ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU

Principalul obiectiv al vieții celor credincioși este acela de a-l cunoaște pe Dumnezeu, de a
avea o relație personală cu El prin care să câștigăm veșnicia alături de El. Filipeni 3:10,11 ”Și
să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu
moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți.”

Fiecare creștin are posibilitatea de a-l cunoaște pe Dumnezeu într-un mod personal dar
numai în parte. 1 Corinteni 13:9,10: ”Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte; dar, când
va veni ce este desăvârșit, acest "în parte" se va sfârși.” În veșnicie îl vom cunoaște pe
Dumnezeu probabil în modul în care îl cunosc și îngerii, dar experiența noastră cu Hristos va fi
un plus.

Cunoașterea lui Dumnezeu este una progresivă în istorie. E șansa noastră a celor de azi e de a
avea posibilitatea să îl cunoaștem și mai aprofundat pe Dumnezeu decât înaintașii noștri.

Cum putem să-l cunoaștem pe Dumnezeu:

a) Cunoașterea lui Dumnezeu din observarea lucrurilor create, a legilor care guvernează
natura, universul. Romani 1:19,20 ”Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este
descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui,
puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu
băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.”
b) Prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu: citit, predicat, comentat. În VT îl cunoaștem
prin felul în care li s-a descoperit patriarhilor și apoi lui Israel. În NT îl cunoaștem prin ceea ce a
spus și a făcut Domnul Isus pentru noi (lucrările = energeiai). 1 Ioan 3:16a ”Noi am cunoscut
dragostea Lui prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi;”
c) Prin relația mea personală cu El: post, rugăciune, călăuzirea Duhului Sfânt. Romani 8:14-
16: ”Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Și voi n-ați
primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere care ne face să
strigăm: "Ava!, adică: Tată!" Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem
copii ai lui Dumnezeu.”
d) Prin ascultarea poruncilor Lui. 1 Ioan 2:3-5 ”Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă
păzim poruncile Lui. Cine zice: "Îl cunosc", și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, și
adevărul nu este în el. Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns
desăvârșită; prin aceasta știm că suntem in El.”

Două închipuiri ”folclorice” despre Dumnezeu

- Dumnezeul-Polițist Unii văd în Dumnezeu un bătrân, sătul de zile și de toți ceilalți, un

monstru rece și răzbunător, veșnic încruntat și care ne ceartă în continuu că nu ascultăm de
legile lui. În mâna lui are întotdeauna o listă cu interdicții, și orice încălcare de lege, el o
pedepsește, trimițând boli, necazuri, blestemând copiii din pricina păcatelor părinților lor.
- Dumnezeul-Bunic Sunt alții care îl văd ca pe un bătrânel cumsecade, un gentleman drăguț și
îngăduitor, politicos, care nu vrea să te streseze, să te jignească. E suficient să te târguiești cu
el și el îți va da prosperitate: o viață lungă, sănătate și resurse nelimitate, totul ca să te știe că
ești fericit și mulțumit.
- Dumnezeul îndepărtat. Prin sec. XVII-XVIII au fost unii, deiști s-au numit, care îl priveau pe
Dumnezeu ca pe cineva îndepărtat, impersonal, care ne-a creat, dar care acum nu se mai
implică deloc în viața noastră și ne lasă să ne descurcăm pe cont propriu, în baza propriei
noastre rațiuni.
- Dumnezeul-precupeț. Alții l-au văzut excesiv de mult implicat pe Dumnezeu în viața
noastră, determinând absolut toate lucrurile. E Dumnezeul cu care te târguiești ca la piață: dă-
mi aia și eu fac atât…

Concluzie: Dumnezeu nu este deloc așa cum îl prezintă folclorul nostru creștin sau falsa
noastră tradiție. Încercările noastre de a-l înțelege prin eforturile minții noastre vor da
întotdeauna greș. Trebuie să îl cunoaștem pe Dumnezeu așa cum este El și așa cum ni s-a
revelat El. Scriptura e un factor important în demersul cunoașterii lui Dumnezeu. Matei 11:27
"Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul,
afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea
Fiul să i-L descopere.”
E important să cunoaștem atributele lui Dumnezeu, acele calități care ne arată cine este
El, calitățile naturii lui dumnezeiești. Grigore de Nazians, unul dintre părinții bisericii din
secolul IV, ne învăța să facem distincție între ființa lui Dumnezeu (ousia) și ipostasurile lui sau
atributele Lui (hypostasis). Ființa lui Dumnezeu nu poate fi cunoscută, în schimb atributele Lui
devin vizibile prin implicarea Lui în istoria omului. Cu alte cuvinte, dintr-un punct de vedere
nu-l putem cuprinde cu mintea pe Dumnezeu, iar privind din alt punct de vedere El ni se face
cunoscut prin lucrările Lui pe care le vedem în viața noastră și a omenirii în general.

Cum pot fi grupate atributele lui Dumnezeu?

Atribute comunicabile: atribute pe care le putem regăsi și la om. De ex. ”dragostea”

Atribute necomunicabile: calități unice, care omului nu-i sunt accesibile. De ex.
”omniprezența”

Atribute imanente: Atribute care rămân doar în ființa lui Dumnezeu. De ex. ”spiritualitatea”
Atribute emanate: Atribute care ies din ființa lui Dumnezeu și ating creația. De ex. ”mila”

Atribute absolute: Cele pe care le are și le-a avut Dumnezeu dintotdeauna în sine însuși. De
ex. ”infinitatea”
Atribute relative: Cele pe care le manifestă prin relația Lui cu omul și întreaga creație. De ex.
”eternitatea” (a vorbit în trecut, ne vorbește în prezent), ”omniprezența”
(poate fi aici sau poate fi acolo)

Atribute naturale: Superlative non-morale. De ex. ”atotcunoașterea” și ”puterea”

Atribute morale: Cele care se raportează la conceptul de BINE: ”sfințenia”, ”dragostea”,
”mila”, ”credincioșia”.

ATRIBUTELE NATURALE ALE LUI DUMNEZEU

Spiritualitatea: Dumnezeu este duh, nu are o esență materială și nu posedă o natură fizică.
Ioan 4:24 ”Dumnezeu este duh”. El nu are limitările pe care trupul nostru le are: spațialitatea,
temporalitatea și cauzalitatea. E, din acest punct de vedere absolut liber și e indestructibil.
Fapte 17:24 ”Dumnezeu… nu locuiește în temple făcute de mâini omenești”.
Personalitatea: Dumnezeul nostru este o Persoană (trei Persoane într-o singură Persoană). El
este o ființă individuală, cu voință proprie. El are Nume, și nu e o ființă abstractă. Exod 20:7
”Să nu iei in deșert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit
pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.” În NT, El ne permite să-l numim Tată: Romani 8:15 ”Și
voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere care ne
face să strigăm: "Ava!, adică: Tată!"

Viața: Dumnezeul nostru este viu, El are viață. În Exod 3:14 ”Dumnezeu a zis lui Moise: "Eu
sunt Cel ce sunt." Și a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce Se numește
"Eu sunt", m-a trimis la voi."” Viața lui este a-cauzată, nu e determinat de nici o cauză
exterioară Lui. Dumnezeu nu a provenit din nimic. Pe de altă parte, El își este atotsuficient
sieși. Faptul că a creat universul și pe om este o decizie pură a voinței lui suverane. Nu avea
nevoie neapărat de asta.

Infinitatea: Dumnezeu nu are margini și nici nu-i poate nimeni impune limite. Energia
universului, ne spune legea entropiei se consumă ca energia unei baterii, puțin câte puțin. Nu
tot așa este și cu Dumnezeu. Pe Dumnezeul nu-l poți așeza undeva în spațiu sau timp ca să-l
poți măsura. Fapte 17:24 ”Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul
cerului și al pământului și nu locuiește în temple făcute de mâini.”

Constanța (imuabilitatea): Dumnezeu este descris în Biblie ca fiind neschimbător. Acesta este
unul dintre atributele pe care noi ne bazăm cel mai mult viața noastră. Psalm 102:25-27 ”Tu ai
întemeiat în vechime pământul, și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu
vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veșmânt, și se vor
schimba. Dar Tu rămâi Același, și anii Tăi nu se vor sfârși.”

ATRIBUTELE MORALE LE LUI DUMNEZEU

Sfințenia: 1) Dumnezeu e unic în felul Său și e separat sau distinct de orice alt lucru. 2) El e pur
dpdv moral. Exod 15:11 ”Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine
minunat în sfințenie, bogat în fapte de laudă, și făcător de minuni?” Habacuc 1:13a ”Ochii
Tăi sunt așa de curați că nu pot să vadă răul și nu poți să privești nelegiuirea!”

Dreptatea: Este de fapt sfințenia lui Dumnezeu aplicată în relațiile Lui cu ceilalți. Generic
vorbind se face referire la Legea lui Dumnezeu. Psalm 19:7-9 ”Legea Domnului este
desăvârșită și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui
neștiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană și înveselesc inima; poruncile Domnului
sunt curate și luminează ochii. Frica de Domnul este curată și ține pe vecie; judecățile
Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.”
Justiția: Pretenția lui Dumnezeu ca și ceilalți să fie drepți. Este rolul pe care îl au judecătorii în
ziua de azi. Romani 6:23a „Fiindcă plata păcatului este moartea…”

Autenticitatea (nu e fals): El este un Dumnezeu real (alethinos – grec, emeth – ebr.), nu unul
posibil sau unul probabil. Ieremia 10:10a ”Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un
Dumnezeu viu și un Împărat veșnic.”

Onestitatea: Dumnezeu arată lucrurile așa cum sunt ele în realitate. 1 Samuel 15:29 ”Cel ce
este tăria lui Israel nu minte și nu Se căiește, căci nu este un om ca să-I pară rău."

Credincioșia: Dumnezeu își ține toate promisiunile Lui. Aceasta este, de altfel, o consecință a
atotputerniciei Lui. Numeri 23:19 ”Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al
omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?”

Bunăvoința: E una dintre dimensiunile de bază ale dragostei lui Dumnezeu. El caută
bunăstarea noastră întotdeauna. Romani 8:28 ”De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează
împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt
chemați după planul Său.”

Harul: Dumnezeu nu se relaționează la poporul Lui în baza vredniciei acestuia, ci în baza

generozității Lui suverane. El ne acordă favoruri nemeritate. Tit 2:11 ”Căci harul lui
Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat”. Exod 34:6 ”Și Domnul a
trecut pe dinaintea lui și a strigat: "Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și
milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie…”

Îndurarea Aceasta este compasiunea Lui plină de sensibilitate și de dragoste față de poporul
Lui. Psalm 103:13 ”Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem
de El.”

Îndelunga răbdare (ebr. erek appayim, grec. makrothumia) Psalm 86:15 ”Dar Tu, Doamne, Tu
ești un Dumnezeu îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate și în
credincioșie.” Această calitate a lui Dumnezeu e vizibilă în special când privim în istoria lui
Israel.

Concluzie Atributele lui Dumnezeu dezvăluite în Cuvântul Lui au darul de a ne descoperi

caracterul lui Dumnezeu, dar apoi ne invită să le testăm în viața noastră. În Psalmul 34:8 David
ne îndeamnă: ”Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” În
Maleahi 3:10 Dumnezeu spune: ”Puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți
vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de
binecuvântare.”

Cunoașterea de îndeaproape a lui Dumnezeu îți dă posibilitatea în final să-l pui la încercare.
Aceasta este calea de a obține binecuvântările Lui pentru viața noastră. Binecuvântat să fie
Dumnezeul nostru care apropiindu-se de noi ca să-l putem cunoaște, vrea să avem acum o
viață trăită din belșug și mai apoi o veșnicie petrecută alături de El. Amin.