Grupul de Îngeri – 21 decembrie 2020

Iisus
18:00 – 18:03: Consacrarea

18.03 – 18.08: Invocarea, într-un mod clar şi ferm, în universul nostru lăuntric,
a prezenţei divine, inexprimabilă prin cuvinte a Îngerului nostru Păzitor

18.08 – 18.13: Invocarea, într-un mod clar şi ferm, în universul nostru lăuntric,
a prezenţei divine, inexprimabilă prin cuvinte a Arhanghelului Mihail

18.13 – 18.18: Invocarea, într-un mod clar şi ferm, în universul nostru lăuntric,
a prezenţei divine, inexprimabilă prin cuvinte a Arhanghelului Raguel

18.18 – 18.23: Invocarea, într-un mod clar şi ferm, în universul nostru lăuntric,
a prezenţei divine, inexprimabilă prin cuvinte a Îngerului Păzitor al Şcolii de
Yoga MISA

18.23 – 18.28: Invocarea, într-un mod clar şi ferm, în universul nostru lăuntric,
a prezenţei divine, inexprimabilă prin cuvinte a Îngerului Grupului de Îngeri,
Arhanghelul Chamuel

18.28 – 18.35: Prezentare – Starea de Conştiinţă Christică a Domnului

nostru Iisus Christos
În Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol VI, cap 88, 3, Iisus ne propovăduiește:
„Dacă ai să mă întrebi însă: „Bine, dar cine este de fapt DUMNEZEU şi cum
arată El în realitate?”, atunci Eu îţi voi spune că, înainte de toate, Dumnezeu
este Totul în veşnicie. Toate care sunt, toate care vor fi şi toate care au fost
există doar prin Susţinerea şi Puterea Sa. Iar dacă vei aspira să-L simţi pe
DUMNEZEU, ia aminte că DUMNEZEU este fără încetare o nesfârşită iubire,
iar iubirea cea adevărată este şi rămâne, în veşnicie DUMNEZEU. Iubirea cea
adevărată ne face pe fiecare să-L simţim înlăuntrul nostru pe DUMNEZEU şi
astfel să descoperim în taină Realitatea Sa, ce ne îmbrătişează prin iubire.
Atunci când Îl iubim din toate puterile pe DUMNEZEU, ne deschidem totodată
fiinţa către El şi, prin comuniunea ce apare cu iubirea Sa, Îl putem descoperi în
Realitatea Sa misterioasă aşa cum El ni se dezvăluie prin intermediul Iubirii
Sale. De aceea, iubirea a fost, este şi va rămâne calea cea mai rapidă, calea
cea mai directă pentru a simţi şi a descoperi Realitatea lui DUMNEZEU.”
 În cartea Scrieri despre Isihasm, de Jean Yves Leloup, Părintele Serafim ne
învață să medităm precum Iisus:
„Trebuie să ştii că a medita precum Iisus înseamnă să recapitulezi mai întâi
foarte bine toate formele de meditaţie în care te-am iniţiat anterior. Trebuie de
asemenea să ştii că Iisus a fost, este şi va fi în eternitate Omul Cosmic. El ştia
să mediteze perfect precum muntele, precum macul, precum oceanul, precum
pasărea. El cunoştea, desigur şi meditaţia lui Avraam. Inima sa nu avea graniţe
şi tocmai de aceea El îşi iubea până şi duşmanii, până şi călăii. Aminteşte-ţi că,
fiind pe cruce, Iisus spune: „Iartă-i Tată, căci nu ştiu ce fac.” Ospitalitatea şi
bunăvoinţa Sa erau egale faţă de toţi. El îi primea cu dragoste şi compasiune la
El chiar şi pe bolnavi, pe păcătoşi, pe paralizaţi, pe prostituate, pe cei care
aveau să-l vândă. Noaptea, El se retrăgea în singurătatea Naturii pentru a se
ruga şi atunci adeseori murmura plin de dragoste precum un copil: „Avva”,
adică „Tată”… Ţi se poate părea ridicol să-l numeşti „Tată” pe Cel
Transcendent, Infinit, de Nenumit, Cel care este dincolo de toate. Şi totuşi,
aceasta era rugăciunea principală a lui Iisus şi El spunea totul prin acest
singur cuvânt. Cerul şi Pământul fuzionau atunci pe deplin în El, datorită
credinţei Sale imense. Dumnezeu şi omul nu mai făceau în acele momente decât
una. Fără îndoială că trebuie să rosteşti cu o mare dăruire şi aspiraţie cuvântul
„Tată” în liniştea nopţii, ca să înţelegi cu adevărat ce înseamnă aceasta…”

18.35 – 19.05: Comuniune cu Starea de Conştiinţă Christică a Domnului

nostru Iisus Christos

19.05 – 19.15: Prezentare – Sfera Tainică de Conştiinţă Christică care

îmbrăţişează în permanenţă întreaga Planetă
În Marea Evanghelie a lui Ioan, de Jakob Lorber, găsim referiri la Misiunea
lui Iisus pe Pământ:
Vol II: cap 109, 7:
„SPIRITUL LUI DUMNEZEU, ÎN ACEASTĂ IPOSTAZĂ ÎN CARE EU ÎMI
REALIZEZ MISIUNEA, PĂŞEŞTE ACUM PRIN MINE PENTRU PRIMA DATĂ
PE ACEST PĂMÂNT! Acesta este acelaşi spirit despre care au proorocit toţi
strămoşii, toţi bătrânii înţelepţi şi toţi profeţii, cu sufletele lor curate.”
cap 133, 2, 3:
„Iisus: Stai liniştită, de aceea am venit chiar Eu în această lume! Până acum
au lipsit căile netezite clare, iar Cerurile erau separate de Pământ.
Acum va fi netezită o cale dreaptă şi clară, iar între Ceruri şi Pământ se va face
o legătură astfel încât pentru fiecare să fie uşor să meargă pe această cale
bătătorită şi să ajungă la Ceruri. Niciun om nu va fi însă forţat să meargă pe
această cale, ci va fi lăsat să aleagă liber, conform voinţei sale!
Începând de acum, cine va vrea cu putere, acela va putea atinge Cerurile.
Aşa ceva nu a fost posibil până acum deoarece între Pământ şi Ceruri era o
prăpastie prea mare.”
Vol IV: cap 77, 6:
„Ioan: Dumnezeu Însuşi L-a ales ca sălaş trupesc! Aceasta este marea graţie
de care se bucură toate popoarele prin mijlocirea acestui ales. Fiinţa umană pe
care tu o vezi în El este aceeaşi cu Fiul lui Dumnezeu, căci în El sălăşluieşte în
toată plinătatea Spiritul lui Dumnezeu!”
cap 88, 4,5:
„Petru însă a spus: „Când ne-am perindat prin aceste împrejurimi, Domnul
Însuşi ne-a întrebat ce cred oamenii despre El, şi apoi ce credem noi înşine
despre El. Când, la sfârşit, am fost şi eu întrebat, am spus direct din inimă ce
credeam despre El: „Tu eşti Fiul Atotputernicului!”, iar El a fost mulţumit cu
ceea ce I-am răspuns şi m-a numit chiar o piatră a credinţei, pe care El îşi va
zidi Biserica Lui, ce nu va mai fi biruită de porţile iadului. Cele spuse de mine
atunci au fost chiar de El Însuşi considerate bune şi deci nu greşesc dăcă
rămân neclintit ca o stâncă la această părere!”
Ioan ... a spus: „Dumnezeu sălăşluieşte pe deplin în trupul Lui! Ca Fiu, dar
care nu este şi nici nu poate fi o altă entitate, eu recunosc doar trupul Lui,
într-atât, ca mijloc pentru împlinirea scopului. Dar, în tot, El este pe deplin
identic cu Dumnezeu din El!””
cap 252, 1:
„Iisus a spus: Ai vorbit foarte bine! Tatăl este în Mine în Plinătatea Lui; dar
Eu, ca omul pe care-L vedeţi, sunt totuşi numai un Fiu al Lui şi cunosc în
sufletul Meu doar ceea ce El Îmi dezvăluie! Eu sunt Flacăra Iubirii Lui, iar
sufletul Meu este Lumina din Focul Iubirii Tatălui! Voi stiţi deja cum
acţionează lumina, în veci, în mod miraculos!”
VOL V: cap.117, 3-7:
„3. Însă dacă vrei să Mă recunoşti drept ceea ce sunt cu adevărat, acum când
stau în faţa ta, trebuie să Mă arăt ţie în acest mod, prin cuvânt şi prin faptă.
Dacă într-adevăr vei recunoaşte din acestea, precum şi din puterea şi
înţelepciunea Mea, că sunt în mod limpede mai mult decât un simplu om bun şi
înţelegător, abia atunci inima ta va cădea în praf în faţa Mea şi, într-o astfel de
dreaptă umilinţă, va începe într-adevăr să ardă de iubire pentru Mine.
Abia atunci vei găsi temeiul cel adevărat de a Mă iubi mai presus de orice, pe
Mine, Dumnezeul şi Creatorul tău. Ceea ce am spus acum referitor la tine este
valabil pentru oricare alt om.
4. Cine nu Mă recunoaşte ca fiind Dumnezeu, nici nu Mă poate iubi ca pe
Dumnezeu, adică mai presus de orice! M-ai fi putut recunoaşte ca Dumnezeu
dacă ai fi văzut la Mine numai vorbe şi fapte omeneşti? Cu siguranţă, nu!
Iubirea ta pentru Mine ar fi devenit oare atât de puternică dacă nu ai fi
recunoscut în Mine ceva divin? Dacă te-aş fi învăluit numai cu iubire şi cu
admiraţie, aşa cum face un mire cu mireasa lui, nu ai fi putut afla că Spiritul
Suprem al lui Dumnezeu sălăşluieşte şi lucrează în Mine, prin sfat, cuvânt şi
faptă. Înţelepciunea şi puterea Mea ţi-au spus aceasta şi de aceea nu este chiar
drept să numeşti măreţia înţelepciunii şi puterii Mele o mare de foc
înfricoşătoare şi să fii de părere că oamenii nu ar trebui să aibă niciodată de-a
face cu acestea. Dimpotrivă!
5. Oamenii trebuie să caute cu precădere şi plini de ardoare Împărăţia Mea în
tot ce există, şi este necesar, ca viitori copii ai Mei, să înveţe să se recunoască
din ce în ce mai bine în orice loc sau împrejurare din marea Casă a Tatălui lor.
Astfel, ei vor creşte plini de umilinţă în adevărata iubire şi vor găsi din ce în ce
mai multă bucurie şi iubire în Tatăl, precum şi Tatăl va găsi în ei.
6. Dacă oamenii vor acţiona astfel şi vor trăi o viaţă adevărată în şi prin
înţelepciunea, iubirea şi puterea Mea, atunci ei vor deveni pe deplin ceea ce
trebuie să fie. Doar aşa ei vor fi adevăraţii Mei copii desăvârşiţi, asemenea Mie
şi nu vor mai considera înţelepciunea, puterea şi măreţia Mea divină a fi o
înfricoşătoare mare de foc. Cred că acum ai înţeles!
7. Totuşi, vă mai spun tuturor să nu învăţaţi popoarele despre toate cele pe care
vi le-am arătat acum. Învăţaţi-i mai întâi să-L recunoască pe Dumnezeu, să
creadă cu putere în El şi să-L iubească mai presus de orice! Toate celelalte le
vor fi dezvăluite de Duhul Sfânt atunci când va sosi vremea.”

19.15 – 19.46: Comuniune profund spirituală cu Sfera Tainică de Conştiinţă Christică

care îmbrăţişează în permanenţă întreaga Planetă

19.46 – 19.52: Prezentare – Starea de Triumf a Domnului nostru Iisus Christos

În tratatul Cele Patru Doctrine Principale ale Noului Ierusalim, cap.XI,
faimosul mistic și clarvăzător creștin Emanuel Swedenborg ne revelează:
„Domnul a venit în lumea noastră pentru a împlini toate afirmaţiile din
Scriptură (Cuvânt). El a devenit astfel una cu Adevărul Divin sau Cuvântul,
până la ultimele detalii ale acestuia, aşa cum se arată în pasajul din
Evanghelia după Ioan, 1,14: „Cuvântul s-a fãcut trup şi a locuit printre noi, iar
noi i-am zărit slava, slava Celui unic născut din Tatăl, plin de graţie şi de
adevăr.”
Asumarea trupului înseamnă confirmarea Cuvântului până la ultimele detalii
ale sale (cele literale). Domnul şi-a arătat esenţa divină atunci când s-a
transfigurat în faţa discipolilor Săi (Matei 17:2–9; Marcu 9:2–9; Luca 9:28–
36).
Înainte de întrupare, Domnul era una cu Cuvântul, dar numai ca aspect
primordial al acestuia: „La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la
Dumnezeu, iar Dumnezeu era Cuvântul.” (Ioan 1:1, 2).
După întrupare, Domnul a devenit inclusiv finalitatea Cuvântului, motiv pentru
care este numit: Primul şi Ultimul (Începutul şi Sfârşitul) (Apocalipsa 1:8, 11,
17; 2:8; 21:6; 22:12, 13).
Prin întruparea Domnului, starea bisericii s-a schimbat în întregime. Înaintea
venirii Lui pe Pământ, toate bisericile erau reprezentative. Ele nu puteau privi
în faţă Adevărul Divin, ci îl puteau doar întrezări. După venirea Domnului în
lume, el a creat o biserică ce putea privi Adevărul Divin în toată splendoarea
luminii sale.
Înainte de venirea Sa în lume, Domnul era prezent printre oamenii bisericii, dar
prezenţa Lui era mediată de Ceruri. După venirea Lui în lume, prezenţa lui
printre oamenii bisericii a devenit directă, căci şi-a asumat El Însuşi planul
natural (care corespunde omului), transfigurându-l într-un plan divin. Când s-a
ridicat la Cer, El s-a ridicat ca om, căci şi-a asumat trup uman în aceastã lume.
De aceea, planul natural a devenit un plan divin (transfigurat).”
În Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. VII, cap.118, 5-8, Iisus ne explică:
„5. … Cel despre care aţi crezut că este Regele nou-născut a fost chiar
Mediatorul cel făgăduit, care a venit în lume pentru a le aduce, nu doar
evreilor, ci tuturor oamenilor de bunăcredinţă de pe acest Pământ, adevărata
lumină a vieţii divine.
6. De la El şi prin El se va pogorî fericirea asupra tuturor popoarelor şi toţi
vor spune: „Slavă Aceluia care vine la noi înveşmântat în mantia iubirii, a
adevărului şi a dreptăţii eterne; căci El a privit cu îndurare toate greşelile
noastre şi ne-a izbăvit de jugul cel greu al judecăţii şi al morţii!”
7. Cel care Îl va asculta şi va trăi după învăţăturile Sale, acela va dobândi
Viaţa cea Veşnică! Vedeţi, tocmai în aceasta constă marea proorocire care se
dezvăluie în faţa voastră! Soarele Cerurilor şi al Vieţii celei Veşnice a răsărit
pentru popoare, şi mii de oameni se încălzesc deja la razele sale înviorătoare,
iar voi aţi venit din Îndepărtatul Orient, căci şi voi aţi simţit în voi puţin din
strălucirea acestui Soare.
8. Întrucât inimile voastre sunt încă oarbe, voi mai căutaţi încă Soarele Vieţii şi
nu reuşiţi să recunoaşteţi unde se află El. Totuşi, micuţa rază care se află în voi
v-a adus aproape de el, iar voi n-aveţi decât să vă deschideţi ochii inimii şi să
întrebaţi stelele voastre, pentru ca ele să vă arate unde se află acest Soare!”

19.52 – 20.06: Comuniune cu Starea de Triumf a Domnului nostru Iisus Christos

20.06 – 20.11: Prezentare – Invocarea lui Iisus

În Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol II, cap 159, 2, Iara, un suflet pur de
copil, ne destăinuie:
„Aici, în faţa noastră, se află Cel Sfânt de la care vin toate darurile! El este cel
mai mare înţelept şi numai El este desăvârşit! Cine-L iubeşte pe El şi crede, în
inimă, că El este Domnul Dumnezeu în eternitate, în inima aceluia va începe să
strălucească eterna Sa lumină necreată şi atunci va fi lumină în întreaga lui
fiinţă. Un astfel de om va fi apoi mereu plin de adevărata înţelepciune divină.
Acum ar cam trebui să vă fie limpede care este situaţia cu noi toţi!”
În cartea Viziuni din Lumea Spirituală, fragmentul A doua întâlnire cu Iisus,
indianul Sundar Singh, autorul faimoaselor profeții despre Misiunea Spirituală a
României, ne împărtășește:
„Când m-am ridicat, ce-am văzut? O fiinţă înfiripată din raze de lumină, de o
negrăită frumuseţe, care stătea în faţa mea. Deşi nu rostea niciun cuvânt şi deşi
nu eram în stare să o privesc bine din cauza lacrimilor care îmi umpluseră
ochii, un val de iubire se desprindea din Ea şi o lumină divină îmi umplea
sufletul. L-am recunoscut îndată pe Domnul meu cel scump; m-am sculat de pe
stâncă şi am căzut la picioarele Lui. El avea în mână cheia inimii mele; îi
descuie uşa şi mi-o umplu de iubirea Lui.
Nu mai vedeam nimic, nici în mine nici în jurul meu. Numai pe El îl vedeam.
Vădit lucru, inima omului este Templul şi Tronul lui Dumnezeu. Când
Dumnezeu îşi alege o inimă omenească şi pătrunde în ea, Cerul şi Împărăţia lui
Dumnezeu încep să trăiască în inima acelui om.
În câteva clipe, întreaga mea fiinţă a fost plină de Dumnezeu şi El îmi
descoperi lucruri atât de minunate încât cărţi întregi de aş scrie, tot nu le-aş
povesti pe toate. Numai Graiul Cerului poate rosti lucrurile Cereşti. Graiul
pământean nu este în stare să cuprindă în cuvinte asemenea minuni.”
Iisus Christos ne îndeamnă prin gura mesagerului său Jakob Lorber:
„Aşa vorbeşte acum Domnul Dumnezeu pentru fiecare şi aceasta este perfect
adevărat, exact şi clar; cine vrea cu ardoare să vorbească cu Mine, acela să
vină cu multă dragoste către Mine şi când va fi pregătit Eu îi voi sădi răspunsul
Meu chiar în inima sa. Dar trebuie să se ştie dinainte că numai cei curaţi şi cu
inima plină de smerenie vor auzi Vocea Mea. Şi să nu uitaţi niciodată că cine
Mă pune mai presus de lumea aceasta şi mă iubeşte cu o iubire mare şi
nesfârşită, precum iubeşte o gingaşă mireasă pe mirele ei, cu acela Eu voi
merge braţ la braţ şi îi voi spune când Mă va întreba. El Mă va putea privi
oricând precum un frate pe celălalt frate şi Mă va privi atunci precum Eu l-am
privit din veci, înainte chiar ca el să fie existat.”

20.11 – 20.42: Invocarea, într-un mod clar şi ferm, în universul nostru lăuntric,
a prezenţei divine, inexprimabilă prin cuvinte a lui Iisus
20.42 – 20.45: Starea de recunoştinţă profundă, amplă şi umilă faţă de
Dumnezeu Tatăl – în liniște
20.45 – 20.48: Binecuvântare pentru Dumnezeu Tatăl
20.48 – 20.51: Binecuvântare pentru Ghidul Spiritual
20.51 – 20.54: Binecuvântare pentru Iisus