Gazduindu-L Pe Duhul Sfant

VL A D I M I R S AVC H U K
GĂZDUINDU-L
PE
DUHUL
SFÂNT
PR E FAȚĂ D E DAVI D D I G A H E R N A N D E Z
Originally published in USA under the title
Host The Holy Ghost
Copyright 2023 Vladimir Savchuk

All Rights Reserved
Translated by Vladimir Savchuk ministry
To order Romanian books in Romania and/or Moldova contact

publisher by email: editurapetra@gmail.com
Dacă nu există alte precizări, citatele biblice sunt luate din

traducerea Dumitru Cornilescu a Bibliei
Cuprins
Prefață 7
Un creștin șchiop 9
Coborârea porumbelului 17
Cele trei convingeri 33
Darurile Sfintei Treimi 49
Mai mult decât vorbirea în limbi 67
Predarea fațăde Duhul Sfânt 79
Găzduiești sau ascunzi? 91
Secretul călăuzirii de Duhul Sfânt 107
Desemnare fără ungere 127
Hula împotriva Duhului Sfânt 153
Manifestări 159
Vorbirea în limbi 171
Cum să fii mântuit 177
Alte cărți 179
Cursuri online 181
Păstrează legătura cu noi 183
Vlad Savchuk este o voce emergentă în această generație, care nu numai că
operează în puterea lui Dumnezeu, dar umblă pe un tărâm al curăției și smereniei
foarte rar întâlnit în zilele noastre. În noua sa carte, „Găzduindu-L pe Duhul
Sfânt”, el împărtășește modul în care înțelegerea Duhului Sfânt și prietenia
cu El i-au transformat viața și căsnicia, dar și impactul avut asupra lucrării și
bisericii sale. Recomand cu căldură creștinilor de pretutindeni această carte
revelatoare. Autorul nu este doar unul care spune adevărul, ci este un practicant
al Evangheliei lui Isus Cristos și un prieten al Duhului Sfânt.
Jeremiah Johnson
Lider apostolic al comunității Ark Fellowship
Autorul bestseller-ului „The Power of Consecration”
www.jeremiahIoanson.tv
Pastorul Vlad este un general din prima linie care ridică o armată globală
de cetățeni ai Împărăției. În noua sa carte, „Găzduindu-L pe Duhul Sfânt”,
descrie în mod genial nevoia disperată pe care o avem noi, creștinii, de a avea
părtășie cu Duhul Sfânt! Nu ne putem permite să trăim dincolo de prezența
lui Dumnezeu sau în afara ei. Cartea îți va alimenta credința pentru o trăire
radicală plină de Duhul Sfânt.
Ryan LeStrange
Fondator și lider apostolic al TRIBE
International Network of Ministries
Autorul cărților „Breaking Curses”, „Overcoming Spiritual Attack”,
„Supernatural Access” și altele.
www.ryanlestrange.com
Prin experiențele sale personale și prin revelațiile din Scripturi, pastorul

Vlad ne ajută să descoperim cum să-L cunoaștem pe Duhul Sfânt ca Persoană
și cum să dezvoltăm o relație mai profundă cu El. Să-L cunoști pe Duhul Sfânt
ca prieten este cea mai mare comoară pe care o poți avea în această viață, iar
cartea de față te va încuraja și te va inspira să-I cauți prietenia mai presus de
orice altceva. Mă rog ca, pe măsură ce citești „Găzduindu-L pe Duhul Sfânt”, să
experimentezi profunzimea dragostei lui Dumnezeu turnată de Duhul Sfânt
peste inima ta și ca dragostea Sa să-ți captiveze pentru totdeauna inima!
Andres Bisonni
Evanghelist internațional
Autorul cărții „My Beloved Holy Spirit”
www.holyspirit.tv
Prefață
N
eprețuitul Duh Sfânt, același Duh care Se mișca peste fața adân-
cului de ape atunci când Tatăl a vorbit și totul a venit în existență,
vine, în clipa în care primim darul mântuirii, să locuiască pentru
totdeauna în noi. Duhul Sfânt a dat suflare la început, îndemânare celor care se
ocupau de elementele din templu, interpretări ale visurilor lui Iosif, înțelepciune
lui Solomon, psalmi lui David, revelație profeților și putere bisericii primare.
Același Duh care era în ei locuiește în tine. Pe lângă asta, realitatea captivantă
este că El Se lasă cunoscut. Mai mult decât o simplă forță sau un sentiment,
Duhul Sfânt îți poate fi Prieten. Poți cunoaște ce înseamnă să umbli în libertate,
putere, sfințenie și părtășie cu Duhul Sfânt pe măsură ce Îl înțelegi mai mult
și I te predai mai mult.
În calitate de credincios, ți s-a dat privilegiul și bucuria pură de a găzdui

prezența Duhului Sfânt. Acest adevăr, pe lângă multe alte concepte esențiale
referitoare la natura și puterea Duhului Sfânt, va fi explorat de prietenul meu
Vlad Savchuk în această lucrare plină de ungere, „Găzduindu-L pe Duhul Sfânt”.
Vlad Savchuk este una dintre cele mai cunoscute și influente figuri din
noul val de lideri creștini din această generație, care folosesc eficient mijloacele
moderne de comunicare, rămânând în același timp fideli mesajului Evangheliei.
Pastorul Vlad a fost binecuvântat cu multe daruri - printre care un mare har
de a învăța. El are o abilitate neobișnuită de a lua concepte elevate și de a le
7
Găzduindu-L Pe Duhul Sfânt
prezenta într-un mod succint și ușor de ținut minte. Adesea fac referință la
glumele sale scurte și pătrunzătoare ca fiind „vladisme”.
Cu adevărat, Dumnezeu s-a folosit de acest har de învățătură pentru a-i

oferi trupului lui Cristos această resursă importantă. Cartea „Găzduindu-L pe
Duhul Sfânt” este o lucrare plină de nestemate, în care vei găsi adevăruri care
conțin potențialul de a revoluționa tot ceea ce ține de umblarea ta de creștin.
Pe măsură ce vei citi, multe dintre întrebările tale referitoare la Duhul Sfânt
își vor primi răspuns, iar foamea ta spirituală se va intensifica până la punctul
în care inima va striga în tine: „Bine ai venit, Duh Sfânt!”.
În afară, bineînțeles, de mesajul Evangheliei, consider că prietenia cu Duhul

Sfânt este principalul mesaj al lucrării mele și că prezentarea Duhului Sfânt
este o misiune divină. Dorința mea este de a vedea această generație ajungând
să-L cunoască pe Duhul Sfânt într-un mod profund. De aceea am fost atât
de încântat să aflu despre această resursă minunată. Acesta este și motivul
pentru care te încurajez să te dedici citirii cărții de față. Încurajez credincioșii
să o citească și să reviziteze des adevărurile pe care le expune. Le cer pastorilor
și liderilor să-mi permită să le-o recomand cu smerenie ca program de studiu
pentru un grup mic sau de conducere.
Mulțumesc, pastore Vlad, pentru că ai pus la dispoziție acest material.

Fie ca toți cei care îl citesc să pășească spre o mai mare conștientizare și o mai
profundă apreciere a prezenței permanente a neprețuitului Duh Sfânt.
David Diga Hernandez
Evanghelist, lucrător în domeniul vindecării, prezentator TV
Autorul cărții „Carriers of the Glory”
www.davidhernandezministries.com
8
Introducere
Un creștin șchiop
A
m crescut într-o biserică penticostală conservatoare din Ucraina.
Acolo am învățat pentru prima oară despre Duhul Sfânt și
vorbirea în limbi. Deși am auzit multe predici pe această temă,
El a continuat să fie un mister pentru mine. De fapt, de cele mai multe ori
mă refeream la El ca la „ceva”: o forță, un vânt, o putere supranaturală. Nu-L
consideram o Persoană. Semăna mai mult cu un sentiment bun, o atmosferă,
o putere sau o furnicătură pe care o experimentam în mod fizic de fiecare dată
când se cânta cântarea mea preferată și eram stârnit la nivelul emoțiilor.
La vârsta de 13 ani, m-am mutat împreună cu familia în Statele Unite.

Ani mai târziu, după ce m-am căsătorit, am observat cât de diferit se raporta
soția mea la Duhul Sfânt. Conversațiile cu ea m-au făcut să îmi dau seama că
nu-L cunosc ca Persoană. De fiecare dată când îmi povestea experiențele ei cu
Dumnezeu, folosea expresii precum: „Duhul Sfânt a venit la mine”, „Duhul
Sfânt mi-a vorbit”, sau „am fost vizitată de Duhul Sfânt”. Nu vorbea despre
El ca despre ceva oarecare; pentru ea, Duhul Sfânt părea o Persoană reală.
Întotdeauna părea că vorbește despre un Prieten apropiat. Însă eu, de fiecare
9
dată când descriam o experiență cu Dumnezeu, mă refeream la El ca „prezența”

Domnului, „puterea” sau „ungerea” lui Dumnezeu.
Nu mă gândisem niciodată să Îi spun Duhului Sfânt pe nume. Deși pred-

icasem deseori despre El, nu-L percepeam ca pe o Persoană reală. Îmi aduc
aminte că la un moment dat mi-am promis că voi începe să-I atribui Persoanei
Duhului Sfânt experiențele avute în prezența lui Dumnezeu. Am făcut-o pentru
vreo două săptămâni, dar apoi am uitat și m-am întors la vechea percepție cu
privire la El. Duhul Sfânt era Dumnezeul de care uitasem – Dumnezeul pe
care nu-L cunoscusem în mod personal.
Uitându-mă în urmă, mă compar – și îi compar pe toți cei care nu-L cunosc

în mod personal pe Duhul Sfânt – cu ologul din Fapte 3.
Un om olog încă din pântecul mamei lui era adus și așezat în

fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă”, ca să
ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu. Când acesta i-a
văzut pe Petru și Ioan urmând să intre în Templu, a cerut de
la ei milostenie. (Fapte 3:2-3, NTR)
M-aș putea identifica cu omul acesta. Nu, eu nu m-am născut olog, însă
condiția fizică a acestui om era o imagine a dilemei mele spirituale. El a ieșit
olog din pântecele mamei lui. A fost dus la templu și lăsat acolo să cerșească.
Însă, în una din zile, Petru și Ioan l-au văzut și, în loc să-i dea bani, i-au dat
ceva mult mai valoros, care i-a schimbat complet viața.
Ologul acesta avea picioare, însă ele nu erau bune. Nu putea umbla. Lasă-mă
să evidențiez: s-a născut cu picioare, însă și-a trăit viața fără să și le folosească;
se târa și trebuia să fie cărat de alții. Problema lui nu era că nu avea picioare;
picioarele pur și simplu nu-l puteau susține. Avem picioare nu doar ca să ne
fie atașate la trup, ci ca să ne poarte oriunde vrem să mergem. Pe el, picioarele
nu-l purtau. În schimb, el își purta picioarele.
10
Un creștin șchiop
De la căderea lui Adam în păcat, la nașterea naturală, toată lumea primește

un „dar” de la diavolul – o natură păcătoasă. Cu toate acestea, datorită morții
lui Isus pe cruce, Tatăl nostru din ceruri ne dă un dar prețios când ne naștem
din nou – Duhul Sfânt. Duhul Său ne este dat când ne convertim, la nașterea
spirituală, pe care o numim mântuire. Când ne naștem din nou, de fapt Îl invităm
pe Duhul Sfânt în viața noastră să preia controlul. Ne supunem Lui și viețile
ne sunt transformate – ne-am născut din nou! Duhul Sfânt nu vine peste un
an ca un upgrade, sau abia după ce suntem botezați în apă. Și contrar credinței
penticostale, Duhul Sfânt nu vine să locuiască în noi când începem să vorbim
în limbi. El nu este o răsplată pentru faptul că am ajuns la un anumit nivel de
maturitate spirituală. El ne este dat nouă și locuiește în noi din momentul în
care ne-am născut din nou!
Să ne întoarcem la omul olog. Așa cum el a primit picioare la naștere, la fel

este și cu noi: am primit Duhul Sfânt când ne-am născut din nou din punct
de vedere spiritual. Niciunul dintre noi nu am umblat direct din pântecele
mamei noastre. Am fost nevoiți să învățăm cum să ne folosim picioarele și
cum să umblăm. Unora le ia mai mult să învețe decât altora. Cu alte cuvinte,
picioarele le ai din naștere, însă umblatul îl înveți practicând. Picioarele sunt
un dar, însă umblatul este o acțiune. Nașterea ta a fost un eveniment relativ
scurt, însă ți-a luat ceva timp să înveți să umbli. Cât despre ologul din Fapte,
el, din păcate, avea un handicap fizic și era nevoit să se târască și să depindă de
alții pentru a fi cărat.
Această imagine a fost un prototip al relației mele cu Duhul Sfânt și cred

că este, probabil, pentru mulți creștini. Eu Îl aveam pe Duhul Sfânt în inimă
așa cum acest șchiop avea picioare atașate de trup, însă nu-L cunoșteam în
calitate de Prieten personal. Chiar dacă Îl aveam, nu umblam și nu vorbeam
cu El. În viața și lucrarea mea spirituală părea mai degrabă că mă târăsc în fire
decât că umblu cu îndrăzneală împreună cu Duhul. Eram un creștin șchiop.
11
Pavel îi îndeamnă pe credincioșii care au deja Duhul Sfânt să „umble cârmuiți

de Duhul” (Galateni 5:16). Toți creștinii Îl au pe Duhul, dar nu toți creștinii
umblă împreună cu Duhul. Foarte mulți dintre noi suntem ca ologul acesta:
• Avem picioare, dar nu umblăm.

• Picioarele există, însă nu ne poartă.
• Picioarele există, însă alții ne duc la templu.
• Picioarele există, însă noi stăm la poartă în loc să intrăm.
• Picioarele există, însă noi cerșim lucruri mai puțin importante.
• Picioarele există, însă noi zăcem pe jos.
Noi Îl avem pe Duhul, dar nu ducem întotdeauna o viață predată Lui. Poate
deveni normal pentru noi să ducem o viața firească, după îndemnurile firii. Ne
plângem, ne deplângem soarta și ne punem la îndoială destinul. De ce purtăm
noi înșine poverile căsniciei, lucrărilor și finanțelor noastre, deși Îl avem pe
Duhul lui Dumnezeu în noi? El locuiește în noi, dar, în schimb, căutăm să ne
bazăm pe alții pentru soluții.
Foarte mulți oameni se opresc la porțile unei străpungeri minunate, dar

nu intră. Viața lor de rugăciune nu este altceva decât o goană după lucrurile
promise de Dumnezeu, însă nu văd rezultate. Viața lor spirituală poate fi car-
acterizată prin faptul că zac în mulțumire de sine în loc să umble în Duhul lui
Dumnezeu, să stea aproape de Cuvântul Său și să se poziționeze în lucrarea
încheiată de Cristos descrisă în Psalmul 1. Ei nu aduc roade spirituale durabile
din cauză că sunt ocupați și distrași. Acest lucru descrie destul de bine creștinul
olog: unul a cărui viață se rezumă la abilitatea lui de a opera numai în domeniul
natural. În viața lui nu există aproape nimic „supranatural” – realizările sale sunt
rezultatele propriilor eforturi. Un creștin olog nu-L neagă pe Duhul Sfânt, însă
își duce viața fără să se bazeze pe El și, prin urmare, rezultatele lui sunt puține.
În acest scenariu, viața de creștin devine grea și, uneori, foarte plictisitoare.
12
Un creștin șchiop
În calitate de credincioși, noi nu am fost creați să purtăm greutatea vieții și

multitudinea de responsabilități de unii singuri. Duhul Sfânt locuiește în noi
pentru a ne ajuta să ne păstrăm legătura cu Dumnezeu prin intermediul vieții
noastre de rugăciune și al lucrării. El vrea să diminueze greutatea poverii. Dacă
nu umblăm în Duhul, vom opera în fire. Vom trudi în fire. Vom alerga și vom
osteni. Vom umbla și vom obosi. Ne vom amărî și vom fi extenuați. Dacă nu
învățăm să umblăm în armonie cu Duhul Sfânt, viața de creștin va deveni un
jug greoi, iar lucrarea o povară grea.
Ologul din Biblie stătea și cerșea în loc să sară și să dea laude. El a cerut
milostenie, însă avea nevoie de vindecare. Petru și Ioan nu i-au dat bani pentru
a-l ajuta. În schimb, Petru l-a apucat de mână și l-a ridicat – prin puterea lui
Dumnezeu – iar omul a început să umble. Slavă Domnului! Dar, deși putea
umbla, situația financiară i-a rămas aceeași. De fapt, circumstanțele sale exte-
rioare nu s-au schimbat și, totuși, el a început să se bucure și să-L laude pe
Dumnezeu, apoi a intrat în templu. Această minune a dus la faptul că mulți
oameni care au fost martori au început să creadă în Cristos.
Ah, cât de mult mă identific cu acest om! Eram un cititor olog care ședea la
poartă, cerșind „milostenie” de la Dumnezeu. „Milostenia” pe care o urmăream
erau minunile și puterea Duhului Sfânt. Credeam că acestea vor schimba totul
în viața și lucrarea mea. Îmi aduc aminte cum am implorat-o pe o persoană, pe
care Dumnezeu o folosea în mod măreț, să se roage pentru mine astfel încât
să am putere. El s-a uitat atent la mine și mi-a spus: „Nu-ți pot da putere. Tu
nu de putere ai nevoie. Trebuie doar să-L cunoști în mod personal pe Duhul
Sfânt, iar El îți va da putere.” Cu alte cuvinte, nu avem nevoie de „milostenie”
(minuni, manifestări, putere) – trebuie doar să învățăm să umblăm în puterea
Celui care deja locuiește în noi. Trebuie să ne familiarizăm bine cu Duhul
Sfânt - nu doar să învățăm mai multe despre El, ci să-L cunoaștem personal ca
Prieten. Adevărul este că nu putem avea mai mult din Duhul Sfânt sau o măsură
mai mare din El, pentru simplul fapt că El este o Persoană individuală – deja Îl
avem în toată plinătatea. Dar putem, și trebuie să ne străduim, să-L cunoaștem
13
în mod personal, tot mai mult cu fiecare zi ce trece, petrecând mai mult timp
vorbind cu El și iubindu-L, trăind în armonie cu El și ascultând cum vorbește
duhurilor noastre cu vocea Sa liniștită.
Asta a început să mi se întâmple mie. Mi-am schimbat rugăciunea din

„Doamne, dă-mi puterea Ta” în „Duhule Sfânt, vreau să te cunosc mai mult”.
Felul de rugăciune pe care o faci dezvăluie multe cu privire la înțelegerea ta
referitoare la Dumnezeu și la tine. În pilda fiului risipitor, fiul cel mai tânăr a
cerut „dă-mi ce mi se cuvine”, ceea ce l-a îndepărtat de tatăl său. Însă, după ce
a fost zdrobit până la disperare, rugăciunea lui a devenit: „fă-mă ca pe unul
dintre argații tăi” (Luca 15:11-32). Trebuie să ne schimbăm cererile și să-I
cerem ce avem nevoie cel mai tare. Milostenia este o soluție temporară pentru
o viață șchioapă. Ologul avea nevoie de minunea de a umbla, nu de o minune
pe plan financiar. Da, avem nevoie de trezire în bisericile noastre, dar avem
mai multă nevoie ca oamenii să se îndrăgostească de Duhul Sfânt. Pledăm cu
disperare să primim minuni, semne și miracole, dar avem nevoie cu adevărat
ca Persoana Duhului să fie observată, onorată și glorificată în viețile noastre.
Încet, dar sigur, viața mea spirituală s-a transformat din faptul că mă târam și
mă poticneam într-o umblare cu prietenul meu, Duhul Sfânt, pe care-L cunosc
în mod personal. Poate că nu alerg sau nu zbor încă cu Duhul, dar El a devenit
mai real pentru mine decât oricând altcândva. Pentru mine nu mai este o forță,
ci Prietenul meu cel mai bun. Nu mai este doar o putere, ci o Persoană reală.
În cadrul unei conferințe, Andres Bisonni1, pe care îl respect și îl onorez

mult, mi-a șoptit în timp ce se ruga pentru mine: „Duhul Sfânt te numește
prietenul Său”. Nu-l cunoșteam personal pe Andres atunci, doar din video-urile
sale de pe YouTube. Cuvintele venite de la acest om al lui Dumnezeu, care mi-a
devenit ulterior prieten, mi-au consolidat relația cu Duhul Sfânt. A fost atât
de plăcut să aud că El mă numește prietenul Său.
Andres Bisonni este un evanghelist și misionar din America de Sud și autorul cărții „My Beloved Holy Spirit”. Mai
1
multe informații pot fi găsite la holyspirit.tv
14
Un creștin șchiop
Pe parcursul acestei cărți, te rog să-mi auzi inima. Nu sunt un expert când
vine vorba de Duhul Sfânt și nici nu sunt un fel de autor super-minunat. Cu
toate acestea, de când El a devenit o Persoană reală în ochii mei, am fost martor
la mai multe minuni, mântuiri și eliberări decât oricând în cadrul lucrării pe
care Domnul mi-a încredințat-o. Vedem acum mult mai frecvent minuni
întâmplându-se la Hungry Generation. Acum, în cadrul fiecărei întâlniri,
cineva își predă viața lui Isus, spre diferență de trecut, când, pentru 2 ani nu
am avut niciun botez și timp de 6 luni nimeni nu a fost mântuit. Nu minunile
sunt scopul; mântuirea este. Pe plan personal, am observat până și o schimbare
în caracterul meu, după cum poate mărturisi soția mea. Dar, mai important
decât atât, Duhul Sfânt mi-a devenit un Prieten real și prețios.
Poate șezi și tu acum la poarta templului, căutând cu-adevărat puterea lui

Dumnezeu sau vreo schimbare extraordinară în viața și lucrarea ta. Eu nu am
niciun secret ascuns pe care să ți-l încredințez. Argint și aur nu am, dar ce am,
îți dau. Aș vrea să-ți muți focalizarea de pe puterea lui Dumnezeu pe prezența
Duhului Sfânt. El deja locuiește în tine. Acum, trebuie doar să umbli în strânsă
armonie cu Duhul, păstrându-ți focalizarea doar asupra Lui. Această umblare
cu El îți va schimba pentru totdeauna viața și lucrarea. La fel cum Petru și Ioan
și-au întins mâna spre un olog, azi, în cartea de față, Dumnezeu mă va folosi pe
mine să-ți întindă o mână cu care să te ridice să umbli în Duhul. Petru și Ioan
nu i-au dat ologului picioare; ei doar i-au activat ceva ce el deja avea.
Nu-ți pot da Duhul Sfânt. Isus deja a făcut-o. Dar Dumnezeu poate folosi
această carte să activeze în viața ta o relație cu El mai apropiată, să-ți deschidă
apetitul pentru o părtășie mai profundă cu El și să-ți sporească foamea pentru
Persoana Duhului Sfânt. Relația intimă cu El va deschide cerurile peste tine
și lucrarea ta. Poate ceea ce ți-ai dorit a fost milostenia, dar ce ai nevoie cu
adevărat este să te ridici și să umbli cu El. Acesta este cel mai mare dar – să-L
cunoști și să ai o relație profundă, deplină, continuă cu El – să-L „găzduiești
pe Duhul Sfânt”.
15
În primul capitol vom vorbi despre fundamentul relației noastre cu

Duhul Sfânt. Este important să observăm că El este cunoscut atât ca „Duhul
Sfânt”, cât și ca „Sfânta fantomă”. „Duhul Sfânt” este referința mai comună,
deoarece este folosită în traducerile mai moderne ale Bibliei. „Sfânta fantomă”
apare în versiunea King James a Bibliei, care, pentru mulți ani a fost cea mai
larg acceptată traducere în limba engleză din manuscrisele originale ebraice
și grecești. Termenii sunt interschimbabili și ambii se referă la cea de-a treia
Persoană a Sfintei Treimi. Deschide-ți inima și scufundă-te în cartea aceasta.
Cred că Domnul va folosi acest adevăr să te elibereze și să îți aprindă focul în
inimă pentru El.
16
1
Coborârea
porumbelului
Coborârea Duhului Sfânt
17
Capitolul 1
Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era

întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra
apelor. (Geneza 1:2)
Î
n capitolul acesta vreau să pun o temelie tare pentru relația cu Duhul
Sfânt. Aceasta este Isus! Pe această fundație va construi Duhul
Sfânt totul. Înainte de a învăța cum să ai o relație cu El, trebuie să
ai o relație adevărată cu Isus Cristos, Mântuitorul tău. O apropiere redusă,
religioasă de Isus nu este de-ajuns. Când El devine temelia ta, îți vei începe
călătoria extraordinară cu Duhul Sfânt.
Să presupunem că vreau să am o relație cu președintele Statelor Unite. Nu

este suficient să îmi doresc cu ardoare să dobândesc acea relație cu el. Aș putea
să fac greva foamei, proteste, sau să stau în fața Casei Albe, în speranța că mă
va observa. I-aș putea trimite numeroase scrisori și emailuri și să-i urmăresc
fiecare mișcare. Însă toate acestea nu ar duce decât la arestarea mea, nu la o
relație. Cu toate acestea, fiul președintelui nu trebuie să facă niciunul dintre
lucrurile acestea. Tatăl lui inițiază o relație bazat pe faptul că acesta îi este fiu.
Gradul de rudenie a președintelui cu fiul său pune temelia unei relații apropiate
a fiului său cu el.
Lasă-mă să reformulez: gradul de rudenie pe care Duhul Sfânt deja îl are cu

tine este temelia relației tale cu El. Te-ai întrebat vreodată de ce vrea El să aibă
o relație cu tine? Din cauza rugăciunii tale, a postului și jertfelor tale? Poate
pentru că evanghelizezi și ești implicat cu normă întreagă în lucrare? Chiar
19
deloc! Relația Duhului Sfânt cu tine se bazează pe Isus, punct. Nu pe foamea,

smerenia sau sfințenia ta. Isus este temelia relației Duhului Sfânt cu tine.
Înainte să fim mântuiți, Duhul Sfânt era cu noi, dorindu-Și să ni-L descopere
pe Isus. Însă El Își începe lucrarea în noi doar după ce Îl primim pe Isus. El vine
să locuiască în noi pentru a ne dezvolta un caracter după voia lui Dumnezeu.
Ne face să semănăm mai mult cu Isus și ne învață căile neprihănirii. Da, totul
începe cu Isus, Lumina, Cuvântul lui Dumnezeu!
Duhul nu fusese încă dat, pentru că

Isus nu fusese încă glorificat
Pe vremea lui Isus, în timpul Sărbătorii Corturilor, un preot ducea în fiecare
dimineață devreme la scăldătoarea Siloamului un vas de aur, pe care-l umplea
cu apă limpede de la izvor. El îl aducea înapoi la altar în sunetul strigătelor de
bucurie, al uralelor și laudelor poporului. În timp ce apa curată era turnată
pe latura vestică a altarului, mulțimea recita o rugăciune specială din cartea
Psalmilor. Acest ritual reprezenta o comemorare a apei pe care Dumnezeu a
scos-o din stâncă pentru copiii lui Israel în timpul pribegiei din pustie.
În mod interesant, acest ritual avea să se repete doar pentru șapte zile, însă
în a opta, ultima zi a sărbătorii, nu. În această ultimă zi a sărbătorii a strigat
Isus: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea” (Ioan 7:37-38). În acea zi,
când nu mai era adusă apă de la scăldătoarea Siloamului, Isus a oferit poporului
râuri de apă vie.
Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să-L primească

cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat, pentru că Isus
nu fusese încă glorificat.
(Ioan 7:39, NTR)
20
Coborârea porumbelului
Și până în ziua de azi, Isus ne promite râuri de apă vie, nu o nouă religie.
Toate sărbătorile, ceremoniile și sabaturile evreiești care au fost stabilite în

Vechiul Testament nu erau decât o prefigurare a lucrurilor care aveau să vină,
însă semnificația reală a acestora este Isus (Coloseni 2:16-17). Isus este realitatea
din spatele Sărbătorii Corturilor. El este stânca din care poporul Israel a băut
(1 Corinteni 10:4). Gândește-te la momentul în care Moise a lovit stânca –
din ea a curs apă (Exod 17:5-6). Același lucru s-a întâmplat și cu Mântuitorul
nostru. După ce Isus a fost crucificat, când ostașul roman L-a împuns cu sulița,
din coasta Sa a curs apă și sânge (Ioan 19:34). Aceasta a devenit o imagine
semnificativă a curățării în sângele lui Isus Cristos și în apa Duhului Sfânt.
Precum spunea Tertulian, apologetul din secolul al II-lea: „Dacă Adam

a fost o prefigurare a lui Cristos, somnul lui Adam a reprezentat moartea lui
Cristos, care avea să adoarmă în moarte; în rana din coasta Lui trebuie să fie
prefigurată Biserica, adevărata mamă a tuturor celor vii.”2 Chiar dacă moartea
lui Cristos a fost asemenea somnului lui Adam, ea a dus la nașterea Bisericii,
în același fel în care Eva, mireasa lui Adam, a fost creată din coasta acestuia în
timp ce el dormea. Dar mai mult decât atât, datorită morții lui Cristos, Duhul
Sfânt a fost turnat peste credincioși.
Apostolul Ioan a spus că Duhul Sfânt nu fusese încă dat, deoarece Isus nu
fusese încă glorificat (Ioan 7:39, NTR). Cuvântul „glorificat” din acest verset
face referire la moartea, îngroparea, învierea și înălțarea lui Isus la cer. Tatăl
a așteptat ca Fiul Său să-Și termine lucrarea de ispășire de pe cruce înainte să
Își trimită Duhul peste credincioși. Manifestările Duhului Sfânt au avut loc
doar după ce Cristos a fost glorificat și așezat la dreapta Tatălui în ceruri. Ziua
Cincizecimii a urmat după momentul Crucii. Moartea, îngroparea și învierea
lui Isus sunt fundamentul principal pentru o viață umplută cu Duhul Sfânt.
Toți cei care vor să umble în plinătatea Duhului Sfânt trebuie să zidească pe
fundamentul glorificării lui Isus.
2
De Anima, XLIII, 10: CSEL 20, 372.
21
Mi-aduc aminte că am participat la o conferință de iarnă în Vietnam. Era

una dintre acele întâlniri de tip tabără în care lucrurile nu încep prea bine.
Datorită unei ninsori abundente în munți, am rămas fără electricitate în cart-
ier. Toate luminile și sunetul s-au întrerupt în timpul programului și locul a
devenit foarte întunecat și rece. Se întâmpla în prima din serile de întâlnire și
eu mă pregăteam să slujesc. Dintr-o dată, mi-am dat seama cât de mult depind
de lumini, sunet și căldură, în loc să mă bazez doar pe Duhul Sfânt. A fost
o luptă pentru mine să predic. Nu m-am adaptat bine la această schimbare
neașteptată, bruscă, fără electricitate. Și trebuia să fiu pentru trei zile invitatul
principal la acea conferință!
A doua zi, lucrurile au rămas la fel: nu aveam curent. În mod ciudat,

simțeam că nu am nicio putere spirituală în mine, la fel cum nu exista putere
electrică la locația conferinței. Eram enervat, îngrijorat și frustrat. Am încer-
cat cu disperare să mă rog pentru victorie în luptă, dar fără sorți de izbândă.
Am decis să trag un pui de somn, ceea ce m-a făcut să mă simt și mai rău. În
seara aceea intenționam să predic pe tema Duhului Sfânt, însă m-am simțim
complet nevrednic să vorbesc despre El, deoarece eram atât de răvășit pe plan
emoțional. Era ca și cum un nor întunecat coborâse peste mine în timpul slu-
jirii precedente. Nu numai că m-am simțit total descalificat să vorbesc despre
Duhul Sfânt, dar nici nu mai aveam chef deloc să predic.
În timpul închinării, având un singur microfon conectat la o boxă care era

alimentată de un generator, am fost atins de această revelație: „Nu ai nevoie de
curent, de lumini, de un microfon și nici măcar de căldură ca Duhul Sfânt să
vină. Nu ai nevoie decât de cruce. Isus trebuie să fie glorificat. Tot ceea ce glorifici
acum sunt emoțiile tale, rugăciunea ta și somnul tău.” Mi-am redirecționat ime-
diat atenția de la probleme la glorificarea puterii lui Isus. Am mutat focalizarea
de pe mine și mi-am îndreptat atenția asupra lui Isus, aducându-mi aminte că
îngerii și locuitorii cerului cântă „Vrednic este Mielul!” (Apocalipsa 5:11-12).
22
În sufletul meu, totul s-a schimbat și credința a început să-mi crească! Din
duhul meu a început să curgă un râu de apă vie. Nu era o emoție; era un râu.
Nu era ceva ce am încercat eu să produc. Chiar înainte să mă duc să vorbesc,
curentul a revenit. Dar nu mai conta, pentru că acum dependența mea de
Duhul Sfânt din mine era mai mare decât luminile din clădire. Dumnezeu S-a
mișcat cu putere în acea seară. Aceasta este lecția care mi-a marcat viața în seara
aceea: uite-te la cruce, dacă vrei să experimentezi revărsarea Duhului Sfânt.
Cu adevărat, Duhul Sfânt nu Se coboară peste vrednicia noastră, ci peste un
popor care recunoaște vrednicia lui Isus și Îl glorifică numai pe El.
Dragă prietene, Duhul Sfânt Se manifestă atunci când Isus este glorificat.
Dacă vrei să atragi plinătatea Duhului Sfânt, glorifică-L pe Cristos. Lasă ca
ceea ce a făcut la Calvar să fie cel mai important lucru din mintea și sufletul
tău. Dacă pui preț pe cruce, va urma ziua Cincizecimii. Dacă vrei să ai o viață
umplută de Duhul Sfânt, clădește-ți viața pe fundația sigură a morții, îngropării
și învierii lui Isus. Focul cade peste altar. Focul Duhului Sfânt cade peste jertfa
lui Isus, Mielul lui Dumnezeu. Tu ești un simplu altar, însă Isus este Jertfa care
atrage focul Duhului Sfânt.
Râuri, nu jacuzzi
În Ioan 7, Cristos a comparat o viață umplută de Duhul Sfânt cu râuri de
apă vie (Ioan 7:38). Râuri este la plural, nu la singular. Hai să comparăm cu
pasajul din Ioan 4. În timp ce vorbea cu femeia samariteană, Isus a comparat
mântuirea cu apa vie (Ioan 4:10-14). Există o diferență între apa vie și râuri de
apă vie. Când suntem mântuiți, primim apa vie, însă când umblăm cu Duhul
Sfânt, avem acces la râuri abundente de apă vie. Duhul Sfânt este apa din ceruri.
…din inima lui vor curge râuri de apă vie.
(Ioan 7:38)
23
Mie îmi place apa, în special piscinele și jacuzzi. Una dintre activitățile mele
recreative este să stau într-un ciubăr cu apă fierbinte. Tatăl meu avea un ciubăr
minunat și de fiecare dată când ningea mă duceam cu băieții să stăm pentru o
vreme în ciubăr, apoi ne rostogoleam prin zăpadă și intram înapoi în ciubăr.
Era atât de distractiv și de relaxant! De fapt, unul dintre motivele pentru care
am abonament la sala de sport este că acolo au saună, baie de aburi și jacuzzi.
După un antrenament bun, mă pot răsplăti cu aceste plăceri relaxante. Dar
oricât de mult îmi place jacuzzi, acesta nu este un râu. Are bule, însă nu are
viață. Apa fierbinte este relaxantă, dar nu poate susține viața. Este fierbinte,
dar conține și o mulțime de substanțe chimice.
Mă întreb de câte ori nu am înlocuit râurile Duhului Sfânt cu jacuzzi-ul

firii? Potrivit apostolului Pavel, semnul acestor zile de pe urmă va fi că oamenii
au „doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea” (2 Timotei 3:5). Trebuie
să ne păzim inimile, astfel încât să nu ne mulțumim cu o formă religioasă sau
cu o aparență fără substanță. Să nu ai puterea Duhului Sfânt înseamnă să nu ai
viață din belșug. Asta este un jacuzzi: un lucru făcut și controlat de om și care
este cu siguranță relaxant și distractiv. Religia creează jacuzzi-uri spirituale, dar
Isus ne dă râuri de apă vie. Apa pe care ne-o dă El ne potolește setea. Știai că nu
poți să stai într-un jacuzzi mai mult de 15 minute, deoarece te deshidratezi?
Râurile pe care Isus ni le oferă nu ne hidratează doar pe noi, ci curg în afară ca
să stingă și setea celorlalți, deoarece râurile susțin viața.
Un jacuzzi are nevoie de electricitate ca să poată funcționa. Râurile gene-

rează electricitatea pentru acel jacuzzi. Unul depinde de energie din exterior,
celălalt furnizează energie. Fără râurile lui Dumnezeu curgând prin noi nu
suntem decât niște monumente, în loc să fim mișcări. Când soția lui Lot s-a
uitat înapoi, a devenit un stâlp de sare. Eu și cu tine suntem chemați să fim
oameni ai sării pe acest pământ, dar nu stâlpi de sare. Stâlpii nu se mișcă, ei sunt
staționari, blocați pe loc. Oamenii sunt făcuți să se miște. Când credincioșii
sunt umpluți cu Duhul Sfânt, ei devin o mișcare. Este timpul să ne dezlănțuim
pe plan spiritual. Este timpul să primim și să eliberăm râul Duhului Sfânt și să
24
nu ne mulțumim cu iazurile stătătoare ale religiei. Uită-te la viața ta. Ești blocat
într-o viață de rutină, fără să înaintezi, sătul de aceleași lucruri vechi? Probabil
că ai înlocuit râurile dătătoare de viață cu un jacuzzi făcut de om.
Cuvintele lui Isus din ultima zi de praznic sunt potrivite și reale și pentru
tine în ziua de azi:
Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.
(Ioan 7:37)
Vino la Apa Vie și bea. Acea sorbitură va deveni un râu. Acel râu te va
menține hidratat din punct de vedere spiritual, deoarece nu va seca niciodată.
Există suficientă apă curgătoare care să te mențină pe cursul normal, pe măsură
ce umbli cu Dumnezeu pentru tot restul vieții tale. Și există suficientă putere
în acel râu pentru a te ajuta să cucerești firea, demonii și lumea. Este atât de
mult potențial în acel râu încât acesta va țâșni spontan din tine și îi va afecta
pe cei din jurul tău.
Templu, nu mormânt
Profetul Ezechiel a avut o viziune cu apa vie curgând din templu (Ezechiel
47:1-12). Apa face referire la Duhul Sfânt care curge din inima credinciosu-
lui, care este templul Duhului Sfânt. Dumnezeu te-a făcut să fii templul Lui,
nu un mormânt. Mormintele sunt locuri de odihnă pentru cei morți. La un
mormânt sunt pietre decorative, flori colorate și sunt reprezentate multe amintiri
bune, însă viața nu mai este prezentă acolo. Isus i-a numit pe oamenii religioși
„morminte” - locuri unde obișnuia să fie viață. Ei își decorau viața exterioară
cu autodisciplină, însă erau de-a dreptul morți în interior. Totodată, păcatul
transformă inima oamenilor în morminte ale descompunerii și morții. Însă
prin harul Domnului, prin credință, Isus ia mormântul și-l transformă într-un
25
templu. Ne transformăm dintr-un mormânt în grădină. Nu mai ascundem

păcatul în inima noastră, ci Îl găzduim pe Duhul Sfânt – nu mai trăim în păcat
ascuns, ci devenim un loc ascuns pentru El.
Duhul Sfânt este sfânt. El poate să viziteze pe oricine, însă El locuiește doar
într-un loc sfânt. La fel cum noi nu mâncăm din farfurii murdare sau nu bem
din pahare murdare, nici Duhul Sfânt nu locuiește în locuri necurate. Lucrarea
încheiată de Isus la cruce a generat o transformare extremă, schimbând o inimă
care semăna cu o groapă de gunoi într-un loc în care Duhul Sfânt să locuiască.
Când am fost mântuiți, Dumnezeu ne-a dat o natură, un duh și o identitate
nouă, astfel încât să putem deveni proprietăți imobiliare de primă mână în care
să locuiască Duhul Sfânt. Moartea lui Isus pe cruce nu doar ne-a asigurat un loc
veșnic în ceruri, ci ne-a făcut locuințe în care Duhul să locuiască aici pe pământ.
Templele nu se ridică singure; cineva trebuie să le zidească. Noi am fost

transformați într-un templu prin lucrarea pe care Isus a săvârșit-o la cruce.
Faptele noastre bune nu ne pot transforma într-un loc în care Duhul Sfânt să
rămână. Noi nu devenim o locuință pentru El prin eforturile noastre religio-
ase. Nu are deloc a face cu faptele sau eforturile noastre; totul este posibil prin
moartea lui Isus la cruce. Râul va curge din templu - adică din tine - care a fost
creat să fie o locuință a Duhului Sfânt prin lucrarea încheiată de Isus Cristos.
Porumbelul S-a coborât peste Miel

Toate cele patru evanghelii conțin câte o relatare despre faptul că Duhul
Sfânt S-a coborât peste Isus sub forma unui porumbel, când Acesta a fost
botezat. Porumbeii reprezintă puritate inocență și delicatețe. Porumbelul este
o imagine minunată a Duhului Sfânt.
Leonard Ravenhill3 a spus:
3
Leonard Ravenhill a fost unul dintre cei mai importanți evangheliști în aer liber din Marea Britanie a secolului al
XX-lea și un autor axat pe rugăciune și trezire.
26
„Sunt nouă pene principale pe aripa dreaptă și stângă ale

porumbelului. De asemenea, sunt nouă daruri ale Duhului
Sfânt și nouă roade ale Duhului. Porumbelul are totodată
cinci pene principale în coadă, ceea ce poate reprezenta cele
cinci slujbe ale Duhului Sfânt: apostol, profet, evanghelist,
pastor și învățător. Penele din coada porumbelului sunt
precum cârma unei corăbii. Ele ajută la echilibru și direcție în
zbor, la fel cum cele cinci slujbe din biserică aduc echilibru în
Trupul lui Cristos.”
Ce portret minunat al prețiosului Duh Sfânt și a lucrării Sale.
Când Isus a fost botezat în rău, Duhul Sfânt S-a coborât peste El, despre
care Ioan Botezătorul a spus că este Mielul lui Dumnezeu, sub forma unui
porumbel. În ziua aceea, Porumbelul S-a coborât peste Miel. Prin urmare:
• Fără ca Mielul să fie prezent, Porumbelul nu ar fi venit.

• Fără jertfă nu ar fi existat foc.
• Fără Cruce nu ar fi existat ziua Cincizecimii.
• Fără ca Isus să fie glorificat, nu ar fi existat o revărsare a Duhului Sfânt.
Porumbelul din arcă

Porumbelul este menționat pentru prima dată în Biblie după potop când
Noe a dat drumul unuia din arcă. Acest porumbel a părăsit arca de trei ori și
s-a întors de două.
Întâia oară porumbelul s-a întors la arcă deoarece nu a găsit nici un loc
unde să se odihnească. Asta face referire la vremurile Vechiului Testament,
când Duhul Sfânt venea doar peste anumiți oameni, care au primit misiuni
speciale, însă nu locuia în ei.
27
A doua oară când porumbelul a părăsit arca, a venit înapoi cu o frunză de

măslin. Lucrul acesta face referire la declararea evangheliei de către Domnul
nostru sub ungerea Duhului Sfânt.
A treia oară când a părăsit arca, nu s-a mai întors. Lucrul acesta vorbește
despre turnarea Duhului Sfânt peste Biserică, așa cum a profețit profetul Ioel
(Ioel 2:28-29) și cum s-a întâmplat la Cincizecime.
Hai să aruncăm o privire mai atentă la acest porumbel care locuia în arcă.
Arca l-a salvat pe Noe de potopul judecății lui Dumnezeu trimis peste pământ
și locuitorii lui. Putem trage concluzia că arca era un simbol al lucrării încheiate
de Isus la cruce. Era făcută din lemn, la fel ca crucea. Avea o singură ușă, ceea
ce face referire la faptul că Isus este singura ușă spre mântuire. Nu avea decât o
singură fereastră, care reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu. În arcă era o singură
familie, ceea ce reprezintă Biserica. Porumbelul locuia în arcă, așa cum Duhul
Sfânt locuiește în cei care cred că Isus este Mântuitorul.
Lucrarea încheiată pe cruce reprezintă arca care ne protejează de judecata

lui Dumnezeu. La fel cum porumbelul locuia în arcă, și Duhul Sfânt locuiește
în cei care sunt făcuți neprihăniți prin credință și nu prin fapte. Așa cum
porumbelul a intrat în arcă prin fereastră, la fel face și Duhul Sfânt ori de câte
ori deschidem Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este fereastra prin care trebuie
să vedem viața și fereastra prin care pătrunde lumina revelației lui Dumnezeu
în noi. Duhul Sfânt, care este Autorul Cuvântului lui Dumnezeu, va curge
liber în noi și prin viețile noastre.
Nu am cum să evidențiez suficient acest lucru. Duhul Sfânt locuiește în

templul nostru. Pentru a experimenta eliberarea Duhului Sfânt, trebuie să
cultivăm zilnic o relație continuă cu Isus. Aceasta este cea mai importantă
relație pe care o putem avea pe pământ!
28
Botez făcut de sau cu Duhul Sfânt

Autorul epistolei către Evrei ne-a spus că doctrina botezului este una dintre
doctrinele fundamentale ale credinței creștine (Evrei 6:1-2). Probabil că ai
auzit de cel puțin două botezuri: botezul în apă și botezul cu Duhul Sfânt. Însă
Noul Testament vorbește de mai mult de două botezuri. De fapt, ne indică
șapte botezuri: botezul făcut de Duhul Sfânt, botezul cu Duhul Sfânt și cu
foc, botezul suferinței, botezul în nor, botezul în Moise, botezul lui Ioan și
botezul în apă. Multe botezuri!
Termenul în limba greacă pentru „botez” este „baptizo”4, care înseamnă

scufundare. Acesta reprezintă o scufundare completă; nu o stropire cu apă sau
turnarea apei peste o persoană. Când Isus a fost botezat în râul Iordan, ni se
spune că El „a ieșit afară din apă” (Matei 3:16).
Prin urmare, El a fost complet scufundat în acea apă. Permite-mi să-ți

explic diferența dintre botezul făcut de Duhul Sfânt și botezul cu Duhul Sfânt.
Botezul făcut de Duhul Sfânt înseamnă a fi cufundat pe deplin în trupul lui
Hristos, care este Biserica Sa; botezul cu Duhul Sfânt se referă la a fi cufundat
pe deplin în Duhul.
Îți aduci aminte că atunci când ai fost botezat, fie în baptisteriu sau într-un
râu, te-ai băgat complet în acea apă? Asta înseamnă botezul făcut de Duhul
Sfânt: El te scufundă complet în domnul Isus Cristos și în biserica Lui, lucru
care se întâmplă în momentul mântuirii. După acest lucru, Isus te botează cu
Duhul Sfânt. Ceea ce înseamnă că El te scufundă complet în Duhul Lui.
Botezul Duhului Sfânt este botezul făcut de Duhul. Botezul cu Duhul

Sfânt este făcut de Isus. Ioan Botezătorul a declarat faptul că Isus va boteza
oamenii cu foc și cu Duhul Sfânt. Când ești mântuit experimentezi botezul în
Duhul Sfânt. Când ești umplut cu Duhul Sfânt, Isus face asta. În ziua Sărbătorii
Cincizecimii, Isus este Cel care a botezat credincioșii cu Duhul Sfânt. Duhul
4
„G907 - baptizō - Strong’s Greek Lexicon (kjv)” Blue Letter Bible. Web. 29 martie 2023. <https://www.blueletter-
bible.org/lexicon/g907/kjv/tr/0-1/>
29
Sfânt te botează făcându-te un membru al trupului Său, însă Isus te botează

cu Duhul Său pentru a te echipa să slujești în Împărăția Sa.
Botezul Duhului Sfânt (sau făcut de El) te face un membru în biserica sau
în Trupul lui Isus; botezul cu Duhul Sfânt înseamnă scufundare în tărâmul
puterii lui și autorității Sale spirituale. Duhul Sfânt ne implantează în Persoana
lui Cristos.
Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să

alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi;
și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh.
(1 Corinteni 12:13)
De aceea, când suntem mântuiți, Scripturile declară că suntem în Cristos.

În Cristos suntem o făptură nouă. Nu mai este condamnare pentru cei ce sunt
în Cristos. Știi cum am ajuns să fim în Cristos? Aceasta a fost lucrarea Duhului
Sfânt. Noi am fost botezați în Cristos prin Duhul Sfânt. Dumnezeu Se uită la
noi și Îl vede pe Isus, deoarece noi suntem în El.
Botezul Duhului Sfânt sau făcut de Duhul Sfânt are loc înaintea botezului
cu Duhul Sfânt. Fiecare creștin a fost botezat de Duhul Sfânt în momentul
mântuirii. Botezul făcut de Duhul Sfânt are loc atunci când îl primim pe Isus
și mântuirea Sa. La acel moment Duhul Sfânt face minunea de a ne implanta
în Isus. De fapt, nu putem să facem parte din trupul lui Isus și din biserica Lui,
fără lucrarea de botez a Duhului Sfânt. Botezul făcut de Duhul Sfânt nu are
de-a face cu limbile sau cu puterea, ci cu a fi scufundați în Isus - în Trupul Său,
care este biserica Sa. Apoi, chiar după botezul inițial, Isus ne scufundă în Duhul
Sfânt, care ne împuternicește apoi să-I slujim domnului cu putere. Botezul cu
Duhul Sfânt este Făcut de Isus Botezătorul.
În următorul capitol, ne vom uita la unul din subiectele cel mai greșit în
înțelese de majoritatea creștinilor: convingerea Duhului Sfânt. Pentru a-ți
30
dezvolta o relație cu Duhul Sfânt, trebuie mai întâi să înțelegi adevărul despre
convingerea Duhului Sfânt.
31
2
Cele trei convingeri
Convingerea Duhului Sfânt
33
Capitolul 2
Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește

păcatul, neprihănirea și judecata. În ce privește păcatul:
fiindcă ei nu cred în Mine;
(Ioan 16:8-9)
I
sus a spus că atunci când Duhul Sfânt va veni, va convinge lumea de
păcat și va aduce convingere cu privire la necredința lor. Oamenii
din lume nu cred în mod natural că Isus este Domnul și Mântuitorul
lor. De aceea principala misiune a Duhului Sfânt pe pământ este de a îndrepta
privirile oamenilor înspre Cruce, astfel încât să creadă în Isus și să fie mântuiți.
El nu le atrage atenția înspre Sine, ci îndreaptă toată atenția înspre Isus.
Faptul că citești mult despre Duhul Sfânt și asculți predici despre El ar

trebui să îți sporească dragostea și pasiunea față de Isus. Dacă asta nu se întâm-
plă, ceva este greșit. Mă tem că majoritatea învățăturilor Îl înalță pe Duhul
Sfânt și nu pe Isus Cristos, Fiul cel Atotputernic al lui Dumnezeu. A existat
un moment în viața lui Isus când oamenii au încercat să Îl facă împăratul lor,
însă El a plecat, pur și simplu, dintre ei. Dar nu era Isus Împărat? Ba da, cu
siguranță a fost și încă este! Nu este El Domn peste pământ? Cu siguranță este!
Însă motivul pentru care a venit pe pământ cu 2000 de ani în urmă nu a fost să
domnească, ci să slujească, să iubească și să moară pentru noi. El a venit călare
pe un măgar, nu pe un cal. A venit ca un Miel, nu ca un Leu. Da, într-adevăr,
El Se va întoarce pe pământ în calitate de Împărat însă întâia oară a venit în
calitate de rob suferind.
35
La fel este cu Duhul Sfânt - El este Dumnezeu, puternic și maiestuos. El este

chiar acum pe pământ între credincioși, dar nu are nicio dorință să fie înălțat,
să primească laude sau să fie glorificat! Principala Lui misiune în cadrul Sfintei
Treimi este de a pune tot accentul pe Isus, și în special pe lucrarea de mântuire
încheiată la cruce. Partea Duhului este să promoveze gloria lui Isus Cristos.
Acesta este singurul Lui scop pe pământ astăzi, nu să Se glorifice pe sine. Isus
a spus: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, …El Mă va proslăvi”
(Ioan 16:13-14). Dar cât de des nu ne găsim în pericolul de a-L face pe Duhul
Sfânt ceea ce noi credem că El ar trebui să fie, așa cum au făcut oamenii când
au încercat să-L facă pe Isus Cristos împăratul lor pământesc. Dacă nu-L lăsăm
pe Duhul Sfânt să-L glorifice pe Isus Cristos și numai pe El și să ne îndrepte
întreaga atenție asupra Lui, relația noastră cu Duhul Sfânt nu se va maturiza.
Convingerea Duhului
Sfânt: necredința
Prima și principala convingere pe care Duhul Sfânt o aduce, o aduce lumii,
nu credincioșilor. El convinge lumea de un anume păcat predominant. Acel
păcat nu este doar preacurvia, sau furtul, sau crima, sau homosexualitatea,
sau fumatul, sau băutul, deși toate acestea sunt acte rele de neascultare față de
Dumnezeul nostru sfânt. Cei care practică aceste lucruri nu trăiesc în armonie cu
Dumnezeu în Împărăția Lui. Însă păcatul de care Duhul Sfânt vrea să convingă
în primul rând lumea este păcatul necredinței, sau faptul că ei nu cred în mod
personal în Isus ca fiind singura cale către Dumnezeu și mântuire (Ioan 14:6).
Crescând în biserică, am auzit adesea referințe despre convingerea Duhului

Sfânt. Întotdeauna avea legătură cu faptul că Duhul Sfânt convingea un
credincios de un anumit păcat. Deși este adevărat că Duhul Sfânt indică un
păcat în viața credinciosului, principala Lui misiune este să convingă lumea
de necredință. Fără credință în faptul că Isus Cristos a murit în locul nostru
36
pe cruce, nimeni nu se va bucura de viața veșnică cu Dumnezeu. Pe cât de

important este să fim curați, credincioși în căsnicia noastră, să nu înșelăm cu
banii noștri, să nu fumăm sau să nu bem, să nu furăm sau să nu mințim, toate
aceste virtuți morale în ele însele nu ne duc într-o relație veșnică cu Dumnezeu.
Aceste fapte morale ne pot feri de închisoare, însă nu de iad. Simplul fapt de
a evita să păcătuim, nu ne va salva sufletul. Trebuie să te întorci la Dumnezeu,
astfel încât să fii spălat de păcate (Fapte 3:19). Există o singură cale înspre Tatăl
nostru ceresc și aceea este să crezi în Fiul său, Isus Cristos și să fii iertat de toate
păcatele (Ioan 14:6). Există un singur drum înspre cer și acesta este prin calea
crucii de la calvar. Duhul Sfânt este ca sistemul de navigare dintr-o mașină care
îl sfătuiește pe șofer să facă un viraj cât mai rapid înspre Cristos, astfel încât să
ajungă la destinația de a fi împăcat cu Creatorul.
Îmi aduc aminte de un tânăr care a venit la mine în holul unei biserici și
m-a întrebat dacă este ok să fumeze marijuana. Acest tânăr nu era credincios,
însă știam că el și familia lui veneau la biserică. I-am răspuns: „Pentru tine, nu
este greșit să fumezi marijuana, deoarece este legal în statul nostru să faci asta.”
El s-a uitat la mine nedumerit și a continuat: „Dar ce zici despre băut?” Eu
i-am spus: „Da. Continuă să bei, este legal și ar trebui să bei cât de mult poți,
doar să nu bei în timp ce conduci.” A fost șocat! Alții ne-au auzit conversația
și au început să ni se alăture, să-l audă pe păstor dându-le oamenilor voie să
fumeze și să bea. Am continuat: „John (nu era numele lui real), tu o să mergi
în iad. Amândoi știm asta, și și familia ta o știe. Tu nu crezi în Isus Cristos ca
Mântuitor al tău și nu vrei să te pocăiești, așa că ce diferență este că mergi în
iad în calitate de fumător sau de nefumător de marijuana? Tu crezi că dacă te
lași de fumat o să mergi în cer? Nu, noi nu mergem în cer bazat pe faptul că
nu fumăm sau nu bem. Așa că, dacă aș fi în locul tău, aș fuma și aș bea și aș face
toate acele lucruri rele pe care firea mea și le dorește, deoarece, dacă oricum
merg în iad, măcar nu m-am abținut de la tot ceea ce firea mea și-a dorit.” El
s-a uitat la mine ca o căprioară orbită de lumina farurilor. Nu i-am spus nimic
37
șocant, doar i-am spus Evanghelia dintr-un alt unghi din care el era obișnuit
s-o audă. În seara aceea și-a predat viața lui Isus.
Ascultă-mă, te rog, noi nu suntem mântuiți prin faptul că facem fapte

bune, suntem mântuiți să facem fapte bune. Dar suntem mântuiți doar prin
credința personală în lucrarea de mântuire încheiată de Isus pe cruce. Această
credință, când este autentică, produce în mod natural fapte bune (Iacov 2:17).
Acest păcat groaznic al necredinței înseamnă pur și simplu că oamenii nu cred
în mod personal în Isus, al cărui sânge a curs la cruce. El a plătit prețul ca ei să
fie răscumpărați din condamnare.
Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost

judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui
Dumnezeu. (Ioan 3:18)
Evanghelia nu se referă doar la modificarea comportamentului, ci la trans-

formarea inimii. Să încerci să-I fii pe plac lui Dumnezeu, făcând fapte bune
fără să te pocăiești înaintea Lui și să crezi în Isus Cristos este ca și cum ai da
cu parfum un cadavru. Va mirosi bine, însă va fi în continuare mort. În același
fel, să îmbraci un mort într-un costum frumos nu-l va face pe acesta să respire
din nou. Da, va arăta bine, însă este mort. MORT! Religia încearcă să-i facă
pe oamenii răi să fie buni. Duhul Sfânt încearcă să-i facă pe cei morți vii. De
aceea convinge lumea de primul și cel mai important păcat, necredința. Prin
faptul că el crede Evanghelia, omul mort din punct de vedere spiritual va deveni
viu prin lucrarea aceluiași Duh Sfânt și este împuternicit să facă fapte bune.
Odată ce Duhul Sfânt ne convinge de păcatul necredinței, vom vrea să ne

pocăim de cum L-am văzut pe Domnul Isus Cristos și apoi să ne punem toată
încrederea în El. Același Duh Sfânt, care inițial era în noi pentru a ne conduce
la Isus, vine acum să locuiască în interiorul nostru pentru a ne face să semănăm
mai mult cu Isus. Ai prins ideea? Duhul Sfânt, care era cu noi înainte de mân-
tuire, vine să locuiască în noi în momentul mântuirii. În consecință, Duhul
38
Sfânt Își începe lucrarea de a ne face să creștem în Domnul. Da, Duhul Sfânt
este cu orice om care nu este creștin, el este cu ei că să-i convingă de păcatul
necredinței în Isus Cristos. De aceea, necredincioșii pot să mărturisească că au
simțit o apropiere de Dumnezeu în anumite momente. Acest lucru este absolut
normal, deoarece aici pe Pământ, Duhul Sfânt este cu fiecare persoană pentru
a o convinge de necredința ei. Odată ce oamenii cred în Evanghelie, El nu mai
este doar cu ei; El este invitat să locuiască în ei. Isus le-a spus ucenicilor Săi:
…și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate

primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște; dar voi Îl
cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi. (Ioan 14:17)
Ucenicii au știut despre Duhul Sfânt. El a fost printre ei în toți cei trei ani
în care L-au urmat pe Isus. Ei au văzut numeroase minuni, vindecări și eliberări
de demoni, însă Isus a vorbit despre o perioadă în care același Duh Sfânt va
veni și va locui în ei. Acest lucru s-a întâmplat după învierea lui Isus. Lasă-mă
să fac un sumar:
• „După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: «Luați Duh Sfânt!»”
(Ioan 20:22).
• Duhul Sfânt a venit să fie cu ei și câteva săptămâni mai târziu, în ziua
Cincizecimii, Duhul Sfânt a venit peste ei, ca să-i împuternicească
pentru lucrare.
• Duhul Sfânt este cu noi înainte să fim mântuiți pentru a ne con-
vinge de păcat.
• Duhul Sfânt este în noi din momentul mântuirii pentru a produce un
caracter după voia lui Dumnezeu.
• Duhul Sfânt este peste noi pentru a ne ajuta în lucrare.
39
Convingere versus condamnare

Așadar, Duhul Sfânt convinge lumea de păcat, astfel încât ei să creadă în
Isus Cristos. Odată ce și-au pus încrederea în Isus, același Duh Sfânt care era
inițial cu ei vine să locuiască în ei. El continuă să-i convingă pe credincioșii
născuți din nou, însă convingerea Lui este total diferită acum. În loc să-i con-
vingă pe noii credincioși de păcat, El îi convinge în ce privește neprihănirea,
nu condamnarea.
Acest lucru a fost un mare șoc pentru mine. Ideea pe care o aveam despre
convingerea Duhului Sfânt era că dacă mă simțeam aiurea, însemna că Duhul
Sfânt, mă condamna de păcat. Simțeam condamnarea și convingerea în același
fel și îmi era foarte greu să fac diferența între ele. Așa cum este cu apa și alcoolul;
ele arată asemănător, însă au rezultate atât de diferite!
Convingerea este specifică, condamnarea este generală. Convingerea îți

transmite: „Ai vorbit dur cu soția ta”. Condamnarea îți transmite: „Ești un
soț nevrednic”. Duhul Sfânt va sublinia un comportament specific pe care
trebuie să îl schimbi, însă diavolul te va face să te simți vinovat. Convingerea
atacă problema, condamnarea îți atacă identitatea.
Convingerea este de la Duhul Sfânt. Condamnarea este de la diavolul,

acuzatorul fraților (Apocalipsa 12:10).
Diavolul se va folosi de păcatele tale ocazionale pentru a-ți spune că ești

păcătos, însă tu trebuie să respingi această minciună murdară. „Acum, dar, nu
este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1). Tu ești în
Cristos și, prin urmare, nu condamnarea este partea ta. Duhul lui Isus s-ar putea
să lumineze anumite zone din viața ta cu privire la care trebuie să te pocăiești,
însă diavolul va încerca să te ducă înapoi într-o mentalitate de păcătos. Nu, tu
nu ești păcătos; ești copilul lui Dumnezeu! Ești născut din nou! Problema ta nu
este că ți-ai pierdut identitatea, deoarece adevărata ta identitate este Isus Cristos!
40
Convingerea aduce nădejde, condamnarea te lasă fără nădejde. Când

Duhul Sfânt te convinge, lumina vine peste tine. Primești nădejde. Schimbarea
este iminentă. Urmează o întristare după voia lui Dumnezeu și pocăința. Însă
condamnarea este tocmai opusul. Simți că ești un ratat complet, un eșec și că
nu poți să te schimbi.
În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu,

aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se
căiește niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea. (2
Corinteni 7:10)
Convingerea duce la pocăință; condamnarea duce la remușcare. Pocăința

te face mai bun; remușcarea face ca lucrurile să fie mai rele.
Remușcarea nu produce decât vină, rușine și regret.
Convingerea Duhului Sfânt:

neprihănirea
Când ai fost convins ultima dată în ceea ce privește neprihănirea? Ai
știut că aceasta este principala convingere pe care Duhul Sfânt o aduce cred-
incioșilor? Neprihănirea este mai mult decât faptul că păcatele ți-au fost
iertate. Neprihănirea este mai mult decât faptul că vei merge în cer. Este o
poziție corectă înaintea lui Dumnezeu care te împuternicește să trăiești drept
înaintea oamenilor.
Tu ești neprihănit prin Isus Cristos, însă sunt sigur că nu te simți tot
timpul neprihănit. De aceea Duhul Sfânt caută să te convingă de acest adevăr.
Duhul Sfânt vrea să ne facă să ieșim de sub zdrențele religiozității și să pășim
în neprihănirea lui Cristos. Dar fii atent! Această neprihănire nu rezultă din
faptul că faci fapte ale neprihănirii. Isus, a spus:
41
…în ce privește neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, și nu

Mă veți mai vedea; (Ioan 16:10)
Neprihănirea de care ne convinge Duhul Sfânt are legătură cu Isus, nu cu

faptele noastre bune și virtuțile noastre. Isus nu doar că a luat asupra lui păcatul
nostru pe cruce, însă în 2 Corinteni 5:21 spune:
Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru

noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
Pavel ne spune că pe cruce Isus a devenit păcat. Asta este mai mult decât
faptul că ne-a luat păcatul - El a devenit păcat ca noi să putem fi neprihăniți.
Când Isus a vorbit cu Nicodim, El i-a spus ceva ciudat. Înainte de cunoscutul
pasaj din Ioan 3:16, „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”, Isus a spus:
„Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat și
Fiul omului” (Ioan 3:14).
Ai observat că Isus S-a comparat cu un șarpe? Cu toții știm că Isus este Mielul
lui Dumnezeu care ia păcatul lumii, însă să fie înălțat ca un șarpe în pustie sună
puțin ciudat. Șarpele este diavolul și șerpii sunt văzuți ca fiind răi. Din toate
prefigurările și tipurile din Vechiul Testament Pe care Isus le-ar fi putut folosi
ca să-Și descopere misiunea pe pământ, El a ales-o pe cea cu șarpele înălțat pe
un stâlp. Nu pare să se potrivească cu natura Sa să fie comparat cu un șarpe.
Lasă-mă să îți aduc aminte această poveste: când națiunea Israel se plângea
în pustie, Dumnezeu a trimis șerpi veninoși care să-i muște, iar atunci când ei
au strigat panicați după ajutor, Domnul nu s-a grăbit să-i vindece în schimb. El
i-a spus lui Moise să facă un șarpe de aramă și să îl înalțe pe un stâlp, astfel încât
oricine se uita la el să fie vindecat (Numeri 21:8-9). Nu trebuia să facă nimic
altceva decât să se uite la șarpe. În același fel a fost înălțat Isus pe cruce, astfel
încât oricine privește înspre El cu o inimă care crede va trăi și va fi vindecat de
veninul mortal al șarpelui.
42
În calitate de Miel, Isus a plătit pentru păcatul meu, însă în calitate de

Șarpe, Isus a devenit păcatul meu (2 Corinteni 5:21). Isus a fost făcut păcat pe
cruce, ceea ce înseamnă mult mai mult decât că a plătit pentru păcatul meu.
El a devenit păcat. În același fel în care a fost ridicat un șarpe de aramă pe un
stâlp, Cristos a fost făcut păcat pe cruce. Moise nu a ridicat un șarpe viu; era
un șarpe făcut de om. La fel s-a întâmplat și cu Cristos: el nu a fost păcătos; El
a fost făcut păcat pe cruce. El nu a devenit păcat prin faptul că a păcătuit, ci
prin faptul că S-a supus voii Tatălui. Isus a fost ascultător, astfel încât eu și cu
tine să putem deveni neprihăniți, nu prin propria noastră neprihănire, ci prin
faptul că primim o poziție corectă în ochii lui Dumnezeu - darul neprihănirii.
Isus a devenit păcat prin actul supunerii astfel încât tu să devii instantaneu
neprihănit prin credință. Dumnezeu nu a luat în considerare faptul că fiul Său,
Isus, a fost fără păcat în trupul, sufletul și duhul Său înainte de a fi atârnat pe
cruce. Tatăl I-a întors spatele deoarece Isus era literalmente păcat când a murit
pe cruce. În același fel, Dumnezeu te consideră neprihănirea lui Cristos, chiar
dacă caracterul tău trece prin multe schimbări. Este nevoie de timp să devii ca
Cristos în gândirea ta, vorbirea ta și acțiunile tale. Dumnezeu te acceptă când
îl ai pe Cristos în inima ta, deoarece ești declarat neprihănit. Chiar dacă nu ai
făcut încă nici o faptă neprihănită.
Eu am devenit neprihănit în același fel în care Isus a devenit păcat. Acesta

este harul lui Dumnezeu pe care l-am primit în urma faptului că am crezut și
m-am predat. Este mai mult decât doar o simplă iertare a tuturor păcatelor
mele. Este o schimbare de statut în ochii lui Dumnezeu. Dacă Isus a murit ca
un păcătos, deși nu a fost unul, atunci eu pot trăi ca un neprihănit, chiar dacă
nu mă simt unul. De asta am avut nevoie să mă convingă Duhul Sfânt, ceva ce
eu nu puteam să împac deloc în mintea mea. L-am văzut pe Duhul Sfânt ca
fiind un căutător de greșeli, indicându-mi întotdeauna greșelile, însă Isus mi-a
descoperit faptul că partea Duhului Sfânt nu este să îmi descopere locurile în
care am nevoie de îmbunătățire, ci să aducă lumină peste lucrurile care sunt
drepte în mine. Nu mă refer la faptul că El va scoate în evidență ce fapte bune
43
am făcut eu. El mă va convinge de neprihănirea lui Isus Cristos, care locuiește

acum în mine și nu de propria mea neprihănire. Ce lucru minunat!
Nu trebuie decât să iau aminte la această convingere a Duhului Sfânt și

să-I urmez instrucțiunile. La fel cum Moise a spus întregii națiuni să privească
șarpele de aramă de pe stâlp, Duhul Sfânt ne spune nouă astăzi să privim la
Crucea de la calvar - nu la propriile noastre sentimente de vină și rușine. Nu
deveni prea obsedat de mușcăturile de șarpe; privește înspre Cel care a devenit
șarpe în locul tău.
În Egipt, evreii a avut nevoie de mielul prin care să fie răscumpărați, însă în
pustie au avut nevoie de șarpele de pe stâlp. Mielul le-a adus mântuire; șarpele
de aramă le-a adus sfințenie. Mielul a rupt robia păcatului. Șarpele i-a vindecat
de mușcăturile de șarpe.
Crucea nu există doar pentru mântuirea noastră, ci și pentru sfințirea noas-

tră. Dacă privim înspre ea descoperim mântuirea, însă dacă ne păstrăm atenția
asupra ei, vom găsi schimbare. Dacă l-ai primit pe Isus ca Miel, continuă să
privești la El ca fiind Șarpele de aramă. Trebuie să primim o revelație cu privire
la neprihănirea noastră. Avem nevoie să acceptăm convingerea Duhului Sfânt
cu privire la neprihănirea noastră în Isus Cristos.
Când diavolul îți spune că nu ești neprihănit, adu-i aminte de faptul că

Isus a murit moartea unui păcătos, astfel încât tu să trăiești o viață de nepri-
hănit, deși El însuși nu a fost păcătos. Când vocea amintirilor din trecut și a
vinei îți spune că nu ești neprihănit, deoarece ai căzut, amintește-ți că Isus a
fost considerat păcat, deși El nu a păcătuit. Adu-le aminte amintirilor tale din
trecut faptul că neprihănirea ta vine de la Dumnezeu, nu din faptele tale bune.
Înlocuiește acele amintiri care te vânează cu adevărul. Când sentimentele tale
se întorc împotriva ta spunându-ți că nu ești suficient de bun, adu-le aminte
de faptul că vei ieși victorios în viață prin harul lui Isus Cristos și prin darul
neprihănirii Sale. Poți să trăiești în mod neprihănit, deoarece Isus a fost jertfit
și a devenit păcat în locul tău.
44
Convingerea Duhului Sfânt: judecata

...în ce privește judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia
este judecat. (Ioan 16:11)
Duhul Sfânt vine să convingă oamenii de aceste trei lucruri, păcat, nepri-
hănire și judecată. Păcatul a venit prin Adam. Neprihănirea a venit prin Isus.
Judecata a venit prin Satan. Duhul Sfânt nu a venit să Îl convingă pe Satan de
judecata care-L așteaptă, deoarece diavolul este incapabil să-și schimbe căile.
Lui nu i s-a oferit niciodată o șansă de a se pocăi și a fi mântuit. Duhul ne
convinge pe noi, de fapt, de judecata vrăjmașului nostru și de înfrângerea lui,
deoarece, când a înviat din mormânt, Isus i-a dat diavolului și împărăției lui
o lovitură de moarte.
Diavolul s-a lăudat înaintea lui Isus cu privire la autoritatea lui peste toate
împărățiile Pământului, însă după cruce, Isus a proclamat cu îndrăzneală că toată
autoritatea este a Lui. Crucea lui Isus a pronunțat judecata asupra diavolului
pentru trădarea Împărăției lui Dumnezeu.
Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii

acesteia va fi aruncat afară. (Ioan 12:31)
La momentul actual, diavolul este în exil, aici pe Pământ. De fiecare dată

când proclamăm Evanghelia lui Isus Cristos, pronunțăm judecata asupra
împărăției întunericului. De fiecare dată când scoatem demoni, îi dăm vră-
jmașului o nouă lovitură.
Așa cum David s-a dus împotriva lui Goliat și l-a scos din schemă, și
Mântuitorul nostru, care este fiul lui David, i-a dat vrăjmașului o lovitură de
moarte pe cruce. Soldații israelieni care l-au înfruntat pe Goliat erau doar o
mână de lași, însă când David l-a omorât pe acesta, ei au fost energizați instan-
taneu de victoria obținută și au avansat împotriva trupelor vrăjmașului. Asta a
45
făcut Cristos pentru noi. El a revigorat pronunțarea judecății asupra uriașului,

doborându-l la pământ. Victoria lui Isus este partea noastră. Triumful Său ne
împuternicește să luptăm. Duhul Sfânt folosește victoria pe care Isus a obținut-o
pentru a ne împuternici pe noi, soldații, să luptăm în mod victorios împotriva
vrăjmașului nostru, care a fost înfrânt.
Filistenii, când au văzut că uriașul lor a murit, au luat-o la

fugă. Și bărbații lui Israel și Iuda au dat chiote și au pornit în
urmărirea filistenilor.
(1 Samuel 17:51b-52a)
Satan deja a fost judecat. O, da, va fi judecat și în viitor și aruncat în iazul de

foc. Acesta este viitorul care îl așteaptă! Însă noi suntem chiar acum pe câmpul
de luptă alături de Isus, fiul lui David. Când Împăratul Isus a făcut o mișcare
împotriva liderului împărăției adverse, El le-a înfrânt campionul. Chiar și în
ziua de azi, vrăjmașul este pe fugă. De aceea spune Biblia să ne împotrivim
vrăjmașului și el va fugi de la noi (Iacov 4:7). Noi nu suntem chemați să fugim
de diavol; el este cel care va fugi de noi! Sigurul lucru de care trebuie să fugim
este păcatul - nu Satan. De aceea avem lucrarea de eliberare și scoatem demoni.
Creștinii sunt un fel de poliție spirituală; diavolul este un infractor, un criminal
și un fugar.
Astfel, în același fel în care soldații lui Israel s-au ridicat, au scos un strigăt de
victorie și au atacat, și noi ne ridicăm astăzi, scoatem un strigăt de victorie prin
credință, cu convingerea Duhului Sfânt că vrăjmașul este înfrânt. Ne ridicăm și
luptăm. Ne ridicăm și scoatem dracii. Ne ridicăm și pronunțăm judecată asupra
diavolului. Ne ridicăm și urmărim libertatea altora. Nu luptăm pentru victorie,
luptăm din victorie. Este timpul să facem ravagii în împărăția întunericului.
Este timpul să împărtășim din prada glorioasă a victoriei lui Isus de pe cruce.
46
În capitolul următor vom vorbi îndeaproape despre tipurile de daruri pe

care Dumnezeul nostru triunic le oferă oricărui credincios. Înainte să putem
deschide darul Duhului Sfânt trebuie să primim darul Tatălui și darul Fiului.
47
3
Darurile Sfintei Treimi
Comuniunea Duhului Sfânt
49
Capitolul 3
Harul Domnului Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu, și

împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Amin. (2
Corinteni 13:14)
V
ersetul de mai sus este versetul pe care l-am memorat pe când eram
copil în biserica noastră, deoarece congregația din care făceam
parte recita acest verset la finalul fiecărui program (2 Corinteni
3:14). Abia mai târziu în umblarea mea cu Domnul mi-a devenit mult mai
reală profunzimea acestui verset. Dacă vrei cu adevărat Să-l cunoști pe Duhul
Sfânt ca Persoană, acest verset este o mină de aur de revelație.
În epistola a doua către biserica din Corint, Pavel aduce cele trei Persoane
ale Treimii într-o imagine a unității, arătându-ne cum fiecare dintre Acestea
are ceva de oferit credinciosului: Isus aduce pace, Tatăl ne oferă dragoste și
Duhul Sfânt ne aduce comuniune (sau „împărtășire”, n. tr.).
Darul lui Isus

Corinteni 13:14)
Isus ne oferă darul harului, care este o favoare nemeritată. Prin acest har
suntem mântuiți. Harul este diferit de milă. Mila ne ia ceea ce merităm; harul
51
ne dă ceea ce nu merităm. Anul trecut, în preajma Crăciunului, conduceam

spre biserică pentru timpul de rugăciune de dimineață și nu mi-am dat seama
că viteza mea era cu 15 mile/oră peste limita de viteză. În drum m-am oprit
la un drive-through să-mi iau niște cafea. În timp ce-mi așteptam cafeaua,
i-am spus baristei despre biserica noastră și am invitat-o să participe. După ce
mi-a adus cafeaua, am pornit din nou la drum și am auzit sirena unei mașini
de poliție. Am fost tras pe dreapta și am primit amendă. Se pare că polițistul
m-a urmărit și m-a așteptat ca să-mi dea amenda. A fost suficient de amabil
cât să mă lase să-mi termin comanda și să îmi iau întâi cafeaua. Am primit ce
am meritat. Asta înseamnă dreptate.
Ofițerul de poliție mi-a redus amabil viteza de pe amenda de la 15 mile/

oră la 10 mile/oră. Ceea ce am primit a fost dreptate. Meritam amenda aceea.
Ar fi fost milă, dacă nu aș fi primit deloc amendă. Harul, pe de altă parte, ar fi
însemnat ca ofițerul de poliție să îmi fi plătit cafeaua în loc să îmi dea amendă.
Știu că te gândești că ar fi un lucru nebunesc și probabil împotriva legii, să lași
un șofer care a încălcat legea referitoare la viteză să plece fără să plătească. Cine
ar face așa ceva? Isus a făcut-o! De-aceea îl numim har extraordinar; este mai
mult decât milă. Isus ne dă har.
Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții

mele… (Psalmul 23:6)
Pe mine m-a urmărit un ofițer de poliție ca să îmi arate dreptate, însă pe

urmele fiecărui credincios sunt bunătatea, harul și mila lui Dumnezeu. Ești
urmărit! Însă înainte să primești darul Duhului Sfânt trebuie să deschizi acest
dar al harului. Revelația cu privire la harul lui Dumnezeu este fundamentul
comuniunii cu Duhul Sfânt.
În casa în care obișnuiam să locuiesc, cineva a intrat prin efracție și ne-a

răscolit toate lucrurile, însă nu a luat nimic decât mașina care era în garaj.
Apropo, mașina aceea nu era a mea. Mi-o împrumutase vărul meu, care plănuia
52
să i-o dea cuiva care era în nevoie. Câteva ore mai târziu, după ce mașina a fost
furată, hoțul a lăsat-o undeva în oraș cu un bilet pe care scria „Îmi pare rău că
ți-am luat mașina”. Poliția s-a implicat. Am primit o poză neclară cu hoțul, așa
că, în încercarea de a-l găsi, am făcut o postare pe Facebook. Nu încercam să-l
găsesc ca să depun plângere împotriva lui și să fac dreptate. În schimb, am decis
împreună cu vărul meu să îi dăm mașina omului care o furase, cu nădejdea că
poate lucrul acesta l-ar aduce la Cristos. Mila, în cazul acela ar fi însemnat să
refuzăm să depunem plângere împotriva lui, însă harul este mai presus decât
mila - îi dă persoanei celelalte ceea ce nu merită. Singurul motiv pentru care
am luat împreună cu vărul meu în considerare acest act de bunătate a fost că
exact asta a făcut Isus pentru noi. Din nefericire nu l-am găsit niciodată pe acel
om aflat în nevoie căruia am vrut să îi arătăm har.
Și aceasta este genul de persoană pe care și Isus o caută astăzi. Noi am fost
criminali - infractori păcătoși. L-am ofensat pe Dumnezeu și I-am încălcat
legea. Însă El a rezolvat această problemă a fărădelegii pe cruce; iar astăzi, El
ne caută să ne predăm Lui, astfel încât să ne ierte, să ne restaureze și să ne arate
harul Său. Din nefericire, majoritatea dintre noi nu credem cu adevărat că
Isus este atât de bun încât să vrea să ne binecuvânteze cu bunătate și favoare.
Simțim că nu Îi merităm harul. Simțim că am făcut mult prea multe greșeli
care ne descalifică de la dragostea Lui. Când îl căutam pe acel tânăr care a intrat
prin efracție în casa mea, nu mă așteptam ca el să devină vrednic sau merituos.
Am vrut să-i dau ceea ce nu merita. El nu trebuia să facă altceva decât să aibă
încredere că nu o să mă întorc împotriva lui. Harul se primește prin credință.
Este nevoie de credință să avem încredere că Dumnezeu este atât de bun când
noi nu suntem buni deloc.
În Vechiul Testament vedem o imagine atât de frumoasă a harului lui Isus în

viața lui David. David încerca să-i arate bunătate fiului lui Ionatan, Mefiboșet,
care la o vârstă fragedă a căzut și a rămas olog de picioare. Mefiboșet nu era
vrednic. Tatăl său murise în luptă. Bunicul său avusese probleme mintale
și a fost respins de Dumnezeu. Pe lângă asta, a vrut să-l omoare pe David,
53
însă David a vrut să fie bun cu copilul prietenului său. Sursa acelei bunătăți
era legământul pe care l-a făcut David în trecut cu Ionatan. A fost nevoie de
smerenie din partea ologului să nu se complacă în mizerie și autocompătimire,
ci să își pună încrederea în bunătatea împăratului și să răspundă în consecință.
Primirea acelui har i-a schimbat viața. În loc să muncească din greu pe câmp,
el avea rezervat zilnic un loc la masa împăratului. Chiar dacă picioarele nu i-au
fost vindecate, aceste picioare oloage îi erau acoperite de masă. Aceasta este o
poveste minunată despre har.
Povestea lui Mefiboșet apare în 2 Samuel 9:1-13, iar în următorul capitol

David a încercat să îi facă același lucru altcuiva. El a încercat să arate bunătate
împăratului vecin Hanun datorită relației amicale dintre David și tatăl său, fostul
împărat Nahaș. Răspunsul a fost unul total diferit. În loc să aibă încredere în
bunătatea lui David, Hanun a devenit suspicios. El a pus la îndoială motivele
lui David. Lucrul acesta a dat naștere unui conflict care a dus la un război care,
în cele din urmă, a dus la înfrângerea lui Hanun și la distrugerea poporului pe
care el l-a condus. Uită-te la diferențele dintre aceste două povești:
• Amândurora li s-a făcut o ofertă de arătare a bunătății.

• Amândoi au răspuns diferit.
• Amândoi au sfârșit în locuri diferite.
Acest dar al harului poate fi primit sau respins. Este nevoie de credință să
îl accepți, iar frica te va presa să-l respingi. Atât de bun este Isus! El îți dă har.
El vrea să te copleșească cu favoarea Sa nemeritată.
Darul Tatălui
Corinteni 13:14)
54
Fiecare familie își are propriile tradiții de Crăciun, iar între ale noastre se
numără să ne adunăm cu familia în dimineața de Crăciun și să ne dăm unii
altora cadouri. De obicei intrăm pe un site și extragem pe cineva din familie
căreia îi facem apoi un cadou, însă părinții trebuie să le dea fiecăruia dintre
copiii cadouri. Fiecare dintre cei trei membri ai Treimii îi dă ceva credinciosului.
Isus îi dă har, Tatăl, dragoste și Duhul Sfânt, comuniune.
Haide să deschidem darul Tatălui. Dragostea este cea mai profundă nevoie
emoțională a unei persoane. Este de asemenea și cel mai mare deficit al gen-
erației noastre. Noi nu suntem doar ființe fizice care au nevoie de somn și de
mâncare; avem de-asemenea o nevoie în sufletul nostru de a fi iubiți și de a ne
simți cu adevărat acceptați. Mulți oameni nu se simt iubiți sau doriți și mulți
alții nu se simt vrednici de dragoste. Generația noastre este înfometată după
dragoste. Pentru a încerca să ne potolească acea foame, diavolul ne oferă poftă,
însă dragostea și pofta nu sunt același lucru. Precum am mai spus, apa și alcoolul
pot să arate asemănător, însă au efecte diferite asupra celor care le beau. Același
lucru este real și cu privire la dragoste și poftă - absența cunoașterii dragostei
lui Dumnezeu creează un vid în care pofta prosperă.
În generația noastră, lipsa tatălui contribuie la pofta din inima tinerilor.

„Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el” (1 Ioan 2:15).
Dragostea față de lume crește atunci când dragostea unui tată lipsește. Atât
de mulți oameni au crescut cu tați complet absenți în viețile lor. Când acești
copii devin adulți, ei își cresc familiile în același fel în care au crescut ei. Și, din
nefericire, mulți alții dintre noi am crescut cu tați prezenți fizic, dar care nu
ne-au arătat dragoste sau afecțiune.
În primii ani ai copilăriei mele, m-am confruntat cu sentimentul că nu sunt

iubit de tatăl meu. Cu toate acestea, aveam cei mai buni părinți din lume. Ei
sunt căsătoriți de peste 35 de ani și sunt un exemplu a ceea ce înseamnă să-L
urmezi pe Dumnezeu și să porți de grijă familiei tale. Tatăl meu, care este prob-
abil cel mai deștept om pe care îl cunosc, nu își arăta afecțiunea. Pur și simplu
55
nu făcea parte din cultura lui să fie afectiv și să-și exprime afirmația într-un
mod verbal. Pentru multă vreme, am simțit că îl dezamăgesc prin faptul că nu
sunt cine și-ar fi dorit să fiu. Tatăl meu este un om îndemânatic și se pricepe
să repare mașini sau să construiască case. Chiar și-a construit singur o saună și
o cameră pe aburi. Așa este tatăl meu. Pe de altă parte, eu mă pricep la stricat
lucruri. La vârsta de 16 ani am intrat în lucrare cu normă întreagă și n-am avut
niciodată o slujbă în afara bisericii. Multă vreme am avut sentimentul că tatăl
meu și-ar fi dorit să fiu altcineva sau să fac altceva. El nu mi-a spus niciodată
lucrul acesta, însă eu l-am simțit. Nu și-a exprimat niciodată aprobarea sau
afirmarea pentru faptul că Îl slujeam pe Dumnezeu și nici nu a spus că este
mândru de ce făceam pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Știu că s-ar putea să te gândești că sunt plângăcios și că trebuie să îmi revin,

dar doar îți împărtășesc sincer ce simțeam. Mi-a fost foarte greu să vorbesc cu
el. Urcam în mașină cu el și conduceam timp de o oră, însă nu aveam nimic
să-i spun sau să-l întreb. Îmi era foarte ușor să vorbesc liber cu străinii, însă
nu cu tatăl meu. Sincer, mă durea profund. Odată când tatăl meu s-a dus la
Lowe’s să cumpere niște materiale de construcție (Lowe’s și Home Depot sunt
magazinele lui preferate) o casieră i-a văzut numele de familie. Ea l-a întrebat
dacă îl cunoaște pe Vlad Savchuk. El i-a răspuns: „Da, este fiul meu.” Așa că
tata a venit acasă și a început să se laude despre cum casiera i-a observat numele
de familie. Eu știam că nimeni nu ne știe numele de familie în oraș decât dacă
mă cunoaște pe mine, așa că speram ca tatăl meu să spună în sfârșit că este
mândru de mine.
Poate era un lucru copilăros să îmi imaginez asta, însă m-am gândit că acesta
era momentul meu; tata avea să spună ceva frumos despre mine în fața familiei.
Dar nu a continuat să vorbească decât despre felul în care casiera i-a recunoscut
numele de familie și despre reducerile pe care le-a obținut. Atunci a fost prima
dată când îmi amintesc că m-am dus în cameră și am plâns din cauza tânjirii
mele de a primi afirmarea tatălui meu. Eram complimentat de atât de mulți
alți oameni, însă nu asta are nevoie un fiu - el tânjește după afirmarea tatălui.
56
Așa că în următorii câțiva ani am încercat să-i demonstrez că sunt vrednic de

aprobare; și, bineînțeles, am eșuat lamentabil.
Când tata construia o casă nouă, mi-am dat toate silințele să mă duc și să îl
ajut în timpul liber pe cât de mult puteam. Problema era că sunt total incapabil
să construiesc. Încercările mele cele mai bune de a-l ajuta nu au făcut decât să
înrăutățească lucrurile. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri momentul în care
m-am dus pe șantier imediat după lucru să-l ajut să taie niște gresie. Mi-am
imaginat că odată ce-l ajut să taie gresia și îl ajut la construirea casei, avea să fie
mândru de mine. Pentru acel proiect, tata avea o rezervă de scânduri exotice
în cantitate limitată. Eu am tăiat fiecare bucată greșit și unele bucăți le-am
și rupt din greșeală. În cele din urmă, tata mi-a cerut să plec de pe șantier și
să merg acasă, astfel încât să nu mai stric alte lucruri. Am fost jenat și m-am
simțit prost și nevrednic. Partea cea mai rea era că încercarea mea de a-i câștiga
afirmarea a fost un eșec teribil. Am mai încercat câteva lucruri ca să-i obțin
aprobarea, doar ca s-o dau din nou și din nou în bară. Am obosit atât de mult
să tot încerc, însă îmi era teamă să îmi exprim frustrarea înaintea lui. El nu m-a
abuzat niciodată sau să-mi facă lucruri rele. Știam că tatăl meu mă iubește, însă
nu simțeam lucrul acesta. Mă simțeam vinovat de sentimentele amestecate pe
care le aveam, lucru care doar a adăugat încă un strat de confuzie. Am adus
lucrul acesta în rugăciunile mele înaintea Domnului de multe ori. Îmi turnam
inima înaintea Lui și Îi ceream să mă schimbe pe mine sau să-l schimbe pe tata.
Ei bine, Dumnezeu m-a schimbat pe mine!
Această schimbare a venit dintr-un loc total neobișnuit. Deja eram căsătorit
și, la câțiva ani de la căsnicia noastră, am mers la un restaurant de sushi. Acolo
mi s-a adus un aperitiv. Ideea mea de aperitiv este asemănătoare cu ce ți se
aduce la restaurantul Olive Garden, unde ai salată nelimitată, supă și grisine.
Însă în acest restaurant japonez ni s-a adus o farfurie mare cu patru sau cinci
frunze pe ea. Am rămas perplex. „Ce? Asta e tot? Cum ar trebui să mă hrănesc
doar cu atât. Ce ridicol!”, i-am spus soției mele. Ea mi-a spus atunci ceva de
care Duhul Sfânt mi-a adus aminte a doua zi, în timp ce mă rugam pentru
57
vindecarea unei inimi de orfan. Soția mea mi-a răspuns: „Aperitivul nu este
felul principal. Rolul lui este doar să îți stingă apetitul și să te pregătească pentru
masa principală.” După ce am mâncat acele câteva frunze, sau ceea ce unii ar
numi salată, am așteptat nerăbdător felul principal. Iar mai târziu am plecat
din locul acela simțindu-mă hrănit bine.
Următoarea dimineață, când mă rugam, Duhul Sfânt mi-a spus clar și tare:
„Tatăl tău este un aperitiv, iar Eu sunt masa ta principală.” Mi-a mai spus: „Tu
aștepți prea multe de la el și prea puține de la Mine.” Unii tați sunt ca aperitivele
japoneze, au doar câteva frunze, și alții sunt ca salata nelimitată de la Olive
Garden, dar ei nu au fost meniți niciodată să fie felul principal. Am plâns cum
nu mai plânsesem până atunci și am simțit dragostea Tatălui fiind în sfârșit
turnată în inima mea de Duhul Sfânt. În mintea mea s-a aprins un bec: tatăl
meu făcea ce putea el mai bine! Eu trebuia să accept orice dragoste îmi oferea
el și să devin și mai înfometat după dragostea abundentă a lui Dumnezeu.
Experimentarea dragostei nelimitate a Tatălui mi-a vindecat inima.
După aceea nu mai căutat dragoste și afirmare de la tatăl meu; am început

să-l onorez și să-l slujesc în calitate de fiu. Abilitățile mele de a construi s-au
schimbat, serios vorbind, nu am mai spart gresie. De fiecare dată când mergeam
să-l ajut, îl ajutam realmente fără să stric lucruri. Am fost eliberat de a face
lucruri pentru el doar ca să primesc afirmarea lui; eram acolo ca să-l slujesc. Iar
seara în care relația cu tatăl meu s-a schimbat a avut loc când predicam la un
eveniment din California. După întâlnirea de acolo, tata mi-a trimis un mesaj
și mi-a spus cât de mândri sunt el și mama de cine am devenit, că nu are cum să
își dorească un fiu mai bun decât mine și că au plâns amândoi când predicam.
Am așteptat foarte mult timp să aud acele cuvinte, însă Dumnezeu a vrut să fiu
vindecat prin dragostea Lui înainte să primesc afirmarea tatălui meu.
Astăzi am o relație extraordinară cu tata. Nu am parte doar de afirmarea

Tatălui meu ceresc, dar și de a tatălui meu pământesc. El îmi urmărește toate
transmisiunile, iar când călătoresc, este mereu prezent pe live stream, discutând,
58
comentând și trimițând SMS-uri de dragoste și sprijin după fiecare predică. El

și mama au devenit parteneri lunari ai lucrării mele. De asemenea, Dumnezeu
mi-a vindecat cu adevărat inima și pe ale lor le-a schimbat.
Darul dragostei Tatălui este felul principal care îți va satisface tânjirea după
a fi acceptat. Poate părinții tăi nu vor fi acolo pentru tine și tânjești cu disperare
după dragostea și afirmarea lor. Poate ai primit un aperitiv mai zgârcit în viața
ta, însă Dumnezeu este felul tău principal. Hrănește-te cu dragostea Lui pe
care ți-o dă fără plată. Tu nu ai venit în lume de la părinții tăi; ai venit prin
părinți. Părinții tăi nu îți aparțin și nu te poți aștepta să facă ceea ce tu crezi
că ei ar trebui să facă. Domnul este adevăratul tău Tată. Aleargă în brațele Lui
și lasă-L să te îmbrățișeze. Lasă ca dragostea Lui să-ți vindece rănile. Lasă-L
să-ți aducă afirmare.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu”
(Ioan 3:16). Vreau să-ți amintesc că Dumnezeu nu din milă față de păcătoși
L-a trimis pe Isus. Nici măcar din compasiune. Isus nu a venit pentru că lui
Dumnezeu i-a părut rău de tine. El te-a IUBIT. Motivația Lui a fost dragostea.
Eu și cu tine nu am avut nimic să-I oferim în afară de păcatul și slăbiciunea
noastră, dar El încă ne iubește. El „atât de mult a iubit lumea”. El a iubit - nu
doar a plăcut - atât de mult lumea. El nu doar a iubit-o, a iubit-o atât de mult.
Dragostea de bază și normală ar fi fost suficientă, însă nu pentru El. El a iubit
ATÂT DE MULT. Faptul că a iubit-o atât de mult face referire la faptul că El
a iubit păcătoși lipsiți de prihană, oameni care fac răul și oameni decăzuți care
trăiesc în păcat.
Dacă El a avut atât de multă dragoste față de noi pe când noi eram dezas-
tru, îți poți imagina cât de multă dragoste are față de noi acum că suntem fiii
și fiicele Sale? Nu-i mai pedepsi mental pe cei care nu te-au iubit și începe să
primești revelația faptului că Dumnezeu chiar te iubește. Nu te mai stresa cu
faptul că nu simți dragoste față de Dumnezeu, ci începe să te gândești la belșugul
dragostei Sale față de tine. Deoarece Dumnezeu te iubește atât de mult, este
59
un timp potrivit să încetezi să te mai urăști. În potopul dragostei Tatălui poți

fi vindecat. În acea dragoste, nesiguranța moare. Inferioritatea se îneacă în ea.
Sentimentul de nevrednicie dispare, deoarece dragostea îl învinge. Ceea ce
oamenii ți-au făcut sau ceea ce au spus despre tine începe să nu mai aibă nicio
influență asupra ta atunci când te cuprinde această revelație. Această dragoste
transformă rănile în cicatrici și cicatricile în stele. Poți să iei o pauză și pur și
simplu să meditezi la această dragoste minunată pe care El o are față de tine?
Acesta este următorul pas spre Duhul Sfânt. Părtășia cu Duhul Sfânt urmează
după dragostea Tatălui. Nu te poți bucura de părtășie divină dacă nu îmbrățișezi
darul harului și al dragostei.
Darul Duhului Sfânt

împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Amin.
(2 Corinteni 13:14)
Așa cum Isus îți dă har și tatăl îți oferă dragoste, și Duhul Sfânt are un dar
pentru fiecare copil al lui Dumnezeu. Acel dar nu este putere, deși El ne umple
cu putere. Acea ofertă nu este vorbirea în limbi, chiar dacă vom vorbi în limbi
necunoscute după ce vom fi umpluți cu Duhul Sfânt. El ne oferă comuniunea
Sa sau părtășie divină cu El, care este cheia umblării în Duhul Sfânt. Este
important să observăm faptul că nu spune comuniune (sau „împărtășire”, n.
tr.) cu Duhul Sfânt, ci se referă la comuniunea Lui, pe care El dorește să ne-o
ofere. Știm, desigur, că comuniunea este o stradă cu două sensuri, însă accen-
tul cade pe comuniunea care vine de la Duhul Sfânt. El este cel care inițiază
părtășia cu noi.
Duhul Sfânt este inițiatorul. Dacă observi cu atenție, pasajul vorbește

despre harul lui Isus, nu despre harul de care avem parte alături de Isus. El este
60
Cel care ne acoperă cu har. În mod similar vorbim despre dragostea Tatălui,
nu despre dragostea de care avem parte alături de Tatăl sau dragostea față de
Tatăl. El este Cel care o oferă ca pe un cadou, iar dragostea noastră este un
răspuns la gestul Lui. Acestea sunt darurile pe care cele trei Persoane care
compun Trinitatea ni le oferă, și nu ceea ce noi putem oferi Trinității. Duhul
Sfânt Își face cunoscută oferta comuniunii. Singurul motiv pentru care putem
avea comuniunea Duhului Sfânt este că El tânjește să aibă comuniune cu noi.
Duhul Sfânt vrea să aibă comuniune cu tine, ceea ce nu este același lucru
cu convingerea. „Comuniunea” nu înseamnă să ți se dea ordine și nu înseamnă
conducere sau direcționare și nici măcar învățătură sau împuternicire. Da,
Duhul Sfânt face toate aceste lucruri - te ghidează, te direcționează, te învață,
te convinge. Însă Pavel descoperă faptul că Duhul Sfânt vrea să aibă părtășie
cu noi în aceeași măsură în care Isus vrea să ne dea harul Său și Tatăl vrea să
ne copleșească cu dragostea Sa. În limba greacă „comuniune” este „koinonia”5,
care înseamnă participarea în relații sociale, părtășie, distribuire, asociere,
comunitate sau participare comună. Acest cuvânt este menționat cam de 20
de ori în Noul Testament. Lasă-mă să îți dau un exemplu:
Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în

frângerea pâinii și în rugăciuni.
(Fapte 2:42)
Credincioșii din biserica primară petreceau timp în părtășie unii cu alții.

Cu toții știm cum arată asta: discuții, povești, mâncare, un timp bun împreună,
împărtășire și bucurându-ne de compania celorlalți.
Părtășia nu este rugăciune, este prietenie. Când ai părtășie cu frații și surorile

tale, nu te rogi înaintea lor, vorbești cu ei. Asta vrea Duhul Sfânt să aibă cu noi.
Comuniunea Duhului Sfânt este o conversație cu un credincios. Duhul Sfânt
5
„G2842 - koinōnia - Strong’s Greek Lexicon (kjv)”, Blue Letter Bible. Web. 29 martie 2023. <https://www.blue-
letterbible.org/lexicon/g2842/kjv/tr/0-1/>.
61
vrea să aibă o conversație continuă cu tine în duhul tău, nu doar în timpul tău
de rugăciune sau când asculți o predică sau citești Biblia, ci tot timpul.
Cel mai bun exemplu este Isus cu ucenicii. Deoarece Duhul Sfânt avea să
fie „un alt” Mângâietor, Isus a declarat:
Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor,

care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului,
pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L
cunoaște; dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în
voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
(Ioan 14:16-18)
Titlul de Mângâietor este o transliterație a termenului grecesc „parakletos”6

și este un compus a două cuvinte grecești „para” și „kaleo”. „Para” înseamnă
„foarte aproape”. Pavel a folosit acest cuvânt pentru a-și descrie relația cu Timotei.
„Kaleo” înseamnă „a chema”. Acest cuvânt era folosit frecvent în Scripturi, când
apostolii își descriau chemarea. Tatăl L-a chemat pe Duhul Sfânt să ia locul
lui Isus Cristos pe Pământ și să rămână cu apostolii. El avea să-i mângâie, avea
să-i conducă la o cunoaștere mai profundă a adevărului și avea să le dea tăria
să învingă încercările. Și până în această zi, El a împuternicit credincioșii de pe
întregul Pământ pentru a predica Evanghelia cu putere și autoritate.
Ce fel de relație aveau ucenicii cu Isus? Ei au trăit, au umblat și au vorbit cu

El. Nu era vorba de un stil de viață de „două ore duminica dimineața” cu Isus.
Și nu era nici un timp de meditație de 30 de minute în fiecare dimineață cu El.
Să-L urmeze pe Isus nu era același lucru cu a fi adepții unor celebrități de pe
Twitter sau a pastorului tău preferat de pe Instagram. Ei și-au trăit literalmente
viața împreună cu Isus. Au fost zi și noapte cu El. Ucenicii nu se rugau la Isus;
6
„G3875 - paraklētos - Strong’s Greek Lexicon (kjv)”, Blue Letter Bible. Web. 29 martie, 2023. <https://www.
blueletterbible.org/lexicon/g3875/kjv/tr/0-1/>.
62
ei vorbeau cu El. Erau liberi să vorbească cu El oricând aveau îndoieli, întrebări

sau probleme. El era Prietenul lor.
Tu poți avea astăzi aceeași relație cu Duhul Sfânt pe care apostolii o aveau
cu Isus. De asta Isus le-a spus ucenicilor că le va da „un alt” Mângâietor, care în
limba greacă este cuvântul „allos”7 și înseamnă „altul pe lângă; altul de același
fel”. Este ca atunci când ești într-o cafenea și comanzi un latte mic și, după ce
termini, îi ceri baristei încă unul. Asta înseamnă o altă băutură de același fel.
Duhul Sfânt vrea să fie pentru credincioșii din ziua de azi, ceea ce Isus era
pentru ucenicii din vechime. De aceea locuiește în noi, așa cum Isus a locuit
în mod fizic cu ucenicii Săi. Duhul Sfânt vrea să aibă părtășie cu noi în același
fel în care Isus avea părtășie cu ucenicii Săi.
Duhul Sfânt vrea să aibă acest gen de comuniune cu toți creștinii, nu doar
cu câțiva dintre noi. Lucrul acesta este foarte important! Comuniunea Duhului
Sfânt este pentru oricine, nu doar pentru elita spirituală. Niciunul dintre noi
nu ne simțim vrednici de dragostea Tatălui, cu toate acestea, harul Său nemer-
itat este pentru oricine. Însă, când vine vorba de comuniunea Duhului, foarte
mulți oameni simt că este doar pentru penticostali, carismatici, pentru cei
care sunt implicați în lucrarea de vindecare sau cu normă întreagă în lucrarea
de evanghelizare. Dacă te gândești cumva că părtășia Duhului Sfânt este doar
pentru un segment special din comunitatea de creștini, Pavel a demontat
această noțiune când a scris.
...împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!
(2 Corinteni 13:14)
Lucrul acesta este atât de minunat! Înseamnă că toată lumea este inclusă.
Duhul Sfânt vrea să aibă comuniune cu tine. Da, cu tine! Tu faci parte din
acești „toți”.
7
„G243 - allos - Strong’s Greek Lexicon (kjv)”, Blue Letter Bible. Web. 29 martie, 2023. <https://www.blueletter-
bible.org/lexicon/g243/kjv/tr/0-1/>.
63
Să nu crezi minciuna că nu ești suficient de bun, suficient de sfânt sau că

nu te rogi suficient, astfel încât Duhul Sfânt să vrea să aibă comuniune cu tine.
El deja locuiește în tine. Doar dă-i spațiu personal și timp să aibă comuniune
cu tine. Acesta este darul Său pentru tine. Tu nu ai meritat har, însă viața ta a
fost schimbată prin faptul că ai primit harul lui Isus. Nu vei putea niciodată să
câștigi dragostea lui Dumnezeu, însă dragostea Lui te schimbă atunci când o
primești. Același lucru este adevărat și cu Duhul Sfânt. Da, El este sfânt, însă
vrea să aibă în mod constant legătură cu tine, vrea să vorbească cu tine și să
umble cu tine. Această relație continuă îți va schimba viața în același mod în
care harul și dragostea lui Dumnezeu ți-au schimbat-o inițial.
Să ai parte de comuniunea Duhului Sfânt nu este o îmbunătățire a vieții tale

spirituale. Aceasta este unul dintre elementele de bază ale unei trăiri creștine
de succes. Când trec pe la o spălătorie auto, mă întreabă dacă vreau o spălare
obișnuită sau cea supremă, care costă mai mult. Același lucru este valabil și
pentru combustibil; există benzină obișnuită de 87 și există cea de 93 - super
premium. Comuniunea Duhului Sfânt nu este un creștinism premium. Nu
este ceva mai profund sau mai înalt. Este doar un creștinism normal. Nu este
pentru cei super spirituali sau pentru penticostalii entuziasmați. Duhul Sfânt
nu este o binecuvântare opțională. O relație continuă și vibrantă cu El este o
necesitate pentru fiecare credincios. De aceea, prietenia Sa intimă aparține
fiecărui credincios. El îl invită pe fiecare beneficiar al harului și al iubirii să ia
parte la această uniune prețioasă.
Unii credincioși consideră că această comuniune a Duhului Sfânt este ca

meniul de desert dintr-un restaurant. După ce te-ai umplut de har și de dragoste,
dacă mai ai loc și îți este încă foame, atunci începe să dezvolți intimitatea cu
Duhul Sfânt; dar ei cred că trebuie avută grijă să nu devină ciudați ca niște
carismatici nebuni. Scepticii spun că nu este bine pentru tine să iei prea mult
din Duhul Sfânt, ca și cum ai lua prea multă prăjitură. Ei bine, Domnul Isus
a trăit o viață plină de Duhul Sfânt, iar ucenicii Săi nu puteau face nimic fără
ca Duhul să-i umple complet. Același lucru este valabil pentru mine și pentru
64
tine. Comuniunea Duhului Sfânt nu este doar pentru cei super înfometați,
este pentru toată lumea, la fel cum harul și dragostea sunt disponibile pentru
toată lumea.
Mă întreb câți dintre noi nu ne-am mai confrunta cu singurătate și nu am

înceta să ne plângem de faptul că nu avem prieteni apropiați dacă doar ne-am
deschide inimile și ne-am bucura de o dulce prietenie cu Duhul Sfânt? Poate
că ai început prin a fi unul dintre fanii Lui, însă după ce începi să ai părtășie
cu El în inima ta, vei deveni curând prietenul Lui.
Ai învățat acum că Duhul Sfânt vrea să aibă părtășie cu tine. În capitolul

care urmează te voi îndruma mai departe să înțelegi cum poți începe să ai
părtășie cu El.
65
4
Mai mult decât
vorbirea în limbi
Comuniunea cu Duhul Sfânt
67
Capitolul 4

Corinteni 13:14)
T
atăl nostru ceresc ne dăruiește dragoste, Isus ne dăruiește har și
Duhul Sfânt ne dăruiește comuniune. Majoritatea dintre noi credem
că principalul dar al Duhului Sfânt este vorbirea în limbi sau poate
puterea supranaturală. Nu, principalul Său dar este o relație. El vrea să aibă
o relație continuă cu tine. După cum am menționat mai devreme, te califici
complet pentru acea relație, în același fel în care te califici pentru dragostea
lui Dumnezeu și pentru harul lui Isus. El vrea Să aibă o intimitate apropiată
cu fiecare dintre noi, nu doar cu anumiți oameni mai speciali.
Nu poți să ai o prietenie cu cineva dacă continui să îl consideri „ceva”.

Majoritatea oamenilor nu au o părtășie cu Duhul Sfânt, deoarece Îl văd pe
acest Duh al lui Dumnezeu ca fiind o forță în loc de un prieten. Ei Îl văd ca
fiind o putere, nu o Persoană. Isus nu S-a referit niciodată la Duhul Sfânt ca
fiind „ceva”, ci ca fiind „Cineva”. Duhul Sfânt este o Persoană, o ființă vie care
are personalitate. El nu este doar un porumbel, un vânt, un foc, un nor, o forță,
o putere. Nu este nici măcar un sentiment. El este o Persoană reală!
Duhul Sfânt are un trup

Când vorbim despre Tatăl, deja există în mintea noastră o conexiune cu
o persoană pe care o cunoaștem ca fiind tatăl nostru uman. Când vine vorba
69
de Isus, ne gândim la el ca fiind un iudeu. Așadar, atunci când ne închinăm lui

Isus, nu ne gândim la El ca fiind un miel sau un leu, ci o Persoană, chiar dacă
este portretizat ca un Leu sau un Miel.
Însă când vine vorba de Duhul Sfânt, majoritatea oamenilor sunt confuzi.
Nu pot să aibă părtășie cu El pentru că Îl văd doar ca fiind un porumbel, un
vânt, ulei, foc etc. L-am întrebat odată pe Domnul de ce nu I-a dat și Duhului
Sfânt un trup fizic, dacă a vrut ca noi să avem o relație cu El. Răspunsul lui m-a
uimit complet. El mi-a spus: „Duhul Sfânt are un trup. De fapt, El l-a ales pe al
tău. Dintre toate trupurile pe care le-ar fi putut alege, l-a ales pe al tău.” Mi-am
adus aminte apoi de versetul care spune că trupul nostru este templul Duhului
Sfânt. Atunci mi-a picat fisa. Uau! El a ales să locuiască și să opereze în trupul
meu! Lucrul acesta mi-a schimbat chiar și felul în care îmi tratez trupul.
Știi, de fiecare dată când cineva faimos conduce o mașină, sau locuiește
într-o casă, sau semnează o carte sau un album, valoarea acelui obiect crește
enorm. Am văzut pe eBay că un băiat vindea o mașină cu 1 milion de dolari,
pentru că la un moment dat președintele Barack Obama a închiriat-o. Acea
mașină nu mai era doar o mașină; valoarea ei a crescut datorită faptului că
Barack Obama a folosit-o înainte să devină președinte.
Îți poți imagina cu cât mai multă valoare ai tu, pentru că Creatorul galaxiilor
locuiește acum în tine? El nu te folosește doar pentru un an sau doi. Nu! El
ți-a ales trupul ca reședință personală. Tu ești adresa lui. Duhul Sfânt este o
Persoană și vrea să aibă o relație cu tine. El crește totodată valoarea trupului tău
prin faptul că locuiește în el. Dacă te-ai simțit vreodată nesigur cu privire la felul
în care arăți, ai acum un motiv mai important să nu mai tolerezi nesiguranța
sau îndoiala de sine. Poți să trăiești, fiindu-I mulțumitor Domnului, nu doar
pentru că ți-a creat și ți-a vindecat trupul, pentru că ți-l va învia în viitor și că
te va răsplăti pentru ce ai făcut cât timp ai fost în acest trup, ci și pentru că a
ales să locuiască în trupul tău aici, pe Pământ.
70
Mai mult decât vorbirea în limbi
Duhul Sfânt este o Persoană,

nu o putere
Să ne întoarcem la Persoana Duhului Sfânt. Ce face ca cineva să fie o
persoană? Oare viața? Nu, deoarece și copacii au viață, însă nu sunt persoane.
O persoană este o ființă vie, mobilă care are o personalitate unică formată din
trăsături, sentimente, comportament și temperament. O persoană este o ființă
creată care are suflet. Sufletul este reședința minții, a voinței și a emoțiilor.
Duhul Sfânt are minte. Pavel a spus: „Însă Cel Care cercetează inimile,
cunoaște care este gândirea Duhului” (Romani 8:27, NTR). Mintea Duhului Sfânt
este în unitate cu Tatăl și cu Fiul, dar el este o Persoană separată în Dumnezeire.
Duhul Sfânt are voință. Isus le-a spus ucenicilor Săi să meargă în toată
lumea și să predice Evanghelia, însă Duhul Sfânt i-a interzis lui Pavel să meargă
în Asia (Fapte 16:6-7). Când Pavel a încercat să meargă în altă cetate, Duhul
Sfânt nu i-a permis să meargă nici acolo. El nu a fost împotriva propovăduiri
în acele cetăți, însă El știe toate lucrurile mai bine decât noi și ne călăuzește
în moduri care ne ajută să fim cât de eficienți putem pentru Dumnezeu și
pentru Împărăția Lui. Dumnezeu nu ne-a dat doar o hartă, care este Biblia;
El ne-a dat și un Ghid - pe Duhul Sfânt. Voia Duhului Sfânt este în unitate
cu Tatăl și cu Fiul.
Domnul Sfânt are emoții. Mintea, voința și emoțiile sunt lucrurile care îi
atribuie cuiva o personalitate, făcându-l să fie o persoană. Pavel ne-a îndemnat:
„Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru
ziua răscumpărării” (Efeseni 4:30). Să-L întristezi pe Duhul Sfânt înseamnă
să-I produci întristare. El nu este un robot sau o mașinărie care nu are emoții
sau sentimente. Deși este descris ca un foc sau ca un vânt, El nu este nici unul
dintre acestea, deoarece focul și vântul nu au minte, voință și emoții. Duhul
Sfânt este o Persoană. Iar acțiunile noastre pot să-I aducă bucurie sau supărare.
71
Duhul Sfânt nu este vorbirea în limbi

Pentru a vorbi cu Duhul Sfânt, trebuie să Îl vedem că fiind o Persoană. Unii
Îl văd pe Duhul Sfânt ca fiind vorbirea în limbi. De aceea, ei cred că deoarece
au vorbirea în limbi, au tot ceea ce se poate avea din Duhul Sfânt. Vorbirea în
limbi este un dar puternic care deblochează alte daruri, însă comuniunea cu
Duhul Sfânt este mai mult decât doar să vorbești în limbi. Vorbirea în limbi
vine odată cu botezul cu Duhul Sfânt. Este un dar, însă Duhul Sfânt este o
Persoană. Nu, El nu este doar vorbirea în limbi; El este Dumnezeu. Da, este
posibil să vorbești în limbi și să nu ai niciun fel de intimitate sau de prietenie
cu Duhul Sfânt. Este posibil să activezi în daruri și totuși să-ți lipsească inti-
mitatea, relația.
Samson și-a exercitat darul de putere extraordinară, însă nu a ajuns să aibă

o conexiune strânsă cu Duhul lui Dumnezeu. Isus Și-a avertizat ucenicii cu
privire la unii oameni care pot scoate demoni, pot vindeca bolnavi, pot profeți,
însă trăiesc în păcat și nu Îl cunosc pe el în mod personal (Matei 7:22-24).
Relația cu Duhul Sfânt trebuie să aibă prioritate față de exercitarea puterii
sau a darurilor Sale.
Vorbirea în limbi ar trebui să-ți alimenteze relația cu El, dar nu Îl consid-

era pe Duhul Sfânt ca fiind doar vorbirea în limbi. Este ca și cum ai spune că
Isus este acea rugăciune pe care o face păcătosul ca să fie mântuit. Rugăciunea
păcătosului o conduce pe o persoană la mântuire, însă Isus este Dumnezeu, o
Persoană care este mai măreață decât orice rugăciune. Duhul Sfânt este mai
mult decât vorbirea în limbi; El este Dumnezeu. El vrea să aibă o relație cu tine.
Acea relație pornește de la înțelegerea că trebuie să-L consideri o Persoană, nu
un obiect. El vrea să-ți fie prieten. Nu-L mai trata ca fiind o forță sau o energie
misterioasă. Duhul Sfânt nu este o putere, este o Persoană.
72
Duhul Sfânt este un

slujitor fără nume
Sunt multe prefigurări sau prototipuri ale Duhului Sfânt în Vechiul
Testament. Una dintre cele mai clare este în povestea cu Avraam, fiul său și cel
mai bătrân rob din casa sa.
Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era
îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ți, te rog, mâna sub
coapsa mea” (Geneza 24:2)
Avraam este considerat părintele credinței. El avea doi fii: Ismael, care era
cel dintâi născut după fire, și Isaac cel născut după promisiune. Putem spune
că și Dumnezeu avea doi fii: pe Adam, care a reprezentat firea și pe Isus, Fiul
promisiunii. La fel cum Avraam l-a dat pe fiul său, Isaac, și apoi l-a primit
înapoi viu, și Isus a fost trimis de Tatăl să moară pentru păcatele noastre și apoi
a fost înviat din morți. Isaac era moștenitorul întregii moșteniri a tatălui său,
la fel cum Tatăl din ceruri i-a dat Fiului Său toată autoritatea și i-a pus toate
lucrurile sub picioare.
Robul cel bătrân al lui Avraam era cel mai de încredere rob și a primit
misiunea de a-i găsi fiului său, Isaac, o mireasă. Robul credincios nu a atras
deloc atenție asupra lui. Atenția lui a fost pe a-i găsi lui Isaac o mireasă și să
împlinească astfel dorința lui Avraam. De fapt, autorul cărții Geneza nici măcar
nu îi face cunoscut numele, astfel încât acesta să rămână în fundal. Ce exemplu
minunat al Duhului Sfânt, care a venit pe pământ să atragă oamenii la Isus, ca
aceștia să devină Mireasa Lui. Duhul Sfânt vine să-L glorifice pe Isus și să-L
facă cunoscut. El indică spre Isus. El vorbește ceea ce Isus ar vorbi și declară că
toate lucrurile care Îi aparțin lui Isus ne sunt disponibile.
Chiar dacă robul cel bătrân nu are un nume, el supraveghea tot ceea ce
Avraam deținea. Abilitatea lui de a administra totul în casă a fost atât de
73
impresionantă încât Avraam a avut încredere în el să-i găsească o mireasă fiului

său. Nu, Avraam nu l-a trimis să găsească o cămilă sau o casă pentru Isaac, ci o
soție. Lucrul acesta vorbește despre o încredere enormă! El nu doar administra
tot ceea ce deținea Avraam, dar lua și decizii importante pentru Isaac. Văd aici
o similaritate cu Duhul Sfânt: El administrează resursele cerului. Isus a spus:
El... va lua din ce este al Meu și vă va descoperi.

(Ioan 16:14)
Duhul Sfânt este administratorul tărâmului ceresc. El a fost prezent în

timpul creației, transformând Cuvântul lui Dumnezeu în realitate. Dumnezeu
Tatăl atrage atenția asupra Duhului Sfânt, chiar dacă Duhul Sfânt nu atrage
atenția asupra Sieși. Dacă ne dorim cu adevărat să vedem Împărăția cerurilor
fiind manifestată pe pământ, Duhul Sfânt nu este opțional sau ceva extra în viața
creștinului. De fapt, Împărăția lui Dumnezeu este manifestată prin Duhul Sfânt.
Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci

neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. (Romani 14:17)
Toate activitățile Tatălui și Fiului sunt administrate prin Duhul Sfânt.
Îi vei da să bea?
Așadar acest rob administrator al posesiunilor lui Avraam pornise acum
să-i găsească o soție lui Isaac. El a cunoscut la fântână o fecioară tânără, care
era plăcută la vedere. Rebeca reprezintă Biserica, Mireasa lui Cristos, care este
chemată să umble în puritate și să bea din fântâna mântuirii. Acest om era
însoțit de oameni și de multe cămile care transportau bunuri, însă el i-a făcut
Rebecăi o cerere: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.” (Geneza
24:17). El ar fi putut să își scoată singur apă din fântână. Ar fi putut să-i ceară
74
unuia dintre însoțitori să-i scoată apă, dar iată-l lăsându-se la mila ei. Acum
știm că acela a fost un test. Setea lui a fost testul ei. Dacă avea să-i dea apă și
avea să-i adape și cămilele, ea avea să fie aleasa.
Dacă ți-aș spune că Duhul Sfânt este însetat? O, nu ca și cum ar fi deshi-

dratat și ar vrea să îi dai H₂O; El este însetat după atenția ta. El așteaptă să fie
dorit. Își dorește părtășie cu tine. Vrea să vorbești cu El. Da, Isus ne-a spus că
dacă suntem însetați, putem să mergem la El și să bem din Duhul Sfânt, însă
dacă Duhul Sfânt este însetat, poți să Îi dai să bea? Poți să-I auzi vocea gingașă,
cerându-ți să-I dai să bea?
„TE ROG” indică o petiție, nu o poruncă. El nu vrea sa te forțeze să ai

părtășie cu El. El nu îți poruncește, ci pur și simplu îți cere, ca un prieten.
„DĂ-MI” dezvăluie faptul că Duhul Sfânt este Dumnezeu, dar este de

asemenea o Persoană care are sentimente și afecțiuni și tânjește să fie invitat.
„SĂ BEAU PUȚINĂ APĂ”, nu multă, nu toată, dar puțină. Ai putea să-i
dai în fiecare zi puțină atenție? Să faci o pauză, chiar dacă ești atât de ocupat.
Să te oprești din tot ce faci și, pur și simplu, să-L recunoști.
„DIN VADRA TA” - adică din calendarul tău. Cu toții dispunem de aceleași
24 de ore și vadra noastră trebuie să fie umplută din nou în fiecare dimineață.
El vrea să bea din vadra ta. Îți vrea atenția, afecțiunea. Noi lăsăm pe oricine
altcineva să bea din vadra noastră. Este timpul să-L lăsăm pe el să bea primul.
Cel mai bun lucru pe care îl poți face acum este să te oprești din a citi cartea
aceasta, s-o închizi și să te duci să petreci timp de calitate cu această Persoană
minunată. Dezvoltă-ți un obicei zilnic de comuniune constantă cu Duhul
Sfânt. Dacă vrei să umbli în Duhul Sfânt. vorbește cu Duhul Sfânt.
75
Adapă cămilele
Rebeca i-a dat robului lui Avraam apă din vadra ei și apoi s-a oferit să-i
adape cămilele. În mod obișnuit, o cămilă bea între 30 și 45 de litri de apă pe
zi. Iar o cămilă însetată poate să bea până la 114 litri de apă deodată, ceea ce
este mult. Și omul avea mai mult de o singură cămilă. Asta înseamnă mult de
lucru! Însă ea s-a oferit voluntară; el nu i-a cerut să facă lucrul acesta. Pot doar
să îmi imaginez scena: bărbații stând și urmărind-o pe această tânără cărând
apă pentru toate acele cămile.
Habar nu avea ea că acele cămile pe care le adăpa purtau darurile scumpe

pentru ea și pentru familia ei. Toată lumea vrea Darurile Duhului Sfânt, însă
trebuie să ne focalizăm întâi pe a-I da Duhului Sfânt din apa noastră - timpul
nostru. De asemenea, trebuie să ne oferim voluntari să-I adăpăm cămilele -
biserica locală. Înscrie-te ca voluntar în lucrarea cu copiii. Caută un loc în care
să slujești, nu o platformă de pe care să strălucești. Fă lucrarea pe care probabil
alții nu ar vrea s-o facă. Duhul Sfânt îți urmărește fiecare mișcare. În timp ce
alții caută daruri, tu adapă cămilele. Vei fi surprins de modul în care darurile
Sale vor ajunge în cele din urmă să curgă prin tine. Dacă tu Îi adapi cămilele,
El îți va da darurile Sale. Pe măsură ce slujești cauzei lui Dumnezeu pe pământ,
El te va împuternici, dându-ți ungerea Sa.
Darurile Duhului Sfânt nu sunt bijuterii, ci ele înnobilează viața credin-

ciosului. Darurile Duhului Sfânt sunt unelte pentru slujire, astfel încât să poți
îndeplini lucrarea lui Dumnezeu, cu ajutorul Lui. Mulți oameni nu au aceste
daruri pentru că nu trec testul slujirii în biserica locală. Duhul Sfânt vrea să
ne folosească pentru a-Și zidi Împărăția. De aceea El ne va încerca mai întâi,
urmărindu-ne dacă Îi vom adăpa cămilele sau dacă vom continua să-L implorăm
să ne dea darurile sale astfel încât să ne putem da mari cu ele. În ziua de azi, atât
de mulți oameni vor să se folosească de Duhul Sfânt pentru a-și face un nume
sau a-și mări lucrarea și faima. Duhul Sfânt nu îi folosește pe aceștia, pentru
că ei caută doar să se folosească de El. Concentrează-te pe adăparea cămilelor.
76
Concentrează-te pe a lucra pentru Domnul cu darurile și talentele de care deja

dispui. Fă ceea ce îți vine natural; Duhul Sfânt va adăuga „super” la „naturalul”
tău și vei ajunge să faci ceea ce este supranatural.
În următorul capitol vom vorbi despre rezultatele care încep să aibă loc
atunci când te predai prezenței Duhului Sfânt care locuiește în tine.
77
5
Predarea față
de Duhul Sfânt
Caracterul format de Duhul Sfânt
79
Capitolul 5
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea,

îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia,
blândețea, înfrânarea poftelor.
(Galateni 5:22-23)
L
a începutul acestei cărți, am menționat povestea ologului de la
templu, care avea picioare, însă nu putea să umble. Credincioșii
pot fi la fel: pot să-L aibă pe Duhul Sfânt, dar să nu umble în
Duhul. Pentru a umbla în mod corespunzător, trebuie să îți poți folosi amân-
două picioarele. Ambele trebuie să aibă aceeași lungime și să fie funcționale.
Aceleași lucruri se aplică umblării noastre cu Duhul Sfânt. Trebuie să avem
două picioare și ele sunt importante în egală măsură: roada Duhului Sfânt și
darurile Duhului Sfânt - caracterul și carisma. Există nouă daruri ale Duhului
Sfânt și nouă caracteristici ale roadei Duhului Sfânt.
O viață plină de Duhul Sfânt are atât caracter cât și putere. Isus a fost
exemplul perfect. El a fost Persoana cea mai umplută cu Duhul Sfânt care a
umblat vreodată pe acest pământ. A fost plin de dragoste, dar și de putere. Isus
a căutat să reproducă în ucenicii Săi atât inima Împărăției, cât și abilitatea de
a umbla în puterea acelei Împărății.
Suntem îndemnați să nu stingem Duhul (1 Tesaloniceni 5:19) și să nu-L

întristăm pe Duhul Sfânt (Efeseni 4:30). Stingerea are loc atunci când Îi limităm
puterea. Întristarea are loc atunci când Îi ignorăm imboldurile și acționăm
contrar caracterului Său. Când Îl stingi pe Duhul Sfânt, nu-I permiți puterii
Sale să curgă prin tine. Când Îl întristezi pe Duhul Sfânt, nu-i permiți prezenței
81
Sale să producă roada Sa. Duhul Sfânt vrea să ne împuternicească viața cu

ungerea Sa și să ne echipeze caracterul cu roadele Sale. Eu numesc acest lucru,
cele două picioare ale umblării în Duhul Sfânt.
După cum am menționat deja, avem nevoie atât de roadele Sale, cât și de
darurile Sale, în același fel în care un avion are nevoie de două aripi. Ungerea
va duce o persoană la niveluri mai înalte, însă caracterul o va împiedica pe acea
persoană să devină mândră și apoi să se prăbușească când se află la cea mai mare
înălțime. Duhul Sfânt reprezintă ambele aripi ale avionului. El este cel care ne
dă darurile, dar totodată, cel care produce roada pe care o numim caracter.
Roada Duhului Sfânt

Există nouă daruri ale Duhului Sfânt, însă o singură roadă a Duhului.
Este interesant, deoarece Pavel nu le numește cele nouă roade ale Duhului;
el menționează nouă caracteristici pe care le numește roada Duhului Sfânt.
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea,

îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia,
blândețea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23)
De ce este vorba de o roadă și nu de roade? Aceste nouă calități de caracter

ale Duhului Sfânt vin toate deodată. Această roadă este ceea ce El dezvoltă în
caracterul nostru de-a lungul vieții noastre. Prin propriile noastre forțe, noi
putem să lucrăm doar la una dintre trăsăturile roadei Duhului, în defavoarea
celorlalte. Când lucrăm la răbdare, tindem să pierdem din vedere blândețea.
Sau, dacă devenim mai buni la a fi îndelung răbdători s-ar putea să ne pierdem
bucuria. Și asta în cazul celor mai bune eforturi de-ale noastre; însă fără Duhul
Sfânt nu putem să ne dezvoltăm toată roada Duhului Sfânt deodată. Este greu
să ne amintim toate cele nouă atribute ale Duhului, iar acesta este motivul
pentru care sunt numite roadă (la singular) a Duhului.
82
Predarea fațăde Duhul Sfânt
Nu este roada propriilor mele eforturi, nu este vorba de munca mea. Dacă
aș avea roada ca un rezultat al reușitelor mele, atunci ar fi numită „roada efor-
turilor personale”, nu „roada Duhului”. Înainte să descrie roada Duhului Sfânt,
Pavel scrie despre faptele firii. Faptele firii sunt la plural, însă roada Duhului este
la singular. De observat că toate aceste fapte rele pe care el le menționează au
legătură cu firea, nu cu diavolul (Galateni 5:19-21). Ceea ce înseamnă că există
două abordări ale formării caracterului nostru: firea sau Duhul Sfânt - faptele
sau roada. Poate problema caracterului nostru este că noi lucrăm la el în firea
noastră, în loc să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să producă acele calități printr-o
supunere continuă la prezența Sa, care locuiește în noi.
Predare, nu strădanie
Roada nu se dezvoltă prin strădanii. Pomii nu se străduiesc să producă
roadă. Crengile pur și simplu rămân în pom și apoi dau roadă. Duhul Sfânt îți
va folosi predarea și rămânerea în El pentru a produce caracterul Său în tine.
Ceea ce aduce roade este atașamentul tău față de Duhul Sfânt. Prin urmare,
nu tu lucrezi la roada ta; efortul tău este să dezvolți o relație personală cu El și
roada va veni ca un rezultat. Repet, de asta se numește roada Duhului Sfânt,
nu roada eforturilor tale.
S-ar putea să fie șocant pentru unii, însă noi nu suntem chemați să lucrăm
la dezvoltarea caracterului nostru. Suntem chemați să lucrăm la relația noastră
cu Duhul Sfânt, iar, în schimb, El va lucra la caracterul nostru. Isus le-a spus
ucenicilor „Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni” (Matei 4:19).
Misiunea lor era să Îl urmeze. Misiunea lui era să îi facă pescari de oameni. Deși
Isus a abordat diferite defecte de caracter ale ucenicilor Săi, rămânerea lor în El
este cea care i-a schimbat în decursul timpului. Aceeași promisiune este valabilă
și astăzi: dacă Îl urmăm pe Duhul Sfânt, dacă rămânem în El și dezvoltăm o
comuniune cu el, El ne va transforma în oameni buni, răbdători, plini de dra-
goste, plini de bucurie, blânzi, credincioși, împăciuitori, îndelung-răbdători
83
și care își înfrânează poftele. Iar la finalul zilei, Singurul care va primi credit
va fi El, nu noi.
Noi suntem doar niște mlădițe. Partea noastră este să rămânem; partea
Lui este să producă roadă. Din acest motiv, în Ioan 15:18 scrie că mlădița dă
roadă, nu o produce. Noi doar ținem acea roadă, însă Duhul Sfânt este cel
care o produce. Partea noastră este să cultivăm intimitate; partea Lui este să
producă caracter. Cu alte cuvinte, nu te focaliza pe problemele tale; cultivă,
în schimb, o relație personală cu El.
Chiar dacă roada are nevoie de timp pentru a se dezvolta, rămânerea în pom
este cea care o duce la maturitate, astfel încât să fie gata pentru a fi consumată.
Numai timpul în sine nu produce roadă, rămânerea produce. Aromele au nevoie
de timp să se dezvolte. Duhul Sfânt este Singurul care ne schimbă caracterul
în decursul timpului. Vindecarea, eliberarea și mântuirea se produc instant,
însă sfințirea este un proces pe care Duhul Sfânt îl duce la capăt.
Lasă-L pe Duhul Sfânt

să trăiască prin tine
Adu-ți aminte, Dumnezeu este interesat de roada spirituală, nu de aiureli
religioase. Să duci o viață plină de Duhul Sfânt nu înseamnă să faci eforturi
să trăiești pentru Dumnezeu, ci să-L lași pe Duhul Sfânt să trăiască prin tine.
Pavel a spus: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20).
Noi primim mântuirea atunci când credem că Isus a murit în locul nostru
la cruce, însă caracterul știi cum se dezvoltă? El este rezultatul faptului că te
predai Duhului Sfânt și Îi dai acces total în inima, sufletul și trupul tău! Da,
lasă-L să trăiască prin tine.
Mântuirea a venit când Isus a murit în locul nostru, însă sfințirea vine
când Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să trăiască în noi. Desigur, pentru cei mai mulți
84
dintre noi este mai ușor să recunoaștem că Isus a murit în locul nostru decât
să Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să trăiască în noi. Cea de-a doua parte necesită
predare din partea noastră. Predarea este cea care îi permite roadei Duhului
să fie produsă în noi.
Să ai Roada Duhului Sfânt este ca și cum ai avea copii; copiii sunt rezultatul
intimității. Mulți oameni vin la altar, ca pastorul să-și pună mâinile peste ei,
astfel încât ei să aibă un caracter mai bun. Știi că o femeie nu poate rămâne
însărcinată dacă cineva doar își pune mâinile peste ea. Nu poți să ai parte de
roade, doar fiindcă vii în față la altar. La fel ca în viața fizică, trebuie să ai o relație
maritală și intimitate, iar copiii vin ca rezultat al acestora. Același lucru este
real cu privire la caracterul Său format în noi; intimitatea este urmată de roadă.
Atitudine, nu doar acțiuni

Este interesant faptul că toate cele nouă caracteristici ale roadei Duhului
Sfânt dezvoltate în noi sunt atitudini, nu acțiuni: dragostea, bucuria, pacea,
îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea
poftelor. Acestea nu țin de comportament, ci de atitudine. Dacă îți aduci
aminte, toate cele zece porunci au de-a face cu ce să faci și ce să nu faci. Însă
roada Duhului Sfânt nu are de-a face cu ce trebuie să faci, ci cu ce trebuie să fii.
Nu cu o acțiune, ci cu o atitudine. Ce este o atitudine? John Maxwell8 a scris:
„Atitudinea este bibliotecarul trecutului nostru, purtătorul

de cuvânt al prezentului nostru și profetul viitorului nostru;
rădăcinile ei sunt lăuntrice, însă roadele ei sunt externe; ea
este cel mai bun prieten al nostru sau cel mai rău vrăjmaș
pe care îl avem; este mult mai sinceră și mai consistentă
decât cuvintele noastre; este o privire în exterior bazată pe
John Maxwell este un autor, vorbitor și pastor american care a scris cărți axate în principal pe leadership. www.
8
maxwellleadership.com.
85
experiențele noastre din trecut; este un lucru care îi atrage pe

oameni spre noi sau îi îndepărtează de noi.”
Cu alte cuvinte, atitudinea are mai mult de a face cu reacția noastră la ce

se întâmplă în jurul nostru. Majoritatea timpului, modul în care reacționăm la
situațiile din viață este mai important decât situația în sine. De ce este Duhul
Sfânt mai preocupat de atitudinea noastră decât de acțiunile noastre? Deoarece
atitudinea pe care o ai îți determină altitudinea în viață. Roada lucrării Lui
în inima ta este o schimbare a atitudinii tale față de viață. Tindem să credem
că lucrarea Lui principală este să ne schimbe circumstanțele în așa fel încât să
nu trebuiască să ne schimbăm noi atitudinea. Ne rugăm ca El să-i schimbe pe
ceilalți, astfel încât să nu trebuiască să ne schimbăm noi. Dar Scripturile ne
învață altceva.
Iată de ce cred că Roada Duhului Sfânt nu mă face mai bun decât tine;
mă face mai bun decât mine. Mă împuternicește să fac ceea ce nu pot face de
unul singur.
Roada hrănește
Roada nu se hrănește pe sine; ea îi hrănește pe alții. Când Îl lași pe Duhul
Sfânt să producă roada Lui în viața ta, oamenii care îți sunt cei mai apropiați
vor fi hrăniți de tine. Soția ta, familia și prietenii tăi vor fi hrăniți de calitatea
caracterului tău influențat de Duhul Sfânt.
Darurile Duhului Sfânt aduc vindecare, eliberare și mântuire, însă roada

Duhului Sfânt hrănește. Dacă ai numai daruri, însă nu ai roadă, oamenii care
îți sunt cei mai apropiați vor fi înfometați. Darul tău atinge lumea, însă soția
ta este hrănită de caracterul tău. Acasă, ungerea ta nu este la fel de importantă
ca atitudinea. La locul de muncă, colegii tăi sunt hrăniți de roada Duhului
Sfânt din tine.
86
Darurile operează pe scenă, însă roada hrănește oamenii de acasă, de la

școală, de la locul de muncă. Soția mea mă admiră în calitate de predicator,
însă ea mă iubește în calitate de soț. Faptul că sunt un predicator bun nu face
căsnicia noastră să fie minunată. Eu trebuie să-L las pe Duhul Sfânt să producă
în mine roada de a fi un soț iubitor. Altfel voi apărea în statisticile pastorilor
care săvârșesc adulter sau care văd cum căsniciile li se destramă înaintea ochilor
lor. În aceste cazuri, nu darul lor este cel care suferă, ci roada lor.
Roada hrănește. Dacă noi nu rodim, oamenii din jurul nostru se vor sătura
de noi. Însă dacă rodim, oamenii din jurul nostru vor fi hrăniți de către noi. Așa
că, hai să fim sinceri: oamenii sunt sătui de tine sau sunt hrăniți de către tine?
S-ar putea să fii foarte talentat și să ai ungere, dar ești roditor?
Dacă ai un soț sau o soție sau părinți care nu cred în Dumnezeu, lor nu prea
le pasă de cât de bună este biserica ta. Ei vor să știe cât de bună este atitudinea ta
față de ei. Mulți dintre noi nu reușim să-i aducem la Cristos, deoarece căutăm
doar darurile și nu lăsăm ca familia noastră să fie hrănită de roada Duhului.
Cum ar fi dacă în casa ta oamenii ar fi hrăniți în fiecare zi de roada Duhului
Sfânt produsă în tine? Majoritatea dintre ei ar fi deschiși față de Evanghelie.
Există pastori care sunt faimoși la nivel global, însă copiii lor nici nu vor să
vorbească cu ei. De ce? Pentru că ei au darul și au ungere, însă familia lor este
înfometată după dragoste și atenție. Ei tânjesc după roadă.
Nu îți poți hrăni copiii cu un ceas Apple, însă îi poți hrăni cu un măr. Darul
tău este ca un ceas Apple, însă roada Duhului Sfânt este ca un măr. Eu nu vreau
să am cel mai șmecher ceas Apple, dar să îmi privez familia de a fi hrănită de
roada din mine, pentru că sunt atât de ocupat să lucrez cu darurile mele încât
neglijez să-L las pe Duhul Sfânt să lucreze la caracterul meu.
87
Roada crește
Roada crește. Crește încet. Uneori înainte să fie dulce este acră. Este vorba
de un proces. Roada Duhului Sfânt nu este cu nimic diferită. Nu poți să primești
roada la o conferință sau în timpul unei treziri. Ea nu vine prin punerea mâinilor.
Nu poate fi primită ca un dar; trebuie să crească!
Nu este ceva instant. Nimeni nu poate da mai departe roada Duhului Sfânt
prin punerea mâinilor. Poți să faci asta cu darurile, însă nu cu roada. Poți să
primești o ungere în felul acesta, însă nu o schimbare la nivelul caracterului
tău. Este ceva ce necesită timp.
Apropo, timpul nu îți schimbă caracterul. Duhul Sfânt este cel care face
asta - deși e nevoie de ceva timp ca El să ne schimbe. Acest proces nu va fi unul
rapid sau accelerat. Indiferent de cât de minunate sunt darurile tale și ungerea
pe care o ai, roada Duhului Sfânt cere timp. Așa cum a spus Warren Buffet: „Nu
poți produce un bebeluș într-o lună prin faptul că lași însărcinate nouă femei.”9
Roada necesită timp. Crește încet.
Cum crește aceasta? Îmi vine în minte o scenă din filmul Evan Almighty,
în care Morgan Freeman joacă rolul lui Dumnezeu. Această scenă este foarte
utilă pentru a înțelege cum crește roada Duhului. Soția lui Evan se roagă ca
familia lor să fie mai apropiată, iar soțul ei pretinde că L-a auzit pe Dumnezeu
spunându-i să construiască o arcă. Ea se simte făcută de rușine, așa că își ia
copiii și îl părăsește.
La restaurant, în timp ce așteaptă să îi fie adusă mâncarea, Morgan Freeman,

în rolul lui Dumnezeu, vine la ea și o întreabă: „Dacă cineva se roagă pentru
răbdare, crezi că Dumnezeu îi va da răbdare? Sau îi va da oportunitatea să fie
răbdător? Dacă se roagă pentru curaj, Dumnezeu îi va da curaj, sau îi va da
oportunitatea să fie curajos?”.
9
Minimalist Quotes, minimalistquotes.com/warren-buffett-quote-15753/.
88
Dumnezeu ne dă roada Duhului sub formă de sămânță. El ne pune apoi

la dispoziție oportunități ca acea roadă să se maturizeze pe măsură ce alegem
să ne sprijinim de Duhul Sfânt în acele momente. Cu cât ne predăm mai mult
Duhului Sfânt în vremuri în care ne este frică, cu atât roada credinței se dezvoltă
mai mult în noi. Pe măsură ce ne predăm Duhului Sfânt, în perioade de stres,
roada îndelungii răbdări este cultivată în noi. Când avem oportunitatea de a ne
ofensa, însă depindem de Duhul Sfânt, El dezvoltă în noi roada dragostei. Să
nu crezi nici măcar o clipă că roada Duhului Sfânt va veni automat. Domnul îți
va da ocazii și tu va trebui să alegi să te sprijini pe Duhul Sfânt, nu pe firea ta.
Uneori, când mă comport lipsit de caracter, atitudinile îmi ies la iveală. Dar
îmi dau har și îmi aduc aminte de faptul că roada răbdării, de exemplu, încă este
acră și că Duhul Sfânt mai are încă de lucrat la mine. Încă sunt în construcție.
Pe măsură ce rămân în El, El nu mă va lăsa și nici nu mă va abandona până
când nu va dezvolta o roadă care să Îl glorifice pe Isus.
Caracterul creștin nu va fi dezvoltat prin strădanii, ci prin predare. Predarea

față de Duhul Sfânt. Nu încerca mai mult; încearcă diferit. Începe să te predai
Duhului Sfânt zilnic. Predă-i zonele caracterului tău care sunt slabe și care te
fac să eșuezi. De fiecare dată când ți se prezintă o ispită să acționezi lipsit de
caracter, în acel moment urmează-L pe Duhul Sfânt departe de păcat. Îi vei
simți îndemnurile; nu Îl întrista ignorându-I șoapta.
…umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii

pământești.
(Galateni 5:16)
În următorul capitol, vom vorbi despre cum găzduirea Duhului Sfânt în

privat îți va schimba în mod drastic viața publică.
89
6
Găzduiești sau
ascunzi?
Continuitatea în Duhul Sfânt
91
Capitolul 6
Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te

Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în
ascuns, îți va răsplăti. (Matei 6:6)
V
reau să îți spun o poveste despre două persoane diferite. Ambele
relatări provin din Vechiul Testament și ne pun la dispoziție un
contrast puternic între comportamente pe care îl voi folosi ca să
descriu relația noastră cu Duhul Sfânt. Două povești. Două persoane diferite.
• Una ascundea ceva, iar cealaltă găzduia pe cineva.

• Pe una o aștepta o judecată sigură, iar pe cealaltă un viitor promițător.
• Una era soldat, pe când cealaltă era o femeie ușoară.
• Una și-a distrus familia, pe când cealaltă și-a salvat familia.
• Prin una a venit înfrângerea națiunii, pe când cealaltă a fost folosită
pentru salvarea națiunii.
Probabil ți-ai dat seama despre cine vorbesc: Acan și Rahav. Amândouă
poveștile au avut loc în cartea lui Iosua, capitolele 2, 6 și 7. Deși poveștile lor au
avut loc cam în același loc și același timp, aceste două persoane nu aveau cum
să fie mai diferite una de cealaltă. Amândouă ascundeau ceva, însă ce anume
ascundeau le-a schimbat viața pentru totdeauna.
93
Ascunderea păcatului
Dumnezeu i-a spus poporului Israel în mod specific să nu ia nimic din
Ierihon după ce cucereau cetatea, ci să pună un blestem asupra cetății și să
distrugă complet țara. Tot aurul, argintul și arama aveau să fie duse în vistieria
lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Acan nu a ascultat de porunca lui Dumnezeu;
el a luat obiecte interzise și le-a ascuns în pământ, sub cortul său.
Povestea lui Acan îi reprezintă pe cei care arată în mod public ca niște
soldați, însă în privat trăiesc ca niște sclavi ai patimilor poftelor lor și ai firii
lor avare. Problema nu era atât de mult păcatul său, cât faptul că el și-a ascuns
păcatul și nu l-a mărturisit până când nu a fost prins. Păcatului îi place să fie
ținut în taină, deoarece păcatul crește în întuneric. Poate și tu ești ca Acan,
trăiești în public în țara promisă a mântuirii, te duci la biserică, stai departe
de „păcatele evidente”, astfel încât să nu ajungi în închisoare sau să nu-ți fie
suspendat permisul, însă în privat, ascunzi păcate tainice.
Există o diferență între a te lupta, a te zbate, a te strădui în privat, a te ruga,

a posti și a-ți mărturisi păcatele și a trăi în păcat, a te bucura de el, a-l ascunde
și a deveni mai bun la asta astfel încât să nu fi prins. În același fel, există o dif-
erență uriașă între o oaie care cade într-o baltă de noroi și un porc care se joacă
în noroi. Oaia va zbiera și va încerca să iasă, însă porcului îi place mizeria și se
bucură de ea. Dacă tu te zbați în privat, scopul meu nu este să te fac să te simți
vinovat. Păcatul deja face asta. Însă vreau să îți amintesc că ascunderea și trăirea
în păcatul ascuns te va face inapt sau neroditor spiritual. Singura nădejde este
să-ți scoți păcatul din cort și să-l aduci la lumina adevărului.
Și eu am dus cândva o viață dublă ca Acan. Pe când eram adolescent,

păcatul meu ascuns era pornografia. Mă făcea să mă simt rău, vinovat și rușinat.
Aveam sentimente de nevrednicie și ipocrizie. Mă simțeam prins de patimile
firii. Cu toate acestea, un lucru pe care știam că diavolul nu are cum să îl facă
era să controleze ceea ce fac după ce cădeam. Aveam să-mi ascund păcatul ca
94
Găzduiești sau ascunzi?
Acan. Aveam să mă ascund ca Adam în grădină? Sau aveam să îl aduc înaintea

lui Isus, să mă mărturisesc mentorilor mei și să cer ajutor?
Eu am ales să nu-mi ascund păcatul. Și nu am așteptat să fiu prins. Am

alergat la Dumnezeu și la pastorul meu ca să mă mărturisesc. Chiar și ado-
lescent fiind am știut despre convingerea Duhului Sfânt că era o motivație
suficientă ca să ajung să-mi mărturisesc păcatul. Cred că motivul pentru care
Acan a continuat să ascundă obiectele interzise în cortul său a fost faptul că
israeliții au experimentat o victorie uriașă miraculoasă în acea cetate. Zidurile
înalte ale Ierihonului tocmai căzuseră la pământ și locuitorii au fost eliminați.
Probabil a simțit ca și cum acest fel de străpungere victorioasă era ca un timbru
de aprobare peste viața lui. De multe ori străpungerea, succesul, până și favoarea
din partea lui Dumnezeu pot fi percepute ca aprobare din partea Lui pentru
viața noastră, în ciuda faptului că noi ne ascundem păcatul.
Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată

împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor
oamenilor de dorința să facă rău.
(Eclesiastul 8:11)
Cu alte cuvinte, dacă nu suntem pedepsiți pe loc pentru păcat, simțim că

putem continua în acel păcat.
Păcatele ascunse devin

scandaluri publice.
Te rog să înțelegi că minunile care au loc în viața ta și prin lucrarea ta nu
sunt semne ale faptului că ești în centrul voii desăvârșite a lui Dumnezeu.
95
Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am

prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele
Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut;
depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”
(Matei 7:22-23)
Faptul că vezi vindecări și eliberări nu este un semn al faptului că Dumnezeu

Își găsește plăcerea în tine. Una dintre cele mai mari greșeli pe care un lider o
poate face este să presupună că datorită faptului că lucrarea lui crește, finanțele
se înmulțesc și reputația lui strălucește, el este în regulă cu Domnul. Se poate
să câștige noi teritorii pentru Dumnezeu, însă dacă ceea ce se ascunde în cortul
lui Îi displace lui Dumnezeu, atunci el nu sunt în regulă cu Domnul. Dacă nu
trăiești în prezența Lui ascunsă, căutând în mod privat să ai o inimă curată și să
pui în aplicare principiile lui Dumnezeu, când nimeni nu te vede, poți fi sigur
că minunile, semnele, miracolele, victoriile și străpungerile nu sunt o dovadă
a faptului că ești în regulă cu Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu, ceea ce
se află în cortul tău va deveni public și va duce la distrugerea ta.
Unul dintre motivele pentru care diavolul vrea să înaintezi în Împărăție

în timp ce trăiești în păcat, este că atunci când o să cazi, nu doar viața ta și rep-
utația ta o să fie distruse, ci și viețile celor din jurul tău o să fie afectate în mod
negativ. Cu cât ai mai mult succes în timp ce trăiești în păcat ascuns, cu atât
te vei vătăma mai rău pe tine și îi vei răni mai mult pe cei din jurul tău. Dacă
vei cădea de la un metru distanță, probabil nu vei muri. Cu toate astea, dacă
vei cădea de la etajul al 3-lea al unei clădiri, vei avea o soartă tragică. Cu cât îți
vei păstra mai mult aurul, argintul și veșmintele babiloniene ascunse, cu atât
vei fi afectat mai tare, tu și oamenii care au legătură cu tine. Dacă Acan și-ar fi
mărturisit din start păcatul, atunci 36 de alți soldați nu ar fi murit în bătălia
împotriva cetății vecine Ai. Păcatul lui l-a distrus pe el, i-a distrus familia și i-a
distrus pe mulți alții.
96
Mai devreme sau mai târziu, tot ce este ascuns va fi descoperit. Secretele
private devin scandaluri publice.
Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic

tăinuit, care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină.
(Luca 8:17)
Nu aștepta până când ești prins. Nu-ți amâna pocăința până când vei fi
arestat. Nu-L ignora pe Duhul Sfânt agățându-te de plăceri secrete care vor
deveni durere și rușine de durată pentru tine. Nu trebuie să fii concediat de
la locul de muncă ca să primești un mesaj de alarmă. Îndepărtează tot ce este
ascuns sub cortul tău, înainte să fii tu îndepărtat din lucrare. Este mai bine să te
mărturisești decât să fii prins. Mărturisirea păcatului vine în urma convingerii
Duhului Sfânt.
Nu merită să-ți ascunzi păcatul. Punct. Nu te chinui în secret și nu suferi

în tăcere. Adu acel lucru interzis la lumină. Nu mă refer să postezi pe Facebook
sau pe Instagram sau să trimiți un mesaj vreunui „om de-al lui Dumnezeu” de pe
internet, care nu are nici cea mai mică idee cine ești și să îți torni sufletul înaintea
lui. Făcând asta, ești slab și laș. Du-ți lucrurile la cruce - la Isus. Când păcătuiești
nu te ascunde de Dumnezeu, aleargă la El. Apoi, după ce te mărturisești lui
Dumnezeu, du-te la soțul tău/soția ta, la un mentor în care ai încredere, la un
pastor, la mama ta sau la tatăl tău. Faptul că te duci la cineva să te deschizi, îți
va face inima să bată mai tare și sângele să-ți gonească prin vene. Ai nevoie de
curaj să devii real și brut. Apoi vei vedea cum Dumnezeu nu doar te va spăla,
ci te va elibera de atracția fructului oprit, păcatul tău secret.
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să

ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.
(1 Ioan 1:9)
97
Găzduirea iscoadelor
Cam atât despre ascunderea păcatului. Dacă ai petrecut timp în biserică
sau în vreun cerc religios, probabil ai auzit tot ce trebuie să știi despre păcat
și consecințele lui. Prin urmare, nu vreau să mă focalizez prea mult pe păcat.
Povestea care mă fascinează mai mult decât faptul că Acan și-a ascuns păcatul
este povestea paralelă a unei femei care a ascuns doi oameni în casa ei.
Rahav nu era chiar femeia anului. Să spunem doar că profesia ei nu era

deloc lăudabilă. Mulți ar spune că ea era un dezastru și un caz fără speranță.
Pe lângă toate acestea, ea locuia în locul nepotrivit la momentul nepotrivit,
deoarece cetatea ei era destinată distrugerii complete. Cu toate acestea, după
ce a auzit zvonurile despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu din Egipt și apoi
a întâlnit bărbații trimiși de poporul evreu, ea a decis să îi ducă la ea acasă și să
îi găzduiască. Nu la mult timp după asta, soldații au fost trimiși de împărat să
caute iscoadele și ea a fost nevoită să ia o decizie: să ascundă iscoadele sau să
le expună. Ea a luat decizia corectă și le-a ascuns. Faptul că a găzduit iscoadele
i-a schimbat complet viața.
Faptul că Acan a ascuns lucruri l-a distrus. Însă faptul că Rahav a găzduit
două iscoade i-a schimbat viața în bine. Ea și familia ei au fost salvate de la dis-
trugere completă. Însă lucrurile nu se încheie aici. Rahav nu a mai fost curvă,
ci a devenit soția lui Salmon, una dintre iscoadele pe care le-a găzduit. Și nu
doar atât, ea a devenit, de asemenea, mama lui Boaz, care a devenit tatăl lui
Obed, care a devenit tatăl lui Isai, care a devenit tatăl împăratului David. Iar
restul știm cu toții. Ea este chiar una dintre singurele cinci femei menționate
în genealogia lui Isus. Lucrul acesta este cu adevărat special. Faptul că a găzduit
doi oameni a lui Dumnezeu i-a schimbat complet viața acestei femei. Nu a
fost doar faptul că ea a invitat iscoadele în casa ei, dar le-a și ascuns. Ea a fost
răsplătită că nu i-a predat pe cei doi atunci când liderii cetății i-au cerut să îi
lase să-i verifice casa.
98
Suferința alimentează căutarea

Chiar pot să o înțeleg pe Rahav. Nu, nu am lucrat în industria sexului și
nici nu am trăit în Ierihon, dar pentru mult timp am simțit că m-am născut de
partea greșită a șinelor. Din cauza unui accident la naștere, pleoapa superioară
a ochiului meu stâng este acum slabă și căzută. Când mă uit în sus, ochiul meu
stâng nu se mișcă în sus. Asta nu este o problemă când ești copil, dar când crești
și ajungi la vârsta adolescenței, când intră în joc presiunea colegilor, insultele
și hărțuirea, doare. Doare rău de tot. Vrăjmașul s-a folosit de toate acestea
pentru a-mi hrăni mintea cu minciuni, că sunt nevrednic, inferior și că viața
mea nu contează.
Eram convins că existau suficiente dovezi în felul în care arătam care să

confirme acele minciuni și îmi era foarte greu să mă integrez între oameni. Nu
eram prea bun la nimic. Mă simțeam în mod constant respins în locuri în care
îmi doream cu disperare să fiu acceptat. Și, colac peste pupăză, mă aflam într-o
țară nouă, fără prieteni și fără să cunosc limba sau cultura. Suferinței emoțio-
nale i s-a alăturat suferința fizică. În fiecare vară aveam dureri necruțătoare de
cap; părea că nici o cantitate de pastile nu avea cum să mi le ia. Am început să
cred că lumea aceasta avea să fie un loc mai bun fără mine în ea. Voiam să scap.
Voiam să fug. Îmi doream sincer să dispar.
Însă durerea m-a forțat să intru în cămăruța de rugăciune. Mă încuiam

în camera mea după școală și plângeam înaintea lui Dumnezeu. Majoritatea
timpului meu de rugăciune îl petreceam plângându-mă, vărsându-mi sufletul
amărât înaintea lui Dumnezeu. Simțeam cum mă debarasam de durerea mea
emoțională și de cea fizică în rugăciune, doar ca să fiu umplut din nou a doua
zi de durere. Pe măsură ce îmi împărtășeam inima de adolescent cu Domnul în
rugăciune, am simțit tot mai multă pace. Această pace a început să depășească
orice înțelegere, însă nimic din exterior nu s-a schimbat. Rugăciunea a devenit
mecanismul meu de apărare. După scurt timp, a devenit un obicei. Nu mă rugam
ca să fiu inspirat să predic, să primesc putere sau să fiu mai spiritual. Eu pur și
99
simplu sufeream. Prezența lui a devenit vindecătoare pentru mine. Habar nu

aveam eu că Dumnezeu folosea acel „loc ascuns” pentru a mă schimba.
Pe măsură ce prezența Lui a devenit din ce în ce mai reală pentru mine,

nesiguranța a început să mi se risipească. Cu cât am devenit mai profund conș-
tient de El, cu atât am început să mă văd pe mine tot mai puțin. Același trup,
aceiași ochi, însă o perspectivă diferită. Viața mea a început să ia o turnură și pe
plan extern. Mica lucrare pe care o aveam în biserică a început să atragă atenția
altor oameni. Chiar cu engleza mea imperfectă am început să primesc invitații
să vorbesc în cluburi creștine din școli. Un lucru a dus la altul, iar slujirea mea
față de Domnul în locul ascuns a dat naștere la slujirea în public. Pe dinafară,
sunt același tip și astăzi; dar pe dinăuntru, Duhul Sfânt m-a transformat.
Eu sunt o mărturie vie a faptului că dacă Îl găzduiești pe Duhul Sfânt în

privat, lucrul acesta îți va schimba viitorul. Există mulți credincioși al căror
singur scop în viață este să fie liberi de păcatul ascuns sau să înceteze să mai
ascundă lucrurile rele pe care le-au făcut. Acesta este un pas bun în direcția
bună, însă nu este destinația finală. Prin faptul că eviți păcatul ascuns, ai putea
să eviți rușinea, vina sau scandalul, însă doar aceste lucruri în sine nu-ți vor
schimba viața. Chiar dacă viața ta privată este lipsită de păcat, însă nu este plină
de Duhul Sfânt, anii tăi care vor urma vor rămâne la fel.
Dacă diavolul nu te poate convinge să îți ascunzi păcatul, el va încerca

planul B, și anume să te facă să fii foarte ocupat în viața ta privată și să neg-
lijezi rugăciunea. Dacă nu-ți mai ascunzi păcatele, însă nu Îl găzduiești pe
Duhul Sfânt, ești în continuare sensibil la capcana celui rău. S-ar putea să fie
vorba doar de a trăi o viață goală, fără semnificație, în care te concentrezi în
mod principal pe grijile acestei lumi și pe înșelăciunile bogățiilor, plăcerilor și
ambițiilor personale.
100
Ucenic în privat.
Răsplată în public
În prima epistolă către Corinteni, apostolul Pavel ne îndeamnă să ne zidim
casa spirituală pe temelia care este Isus Cristos. Trebuie să folosim aur, argint și
pietre scumpe, astfel încât în ziua judecății, lucrarea noastră să rămână în picioare
și să primim răsplata lui Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă construim cu lemn,
paie și trestie, atunci, focul va arde aceste materiale și noi vom suferi pierderi,
chiar dacă noi înșine vom fi în cele din urmă mântuiți. Așadar, fiecare creștin
zidește pe aceeași temelie, însă folosind materiale diferite. Cele șase materiale
pe care Pavel le-a menționat pot fi puse în două categorii. Aurul, argintul și
pietrele scumpe sunt într-o categorie. Lemnul, paiele și trestia sunt în cealaltă.
Aurul, argintul și pietrele prețioase se găsesc sub pământ.
Lemnul, paiele și trestia se găsesc la suprafață.
Aurul, argintul și pietrele prețioase sunt scumpe.
Lemnul, paiele și trestia sunt ieftine.
Aurul, argintul și pietrele prețioase sunt rare.
Lemnul, paiele și trestia sunt comune.
Aurul, argintul și pietrele prețioase se găsesc în cantități mici.
Lemnul, paiele și trestia se găsesc în cantități mari.
Aurul, argintul și pietrele prețioase sunt rafinate în foc.
Lemnul, paiele și trestia sunt distruse de foc.
Acestea sunt. Există două varietăți de materiale pe care le putem folosi să

ne zidim viața creștină pe temelia care este Isus Cristos. Se regăsește materialul
din care zidim sub pământ? Ne costă ceva? Este rar, în cantități mici și poate
101
fi purificat prin foc: Sau se găsește la suprafață? Este ieftin? Este comun și
disponibil în cantități mari, însă focul l-ar distruge?
În Matei 6, când Isus a abordat problema disciplinelor din viața credincio-

sului, El a adus corecturi cu privire la trei lucruri: dărnicia, postul și rugăciunea.
Este interesant că El a vorbit despre motivația din spatele dărniciei, postului
și rugăciunii și a atașat câte o răsplată fiecăreia dintre ele atunci când acestea
sunt făcute în mod corespunzător.
Hm, dar dacă dărnicia este ca aurul, postul este ca argintul și rugăciunea
este ca pietrele prețioase? Toate se găsesc sub pământ atunci când sunt făcute
cu motivația corectă. Ele se practică în ascuns, însă sunt ceva ce Dumnezeu
vede deslușit. Dărnicia, postul și rugăciunea ne costă un anumit sacrificiu per-
sonal. Să credem în Isus nu ne costă nimic, însă să-L urmăm ne costă tot ceea
ce avem. Acest stil de viață este rar. Din nefericire, majoritatea credincioșilor
nu duc o viață de sacrificiu, de devoțiune personală și de negare a sinelui. Viața
lor spirituală este doar comună, obișnuită, mediocră. Acesta este un creștinism
ca un fulg de zăpadă, care este fragil, slab, firesc și ușor de ofensat. El se umflă
în pene prin auto-descoperire; este ca un balon – nu este nevoie decât de un
ac al disconfortului pentru a-l dezumfla. Când acest tip de viață este rafinat
de încercări și necazuri, se sparge și explodează răsunător.
Aurul, argintul și pietrele scumpe nu se sperie de foc. Când viața ta privată

este adânc înrădăcinată în ascultarea față de Duhul Sfânt, nu numai că vei
face față testelor și încercărilor vieții, dar vei fi poziționat totodată să primești
răsplătirile și aprobarea lui Dumnezeu. Dumnezeu răsplătește în mod public
ceea ce noi facem în privat. Cred cu adevărat că Dumnezeu ne va răsplăti și
ne va onora aici pe Pământ, însă adevărata răsplată este recompensa pe care o
vom primi când vom ajunge, în cele din urmă, înaintea scaunului de judecată
al lui Cristos.
Găzduiește-L pe Duhul Sfânt în privat. Pune-ți mult timp deoparte să vor-

bești cu El în rugăciune. Adâncește-te în Cuvântul Lui. Ascultă de impulsurile
102
Lui. Fugi de mediile și situațiile păcătoase. Păstrează-ți mintea curată. Păzește-ți

inima cu sârguință de ofensă și resentimente. Da, s-ar putea ca progresul tău să
fie încet și aproape invizibil ochilor oamenilor, însă tu îți clădești viața spirituală
cu materiale indestructibile.
Alternativa la a-L găzdui pe Duhul Sfânt este să trăiești în compromis: să te

mulțumești cu o relație călâie cu Dumnezeu, trăind într-o stare de complacere
și de aprobare personală, vorbind cu Dumnezeu, dar fără să umbli cu El, făcând
promisiuni de care să nu te ții niciodată și să trăiești pe-atât de aproape de iad
pe cât este posibil, fără să ajungi cu adevărat în el. Asta înseamnă să trăiești pe
muchia prăpastiei: încercând să obții suficient din Dumnezeu încât să nu te duci
în iad, însă suficient din lume încât să nu te bucuri cu adevărat de Dumnezeu.
Lemnul, paiele și trestia, atâta ne rămâne. O viață trăită în fire este o viață fără
răsplătiri. Da, s-ar putea să nu te duci în iad. Dar, totodată, s-ar putea să ratezi
toate lucrurile la care ai fost chemat și de care să te poți bucura în calitate de
credincios. Este timpul să-ți îmbunătățești materialele cu care zidești. Este
timpul să te debarasezi de gunoiul din viața ta privată și să îți umpli viața cu
aur prețios. Dragi lideri și slujitori, lemnul, paiele și trestia sunt disponibile din
belșug, însă rezultatul acestora nu este decât faptul că veți fi ocupați. Noi nu
suntem chemați să fim ocupați, ci roditori. Rodnicia este principalul rezultat
al intimității și al rămânerii în Duhul Sfânt.
Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod;

căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.
(Ioan 15:5)
Oamenii au devenit mai obsedați de a deveni populari decât de a deveni

curați. Este ușor să construim cu lemn, paie și trestie și să ne neglijăm viața
privată cu Dumnezeu. Cu darurile și aptitudinile noastre naturale putem
face lucruri mari pentru Dumnezeu, însă viața și lucrarea creștine eficiente și
103
roditoare sunt diferite de a fi ocupat, în sensul că ele curg din locul unei relații
apropiate cu Dumnezeu.
Dumnezeu îți privește astăzi viața personală. El vede ce ai în dulap, în

sertar, sub pat sau în spatele canapelei, unde nimeni nu se uită. El caută lucruri
pe care să le răsplătească în mod public. Va găsi în locul tău ascuns lucruri care
sunt vrednice de răsplată publică? Postești fără ca cineva să știe despre asta?
Trăiește într-un loc al dărniciei, postului și al rugăciunii ascunse, iar Tatăl tău
din ceruri te va răsplăti în public. El te va onora în mod vizibil.
Consecvența este cheia

Suntem invitați să-L găzduim pe Duhul Sfânt care locuiește aici pe Pământ.
Pământul este al Său. Rahav trăia în țara care era promisă lui Israel și a găzduit
iscoadele care au intrat în cetate. În același fel, Duhul Sfânt intră în inimile
noastre în urma unei invitații care are ca rezultat mântuirea. Însă prin predare
noi intrăm într-o intimitate continuă cu El. Mântuirea Îl invită pe Duhul Sfânt
în viața ta, însă predarea inițiază o tovărășie intimă cu El.
Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt vine când Îl primim pe Isus ca Domn și

Mântuitor, însă relația noastră cu El se dezvoltă pe măsură ce Îl găzduim. El
vrea să fie dorit, tânjește să fie invitat și Își dorește să fie găzduit. Rahav nu doar
le-a observat pe cele două iscoade care erau în cetate; ea le-a ascuns în casa ei.
Și nu doar le-a ascuns, însă ea a făcut eforturi să nu le predea soldaților care au
venit s-o interogheze. În același fel, noi trebuie să facem un efort consecvent
de a ne menține o relație continuă cu Duhul Sfânt.
Însă mulți dintre noi avem o problemă uriașă. Noi începem o relație apro-
piată cu Dumnezeu, după ce citim o carte sau după ce mergem la o conferință,
însă câteva săptămâni mai târziu, renunțăm, deoarece suntem ocupați din cauza
distragerilor, solicitărilor vieții sau responsabilităților de la locul de muncă.
Alții încetează să-L mai găzduiască pe Duhul Sfânt, deoarece devin leneși și
104
indiferenți și „nu mai simt” să o facă. Rahav nu a renunțat, chiar și când a fost
presată să facă asta. Ea i-a protejat pe cei pe care i-a ascuns. Habar nu a avut
cât de mult avea să-i schimbe acest lucru viața. Niciunul dintre noi nu știm
ce poate să facă Duhul Sfânt până când nu Îl găzduim și nu plătim prețul de
a fi consecvenți.
Cheia este consecvența. Străduiește-te din greu să îți cultivi locul ascuns
cu Dumnezeu. Aceasta este una dintre modalitățile prin care Dumnezeu m-a
ajutat să mă dezvolt spiritual în tinerețe: obiceiul de a-mi pune deoparte mai
mult timp să stau în prezența Lui. Mulți oameni nu ajung să vadă rezultate în
urma faptului că rămân în prezența Lui, deoarece renunță mult prea rapid. Ei
petrec timp cu Duhul Sfânt vreme de o lună sau două și apoi se opresc. Ei găsesc
ceva mai important de făcut. Imaginează-ți dacă Rahav ar fi făcut asta; iscoadele
nu i-ar mai fi schimbat niciodată destinul. Trebuie să-ți faci din a petrece timp
cu Duhul Sfânt o prioritate zilnică. Sincer vorbind, poți găsi întotdeauna timp
să faci lucrurile pe care vrei cu adevărat să le faci. Creează-ți un plan și luptă
împotriva delăsării sau a oricărui lucru care încearcă să te jefuiască de timpul cu
Duhul Sfânt. Creează-ți o rutină ca să ajungi să ai parte de o trezire personală.
Trezirea nu este un eveniment care are loc o singură dată în viață; este
un stil de viață. Nu este vorba doar de a avea câteva momente importante cu
Dumnezeu, ci și de a-ți dezvolta o dinamică cu El. Unor oameni le place să urce
tot mai sus cu Dumnezeu, însă nu vor să cultive un stil de viață care să poată
susține o urmărire constantă a Lui. Continuă să străpungi lenea, ară terenul
delăsării și dezvoltă-ți obiceiul de a trăi în mod constant în prezența Lui. Habar
nu ai cât de mult îți va schimba acest lucru viața!
În următorul capitol, vom explora călăuzirea Duhului Sfânt. Îți va deveni

mult mai ușor să înveți să discerni vocea Duhului Sfânt după ce vei citi
acest capitol.
105
7
Secretul călăuzirii de
Duhul Sfânt
Conexiunea cu Duhul Sfânt
107
Capitolul 7
Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu

sunt fii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:14)
I
sus Cristos a fost modelul celei mai bune versiuni a unei vieți umplute
de Duhul Sfânt și ne invită Să-L imităm în felul în care trăim.
• Isus a fost născut din Duhul Sfânt.

• Isus a fost umplut cu Duhul Sfânt.
• Isus a fost călăuzit de Duhul Sfânt.
• Isus a fost uns de Duhul Sfânt.
• Isus a făcut minuni prin Duhul Sfânt.
• Isus S-a dat ca jertfă prin Duhul Sfânt.
• Isus a fost înviat din morți de către Duhul Sfânt.
• Isus a suflat din Duhul Sfânt peste ucenicii Săi.
• Isus I-a cerut tatălui ca Duhul Sfânt să fie turnat.
• Isus a botezat credincioși în Duhul Sfânt.
Poți să vezi faptul că Duhul Sfânt a jucat un rol major în viața lui Isus? Isus
a depins complet de El și L-a apărat în ochii altora. În mod evident, noi nu
avem cum să Îl dăm pe Duhul Sfânt altora și nici nu ne putem ruga Tatălui să
Își trimită Duhul Sfânt oriunde pe pământ - acest lucru a fost deja împlinit. Însă
109
toate celelalte lucruri precum nașterea din nou, umplerea, călăuzirea, ungerea,
împuternicirea de Duhul Sfânt sunt posibile pentru toți credincioșii din ziua
de azi. Isus nu a depins de Duhul Sfânt doar pentru viața Lui personală. El ne-a
promis că ne va da Duhul Sfânt. El nu a vrut ca cei care Îl urmează să facă ceva
fără ca întâi să fie împuterniciți de Duhul Sfânt. De fapt, Ioan botezătorul L-a
numit pe Isus „cel care botează cu Duhul Sfânt”. El ne scufundă în Persoana,
puterea și scopurile Duhului Sfânt.
În exemplul vieții trăite de Isus pe pământ, vedem progresia propriei noas-

tre relații cu Duhul Sfânt. De exemplu, înainte să putem fi folosiți de Duhul
Sfânt, trebuie să fim călăuziți de Duhul Sfânt. Înainte să fim călăuziți de Duhul
Sfânt, trebuie să fim umpluți de Duhul Sfânt. Înainte să fim umpluți de Duhul
Sfânt, trebuie să fim născuți din Duhul Sfânt. Dacă spunem că există anumiți
pași în creșterea în Duhul Sfânt, putem liniștiți să spunem că aceștia sunt
următorii: fii născut din Duhul, fii umplut cu Duhul, fii călăuzit de Duhul,
apoi fii folosit de Duhul.
Viața supranaturală începe odată cu

nașterea supranaturală
Relația de pe pământ a lui Isus cu Duhul Sfânt nu a început cu minuni,
semne și miracole. A început cu nașterea Sa.
Iar nașterea lui Isus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, era
logodită cu Iosif; și, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a
aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
(Matei 1:18)
Isus a fost născut din Duhul. Viața Lui pe pământ a fost una supranaturală,
deoarece nașterea lui a fost una supranaturală. Viața noastră supranaturală este
110
Secretul călăuzirii de Duhul Sfânt
un rezultat direct al unei nașteri spirituale. Scripturile numesc acest lucru ca

fiind naștere din nou printr-o naștere de sus (vezi Ioan 3). Pentru a fi călăuziți
de Duhul Sfânt trebuie întâi să ne naștem din Duhul Sfânt.
Ce este născut din carne este carne, și ce este născut din Duh
este duh. (Ioan 3:6)
Atunci când ne naștem în lumea naturală, ne naștem cu ochi și urechi fizice.

Cu ochii vedem lumea și cu urechile auzim lumea. În timpul celei de a doua
nașteri, ne naștem cu simțuri spirituale - cu ochi spirituali și urechi spirituale.
Omul nostru spiritual, adică omul nostru real, poate intra în contact cu lumea
spirituală. Biblia ne spune că „toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu
sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14). Călăuzirea Duhului Sfânt vine în mod
natural la cei care sunt copiii lui Dumnezeu. Copiii mici nu trebuie să meargă
la școală ca să vadă sau să audă. Nașterea naturală le conferă acea abilitate.
Antrenamentul îi ajută să înțeleagă ce anume aud. Școala îi ajută să perceapă
ce anume văd. Însă abilitatea de a auzi și de a vedea vine odată cu nașterea. La
fel este și în cazul nașterii spirituale.
După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg
după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un
străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.
(Ioan 10:4-5)
Oile cunosc vocea păstorului. Principala condiție prealabilă auzirii vocii lui
Dumnezeu este faptul de a fi una dintre oile Lui, care Îl urmează. Trebuie să te
naști din nou în familia lui Dumnezeu. Trebuie să fii copilul Său. Nașterea din
nou face să îți fie natural să auzi vocea Duhului Sfânt și să I te supui.
111
Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele

Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți
nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om,
ci din Dumnezeu.
(Ioan 1:12-13)
Trebuie să fii umplut înainte să

fii călăuzit
Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit
de diavolul.
(Matei 4:1)
„Atunci” înseamnă imediat după ce evenimentele din Matei 3:13-17,

care vorbesc despre botezul lui Isus, în care Duhul Sfânt a venit peste el ca un
porumbel au avut loc. Imediat după ce a fost umplut cu Duhul Sfânt, Isus a fost
condus de El în pustie. Observă progresia: călăuzirea vine după umplere. După
ce Isus a fost umplut, El a fost călăuzit. Lucrurile acestea se întâmplă în mod
natural, deoarece noi suntem călăuziți de orice lucru cu care suntem umpluți.
Dacă suntem plini de egoism, vom fi călăuziți de egoism. Dacă suntem

plini de mânie, vom fi călăuziți de mânie. Dacă suntem plini de ofensă, vom fi
călăuziți de amărăciune. Însă dacă suntem umpluți cu pacea, bucuria și nepri-
hănirea lui Dumnezeu - care, în esență, reprezintă umplerea cu Duhul Sfânt
- atunci Duhul Sfânt ne va călăuzi. Natura și caracterul lui Dumnezeu vor fi
expuse în mod vizibil în viața noastră. Așadar, în loc să căutăm să fim călăuziți
de Dumnezeu, ar trebui să ne focalizăm pe a fi umpluți de Dumnezeu. Duhul
112
Sfânt îi călăuzește pe cei care sunt umpluți cu El. Ține minte, umplerea cu
Duhul Sfânt este un semn al faptului că ai devenit Fiul lui Dumnezeu.
De-asemenea, vreau să menționez faptul că Duhul Sfânt ne călăuzește; El

nu ne conduce. Noi conducem o mașină, însă pe oi le călăuzim. Noi nu suntem
un mijloc prin care Duhul Sfânt să-Și împlinească propriile scopuri; nu suntem
metode prin care El să ajungă la o destinație. Suntem valoroși în ochii lui. El
ne călăuzește în scopurile și planurile Tatălui, în același fel în care un păstor
își călăuzește oile în pășuni verzi. El ne călăuzește prin meditarea Biblie, prin
imbolduri lăuntrice, prin susurul blând și subțire, prin bunul simț, prin consil-
iere, prin sfatul altora, prin circumstanțe și uneori chiar și prin semne divine.
Oamenii mă întreabă frecvent: „Cum știi că este cu adevărat vocea lui

Dumnezeu?” sau „Cum discerni călăuzirea Duhului Sfânt?”. Eu cred că este
simplu. Când petreci timp cu El și umbli în supunere deplină față de Duhul
Sfânt, călăuzirea Lui devine naturală: înveți să-I auzi vocea tot mai clar. Atunci,
întrebarea nu ar trebui să fie „Cum să Îl aud pe Duhul Sfânt?”, ci „Cum să ajung
zilnic tot mai aproape de El? Cum să stau tot timpul lângă El, nu doar atunci
când am nevoie de direcție clară, ci tot timpul, ca stil de viață?”.
Au existat anumite momente în care eram în camera de zi și soția mea

era în camera cealaltă, iar între noi era un perete, și eu o întrebam ceva. De
multe ori, ea nu mă auzea, nu pentru că eu nu aș fi zis ceva, ci pentru că era
prea departe. Mă întreba: „Ce ai spus?” Așa că eu vorbeam mai tare. Însă ea
tot nu putea să audă întrebarea. Până când nu ne apropiam unul de celălalt,
ea nu putea să înțeleagă ce îi spun. Dacă nu poți să-l auzi pe Duhul Sfânt, nu
te agita și nu te îngrijora; concentrează-te doar pe a fi plin de El, deoarece vei
fi călăuzit de ceea ce te umple.
În călătoria mea împreună cu El am învățat, de asemenea, faptul că

Duhului Sfânt nu Îi place să strige; El șoptește. De aceea trebuie să fii suficient
de aproape de El cât să-I auzi acele șoapte. Când eu și soția mea ne aflăm în
aceeași încăpere, eu nu trebuie să strig sau să vorbesc tare. Pot să vorbesc încet,
113
deoarece ea este aproape de mine. Dacă Duhul Sfânt trebuie să strige ca să-L
auzi, înseamnă că ești prea departe de El. El îți șoptește pentru că Își dorește
apropiere și intimitate.
Relația înaintea revelației

Relația cu Duhul Sfânt este mai importantă decât revelația de la Duhul
Sfânt. Să avem înțelegere de la Dumnezeu cu privire la viitorul nostru este un
lucru secundar. Cel mai important lucru este ca El să fie principala noastră sursă
de bucurie, pace și stabilitate. Duhul Sfânt Își va împărtăși tainele cu cei care fac
din El Sursa tăriei și abilităților lor spirituale. El te va călăuzi neîncetat, dacă tu
vei face din El Mângâietorul Tău, atunci când rămâi fără orice altă mângâiere.
David, uns să fie următorul împărat al lui Israel, a fost respins de coman-
datul armatei filistene, care a refuzat să-l lase să lupte împotriva poporul lui
Israel. Când David și cei 600 de bărbați din armata lui s-au întors acasă, au
descoperit că mica lor cetate a fost arsă de către vrăjmașii lor, iar copiii și soțiile
llor au fost duși în captivitate (vezi 1 Samuel, 30:1-6). Desigur, această situație
este îngrozitoare și nu i-aș dori-o nici celui mai rău dușman al meu. Banda de
bărbați ai lui David a vrut să-l ucidă din cauza durerii copleșitoare. David a
fost foarte tulburat. Ceea ce mi se pare fascinant a fost faptul că David s-a dus
întâi la Dumnezeu pentru a primii tărie lăuntrică înainte să-i ceară Domnului
direcționare. David s-a întărit întâi în Domnul și apoi i-a făcut cereri.
Aceasta este cheia pentru auzirea vocii lui Dumnezeu: pune mai mult
accent pe a căuta prezența lui Dumnezeu în viața ta înainte să-i ceri ceva. Să fii
mai întâi întărit de Dumnezeu este cheia pentru a auzi vocea Duhului Sfânt.
Când sentimentele îți sunt în toate direcțiile și inima îți este frântă sau mintea
îți este încărcată cu probleme, îți vei da seama că receptorii tăi spirituali nu mai
funcționează la fel de bine. Una dintre cele mai rapide modalități de a intra
în prezența lui Dumnezeu este lauda și mulțumirea. Este mai bine să te duci
114
întâi la Dumnezeu pentru a primi pacea și mângâierea Lui în urma faptului că

Îl lauzi înainte să-i ceri direcționare.
Așa cum am menționat deja, în momentul în care David a fost foarte tul-
burat, el a apelat la Dumnezeu pentru tărie lăuntrică. Cu toate acestea, rivalul
său, împăratul Saul (socrul său), care își ducea propriile bătălii pe câmpul de
luptă, a avut o abordare total diferită a problemelor.
La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică,

și un tremur puternic i-a apucat inima. Saul a întrebat pe
Domnul, și Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin
Urim, nici prin proroci.
(1 Samuel 28:5-6)
Ați văzut diferența la împăratul Saul, care tremura de groază? El a vrut

cu disperare să-I ceară lui Dumnezeu o direcție, în loc să meargă la El pentru
a primi tărie lăuntrică. Saul nu prea a avut cine știe ce relație cu Dumnezeu.
De-a lungul vieții mele mi-am dat seama că atunci când mă lovesc de situ-
ații dificile, de multe ori mă panichez și devin foarte disperat și nerăbdător să
primesc răspunsuri pe loc. Când fac acest lucru, pierd discernerea sensibilă a
vocii lui Dumnezeu, cad în înșelăciune și ajung în cele din urmă să fiu înfrânt.
Oricine este predispus la asta. Dumnezeu nu i-a vorbit lui Saul, nici măcar nu
l-a băgat în seama. Așa că acesta s-a dus la o vrăjitoare pentru a primi un cuvânt
„la comandă”. El și-a primit cuvântul, însă nu a obținut soluția de care a avut
nevoie cu disperare. Saul și cei trei fii ai săi au murit în aceeași zi în bătălie,
exact așa cum se temuse că se va întâmpla.
Prietene, hai să învățăm din aceste exemple. Lasă-L pe Dumnezeu mai

întâi să te umple cu prezența Lui, dacă vrei ca apoi să te călăuzească. Lasă-L pe
Duhul Sfânt să te mângâie și să te întărească în omul lăuntric, dacă vrei să te
ghideze din situația în care te afli. Dacă emani deșeuri toxice din cauza mâniei,
115
a ofensei, a confuziei sau a amărăciunii, ai nevoie de vindecarea lui Dumnezeu

înainte de a putea discerne călăuzirea Lui. Poate că frica, îndoiala și îngrijorarea
îți copleșesc sufletul; întărește-te întâi în Domnul. Apoi pune-ți inima să audă
ce vrea să-ți spună să faci.
Soția mea a încercat să mă convingă să iau suplimente de vitamine. Ea a

cumpărat o cutie de pastile cu nume de substanțe cu care nu eram obișnuit.
Și trebuia să iau între trei și patru în fiecare zi. Într-o dimineață, chiar după
ce m-am trezit, le-am dat pe gât și în câteva minute am vomitat. Am dat afară
toate vitaminele. A fost o experiență neplăcută. Probabil ți-ai dat seama că
problema mea nu era cu vitaminele, ci cu faptul că le-am luat pe stomacul
gol. Nu ai voie să iei vitamine pe stomacul gol. La fel este când căutăm să fim
călăuziți de Duhul Sfânt. Nu facem lucrul acesta pe un suflet gol. Nu fi ca Saul,
care era plin de teamă și a căutat să primească instant o direcție de la Domnul.
Fii ca David, care s-a dus întâi la Domnul ca să fie întărit și abia apoi i-a făcut
anumite cerințe. Du-te la Dumnezeu ca să îți zidești intimitate în lăuntrul tău,
înainte să te duci ca să-I faci cerințe.
Duhul Sfânt ne călăuzește acolo unde

firea nu vrea să meargă.
Să ne întoarcem la călăuzirea Duhului Sfânt în viața lui Isus. Ceea ce este
surprinzător este faptul că prima mențiune a călăuzirii Duhului Sfânt în viața
lui Isus a fost în pustie, în post și în ispită - cu alte cuvinte, în bătălie (Matei
4:1-11). Duhul Sfânt nu L-a călăuzit să predice, să vindece, sau să elibereze,
ci L-a călăuzit în pustie, unde să postească. Când suntem botezați cu Duhul
Sfânt, vom începe să-I auzim îndemnurile, însă ele nu ne vor duce întotdeauna
unde am vrea noi să mergem sau nu ne vor spune ceea ce ne așteptăm să auzim.
Duhul Sfânt ne călăuzește să ne rugăm, să postim, să ne smerim, să cerem

iertare, să arătăm iertare, să dăruim în mod sacrificial și să-i slujim pe alții
116
fără să bombănim - lucruri care ne fac firea să se plângă. De fapt, majoritatea

oamenilor ar ignora sau ar pune la îndoială acest tip de călăuzire al Duhului
Sfânt, deoarece sunt mult prea dependenți de confort. Apoi se întreabă de
ce nu le vorbește Duhul Sfânt și cum să Îi audă vocea în mijlocul tuturor
zgomotelor din jur. În realitate, ei nu vor să-L asculte pe Dumnezeu. Ei vor
ca Dumnezeu să le vorbească ceea ce vor să audă - și există o diferență uriașă
între aceste două lucruri.
Să-L urmezi pe Duhul Sfânt înseamnă să îți negi firea, să te detașezi de

lucrurile materiale și de interesele firești. De obicei implică renunțarea la ceva
bun pentru ceva și mai bun pe care Dumnezeu l-a pus deoparte pentru cei care
sunt ascultători. Nu fi surprins dacă auzirea vocii lui Dumnezeu începe cu ceva
care te va costa. Însă, dacă ignori acea voce, Îl pui pe Duhul Sfânt pe mut și Îl
întristezi. Este ca și cum ți-ai pune computerul pe mut; sunetul continuă să
vină, însă tu nu poți să-l auzi pentru că dispozitivul tău este pe mut.
Îmi amintesc când m-am simțit prima oară îndemnat să-mi dăruiesc toate
economiile. Am mustrat acel gând! Aveam planuri cu economiile; trebuiau să
meargă către un avans pentru casa pe care am vrut să o construim. În cutia mea
mentală nu se potrivea gândul că Dumnezeu putea să-mi ceară un asemenea
sacrificiu uriaș. Însă, când am decis să risc, am avut nevoie să-mi folosesc în mod
complet credința. Iată secretul pe care l-am învățat: când Îl auzi pe Dumnezeu,
întotdeauna ai nevoie de credință ca să și asculți. Când am făcut ceea ce Duhul
Sfânt m-a îndemnat să fac, L-am văzut pe Dumnezeu purtându-mă prin pustie
și apoi în țara promisă.
Astăzi, după mulți ani de ascultare a vocii lui Dumnezeu, am dobândit

din ce în ce mai multă experiență, însă în continuare am nevoie de multă cred-
ință ca să mă supun lui Dumnezeu. Vocea lui Dumnezeu de obicei ne duce la
un sacrificiu înainte de a ne duce la succes. Ignorarea îndemnurilor Duhului
Sfânt nu face decât să-L întristeze pe Acesta. Lucrul acesta ne va toci credința,
117
deoarece am ratat ocazia să lăsăm să ne fie întinsă la maxim. O, cât de multe

lucruri nu ratăm noi prin faptul că nu-L urmăm pe Duhul Sfânt!
Este scris
Trăim într-o generație astăzi în care mulți creștini spun: „Dumnezeu mi-a
vorbit să părăsesc biserica” sau „Dumnezeu mi-a vorbit să mă căsătoresc cu
această persoană”, „Dumnezeu mi-a zis...” și „Dumnezeu mi-a spus cutare și
cutare lucru”. Da, eu cred că Dumnezeu vorbește și astăzi prin Cuvântul și prin
Duhul Său. Ceea ce mă îngrijorează este lipsa declarațiilor de genul „Este scris”
și văd cum se pune un tot mai mare accent pe declarații de genul „Dumnezeu
mi-a spus...” sau „Dumnezeu mi-a vorbit”. Lasă-mă să-ți explic. În Grădina
Eden, Satana a pus la îndoială ceea ce Dumnezeu a spus; Eva i-a răspuns cu
ceea ce Dumnezeu a spus, deși a adăugat o frază în plus. Atât Adam, cât și Eva
auzeau vocea lui Dumnezeu și încercau să-și trăiască viața pe baza acelei voce.
Însă când Satan l-a ispitit pe Isus în pustie, Isus a citat Scripturile și a declarat cu
îndrăzneală „Este scris”. Sunt destul de sigur că Isus ar fi putut spune „Dumnezeu
a spus”. Fiind Fiul lui Dumnezeu, ar fi putut chiar să răspundă „Eu am spus”. În
schimb, El a proclamat Sfintele Scripturi. El l-a învins pe ispititor prin aceste
cuvinte: „Este scris”.
Dacă vrei să ajungi să te familiarizezi cu vocea Duhului Sfânt, umple-te cu

Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Dacă nu poți primi un cuvânt personal de la
Dumnezeu, adâncește-te în Cuvântul lui Dumnezeu. Meditează zi și noapte la
Biblie și ea va deveni parte din tine. El este în Cuvântul Său. Isus este Cuvântul
lui Dumnezeu.
Am menționat mai devreme cum Dumnezeu nu i-a vorbit împăratului

Saul, care avea o nevoie disperată de un cuvânt de direcționare din partea Lui.
Cred că motivul este acesta:
118
Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege față de

Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, și pentru că a întrebat și
cerut sfatul celor ce cheamă morții.
(1 Cronici 10:13)
Ai observat? El nu a păzit Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu păzești

Cuvântul lui Dumnezeu, de ce ți-ar da alt cuvânt? Dacă vrei să auzi vocea
Duhului Sfânt, onorează cum se cuvine sabia Duhului Sfânt, care este Cuvântul
Său cel sfânt. Biblia este cartea Lui. Dacă păstrezi Cuvântul lui Dumnezeu în
inima ta, vei păstra vocea lui Dumnezeu în duhul tău.
Vocea lui Dumnezeu nu contrazice niciodată Cuvântul Său. Pentru a-I

recunoaște vocea, trebuie să știm Cuvântul Său. Îi sfătuiesc pe predicatorii tineri
să evite să spună tot la a doua propoziție din predică „Dumnezeu mi-a vorbit”,
ci să înlocuiască mai degrabă aceste cuvinte cu „Este scris”. Din nefericire, unii
oameni din ziua de azi adaugă „Dumnezeu mi-a spus asta și cealaltă” la orice
lucru care le vine în minte. Dacă vrei să te familiarizezi cu vocea lui Dumnezeu,
ancorează-te în Cuvântul Său.
Ia seama la vocea de ieri

De fiecare dată când Duhul Sfânt ne cere să facem un lucru și noi nu îl
facem, vom auzi din ce în ce mai rar de la El. De fapt, neascultarea față de vocea
Duhului Sfânt poate cu siguranță să-I pună vocea pe mut în inimile noastre.
Nu este așa de mult vorba despre faptul că El încetează să ne mai vorbească,
cât despre faptul că noi devenim surzi la vocea Lui, prin faptul că alegem să nu
o ascultăm. Ajungem să avem probleme de auz.
Când Dumnezeu nu i-a mai vorbit lui Saul, prin vise, profeți și Urim, el
a apelat la un medium pentru o ședință de spiritism prin care să-l cheme pe
profetul Samuel, de la care se aștepta să Îl întrebe pe Dumnezeu pentru el.
119
Când vrăjitoarea a intrat în lumea spirituală pentru a-l aduce pe Samuel, Saul
s-a plâns duhului despre felul în care Dumnezeu l-a părăsit și nu mai vrea să-i
vorbească. Duhul a spus următoarele cuvinte șocante:
N-ai ascultat de glasul Domnului și n-ai făcut pe Amalec să

simtă aprinderea mâniei Lui: de aceea îți face Domnul așa
astăzi. (…) Mâine, tu și fiii tăi veți fi împreună cu mine, și
Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.
(1 Samuel 28:18-19)
Cu alte cuvinte: Saul, tu ai încetat să mai asculți vocea lui Dumnezeu. Prin
urmare, El a încetat să-ți vorbească.
Motivul pentru care nu Îl mai poți auzi azi este că ai încetat să mai iei
seama la ce ți-a vorbit ieri. Neascultarea de ieri îți afectează auzul de azi. Dacă
te regăsești în același loc ca Saul, întoarce-te la ultimul lucru pe care ți-a spus
Duhul Sfânt să-l faci și fă-l. Pocăiește-te și supune-te. Această acțiune Îi va lua
de pe mut vocea în viața ta. Nu meriți un cuvânt nou dacă nu l-ai ascultat pe
cel vechi.
Și faptul că auzi vocea lui Dumnezeu nu te face mai spiritual; diferența o

face faptul că iei seama. Observă un lucru important: faptul că tu cauți vocea lui
Dumnezeu, te face complet responsabil să și asculți de ceea ce îți spune vocea.
Nu pleci pur și simplu nestingherit după ce Îi auzi vocea. Faptul că o ignori
îți pune în pericol contactul viitor cu Dumnezeu. Vocea Lui este cheia pentru
străpungeri, însă cheile pe care nu le vâri în zăvoare – și nu le întorci – nu sunt
decât niște bucăți de metal. Dacă vrei să intri în următoarea încăpere a vieții
tale, trebuie să folosești cheile care ți-au fost încredințate.
120
Patru voci
Există patru voci principale pe care va trebui să le recunoști și să le discerni
unele de altele: vocea lui Dumnezeu, vocea diavolului, vocea oamenilor și
propria ta voce (sau vocea sufletului tău). Adam și Eva au auzit zilnic vocea
Domnului și au cunoscut sunetul acestei voci. Dumnezeu i-a îndrumat clar să
nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului și, atâta timp cât au ascultat
de vocea Sa, au trăit în paradis. Ei s-au bucurat de compania lui Dumnezeu.
Ascultarea de vocea lui Dumnezeu este cheia prieteniei cu El.
Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu.
(Ioan 15:14)
Același lucru se aplică și când vine vorba de prietenia intimă cu Duhul

Sfânt: ea le este rezervată celor ascultători. Dacă vrei să fii prieten cu Duhul
Sfânt, este vorba mai mult de ascultare decât doar de a petrece pur și simplu
timp cu El. Ceea ce i-a determinat pe Adam și Eva să săvârșească păcatul josnic
și grav nu a fost faptul că au încetat să mai audă vocea lui Dumnezeu; a fost
faptul că au încetat să asculte de vocea Lui.
A doua voce pe care s-ar putea să o auzi este vocea diavolului. Vocea lui
este foarte diferită de vocea Duhului Sfânt. În grădină, cu Eva, apoi în pustie,
cu Isus, diavolul a adus îndoială cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Este clar
faptul că diavolul nu a lovit-o în mod fizic pe Eva și nu L-a atacat pe Isus cu
pumnii. Cea mai puternică armă de-a sa a fost (și este) vocea meschină prin
care încearcă să producă îndoială cu privire la ce a spus Dumnezeu. El este un
mincinos înșelător și-ți țintește mintea cu săgeți arzătoare – gânduri intruzive. El
este viclean, conspirativ, lipsit de etică și imoral. Precum un șarpe, atacă printre
dinți cu venin. El își folosește gura; cuvintele îi sunt arma cea mai puternică.
Deși nu este leu, el rage precum unul; cineva a spus că diavolul este un șoarece
cu microfon. Vocea lui vicleană condamnă, descurajează, aduce confuzie,
121
înfricoșează și induce stres, însă vocea lui Dumnezeu aduce o convingere plină
de dragoste, te încurajează, îți aduce claritate, asigurare și pace. Când diavolul
este cel care-ți vorbește, cuvintele lui produc întotdeauna îngrijorare, durere și
disperare, ceea ce este în contrast izbitor cu Duhul Sfânt, care rostește cuvinte
blânde de mângâiere, vindecare și nădejde.
Vocea diavolului vine sub forma gândurilor intruzive, chinuitoare, huli-

toare și necorespunzătoare. Gândurile de sinucidere, frică, minciuni, poftă
și închipuirile vulgare nu sunt doar un semn al faptului că firea ta lucrează
împotriva ta - prin ele îți vorbește diavolul, deoarece el încearcă constant să
fure, să junghie și să prăpădească. Poți fii sigur că tot ceea ce produce îndoială
și contrazice caracterul lui Dumnezeu este diabolic. Poți pune pe mut acea voce
folosindu-te de autoritatea ta și poruncindu-i diavolului să plece din viața ta.
Haide, fă-l să înnebunească citându-i adevăruri din Scripturi sau lăudându-L
pe Dumnezeu chiar în fața lui. Asta îi va da dureri de cap și el va fugi de la tine.
A treia voce pe care o auzim este vocea altor oameni. Adam a dat de necaz
când a ascultat de vocea soției sale. Eva a ascultat de vocea șarpelui, iar Adam
a ascultat de vocea Evei. Dumnezeu a blestemat pământul deoarece Adam și-a
plecat urechea la vocea soției sale în loc să asculte de vocea Lui. Doar pentru
că ea era o soție nesupusă nu înseamnă că Adam a trebuit să o urmeze orbește
și să nu se supună nici el. Fiind soțul ei, el ar fi trebuit să mustre șarpele și să-și
ducă soția departe de acel pom. În schimb, el a urmat sugestia ei de a mânca
din fructul oprit. Diavolul nu trebuie să ne vorbească direct pentru a ne face
să deraiem. El se folosește deseori de alți oameni pentru a ne pune prin ei idei
greșite sau gânduri în mințile noastre.
Ce să mai spunem despre internet, media socială, televiziune, prietenii

greșiți sau revistele imorale? Bineînțeles, trebuie să socializăm cu oamenii, dar
trebuie întotdeauna să respectăm Cuvântul lui Dumnezeu și autoritatea Lui
mai presus de orice altceva. Cere-I lui Dumnezeu discernământ și nu considera
tot ceea ce îți spun oamenii ca fiind un sfat bun, sau s-ar putea să te trezești că
122
ești înșelat și învins. Adu-ți aminte, împăratul Saul și-a pierdut ungerea prin
faptul că a ascultat de oamenii din poporul lui care i se plângeau. Ar fi trebuit
să-i conducă la victorie, în schimb, ei au pus presiune pe el să nu asculte de
Dumnezeu. Când Isus era pe Pământ, oamenii care trăiau în Israel sub ocupație
romanică, au vrut să Îl facă împăratul lor. Însă El nu a cedat în fața dorințelor
lor. Petru s-a așteptat să vadă eliberare de sub tirania romanică; nu a vrut ca Isus
să moară pe cruce. Însă Isus l-a mustrat pe diavolul care vorbea prin Petru. Mai
târziu, când același Petru a fost umplut de Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii, el
a călcat cu îndrăzneală pe urmele lui Isus. Când liderii religioși au spus să tacă
și să nu mai vorbească despre Isus, el a refuzat să li se supună.
Satan folosește adesea anumiți oameni ca agenți prin care să te ducă în

locul în care să fii sub controlul, manipularea și stăpânirea lor. Aceasta este o
formă de vrăjitorie. Dacă nu poate să ajungă la tine vorbindu-i direct sufletului
tău, el se va folosi de alții din jurul tău pentru a-ți produce durere, suferință și
pentru a pune presiune pe tine să deraiezi de la calea ta. Nu ceda în fața lor;
urmează-L pe Isus. Asta nu înseamnă că nu ar trebui să-i ascultăm pe oameni,
să le cerem sfatul sau să ne supunem bătrânilor noștri. Însă, când aceștia con-
trazic ceea ce Dumnezeu ne-a chemat să facem, trebuie să ascultăm de vocea
lui Dumnezeu. Isus, care a învins vocea diavolului în pustie, a trebuit să lupte
cu vocea diavolului care vorbea prin oamenii apropiați Lui: „Isuse nu muri. Fii
împăratul nostru! Coboară-te de pe cruce!” Știi cine vorbea de fapt aici? Erau
doar oameni care își aduceau ideile înaintea lui Isus cu privire la lucrarea Lui?
Sigur că nu! Era diavolul care se folosea de oameni pentru a încerca să-L facă
pe Isus să deraieze de la calea Lui. Avem nevoie de discernământ astăzi mai
mult ca oricând; altfel vom ajunge să încercăm să le facem mai mult oamenilor
pe plac decât să ascultăm de Dumnezeu.
Cea de a patra voce este vocea noastră lăuntrică, pe care trebuie să o

distingem de vocea Domnului. Vocea diavolului este mai ușor de discernut,
deoarece știm că este întotdeauna contrară Cuvântului lui Dumnezeu și în
opoziție completă față de caracterul și natura Lui. Vocea noastră este mult mai
123
greu de distins de vocea Domnului. De multe ori, propriile noastre gânduri ni

se vor părea ca vocea Duhului Sfânt. Oamenii spun adeseori: „Lasă-ți conștiința
să-ți fie ghid”. Însă noi trebuie să testăm sau cercetăm duhurile. Nu ar trebui
să credem tot ce ne vine în minte. Inima noastră naturală este mai presus de
toate lucrurile înșelătoare; nu ar trebui să ne încredem în ea, ci mai degrabă să
ne încredem în Dumnezeu (vezi Ieremia 17:9).
Deși nu ar trebui să fim critici cu fiecare lucru pe care îl gândim, nu putem

fi nici naivi. Când am început să ascult în mod personal vocea Lui blândă,
primeam în duhul meu impresii cu privire la ce credeam că îmi spune Duhul
Sfânt. Mi-am asumat riscul de a mă încrede în faptul că Duhul Sfânt este Cel
care cu adevărat îmi vorbea. Când percepeam că gândurile mele erau aliniate
Cuvântului lui Dumnezeu și inimii Lui cu privire la anumite lucruri, cum ar fi
dărnicia, răspândirea Evangheliei sau să-i spun unei persoane un cuvânt specific,
am început să îmi asum riscuri mici, iar încrederea mea în faptul că auzeam
vocea lui Dumnezeu a crescut. Faptul că am văzut roade ale ascultării față de
acea voce subțire m-a făcut să fiu mai sigur cu privire la faptul că nu-mi ascult
vocea personală, ci vocea Duhului Sfânt. Uneori înțelegeam greșit lucrurile și
recunoșteam rapid asta! Ceea ce m-a ajutat a fost să nu mă avânt direct, ci să
păstrez în inimă acel cuvânt, acea idee timp de 24 de ore, să meditez asupra ei
și să examinez motivațiile din spatele lor și bazele biblice. Fiind căsătorit, mă
consultam și cu soția mea, cerându-i să se roage și ea ca acel cuvânt să-mi fie
confirmat. Și în ziua de astăzi fac aceste lucruri.
Noi știm că Dumnezeu vorbește și astăzi prin Cuvântul Său, scoțându-ne

în evidență anumite pasaje din Biblie care se aplică direct vieților noastre, pe
măsură ce medităm zilnic la Scripturi. El, de asemenea, ne vorbește printr-o
voce subțire și blândă, care vine sub forma unui gând, a unei impresii, a unei
intuiții sau a bunului simț. Unor oameni Dumnezeu le vorbește prezentându-le
anumite imagini în mintea lor. Știm, de asemenea, că Dumnezeu vorbește prin
viziuni și vise. Visele au loc în timpul nopții și viziunile în timpul zilei. De
asemenea, profeții, pastorii și cei care au autoritate spirituală reprezintă canale
124
prin care vocea Duhului Sfânt ne vorbește astăzi. Există și alte modalități, cum
ar fi o voce audibilă rară sau o transă. Dumnezeu este foarte creativ și știe cum
să ne atragă atenția. Cea mai importantă parte pe care noi trebuie să o facem
este să ne plecăm urechea să Îl auzim.
125
8
Desemnare fără ungere
Chemare fără Duhul Sfânt
127
Capitolul 8
„Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci

prin Duhul Meu”, zice Domnul oștirilor! (Zaharia 4:6)
P
ovestea lui Saul a început foarte bine. Ocupându-se de afacerea tatălui
său, Saul vedea de măgărițele familiei. El nu căuta o împărăție sau
un titlu în acele zile, însă destinul l-a găsit în timp ce se afla într-o
călătorie pentru a împlini misiunea primită de la tatăl său. Când ne angajăm
să facem lucrarea Tatălui nostru ceresc, destinul ne va găsi. Când vom căuta
sufletele pierdute, nu ne vom rata chemarea divină.
Saul avea în inima lui chemarea de a conduce o împărăție chiar și când era
copil. Dumnezeu a pus acea dorință în el. Când l-a întâlnit pe profetul Samuel
ca să-l întrebe unde i-au fugit măgărițele, Samuel i-a spus că îi va descoperi
a doua zi ce este în inima lui, dar l-a asigurat totodată că măgărițele au fost
găsite (1 Samuel 9:19-20). În mintea lui Saul erau măgărițele; în inima lui era
destinul. Samuel i-a spus pe loc despre măgărițe, însă Saul a trebuit să aștepte
până a doua zi ca să-i spună despre chemarea lui Dumnezeu.
Adeseori, Dumnezeu ne pune vise în inimă, chiar dacă acestea sunt radicale
sau nebunești, iar nouă ne este teamă să recunoaștem față de noi înșine că acele
vise sunt prezente sau reale. Însă Dumnezeu are o modalitate de a ni le aduce
la lumină din fundalul minții. Adevărata lucrare profetică nu ne dezvăluie
greșelile, ci ne revelează destinul. Profetul i-a dezvăluit lui Saul ce este în inima
lui. Chemarea de a conduce peste Israel a fost confirmată de ungerea Duhului
Sfânt, care l-a împuternicit să împlinească visul lui Dumnezeu pentru viața lui.
129
Ca să fii desemnat ai nevoie de ungere. O chemare nu poate fi împlinită

fără ungere. Saul nu a fost chemat să fie un predicator sau un lider de închin-
are; el a fost chemat să fie rege, însă, ca să poată avea succes în acest domeniu,
avea nevoie de ungere. Dumnezeu le dă ungerea Duhului Sfânt celor a căror
responsabilitate este mai mare decât abilitatea lor. Când Dumnezeu îți dă un
vis care nu pare doar greu, ci imposibil, El te va echipa cu uneltele necesare ca
să-l poți împlini. Ungerea îți împuternicește desemnarea.
Haide să vorbim despre rolul Duhului Sfânt în chemarea ta și să facem

apoi un contrast cu ce se întâmplă când ungerea nu-ți mai influențează viața.
Regele Saul a fost un exemplu perfect de acest lucru.
Ataci sau atragi?

Ungerea este un belșug al vieții lui Dumnezeu în noi. Paharul nostru nu doar
este plin, ci ajunge să dea peste. Când umblăm în Duhul Sfânt, El face ca din
paharul nostru să curgă în viețile celorlalți. Ungerea este rezultatul umblării în
părtășie intimă cu El. Autorul epistolei către Evrei a spus că, datorită faptului că
iubim neprihănirea și urâm nelegiuirea, Dumnezeu ne unge mai presus de alții.
…de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un

untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii Tăi.
(Evrei 1:9)
Saul nu a trebuit să caute puterea lui Dumnezeu pentru viața lui; ungerea
l-a ajuns atunci când umbla în sincronizare cu Duhul lui Dumnezeu. Ungerea
l-a împuternicit să rupă jugul amoniților la începutul domniei sale. Însă când
a continuat cu încăpățânare să nu se supună Domnului, ungerea l-a părăsit, iar
el a început să lupte nu doar cu vrăjmașul, ci cu oamenii unși de Dumnezeu.
El nu mai atrăgea în mod umil ungerea lui Dumnezeu, ci ataca ungerea lui
130
Dumnezeu în alții. Și-a petrecut ultima parte din viață încercând să-și omoare
ginerele, pe David, care era o imagine a ceea ce Saul fusese cândva - umplut și
călăuzit de Duhul Sfânt.
Unul dintre cele mai clare semne ale faptului că creștinii nu umblă în Duhul
se vede atunci când ei se iau de alți credincioși. Unii dau naștere la treziri, iar
alții le critică acestora eforturile și metodele. Cei care văd întotdeauna defecte
în treziri nu le creează niciodată. Dacă critici mișcarea lui Dumnezeu și miș-
carea Duhului Său în alții, lucrul acesta se datorează faptului că El nu Se mișcă
în viața ta. Dacă I S-ar fi permis acest lucru, ai fi fost ocupat cu proiectele lui
Dumnezeu și ai fi lucrat împreună cu alții, în loc să îi ataci.
David nu l-a atacat pe regele Saul. El își avea propria ungere pe care trebuia
să o mențină. Însă Saul l-a atacat constant pe David, deoarece ungerea din viața
lui l-a părăsit. Toți oamenii lui Dumnezeu au defecte; cei din Biblie se con-
fruntau cu păcate și aveau slăbiciuni, exact ca cei pe care Dumnezeu îi folosește
astăzi. Faptul că Îl onorăm pe Duhul Sfânt din altă persoană nu înseamnă că
ignorăm umanitatea acelei persoane sau că ne facem că nu-i vedem neajunsurile.
Însă dacă faci ca treaba ta să fie să-i retrogradezi pe alții doar pentru că nu ești
de acord cu stilul lor, să-i acuzi de erezie, pentru că nu ești de acord cu man-
ifestările, trebuie să-ți cercetezi inima. Sau poate că invidiezi favoarea în care
umblă alții. Dacă acesta este cazul, trebuie să te uiți puțin mai în profunzime
în inima ta și să te întrebi „Oare a fost prezența dulce și manifestă a Duhului
Sfânt din mine sufocată sau stinsă?”.
Dragă prietene, putem să nu fim de acord cu cineva fără să încercăm să îl

distrugem. Noi, sfinții care credem în Biblie, îl urmăm pe Isus și suntem umpluți
de Duhul Sfânt, ne aflăm în aceeași echipă. Când atacăm pe cineva care este
folosit de Domnul, nu doar că ratăm ungerea plină de binecuvântare a lui
Dumnezeu, dar ne aflăm și în pericolul de a-L întrista sau de a-L blasfemia pe
Duhul Sfânt. Această temă a hulei a fost adusă în discuție ca răspuns la faptul
că Isus a fost numit diavol, pentru că a scos un diavol în numele diavolului.
131
Fariseii cei religioși n-au spus nimic împotriva Duhului Sfânt. Ei doar au spus
că exorcizarea și vindecarea au fost făcute prin puterea diavolului, deși era vizibil
că au fost făcute prin puterea Duhului Sfânt! Hula împotriva Duhului Sfânt
are prea puțin de-a face cu ceea ce spunem în mod nebunesc la adresa Lui.
Are mai mult de a face cu ceea ce spunem împotriva lucrărilor Lui, care sunt
împlinite în mod evident de El. Hulă înseamnă să atribui puterilor demonice
ceea ce a fost făcut de Duhul Sfânt.
Te îndemn să eviți să vorbești împotriva minunilor, în special împotriva

operațiunilor de eliberare care sunt făcute de lucrători creștini de care nu îți
place. Da, există minuni false, profeți mincinoși și orice altceva fals. Pentru
orice lucru care este real și după voia lui Dumnezeu va exista un fals. Diavolul
este un duplicator; este un imitator. Cu toate acestea, Dumnezeu este singurul
Creator atotputernic, care are autoritate deplină pe tărâmul spiritual. Satan
a folosit în mod greșit Scripturile când L-a ispitit pe Isus în pustie. Cu toate
acestea, Isus a ripostat citând Scripturile. Satan a abuzat de Scripturi, dar asta nu
înseamnă că noi ar trebui să fim reticenți în a folosi Biblia în apărarea noastră.
În Egipt, vrăjitorii au făcut minuni prin puterea magiei și a demonilor, însă
Moise nu a încercat să-l convingă pe faraon doar vorbind sau folosind cuvinte
blânde. În schimb, Moise a demonstrat puterea supranaturală a Dumnezeului
cel Atotputernic prin manifestări extraordinare și mai mari de atât.
În ziua de azi, toată lumea are o opinie despre toate lucrurile, ceea ce e în
regulă. Cu toate acestea, să-i acuzi pe frații tăi de faptul că sunt eretici sau să-i
dai diavolului credit pentru minunile sau eliberările din cadrul altor lucrări
este chiar la limita hulei. Există minuni făcute de vrăjitori, profeții rostite de
mediumi și o focalizare asupra îngerilor și a energiei în culturile New Age. Dar
lucrul acesta nu ar trebui să ne facă să Îl evităm pe Duhul Sfânt și manifestările
Sale supranaturale. Isus a acționat în afara normelor religioase; El a încălcat
multe reguli religioase și tradiții ale vremii. Prin urmare, fariseii L-au etichetat
ca fiind demonic. Când nu au putut să discrediteze validitatea minunilor la
care au fost martori, ei L-au acuzat că are drac. „Fariseii” din ziua de azi sunt
132
exact la fel. Ei îl glorifică pe „Moise”, sau religia de ieri, însă Îl discreditează

pe Cristos din Noul Testament, care lucrează azi. Cu alte cuvinte, ei vorbesc
despre treziri din trecut, însă atacă mișcările contemporane, supranaturale ale
lui Dumnezeu din ziua de azi. Ca rezultat ei au o formă de evlavie, însă îi neagă
puterea (2 Timotei 3:5). Lucrul acesta Îl întristează pe Duhul Sfânt.
Oamenii lui Dumnezeu nu sunt perfecți, însă lucrul acesta nu ne dă liber-

tatea să-i numim eretici. Ei sunt ființe umane pe care Dumnezeu le folosește.
Nu avem niciun drept să spunem că Satan este sursa manifestărilor care au
loc în cadrul lucrărilor lor; Dumnezeu este cel care aprobă sau dezaprobă.
Robii lui Dumnezeu sunt ca mănușile - Dumnezeu este mâna. Mănușile se
învechesc, se murdăresc și devin uzate, însă Mâna rămâne aceeași. Oamenii
pe care Dumnezeu i-a folosit de-a lungul istoriei au avut problemele lor, la fel
ca mănușile din casa ta, dar, cu toate acestea, ei au reprezentat cele mai bune
unelte pe care Dumnezeu le-a avut disponibile la momentul acela. Îmi doresc
ca Noe care s-a îmbătat, Moise, care a vărsat sânge, David, care a săvârșit adulter
și crimă și Solomon, care a practicat idolatria, să nu fi săvârșit acele păcate; însă,
în ciuda neajunsurilor lor, ei au fost în continuare folosiți de Duhul Sfânt. Poți
să citești în Biblie despre faptele credinței lor și despre ce au realizat ei. Dacă
ataci minunile, nu vei atrage minuni, deoarece atitudinea aceasta Îl întristează
pe Duhul Sfânt. Când faci lucrul acesta, dai dovadă clar de faptul că nu rămâi
în Duhul Sfânt.
Să ne întoarcem la povestea lui Saul. El l-a atacat pe David după ce și-a pier-
dut conexiunea cu Duhul Sfânt. El și-a pierdut autoritatea de a ataca adevăratul
vrăjmaș și, în schimb și-a făcut un vrăjmaș din persoana aleasă de Dumnezeu.
El s-a convins pe sine și pe alții că David era trădător, când, în realitate, Saul
trăia, pur și simplu, fără puterea Duhului.
133
Curaj sau lașitate?

Când Duhul Sfânt l-a uns și l-a desemnat pe Saul să fie rege prin Profetul
Samuel, în inima acestuia a fost eliberată o îndrăzneală, iar el a acționat la
limita nechibzuinței. El și-a omorât boii și a trimis un mesaj foarte puternic
poporului Israel. El a devenit decisiv, îndrăzneț și curajos. Cu toate acestea,
ani mai târziu, Duhul Sfânt l-a părăsit pe Saul din cauza neascultării lui; el a
devenit paranoic, speriat și s-a comportat ca un laș (1 Samuel 16:14).
Când suntem plini de Duhul Sfânt (predați pe deplin), suntem umpluți

cu îndrăzneala Lui; însă când suntem conduși de sinele nostru, vom rămâne
normali sau echilibrați. Oamenii care duc vieți echilibrate nu schimbă istoria
sau nu au un impact mare asupra lumii din jurul lor. Cei care fac pași în cred-
ință, care își asumă riscuri și sunt îndrăzneți sunt cei care vor fi ținuți minte și
care vor avea un impact asupra lumii.
A existat o perioadă în viața mea în care eram echilibrat când vine vorba de
vindecare. Nu voiam să par nebun sau radical. Îmi era teamă că voi fi criticat.
Credeam în vindecări, dar totodată credeam că Dumnezeu nu vrea să vindece
pe toată lumea. Ghici ce? Nu eram criticat de nimeni și nimeni nu era vinde-
cat. Dar pe măsură ce am început să mă apropii de Duhul Sfânt, prezența Lui
a devenit mai importantă pentru mine decât aprobarea oamenilor. Suferința
oamenilor bolnavi a devenit mai importantă pentru mine decât părerile
oamenilor sănătoși. Am început să observ o nouă îndrăzneală în rugăciunile,
predicarea și învățăturile mele. Acea îndrăzneală a adus o măsură mai mare de
mișcare a lui Dumnezeu. Apoi vindecările au devenit un eveniment obișnuit
în cadrul lucrării noastre. Intimitatea cu Duhul Sfânt te va conduce în locuri
în care să-ți asumi riscuri. Iar acele riscuri vor duce la răsplătiri mari.
În perioada în care regele Saul mergea la sigur - a așteptat 40 de zile ca Goliat

să facă prima mișcare - David a intrat în scenă. Fără să aibă experiență militară
sau un cuvânt profetic cu care să lupte împotriva vrăjmașului, El s-a avântat în
bătălie împotriva lui Goliat. David avea ceea ce Saul pierduse - îndrăzneală.
134
El nu era nebun sau nechibzuit. David avea o relație cu Duhul Sfânt. Relația a
dus la un risc. Iar riscul a dus la o răsplată. Saul nu și-a prețuit relația cu Duhul
Sfânt, așa că a plătit un preț - și-a pierdut îndrăzneala. El a devenit echilibrat.
Și-a pierdut curajul și a devenit precaut. El și-a pierdut credința, deoarece
mergea la sigur.
Să ne focalizăm acum pe Duhul Sfânt, nu pe asumarea de riscuri. Dacă

încerci să copiezi pe cineva care umblă în Duhul fără să îți hrănești propria
relație cu Duhul Sfânt, nu-ți vei asuma riscuri; deși ai putea să devii nechibzuit,
iar nechibzuința ta ar putea să te ducă la ruină. Poate îți amintești că atunci
când Israel a refuzat să meargă și să-și ia țara promisă în posesie, la scurt timp
după ce au plecat din Egipt, Dumnezeu S-a mâniat pe ei. El le-a spus că nici-
unul dintre ei nu va intra în țara promisă. Toți cei care aveau de la 20 de ani
în sus aveau să moară în pustie, cu excepția celor două iscoade curajoase. Ei
bine, după ce au auzit declarația lui Dumnezeu, au devenit nechibzuiți și și-au
continuat viețile fără o relație corespunzătoare cu El. Ei nu au căutat direcție
de la Dumnezeu și s-au angajat în bătălii, ajungând să fie bătuți de vrăjmași ca
rezultat (vezi Numeri 14). Fără o relație vie cu Duhul Sfânt, încercările noastre
de a fi îndrăzneți sunt de fapt nechibzuite, ceea ce nu duce la nimic altceva
decât la distrugere.
Când auzi de faptele de credință ale cuiva, bucură-te, însă nu încerca să

copiezi persoana aceea. Imită-i credința, însă clădește-ți propriile fapte. Dacă
copiezi faptele de credință ale altcuiva, în loc să îi imiți credința vei eșua
lamentabil. Când armata egipteană s-a luat după poporul Israel, mergând
prin Marea Roșie, s-au înecat, deși Israel tocmai trecuse înaintea lor pe uscat.
De ce? Deoarece încercarea de a reproduce realizările altcuiva în domeniul
credinței, fără să ai credința care a împuternicit producerea acelor fapte, nu
va duce decât la catastrofă.
Există o diferență între risc și nechibzuință. Riscul se naște dintr-o relație de

încredere; nechibzuința se naște din disperare impetuoasă, nerăbdare și nevoia
135
de a se dovedi pe sine. Spre exemplu, de trei ori în ultimii șase ani, am dăruit
împreună cu soția mea toți banii pe care îi aveam. Și odată nu ne-am dăruit
doar banii, ci și mașinile pe care le aveam. Am ajuns fără mașină și fără bani. Am
simțit cu adevărat că Dumnezeu mă călăuzise să fac asta. Dezvoltasem încet,
dar sigur o sensibilitate față de vocea Lui și, la scurt timp după acest sacrificiu
uriaș, totul în viața mea și lucrarea mea s-a schimbat complet. De fapt, cred că
ceea ce vezi astăzi întâmplându-se în viața mea este un rezultat al acelui risc
uriaș. Dar, un cuvânt de avertizare: nu ar fi deloc înțelept să mă copiezi. Cheia
nu este să dai tot ceea ce ai. Cheia este să ai o relație intimă cu Duhul Sfânt și
să trăiești în ascultare față de El. Cel mai probabil, El te va călăuzi să faci alt
lucru decât am făcut eu. Tu doar ascultă de El!
De fapt, la începutul anului 2020, fără să știu ce avea să urmeze în acel an,
am fost călăuzit să merg într-o direcție complet diferită: să economisesc bani,
să investesc și să-i învăț pe cei din biserica mea să facă același lucru. Cu un an
înainte, în 2019, i-am încurajat pe toți din biserică să facă un sacrificiu financiar
uriaș; dar în 2020 am spus bisericii că Dumnezeu vrea să învățăm nu doar să
dăruim, dar și să economisim bani și să-i investim într-un mod înțelept. Habar
nu aveam că COVID-19 era chiar după colț. Eu și soția mea dăruim și astăzi
mai mult decât am dăruit înainte, iar biserica noastră nu doar că a supraviețuit
pandemiei, ci a și crescut, și ne-am putut cumpăra o proprietate nouă.
Cred cu adevărat că sfatul meu și recomandarea mea au fost inspirate de

către Duhul Sfânt. Nu există nici o formulă pentru a căpăta direcție; totul are
de a face cu o relație continuă cu Duhul Sfânt și nimic altceva. Această relație
te va conduce în locul în care să pășești cu curaj afară din barcă. Relația ta te
va duce la un risc. Iar riscul te va duce la o răsplată.
136
Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au

mirat, întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând; și
au priceput că fuseseră cu Isus.
(Fapte 4:13)
Liderii religioși au văzut în ucenicii pe care ei tocmai îi aruncaseră în

închisoare ceva interesant - îndrăzneală. Apostolii erau curajoși. De unde
venise această îndrăzneală și acest curaj? Dintr-o diplomă? Dintr-un titlu sau
o poziție? Din legături politice? Din trăsături de personalitate? Chiar deloc!
Luca, care a scris cartea Faptele Apostolilor, ne-a spus secretul: criticii religioși
au văzut îndrăzneală și și-au dat seama că ei fuseseră cu Isus (Fapte 4:13). Petru
și Ioan nu încercau să fie neînfricați. Erau pur și simplu cei mai buni prieteni
ai lui Isus, iar îndrăzneala a venit ca un rezultat.
Eu cred că intimitatea cu Duhul Sfânt este cheia spre a avea îndrăzneală.

Iar îndrăzneala este cheia spre miracole. Cineva care duce o viață echilibrată,
calculată, nu va visa să pășească înainte și să se roage pentru altcineva să fie
vindecat. Însă cineva care are îndrăzneala pe care Duhul Sfânt o dă va păși și se
va ruga pentru alții. Sau va avea îndrăzneala de a umbla pe ape. Sau îndrăzneala
de a face sacrificii. Sau îndrăzneala de a scoate demoni. Sau îndrăzneala de a-și
împărtăși credința cu un străin. Dacă nu pășești și nu îți asumi un risc, nu vei avea
nici o șansă să ai succes. Încetează să mai mergi la sigur! Du-te în locul ascuns,
dezvoltă intimitate cu Duhul Sfânt și-apoi ieși și trăiește în zona de credință.
Un rezultat al intimității cu Duhul Sfânt este îndrăzneala. Fără ea nu vei

avea decât groază, paranoia, frică și panică. Împăratul Saul nu era doar un laș;
el a devenit instabil pe plan emoțional. A devenit asuprit demonic. De fapt, a
devenit dezechilibrat mintal. Noi uităm că nu există teren spiritual neutru. Este
fie lumină, fie întuneric. Dacă stingem lumina dintr-o încăpere, nu trebuie să
invităm întunericul. El vine fără să fie invitat. Întunericul umple încăperea în
momentul în care lumina o părăsește. Așa apar îngrijorarea, fobiile și anxietatea.
137
Când lumina nu mai există, întunericul rămâne. Când Duhul Sfânt încetează
să mai fie onorat ca Domn peste viața noastră, întunericul va zăbovi într-o
formă sau alta. Una dintre motivațiile pentru a dezvolta o intimitate profundă
cu Duhul Sfânt ar trebui să fie o preocupare cu privire la felul în care ar arăta
viața noastră fără El. Ar trebui să ne gândim la direcția în care ea s-ar duce. Ar
duce la aceeași situație în care se află o încăpere când stingem becul - la întuneric
total. Măsura în care respingem călăuzirea Duhului Sfânt în viețile noastre va
fi măsura în care vom fi umpluți cu întuneric, neliniște, anxietate sau depresie.
Frica de Domnul sau frica de oameni?

Când Duhul Sfânt a venit peste regele Saul, frica de Domnul a venit peste
popor. Actul său plin de curaj de a-și omorî boii, a-i dezmembra și a trimite
părți din animale la toate semințiile, le-a transmis oamenilor un mesaj plin de
putere, însă lucrul acesta nu i-a speriat - a adus frica de Dumnezeu peste ei.
Dacă Saul ar fi fost ostil sau crud, oamenii s-ar fi temut de el. În schimb, actul
de îndrăzneală al lui Saul, inspirat de Duhul Sfânt, a adus frica de Dumnezeu
și un curaj neînfricat peste popor. Ei au început să se teamă de Dumnezeu, nu
de liderul lor sau de vrăjmașii lor.
Când oamenii se tem de liderii lor, lucrul acesta este un semn al faptului că
liderii nu umblă în Duhul Sfânt. Duhul Sfânt inspiră frica de Domnul, nu frica
de păstori (Isaia 11:2). Duhul Sfânt îi inspiră pe oameni să umble în teama de
Dumnezeu, nu de oameni. Să te temi de Dumnezeu nu e același lucru cu a-ți fi
frică de El. Să te temi de Dumnezeu te determină să alergi înspre El și departe
de păcat. Să te simți intimidat de Dumnezeu te va determina să alergi departe
de El și să te ascunzi. Frica de Domnul înseamnă să ai o atitudine de uimire
și respect major față de El, să Îl tratezi cu o stimă și o admirație deplină. Din
nefericire, trăim într-o generație în care mulți credincioși spun că au o relație
cu Dumnezeu, însă le lipsește reverența față de El, și chiar Îi iau Numele în
138
deșert. Faptul că îți neglijezi relația cu Duhul Sfânt duce la lipsa uimirii față
de prezența sfântă a lui Dumnezeu.
Asta s-a întâmplat cu Saul. După cel de-al doilea act de nesupunere vădită,
Duhul Sfânt l-a părăsit. Apoi, în loc ca oamenii să se teamă de Dumnezeu, ei
au început să se teamă de împăratul lor. Și ghici ce? Și Saul se temea de popor.
Atunci Saul a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat

porunca Domnului și n-am ascultat cuvintele tale; mă
temeam de popor și i-am ascultat glasul.”
(1 Samuel 15:24)
După ce Duhul Sfânt l-a părăsit, deciziile pe care Saul le-a luat au fost bazate
pe frica de oameni și pe ceea ce cereau ei. Când Saul a fost umplut cu Duhul
Sfânt, nu s-a temut de ce credeau oamenii sau spuneau despre el, deoarece se
focaliza pe Dumnezeu. Însă, când și-a luat focalizarea de pe Dumnezeu, a ajuns
să fie controlat de opinia poporului. Teama de oameni l-a condus pe Saul în
locul în care să cedeze înaintea zarvei produse de aceștia. Focalizarea lui s-a
mutat, iar el L-a pierdut pe Dumnezeu din vedere.
Când căutăm în mod orbește să le fim pe plac oamenilor, mai devreme

sau mai târziu vom ajunge să nu ne mai supunem lui Dumnezeu. Când ne
supunem Lui orbește, le vom slujii oamenilor fără să încercăm să le facem pe
plac. Adu-ți aminte că Dumnezeu nu ne-a cerut să le facem pe plac oamenilor,
ci să-i iubim și să le slujim - și este o mare diferență între acestea. Isus nu a trăit
pentru a le face oamenilor pe plac, ci să Îi facă pe plac numai Tatălui din ceruri.
Dacă nu suntem umpluți de un respect plin de uimire la adresa lui Dumnezeu,
atunci teama de oameni ne va intimida. Duhul Sfânt creează în noi frica de
Domnul. Duhul Sfânt nu ne va face să ne temem de oameni sau să ne fie frică
să fim respinși de ei.
139
Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de

dragoste și de chibzuință.
(2 Timotei 1:7)
Frica de oameni nu ne va copleși atunci când suntem plini de Duhul Sfânt,

deoarece frica de Domnul îndepărtează toate celelalte frici. Dacă umblăm în
Duhul Sfânt și cei din cercul nostru de influență vor fi inspirați să umble în
frică de Domnul. Dacă nu umblăm aproape de Duhul Sfânt vom trăi cu teamă
de oameni. Punct.
Aprobarea autentică vine de la Dumnezeu, Tatăl nostru, nu de la oameni.

Dacă îi iubim pe oamenii din jurul nostru doar pentru că ne este milă când
vedem cine sunt, dragostea noastră față de ei se va diminua. Însă, dacă motivul
pentru care îi iubim este faptul că îi vedem prin ochii lui Dumnezeu, cu
planurile și scopurile Lui pentru ei - dragostea noastră față de aceștia va crește
și va fi stabilă. Duhul Sfânt toarnă dragostea lui Dumnezeu față de oameni în
inimile noastre.
Ungere și autoritate
Când Duhul Sfânt a venit peste Saul, el s-a dus la război alături de profetul
Samuel. Acesta a fost mesajul pe care l-a transmis națiunii lui Israel.
Oricine nu va merge după Saul și Samuel își va vedea boii

tăiați la fel.
(1 Samuel 11:7)
Regele era într-un parteneriat cu profetul. Ei au avut o relație spirituală

minunată, atâta timp cât Saul a umblat în Duhul. Când Saul început să nu se
140
mai supună Domnului, lucrul acesta l-a întristat profund pe Samuel și a creat
un conflict în relația lor. Saul a început să aibă probleme cu autoritatea.
Nu putem să umblăm în ungere și, totodată, să ne opunem autorității.

Compară-L pe David cu Saul. David, care era plin de Duhul Sfânt, a făcut plin
de respect ceea ce tatăl său îi ceruse, a luat mâncarea și le-a dus-o fraților lui,
care erau pe câmpul de luptă. David nu s-a dus acolo cu gândul de a se lupta cu
Goliat; doar s-a dus ca să facă ceea ce tatăl său îl trimisese să facă. Însă când a
ajuns, a auzit faptul că uriașul își bătea joc de Numele măreț al lui Dumnezeu.
Iar lucrul acesta l-a înfuriat! În consecință, el i-a cerut regelui cel timid permi-
siunea să lupte împotriva uriașului gălăgios. David a onorat suficient de mult
autoritatea regelui, deși acesta era slab și deficitar, încât să îi ceară permisiunea
să se angajeze în luptă împotriva vrăjmașului (1 Samuel 17).
Apoi, David a devenit faimos. A fost adăugat armatei regelui și a distrus

mii de vrăjmași ai Israelului. Însă el nu și-a ridicat niciodată mâna să-i facă rău
lui Saul, care a fost uns cu ulei de către Samuel. Și David a fost uns de același
profet și a avut o chemare de împlinit. Însă regele Saul, care era gelos, i-a făcut
viața un calvar. La un moment dat, David, sub acoperirea întunericului, a tăiat
în tăcere o parte din îmbrăcămintea lui Saul, ca mai târziu să-i transmită faptul
că nu intenționează să-i facă rău. Dar chiar și acel fapt de a tăia o bucată din
mantia lui Saul a adus o convingere de pocăință în inima smerită a lui David (1
Samuel, 24:4-6). David onora autoritatea, chiar și când autoritatea nu-l onora
pe el. Acesta este semnul unei vieți pline de Duhul Sfânt. După ce nu a mai
umblat în Duhul Sfânt, Saul avea probleme serioase în a-și exercita autoritatea
pe care o primise de la Dumnezeu.
Faptul că umbli plin de Duhul Sfânt te va determina să-ți schimbi atitudinea

față de părinții tăi, de soțul sau soția ta, de pastorii tăi, de mentorii tăi și de șefii
tăi. Nu poți să te răzvrătești împotriva autorității și să umbli în același timp în
Duhul Sfânt. Acesta nu este un semn al Duhului Sfânt; este influența diavolu-
lui. Diavolul este un răzvrătit. Când nu suntem influențați de Duhul Sfânt, iar
141
o persoană aflată într-o poziție de autoritate ne dă anumite porunci, în mod

obișnuit, va exista un nivel de răzvrătire care se va ridica în interiorul nostru.
Nu trebuie să îi dăm prilej celui rău în viața noastră, ci trebuie să ne pocăim cu
sinceritate. Mândria și răzvrătirea sunt ceea ce l-au condus pe satan să fie dat
afară din ceruri. Adu-ți aminte, diavolul nu a fost izgonit din cer pentru că a
consumat droguri sau pornografie - motivul pentru care și-a pierdut poziția s-a
datorat în întregime mândriei și disprețului la adresa autorității lui Dumnezeu.
Majoritatea dintre noi suntem atenți să nu săvârșim păcate care ne-ar face
să ajungem în închisoare, ne-ar crea un scandal public, ne-ar face să fim dați
afară din biserică sau să fim îndepărtați din poziții de conducere. Cu toate
acestea, tolerăm și justificăm păcatele care l-au alungat pe diavol din rai, cum
ar fi îndreptățirea, un ego neținut sub supraveghere și stima de sine exagerată.
La rădăcina tuturor problemelor cu autoritatea stă mândria.
Chiar Mântuitorul nostru Isus Cristos S-a supus părinților Săi cu mult
înainte să înceapă să umble în puterea Duhului Sfânt. Umblarea sub acoperi-
rea autorității vine înaintea de umblarea în ungere. Ține minte asta! Motivul
pentru care Dumnezeu vrea să ne supunem autorității după voia lui este să ne
dezvolte caracterul și să ne pregătească să trăim sub autoritatea Lui. Cum putem
să umblăm în supunere față de Dumnezeu pe care nu Îl vedem, dacă nu vrem
să umblăm în supunere față de autoritatea pe care o vedem?
Atitudinea noastră față de autoritate vorbește mai mult despre noi personal
decât despre autoritatea în sine. Oamenii își caută tot felul de scuze pentru
atitudinea lor greșită atunci când nu consideră că autoritățile din viața lor sunt
vrednice de onoare. Ei spun: „Uită-te la ce a făcut sau a spus.” Ei bine, onoarea
noastră față de ei nu cere onoare în schimb de la ei; noi doar trebuie să fim
onorabili. Totul depinde de atitudinea noastră, nu de acțiunile lor. Însă vreau
să fiu clar cu asta - lucrul acesta nu înseamnă să ne urmăm orbește părinții
sau pastorii împotriva voii revelate a lui Dumnezeu. În cazul acesta, noi nu
ne-am supune autorității lui Dumnezeu. Sau, dacă există un abuz sau hărțuire
142
spirituală din partea autorităților spirituale care ne-ar vătăma sufletele sau care
ne-ar produce daune la nivelul identității personale, atunci suntem încurajați să
ne distanțăm de autoritățile abuzive. David a făcut lucrul acesta cu Saul. Când
Saul arunca sulițe spre el, David s-a ferit - însă nu l-a dezonorat pe Saul. El a
plecat de la palat și a fugit în locuri izolate. Însă faptul că s-a retras din prezența
regelui Saul nu l-a determinat să îl urască sau să se răzvrătească împotriva lui.
Ține minte, distanțarea și dezonoarea sunt două lucruri complet diferite.
La rădăcina lipsei de onoare față de autoritate se află ego-ul nostru rănit,

stima de sine exagerată și mândria. Când Noe s-a îmbătat, unul dintre fiii lui
l-a dezonorat, iar asta a atras un blestem asupra lui. Este un lucru nebunesc,
deoarece în Noul Testament, Noe este văzut ca un om neprihănit, însă fiul lui
care l-a dezonorat, este considerat rău. În ochii noștri, pe scara păcatului, beția
este mai gravă decât lipsa de respect față de părinți, în special când aceștia nu
trăiesc în acord cu standardele noastre. Majoritatea dintre noi evităm să ne
îmbătăm, însă lipsa de respect față de autoritate este doar o parte normală a
vieții noastre, sau așa credem noi. Însă ce nu înțelegem este faptul că aceasta
poate să atragă un blestem asupra noastră.
Când umblăm în Duhul Sfânt, suntem dispuși să onorăm autoritatea,

chiar dacă acea autoritate are defecte. Când vedem neajunsurile părinților,
liderilor, angajaților noștri și a guvernului nostru, trebuie să învățăm cum să îi
acoperim în rugăciune, în loc să-i criticăm prin bârfă sau pălăvrăgeală socială.
Păstrează-ți părerile pentru tine. Dacă acele greșeli sunt săvârșite de lideri din
biserică, când lucrul acesta este potrivit, vorbește cu ei în privat, într-un duh
de dragoste, smerenie și har.
Miriam, sora lui Moise, a vorbit împotriva lui din ceea ce a considerat că era
un motiv bun - Moise se căsătorise cu o străină. Era contrar culturii poporului
evreu să te căsătorești cu cineva care nu era din acest popor. Așadar, Miriam s-a
simțit justificată să-și critice fratele ca fiind ipocrit. Pe lângă asta, ea și fratele
ei, Aron, îl invidiau pe Moise din cauza poziției de conducere pe care acesta
143
o avea. La urma urmei, el era mai tânăr decât ei. Însă Dumnezeu nu a văzut
lucrurile în felul acesta. În schimb, Mânia domnului s-a ridicat împotriva lor,
și Miriam s-a umplut brusc de lepră. Ea a fost leproasă timp de șapte zile, ca
pedeapsă a atitudinii ei critice (vezi Numeri 12). Această povestire m-a deranjat
întotdeauna, pentru că am crezut mereu că Moise ar fi trebuit să fie cel care
se umple de lepră. Însă Dumnezeu operează în căi mult mai înalte și pe un
teritoriu diferit decât am face-o noi. Lecția pe care am înțeles-o este că trebuie
să onorez autoritatea - chiar și atunci când o consider defectuoasă - deoarece
atitudinea mea de onoare dezvăluie mai multe lucruri despre caracterul meu
personal decât despre defectele acelei persoane.
Una dintre cele zece porunci spune să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.
Nu spune să faci lucrul acesta doar dacă sunt creștini de treabă. Nu spune să
asculți de tatăl și de mama, ta ci să-i cinstești. Ascultarea este diferită de onoare.
Ascultarea are de a face cu acțiunea; onoarea are de a face cu atitudinea. Să-ți
asculți părinții în Domnul este lucrul bun pe care trebuie să-l faci, însă dacă îi
cinstești, atragi răsplătiri (Efeseni 6:1-3).
De asemenea, doresc să subliniez faptul că trebuie să onorăm ofițerii de

poliție și oficialii guvernamentali. Apostolul Petru a spus:
Cinstiți pe toți oamenii, iubiți pe frați; temeți-vă de

Dumnezeu; dați cinste împăratului!
(1 Petru 2:17)
A fost un lucru ușor să își onoreze împăratul nemilos și crud? Glumești?

Pe cel care îi omora pe creștini? Biserica primară a trăit cu această mentalitate
conform căreia onoarea arată mai multe despre caracterul lor decât despre
moralitatea decadentă a celor pe care trebuiau să-i onoreze. În zilele noastre, este
teribil să vezi cum tinerii, rebelii și demonstranții noștri îi numesc pe polițiști
„porci”. Cât de rușinos este să auzi adulți care îi dau președintelui țării noastre
144
tot felul de nume depreciative și apoi se întreabă de ce copiii lor nu-i respectă
sau nu li se supun. Dacă semănăm dezonoare, vom culege rușine. Duhul Sfânt
nu onorează acest tip de atitudine. De fapt, dacă nu onorăm sau dacă avem
foarte puțin respect față de autoritate, este un semn al faptului că nu suntem
plini de Duhul Sfânt.
Două dintre cărțile care au format înțelegerea mele cu privire la autoritate

sunt „A tale of three kings”, de Gene Edwards și „Under cover”, de John Bevere.
Mi-am dat toată silința să-mi onorez și să îmi ascult părinții și pastorul. Nu
o să mint, uneori a fost greu să-mi onorez pastorul. Da, a fost mentorul meu,
dar ego-ul meu îl vedea uneori ca pe un torționar. Orgoliul și nesiguranța mea
au stat în calea lui. Când lucrarea mea a început să crească, mândria a început
să crească și ea deoarece am început să primesc din ce în ce mai multe invitații
de a vorbi. Am devenit tot mai frustrat de lucrurile pe care le spunea pastorul
meu. Mi-e foarte rușine să recunosc că simțeam că am depășit nevoia de a-l
avea ca pastor. Am crezut că trebuie să găsesc pe cineva mai mare care să mă
ajute să merg mai departe.
Duhul Sfânt m-a convins cu tărie că în acest fel se naște mândria. Mi-a
amintit că Samuel nu era rege, dar a uns doi regi; Maria și Iosif nu aveau o
lucrare, dar Isus li S-a supus; Eli nu era profet, dar l-a ajutat pe Samuel să audă
vocea lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu mi-a spus că, dacă voi muri față de
ego-ul meu și mă voi smeri, El îmi va crește lucrarea și mă va proteja în acest
proces. Din acel moment, am decis să-mi susțin financiar pastorul - nu ca un
act de mită, ci ca un act de onoare. Inima mi s-a schimbat față de el, iar relația
noastră s-a transformat în prietenie. Este o practică pe care o voi continua atâta
timp cât el va trăi. Am ales să-mi onorez pastorul pentru că vreau să umblu
îndeaproape cu Duhul Sfânt.
Noi trebuie să facem echipă cu autoritățile, nu să luptăm împotriva lor.

Hai să umblăm în parteneriat cu pastorii și mentorii noștri. Faptul că-i onorăm
pe cei aflați în poziții de autoritate dezvăluie faptul că-L onorăm pe Duhul
145
Sfânt. Ține minte, nu putem umbla în autoritate dacă ne răzvrătim împotriva

autorității.
Focalizat pe misiune sau

motivat de ambiție?
Când a venit Duhul Sfânt peste Saul, el s-a dus să salveze o cetate. Când
Duhul Sfânt l-a părăsit, el s-a dus să-și salveze titlul și faima. Au! Dumnezeu,
Tatăl, ni L-a dat pe Duhul Sfânt pentru a ne împuternici să împlinim agenda
lui Isus de a ajunge cu Evanghelia în toată lumea, nu pentru a ne face faimoși,
bogați sau cunoscuți.
Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste

voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în
Samaria și până la marginile pământului.
(Fapte 1:8)
Fără Duhul Sfânt devenim obsedați de titluri, poziții și ranguri. Când

Îl avem pe Duhul Sfânt, ne interesează chemarea, scopul și misiunea. Fără
Duhul Sfânt, oamenii sunt focalizați în interior, au nevoie de aprobare, se simt
îndreptățiți, ușor ofensabili, excesiv de suspicioși, extrem de geloși, egocentrici,
trăiesc pentru aplauzele oamenilor, sunt gata să renunțe la cea mai mică critică
și dau mereu vina pe alții. Când Îl au pe Duhul Sfânt, oamenii îi vindecă pe
cei bolnavi, scot demoni, îi salvează pe cei pierduți, au un impact asupra lumii
și nu iau în seamă ce spun alții despre ei.
146
Câteva lucruri de ținut minte

Sunt mișcat în mod personal de regele Saul și de povestea sumbră a vieții
sale, care mi-a dat multe lecții despre cum să nu-mi trăiesc viața. I-am recitit
povestea de mai multe ori decât pot număra. Sincer, observ în el unele dintre
înclinațiile și ispitele mele personale. Analizând fiecare detaliu din jurnalul său
de viață, pot vedea unde ar putea ajunge propria mea poveste dacă Îl iau pe
Duhul Sfânt de bun și urmez calea compromisului. Iată câteva lucruri pe care
le am în vedere pentru a mă ajuta să rămân pe calea cea bună cu Duhul Sfânt.
Plătește prețul de a fi consecvent
Saul a început bine, însă nu a plătit prețul de a rămâne dedicat chemării

sale. El a permis mândriei să îi umple inima și a devenit autosuficient.
Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun și n-ai păzit

porunca pe care ți-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul
ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; dar acum, domnia
ta nu va dăinui.”
(1 Samuel 13:13-14)
Pasiunea trebuie să meargă mână în mână cu persistența dacă vrem să

fim consecvenți. Iată de ce autorul epistolei către Evrei, ne-a spus să alergăm
cu stăruință.
Și noi… să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne

înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea
care ne stă înainte.
(Evrei 12:1)
147
Rămâi pe drumul cel bun. Respectă-ți cu credincioșie timpul de devoți-

une cu Dumnezeu. Nu da acea comuniune valoroasă cu El pe nimic altceva.
Continuă să te rogi, să postești și să jertfești. Nu-ți lăsa dragostea față de El
să devină superficială. Rămâi smerit. Așteaptă după Domnul. Aceasta a fost
prima greșeală mare a lui Saul; el nu l-a așteptat pe Samuel. El a pornit înaintea
liderului său spiritual și a ignorat direcțiunile acestuia. Ca rezultat, Dumnezeu
a venit și i-a spus că nu mai poate să continue să fie rege, deoarece nu a așteptat,
așa cum a fost instruit să facă. Dumnezeu a găsit pe cineva mai bun - nu un
lider mai bun sau un luptător mai bun și nici măcar un rege mai bun, ci un om
mai bun. Ce era atât de bun la acest om pe care Dumnezeu l-a găsit vrednic
să-l înlocuiască pe Saul?
Domnul Și-a ales un om după inima Lui.
(1 Samuel 13:14)
Dumnezeu a găsit pe cineva care era după inima lui. Saul nu-L urmărea pe
Dumnezeu. Nu era vorba de faptul că păcatul lui Saul a fost unul uriaș, ci că
pasiunea lui față de Dumnezeu era anemică - foarte superficială. Calificarea
lui David pentru împărăție a fost faptul că el căuta întotdeauna inima lui
Dumnezeu. El păstra legătura cu Dumnezeu, Îl Întreba pe Dumnezeu, Îl lăuda
pe Dumnezeu și se temea de El. El era curajos și plin de râvnă după neprihănire.
David nu era perfect, însă era pasionat. El L-a căutat pe Dumnezeu cu toată
inima lui. Nu era pasiv. Da, David a săvârșit păcate oribile, dar s-a rugat nu cu
scopul de a-și păstra împărăția, ci de avea Duhul lui Dumnezeu înlăuntrul lui.
…și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.
(Psalmul 51:11)
148
David s-a întors întotdeauna la Dumnezeu cu pocăință. El s-a păstrat

transparent în fața lui Dumnezeu, grijuliu și cu inima sensibilă. Și i-a respectat
pe cei care aveau autoritate asupra lui.
Dacă Saul ar fi căutat Duhul lui Dumnezeu într-un mod atât de fanatic
pe cât l-a urmărit pe David, Dumnezeu i-ar fi arătat milă. În schimb, el a fost
preocupat intens de a-l vâna pe David și, prin urmare, Dumnezeu nu l-a lăsat să-l
prindă. Dacă încetăm să-L urmărim pe Dumnezeu, căutările noastre nu vor da
roade pentru Împărăția Sa. Caută-L pe Duhul Sfânt cu înflăcărare. Urmează-L.
Dacă I-ai greșit, ridică-te și strigă cum a făcut David, însă nu-I da drumul lui
Dumnezeu. Urmărește-I inima. S-ar putea să nu simți o conexiune imediată
cu inima Lui, însă continuă să alergi după ea. Dumnezeu îi răsplătește pe cei
care Îl caută și îi va binecuvânta pe cei care sunt înfometați după neprihănire
(Evrei 11:6; Matei 5:6). El nu caută oameni perfecți, ci oameni pasionați.
Rămâi mic în ochii tăi
Samuel a spus:
Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia semințiilor

lui Israel și nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel?
(1 Samuel 15:17)
Observă propoziția: „Când erai mic în ochii tăi”. Când l-a uns Dumnezeu
pe Saul, el era atât de mic în propriii lui ochi, încât nu s-a văzut vrednic să fie
împărat, ci s-a ascuns de profetul care a fost trimis să-l ungă. Însă, când au
intervenit titlul, faima și bogățiile, Saul a devenit îngâmfat, cu o părere de sine
exagerată. El a ajuns să fie controlat de sine și foamea lui după Dumnezeu s-a
stins. Ca răspuns, Domnul i-a spus:
149
„Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de

la Mine și nu păzește cuvintele Mele.” (…) Saul s-a dus la
Carmel și iată că și-a înălțat un semn de biruință…
(1 Samuel 15:11-12)
Averea netă nu ar trebui să îți determine sentimentul de vrednicie personală.

Cu alte cuvinte, titlul pe care îl ai nu ar trebui să îți crească stima de sine. Toate
aceste lucruri sunt daruri împrumutate de la Dumnezeu, dar trebuie să rămâi
smerit, flămând și sfânt înaintea Domnului. Când ești un nimeni, Dumnezeu
devine totul. Dar când devii mare în ochii tăi, Dumnezeu devine mic în inima
ta. Acest lucru este periculos! Fii atent la ce gândești despre tine însuți!
Încerc să îmi aduc aminte constant de unde am venit. Îmi place să spun că
sunt un nimeni care încearcă să le vorbească tuturor despre Cineva care poate
salva pe oricine. Martin Luther a spus: „Dumnezeu l-a făcut pe om din nimic.
Și atâta timp cât suntem nimic, El poate face ceva din noi.”
Smerenia nu înseamnă să te gândești la tine ca fiind mai prejos, ci să te

gândești mai puțin la tine. Dacă rămâi mic în ochii tăi, Dumnezeu va fi întot-
deauna mare în inima ta. Fii blând, modest și smerit. Rămâi înfometat. Nu
deveni atât de fascinat cu faptul că Îl slujești pe Dumnezeu, încât să îți pierzi
fascinația față de Însuși Dumnezeu. Fă ca Dumnezeu să fie scopul tău, nu doar
un mijloc de a ajunge să-ți atingi scopurile.
Nu-ți depăși niciodată nevoia de a te pocăi
Un lucru pe care Saul nu l-a aplicat în viața sa spirituală a fost pocăința.

Întotdeauna și-a găsit o sumedenie de scuze și a dat vina pe alții, însă nu s-a
pocăit. El și-a cerut iertare, sperând că Samuel îl va onora în fața poporului. Însă
adevărata pocăință nu s-a regăsit niciodată în mintea sau planurile lui. Nu este
suficient să îți ceri iertare de la Dumnezeu dacă nu vrei să te schimbi. Porcii se
joacă în mizerie și se bucură de ea; oile behăiesc când se murdăresc. Dacă nu
150
te deranjează mizeria, ești ca un porc murdar. Duhul Sfânt nu va sta în genul

acesta de mediu întunecat și obscur. Păcatul Îi frânge inima lui Dumnezeu și
ar trebui să o frângă și pe a ta. Păcatul Îl rănește pe Dumnezeu, deoarece este
rău și întotdeauna îi rănește pe cei pe care Dumnezeu îi iubește, inclusiv pe
tine. După ce Îi greșești lui Dumnezeu, trebuie să ai o inimă zdrobită, deschisă.
La fel ca Saul și eu tind atât de des să caut ușurare în loc de căință. Vreau ca
Dumnezeu să-mi îndepărteze suferința și vina, în loc să îmi schimbe inima și
să îndepărteze păcatul din rădăcină. Îmi place să spun „Îmi pare rău, Doamne”
în loc să spun „Doamne fă-mă robul tău disponibil și ascultător”. Eu vreau ca
Dumnezeu să îndepărteze simptomele și/sau consecințele păcatului meu, dar
nu păcatul în sine. Lucrul acesta Îl întristează pe Duhul Sfânt. El Se așteaptă
la o schimbare din partea mea, în pocăință adevărată.
În timpul perioadei în care era chinuit demonic - semnalul lui Dumnezeu

de a se pocăi - Saul a invitat muzicieni să îl consoleze și să îl distreze în loc să îl
invite pe profet să îl elibereze. Regele demonizat a căutat sedare prin divertis-
ment în loc de eliberare. El s-a mulțumit cu o ușurare în loc să se căiască. Nici
nu-i de mirare faptul că Duhul Sfânt l-a respins.
Durerea și vina pot fi comparate cu martorii din bordul mașinii care îți
indică faptul că undeva există o problemă. Este un lucru nebunesc se-i ceri unui
electrician să îți schimbe beculețul din bord în loc să plătești un mecanic să
repare problema mașinii. Pocăința înseamnă să repari problema. Saul a avut
momente de ușurare, însă o viață întreagă de chin. El chiar a profețit în perioade
în care nu Îl urma pe Dumnezeu. Te sfătuiesc să nu te supraapreciezi niciodată
sau să ignori pocăința. Când citesc psalmul 51, un psalm de pocăință scris de
David, pot să văd de ce Dumnezeu l-a plăcut atât de mult. David nu și-a căutat
scuze și nu a dat vina pe altcineva. El și-a asumat păcatul, a plâns, a pledat și
L-a căutat pe Dumnezeu, Mecanicul care poate să repare oameni. Pe de altă
parte, Saul și-a căutat scuze și a dat vina pe alții. Principala lui preocupare nu
era să-L caute pe Dumnezeu, ci să se asigure că nu își pierde titlul și poziția.
151
Nu ai cum să rămâi în părtășie cu Duhul Sfânt fără o inimă smerită, dis-

pusă să se pocăiască. Ține minte, s-ar putea să te împiedici și să cazi, însă poți
întotdeauna să te întorci în brațele pline de dragoste ale lui Dumnezeu, dacă
te pocăiești.
Ți-am împărtășit mult despre Duhul Sfânt în această carte și sper că inima
ta este stârnită să înceapă să Îl cunoască, să umble cu El și să aibă părtășie cu
El într-un mod mai profund. În încheiere vreau să mai subliniez încă o dată:
…împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Amin.
(2 Corinteni 13:14)
152
Anexă 1
Hula împotriva
Duhului Sfânt
C
ând eram adolescent, mă bombardau gânduri înfricoșătoare că aș
putea spune ceva greșit împotriva Duhului Sfânt. Acele gânduri
erau invazive și intense. Ele au continuat, deși eu ajunsesem deja, la
vremea aceea, lider în cadrul lucrării de tineret. Vrăjmașul s-a folosit de frica și
ignoranța mea cu privire la acest subiect al hulei, ca să-mi umple inima cu gân-
duri eronate; îmi era teamă că voi săvârși singurul păcat de neiertat. La vremea
aceea, nu știam multe despre războiul spiritual și nici nu aveam înțelegerea
pe care o am acum cu privire la Duhul Sfânt, dar Îl iubeam și știam că aceste
gânduri înfricoșătoare nu vin de la El.
Exista o îngrijorare în adâncul minții mele că dacă aș spune ceva împotriva

Duhului Sfânt, voi fi condamnat pe vecie. Poate deja săvârșisem acel păcat
de neiertat. Îmi era frică și trăiam în teamă asigurându-mă că nu spun nimic
împotriva Sa. Dar după un timp, aceste gânduri s-au atenuat și apoi au dispărut.
Cu cât am citit mai mult Biblia, cu atât am observat mai mult cum diavolul
plantează acea teamă și, în același timp, ce rol uriaș poate juca ignoranța în
împuternicirea neliniștii.
153
Primul lucru pe care l-am învățat este faptul că trebuie să citești ceea ce
spune Biblia în context. Pentru o perspectivă și o înțelegere mai largă a ver-
setului pe care îl studiezi, citește capitolul anterior și apoi capitolul următor.
De aceea vă spun: orice păcat și orice hulă vor fi iertate

oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi
iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat;
dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat
nici în veacul acesta, nici în cel viitor. (Matei 12:31-32)
De ce a vorbit Isus despre hula împotriva Duhului Sfânt? Pasajul din Matei
12:22-30 explică ce s-a întâmplat înainte de versetele cu privire la hulă. Isus
vindeca un om mut și orb, scoțând din el un drac. Fariseii au trecut direct la
concluzii, pretinzând că Isus scoate demoni prin puterea diavolului. Isus le-a
răspuns, spunând că hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată! Așadar, în
context, putem înțelege că a-L huli pe Duhul Sfânt înseamnă să-i dai diavolului
credit pentru minunile care au fost făcute în Numele lui Isus prin puterea și
autoritatea Duhului Sfânt, în special când vine vorba de exorcizări de duhuri rele.
Aceasta pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.”

(Marcu 3:30)
Vedem o întâmplare similară în Evanghelia după Marcu. Fariseii invidioși

L-au acuzat pe Isus de faptul că scoate draci prin puterea dracilor. Ei pretindeau
că Isus Cristos era împuternicit de Beelzebul, care este căpetenia sau domnul
lumii demonice. Isus le-a răspuns, spunându-le că diavolul nu duce un război
civil. El este organizat, iar motivul pentru care demonii erau izgoniți era faptul
că Duhul Sfânt manifesta împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare,
Isus continuă să clarifice faptul că acesta este un exemplu precis de hulă împo-
triva Duhului Sfânt.
154
Hula împotriva Duhului Sfânt
Așadar, subiectul de hulă a fost menționat ca răspuns la faptul că Isus a fost

numit diavol pentru faptul că a scos un drac dintr-un om. O poveste similară
se repetă în Luca 11 și 12. Acolo, fariseii nu au spus nimic împotriva Duhului
Sfânt. În schimb, ei au atribuit exorcismul și vindecarea puterii diavolului, când
era clar că acestea au fost făcute prin puterea Duhului Sfânt. Dacă arunci o
privire mai atentă la context, vei vedea faptul că hula împotriva Duhului Sfânt
are foarte puțin de a face cu ceea ce spunem împotriva Lui și mai mult cu ceea
ce spunem despre lucrările Lui.
Dacă te lupți cu gânduri sau atacuri la nivelul minții care exprimă ceva
împotriva Duhului Sfânt, lasă-mă să îți împărtășesc câteva comentarii care te
vor ajuta să ieși învingător în această luptă.
1) Focalizează-te mai mult pe botezul cu Duhul Sfânt decât pe hula

împotriva Lui. Nu este voia lui Dumnezeu să trăiești cu frica faptului
că păcătuiești împotriva Duhului. Duhul Sfânt nu vine să locuiască în
tine pentru că tu ești fără păcat. Focalizează-te mai mult pe a-ți clădi
o relație cu El decât pe a trăi cu frica faptului că păcătuiești împotriva
Lui. În calitate de credincioși, noi putem păcătui împotriva Duhului
Sfânt, limitându-L, întristându-L, stingându-L, împotrivindu-ne Lui
sau ignorându-L. Duhul Sfânt, când a venit să locuiască în tine a știut
că nu ești perfect. Nici unul dintre defectele, greșelile sau chiar păcatele
tale nu L-au surprins. Dacă te pocăiești și te întorci la El, intimitatea
cu El îți va fi restaurată.
Isus nu le-a spus nicăieri ucenicilor Săi să trăiască cu frica faptului că
păcătuiesc împotriva Duhului. El le-a spus aștepte botezul - umplerea
deplină cu Duhul Sfânt. Și noi ar trebui să facem la fel - să trăim cu
așteptarea ca Duhul Sfânt să ne umple mai degrabă decât cu gândul
că Îl vom dezamăgi.
2) Împotrivește-te gândurilor de hulă, rostind cu voce tare Cuvântul

lui Dumnezeu. Toți ne putem confrunta cu ispita de a spune ceva
155
rău la adresa Duhului Sfânt. Faptul că ești ispitit nu înseamnă că ai și

păcătuit. Când suntem ispitiți, ne simțim murdari și vinovați. Isus a
fost ispitit în toate felurile posibile și totuși nu a păcătuit. De fapt, El
a fost ispitit să i Se închine diavolului. Da, să Se plece pe genunchi și
să i Se închine satanei. Asta este o ispită groaznică. Lucrul acesta îmi
transmite faptul că a fi ispitit ca să fac lucruri nebunești nu înseamnă
că sunt păcătos; înseamnă doar că avem de a face cu un diavol rău.
Evrei 4:15 spune că Isus a fost ispitit în toate felurile, în același fel în
care sunt ispitite toate ființele umane. În perioadele în care suntem
ispitiți, nu vedem un diavol fizic vorbindu-ne. El este un mincinos și
un înșelător și de obicei ne prezintă ispitele la nivelul minții - gândurile
noastre. Fiecare păcat începe în mintea noastră. Da, ispitele lui Isus au
fost la nivelul gândurilor, însă victoria a venit prin gura Lui. Isus nu
S-a luptat cu diavolul prin gânduri și nici măcar prin rugăciuni; El S-a
luptat împotriva acestuia cu Cuvântul lui Dumnezeu. Noi trebuie să
facem același lucru. Cea mai bună modalitate de a ieși învingător în
fața ispitelor la nivelul gândurilor este să ne folosim gura.
Când diavolul îți trimite un gând să-L hulești pe Duhul, declară cu

voce tare faptul că Îl iubești pe Duhul Sfânt și că El este Mângâietorul,
Călăuzitorul și Prietenul tău cel mai bun. Anulează gândurile rele prin
cuvinte audibile. Asta mi s-a întâmplat mie când eram adolescent. Când
îmi veneau în minte gânduri rele rosteam cu gura opusul lor. „Cel slab
să zică: «Sunt tare!»„ (Ioel 3:10). Când ești ispitit, nu vorbi ceea ce
simți, ci ceea ce știi și crezi.
3) Evită să vorbești împotriva minunilor, în special a eliberărilor pe

care le fac lucrătorii creștini de care nu-ți place. S-ar putea să nu fii
de acord cu stilul, metoda sau abordarea lor, însă lasă-L pe Domnul
să se folosească de ei. Diferențele nu înseamnă decepții; ele sunt doar
diferențe. Unii lucrători scot dracii într-un anumit fel, pe când alții
156
Hula împotriva Duhului Sfânt
operează altfel. Unii se roagă pentru umplerea cu Duhul Sfânt și

oamenii cad la pământ, pe când la alții nu se întâmplă asta. Trebuie să
fim atenți să nu ne distrugem unii pe alții din cauza diferențelor dintre
noi. Trebuie să fim de acord cu privire la lucrurile principale, cum ar
fi: caracterul divin al lui Isus, Sfânta Treime, lucrarea de ispășire și
mântuirea prin har. Mai sunt alte problematici precum: Este normal
să cadă oamenii în timpul rugăciunii? Ar trebui să-i interogăm pe
demoni în timpul eliberării? Întâlnirile cu biserica trebuie să le ținem
sâmbăta sau duminica? Lucrurile acestea sunt minore.
Dacă ataci lucrări care activează în putere supranaturală doar pentru

că tu nu ai abilitatea de a face asta, probabil ești gelos, iar lucrurile
acestea Îl întristează pe Duhul Sfânt. În domeniile în care noi înșine
nu operăm ar fi mai bine să fim studenți, în loc în loc să fim experți.
Să-i categorisești pe alții ca fiind eretici doar pentru că nu îți place ceea
ce poartă, mașina pe care o conduc sau modul în care trăiesc este un
lucru periculos. Să spui că cineva este mânat de duhul kundalini doar
pentru că oamenii cad în cadrul lucrării lui este la limita hulei. Te rog
fii atent și nu eticheta pur și simplu lucrurile pe care nu le înțelegi ca
fiind lucrarea Satanei.
4) Dacă ai hulit împotriva Duhului Sfânt în ignoranță, încă există milă

pentru tine. Cunosc mulți oameni care obișnuiau să vadă eliberări și
să spună că sunt false, demonice, că totul este regizat, până când au
experimentat ei înșiși manifestări sau până când copilul lor a avut nevoie
de eliberare. Am văzut părinți care s-au căit de faptul că au considerat
că biserica noastră este demonică când, la scurt timp după ce au făcut
acele comentarii, copiii lor au început să aibă atacuri demonice. Acele
familii aveau nevoie de ajutor; prin urmare, desigur, tot noi ne rugam
pentru situația lor. De obicei comentariile negative vin dintr-un loc al
ignoranței. Cu toții am spus ceva din nebunie care nu I-a plăcut Duhului
Sfânt, însă Dumnezeu este mult mai milos decât ne gândim noi.
157
Pavel (cunoscut și ca Saul din Tars) L-a respins pe Cristos și a persecutat

cu ignoranță și necredință biserica.
măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor și

batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din
neștiință, în necredință!
(1 Timotei 1:13)
Observi cuvântul „hulitor”? Pavel a fost unul dintre fariseii plini de râvnă
și religiozitate, care huleau, însă, după ce L-a întâlnit pe Isus, el a recunoscut
că nu avea nici o idee că ceea ce făcea era greșit. Când i s-au deschis ochii prin
harul lui Dumnezeu, el s-a pocăit și și-a pus credința în Isus Cristos. În loc
să rămână apostat, el a devenit apostol. Exista nădejde pentru tine, dacă, din
ignoranță sau bazat pe gânduri intruzive, ai căzut în ispita de a spune lucruri
ofensatoare la adresa Duhului Sfânt. Eu cred că harul lui Dumnezeu este mai
mare decât păcatul nostru. Trebuie să ne pocăim, să primim mila Lui și să
mergem și să nu mai păcătuim.
În concluzie, toate aceste lucruri mă învață cât de sublim și cât de nobil

este Duhul Sfânt. Când trăiești aproape de El, nu vei critica trezirile, deoarece
vei face parte din cei care le creează.
158
Anexă 2
Manifestări
D
uhul Sfânt nu este ciudat - oamenii sunt. Duhul Sfânt este unic și
nelimitat. Când El Se mișcă, puterea se mișcă odată cu El. Când El
Își face apariția, orice se poate întâmpla. Toți creștinii Îl iubesc pe
Duhul Sfânt, însă unii nu se simt atât de confortabil cu manifestările Lui unice.
Ei resping manifestările care li se par neobișnuite, spunând că sunt produse de
demoni. Ei cred că dacă lucrurile nu sunt convenționale sau obișnuite, nu au
cum să fie de la Dumnezeu. Dr Michael Brown a spus: „Poți să ai controverse
fără trezire, însă nu poți să ai trezire fără controverse.”10 De ce?
Ei bine, Duhul Sfânt este puternic și suveran. El este Dumnezeul atotput-

ernic și Creatorul. În Biblie, un porumbel, un foc, un vânt, uleiul, apa, toate
Îl simbolizează pe Duhul Sfânt. Observă că aceste forțe puternice pot fi atât
binefăcătoare, cât și distructive. Cu focul nu trebuie să te joci; vântul și apa
sunt incontrolabile. El este Dumnezeu; noi nu suntem. Noi suntem ființe
finite cu trupuri muritoare. Uneori, puterea Lui poate să producă surprize,
precum a fost faptul că Iacov a rămas șchiop pentru restul vieții lui. După ce
a avut o întâlnire cu Dumnezeu (Geneza 32:25), mersul i s-a schimbat, iar
10
Mike Giglio, „Leap of Faith”, Charlotte Magazine, Charlotte Magazine, 1 Mar. 2008, www.charlottemagazine.
com/leap-of-faith/.
159
șoldul i-a fost dislocat. Fața lui Moise strălucea puternic după ce s-a întâlnit cu
Dumnezeu pe munte (Exod 34:29). Era gloria divină a lui Dumnezeu radiind
de pe chipul lui. Pavel a căzut la pământ (nu știm dacă a căzut la propriu de
pe un cal) și a orbit după ce L-a văzut pe Isus (Fapte 9:3-4). Și să nu uităm de
Anania și Safira, care au murit pentru că L-au mințit pe Duhul Sfânt cu privire
la dărnicia lor (Fapte 5:1-11).
Nici măcar nu am ajuns să vorbim despre oameni ca profetul Isaia care a

umblat desculț și dezbrăcat timp de 3 ani, supunându-se directivelor Domnului
(Isaia 20:2-5). Nu mi-ar plăcea să vină în calitate de vorbitor la biserica noas-
tră! L-ar clasifica biserica noastră ca profet mincinos sau poate ca psihopat?
Profetul Ezechiel a stat 390 de zile pe partea stângă și 40 pe partea dreaptă și
și-a gătit mâncarea pe un foc alimentat de bălegar de vacă (Ezechiel 4:4-15).
Comportamentele lor bizare cu siguranță întrec stilul de viață al lui Ioan
Botezătorul, care a mâncat miere sălbatică și lăcuste. Ideea pe care vreau să o
transmit este faptul că majoritatea dintre noi ne-am simți foarte inconfortabil
în jurul unora dintre acești oameni ai lui Dumnezeu, care au dat dovadă de
comportamente foarte ciudate. Însă Dumnezeu i-a folosit ca să scrie cărțile
profetice din Biblie pe care noi punem atât de multă valoare.
Chiar și Isus a folosit uneori anumite metode de vindecare destul de ciudate.

El Și-a pus degetele în urechile unui surdomut și i-a atins gura cu scuipatul Său
(Marcu 7:30-33), iar acesta a fost vindecat pe loc. Altă dată, Isus a făcut tină
cu saliva Lui și a uns ochii unui om. Ioan 9 cu 6.
Luca a scris în cartea Faptelor faptul că Dumnezeu a făcut minuni neo-

bișnuite prin Pavel, până acolo că oamenii luau bucăți din hainele lui și le
puneau peste îndrăciți și bolnavi. Ca rezultat L-au văzut pe Dumnezeu făcând
minuni (Fapte 19:11-20). Nu este chiar slujba normală de eliberare și vindecare
cu care ești obișnuit!
Dar înseamnă asta că tot ceea ce este ciudat reprezintă acțiuni ale lui
Dumnezeu, sau că cu cât este mai nebunească o manifestare, cu atât este mai
160
Manifestări
vizibil Dumnezeu? Nu! Această gândire este la fel de distorsionată, precum a

crede că orice nimic din ce este neobișnuit sau neconvențional nu vine de la
Dumnezeu. Hai să vorbim despre câteva manifestări ciudate menționate în
Biblie și apoi ne vom uita la câteva teste pe care le poți pune în aplicare.
1) Căderea sub puterea lui Dumnezeu. Unii numesc asta să fii

„răpus în Duhul”.
După ce a auzit vocea audibilă a lui Dumnezeu, cei trei ucenici care
erau cu Isus pe muntele schimbării la față „au căzut cu fețele la pământ
și s-au înspăimântat foarte tare” (Matei 17:6). Adică, cine nu ar fi căzut
la pământ după ce ar auzi vocea lui Dumnezeu răsunând din ceruri?
În aceeași manieră, ostașii care au venit să-L aresteze pe Isus, după ce

Acesta le-a spus Cine este „s-au dat înapoi și au căzut jos la pământ”
(Ioan 18:6). Nu știm dacă au căzut pe față sau pe spate, însă s-au
izbit de pământ.
După cum am menționat anterior, întâlnirea lui Pavel cu Isus a fost

destul de dramatică: „deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.
El a căzut la pământ” (Fapte 9:3-4).
Îți aduci aminte de ucenicul preaiubit Ioan, care a umblat timp de 3

ani și jumătate cu Isus și a stat cu capul pe pieptul Lui cu câteva ore
înainte ca Acesta să fie crucificat? Când era în exil pe insula Patmos,
Ioan L-a văzut pe Isus, nu așa cum fusese Isus pe pământ, ci așa cum
este El cu adevărat, „Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca
mort” (Apocalipsa 1:17).
Nu am nimic împotriva faptului că prezența copleșitoare a lui Dumnezeu

atinge pe cineva, iar acea persoană cade la pământ în predare totală,
însă acest lucru este diferit de situația în care un predicator îi împinge
pe oameni. Cu siguranță, aceasta nu este gloria senzațională a puterii
Duhului Sfânt. Știu că în anumite cercuri este cool să îi vezi pe oameni
161
întinși la pământ și pe alții căzând, însă dacă nu Dumnezeu este cel

care îi „răpune”, nu îi împinge tu. Punct! Isus nu i-a împins pe oameni
și nici apostolii nu au făcut-o. Nici noi nu ar trebui s-o facem. Eu mă
descriu ca unul care răpune demoni, nu care răpune oameni. Scopul
meu nu este ca oamenii să cadă sub puterea Duhului Sfânt, ci în schimb,
să văd lanțuri, ziduri și întărituri demonice prăbușindu-se la pământ.
2) Sentimentul de apăsare. S-ar putea să știi faptul că termenul evreiesc

pentru „glorie” se referă la greutatea sau apăsarea lui Dumnezeu. La
dedicarea templului lui Solomon, gloria lui Dumnezeu a umplut tem-
plul în asemenea măsură încât „preoții n-au putut să mai stea acolo ca să
facă slujba, din pricina norului” (2 Cronici 5:14). Mai târziu, acel foc
din cer a consumat jertfele și Dumnezeu a umplut din nou templul
cu gloria Sa. Atunci „preoții nu puteau să intre în Casa Domnului, căci
slava Domnului umplea Casa Domnului” (2 Cronici 7:2). Gloria lui
Dumnezeu era atât de reală și de tangibilă în noul templu, încât preoții
nu puteau să își îndeplinească îndatoririle.
În devoțiunile mele personale și în întâlnirile publice am experimentat

prezența puternic manifestată a Domnului în asemenea măsură încât
trupul meu se simțea slab și nu puteam să stau în picioare. Mă întin-
deam la pământ sau îngenuncheam în reverență în prezența sfântă,
uimitoare a lui Dumnezeu. Acele momente prețioase în care Isus devine
real într-un mod atât de intim sunt neprețuite și imposibil de uitat!
3) Tremuratul. Uneori oamenii experimentează puterea Duhului Sfânt în

asemenea măsură încât simt că prin trup le trece un fel de electricitate
spirituală, iar ca răspuns trupul începe să le tremure.
Când îngerul Gabriel, care a fost trimis de Dumnezeu, s-a apropiat

de Daniel, acesta a spus: „am căzut cu fața la pământ leșinat” (Daniel
8:18). Altă dată. El i-a descris pe cei care erau cu el: „au fost apucați
de o mare spaimă și au luat-o la fugă ca să se ascundă!” (Daniel 10:7),
162
Manifestări
în timp ce spunea: „Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, fața

mi s-a sluțit și am pierdut orice vlagă” (Daniel 10:8). În Ieremia 5:22
scrie: „Nu voiți să vă temeți de Mine, zice Domnul, nu voiți să tremurați
înaintea Mea?”. Când Dumnezeu a coborât pe muntele Sinai, „tot
muntele se cutremura cu putere” și tot poporul tremura (Exod 19:18,
20:18). Isaia și-a descris întâlnirea cu Dumnezeu astfel: „Și se zguduiau
ușorii ușii de glasul care răsuna, și Casa s-a umplut de fum” (Isaia 6:4).
Când ucenicii din biserica primară se rugau, „s-a cutremurat locul unde
erau adunați” (Fapte 4:31). Isus ne-a spus că la cea de a doua Lui venire,
„puterile cerurilor vor fi clătinate” (Matei 24:29).
Uneori, lui Dumnezeu Îi place să zguduie lucrurile.
al cărui glas a clătinat atunci pământul, și care acum a făcut

făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai
pământul, ci și cerul.”
(Evrei 12:26)
În majoritatea instanțelor de tremurat pe care le văd în lucrarea noastră,

de fapt este vorba despre demonii care tremură ca răspuns la ungerea
lui Dumnezeu. Nu pot să spun că fiecare instanță de tremurat este
demonică, însă, când tremuratul devine violent sau când o persoană
începe să sâsâie sau să se târască ca un șarpe sau să latre ca un câine,
este evident faptul că acestea sunt manifestări demonice, nu prezența
plină de har a Duhului Sfânt.
4) Râsul sfânt. Uneori s-ar putea ca o persoană să râdă incontrolabil sub

influența Duhului Sfânt. În primul rând, știm că bucuria este un lucru
bun. De fapt, „bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10).
Dumnezeu are legătură cu bucuria, deoarece bucuria este o roadă a
Duhului Sfânt, precum este autocontrolul (Galateni 5:22-23). Împărăția
163
lui Dumnezeu are de-a face cu bucuria și pacea pretutindeni (Romani

14:17). Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt (Luca 10:21). Semnificația
mai profundă a acelor cuvinte „S-a bucurat” este a sări de bucurie sau
a fi extrem de fericit. Asta e experimentat Isus în Duhul Sfânt. Uau!
Unul dintre ucenicii lui Isus, Petru, a scris despre noi, credincioșii: „vă
bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită” (1 Petru 1:8).
Deoarece râsul sfânt și râsul în Duhul nu sunt menționate în Scripturi,

mulți oameni resping această manifestare ca fiind demonică sau isterie.
În scripturi, râsul este portretizat adeseori într-o lumină negativă. Faptul
că Sara a râs cu necredință nu a fost văzut ca un lucru pozitiv. Există
o mulțime de versete care înfățișează râsul ca un răspuns disprețuitor
sau batjocoritor (Psalmul 59:8; 80:6; Proverbe 1:26).
Primele ocazii ale acestui râs sfânt au avut loc în timpul marilor treziri
din Statele Unite. John Wesley (în anii 1700) a observat acest fenomen
la întâlnirile lui. El l-a etichetat pe loc ca fiind demonic; însă mai târziu,
după ce a văzut roada acestor manifestări, s-a răzgândit și a recunoscut
că ar putea fi un rezultat al Duhului Sfânt.
Dar, să fim sinceri, nu vedem să fie menționat râsul atunci când Duhul
Sfânt a venit peste ucenici sau oriunde altundeva în cartea Faptelor
Apostolilor. Citim despre vorbirea în limbi, despre profeție, despre
evanghelizare, însă râsul nu este menționat. Eu unul n-am experimentat
râsul sfânt, însă am prieteni creștini autentici care l-au experimentat.
Cred că acești oameni experimentează un sentiment copleșitor de
bucurie și chiar de râs, ca rezultat al faptului că sunt umpluți cu Duhul
Sfânt. Mulți dintre ei mărturisesc că sunt eliberați de depresie sau de
frică în urma acestor experiențe. Am, însă, o problemă cu oamenii care
fac din râs un scop sau un punct central, sau chiar un instrument de
măsură pentru a determina cât de mult din Duhul Sfânt au în funcție
de cât de tare râd și cât de mult se rostogolesc pe jos. Vom examina
164
Manifestări
mai târziu câteva dintre modalitățile prin care putem și ar trebui să

testăm manifestările.
5) Beția în Duhul Sfânt. Când a venit Duhul Sfânt peste ucenici în camera
de sus, au început să aibă loc lucruri neobișnuite, precum sunetul unui
vânt puternic din ceruri, limbile de foc împărțite peste fiecare și vorbirea
în alte limbi. Pentru iudeii devotați care erau adunați în Ierusalim la
sărbătoare, lucrurile acestea erau foarte ciudate. „Mulțimea… a rămas
încremenită”, „toți se mirau, se minunau și… erau uimiți” sunt cuvintele
folosite de Luca pentru a descrie reacțiile celor care erau martori la
aceste lucruri (Fapte 2:6-7, 12). Alții au spus în batjocură: „Sunt plini
de must” (Fapte 2:13). În timp ce credincioșii erau umpluți cu Duhul
Sfânt și vorbeau în diferite alte limbi, spectatorii necredincioși credeau
că aceștia erau îmbătați de vin. Cei 120 de ucenici au acționat în așa
fel încât trecătorii i-au ridiculizat ca fiind beți.
Iată câteva lucruri pe care trebuie să le ții minte. Cei care au crezut că
ucenicii erau beți, spunând că aceștia erau intoxicați, erau batjocori-
torii și necredincioșii. Apoi Petru s-a ridicat și a început să predice:
„Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât
al treilea ceas din zi” (Fapte 2:15). Vreau să remarc, totuși, că nu com-
portamentul de beție a atras mulțimea, ci faptul că i-au auzit pe ucenici
vorbind în limba lor maternă despre lucrările lui Dumnezeu. Ucenicii
se comportau în mod anormal și în alte feluri: erau prezente vorbirea
în limbi, un foc și un vânt puternic.
Iar cel mai uimitor lucru care s-a întâmplat a fost faptul că Petru s-a
ridicat și a început să predice vestea bună despre faptul că Isus este
calea spre mântuire și despre pocăință. Rezultatul a fost faptul că
3000 de oameni au fost mântuiți și adăugați la biserică în ziua aceea.
Focalizarea nu a fost pe beția în Duhul, ci pe predicarea Evangheliei
și pe mântuirea sufletelor.
165
Eu cred că beția în Duhul Sfânt este o manifestare autentică a Duhului,

însă, în ziua de azi, oamenii abuzează prea des de aceasta, transformând
întâlnirile lor în petreceri de îmbătare spirituală. Amintiți-vă că lumea
a fost cea care a spus că ucenicii erau beți și a vorbit despre ceea ce
văzuseră în termeni de alcool și intoxicare spirituală - nu apostolii.
Prezența Duhului Sfânt poate să fie copleșitoare și extatică, dar, de
fapt, Duhul Sfânt nu a venit decât să-L glorifice pe Isus și să convingă
lumea de păcat.
Adevărata roadă a Duhului Sfânt este o viață schimbată, nu un compor-

tament amețitor, bizar și de beție în timpul întâlnirilor de rugăciune.
Chiar dacă Duhul Sfânt este prezentat ca apa vie, un porumbel, foc
sau ulei, El aduce, totodată, și bucurie sub forma unui vin nou. El
este Dumnezeu. Predicatorii nu sunt barmani spirituali; ei proclamă
Evanghelia. Iar biserica nu este un bar spiritual; ea este trupul lui Isus,
clădirea și Mireasa lui Isus. Concentrarea este întotdeauna pe predi-
carea Evangheliei ca oamenii să fie mântuiți, nu pe comportamentele
ciudate, care doar atrag atenția asupra lor însele. Noi îmbrățișăm man-
ifestările Duhului Sfânt, însă trebuie să ne aducem întotdeauna aminte
de faptul că principalul scop este ca El să Își trimită puterea: „Ci voi
veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi
martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile
pământului” (Fapte 1:8). Scopul și țelul este să fim martori eficienți,
nu să experimentăm o intoxicare spirituală.
6) Alte manifestări. Aici pot fi incluse travaliul și gemetele sub greutatea

pocăinței sau sub povara mijlocirii (Luca 22:44; Romani 8:26) sau să
rămâi mut după o experiență, cum a rămas Zaharia, deși el a rămas mut
pentru că a fost disciplinat pentru că nu a crezut (Luca 1:20-22). Un
alt eveniment este să intri într-o transă cum i s-a întâmplat lui Petru
(Fapte 10:10). Filip a călătorit în mod supranatural în Duhul, fiind
166
Manifestări
teleportat dintr-un loc în altul (Fapte 8:39-40). Pavel a experimentat

călătoria până în al treilea cer (2 Corinteni 12:2-3).
Manifestări false. Duhul kundalini.

A existat un video care a devenit viral în care cineva compara manifestările
trezirilor kundalini cu manifestările care aveau loc în bisericile carismatice și
penticostale. De aceea, unii oameni etichetează orice manifestare de cădere,
tremurat, râs etc, ca fiind de la duhul kundalini, din cauza asemănărilor cu
manifestările din cadrul trezirilor kundalini.
Cuvântul „kundalini” înseamnă „șarpe încolăcit” și se crede că este o

energie divină necesară în evoluția spirituală a conștiinței cuiva. Oamenii
cred că energia kundalini este energia forței vitale care se află la baza coloanei
vertebrale. Pe măsură ce se deplasează de la baza coloanei vertebrale prin fiecare
dintre chakre (cuvântul înseamnă „roată” și se referă la punctele energetice din
corp asociate cu diferite stări spirituale și emoționale ale ființei), o persoană
poate experimenta o stare de conștiință extinsă și un sentiment de unitate cu
universul. Metoda de activare a acestei energii se regăsește în yoga kundalini.
Aceasta este practica spirituală prin care se canalizează această energie de șarpe
în susul coloanei vertebrale pentru a activa fiecare chakră până când ajunge la
chakra coroanei, iar tu ajungi la iluminare sau, așa cum o numesc ei, la „trezirea
kundalini”. Atunci când oamenii experimentează o trezire kundalini, mulți
dintre ei au parte de halucinații, viziuni, tremurări ale corpului, râs isteric și
alte fenomene pe care le consideră manifestări ale acestei energii.
Dar trebuie să înțelegi că nu poți obține manifestări kundalini fără a te angaja

în disciplina spirituală specifică de a chema în mod deliberat această energie
asemănătoare unui șarpe să îți pătrundă în coloana vertebrală și în sistemul
nervos. Aceasta este yoga kundalini. Nu vei avea parte de această manifestare
dacă te afli la un program de închinare și te rogi lui Isus! La baza celor care
167
urmăresc trezirea kundalini stau învățăturile și credințele New Age. Aceste

credințe sunt contrare Evangheliei. Prin urmare, orice manifestări care rezultă
din învățătura falsă a New Age și din practicile sale sunt, de asemenea, demonice.
Acum, doar pentru că unele dintre manifestări pot arăta la fel, nu înseamnă
că este vorba de kundalini. Diavolul este un imitator și un duplicator. De
exemplu, în Egipt, vrăjitorii lui Faraon au fost inițial capabili să facă aceleași
semne pe care le făcea Moise, dar asta nu a făcut ca semnele lui Moise să fie
demonice. Diavolul i-a citat Biblia lui Isus în pustie; asta nu a făcut ca Biblia
să fie mai puțin demnă de încredere. Există bancnote false de 100 de dolari
care arată ca bancnotele de 100 de dolari adevărate, dar asta nu înseamnă că
ar trebui să aruncăm toate bancnotele de 100 de dolari; înseamnă că trebuie
să învățăm cum să distingem falsul de real.
Mai jos sunt trei teste simple pe care ar trebui să le urmăm pentru a deter-
mina dacă manifestările sunt sau nu de la Dumnezeu.
Testând duhurile
Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh; ci să cercetați
duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit
mulți proroci mincinoși.
(1 Ioan 4:1)
Chiar dacă acest verset face mai mult referire la duhuri decât la manifestări,
putem aplica un criteriu similar.
Este predicată Evanghelia lui Isus Cristos? În ziua Cincizecimii, când au

venit focul, vântul, limbile și toate celelalte lucruri bune, Petru nu s-a concentrat
pe manifestări, ci pe mesajul crucii. Este predicat un mesaj sau totul se rezumă
la manifestări? Manifestările trebuie să urmeze mesajul. Ce fel de mesaj este
168
Manifestări
predicat? Despre Isus? Sau despre cum să te îmbeți mai mult în Duhul Sfânt?
Petru a predicat despre moartea, îngroparea și învierea lui Cristos. Noi ar trebui
să ne luăm după el. De exemplu, uită-te la doctrinele New Age, cum ar fi reîn-
carnarea, capacitatea de a deveni zeu, credința că oamenii sunt perfect divini,
că Isus a fost doar un om iluminat, că dragostea este o stare de conștiință, că
Creatorul este o forță de necunoscut și că există multe căi spre cer. Acestea sunt
total contrare învățăturilor Bibliei și, prin urmare, manifestările care rezultă
din aceste credințe false trebuie respinse categoric.
Sunt convertite suflete pierdute? Uneori, credincioșii urmăresc cu entuziasm

doar manifestările spirituale și niciun om pierdut nu ajunge să fie mântuit în
cadrul întâlnirilor lor. Adunările lor devin doar un club de inițiați pentru cei
care doresc să pătrundă mai adânc în domeniul spiritual și care s-au săturat de
rutina plictisitoare și previzibilă a instituțiilor religioase. Deși sunt de acord
cu focul, vântul și limbile, întregul scop al botezului cu Duhul Sfânt este ca
lumea să fie mântuită, nu ca credincioșii să se bucure de așa-numita „glorie
a Duhului Sfânt”. Dacă oamenii nu sunt mântuiți, atunci fie neglijăm total
puterea de a câștiga suflete pentru Isus Cristos, fie aceste manifestări nu sunt
de la Duhul Sfânt.
Se schimbă vieți? Isus a spus să judecăm un copac după roadele lui, nu

după mărimea sau frunzele sale (Matei 7:17-19). Cristos a spus că, în zilele din
urmă, oamenii vor vorbi ca niște creștini și chiar vor avea profeții, exorcizări
și minuni, însă roadele evlaviei nu vor fi evidente în viața lor - „Voi toți care
lucrați fărădelege” (Matei 7:21-23). Roada pe care El vrea să o vadă nu este
desăvârșirea, ci progresul spre sfințenie. Cei care îmbrățișează manifestările,
dar practică păcatul, trag un mare semnal de alarmă. Toți creștinii autentici se
confruntă cu păcatul, dar noi nu practicăm păcatul și nici măcar nu-l tolerăm.
Dacă o persoană care experimentează manifestări nu prezintă roada Duhului
Sfânt, acele manifestări sunt îndoielnice. Dacă un loc în care aceste manifestări
au loc tot timpul nu are nici o dorință sau un impuls spre sfințenie, atunci ceva
nu este în regulă. Veți cunoaște pomul după roadele lui.
169
Putem învăța de la Jonathan Edwards, care, în 1741, a scris „The Distinguishing

Marks of a Work of the Spirit of God” 11 („Semnele distinctive ale lucrării Duhului
lui Dumnezeu”, n. tr.). El a pus cinci întrebări care să ne ajute să determinăm
dacă este sau nu o lucrare a Duhului Sfânt:
1) Aduce onoare persoanei lui Isus Cristos?

2) Produce o ură mai mare față de păcat și o dragoste mai mare față
de neprihănire?
3) Produce o mai mare considerație față de Scripturi?
4) Îi conduce pe oameni la adevăr?
5) Produce o mai mare dragoste față de Dumnezeu și față de oameni?
Da, există manifestări autentice ale Duhului Sfânt care li se pot părea
neobișnuite credincioșilor din zilele noastre, dar doar pentru că ceva este neo-
bișnuit nu înseamnă că este demonic. Manifestările nu sunt scopul; mesajul
Evangheliei în scopul mântuirii celor pierduți, care este misiunea Duhului
Sfânt, este scopul nostru principal!
11
New Wine Articles: God’s Manifest Presence (fără dată) evanwiggs.com. Disponibil pe: http://www.evanwiggs.
com/revival/manifest/man2.html.
170
Anexă 3
Vorbirea în limbi
D
arul limbilor a fost cel mai răspândit dar spiritual în biserica Noului
Testament. Toți cei 120 de ucenici aflați inițial în camera de sus
în ziua Cincizecimii au vorbit în limbi. Astăzi, există peste 600
de milioane de credincioși penticostali/carismatici în întreaga lume - al doilea
grup de creștini ca mărime după catolici. Bisericile penticostale și carismatice nu
sunt nicidecum o mișcare mică, marginală; dimpotrivă, ele formează mișcarea
religioasă cu cea mai rapidă creștere din lume.
Da, este adevărat că nu știm cu certitudine dacă Isus a vorbit sau nu în limbi,
dar fiecare autor al Noului Testament a vorbit în limbi. Când descendenții lui
Noe nu au vrut să fie împrăștiați și au decis să construiască un turn pentru a
ajunge la ceruri, Dumnezeu a coborât și le-a încurcat limbile (Geneza 11:1-
9). În ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt S-a pogorât cu un sunet ca al unui vânt
puternic care suflă și i-a umplut pe credincioși de foc, iar ei au vorbit în limbi
(Fapte 2:1-4). Aceeași umplere este valabilă și astăzi pentru credincioși. Isus
Însuși a spus că cei care cred „vor vorbi în limbi noi” (Marcu 16:17).
171
De ce avem nevoie de vorbirea limbi? Nu este suficientă limba engleză?

Limba engleză, conform Oxford English Dictionary, are aproximativ 171.146
de cuvinte, dar limbile nu ne-au fost date pentru a ne mări numărul de cuvinte.
Ne-au fost date pentru a ne aprofunda sau intensifica viața de rugăciune și
devotamentul - relația noastră cu Dumnezeu. Limbile sunt o linie intimă și
directă de comunicare cu Dumnezeu.
În adevăr, cine vorbește în altă limbă nu vorbește oamenilor,

ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înțelege și, cu duhul, el
spune taine.
(1 Corinteni 14:2)
Atunci când te rogi în limbi, duhul tău rostește rugăciunea, nu mintea ta,
și nu ești împiedicat de gânduri care îți distrag atenția sau de interese personale.
Când te rogi în limbi, declari minunile lui Dumnezeu: „Îi auzim vorbind în
limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” (Fapte 2:11). Așadar,
limbile nu sunt doar pentru a te ruga la Dumnezeu, ci și pentru a vesti fapte
glorioase ale lui Dumnezeu în domeniul spiritual. De asemenea, Îl putem lăuda
pe Dumnezeu rugându-ne în limbi: „Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind
pe Dumnezeu” (Fapte 10:46). Pavel a menționat că putem aduce mulțumiri
prin rugăciunea în duh.
Altminteri, dacă aduci mulțumiri cu duhul, cum va răspunde

„Amin”, la mulțumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri,
când el nu știe ce spui? Negreșit, tu mulțumești lui Dumnezeu
foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufletește.
(1 Corinteni 14:16-17)
172
Vorbirea în limbi
Cel mai important beneficiu al rugăciunii în limbi este că ne edificăm și

ne întărim pe noi înșine. „Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși;
dar cine prorocește zidește sufletește Biserica” (1 Corinteni 14:4). Și Iuda i-a
îndemnat de asemenea pe credincioși:
Dar voi, preaiubiților, zidiți-vă sufletește pe credința voastră

preasfântă, rugați-vă prin Duhul Sfânt.
(Iuda 20)
Există o diversitate de limbi. Limbile pentru propria noastră zidire sunt

ceea ce numim limbajul personal de rugăciune, care este adresat numai lui
Dumnezeu și nu este nevoie de interpretare. Este doar o discuție privată, de
la unul la unul, cu Dumnezeu. Cere-I o interpretare a ceea ce te rogi în limbi
pentru a te edifica și a te zidi. Ascultă ce spune Duhul Sfânt în timp ce te rogi
în duh pentru a crește în înțelegere, încurajare și inspirație.
Dar limbile pentru zidire publică sunt diferite; acestea sunt unul dintre
cele nouă daruri ale Duhului Sfânt, care merg împreună cu darul interpretării
limbilor. Acest dar al limbilor este diferit de limbajul de rugăciune privată,
deoarece este adresat oamenilor dintr-o adunare și trebuie interpretat pentru
înțelegerea și beneficiul lor.
Cum să primești darul

vorbirii în limbi:
1) Primește-L pe Isus Cristos ca Domn și Mântuitor. Biblia spune:
„Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice
Scriptura” (Ioan 7:38). Condiția prealabilă pentru ca aceste râuri să
curgă din tine este credința ta personală în Isus Cristos. Este important
să înțelegi că, atunci când crezi în Isus și Îl inviți în inima ta, primești de
173
fapt Duhul Sfânt chiar în acel moment. Îl inviți în viața ta și El rămâne

în tine. Atunci când vorbești în limbi, Îi lași cale liberă Duhului Sfânt
să vorbească prin tine. Versetul de mai sus spune: „din inima lui”. Nu
spune că acest râu va ieși din tronul lui Dumnezeu. El curge din inima
ta, din spiritul tău, din locul cel mai intim al ființei tale - acolo unde
locuiește Duhul lui Dumnezeu. Nu trebuie să vorbești în limbi pentru
a fi mântuit; pentru asta ai nevoie de sângele lui Isus. Ești mântuit prin
darul harului lui Isus. Odată ce ești mântuit, ai această fântână (un râu
de apă vie) care vrea să fie eliberată prin gura ta. Acel râu este plinătatea
Duhului Sfânt, iar acel râu care curge este Sursa acestui dar prețios de
la Dumnezeu numit vorbirea în limbi.
2) Relaxează-te. Serios, relaxează-te! Cu alte cuvinte, trebuie să te predai.
Fapte 2:2 ne arată că ucenicii nu se străduiau, nu se luptau. Nici măcar
nu scrie că îngenuncheau și se rugau - ei ședeau. Stăteau într-o poziție
relaxată. Duhul Sfânt a venit peste ei în timp ce ședeau. De multe
ori, atunci când oamenii se roagă pentru umplerea cu Duhul Sfânt
cu dovada vorbirii în limbi, ei Îl imploră pe Dumnezeu să le-o dea.
Prietene, vorbirea în limbi este un dar. Nu primești acest dar dacă te
străduiești sau te rogi cu ardoare. Cu cât te străduiești mai mult să îl
obții, cu atât mai mult îți va scăpa, pentru că este un dar care trebuie
primit - unul care este eliberat din adâncul ființei tale. Vorbirea în limbi
este de fapt Duhul Sfânt (pe care l-ai primit deja la mântuire) care
este eliberat prin tine. Nu este vorba de a te strădui să o obții; totul se
rezumă la a te preda. Relaxează-te! Odihnește-te în dragostea Lui față
de tine, știind că Duhul lui Dumnezeu este în tine. Odihnește-te! Râul
de apă vie este în tine, așteptând să fie eliberat să curgă. Nu mai este o
chestiune de primire a Duhul Sfânt, ci de eliberare a Lui să vorbească
prin limba ta. Gura ta este robinetul și, odată ce l-ai deschis, lasă-l
să curgă! Când înțelegi asta, presiunea de pe tine este îndepărtată.
Strădania și cerșetoria nu sunt necesare. Cheia este pur și simplu să ai
o credință de copil și să te predai.
174
Vorbirea în limbi
3) Trebuie implicată voința ta. Cuvântul lui Dumnezeu ne dă câteva

exemple. În Psalmul 81:10 scrie: „deschide-ți gura larg, și ți-o voi umple!”.
Un alt pasaj spune: „au început să vorbească în alte limbi, după cum le
dădea Duhul să vorbească” (Fapte 2:4). Nu scrie că Duhul vorbea - ei
erau cei care vorbeau în limbi. Domnul nu te va forța să o faci; El nu va
trece peste liberul tău arbitru. Aceasta nu este o problemă de stăpânire
sau de control, deoarece Duhul Sfânt nu îi controlează pe credincioși.
El ți-a dat stăpânire de sine. Duhul Sfânt te călăuzește, nu te conduce.
Tot ceea ce ține de Duhul Sfânt implică alegerea ta. Va trebui să fie
alegerea ta să îți deschizi gura și să scoți sunetele. De exemplu, dacă
conducta de apă a orașului este conectată la casa ta, ai apă la dispoziție,
dar aceasta nu va ieși dacă robinetul este închis. În același mod, ca și
creștin, îl ai deja pe Duhul Sfânt, însă în eliberarea Lui este implicată
alegerea ta. De fiecare dată când vreau să beau apă la mine acasă, nu
trebuie să sun la compania de utilități a orașului și să cer să îmi trimită
apă. Nu, depinde doar de mine să deschid robinetul. Este decizia mea
cât de multă apă vreau sau nu vreau, sau dacă nu vreau deloc să folosesc
apă. De multe ori, oamenii spun că, dacă Dumnezeu vrea ca ei să aibă
ceva, vor avea acel lucru. Nu, depinde de tine să deschizi robinetul.
4) Este nevoie de credință. Orice lucru cu Dumnezeu necesită credință.
Evrei 11:6 spune: „Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă
că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută”. Vorbirea în limbi nu este cu
nimic diferită. Este nevoie de credință pentru a te încrede în faptul
că Dumnezeu va da un sens sunetelor pe care le eliberezi, pe măsură
ce Duhul lui Dumnezeu îți umple gura cu rostiri. Acest lucru îmi
amintește de povestea pe care am auzit-o despre o fetiță al cărei tată a
auzit-o recitând alfabetul când se ruga. După mai multe nopți în care
a făcut acest lucru, tatăl a întrebat: „De ce spui alfabetul când ar trebui
să te rogi?”. Fetița a răspuns și a zis: „Îi dau lui Dumnezeu literele și
am încredere că El le va rearanja cum vrea El”. La fel se întâmplă și cu
175
vorbirea în limbi; tu eliberezi sunetul prin credință, iar Dumnezeu

adaugă sensul.
5) Renunță la teama că limbile pe care le vorbești s-ar putea să nu fie
de la Dumnezeu. Atât de mulți oameni se tem că ceea ce vor vorbi în
limbi ar putea fi demonic. Vreau să clarific acest aspect: limbile pe care
le vei vorbi vor veni de la tine, în sensul că tu ești cel care va începe să le
vorbească, nu vreun demon. Scriptura spune clar: „Deci, dacă voi, care
sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl
vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13).
Tatăl tău ceresc nu îți va da o piatră. El nu îți va da un demon și nu te
va umple cu o entitate demonică atunci când Îi vei cere să te umple
cu Duhul Sfânt. Isus te va boteza cu Duhul Sfânt pentru că I-ai cerut
asta cu credință. Încrede-te în Tatăl și în Scripturile Sale neclintite.
Dacă îți dorești să vorbești în limbi, roagă-te astfel:
Doamne Isuse, umple-mă cu Duhul Tău. Doamne Isuse,

botează-mă cu Duhul Tău cel Sfânt. Scufundă-mă în
prezența Ta și umple-mi gura cu cuvintele Tale.
Începe să eliberezi sunetele care îți vin, nu din minte, ci din duhul tău, și
continuă să te rogi. Este atât de simplu!
176
Anexă 4
Cum să fii mântuit

Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit tu și casa ta.
(Fapte 16:31)
Î
nainte să-L cunoști pe Isus ca Mântuitor personal trebuie să știi de
ce anume trebuie să fii mântuit. O umbrelă te protejează de ploaie.
O cască te ferește de răni. Isus te poate feri de pedeapsa și de puterea
păcatului tău.
Fiecare dintre noi am păcătuit împotriva lui Dumnezeu (Romani 3:23).

Chiar dacă încercăm să fim cu adevărat buni, tot nu putem să ne ridicăm la
standardul desăvârșit al lui Dumnezeu. Păcătuim împotriva lui Dumnezeu,
aproape în fiecare zi prin faptul că nu ne supunem poruncilor Sale din Biblie,
cum ar fi să-L iubim, să ne cinstim părinții și să spunem adevărul. Dumnezeu
este sfânt (desăvârșit și separat de păcat) și El îi va pedepsi pe păcătoși, izolân-
du-i într-un loc al morții și chinului veșnic numit iad.
177
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată

al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul
nostru. (Romani 6:23)
Datorită dragostei atât de mari a lui Dumnezeu, El Și-a trimis propriul Fiu,
pe Isus, ca să ne salveze de pedeapsă, murind pe cruce în locul nostru. Apoi
Isus a înviat din morți, demonstrându-Și victoria asupra păcatului și a morții.
Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă

crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi
mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea,
și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.
(Romani 10:9-10)
Dacă vrei să-L primești pe Isus Cristos și mântuirea Lui, fă, te rog
următoarea rugăciune:
Isuse vin înaintea Ta ca să îți dau inima și viața mea.

Mărturisesc că tu ești Domn peste viața mea și nu eu. Îți cer să
mă ierți de păcatele mele și să mă curățești. Îți cer asta pentru
că cred că ai plătit prețul pentru fiecare greșeală și păcat pe care
eu le-am săvârșit. Primesc acum în inima mea neprihănirea
Ta și declar că sunt mântuit și că sunt copilul Tău.
Bun venit în familia lui Dumnezeu și în noua ta viață în Cristos! Te rog

anunță-mă, dacă ți-ai predat acum viața lui Isus. Trimite-mi un e-mail la hello@
pastorvlad.org.
178
Alte cărți
„Fii liber”
Cum să fii eliberat și să rămâi liber
„Single, Ready to Mingle”

God’s Principles for Relating, Dating, and Mating
„Ripostează”
De la eliberare la stăpânire
„Fast Forward”
Accelerate Your Spiritual Life Through Fasting
179
Cursuri online
Î
n 2020, Vlad a lansat anumite cursuri online cu scopul de a avea un
impact asupra lumii prin formarea de lucrători pentru câmpul de
seceriș al lui Dumnezeu. Mulți credincioși din întreaga lume nu au
timp să meargă la școala biblică sau nu își permit cursuri de formare biblică.
De aceea, școala noastră online este complet gratuită.
VladSchool este alcătuită din cursuri pline de Duhul Sfânt, practice și

biblice pe teme importante, cum ar fi eliberarea, Duhul Sfânt, rugăciunea,
slujirea, identitatea în Cristos, etc. Toate cursurile noastre sunt oferite gratuit,
datorită sprijinului generos al partenerilor noștri.
Înscrie-te astăzi pe www.vladschool.com pentru a crește în Domnul și

pentru a fi echipat pentru slujire.
181
Păstrează legătura cu
noi
facebook.com/vladhungrygen
twitter.com/vladhungrygen
instagram.com/vladhungrygen
youtube.com/vladimirsavchuk
www.pastorvlad.org
www.vladschool.com
183

Gazduindu-L Pe Duhul Sfant

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gazduindu-L Pe Duhul Sfant

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VL A D I M I R S AVC H U K

Copyright 2023 Vladimir Savchuk

Translated by Vladimir Savchuk ministry

To order Romanian books in Romania and/or Moldova contact

Dacă nu există alte precizări, citatele biblice sunt luate din

Prin experiențele sale personale și prin revelațiile din Scripturi, pastorul

În calitate de credincios, ți s-a dat privilegiul și bucuria pură de a găzdui

Cu adevărat, Dumnezeu s-a folosit de acest har de învățătură pentru a-i

În afară, bineînțeles, de mesajul Evangheliei, consider că prietenia cu Duhul

Mulțumesc, pastore Vlad, pentru că ai pus la dispoziție acest material.

La vârsta de 13 ani, m-am mutat împreună cu familia în Statele Unite.

dată când descriam o experiență cu Dumnezeu, mă refeream la El ca „prezența”

Nu mă gândisem niciodată să Îi spun Duhului Sfânt pe nume. Deși pred-

Uitându-mă în urmă, mă compar – și îi compar pe toți cei care nu-L cunosc

Un om olog încă din pântecul mamei lui era adus și așezat în

De la căderea lui Adam în păcat, la nașterea naturală, toată lumea primește

Să ne întoarcem la omul olog. Așa cum el a primit picioare la naștere, la fel

Această imagine a fost un prototip al relației mele cu Duhul Sfânt și cred

Pavel îi îndeamnă pe credincioșii care au deja Duhul Sfânt să „umble cârmuiți

• Avem picioare, dar nu umblăm.

Foarte mulți oameni se opresc la porțile unei străpungeri minunate, dar

În calitate de credincioși, noi nu am fost creați să purtăm greutatea vieții și

Asta a început să mi se întâmple mie. Mi-am schimbat rugăciunea din

În cadrul unei conferințe, Andres Bisonni1, pe care îl respect și îl onorez

multe informații pot fi găsite la holyspirit.tv

Poate șezi și tu acum la poarta templului, căutând cu-adevărat puterea lui

În primul capitol vom vorbi despre fundamentul relației noastre cu

Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era

Să presupunem că vreau să am o relație cu președintele Statelor Unite. Nu

Lasă-mă să reformulez: gradul de rudenie pe care Duhul Sfânt deja îl are cu

deloc! Relația Duhului Sfânt cu tine se bazează pe Isus, punct. Nu pe foamea,

Duhul nu fusese încă dat, pentru că

Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să-L primească

(Ioan 7:39, NTR)

Toate sărbătorile, ceremoniile și sabaturile evreiești care au fost stabilite în

Precum spunea Tertulian, apologetul din secolul al II-lea: „Dacă Adam

Mi-aduc aminte că am participat la o conferință de iarnă în Vietnam. Era

A doua zi, lucrurile au rămas la fel: nu aveam curent. În mod ciudat,

În timpul închinării, având un singur microfon conectat la o boxă care era

…din inima lui vor curge râuri de apă vie.

Mă întreb de câte ori nu am înlocuit râurile Duhului Sfânt cu jacuzzi-ul

Un jacuzzi are nevoie de electricitate ca să poată funcționa. Râurile gene-

Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.

templu. Ne transformăm dintr-un mormânt în grădină. Nu mai ascundem

Templele nu se ridică singure; cineva trebuie să le zidească. Noi am fost

Porumbelul S-a coborât peste Miel

Leonard Ravenhill3 a spus:

„Sunt nouă pene principale pe aripa dreaptă și stângă ale

Ce portret minunat al prețiosului Duh Sfânt și a lucrării Sale.

• Fără ca Mielul să fie prezent, Porumbelul nu ar fi venit.

Porumbelul din arcă

A doua oară când porumbelul a părăsit arca, a venit înapoi cu o frunză de

Lucrarea încheiată pe cruce reprezintă arca care ne protejează de judecata

Nu am cum să evidențiez suficient acest lucru. Duhul Sfânt locuiește în

Botez făcut de sau cu Duhul Sfânt

Termenul în limba greacă pentru „botez” este „baptizo”4, care înseamnă

Prin urmare, El a fost complet scufundat în acea apă. Permite-mi să-ți

Botezul Duhului Sfânt este botezul făcut de Duhul. Botezul cu Duhul

Sfânt te botează făcându-te un membru al trupului Său, însă Isus te botează

Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să

De aceea, când suntem mântuiți, Scripturile declară că suntem în Cristos.

Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește

Faptul că citești mult despre Duhul Sfânt și asculți predici despre El ar