Sunteți pe pagina 1din 15

LA PORUNCA TA

De NEVILLE

[Titlu original: „At Your Command”, 1939]

LA PORUNCA TA De NEVILLE [Titlu original: „At Your Command”, 1939] Aceast carte con ine îns

Aceast carte con ine îns i esen a Principiului Expresiei.

Dac voiam, o puteam dezvolta într-un volum de câteva sute de pagini, dar o asemenea extindere i-ar fi înfrânt adev ratul scop.

Pentru a fi eficiente, „poruncile” trebuie s fie scurte i la obiect: cea mai însemnat porunc pomenit vreodat se afl în simplele cuvinte, i a zis Dumnezeu: , fie lumin !’ [ i a fost lumin ”, Geneza/Facerea 1:3].

Mergând pe acest principiu, î i ofer acum, cititorule, în aceste câteva pagini, adev rul, a a cum mi-a fost mie revelat.

Neville

La porunca ta

Poate hot rî omul un lucru i acesta s se întâmple? În cel mai categoric mod, da! Omul întotdeauna a hot rât ceea ce a ap rut în lumea sa i azi hot te ceea ce apare în lumea lui i va continua s fac asta atât timp cât omul e con tient de a fi om. Niciun lucru nu a ap rut vreodat în lumea lui f ca omul s fi hot rât c trebuie s apar .

Po i nega asta, dar încearc atât cât vrei i contrariul nu-l po i dovedi, întrucât aceast „hot râre” se bazeaz pe un principiu neschimb tor. Nu porunce ti lucrurilor s apar prin cuvinte sau afirma ii vehemente. Asemenea repeti ii zadarnice au mai degrab ca rezultat contrariul.

Hot rârea se face întotdeauna în con tien [vom în elege prin „con tien ” „con tiin a de a fi” a omului, n.tr.]. Anume, fiecare om e con tient a fi ceea ce el însu i a hot rât s fie. Omul mut, a folosi cuvinte, e con tient c e mut. Astfel, el se condamn la a fi mut.

Când Biblia e citit în aceast lumin , o vei descoperi a fi cea mai important carte tiin ific scris vreodat . În loc s prive ti Biblia ca pe o consemnare istoric a unei civiliza ii antice sau ca biografie a neobi nuitei vie i a lui Iisus, vezi-o ca o m rea dram psihologic ce are loc în con tien a omului.

Asum i drama ca fiind a ta i- i vei transforma de-ndat lumea din de erturile sterile ale Egiptului în ara promis a Canaanului.

To i vor fi de acord cu afirma ia c toate lucrurile au fost f cute de Dumnezeu i, f El, nimic nu e f cut – din ce e f cut [Ioan 1:3] – dar, asupra a ceea ce nu consimte omul e identitatea lui Dumnezeu. Toate bisericile i clerurile lumii se contrazic asupra identit ii i adev ratei naturi ale lui Dumnezeu. Biblia demonstreaz dincolo de orice umbr de îndoial c Moise i prorocii erau în procent de sut la sut de acord asupra identit ii i naturii lui Dumnezeu. i via a lui Iisus i înv turile Lui sunt în acord cu descoperirile prorocilor din vechime. Moise L-a descoperit pe Dumnezeu ca fiind con tiin a de a fi a omului, când a declarat aceste pu in-în elese cuvinte, „EU SUNT/Cel ce este m-a trimis la voi” [Ie irea/Exodul 3:14]. David a cântat în psalmii s i, „Opre te- te/Stai neclintit i cunoa te c EU SUNT Dumnezeu [în a-M -voi pe p mânt”, Psalm 45:10]. Isaia a declarat, „EU SUNT Domnul i nimeni altul! Afar de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins f ca tu s M cuno ti. Ca s se tie de la r rit i pân la apus c nu este nimic afar de Mine! EU SUNT Domnul i nimeni altul! Eu întocmesc lumina i dau chip întunericului, Eu fac pacea i nasc r ul: EU SUNT Domnul Care fac toate acestea” [Isaia 45:5-7; Ioel/Ioil 2:27].

Con tiin a de a fi e numit Dumnezeu de sute de ori în Noul Testament. amintim doar câteva: EU SUNT P storul; EU SUNT U a [Ioan 10:2, 10:7, 10:9]; EU SUNT Învierea i Via a [Ioan 11:25]; EU SUNT Calea [Ioan 14:6]; EU SUNT Alfa i Omega, Cel dintâi i Cel de pe urm , Începutul i Sfâr itul [Apocalipsa 1:8, 22:13]; i apoi, „Dar voi cine zice i c SUNT EU?[Matei 16:15, Marcu 8:29, Luca 9:20].

Nu se afirm , „Eu, Iisus, sunt u a. Eu, Iisus, sunt calea”, nici nu se spune, „Dar voi cine zice i Eu, Iisus, sunt?”

Se afirm clar, „EU SUNT Calea”. Con tiin a de a fi e u a prin care manifest rile vie ii trec în lumea formei.

Con tien a e for a rena terii – rena terea la ceea ce omul e con tient a fi. Omul mereu exprim ceea ce e el con tient a fi. Acesta e adev rul care îl face liber pe om [Ioan 8:32], c ci omul e ve nic auto-încarcerat ori auto-eliberat.

Dac tu, cititorule, te vei lep da de toate vechile tale credin e într-un Dumnezeu separat de tine i- i vei revendica dumnezeirea ca fiind con tiin a ta de a fi – a a cum Iisus i prorocii au f cut –, î i vei transforma lumea realizând c , „Eu i Tat l Meu Una suntem[Ioan 10:30]. Aceast afirma ie, „Eu i Tat l Meu una suntem”, dar „Tat l este mai mare decât Mine” [Ioan 14:28] pare ucitoare – dar, de e interpretat în lumina a ceea ce tocmai am spus referitor la identitatea lui Dumnezeu, o vei g si revelatoare foarte. Con tien a, fiind Dumnezeu, este ca „Tat l”. Ceea ce e ti tu con tient a fi este „Fiul”, care aduce m rturie „Tat lui” S u. Este precum creatorul i crea ia. Creatorul e mereu mai presus decât crea ia, concep ia sa, dar r mân, totu i, mereu, una. De pild , înainte de a fi con tient c e ti om, e ti mai întâi con tient c ti. C exi ti. Apoi devii con tient c ti om. Totu i, r mâi, ca i creator, mai presus de crea ia ta – omul.

Iisus a descoperit acest m re adev r i S-a declarat pe Sine ca fiind una cu Dumnezeu – nu cu un Dumnezeu pe care l-a n scocit omul. Pentru c El nu a recunoscut niciodat un asemenea Dumnezeu. A spus, „De va veni vreodat careva, spunând, ‚Prive te aici sau dincolo’, crezare s nu- i dai, fiindc împ ia lui Dumnezeu e înl untrul t u” [„ i nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. ci, iat , împ ia lui Dumnezeu este în untrul vostru”, Luca 17:21; „ i vor zice vou : Iat este acolo; iat , aici; nu v duce i i nu v lua i dup ei”, Luca 17:23]. Paradisul e înl untrul t u. Astfel, când s-a consemnat c „S-a dus la Tat l S u” [„S-a în at la cer”, Marcu 16:19, Luca 24:51], i se spune c S-a în at în con tien pân la nivelul la care era con tient numai c este, transcendând astfel limit rile concep iei Sale de Sine curente, numit „Iisus”.

În con tiin a de a fi, toate lucrurile sunt posibile. A spus, „Când te vei hot rî s faci un lucru, lucrul îl vei izbuti” [„… i lumina va str luci pe toate drumurile tale”, Iov 22:28]. Aceasta e hot rârea Sa – în area în con tien pân la naturale ea de a fi lucrul dorit. Dup cum a exprimat-o, „Iar Eu, când M voi în a, voi trage to i oamenii la Mine” [„Iar Eu, când M voi în a de pe mânt, îi voi trage pe to i la Mine”, Ioan 12:32]. Când m voi în a în con tien pân la naturale ea lucrului dorit, voi trage manifestarea acelei dorin e la Mine. Pentru c spune, „Nimeni nu poate s vin la Mine, dac nu-l va trage Tat l, Care M-a trimis” [Ioan 6:44] i „Eu i Tat l Meu Una suntem[Ioan 10:30]. A adar, con tien a este Tat l care trage manifestarea vie ii la tine.

Tu, chiar în aceast clip , tragi în lumea ta ceea ce e ti acum con tient a fi. Acum vezi ce se în elege prin „Trebuie s v na te i de sus” [sau, „din nou”, Ioan 3:7]. Dac e ti nemul umit cu actuala expresie din via , singura cale de a o schimba este s î i iei aten ia de la ceea ce î i pare atât de real i s te înal i în con tien spre ceea ce dore ti s fie. Nu po i servi la doi st pâni [Matei 6:24, Luca 16:13], a adar, a- i lua aten ia de la o stare a con tien ei i a o îndrepta spre alta echivaleaz cu a muri uneia i a tr i alteia.

Întrebarea „Dar voi cine zice i c SUNT?” [Matei 16:15, Marcu 8:29, Luca 9:20] nu este adresat unui om numit „Petru” de c tre unul numit „Iisus”. Aceasta este ve nica întrebare adresat propriului sine de propria adev rat fiin . Cu alte cuvinte, „Cine zici tu c e ti?”. Fiindc propria ta convingere – p rerea ta despre tine – va determina expresia ta în via . El spune, „Crede i în Dumnezeu, crede i i în Mine” [Ioan 14:1]. Cu alte cuvinte, este Minele din tine cel care e acest Dumnezeu.

Rug ciunea, astfel, este v zut ca fiind recunoa terea ta ca fiind ceea ce acum dore ti, în loc de forma comun de cerere c tre un Dumnezeu care nu exist pentru ceea ce acum dore ti.

Nu vezi, deci, de ce milioanelor de rug ciuni nu li se r spunde? Oamenii se roag unui Dumnezeu care nu exist . De exemplu: a fi con tient c e ti s rac i a te ruga unui Dumnezeu pentru averi înseamn a fi r spl tit cu ceea ce e ti con tient a fi – adic s cie.

Rug ciunile, pentru a avea succes, trebuie s fie mai degrab revendic ri decât cer iri – a c , de te vei ruga pentru bog ii, întoarce-te de la imaginea s ciei negând îns i eviden a sim urilor tale i atribuie- i natura de a fi îmbel ugat.

Ni se spune, „Tu îns , când te rogi, intr în c mara ta i, închizând u a, roag -te Tat lui t u, Care este în ascuns, i Tat l t u, Care vede în ascuns, î i va r spl ti ie” [Matei 6:6]. Am identificat „Tat l” ca fiind con tien a ta. Am identificat i „u a” ca fiind con tiin a ta de a fi. A adar, „închiderea u ii” e împiedicarea a ceea ce „Eu” sunt acum con tient c sunt i asumarea c sunt ceea ce „Eu” doresc s fiu. Chiar în clipa în care asump ia mea e stabilit la nivel de convingere, în acea clip încep s trag la mine eviden a asump iei mele.

Nu c uta s în elegi cum apar aceste lucruri, fiindc nimeni nu cunoa te mecanismul. Adic , nicio manifestare nu cunoa te cum lucrul dorit va ap rea.

Con tien a e calea sau u a prin care lucrurile apar. A spus, „EU SUNT Calea” [Ioan 14:6] – nu „Eu, Ion Popescu, sunt calea”, ci „EU SUNT”, con tiin a de a fi este calea prin care vine lucrul. Semnele întotdeauna urmeaz . Ele niciodat nu preced. Lucrurile nu au o alt realitate în afara con tien ei. A adar, mai întâi con tientizeaz -l, i lucrul e silit s apar .

i se spune, „C uta i mai întâi împ ia lui Dumnezeu i dreptatea Lui i toate acestea se vor ad uga vou [Matei 6:33]. Mai întâi con tientizeaz lucrurile pe care le cau i i apoi las lucrurile în pace. Asta s-a inten ionat prin „Când te vei hot rî s faci un lucru, lucrul îl vei izbuti” [„… i lumina va str luci pe toate drumurile tale”, Iov 22:28].

Aplic acest principiu i vei ti ce înseamn „pune-M la încercare i vei vedea” [„‚pune i-M i pe Mine la încercare’, zice Domnul Savaot, ‚ i ve i vedea c voi deschide, la dorin a voastr , st vilarele cerului i voi v rsa din bel ug binecuvântarea, spre binele vostru’”, Maleahi 3:10].

Povestea Mariei este povestea fiec rui om. Maria nu a fost o femeie – dând na tere în vreun fel miraculos unuia pe nume ‚Iisus’. Maria este con tiin a de a fi care ve nic r mâne fecioar , indiferent câtor dorin e d na tere. Chiar acum, prive te-te ca fiind aceast Fecioar Maria – îns mân at de tine însu i prin intermediul dorin ei – devenind una cu dorin a pân la punctul întrup rii sau na terii dorin ei tale.

De pild : se spune despre Maria (care acum tii c e ti tu) c „nu tia de b rbat” [Luca 1:34]. i totu i, a conceput Prunc. Adic , tu, Ion Popescu, nu ai niciun motiv s crezi c ceea ce acum dore ti este cu putin , dar, descoperindu- i con tiin a de a fi ca fiind Dumnezeu, î i faci aceast con tien drept so i concepi un Prunc (manifestare) al Domnului, „C ci b rbatul t u este F torul u, i numele Lui, Domnul Savaot i R scump torul t u […], ‚Dumnezeul a tot p mântul’ se cheam !” [Isaia 54:5]. Idealul t u, sau ambi ia ta e aceast concep ie – cea dintâi porunc dat ei, care e acum dat ie, este „Nim nui s nu spui nimic” [înainte: Marcu 1:44; dup : Matei 8:4, Luca

5:14].

Adic , nu discuta ambi iile sau dorin ele tale cu altul, c ci altul î i va înt ri numai temerile actuale. Discre ia e prima lege ce trebuie respectat în realizarea dorin ei tale. A doua, dup cum ni se spune în povestea Mariei, este „M re te sufletul meu pe Domnul” [Luca 1:46]. Am identificat pe Domnul drept con tiin a ta de a fi.

adar, „a m ri pe Domnul” înseamn a- i reevalua sau extinde actuala concep ie de sine pân la punctul unde aceast reevaluare devine natural . Când aceast naturale e este ob inut , „dai na tere”, devenind lucrul cu care te identifici acum în con tien .

Povestea crea iei ne este oferit în form concis în primul capitol din Ioan.

„La început era Cuvântul” [Ioan 1:1]. Acum, chiar în secunda asta, despre „început” se vorbe te. Este începutul unui impuls – al unei dorin e. „Cuvântul” este dorin a ce se scald în con tien a ta – c utând întrupare. Impulsul în sine nu are realitate, deoarece, „EU SUNT”, sau con tien a de sine, e singura realitate. Lucrurile exist numai atâta timp cât sunt con tient a fi acele lucruri; deci, pentru a se îndeplini dorin a, a doua parte a acestui verset din Ioan trebuie aplicat . Anume, „ i Cuvântul era la Dumnezeu i Dumnezeu era Cuvântul” [Ioan 1:1]. Cuvântul, sau dorin a, trebuie s fie unit cu, sau fixat în con tien pentru a primi realitate. Con tien a devine con tient a fi lucrul dorit, astfel b tându-se în cuie pe form sau concep ie – i dând na tere concep iei sale – sau reînviind ceea ce fusese pân acum o dorin moart , neîmplinit . „Doi se vor învoi pe p mânt în privin a unui lucru pe care îl vor cere i se va da lor de c tre Tat l Meu, Care este în Ceruri”, Matei 18:19].

Aceast învoial nu se face niciodat între dou persoane. Se face între con tien i lucrul dorit. E ti acum con tient a fi, a a c î i spui ie însu i, f a folosi cuvinte, „EU SUNT”. Acum, dac este o stare de s tate ceea ce e ti doritor a ob ine, înainte de a avea orice eviden de s tate pe lume, începi s TE SIM I a fi s tos. i chiar în secunda în care senza ia c „EU SUNT tos” e ob inut , cei doi s-au învoit. Adic , EU SUNT i tate s-au învoit s fie una i aceast învoial întotdeauna rezult în na terea unui prunc, care este lucrul asupra c ruia s-a f cut învoiala – în acest caz, s tatea. Iar fiindc am f cut învoiala, exprim lucrul convenit. Vezi a adar de ce Moise a declarat, „EU SUNT/Cel ce este m-a trimis la voi” [Ie irea/Exodul 3:14]. Fiindc ce fiin , alta decât EU SUNT, te poate trimite în expresie? Niciuna – pentru c „EU SUNT Cel dintâi i Cel de pe urm i nu este alt dumnezeu afar de Mine!”, „EU SUNT Domnul i nimeni altul! Afar de Mine nu este Dumnezeu” [Isaia 44:6, 45:5,6]. Dac zbori pe aripile dimine ii spre cele mai îndep rtate p i ale lumii, sau dac î i a terni patul în iad, tot e ti con tient a fi. E ti mereu trimis în expansiune de con tien a ta i expresia ta e ve nic aceea de care e ti con tient a fi.

Din nou, Moise a afirmat, „EU SUNT Cel ce SUNT” [Ie irea/Exodul 3:14]. Ei, iat ceva demn de inut ve nic în minte. Nu po i pune vin nou în burdufuri vechi sau petice noi la haine vechi [Matei 9:16,17; Marcu 2:21,22; Luca 5:36-39]. Adic , nu po i lua cu tine în noua ta con tien nicio parte din vechiul om. Toate credin ele, temerile i limit rile tale actuale sunt greut i care te leag de nivelul t u de con tien actual. De va fi s transcenzi acest nivel, trebuie s la i în urm tot ceea ce este sinele t u actual, sau concep ia despre tine. Pentru a face asta, î i îndep rtezi aten ia de la tot ceea ce reprezint acum problema sau limitarea ta i te afunzi în doar a fi. Adic , î i spui în cere dar cu convingere, „EU SUNT”. Nu condi iona aceast „con tien ” înc . Doar m rturise te- te a fi i continu s faci asta pân ce te pierzi în senza ia de simplu a fi – f fa i form . Când aceast expansiune a con tien ei este atins , atunci, în acest adânc f form al t u, d form noii concep ii SIM INDU-TE a fi CEEA ce dore ti s fii.

Vei afla în acest adânc al t u toate lucrurile ca fiind divin de posibile. Orice po i concepe a fi pe lumea asta este pentru tine, în aceast con tien actual f form , o cât se poate de fireasc realizare.

Invita ia care ni se ofer în Scripturi este – „Mai bine s plec m din trup i s petrecem la Domnul” [2Corinteni 5:8, 1Corinteni 5:3, Coloseni 2:5].

„Trupul” fiind fosta ta concep ie despre tine i „Domnul” – con tiin a ta de a fi. Asta se în elege când Iisus îi spune lui Nicodim, „Adev rat, adev rat zic ie: De nu se va na te cineva de sus [sau, „din nou”], nu va putea s vad Împ ia lui Dumnezeu” [Ioan 3:3-7]. Adic , de nu la i în urm actuala ta concep ie despre tine pentru a lua asupra ta natura noii na teri, vei continua s exteriorizezi numai limit rile tale actuale.

Singura cale de a- i schimba reflec iile vie ii este s î i schimbi con tien a. ci con tien a este realitatea care ve nic se solidific în lucrurile din jurul t u. Lumea omului, în cel mai mic detaliu, este con tien a sa exteriorizat .

Nu po i schimba mediul t u, sau lumea, distrugând lucruri, a a cum nu î i po i schimba chipul distrugând oglinda. Mediul t u, i totul din el, reflect ceea ce e ti tu în con tien . Atâta timp cât vei continua s fii ceva în con tien , atâta timp vei continua s exteriorizezi acel ceva în lumea ta.

tiind asta, începe s te reevaluezi. Omul a pus prea pu in valoare asupra sa.

În Cartea Numeriilor, vei citi, „[ i au împr tiat printre fiii lui Israel zvonuri rele despre mântul pe care-l cercetaser , zicând:] ‚P mântul pe care l-am str tut noi, ca s -l vedem, este un p mânt care m nânc pe cei ce locuiesc în el i tot poporul, pe care l-am v zut acolo, sunt oameni foarte mari. Acolo am v zut noi i uria i, pe fiii lui Enac, din neamul uria ilor; i nou ni se rea c suntem fa de ei ca ni te l custe i tot a a le p ream i noi lor’” [13:32,33].

Asta nu înseamn un timp din trecutul întunecat când omul avea statura uria ilor. Ast zi este ziua, eternul acum, când condi iile din jurul t u au dobândit aparen a uria ilor (cum ar fi omajul, armatele inamicului t u, problemele tale i toate lucrurile care par s te amenin e); acelea sunt uria ii care te fac s te sim i a fi o l cust .

Dar, i se spune, erai în primul rând, în proprii t i ochi o l cust i din cauza asta, erai în ochii uria ilor – o l cust . Cu alte cuvinte, ti pentru ceilal i numai ceea ce e ti mai întâi pentru tine. adar, a te reevalua pe tine i a începe s te sim i a fi uria , un centru de putere, înseamn a mic ora ace ti fo ti uria i i a face din ei l custe. „To i locuitorii p mântului sunt socoti i ca o nimica i El face ce voie te cu o tirea cereasc i cu locuitorii p mântului i nimeni nu poate s -L împiedice la lucrul Lui i s -I zic : ‚Ce faci Tu?’” [Daniel 4:35].

Aceast fiin despre care se vorbe te nu este Dumnezeul ortodox ce ede în spa iu, ci unul i singurul Dumnezeu – Tat l ve nic, con tiin a ta de a fi. Treze te-te, deci, la puterea care e ti, nu ca om, ci ca adev ratul sine, o con tien f fa , f form , i elibereaz -te din a ta auto-impus închisoare.

„Eu sunt P storul cel bun i cunosc pe ale Mele i ale Mele M cunosc pe Mine. [Oile] vor auzi glasul Meu i va fi o turm i un P stor” [Ioan 10:14; 16]. Con tien a este p storul cel bun. Ceea ce sunt eu con tient a fi este „turma” care m urmeaz . Atât de bun p stor e con tien a ta, încât nu a pierdut vreodat ceva din „turma” de care e ti con tient a fi.

Sunt

o voce chemând din s lb ticia confuziei umane spre ceea ce sunt

con tient a fi,

i

nicicând nu va sosi o vreme în care, ceea ce sunt convins c sunt nu va izbuti s m g seasc . „EU SUNT” e o u deschis pentru ca tot ceea ce sunt s intre. Con tiin a ta de a fi este Domnul i storul vie ii tale. Deci, „Domnul m pa te i nimic nu-mi va lipsi” [Psalm 22:1] e v zut în adev rata ei lumin a fi con tien a ta. Nu ai putea fi vreodat în lipsuri sau lips de eviden a ceea ce e ti con tient a fi.

Acesta fiind adev rul, de ce s nu devii con tient a fi m re , iubitor de Dumnezeu, prosper, tos i toate atributele pe care le admiri? E la fel de u or s ai con tien a acestor calit i cât i a opusurilor lor, fiindc nu ai actuala con tien din cauza lumii tale. Din contr , lumea ta este ceea ce este datorit con tien ei tale actuale. Simplu, nu-i a a? Prea simplu, de fapt, pentru în elepciunea omului care caut s complice totul.

Pavel spunea despre acest principiu, „pentru neamuri [elini; greci]” (sau în elepciunea lumii acesteia) este „nebunie”. „Pentru iudei” (sau cei care caut semne, „cer semne”) „sminteal [sau, „piatr de poticnire”, 1Corinteni 1:23]; cu rezultatul c omul mai degrab continu s p easc prin întuneric decât s se trezeasc la fiin a care el este. Omul a venerat atâta timp imaginile propriilor crea ii încât, la început, el g se te aceast revela ie drept blasfemie, deoarece implic moartea tuturor credin elor sale anterioare într-un Dumnezeu în afara sa. Aceast revela ie va aduce cunoa terea c „Eu i Tat l Meu una suntem, dar Tat l este mai mare decât Mine” [Ioan 14:28]. ti una cu actuala ta concep ie despre tine. Dar e ti mai mare decât ceea ce e ti în prezent con tient a fi.

Înainte ca omul s încerce s i transforme lumea, el trebuie s a eze mai întâi funda ia – „EU SUNT Domnul i nimeni altul”, Isaia 45:5; Ioel 2:27]. Adic , con tien a omului, con tiin a sa de a fi este Dumnezeu. Pân când acest lucru nu e ferm stabilit, astfel încât nicio alt sugestie sau argument înaintat de al ii s nu-l zdruncine, el se va g si întorcându-se la robia fostelor sale credin e. „C ci dac nu crede i c EU SUNT [EL], ve i muri în p catele voastre” [Ioan 8:24]. Adic , vei continua s fii încurcat i ineficient pân ce vei fi g sit cauza acestei confuzii. Când vei fi ridicat Fiul Omului, atunci vei ti c EU SUNT EL, adic , eu, Ion Popescu, nu fac nimic prin mine, ci Tat l meu, sau starea de con tien cu care sunt eu acum una face munca. Când se realizeaz asta, fiecare impuls i dorin care izvor sc din tine î i vor g si expresie în lumea ta. „Iat , [Eu] stau la u i bat; de va auzi cineva glasul Meu i va deschide u a, voi intra la el i voi cina cu el i el cu Mine” [Apocalipsa 3:20]. Eul care bate este impulsul.

a este con tien a ta. A deschide u a înseamn a deveni una cu ceea ce bate, SIM INDU-te a fi lucrul dorit. A sim i propria dorin ca fiind imposibil înseamn a închide u a sau a nega exprimarea acestui impuls. A te în a în con tien pân la naturale ea lucrului sim it înseamn deschiderea larg a u ii i invitarea acesteia la întrupare.

Iat de ce se consemneaz în mod repetat c Iisus a p sit lumea manifest rii i S-a în at la Tat l S u. Iisus, ca i tine i ca mine, a g sit toate lucrurile ca fiind imposibile lui Iisus, ca om. Dar descoperindu- i Tat l a fi starea de con tien a lucrului dorit, El doar a l sat în urma Sa „con tien a Iisus” i s-a în at la con tien a st rii dorite, r mânând acolo pân ce a devenit una cu ea. F cându-Se una cu ea, a devenit aceea în expresie [„con tien a Hristic ”].

Acesta e mesajul simplu al lui Iisus pentru om: oamenii sunt doar ve minte în care fiin a impersonal , EU SUNT, prezen a pe care oamenii o numesc Dumnezeu – s luie te. Fiecare ve mânt are anumite limit ri. Pentru a transcende aceste limit ri i a da expresie a ceea ce, ca om – Ion Popescu – te g se ti incapabil a face, î i iei aten ia de la actualele tale limit ri, sau concep ia Ion Popescu despre tine i te afunzi în sentimentul de a fi ceea ce dore ti. Cum se va întrupa aceast dorin sau aceast nou-ob inut con tien , niciun om nu tie. Pentru c EU SUNT, sau nou- ob inuta con tien , avem c i pe care voi nu le ti i [„Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ti i”, Ioan 4:32]; c i de nep truns [„cât sunt de nep trunse c ile Lui”, Romani 11:33]. Nu specula asupra felului CUM aceast con tien se întrupeaz , fiindc nimeni nu e atât de în elept încât s tie. Specula iile sunt dovada c nu ai ajuns la naturale ea de a fi lucrul dorit i astfel e ti plin de îndoial .

i se spune, „ i de este cineva din voi lipsit de în elepciune, s o cear de la Dumnezeu, Cel ce d tuturor f deosebire i f înfruntare; i i se va da. S cear îns cu credin , f s aib nicio îndoial , pentru c cine se îndoie te este asemenea valului m rii, mi cat de vânt i aruncat încoace i încolo. S nu gândeasc omul acela c va lua ceva de la Dumnezeu” [Iacov 1:5-7]. Vezi doar de ce se face aceast afirma ie, c ci numai pe piatra credin ei se poate întemeia ceva. Dac nu ai con tien a lucrului, nu ai cauza sau funda ia pe care lucrul se ridic .

O dovad a acestei con tien e întemeiate i se d în cuvintele, „Î i mul umesc, P rinte [c M-ai ascultat”, Ioan 11:41; „Te sl vesc pe Tine, P rinte, Doamne al cerului i al p mântului”, Matei 11:25]. Când intri în starea de bucurie a mul umirii, astfel încât te sim i recunosc tor pentru a fi primit deja ceea ce înc nu e prezent sim urilor tale, ai devenit, într-adev r, una în con tien cu lucrul pentru care aduci mul umire. Dumnezeu (con tien a ta) nu e batjocorit. Întotdeauna prime ti ceea ce e ti con tient a fi i nimeni nu mul ume te pentru ceva ce nu a primit. „P rinte, Î i mul umesc” nu este, a a cum o folosesc mul i ast zi, un soi de formul magic . Nici nu trebuie s roste ti cuvintele, „P rinte, Î i mul umesc”.

Aplicând acest principiu, pe m sur ce te ridici în con tien spre punctul în care e ti cu adev rat recunosc tor i fericit c ai primit lucrul dorit, te bucuri automat i aduci mul umiri spre interior. Deja ai acceptat darul care fusese numai o dorin înainte de a te ridica în con tien , iar credin a ta este acum substan a care- i va înve mânta dorin a.

Aceast ridicare în con tien este cununia spiritual în care doi se vor învoi s fie una i asem narea, sau imaginea lor se va întemeia pe p mânt [„dac doi dintre voi se vor învoi pe mânt în privin a unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de c tre Tat l Meu, Care este în ceruri”, Matei 18:19]. „Pentru c orice ve i cere în Numele Meu, asemenea vi se va da” [„Adev rat, adev rat zic vou : Orice ve i cere de la Tat l în Numele Meu, El v va da”, Ioan 16:23; „v-am rânduit s merge i i road s aduce i, i roada voastr s r mân , ca Tat l s v dea orice-I ve i cere în Numele Meu”, Ioan 15:16; „ i orice ve i cere întru numele Meu, aceea voi face”, Ioan 14:13]. „Orice” e, într-adev r, o m sur mare. Este necondi ionalul. Nu spune dac societatea consider lucrul drept sau r u, numai atunci s ceri; î i r mâne ie asta. Îl vrei cu adev rat? Îl dore ti?

Asta e tot ce e necesar. Via a i-l va da, de ceri „în Numele Lui”. Numele Lui nu e un nume pe care îl pronun i cu buzele. Po i cere la nesfâr it în numele lui Dumnezeu sau Iehova sau Iisus Hristos – i vei cere în zadar. „Nume” înseamn „natur ”; deci, când ceri în natura unui lucru, roadele întotdeauna urmeaz . A cere în numele înseamn s înal i con tien a EU-lui i s devii una în natur cu lucrul dorit, s te înal i în con tien la natura lucrului i vei deveni acel lucru în expresie.

adar, „toate câte cere i, rugându-v , s crede i c le-a i primit i le ve i avea” [Marcu

11:24].

Rug ciunea, dup cum i-am mai ar tat, este recunoa tere – presiunea de „a crede c ai primit” se refer la persoana ta, timpul prezent [trecut]. Asta înseamn c trebuie s fii în natura lucrurilor cerute înainte de a le primi.

Pentru a intra în natur u or, amnistia general e necesar . Ni se spune, „Iar când sta i de v ruga i, ierta i orice ave i împotriva cuiva, ca i Tat l vostru Cel din ceruri s v ierte vou gre ealele voastre. C de nu ierta i voi, nici Tat l vostru Cel din ceruri nu v va ierta vou gre ealele voastre” [Marcu 11:25,26]. Asta poate p rea a indica vreun Dumnezeu personal care este mul umit sau nemul umit de faptele tale, dar nu acesta e cazul.

Con tien a fiind Dumnezeu, dac ii în con tien ceva împotriva omului, constrângi condi ia respectiv în lumea ta. Dar a elibera omul de toate osândirile înseamn a te elibera pe tine însu i, pentru a putea s te înal i la orice nivel necesar; nu este, a adar, nicio osândire a celor în Iisus Hristos [Romani 8:1].

Astfel, un foarte bun obicei înainte de a intra în medita ie este mai întâi s eliberezi orice om din lume de vin . Pentru c LEGEA nu e astfel înc lcat i te po i lini ti, încrez tor în cunoa terea faptului c fiec ruia, concep ia despre sine îi va fi r splata. Deci nu trebuie s te nec je ti c omul va primi sau nu ceea ce consideri tu c ar merita s primeasc . Pentru c via a nu face gre eli i întotdeauna d omului ceea ce omul î i d sie i în primul rând.

Ceea ce ne aduce la acea mult abuzat afirma ie din Biblie despre zeciuial . Predicatori de tot felul au înrobit omul cu afacerea asta a zeciuielii, pentru c , neîn elegând ei în i natura zeciuielii i fiind ei în i tem tori de lipsuri, i-au condus adep ii spre credin a c a zecea parte din venitul lor trebuie dat Domnului. Adic , insistând c , atunci când cineva d a zecea parte din veniturile lui organiza iei lor particulare, î i d „a zecea parte” Domnului (sau î i onoreaz zeciuiala). Dar aminte te- i, „EU SUNT Domnul”. Con tiin a ta de a fi este Dumnezeul C ruia Îi dai i nu Îi po i da vreodat în felul acesta.

adar, când te revendici a fi ceva, ai dat respectiva revendicare sau însu ire lui Dumnezeu. i con tiin a ta de a fi, care nu e p rtinitoare [Fapte 10:34; Romani 2:11], i se va întoarce presat de, amestecat cu i c lcat de acea însu ire sau atribut pe care îl revendici pentru tine.

Con tiin a de a fi nu este ceva ce vei putea numi vreodat . S pretinzi c Dumnezeu e bogat, e re , e iubire, e atotîn elept echivaleaz cu a defini ceea ce nu poate fi definit. Pentru c Dumnezeu nu e ceva ce poate fi vreodat numit.

Zeciuiala e necesar i tu chiar zeciuie ti lui Dumnezeu. Dar de acum înainte d numai unicului Dumnezeu i caut s -I dai însu irea pe care dore ti ca om s o exprimi revendicându-te a fi re ul, bogatul, iubitorul, atotîn eleptul.

Nu specula asupra felului CUM vei exprima aceste calit i sau revendic ri, pentru c via a are o metod pe care tu, ca om, nu o cuno ti. C ile sale sunt de nep truns [Romani 11:33]. Dar, te asigur, în ziua în care î i revendici aceste calit i pân la punctul de convingere, revendic rile tale vor fi onorate.

„Nimic nu este acoperit care s nu ias la iveal i nimic ascuns care s nu ajung cunoscut” [Matei 10:26; „Nimic nu este acoperit care s nu se descopere i nimic ascuns care s nu se cunoasc ”, Luca 12:2].

Ceea ce se vorbe te în secret va fi proclamat de pe acoperi uri [„Ceea ce v gr iesc la întuneric, spune i la lumin i ceea ce auzi i la ureche, propov dui i de pe case”, Matei 10:27; „Câte a i spus la întuneric se vor auzi la lumin ; i ceea ce a i vorbit la ureche, în od i, se va vesti de pe acoperi uri”, Luca 12:3]. Deci, convingerile tale secrete despre tine – aceste revendic ri secrete despre care nu tie nimeni, când sunt crezute cu adev rat, vor fi strigate de pe acoperi uri în lumea ta. Deoarece convingerile tale despre tine sunt cuvintele Dumnezeului din tine, care cuvinte sunt spirit i nu se pot întoarce f rod, ci î i vor îndeplini rostul oriunde sunt trimise [„A a va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce c tre Mine f s dea rod, ci el face voia Mea i î i îndepline te rostul lui”, Isaia 55:11]. Tu chiar în momentul acesta chemi spre infinitul care acum e ti con tient a fi. i nici un cuvânt sau convingere nu vor e ua în a te g si.

„EU SUNT vi a, voi sunte i ml di ele [Cel ce r mâne întru Mine i Eu în el, acela aduce road mult , c ci f Mine nu pute i face nimic”, Ioan 15:5]. Con tien a e „vi a” i acele calit i care e ti tu acum con tient c le ai sunt „ml di ele” pe care le hr ne ti i ii vii. A a cum o ml di nu are via decât dac este înr cinat în vi , la fel lucrurile nu au via decât dac tu e ti con tient de ele. A a cum o ml di se ve teje te i moare dac seva vi ei înceteaz a curge spre ea, a i lucrurile din lumea ta dispar dac î i iei aten ia de la ele, deoarece aten ia ta este precum seva vie ii care ine vii i sus ine lucrurile din lumea ta.

Pentru a

desfiin a o problem care acum î i pare atât de

real , tot

ce

faci este s î i

îndep rtezi aten ia de la ea. În ciuda aparentei realit i, întoarce-te de la ea în con tien .

Devino indiferent i începe s te sim i a fi ceea ce ar fi solu ia problemei.

De exemplu, dac ai fi încarcerat, nimeni n-ar trebui s i spun c ar trebui s i dore ti libertate. Libertatea, sau mai degrab dorin a de libertate ar fi automate. Atunci de ce s prive ti din spatele z brelelor celor patru pere i ai închisorii tale? Ia- i aten ia de la a fi întemni at i începe s te sim i a fi liber. SIMTE-o pân la punctul unde e natural – în chiar secunda în care faci asta, acele bare ale carcerei se vor topi. Aplic acela i principiu oric rei probleme.

Am v zut oameni care erau în datorii pân la urechi aplicând acest principiu i într-un clipit de ochi, datorii ce erau cât mun ii au disp rut. Am v zut din cei la care doctorii renun aser ca fiind incurabili luându- i aten ia de la problemele lor de boal i începând s se simt s to i în ciuda eviden ei contrare a sim urilor. În scurt timp, aceste a a-zise „boli incurabile” au disp rut f s lase vreo urm .

spunsul t u la „Dar voi cine zice i c SUNT?” [Matei 16:15, Marcu 8:29, Luca 9:20] e cel care ve nic î i determin expresia. Atâta timp cât e ti con tient a fi întemni at sau bolnav sau s rac, atâta timp vei continua s exteriorizezi sau s exprimi aceste condi ii.

Când omul realizeaz c este acum ceea ce caut i începe s revendice ceea ce este, va avea dovada revendic rii sale. Aceast indica ie î i este oferit în cuvintele, „Pe cine c uta i?” [Ioan 18:4, 18:7]. Iar ei au r spuns, „Pe Iisus [Nazarineanul”, Ioan 18:5, 18:7]. i vocea a spus, „EU SUNT”. „Iisus” aici înseamn salvare sau salvator [mântuire sau mântuitor]. Cau i s fii mântuit de ceea ce nu este problema ta.

„EU SUNT” este Cel Care te va mântui. Dac e ti fl mând, mântuitorul t u e mâncarea. Dac ti s rac, mântuitorul t u e bog ia. Dac e ti întemni at, mântuitorul t u e libertatea. Dac e ti bolnav, nu va fi un om pe nume Iisus Cel Care te va mântui, ci s tatea va deveni mântuitorul t u. adar, revendic i „EU SUNT [Acela]”, cu alte cuvinte, revendic -te pe tine ca fiind lucrul dorit.

Revendic în con tien – nu în cuvinte – i con tien a te va recompensa cu îns i revendicarea ta. i se spune, „M vei g si când m vei c uta cu SIM URILE” [„ i M ve i uta i M ve i g si, dac M ve i c uta cu toat inima voastr ”, Ieremia 29:13]. Ei bine, caut cu SIM URILE acea însu ire în con tien pân ce te vei SIM I a fi acea însu ire. Când te pierzi în sentimentul de a fi ea, însu irea se va întrupa în lumea ta.

ti vindecat de problema ta când atingi solu ia ei. „S-a atins de Mine cineva. C ci am sim it o putere care a ie it din Mine” [Luca 8:46; „ i îndat , cunoscând Iisus în Sine puterea ie it din El, întorcându-Se c tre mul ime, a întrebat: ‚Cine s-a atins de Mine?’”, Marcu 5:30]. Da, ziua în care atingi aceast fiin din tine – SIM INDU-TE a fi vindecat, o putere va ie i din chiar sinele u i se va solidifica în lumea ta drept vindecare.

Se spune, „Crede i în Dumnezeu, crede i i în Mine (c ci eu sunt El)” [Ioan 14:1]. Ai credin a lui Dumnezeu. „Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o tirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu” [Filipeni 2:6]. Du-te i f i tu asta. Da, începe s i crezi con tien a, con tiin a ta de a fi ca fiind Dumnezeu. Revendic pentru tine toate atributele pe care pân acum le-ai dat unui Dumnezeu extern i vei începe s exprimi aceste revendic ri.

„C ci nu sunt un Dumnezeu în dep rtare” [William Blake, „Jerusalem”, 4:19]. EU SUNT mai aproape decât mâinile i picioarele tale – mai aproape decât chiar respira ia ta. EU SUNT con tiin a ta de a fi. EU SUNT cel în care tot ce voi fi vreodat con tient a fi va începe i se va sfâr i. „Pentru înainte ca lumea s fi fost, EU SUNT; i când lumea va înceta s mai fie, EU SUNT” [Adon Olam, dogmatic iudaic ]; „Mai înainte de a fi fost Avraam, EU SUNT” [Ioan 8:58].

Acest EU SUNT este con tien a ta. [„În lume era i lumea prin El s-a f cut”, Ioan 1:10; „Cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea”, Ioan 17:5; „Ca s vad slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru c Tu M- ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii”, Ioan 17:24; „În elepciunea de tain a lui Dumnezeu, ascuns , pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastr ”, 1Corinteni 2:7; „Precum întru El ne-a i ales, înainte de întemeierea lumii”, Efeseni 1:4; „Dup harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor”, 2Timotei 1:9; „Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii”, 1Petru 1:20]

„De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc” [Psalm 126:1]. „Domnul” fiind con tien a ta, dac ceea ce cau i nu e mai întâi întemeiat în con tien a ta, te vei osteni în zadar g se ti. Toate lucrurile trebuie s înceap i s se termine în con tien .

Deci, binecuvântat într-adev r este omul care n jduie te în el însu i [„Binecuvântat fie omul care n jduie te în Domnul i a c rui n dejde este Domnul”, Ieremia 17:7; „Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce n jduie te întru Tine”, Psalm 83:13] – c ci credin a omului în Dumnezeu va fi ve nic m surat de încrederea în sine însu i. Crezi în Dumnezeu, crezi i în MINE [Ioan 14:1].

Nu te încrede în oameni [Nu v încrede i în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izb vire”, Psalm 145:3], fiindc oamenii reflect doar fiin a care e ti, i î i pot aduce sau face numai ceea ce mai întâi i-ai f cut tu singur.

„Nimeni nu-l ia [sufletul; via a] de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca -l pun i putere am iar i ca s -l iau” [Ioan 10:18]. Indiferent ce se întâmpl omului în lumea lui, nu e niciodat un accident. Se întâmpl sub îndrumarea unei Legi precise i neschimb toare. „Nimeni” (nicio manifestare) nu poate s vin la Mine, dac nu-l va trage Tat l, Care M-a trimis” [Ioan 6:44], „Iar Eu i Tat l Meu una suntem” [Ioan 10:30]. Crede acest adev r i te vei elibera. Omul mereu i-a învinuit pe al ii pentru ceea ce e i va continua s fac asta pân ce se va descoperi ca fiind cauza tuturor [relelor]. „EU SUNT” nu vine pentru a distruge, ci pentru a împlini. EU SUNT”, con tien a din tine, nu distruge nimic, ci ve nic umple din plin ablonul sau concep ia pe care le ai despre tine însu i.

Este imposibil ca omul s rac s g seasc bog ie în lumea asta, indiferent de cât de mult ar fi înconjurat de bog ie, pân ce nu se revendic mai întâi pe sine a fi bogat. Pentru c semnele întotdeauna urmeaz , ele nu preced. A te împotrivi i a te plânge constant de limit rile ciei, r mânând s rac în con tien , înseamn a juca jocul nebunilor. Schimb rile nu se pot produce de la acel nivel al con tien ei, pentru c via a reflect constant toate nivelurile.

Urmeaz exemplul fiului risipitor [Luca 15:11-32]. În elege c tu, singur, ai produs aceast condi ie a risipei i lipsei i ia decizia, l untric, de a te ridica la un nivel mai înalt, unde vi elul cel îngr at, inelul i haina cea dintâi î i a teapt revendicarea.

Nu a existat nicio judecare [condamnare] a risipitorului când a avut curajul s i revendice mo tenirea ca fiind a lui. Al ii ne vor condamna doar atâta vreme cât noi continu m în cele pentru care ne condamn m singuri. Deci: „Fericit este cel ce nu se judec pe sine în ceea ce aprob !” [Romani 14:22]. Pentru via , nimic nu e de condamnat. Totul se exprim . Vie ii nu îi pas dac te consideri bogat sau s rac; puternic sau slab. Te va r spl ti pururi cu ceea ce te revendici c e ti cu adev rat.

surile binelui i r ului apar in doar omului. Pentru via , nu exist bine sau r u. A a cum afirma Pavel în scrisoarea sa c tre romani: „ tiu i sunt încredin at în Domnul Iisus c nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gânde te c e ceva întinat; pentru acela întinat este” [14:14]. Înceteaz s te mai întrebi dac e ti vrednic sau nevrednic s prime ti ceea ce dore ti. Tu, ca om, nu ai creat dorin a. Dorin ele tale sunt ve nic formate în tine datorit a ceea ce te revendici acum a fi.

Când un om e fl mând, (f a se gândi) dore te automat mâncare. Când e de inut, automat dore te libertate i a a mai departe. Dorin ele tale con in în ele planul auto-exprim rii.

a c las judec ile în afara ecua iei i ridic -te în con tien pân la nivelul dorin ei tale i -te una cu ea revendicându-te a fi astfel acum. Pentru c , „mi-a zis: ‚Î i este de ajuns harul Meu, ci puterea Mea se des vâr te în sl biciune’. [Deci, foarte bucuros, m voi l uda mai ales întru sl biciunile mele, ca s locuiasc în mine puterea lui Hristos”, 2Corinteni 12:9]

Ai credin în aceast revendicare nev zut pân ce convingerea c a a e se na te în tine. Încrederea ta în aceast revendicare te va r spl ti cu mari recompense. În numai scurt timp, lucrul dorit va sosi. Dar f credin , este imposibil s realizezi ceva. Prin credin s-au cl dit lumi, c ci „credin a este încredin area celor n jduite, dovedirea lucrurilor celor nev zute” [Evrei 11:1].

Nu fi nelini tit sau îngrijorat în privin a rezultatelor. Ele vor urma la fel de sigur cum ziua urmeaz nop ii. Prive te- i dorin ele – pe toate – ca vorbe spuse de Dumnezeu, iar fiecare vorb sau dorin , o promisiune. Motivul pentru care cei mai mul i dintre noi nu reu im s ne realiz m dorin ele este acela c le condi ion m constant. Nu- i condi iona dorin a. Doar accept-o a a cum apare. Adu mul umiri pentru ea pân la punctul în care e ti recunosc tor c deja e împlinit – apoi mergi în pace.

O astfel de acceptare a dorin ei tale este ca aruncarea semin ei – semin ei roditoare – în mântul arat. Fiindc atunci când po i arunca lucrul dorit în con tien , încrez tor c va ri, ai f cut tot ce se a teapt din partea ta. Dar, a fi nelini tit sau îngrijorat asupra felului CUM dorin a ta se va maturiza înseamn a ine aceste semin e roditoare într-o strânsoare mental i, astfel, nu le vei fi aruncat niciodat în p mântul încrederii.

Motivul pentru care oamenii î i condi ioneaz dorin ele este acela c ei judec mereu dup aparen a firii i v d lucrurile ca fiind reale – uitând c singura realitate este cea a con tien ei din spatele lor.

A vedea lucrurile ca fiind reale înseamn a nega c toate lucrurile Îi sunt cu putin Lui Dumnezeu [„La oameni aceasta e cu neputin , la Dumnezeu îns toate sunt cu putin ”, Matei 19:26; „La Dumnezeu toate sunt cu putin ”, Marcu 10:27]. Omul care e de inut i vede cele patru ziduri ca reale î i neag automat îndemnul sau promisiunea Dumnezeului din el pentru libertate.

O întrebare pus adesea când se face aceast afirma ie este, dac dorin a cuiva este un dar de la Dumnezeu, cum po i spune c , dac cineva dore te s ucid un om, o astfel de dorin e bun i, deci, trimis de Dumnezeu? Ca r spuns la asta, d -mi voie s spun c niciun om nu dore te s ucid pe altul. Ceea ce el dore te este s se elibereze de un astfel de om. Dar fiindc el nu crede c acea dorin de a se elibera de un astfel de om con ine în sine puterea eliber rii, el condi ioneaz acea dorin i vede ca singur cale de expresie a acestei eliber ri distrugerea omului – uitând c via a înv luit în acea dorin are c i de care el, ca om, nu tie. ile ei sunt de nep truns. Astfel, omul desfigureaz darurile lui Dumnezeu prin lipsa lui de credin .

Probleme sunt mun ii de care se vorbe te c pot fi muta i dac cineva are credin m car cât o mân de mu tar. Oamenii î i abordeaz problemele cum a f cut baba care, asistând la slujb , a auzind preotul spunând, „Dac ve i avea credin în voi cât un gr unte de mu tar, ve i zice muntelui acestuia: Mut -te de aici dincolo, i se va muta; i nimic nu va fi vou cu neputin [Matei 17:20; „De a i avea credin cât un gr unte de mu tar, a i zice acestui sicomor: Dezr cineaz -te i te de te în mare, i v va asculta”, Luca 17:6]. Seara aceea, în timp ce- i spunea rug ciunile, a citat bucata asta din scripturi i s-a culcat în ceea ce credea ea c era credin . La trezire, diminea a, s-a repezit la fereastr i a exclamat, „ tiam eu c muntele la b trân va fi tot acolo!”

Fiindc a a î i abordeaz omul problemele. El tie c se va confrunta cu ele în continuare. i fiindc via a nu e p rtinitoare [Fapte 10:34; Romani 2:11] i nici nu distruge nimic, continu s men in viu ceea ce el este con tient a fi.

Lucrurile vor disp rea numai când omul se schimb în con tien . Neag cât vrei, tot r mâne ca fapt afirma ia: con tien a este singura realitate i lucrurile doar oglindesc ceea ce e ti tu în con tien . Deci starea paradisiac pe care o cau i va fi g sit numai în con tien , „c ci, iat , Împ ia lui Dumnezeu este în untrul vostru” [Luca 17:21]. Cum voia lui Dumnezeu se face întotdeauna pe p mânt, tu tr ie ti azi în împ ia pe care i-ai construit-o. Fiindc aici, chiar pe mântul acesta, se dezv luie împ ia. Împ ia lui Dumnezeu chiar este la îndemân .

ACUM este timpul potrivit [2Corinteni 6:2, Isaia 49:8]. Creeaz i deci o nou împ ie, intr într-o nou stare a con tien ei i un nou p mânt va r ri [Isaia 65:17].

„Cele dintâi au trecut” [Apocalipsa 21:4]. Nu vor fi amintite, nu vor veni în minte din nou. „Iat ”, (EU, con tien a ta) „vin curând i plata Mea este cu Mine” [Apocalipsa 22:12].

Sunt f de nume, dar voi lua asupra Mea orice nume (natur ) pe care Mi-l dai. Aminte te- i, tu, chiar tu, e ti cel despre care vorbesc atunci când spun „EU”. Deci fiecare concep ie pe care o ai despre tine – adic fiecare convingere adânc pe care o ai despre tine – este cea care apari tu ca fiind; pentru c „EU SUNT” nu e dus de nas; Dumnezeu nu e batjocorit.

Acum hai s te instruiesc în arta pescuitului. S-a consemnat c ucenicii au pescuit toat noaptea i nu au prins nimic. Apoi apare Iisus la fa a locului i le spune s arunce mrejele înc o dat , în acelea i ape care cu o clip mai devreme erau lipsite de pe te – i acum plasele lor plesneau de mul imea pe tilor [Ioan 21:3-6].

Aceast poveste are loc în lumea de azi chiar în tine, cititorule. C ci tu ai înl untrul t u toate elementele necesare pentru a pleca la pescuit. Dar pân ce nu g se ti c Iisus Hristos (con tien a ta) este Domn, vei pescui, a a cum au f cut ucenicii, în noaptea întunericului omenesc. Adic , vei pescui dup LUCRURI închipuindu- i lucrurile a fi reale i vei pescui cu momeal omeneasc – anume, o lupt i o str duin – încercând s intri în contact cu unul i cu altul; încercând s constrângi pe unul i pe altul; i toate eforturile astea vor fi zadarnice. Dar când î i descoperi con tiin a de a fi ca fiind Iisus Hristos, îl vei l sa pe El s i conduc pescuitul. i vei pescui în con tien dup lucrurile pe care le dore ti. Fiindc dorin a ta va fi pe tele pe care-l vei prinde, c ci con tien a ta este singura realitate vie – iar tu vei pescui în apele adânci ale con tien ei.

Dac va fi s prinzi ceea ce este dincolo de capacitatea ta actual , trebuie s te lansezi în ape adânci, fiindc , în interiorul con tien ei tale actuale, asemenea pe ti sau dorin e nu pot înota. Pentru a te lansa în ape adânci, la i în urma ta tot ceea ce este acum problema ta actual , sau limit , ÎNDEP RTÂNDU- I ATEN IA de la ea. Întoarce- i spatele complet de la orice problem sau limitare pe care acum le ai.

Insist numai asupra st rii de a fi, spunându- i „EU SUNT”, „EU SUNT”, „EU SUNT”. Continu s i declari c doar ti. Nu condi iona aceast declara ie, continu numai s te SIM