi spre ea gura ta, ♣ Şi
să nu zici: «Multe sunt puse pe masă!» Adu-ţi aminte că rău lucru este ochiul
viclean. ♣ Ce este mai rău între lucrurile create, decât ochiul viclean? Pentru
264
264
aceea la toate câte vede lăcrimează. ♣ Să nu-ţi întinzi mâna unde altul se va uita,
ca să nu-ţi bagi mâna cu el în blid. ♣ Din tine însuţi cunoaşte ale aproapelui şi
la tot lucrul gândeşte. ♣ Mănâncă cuviincios cele ce sunt puse înaintea ta şi nu
plescăi, ca să nu te faci nesuferit. ♣ Isprăveşte cuviincios cel dintâi şi nu fi
nesăţios, ca să nu sminteşti. ♣ Şi când şezi între mai mulţi, să nu întinzi mâna ta
mai înainte de ei. ♣ Omul bine-crescut se îndestulează cu puţin şi în
aşternutul său nu va gâfâi de prea multă mâncare”.
Sir. 31,36-37 „La ospăţul vinului să nu mustri pe aproapele tău şi să nu-l

defaimi la veselia lui. ♣ Cuvânt de batjocură să nu-i zici şi să nu-l necăjeşti
cu vreo cerere”.
Sir. 32,8-10 „Grăieşte, tânărule, când ai nevoie; însă după ce de două trei
ori te va întreba. ♣ Strânge-ţi cuvântul; cu puţine spune multe; fii ca unul
care ştie, dar care tace. ♣ Între cei mai mari nu te face ca şi cum ai fi
asemenea lor şi, altul grăind, nu vorbi multe”.
Sir. 41,18 „Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul care
ascunde înţelepciunea sa”.
5. Împrumut. Chezășie
Ps. 36,21 „Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi
dă”.
Pild. 6,1-2 „Fiul meu, dacă te-ai pus chezaş pentru prietenul tău, dacă ai dat
mâna pentru altul, ♣ Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieşite din gura ta şi te-ai
legat prin cuvintele gurii tale”.
Pild. 11,15 „Celui ce se pune chezaş pentru un străin îi merge rău; cel ce nu
se pune chezaş stă la adăpost”.
Pild. 22,7,26-27 „Bogatul stăpâneşte pe cei săraci, şi cel ce împrumută este

slujitor celui de la care se împrumută. ♣ Nu fi dintre aceia care dau mâna,
care se pun chezaşi pentru datorii. ♣ Dacă nu ai cu ce plăti, pentru ce te
învoieşti ca să ţi se ia şi patul de sub tine?”
Sir. 8,12-13 „Nu da împrumut omului celui mai tare decât tine; şi de-l vei
împrumuta, socoteşte împrumutul ca pierdut. ♣ Nu chezăşui peste puterea ta; iar
dacă ai dat chezăşie, fii cu grijă că va trebui să plăteşti”.
Sir. 29,1-3 „Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel care dă
din punga sa, ţine poruncile. ♣ Împrumută pe aproapele tău în vremea lipsei
lui; şi iarăşi înapoiază aproapelui la vremea sa. ♣ Ţine-te de cuvânt şi te
încrede lui şi totdeauna vei afla ce-ţi trebuie”.
265
265
Sir. 29,4-10 „Mulţi au socotit împrumutul ca bani găsiţi şi au făcut necaz

celor care i-au ajutat pe ei. ♣ Până să ia împrumutul, sărută mâna celui ce-i
dă şi pentru banii aproapelui vorbeşte cu glas ademenitor, ♣ Iar când este
vremea să întoarcă tărăgănează, şi se apără cu cuvinte de lene şi învinuieşte
vremea. ♣ De va putea, abia va întoarce jumătate şi o va socoti ca bani daţi
de pomană. ♣ Iar de nu, pentru că l-a lipsit de bani, i se face lui vrăjmaş pe
degeaba. ♣ Blesteme şi sudalme îi va răsplăti şi, în loc de cinste, îi va plăti cu
necinste. ♣ Mulţi, pentru această răutate, se întorc de către om şi nu
împrumută, temându-se să nu se păgubească în zadar”.
Sir. 29,17-22 „Bărbatul bun se pune chezaş pentru aproapele său; iar cel care a
pierdut ruşinea îl va părăsi. ♣ Binele făcut de chezaş nu-l uita, că el şi-a pus
viaţa pentru tine. ♣ Binele chezaşului îl strică păcătosul şi cel nemulţumitor
în cuget părăseşte pe cel care l-a izbăvit. ♣ Chezăşia pe mulţi drepţi i-a
pierdut şi i-a azvârlit încoace şi încolo ca valurile mării. ♣ Pe bărbaţii
puternici i-a scos din case şi i-a făcut să rătăcească pe la neamuri străine. ♣
Păcătosul, căzând în chezăşie şi gonind după câştig nedrept, va cădea în
judecată”.
6. Înfrânare
Înțel. 3,13 „Drept aceea, fericită este cea stearpă care nu s-a pângărit şi care
n-a cunoscut pat cu păcat; ea va avea roadă la cercetarea sufletelor”.
Sir. 5,2 „Nu urma dorinţelor şi tăriei tale, ca să umbli în poftele inimii tale”.
Sir. 6,2 „Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur
furios”.
Sir. 9,2-9 „Nu te da în mâinile unei femei, ca să nu aibă putere asupra ta. ♣ Nu
te întâlni cu femeia desfrânată, ca să nu cazi în laţurile ei. ♣ Cu femeia
cântăreaţă să nu fii adesea, ca nu cumva să te prindă cu meşteşugurile ei. ♣
Nu-ţi opri privirea asupra unei fecioare, ca să nu ai a suferi pentru ea. ♣ Nu
te da în mâinile desfrânatelor, ca să nu-ţi pierzi moştenirea. ♣ Nu privi pe
uliţele cetăţii, nici nu rătăci prin locurile ei dosnice. ♣ Întoarce-ţi ochii de la
femeia frumoasă şi nu-ţi opri privirea la frumuseţea străină. Cu frumuseţea
femeii mulţi s-au rătăcit, căci din aceasta iubirea se aprinde ca un foc. ♣ Nu te
aşeza nicidecum lângă o femeie măritată şi nu petrece cu ea la masă bând, ca
nu cumva inima ta să fie cucerită de vrăjile ei şi în patima ta să nu fii târât la
pieire”.
Sir. 18,30-31 „După poftele tale nu merge şi de la poftele tale te întoarce. ♣

De vei da sufletului tău plăcerea poftei, te va face pe tine bucurie vrăjmaşilor tăi”.
266
266
Sir. 25,23 „Nu căuta la frumuseţea femeii şi nu o pofti pentru frumuseţea

ei”.
Sir. 26,21 „Fiule, păzeşte-ţi întreagă floarea vârstei tale şi nu da altora tăria
ta”.
Sir. 37,30-34 „Fiule! În viața ta cercetează-ți sufletul tău şi vezi ce este rău şi
nu-i da lui! ♣ Că nu toate tuturor folosesc şi nu tot sufletul întru tot binevoieşte.
♣ Nu fi nesăţios în nici o desfătare, şi nu te apleca la mâncăruri multe. ♣ Că în
mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. ♣
Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa”.
7. Învățătură
Ps. 2,12 „Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi
din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce
Pild. 4,13-14 „Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este

viaţa ta. ♣ Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi”.
Pild. 10,17 „Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă
certarea rătăceşte”.
Pild. 12,1 „Cel ce iubeşte învăţătura iubeşte ştiinţa, iar cel ce urăşte certarea
este nebun”.
Înțel. 3,11 „Defăimătorii înţelepciunii şi ai învăţăturii sunt ticăloşi, şi

nădejdea lor este deşartă şi ostenelile lor fără de folos şi lucrurile lor netrebnice”.

Sir. 1,26 „Că înţelepciunea şi învăţătura stau în temerea de Domnul, şi

plăcute sunt Lui credinţa şi blândeţea”.
Sir. 4,27 „Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de lipsa ta de

învăţătură”.
Sir. 6,18,34-36 „Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la

cărunteţile tale vei afla înţelepciune. ♣ De-ţi va plăcea să asculţi, vei învăţa
şi de vei pleca urechea ta, înţelept vei fi. ♣ Stai în tovărăşia celor bătrâni şi cu
cel înţelept te uneşte. ♣ Tot graiul dumnezeiesc pofteşte a-l auzi şi pildele
înţelegerii să nu treacă de la tine”.
267
267
Sir. 8,8-9 „Nu trece cu vederea vorbele înţelepţilor, ci la pildele lor

opreşte-te, căci de la ei vei lua învăţătura şi îndemânarea de a sluji celor mai mari.
♣ Nu dispreţui vorba celor bătrâni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor. Că de
la ei vei învăţa înţelepciunea şi îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie”.
Sir. 18,14,19 „Pe cei care primesc învăţătura şi pe cei care se sârguiesc spre
judecăţile Lui îi miluieşte. ♣ Mai înainte ca să vorbeşti, învaţă, şi mai înainte
de boală te îngrijeşte”.
Sir. 21,16-17 „Cuvântul înţelept de-l va auzi cel ştiutor, îl va lăuda şi peste
el va adăuga. ♣ Auzit-a cel răsfăţat şi nu i-a plăcut şi l-a lepădat înapoia
sa”.
Sir. 33,4 „Pregăteşte cuvântul şi aşa vorbeşte, leagă împreună învăţătura şi

răspunde”.
Sir. 34,9-11 „Omul învăţat multe a cunoscut şi cel care ştie multe înţelepţeşte
va grăi. ♣ Cel care nu a învăţat ştie puţine, iar cel care a umblat multe ţări a
înmulţit înţelepciunea. ♣ Multe am văzut în călătoriile mele şi mai mult decât
cuvintele mele este înţelegerea mea”.
Sir. 37,22 „Este câte un om înţelept care pe mulţi învaţă şi sufletului său îi
este fără de folos”.
Sir. 41,17 „Învăţătura cu pace o păziţi fiilor! Înţelepciunea ascunsă şi

comoara neştiută, ce folos este de amândouă?”
8. Modestie
Iov 37,24 „El însă nu-şi pogoară privirile asupra nici unuia dintre cei ce se
cred pe sine înţelepţi”.
Ps. 74,4-5 „Şi am zis celor fără de lege: «Nu faceţi fărădelege!» şi păcătoşilor:
«Nu înălţaţi fruntea! ♣ Nu ridicaţi la înălţime fruntea voastră, să nu grăiţi
nedreptate împotriva lui Dumnezeu»”.
Pild. 3,7-8 „Nu fii înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău; ♣
Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale”.
Sir. 7,4-5 „Nu cere de la Domnul stăpânire, nici de la împăratul scaun de mărire.
♣ Nu te face drept înaintea Domnului şi înaintea împăratului nu te arăta că
eşti înţelept”.
268
268
Sir. 11,4-5 „Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să

nu te trufeşti, că minunate sunt lucrurile Domnului şi ascunse faptele Lui între
oameni. ♣ Mulţi tirani au căzut pe pământ, iar cel la care nu se gândea
nimeni a purtat stema”.
Sir. 21,24 „Piciorul nebunului grabnic este în casă; iar omul care are multă
ştiinţă se va sfii de întâlnirea cu oricine”.
Sir. 32,1,11 „Povăţuitor te-a pus; nu te ţine mare, fii între ei ca şi unul dintre
ei. ♣ Înaintea trăsnetului se grăbeşte fulgerul; şi înaintea celui ruşinos va
merge harul”.
9. Mulțumire, împăcare cu sine

Pild. 15,15-17 „Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulţumită este un
ospăţ necurmat. ♣ Mai bine puţin intru frica lui Dumnezeu, decât vistierie
mare şi tulburare (multă). ♣ Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu
dragoste, decât un bou îngrăşat şi cu ură”.
Pild. 17,1 „Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină
cu carne de jertfe, dar cu vrajbă”.
Eccl. 3,22 „Şi mi-am dat seama că nimic nu este mai de preţ pentru om
decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va
da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?”
Sir. 29,26 „Spre mic şi spre mare, fii voitor de bine. Fie că ai puţin sau mult,
fii mulţumit şi nu vei fi socotit ca un străin”.
10. Mustrare
Lev. 19,17 „Să nu duşmăneşti pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe
aproapele tău, ca să nu porţi păcatul lui”.
Iov 5,17-19 „Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu

dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic. ♣ Căci El răneşte şi El leagă rana, El
loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc. ♣ De şase ori din nevoi te va scoate, iar a
şaptea oară, răul te va ocoli”.
Ps. 38,14 „De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru
fărădelege ai pedepsit pe om”.
Ps. 49,22 „Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi

asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea feței tale păcatele tale”.
269
269
Ps. 93,12-13 „Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta
îl vei învăţa pe el, ♣ Ca să-l linişteşti pe el în zile rele, până ce se va săpa
groapă păcătosului”.
Ps. 117,18 „Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat”.
Pild. 1,22-23 „Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi
iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa? ♣ Întoarceţi-vă
iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti
cuvintele mele”.
Pild. 3,11-12 „Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă

pentru mustrările Lui, ♣ Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca
un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag”.
Pild. 13,18 „De sărăcie şi de ruşine are parte cel ce nesocoteşte certarea, iar cel
ce primeşte mustrarea va fi cinstit”.
Pild. 15,10,31-32 „O certare aspră capătă cel ce părăseşte cărarea; cel ce

urgiseşte mustrarea va muri. ♣ Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii
îşi are locaşul printre cei înţelepţi. ♣ Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte
sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune”.
Pild. 17,10 „Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de
lovituri pe cel nebun”.
Pild. 21,11 „Când cel batjocoritor e pedepsit, cel fără minte se înţelepţeşte şi
când cel înţelept este dojenit, el câştigă în ştiinţă”.
Pild. 27,5 „Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă”.
Pild. 28,23 „Cel care ceartă pe un om va avea mai multă mulţumire decât
cel care-l linguşeşte”.
Eccl. 7,5-6 „Mai degrabă să auzi certarea unui înţelept, decât să asculţi
cântecul celor nebuni; ♣ Că precum este pârâitul spinilor sub căldare, tot aşa
este şi râsul celui nebun. Şi aceasta este deşertăciune!”
Is. 1,4-5,11-14 „Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi
rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel,
întorsu-I-au spatele. ♣ Pe unde să mai fiţi loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi?
Tot capul vă este numai răni şi toată inima slăbănogită. ♣ Ce-mi foloseşte
mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. ... ♣ … Nu mai călcaţi în curtea
templului Meu! ♣ Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt
dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai
270
270
pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire! ♣ Urăsc lunile noi şi

sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!”
Is. 57,16-18 „Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în mânie, căci

înaintea Mea ar cădea în nesimţire duhul şi sufletele pe care le-am creat. ♣
Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă şi, stând ascuns, l-am lovit întru
mânia Mea. Şi el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale! ♣ Am văzut căile sale
şi îl voi vindeca, îl voi povăţui, îl voi odihni şi îl voi mângâia”.
Ier. 6,10,20 „Cu cine să vorbesc şi cui să vestesc, ca să audă? Că iată urechea
lor este netăiată împrejur şi nu pot să ia aminte; şi iată, cuvântul Domnului a
ajuns de râs la ei şi nu găsesc în el nici o plăcere. ♣ La ce Îmi este bună tămâia
care vine din Şeba şi scorţişoara din ţară depărtată? Arderile de tot ale voastre nu
le voiesc şi jertfele voastre Îmi sunt neplăcute”.
Ier. 7,9-11 „Cum? Voi furaţi, ucideţi şi faceţi adulter; juraţi mincinos,
tămâiaţi pe Baal şi umblaţi după alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi, ♣ Şi
apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea în templul Meu, asupra căruia s-a
chemat numele Meu, şi ziceţi: «Suntem izbăviţi», ca apoi să faceţi iar toate
ticăloşiile acelea? ♣ Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a
ajuns el oare, în ochii voştri peşteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceasta, zice
Domnul”.
Sof. 3,1-4 „Vai de cetatea răzvrătită şi pângărită, cetatea asupririi! ♣ N-a luat
aminte la nici un semn, şi n-a primit nici o dojană; în Domnul nu şi-a pus
nădejdea şi nici nu s-a apropiat de Dumnezeul ei. ♣ Căpeteniile ei sunt, în
mijlocul ei, lei care răcnesc; judecătorii ei, lupi de seară care nu păstrează nimic
pentru a doua zi; ♣ Proorocii sunt oameni uşuratici, vicleni; preoţii
pângăresc cele sfinte şi calcă legea”.
păcătuiesc, le deschizi ochii şi-i dojeneşti, ca să se lase de răutatea lor şi să
creadă întru Tine, Doamne”.
Sir. 18,10-13 „Pentru aceea îndelung-răbdător este Domnul cu ei şi a vărsat

peste ei mila Sa. ♣ Văzut-a şi a cunoscut pieirea lor, că rea este; pentru aceea a
înmulţit milostivirea Sa. ♣ Mila omului către aproapele său, iar mila Domnului
peste tot trupul; ♣ Mustrând şi certând şi învăţând, El întoarce ca un păstor
turma Sa”.
Sir. 20,1 „Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie”.
Sir. 21,7 „Cel care urăşte mustrarea urmează pe păcătos, şi cel care se teme
de Domnul se va întoarce din inimă”.
271
271
Sir. 31,36 „La ospăţul vinului să nu mustri pe aproapele tău şi să nu-l

defaimi la veselia lui”.
Sir. 32,18 „Omul păcătos se fereşte de mustrare şi după voia lui îşi va afla
potrivire”.
11. Precauție
Ps. 40,9 „Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a
mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul”.
Ps. 100,6-9 „Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit.
♣ Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat. ♣ Ochii
mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şadă ei împreună cu mine. Cel
ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. ♣ Nu va locui în casa mea cel
mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei”.
Pild. 1,10,16,18 „Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te

învoi, ♣ Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge. ♣
Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei
laţuri”.
Pild. 2,3-6 „Dacă vei chema prevederea şi spre buna-cugetare îţi vei
îndrepta glasul tău, ♣ Dacă o vei căuta întocmai ca pe argint şi o vei săpa ca şi
pe o comoară, ♣ Atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei dobândi
cunoştinţa de Dumnezeu, ♣ Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui izvorăşte
ştiinţa şi prevederea”.
Pild. 4,14-17,19 „Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul
celor răi. ♣ Ocoleşte-o şi nu merge pe ea, treci pe alăturea şi du-te mai departe;
♣ Căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu
fac pe cineva să cadă. ♣ Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege
şi beau vin dobândit prin asuprire. ♣ Iar calea celor fără de lege e ca întunericul
şi ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica”.
Pild. 5,3-5,8-11 „Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine
picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul, ♣ Dar
la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două
ascuţişuri. ♣ Picioarele ei coboară către moarte; paşii ei duc de-a dreptul în
împărăţia morţii. ♣ Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei. ♣
Ca să nu dai vârtutea ta altora şi anii tăi unuia fără de milă; ♣ Ca străinii să nu
se îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu treacă în casa altuia; ♣
Ca să nu suspini la sfârşit, când trupul tău şi carnea ta vor fi fără de vlagă”.
272
272
Pild. 9,7-8 „Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte
pe cel fără de lege îşi atrage ocara. ♣ Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te
urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi”.
Pild. 14,7 „Fugi dinaintea omului fără de minte, căci tu ştii că nu este nici o
ştiinţă pe buzele lui”.
Pild. 16,25 „Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile
morţii”.
Pild. 23,6-8 „Nu mânca pâinea celui ce se uită cu ochi răi şi nu pofti
bucatele lui, ♣ Căci el îţi numără bucăţile din gură. «Mănâncă şi bea!», îţi va
spune, dar inima lui nu e pentru tine. ♣ Bucata pe care ai mâncat-o o vei da afară
din tine, iar tu ţi-ai risipit (zadarnic) vorbele tale alese”.
Pild. 27,23-27 „Sârguieşte-te să-ți cunoşti oile tale şi ia seama la turma ta, ♣
Că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi şi nici bogăţia din neam în neam. ♣
Când iarba s-a trecut şi păşunea s-a isprăvit şi fânul de pe dealuri s-a strâns, ♣
Tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta şi ţapi ca să plăteşti păşunea; ♣ Şi laptele de
capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, şi merinde pentru slujnicele tale”.
Eccl. 11,1-2 „Aruncă pâinea ta pe apă, căci o vei afla după multe zile. ♣
Împarte o bucată în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire se poate
întâmpla în ţară”.
Ier. 9,4-5 „Păziţi-vă fiecare de prietenul vostru şi nu vă încredeţi în nici

unul din fraţii voştri, că fiecare frate pune piedică celuilalt şi fiecare prieten
împrăştie clevetiri. ♣ Fiecare înşală pe prietenul său şi nu spune adevărul; şi-au
deprins limba la minciună şi viclenesc până obosesc”.
Mih. 7,5-7 „Nu vă încredeţi în prieteni şi în cel de aproape nu vă puneţi

nădejdea şi de aceea care se sprijină pe pieptul tău păzeşte cuvintele gurii tale! ♣
Căci feciorul defaimă pe tatăl său şi fiica se scoală împotriva mamei sale; iar
duşmanii omului sunt cei din casa lui. ♣ Ci eu numai spre Domnul voi aţinti
privirea, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune nădejdea şi Dumnezeul meu
mă va asculta”.
Sir. 3,20-23 „Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu
le iscodi. ♣ Cele ce s-au poruncit ţie, acelea cu cuviinţă le cugetă, că nu-ţi sunt
de nevoie cele ascunse. ♣ În multele tale îndeletniciri nu te ţine de lucrurile
zadarnice, că ţi s-au descoperit destule din cunoştinţele omeneşti. ♣ Că pe
mulţi i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea a făcut să alunece cugetele lor”.
273
273
Sir. 8,15,18-19 „Nu porni la drum cu cel cutezător ca să nu-ţi cadă povară,
căci el nu face decât după capul său, şi nebunia lui te va pierde. ♣ Înaintea celui
străin nu face nimic care trebuie să rămână tăinuit; tu nu ştii ce poate născoci
el. ♣ Nu deschide inima ta oricui şi nu aştepta să dobândeşti bunăvoinţa lui”.
Sir. 9,13 „Stai departe de omul care este în stare să ucidă şi nu te vei teme
nicidecum de moarte. Şi dacă te apropii de el, păzeşte-te de orice greşeală, căci ar
putea să-ţi ia viaţa. Să ştii bine că eşti înconjurat de curse şi că mergi pe margine
de ziduri de cetate”.
Sir. 11,31,36 „Nu băga pe tot omul în casa ta, că multe sunt meşteşugirile
celui viclean. ♣ Dacă laşi pe cel străin să locuiască la tine, el îţi va face
tulburări şi te va înstrăina de la ale tale”.
Sir. 12,4-7 „Dă celui binecredincios, şi să nu ajutorezi pe cel păcătos. ♣ Fă

bine celui smerit, şi nu da celui nelegiuit. ♣ Ţine pâinile lui şi nu-i da, ca nu
cumva acela să se întărească asupra ta. ♣ Că îndoite răutăţi vei afla în toate
bunătăţile pe care i le vei face”.
Sir. 12,10-16 „Nu se arată în fericire cel care este prieten, nici în cele rele nu se
ascunde vrăjmaşul. ♣ Când îi merge bine omului, vrăjmaşii lui se întristează,
iar când îi merge rău, şi prietenul se fereşte de el. ♣ Nu te încrede în
vrăjmaşul tău în veci; că în ce chip arama cocleşte, aşa şi răutatea lui. ♣ Şi de
se va smeri să umble plecat, fii cu luare aminte şi te păzeşte de el. ♣ Şi să fii faţă
de el ca şi cel care şterge oglinda, şi vei cunoaşte că n-a lepădat toată rugina. ♣
Nu-l pune să stea lângă tine, ca să nu te împingă pe tine şi să stea el în locul
tău. ♣ Să nu-l pui să şadă de-a dreapta ta, ca nu cumva să caute scaunul tău, şi
mai pe urmă vei cunoaşte cuvintele mele şi de graiurile mele te vei umili”.
Sir. 12,17-23 „Cui îi va fi milă de descântătorul cel muşcat de şarpe şi de toţi cei
care se apropie de fiare? ♣ Aşa şi de cel care merge la omul păcătos şi se
învăluie cu păcatele lui. ♣ Un ceas va rămâne cu tine, iar de te clatini, nu va
rămâne cu tine. ♣ Cu buzele sale te va îndulci vrăjmaşul şi multe îţi va şopti
şi îţi va grăi bune, ♣ Dar în inimă va sfătui să te surpe în groapă. Cu ochii
va lăcrima vrăjmaşul, ♣ Dar de va afla vreme, nu se va sătura de sânge. ♣ De ţi
se vor întâmpla rele, îl vei afla pe el acolo înaintea ta; cu ochii săi va lăcrima
vrăjmaşul, şi, ca şi cum ţi-ar ajuta, va săpa sub picioarele tale”.
Sir. 18,24-26 „Adu-ţi aminte de mânia cea din ziua sfârşitului şi de vremea
răsplătirii, când va întoarce Dumnezeu faţa. ♣ Adu-ţi aminte de foamete în
timpul belşugului, şi de sărăcie şi lipsă în zilele de bogăţie. ♣ De dimineaţă
până seara se schimbă vremea şi toate sunt grabnice înaintea Domnului”.
Sir. 18,32-33 „Nu te veseli cu multă desfătare, nici te lega cu îngreunarea ei. ♣
Nu te sărăci, făcând ospeţe din împrumut, când n-ai nimic în pungă”.
274
274
Sir. 20,8-9,13-15,30 „Este spor care aduce omului pagubă şi este câştig spre
nenorocire. ♣ Este dare care nu-ţi va folosi, şi este dare cu îndoită răsplătire. ♣
Darul celui fără de minte nu-ţi va folosi; că ochii lui, în loc de unul, sunt mulţi.
♣ Puţine va da şi multe va cere, şi va deschide gura sa ca un ispravnic. ♣
Astăzi va da împrumut, şi mâine va cere înapoi. Urât om este unul ca acesta. ♣
Ospeţele şi darurile orbesc ochii înţelepţilor şi, ca zăbala în gură, abat
mustrările”.
Sir. 22,12-14 „Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului. ♣
Fereşte-te de el, ca să nu ai necaz şi să nu te întinezi, atingându-te de el. ♣
Fereşte-te de el şi vei afla odihnă şi nu te împovăra cu nebunia lui”.
Sir. 27,22-24 „Cel care face cu ochiul meşteşugeşte rele şi cel înţelept se va
depărta de el. ♣ Înaintea ochilor tăi, îndulci-va gura sa şi de cuvintele tale
se va mira, lăudându-te; ♣ Iar în spate îşi va schimba vorbirea şi îţi va pune
în seamă cuvinte care rănesc”.
Sir. 31,29-30 „La vin nu te face viteaz, că pe mulţi i-a pierdut vinul. ♣
Cuptorul încearcă oţelul călit; tot aşa şi vinul, inimile trufaşilor, care stau gata să
se încaiere”.
Sir. 33,23-28 „Fiului şi femeii, fratelui şi prietenului, în viaţa ta, să nu le dai

putere asupra ta. ♣ Şi banii tăi să nu-i dai altuia, ca să nu-ţi pară rău şi să
te rogi pentru ei. ♣ Până trăieşti şi este sufletul întru tine, nici unui trup nu
te supune. ♣ Bine este ca fiii tăi să se roage de tine, decât tu să cauţi la mâinile
lor. ♣ În toate lucrurile tale fii tu stăpânul şi nu îngădui asupra cinstei tale nici o
pată. ♣ În ziua sfârşitului zilelor vieţii tale şi la vremea morţii, să-ţi împarţi
moştenirea”.
Sir. 42,8-9 „La femeia rea, bună este pecetea, şi unde sunt mâini multe, încuie.
♣ Orice vei da, cu număr şi cu măsură dă, şi ce dai şi ce iei, toate scrie-le”.
12. Prietenie
Ps. 37,11 „Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au
şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat”.
Pild. 16,29 „Omul asupritor amăgeşte pe prietenul său şi îl îndreaptă pe un

drum care nu este bun”.
Pild. 18,24 „Sunt prieteni aducători de nenorocire; dar este şi câte un prieten
mai apropiat decât un frate”.
275
275
Pild. 20,6 „Mulţi oameni se laudă cu mărinimia, dar un prieten adevărat

cine-l află?”
Pild. 25,17 „Pune rar piciorul în casa prietenului tău, ca nu cumva să se

sature de tine şi să te urască”.
Pild. 26,18-19 „Ca unul care aruncă săgeţi arzătoare, lănci, săgeţi şi moarte, ♣
Aşa e omul care înşală pe prietenul său şi zice: Da, am glumit!”
Pild. 27,6,10 „De bună credinţă sunt rănile pricinuite de un prieten, iar
sărutările celui ce te urăşte sunt viclene. ♣ Pe prietenul tău şi pe prietenul
tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai bun e
un vecin aproape de tine, decât un frate departe”.
Pild. 29,5 „Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui”.
Avd. 1,7 „Ei te-au înşelat, bunii tăi prieteni! Cei care mâncau pâinea ta îţi
întind curse paşilor tăi şi tu n-ai băgat de seamă”.
Sir. 6,7-13 „Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu
te grăbi să te încrezi în el. ♣ Pentru că este prieten până la o vreme şi nu va
rămâne în ziua necazului tău. ♣ Şi este prieten care se întoarce în duşman şi
cearta dintre voi va da-o pe faţă, spre ocara ta. ♣ Şi este prieten soţ de masă
şi nu va rămâne lângă tine în ziua necazului tău. ♣ Şi în zilele cele bune ale
tale va fi ca şi tine şi cu slugile tale va îndrăzni. ♣ Dar de te vei smeri, va fi
împotriva ta şi de la faţa ta se va ascunde. ♣ Depărtează-te de duşmanii tăi şi
fii cu pază faţă de prietenii tăi”.
Sir. 6,14-17 „Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe
el aflat-a comoară. ♣ Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna şi nu
este măsură a bunătăţii lui. ♣ Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se
tem de Domnul îl vor afla pe el. ♣ Cel ce se teme de Domnul bine va ţine
prieteşugul său, căci ca la sine ţine la aproapele lui”.
Sir. 9,10 „Nu părăsi un prieten vechi, căci cel nou nu este asemenea lui.
Prieten nou, vin nou; lasă-l să se învechească şi-l bea cu plăcere”.
Sir. 19,13-17 „Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea şi, dacă a

făcut, să nu mai facă. ♣ Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis şi, de a zis, să
nu mai zică. ♣ Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, şi nu crede
tot cuvântul. ♣ Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a greşit cu
limba sa? ♣ Dojeneşte pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoşezi, şi dă loc
legii Celui Preaînalt”.
276
276
Sir. 22,21-24 „Cel care aruncă piatră asupra păsărilor le goneşte şi cel care
ocărăşte pe prieten strică prietenia. ♣ Asupra prietenului de vei scoate şi
sabia, să nu te deznădăjduieşti, căci el n-o va întoarce asupra ta. ♣ Asupra
prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare, ♣ Afară de
batjocură, de trufie, de descoperirea tainei şi de rana vicleană, căci pentru
acestea va fugi tot prietenul”.
Sir. 27,17-20 „Iubeşte pe prieten şi fii credincios cu el; iar de vei descoperi
tainele lui, nu vei mai fi prieten cu el. ♣ Căci precum un om şi-a pierdut
moştenirea, aşa şi tu ai pierdut prietenia aproapelui tău. ♣ Şi ca şi cum ai fi
slobozit o pasăre din mâna ta, aşa ai scăpat pe prietenul tău şi nu-l vei mai câştiga
pe el. ♣ Nu alerga după el, că mult s-a depărtat şi a fugit ca o căprioară din laţ”.
Sir. 37,1-6 „Tot prietenul zice: Eu am ţinut prietenia cu el; dar el este
prieten numai cu numele. ♣ Oare nu este întristare până la moarte, când
tovarăşul şi prietenul se fac duşmani? ♣ O, rău gând! De unde te-ai ivit să
acoperi pământul cu vicleşug? ♣ Tovarăşul cu prietenul trăiesc bine în
veselie; iar în vremea necazului se fac potrivnici. ♣ Prietenul adevărat se
luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului. ♣ Să nu uiţi pe
prietenul tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale”.
13. Reconoștință
Eccl. 2,25 „Cine poate oare să mănânce şi să bea fără să mulţumească
Lui?”
Fac. 35,2-3 „Iar Iacov a zis casei sale … . ♣ Să ne sculăm şi să mergem la

Betel, că acolo am să fac jertfelnic lui Dumnezeu, Celui ce m-a auzit în ziua
necazului meu şi Care a fost cu mine şi m-a păzit în călătoria în care am
umblat!”
2 Paral. 32,24-26 „În zilele acelea s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte şi s-a rugat
Domnului şi Domnul l-a auzit şi i-a dat semn. ♣ Însă Iezechia n-a fost
recunoscător pentru binefacerea care i s-a făcut, căci s-a semeţit în inima lui.
Și a căzut mânia lui Dumnezeu peste el şi peste Iuda şi peste Ierusalim. ♣ Dar
îndată ce Iezechia s-a smerit pentru mândria inimii lui şi cu el împreună şi
locuitorii Ierusalimului, mânia Domnului nu s-a mai coborât asupra lor în
zilele lui Iezechia”.
Ps. 62,1,7 „Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. ♣

De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la
Tine, că ai fost ajutorul meu”.
Pild. 17,13 „Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea

depărtându-se nenorocirea din casa lui”.
277
277
Sir. 3,30 „Cel ce răsplăteşte pentru binefacere, acela se gândeşte la viitor şi

la vreme de cădere va afla sprijin”.
Sir. 35,3 „Şi cel care mulţumeşte este ca şi cel care aduce jertfă făină curată de
grâu”.
Sir. 29,17-18 „Bărbatul bun se pune chezaş pentru aproapele său; iar cel care a
pierdut ruşinea îl va părăsi. ♣ Binele făcut de chezaş nu-l uita, că el şi-a pus
viaţa pentru tine”.
14. Sănătate
Sir. 18,14,19 „Pe cei care primesc învăţătura şi pe cei care se sârguiesc spre
judecăţile Lui îi miluieşte. ♣ Mai înainte ca să vorbeşti, învaţă, şi mai înainte
de boală te îngrijeşte”.
Sir. 30,14-17 „Mai bun este săracul sănătos şi tare cu puterea, decât bogatul
care are trupul său rănit. ♣ Sănătatea şi buna tărie este mai bună decât tot
aurul, şi trupul sănătos şi cu putere, decât avuţia nenumărată. ♣ Nu este mai
bună avuţia decât sănătatea trupului şi nu este bucurie mai mare decât bucuria
inimii. ♣ Mai bună este moartea decât viaţa amară sau decât boala
necontenită”.
Sir. 38,1-8,12-15 „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a

făcut Domnul. ♣ Că de la Cel Preaînalt este leacul şi de la rege va lua dar. ♣
Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat. ♣
Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele.
♣ Au nu din lemn s-a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea Lui? ♣ Şi El a dat
oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate. ♣ Cu
acestea tămăduieşte şi ridică durerea; ♣ Spiţerul cu acestea va face alifiile.
Nu este sfârşit lucrurilor Domnului şi pace de la El este peste faţa pământului. ♣
Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la
tine, că şi de el ai trebuinţă. ♣ Că este vreme când şi în mâinile lui este miros
de bună mireasmă. ♣ Că şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate
spre viaţă. ♣ Cel care păcătuieşte împotriva Ziditorului său, să cadă în
mâinile doctorului”.
Sir. 38,9-11 „Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă

Domnului şi El te va tămădui. ♣ Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre
faptele drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta. ♣ Dă miros cu bună
mireasmă şi pomenire de făină de grâu şi junghie jertfe grase, pe cât te ajută
puterile”.
278
278
15. Sfat. Sfătuire
Ps. 19,4 „Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească”.
Pild. 3,1-2 „Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi inima ta să păzească

sfaturile mele, ♣ Căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire îi se vor
adăuga”.
Pild. 6,20-23 „Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii
tale. ♣ Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău. ♣ Ele te vor
conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei
deştepta vor grăi cu tine. ♣ Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină,
iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii”.
Pild. 9,9 „Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel
drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui”.
Pild. 10,8 „Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte
vorbe spre pieirea lui”.
Pild. 12,15 „Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept ascultă
de sfat”.
Pild. 13,10,20 „Înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi. ♣ Cel

ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei
nebuni se face rău”.
Pild. 15,22 „Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele
îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori”.
Pild. 19,20 „Ascultă sfatul şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept toată viaţa
ta”.
Pild. 20,5,18 „O apă adâncă este sfatul în inima omului, iar omul deştept ştie
s-o scoată. ♣ Planurile se întăresc prin sfaturi; luptă-te cu luare aminte”.
Pild. 22,17 „Pleacă urechea ta şi ascultă cuvintele celor iscusiţi şi inima ta

îndreapt-o spre ştiinţa mea”.
Pild. 24,6 „Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se dobândeşte cu mulţi
sfătuitori”.
Pild. 25,11-12 „Ca merele de aur pe poliţi de argint, aşa este cuvântul spus la
locul lui. ♣ Inel de aur şi podoabe de aur de mult preţ este povăţuitorul
înţelept la urechea ascultătoare”.
279
279
Is. 32,8 „Omul de viţă bună sfătuieşte cele cuviincioase şi stăruieşte în

cuviinţa lui”.
Tob. 4,18 „De la tot înţeleptul să ceri sfat şi sfatul folositor să nu-l
dispreţuieşti”.
Sir. 8,17 „Nu ţine sfat cu un nebun, căci el nu va putea păstra taina ta”.
Sir. 9,14 „Cercetează cât poţi pe aproapele tău şi ia sfat de la înţelepţi”.
Sir. 15,14 „El din început a făcut pe om şi l-a lăsat în mâna sfatului său”.
Sir. 19,18 „Și unde este sfatul păcătoşilor nu este înţelepciune”.
Sir. 21,14 „Ştiinţa celui înţelept se va înmulţi ca un potop, şi sfatul lui ca un

izvor de viaţă”.
Sir. 22,17 „Încheietura de lemn legată în zidul casei nu se va prăbuşi de

cutremur; aşa inima cea întărită în cugetul sfatului, în nici un timp nu se va
teme”.
Sir. 25,6-7 „Cât de frumos lucru este cărunteţelor judecata şi celor bătrâni
a cunoaşte sfatul. ♣ Cât este de frumoasă la cei bătrâni înţelepciunea şi la cei
mari înţelegerea şi sfatul!”
Sir. 32,20 „Fără de sfat nimic să nu faci; şi după ce faci, să nu-ţi pară rău”.
Sir. 37,7-20 „Tot sfetnicul îşi laudă sfatul; ci este câte unul care dă sfat cu
gândul la interesele lui. ♣ Păzeşte-ţi sufletul tău de sfetnic şi cunoaşte întâi
care este lipsa lui, că el urmăreşte interesul lui, ♣ Ca nu cumva să arunce mreaja
asupra ta şi să-ţi zică: Bună este calea ta şi va sta în preajmă ca să vadă ce ţi se va
întâmpla. ♣ Nu te sfătui cu cel care te trece cu vederea, şi de cel care îţi
pizmuieşte soarta, ascunde-ţi sfatul tău; ♣ Nici cu femeia despre potrivnica
sa, nici cu cel fricos despre război, ♣ Nici cu neguţătorul despre schimb,
nici cu cel ce cumpără despre vânzare, ♣ Nici cu cel pizmaş despre
mulţumire, nici cu cel nemilostiv despre îndurare, ♣ Nici cu cel leneş despre
tot lucrul, nici cu sluga cea de casă despre săvârşire, nici cu sluga cea leneşă
despre multă lucrare. ♣ Despre nimic nu te sfătui cu aceştia; ci cu bărbatul
cel cuvios fii adeseori, pe care îl vei cunoaşte că ţine poruncile Domnului, ♣
Al cărui suflet este ca şi sufletul tău şi, de vei cădea, îl va durea împreună cu tine.
♣ Sfatul inimii ţi-l întăreşte, că nu-ţi este ţie mai credincios altul decât acela. ♣
280
280
Că sufletul omului se obişnuieşte uneori a vesti pe om mai mult decât şapte

iscoade, care şed în loc înalt ca să ia seama. ♣ Şi întru toate acestea te roagă
Celui Preaînalt, ca să îndrepteze întru adevăr calea ta. ♣ Începutul a tot lucrul
este cuvântul, şi înainte de toată fapta este sfatul”.
Sir. 40,27 „Aurul şi argintul întăresc piciorul; şi mai mult decât amândouă,
sfatul este plăcut”.
281
281
Diverse învățături
Eccl. 1,7-10 „Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se
întorc din nou la locul din care au plecat. ♣ Toate lucrurile se zbuciumă mai
mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu
se umple de câte aude. ♣ Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a
întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. ♣ Dacă este
vreun lucru despre care să se spună: «Iată ceva nou!» aceasta a fost în
vremurile străvechi, de dinaintea noastră”.
Eccl. 3,15 „Ceea ce este a mai fost şi ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri;
şi Dumnezeu cheamă iarăşi aceea ce a lăsat să treacă”.
Eccl. 5,7 „Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în
cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar
Cel Atotputernic veghează peste toţi”.
Sir. 19,21-22 „Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel care
prisoseşte cu mintea şi calcă legea. ♣ Este un soi de isteţime în treburi care
este nedreaptă, şi este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea
plăcută lui”.
Sir. 20,11 „Câte unul cumpără multe cu puţin, şi altul plăteşte cu şapte
părţi mai mult”.
Sir. 20,23 „Este câte unul care-şi pierde viaţa din ruşine neînţeleaptă şi de
dragul unui nebun se ruinează”.
Sir. 25,15 „Nici o rană nu este ca rana inimii”.
Sir. 28,13 „De vei sufla în scânteie, se va aprinde, şi de vei scuipa peste ea, se
va stinge; amândouă ies din gura ta”.
Sir. 30,20 „Cel care vede cu ochii şi suspină este ca famenul care îmbrăţişează
pe fecioară şi suspină”.
Sir. 33,16-18 „Împotriva răului este binele şi împotriva morţii, viaţa. ♣

Aşa şi împotriva cuviosului, cel păcătos. ♣ Aşijderea priveşte la toate
lucrurile Celui Preaînalt; ele sunt perechi, perechi, una împotriva celeilalte”.
282
282
Sir. 36,20-21 „Pântecele primeşte mâncare, însă este o bucată mai bună decât
altă bucată. ♣ Gâtlejul cu gustul alege bucatele vânatului; aşa inima cea
înţeleaptă, cuvintele cele mincinoase”.
Sir. 37,21 „Semnul schimbării inimii este faţa şi se arată în patru chipuri:
binele şi răul, viaţa şi moartea şi limba pururea stăpâneşte pe acestea”.
Sir. 40,13 „Toate câte sunt din pământ în pământ se întorc, şi cele ce sunt
din ape în mare se întorc”.
Sir. 41,18 „Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul care
ascunde înţelepciunea sa”.
1. Bogăție. Sărăcie
Deut. 8,14,17-18 „Vezi să nu se mândrească inima ta şi să nu uiţi pe Domnul

Dumnezeul tău Care te-a scos din Egipt, din casa robiei. ♣ … să nu zici în
inima ta: Puterea mea şi tăria mâinii mele mi-au adus bogăţia aceasta; ♣ Ci
ca să-ţi aduci aminte de Domnul Dumnezeul tău, că El îţi dă putere să faci
bogăţie”.
Iov 24,5-11 „Aceştia la fel cu asinii sălbatici din pustie ies pe furiş să-şi caute de
mâncare şi, după ce lucrează până seara, tot n-au pâine pentru copii. ♣ Ei
seceră noaptea pe câmp, ei culeg via nelegiuitului; ♣ Petrec noaptea goi, fiindcă
n-au cu ce să se învelească, pentru că n-au veşmânt să se apere de frig. ♣ Ploaia
repede din munţi îi udă până la piele şi în loc de adăpost strâng în braţe stâncile.
♣ Cei dintâi smulg pe orfan de la ţâţă şi iau zălog haina săracului. ♣ Şi săracii
umblă goi, fără îmbrăcăminte şi, istoviţi de foame, duc în spinare snopii. ♣
La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calcă jghiaburile cu struguri şi
tânjesc de sete”.
şi se duc; în miez de noapte, un popor se zbuciumă şi fără greutate prăbuşeşte
pe tiran. ♣ Fiindcă s-au dat la o parte din preajma Sa şi n-au voit să priceapă
cărările Sale ♣ Şi au făcut să urce până la Domnul strigătul celui sărac şi să
răsune în urechile Sale plânsul celor nenorociţi”.
Ps. 33,10 „Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu
se vor lipsi de tot binele”.
Ps. 36,16 „Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a
păcătoşilor”.
283
283
Ps. 38,8-10 „Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază. ♣ Deşi ca o umbră
trece omul, dar în zadar se tulbură. ♣ Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe
ele”.
Ps. 48,6-11,17-18 „Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se

laudă. ♣ Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui
Dumnezeu preţ de răscumpărare, ♣ Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă
şi niciodată nu se va putea face, ♣ Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să
nu vadă niciodată moartea. ♣ Fiecare vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei
neînţelepţi şi nebunii, şi lasă altora bogăţia lor. ♣ Mormântul lor va fi casa lor în
veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor
pământurile lor. ♣ Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se
înmulţeşte slava casei lui. ♣ Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va
coborî cu el slava lui”.
Ps. 51,5-6 „Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi de el vor râde şi vor zice: Iată
omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui, ♣ Ci a nădăjduit în mulţimea
bogăţiei sale şi s-a întărit întru deşertăciunea sa”.
Ps. 61,10 „Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar
curge nu vă lipiţi inima de ea”.
Pild. 10,22 „Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda

zadarnică nu aduce spor”.
Pild. 11,4 „La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei”.
Pild. 13,7,11 „Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci,
cu toate că au multe averi. ♣ Bogăţia adunată în grabă se împuţinează,
numai cel ce-o adună pe încetul o înmulţeşte”.
Pild. 14,20 „Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când

prietenii celui bogat sunt fără de număr”.
Pild. 16,8 „Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu

strâmbătate”.
Pild. 18,23 „Săracul vorbeşte rugător, iar cel bogat răspunde cu

îndrăzneală”.
Pild. 19,1,4,7 „Mai de preţ este săracul care umblă întru neprihănirea lui, decât
un bogat cu buze viclene şi nebun. ♣ Bogăţia strânge prieteni fără de număr,
iar săracul se desparte chiar de prietenul său. ♣ Toţi fraţii celui sărac îl
urăsc; cât de mult prietenii lui se depărtează de el! El caută vorbe
(mângâietoare), dar nu le află”.
284
284
Pild. 20,21 „O moştenire repede câştigată de la început, la urmă va fi fără

binecuvântare”.
Pild. 21,6 „Comorile dobândite cu limbă mincinoasă sunt deşertăciune

trecătoare şi laţuri ale morţii”.
Pild. 22,1 „Un nume (bun) este mai de preţ decât bogăţia; cinstea este mai
preţioasă decât argintul şi decât aurul”.
Pild. 22,2,16,22-23 „Bogatul şi săracul se întâlnesc unul cu altul; dar Cine

i-a făcut este Domnul. ♣ Dacă împilezi pe un sărac, îţi înmulţeşti averea, dacă
dai unui bogat sărăceşti. ♣ Nu jefui pe sărac, pentru că el e sărac şi nu asupri pe
cel nenorocit la poarta (cetăţii), ♣ Căci Domnul va apăra pricina lor şi va
ridica viaţa celor care îi vor fi jefuit”.
Pild. 23,4-5 „Nu te osteni să ajungi bogat; nu-ţi pune iscusinţa ta în aceasta. ♣
Oare vrei să te uiţi cu ochii cum ea se risipeşte? Căci bogăţia face aripi ca un
vultur care se înalţă către cer”.
Pild. 27,7,24 „Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este
amar (i se pare) dulce. ♣ Că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi şi nici
bogăţia din neam în neam”.
Pild. 28,3,6,11,20 „Un om bogat, care asupreşte pe cei săraci, e ca ploaia care
trânteşte tot la pământ, iar pâinea nu se face. ♣ Mai de preţ e săracul care
umblă întru neprihănirea lui, decât cel prefăcut în căile lui, chiar dacă e bogat.
♣ Omul bogat este înţelept în ochii lui, dar cel sărac şi priceput îl dovedeşte
cu mintea. ♣ Omul credincios va fi încărcat de binecuvântări, iar cine zoreşte
să ajungă bogat nu va rămâne nepedepsit”.
Eccl. 4,8 „Este câte un om care este stingher şi care nu are nici copil, nici frate
şi totuşi lucrul nu-l mai sfârşeşte şi ochii lui nu se mai satură de bogăţie. Dar
vine o vreme când zice: «Pentru cine m-am trudit şi am lipsit sufletul meu de
traiul cel bun?» Şi aceasta este deşertăciune şi rea îndeletnicire”.
Eccl. 5,9-11,12-16,18-19 „Cine iubeşte banii nu se va sătura de bani, iar cel

ce iubeşte bogăţia nu va avea parte de rodul ei. Şi aceasta este deşertăciune! ♣
Când se înmulţesc averile, sporesc şi cei ce le mănâncă şi ce folos are stăpânul
lor că numai le vede? ♣ Dulce este somnul lucrătorului, fie că mănâncă mult, fie
că mănâncă puţin, dar belşugul bogatului nu-i dă răgaz să doarmă. ♣ Este un
rău cumplit pe care l-am văzut sub soare: bogăţii puse la o parte de stăpânul lor
pentru a lui nenorocire. ♣ Şi dacă bogăţia se pierde dintr-o întâmplare
nenorocită şi el are un copil, acestuia nu-i rămâne nimic în mână. ♣ Precum a
ieşit din pântecele maicii sale, gol se va duce, aşa cum a venit, şi pentru
munca lui el nu va primi nimic, ca să poată lua în mâna lui. ♣ Şi aceasta este
285
285
o întâmplare nenorocită, ca să se ducă aşa cum a venit; şi ce folos că i-a fost

munca în vânt? ♣ Mai mult încă, toată viaţa lui este întuneric şi supărare, necaz
peste fire şi boală şi durere! ♣ Şi ori de câte ori Dumnezeu dă omului bogăţii
şi bunuri şi îi îngăduie să mănânce şi să-şi ia partea lui şi să se bucure de
munca lui, acesta este un dar de la Dumnezeu; ♣ Căci el nu se gândeşte prea
mult la zilele vieţii lui, fiindcă Dumnezeu îl ține prins cu bucuria inimii lui”.
Eccl. 9,14-16 „A fost odată o cetate mică, locuită de oameni puţini şi împotriva
ei a pornit un rege vestit, care a împresurat-o şi a ridicat de jur împrejur întărituri
puternice. ♣ Într-însa se afla un sărac înţelept care a scăpat cetatea prin
înţelepciunea lui şi nimeni nu-şi mai aduce aminte de acest om sărman. ♣ Și am
zis: Mai bună este înţelepciunea decât puterea; dar înţelepciunea celui sărac
este urgisită, şi cuvintele lui nu sunt luate în seamă”.
Ier. 17,11 „Prepeliţa cloceşte ouăle pe care nu le-a ouat; aşa este şi cel ce
câştigă avuţie nedreaptă, o lasă la jumătatea zilelor sale şi la sfârşitul său se
va trezi că este un nebun”.
Iez. 7,10-11,19 „Iată ziua! Iat-o că vine! Rândul tău a venit! Vine urgia!
Toiagul înfloreşte! Trufia se deschide, ♣ Şi se ridică silnicia ca să slujească de
toiag pentru răutate; nimic nu va rămâne din ei, nici din bogăţiile lor, nici din
petrecerile lor, nici din strălucirea lor! ♣ Argintul şi-l vor arunca pe uliţe şi vor
dispreţui aurul; argintul lor şi aurul lor nu-i vor putea scăpa în ziua urgiei
Domnului; cu acestea ei nu vor putea să-şi sature sufletele, nici să-şi umple
pântecele lor, pentru că acestea au fost pricină a nelegiuirilor lor”.
Avac. 2,6 „Și vor zice: Vai de cel ce-şi sporeşte averea cu ceea ce nu este al
lui - până când? - şi se încarcă cu povara zălogurilor luate!”
Bar. 3,16-19 „Unde sunt căpeteniile neamurilor şi cei ce stăpânesc fiarele

pământului? ♣ Cei ce cu păsările cerului se joacă şi strâng argint şi aur, în
care nădăjduiesc oamenii şi a căror avere era fără sfârşit? ♣ Cei ce lucrau
argintul şi se străduiau ca lucrările lor să fie neîntrecute? ♣ S-au stins şi în
locuinţa morţilor coborând, alţii s-au sculat în locul lor”.
Înțel. 5,8-9,11 „Ce folos ne-a adus trufia? La ce ne-a slujit bogăţia și toată
fala ei? ♣ Toate acestea au trecut ca umbra şi ca o veste care se duce pe aci
încolo. ♣ … nimic nu mai arată pe unde a trecut”.
Sir. 5,1,10 „Nu nădăjdui în avuţiile tale şi să nu zici: Am destule. ♣ Nu te

încrede în avuţiile câştigate pe nedrept, că nimic nu-ţi vor folosi în ziua
judecăţii”.
Sir. 13,2-10 „Povară mai grea decât poţi să nu ridici; aşa şi cu cel mai tare
decât tine şi mai bogat nu te însoţi. ♣ Cum se va întovărăşi oala de pământ cu
286
286
căldarea? Căldarea va izbi oala, şi oala se va sparge. ♣ Bogatul a făcut

strâmbătate, şi tot el s-a mâniat. ♣ Celui sărac i s-a făcut strâmbătate şi el
se roagă pentru iertare. ♣ Până îi vei fi de folos, va lucra cu tine; iar de vei
ajunge sărac te va părăsi. ♣ De ai, va trăi cu tine, şi te va săraci şi nu-i va fi
milă. ♣ Dacă are nevoie de tine, te va linguşi cu fel de fel de vorbe şi-ţi va
zâmbi şi-ţi va da nădejde. ♣ Va grăi ţie cele bune şi va zice: Ce-ţi trebuie? Şi te
va îndatora cu ospeţele sale până ce-ţi va goli punga de două, trei ori şi mai pe
urmă va râde de tine. ♣ După aceea te va vedea şi te va părăsi şi va da din cap
în faţa ta”.
Sir. 13,19-29 „Tot trupul se însoţeşte cu cel de felul său şi omul se va însoţi
cu cel asemenea lui. ♣ Oare se va însoţi lupul cu mielul? Aşa şi cel păcătos cu
cel cuvios. ♣ Ce pace are leoaica cu câinele? Şi ce pace are cel bogat cu cel
sărac? ♣ Vânatul leilor sunt asinii sălbatici în pustiu; aşa şi păşunea celor
bogaţi sunt săracii. ♣ Urâtă este trufaşului smerenia; tot aşa şi bogatului îi
este urât săracul. ♣ Pe bogat, când se clatină, îl reazimă prietenii; iar cel sărac,
când cade, este respins de prietenii săi. ♣ Bogatul, când alunecă, mulţi sunt
care îl sprijină; când spune cuvinte nebuneşti, îi dau dreptate. ♣ Cel smerit
a greşit, şi toți îl ceartă pe el; grăit-a înţelepţeşte, şi nu este băgat în seamă. ♣
Bogatul a vorbit, şi toţi au tăcut, şi cuvântul lui până la nori l-a înălţat. ♣
Săracul a grăit, şi zic: Cine este acesta? Şi de se împiedică, îl răstoarnă pe el. ♣
Bună este avuţia la cel care este fără de păcat şi rea este sărăcia în gura celui
nelegiuit”.
Sir. 14,3-5 „Bărbatului zgârcit nu-i sunt bune avuţiile, şi omul pizmătăreţ ce
înţelege din averea sa? ♣ Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora adună şi cu
bunătăţile lui alţii se vor desfăta. ♣ Cel care este rău pentru el însuşi cui va fi
bun? Şi nu se va veseli cu averile sale”.
Sir. 20,22 „Sunt oameni care sunt opriţi de la păcat din pricina sărăciei;
aceştia, în somnul lor, nu sunt prigoniţi de remuşcări”.
Sir. 26,22-23 „Pentru două lucruri se întristează inima mea şi pentru al treilea
îmi vine mânie: ♣ Omul bogat care se caliceşte şi răbdă de foame”.
Sir. 27,1-2 „Din pricina banilor, mulţi au păcătuit şi cine caută să se

îmbogăţească îşi întoarce ochiul de la dreptate. ♣ Între încheieturile pietrelor
se înfige ţăruşul şi între vânzare şi cumpărare se va strânge păcatul”.
Sir. 29,24-25 „Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina
şi o casă, pentru adăpost. ♣ Mai bună este viaţa săracului, sub acoperământ
de scânduri, decât ospeţe luminate în străini”.
Sir. 30,14-16 „Mai bun este săracul sănătos şi tare cu puterea, decât bogatul
care are trupul său rănit. ♣ Sănătatea şi buna tărie este mai bună decât tot
287
287
aurul, şi trupul sănătos şi cu putere, decât avuţia nenumărată. ♣ Nu este mai

bună avuţia decât sănătatea trupului şi nu este bucurie mai mare decât bucuria
inimii”.
Sir. 30,19 „Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase;
aşa este cel care stăpâneşte avuţia, dar nu se poate bucura de ea”.
Sir. 31,1-12 „Privegherea celui bogat topeşte trupul lui şi grija lui strică
somnul. ♣ Grija privegherii goneşte aţipirea şi ca boala grea alungă somnul. ♣
Ostenitu-s-a bogatul strângând bani şi întru odihna sa se satură de desfătările sale.
♣ Săracul se zbuciumă pentru că nu are cu ce trăi, iar când se odihneşte
toate îi lipsesc. ♣ Cel care iubeşte aurul nu se va îndrepta şi cel care aleargă
după stricăciune se va sătura de ea. ♣ Mulţi au căzut pentru aur şi înaintea
lor le-a fost pieirea. ♣ Lemn de împiedicare este aurul celor ce-i jertfesc lui şi
tot cel fără de minte se va prinde în el. ♣ Fericit este bogatul care s-a aflat
fără de prihană şi după aur n-a umblat. ♣ Cine este acesta? Şi-l vom ferici,
că a făcut lucruri minunate întru poporul său. ♣ Cine a fost încercat cu aurul şi a
rămas desăvârşit şi i-a fost lui spre laudă? ♣ Cine este acela care a putut călca
porunca şi n-a călcat-o? Şi a putut face rău şi n-a făcut? ♣ Se vor întări
bunătăţile lui şi milosteniile lui le va povesti adunarea”.
Sir. 34,22-23 „Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea
tatălui său. ♣ Pâinea celor lipsiţi este viaţa săracilor şi cel care o ia pe aceasta
este omul vărsării de sânge”.
2. Calamități
Is. 24,18-20 „Cel care va fugi de groază va cădea în groapă, cel care va scăpa
din mijlocul gropii se va prinde în laţ! Zăgazurile cele de sus se vor deschide şi
temeliile pământului se vor clătina. ♣ Pământul se sfărâmă, pământul sare în
bucăţi, se clatină pământul. ♣ Pământul se mişcă încoace şi încolo ca un om
beţiv, se dă în sus şi în jos ca un scrânciob; păcatele apasă asupra lui, ca să nu
se mai scoale ”.
Is. 29,6 „Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur şi zgomot mare,

uragan şi vijelie şi flăcări de foc mistuitor!”
Înțel. 5,20,22 „Iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi lumea va
porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. ♣ Mânia Lui, ca o
praştie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor şi
râurile îi vor îneca vijelios”.
Sir. 39,33-36 „Sunt vânturi făcute ca să aducă pedeapsă şi întru urgia lor au
întărit bătăile lor. ♣ Şi în vremea săvârşirii vor vărsa urgia şi mânia Celui care
288
288
le-a făcut o vor linişti. ♣ Focul şi grindina, foametea şi moartea, toate acestea
spre pedepsire sunt făcute. ♣ Dinţii fiarelor şi scorpiile, şerpii şi sabia
răzbunătoare sunt ca să piardă pe cei necredincioşi”.
3. Cerșetorie
Sir. 40,31-34 „Fiule! Viaţă cerşetoare să nu trăieşti; mai bine să mori decât să
ceri. ♣ Omul care caută la masa străină, viaţa nu i se socoteşte viaţă. ♣ Va
pângări sufletul său cu mâncări străine; iar omul ştiutor şi învăţat se va feri. ♣ În
gura celui fără de ruşine, dulce va fi cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va
arde”.
4. Conducători
Ieș. 18,19-23 „Am să-ţi dau un sfat şi Dumnezeu să fie cu tine! Fii tu pentru
popor mijlocitor înaintea lui Dumnezeu şi înfăţişează la Dumnezeu nevoile lui.
♣ Învaţă-i poruncile şi legile Lui; arată-le calea Lui, pe care trebuie să
meargă, şi faptele ce trebuie să facă. ♣ Iar mai departe alege-ţi din tot
poporul oameni drepţi şi cu frica lui Dumnezeu; oameni drepţi, care urăsc
lăcomia, şi-i pune căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste
cincizeci, căpetenii peste zeci. ♣ Aceştia să judece poporul în toată vremea:
pricinile grele să le aducă la tine, iar pe cele mici să le judece ei toate.
Uşurează-ţi povara şi ei să o poarte împreună cu tine! ♣ De vei face lucrul acesta
şi te va întări şi Dumnezeu cu porunci, vei putea să faci faţă, şi tot poporul
acesta va ajunge cu pace la locul său”.
Deut. 17,15-20 „Atunci să-ti pui rege peste tine pe acela pe care-l va alege
Domnul Dumnezeul tău: dintre fraţii tăi să-ţi pui rege peste tine; nu vei putea să
pui rege peste tine un străin, care nu este din fraţii tăi. ♣ Dar să nu-şi
înmulţească acela caii şi să nu întoarcă pe popor în Egipt, pentru ca să-şi
înmulţească el caii, căci Domnul v-a zis: Să nu vă mai întoarceți pe calea aceasta.
♣ Să nu-şi înmulţească femeile, ca să nu se răzvrătească inima lui, şi nici
argintul şi aurul lui să nu şi-l înmulţească peste măsură. ♣ Căci, când se va
sui pe scaunul regatului său, trebuie să-şi scrie pentru sine cartea legii acesteia
din cartea care se află la preoţii leviţilor, ♣ Şi să fie aceasta la el şi el să o
citească în toate zilele vieţii sale, ca să înveţe a se teme de Domnul Dumnezeul
său şi să se silească a împlini toate cuvintele legii acesteia şi toate hotărârile
acestea, ♣ Ca să nu se îngâmfe inima lui faţă de fraţii lui şi ca să nu se abată
el de la lege nici la dreapta, nici la stânga, ci ca să fie el şi fiii lui zile multe la
domnie în Israel”.
1 Reg. 8,11-18 „Iată care vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: pe
fiii voştri îi va lua şi-i va pune la carele sale şi va face din ei călăreţii săi şi vor
fugi pe lângă carele lui. ♣ Va pune din ei căpetenii peste mii, căpetenii peste
sute, căpetenii peste cincizeci; să lucreze ţarinile sale, să-i secere pâinea sa, să-i
289
289
facă arme de război şi unelte la carele lui. ♣ Fetele voastre le va lua, ca să facă
miresme, să gătească mâncare şi să coacă pâine. ♣ Țarinile, viile şi grădinile
de măslini cele mai bune ale voastre le va lua şi le va da slugilor sale. ♣ Din
semănăturile voastre şi din viile voastre va lua zeciuială şi va da oamenilor săi
şi slugilor sale. ♣ Din robii voştri, din roabele voastre, din cei mai buni feciori ai
voştri şi din asinii voştri va lua şi-i va întrebuinţa la treburile sale. ♣ Din oile
voastre va lua a zecea parte şi chiar voi veţi fi robii lui. ♣ Veţi suspina atunci
sub regele vostru, pe care vi l-aţi ales, şi atunci nu vă va răspunde Domnul”.
2 Reg. 23,3-4 „Cel ce domneşte între oameni cu dreptate. Cel ce stăpâneşte

cu temere de Dumnezeu ♣ E ca lumina dimineţii când răsare soarele, E ca
dimineaţa fără nori, Ca razele după ploaie ce fac să răsară iarba din pământ”.
3 Reg. 3,9-14 (2 Paral. 1,10-12) „Dăruieşte-i dar robului Tău minte

pricepută, ca să asculte şi să judece poporul Tău şi să deosebească ce este bine şi
ca este rău; căci cine poate să povăţuiască pe acest popor al Tău, care este
nesfârşit de mare? ♣ Şi i-a plăcut Domnului că Solomon a cerut aceasta. ♣
Şi a zis Dumnezeu: Deoarece tu ai cerut aceasta şi n-ai cerut viaţă lungă; n-ai
cerut bogăţie, n-ai cerut sufletele duşmanilor tăi, ci ai cerut înţelepciune, ca
să ştii să judeci, ♣ Iată Eu voi face după cuvântul tău; iată, Eu îţi dau minte
înţeleaptă şi pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta şi cum nici nu se
va mai ridica după tine. ♣ Ba îţi voi da şi ceea ce tu n-ai cerut: bogăţie şi
slavă, aşa încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ţie, în toate zilele tale. ♣
Şi dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzeşti legile Mele şi poruncile Mele,
cum a umblat tatăl tău David, îţi voi înmulţi şi zilele tale”.
3 Reg. 12,7 (2 Paral. 10,7) „Dacă tu vei fi slugă astăzi poporului acestuia şi-i
vei sluji, dacă le vei face gustul lor şi le vei vorbi cu blândeţe, atunci ei îţi vor fi
robi în toate zilele!”
2 Paral. 26,16,18-19 „Şi când a ajuns puternic, el s-a mândrit în inima lui
spre pieirea lui; şi a săvârşit o nelegiuire înaintea Domnului Dumnezeului său,
căci a intrat în templul Domnului, ca să tămâieze pe jertfelnicul tămâierii. ♣
Şi s-au împotrivit regelui Ozia şi i-au zis: «Nu ţi-e dat ţie, Ozia, să tămâiezi
înaintea Domnului, ci preoţilor, fiilor lui Aaron, care sunt sfinţiţi să tămâieze; ieşi
din locaşul sfânt, căci ai făcut o fărădelege şi nu-ţi va fi de loc spre cinste acest
lucru înaintea Domnului Dumnezeu». ♣ Ozia însă s-a supărat pe ei; şi cum
ţinea în mâna lui cădelniţa, ca să tămâieze, deodată s-a ivit lepra pe fruntea
lui în faţa preoţilor, în templul Domnului, dinaintea altarului tămâierii”.
Neem. 5,14-16,18 „Și din ziua aceea în care eu am fost numit guvernator al lor
în ţara lui Iuda … n-am mâncat pâinea de conducător. ♣ Iar conducătorii de
mai înainte, apăsau poporul şi luau de la el pâine şi vin, pe lângă cei patruzeci
de sicli de argint; ba până şi slugile lor apăsau poporul. Eu însă n-am făcut
aşa, pentru că mă temeam de Dumnezeu. ♣ … nici o ţarină n-am
290
290
cumpărat … . ♣ Cu toate acestea pâinea de conducător n-am cerut-o,

deoarece poporul acesta avea de dus o muncă grea”.
şi se duc; în miez de noapte, un popor se zbuciumă şi fără greutate
prăbuşeşte pe tiran. ♣ El zdrobeşte pe puternici, fără lungă cercetare şi
pune pe alţii în locul lor. ♣ De vreme ce El cunoaşte faptele lor, El îi răstoarnă
în fapt de noapte şi-i zdrobeşte. ♣ Ca pe nişte nelegiuiţi ce sunt, El îi loveşte de
față cu foarte mulţi privitori, ♣ Fiindcă s-au dat la o parte din preajma Sa şi n-au
voit să priceapă cărările Sale ♣ Şi au făcut să urce până la Domnul strigătul
celui sărac şi să răsune în urechile Sale plânsul celor nenorociţi”.
Iov 36,7-12 „Iar cu împăraţii la fel: îi pune în jeţuri împărăteşti şi-i aşază să
domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie. ♣ Şi atunci iată-i ferecaţi cu
lanţuri şi iată-i prinşi cu funiile mâhnirii. ♣ După aceea, Dumnezeu le
dezvăluie fapta pe care au făcut-o şi nelegiuirea în care au căzut, anume că
s-au trufit. ♣ Dar El le face această destăinuire ca să ia aminte şi le dă poruncă
să se întoarcă de la răutatea lor; ♣ Dacă dau ascultare şi vin la supunere, ei îşi
isprăvesc zilele lor în fericire şi anii lor în desfătări; ♣ Iar dacă sunt
neascultători, atunci trec prin strâmtorile morţii şi se sting nepricepuţi şi
orbi”.
Pild. 11,10-11,14 „De propăşirea celor drepţi cetatea se bucură, iar când pier cei
fără de lege ea tresaltă de veselie. ♣ Prin binecuvântarea oamenilor drepţi
cetatea merge înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină. ♣ Unde
lipseşte cârmuirea, poporul cade; izbăvirea stă în mulţimea sfetnicilor”.
Pild. 14,28 „Strălucirea unui rege se sprijină pe mulţimea poporului, iar

lipsa de supuşi este pieirea prinţului”.
Pild. 16,12-15 „Urâciune sunt regii care făptuiesc fărădelegea, fiindcă

numai întru dreptate se întăreşte tronul. ♣ Buzele grăitoare de dreptate sunt
plăcute regilor şi iubesc pe cel ce spune drept. ♣ Întărâtarea regelui este ca
vestitorii morţii, dar omul înţelept o domoleşte. ♣ Seninătatea feţei regelui dă
viaţă şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie de primăvară”.
Pild. 20,2,26,28 „Groaza pe care o insuflă regele este ca răcnetul leului; cel ce îl
întărâtă păcătuieşte împotriva sa însuşi. ♣ Un rege înţelept simte pe cei fără de
lege şi lasă să treacă roata peste ei. ♣ Iubirea şi credinţa păzesc pe rege şi prin
iubire îşi sprijină tronul său”.
Pild. 24,21-22 „Fiul meu, teme-te de Domnul şi de rege şi cu cei ce se

răzvrătesc nu lega prietenie, ♣ Că fără de veste va veni nenorocirea şi cine poate
să cunoască sfârşitul lor năprasnic?”
291
291
Pild. 25,3-5 „Precum înălţimea cerului şi adâncul pământului sunt lucruri

nepătrunse, tot aşa şi inima regilor. ♣ Curăţă argintul de zgură şi turnătorul va
face din el un vas ales. ♣ Dă la o parte pe cel fără de lege din faţa mai-marelui şi
tronul lui se va întări prin dreptate”.
Pild. 29,2,4,12,14,16 „Când drepţii domnesc se bucură poporul şi, când

stăpânesc cei fără de lege, suspină. ♣ Un conducător prin dreptate face să
propăşească ţara, iar cel ce pune dări grele o ruinează. ♣ Când un conducător
ascultă de cuvinte mincinoase, toţi slujitorii săi sunt răi. ♣ Un conducător
care judecă cu dreptate pe cei săraci îşi întăreşte scaunul lui pe veci. ♣ Când
cei fără de lege domnesc se înmulţesc răutăţile, iar drepţii vor vedea (cu bucurie)
prăbuşirea lor”.
Pild. 31,4-5 „Nu se cuvine regilor, o, Lemuel, nu se cuvine regilor să bea vin
şi conducătorii băuturi îmbătătoare, ♣ Ca nu cumva bând să uite legea şi să
judece strâmb pe toţi sărmanii”.
Eccl. 10,5-6 „Am mai luat seama la încă un rău de sub soare, ca o greşeală
care porneşte de la stăpânitor: ♣ Nebunul este ridicat la dregătorii înalte,
iar cei vrednici stau în locuri de jos”.
Eccl. 10,20 „Chiar în gândul tău nu blestema pe rege şi în cămara unde

dormi nu defăima pe cel puternic; căci păsările cerului pot să ducă un cuvânt şi
neamul celor înaripate să dea vorba ta pe faţă”.
Eccl. 10,17 „Fericită eşti tu, ţară, care ai rege un fecior de neam mare şi
căpeteniile tale mănâncă la vreme, ca toţi oamenii, şi nu se dau la băutură”.
Ier. 22,15 „Ai ajuns tu, oare, rege ca să te făleşti cu palate clădite din lemn de
cedru?”
Iez. 46,18 „Dar regele nu poate lua din partea de moştenire a poporului,
strâmtorându-l în moştenirea lui. El numai din moştenirea sa poate împărţi
copiilor săi, ca nimeni din poporul Meu să nu fie izgonit din moştenirea lui”.
Dan. 5,20 „Şi pentru că inima lui se trufise şi duhul lui se împietrise până la
mândrie, a fost coborât de pe scaunul regatului său şi vrednicia lui i-a fost luată”.
Înțel. 6,1-6,9 „Ascultaţi deci, regilor, şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care
judecaţi marginile pământului. ♣ Băgaţi în urechi, voi cei ce stăpâniţi peste
mulţimi şi care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre. ♣ Pricepeţi că
292
292
stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt, Care va

cerceta faptele voastre şi va pune la încercare gândurile voastre. ♣ Fiindcă,
deşi dregători ai împărăţiei Lui, n-aţi judecat drept, nici legea n-aţi păzit-o, nici
n-aţi umblat după sfatul lui Dumnezeu. ♣ Groaznic şi fără de veste El va sta
asupra voastră, căci pentru cei mari judecata va fi cumplită. ♣ Celor mici,
Domnul le va arăta iertare şi milă, însă cei puternici vor fi pedepsiţi cu
străşnicie. ♣ Deci către voi, regilor, îndrept cuvintele mele ca să învăţaţi
înţelepciune şi să nu cădeţi”.
Sir. 10,1-5 „Conducătorul înţelept îndrumează bine pe poporul său, şi

cârmuirea omului priceput este cu bună rânduială. ♣ După cum este
judecătorul poporului, aşa sunt şi slujitorii lui şi cum este mai-marele cetăţii,
aşa sunt toţi cei ce locuiesc în ea. ♣ Un rege neînvăţat va pierde pe poporul
său, şi cetatea sporeşte prin înţelepciunea mai-marilor ei. ♣ În mâna
Domnului este stăpânirea pământului şi la vremea sa va ridica pe cel folositor la
cârmuire. ♣ În mâna Domnului este izbânda omului şi Domnul este Cel Care
pune mărirea Sa pe fruntea stăpânitorului”.
2 Mac. 9,8-12 „Şi celui care i se părea că şi peste valurile mării împărăţeşte
din pricina trufiei pe care o avea peste firea omenească, şi socotea că va pune
în cumpănă munţii cei înalţi, acum, smerit fiind până la pământ, într-o lectică
era purtat, arătând către toţi puterea lui Dumnezeu prin pilda sa. ♣ Căci din
trupul acestui păgân izvorau viermi vii şi, trăind în chinuri şi în dureri, cădea de
pe el carnea, şi de mirosul lui greu toată tabăra se îngreuia, neputând suferi
duhoarea. ♣ Şi pe cel care cu puţin mai înainte i se părea că se atinge de
stelele cerului, nimeni nu-l putea purta din pricina duhorii nesuferite. ♣
Atunci a început, fiind rănit, a înceta de la mulţimea trufiei şi a veni întru
cunoştinţa sa, sub bătaia lui Dumnezeu şi sub sporul durerilor. ♣ Şi nici el
singur nemaiputând a-şi suferi greul miros, aceasta a zis: Drept este a se supune
lui Dumnezeu şi cel care este pământean să nu se asemene Lui”.
5. Deșertăciune
Ps. 38,8-10 „Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază. ♣ Deşi ca o umbră
trece omul, dar în zadar se tulbură. ♣ Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe
ele”.
Eccl. 1,2-4,14-15 „Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul,

deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! ♣ Ce folos are omul
din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare? ♣ Un neam trece şi altul vine,
dar pământul rămâne totdeauna! ♣ M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările
care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt. ♣ Ceea ce
este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra”.
293
293
Eccl. 1,17 „Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa,

nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt”.
Eccl. 2,1,3-11,18-19,22-23 „Grăitam inimii mele: Vino să te ispitesc cu

veselia şi să te fac să guşti plăcerea! Şi iată că şi aceasta este deşertăciune. ♣
Am cugetat apoi în inima mea, să desfătez trupul meu cu vin … . ♣ Am
început lucrări mari: am zidit case, am sădit vii, ♣ Am făcut grădini şi parcuri
şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori; ♣ Mi-am făcut iazuri, ca să pot uda
din ele o dumbravă unde creşteau copacii; ♣ Am cumpărat robi şi roabe … .
♣ Am strâns aur şi argint ... . ♣ Am fost mare şi am întrecut pe toţi cei ce au
trăit înaintea mea ... . ♣ Şi tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte ... .
♣ Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut
mâinile mele şi la truda cu care m-am trudit ca să le săvârşesc şi iată, totul
este deşertăciune şi vânare de vânt şi fără nici un folos sub soare. ♣ Şi am
urât toată munca pe care am muncit-o sub soare, fiindcă voi lăsa-o omului
care va veni după mine. ♣ Şi cine ştie dacă el va fi înţelept sau nebun! Şi el va
face ce va găsi cu cale din tot lucrul cu care m-am trudit şi m-am chibzuit sub
soare! Şi aceasta este deşertăciune! ♣ Oare, ce-i rămâne omului din toată
munca lui şi din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare? ♣ Toate zilele
lui nu sunt decât suferinţă şi îndeletnicirea lui nu-i decât necaz; nici chiar
noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este deşertăciune!”
6. Hărnicie
Pild. 10,5 „Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care
doarme în vremea secerişului este de ocară”.
Pild. 11,16 „Nu leneşii ci silitorii agonisesc avere”.
Pild. 12,11,27 „Cel ce munceşte ogorul său se satură de pâine, iar cel ce
umblă după deşertăciuni este om lipsit de minte. ♣ Leneșul nu-și frige nici
vânatul lui; Cea mai scumpă comoară pentru om este munca”.
Pild. 13,4 „Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor
silitori este îndestulat”.
Pild. 28,19 „Cel ce lucrează pământul lui se va îndestula de pâine, iar cel ce
umblă după lucruri de nimic se va sătura de sărăcie”.
Eccl. 3,13 „Drept aceea dacă un om mănâncă şi bea şi trăieşte bine de pe

urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu”.
Eccl. 11,6 „Dis-de-dimineaţă seamănă sămânţa şi până seara nu odihni

mâna ta, căci nu ştii care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt
deopotrivă de bune”.
294
294
7. Idoli
Ieș. 20,4-5 (Deut. 5,8-9) „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a
nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din
câte sunt în apele de sub pământ! ♣ Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că
Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii
pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam”.
Ier. 16,20 „Poate oare omul să-şi facă dumnezei, care, de altfel, nici nu sunt
dumnezei? De aceea iată le voi arăta acum, le voi arăta mâna Mea şi puterea Mea
şi vor afla că numele Meu este Domnul!”
a. Ce nu sunt idoli
Ieș. 25,18-20,22 „Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o
bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului; ♣ Să pui un
heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului. ♣ Și heruvimii
să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe
deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul
spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor ♣ Acolo, între cei doi heruvimi
de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi ţie şi îţi voi grăi de toate”.
Ieș. 26,1 „Cortul însă să-l faci din zece covoare de în răsucit şi de mătase
violetă, stacojie şi vişinie; în ţesătura lor să faci chipuri de heruvimi alese cu
iscusinţă”.
Ieș. 36,35 „După aceea au făcut o perdea de mătase violetă, stacojie şi vişinie şi
de în răsucit şi pe ea au făcut chipuri de heruvimi cu iscusinţă alese, ca să o
pună între sfânta şi sfânta sfintelor”.
Ieș. 37,7-9 „A făcut de asemenea doi heruvimi de aur, lucraţi din ciocan,
pentru cele două capete ale capacului, ♣ Şi i-a aşezat unul la un capăt şi altul la
celălalt capăt al capacului. Heruvimii aceştia erau făcuţi ca ieşind din capac la
cele două capete ale lui. ♣ Cei doi heruvimi îşi întindeau aripile unul spre
altul, umbrind capacul, iar feţele lor erau îndreptate una către alta, privind
spre capac”.
Num. 21,8-9 „Iar Domnul a zis către Moise: «Fă-ţi un şarpe de aramă şi-l
pune pe un stâlp; şi de va muşca şarpele pe vreun om, tot cel muşcat care se
va uita la el va trăi». ♣ Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un
stâlp; şi când un şarpe muşca vreun om, acesta privea la şarpele cel de aramă
şi trăia”.
295
295
3 Reg. 6,22-23,28-32 „Tot templul l-a îmbrăcat cu aur, tot templul până la capăt,
şi tot jertfelnicul care este dinaintea altarului l-a îmbrăcat cu aur. ♣ Şi a făcut în
Sfânta Sfintelor doi heruvimi de lemn de măslin, înalţi de zece coţi. ♣ Şi a
îmbrăcat el heruvimii cu aur. ♣ Pe toţi pereţii templului de jur împrejur, pe
dinăuntru şi pe dinafară, a făcut chipuri săpate de heruvimi, de copaci, de finici şi
de flori îmbobocite. ♣ Şi a îmbrăcat cu aur pardoseala în templu, în partea din
fund şi în partea din faţă. ♣ Pentru intrat în Sfânta Sfintelor, a făcut uşi de lemn
de măslin care se deschid în două părţi, cu uşori în cinci muchii. ♣ Pe cele două
jumătăţi ale uşilor de lemn de măslin, el a făcut heruvimi săpaţi, finici şi flori
îmbobocite; şi le-a îmbrăcat în aur şi heruvimii şi finicii”.
2 Paral. 3,10-14 „Apoi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi săpaţi în

lemn şi i-a ferecat cu aur. ♣ Aripile heruvimilor aveau în lungime douăzeci de
coţi: o aripă de cinci coţi atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci coţi
atingea aripa celuilalt heruvim. ♣ Asemenea şi aripa de cinci coţi a celuilalt
heruvim atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci coţi atingea aripa
heruvimului întâi. ♣ Aripile acestor heruvimi întinse erau de douăzeci de coţi;
heruvimii stăteau în picioare, cu feţele spre Sfânta. ♣ După aceea au făcut o
perdea de torturi purpurii, stacojii şi albastre şi de vison, iar pe ea a
închipuit heruvimi”.
Iez. 41,17-20,25 „Până la înălţimea uşilor, tot peretele, atât la despărţitura cea
mai dinăuntru, cât şi la cea mai din afară, de jur împrejur, înăuntru şi pe afară, era
împodobit cu chipuri săpate cu anumită măsură; ♣ Şi anume, erau săpaţi
heruvimi şi palmieri, astfel: între fiecare doi heruvimi un. palmier şi fiecare
heruvim avea două feţe. ♣ Heruvimul într-o parte avea o faţă de om, întoarsă
spre un palmier, şi în cealaltă parte avea o faţă de leu, întoarsă spre alt palmier.
Aşa erau făcute chipuri în tot templul şi împrejur. ♣ De jos până la înălţimea
uşilor erau sculptaţi heruvimi şi palmieri ca şi pe pereţii templului. ♣ Şi pe ele,
pe uşile templului, erau sculptaţi heruvimi şi palmieri, ca şi pe pereţi”.
Înțel. 16,6-8 „Ei au fost tulburaţi puţină vreme, ca să se îndrepteze şi au avut un

semn de mântuire, ca să-şi aducă aminte de poruncile legii Tale; ♣ Căci cel care
se întorcea către acest semn se vindeca, dar nu prin ceea ce vedea cu ochii, ci
prin Tine, Mântuitorul tuturor. ♣ Şi prin aceasta arătat-ai vrăjmaşilor noştri
că Tu eşti Cel Care izbăveşti de tot răul”.
b. Ce sunt idoli
Fac. 35,2,4 „Iar Iacov a zis casei sale şi tuturor celor ce erau cu dânsul:
«Lepădaţi dumnezeii cei străini, care se află la voi, curăţiţi-vă şi vă primeniţi
hainele voastre». ♣ Iar ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii cei străini, care
erau în mâinile lor, şi cerceii ce-i aveau în urechile lor; şi Iacov i-a îngropat
sub stejarul de lângă Sichem şi i-a lăsat necunoscuţi până în ziua de astăzi”.
296
296
Ieș. 32,1,4 „Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, s-a
adunat la Aaron şi i-a zis: «Scoală şi ne fă dumnezei, care să meargă înaintea
noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim
ce s-a întâmplat». ♣ Luându-i din mâinile lor, i-a turnat în tipar şi a făcut din ei
un viţel turnat şi l-a cioplit cu dalta. Iar ei au zis: Iată, Israele, dumnezeul tău,
care te-a scos din ţara Egiptului!”
Lev. 26,1 „Să nu vă faceţi idoli, nici chipuri cioplite; nici stâlpi să nu vă
ridicaţi; nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta să nu vă aşezaţi în pământul
vostru, ca să vă închinaţi la ele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
Deut. 4,15-19,23 „Ţineţi dar bine minte că în ziua aceea, când Domnul v-a grăit
din mijlocul focului, de pe muntele Horeb, n-aţi văzut nici un chip. ♣ Să nu
greşiţi dar şi să nu vă faceţi chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol,
care să înfăţişeze bărbat sau femeie, ♣ Sau închipuirea vreunui dobitoc de
pe pământ, sau închipuirea vreunei păsări ce zboară sub cer, ♣ Sau
închipuirea vreunei jivine, ce se târăşte pe pământ, sau închipuirea vreunui peşte
din apă, de sub pământ; ♣ Sau, privind la cer şi văzând soarele, luna, stelele şi
toată oştirea cerului, să nu te laşi amăgit ca să te închini lor, nici să le slujeşti,
pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru toate popoarele de sub cer.
♣ … să nu vă faceţi idoli care ar închipui ceva, precum ţi-a poruncit Domnul
Dumnezeul tău”.
Deut. 7,25-26 „Idolii dumnezeilor lor să-i ardeţi cu foc; să nu doreşti a lua
argintul sau aurul de pe ei, ca să nu-ţi fie aceasta cursă, că urâciune sunt aceştia
înaintea Domnului Dumnezeului tău, ♣ Şi urâciunea idolească să n-o duci în
casa ta, ca să nu cazi sub blestem, ca ea. Fereşte-te de aceasta şi să-ţi fie scârbă de
ea, că este blestemată”.
Deut. 27,15 „Blestemat să fie cel ce va face idol cioplit sau turnat, lucru de
mână de meşter şi urâciune înaintea Domnului şi-l va pune la loc tainic!”
3 Reg. 18,26-29 „Şi au luat ei viţelul care li s-a dat şi l-au pregătit şi au chemat
numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: «Baale, auzi-ne!» Dar n-a
fost nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră.
♣ Iar pe la amiază, Ilie a început să râdă de ei şi zicea: «Strigaţi mai tare, căci
doar este dumnezeu ! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva,
sau este în călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească !» ♣ Şi ei
strigau cu glas mai tare şi se înţepau după obiceiul lor cu săbii şi cu lănci,
până ce curgea sânge. ♣ Trecuse acum de amiază şi ei s-au zbuciumat mereu
până la timpul jertfei. Dar n-a fost nici glas, nici răspuns, nici auzire”.
2 Paral. 11,15 „Şi pentru că Ieroboam îşi pusese preoţi pentru înălţimi şi pentru
ţapii şi viţeii pe care îi făcuse el”.
297
297
Ps. 113,12-16 (Ps. 134,15-18) „Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri
de mâini omeneşti: ♣ Gură au şi nu vor grăi; ochi au şi nu vor vedea; ♣ Urechi
au şi nu vor auzi; nări au şi nu vor mirosi; ♣ Mâini au şi nu vor pipăi; picioare
au şi nu vor umbla, nu vor glăsui cu gâtlejul lor. ♣ Asemenea lor să fie cei ce-i
fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei”.
Is. 44,14,19 „El şi-a tăiat un cedru, sau a luat chiparos sau stejar, pe care şi-i
alesese dintre copacii pădurii, sau a plantat un cedru pe care ploaia l-a făcut să
crească. ♣ Cu toate acestea el nu-şi face socoteală în inima sa, că este simplu şi
fără pricepere, şi nu zice: Jumătate l-am pus pe foc şi am copt pâine, pe cărbuni
am fript carne şi am mâncat-o, iar cu cealaltă jumătate care a mai rămas, voi
face un idol urâcios şi mă voi închina la un trunchi de copac”.
Is. 46,1-2 „Bel se prăbuşeşte, Nebo este răsturnat, chipurile lor aşezate pe
vite şi pe dobitoace. Chipurile, pe care voi acum le purtaţi, sunt încărcate şi au
ajuns o povară pentru vitele trudite. ♣ Idolii cad, se prăbuşesc laolaltă, nu pot să
izbăvească pe cei care îi poartă; ei înşişi sunt duşi în robie”.
Ier. 2,26-28 „Au zis lemnului: ♣ «Tu eşti tatăl meu!» Şi pietrei i-au grăit:
«Tu m-ai născut!», şi nu şi-au întors spre Mine faţa, ci spatele, iar la vreme de
nevoie vor zice: «Scoală şi ne izbăveşte!» ♣ Dar unde-ti sunt, Iudo, dumnezeii
care ţi i-ai făcut? Să se scoale şi să te izbăvească la vreme de necaz, dacă pot!
Căci câte cetăţi ai, atâţia sunt şi dumnezeii tăi”.
Ier. 10,3-4 „Că datinile neamurilor sunt deşertăciune: aceia taie un lemn din
pădure şi mâinile meşterului îl lucrează cu toporul; ♣ Apoi îl îmbracă cu argint
şi cu aur, îl întăresc cu cuie şi cu ciocanul, ca să nu se clatine. Aşa sunt dumnezeii
neamurilor”.
Os. 9,10 „Când ei au mers după Baal Peor, s-au sfinţit lui Baal şi au ajuns
urâciune întocmai ca şi cel pe care îl îndrăgiseră”.
Os. 13,2 „Şi acum ei păcătuiesc din nou; şi-au făcut chipuri turnate din argintul
lor după felul idolilor - lucru de mână de meşter sunt toţi! Şi ei le zic: «Aceştia
sunt dumnezeu!» Ei dau ajutor oamenilor. Pentru aceasta ei se închină sărutând
viţeii cei de aur”.
Epist. 1,10-14 „Şi-i împodobesc cu veşminte, ca pe nişte oameni, pe aceşti

dumnezei de argint, de aur şi de lemn; însă ei nu se pot apăra nici de rugină, nici
de viermi, ♣ Cu toată haina de purpură pe care le-o pun. Le şterg chipurile, din
pricina prafului din templu care se aşază gros pe ei. ♣ Unul ţine un sceptru ca un
guvernator de provincie, dar n-ar putea să ucidă pe cel care l-ar jigni; ♣ Altul
ţine în dreapta sabie sau secure, dar n-ar putea să se războiască şi să se apere de
hoţi. ♣ Prin aceasta se vede lămurit că ei nu sunt dumnezei; nu vă temeţi de ei”.
298
298
Înțel. 13,1-2 „Deşerţi sunt din fire toţi oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu şi
care n-au ştiut, plecând de la bunătăţile văzute, să vadă pe Cel care este, nici din
cercetarea lucrurilor Sale să înţeleagă pe meşter; ♣ Ci au socotit că sunt
dumnezei cârmuitori ai lumii sau focul, sau vântul, sau arcul cel iute, sau
mersul stelelor, sau apa năvalnică, sau luminătorii cerului”.
c. Idolatrie
Num. 25,1-3 „Dar poporul a început să se spurce, păcătuind cu fetele din Moab.
♣ Că acestea îi chemau la jertfele idolilor lor şi mânca poporul din acele
jertfe şi se închina la dumnezeii lor. ♣ Aşa s-a lipit Israel de Baal-Peor, pentru
care s-a aprins mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel”.
Deut. 6,14-15 „Să nu mergeţi după alţi dumnezei, după dumnezeii popoarelor,
care se vor afla împrejurul vostru; ♣ Ca să nu se aprindă mânia Domnului
Dumnezeului tău asupra ta şi să nu te piardă de pe faţa pământului, că Domnul
Dumnezeul tău, Care se află în mijlocul tău, este Dumnezeu zelos”.
Deut. 8,19-20 „Iar dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău şi vei merge
după dumnezeii altora, vei sluji acelora şi te vei închina lor, vă mărturisesc
astăzi pe cer şi pe pământ că veţi pieri. ♣ Cum pier popoarele, pe care
Domnul Dumnezeu le pierde dinaintea voastră, aşa veţi pieri şi voi, de nu veţi
asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru!”
Deut. 13,6-8 „De te va îndemna în taină fratele tău, fiul tatălui tău, sau fiul
mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau femeia de la sânul tău, sau prietenul tău
care este pentru tine ca sufletul tău, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe
care tu şi părinţii tăi nu i-aţi ştiut, ♣ Dumnezeilor acelor popoare, care locuiesc
împrejurul tău, aproape sau departe de tine, de la un capăt până la celălalt al
pământului, ♣ Să nu te învoieşti cu ei, nici să-i asculţi; să nu-i cruţe ochii tăi, să
nu-ţi fie milă de ei, nici să-i ascunzi”.
4 Reg. 3,27 „Deci a luat pe fiul său cel întâi născut, care trebuia să domnească
în locul lui, şi l-a adus ardere de tot pe zid”.
4 Reg. 17,31 „Sefarvaimii îşi ardeau pe fiii şi pe fiicele lor cu foc în cinstea
lui Adramelec şi Anamelec, zeii lor”.
4 Reg. 23,5,10 „A izgonit după aceea pe preoţii idolilor pe care-i puseseră

regii Iudei, ca să facă tămâieri pe înălţimi, în cetăţile Iudei şi în împrejurimile
Ierusalimului, şi care tămâiau pe Baal, soarele, luna, stelele şi toată oştirea
cerului. ♣ După aceea regele a spurcat locurile de jertfă din valea fiilor lui
Hinom, ca nimeni să nu mai treacă pe fiul său sau pe fiica sa prin foc lui
Moloh”.
299
299
2 Paral. 33,6 „Tot el a trecut prin foc pe fiii săi în valea Ben-Hinom şi a
făcut vrăjitorie, farmece şi magie; a adus oameni care chemau duhurile
morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L”.
Ps. 96,7 „Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă
cu idolii lor”.
Ps. 105,36-37 „Şi au slujit idolilor lor şi s-au smintit. ♣ Şi-au jertfit pe fiii lor
şi pe fetele lor idolilor”.
Is. 42,17 „Să dea înapoi şi să se ruşineze cei ce îşi pun nădejdea în idoli, cei ce
zic chipurilor turnate: Voi sunteţi dumnezeii noştri!”
Is. 45,20 „Adunaţi-vă, veniţi, apropiaţi-vă laolaltă, cei rămaşi cu viaţă dintre
neamuri! Nu îşi dau seama de nimic cei ce duc după ei un idol de lemn şi se
închină unui dumnezeu care nu poate izbăvi!”
Is. 57,5 „Ardeţi de poftă pe lângă idolii de sub orice copac verde şi jertfiţi pe fii
în albia râurilor şi în peşteri”.
Ier. 7,18-20 „Copiii adună lemne, iar părinţii aţâţă focul şi femeile frământă
aluatul ca să facă turte pentru zeiţa cerului şi să săvârşească turnări în cinstea
altor dumnezei, ca să Mă rănească pe Mine. ♣ Dar oare pe Mine Mă rănesc
ei - zice Domnul - şi nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor? ♣ De aceea, aşa zice
Domnul Dumnezeu: Iată se revarsă mânia Mea asupra locului acestuia, asupra
oamenilor şi dobitoacelor, asupra copacilor, asupra ţarinii şi asupra roadelor
pământului, şi se vor aprinde şi nu se vor mai stinge”.
Ier. 19,4 „Pentru că M-au părăsit, au înstrăinat locul acesta şi tămâiază pe el alţi
dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi nici regii lui Iuda;
au umplut locul acesta de sângele nevinovaţilor şi au făcut înălţimi pentru Baal,
ca să ardă pe fiii lor cu foc”.
Iez. 23,39 „Au junghiat copiii lor pentru idolii lor”.
Înțel. 14,12-20 „Gândul plăsmuirii de idoli a fost începutul aprinderii spre

desfrâu, şi născocirea lor a fost pierderea vieţii. ♣ Fiindcă n-au fost de la
început şi nu vor fi totdeauna. ♣ Prin deşarta mărire omenească au intrat în
lume, astfel că apropiatul lor sfârşit este hotărât înaintea lui Dumnezeu. ♣ Un
tată, întristându-se cu amară jale pentru copilul său răpit înainte de vreme,
i-a făcut chipul şi pe cel care ieri încă nu era decât un om mort, îl cinsteşte
acum ca pe un dumnezeu şi a rânduit celor din casa sa taine şi slujbe. ♣ După
aceea, cu vremea, întărindu-se acest păgânesc obicei, s-a păzit ca o lege şi, din
poruncile tiranilor, a ieşit cinstirea chipurilor cioplite. ♣ Când popoarele nu
puteau să-i cinstească de faţă, pentru că locuiau departe, făceau o asemuire după
300
300
chipul depărtat şi potriveau un chip văzut al împăratului preacinstit, aşa încât să

dea celui ce nu era de faţă aceleaşi sârguincioase închinări ca şi cum ar fi de faţă.
♣ Şi pentru izbânda acestei închinări, cei care erau neştiutori au fost şi ei împinşi
de pofta de slavă a meşterului. ♣ Pentru că el, voind să placă stăpânitorului, şi-a
pus tot meşteşugul ca să facă asemănarea cât mai frumoasă. ♣ Iar mulţimile,
înşelându-se prin frumuseţea lucrului, l-au socotit acum ca dumnezeu pe cel
care mai înainte îl cinsteau ca pe un om”.
Înțel. 14,23-27 „Ei făceau slujbe în care ucideau chiar pe copiii lor, sau
săvârşeau taine ascunse sau beţii nebuneşti după barbare obiceiuri. ♣ Şi nici
viaţa, nici căsătoriile nu le mai păzeau curate, ci unul pe altul ucidea prin
viclenie sau îl batjocorea prin desfrânare. ♣ Toate se învălmăşesc în sânge şi
ucidere, în furtişag şi vicleşug, în stricăciune şi necredinţă, în răzvrătire şi
jurământ strâmb, ♣ În prigonirea celor buni şi uitarea binefacerilor primite, în
pângărirea sufletelor şi răsturnarea trupeştilor nevoi, în tulburarea căsătoriilor
şi desfrânare şi dezmăţ sub ochii tuturor. ♣ Căci închinarea la idolii cei
deşerţi, care nici n-ar trebui pomeniţi, este începutul, pricina şi sfârşitul a tot
răul”.
8. Judecată. Judecători
Înțel. 12,22 „Să ţinem în seamă bunătatea Ta, când judecăm; iar când
suntem judecaţi, să nădăjduim în îndurarea Ta”.
Ieș. 23,1-2,8 „Să nu iei aminte la zvon deşert; să nu te uneşti cu cel nedrept,
ca să fii martor mincinos! ♣ Să nu te iei după cei mai mulţi, ca să faci rău; şi la
judecată să nu urmezi celor mai mulţi, ca să te abaţi de la dreptate. ♣ Daruri
să nu primeşti, căci darurile orbesc ochii celor ce văd şi strâmbă pricinile
cele drepte”.
Lev. 19,15 „Să nu faceţi nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa celui

sărac şi de faţa celui puternic să nu te sfieşti, ci cu dreptate să judeci pe
aproapele tău”.

judece poporul cu judecată dreaptă. ♣ Să nu strici legea, să nu cauţi la faţă
şi să nu iei mită, că mita orbeşte ochii înţelepţilor şi strâmbă pricinile drepte. ♣
Caută dreptate şi iar dreptate”.
Deut. 19,15-19 „Nu ajunge numai un martor pentru a vădi pe cineva de

vreo vină sau de vreo nelegiuire sau de vreun păcat de care s-ar fi făcut vinovat,
ci orice pricină să se dovedească prin spusa a doi sau trei martori. ♣ De se va
ridica asupra cuiva martor nedrept, învinuindu-l de nelegiuire, ♣ Amândoi
oamenii aceştia între care este pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, la preot
sau la judecătorii care vor fi în zilele acelea. ♣ Şi judecătorii să cerceteze bine şi,
301
301
dacă martorul acela va fi martor mincinos şi va fi mărturisit strâmb asupra

fratelui său, ♣ Să-i faceţi ceea ce voise să facă el fratelui său. Şi aşa să
stârpeşti răul din mijlocul tău”.
Deut. 27,19 „Blestemat să fie cel ce va judeca strâmb pe străin, pe orfan şi pe

văduvă!”
2 Paral. 19,6-7 „Şi a zis el judecătorilor: Luaţi seama la ce veţi face; să nu

faceţi judecată omenească, ci judecata Domnului, că la rostirea judecăţii El
este cu voi. ♣ De aceea să fiţi cu frica Domnului în voi, să lucraţi cu pază, căci
la Domnul nu-i nici nedreptate, nici părtinire şi nici daruri”.
Ps. 81,3-4 „Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit,
celui sărman. ♣ Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mâna păcătosului,
izbăviţi-i”.
Pild. 17,15 „Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept,
amândoi sunt urâciune înaintea Domnului”.
Is. 5,23 „Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de
dreptate pe cel drept!”
Is. 10,1-3 „Vai de cei ce fac legi nedrepte şi de cei ce scriu hotărâri silnice,
♣ Ca să îndepărteze pe cei slabi de la judecată şi să răpească dreptatea sărmanilor
poporului Meu, ca să facă din văduve prada lor şi să jefuiască pe cei orfani! ♣
Dar ce veţi face voi în ziua pedepsirii şi cum vă veţi feri de furtuna ce vine de
departe? Către cine veţi fugi ca să fiţi ajutaţi şi unde veţi lăsa comorile voastre?”
Înțel. 1,1-2 „Iubiţi dreptatea, judecători ai pământului; cugetaţi drept despre

Domnul şi căutaţi-L cu inimă smerită, ♣ Căci El Se lasă găsit celor care nu-L
ispitesc şi Se arată celor care au credinţă în El”.
Sir. 8,14 „Nu te judeca cu un judecător, căci hotărârea va fi în folosul lui”.
Sir. 18,20 „Mai înainte de judecată ispiteşte-te pe tine, şi în ceasul judecăţii

vei afla milă”.
9. Jurământ. Făgăduință
Lev. 5,4 „Sau de se va jura cineva cu buzele sale nebuneşte să facă ceva rău
sau bine, orice fel ar fi fapta pentru care se jură oamenii fără socoteală, de nu va
şti că aceasta este rău, ci va afla în urmă, e vinovat”.
Lev. 19,12 „Să nu vă juraţi strâmb pe numele Meu şi să nu pângăriţi numele

cel sfânt al Dumnezeului vostru, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
302
302
Num. 30,3 (1-16) „Omul care va face făgăduinţă Domnului sau se va jura cu
jurământ, punând legătură asupra sufletului său, să nu-şi calce cuvântul, ci să
împlinească toate câte au ieşit din gura lui”.
Deut. 23,21-23 „De vei da făgăduinţă Domnului Dumnezeului tău, să nu

întârzii a o împlini, căci Domnul Dumnezeul tău o va cere de la tine şi păcat vei
avea asupra ta. ♣ Iar de n-ai dat făgăduinţă, nu va fi păcat asupra ta. ♣ Ceea ce
a ieşit din gura ta să păzeşti şi să împlineşti făgăduinţa pe care tu ai făcut-o de
bună voie Domnului Dumnezeului tău, şi de care ai grăit cu gura ta”.
Neem. 5,13 „Aşa să scuture Dumnezeu şi de casă şi de avere pe fiecare om

care nu-şi va ţine cuvântul său şi aşa să fie el scuturat şi gol. «Amin» - zise
toată adunarea. Atunci am preaslăvit pe Dumnezeu şi poporul şi-a împlinit
cuvântul”.
Ps. 49,15-16 „Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui

voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi”.
Ps. 60,8 „Aşa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc
făgăduinţele mele zi de zi”.
Ps. 64,1 „Ţie Ţi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion şi Ţie ţi se va împlini

făgăduinţa în Ierusalim”.
Ps. 65,12-13 „Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi ţie făgăduinţele

mele, ♣ Pe care le-au rostit buzele mele şi le-a grăit gura mea, întru necazul
meu”.
Ps. 75,11 „Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru”.
Ps. 115,9-10 „Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot

poporului Lui, ♣ În curţile casei Domnului”.
Pild. 20,25 „O cursă este pentru om să afierosească Domnului ceva în grabă

şi după ce a făgăduit să-i pară rău”.
Eccl. 5,3-4 „Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere
să-l împlineşti, că nebunii nu au nici o trecere; tu însă împlineşte ce ai făgăduit.
♣ Mai bine să nu făgăduieşti decât să nu împlineşti ce ai făgăduit”.
303
303
Zah. 8,17 „Să nu cugetaţi fărădelege unul împotriva altuia şi jurământul

strâmb să nu-l iubiţi, căci toate acestea le urăsc, zice Domnul”.
Sir. 18,22-23 „Nu te împiedica a împlini făgăduinţa în vreme bună, şi nu

aştepta până la moarte ca să faci ce ai făgăduit. ♣ Mai înainte de a făgădui,
pregăteşte-te, şi nu fi ca omul care ispiteşte pe Domnul”.
Sir. 23,8-12 „A jura nu-ţi învăţa gura şi a numi pe Cel Sfânt nu te obişnui.
♣ Că precum sluga, care adeseori se cercetează, multe bătăi ia, aşa şi cel care
jură şi pururea numeşte pe Cel Sfânt, de păcat nu se va curăţi. ♣ Bărbatul care
jură mult se va umple de fărădelege şi nu se va depărta de casa lui biciul. ♣
De va greşi, păcatul lui asupra lui va fi, şi de nu va fi cu luare aminte îndoit
greşeşte. ♣ Şi de a jurat în deşert, nu se va îndrepta, că se va umple de rele casa
lui”.
Sir. 27,14 „Vorba celui care mult se jură zbârleşte părul şi când se ceartă îţi
asurzeşte urechile”.
Sir. 29,3 „Ţine-te de cuvânt şi te încrede lui şi totdeauna vei afla ce-ţi trebuie”.
10. Laudă
Pild. 27,1-2 „Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere.

♣ Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale”.
Ier. 9,23-24 „Aşa zice Domnul: Să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea

sa, să nu se laude cel puternic cu puterea sa, nici cel bogat să nu se laude cu
bogăţia sa; ♣ Ci de se laudă cineva, să se laude numai cu aceea că pricepe; şi
Mă cunoaşte că Eu sunt Domnul, Cel ce fac milă şi judecată şi dreptate pe
pământ, căci numai aceasta este plăcut înaintea Mea, zice Domnul”.
Sir. 15,9 „Nu este frumoasă lauda în gura păcătosului, că nu este de la

Domnul trimisă lui”.
Sir. 27,7 „Să nu lauzi pe nimeni înainte de a vorbi cu el, căci cuvântul este
piatra de încercare a omului”.
11. Legea Talionului
Ieș. 21,23-25 „Iar de va fi şi altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru

suflet, ♣ Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru
picior, ♣ Arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie”.
304
304
Lev. 24,19-21 „De va pricinui cineva vătămare aproapelui său, aceluia să i

se facă ceea ce a făcut el altuia: ♣ Frântură pentru frântură, ochi pentru ochi,
dinte pentru dinte; cum a făcut el vătămare altui om, aşa să i se facă şi lui. ♣
Cel ce va ucide dobitoc să dea altul; iar cel ce va ucide om să fie omorât”.
Num. 35,21 „Cel ce a lovit trebuie dat morţii, că este ucigaş, şi răzbunătorul
sângelui vărsat poate ucide pe ucigaş îndată ce-l va întâlni”.
Deut. 19,21 „Să nu-l cruţe ochiul tău, ci să ceri suflet pentru suflet, ochi
pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Cu răul
pe care îl va face cineva-aproapelui său, cu acela trebuie să i se plătească”.
12. Mâncare
Lev. 7,24 „Grăsimea de mortăciune şi grăsimea dobitocului sfâşiat de fiară să se

întrebuinţeze la orice lucru, iar de mâncat să nu se mănânce”.
Lev. 11,46-47 (3-47) „Aceasta este legea cea pentru dobitoace, pentru păsări,
pentru toate vietăţile ce mişună în apă şi pentru toate vietăţile ce trăiesc pe
pământ, ♣ După care se pot deosebi cele necurate de cele curate şi vietăţile
ce se mănâncă de vietătile ce nu se mănâncă”.
Deut. 14,3,21 (3-21) „Să nu mâncaţi nici un lucru necurat. ♣ Să nu mâncaţi

nici o mortăciune …”.
a. Sânge
Lev. 7,26-27 „Nici un fel de sânge să nu mâncaţi în toate cetăţile voastre, nici de
păsări, nici de dobitoace. ♣ Tot cel ce va mânca sânge, acela se va stârpi din
poporul său”.
Lev. 19,26 „Să nu mâncaţi cu sânge”.
Deut. 12,16,23-24 (Deut. 15,23) „Numai sânge să nu mâncaţi, ci să-l vărsaţi jos
ca apa. ♣ Dar ia bine seama să nu mănânci sânge, pentru că sângele are în el
viaţă şi să nu mănânci viaţa laolaltă cu carnea. ♣ Să nu mănânci sângele, ci să-l
verşi jos ca apa”.
13. Meșteșuguri
Ieș. 35,30-35 „Apoi a zis Moise către fiii lui Israel: Iată Domnul a chemat
anume pe Beţaleel, fiul lui Uri al lui Or, din seminţia lui Iuda, ♣ Şi l-a umplut
de duhul dumnezeiesc al înţelepciunii, al priceperii, al ştiinţei şi a toată
iscusinţa, ♣ Ca să lucreze ţesături iscusite, să facă lucruri de aur, de argint şi de
305
305
aramă; ♣ Să cioplească pietrele scumpe pentru încrustat, să sape în lemn şi să

facă tot felul de lucruri iscusite. ♣ Şi priceperea de a învăţa pe alţii a pus-o în
inima lui, în a lui şi a lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. ♣ A
umplut inima acestora de înţelepciune, ca să facă pentru locaşul sfânt orice
lucru de săpător şi de ţesător iscusit, de cusător pe pânză de mătase violetă,
stacojie şi vişinie şi de în, şi de ţesător în stare de a face orice lucru şi a
născoci ţesături iscusite”.
Sir. 38,26-45 „Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia

aminte prea mult la grijile vieţii se va înţelepţi. ♣ De ce înţelepciune se va
umple cel care ţine plugul şi se făleşte cu mânuirea boldului, ♣ Care mână
boii şi-şi trece viaţa cu ei şi vorba lui este numai despre viței? ♣ Tot gândul lui
este cum să întoarcă brazda şi privegherea lui va fi despre hrana boilor. ♣ La fel
este cu orice dulgher şi orice zidar, care noaptea şi ziua le petrece muncind. ♣
La fel, cel care sapă săpături de peceţi; gândul lui este cum să schimbe
chipurile. ♣ Inima sa o va sili, ca să asemene desenul şi privegherea lui, ca să
săvârşească lucrul. ♣ Aşa meşterul de fier, şezând lângă nicovală, se deprinde
cu greutatea fierului. ♣ Aburul focului va învârtoşa carnea lui şi cu
înfierbântarea cuptorului se va lupta. ♣ Sunetul ciocanului umple urechea lui şi
ochii lui urmăresc asemănarea lucrului plănuit. ♣ Inima sa o va pune spre
săvârşirea lucrurilor şi privegherea lui este ca să le împodobească după ce le
săvârşeşte. ♣ Tot aşa olarul, şezând la lucrul său şi învârtind cu picioarele sale
roata, ♣ Pururea are grijă de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă. ♣ Cu
mâinile sale va închipui lutul şi sub picioarele sale va îndupleca vârtoşia lutului.
♣ Inima sa o va da ca să săvârşească netezirea şi privegherea lui ca să curețe
cuptorul. ♣ Toţi aceştia întru mâinile lor nădăjduiesc şi fiecare în meşteşugul său
este înţelegător. ♣ Fără de aceştia nu se zideşte cetatea, nici vor locui, nici
vor umbla cei din cetate. ♣ Dar la adunare nu vor trece mai sus; şi aşezământul
judecăţii nu este pentru ei, nici vor arăta dreptatea şi judecata. ♣ Şi în pilde nu se
vor pricepe. ♣ Ci ei întăresc zidirile veacului şi pofta lor este lucrarea
meşteşugului”.
14. Prigoană. Martiriu
Ps. 43,24,28 „Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca
nişte oi de junghiere. ♣ Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe
noi, pentru numele Tău”.
Ps. 115,6 „Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui”.
Înțel. 2,19 „Să-l încercăm cu ocări şi cu chinuri, ca să vedem cât este de

răbdător şi să încercăm suferinţa lui”.
Înțel. 3,4-7 „Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor
este plină de nemurire ♣ Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi,
306
306
căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. ♣ Ca pe aur în
topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. ♣
Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor
fi”.
1 Mac. 1,46-52,63-66 „Şi a trimis regele cărţi prin mâinile solilor în Ierusalim şi
în cetăţile Iudei, poruncind să umble după legile cele străine de ţară ♣ Şi să
oprească arderile de tot şi jertfa şi turnarea sfântă; ♣ Şi să pângărească zilele de
odihnă şi sărbătorile; ♣ De asemenea şi locul sfânt şi pe cei sfinţi; ♣ Să
zidească jertfelnice şi capişti şi casă de idoli şi să aducă jertfă cărnuri de porc şi
vite necurate; ♣ Şi să-şi lase pe fiii săi netăiaţi împrejur şi să pângărească
sufletele lor cu toată necurăţia şi întinarea, ca să uite legea şi să schimbe toate
îndreptările; ♣ Iar care nu va face după cuvântul regelui să moară. ♣ Şi pe
femeile care-şi tăiaseră împrejur pe fiii lor, le-au omorât după poruncă. ♣ Şi pe
prunci i-au spânzurat de grumajii lor şi casele lor le-au prădat şi pe cei care i-au
tăiat împrejur i-au omorât. ♣ Iar mulţi din Israel s-au întărit şi au pus legământ
întru sine, ca să nu mănânce necurat. ♣ Şi mai bine au voit a muri, decât a se
pângări cu mâncăruri necurate şi a călca legea cea sfântă; pentru aceea au
primit moartea”.
2 Mac. 6,24-28,30-31 „Că nu se cuvine vârstei noastre a făţărnici, ca mulţi din

cei tineri să socotească cum că Eleazar cel de nouăzeci de ani a trecut la
obiceiurile celor de alt neam. ♣ Şi din pricina prefăcătoriei mele, pentru această
puţină şi scurtă vreme, ei să se amăgească prin mine şi urâciune şi ocară
bătrâneţilor să-mi agonisesc. ♣ Că deşi în această vreme de acum voi scăpa
de munca de la oameni, dar din mâinile Atotputernicului, nici viu, nici mort
nu voi scăpa; ♣ Pentru aceea, bărbăteşte acum dându-mi viaţa, mă voi arăta
vrednic de bătrâneţe. ♣ Şi celor tineri pildă vitejească le voi lăsa, ca degrabă
şi cu bărbăţie să moară pentru cinstitele şi sfintele legi. Acestea zicând, a păşit
către chinuri. ♣ Şi când era să moară de bătăi, suspinând, a zis: «Domnului,
Celui care are sfânta ştiinţă, arătat este că putând eu să scap de moarte, grele
dureri rabd cu trupul, bătut fiind; iar cu sufletul bucuros pentru frica Lui pătimesc
toate acestea». ♣ Şi într-acest chip a murit acesta, şi nu numai tinerilor, ci şi
întregului popor, moartea sa lăsând o pildă de vitejie şi pomenire de faptă
bună”.
2 Mac. 7,9,23 „Pentru aceea şi acesta, ca şi cel dintâi, pe rând toate

chinurile le-a suferit şi, când era să moară, a zis: «Tu dar, nelegiuitule, ne
scoţi pe noi dintr-această viaţă, însă Împăratul lumii, pe noi cei care murim
pentru legile Lui, iarăşi ne va învia cu înviere de viaţă veşnică». ♣ Ci
Ziditorul lumii, Care a zidit pe om de la naşterea lui, vă va da ca un milostiv
iarăşi duh şi viaţă, de vreme ce acum nu vă este milă de voi, iubind legile
Lui”.
307
307
2 Mac. 13,14 „Deci, încredinţându-se purtării de grijă a Celui care a făcut lumea
şi îndemnând pe cei care erau cu el ca bărbăteşte să se nevoiască până la moarte
pentru legi, pentru templul Domnului, pentru cetate, pentru patrie şi pentru
datină”.
3 Mac. 4,4 „Că aşa de groaznic şi fără de milă de mai marii cetăţilor erau scoşi
afară toţi laolaltă, încât şi unora dintre vrăjmaşii lor, cu mintea privind
cumplitele chinuri, li se făcea milă şi, văzând neaşteptata schimbare a vieţii,
lăcrimau pentru prigoana lor cea afară din cale de jalnică”.
15. Răzbunare
Lev. 19,18 „Să nu te răzbuni cu mâna ta și să nu ai ură asupra fiilor

poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
Deut. 32,35 „A Mea este răzbunarea şi răsplătirea când se va poticni piciorul

lor; că aproape este ziua pieirii lor şi curând vor veni cele gătite pentru ei”.
Pild. 20,22 „Nu spune: «Vreau să răsplătesc cu rău!» Nădăjduieşte în

Domnul şi El iţi va veni în ajutor”.
Pild. 24,29 „Nu spune: Precum mi-a făcut aşa îi voi face şi eu lui; voi răsplăti
omului după faptele lui”.
Sir. 28,1 „Cel care se răzbună, de la Domnul va afla pedeapsă şi păcatele lui
le va ţine minte”.
16. Știință
Pild. 22,12 „Ochii Domnului păzesc ştiinţa şi dărâmă cuvintele celui fără de
lege”.
Eccl. 1,18 „Că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel
ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa”.
Sir. 16,25-26 „Ascultă, fiul meu! Şi învaţă ştiinţă şi ia aminte cu inima ta la

cuvintele mele. ♣ Arăta-voi în cumpănă învăţătura şi cu de-amănuntul voi
vesti ştiinţa”.
17. Tablele Legii
Ieș. 31,18 „După ce a încetat Dumnezeu de a grăi cu Moise, pe Muntele Sinai,

i-a dat cele două table ale legii, table de piatră, scrise cu degetul lui
Dumnezeu”.
308
308
Ieș. 32,15-16,19 „După aceea Moise, întorcându-se; s-a pogorât din munte, cu
cele două table ale legii în mână, scrise pe amândouă părţile lor - pe o parte şi pe
alta erau scrise. ♣ Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu şi scrierea era
scrierea lui Dumnezeu, săpată pe table. ♣ Iar după ce s-a apropiat de tabără, el
a văzut viţelul şi jocurile şi, aprinzându-se de mânie, a aruncat din mâinile sale
cele două table şi le-a sfărâmat sub munte”.
Ieș. 34,1,4,28 „Zis-a Domnul către Moise: «Ciopleşte două table de piatră, ca
cele dintâi, şi suie-te la Mine în munte şi voi scrie pe aceste table cuvintele
care au fost scrise pe tablele cele dintâi, pe care le-ai sfărâmat». ♣ Deci a
cioplit Moise două table de piatră, asemenea cu cele dintâi, şi,
sculându-se dis-de-dimineaţă, a luat Moise în mâini cele două table de piatră şi
s-a suit în Muntele Sinai, cum îi poruncise Domnul. ♣ Moise a stat acolo la
Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi nici pâine n-a mâncat, nici
apă n-a băut. Şi a scris Moise pe table cuvintele legământului: cele zece
porunci”.
Deut. 9,9-10 „Când m-am suit eu pe munte, ca să primesc lespezile de piatră,

tablele legământului, pe care l-a încheiat Domnul cu voi, am stat în munte
patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ♣ Şi nici pâine n-am mâncat, nici apă
n-am băut. Atunci mi-a dat Domnul două table de piatră, scrise cu degetul lui
Dumnezeu; pe acelea erau scrise toate cuvintele pe care vi le-a grăit Domnul pe
munte, din mijlocul focului, în ziua adunării”.
Deut. 10,1-2 „Atunci mi-a zis Domnul: Ciopleşte-ţi două table de piatră, ca şi
cele dintâi, şi suie-te la Mine în munte şi-ţi fă un chivot de lemn; ♣ Că Eu am să
scriu pe tablele acelea cuvintele ce au fost pe tablele cele dintâi, pe care le-ai
sfărâmat, iar tu să le pui în chivot”.
18. Tatuaje
Lev. 19,28 „Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne
cu împunsături să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
Deut. 14,1-2 „Voi sunteţi fiii Domnului Dumnezeului vostru; să nu faceţi

crestături pe trupul vostru şi să nu vă tundeţi părul de deasupra ochilor voştri,
pentru morţi. ♣ Căci voi sunteţi poporul sfânt al Domnului Dumnezeului vostru
şi pe voi v-a ales Domnul ca să-I fiţi poporul Lui de moştenire dintre toate
popoarele câte sunt pe pământ”.
309
309
19. Trădare
Ps. 54,12-15,22 „Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat; ♣ Şi dacă cel ce

mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el. ♣ Iar tu, omule,
asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu, ♣ Care împreună cu mine
te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând!
♣ Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile
împotriva aliaţilor lor”.
Pild. 20,19 „Cine trădează taina umblă ca un defăimător şi nu te întovărăşi

cu cel ce are mereu buzele deschise”.
Sir. 27,16,21 „Cel care descoperă tainele a pierdut credinţa şi nu va afla

prieten după inima sa. ♣ Că rana se poate lega şi pentru vrajbă este pace; iar cel
care a descoperit tainele a pierdut încrederea”.
1 Mac. 7,5-7; 9,54-56 „Şi au venit la el toţi bărbaţii cei fără de lege, şi
necredincioşii din Israel şi Alchimos, conducătorul lor, care voia să fie arhiereu.
♣ Şi au pârât pe popor către rege, zicând: Pierdut-au Iuda şi fraţii lui pe toţi
prietenii tăi, şi pe noi ne-au risipit din pământul nostru. ♣ Acum, dar, trimite un
om credincios, ca, mergând, să vadă toată pieirea aceasta, pe care au făcut-o nouă
şi ţării regelui, şi să-i pedepsească pe ei şi pe toţi cei care le ajută lor. ♣♣ Şi în
anul o sută cincizeci şi trei, în luna a doua, a poruncit Alchimos să surpe zidul
curţii celei dinăuntru a templului şi să strice lucrurile proorocilor şi au început a
le strica. ♣ În vremea aceea Alchimos a fost lovit de Domnul şi i s-au
împiedicat planurile şi i s-a închis gura şi a slăbit şi n-a mai putut grăi cuvânt,
nici a porunci în casa lui. ♣ Şi a murit Alchimos cu chin mare”.
1 Mac. 11,21 „Şi au mers oarecare bărbaţi fără de lege, care îşi pizmuiau
neamul …”.
2 Mac. 4,50 „Iar Menelau, din pricina lăcomiei celor puternici, era în cinste, şi,
crescând întru răutate, mare vrăjmaş a fost celor de un neam cu el”.
3 Mac. 3,21 „Şi cine va spune pe cel care va ascunde, acela va lua averea
celui care va cădea sub vină şi din argintul domnesc două mii de drahme şi cu
slobozenie se va încununa”.
310
310
20. Viitor
Eccl. 7,14 „În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că

Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, aşa ca omul să nu descopere nimic
din cele viitoare”.
Eccl. 8,7-8 „De vreme ce el nu poate să ştie mai dinainte ceea ce se va

întâmpla. Oare, cine îi va da de ştire ceea ce va fi cu el? ♣ Omul nu este
stăpân pe duhul său de viaţă, ca să-l poată opri; la fel nu este stăpân pe ziua
morţii şi în această luptă nu încape amânare”.
Eccl. 9,12 „Că omul nu ştie nici măcar vremea lui: întocmai ca şi peştii care
sunt prinşi în vicleanul năvod, întocmai ca şi păsările în laţ, aşa sunt prinşi fără de
veste oamenii în vremea de restrişte, când vine dintr-odată peste ei”.
21. Vise
Iov 33,14-17 „Vezi că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel,
dar omul nu ia aminte. ♣ Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii,
atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor. ♣
Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale. ♣ Ca să
întoarcă pe om de la cele rele şi să-l ferească de mândrie”.
Eccl. 5,6 „Căci din mulţimea grijilor se nasc visele şi deşertăciunile din prea
multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu!”
Sir. 34,1-7 „Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi
visurile fac pe cei neînţelepţi să-şi iasă din fire. ♣ Ca şi cel care se prinde de
umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor. ♣ Numai
oglindire este vederea viselor; asemănarea feței înaintea feței adevărate. ♣ De la
diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat? ♣ Ghicitul,
tâlcuirea semnelor şi visele deşarte sunt ca la aceea care este gata să nască;
inima aiurează. ♣ De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să
nu dai inima ta spre ele. ♣ Că pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei care
au nădăjduit în ele”.
311
311
Bibliografie
BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ, Editura Institutului Biblic și de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 1994
313
312
CUPRINS
Cuvânt înainte ...........................................................................................
Dumnezeu ..................................................................................................
1. Sfânta Treime ..........................................................................12
2. Dumnezeu Creatorul ................................................................12
a. Domnul cunoaște toate cele ascunse ....................................... .....18
3. Dumnezeu Proniatorul .............................................................21
a. Planurile Domnului .......................................................................25
b. Dumnezeu Izbăvitorul ....................................................................26
c. Mila și ajutorul Domnului .............................................................26
4. Dumnezeu Judecătorul ............................................................30
a. Ascultarea de Dumnezeu. Păzirea legii și a poruncilor ................33
b. Neascultarea de Dumnezeu ...........................................................42
c. Răsplata .........................................................................................46
. Laudă și mulțumire lui Dumnezeu ..........................................4
6. Teama de Dumnezeu ...............................................................52
. Legămintele și făgăduințele Domnului ...................................6
. Împărăția lui Dumnezeu ..........................................................
Fiul lui Dumnezeu ...................................................................................60

1. Pătimirile Domnului ................................................................65
2. Maica Domnului ......................................................................66
3. Înaintemergătorul Domnului ...................................................67
4. Prefigurarea Crucii ..................................................................67
Sfântul Duh ..............................................................................................68
Omul .........................................................................................................70
1. Omul ......................................................................................70
a. Sufletul omului ..............................................................................72.
b. Anii omului ....................................................................................76
c. Neputința omului. Omul în raport cu Creatorul............................
d. Liberul arbitru ...............................................................................81
313
2. Familia ...................................................................................82
a. Soți .................................................................................................3
b. Părinți ............................................................................................
c. Copii ..............................................................................................
d. Bătrâni. Bătrânețe .........................................................................
3. Femeia ...................................................................................0
a. Femeia virtuoasă ...........................................................................91
b. Femeia păcătoasă ..........................................................................92
Biserica .....................................................................................................4
1. Jertfa și darul la biserică. Zeciuiala .........................................
2. Cele necesare săvârșirii slujbelor. Săvârșirea slujbelor .........100
3. Înfrumusețarea bisericii .........................................................102
Ispite. Încercări.......................................................................................104
1. Ispite ......................................................................................104
2. Încercări .................................................................................105
a. Cum judecă omul încercările ......................................................111
Mântuire. Înviere ...................................................................................113

1. Mântuire ................................................................................113
a. Mântuirea neamurilor .................................................................116
2. Înviere ....................................................................................117
Moarte ....................................................................................................118
1. Pomenirea și jelirea morților .................................................121
2. Pregătirea omului înainte de moarte ......................................121
3. Iad ..........................................................................................122
Păcate ......................................................................................................124
1. Batjocura ...............................................................................129
2. Bârfa, Clevetirea ....................................................................130
3. Băutura. Beția ........................................................................132
4. Blestemul. Sudalma ...............................................................133
. Camăta ...................................................................................134
6. Cearta .....................................................................................134
. Crima .....................................................................................135
314
. Desfrânarea ............................................................................136
. Gelozia ...................................................................................138
10. Furtul. Înșelăciunea ...............................................................138
11. Invidia ....................................................................................139
12. Lăcomia .................................................................................140
13. Lenea .....................................................................................141
14. Mândria. Trufia .....................................................................142
15. Mânia .....................................................................................146
16. Minciuna. Mărturia mincinoasă ............................................147
17. Mita .......................................................................................149
18. Nebunia .................................................................................150
19. Necredința. Credința formală ................................................152
a. Lepădarea de credință .................................................................152
20. Nedreptatea ............................................................................153
21. Nelegiuirea. Fărădelegea .......................................................155
22. Răutatea .................................................................................160
23. Ura. Dușmănia .......................................................................163
24. Viclenia .................................................................................164
25. Violența .................................................................................166
26. Vrajba ....................................................................................166
27. Vrăjitoria ...............................................................................166
28. Vorba multă ...........................................................................168
29. Zgârcenia ...............................................................................169
Pedepse ...................................................................................................170
Pocăință ..................................................................................................180
1. Mărturisirea și iertarea păcatelor .........................................185
2. Jertfele pentru păcat .............................................................187
3. Lipsa căinței. Nerecunoașterea greșelii ...............................188
Post ..........................................................................................................189
Preoție. Preoți ........................................................................................191

1. Misiunea preoților ...............................................................193
2. Plata preoților ......................................................................194
315
3. Veșmintele preoțești ............................................................194

4. Îndemnuri pentru preoți .......................................................195
. Abateri ale preoților .............................................................196
6. Cântăreți ..............................................................................198
Prooroci ..................................................................................................199
1. Proorocii mincinoși .............................................................201
Rugăciune ...............................................................................................203
1. Rugăciunea pentru semeni ...................................................207
Sfinți. Îngeri ...........................................................................................208

1. Sfinți ....................................................................................208
a. Moaște .........................................................................................209
b. Relicve .........................................................................................209
2. Îngeri ...................................................................................210
3. Mijlocirea sfinților și a îngerilor .........................................215
Virtuți .....................................................................................................216
1. Bunătatea. Blândețea ...........................................................219
2. Cinstea. Corectitudinea .......................................................220
3. Credința ...............................................................................221
a. Mărturisirea credinței .................................................................223
4. Cumpătarea. Chibzuința ......................................................224
. Dreptatea. Drepții ................................................................226
6. Iertarea .................................................................................229
. Iubirea ..................................................................................230
a. Iubirea față de Dumnezeu ...........................................................230
b. Iubirea aproapelui .......................................................................230
. Înțelepciunea .......................................................................231
. Mila. Milostenia ..................................................................235
a. Săraci, orfani, văduvi, străini ......................................................238
10. Nădejdea. Încrederea ...........................................................241
11. Răbdarea ..............................................................................245
12. Smerenia ..............................................................................246
316
Ziua Domnului .......................................................................................247

1. Sărbători ..............................................................................249
Sfârșitul veacurilor ................................................................................23
Sfaturi. Îndemnuri .................................................................................257

1. Adevăr .................................................................................260
2. Bucurie. Întristare ................................................................261
3. Curaj. Demnitate .................................................................261
4. Discreție. Bun simț ..............................................................263
. Împrumut. Chezășie .............................................................265
6. Înfrânare ..............................................................................266
. Învățătură .............................................................................267
. Modestie ..............................................................................268
. Mulțumire, împăcare cu sine................................................269
10. Mustrare ...............................................................................269
11. Precauție ..............................................................................272
12. Prietenie ...............................................................................275
13. Recunoștință ........................................................................277
14. Sănătate ...............................................................................278
15. Sfat. Sfătuire ........................................................................279
Diverse învățături ..................................................................................282

1. Bogăție. Sărăcie ...................................................................283
2. Calamități ............................................................................288
3. Cerșetorie .............................................................................289
4. Conducători .........................................................................289
. Deșertăciune ........................................................................293
6. Hărnicie ...............................................................................294
. Idoli .....................................................................................295
a. Ce nu sunt idoli ............................................................................295
b. Ce sunt idoli .................................................................................296
c. Idolatrie .......................................................................................299
. Judecată. Judecători .............................................................301
. Jurământ. Făgăduință ...........................................................302
10. Laudă ...................................................................................304
317
11. Legea Talionului ..................................................................304
12. Mâncare ...............................................................................305
a. Sânge ...........................................................................................305
13. Meșteșuguri .........................................................................305
14. Prigoană. Martiriu ...............................................................306
15. Răzbunare ............................................................................308
16. Știință ...................................................................................308
17. Tablele Legii ........................................................................308
18. Tatuaje .................................................................................309
19. Trădare .................................................................................310
20. Viitor ...................................................................................311
21. Vise ......................................................................................311
Bibliografie .............................................................................................312

Pr. Ovidiu-Cristian Toma - Comorile Sfintelor Scripturi - Vechiul Testament

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pr. Ovidiu-Cristian Toma - Comorile Sfintelor Scripturi - Vechiul Testament

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pr.

COMORILE SFINTELOR SCRIPTURI

Editura Episcopiei Sălajului

Editura Episcopiei Sălajului „Credință și viață în Hristos”

Prima parte a Sfintei Scripturi a fost scrisă de Dumnezeu Însuși, atunci

Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să consemneze într-o carte toate

În ceea ce privește profețiile cuprinse în paginile Sfintei Scripturi, Sfântul

În timpul activității Sale publice, Domnul Hristos a săvârșit numeroase

al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit

Din exemplele prezentate până acum înțelegem că Sfânta Scriptură este

Cu toate că învățăturile Sfintei Scripturi sunt capitale în vederea realizării

În cartea de față, părintele Ovidiu-Cristian Toma din Criștelec a grupat pe

Iov 34,12-15 „Cu adevărat, Dumnezeu nu făptuieşte răul şi Cel

Ieș. 31,13 „Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte”.

Deut. 32,3-4,39 „Daţi slavă Dumnezeului nostru! ♣ El este tăria; desăvârşite

3 Reg. 19,11-12 „A zis Domnul: «Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei

1 Paral. 29,11-12 „A Ta este, Doamne, măreţia şi puterea şi slava şi biruinţa

Iov 9,2-4,10,12,32 „Căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui

Iov 33,12-15 „Dumnezeu este mai mare decât omul. ♣ De ce grăieşti

Ps. 92,1-3 „Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a

Ps. 99,2 „Cunoaşteţi că Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a făcut pe

Is. 14,27 „Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi

Is. 40,8,22-24,28 „Iarba se usucă şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul

proorocească şi să se măsoare cu Mine! Cine a vestit de la început viitorul? Ceea

Os. 11,9 „Eu sunt Dumnezeu atotputernic şi nu om: Eu sunt Sfântul în

Sof. 3,5 „Domnul este drept în mijlocul ei şi nu face nici o strâmbătate; în

Fac. 11,7 „Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se

Is. 11,2 „Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu”.

Fac. 1,1-25 Facerea lumii

Fac. 1,26-29 „Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după

Fac. 2,7-8,18,21-23 „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a

Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. ♣ Şi a zis Adam: Iată aceasta-i os din

Deut. 10,14 „Iată, al Domnului Dumnezeului tău este cerul şi cerurile

1 Ezd. 9,6 „Numai Tu eşti Domn şi numai Tu ai făcut cerurile, cerurile

Iov capitolele 37-39 Dumnezeu Creatorul în raport cu creația Sa

Iov 38,3-4,7 „Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi

Ps. 32,8-9 „Să se teamă de Domnul tot pământul şi de El să se cutremure toți

Ps. 65,7-8 „Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă

Ps. 103,1-6 „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne,

Ps. 138,13-14 „Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în

Is. 45,9,11-12,18 „Vai de cel ce se ceartă cu Ziditorul său, ciob printre

Ier. 27,5 „Eu am făcut pământul şi pe om şi vieţuitoarele cele de pe faţa

Ier. 51,15-16 „El a făcut pământul cu puterea Sa, a întemeiat lumea cu

Iudit. 16,13-14 „Doamne, mare eşti Tu şi preaslăvit, minunat în puterea Ta, şi

Înțel. 2,23 „Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după

Sir. 17,1-6,9 „Domnul a făcut din pământ pe om şi iarăşi l-a întors în

Sir. 43 Măreția lui Dumnezeu în toată zidirea

2 Mac. 7,23 „Ci Ziditorul lumii, Care a zidit pe om de la naşterea lui, vă va

Man. 1,1-5 „Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam,

a. Domnul cunoaște toate cele ascunse

Ps. 43,23 „Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile

Ps. 63,5,8 „Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: «Cine ne va vedea pe noi?»

Ps. 138,1-8,16 „Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut. ♣ Tu ai cunoscut

Pild. 24,11-12 „Izbăveşte pe cei ce sunt târâţi la moarte şi pe cei ce se duc

Plâng. 3,34-37 „Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului, ♣ Când

Sir. 42,25-26 „Vestind cele ce au trecut şi cele ce vor veni şi descoperind

Ps. 15,8-11 „Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că

Ps. 45,1,9 „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru

Ps. 54,25 „Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac

Ps. 120,5-8 „Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperământul tău,

Pild. 10,22 „Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda

Sir. 10,4-5 „În mâna Domnului este stăpânirea pământului şi la vremea sa va

Sir. 39,21-24,26,29-32,39-41 „Lucrurile Domnului toate sunt foarte bune şi