„Prezența reală”

Adevărul Prezent
12 iulie 1894
A. T. JONES.

Înainte ca Domnul Isus Hristos să părăsească lumea, El le-a spus ucenicilor Săi: „Nu vă
voi lăsa fără mângâiere; Eu voi veni la voi.”. In14:18 KJV Pe când se pregătea să se înalțe la cer de
pe Muntele Măslinilor, Le-a spus din nou ucenicilor Săi: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți
Evanghelia la orice făptură ... Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”.
Prezența lui Hristos alături de poporul Său este așadar un fapt sigur. Aceasta nu
înseamnă că este cu ei numai într-un sens exterior și separat, dar cu ei în sensul lăuntric și
esențial al unității. El este cu ei prin faptul că este în ei. De aceea este scris: „Eu voi locui în ei și
voi umbla între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.”. 2 Cor 6:16. KJV
Numele Lui este Emanuel, adică „Dumnezeu cu noi”. „Dumnezeu era în Hristos, împăcând
lumea cu Sine”. Prin urmare, prezența lui Hristos cu poporul Său este și prezența lui Dumnezeu.
Este prezența atât a Tatălui, cât și a Fiului, căci ei „sunt una”. Astfel, El a zis: „Dacă Mă iubește
cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.”. Ioan
14:2
Casa este un loc de locuit. Vom veni la El și vom face din El locuința noastră. „Căci așa
vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte și
în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit.” Isa. 57:15. „Prezența Mea va merge cu tine” Ex 33:14 KJV.
Și așa cum Dumnezeu și Hristos sunt reali, așa și prezența lor este reală.Prezența lor alături de
cel credincios în Isus este o prezență reală. Aceasta este o prezență reală și adevărată.
Cum se manifestă, așadar, această prezență reală? Iată răspunsul la această întrebare: „să vă
facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre
... ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.”. Efes. 3:16, 17, 19. „Căci în El locuiește trupește
toată plinătatea Dumnezeirii.” Col. 2: 9. Astfel, prin Duhul Său, Hristos locuiește cu poporul Său.
Prin prezența Duhului Sfânt în inima credinciosului se manifestă prezența reală a lui Hristos
pentru cei și în cei care sunt ai Săi. Căci „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”. Rom
8:9
Acest fapt este menționat mai amănunțit în ultima conversație a Mântuitorului cu
ucenicii Săi (Ioan 14:16-23), înainte de moartea Sa. Spune: „Nu vă voi lăsa fără mângâiere; Eu voi
veni la voi”. Întrucât El nu-i va lăsa pe copiii Săi fără mângâiere, le va da Mângâietorul. Le oferă
Mângâietorul, pentru că El va veni la ei. Prin urmare, Hristos locuiește cu poporul Său prin
„Mângâietorul, care este Duhul Sfânt” și prezența Sa reală se manifestă față de ei și în ei. Astfel, El
spune: „Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume
Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți,
căci rămâne cu voi și va fi în voi ... În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine
și că Eu sunt în voi.”. În ziua în care copilul lui Dumnezeu primește Duhul Sfânt, cunoaște că
Hristos locuiește în el; cunoaște prezența reală a lui Hristos cu el și în el.
Lumea nu poate primi acest Duh al Adevărului, Mângâietorul, care este Duhul Sfânt,
care aduce prezența lui Hristos, „pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște”. Lumea nu-L vede pentru
că nu crede. În loc să creadă, ca să-L vadă, lumea vrea să-L vadă, ca mai apoi să
creadă. Și astfel, pentru că lumea nu vede Duhul lui Dumnezeu, și de aceea nu-L poate primi
și nu-L poate cunoaște. Dar pentru cei care cred și prin urmare Îl primesc, Isus zice: „dar voi Îl
cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi.”. Făgăduința Duhului este primită „prin credință”, și atunci

1
 Îl cunoaștem. Astfel încât este literalmente adevărat că prin credință Îl cunoaștem pe
Dumnezeu și lucrurile lui Dumnezeu.
Aceasta este adevărata învățătură a prezenței reale a lui Hristos cu cei care sunt ai Săi
și a manifestării Sale față de ei și în ei. Într-un cuvânt, aceasta este Evanghelia. Fără aceasta nu
există Evanghelia lui Hristos. Definiția proprie a Domnului cu privire la Evanghelie este că ea
este Hristos în credincioși, nădejdea slavei. Și iată-o aici: „fără să vă abateți de la nădejdea Evangheliei
pe care ați auzit-o...al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel… ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu.Vreau să
zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, cărora Dumnezeu
a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, și anume Hristos în voi, nădejdea
slavei. Pe El Îl propovăduim noi”. Col. 1:23-28. Hristos în oameni, nădejdea slavei; Dumnezeu
manifestat în trup; aceasta, și doar aceasta, este Evanghelia lui Hristos. Și de aceea Pavel afirmă
că „Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său, a
găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri.”. Gal. 1:15, 16. Nu i s-a arătat
numai lui, ci i s-a revelat în el, și i s-a descoperit prin faptul că a fost manifestat în el. El trebuia
să-L propovăduiască pe Hristos în oameni, nădejdea slavei; dar nu putea face acest lucru decât
dacă Îl cunoștea pe Hristos în el însuși, nădejdea slavei. Nu era suficient să predice despre acest
lucru - el trebuia să predice acest lucru în realitate. Ceea ce trebuia să facă nu era să predice
despre El, ci să-L predice pe El.
Astfel „Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru
ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Comoara aceasta o
purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.”.
„Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în
trupul nostru.” 2 Cor. 4: 6, 7, 10. „Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe
care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși
pentru mine.” Gal. 2: 19, 20.
Aceasta este învățătura Scripturii, adevărata învățătură, a prezenței reale a lui Hristos
cu poporul Său și în poporul Său. Este prezența lui Hristos Însuși în cel credincios prin puterea
creatoare și umbrirea Duhului lui Dumnezeu. Aceasta este taina lui Dumnezeu.

Traducere: Igor Sârbu