Lupta cu gândurile în

viziunea Sfinților Părinți


Prezentare susținută de
Student al Facultății de Teologie Dumitru
Stăniloae- Iași:
-Apopei Sabin-Alexandru-
Sfinţii Părinţi ne spun că, ,,după cum nu putem opri vântul, la fel nu
putem opri nici gândurile care ne vin.”


 Gândurile rele care ne pot veni pot fi pentru orice păcat posibil, însă
vicleanul diavol încearcă să ne câştige încrederea şi prin aparente
gânduri bune, care de fapt ne pot duce într-o direcţie greşită.

 Asemenea înşelări le putem evita cultivându-ne smerenia, care ne face

să ne dăm seama de greşelile pe care le facem. Gândurile care-l luptă
adesea pe om, sunt cele de desfrâu şi de mândrie, apoi cele de
întristare, iar la unii pot veni şi gânduri de hulă.

 Sfinţii Părinţi ne spun că dacă ne rugăm şi ne vin gânduri de hulă la

adresa lui Dumnezeu, sau a altor sfinţi, nici să nu le luăm în seamă,
căci nu de la noi sunt acestea, ci de la vrăjmaşul, care vrea să ne
tulbure. Pentru celelalte feluri de gânduri, care vin asupra noastră,
avem două posibilităţi: sau să ne luptăm cu ele, sau să fugim de ele.
 
 Dacă vom acorda atenţia cuvenită gândurilor noastre şi Îl vom
ruga pe Dumnezeu să ne ajute în această luptă deoarece
singuri nu putem, atunci gândurile cele urâte vor dispărea din
mintea noastră. Diavolul care a încercat să pună în mintea
noastră acele gânduri urâte va fi înfrânt.

 De aceea, rugăciunea minţii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui

Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul este foarte
importantă în lupta noastră cu gândurile. Numai pronunţând
numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi gândurile cele
rele vor dispărea.
 Mulți Sfinți Părinți filocalici spun că diavolul vrea să ne distrugă
sufletele noastre prin gândurile rele pe care ni le insuflă neîncetat.
Însă ,,când vom ajunge datorită atenției la gânduri, să nu mai
ignoram pe niciunul dintre ele, vom face faă tuturor atacurilor


demonice”, după cum spune Sfantul Maxim Mărturisitorul.

 Din moment ce toată realitatea se rezuma în final la gânduri (idei sau

rațiuni) și ele stau la baza întregii zidiri a lui Dumnezeu, asupra lor e
necesar să avem toată atenția minții noastre.

 Sfântul Marcu Ascetul spune ,,nu se pot naște patimile fără de

gânduri.” Că gandurile rele nu pot fi distruse fără a desfășura cu
mintea gânduri bune, contrare lor. Si că atat binele cât și răul sporesc
în funcție de gândurile ce le desfășurăm.

 De asemenea, s-a arătat că, după Sfântul Maxim Mărturisitorul, e

necesar ,,să avem grija să nu întrebuințăm rău ideile sau gândurile,
pentru a nu fi siliți să întrebuințăm rău și lucrurile. Asta pentru ca
păcatul are loc mai întai în mintea noastră.”
 De aceea, Sfântul Ioan Scărarul spune, referindu-se la patima desfrânării, că:
„Toti dracii se luptă să întunece mintea noastră, apoi îi insuflă cele plăcute
lor. Căci, dacă mintea nu va fi adormită, comoara nu se va jefui. Dar cel al
curviei mai mult decât toți. Acesta, întunecând adeseori mintea conducătoare,
îi face pe oameni să săvârșească acele lucruri, pe care numai cei ieșiți din
minte le săvârșesc. De aceea, trezindu-se mintea după o vreme, ne rușinăm nu


numai de cei ce ne văd, ci și de noi înșine, pentru faptele, pentru vorbele și
pentru înfățișările noastre necuviincioase și ne uimim de orbirea noastră de
mai înainte. De aceea, mulți cunosând aceasta s-au oprit de la rau” (Filocalia
IX).

 Și cum reușesc cel mai bine diavolii să facă aceasta? Doar dacă pot să ne
aducă imagini desfranate înca din copilarie și să ne facă să ne îndulcim cu ele,
neștiind cât de grav va fi lucrul acesta pentru viitorul nostru.

 Căci obișnuindu-ne de la această vârstă cu placerea desfrânării, așa cum se

poate manifesta ea în trupul și mintea copilărească, după aceea o vor
înrădacina și mai tare în suflet prin mijlocirea mediului tot mai desfrânat în
care suntem siliți să ne ducem viața.

 Și chiar daca în timp ne dăm oarecum seama că nu e bună această îndulcire

cu placerea desfrânată, obișnuindu-ne însa cu ea din copilărie, ne face să
revenim adesea asupra ei și să intărim astfel patima in noi.
 Sfântul Teofan Zăvorâtul ne oferă un exemplu în lupta cu gândurile:

 „Un pustnic trăia în deşert. Diavolii au venit să-l atace şi să-l scoată


afară din chilia sa. Pustnicul se lupta şi el cu ei astfel încât diavolii
ajunseseră să-l scoată afară din chilia sa. Văzându-se în pericol mare
pustnicul Îl chemă în ajutor pe Mântuitorul Iisus Hristos şi spuse:
„Doamne Iisuse Hristoase! Nu mă părăsi, ajută-mă!” De îndată ce L-a
chemat în ajutor pe Mântuitorul Iisus Hristos, Mântuitorul Însuşi a
apărut în faţa lui şi a izgonit de acolo demonii care îl chinuiau pe
pustnic. Mântuitorul i-a zis însă pustnicului: „Eu nu te-am părăsit dar
ca să te pot ajuta trebuie să-mi ceri ajutorul şi tu singur ai încercat să
te lupţi cu diavolii, dar să ştii că de unul singur nu te poţi lupta cu
diavolul. Trebuie să-mi ceri ajutorul şi Eu îndată te voi ajuta.” După
ce i-a spus aceste cuvinte pustnicului, Mântuitorul a dispărut."

 Aşadar, în lupta noastră cu gândurile rele trebuie să cerem ajutor lui

Dumnezeu.
 Vedem din propria experienţă că fără ajutorul lui Dumnezeu omul este extrem
de neputincios şi lipsit de putere în lupta duhovnicească. In această luptă,
spune Cuviosul Marcu Ascetul, avem un singur Ajutor, tainic, sfânt, dat nouă
din momentul botezului - însuşi Hristos, Care este nebiruit. El ne va ajuta în
această luptă, însă nu ajunge doar să îl chemăm în ajutor, ci trebuie să şi


împlinim, după putere, poruncile Sale tainice. Să ne îcredințăm în mâinile
milostivirii Sale nesfârşite.