Parintele Rafail Noica despre sensul Ortodoxiei.

IN
CAUTAREA DUMNEZEULUI PIERDUT
Ortodoxia nu este altceva, in esenta ei, decat asa cu l!a "andit
Dune#eu $e o dintru ince$ut%.
De cand omul s-a despartit de Dumnezeu, in Rai imi vine sa zic: de cand a
divortat de Facatorul lui omul deci, ramanand fara de Dumnezeu nu a incetat
sa isi caute Dumnezeul pierdut si sa isi caute adevarata sa fiinta pe care nu si-o
inchegase inca. Fiindca Adam, ca sa devina ce treuia sa devina, ar fi treuit sa
urmeze o cale pe care Dumnezeu, Facatorul, avea sa i-o dezvaluie.
Dumnezeu a inceput intr-un fel parado!al, cu o porunca ce parea sa fie
restrictiva: "iar din acel pom sa nu mananci, pentru ca atunci cand vei manca,
vei muri# Restrictiva nu este, fiindca a manca spre a muri nu e o implinire$ dar
restrictiva in sensul de a nu manca$ fiindca zic %arintii ca Adam nu s-ar fi oprit
acolo, ci din aproape in aproape s-ar fi dus acolo unde dorea sa a&unga, unde era
vocatia lui, destinul lui, adica sa i se deschida ochii si sa devina ca Dumnezeu,
cunoscand inele si raul, si mult mai multe. Dar iata ca sarpele l-a inselat.
'in tot felul de evenimente care duc la un prim sfarsit al
lumii: %otopul lui (oe. Dar nu s-a sfarsit lumea,
fiindca Dumnezeu a mai gasit in vremea aceea pe cineva cu
care putea sa aia un dialog, (oe, si prin (oe a salvat
omenirea si restul zidirii de la pierzania totala.
Dupa %otop vedeti in )cripturi cum omul se salaticise total
de la Dumnezeu. *ititi in primele *arti, si in *artea
+udecatorilor, in ce hal de salaticie a&unsese omul. Dar nu avem nevoie sa citim
in nici o *arte a )cripturii ca sa vedem impre&urul nostru, astazi, in ce hal de
salaticie am a&uns. Dar sa luam treapta cu treapta, toata secventa istorica.
,n starea de dupa despartirea aceasta din prima perioada a istoriei pamantului
%otopul, incheierea acelei primi lumi - omul a ramas despartit de Dumnezeu,
invitregit de soarta lui si de destinul lui. Dar omul ramane ce l-a numit
Dumnezeu, chipul lui Dumnezeu si
asemanarea -potential asemanare, dar chipul nu s-a distrus in om.. )i-
acest chip striga catre ale sale$ daca vreti, in termeni politici moderni, isi cauta
drepturile.Acest chip al lui Dumnezeu isi cauta originea si destinul. )i omul, de-a
lungul istoriei, cauta pe Dumnezeul lui si isi cauta tinta lui.
Rezultatul acestei cautari este puzderia de religii care acopera intregul pamant,
de la cele mai primitive, cele mai vadit dracesti, pana la cele mai sutiri, toate
care contin pe de-o parte un adanc de intelepciune, care reprezinta pe om
ca chip al lui Dumnezeu ce-si cauta originea si destinul, si pe de alta tot felul
de devieri care reprezinta inraurirea duhurilor necurate, fiecare dintre ele care
cauta sa-si afirme divinitatea proprie si cauta sa su&uge pe om poftelor acelor
duhuri.
Amintiti-va ca unul din %salmi zice ca /oti dumnezeii neamurilor sunt draci,
adica duhuri necurate$ si tot omul cauta pe Dumnezeul adevarat, si tot omul in
cautarea lui rataceste pe undeva, fiindca duhurile rele sunt mai puternice, mai
viclene, mai intelepte si mai capaile decat ietul om, care alaltaieri sau
rasalaltaieri s-a trezit din vecinica lui nefiinta, si astazi vietuieste pe pamant: de
trei ani, de douazeci de ani, de saizeci de ani - dar ce sunt saizeci de ani de
cunoastere a vietii in fata a ceea ce este 'iata, adica Dumnezeul cel 'ecinic0 )i
asa, toate religiile reprezinta un adevar, si toate sunt o deviere de la acel Adevar
pe care il cauta omul.
,n aceasta tan&ire si hai sa zicem nevointa a omului, Dumnezeu il intampina,
in masura in care omul este accesiil lui Dumnezeu, daca gaseste Dumnezeu pe
cineva cu care poate vori. *a, in general, Dumnezeu nu are cu cine vori in
lumea noastra. /oti ne-am departat, toti ratacim, toti, zice si )fantul %avel, cauta
ale sale, si nu ale lui Dumnezeu.
1i, Dumnezeu gaseste un (oe, mai tarziu gaseste pe Avraam. ,n generatia aceea
gaseste doua suflete, pe 2elchisedec enigma aceasta de om,
care preinchipuie cinul preotesc unde avea sa vina 3ristos, 2esia,
2antuitorul si pe Avraam. %e 2elchisedec il lasam de-o parte din
discutia noastra$ el nu are mostenire in istoria aceasta, el arata
altceva, altceva-ul pe care toti il cautam, adica vecinicia.
,n Avraam afla Dumnezeu un om in care gaseste un ecou si din
care poate sa scoata un neam ales, adica un neam unde din cand
in cand Dumnezeu gaseste pe cate unul: ii numim %roroci, adica
oameni induhovniciti care au putut sa prinda ceva din Duhul lui
Dumnezeu, fiecare in masura lui, in masura e!perientei lui, format -sau deformat
intr-o masura. si de cultura duhovniceasca in care era el in momentul acela, dar
si de capacitatea lui de a primi insuflare de la Duhul cel adevarat al lui Dumnezeu.
)i Dumnezeu gaseste oameni apropiati 4ui, incepand cu Avraam si cei doi fii
-adica fiul si nepotul., dupa aceea pe 2oisi, dupa patru sute de ani, si asa mai
departe. %rin toti acestia, incepand cu 2oisi, ne voreste Dumnezeu despre 1l si
despre noi, despre destinul nostru, si incearca sa intampine aceasta cautare
adamica, sau poate avraamica: *ine este Dumnezeu cel adevarat0
Aceasta cultura, incepand cu Avraam, in care Dumnezeu cultiva in
om linia profetica, adica linia omului, o cultura in care Dumnezeu
poate sa-si formeze oameni cu care poate vori mai
deplin, aceasta cultura culmina cu un fenomen total de nepriceput
omului, care in lucrarea lui Dumnezeu -si in puterea lui Dumnezeu.
reprezinta o unicitate istorica: 2aica Domnului. (u numai ca
Dumnezeu putea vori cu acest suflet, putea odihni deplin in acest
suflet -avea cu cine sa voreasca., dar ea a ramas Fecioara: mai
presus de orice consideratie trupeasca, feciorelnica in daruirea ei lui
Dumnezeu.,nteleg fecioria ei mai ales in sensul acesta, ca niciodata in acest suflet
nu a fost ceva mai presus de Dumnezeu, inainte de
Dumnezeu. ,ntai Dumnezeu, adica prima porunca a lui
3ristos, )i sa iuesti pe Domnul Dumnezeul tau, din tot
sufletul tau, din toata inima ta, din toata mintea ta, din
toata vartutea ta. Asta este cu precadere cine este
2aica Domnului#
As spune asa voresc acuma omeneste, dupa
intelegerea mea ca Dumnezeu, stiind de acest suflet in
trup de femeie, si femeie fiind, dintru aceasta a putut 1l
insusi sa isi ia trup, asa cum stim, si venind insusi
Dumnezeu in istoria omului pentru prima oara -dar intr-
un anume sens si ultima oara., avem pe insusi
Dumnezeu *are ne voreste.
De-a lungul istoriei, Dumnezeu ne voreste mai cu oseire prin alesii 4ui. Dar
totusi, ca in %salmul 556, )pus-au mie calcatorii de lege cuvinte intunecate, ci
nu sunt ca legea /a, Doamne. Acuma, nu numai calcatori de lege, dar si proroci
si sfinti ai lui Dumnezeu au zis multe si insuflate, dar alta este totusi cand insusi
Dumnezeu graieste despre 1l insusi.
2ulti s-au smintit in zilele noastre de diferenta
dintre 'echiul si (oul 4egamant. 2ulti zic: %arca alt
Dumnezeu voreste in 'echiul, decat in (oul. (u,
nu este alt Dumnezeu, dar voreste in masura in
care putea sa voreasca pe de-o parte, cat a
putut prinde din Dumnezeu landul 2oisi -land,
dar nu uitati totusi cum era legea lui 2oisi#., si cat
a putut vori prin ceilalti %roroci$ dar si inca un
lucru, cat a putut omenirea sa primeasca,vreo
doua mii de ani de la Avraam pana la venirea
Domnului. )i Dumnezeu cultiva macar in poporul
ales o cultura in care poate veni 1l, ca sa graiasca
lucruri de neinchipuit omului. De neinchipuit, de
e!emplu, ce0 *a Dumnezeu este 7nul, este efortul intregului 'echi /estament
impotriva multiplicitatii de dumnezei ce se prezentau toti omului. Dar, pe de alta
parte, acest Dumnezeu intrupat ne zice ca este Fiul unui /ata, si incepem sa
vedem o a doua %ersoana. )i in ultima 4ui cuvantare, in foisor, voreste despre
trimiterea Duhului )fant, *arele din /atal purcede - a treia %ersoana. 8 revelatie
a unui Dumnezeu 7nul, dar in trei %ersoane: ce om ar putea sa-si inchipuie asa
ceva0 %ana si astazi multi spun ca este o trasnaie de-a filosofarii elenistice, sau
mai stiu eu ce"
(u numai asta. /rei veacuri i-au treuit omului ca sa
constientizeze aceasta noua revelatie si sa se nasca
cuvantul acesta, /reime, adica un Dumnezeu in /rei
%ersoane. )i multe lucruri au treuit constientizate de-a
lungul istoriei: paisprezece veacuri pana la 9rigorie
%alama, pentru ca omul sa constientizeze ca in
Dumnezeu sunt doua aspecte: esenta lui Dumnezeu,
ceea ce este 1l in 1l, insusi, cu care noi nu putem
comunica.-(oi nu suntem neziditi, noi nu suntem fiinta
din sine precum este Dumnezeu..)i energia, prin care
Dumnezeu )e manifesta si )e daruieste total omului, si
prin aceste energii omul se poate indumnezei mai mult
decat isi inchipuia insusi Adam care cauta sa i se
deschida ochii si sa vada ce vede Dumnezeu.*a omul poate deveni un Dumnezeu,
prin puterea si lucrarea lui Dumnezeu ca har, pana la identitate totala cu
Dumnezeu. /otala, dar nu in esenta. (oi ramanem fapturi, dar viata care va fi in
om in vecinicie este viata a ,nsusi Dumnezeului celui mai nainte de veci. 'iata
insasi este dumnezeiasca, viata insasi este mai nainte de veci, deci fara de
inceput si fara de sfarsit, si de aceasta viata se va impartasi deplin omul in
desavarsirea lui, la sfarsitul veacurilor, cand Dumnezeu va deveni toate intru
toti. )i-acuma am a&uns, cu 3ristos si cu intruparea, in ceea ce numim noi (oul
/estament sau (oul 4egamant, o noua epoca a istoriei. )i ce se intampla in acest
(ou 4egamant0
De&a Apostolii anuntau ca lupi cumpliti vor veni sa sfasie turma lui 3ristos. )i au
venit, si au sfasiat-o, si au antuit. Acuma nu paganismul, ca paganismul
reprezinta omul in necunostinta lui, si oarecum intr-o anume nevinovatie ce isi
cauta originea si Dumnezeul si soarta$ acuma ereziilereprezinta omul care se
arata refractar revelatiei dumnezeiesti, care acuma cunoaste
si respinge si leapada adevarul. 'edeti ca, in sensul
acesta erezia este mult mai cumplita, mult mai vinovata decat
vechile paganisme. )i aceste erezii au fost prevazute si de
Dumnezeu, si oarecum si in prorociile din 'echiul 4egamant, si
de Apostoli$ si ereziile acestea vor antui pana cand rautatea
isi va atinge strafundurile care sunt prorocite in *artile
)cripturii noastre.
:ineinteles ca tragedie cumplita, dar in care vedem ca Dumnezeu este *el ce tine
haturile destinului istoriei, de e!emplu cand zice 2antuitorul, in prorociile despre
sfarsitul lumii: ,ara cand aceasta 1vanghelie adica unavestire a imparatiei
se va propovadui tuturor neamurilor, spre marturie lor adica putere de a se
mantui si ele atunci va veni sfarsitul.
;ice 2antuitorul: 'eti auzi de razoaie si vesti de razoaie, dar sfarsitul nu va fi
inca$ ca acestea treuie sa vina. Deci atunci cand Dumnezeu isi va termina
lucrarea de mantuire adamica, atunci, prin %ronia lui Dumnezeu, va fi la fel cum a
fost in zilele lui (oe cu %otopul -care %otop este, mai mult decat proail, lucrarea
vra&ilor care se faceau in vremea aceea$ daca vreti, o amintire a acestui %otop in
mitologie este mitul ucenicului vra&itor care a dezlantuit apele si nu a stiut cum sa
le stavileasca..
Dumnezeu a stavilit acel %otop pana cand ultimul, (oe, a intrat in chivot si a
inchis chepengul, si-atunci s-au dezlantuit rautatile omului. Asa cred ca va fi si
sfarsitul. Are aerul ca rautatea iruie, ca ne navalesc si ne inghit toate puterile
intunericului, precum a zis 3ristos in 9hethsimani: *i acesta este ceasul vostru
si stapanirea intunericului. Dar eu am inceput sa inteleg: de nu ar fi zis *uvantul
lui Dumnezeu acest cuvant, ca acesta este ceasul vostru si stapanirea
intunericului, pana astazi nu ar putea sa-, faca nimica. A fost un cuvant de
ingaduinta, prin care dupa aceea s-au putut dezlantui sa-4 aresteze, sa-4 &udece
pe nedrept, sa-4 osandeasca mortii pe nedrept, sa-4 rastigneasca, sa-
4at&ocoreasca$ si 1l ca un neputincios. De ce0 Fiindca eu sunt neputincios#*a
un vinovat de ce0 Fiindca eu sunt vinovat# *a un
pacatos de ce0 Fiindca eu sunt pacatos# A luat asupra
4ui toate ale mele. (-a pututsa )e pogoare de pe *ruce
cand l-au provocat. De ce0 Fiindca eu n-as putea sa ma
pogor de pe cruce, nici cei de la dreapta si de la stanga
4ui$ si )i-a asumat acest canon al pocaintei, care este al
meu, pana cand prin *ruce asa cum zice 4iturghia
)fantului 'asilie )-a pogorat in iad ca sa plineasca cu
)ine toate. )i facand aceasta, a dezlegat durerile
mortii.
Asadar, cu 3ristos avem pe Dumnezeu *are ne
graieste, Dumnezeu *are ne arata care este sensul zidirii,
ce gand a avut Dumnezeu cand a zis )a facem om in
chipul nostru si in a noastra asemanare, care este originea omului si care este
destinul omului. )i aceasta descoperire dumnezeiasca este ceea ce numim fie
su forma ei apostolica, fie su forma ei de-acum- :iserica. :iserica este acolo
unde, la chemarea lui Dumnezeu hai sa zicem ca in Rai: Adame, unde esti0
Adam, in loc sa raspunda cum a raspuns el in Rai, sa poata raspunde: ,ata eu#$
acolo unde, la glasul chemarii lui Dumnezeu, omul se prezinta inaintea lui
Dumnezeu -si zic: se prezinta asa cum este# ., si unde primeste de la Dumnezeu
aceasta descoperire, si incepe, cu dumnezeiasca insuflare, calatoria lui dintru
aceasta nefiinta, in care suntem inca, intru fiinta.
'iata aceasta care in terminologia (oului /estament
se numeste pocaintanu este nimic altceva
decat dinamica cautarii veciniciei, raspunsul adamic
la chemarea lui Dumnezeu, si acest ,ata
eu#, cand Adam, in loc sa se mai ascunda dupa
copaci fiindca este pacatos, vine la Dumnezeu asa
cum este. 4a fel cum facem noi in taina marturisirii,
ne aratam precum suntem, si zic: Fara frunze de
smochin. -Dumnezeu ne acopera cu imracaminte
mai adevarata decat frunzele# noastre de
smochin..Dumnezeu este *el ce ne scoate din
nefiinta, Dumnezeu este *el ce ne imputerniceste in
calatoria aceasta dintre nefiinta intru fiinta.
Devenirea intru fiinta aceasta
este: pocainta, dinamica spre viata vecinica. 1a
presupune dreapta intelegere, pana cand Dumnezeu va fi grait insusi cu Adam, ca
din gura lui Dumnezeu sa iasa adevarata revelatie. (ici religiile pagane, dar nici
%rorocii nu au putut sa daruiasca omului limpezimea acestei calatorii, adevarul,
prin care omul sa poata a&unge la adevaratul sau destin.
Dreapta intelegere a acestui adevar, pentru care
Dumnezeu a treuit sa )e pogoare prin intrupare, pentru
care Dumnezeu a treuit sa-si asume 4ui canonul
nostru al mortii pentru pacat, &ertfa pe *ruce, pogorarea
in iad, invierea a treia zi, inaltarea la ceruri, sederea de-
a dreapta si cea de-a doua si infricosata venire ca si
tot ceea ce emana de aici, se
numeste 8rtodo!ie. Dreapta intelegere, dreapta
proslavire a lui Dumnezeu este 8rtodo!ia. ,n
invalmasagul duhovnicesc al vechii lumi, lume care
culmina cu 'echiul /estament si venirea
Domnului, 8rtodo!ia era reprezentata de un Avel care se
ucide de fratele lui$ de )ith, care inlocuieste pe Avel, de
1noh, un nepot de-al lui )ith, apoi de (oe, prin care
Dumnezeu salveaza ce poate salva din lumea veche, de Avraam si de 2elhisedec,
de 2oisi si de %roroci, si de 2aica Domnului, care este culmea omenirii, culmea
raspunsului adamic$ si toata cultura de la 2oisi pana la 3ristos: asta
reprezenta8rtodo!ia, dreapta slavire.
,n toata haraaura aceea a duhovniciei primitive a lumii 'echiului /estament
erau cateva glasuri si era un popor si o cultura care, de ine de rau, se tineau de
Dumnezeu cel Adevarat. ,n (oul 4egamant, adica perioada istorica de dupa
4egamantul lui 3ristos, Dumnezeul intrupat, 8rtodo!ia este e!primata, asa cum
se invata si in teologie, in diferite dogme ce treuie intelese totusi nu in litera, in
slova moarta, ci in duh si in adevar,cum a zis 2antuitorul )amarinencii$ o
intelegere care-i ingaduie omului sa urmeze calea cea adevarata ce duce la
mantuire.
*e este mantuirea0 2antuirea in veacul acesta este dinamica. 2antuirea se
manifesta prin faptul ca, din aproape in aproape, mai multa dreapta intelegere
intra in inimile noastre, mai multa lumina ne cuprinde, lumina ce se manifesta in
faptele vietii noastre. *are fapte0 %ai adevaratii oameni nu suntem
noi$antropologia noastra, ineinteles, e 3ristos-8mul, dar dupa 1l sunt
)fintii. )fantul nu este un om programat candva mai inainte de catre Dumnezeu,
ca sa-l puna pe un piedestal inalt si sa-l proslaveasca. )fantul
este un om care din aproape in aproape si-a savarsit drept
calatoria aceasta, cu din ce in ce mai putine alunecusuri, pana
cand viata lui a devenit asa cum ne prezicea 3ristos: *el ce
crede in 2ine, faptele care 1u le fac le va face si el, minuni,
invieri din morti, cuvant prorocesc, nepatimire in cele mai
cumplite conditii.
2ucenicii care patimeau -si, oarecum, nu patimeau., au putut
sa-si asume chinuri de neinchipuit, si nu numai arati van&osi si eroi, dar femei,
a chiar copii, care au putut sa sfinteasca pamantul cu sangele lor. De unde
puterea aceasta, de unde viata aceasta0 Aceasta este ceea ce se
numeste mantuire in aspectul ei istoric. ,ar mantuirea in aspectul ei final,
ineinteles, este sederea de-a dreapta lui Dumnezeu si /atal impreuna cu ,isus
8mul. Dar deocamdata mantuirea in aspectul ei dinamic se manifesta in fapte
dintr-astea. Facerea de minuni, de e!emplu, este numai unul din lucruri, si nu cel
mai pretuit de sfintii istoriei. *ele mai pretuite de sfintii istoriei sunt virtuti
ca smerenia, de pilda, care este poarta deschisa dragostei, dragostea fiind
cuvantul la care se reduc toate poruncile dumnezeiesti.
*a 3ristos a aratat ca prima porunca este a iui pe
Dumnezeu, a doua a iui pe aproapele$ iar a treia
porunca o arata atunci cand zice 2antuitorul:(oua
porunca dau voua, sa va iuiti unul pe altul asa cum
1u v-am iuit. *um ne-a iuit0 *a zice ca daca i-a
iuit pe ai )ai, i-a iuit pana in sfarsit, si sfarsitul a
fost pe *ruce. )i zice: (imeni mai mare dragoste nu
are decat cea de a-si da sufletul pentru prietenii sai.
'oi sunteti prietenii 2ei, daca tineti cuvantul 2eu. )i
ne-a poruncit aceeasi porunca. Deci trei porunci care
se reduc la un singur cuvant: dragoste. Asta este
ceea ce pretuiau mai presus de toate sfintii din
istorie. Dar rezultatul acestei vieti este ca a face
minuni, de e!emplu, cum incepeam sa zic adineaori,
nu este un lucru asa de uimitor, este firescul acestei
vieti. A putea grai cuvant dumnezeiesc, a fi
proroc deci, nu numai in sensul de a vesti ce va sa
fie, dar acum a vesti cuvant de-al lui Dumnezeu nu mai este ceva deoseit, este
firescul acestei vieti, este firescul vietii in care se manifesta ceea ce numim
noi mantuirea.
Acuma, in perioada (oului 4egamant, cu ereziile in care se manifesta omul ce
continua sa fie lepadator de Dumnezeu, 8rtodo!ia
ramane ca un fir sutire in conte!tul acestei
omeniri o mostenire a unor sfinti ce au au vrut sa
lepede pentru nimic in lume, pentru nici un ideal,
pentru nici un profit, fie el temporal sau vecinic,
Adevarul pe care 3ristos Dumnezeu cel intrupat ni
l-a aratat. :iserica nici nume de :iserica n-ar treui
sa aia, daramite titlul de 8rtodo!ie, dreapta
slavire. :ineinteles ca, daca e :iserica,
este 8rtodo!ie dreapta slavire sau dreapta opinie -a chiar dreapta
intelegere este inca o posiila traducere, depinzand de conte!t.. /oate acestea
nici n-ar treui sa e!iste. 8rtodo!ia nu este altceva, in esenta ei, decat asa cum l-
a gandit Dumnezeu pe om dintru inceput. Dar in cacofonia aceasta duhovniceasca
a istoriei, a multilor pretinsi dumnezei, a multelor pretinse inalte idealuri, cum au
fost toate ereziile care au antuit si antuie pana azi istoria, acest firesc intru
care Dumnezeu a facut sa se nasca chipul 4ui si asemanarea 4ui a treuit sa-si ia
si el un titlu, si si-a luat titlul de Dreapta-slavire.
Deci, iuiti frati si surori, asa inteleg eu 8rtodo!ia. )i m-au intreat mai multi
dintre voi de-a lungul anilor cat am fost aici, cu cati m-am intalnit, ce am inteles
eu cand am zis atuncea in <=> ca 8rtodo!ia este firea omului.Asta inteleg. 1ste
felul in care Dumnezeu a facut pe om, lucru de la care omul s-a despartit prin
Adam$ si omul isi cauta de-a lungul istoriei adevarata lui fiinta, adevarata lui
origine si adevaratul lui destin. %entru mine asta este 8rtodo!ia, si daca astazi
8rtodo!ia este inchegata intr-o :iserica care, intre altele, are un aspect istoric,
institutional, cu canoane, cu feluri de-a fi, cu un fel de-a se imraca, poate un fel
de a vori toate astea sunt ceea ce numesc eu o cutie de carton pe care
scrie %// si inauntru sunt comori de nedescris.
Dar sa ma iertati, si inalt %reasfintite, si teologi, sa nu se mai auda intre noi ca
8rtodo!ia este o institutie,fie ea divino-umana. 8rtodo!ia nu este o cutie de
carton pe care scrie %//: este ceea ce contine.
-va urma.