Sunteți pe pagina 1din 9

Ministerul Educatiei din Republica Moldova

Universitatea de Stat Alecu Russo


Catedra: Drept i tiine Sociale
Facultatea: Drept

Referat
Tema: Evolutia istorica a drepturilor omului

Elaborat:Studentul grupei DR41R Zalujni Victor


Verificat: dr., lect. sup. univ. ODINOKAIA Ina

Balti 2014

CUPRINS:
I. Introducere
II.Perioada antica
1.Grecia antica
2.Roma antica
III.Evul Mediu
IV.Perioada moderna
V.Bibliografie:

I. Introducere
Omul, chiar de la aparitia sa, a fost inzestrat cu morala, iar morala este stiinta care pune problema menirii omului in
lume.
O mare importanta in determinarea comportamentului uman in societate l-a avut doctrina religioasa. Religia este in
sine o forma de viata, iar filozofia este un mod de a intelege. Legea divina a stabilit un comportament egal intre
oameni, prin introducerea respectului fata de Dumnezeu, care i-a creat. Deci, oamenilor, chiar de la aparitia lor,
constient sau inconstient, le-a fost caracteristica tendinta de a cunoaste cat mai mult, de a se realiza si de a obtine cat
mai multe libertati si drepturi.
Societatea a tins sa se afirme prin dobandirea de cunostinte, obtinand astfel posibilitatea de a se debarasa de
intunericul ignorantei, transformand cunostintele sale in drepturi materiale.
In tot cursul istoric de dezvoltare a omenirii, o lege era urmata de alta lege mai buna, completa. In fapt, desi
drepturile omului sunt considerate universale, iar oamenii se nasc egali si se bucura de drepturi egale, nu toti au
aceleasi posibilitati sa-si reclame si sa-si exercite drepturile la nivelul corespunzator, asttel ca exista tendinta de a se
crea inegalitati, de a se afirma drepturile unor grupuri in dauna altora, de a exclude unele comunitati de la
exercitarea deplina a drepurilor omului[1].
Convingerea ca oamenilor, in calitatea lor de fiinte rationale, li se cuvin anumite drepturi apare inca din timpurile
stravechi si parcurge intreaga istorie a gandirii sociale[2]. Inca din societatile cele mai vechi exista o divizare in
drepturi si obligatii. Cineva avea o putere mai mare, cineva avea mai mari obligatii.
Exista si o divizare a muncii si a bunurilor. Fiecare avea rolul sau in comunitate. Fara indoiala ca existau si legi,
unele scrise, altele nescrise. Cu toate acestea, primele lucrari scrise au ajuns la noi din timpuri nu atat de vechi.

II. Perioada antica


1. Grecia antica
In Grecia antica, marele ganditor Hesiod[3] (700 I.H.) in lucrarea Munci si zile , urmata de opera marelui jurist si
legiuitor Solon[4] (640-558 I.H.), au aparut primele idei privind ,,legalitatea naturala .
In aceeasi idee, Pericle (490-429 I.H.) afirma:
Din punct de vedere al legilor, toti, fara a considera deosebirile private, se bucura de egalitate pentru accesul la
demnitati; fiecare, dupa modul cum se distinge, obtine o preferinta fondata pe merit, nu pe clasa [5].
O contributie deosebit de importanta in aparitia progresiva a conceptiei unui ansamblu universal si etern de reguli si
valori a avut-o Platon (427-347 I.H)[6], care a stabilit o neta distinctie intre idei si cultura sau traditie. Aceasta
conceptie apare foarte limpede si in lucrarea lui Protagoras[7] (481-411 I.H.), unde se profeseaza o adevarata
credinta a naturii universale, comuna oamenilor cu diferentiere intre phusis (natura) si nomos (conventie)[8]. Voi
toti care sunteti prezenti - scria Platon - va consider pe toti ca fiind parinti, apropiati, cetateni dupa natura, daca nu
chiar dupa lege (Phusis nomos). Dupa natura, semenul este parintele semenului, dar legea tirana a oamenilor opune
naturii contrastul sau [9].
Generalizarea gandirii din Grecia antica s-a materializat de fapt in lucrarile lui Aristotel[10], (384-322 I.H.) Etica
si Politica . Astfel, in Politica , (acesta justificand sclavia ), combatea pe cei care considerau ca este contra
naturii a stapani sclavi, caci numai prin lege devine cineva sclav sau liber .El aprecia: Prin natura nu se deosebesc
intru nimic ca oranduirea aceasta, asadar, nu se intemeiaza pe dreptate, ci pe violenta[11]. Ideiile sale mergeau mai
departe, sustinand ca natura ar nazui sa creeze corpurile celor liberi deosebite de ale sclavilor, primii fiind
predestinati actiunii politice, iar cei din urma muncii. Am putea spune ca, ganditorii din Grecia antica au fost, intrun anumit mod, pionierii teoriei dreptului natural de mai tarziu.
Vechea Elada a cunoscut sistemul acuzatorial in judecarea proceselor penale. Procedura ateniana se manifesta prin
participarea la judecata al membrilor cetatii. Publicitatea si oralitatea dezbaterilor erau asigurate.
La atenieni, judecata represiva se organiza de catre Areopag[12], Tribunalul Efetilor si Tribunalul
Heliastilor[13].
Instanta nu judeca decat ziua si avea in competenta sa toate delictele si crimele care nu cadeau in competenta
Areopagului sau a Efetilor. Acuzarea era publica, plangerile sau denunturile erau inmanate unui magisrat numit
Arhonte[14], care indeplinea functia de judecator de instructie. In urma cercetarilor pe care le facea, sesiza
tribunalul care era prezidat de un presedinte, numit Thesmothet.
Acuzatorul, care era un simplu cetatean, isi prezenta rechizitoriul, administrand probele in acuzare, dupa care se
ascultau martorii, si doar la urma se dadea cuvantul in aparare.

2. Roma antica
In Roma antica, filosofii si-au pus si ei, deseori, intrebari asupra naturii umane, libertatii si demnitatii, gasind
raspunsuri care, intr-o oarecare masura, reflectau acelasi continut de idei si conceptii ca si ganditorii greci. Amintim
aici lucrarile lui Cicero[15] (106-43 I.H.), Despre Republica , Despre regi , Despre obligatii , pe cele ale lui
Titus Lucretius[16] (99-55 I.H.), Despre natura lucrurilor[17] , precum si pe cele ale lui Seneca[18] (4 I.H-65),
toate marcate puternic de ideea dreptului uman.
Un loc distinct in istoria drepturilor omului dar si in cea a aparitiei primelor elemente si manifestari de garantare a
dreptului de aparare le gasim inscrise in Dreptul Roman.
Romanii au cunoscut procedura acuzatoriala, iar catre sfarsitul imperiului, o procedura oarecum in sistem
inchizitorial.

Astfel, in cadrul procedurii de judecare inaintea comitiilor[19], in prima faza dupa pronuntarea unei hotarari
condamnatul avea dreptul sa faca apel la popor. In cadrul procedurii de judecare in fata tribunalelor permanente,
hotararile nu erau supuse apelului, insa poporul, printr-un decret, putea sa acorde integrum restitutio.
Ca mijioc de aparare, moral, dar foarte puternic, era infatisarea acuzatului asistat de oameni de vaza, laudatores.
Daca acuzatul nu se putea apara singur, putea sa-l apere prietenii sau era aparat de oameni de profesie. Procesele
erau publice, orale si se desfasurau pe principiul contradictorialitatii. De asemenea, opera principiul autoritatii de
lucru judecat[20].

III. Evul Mediu


Urmand dezvoltarea istorica a societatii omenesti, in Evul Mediu filosofii crestini au incercat sa dezvolte ideile de
promovare egala a conditiei umane, pornind de la Decalog[21] (cele 10 porunci ) si enuntand pe aceasta baza
anumite drepturi fundamentale.
Biserica crestina a stabilit chiar o ierarhie a diverselor surse de drept in materie. Aceasta ierarhie, dupa Sf. Toma
dAquino[22], (1225-1247), acorda pozitia dominanta dreptului divin[23], pe cea secunda dreptului natural, iar in al
treilea rand se situa dreptul pozitiv, adica normele uzuale ale relatiilor din societate[24]. El sustinea, ca individul este
in centrul unei ordini sociale si juridice juste, insa legea divina are preeminenta absoluta asupra dreptului laic, asa
cum este definit de imparat, rege sau print[25].
In Evul Mediu se produc modificari importante, atat in ceea ce priveste organizarea tribunalelor penale, cat si in
privinta formelor procedurii. Se introduce procedura de cercetare prin inchizitie si actiunea din oficiu ia tot mai mult
locul acuzarii de catre partea vatamata.
Justitia eclesiastica isi impune tot mai pregnant autoritatea si institutiile sale, ocupand tot mai mult teren din
domeniul justitiei laice[26].
Dreptul canonic a dat o deosebita importanta laturii procedurale, organizand intr-un chip special impartirea justitiei
de catre tribunale eclesiastice[27].
Dincolo de aceste rigori ale scolasticii asupra conditiei umane, manifestarile de libertate nu au putut fi stavilite, chiar
daca, adesea, cei care le propovaduiau erau considerati in tagma ereticilor si, nu de putine ori, condamnati de
inchizitie la moarte, gandirea lor libera fiind considerata o crima.
In secolele urmatoare, in special secolele XV si XVI, marcate de epoca Renasterii, se produc serioase mutatii. Asttel,
au aparut o serie de miscari, precum cea husita din Cehia[28], prin care se proclama libertatea constiintei si se cerea
socializarea proprietatilor.
In secolele XVII si XVIII, rationalistii vor pune, in mod progresiv, bazele stiintifice ale doctrinei drepturilor
individuale ale omului fundamentand teoria dreptului natural, definindu-l ca etern, insa nesupus unei ordine
divine[29].
Stoicii greci ( Poseidon, Seneca, Marc Aureliu, Epictet) au fost primii care au elaborat notiunea unui drept natural,
conform careia legile stabilite de om sunt replici imperfecte ale unui drept etern si imuabil aplicabil cosmosului si
ansamblului, iar legea laica nu are valoare decat daca corespunde legii universale[30]. Individul se considera ca
fiinta umana, egala cu ceilalti intr-o fraternitate umana universala.
Din ideile rationaliste se va dezvolta ulterior teoria contractului social, care se fondeaza pe principiul presupus
irefutabil ca orice contract social trebuie sa fie respectat. Raporturile intre puterea de stat si indivizii care se afla sub
jurisdictia sa sunt considerate ca fiind fondate pe un contract social, pe care nici una din parti nu l-ar putea
modifica, fara consimtamantul celeilalte parti.
Cel care a avut un rol determinant in evolutia acestei scoli de gandire a fost filosoful german Johannes Altius (1600)
[31], insa nu se va putea vorbi nici o data de o adevarata si completa istorie a drepturilor omului fara a se sublinia
contributia majora adusa de Jean Jacques Rousseau[32] (1712- 1778), care, in lucrarea Contractul social, aparuta
in 1762 sustinea ca omul este nascut liber, dar pretutindeni este in lanturi .
Pentru apararea persoanei si a omului el preconiza contractul social prin care omul pierde libertatea sa naturala si
dreptul nelimitat de a-si insusi tot ceea ce il tenteaza, castigand, in schimb, libertatea civila si proprietatea a ceea ce
poseda[33].
Un moment deosebit de important il constituie aparitia lucrarilor lui Thomas Hobbes[34] (1588-1679), Apararea
puterii si regelui , Despre cetateni , Dumnezeu nemuritor , care afirma ca, in esenta, oamenii sunt egali in ceea
ce priveste facultatile fizice si spirituale, si aceasta egalitate trebuie sa fie recunoscuta, el preferand astfel cele doua
principale teorii ale dreptului omului din epoca, si anume: teoria dreptului natural si cea a contractului social.
Un alt adept de seama al teoriei dreptului natural si contractului social a fost John Locke[35] (1632-1704), care , in
lucrarile sale Primul tratat despre Guvern si Al doilea tratat despre Guvern , isi exprima pozitia fata de
drepturile naturale ale omului, facand referire la viata sociala si incercand sa dea o explicatie raportului cetateansocietate.
In gandirea sa despre om, el defineste libertatea unui individ ca fiind un drept de a face tot ceea ce ingaduie legile
, iar mai departe argumenteaza ca daca un cetatean ar face ceea ce legile ii interzic, el nu ar avea libertatea pentru
ca si ceilalti ar putea sa faca la fel .
Aceasta filozofie are un caracter realmente progresist, deoarece, referindu-se la componente esentiale ale societatii
moderne, afirma: Dupa cum oamenii au renuntat la independenta lor naturala pentru a trai sub ascultarea legilor
politice, ei au renuntat si la comunitatea naturala a bunurilor pentru a trai sub ascultarea legilor civile , sustinand, in
concluzie, ca primele legi reprezinta libertatea, iar cele din urma proprietatea.

Teoria dreptului natural enunta cum trebuie organizate relatiile umane, asa incat aceasta organizare sa
decurga in mod rational din natura omului (conciliaza dreptul sau natural cu respectul, cu libertatea individuala etc.,
cu necesitatea naturala si cea a vietii sociale )[36].
Teza clasica a dreptului natural atribuie juristilor o activitate bine determinata: servirea justitiei[37].
Printre primele documente oficiale in legiferarea drepturilor omului pot fi citate :Magna Charta
Libertatum [38], The Petitions of Rights , Habeas Corpus Act , Bill of Rights[39] , si Declaratia
drepturilor omului si cetateanului[40] .
Evenimentul care a fundamentat bazele teoriilor de mai departe asupra protectiei omului avea sa se petreaca in Evul
Mediu odata cu aparitia unui document remarcabil Magna Charta Liberatum (19 iunie 1215 ), pe care au obtinut-o
baronii si episcopii englezi revoltati impotriva regelui loan fara de Tara. Cele 63 de articole consacrau, de fapt,
drepturile feudale, libertatile bisericii si ale oraselor impotriva abuzurilorregelui[41].
Acest document a avut o dubla semnificatie[42]:
a) el avea forma unui contract intre partida regelui si cea a baronilor, contribuind astfel la teoria contractului
social;
b) continea anumite norme[43] care, cateva secole mai tarziu, au inspirat documente ca The Petition of Rights
(7 iunie 1628), adresata regelui de catre Parlament[44], si Habeas Corpus Act, lege impusa de Parlamentul
Englez la 26 mai 1679, considerata ca a doua Constitutie a Angliei, dupa Magna Charta.
Habeas Corpus Act , (in traducere expresia ,,Habeas Corpus ad subjiciendum ar insemna ca tu dispui de corpul
tau pentru a te prezenta in fata judecatorului ), votata in timpul lui Charles al II-lea, interzicea oricearestare arbitrara,
impunand obligatia ca persoana arestata sa fie prezentata in curs de trei zile in fata unui judecator, in acest fel fiind
asigurata independenta fata de executiv.
Ideile lui John Locke[45] au fost transpuse in Anglia, pe plan juridic, in Petitia drepturilor (An Act Declaring the
Rights and Liberties of the Subject and Settling the Succession of the Crown) (1628) si Bill-ul drepturilor
(1689 ), prin care se sustinea, in principal , suprematia Parlamentului, dreptul la alegeri libere, libertatea cuvantului,
dreptul la eliberarea pe cautiune, interzicerea pedepselor cu cruzime, obligatia de a se comunica imediat unui detinut
motivele arestarii, dreptul de a fi judecat de un tribunal cu jurati s.a.
Prima consacrare a drepturilor omului intr-un document oficial a aparut peste ocean, in America, in focul razboiului
de independenta, dus de coloniile engleze impotriva Coroanei Angliei.
Astfel, in mai 1776, in statul Virginia, a fost adoptata Virginia Bill of Rights (Declaratia drepturilor statului
Virginia ) in care se afirma ca toti oamenii sunt de la natura in mod egal liberi si independenti si au anumite
drepturi inerente naturii lor, adica dreptul la viata si libertate, precum si mijlocul de a dobandi si conserva
proprietatea si de a urmari sa obtina fericire si siguranta .
De asemenea, se sublinia faptul ca acestea nu au un caracter declarativ, ci ca in statele uniunii s-au constituit
guverne a caror libertate emana de la consimtamantul celor guvernati, iar daca forma de guvernare devine
distructiva, poporul are dreptul s-o schimbe sau s-o inlature.
Aceste guverne au datoria sa asigure drepturile mentionate si tot aici erau consemnate lucruri deosebit de importante
privind independenta judecatoreasca, subordonarea militarilor puterii civile, libertatea comertului, dreptul de a fi
judecat de un tribunal cu jurati. Aceasta declaratie nu a fost inclusa in Constitutia Americana, care a fost adoptata in
1787, ci a fost adaugata, ca amendament la aceasta, in anul 1789.
Caracterul progresist al acestui important document rezulta, de fapt, din toate articolele sale, care, in esenta, contin
prevederi privind: egalitatea in fata legii a tuturor persoanelor, siguranta si rezistenta in opresiune, dreptul de a
participa direct sau prin reprezentanti la elaborarea legilor ca expresie a vointei generale, garantii cu privire la
retinere, arestare si acuzare, prezumtia de nevinovatie, libertatea cuvantului si a presei.
Declaratia, in articolul 17, proclama proprietatea ca fiind un drept sacru si inviolabil. O sublinere importanta este si
aceea ca libertatea consta in a putea face tot ceea ce nu dauneaza semenului .
Revolutia Franceza de la 1789, dar mai ales ideiile inscrise in declaratia si in Constitutia adoptata, privitoare la
ocrotirea omului, au avut o influenta pozitiva asupra multor popoare din Europa, deoarece nici restauratia, nici
guvernele ccnservatoare care au urmat nu au putut elimina ideile care au stat la baza acesteia, ele fiind incorporate in
legislatiile statelor respective[46].
Declaratia din 1789 va fi mai tarziu adaptata in Constitutia Belgiana din 1831 si aplicata sub aceasta forma in
Spania, Portugalia, Grecia, Italia, Romania, Serbia si Bulgaria[47].Un punct de referinta in evolutia istorica a
dreptului de aparare l-a marcat perioada napoleoniana, cand in Franta a fost intocmit si editat Codul de Instructie
Criminala, din 1808[48].

IV. Perioada moderna


Doar dupa al doilea razboi mondial a fost posibil sa se acorde o noua dimensiune reglementarilor de protejare a
drepturilor omului.
Grozaviile acestui razboi n-au lasat, probabil, nici o fiinta umana indiferenta. Atunci, comunitatea internationala a
declarat ca doar justitia si-ar putea spune cuvantul in privinta actelor savarsite in timpul acestui razboi inuman.
Vorbind despre drepturile omului, consideram ca principalul tratat care nu are un continut specific, dar care a generat
o multitudine de masuri pe plan international in aceasta materie, il constituie Carta Organizatiei Natiunilor Unite
care ocupa in dreptul international un loc deosebit si fara de care, practic, nu se poate concepe istoria si evolutia

dreptului international[49]. Carta prevede mentinerea pacii si securitatii internationale, dezvoltarea relatiilor de
prietenie intre natiuni si realizarea cooperarii internationale in solutionarea problemelor internationale cu caracter
economic, social, cultural sau umanitar, in promovarea si incurajarea respectarii drepturilor omului si libertatilor
fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie.
Dectaratia Universala a Drepturilor Omului , adoptata de catre Adunarea Generala a O.N.U. la 10 decembrie
1948, reprezinta un text de compromis intre ideile liberale si teoriile socialiste[50] si care merge mai departe decat
documentele existente anterior la acest capitol.
Acest document dezvolta cu adevarat dimensiunea universala a drepturilor omului, dimensiune sustinuta si
propagata de catre juristul francez Rene Cassin, care a exclus alte calificari posibile, inclusiv cea de internationala
.
Lista drepturilor si libertatilor cuprinse in Declaratie reprezinta un standard comun pentru toate popoarele.
De la adoptarea Declaratiei Universale, in 1948, in cadrul ONU au fost adoptate un sir intreg de documente
internationale cu privire la drepturile omului, care se refera la genocid, discriminare rasiala, apartheid, refugiati,
apatrizi, drepturile femeii, sclavie, casatorie, copii, tineri, straini, tortura si tratament degradant, etc.
In 1966 au fost adoptate doua pacte asupra drepturilor omului: Pactul international al drepturilor civile si politice .
Conform articolului 62 al Cartei O.N.U., Consiliul economic si social (ECOSOC) poate sa faca recomandari in
scopul promovarii, respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum poate sa infiinteze si comisii
in domeniile economic si social pentru protectia drepturilor omului.
Un organism important asupra protejarii drepturilor omului, cu un mandat specific, este Inaltul Comisariat al
Natiunilor Unite pentru Refugiati, infiintat la 1 ianuarie 1951, pentru a ajuta milioanele de refugiati si persoane
deplasate din Europa.
In prezent, I.C.N.U.R. se ingrijeste de soarta a circa 14 milioane de refugiati raspanditi in intreaga lume.
Comitetul drepturilor omului al O.N.U. a fost creat dupa intrarea in vigoare, la 23 martie 1976, a Pactului
international al drepturilor civile si politice .
Un alt organ care are in atentia sa permanenta respectarea drepturilor fundamentale este Inaltul Comisariat al
Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului.
Pot fi mentionate si alte organe care se ocupa la niveluri diferite de probleme tinand de drepturile omului - Consiliul
de Securitate, Consiliul de Tutela, Comisia de Drept International, Curtea Internationala de Justitie.
In cazuri speciale sunt create Curti de Justitie speciale, Curtea Penala Internationala pentru fosta Iugoslavie,
pentru Ruanda.
La nivel regional, odata cu intrarea in vigoare a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, la 3 septembrie 1953, a
fost creat unul din cele mai remarcabile mecanisme in cadrul Consiliului Europei, care implica raspunderea reala a
statului fata de persoana, careia i-a fost violat un drept sau altul. La acest document important au aderat toate statele
membre ale Consiliului Europei[51].
Pentru respectarea in ansamblu a drepturilor, in ultimul timp s-a inceput o campanie de subscriere la un alt
instrument al Consiliului Europei - Carta Sociala Europeana, care are ca obiect drepturile economice si sociale.
Avand in vedere influenta tot mai mare a Uniunii Europene asupra sortii continentului european, in ultimul Tratat de
la Amsterdam s-au introdus noi prevederi referitoare la: drepturile fundamentale, drepturile consumatorilor si
protectia cetatenilor, dreptul la informare[52].
Odata cu intensificarea proceselor de democratizare in tarile Europei de est si centrale, multe evenimente au fost
studiate sub un alt unghi, facandu-se o alta analiza, mai minutioasa, lansandu-se o adevarata campanie mondiala de
informare asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Prin vointa proprie sau determinate de situatii conjuncturale, guvernele devin tot mai mult preocupate de activizarea
si dezvoltarea unei culturi a drepturilor omului in sistemul educational oficial.
In etapa contemporana de promovare si propagare a drepturilor fundamentale, un rol aparte il au caile de comunicare
in masa: mijloacele tehnice de transmitere si receptionare a informatiei, difuzarea informatiei prin presa, televiziune,
radiodifuziune , carti, iar in ultimul timp un rol tot mai important il are Internetul.
In scopul minimalizarii lezarii drepturilor omului, in cadrul mai multor organizatii internationale guvernamentale si
neguvernamentale se depun eforturi considerabile prin elaborarea instrumentelor cat mai eficiente in scopul
respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale, se efectueaza monitorizarea privind respectarea acestor drepturi
de catre state.
Sunt create un sir de miscari voluntare si ceea ce este destul de important, sunt create mecanisme interstatale privind
protectia drepturilor si libertatilor fundamentale.

[1] Ion Diaconu, Drepturile Omului, Institutul Roman pentru Drepurile Omului, Bucuresti, 1993, pag.5;
[2] lonel Closca, Ion Suceava Tratat de Drepturile Omului , Editura Europa Nova , Bucuresti , 1995, pag.25;
1Poet grec, a fost un aparator al intereselor de clasa ale taranimii deposedata de pamant de catre aristocratie. In
lucrarile sale condamna nedreptatea sociala;
[4] Legiuitor atenian considerat ca unul din cei sapte intelepti ai Greciei antice. Este considerat ca intemeietorul
democratiei sclavagiste ateniene;
[5] Ion Suceava si altii, Omul si drepturile sale , Bucuresti, 1991, pag 17;
[6] In acelasi context al lucrarilor lui Pericle se inscrie si lucrarea lui Platon Republica;
[7] Filozof grec, adept al democratiei sclavagiste, facand parte din grupul sofistilor. Lui ii apartine celebra fraza
Omul este masura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt in ce fel sunt, a celor ce nu sunt in ce fel nu sunt ;
[8] Ionel Closca, Ion Suceava, lucrare citata, pag. 25;
[9] M.I.J. Chevalier, Cours dhistoire des Idees Politiques, Paris, 1957, pag 161;
[10] Filozof grec considerat cel mai mare ganditor al antichitatii;
[11] Aristotel, Politica , Editura Nationala , Bucuresti, 1924, pag 24;
[12] Organ suprem de judecata si de control in Atena antica. Initial a fost compus numai din eupatrizi, apoi
(incepand de la Solon ) din arhontii care ieseau din functie. Areopagul judeca cele mai grave cazuri penale (omorul
cu premeditare, incendierea, etc. ), supraveghea cultul religios si controla activitatea organelor de stat. (Dictionar
enciclopedic roman, Editura Politica, Bucuresti, 1962, vol. I ,pag. 178 );
[13] Tribunalul Heliastilor era o institutie pur populara, compusa din cetateni liberi, intre 500 si 6000, judecand in
zece sectii. (G. Vrabiescu- Curs de procedura penala , Facultatea de drept din Bucuresti, 1947, pag .14);
[14] Magistrat superior in unele cetati grecesti, mai ales la Atena. Functia de arhonte a fost initial accesibila numai
reprezentantilor aristocratiei. Din sec. al- V-lea I.H., ea a putut fi exercitata si de ceilalti cetateni. (Dictionar
enciclopedic roman, Editura Politica, Bucuresti, 1962, vol. I, pag. 189);
[15] Celebru orator, scriitor si om politic roman, sustinator al intereselor aristocratiei sclavagiste si al proprietatii
private;
[16] Filozof materialist si poet latin, a sustinut principiul dezvoltarii progresive a societatii;
[17] Lucrare fundamentala scrisa in versuri, reprezinta cea mai completa si sistematica expunere a atomismului antic
din cate s-au pastrat;
[18] Filozof, scriitor si om de stat roman ,reprezentant de seama al stoicismului.
[19] Adunari ale poporului in Roma antica avand atributii politice, legislative, judecatoresti si religioase;
[20] St. G. Longinescu- ,,lstoria dreptului si procedurii penale Romane, Curs la Universitatea din Bucuresti, 1927;
[21] Potrivit legendei biblice, ar fi fost primite de Moise de la Iahve pe Muntele Sinai cuprinse in Vechiul Testament
ca norme fundamentale ale vieti religioase si morale;
[22] Teolog si fiozof medieval, cel mai de seama reprezentant al scolasticii catolice, a incercat sa dea filozofiei
catolicismului o aparenta rationala, opunandu-se orientarii fatis irationale;
[23] Toma d Aquino, in ampla sa constructie, se straduieste sa reconcilieze natura si supranaturalul, sa expliciteze
rational legaturile dintre Dumnezeu si om, Creator si lumea creata. Caci disciplina suverana, stiinta sacra , teologia,
nu se putea dispensa de instrumentele gandirii filosofice. Ea si-a fixat obiectivul constituirii unei filosofii crestine,
care sa expuna de o maniera cat mai rationala tot ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu, creatie , natura omului si
finalitatile ultime ale existentei umane. In universitatile europene s-a constituit acea viziune sistematica despre
univers si conditia umana care va domina secole de-a randul (Nicolae Balota Explorari in istoria universitatilor
europene , INTERNET, w.w.w. itenet.rp/ history/ archive)_
[24] Ion Suceava si altii, Omul si drepturile sale , Bucuresti , 1991 , pag.18;
[25] Ionel Closca, Ion Suceava, lucrare citata, pag 26;
[26] Traian Pop Drept procesual penal , volumul I , Partea introductiva, Tipografia Nationala S.A. CIuj, 1946,
pag.70;
[27] Vintila Dongoroz - Curs de drept penal si procedura penala , Editia II , 1947, pag. 657;
[28] Numele ii vine de la ideologul miscarii Jan Hus (1369-1415). Miscarea a avut caracter antifeudal;
[29] lonel Closca, Ion Suceava, lucrarea citata, pag.26;
[30] Ionel Closca, Ion Suceava, Lucrarea citata, pag.26;
[31] Ionel Closca, Ion Suceava, Lucrarea citata, pag.26;
[32] Filozof iluminist, pedagog, scriitor si compozitor francez;
[33] Ionel Closca, Ion Suceava, lucrarea citata, pag 26;
[34] Filozof materialist englez;
[35] Filozof si om politic englez;

[36] Cel care a prefatat cele doua teorii principale - teoria dreptului natual si cea a contractului social - a fost
englezul Thomas Hobbes care, pornind de la constatarea ca, in esenta, oamenii sunt egali in ceea ce priveste
facultatile lor fizice si spirituale, in lucrarea Leviathan sau materia, forma si puterea unui stat ecleziastic si civil
spunea ca aceasta egalitate trebuie recunoscuta;
[37] Zlaescu Victor Dan si Zlatescu Moroianu lrina Repere pentru o filosofie a drepturilor omului , Institutul
Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 1996 , pag 32;
[38] Document emis de regele Angliei, loan fara Tara in 1215, ca urmare a revoltei baronilor, cavalerilor si
orasenilor englezi; ingradea arbitrarul regal prin crearea unui consiliu baronal, garanta privilegiie marilor feudali
laici si ecleziastici, unele privilegii ale cavalerilor, precum si privilegiile comerciale ale Londrei si ale altor orase
engleze: ea mai prevedea satisfacerea unor revendicari ale taranilor liberi;
[39] Bilul drepturilor, redactat la 13 februarie 1689, se restabilesc toate drepturile calcate in picioare de lacob al-IIlea (G. Alexianu Curs de drept constitutional , vol I, Editura Casei Scoalelor, 1930, pag. 225 );
[40] Document programatic al revolutiei burgheze din Franta, adoptat la 26 august 1789 de catre Adunarea
Constituanta, exprima tendintele politice ale burgheziei in perioada cand aceasta se afla in preajma cuceririi puterii
si era o clasa progresista ,drept calauza pentru autorii declaratiei au servit ideiile iluministilor francezi si englezi
precum si Declaratia de independenta a coloniilor engleze din America de Nord. Proclama libertatea , proprietatea
individuala si rezistenta impotriva asupririi ca drepturi naturale si de neatins ale omului , iar legea , ca expresie a
vointei comune , egala pentru toti, socotind proprietatea privata sacra si inviolabila (art. 17 ), Prevederile ei stau la
baza constitutiilor statelor democratice;
[41] Didier Julia, Dicttonar de filosofie, Larousse , Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998, pag.242;
[42] Pierre Bercis, Guide des droits de lhomme; La conquete des liberte [42], Hachette livre, 1993 ,pag.201;
[43] Ionel Closca, Ion Suceava, lucrarea citata, pag.26;
[44] El cuprindea intr-o forma rudimentara, interzicerea arestarii arbitrare si principiul legalitatii, care au devenit cu
timpul piatra unghiulara a notiunii de norma de drept;
[45] John Locke-1632-1704 - filozof si om politic englez, a continuat linia empirist materialista a Iui Bacon si
Hobbes, fundamentand orientarea senzualista in teoria cunoasterii (dupa Dictionarul Enciclopedic Roman , vol. III,
pag. 148);
[46] Pierre Bercis, Guide des droits de l homme; La conquete des libertes , Hachette livre, 1993, pag.157;
[47] Ion Suceava si altii, Omul si drepturile sale, Bucuresti, 1991, pag. 17-21;
[48] Acest cod de procedura penala a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1811, continea 643 de articole, era adoptat
sistemul procedural mixt, combinand sistemul inchizitorial cu cel acuzatorial, in prima faza se alica sistemul
inchizitorial, adica instructia prealabila scrisa, secreta si necontradictorie iar in a doua faza aplica sistemul
acuzatorial;
[49] Voir Bill Climton, Lengagement envers la digaite de Ihomme, la democratie et Ia paix, discow prononce a
Iumversite du Connectitut en octobre 1998;
[50] Ion Suceva si altii, Omul si drepturile sale , Bucuresti, 1991, pag.29;
[51] Acest subiect va face obiectul unei analize amanuntite in cuprinsul unui capitol distinct;
[52] Vezi Octavian Manolache - Drept comunitar, Cele patru libertati fundamentale. Politici comunitare , Editia aII-a , Editura ALL BECK, 1999;

V. Bibliografie:
Ion Suceava si altii, Omul si drepturile sale , Bucuresti , 1991
Ionel Closca, Ion Suceava, lucrare citata
Didier Julia, Dicttonar de filosofie, Larousse , Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998
Pierre Bercis, Guide des droits de lhomme; La conquete des liberte [42], Hachette livre, 1993
Vintila Dongoroz - Curs de drept penal si procedura penala , Editia II , 1947
Traian Pop Drept procesual penal , volumul I , Partea introductiva, Tipografia Nationala S.A. CIuj,
1946
Jean Jacques Rousseau Contractul social