INCIDENTE PROCEDURALE PRIVIND COMPUNEREA SI

CONSTITUIREA INSTANTEI.

STRAMUTAREA PRICINILOR.

- hotararea trebuie sa fie data in conditii de obiectivitate => judecatorul nu

trebuie sa fie interesat in cauza pe care o judeca si sa nu fie pus in situatia de a se
pronunta de doua ori asupra ei.

DELEGAREA INSTANTEI

- partea interesata poatre cere CSJ sa desemneze o alta instanta de acelasi grad
cu cea competenta, atunci cand aceasta din urma, datorita unor imprejurari
exceptionale este impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze.

INCOMPATIBILITATEA

Judecatorul nu poate face parte din completul de judecata in urmatoarele situatii:

- a pronuntat o hotarare intr-o pricina => nu poate judeca in apel sau recurs;

- nu se poate pronunta in aceeasi pricina care a fost casata cu trimitere si

rejudecarea cauzei;

- nu se poate pronunta daca a fost martor, expert sau arbitru in aceeasi cauza.

- reglementata prin norme imperative => se poate ridica exceptia de oricare

din parti, de catre procuror sau de catre instanta din oficiu, in fata instantei de fond,
de apel sau de recurs.

ABTINEREA SI RECUZAREA

- cazurile de abtinere si de recuzare (art. 27) si pentru procurori, grefieri,

magistratii-asistenti de la CSJ si expertii mai putin pentru lit. g:

a. cand judecatorul, sotul sau, ascendentii sau descendentii au vreun interes,

sau cand judecatorul este sot, ruda sau afin pana la
gradul al IV lea cu vreuna din parti;

b. cand judecatorul este sot, ruda sau afin in linie directa sau colaterala, pana la
gradul al IV lea inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este
casatorit cu fratele ori sora sotului unei din aceste persoane;

c. cand sotul in viata si nedespartit al judecatorului este ruda sau afin al uneia
din parti pana la gradul al IV lea inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata sau
despartit, au ramas copii;

d. daca judecatorul, sotul sau rudele lor pana la gradul al IV lea au o pricina
asemanatoare cu cea care se judeca sau daca au o judecata la instanta la care una
din parti este judecator;

e. daca intre acele persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de
5 ani inaintea recuzarii;

f. daca judecatorul este tutore sau curator al uneia din parti;

g. daca judecatorul a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri;

h. daca judecatorul si-a spus parerea cu privire la pricina;

i. daca exista vrajmasie intre judecator, sotul sau una din rudele sale pana la
gradul al IV lea si una din parti, sotul sau una din rudele acestuia pana la gradul al
III lea.

- abtinerea norma imperativa; recuzarea norma dispozitiva;

- abtinerea se propune de catre judecator, iar recuzarea de catre partea

interesata (verbal sau in scris pentru fiecare judecator) inainte de inceperea
dezbaterilor;

- judecata cererii se face in camera de consiliu, fara prezenta partilor, si in

timpul acesta nu se face nici un act de procedura; instanta competenta se pronunta
asupra cererii printr-o incheiere si va arata si ce acte facute de judecatorul care s-a
abtinut sau a fost recuzat vor fi pastrate;

- incheierea prin care instanta s-a pronuntat asupra admiterii, ca si cea prin
care a admis recuzarea NU sunt atacabile; incheierea prin care s-a respins
recuzarea se poate ataca odata cu fondul.
- se poate cere:

STRAMUTAREA PRICINILOR

- pe motiv de rudenie sau de afinitate (cand una din parti are doua rude sau
afini pana la gradul al IV lea printre magistratii de la instanta sesizata); cerere
facuta de partea interesata numai inaintea inceperii oricarei dezbateri; competenta
apartine instantei ierarhic superioare;

- banuiala legitima (se presupune ca obiectivitatea poate fi stirbita de

imprejurarile cauzei, a calitatii partilor sau vrajmasiei locale);

cerere facuta de partea interesata in orice stare a pricinii; competenta apartine CSJ;

- siguranta publica; cerere facuta de procurorul care pune concluzii la CSJ in

orice stare a pricinii; competenta apartine CSJ;

- solutionarea cererii in secret, in camera de consiliu, cu participarea

partilor; presedintele instantei poate cere suspendarea cauzei; hotararea (Ciobanu
apreciaza ca ar trebui sa fie vorba despre o sentinta pentru ca cererea de
stramutare se da in fond, chiar daca nu este vorba de fondul litigiului) se da fara
motivare si nu e supusa nici unei cai de atac (de lege lata ar trebui sa fie atacata pe
calea contestatiei in anulare dca sunt indeplinite conditiile); daca cererea se
admite, cauza se trimite spre judecata unei alte instante de acelasi grad, aratandu-se
in ce masura actele indeplinite de instanta vor fi pastrate;

- in cazul in care nu s-a suspendat pricina si hotararea de stramutare s-a dat

dupa ce instanta s-a pronuntat, in literatura s-a propus ca hotararea sa fie
considerata neavenita si instanta la care s-a stramutat sa se pronunte pe fond ca si
cum prima hotarare nu ar exista.

EXCEPTIA DE NECOMPETENTA

- mijlocul procesual prin care se invoca necompetenta contestata pe parcursul

procesului (dupa sesizarea instantei si inainte de pronuntarea unei hotarari);

- daca s-a pronuntat o hotarare in prima instanta se invoca necompetenta

prin apel;

- daca s-a pronuntat o hotarare irevocabila - se invoca necompetenta prin

recurs;

- exceptia de necompetenta absoluta incalca competenta generala, materiala

si teritoriala exclusiva; poate fi invocata de oricare din parti, de procuror sau de
instanta, pe tot parcursul procesului;

- exceptia de necompetenta relativa incalca competenta teritoriala (mai putin

cea exclusiva); poate fi invocata numai de catre parat;

- daca exceptia este admisa, instanta hotaraste instanta competenta sau organul
jurisdictional competent, apoi isi declina competenta; daca este competent un
organ al statului fara activitate jurisdictionala, nu isi declina competenta, ci
respinge cererea ca inadmisibila; daca litigiul are un element de extraneitate,
admitandu-se exceptia, se respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor
romane;

- impotriva hotararii de dezinvestire-investire se poate face apel si recurs in

termen de 15 zile de la pronuntare, iar dupa ce devine irevocabila, dosarul se
trimite la instanta competenta;

- actele de procedura facute de instanta necompetenta sunt nule, cu exceptia

probelor care raman castigate cauzei si nu vor fi refacute decat pentru motive
temeinice.

CONFLICTELE DE COMPETENTA

- in cazul in care instanta care a primit dosarul prin hotararea de declinare a

competentei data de alta instanta constata ca este necompetenta si competenta
apartine instantei care a trimis dosarul => conflict de competenta negativ (mai
multe instante sesizate cu aceeasi cerere, cel putin una sa fie competenta, s-au
declarat competente prin hotarari ramase definitive iar declinarile sunt reciproce);

- daca se declara ambele competente in cazul normelor de competenta

teritoriala alternativa conflict pozitiv;

- conflictele de competenta se rezolva pe calea regulatorului de competenta de

catre instanta superioara comuna instantelor aflate in conflict;
- instanta in fata careia s-a ivit conflictul, in cazul conflictului pozitiv, si
ultima instanta care s-a pronuntat asupra competentei, in cazul conflictului negativ
va suspenda din oficiu orice alta procedura si va inainta dosarul instantei
competente sa solutioneze conflictul (dreptul de a sesiza aceasta instanta nu
apartine partilor);

- instanta competenta sa solutioneze conflictul hotaraste in camera de consiliu,

fara citarea partilor; trimiterea dosarului la instanta competenta se face numai dupa
ramanerea irevocabila a regulatorului (care poate fi atacat cu recurs in termen de 5
zile de la pronuntare; recursul solutionat de instanta ierarhic superioara / sectiile
unite ale CSJ, cu citarea partilor); instanta careia i se trimite dosarul nu isi va mai
putea declina competenta, daca nu au aparut temeiuri noi;

- conflicte intre instante si alte organe cu activitate jurisdictionale se rezolva,

la sesizarea instantei unde s-a ivit conflictul, de catre instanta ierarhic superioara.