Care sunt datoriile crestinului fata de sufletul sau?

Dupa invatatura sfintei noastre Biserici, sufletul este creatie dumnezeiasca, chipul
lui Dumnezeu in om, partea spirituala si nemuritoare care-l deosebeste pe om de
orice alta faptura, deci partea cea mai de pret a fiintei sale. Din aceasta cauza,
datoriile catre suflet sunt cele mai sfinte pentru crestini. Ele se cuprind in grija de
luminarea si intarirea puterilor sufletesti cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe om
spre a trai viata pamanteasca potrivit legilor morale si a dobandi fericirea
cereasca. Puterile sufletesti sunt: mintea, vointa si simtamintele.
In ce se cuprinde grija fata de minte?
Mintea este puterea sufleteasca prin care omul cunoaste si intelege lucrurile. In
ea a sadit Dumnezeu nazuinta de a cunoaste adevarul, de a patrunde in tainele
lumii create si a-si insusi cat mai multe cunostinte. Datoria crestinului este de a
inlesni aceasta nazuinta si lucrare a mintii sale si de a-i da prilej sa-si adune
cunostinte bogate si temeinice, prin care se ridica si infloreste viata. Indeosebi,
crestinul trebuie sa se ingrijeasca de luminarea si inzestrarea mintii sale cu
invatatura propovaduita de sfanta noastra Biserica Ortodoxa in care se cuprind
adevarurile vesnice, descoperite de Dumnezeu.

Practica vietii crestine a dovedit ca invatatura crestina este izvor nesecat de
cunostinte folositoare si ca nu este trebuinta a vietii care sa nu poata fi indrumata
spre bine, in lumina ei. Caci mintea care iubeste pe Dumnezeu este faclia care
lumineaza sufletul, spune Sfantul Antonie cel Mare641 (Filocalia, vol. 1, p.
27). Cresterea buna in familie, invatamintele din scoala, asezamintele culturale,
bibliotecile cu carti bune, si mai ales Biserica, cu slujbele ei si cu propovaduirea
cuvantului dumnezeiesc, pun la indemana credinciosului mijloacele potrivite
pentru implinirea datoriei de a-si lumina mintea.
In ce chip poate pacatui crestinul impotriva acestei datorii?
Impotriva acestei datorii crestinul poate pacatui prin nepasarea fata de adevar si
indeosebi fata de adevarul crestin si prin lenea de a-si insusi cunostintele
roditoare de bine vremelnic si vesnic.
In ce se cuprinde grija fata de vointa?
Vointa este puterea sufleteasca prin care omul isi aduce la indeplinire gandurile si
dorintele sale. In ea a sadit Dumnezeu nazuinta spre bine. Dupa invatatura Sfintei
noastre Biserici, vointa omului a fost indreptata numai spre bine. In urma
pacatului stramosesc insa, slabindu-i-se puterea, ea s-a indreptat mai mult spre
rau, fara sa-si piarda insa puterea de a se hotari si spre bine. Mantuitorul, prin
jertfa de pe Cruce, a recastigat omului harul dumnezeiesc, pentru a putea birui
pornirile vointei spre rau. Astfel, avand ajutorul dumnezeiesc, datoria crestinului
este ca, prin virtutea infranarii si a barbatiei, sa-si intareasca puterea vointei sale,
incat aceasta, in chip statornic, sa se indrepte numai spre implinirea faptelor
bune. Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele (Rom. 12, 21).
Statornicia vointei omului pe calea binelui se numeste caracter moral. Omul
impodobit cu caracter moral nu se lasa abatut din calea binelui, oricate greutati,
ispite si primejdii ar intalni. El isi indeplineste totdeauna in chip deplin datoriile
sale, tine seama de drepturile semenilor sai, cauta sa fie folositor obstii, iar prin
viata si faptele sale isi da silinta sa fie pilda buna altora. Impotriva datoriei de a-si
intari vointa spre bine, se pacatuieste indeosebi prin neinfranarea poftelor si a
pornirilor rele.
In ce se cuprinde grija fata de simtaminte?
Simtamintele, prin care credinciosul isi da seama de ceea ce este frumos, placut si
bine, sau neplacut si rau, au mare inraurire asupra dezvoltarii vietii sale religios-
morale. De alta parte insa, simtamintele omenesti sunt supuse ratacirii mai mult
decat celelalte puteri sufletesti. Din aceasta pricina, datoria crestinului este ca,
ajutat de harul dumnezeiesc, sa-si stapaneasca cu mintea si cu voia simtamintele
si sa le indrumeze astfel incat ceea ce vor spune ele ca-i placut, bun, frumos si
moral sa fie intr-adevar asa.
Prin ce mijloace se poate face acest lucru?
Simtamintele pot fi indrumate si intarite in binele moral prin infranarea patimilor,
prin citirea cartilor ziditoare de viata morala si indeosebi a celor cu cuprins
religios, prin admirarea frumusetilor naturii, prin muzica aleasa, pictura frumoasa
s.a. Simtamintele curate se nasc in sufletul credinciosului prin citirile din Istoria
sfanta despre dragostea de oameni a lui Dumnezeu, aratata de Mantuitorul,
despre curajul Sfintilor Apostoli in propovaduirea invataturii crestine sau despre
statornicia in credinta a sfintilor mucenici. De asemenea psalmii, rugaciunile,
sfintele slujbe, cantarile si pictura religioasa sunt izvor de invataminte
inalte. Simtamintele produc fiori sufletesti, care duc la hotarari tari, la pocainta si
la insufletire spre fapte bune.