Alpha Bank Romania SA

UZ INTERN
E greu sa spui "adio" atunci cnd povestea de dragoste se transform ntr-o inim zdrobit i visele
ncep s moar. Domnul este ns cu noi i ne sprijin, dndu-ne puterea de a ndjdui pe mai
departe. Dac nu ne-ar iubi El ntr-att nct s ne ntreasc, s putem nfrunta semenul pe care pn
nu demult l consideram apropiat sufletului nostru, ne-am prabusi definitiv in abisul tristetii si al
gandurilor sumbre. Echilibrul il gasesti atunci cand il ai pe Hristos in inima ta si devii supus, rabdator,
plin de nadejde. Daca nu esti dispus sa faci un compromis, nu-l fa si fii impacat cu decizia luata! Pacea
interioara este cea mai importanta, dar si cea mai greu de dobandit si mentinut. Ne tulburam usor cu
aduceri aminte, cu ganduri de razbunare, cu tristeti inutile.
Amintirea iti aduce in vremea rugaciunii inchipuiri ale lucrurilor de odinioara sau griji noi, sau fata
celui ce te-a suparat. Diavolul pizmuieste foarte tare pe omul care se roaga si se foloseste de tot
mestesugul ca sa-i intineze scopul. El nu inceteaza prin urmare sa puna in miscare icoanele lucrurilor
prin amintire si sa rascoleasca toate patimile prin trup, ca sa-l poata impiedica din drumul sau cel mai
bun si din calatoria catre Dumnezeu. (Evagrie Ponticul).
Daca vrei sa aduci lui Dumnezeu marturisire fara osanda, nu pomeni special, dupa chipul lor, greselile,
ci rabda cu barbatie urmarile lor. (Marcu Ascetul).
Numai Duhul Sfant poate sa curateasca mintea. Caci de nu va intra Cel puternic sa dezarmeze si sa lege
pe talhar, nu se va slobozi nicidecum prada. Deci se cade ca prin toate si mai ales prin pacea sufletului
sa dam odihna Duhului Sfant in noi, ca sa avem sfesnicul cunostintei luminand in noi totdeauna. Caci
raspandindu-si el neincetat lumina in camarile sufletului, nu numai ca se fac aratate in minte acele
mici si intunecate atacuri (momeli) ale dracilor, ci se si slabesc, fiind date pe fata de lumina aceea
sfanta si slavita. De aceea Apostolul zice: "Duhul sa nu-l stingeti!", adica nu lucrati, sau nu ganditi cele
rele, ca sa nu intristati bunatatea Duhului Sfant si sa va lipsiti de sfesnicul acela ocrotitor. Caci nu se
stinge Cel vesnic si de viata facator, ci de-l vom intrista se va departa de la noi, lasand mintea
incetosata si neluminata. (Diadoh al Foticeii).
Cand cineva sta in vreme de iarna intr-un loc oarecare sub cerul liber, privind la inceputul zilei intreg
spre Rasarit, partea de dinainte a sa se incalzeste de soare, iar cea din spate ramane nepartasa de
caldura, dat fiind ca soarele nu se afla deasupra capului sau. Tot asa si cei ce sunt la inceputul lucrarii
duhovnicesti isi incalzesc in parte inima prin harul sfant, din care pricina si mintea incepe sa rodeasca
cugetari duhovnicesti; dar partile de dinafara ale ei raman de cugeta dupa trup, deoarece inca nu sunt
luminate de sfanta lumina, printr-o simtire adanca, toate madularele inimii. Neintelegand unii aceasta,
au socotit ca in mintea celor ce se nevoiesc sunt doua ipostasuri ce se impotrivesc unul altuia. Dar daca
in aceeasi clipa se nimereste ca sufletul sa gandeasca si bune si rele, aceasta se intampla in chipul in
care omul dat mai inainte ca pilda simte totodata si gerul si caldura. Caci de cand mintea noastra s-a
rostogolit la chipul indoit al cunostintei, e silita, chiar daca nu vrea, sa poarte in aceeasi clipa si
ganduri bune si ganduri rele, mai ales la cei ce ajung la o subtirime a puterii de deosebire. Caci cum se
grabeste sa inteleaga binele, indata isi aminteste si de rau. Fiindca la neascultarea lui Adam tinerea de
minte a omului s-a sfasiat in doua. Cand vom incepe insa sa implinim cu ravna fierbinte poruncile lui
Dumnezeu, harul, luminand toate simturile noastre printr-o adanca simtire, va arde pe de o parte
amintirile noastre, iar pe de alta, indulcind inima noastra cu pacea unei iubiri statornice, ne va face sa
izvoram ganduri duhovnicesti, nu dupa trup. Iar aceasta se intampla foarte des celor ce s-au apropiat
cu desavarsire, avand in inima neintrerupta pomenirea Domnului. (Diadoh al Foticeii)
Sa avem nadejde ca stie mereu Tatal Nostru mai bine decat noi ceea ce ne este de folos si sa rabdam in
smerenie, curatie si neprihanire finalurile istoriilor de iubire. Suntem fiii aceluiasi Creator, El ne-a
intrupat din iubire, sa aratam si sa inmultim mereu iubirea! Chiar daca ne simtim nedreptatiti, nu ne
putem face singuri dreptate, Judecatorul si Judecata apartin Celui ce si-a castigat pe drept acest
merit! Noi doar sa cugetam la dobandirea sfinteniei noastre, sa fim incredintati ca exista si oameni
intregi, oameni la fel sau poate chiar mai incercati moral si profesional decat noi! Nimic nu este vesnic
in lumea aceasta, gasim in Biblie versete ce ne precizeaza clar ceea ce are cu adevarat importanta si
pentru ce merita sa luptam lupta cea dreapta.
Cerul i pmntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" (Matei 24:35).
Cuvntul Domnului rmne n veac" (1 Petru 1:25).

Alpha Bank Romania SA

UZ INTERN
Iarba se usuc, floarea cade; dar cuvntul Dumnezeului nostru rmne n veac" (Isaia 40:8).
Gasim incurajari frumoase si la Isaia Pustnicul, dupa cum urmeaza
Cand vede Dumnezeu ca mintea I s-a supus Lui din toata puterea si nu are alt ajutor fara numai pe El
singur, o intareste zicand: "Nu te teme, fiul meu Iacob, prea micule la numar Israel"; si iarasi: "Nu te
teme ca te-am rascumparat; te-am numit cu numele Meu si al Meu esti tu. De va fi sa treci prin apa, cu
tine voi fi si puhoaiele nu te vor inghiti. Iar de va fi sa treci prin foc, nu vei fi ars, iar flacara nu te va
mistui. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, cel ce te mantuieste". De va auzi mintea
aceasta incurajare, va indrazni impotriva vrajmasului, zicand: "Cine vrea sa bata razboi cu mine? Sa vie
de fata! Cine este protivnicul meu? Sa se apropie de mine! Iata, Domnul este ajutorul meu, cine ma va
asupri? Voi toti ca o haina va veti invechi si veti fi mancati de molii".
Asadar, sa iubim cum stim noi mai frumos, cu toata bunatatea de care suntem capabili si Dumnezeu sa
ne aiba in paza si sa ne deschida toate drumurile spre mantuire!
Sa incercam, pe cat posibil sa ne supunem mai mult lui Dumnezeu decat oamenilor, caci calea lui
Hristos este crucea de fiecare zi si nimeni nu s-a urcat vreodata la cer prin comoditate, indruma
intelept Sfantul Isaac Sirul.
Sa mergem pe drumul de onoare, indiferent cat de greu si suparator ar fi, sa nu alegem calea cea
usoara, iar Domnul ne va da mangaiere si binecuvantare, stergandu-ne lacrimile, pentru ca El nu
ramane niciodata dator!