Buletinul Conferinței Generale 4 aprilie 1901

Îi mulțumesc Domnului că atât de mulți au venit la această întâlnire de dimineață devreme pentru a se
închina lui Dumnezeu. Doresc ca inima mea să fie atrasă de Dumnezeu. Este privilegiul nostru să simțim
mișcările adânci ale Duhului Său.
Citim în Iacov: ,,Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece
seminții cari sînt împrăștiate: sănătate! Frații mei, să priviți ca o mare bucurie cînd treceți prin felurite
încercări, ca unii cari știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă
desăvîrșit lucrarea, pentruca să fiți desăvîrșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic. Frații mei, socotiți că
este o bucurie când cădeți în diferite ispite, știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea. Dar
lăsați răbdarea să-și facă lucrarea ei desăvârșită, pentru ca voi să fiți desăvârșiți și întregi, fără să vă
lipsească nimic.” Aceasta este o poziție minunată. Și este privilegiul nostru să ocupăm această poziție.
,,Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă
largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine
se îndoiește, seamănă cu valul mării, turburat și împins de vînt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se
aștepte să primească ceva dela Domnul, căci este un om nehotărît și nestatornic în toate căile sale. Fratele
dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece
ca floarea ierbii. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea
înfățișării ei piere: așa se va vesteji bogatul în umbletele lui. Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a
fost găsit bun, va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-l iubesc.”
Haideți să ne însușim această idee a privilegiului pe care îl avem. Sunt atât de mulți oameni care, atunci
când se află în necazuri, uită de invitația pe care le-a făcut-o Dumnezeu și încep să caute ajutor uman. Ei merg
la ființe umane pentru ajutor, iar acesta este modul în care experiența lor devine slabă. În toate încercările
noastre, îl vom căuta cu cea mai mare seriozitate pe Domnul, amintindu-ne că suntem proprietatea Lui, copiii
Lui prin adopție și vom primi ajutor. Suntem ai Lui prin creație, suntem ai Lui prin răscumpărare. Prin corzile
iubirii divine suntem legați de Sursa oricărei puteri și tărie. Dacă vom face din Dumnezeu dependența noastră,
cerându-i ceea ce ne dorim așa cum un copil mic îi cere tatălui său ceea ce vrea, vom obține o experiență
bogată. Vom învăța că Dumnezeu este Sursa întregii forțe și puteri.
Dacă atunci când cereți, nu simțiți imediat vreun sentiment deosebit, nu vă gândiți că rugăciunea
voastră nu a fost ascultată. Cel care spune: ,,Cereți, și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va
deschide. Căci ori și cine cere, capătă; cine caută, găsește; și celui ce bate, i se deschide.", vă va auzi și vă
va răspunde. Haideți, așadar, să cerem și să căutăm, și să avem privilegiul de a găsi. Hristos spune: „Veniți
la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de
la Mine, căci Eu sînt blînd și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.”. Noi trebuie să
găsim odihnă purtând jugul Lui și purtând poverile Lui. Fiind colaboratori cu Hristos în marea lucrare pentru
care El și-a dat viața, vom găsi adevărata odihnă. Când eram păcătoși, El Și-a dat viața pentru noi. El vrea ca
noi să venim la El și să învățăm de la El. Astfel vom găsi odihnă. El spune că ne va da odihnă: ,,și învățați de
la Mine, căci Eu sînt blînd și smerit cu inima”. Făcând acest lucru, veți găsi în propria experiență odihna pe
care o dă Hristos, odihna care vine din purtarea jugului Său și ridicarea poverilor Sale.
Dumnezeu a fost foarte mult dezonorat de poporul Său care se sprijină pe ființe umane. El nu ne-a
spus să facem acest pas. El a spus că ne va învăța, că ne va călăuzi. Putem să venim la El și să primim ajutor.
,,Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu”.
Nu vă pot spune câte scrisori mi-au fost trimise peste Oceanul Pacific, când eram în Australia, cerându-
mi sfatul. Ce le-a promis Hristos ucenicilor Săi dacă vor crede în El ca Mântuitor personal? ,,Iată, Eu sunt cu
voi în toate zilele”, a spus El, ,,până la sfârșitul lumii”. Din nou spune: „Eu sunt la dreapta ta ca să te ajut”.
Gândiți-vă la câte promisiuni ne-a dat, pe care le putem apuca prin mâna credinței. Atunci când mergem la
Izvorul puterii, știm că vom primi acea inteligență și înțelepciune care vine dintr-un izvor curat, care nu este
1
amestecat cu nimic omenesc. Atunci când ne rugăm, este privilegiul nostru să știm că Dumnezeu vrea ca noi
să ne rugăm, să-i cerem ajutorul. El vrea să ne familiarizăm cu el, să îi vorbim, să îi spunem dificultățile
noastre.
Hristos a luat asupra sa natura umană. A renunțat la haina regală și coroana împărătească și a renunțat
la înalta Sa poziție de comandant în curțile cerești. Îmbrăcându-Și divinitatea cu umanitatea, a învăluit
omenirea cu brațul Său uman. El se află la cârma umanității, dar nu ca un păcătos. Pentru că nu există nici o
pată, nici o urmă de păcat în El, de aceea poate sta acolo. Pentru că este fără păcat, El poate să îndepărteze
păcatele noastre și să ne așeze pe un teren avantajos cu Dumnezeu.
Când deschid o scrisoare care începe cu: „Îmi pare rău că vă deranjez, soră White, dar sunt în
dificultate și doresc să știu ceva cu privire la familia mea și la mine însumi”, mă întristez în inimă. Atunci
când este necesar pentru tine să știi, Dumnezeu te va anunța. El a promis că, dacă îi ceri înțelepciune, îți va
da. Dar nu este întotdeauna necesar să știm toate motivele și explicațiile. Noi îl dezonorăm pe Dumnezeu dacă
ne străduim să obținem ajutorul cuiva despre care credem că ne înțelege situația. Nu este Hristos lângă noi și
nu ne va da El ajutorul de care avem nevoie? Cuvântul Său ne repetă făgăduința la nesfârșit: „Dacă veți cere
ceva în Numele Meu, voi face”, spune El. „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele”.
Nu mă miră faptul că în prezent există atâta slăbiciune acolo unde ar trebui să existe putere. Motivul
este că, în loc să bem apa pură a Libanului, căutăm să ne potolim setea din fântânile din câmpie, care nu conțin
apa vieții.
Vreau să vă spun, dragi prieteni, că l-am dezonorat foarte mult pe Învățătorul nostru. Vom continua să
păstrăm păcatul necredinței, care ne-a împresurat cu atâta ușurință, sau vom lepăda această povară a
necredinței și vom merge la Izvorul puterii, crezând că vom primi milă și compasiune de la Cel care cunoaște
firea noastră, care ne iubește atât de mult încât și-a dat propria viață pentru noi, care a purtat în propriul Său
trup loviturile care au căzut din pricina încălcării de către noi a legii lui Dumnezeu. Toate acestea El le-a făcut
pentru ca noi să fim ostașii speranței.
Noi nu suntem amabili față de Hristos. Nu-i recunoaștem prezența. Nu ne dăm seama că El trebuie să
fie oaspetele nostru de onoare, că suntem înconjurați de brațul Său lung și omenesc, în timp ce cu brațul Său
divin El se agață de tronul Infinitului. Uităm că pragul cerului este inundat de slava care vine de la tronul lui
Dumnezeu, pentru ca lumina să cadă direct asupra celor care caută ajutorul pe care numai Hristos îl poate
oferi. El i-a zis femeii din Samaria: ,,Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice:
„Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie... Dar oricui va bea din apa, pe care
i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de
apă, care va țîșni în viața vecinică.”
Noi trebuie să-L recunoaștem pe Hristos. El nu vrea ca noi să fim precum un grup de oameni îndurerați
într-un tren funerar, purtând asupra noastră semnele grijii și ale disperării. El vrea ca noi să îi încredințăm
paza sufletelor noastre. El vrea ca noi să ne punem încrederea în făgăduința nemărginită. Dar, veți spune, nu
am această dorință. Spuneți-mi ce preț are dorința! Este oare dorința mai puternică decât credința pe care aveți
privilegiul de a o manifesta față de Dumnezeu? Sentimentele se schimbă aproape în orice împrejurare, dar
făgăduințele Celui Veșnic sunt ca o stâncă solidă. Haideți să ne clădim casa pe temelia sigură și să ne fixăm
sufletele de Stânca veșnică, Stânca veacurilor. Dacă vom face acest lucru, vom constata că va deveni o
obișnuință pentru noi să ne aducem aminte că avem un Însoțitor. Oriunde ne-am afla, trebuie să vorbim cu
Dumnezeu. Acesta este modul în care Enoh a umblat cu Dumnezeu. El a vorbit cu El. El a recunoscut Prezența
divină. Iar în zilele lui Enoh, lumea nu era mai prielnică pentru desăvârșirea caracterului creștin decât în 1901.
Nu este nevoie să depindem de om. De unde îți obții hrana pentru minte? O luați din ziarele de astăzi,
care sunt pline de cele mai dezgustătoare și oribile reprezentări? Noi avem ceva mai bun decât atât și trebuie
să arătăm lumii că știm care este sursa puterii, a eficienței și a mângâierii. Harul lui Dumnezeu, care întrece
orice cunoaștere, ne este împărtășit. El este gratuit.
Domnul ne poate cuprinde pe fiecare dintre noi în îmbrățișarea Sa, căci brațul Său cuprinde tot neamul
omenesc. Să ne amintim acest lucru: după ce Hristos a făcut pașii necesari pentru pocăință, convertire și
credință în numele omenirii, a mers la Ioan pentru a fi botezat de el în Iordan. ,,Dar Ioan căuta să-l oprească.
„Eu”, zicea el, „am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?”. Isus i-a răspuns: ,,Drept răspuns,
Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.”. După ce a ieșit din apă, a
îngenuncheat pe malul Iordanului și a făcut o rugăciune cum nu mai ajunsese niciodată în cer. În timp ce se
ruga, cerurile s-au deschis și slava lui Dumnezeu, sub chipul unui porumbel de aur strălucitor, s-a așezat peste

2
El, iar din înaltul cerului s-a auzit glasul Celui Infinit:, ,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc
plăcerea”.
V-ați gândit ce înseamnă acest lucru pentru noi; faptul că în această rugăciune este inclus fiecare fiu și
fiică a lui Adam, care va crede în Hristos ca Mântuitor personal și va face pașii necesari spre pocăință,
convertire, credință și botez? Noi suntem botezați în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, iar aceste
trei puteri mari și infinite se angajează în mod unit să lucreze în favoarea noastră, dacă vom coopera cu ele.
Suntem îngropați cu Hristos în botez ca simbol al morții Sale. Suntem înviați din apă ca simbol al învierii
Sale. Noi trebuie să trăim asemenea unor suflete renăscute, pentru a putea fi înviați în ziua măreață de apoi.
Voi trebuie să trăiți o viață nouă, pentru că ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
„Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui
Dumnezeu.” Acesta este locul unde trebuie să vă adunați comoara.
Rugăciunea lui Hristos de pe malul Iordanului îi include pe toți cei care vor crede în El. Făgăduința că
sunteți acceptați în Cel Preaiubit vine la voi. Dumnezeu a spus: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi
găsesc plăcerea”. Acest lucru înseamnă că prin umbra întunecată pe care Satana a aruncat-o în calea ta, Hristos
ți-a deschis calea spre tronul Dumnezeului cel infinit. El a pus stăpânire pe puterea omnipotentă, iar tu ești
acceptat în Preaiubitul.
În toate privințele, trebuie să Îl onorați pe Dumnezeu. Dar în experiența noastră nu există acea plăcere
și bucurie care trebuie să existe. Hristos afirmă că, dacă El este în noi, bucuria noastră va fi deplină. Haideți
să fim părtași la natura divină, după ce am fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. Să nu aruncăm
ocara asupra lui Hristos, trăind o viață inconsecventă, lumească și trupească. Să ne ridicăm deasupra
atmosferei rău mirositoare care pătrunde în lume și să inspirăm suflarea lui Dumnezeu. Haideți să ne hrănim
cu pâinea vieții. Hristos afirmă că, dacă vom mânca trupul Său și vom bea sângele Său, vom avea viața veșnică.
Cuvântul Său va fi pentru noi ca frunzele pomului vieții. Dacă vom mânca pâinea care s-a coborât din cer,
vom avea o legătură cu Dumnezeu. Vom aduce veșnicia în rândurile noastre. Vom trăi ca și cum am fi în
prezența întregii oștiri cerești. Îngerii ne veghează și ne păzesc. Dumnezeu ne iubește, dar noi nu reușim să
prețuim această iubire. Dumnezeu vrea ca noi să recunoaștem proprietatea Sa în fiecare ființă umană. „Ei sunt
ai mei”, spune el. Eu i-am cumpărat cu un preț: ,,Și că voi nu sînteți ai voștri… Proslăviți dar pe Dumnezeu
în trupul și în duhul vostru, cari sînt ale lui Dumnezeu.”
Nu ar trebui să ne folosim privilegiile noastre? Să nu insistăm asupra laturii întunecate a imaginii,
spunând că nu știm cum decurg lucrurile; că totul pare să fie rupt și sfărâmat în bucăți. Nu este chiar așa.
Putem să ne așezăm sub mâna modelatoare a lui Dumnezeu. El va face din noi niște vase de onoare, dacă
suntem dispuși să fim astfel făcuți. Dumnezeu dorește ca noi să ne așteptăm lucruri mari, să ne amintim că
rugăciunea care s-a înălțat la cer la botezul Mântuitorului ne cuprinde pe fiecare dintre noi. Noi suntem
acceptați în Preaiubitul. Hristos s-a angajat să ne păzească. Deci, încredințați-i Lui păstrarea sufletelor voastre,
ca unui Creator credincios. Repetați cuvintele cu voce tare: „Îi voi încredința paza sufletului meu”. Mai bine
am vorbi cu Dumnezeu, chiar dacă cuvintele noastre sunt auzite de alții. Atunci când în jurul vostru sunt unii
care sunt stârniți de mânie, nu răspundeți la cuvintele lor pripite, ci repetați cuvintele Scripturii. Să zicem că
ar trebui să faceți acest lucru în relațiile cu frații și surorile voastre. Când sunt rostite cuvinte neadevărate
despre noi, să ne aprindem? Nu s-au rostit foarte multe lucruri neadevărate despre Mântuitorul însă El a
ripostat? Dumnezeu vrea ca noi să stăm cu demnitate morală, recomandându-ne puterea divină care ne face
capabili să ne stăpânim sufletele în răbdare.
Dumnezeu dorește ca poporul Său să demonstreze lumii că au deschis ferestrele sufletului spre cer, că
Soarele Neprihănirii strălucește în templul sufletului și că ferestrele sunt închise spre pământ. Este nevoie de
o creștere a credinței și a încrederii în Dumnezeu. Sărmanelor suflete care s-au sprijinit pe toiagul frânt al
omenirii le-aș spune: „O, dacă Dumnezeu v-ar arăta că există o putere mai presus de cea a omenirii!”
Dumnezeu să ne ajute pe fiecare dintre noi să lucrăm pe calea credinței, crezând în faptul că Domnul dorește
să fie reprezentat în lumea noastră, că dorește ca puterea Sa să fie revelată în poporul Său. El își va descoperi
puterea prin voi, dacă vă veți așeza acolo unde El vă poate oferi această putere. Puteți obține speranță, bucurie
și putere.
Dragostea lui Dumnezeu din inima voastră vă va face să-i iubiți pe frații voștri. Dumnezeu vrea ca voi
să arătați dragostea Sa, pentru ca viața voastră să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Tatăl vă iubește așa
cum îl iubește pe Fiul Său, deoarece Fiul Său a îndepărtat sabia dreptății oferindu-se ca jertfă. Hristos v-a
cumpărat cu un preț infinit, iar El dorește ca voi să arătați faptul că apreciați ceea ce s-a făcut pentru a vă așeza

3
pe un pământ privilegiat. El îi spune Tatălui. „Uite un om sărac și păcătos, Eu mi-am dat viața pentru el. El
este mântuit prin harul Meu. Primește-l ca pe copilul Tău”. Credeți că Tatăl îl va respinge?
Voi nu sunteți în stare nici măcar să purtați propriile păcate. Hristos trebuie să ia păcatele tale și
păcatele oricărui alt muritor. Haideți să arătăm că apreciem sacrificiul Său în numele nostru. Să arătăm în viața
noastră aroma caracterului Său. Fiți parfumați în cuvintele voastre. Amintiți-vă că sunteți fie o aromă de viață
spre viață, fie o aromă de moarte spre moarte. Să fim ca niște flori mirositoare. Lăsați ca dragostea lui Hristos
să pătrundă în viețile voastre. Lăsați cuvintele voastre să fie astfel încât să fie ca niște mere de aur într-un
tablou de argint.
Aceasta este lucrarea pe care Domnul dorește să o facem. Nu vă puteți gândi la destule lucruri pentru
care să-L lăudați pe Domnul? Nu puteți să-L lăudați pentru că a murit pentru voi, pentru că v-a cruțat atât de
mult timp, pentru că aveți cuvântul Său, care este atât de plin de promisiuni prețioase? El vă oferă pâinea
vieții. El spune: ,,Cuvintele pe care vi le spun sunt duh și viață”. Mâncați cuvântul Său, cercetați-l, săpați
adânc după o comoară ascunsă. Opriți-vă să vorbiți. Întotdeauna am avut atâtea de spus. Dumnezeu spune:
,,Fiți liniștiți și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu”. Fiți liniștiți îndeajuns pentru a ști că Dumnezeu este
Dumnezeu. Amintiți-vă că trebuie să-i ajutați pe toți cei din jurul vostru. Uitați de voi înșivă, de rănile,
loviturile și greutățile voastre. Lăudați-L pe Dumnezeu, iar El vă va primi. Pentru că El trăiește, puteți trăi și
voi de asemenea.
Ellen G. White

Traducere: Igor Sârbu