UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA ”

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „DUMITRU STĂNILOAE”

-IAȘI-

-Lucrare pentru examen-

,, Omul, trup și suflet,

în căutarea și cunoașterea lui Dumnezeu ”

Coordonator: Student:

Lect. Dr. Crășmăreanu Florin Apopei Sabin-Alexandru

Anul I.

Master Comunicare şi consiliere

psihologică şi spirituală.

1
 Lucrarea de față , ce are ca titlu ,, Omul, trup și suflet, în căutarea și cunoașterea lui
Dumnezeu ” , încercă să vorbească despre trupul și sufletul omului , pierdut în valurile
învolburate ale păcatelor, în căutarea și înțelegerea lui Dumnezeu redobândind locul pierdut
din picina neascultării, și să aducă texte, învățături și comentarii ale Sfinților Părinți și ale
altor autori și învățători, privitoare la cine este Dumnezeu și cum noi , ca simpli oameni , Îl
putem cunoaște pe Creatorul și Proniatorul , ,, Alfa și Omega” (Apocalipsa Sfântului Ioan
Teologul, 22-13) , și Cel prin care ,,Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din
ce s-a făcut” (Ioan 1-3).

,, Și a zis Dumnezeu : Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră…” , ,,

Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat și
femeie.”(Facere , cap.1,26,27).

Cu ajutorul acestor versete ni se face cunoscută prima prezență a omului în fața lui
Dumnezeu , primul act de cunoaștere al Creatorului , încununând pe om ca și stăpânitor al
tuturor celor create , o coroană pusă deasupra celor ,,bune foarte”(Facere 1,31).

Omul dorind să fie asemenea lui Dumnezeu , încălcând porunca divină, aceea de a nu
mânca din pomul cel din mijlocul raiului , a căutat încă din acel moment să recapete
strălucirea de altă dată, știrbită acum de ,,tunicile cele de piele”.

Având pe Dumnezeu veșnic langă noi , chiar și prin Însuși întruparea Fiului lui
Dumnezeu, care A venit în lume să mântuiască neamul omenesc, omul nedeschizându-și ochii
sufletului rămîne orb în ceea ce privește înțelegerea lui Dumnezeu și dobândirea vieții
veșnice.

Astfel pornind de la cuvintele Sf. Antonie cel Mare care spune că ,, trupul vede prin
ochi; iar sufletul prin minte . Și precum trupul fără ochi e orb și nu vede soarele care
luminează tot pământul și marea, nici nu se poate bucura de lumină, așa și sufletul dacă nu are
minte bună și viețuire cuvuiasă este orb și nu înțelege pe Dumnezeu” 1 , putem înțelege că doar
apropiindu-ne de Dumnezeu , prin faptele bune și împlinirea voii Lui, prin viața cuvioasă
închinată Lui, ochii sufletului se deschid și îmbrățișează pe Creator și starea paradisiacă
pierdută.

1
Apologetică ortodoxă, vol I, ed. Basilica , Pr. Razvan Ionescu, Diac. Sorin Mihalache, Cristinel Ioja,
p.191( preluat din Sf. Antonie cel Mare , Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare ,
cap.118, p.37.)

2
 Păcatele ne despart de Dumnezeu, ne închid sufletul, ne înrobesc , ne separă de
bucuria vieții veșnice și alterează biletul de intrare în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu.

Având ca drept model pe sfinții mijlocitori și închinători și pe Însuși Învățătorul și

Pedagogul suprem, Mântuitorul Iisus Hristos, omul trebuie să caute în viața sa toate cele bune
și trebuincioase sufletului , să asculte poruncile date, să își închine viața lui Dumnezeu și să se
facă părtaș al împărtășirii cu Trupul și Sângele Măntuitorului, căutând astfel să recapete
Chipul și asemănarea cu Dumnezeu, pierdute și pătate din pricina mulțimii păcatelor.

Neavând credință în Unul Singur Dumnezeu nu putem nici să înțelegem pe

Dumnezeu. Căutând adevăruri despre noi , despre lume , despre viață, în alte părți, ne
depărtăm în același timp de viața cea adevărată în Hristos Dumnezeu. Trupul fiind împătimipt
de cele lumești, umbrește în același timp și sufletul, trăgându-l în jos spre pierzare.

Omul fiind lipsit de o minte clară, deschisă spre orizontul dumnezeirii, ispitit de
știința și cunoașterea omenească ce nu admite că Dumnezeu este Unul Singur și Creator a
toate, încețoșat și pătimitor devine și sufletul , căci ,, mintea se preface după forma fiecărui
lucru și se colorează după chipul lucrului cunoscut de ea”2 . Neavând credință puternică și
viziune spre Dumnezeu, mintea se îndreaptă și se modelează spre toate mai puțin spre
Dumnezeu.

Cuviosul Nichita Stihatul, vorbește despre patru puteri cuprinzătoare ale minții, ,,
cumințenia, agerimea, înțelegerea și destoinicia” care unite ,,cu cele patru virtuți
cuprinzătoare ale sufletului, însoțind cu cumințenia minții cumpătarea sufletului; cu agerimea,
chibzuința; cu înțelegerea, dreptatea; cu destoinicia, bărbăția, și-a întocmit sieși, în chip
îndoit, căruță cu foc ce-l duce la cer”3 .

Privind la spusele Cuviosului Nichita Stihatul, putem cu ajutorul unei vieți drepte,
destoinice și curate, prin credința vie și mărturisitoare și prin deschiderea largă a ochilor
sufletului, să ne apropiem de sensul și răspunsul întrebărilor puse despre cum să înțelegem pe
Dumnezeu și cine este Dumnezeu , dobândind astfel și validarea permisului de intrare în
Împărăția cea Cerească.

2
Apologetică ortodoxă, vol I, ed. Basilica , Pr. Razvan Ionescu, Diac. Sorin Mihalache, Cristinel Ioja,
p.191( preluat din Sf. Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, p.100).
3
Apologetică ortodoxă, vol I, ed. Basilica , Pr. Razvan Ionescu, Diac. Sorin Mihalache, Cristinel Ioja,
p.192( preluat din Cuviosul Nichita Stihatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință,
p190).

3
 În Evanghelia Sf. Apostol Ioan, la capitolul 9 , unde se vorbește despre vindecarea
orbului din naștere de către Mântuitorul Iisus Hristos, fariseii care căutau vină asupra Lui, Îl
întreabă ,, Oare și noi suntem orbi ? ”, și Mântuitorul le răspunde zicând ,, Dacă ați fi orbi, n-
ați avea păcat. Dar acum ziceți : Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră.” ( Ioan
cap.9, 40,41).

Din aceste versete observăm faptul că fariseii , deși erau în prezența Mântuitorului
Iisus Hristos, ochii lor nu vedeau , sau nu voiau să vadă și să creadă că Dumnezeu este cu ei.
Orbirea lor sufletească îi împiedica să vadă adevărul. Cum sunt și unii oameni din ziua de
astăzi, care la fel ca fariseii, chiar dacă Mântuitorul Iisus Hristos ar veni pe pământ din nou,
ochii lor acoperiți de ceața păcatelor nu i-ar lăsa să vadă adevărul.

Mântuitorul vorbește de ochii trupului care dacă ar fi orbi păcat nu ar avea, neștiind
ce este acela păcat, dar face referire și la ochii sufletului care cu toate că văd pe Dumnezeu,
nu își afirmă credința față de El, nu văd calea cea dreaptă asemeni unui animal care merge
doar înainte și are privirea doar înainte, neprivind spre orizontul adevărului dumnezeirii.

Având sufletul murdar de fumul păcatelor ce arde în sufletul nostru, trebuie să

deschidem ochii largi și să stingem acest foc rece de gheață care doar răcește trupul și sufletul
nostru, și să aprindem focul arzător și mocnit al dumnezeirii, ce nu doar că este mai luminos și
mai puternic decât cel al păcatelor, ci este și încălzitor al sufletelor noastre, un foc al
ortodoxiei, ce trebuie să ardă neîncetat pentru Dumnezeu. Doar având acest foc nestins în noi,
și stand cu ochii larg deschiși într-o ,, viețuire cuvioasă” putem ajunge să vedem și să
înțelegem pe Dumnezeu în viața de apoi.

Privind la textul Sfântului Ioan Gură de Aur ,, Asemenea și eu știu multe, continuă
Sf. Ioan Gură de Aur, știu că Dumnezeu este peste tot și că este în întregime peste tot, dar nu
știu cum ; că este fără de început și nevăzut , dar nu știu cum. Căci rațiunea refuză să priceapă
cum se poate ca ceva să fie o substanță (ousia) fără să aibă ființă nici de la sine, nici de la
altul. Știu că Duhul este de la El, dar cum este de la El nu cunosc” 4, putem înțelege că
Dumnezeu este existent peste tot, este Atotprezent în toată creația Sa, fără ca mintea omului
să perceapă că ,,însuși această cunoaștere se întemeiază pe bunăvoința Sa de a ni se descoperi

4
. Apologetică ortodoxă, vol I, ed. Basilica , Pr. Razvan Ionescu, Diac. Sorin Mihalache, Cristinel Ioja, p.197,
(Text preluat din Sf. Ioan Gură de Aur , Despre necunoașterea lui Dumnezeu, p21.)

4
El Însuși ca ființă spirituală personală, pe de o parte , iar pe de altă parte , pe posibilitatea
omului ca ființă naturală de a intra în dialog, de a vorbi cu Dumnezeu”5.

Cunoașterea lui Dumnezeu are o importanță aparte , deoarece pune în lumină

demnitatea noastră de făpturi ce poartă chipul lui Dumnezeu, iar prin aplicarea dreaptă în
această viață a acestei cunoașteri, se pune temelie de fericire atât pe plan pământesc cât și pe
cel al vieții veșnice.

În sprijinul acestui argument , Sfântul Ioan afirmă în Evanghelia sa, în capitolul 17,
versetul 3, prin cuvintele Mântuitorului care spune că ,, viața veșnică este : ca să Te cunoască
pe Tine, unul adevăratul Dumnezeu, și pe Iisus Hristos pe care Tu L-ai trimis”.

Scopul acestei vieți , primite din bunăvoința și dragostea lui Dumnezeu pentru lume,
aste acela de a răsplăti acest dar nu pentru a aduce lauda condiționată a lui Dumnezeu, ci ca
ființe libere și conștiente, capabile de a iubi dar și de a primi iubirea.

Dumnezeu nu poate fi cunoscut în același fel în care mintea umană percepe lumea
creată, ci folosind noțiunile de timp și spațiu spunem că Dumnezeu le transcede pe toate .

Astfel , spunând despre Dumnezeu că umple timpul și spațiul , tot nu se afirmă

îndeajuns întrucât El depășește toate acestea în chip absolut , fiind veșnic și necuprins.

,,Misterul Ființei dumnezeiești depășește sau transcede atât catafatismul, cât și

apofatismul, rămânând în sine incognoscibil, de necunoscut, incomprehensibil, de necuprins
cu mintea , și inaccesibil, de neajuns la el prin puteri proprii”6.

Sfinții Părinți au arătat cel mai clar în lucrările și viața lor că cea mai ușoară metodă
prin care omul Îl poate cunoaște pe Dumnezeu este prin credință, o credință plină de dragoste
și împlinire a gândului de moștenire a vieții veșnice, bază a oricărei încercări de cunoaștere a
lui Dumnezeu.

,, De nu veți crede, nu veți înțelege ” ( Isai 7-9 ) iar "Tot cel ce crede în El nu se va
ruşina" ( Epistola către Romani a Sf. Apostol Pavel , 10-11 ).

5
Pr. Marius Ciobanu de la Parohia „Sfântul Andrei“ din Botoşani, 9 iunie 2015, conferinţa cu tema
„Cunoaşterea lui Dumnezeu“, în cadrul Serilor catehetice „Părintele Cleopa Ilie“.
6
Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zagrean,"Teologia dogmatica" , manual pentru seminariile
teologice, Bucuresti, 1991, p.94-96.

5
 În această ordine de idei , Sf. Clement Alexandrinul afirmă : ,,Credința este o
cunoaştere scurtă a celor mai de seamă învățături; cunoaşterea, însă, este dovedirea puternică
şi sigură a învățăturilor cuprinse în credință; prin învățătura Domnului cunoaşterea este zidită
pe credință; şi, cu ajutorul ştiinței, ne duce la înțelegere şi infailibilitate”7.

Cunoașterea lui Dumnezeu a fost un subiect delicat în decursul a multor ani ce au

trecut , mulți dintre oameni încercând să interpreteze o imagine a unui Dumnezeu propriu ,
înfățișat în diverse forme sau puteri cu care încercau să explice noile descoperiri ale lumii.

Noile descoperiri ale științei de-a lungul anilor , fizica modernă, mecanică clasică,
mecanică cuantică, nu au arătat lumii că Dumnezeu nu există și că nu este prezent, ba din
contră , au fost fundamente importante pentru poporul creștin , arătându-ne clar Atotprezența
lui Dumnezeu în tot actul creator .

Un exemplu al acestui argument este că fizica contemporană abordează în numeroase

studii problema fundamentului energetic al materiei, care din punct de vedere teologic nu
înseamnă decât prezența energiilor dumnezeiești , energiile necreate ale Duhului Sfânt,
Biserica Ortodoxă realizând astfel legătura de unire dintre știință și teologie.

Cunoscându-L pe Dumnezeu cunoaștem adevărata viață, astfel putem ajunge la

sfințenie , la restabilirea chipului și asemănării pe care Dumnezeu a așezat-o în om prin actul
creației, căci „Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din
pântecele lui. Aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El”
(Ioan 7, 38-39).

Tema aleasă, cred eu că este de continuă actualitate , căci mereu oamenii au încercat
să descopere Taina mistică a dumnezeirii, încă necunoscută și nepercepută minții umane și
cum Dumnezeu, în Atotputernicia Sa este veșnic Atotprezent în actul Său creator.

În încheierea acestei lucrări, doresc să atrag atenția asupra cuvintelor Mântuitorului

care spune ,, Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în
întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii…”(
Ioan 12-35,36), înțelegând de aici că privind și crezând spre Lumină, deschizând ochii spre
Unicul și Adevăratul Dumnezeu, împreunând acestea cu faptele cele bune avem validitate de
intrare și de viețuire alături de Proniator în Împărăția cea Cerească.

7
Clement Alexandrinul, Stromate, VII, X, 57, PSB, traducere si note de pr. prof. Dumitru Fecioru, Ed.
I.B.M.B.O.R. Bucureşti, 1982, pp. 511-512.

6
 Bibliografie

1. Apologetică ortodoxă, vol I, ed. Basilica , Pr. Razvan Ionescu, Diac. Sorin Mihalache,
Cristinel Ioja.
2. Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zagrean,"Teologia dogmatica" ,
manual pentru seminariile teologice, Bucuresti, 1991.
3. Clement Alexandrinul, Stromate, VII, X, 57, PSB, traducere si note de pr. prof.
Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M.B.O.R. Bucureşti, 1982.
4. Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a
Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Cu Aprobarea
Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București- 2006.