Sunteți pe pagina 1din 123

PROTECIA JURIDIC A DREPTURILOR OMULUI JURISPRUDENA CEDO

SUPORT DE CURS

CUPRINS:
PARTEA I: DREPTURILE OMULUI
SECIUNEA I - GENEZA DREPTURILOR OMULUI CAP. I - Evoluia Istoric a Drepturilor Omului CAP. II - Introducere n Studiul Drepturilor Omului SECIUNEA a II-a - SISTEMUL DE PROTECIE A DREPTURILOR OMULUI N CADRUL ORGANIZAIEI NAIUNILOR UNITE CAP. I - Documente Programatice ale Drepturilor Omului CAP. II - Reflectarea Problematicii Drepturilor Omului n Pactele Internaionale CAP. III - Protecia Internaional a Drepturilor Omului prin Structuri i Mecanisme n cadrul O.N.U. CAP. IV - Romnia i ONU SECIUNEA a III-a - PROTECIA INTERNAIONAL A DREPTURILOR OMULUI PRIN INTERMEDIUL MECANISMELOR I STRUCTURILOR REGIONALE CAP. I - Sistemul European de Protecie a Drepturilor Omului SECIUNEA a IV-a - RESPECTAREA DREPTURILOR I OBLIGAIILOR N ADMINISTRAIA PUBLIC CAP. I - Principiul consultrii cetenilor CAP. II - Funcionarul public

PARTEA A II-A: JURISPRUDENTA CEDO

SECIUNEA I GENEZA DREPTURILOR OMULUI CAPITOLUL I EVOLUIA ISTORIC A DREPTURILOR OMULUI 1.1. Aspecte istorice privind drepturile omului Refleciile asupra condiiei umane au semnalat, din cele mai vechi timpuri, necesitatea unor drepturi fundamentale i faptul c acestea nu pot fi ignorate. Interesul pentru om i mediul su social a condus la descoperirea i cultivarea unor valori perene, precum: binele, adevrul, dreptatea, frumuseea, datoria, libertatea, responsabilitatea .a., care jaloneaz cursul existenei omeneti, devenind, treptat, obiectul de studiu al unor discipline de specialitate. n conformitate cu unele opinii, istoria concepiilor cu privire la drepturilor omului i are sorgintea n secolul XVII .Cr., o dat cu apariia Codului lui Hammurabi n care se specifica c oamenii nu pot fi torturai, nrobii i nu li se poate confisca averea fr o dreapt judecat. n Legea roman a celor XII table (451 i.Cr.) se precizau drepturile ceteanului, enumerndu-se: dreptul la proprietate, dreptul de a fi liber, dreptul la o judecat dreapt, dreptul de a-i alege conductorii, de a protesta i dreptul la fericire. Gndirea roman n privina drepturilor are la baz filosofia stoic pentru care lumea reprezenta o singur comunitate n care toi erau frai. Aceast credin n egalitatea oamenilor indiferent de ras, clas social sau rang se afl la originea noiunii de drept natural. Deci, concepii privind drepturile omului se gsesc n sistemele de gndire stoice, naturaliste greceti i romane din antichitate, acest fapt datorndu-se extinderii relaiilor economice, politice i culturale ale Greciei antice, deoarece spre anul 410 .e.n. gnditorii acestei ri au nceput s neleag relaia dintre statul cetate laic, religie i individ. Dreptul roman, un alt pilon al culturii i civilizaiei mondiale, are un rol deosebit de important n protecia cetenilor de ctre lege, n egalitatea tuturor n faa legii. Istoria drepturilor omului poate fi cercetat pornind de la ideile fundamentale ale unor concepii filosofice antice, iar problematica specific acesteia este legat de lupta pentru egalitate i libertate. Abia n epoca modern, ideea drepturilor omului a fost formulat n mod expres, n lucrrile unor filozofi clasici, precum John Locke i Thomas Hobbes. Exist dou unghiuri principale din care poate fi privit noiunea de libertate, unul filosofic, care vede omul cu preponderen n el nsui, care vrea s-i neleag resorturile intime, care deci privete libertatea ntrebndu-se dac omul dispune cu adevrat de ea, dac sentimentul de libertate nu este alterat de luptele interne fiecrui individ, dac acesta nu este supus unui fel de determinism inexorabil, dac omul nu are nevoie de cellalt pentru a fi liber etc. i unul juridic, care presupune dintru nceput c omul nu exist dect ca om social, c libertatea sa nu poate fi dect o libertate relaie i care nu o poate privi dect din punct de vedere material, ca pe maximul de faciliti i de posibiliti de a alege lsate indivizilori. Grecii au fost fondatorii democraiei. Filosofia antic greac, reprezentat prin Platon i Aristotel, a fost i rmne unul dintre pilonii culturii i civilizaiei mondiale. Prin intermediul democraiei ateniene erau aezate fundamentele credinei i evoluiei

drepturilor omului. Platon a evideniat distincia dintre idei i cultur sau tradiie. n lucrarea sa Protagoras, unde Hipias profeseaz o adevrat credin a naturii universale, comune oamenilor i diferenierii ntre phusis (natura) i nomos (convenie), Platon preciza: Voi toi care suntei aici prezeni v consider pe toi ca fiind prini, apropiai, ceteni dup natur, dac nu chiar dup lege. Dup natur, semenul este printele semenului, dar legea tiran a oamenilor opune naturii contrastul su n opera sa fundamental, De jure belli ac pacis, Hugo Grotius abordeaz problema drepturilor omului, caracterinzndu-le prin: Alieni abstinentia respectul fa de tot ce este al altuia, viaa, bunurile, cinstea etc; Promissorum implendorum oblgcatio respectarea angajamentelor luate; Damni culpa dati reparatio repararea pagubelor cauzate altuia; Poenae inter homines meritum pedepsirea echitabil a celor care ncalc aceste principii. n Grecia Antic sofitii au avansat, ntr-o form specific, teza c omul este stpnul destinului su. Socrate a centrat discursul filosofic pe om, adoptnd principiul Cunoate-te pe tine nsui (care era nscris i pe frontispiciul Oracolului de la Delphi). La rndul su, Platon considera c nu trebuie [...] s se rspund prin injustiie i nici s se fac ru nici unui om indiferent de ceea ce acesta ne-a fcut. Filosoful Protagoras din Abdera preciza n opera sa Asupra fiinei c omul este msura tuturor lucrurilor. Jurisconsultul roman Ulpian, sintetiznd pe plan juridic marile idei umaniste, sublinia c, n esen, principiile dreptului trebuiau s fie urmtoarele: s duci o via onest, s nu distrugi ceea ce aparine altuia i s atribui fiecruia ceea ce este al su. Conceptele de libertate i egalitate se regsesc frecvent n maximele i cugetrile lui Socrate, n refleciile despre om ale lui Seneca, care a condamnat sclavia i a idealizat libertatea. Aristotel, n opera sa Politica, a evideniat egalitatea n drepturi, susinnd c numai prin lege devine cineva sclav sau liber, prin natur oamenii nu se deosebesc ntru nimic. Universalitatea legii morale are drept consecin libertatea tuturor oamenilor. Aceasta este nfiat ca o libertate a voinei ce decurge din imperativul categoric, fiind o realitate neschimbtoare i absolut ca i imperativul categoric din care decurge. Filosofii antici din Egipt, Babilon, India si China au dat de asemenea, diferite explicaii cu privire la fiina uman. Prin intermediul operelor lor au determinat locul si rolul acesteia n societate, ceea ce demonstreaz c drepturile omului erau prezentate n sistemele de drept respective, precizndu-se care erau regulile impuse de ctre regi, mprai etc. 1.2. Acte i declaraii privind drepturile omului Magna Carta Libertatum (16 iunie 1215), dat de Ioan fr de ar n Anglia, ne apare ca fiind primul instrument de protecie i de promovare a drepturilor omului i garanta drepturile nobilimii i bisericii, avnd dispoziii referitoare la protejarea oamenilor simpli prin lege. Ea a fost utilizat ca un mijloc constituional de a restrnge exerciiul tiranic al puterii. Cele 63 de articole consacrau de fapt, drepturile feudale, libertile Bisericii i ale oraelor mpotriva abuzurilor regelui. Alte documente, care au urmat, n sensul slujirii drepturilor omului, au fost: The Petitions of Rights (7 iunie 1628), Habeas Corpus Act (considerat a doua constituie a Angliei, impus de Parlamentul englez la 1679) i Bill of Rights (13 februarie 1689). n Legea Habeas Corpus se prevedea ca fiecare deinut s apar n faa unui tribunal nainte de a fi pedepsit pentru a i se stabili vinovia. Ideile lui John Locke (1632-1704), filosof britanic a crui oper a pus bazele democraiei liberale, au fost transpuse n Anglia, pe plan juridic, n Petiia drepturilor (An Act Declaring the Rights and Liberties of the Subject and Settling the Succession of the Crown)" (1628) i Bill-ul drepturilor (1689), prin care se susinea, n principal, supremaia

Parlamentului, dreptul la alegeri libere, libertatea cuvntului, dreptul la eliberarea pe cauiune, interzicerea pedepselor cu cruzime, obligaia de a se comunica imediat unui deinut motivele arestrii, dreptul de a fi judecat de un tribunal cu juriu s.a. Deci, n opinia lui John Locke, viaa, libertatea i proprietatea erau drepturi nnscute i inalienabile ale omului. Statele aveau misiunea de a proteja aceste drepturi naturale. n filosofia sa politic, Locke oblig statul s respecte drepturile omului, prin aceasta realiznd trecerea de la ideea abstract a drepturilor omului la aplicarea lor concret n stat. Ceea ce este foarte important este c ideile sale au fost preluate de organele constituionale din Anglia i Statele Unite ale Americii, ele fiind incluse n textele fundamentale ale acestor ri. Statul de drept asigur respectarea legii n ntregul sistem de norme ale societii. Un principiu esenial al statului de drept este cel al separaiei puterilor n stat, care are rolul de a garanta caracterul legal al funcionrii societiiii. Declaraia Drepturilor din Anglia (1689) a fost rezultatul constituional al revoluiei care instituia separarea puterilor: Parlamentul i puterea Monarhului, Parlamentul avnd libertatea de expresie i de a organiza liber alegerile. Ea prevedea c oamenii nu pot fi privai de drepturile lor fundamentale, nici chiar de rege sau lege. n America, n timpul rzboiului de independen, dus de coloniile engleze mpotriva Coroanei a aprut primul document oficial cu privire la drepturile omului. Astfel, n mai 1776, n statul Virginia, a fost adoptat Virginia Bill of Rights (Declaraia drepturilor statului Virginia) n care se afirma: ''toi oamenii sunt de la natur n mod egal liberi i independeni i au anumite drepturi inerente naturii lor, adic dreptul la via i libertate, precum i mijlocul de a dobndi i conserva proprietatea i de a urmri s obin fericire i siguran". Astfel, n Virginia Bill of Rights au fost enunate urmtoarele drepturi inalienabile ale omului: dreptul la via, libertate i proprietate; dreptul la liber ntrunire i libertatea presei; dreptul la liber migraie i dreptul de petiie; dreptul la protecie legal; dreptul de vot. n Philadelphia, la data de 4 iulie 1776, se adopta Declaraia de Independen a Statelor Unite ale Americii care, n cel de-al doilea alineat prevedea: "toi oamenii se nasc egali, cu anumite drepturi inalienabile, printre care viaa, libertatea i dreptul la cutarea fericirii". n Declaraia de Independen a Statelor Unite ale Americii (4 iulie 1776) sunt stipulate, imperios i explicit, o serie de drepturi i liberti fundamentale: dreptul la via, dreptul la libertate, egalitatea n faa legii, dreptul la proprietate, dreptul la securitate, dreptul la rezisten fa de opresiune, libertatea de gndire, libertatea de expresie i de manifestare. La 26 august 1789, n perioada revoluiei franceze, a fost adoptat cel mai important document juridic care a prevzut, ntr-o forma modern problema drepturilor i libertilor omului, i anume, Declaraia drepturilor omului i ceteanului. n articolele sale existau dispoziii referitoare la: egalitatea n fata legii a tuturor persoanelor, sigurana i rezistena la opresiune, dreptul de a participa direct sau prin reprezentani la elaborarea legilor ca expresie a voinei generale; garanii cu privire la reinere, arestare i acuzare; prezumia de nevinovie; libertatea cuvntului i a presei. n Frana, drepturile omului au fost, pentru prima oar pe Europa continental, nregistrate n Constituie. Revoluia Francez din 1789, cu sloganul su binecunoscut libert, galit, fraternit", a avut multiple consecine. Pentru nceput, aceste drepturi ale omului trebuiau s reueasc mai nti s fie acceptate ca drepturi fundamentale n cadrul constituiilor naionale, fapt care a putut fi realizat n aproape toate statele europene pe parcursul secolului al XIX-lea. Deci, ideea filosofic despre drepturile omului a reuit s-i gseasc aplicare politic i juridic pn la jumtatea secolului XX. Din cauza evenimentelor petrecute n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, oamenii au fost determinai s creeze o strategie pentru a putea aplica, pe mapamond,

principiile enunate cu referire la drepturile omului. Acest lucru a determinat nfiinarea Organizaiei Naiunilor Unite. Prin aderarea tuturor statelor la aceast organizaie, drepturile omului deveneau o problem a comunitii statelor internaionale. Contractul ncheiat ntre rile membre, aa numita Cart a Naiunilor Unite, a fost adoptat la data de 26 iunie 1945. Toate statele membre se oblig, conform Cartei, s colaboreze cu ONU pentru ndeplinirea obiectivelor enunate de aceasta (articolul 56), iar printre aceste obiective se numr i popularizarea drepturilor omului. n acest articol se specific c toi membrii Naiunilor Unite se oblig s respecte drepturile omului. Adunarea General a O.N.U. a adoptat, n data de 10 decembrie 1948, Declaraia Universal a Drepturilor Omului, unde, sunt enumerate i grupate pe categorii toate drepturile omului. Declaraia Universal a Drepturilor Omului desemneaz nceputul eforturilor de popularizare i universalizare politic i juridic a drepturilor omului. Prin intermediul acestei Declaraii se desfiineaz barierele naionale i se ncearc universalizarea lor. Consiliul Europei a fost nfiinat n anul 1949 de ctre 10 ri pentru lupta n favoarea libertilor i cooperrii, pentru aprarea democraiei i drepturilor omului, Romnia a devenind membr a Consiliului Europei n 1955. n anul 1950 a fost semnat Convenia European a Drepturilor Omului la Roma de ctre 12 ri europene. Aceasta are ca scop garantarea drepturilor fundamentale n toate statele membre. Aceste drepturi sunt protejate de Comisia i de Curtea european a drepturilor omului de la Strasbourg. Romnia a ratificat Convenia n octombrie 1993. n Romnia, drepturile ceteneti au fost instituionalizate prin Constituia din 1866, dup unirea Principatelor din 1859. Drepturile omului au caracter universal, internaional, iar exerciiul lor are loc pe teritoriul statului respectiv; statul este cel care consacr i garanteaz drepturile i libertile. Evoluia drepturilor omului i libertilor publice a fost spectaculoas. Lista lor s-a mbogit continuu, garaniile aplicrii lor s-au diversificat, de asemenea, continuu, att la nivel naional ct i la nivel internaional, aria lor de recunoatere la nivelul comunitii internaionale a crescut tot timpul. Totui, aceste drepturi au rmas fragile. Aceast fragilitate ine de elemente de ordin politic, economic, tehnologic i instituional. n actuala etap istoric, protecia i promovarea drepturilor omului i a libertilor sale fundamentale reprezint o preocupare important a tuturor statelor civilizate ale lumii.

CAPITOLUL al II-lea INTRODUCERE N STUDIUL DREPTURILOR OMULUI 1.1. Noiunea i obiectul dreptului internaional al drepturilor omului Drepturile fundamentale ale omului reprezint ansamblul de drepturi, liberti i obligaii recunoscute la nivel mondial. Originea preocuprilor pentru protecia drepturilor fundamentale ale omului se gsete n lupta pentru autodeterminare, independen i egalitate, dus de popoare de-a lungul veacurilor. Evenimentele petrecute nainte i dup cel de-al doilea rzboi mondial au iniiat convingerea general c protecia internaional a drepturilor omului constituie una dintre condiiile indispensabile ale pcii mondiale i ale progresului umanitii, determinnd astfel nscrierea, printre scopurile Naiunilor Unite, a angajamentului de realizare a cooperrii internaionale rezolvnd problemele internaionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, promovnd i ncurajnd respectarea drepturilor omului i libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, sex, limb sau religie.... Iniial, protecia drepturilor omului a fost un domeniu al dreptului internaional public, dar , n perioada actual constituie o tiin de sine stttoare, sub denumirea de drept internaional al drepturilor omului. Adrian Nstase le definete ca fiind acele prerogative conferite de dreptul intern i recunoscute de dreptul internaional fiecrui individ, n raporturile sale cu colectivitatea i cu statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale i care au drept scop satisfacerea unor nevoi umane eseniale i a unor aspiraii legitime, n contextul economico-social, politic, cultural i istoric al unei anumite societiiii. Dreptul internaional al drepturilor omului este ansamblul normelor juridice internaionale care consacr i reglementeaz drepturile individuale, avnd ca obiect integritatea, libertatea i demnitatea persoanei i, asigur totodat, printr-un sistem de garanii internaionale protecia acestor drepturi mpotriva nclcrilor svrite n mod deosebit de ctre state. Obiectul dreptului internaional al drepturilor omului l reprezint drepturile i libertile fundamentale ale individului, care constituie coninutul relaiilor internaionale din cadrul acestui domeniuiv. 1.2. Izvoarele dreptului internaional al drepturilor omului Izvorul de drept desemneaz condiiile materiale i sociale ce determin fondul i forma normelor juridice. Principalele izvoare ale dreptului internaional al drepturilor omului sunt tratatul internaional i cutuma internaional. Convenia de la Viena, semnat la 24 mai 1969, definete tratatul ca fiind un acord internaional ncheiat n scris ntre state i guvernat de dreptul internaional, fie c este consemnat ntr-un instrument unic, fie n dou sau mai multe instrumente anexe i oricare ar fi denumirea sa particular. Tratatul internaional este expresia voinei unanime a statelor, ncorporat ntr-un document scris, ncheiat n scopul de a produce efecte juridice, iar cutume internaional este rezultat dintr-o experien ndelungat prin repetarea unei practici, regul acceptat de anumite comuniti ca fiind conform cu interesele lor. Principalul izvor l reprezint tratatul internaional care se mai poate ntlni i cu denumirea de convenie, pact, acord, protocol, statut, etc. n materia drepturilor omului, majoritatea tratatelor internaionale le ntlnim sub denumirea de convenii internaionale. n funcie de categoriile de drepturi pe care le reglementeaz n materia drepturilor omului, conveniile internaionale se clasific n dou categorii, i anume convenii generale i convenii speciale. Conveniile generale reglementeaz drepturile omului privite n

ansamblul lor (de exemplu:Convenia European a drepturilor Omului), iar Conveniile speciale reglementeaz numai anumite categorii de drepturi ale omului, cum ar fi cele ce vizeaz protecia drepturilor omului la via(de exemplu:Convenia contra lurii de ostateci)v. Conveniile internaionale ale drepturilor omului au fost clasificate n 4 categoriivi: 1) convenii generale- vizeaz ansamblul drepturilor omului sau un grup larg al acestora i care au fost adoptate ntr-un cadru universal sau regional; 2) convenii specifice- se refer la garantarea anumitor drepturi ale omului i care privesc: genocidul, crimele de rzboi i crimele mpotriva umanitii, sclavia, comerul cu fiine umane, munca forat, azilul, libertatea de informare, viaa particular, securitatea social etc; 3) convenii referitoare la protecia anumitor categorii- corespund necesitii de a proteja n mod special anumite categorii de fiine umane: refugiaii, apatrizii, femeile, copiii, emigranii, combatanii, prizonierii i persoanele civile, n timp de conflict armat; 4) convenii de interzicere a discriminrii- au ca obiect lupta mpotriva discriminrii bazat pe sex, ras, origine etnic etc., a discriminrii n nvmnt, a discriminrii n folosirea forei de munc i n profesie. 1.3. Clasificarea drepturilor omului Drepturile omului se clasific n funcie de criterii diverse, dar cea mai utilizat clasificare este aceea fundamentat pe cele dou Pacte internaionale ale drepturilor omuluivii. n funcie de acestea, drepturile omului se mpart n: a) Drepturi civile. Din aceast categorie de drepturi fac parte: dreptul la via, la libertate i la inviolabilitatea persoanei, dreptul de a se cstori, dreptul la egal ocrotire a legii, dreptul de a fi recunoscut ca subiect de drept, egalitatea n drepturi ntre brbat i femeie, dreptul la o cetenie, dreptul la proprietate, dreptul de a nu fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale n viaa particular, n familie, n domiciliu sau n corespondena sa, ori a unei atingeri ilegale aduse onoarei sau reputaiei. b) Drepturi politice: dreptul la libertatea gndirii, contiinei i religiei, dreptul la ntrunire panic, dreptul la liber circulaie (alegerea domiciliului, prsirea i rentoarcerea n ar etc.), dreptul de a participa la conducerea statului (de a alege i a fi ales, de a avea acces la funciile publice), dreptul la azil. c) Drepturi economice i sociale: dreptul la munc, dreptul la asigurare social, dreptul mamelor la ocrotire social, dreptul copiilor i adolescenilor la ocrotire special, dreptul de asociere, inclusiv n sindicate, dreptul la odihn i la timp liber, dreptul persoanei la un nivel de trai suficient pentru familia sa, dreptul la concediu pltit, dreptul persoanei la realizarea drepturilor din domeniile vieii economice, sociale i culturale pentru meninerea demnitii sale, dreptul la sntate. d) Drepturi culturale: dreptul la educaie, dreptul de a participa la viaa cultural, dreptul de a beneficia de progresul tehnic i de aplicaiile sale, dreptul persoanei de a beneficia de protecia intereselor morale i materiale decurgnd din operele sale.

SECIUNEA a II-a
SISTEMUL DE PROTECIE A DREPTURILOR OMULUI N CADRUL ORGANIZAIEI NAIUNILOR UNITE Capitolul I DOCUMENTE PROGRAMATICE ALE DREPTURILOR OMULUI 1.1. Carta Organizaiei Naiunilor Unite Carta Naiunilor Unite a fost semnat n cadrul Conferinei de la San Francisco la data de 26 iunie 1945, intrnd n vigoare la data de 24 octombrie 1945. Carta cuprinde numeroase dispoziii referitoare la drepturile omului i la libertile fundamentale. n Preambulul su este prevzut credina n drepturile fundamentale ale omului, n demnitatea i n valoarea persoanei umane, n egalitatea n drepturi a brbailor cu femeile, precum i a naiunilor mari i mici. Pentru realizarea acestor obiective, Naiunile Unite vor favoriza progresul social i vor instaura cele mai bune condiii de via ntr-o libertate mai mare i vor recurge la instituii internaionale pentru a favoriza progresul economic i social al tuturor popoarelor. Scopurile Naiunilor Unite sunt precizate n art. 1 al Cartei, din rndul crora menionm, n special: dezvoltarea ntre naiuni de relaii prieteneti bazate pe respectarea principiului egalitii n drepturi a popoarelor i a dreptului lor de a dispune de ele nsele; realizarea cooperrii internaionale prin rezolvarea problemelor internaionale de ordin economic, social, intelectual sau umanitar, prin rezolvarea i ncurajarea respectrii drepturilor omului i a libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, de sex, de limb sau de religie. Romnia a fost admis n cadrul comunitii internaionale la 14 decembrie 1955, preciznd n declaraia sa de aderare c guvernul din Romnia accept fr nici o rezerv obligaiile Cartei Naiunilor Unite i se oblig s le respecte. Scopul suprem al organizaiei aa cum se stipula n Preambul este acela de a evita producerea rzboiului n viitor, prin unirea forelor membrilor ei n vederea meninerii pcii i securitii internaionale, prin garantarea c fora armat nu va fi folosit dect n interesul comun i prin stabilirea ntre state a unor relaii de bun vecintate i de toleran. Din art. 1 al Cartei se desprind clar cele patru scopuri ale organizaiei: 1. s se menin pacea i securitatea internaional i, n acest scop: s se ia msuri colective eficace pentru prevenirea i nlturarea ameninrilor mpotriva pcii i pentru reprimarea oricror acte de agresiune sau altor nclcri ale pcii i s nfptuiasc, prin mijloace panice i n conformitate cu principiile justiiei i dreptului internaional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situaiilor cu caracter internaional care ar putea duce la o nclcare a pcii; 2. s se dezvolte relaii prieteneti ntre naiuni, ntemeiate pe respectarea principiului egalitii n drepturi a popoarelor i dreptului lor de a dispune de ele nsele i s ia oricare alte msuri potrivite pentru consolidarea pcii mondiale; 3. s se realizeze cooperarea internaional n rezolvarea problemelor internaionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, n promovarea i ncurajarea respectrii

drepturilor omului i a libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, sex, limb sau religie; 4. s fie un centru n care s se armonizeze eforturile naiunilor ctre atingerea acestor scopuri comune. Pentru realizarea scopurilor Cartei, un rol important este deinut i de principiile acesteia, care de fapt, acestea sunt principii fundamentale ale dreptului internaional contemporanviii: - egalitatea suveran a statelor membre, ca temelie a organizaiei (art. 2, pct. 1) - dreptul popoarelor i naiunilor la autodeterminare (art. 1, pct. 2); - principiul ndeplinirii cu bun-credin a obligaiilor asumate prin Cart (art. 2, pct. 2); - reglementarea prin mijloace panice a diferendelor internaionale, n aa fel nct s nu se primejduiasc pacea i securitatea internaional, precum i justiia (art. 2, pct. 3); - abinerea de la ameninarea cu foraix i de la folosirea ei mpotriva integritii teritoriale ori independenei politice a vreunui stat, ct i n orice alt mod incompatibil cu scopurile Naiunilor Unite (art. 2, pct. 4), aceasta reprezentnd de fapt consacrarea principiului neagresiunii. - neintervenia n problemele care sunt esenialmente de competena intern a statelor (art. 2, pct. 7), ceea ce reprezint o consacrare a principiului neamestecului n treburile interne i respectrii suveranitii statelor membre. Sistemul internaional de promovare i garantare a drepturilor i libertilor fundamentale ale omului are la baz relaia triunghiular dintre aciunea de elaborare a instrumentelor juridice n domeniu, de aplicare a lor n cadrul fiecrui stat i de difuzare n vederea cunoaterii i educrii fiecrui membru al societii n vederea respectrii standardelor umane i umanitare consacrate. Aceast relaie se realizeaz printr-o ampl i multiform cooperare interguvernamental n cadrul unor organizaii i instituii cu vocaie de universalitate, regionale, subregionale i naionale, precum i prin organizaii neguvernamentale, instituii umanitare i centre de cercetare, mass-media s.a. La nivel mondial se afl sistemul Naiunilor Unite, care are trei funcii: - de a elabora instrumentele ce consacr drepturile i libertile fundamentale ale omului; - de a conveni ci i modaliti specifice de promovare i respectare a normelor convenite; - de a reaciona la violarea sistematic i flagrant a drepturilor omului.x Orice stat poate s devin membru al O.N.U. Pentru a fi admis n organizaie, statul respectiv trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii n mod cumulativ: - s fie un stat suveran; - s fie un stat iubitor de pace; - statul s accepte obligaiile ce decurg din Cart; - statul s fie n stare i dispus s ndeplineasc aceste obligaii. Calitatea de membru al O.N.U. poate s nceteze prin: - excluderea unui stat membru, n urma nclcrii repetate a principiilor Cartei (ca sanciune); - retragerea statului; - ncetarea calitii de stat, n urma divizrii unui stat, ca o consecin a fuzionrii a dou sau mai multe state. 1.2. Declaraia Universal a Drepturilor Omului

10

Declaraia Universal a Drepturilor Omului, proclamat de Adunarea General a Naiunilor Unite la 10 decembrie 1948, este primul document internaional n care sunt prezentate drepturile i libertile fundamentale ale omuluixi. Acest document pornete de la necesitatea recunoaterii unui standard minim al drepturilor omului, care trebuie s fie respectat pe plan universal i a stabilirii unei concepii comune despre drepturile i libertile omuluixii. Declaraiaxiii a fost adoptat cu majoritate, 48 de state au votat n favoare, 8 state sau abinut (fostele state comuniste i Republica Sud-African) i nu a existat nici un vot mpotriv. n cele dou principii enunate n art.1 i art.28, Declaraia enun ca standarde internaionale drepturile eseniale i libertile fundamentale att din categoria celor civile i politice (art.3-art.21), ct i a celor economice, sociale i culturale (art.22-art.27), recunoscute oricrei fiine umane din ntreaga lumexiv. n art. 1 al Declaraiei se stipuleaz c: Toate fiinele umane se nasc libere i egale n demnitate i n drepturi. Ele sunt nzestrate cu raiune i contiin i trebuie s acioneze unele fa de altele n spiritul fraternitii. Printre drepturile fundamentale enunate n Declaraia Universal a Drepturilor Omului se pot enumera: - dreptul la via, dreptul la libertate i la sigurana persoanei; - dreptul fiecrei persoane de a nu fi inut n sclavie i nici n servitute; - dreptul oricrei persoane de a nu fi supus la tortur, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante; - dreptul fiecrei persoane de a i se recunoate pretutindeni personalitatea juridic; - dreptul oricrei persoane de a se adresa n mod efectiv instanelor judiciare competente; - nimeni nu trebuie s fie arestat, deinut sau exilat n mod arbitrar; - orice persoan are dreptul n deplin egalitate de a fi audiat n mod echitabil i public de ctre un tribunal independent i imparial; - orice persoan are dreptul s fie presupus nevinovat pn cnd vinovia sa va fi stabilit; - nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare n viaa sa personal, n familia sa, n domiciliu sau n corespondena sa; - orice persoan are dreptul s circule liber i are dreptul s caute azil; - orice persoan are dreptul la o naionalitate; - brbatul i femeia, fr nici o restricie n ce privete rasa, naionalitatea sau religia, au dreptul de a se cstori i de a ntemeia o familie; - orice persoan are drept la proprietate; - orice persoan are drept la libertatea gndirii, a contiinei i religiei, la libertatea de opinie i de exprimare, la libertatea de reuniune i de asociere; - orice persoan are dreptul s ia parte la conducerea afacerilor publice din ara sa i s aib acces egal la funciile publice. Drepturile economice, sociale i culturale ale omului, prevzute n art. 23-28 sunt: - dreptul la securitate social, la munc, la odihn i recreare; - dreptul omului la un nivel de via care s-i asigure sntatea i bunstarea lui i a familiei sale (fiind incluse hrana, mbrcmintea, locuina, ngrijirea medical i serviciile sociale necesare); dreptul la asigurare n caz de omaj, de boal, de invaliditate, vduvie i btrnee; mama i copilul au dreptul la ajutor i ocrotire deosebite;

11

orice persoan are dreptul la nvtur.

Capitolul al II-lea REFLECTAREA PROBLEMATICII DREPTURILOR OMULUI N PACTELE INTERNAIONALE Pactele internaionale privind drepturile omului - Pactul internaional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale i Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice au fost adoptate la data de 16 decembrie 1966, prin Rezoluia 2200 A/XXI. Astfel, Carta Internaional a Drepturilor Omului a fost completat cu aceste documente. n cadrul preambulului pactelor sunt enumerate principiile generale ale drepturilor omului preluate din Declaraie, referindu-se la demnitatea inerent fiinei umane, la idealul fiinei umane libere, la dreptul la autodeterminare care este universal, la sprijinirea realizrii drepturilor popoarelor de a dispune de ele nsele n propriile lor teritorii, dar i de a respecta acest drept n alte state. Conform acestui drept, popoarele trebuie s-i determine n mod liber statutul lor politic i s-i asigure liber propria dezvoltare economic, social i cultural i, astfel, statele lumii pot s dispun liber de bogiile i resursele lor naturale. Dispoziiile art. 3 din ambele pacte prevd angajamentul statelor de a asigura dreptul egal dintre femei i brbai privind att drepturile economice, sociale i culturale, ct i drepturile civile i politice. 2.1. Pactul internaional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale Acest pact este un tratat internaional multilateral care are ca scop promovarea drepturilor omului. Pactul a fost elaborat de Comisia drepturilor omului i, apoi, adoptat de Adunarea General a O.N.U. la data de 19 decembrie 1968xv. n art. 1 este prezentat caracterul universal al dreptului tuturor popoarelor de a dispune de ele nsele, de bogiile i de resursele lor naturale, i de a-i determina, potrivit acestui drept, n mod liber, statutul politic i dezvoltarea economic, social i cultural i invit statele pri de a recunoate i garanta, prin legislaia lor intern sau prin cooperarea internaional, drepturile precizate n Pact, fr existena discriminrii bazate pe ras, sex, limb, religie, opinie, origine naional sau social. Prin intermediul Pactului internaional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale sunt protejate urmtoarele drepturi: a. dreptul la munc, precizndu-se dreptul oricrei persoane de a avea posibilitatea de a-i ctiga viaa printr-o munc aleas liber sau acceptat(art.6); b. dreptul oricrei persoane de a se bucura de condiii de munc favorabile care s-i asigure un salariu echitabil i o remunerare egal pentru o munc de valoare egal, fr o discriminare(art.7); c. dreptul oricrei persoane de a forma cu altele sindicate sau s se afilieze unui sindicat pe care s i-l aleag n mod liberal(art.8); d. dreptul la securitate social i asigurri sociale(art.9); e. dreptul familiei, mamelor, copiilor i adolescenilor la o protecie i o asisten ct mai extinse(art.10); f. dreptul oricrei persoane de a se bucura de un nivel de via suficient pentru ea i pentru ntreaga familie(art.11); g. dreptul oricrei persoane de a se bucura de cea mai bun stare de sntate fizic i mental(art.12); h. dreptul la educaie(art.13); i. dreptul tuturor persoanelor la nvmnt(art.14);

12

j. dreptul fiecruia de a participa la viaa cultural, de a beneficia de progresul tiinific i de aplicrile lui(art.15). n anul 1985, Consiliul Economic i Social a nfiinat un organ permanent Comitetul drepturilor economice, sociale i culturale care examina rapoartele prezentate de state i supunea constatrile sale Consiliului Economic i Social, Comisiei drepturilor omului i unor instituii specializate. 2.2. Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice este un tratat internaional multilateral n care sunt prevzute principii i norme importante pentru consacrarea pe plan internaional a drepturilor omului i care declar c respectarea drepturilor omului, fr nici o discriminare, constituie fundamentul libertii, justiiei i pcii n lumexvi. Acest Pact a fost elaborat de Comisia drepturilor omului i adoptat apoi de Adunarea General a O.N.U. la data de 19 decembrie 1968xvii. Pactul protejeaz drepturile i libertile fundamentale ale omului: - dreptul la via(art.6); - dreptul oricrei persoane de a nu fi supus torturii, tratamentelor crude, inumane sau degradante(art.7); - dreptul oricrei persoane de a nu fi supus sclaviei, inut n servitute sau constrns s ndeplineasc o munc obligatorie(art.8); - dreptul de a nu fi arestat sau deinut n mod arbitrar(art.9); - dreptul oricrei persoane private de libertate de a fi tratat cu umanitate(art.10); - dreptul unei persoane de a nu fi ntemniat pentru c nu este n msur s execute o obligaie contractual(art.11); - dreptul unei persoane care se afl legal pe teritoriul unui stat de a circula liber i de a-i alege liber reedina, inclusiv libertatea de a prsi orice ar, chiar ara sa i a se ntoarce n propria ar (art12); - dreptul unui strin care se afl n mod legal pe teritoriul unui stat de a nu fi expulzat n mod arbitrar(art.13); egalitatea n faa Curilor de Justiie i garanii pentru persoanele care fac obiectul urmririlor judiciare(art.14); - neretroactivitatea legilor penale(art.15); - dreptul fiecrei persoane de a i se recunoate, oriunde s-ar afla, personalitatea juridic(art.16); - dreptul la neimixtiune arbitrar sau ilegal n viaa privat, familial, a domiciliului sau corespondenei(art.17); - dreptul la libertatea gndirii, contiinei sau religiei(art.18), i la libertatea de exprimare(art.19); - dreptul la reuniuni panice(art.21); - dreptul de asociere n mod liber cu alte persoane, inclusiv dreptul de a constitui sindicate i a adera la ele(art.22); - dreptul femeii i al brbatului de a se cstori i a ntemeia o familie(art.23); - dreptul la ocrotire al copilului de ctre familie, societate i stat(art.24); - dreptul cetenilor de a participa la conducerea treburilor publice ale rii lor; - dreptul oricrei persoane la o ocrotire egal din partea legii(art.25); - dreptul minoritilor etnice, religioase sau lingvistice de avea, n comun cu ceilali membri ai grupului, propria lor via cultural, de a profesa i de a practica propria lor religie i de a folosi propria lor limb(art.26).

13

Prin intermediul acestui Pact s-a nfiinat i un Comitet al drepturilor omului, prevzndu-se obligaia statelor-pri de a prezenta rapoarte secretarului general al O.N.U. cu privire la modul de aplicare a conveniei de ctre statele semnatare. Prin intermediul Protocolului facultativ referitor la Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice se completeaz prevederile din Pact referitoare la Comitetul drepturilor omului la care au acces particularii care se consider victime ale nclcrii drepturilor omului enunate n Pact. Acest Protocol fost adoptat ca tratat separat n 1966 pentru o mai bun asigurare a ndeplinirii scopurilor Pactului...i aplicarea acestor prevederixviii. Potrivit art. 1 i art.6 din Protocol, orice stat parte la Pact i care a devenit parte i la Protocol recunoate competena Comitetului de a primi i examina comunicrile primite de la cei care sunt victime ale nclcrii drepturilor omului. Al doilea Protocol facultativ al Pactului internaional relativ la drepturile civile i politice, viznd abolirea pedepsei cu moartea a fost adoptat de Adunarea General a O.N.U. n anul 1989, dispoziiile sale aplicndu-se drept dispoziii adiionale ale Pactului internaional privind drepturile civile i politicexix. Prin intermediul acestui Protocol se interzice executarea oricrei persoane aflate sub jurisdicia unui stat i prile contractante sunt obligate s ia toate msurile necesare pentru abolirea pedepsei cu moartea pe teritoriul aflat sub jurisdicia sa. n par.1 din Preambul se precizeaz c abolirea pedepsei cu moartea contribuie la promovarea demnitii umane i la dezvoltarea progresiv a drepturilor omului. Capitolul al III-lea PROTECIA INTERNAIONAL A DREPTURILOR OMULUI PRIN STRUCTURI I MECANISME N CADRUL O.N.U. 3.1. Mecanismul Naiunilor Unite privind drepturile i libertile fundamentale ale omului Carta Naiunilor Unite a stabilit ca anumite organe s se preocupe de realizarea promovrii la nivel internaional a drepturilor omului, acestea fiind: Adunarea General, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic i Social, Consiliul de Tutel, Curtea Internaional de Justiie i Secretariatul. 1) Adunarea General Adunarea General a O.N.U. este principalul organ reprezentativ al organizaiei, avnd sediul permanent la New York, dar sesiunile se pot desfura i n afara sediului. Ea este format din toate statele membre, fiecare dintre aceste state dispunnd doar de un singur vot. Adunarea General este alctuit din toi Membrii Naiunilor Unite, iar fiecare membru are cel mult cinci reprezentani n Adunarea General(art.9). Adunarea General poate discuta orice chestiuni sau cauze care, intrnd n cadrul Cartei sau care se refer la puterile i funciile oricrui organ al O.N.U. (inclusiv n domeniul drepturilor omului) i, sub rezerva rolului Consiliului de Securitate ntr-un diferend, poate face recomandri Membrilor Naiunilor Unite sau Consiliului de Securitate, ori Membrilor Organizaiei i Consiliului de Securitate n oricare asemenea chestiuni sau cauze(art.10). Potrivit art. 13, par. 1 (a) i (b) din Carta Naiunilor Unite, Adunarea General iniiaz studii i face recomandri n scopul de a dezvolta cooperarea naional n toate domeniile (economic, social, cultural, educativ i sanitar) i de a sprijini nfptuirea drepturilor

14

omului i libertilor fundamentale pentru toi oamenii, fr a se face vreo deosebire n ceea ce privete rasa, sexul, limba sau religia. n problemele privind pacea i securitatea internaionale, deciziile sunt adoptate cu 2/3 din votul statelor membre, iar n alte probleme, cu majoritate simpl. Conform regulilor de procedur, Adunarea general are urmtoarea structur: cele ase comisii principale, comitetele proceduralexx, comitetele permanentexxi. De-a lungul timpului, Adunarea General a creat i alte organe subsidiare care se reunesc, trateaz diferite probleme i supun rapoarte, putndu-se enumera: - Comisia de drept internaional, - Comitetul pentru Cart i creterea rolului O.N.U., - Comitetul pentru utilizarea panic a spaiului cosmic etc. Adunarea generalxxii a adoptat i deschis spre semnare i ratificare numeroase convenii referitoare la drepturile omului. n conformitate cu art. 98 i 100 din Cart, Adunarea General are n componena sa ase comisii: Comisia I de dezarmare i securitate internaional; Comisia a II-a are caracter economic i financiar; Comisia a III-a se ocup de problemele sociale, umanitare i culturale; Comisia a IV-a este comisia de politic special i decolonizare; Comisia a V-a are caracter administrativ i bugetar; Comisia a VI-a este juridic. Adunarea general i desfoar activitatea n cadrul sesiunilor plenare anuale, care se deschid n luna septembrie a fiecrui an, precum i n cadrul celor ase comisii. Dezbaterile generale n cadrul plenarei Adunrii generale a ONU se desfoar de-a lungul unei perioade de dou sptmni. Sesiunile se organizeaz la sediul ONU din New York. Sesiuni speciale pot fi organizate la cererea Secretarului General sau la cererea majoritii statelor membre. Sesiuni de urgen pot fi organizate n 24 de ore, n baza unei cereri primite de Secretarul General din partea Consiliului de Securitate (potrivit unei decizii adoptate cu 9 voturi favorabile) sau a unei decizii adoptate de Adunarea general (majoritate simpl). Limbile oficiale sunt: franceza, engleza, spaniola, rusa, chineza i araba. Franceza, engleza, spaniola sunt i limbi de lucru, adic cele n care se desfoar lucrrile. Documentele Adunrii Generale se public n limbile oficiale. Cuvntrile inute ntr-o limb de lucru sunt traduse n celelalte trei limbi, iar cele pronunate ntr-o limb oficial, nu este i limb de lucru, se traduc n cele trei limbi de lucru. Potrivit art. 22 din Carta O.N.U., Adunarea General poate nfiina organe subsidiare pe care le consider necesare pentru ndeplinirea funciilor sale. Au fost nfiinate o serie de organe subsidiare Adunrii Generale, printre care menionm: Comitetul special, nsrcinat cu examinarea situaiei n ceea ce privete aplicarea Declaraiei pentru acordarea independenei rilor i popoarelor colonialexxiii; Comitetul Naiunilor Unite pentru Namibiaxxiv; Comitetul special, nsrcinat cu anchetarea practicilor Israelului, care afecteaz drepturile populaiei din teritoriile ocupatexxv; Comitetul special contra apartheiduluixxvi. Aceste organisme prezint Adunrii Generale rapoarte n mod anual i fac recomandri n ceea ce privete problemele pe care le au n competen. Fiecare membru al Adunrii Generale dispune de un vot. Hotrrile Adunrii Generale n probleme importante se adopt cu majoritatea de dou treimi a membrilor prezeni si votani. Sunt considerate probleme importante: recomandrile cu privire la meninerea pcii i securitii internaionale, alegerea membrilor nepermaneni ai

15

Consiliului de Securitate, alegerea membrilor Consiliului Economic i Social, alegerea membrilor Consiliului de Tutel (n conformitate cu paragraful 1c al Art. 86), admiterea de noi Membri n Organizaie, suspendarea drepturilor i privilegiilor Membrilor, excluderea de Membri, problemele referitoare la funcionarea sistemului de tutel i problemele bugetare. Hotrrile privind alte probleme, inclusiv stabilirea unor noi categorii de probleme asupra crora s se decid cu o majoritate de dou treimi, se adopt cu majoritatea membrilor prezeni i votani(art.18). Adunarea General dezbate i adopt tratate internaionale n domeniul drepturilor omului i creeaz organe ad hoc pentru a supraveghea situaia drepturilor omuluixxvii. Printre funciile i puterile Adunrii Generale, le distingem pe cele cu caracter general, privind relaiile dintre statele membre n exercitarea crora Adunarea poate emite numai recomandri, i cele cu caracter special, privind funcionarea organizaiei, domeniu n care Adunarea poate lua hotrri obligatoriixxviii. Principalele funcii cu caracter general sunt: discutarea oricrei probleme care intr n cadrul Cartei, avnd dreptul de a face recomandri statelor membre i Consiliului de Securitate; studierea principiilor generale de colaborare pentru meninerea pcii i securitii, inclusiv principiile privind dezarmarea i reglementarea armamentelor, discutarea oricror probleme privind meninerea pcii, a securitii internaionale, cu excepia celor care, necesitnd o aciune, trebuie transmise Consiliului de Securitate; promovarea colaborrii internaionale n domeniul politic, economic, social, cultural-educativ i cel al sntii i contribuia la nfptuirea drepturilor omului prin studii i recomandri; ncurajarea dezvoltrii progresive a dreptului internaional i a codificrii lui. Principalele funcii cu caracter special sunt: admiterea de noi membri i aplicarea de sanciuni (suspendarea, excluderea); administrarea teritoriilor sub tutel, cu excepia zonelor strategice i informarea asupra situaiei din teritoriile care nu se guverneaz singure; controlul asupra activitii Consiliului Economic i Social; edictarea de norme generale i anume: regulamente de procedur, reguli privind drepturile i obligaiile funcionarilor i salariile judectorilor Curii Internaionale de Justiie, aprobarea bugetului; dreptul de a cere avize Curii Internaionale de Justiie; crearea de organe subsidiare i alegerea de noi membri. 2) Consiliul de Securitate Consiliul de Securitatexxix este cel mai important organ politic i care are principala rspundere pentru meninerea pcii i a securitii n lume. Acesta este alctuit din 15 membrixxx, avnd atribuii majore n meninerea climatului de pace i de securitate pe plan internaional, dar i n sancionarea celor ce se fac vinovai de nclcarea acestora. Consiliul de Securitate a creat Tribunale penale internaionale ad hoc pentru fosta Iugoslavie i pentru Rwanda (pentru a fi sancionate genocidul, crimele contra umanitii i crimele de rzboi), a format comisii de anchet sau de experi n ceea ce privete protecia drepturilor omuluixxxi. Romnia a fcut parte din Consiliul de Securitate n trei rnduri: n 1962 (un singur an, mprind mandatul de doi ani cu Filipinele), n 19761977 i n 1990-1991. Numrul membrilor nepermaneni a crescut din 1965, de la 6 la 10, potrivit unui amendament la Cart. Acetia sunt alei de Adunarea General pentru un mandat de 2 ani, lund n considerare dou criterii prevzute n tratatul institutivxxxii: - contribuia la meninerea pcii i securitii internaionale; - repartizarea geografic echitabil. Criteriile care stau la baza alegerii membrilor nepermaneni ai Consiliului de Securitate sunt, dup cum se specific n Cart, n primul rnd, contribuia statelor n cauz la "meninerea pcii i securitii i la nfptuirea celorlalte scopuri ale Organizaiei i, de asemenea, o repartiie geografic echitabil"(art.23).

16

n anul 1965, prin intermediul aceleiai rezoluii care a extins numrul membrilor, Adunarea General a stabilit un mod de repartiie concret care trebuie s fie n concordan cu cerinele criteriului nr. 2: - 5 locuri pentru statele din Africa i Asia; - 2 locuri pentru statele din America Latin; - 1 loc pentru Europa de Est; - 2 locuri pentru Europa Occidental i alte state. Cea mai important particularitate a funcionrii Consiliului de Securitate const n aceea c, excluznd chestiunile de procedur, pentru a se putea lua o hotrre, este nevoie de votul afirmativ a nou membri, printre care s figureze toi cei cinci membri permaneni. n art.27 se precizeaz : 1. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va dispune de un vot; 2. Hotrrile Consiliului de Securitate n probleme de procedura vor fi adoptate cu votul afirmativ a nou membri. Competenele Consiliului se divid n dou mari categorii: 1. competene n sub-sistemul organizaiei (dreptul intern al organizaiei); 2. competene n sistemul dreptului internaional. Competenele specifice acordate Consiliului sunt competene centralizate, adic statele membre au transferat drepturi suverane Consiliului, iar acesta le exercit n mod suveran. Din acest motiv, competenele Consiliului de Securitate n materia centralizat sunt competene discreionare. Competenele specifice sunt de dubl natur: 1. competene de calificare; 2. competene de aciunexxxiii. Baza juridic a competenelor n dreptul internaional pe care le exercit Consiliul de Securitate sunt stipulate n art. 24 din Cartxxxiv. Preedinia Consiliului este asigurat, prin rotaie lunar, de efii delegaiilor statelor membre, n ordinea alfabetului englez. Principalele funcii i puteri ale Consiliului de Securitate sunt legate de dou domenii de bazxxxv: n domeniul reglementrii panice a diferendelor dintre state: examineaz orice diferend sau orice situaie care risc s duc la friciuni ntre dou sau mai multe state; ancheteaz orice diferend au orice situaie care ar putea s antreneze un dezacord ntre naiuni; recomand metodele de aplanare a unui astfel de diferend sau termenii unei reglementri; ofer bunele sale oficii sau mediaiunea sa. n domeniul meninerii pcii i securitii internaionale: constat existena unei ameninri mpotriva pcii sau a unui act de agresiune i face recomandri sau ia msuri pentru a stinge conflictul; invit prile interesate s se conformeze msurilor provizorii pe care le apreciaz necesare; decide msuri fr folosirea forei armate mpotriva statului agresor, cum ar fi: ntreruperea complet sau parial a relaiilor economice i a comunicaiilor feroviare, maritime, aeriene, pariale, telegrafice, radioelectrice i a altor mijloace de comunicaie, precum i ruperea relaiilor diplomatice; poate ntrerupe, prin fore aeriene, navale sau terestre, orice aciune pe care o consider necesar, cum ar fi demonstraii, msuri de blocad. 3) Consiliul Economic i Social (ECOSOC)

17

Consiliul Economic i Social (ECOSOC) este organ principal al O.N.U., care trebuie s ndeplineasc obiectivele O.N.U. n domeniul colaborrii economice sociale i n asigurarea drepturilor omului i a libertilor sale fundamentalexxxvi. Consiliul este alctuit din 54 de membri i lucreaz n sesiuni ordinare (de dou ori pe an) sau extraordinare i adopt hotrrile sale cu majoritatea simpl a membrilor prezeni. Consiliul poate s fac recomandri n scopul de a promova respectarea efectiv a drepturilor omului i a libertilor fundamentale pentru toi. E.C.O.S.O.C. este ajutat n activitatea sa de o larg reea de organe subsidiare cum sunt: - cele cinci comisii economice regionalexxxvii - comisii i subcomisii funcionalexxxviii , - comitete permanentexxxix. Pentru a-i realiza obiectivele, Consiliul Economic i Social ndeplinete urmtoarele funcii: - organizeaz conferine internaionale pe probleme sociale i economice, - asigur legtura ntre O.N.U. i instituiile specializate cu care ncheie acorduri, primete rapoarte, - execut msurile recomandate de Adunarea General a O.N.U. n domeniul su de activitatexl. E.C.O.S.O.C. a adoptat proceduri speciale pentru aplicarea Pactului Internaional relativ la drepturile economice, sociale i culturalexli. n vederea realizrii acestor obiective i-a asumat urmtoarele funciixlii: - asigur, sub autoritatea Adunrii Generale, ndeplinirea sarcinilor de ordin economic i social care incumb O.N.U.; - face sau determin studii, rapoarte i recomandri asupra unor probleme internaionale care in de domeniile economic (al dezvoltrii comerului mondial, industrializrii resurselor naturale), social (condiia femeii, probleme demografice, prevenirea criminalitii), educativ, cultural, al sntii publice i al altor domenii conexe; - face recomandri n scopul asigurrii respectului efectiv al drepturilor omului i al libertilor fundamentale pentru toi; - convoac conferine internaionale asupra problemelor care in de competena sa i pregtete proiecte de convenii pentru a le supune Adunrii Generale. - ncheie acorduri cu instituiile specializate, stabilind condiiile n care aceste instituii vor fi legate de O.N.U.; - face, cu aprobarea Adunrii Generale, servicii care i sunt cerute de ctre membrii O.N.U. sau de instituiile specializate; - consult organizaiile neguvernamentale interesate asupra chestiunilor care intr n competena sa. 4) Consiliul de Tutel Consiliul de Tutel este, de asemenea, un organ principal al Naiunilor Unite, avnd ca scop respectarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale pentru toi (fr deosebire de ras, sex, limb sau religie), precum i dezvoltarea sentimentului de interdependen al popoarelor lumii. Organizaia Naiunilor Unite are urmtoarele atribuii: aprobarea acordurilor de tutel, desemnarea statelor administrate, a teritoriilor administrate, a competenelor exercitate prin intermediul Consiliului de Tutel. Consiliulxliii este alctuit dintr-un numr limitat de state, aceste state fiind cele care administreaz teritoriile sub tutel.

18

Membrii Naiunilor Unite care fac parte din Consiliul de tutel sunt: membrii permaneni ai Consiliului de Securitate, care nu administreaz teritorii sub tutel, membrii care administreaz teritoriile de sub tutel i ali membri, care sunt alei de Adunarea General pe o perioad de trei anixliv. Consiliul de Tutel a fost conceput a cuprinde un numr egal de state care administreaz teritorii sub tutel i state care nu posed asemenea teritorii cu locuri permanente pentru cele cinci mari puteri membre permanente ale Consiliului de Securitate. Pe msur ns ce teritoriile sub tutel i-au cucerit independena, componena Consiliului s-a redus treptat, ajungnd, ncepnd cu anul 1994, cnd ultimul teritoriu sub tutel - Insulele Palaui - a cucerit independena, s cuprind numai cele cinci state membre permanente ale Consiliului de Securitate: China, Frana, Marea Britanie, Federaia Rus i S.U.A. Urmare a acestei situaii, n 1994 Consiliul de Tutel a adoptat un amendament la Regulamentul su de procedur care-l pune la pstrare", cu un preedinte i un vicepreedinte, precum i posibilitatea de a se reuni "normal"xlv. Consiliul de Tutela va elabora un chestionar privitor la progresul locuitorilor din fiecare teritoriu sub tutela n domeniile politic, economic, social i al educaiei; autoritatea administrant a fiecrui teritoriu sub tutel care intr n competena Adunrii Generale va nainta acesteia un raport anual pe baza chestionarului menionat(art.88). 5) Curtea Internaional de Justiie Curtea Internaional de Justiie, cu sediul la Haga (Olanda), este organul judiciar principal al Naiunilor Unite(art.92) i este alctuit din 15 judectori de naionalitate diferit, care au un mandat de 9 ani. Curtea i numete preedintele i vicepreedintele, iar judectorii Curii Internaionale de Justiie se bucur, n exerciiul funciilor lor, de privilegii i imuniti diplomaticexlvi. Acetia formeaz un corp de magistrai independeni, alei indiferent de cetenia lor, dintre persoanele care se bucur de cea mai nalt consideraie moral, care reunesc condiiile cerute pentru exercitarea, n rile lor, a celor mai nalte funcii judiciare sau care sunt jurisconsuli, avnd o competen recunoscut n ceea ce privete dreptul internaionalxlvii. Potrivit art. 34 alin. 1 din Statut, numai statele se pot prezenta naintea Curii. Aceasta are competen contencioas i consultativ. Curtea Internaional de Justiie a fcut declaraii importante privind probleme referitoare la drepturile omului, cu ocazia adoptrii de avize consultative sau hotrri. n art. 93 se precizeaz c Toi Membrii Naiunilor Unite sunt ipso facto pri la Statutul Curii Internaionale de Justiie i c Un Stat care nu este Membru al Naiunilor Unite poate deveni parte la statutul Curii Internaionale de Justiie n condiii care urmeaz a fi determinate, pentru fiecare caz n parte, de ctre Adunarea General, la recomandarea Consiliului de Securitate. 6) Secretariatul Secretariatulxlviii este organul administrativ i executiv al O.N.U., fiind format din Secretarul General i un personal numit de acesta pe o perioad de cinci ani, care poate fi rennoit. Secretarul General este cel mai nalt funcionar al Naiunilor Unite, el fiind prezent la toate reuniunile Adunrii Generale, Consiliului de Tutel, Consiliului Economic i Social i Consiliului de Securitatexlix. n rezolvarea problemelor privind drepturile omului, Secretarul General este ajutat de naltul Comisar O.N.U. pentru drepturile omului (Secretar General Adjunct). Secretarul General prezint Adunrii Generale un raport anual privind activitatea Naiunilor Unite i particip la reuniunea tuturor celorlalte organe principale, mai puin la

19

Curtea Internaional de Justiie. Competenele Secretarului General sunt determinate de funciile pe care le exercit i care pot fi grupate n trei categoriil: - funcia de reprezentareli; - funcia administrativlii; - funcia politic. Astfel, Secretarul Generalliii: poate atrage atenia Consiliului de Securitate asupra oricrei afaceri care, dup prerea sa, ar putea pune n pericol pacea i securitatea internaional; poate oferi bunele oficii i uneori mediaia oficial viznd rezolvarea diferendelor internaionale; asigur conducerea operaiunilor de meninere a pcii; poart discuii cu reprezentanii statelor; face analize asupra evoluiei tendinelor i problemelor economice; efectueaz studii n toate domeniile i ntocmete statistici; organizeaz conferine internaionale; duce la ndeplinire hotrrile Consiliului de Securitate i ale altor organe asigur interpretarea discursurilor i traducerea documentelor; asigur servicii de informare asupra activitii organizaiei pentru pres; informeaz Adunarea General n fiecare sesiune ordinar cu problemele privind pacea i securitatea internaional; convoac Adunarea General n sesiune extraordinar de urgen, la cererea Consiliului de Securitate sau a majoritii membrilor organizaiei face comunicri statelor n legtur cu alegerea de judectori la Curtea Internaional de Justiie, cu demisia acestora i cu completarea locurilor vacante, precum i cu cauzele aduse n faa Curii; execut rezoluiile diferitelor organe i ntocmete raportul anual al activitii O.N.U., pe care le supune Adunrii Generale la fiecare sesiune Funcia de reprezentare implic faptul c Secretarul General reprezint organizaia la ncheierea unor convenii internaionale, ncheie n numele acestora contracte de drept civil i o reprezint n faa organelor de jurisdicie internaional. n cadrul Secretariatului se gsesc mai multe departamente: Biroul executiv al Secretarului General; Serviciul de supraveghere intern; Oficiul pentru probleme juridice; Departamentul pentru afaceri politice; Departamentul pentru probleme de dezarmare; Departamentul pentru operaiuni de meninere a pcii; Oficiul de coordonare a problemelor umanitare; Departamentul pentru probleme economice i sociale; Departamentul pentru problemele Adunrii generale i serviciile de organizare; Departamentul pentru informaii publice; Departamentul de management.

3.2. Mecanisme speciale stabilite pentru aplicarea pactelor i a altor convenii O.N.U. privind drepturile omului Drepturile omului sunt prevzute n urmtoarele pacte i convenii:

20

Pactul internaional privitor la drepturile economice sociale i culturale, Pactul internaional privitor la drepturile civile i politice, Convenia asupra eliminrii tuturor formelor de discriminare fa de femei, Convenia Internaional mpotriva apartheidului n sport, Convenia internaional asupra eliminrii tuturor formelor de discriminare rasial, Convenia mpotriva torturii sau altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante; - Convenia internaional asupra eliminrii i reprimrii crimei de apartheid. Organele care au competene pentru activiti de control i supraveghere privind drepturile omului sunt: Comitetul drepturilor omului, Comitetul drepturilor economice, sociale i culturale; Comitetul pentru eliminarea discriminrii rasiale; Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare fa de femei; Comitetul mpotriva torturii; Comitetul pentru eliminarea apartheidului n sport; Grupul celor trei. 1) Comitetul drepturilor omului supravegheaz respectarea drepturilor omului consacrate de Pactul internaional privitor la drepturile civile i politice i de cele dou Protocoale facultative referitoare la acest Pact. Comitetul este compus din 18 membri alei cu titlu individual, prin vot secret de ctre statele membre ale Pactului, la un termen de patru aniliv. Membrii trebuie s fie personaliti de nalt calificare i s aib o competen recunoscut n domeniul drepturilor omului. Sarcinile Comitetului, n conformitate cu art. 40-45 ale Pactului, sunt urmtoarele: examinarea rapoartelor asupra msurilor pe care statele pri le-au adoptat n aplicarea dispoziiilor Pactului; s adreseze statelor-pri propriile rapoarte i observaiile pe care le consider necesare; s-i asume unele funcii n scopul reglementrii diferendelor dintre statele pri privind aplicarea Pactului, cu condiia ca acestea s fi recunoscut competena Comitetului n aceast privin; s desemneze o comisie de consultare ad hoc, care s ofere statelor-pri interesate bunele sale oficii. Comitetul are n fiecare an cte dou sesiuni i ntocmete anual un raport adresat Adunrii Generale a O.N.Ulv. 2) Comitetul pentru eliminarea discriminrii rasiale funcioneaz din anul 1970 i este compus din 18 membri, care au mandat de patru ani. Acetia sunt alei de statele pri la Convenia internaional asupra eliminrii tuturor formelor de discriminare rasial. Atribuiile Comitetului pentru eliminarea discriminrii rasiale constau din: realizarea unor studii privind nclcarea prevederilor Conveniei internaionale pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasial, din ntocmirea anual a unor rapoarte asupra celor constatate cu ocazia efecturii studiilor i elaborarea de sugestii sau recomandri adresate statelor pri la Convenie i Adunrii Generale. Comitetul poate s accepte i comunicrile unor persoane sau grupuri de persoane care in de jurisdicia statelor pri, cu condiia ca aceste state s fi recunoscut competena Comitetului n acest domeniulvi. 3) Comitetul drepturilor economice, sociale i culturale a fost creat n 1985 i supravegheaz aplicarea Pactului internaional relativ la drepturile economice, sociale i culturale. Comitetul este compus din 18 experi care acioneaz n nume propriu i se reunesc anual, la aceste reuniuni putnd s participe orice stat parte la Pactlvii. Atribuiile Comitetului constau n sprijinirea activitii Consiliului Economic i Social, n examinarea rapoartelor prezentate de statele pri i elaborarea de sugestii i recomandri. 4) Comitetul mpotriva torturii i-a nceput activitatea n 1987 i a fost creat prin aplicarea Conveniei mpotriva torturii i a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Comitetul este compus din 10 experi independeni, care sunt alei prin vot secret pe o perioad de patru ani de ctre statele pri la Convenie.

21

Atribuiile Comitetului constau n studierea rapoartelor prezentate de statele-pri; n nsrcinarea unuia sau mai multor membri ai si s procedeze la anchete confideniale, s urmreasc progresele realizate n aplicarea Conveniei, s transmit statului parte interesat concluzii n legtur cu ancheta efectuatlviii. 5) Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare fa de femei a fost format n 1982, fiind compus din 23 de experi, alei pe perioada de patru ani de ctre statele pri, ei acionnd cu titlu individual. Comitetul examineaz rapoartele statelor membre ale Conveniei, ntocmete rapoarte anuale pe care le adreseaz Adunrii Generale a O.N.U. i formuleaz recomandri i sugestii generale, care se bazeaz pe examinarea rapoartelor i informaiilor primite de la statele prilix. n conformitate cu Convenia, Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare fa de femei nu este autorizat s analizeze petiii individuale sau plngeri ale unui stat mpotriva altuialx. 6) Grupul celor trei a fost creat prin aplicarea Conveniei internaionale asupra eliminrii i reprimrii crimei de apartheid. Atribuiile grupului vizeaz examinarea rapoartelor periodice primite de la statele pri. El supune un raport Comisiei drepturilor omului n ceea ce privete drepturile sale i face recomandri n scopul aplicrii Convenieilxi. 7) Comisia mpotriva apartheidului n sport este format din 15 membri alei prin vot secret pe o perioad de patru ani. Comisia a fost creat prin aplicarea art. 11 al Conveniei internaionale mpotriva apartheidului n sport din 10 decembrie 1985. 3.3. Instituii specializate ale O.N.U. n conformitate cu art. 57 din Carta O.N.U., instituiile specializate au atribuii internaionale ntinse n domeniile economic, social, culturii intelectuale i educaiei, sntii publice i n alte domenii conexe. Instituiile specializate, grupate n sistemul ONU, sunt n majoritatea lor independente, dar se afl n strns legtur cu organizaia mondial prin acorduri, cuprinznd aspecte tehnice i culturale ale vieii sociale. Aceste instituii sunt: - Organizaia Aviaiei Civile Internaionale (OACI); - Fondul Monetar Internaional (FMI); - Banca Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare (BIRD); - Uniunea Internaional de Telecomunicaii (UIT); - Uniunea Potal Universal (UPU); - Organizaia Meteorologic Mondial (OMM); - Societatea Financiar Internaional (SFI); - Organizaia Mondial a Proprietii Intelectuale (OMPI); - Fondul Internaional de Dezvoltare Agricol (FIDA); - Organizaia Maritim Internaional (OMI); - Asociaia Internaional pentru Dezvoltare (AID); - Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrial (ONUDI) .a. Instituiile specializate nu sunt organe ale O.N.U., avnd calitatea de subiect de drept ca i O.N.U. Astfel, instituiile au o structur organizatoric proprie i funciuni conform crora stabilesc raporturi internaionale, ncheie acorduri cu O.N.U, ntre ele i cu statele lumiilxii. Instituiile specializate din sistemul Naiunilor Unite care se ocup cu protecia i promovarea drepturilor omului sunt: Organizaia Internaional a Muncii (O.I.M.), Organizaia Mondial a Sntii (O.M.S.), Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie,

22

tiin i Cultur (U.N.E.S.C.O.) i Organizaia Naiunilor Unite pentru Administraie i Agricultur (F.A.O.). 1) Organizaia Internaional a Munciilxiii Organizaia Internaional a Muncii (O.I.M.) a fost nfiinat n data de 11 aprilie 1919, cu scopul de a proteja demnitatea muncitorilor i a contribuit la mbuntirea condiiilor lor de munc i la ridicarea nivelului de trai, de a ocroti sntatea muncitorilor, de a asigura protecia mamei i a copilului, de a realiza bunstarea economic i folosirea deplin a forei de munc, de a asigura posibiliti i anse egale n domeniul nvmntului i pregtirii profesionalelxiv. Activitatea O.I.M. const n formularea unor principii i programe internaionale cu scopul mbuntirii condiiilor de munc i de trai, elaborarea de convenii i recomandri care stabilesc normele internaionale ale muncii, cooperarea cu alte instituii n vederea sprijinirii eforturilor naionale i internaionale etc. Anumite convenii i recomandri internaionale elaborate de Conferina internaional a muncii au o strns legtur cu probleme referitoare la drepturile omului, i anume: securitatea social, libertatea sindical, eliminarea discriminrii n munc, protecia dreptului sindical etc. O.I.M. are sediul la Geneva i, datorit meritelor recunoscute, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru pace n anul 1969. 2) Organizaia Mondial a Sntii Organizaia Mondial a Sntii (O.M.S.) a fost creat n 7 aprilie 1948, cu scopul de a contribui la ridicarea gradului de sntate al populaiei. Romnia este membr a O.M.S. din 8 ianuarie 1948. O.M.S. are peste 150 de membri plini. O.M.S. acioneaz ca o autoritate conductoare i coordonatoare n domeniul sntii, acord asisten guvernelor pentru ntrirea serviciilor lor de sntate, nfiineaz i ntreine servicii administrative i tehnice, servicii epidemiologice i de statistic, propune convenii, acorduri i regulamente referitoare la diferite probleme internaionale privind sntatea etc. Sediul Organizaiei este la Geneva i are n componena sa o reea de ase birouri regionale. Sunt membre ale O.M.S. statele care au semnat, aderat sau acceptat n orice alt mod actul constitutiv al organizaiei, Constituia, precum i cele care au solicitat admiterea n organizaie, iar cererea lor a fost aprobat cu majoritate simpl de ctre Adunarea Mondial a Sntii.

3) Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur (U.N.E.S.C.O.) i-a nceput activitatea n 4 noiembrie 1946. Romnia a devenit membr U.N.E.S.C.O. n 1956. Scopul organizaiei este de a contribui la meninerea pcii i a securitii internaionale prin educaie, tiin, cultur i comunicaie, de a dezvolta colaborarea ntre naiuni pentru a asigura respectul universal al justiiei i legii, precum i drepturile omului i libertile fundamentale pe care Carta Naiunilor Unite le recunoate tuturor persoanelor fr discriminare de ras, sex, limb sau religie etc. U.N.E.S.C.O. este o organizaie interguvernamental cu statut de instituie specializat care i desfoar activitatea pe mai multe planurilxv: prin aciuni cu caracter normativ, elaborarea de proiecte, de convenii internaionale i rezoluii pe care le propune statelor spre adoptare ; prin repunerea n funciune a sistemelor de nvmnt dezorganizate n urma

23

ostilitilor, redeschiderea instituiilor culturale (muzee, biblioteci) i restabilirea legturilor tiinifice i culturale; prin organizarea de aciuni pilot; prin difuzarea de directive n domeniul educaiei care s permit popoarelor din fiecare ar s ncurajeze valorile culturale naionale i conservarea motenirii culturale etc. Aciunile iniiate n cadrul U.N.E.S.C.O. au o tematic divers i au inclus, printre altele: problema tineretului (1964); cooperarea cultural-tiinific pe plan european (1966); formarea i utilizarea resurselor umane (1966) etclxvi. Sediul U.N.E.S.C.O. se afl la Paris. 4) Organizaia Naiunilor Unite pentru Alimentaie i Agricultur Organizaia Naiunilor Unite pentru Alimentaie i Agricultur (F.A.O.) a fost nfiinat la 16 octombrie 1945. Scopul organizaiei const n ameliorarea condiiilor de trai ale popoarelor statelor membre, mbuntirea condiiilor de existen a populaiilor rurale i rezolvarea problemei subnutriiei pe plan mondial. n conformitate cu art. 1 din actul su constitutiv, F.A.O. desfoar urmtoarele activiti: culege, analizeaz, interpreteaz i difuzeaz membrilor si date privind hrana, alimentaia i agricultura; acord asisten tehnic n vederea realizrii unor programe naionale; se preocup de conservarea resurselor naturale i adoptarea unor metode perfecionate de producie agricol etclxvii. Adunarea General a O.N.U. a creat un Consiliu mondial al alimentaiei, ca organ de specialitate al Naiunilor Unite. Romnia a devenit membr a F.A.O. din anul 1962. Organizaia Naiunilor Unite are ca obiectiv fundamental dezvoltarea i favorizarea respectrii drepturilor omului i a libertilor sale fundamentale. Romnia a participat n mod activ la cooperarea internaional privind promovarea drepturilor omului, iar ziua de 10 decembrie a fost declarat Ziua Internaional a Drepturilor Omului. Sediul F.A.O. este la Roma i are birouri regionale pentru Africa, Asia i Orientul ndeprtat, Orientul Apropiat, America Latin i birouri de legtur pentru America de Nord i Naiunile Unite. Capitolul al IV-lea ROMNIA I ONU Romnia a fost membr n Consiliul de Securitate n anii 1962, 1976-1977, 19901991 i 2004-2005, iar n ECOSOC n perioadele 1965-1967, 1974-1976, 1978-1980, 1982-1987, 1990-1998, 2001-2003 i deine, n prezent, un mandat pentru perioada 20072009. n perioada 2004-2005, Romnia a deinut calitatea de membru ales al Consiliului de Securitate. Din aceast poziie a contribuit concret la punerea n practic a prevederilor din Documentul final referitoare la organizaiile regionale, prin promovarea unui proiect de rezoluie privind cooperarea ONU cu organizaiile regionale n procesele de stabilizare i reconstrucie post-conflict. Acest proiect a fost adoptat la 17 octombrie 2005 n forma Rezoluiei 1631. Concretizarea proiectului iniiat de Romnia are o dubl importan: este, deopotriv, prima rezoluie romneasc adoptat n Consiliul de Securitate i, totodat, prima din istoria acestui organ al ONU pe tema cooperrii dintre ONU i organizaiile regionale.

24

n ceea ce privete raportarea la prioritile de maxim actualitate ale ONU, Romnia se altur eforturilor generale de a gsi formule eficiente pentru a reforma sistemul Naiunilor Unite. Romnia, prin prezena sa n diferite organe ale ONU, are posibilitatea de a participa la procesul decizional din cadrul Organizaiei mondiale, cu influene asupra situaiei internaionale la nivel global i n zone geografice apropiate. De asemenea, participarea Romniei la operaiuni ONU de meninere a pcii a evideniat eficiena armatei romne i disponibilitatea politic a Romniei de a se implica n activiti militare multinaionale pentru meninerea stabilitii internaionale. n acest sens, Romnia urmrete cu atenie evoluiile conceptuale ale operaiunilor de meninere a pcii, n vederea intensificrii i diversificrii implicrii ei n aceste operaiuni. Romnia susine eforturile viznd eficientizarea i asigurarea credibilitii Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, recent nfiinat. Romnia a fost primul stat membru UE care a deinut preedinia anual a acestui important organ ONU, n contextul mandatului exercitat n cadrul Consiliului n perioada iunie 2006 - iunie 2008. n noua calitate a Romniei de ar donatoare de asisten pentru dezvoltare, n cursul anului 2007 s-a concretizat o nou form de cooperare cu ONU, prin sprijinul financiar acordat de ara noastr unui numr important de programe i fonduri de dezvoltare ale ONU cu activitate n domeniul dezvoltrii. Prezena ONU n Romnia constituie o surs de susinere a eforturilor rii noastre, ntr-o perioad de transformri sociale i economice definitorii. La data de 17 decembrie 2007, Adunarea general a ONU a proclamat anul 2010 Anul Internaional al apropierii ntre culturi. Romnia deine i va deine calitatea de membru n urmtoarele organisme ONU: Consiliul Economic i Social al ONU (ECOSOC, 2007 - 2009); Consiliul Drepturilor Omului (CDO, 2006 - 2008); Consiliul de Administraie al Programului Naiunilor Unite pentru Mediu (PNUE, 2005 - 2009); Consiliului de Administraie al Organizaiei Internaionale a Muncii (OIM, 2005 2008); Consiliul Executiv al Uniunii Internaionale a Telecomunicaiilor (UIT, 2006 2010); Comitetul Interguvernamental privind Salvgardarea Patrimoniului Mondial Imaterial (UNESCO, 2006 - 2008); Comisia pentru Dezvoltare Durabil (CDD, 2008 - 2011); Consiliul Executiv al UNICEF ( 2008 - 2010); Consiliul de Administraie al UN-HABITAT (2008 - 2011); Consiliul Organizaiei Aviaiei Civile Internaionale (OACI, 2007 - 2010); Consiliul Interguvernamental al Programului Internaional pentru Dezvoltare i Comunicare al UNESCO (2007 - 2011); Consiliul Dezvoltrii Industriale al ONUDI (2008 - 2011); Comitetul Juridic al UNESCO (2009 - 2011); Comisia pentru Prevenirea Criminalitii i Justiie Penal (2009 - 2011). Experi romni n organisme ONU: Comisia pentru Drept Internaional (ILC) Comitetul pentru Eliminarea Discriminrii Rasiale (CERD) Comitetul pentru Contribuii (CoC) Consiliul Consultativ al Conferinelor Internaionale pentru Democraii Noi sau Restaurate (CC ICNRD).

25

SECIUNEA a III-a PROTECIA INTERNAIONAL A DREPTURILOR OMULUI PRIN INTERMEDIUL MECANISMELOR I STRUCTURILOR REGIONALE Capitolul I SISTEMUL EUROPEAN DE PROTECIE A DREPTURILOR OMULUI Problematica drepturilor omului este una dintre temele dominante ale vieii politice actuale i este strns legat de evoluia problemelor globale ale omenirii (securitatea, pacea, dezvoltarea economic i social etc.). Sistemul european de protecie a drepturilor omului constituie cel mai important i complex sistem regional cu privire la protecia drepturilor omului i este format din organisme internaionale regionale, precum: 1. Consiliul Europei 2. Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa (O.S.C.E.) 1. Consiliul Europei 1.1. Introducere Consiliul Europei a fost nfiinat pe data de 5 mai 1949 de ctre un grup de state, care considerau c edificarea pcii, n cazul n care este bazat pe justiie i cooperare internaional, are o importan deosebit n pstrarea societii umane i a valorilor civilizaiei. Aceste state erau: Belgia, Danemarca, Frana, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Suedia i Marea Britanie. Un loc important n suita preocuprilor C.E. este rezervat salvagardrii i dezvoltrii democraiei i a drepturilor omului n sensul larg (liberti individuale, drepturi economice i sociale, drepturi ale minoritilor). n domeniul tehnic, organele Consiliului Europei se asigur c o protecie adecvat a drepturilor individului este asigurat. n mod permanent exercit o veritabil misiune de supraveghere n acest domeniu, identificnd noile ameninri asupra oamenilor care deriv din evoluia societii i a progresului tiinific i tehnologic (de exemplu: informatica, Internetul sau manipulrile genetice pot fi utilizate mpotriva libertilor individuale). De asemenea, Consiliul Europei a consolidat mecanismele de control al respectrii libertilor fundamentale, printre care se poate meniona Convenia European a Drepturilor Omului. Odat cu prbuirea regimurilor comuniste n Europa de Est, Consiliul Europei a jucat un rol important n punerea n practic i consolidarea noilor democraii n Europa Central i Oriental. Diferite programe de ajutor i asisten venite din partea Consiliului Europei au fost de un real folos rilor eliberate de sub tirania regimurilor politice totalitare comuniste. Respectivele programe au contribuit la derularea practic a reformelor interne (elaborarea unei Constituii, reforma dreptului penal, adaptarea legislaiei naionale la exigenele Conveniei Europene a Drepturilor Omului), precum i la pregtirea procesului de aderare a unor ri la Consiliul Europeilxviii. Congresul Europei reprezint punctul de plecare n constituirea Consiliului Europei, ce a reunit delegaii ale militanilor pentru unitate european, responsabili politici, oameni de cultur, jurnaliti, profesori, juriti, economiti etclxix. Respectarea drepturilor omului constituie o obligaie pentru instituiile Uniunii Europene n exerciiul competenelor lor i pentru statele membre, n toate aciunile care vizeaz sfera comunitarlxx.

26

Orice stat european poate s devin membru al Consiliului Europeilxxi, cu condiia de a accepta principiul supremaiei dreptului i de a garanta drepturile omului i libertile fundamentale pentru toate persoanele care se afl sub jurisdicia sa. Sediul organizaiei este la Strasbourg (Frana) i aceasta are urmtoarele obiective: - protecia drepturilor omului, a democraiei pluraliste i a supremaiei dreptului; - favorizarea contientizrii i ncurajarea dezvoltrii identitii i diversitii culturale a Europei; - cutarea unor soluii pentru problemele cu care se confrunt societile europene (discriminarea minoritilor, xenofobia, intolerana, protecia mediului, clonarea uman, S.I.D.A., drogurile, crima organizat etc.); - dezvoltarea stabilitii democratice n Europa, prin susinerea reformelor politice, legislative i constituionalelxxii. Scopul primordial al Consiliului Europei este de a realiza o mai mare unitate ntre membrii si, prin ncheierea de acorduri i adoptarea unor aciuni comune (n domeniile economic, social, cultural, tiinific, juridic i administrativ) i prin meninerea i evoluia ulterioar a drepturilor i libertilor fundamentale ale omuluilxxiii. Dei este un organism de promovare a drepturilor i libertilor fundamentale ale omului, a valorilor democratice n general, Consiliul Europei reprezint, de asemenea, cadrul instituional de colaborare interguvernamental n toate domeniile de interes major ale societii europene: cooperare juridic, n sistemul mass-media, al nvmntului, culturii, n domeniul patrimoniului, pe probleme de tineret i sport, pe probleme de ordin social i economic, ale puterii locale i regionale, ale proteciei mediului natural. Limbile oficiale ale Consiliului Europei sunt engleza i franceza, dar Adunarea Parlamentar utilizeaz i germana, italiana i rusa, ca limbi de lucru. Prin intermediul activitii Consiliului Europeilxxiv sunt elaborate convenii i acorduri europene care reprezint baza modificrilor i armonizrii legislative n cadrul statelor membre. Romnia a devenit membr a Consiliului Europei n ziua de 28 septembrie 1993. Consiliul Europei organizeaz periodic conferine ale minitrilor specializai n diverse domenii de activitate: justiie, educaie, sntate, mediu, cultur, sport, tineret etc. n cadrul conferinelor sunt analizate problemele sectoriale majore i se faciliteaz contactele permanente ntre ministerele de profil dintre statele membre. Acetia elaboreaz proiecte de cooperare i propun activiti pentru programul de lucru al Consiliului Europei. 1.2. Organele Consiliului Europei 1.2.1. Comitetul Minitrilor Este organul de decizie al Consiliului Europei i este alctuit din minitrii afacerilor lxxv externe ai tuturor statelor membre sau din reprezentanii permaneni la Strasbourg. Fiecare ministru prezideaz Comitetul pentru o perioad de ase luni, schimbarea preedintelui avnd loc n luna mai i n luna noiembrie. Una dintre cele mai importante funcii ale Comitetului Minitrilor este adoptarea conveniilor i acordurilor care sunt obligatorii pentru statele care le ratific. Comitetul Minitrilor a adoptat rezoluii, recomandri i declaraii n domenii diverse, ca de exemplu: - predarea n coli a drepturilor omului, - reguli europene de organizare a nchisorilor, - asisten i consultan juridic, - azilul acordat persoanelor aflate n pericol de a fi persecutate etc.

27

n subordinea Comitetului Minitrilor funcioneaz comitete interguvernamentale care rezolv diverse probleme importante ale societii europene, cum ar fi cele legate de sntate, educaie, cultur, sport, droguri, cooperare juridic etc. Comitetul Minitrilor adopt programul de activitate i bugetul Consiliului Europei. Discuiile n cadrul Comitetului Minitrilor se refer la toate subiectele politice de interes comun, cu excepia problemelor privind aprarea: aspectele politice ale integrrii europene, dezvoltarea cooperrii, aprarea instituiilor democratice i protecia drepturilor omului etc. Deciziile Comitetului Minitrilor se transmit guvernelor sub form de recomandri sau constituie obiectul conveniilor i acordurilor europene obligatorii din punct de vedere juridic pentru statele care le-au ratificat. De asemenea, Comitetul Minitrilor adopt declaraiile i rezoluiile privind chestiunile politice de actualitate. Conveniile i recomandrile sunt elaborate de comitetele de experi guvernamentali, mandatai de Comitetul Minitrilor. Numeroase iniiative politice sunt, de asemenea, examinate cu ocazia conferinelor minitrilor specializai, care au loc periodic. Urmtoarele documente ale Comitetului Minitrilor se refer la Romnia: Rezoluia Res CMN(2002)5 privind aplicarea Conveniei-cadru pentru protecia minoritilor naionale de ctre Romnia; Convenia-cadru pentru protecia minoritilor naionale-avizul Comitetul Consultativ privind Romnia (6 aprilie 2001); Rezoluia (93) 37 referitoare la invitarea Romniei de a deveni membr a Consiliului Europei; Rezoluia (92) 1 privind Romnia. Statele europene care au aderat la statutul Consiliului Europeilxxvi se angajeaz s recunoasc principiul supremaiei dreptului i al aceluia n virtutea cruia persoanele aflate sub jurisdicia lor trebuie s se bucure de drepturile omului i de libertile fundamentale. n caz de nclcare grav a obligaiilor statutare de ctre un stat membru, Comitetul Minitrilorlxxvii poate suspenda dreptul de reprezentare al acelui stat, l poate invita s se retrag sau poate chiar decide ncetarea apartenenei la Organizaie. Comitetul Minitrilor supravegheaz aplicarea efectiv a conveniilor i acordurilor ncheiate ntre statele membre, aceast responsabilitate fiind important pentru conveniile referitoare la drepturile omului, ca de exemplu: Convenia european a drepturilor omului, Carta social european, Convenia european pentru prevenirea torturii, Convenia-cadru pentru protecia minoritilor naionale. 1.2.2. Adunarea Parlamentar Este este un organ deliberativ, fiind format din reprezentani parlamentari ai fiecrui stat membru al Consiliului Europei, alei sau desemnai de parlamentele naionale. Adunarea a adoptat rezoluii i a formulat recomandri n diverse domenii, printre care se numr: - drepturile copiilor, - SIDA i drepturile omului, - abolirea pedepsei capitale, - psihiatrie i drepturile omului, - drepturile minoritilor, - traficul de copii i alte forme de exploatare a copiilor, - secte i noi micri religioase. Printre documentele Adunrii Parlamentare referitoare la Romnia se pot enumera: Recomandarea 1521 (2001) privind cultura minoritii ceangilor n Romnia; Recomandarea 1333 (1997) privind cultura i limba aromn;

28

Recomandarea 1326 (1997) privind onorarea obligaiilor i angajamentelor de ctre Romnia; Rezoluia 1123 (1997) privind onorarea obligaiilor i angajamentelor de ctre Romnia; Opinia nr. 176 (1993) privind cererea de aderare a Romniei la Consiliul Europei; Rezoluia 951 (1990) privind situaia din Romnia; Recomandarea 1114 (1989) privind situaia minoritilor n Romnia; Rezoluia 910 (1988) privind politica rural n Romnia; Directiva 424 (1984) privind situaia minoritilor n Romnia; Rezoluia 830 (1984) privind situaia minoritilor n Romnia. De asemenea, Adunarealxxviii are un rol foarte important n procesul de examinare a cererilor statelor candidate la aderarea la Consiliul Europei, cercetnd dac sunt ndeplinite condiiile eseniale cerute. Adunarea Parlamentar emite recomandarea favorabil, pe baza creia Comitetul Minitrilor accept candidatura statelor pentru aderarea la Consiliul Europei. De multe ori, Adunarea s-a aflat la originea a numeroase tratate internaionale, convenii europene i a altor instrumente juridice care formeaz temelia legislaiei europene. Adunarea i stabilete ordinea de zi, abordeaz subiecte de actualitate i teme cu privire la diverse probleme ale societii i chestiuni de politic internaional. Deliberrile sale au un rol important n orientarea activitii Comitetului Minitrilor i a sectoarelor interguvernamentale ale Consiliului Europei; ele se repercuteaz asupra guvernelor atunci cnd membrii ei le transmit parlamentelor naionale. Att membrii, ct i supleanii lor sunt alei sau desemnai de parlamentele naionale din proprii lor membrilxxix. Delegaiile naionale la Adunare sunt compuse astfel nct s asigure o reprezentare corect a partidelor politice sau a grupurilor din parlamentele lor naionale. Grupurile politice reprezint un important element de similitudine dintre Adunarea parlamentar i parlamentele naionale. Totodat, menirea lor este de a conferi o dimensiune cu adevrat european Adunrii, evitndu-se reprezentarea pur naional. Pentru formarea unui grup este necesar adeziunea a cel puin douzeci de membri, din cel puin ase delegaii diferite. Organizarea parlamentarilor n grupuri politice este liber, acetia nefiind determinai n opiunea lor de partidul naional din care fac parte.

Adunarea are n componena sa cinci grupuri politice: 1) grupul socialist (SOC), 2) grupul partidului popular european (PPE/DC), 3) grupul democrailor europeni (GDE), 4) grupul liberal, democratic i reformator (LDR), 5) grupul pentru stnga european unit (GUE). n mod tradiional, Adunarea i alege preedintele dintre membrii si, pentru trei mandate consecutive, de un an. Preedintele, vicepreedintele i preedinii celor 5 grupuri politice alctuiesc Biroul Adunrii. Numeroase comisii specializate au fost constituite n cadrul Adunrii. Conform Regulamentului Adunrii, numrul acestora este actualmente de zece. n funcie de circumstane, pot fi formate i comisii ad-hoc, responsabile n faa Biroului Adunrii. Pentru buna desfurare a activitilor lor, comisiile pot crea una sau mai multe subcomisii, fr putere decizional de sine stttoare. Cu prilejul constituirii, comisiile le stabilesc mandatul i alctuirea. Adunarea are dreptul de a alege: - Secretarul General i Secretarul General Adjunct al Consiliului Europei,

29

- Secretarul General al Adunrii, - Judectorii Curii Europene a Drepturilor Omului, - Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei. Lucrrile Adunrii sunt pregtite de comisii specializate n anumite domenii. n funcie de sfera lor de competen, comisiile sunt divizate astfel: - probleme politice, - probleme juridice i drepturile omului, - probleme sociale, de sntate i de familie, - cultur, tiin i educaie, - mediu i agricultur i probleme locale i regionale; - economie i dezvoltare, - migraie, refugiai i demografie, - egalitatea anselor pentru femei i brbai, - regulament i imuniti, - monitorizare. Cu ocazia fiecrei sesiuni sunt consacrate dezbateri ale evenimentelor din Europa i din lume, care se concentreaz, n special, asupra acelora care impun o aciune la nivel european. Periodic, reprezentanii Adunrii realizeaz vizite n Europa avnd urmtoarele scopuri: - de a culege informaii necesare elaborrii rapoartelor Adunrii, - de a asigura observarea alegerilor, - de a se angaja n diplomaia parlamentar. Textele adoptate de Adunare reprezint orientri importante pentru Comitetul Minitrilor, guverne, parlamente i partidele politice naionale i pentru alte importante instituii ale societii. De asemenea, Adunarea a fost la originea a numeroase tratate internaionale, convenii europene i alte instrumente juridice care formeaz baza legislaiei europene. Adunarea este consultat de Comitetul Minitrilor asupra tuturor proiectelor de convenie naintea adoptrii lor. Adunarea organizeaz periodic conferine, simpozioane i audieri parlamentare publice privind problemele importante ale perioadei actualelxxx, ca, de exemplu: violena, intolerana, mediul, imigrarea, drogurile, bioetica i media. 1.2.3. Congresul Autoritilor Locale i Regionale din Europa Este un forum semi-parlamentar, bi-cameral, care se ntrunete, n sesiune plenar, o dat pe an. Acesta are ca scop dezbaterea problemelor de interes cetenesc, att la nivel local, ct i la nivel regional, principalul su obiectiv fiind ntrirea bazelor democratice n noile state membre sau candidate, i promovarea cooperrii regionale i transfrontaliere. Asemenea Adunrii, Congresul a acordat statutul de invitat special reprezentanilor puterilor locale i regionale din statele ce urmeaz s devin noi membrilxxxi. n anul 1994, Congresul Autoritilor Locale i Regionale din Europa (CALRE) a fost nfiinat n calitate de organ consultativ al Consiliului Europei, nlocuind Conferina puterilor locale i regionale din Europa. Prin activitatea sa, Congresul ajut noile state membre ale Organizaiei s-i ndeplineasc sarcinile practice necesare realizrii unei autonomii locale i regionale. n cadrul Congresului, reprezentanii puterilor locale i regionale dezbat problemele comune, i confrunt experienele i i prezint guvernelor punctele de vedere. Referitor la aspectele politicii locale i regionale, acetia consiliaz Comitetul Minitrilor i Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei. De asemenea, acioneaz n strns

30

cooperare cu organizaiile naionale i internaionale care reprezint puterile locale i regionale i organizeaz audieri i conferine la nivel local i regional. Rolul important al Congresului const n verificarea aplicrii principiilor Cartei europene a autonomiei locale. Congresul este alctuit din Camera puterilor locale i Camera regiunilor i se reunete o dat pe an la Strasbourg. Pentru realizarea obiectivelor propuse au fost nfiinate patru comisii statutare: - comisia instituional a Congresului, mputernicit n special s pregteasc rapoarte privind evoluia democraiei locale i regionale n Europa; - comisia pentru cultur i educaie, competent n materie de media, tineret, sport i comunicare; - comisia pentru dezvoltare durabil, competent n dosarele de mediu, de amenajare a teritoriului i de planificare urban; - comisia pentru coeziune social, competent n chestiunile referitoare la locurile de munc, cetenie, relaii intercomunitare, sntate public i egalitatea ntre femei i brbai. n vederea realizrii scopurilor privind activitatea din fiecare zi, directorul executiv al Congresului este susinut de un Secretariat format din agenii Consiliului Europei. Ageniile de democraie local (ADL) au fost nfiinate n anul 1993 n cadrul procesului de pace n fosta Iugoslavie. Obiectivele ADL-urilor const n stabilirea unui parteneriat ntre anumite colectiviti ale regiunii i alte puteri locale ale Europei. Ele favorizeaz respectarea drepturilor omului i a democraiei, ct i nfiinarea unei societi civile i a msurilor de ncredere ntre diferitele grupuri ale populaiei. 1.2.4. Comisarul Drepturilor Omului Postul de Comisar al drepturilor omului a fost nfiinat n anul 1999. Comisarul este mputernicit s promoveze educaia, sensibilizarea asupra drepturilor omului, ct i respectarea acestor drepturi i s asigure observarea efectiv a instrumentelor Consiliului Europeilxxxii. El nu are putere jurisdicional, ci un rol de ndrumare i de informare n domeniul proteciei drepturilor omului i a prevenirii nclcrii lor. Mandatul su prevede, de asemenea, cooperarea cu alte instituii internaionale pentru promovarea i protecia drepturilor omului, ct i posibilitatea de a interveni n baza oricrei informaii pertinente care i este furnizat de guvernele, parlamentele naionale, mediatorii naionali sau alte instituii similare, particulari sau organizaii nonguvernamentale. Lucrnd mpreun cu alte instituii ale Consiliului Europei, Comisarul poate prezenta un raport, o recomandare sau un aviz asupra oricrei chestiuni speciale att Comitetului Minitrilor ct i Adunrii Parlamentare, n cazul n care consider c este oportun. Limbile de lucru n cadrul Biroului Comisarului pentru Drepturile Omului sunt franceza i engleza. 1.2.5. Secretariatul General n vederea realizrii unei Europe noi i unit, care s se ntemeieze pe valori precum democraia, drepturile omului, preeminena dreptului, Secretarul General a expus prioritile definite de Consiliul Europei, din rndul crora putem enumeralxxxiii: definirea de comun cu Statele membre a rolului i responsabilitilor Consiliului i fixarea unui mandat clar; consolidarea normelor democratice i vegherea asupra respectrii lor de ctre State; tratarea securitii i a criminalitii n Statele membre, n special, a corupiei, splrii capitalurilor, criminalitii n spaiul cibernetic, traficului de fiine umane, traficului de droguri;

31

punerea n aciune a programelor speciale privind drepturile omului, democraia, refugiaii, coeziunea social, cultura i problemele mediului ambiant; definitivarea noilor iniiative pentru a lupta mpotriva terorismului internaional; lupta mpotriva torturii i a tratamentelor inumane sau degradante; combaterea rasismului, antisemitismului i a islamofobiei; promovarea egalitii i a tratamentelor echitabile fr deosebire de sex, etnie, convingere religioas sau politic; tratarea ntr-o manier just i echitabil a tuturor rilor, oricare ar fi suprafaa lor, bogia sau aezarea lor geografic; constituirea unor relaii mai eficiente cu Uniunea European, Naiunile Unite, OSCE i organizaiile regionale i neguvernamentale; evaluarea rezultatelor aciunilor ntreprinse pentru ameliorarea eficacitii i vizibilitii Consiliului Europei Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei alege Secretarul General. Secretarul General are ca obiective definirea prioritilor i stabilirea Programului de activitate interguvernamental, pentru aprobarea anual de ctre Comitetul Minitrilor. Secretarul General este responsabil de executarea programului cu ajutorul Secretariatului. Programele de cooperare interguvernamentale sunt coordonate de ctre direciile care se ocup de principalele domenii de activitate ale Organizaieilxxxiv. Organizaiile neguvernamentale (ONG) au statut consultativ pe lng Consiliul Europei, sftuiesc comitetele interguvernamentale i ale Adunrii, aflndu-se n legtur direct cu Secretariatul. ONG au un important rol n difuzarea informaiei i explicarea normelor fixate de ctre Consiliul Europei, n domeniul drepturilor omului.

1.3.Exemple de msuri care au fost luate de state ca urmare a unei decizii a Curiilxxxv - Austria i-a modificat codul de procedur penal n ceea ce privete tratamentul deinuilor spitalizai i ntregul mecansim de asisten juridic; - Belgia i-a modificat legislaia referitoare la vagabondaj; a decis s subvenioneze instituiile colare francofone din regiunea flamand; i-a modificat codul civil pentru a recunoate aceleai drepturi copiilor nelegitimi ca i n cazul copiilor legitimi; - Danemarca i-a modificat legislaia cu privire la custodia copiilor nelegitimi; - Frana a adoptat o lege cu privire la ascultarea telefoanelor; - Grecia a modificat legea referitoare la detenia preventiv; - Italia a integrat n noul su cod de procedur penal dispoziii care fac obligatorie prezena avocailor aprrii n cursul procedurilor judiciare, inclusiv n faa Curii de casaie; - Olanda i-a modificat codul penal militar i legea referitoare la internarea bolnavilor mintali; - Suedia a modificat legea privind educaia religioas obligatorie; - Elveia i-a remaniat total propria organizare judiciar i procedura penal aplicabil armatei federale; a modificat dispoziiile codului civil referitoare la privarea de libertate n casele de corecie; - Regatul Unit a interzis recurgerea la pedepse corporale n nvmntul public. 1.4. Curtea European a Drepturilor Omului Prin intermediul acestui mecanism se aplic prevederile Conveniei Europene a Drepturilor Omului. Curtea este format dintr-un numr de judectori egal cu numrul

32

statelor pri la Convenie i trebuie s soluioneze plngerile ce i sunt adresate. Judectorii sunt alei de fiecare dat pentru 6 ani, de ctre Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei i i exercit activitatea cu titlu individual i nu reprezint nici un stat. Curtea i alege, n plenul ei, preedintele, doi vicepreedini i doi preedini de seciune, pe o perioad de trei ani. n conformitate cu Regulamentul su, Curtea este alctuit din 4 seciuni, a cror compoziie (stabilit pe 3 ani) trebuie s fie echilibrat att din punct de vedere geografic, ct i din punct de vedere al reprezentrii pe sexe, lundu-se n considerare diferitele sisteme juridice existente n statele contractante. Fiecare seciune este prezidat de un preedinte, doi dintre preedinii de seciune fiind, n acelai timp, vicepreedini ai Curii. Preedinii de seciuni sunt asistai i, dac este cazul, sunt nlocuii de vicepreedinii de seciune. Curtea este alctuit din urmtoarele organisme: - Adunarea Plenar a Curii; - Comitetele Curii; - Camerele Curii; - Marea Camer. Comitetele sunt compuse din trei judectori care aparin aceleiai secii, pe o perioad de 12 luni, prin rotaia membrilor fiecrei secii, alii dect preedintele. Fiecare Comitet este prezidat de membrul cu cel mai nalt rang din cadrul seciei. Camerele, formate din 7 judectori, sunt constituite n cadrul fiecrei seciuni, pe baza sistemului rotaiei, preedintele de seciune i judectorul, alei n numele statului interesat, participnd de drept. n cazul n care judectorul ales n numele statului interesat nu este membru al seciunii, el particip n calitate de membru de drept al Camerei. Membrii seciunii, care nu sunt membri plini ai Camerei, iau parte ca membri supleani. Marea Camer se compune din 17 judectori i din 3 judectori supleani alei pe o perioad de 3 ani. Din Marea Camer fac parte: preedintele i vicepreedinii Curii, precum i preedinii seciilor. Pentru completarea Marii Camere, Curtea reunit n plen repartizeaz pe toi ceilali judectori n dou grupe, pe baza propunerii preedintelui, acestea alternnd la fiecare 9 luni. Judectorii i judectorii supleani, chemai s aib cunotin despre fiecare cauz trimis n faa Marii Camere n timpul fiecrei perioade de 9 luni, sunt desemnai prin rotaie n cadrul fiecrui grup, rmnnd membri ai acesteia pn la ncheierea procedurii, chiar dac mandatul lor de judector nceteaz. Procedura n faa Curii Fiecare stat contractant (cerere statal) sau persoan particular care se consider victima violrii Conveniei (cerere individual) poate s adreseze direct Curii de la Strasbourg o cerere, invocnd violarea de ctre un stat contractant a unuia dintre drepturile garantate de Convenie. Procedura n faa Curii europene a drepturilor omului este adversativ i public. Audienele sunt publice n cazul n care Camera nu decide altfel din cauza unor circumstane excepionale, fie din oficiu, fie la cererea unei pri sau la cererea oricrei persoane interesate. Memoriile i alte documente depuse la grefa Curii de ctre pri sunt accesibile publicului. Limbile oficiale ale Curii sunt franceza i engleza, dar cererile pot fi redactate n una dintre limbile oficiale ale statelor contractante, n cazul n care nu se fac sau nu sunt redactate ntr-una dintre limbile oficiale ale Curii. Procedura de examinare a admisibilitii Condiiile de admisibilitate a cererilor cu care este sesizat Curtea european a drepturilor omului sunt prevzute n Convenie. Astfel, exist condiii generale (privesc att cererile individuale, ct i cererile statale) i condiii speciale (privesc numai cererile individuale). Curtea poate s fie sesizat printr-o cerere de ctre orice persoan fizic, orice organizaie neguvernamental sau de orice grup de particulari care se consider victim a

33

unei nclcri de ctre una dintre naltele pri contractante a drepturilor recunoscute n Convenie sau n Protocoalele sale. Fiecare cerere individual este repartizat unei seciuni al crei preedinte numete un raportor. Dup examinarea preliminar a cazului, raportorul hotrte dac acesta necesita s fie examinat de un comitet de 3 membri sau de o camer. Curtea nu poate fi sesizat dect dup epuizarea cilor de recurs interne i ntr-un termen de 6 luni, ncepnd cu data deciziei interne definitive. Cererea individual nu este reinut de ctre Curte n cazul n care ea este anonim sau a mai fost examinat anterior de ctre Curte sau supus unei alte instane internaionale de anchet ori de reglementare i dac nu conine fapte noi. Curtea declar inadmisibil cererea individual, dac s-a constatat c ea este incompatibil cu dispoziiile Conveniei sau cu Protocoalele sale i dac este nefondat sau abuziv. Procedura de examinare pe fond Dup ce Camera a hotrt s admit cererea, ea cheam prile s depun probe suplimentare i observaii scrise. Conform Conveniei, dup ce o cerere a fost declarat admisibil, Curtea continu examinarea contradictorie a cauzei cu reprezentanii prilor i, dac este cazul, procedeaz la o anchet, pentru a crei realizare eficace, statele pri trebuie s furnizeze toate facilitile necesare. Hotrrile Camerele iau hotrri cu majoritate de voturi. Fiecare judector care a luat parte la examinarea cazului respectiv poate s ataeze la hotrre fie expunerea opiniei sale separate, fie o declaraie de dezacord. Hotrrea Camerei devine definitiv la expirarea termenului de trei luni sau nainte, dac prile declar c nu au intenia de a face apel la Marea Camer sau dac colegiul de cinci judectori a respins o asemenea cerere. Toate hotrrile definitive ale Curii europene a drepturilor omului sunt obligatorii pentru statele prte n cauz. 2. Protecia drepturilor omului n cadrul Organizaiei pentru Securitate i Cooperare n Europa 2.1. Generaliti Ideea de a convoca o conferin pan-european, o reuniune la care trebuiau s participe toate statele europene, fr nici un fel de excepie, mpreun cu Statele Unite i Canada, a fost lansat n cursul anilor 1960, de ctre diplomaia sovietic. Dup ce reticenele rilor occidentale au disprut n totalitate, pregtirile au nceput n anul 1973. n vara anului 1975, reprezentanii a 35 de state toate statele Europei, cu excepia Albaniei, dar ncluznd i Republica Vatican s-au ntlnit, mpreun cu Statele Unite ale Americii i Canada. Rezultatul Conferinei a fost formularea unei Declaraii, adoptat la 1 august 1975, i care se numete oficial Actul final al Conferinei asupra Securitii i Cooperrii n Europa. Aceasta a devenit un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic, precum i un cadru de cooperare, care a permis afirmarea unui numr de principii.lxxxvi Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa (O.S.C.E.) este o organizaie internaional la nivel regional, european i a fost nfiinat n anul 1994, avnd la baz Conferina pentru Securitate i Cooperare n Europa (C.S.C.E.), care a avut ca scop asigurarea contactelor i cooperarea dintre rile europene n deplin egalitatelxxxvii. n ianuarie 1993, se consemnau un numr de 53 de state participante. Se poate numi sistemul de la Helsinki cadrul diplomatic de aciune creat de ctre Conferina asupra Securitii i Cooperrii n Europa, cunoscut sub numele de Conferina de la Helsinki (CSCE). Termenul de sistem poate fi aplicat de foarte puin timp, cci de la nceput participanii conferinei au dorit s evite orice fel de instituionalizare. O anumit

34

evoluie s-a produs, totui, n aceast direcie, n cursul ultimilor ani. CSCE este foarte important n domeniul proteciei sociale a drepturilor omului lxxxviii. Principalele obiective formulate de ctre statele participante la C.S.C.E. au fost: - respectarea drepturilor omului i libertilor fundamentale, incluznd libertatea de gndire, contiin, religie sau de convingere pentru toi, fr a se face deosebire n ceea ce privete rasa, sexul, limba sau religia; - promovarea i ncurajarea drepturilor i libertilor civile, politice, economice, sociale i culturale, n ceea ce privete exercitarea lor efectiv; - respectarea libertii individului n alegerea profesiei, care trebuie lsat s acioneze dup propria sa contiin; - respectarea drepturilor persoanelor aparinnd minoritilor privind egalitatea n faa legii, dreptul de a se bucura efectiv de toate drepturile omului i libertile fundamentale. Statele participante au realizat importana universal a drepturilor omului i libertilor fundamentale, a cror respectare este important pentru pace, justiie i bunstarea general, n vederea dezvoltrii relaiilor amicale. n cooperare cu Naiunile Unite, statele participante au artat c doresc promovarea drepturilor i libertilor, fie n comun, fie individual. C.S.C.E. a stabilit c un stat care ncalc frecvent libertile fundamentale ale propriilor ceteni, nu se poate bucura de ncredere internaional, putnd fi considerat o ameninare pentru alte ri. Principiile care guverneaz relaiile reciproce dintre statele participante, conforme cu Carta Naiunilor Unite, sunt: - egalitatea i respectarea drepturilor omului, inerente suveranitii; - nerecurgerea la for sau la ameninarea cu fora; - inviolabilitatea frontierelor; - respectarea drepturilor omului i a libertilor sale fundamentale; - dreptul popoarelor de a dispune de ele nsele; - neintervenia n afacerile interne ale altui stat; - reglementarea pe cale panic a diferendelorlxxxix etc. Aceste principii sunt obiectul a patru Couri: primul Co cuprinde aspecte privind securitatea n Europa i are dou seciuni: Principiile directoare privind relaiile dintre statele participante i Msuri de cldire a ncrederii i anumite aspecte ale securitii i dezarmrii; al doilea Co se refer la cooperarea n domeniul economic, tiinific, tehnic i al mediului nconjurtor; al treilea Co vizeaz cooperarea n domeniul umanitar i n alte domenii; al patrulea Co este alctuit din precizri referitoare la aa-numitul proces de urmarexc. Printre prioritile O.S.C.E. se numr: consolidarea valorilor comune i asistarea statelor membre n edificarea unor societi democratice, civile, bazate pe statul de drept; prevenirea conflictelor locale, restaurarea stabilitii i pcii n zone de tensiune; eliminarea unor deficite reale i perceptibile de securitate i evitarea crerii de noi diviziuni politice, economice sau sociale, obiectiv ce se realizeaz prin promovarea unui sistem de securitate prin cooperare. n urma deciziilor Summit-ului O.S.C.E. de la Istambul, din noiembrie 1999, ncepnd cu 1 ianuarie 2001 Romnia a asigurat Preedinia n exerciiu a O.S.C.E., avnd urmtoarele avantaje politice: promovarea unor interese naionale specifice, implicarea direct privind negocierile care stabilesc soarta Europei, ansa de reafirmare a rolului regional legitim al Romniei, contacte i dialog permanent cu Secretarul General al O.N.U., cu NATO i UE, Consiliul Europei, ca i cu cele mai influente state, beneficii certe pentru prestigiul european i internaional al rii. n calitate de preedinte n exerciiu al OSCE, Romnia i-a propus s promoveze urmtoarele obiective:

35

1. Sporirea contribuiei OSCE la crearea unei Europe libere, democratice, prospere si nedivizate, prin: evidenierea i folosirea avantajelor i posibilitilor oferite de organizaie; angajarea OSCE n realizarea de aciuni sau obiective care s in seama de propriile sale limite; sporirea complementaritii diferitelor dimensiuni ale securitii (politico-militar, economic i uman); consolidarea nevoii de cooperare ntre state n domeniul securitii, pentru a face fa noilor sfidri i riscuri, pe baza unui parteneriat real, transparenei i ncrederii, att pe planul politicii interne, ct i externe; 2. Consolidarea rolului OSCE ca for de dialog politic i de cooperare n problemele securitii, n nelesul atotcuprinztor al acesteia, prin: stimularea continu a interesului i implicrii marilor factori n viaa organizaiei, care ofer un cadru adecvat de cooperare n promovarea intereselor comune; lrgirea cadrului de consultri i colaborare cu statele membre, identificnd interesele, preocuprile i sensibilitile acestora; acordarea unei atenii speciale relaiei cu Federaia Rus, evitndu-se antagonizarea acesteia, susceptibilitatea sau nencrederea n capacitatea Romniei de a fi imparial; folosirea OSCE ca instrument politic pentru stabilizarea unor regiuni, ndeosebi spaiul ex-sovietic i ex-iugoslav, i consolidarea independenei noilor state; 3. Identificarea modalitilor pentru o mai bun corelare a voinei politice a statelor participante, prin urmrirea riguroas a respectrii angajamentelor coninute n documentele adoptate, stimularea elaborrii unor programe naionale de participare n operaiunile OSCE (de exemplu, n cadrul REACT, crearea rezervei de membri pentru Misiuni OSCE, actualizarea listei de experi pentru monitorizarea i observarea alegerilor etc.); 4. Consolidarea rolului OSCE n domeniul diplomaiei preventive, gestionrii conflictelor i reconstruciei post-conflict, consolidarea instituiilor democratice i a statului de drept, respectarea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului, prin: creterea eficienei instrumentelor i mecanismelor OSCE n domeniul prevenirii conflictelor i gestionrii crizelor; folosirea deplin a capacitilor OSCE n domeniul prevenirii conflictelor i gestionrii crizelor; meninerea capacitii OSCE de a fi garantul respectrii drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor aparinnd minoritilor naionale; creterea eficienei OSCE n prevenirea sau gestionarea conflictelor interstatale, n consolidarea ordinii democratice i n eliminarea ameninrilor la adresa securitii transfrontaliere n zona euro-atlantic; evitarea unui tratament inegal fa de diferite zone de tensiune sau conflict; 5. Continuarea dezbaterilor n cadrul Forumului de Cooperare n domeniul Securitii i lrgirea treptat a activitii acestuia, inclusiv prin abordarea unor probleme de securitate i stabilitate subregional, cu efect pozitiv pentru securitatea i stabilitatea ntregului continent; 6. Creterea eficientei activitilor, operaiunilor, mecanismelor i instituiilor OSCE, prin: continuarea eforturilor de ntrire a capacitii operaionale a OSCE, printr-o mai mare eficien a structurilor i instituiilor sale, cu meninerea flexibilitii acestora i adaptarea lor permanent la noile sfidri ale mediului de securitate n continua schimbare (realizarea operaional a conceptului privind REACT); consolidarea rolului OSCE n activiti de poliie, ca parte integrant a eforturilor Organizaiei n prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor i reconstrucia post-conflict; 7. Respectarea principiilor, normelor i valorilor OSCE, asigurarea ndeplinirii de ctre toate statele a angajamentelor asumate. n acest sens, se impune meninerea consensului, ca regul de baz n procesul decizional, ce reflect egalitatea suveran a statelor; orientarea voinei politice a statelor n direcia concretizrii ataamentului acestora pentru valorile democraiei i ale statului de drept;

36

8. Meninerea caracterului dinamic i flexibil al instituiilor i structurilor OSCE, capabile s fie deschise adaptrii la noile prioriti i sfidri ale timpului. Astfel, apar ca imperioase: consolidarea OSCE ca instrument al integrrii euro-atlantice; ncurajarea imaginativitii i creativitii instituiilor i structurilor OSCE, prin sporirea eficienei activitii lor i creterea capacitii de reacie; stimularea propunerilor de mbuntire a activitii, structurilor i instituiilor OSCE; consolidarea imaginii OSCE ca un for util, necesar asigurrii stabilitii, securitii i prosperitii n ntregul spaiu euro-atlantic; 9. Dezvoltarea cooperrii i interaciunii cu alte instituii i organizaii euroatlantice. Realizarea acestui obiectiv presupune: implementarea principiilor coninute n Platforma de cooperare n domeniul securitii; participarea activ la reuniuni comune; multiplicarea formelor i modalitilor concrete de conjugare a eforturilor n vederea realizrii unor obiective nobile n spaiul euro-atlantic n domenii de competen specificexci. Menionm c, ncepnd cu 1 ianuarie 2002, preedinia organizaiei a fost preluat de Portugalia. Pentru anul 2003 i-a prezentat candidatura Olanda, iar, pentru 2004, Bulgaria. 2.2. Structuri i instituii ale O.S.C.E. n cadrul O.S.C.E. funcioneaz, cu obiective, organizare i finaliti proprii, urmtoarele structuri i instituii: 1. Conferinele efilor de stat sau de guvern (Summit), care au ca obiectiv stabilirea prioritilor i a liniilor directoare la cel mai nalt nivel politic. Prin intermediul Cartei de la Paris, Conferinele O.S.C.E. la nivel nalt s-au desfurat sistematic, avnd loc la Helsinki (1992), Budapesta (1994), Lisabona (1996) i Istambul (1999). n prezent, aceast periodicitate nu mai este respectat cu rigurozitate. 2. Consiliul Ministerial, care este organul principal de decizie i orientare politic al O.S.C.E. la nivel de ministru al afacerilor externe i se reunete o dat pe an. 3. Consiliul Superior (nlocuit de Comitetul nalilor Funcionari), care este nsrcinat cu orientarea, coordonarea i gestionarea tuturor activitilor O.S.C.E., examinnd i stabilind politica i orientrile bugetar-financiare. 4. Consiliul Permanent (fostul Comitet Permanent), care rspunde de activitatea politic, decizional i operaional curent a O.S.C.E. n cadrul lui exist grupuri de lucru ad hoc, deschise participrii tuturor statelor membre. 5. Forumul de Cooperare n domeniul Securitii, care se ntrunete sptmnal la Viena i are ca obiective principale: reducerea riscurilor privind conflictul armat; negocieri privind controlul armamentelor i msuri de dezarmare; consultri regulate i cooperare intens n probleme privind securitatea. Forumul i desfoar activitatea n edine plenare i n cadrul a dou grupuri de lucru. 6. Preedintele n exerciiu, acesta fiind ministrul de externe al rii, care este gazda reuniunii Consiliului Ministerial al O.S.C.E. n anul respectiv. 7. Secretarul general, care este numit pe o perioad de 3 ani de ctre Consiliul Ministerial i are ca scop gestionarea structurilor i operaiunilor O.S.C.E., n subordinea sa aflndu-se Secretariatul O.S.C.E. Sediul su se afl la Viena. 8. naltul Comisar pentru Minoriti Naionale, care are ca obiectiv ameliorarea tensiunilor etnice aflate n faza incipient, cutnd soluiile panice pentru soluionarea problemelor. 9. Reprezentantul O.S.C.E. pentru libertatea presei, care este o structur relativ recent, creat n anul 1997, menirea sa fiind coninut chiar n titlu.

37

10. Biroul pentru Instituii Democratice i Drepturile Omului (O.D.I.H.R.), care are ca scop promovarea drepturilor omului, a valorilor democraiei i a principiilor statului de drept. Are sediul la Varovia. 11. Misiuni ale O.S.C.E. Au rolul de a preveni conflictele i de a gestiona crizele n zonele afectate, cum ar fi cele aprute n Kosovo, Bosnia-Herzegovina, Croaia, Macedonia, Georgia, Republica Moldova, Estonia, Letonia, Armenia, Azerbaidjan, Tadjikstan, Serbia. 12. Curtea de Conciliere i Arbitraj, care i are sediul la Geneva i se ocup cu reglementarea diferendelor, supuse de statele semnatare ale Conveniei, dup cum este cazul, prin conciliere sau arbitraj. c) Documentele n care sunt prevzute drepturile omului Actul Final de la Helsinki (1975) a fost continuat de Reuniunile de la Belgrad (1977-1978), Madrid (1983), Viena (1989), Paris (1989), Copenhaga (1990), Moscova (1991). n cadrul Reuniunilor general-europene de la Belgrad, Madrid i Viena au fost reafirmate att prevederile Actului Final al Conferinei de la Helsinki privind drepturile omului, ct i principiile care guverneaz relaiile dintre statele participantexcii. Statele participante la Reuniunea de la Viena au considerat c promovarea att a drepturilor economice, sociale i culturale, ct i a celor civile i politice au o importan pentru viitorul demnitii umane, a crei respectare devine, astfel, un obiectiv prioritar al strategiilor de conducere. i-au stabilit ca obiectiv garantarea exercitrii efective a drepturilor omului i libertilor fundamentale, acestea fiind importante pentru dezvoltarea liber i deplin a persoanei. Printre scopurile propuse de statele care au participat la respectiva reuniune, menionm:

Asigurarea existenei unor ci de recurs i a unor informaii complete pentru toi cei care pretind c drepturile i libertile lor fundamentale au fost nclcate. Ele vor aplica, printre altele, urmtoarele recursuri: dreptul individului de a apela la organele executive, legislative, judiciare sau administrative; dreptul la o audiere corect i public, ntr-un timp rezonabil, n faa unui tribunal independent i imparial, incluznd dreptul de a prezenta argumente juridice i de a fi reprezentat de un avocat, la alegerea sa; dreptul de a fi informat prompt i oficial privind hotrrile luate ca urmare a oricrui apel, inclusiv temeiurile legale pe care se bazeaz aceast decizie. Informarea se face n scris i ntr-un mod care s permit persoanei s fac uz de alte recursuri disponibile. Egalitatea n drepturi dintre brbai i femei. Statele membre vor lua toate msurile necesare, incluznd msurile legislative n ceea ce privete promovarea participrii egale i efective a femeilor i brbailor la viaa politic, economic, social i cultural; Asigurarea libertii persoanei de a profesa i practica religia sau convingerea sa. Statele participante i-au exprimat dorina de a lua msuri efective pentru a preveni i elimina discriminarea mpotriva persoanelor sau comunitilor privind religia sau convingerea, pentru a stabili un climat de toleran i respect ntre credincioii care aparin diferitelor comuniti, ca i ntre credincioi i necredincioi. De aceea, s-au angajat s respecte drepturile acestor comuniti religioase: de a stabili i menine lcaul de rugciune sau de adunare liber accesibile; de a se organiza ele nsele n conformitate cu structura lor ierarhic i instituional;

38

de a selecta, numi i nlocui personalul lor, n conformitate cu propriile cerine i norme, ca i cu orice aranjament liber acceptat ntre ele i statul lor; de a solicita i primi contribuii voluntare, financiare i de alt natur. Statele membre urmresc protejarea i crearea de condiii pentru promovarea identitii etnice, culturale, lingvistice i religioase a minoritilor naionale de pe teritoriul lor.

Respectarea dreptului fiecruia: la libertatea de micare i de alegere a domiciliului n cadrul frontierelor fiecrui stat; de a prsi orice ar, inclusiv propria ar, i de a se ntoarce n ara sa;

Statele participante se vor asigura c: nimeni s nu fie arestat, deinut sau exilat arbitrar; persoanele aflate n detenie sau ncarcerate s fie tratate n mod uman i cu respectarea demnitii inerente unei persoane; regulile minime-standard ale ONU privind tratamentul aplicat deinuilor, precum i Codul ONU asupra comportamentului persoanelor oficiale, nsrcinate cu aplicarea legii, vor fi respectate; vor interzice tortura i alte acte de cruzime, tratamente sau pedepse inumane sau degradante i vor lua msuri efective, legislative, administrative, judiciare .a., pentru a preveni i pedepsi asemenea practici. Statele membre urmresc dezvoltarea i promovarea dialogului ntre ele n toate domeniile i la toate nivelele pe baza deplinei egaliti. Acestea au fost mulumite de decizia participanilor privind accesul publicului la o parte a reuniunii i au notat c aceast practic a fost dezvoltat i la reuniunile care au urmatxciii. Prin Documentul de la Viena a fost convocat Conferina asupra dimensiunii umane a C.S.C.E., care s-a desfurat prin intermediul a trei reuniuni: Paris (30 mai-23 iunie 1989), Copenhaga (5-29 iunie 1990), Moscova (10 septembrie-4 octombrie 1991). Reuniunea de la Paris s-a ncheiat prin documentul final Carta de la Paris, n cadrul creia au fost adoptate documente foarte importante n ceea ce privete dezarmarea. Carta de la Paris are ca obiective asigurarea securitii, promovarea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului i dezvoltarea unor cooperri largi ntre toate statele participante. n Documentul de la Copenhaga sunt reliefate drepturile omului privind dezvoltarea democratic a societii, punndu-se accent pe: separarea puterilor n stat, asigurarea desfurrii de alegeri libere, pluralismul politic, consolidarea instituiilor democratice ale statului de drept. Pentru prima dat sunt incluse att prevederi amnunite privind drepturile persoanelor care aparin minoritilor naionale, ct i prevederi care protejeaz identitatea etnic, cultural i religioas a minoritilorxciv. 2.3. Sursele juridice ale sistemului european Cele dou organisme ale sistemului european de protecie a drepturilor omului (Consiliul Europei i Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa) se fundamenteaz pe documentele care reprezint o surs juridic n acest domeniu, precum: a. Convenia European a Drepturilor Omului; b. Carta Social European ; c. Actul Final al Organizaiei pentru Securitate i Cooperare n Europaxcv. a) Convenia European a Drepturilor Omului A fost nfiinat la 4 noiembrie 1950 i a intrat n vigoare la 3 septembrie 1953. Aceasta cuprinde diverse drepturi i liberti, ca, de exemplu: dreptul la via; dreptul de a nu fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante; dreptul la

39

libertate i la sigurana persoanei; dreptul la un proces echitabil; dreptul la respectarea vieii private i de familie, a domiciliului i a corespondenei; dreptul la libertatea de gndire, de contiin i de religie; dreptul la libertatea de expresie; dreptul la educaie; dreptul la cstorie etc. Drepturile recunoscute reies din textul Conveniei i al protocoalelor, dar mai ales din interpretarea progresiv i extensiv pe care o dau organele de control. De ele beneficiaz orice persoan fizic i moral, oricare ar fi naionalitatea sa (naionalitatea unui stat parte la Convenie sau naionalitatea unui stat ter). Articolul 13 al Conveniei impune un recurs efectiv n ordinea intern a fiecrui stat care permite invocarea dispoziiilor Conveniei i ofer o baz regulii epuizrii recursurilor interne, din articolul 35. Sistemul se supune unei reguli de subsidiaritate : satisfacia pentru solicitant trebuie s fie cutat pe un plan intern, prin invocarea direct a CEDH sau a dispoziiilor interne strict echivalente xcvi. b) Carta Social European A fost adoptat la 18 noiembrie 1961 i a intrat n vigoare n data de 26 februarie 1965. n vederea lrgirii ariei drepturilor i libertilor omului, la 5 mai 1988 a mai fost adoptat un Protocol adiional la Cart. Ca si Convenia European a Drepturilor Omului, Carta Social European a fost adoptat n cadrul Consiliului Europei. Ea completeaz Convenia care garanteaz drepturile civile i politice i stabilete un sistem european pentru protecia drepturilor economice i sociale. Carta a fost adoptat la Torino, pe data de 18 octombrie 1961. La data de 1 Ianuarie 1991, a reunit 17 ratificri xcvii. Textul iniial al Cartei, adoptat n 1961, cuprindea 19 drepturi, iar varianta revizuit din 1996, prevede 31 de drepturi. Aceast ultim variant reprezint, n opinia specialitilor, un model pentru legislaia care va urma n domeniul drepturilor omului n Europa. Prin intermediul prevederilor sale, Carta revizuit protejeaz o diversitate de drepturi sociale: dreptul la munc, dreptul la condiii de munc echitabile, dreptul la securitate i la igien n munc, dreptul la o salarizare echitabil, dreptul sindical, dreptul la negociere colectiv, dreptul copiilor i tinerilor la protecie, dreptul lucrtoarelor la protecia maternitii, dreptul la orientare profesional, dreptul la formare profesional, dreptul la protecia sntii, dreptul la securitate social, dreptul la asisten social i medical, dreptul de a beneficia de servicii sociale, dreptul persoanelor handicapate la autonomie, la integrare social i la participare n viaa comunitii, dreptul familiei la protecie social, juridic i economic, dreptul copiilor i al adolescenilor la protecie social, juridic i economic, dreptul la exercitarea unei activiti lucrative pe teritoriul celorlalte pri, dreptul lucrtorilor migrani i al familiei lor la protecie i asisten social, dreptul la informare i consultare, dreptul persoanelor vrstnice la protecie social, dreptul la demnitate n munc, dreptul la locuin etc. Carta Social European reprezint echivalentul Conveniei Europene a Drepturilor Omului n domeniul proteciei drepturilor sociale i economice. Aceasta garanteaz drepturi ca: dreptul la lucru i la pregtire profesional, la condiii echitabile de lucru i de plat, la afilierea la un sindicat, la asisten medical i social. Carta revizuit din 1996 consolideaz principiul egalitii ntre sexe i recunoate alte drepturi, cum ar fi dreptul la o locuin decent. Aplicarea Cartei este controlat la nivel internaional. Respectarea drepturilor recunoscute n aceast Cart trebuie asigurat fr deosebire de ras, sex, limb, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naional sau social, sntate, apartenena la o minoritate naional, natere sau orice alt situaie. Drepturile stipulate n Cart se refer la urmtoarele domenii: 1. Locuin

40

acces la o locuin adecvat, la un pre accesibil; reducerea numrului de persoane fr domiciliu stabil; politic locativ n favoarea tuturor categoriilor de persoane defavorizate; proceduri menite s limiteze riscurile de expulzare; acces egal pentru rezidenii strini la locuinele sociale i indemnizaiile locative; construirea locuinelor i oferirea indemnizaiilor locative n corespundere cu necesitile familiei. 2. Sntate - servicii de ngrijire medical accesibile i eficiente pentru ntreaga populaie; - politic de prevenire a maladiilor, inclusiv prin asigurarea unui mediu ambiant sntos; - eliminarea riscurilor n mediu profesional pentru a garanta prin lege i n practic sntatea i securitatea la locul de muncxcviii; - protecia maternitii.
3. Educaie

nvmnt primar i secundar gratuit; servicii de orientare profesional eficiente i gratuite; acces la instruire iniial (nvmnt general i profesional secundar), la studii superioare universitare i non-universitare, inclusiv la instruire profesional continu; - msuri speciale n favoarea rezidenilor strini; - integrarea colar prioritar a copiilor cu handicap; - acces la educaie i instruire profesional a persoanelor cu handicap. 4. Angajare - interzicerea muncii forate; - interzicerea plasrii n cmpul muncii a copiilor; - condiii speciale pentru tinerii de o vrst ntre 15 i 18ani; - dreptul de a-i ctiga existena printr-o munc efectuat n mod liber; - politic economic i social menit s asigure angajarea cu norm deplin; - condiii de munc echitabile raportate la remunerare i orele de munc; - protecie contra hruirii sexuale i morale; - libertatea de a constitui sindicate i organizaii patronale create pentru a proteja interese economice i sociale; libertatea individual de a adera sau nu la acestea; - promovarea consultrilor paritare, negocierilor colective, a concilierii i arbitrajului voluntar; - protecie n caz de concediere; - dreptul la grev; - acces la angajarea n cmpul muncii pentru persoanele cu handicap. 5. Protecie juridic i social - statut juridic pentru copil; - tratament pentru tinerii delincveni; - protecie contra violenei i maltratrii; - interzicerea tuturor formelor de exploatare (sexual sau de alt gen); - protecie juridic a familiei (egalitatea soilor n cuplu i n relaie cu copiii, protejarea copiilor n cazul destrmrii familiei); - dreptul la securitatea, asistena i serviciile sociale; - dreptul la protecie contra srciei i excluderii sociale; - dreptul la ngrijirea copilului; - aciuni specifice n favoarea persoanelor n vrst.

41

6. Circulaia persoanelor

dreptul la rentregirea familiei; dreptul ceteanului de a iei din ara sa; garantarea respectrii procedurilor n caz de expulzare; simplificarea formalitilor de imigrare. 7. Non-discriminare - dreptul femeilor i al brbailor la tratament i anse egale n materie de angajare n cmpul muncii; - garantarea, pentru toi cetenii i strinii cu dreptul de reedin i/sau cu dreptul la munc, c toate drepturile stipulate n Cart se aplic fr discriminare n funcie de ras, sex, vrst, culoare, limb, religie, opinie, origine naional sau social, starea de sntate, apartenena sau neapartenena la o minoritate naional; - interzicerea discriminrii fondate pe responsabilitile familiale; - dreptul persoanelor cu handicap la integrare social i participare la viaa comunitii. n strns legtur cu aplicarea Cartei Sociale Europene se afl Comitetul European pentru Drepturile Sociale, care asigur controlul respectrii de ctre rile pri a prevederilor stabilite de Cartxcix. Cei cincisprezece membri ai Comitetului, independeni i impariali, sunt alei de Comitetul de Minitri al Consiliului Europei pentru un mandat de ase ani, cu posibilitatea de a fi realei pentru nc un mandat. Comitetul determin dac legislaiile naionale i aplicarea prevederilor acestora n Statele pri la Cart sunt n conformitate cu prevederile Cartei(Art.24). Referitor la procedura de monitorizare, statele pri la Cart trebuie s prezinte n fiecare an un raport prin care informeaz cum este aplicat Carta n legislaie i n practic. Fiecare raport vizeaz o parte dintre prevederile acceptate, ce sunt stipulate n Cart. Comitetul examineaz rapoartele i decide dac starea de lucru din rile vizate nu contravine prevederilor Cartei. Deciziile sale sunt denumite concluzii i sunt publicate n fiecare an. n cazul n care un stat nu ia msuri n conformitate cu decizia Comitetului, Comitetul Minitrilor se adreseaz statului respectiv cu o recomandare cerndu-i s modifice legislaia i/sau aplicarea practic a acesteia. Informaia necesar pentru Comitetul Minitrilor este pregtit de un Comitet guvernamental compus din reprezentanii guvernelor Statelor pri la Cart, asistai de observatori care reprezint partenerii sociali europeni. Organizaiile care au dreptul s sesizeze Comitetul sunt: - pentru toate Statele care au acceptat procedura: Confederaia european a sindicatelor (CES), Uniunea confederaiilor industriale i a patronatului european (UNICE) i Organizaia internaional a patronatului (OIE); organizaiile neguvernamentale (ONG) dispunnd de statutul participativ pe lng Consiliul Europei i nscrise ntr-o list ntocmit n acest scop de ctre Comitetul guvernamental; organizaiile patronale i sindicatele Statului vizat. - pentru Statele care accept i aceast posibilitate: ONG-urile naionale. Pentru a fi valid, dosarul reclamaiei trebuie s conin urmtoarele elemente informative: - denumirea i coordonatele organizaiei reclamante; - dovada c persoana care nainteaz i semneaz reclamaia este mputernicit s reprezinte organizaia; - denumirea Statului mpotriva cruia se face reclamaia; - prevederile Cartei care au fost violate conform reclamaiei; - subiectul reclamaiei, ceea ce nseamn punctul sau punctele pe care Statul respectiv nu a reuit s le respecte n conformitate cu Carta, precum i

42

argumentele relevante nsoite de documente pertinente. Reclamaia trebuie s fie ntocmit n limba englez sau francez sau poate fi ntocmit n limba sau n una dintre limbile oficiale ale Statului vizat. Reclamaia este examinat de Comitet care, dac decide c au fost respectate condiiile formale, atunci se pronun asupra admisibilitii sale. Dac reclamaia este declarat admisibil, se ncepe o procedur scris, nsoit de un schimb de memorii ntre pri. Eventual, Comitetul poate decide s organizeze audieri publice. Apoi, Comitetul adopt o decizie n cazul n care reclamaia este fondat sau nefondat. Decizia este remis prilor vizate i Comitetului de Minitri printr-un raport, care este fcut public dup remiterea sa, n maxim patru luni. La final, Comitetul Minitrilor adopt o rezoluie. Dac este cazul, Comitetul Minitrilor poate recomanda Statului respectiv s ia msuri specifice pentru a aduce situaia n conformitate cu prevederile Cartei. Prin ratificarea Cartei Sociale Europene revizuite, Romnia are obligaia de a continua reformele interne n toate domeniile vieii sociale, avnd ca scop principal asigurarea unei reale protecii sociale ale cetenilor, att n cadrul mediului de lucru, ct i n afara acestuia, dar i armonizarea legislaiei naionale cu reglementrile comunitare. Sistemul interamerican al drepturilor omului Sistemul interamerican al drepturilor omului este inspirat din sistemul european al drepturilor omului i se bazeaz pe dou surse juridice: - Carta Organizaiei Statelor Americane; - Convenia interamerican a drepturilor omului. 3.1. Carta Organizaiei Statelor Americane Organizaia Statelor Americane (OSA) a fost nfiinat la data de 30 aprilie 1948 i este o organizaie interguvernamental care are n componena sa 35 de membri, din rndul crora, exceptnd SUA, fac parte statele latino-americane. Din OSA face parte i Cuba, care, n 1962 a fost exclus, dei teoretic este considerat n continuare membrc. Organele OSA sunt: - Adunarea Generalci, organul suprem al OSA, se reunete anual ori de cte ori este nevoie i este format din reprezentanii statelor membrecii; - Consiliul Permanent, organul decizional al OSA, asigur conducerea ntre sesiunile Adunrii Generale i este format din reprezentanii permaneni ai statelor membre ale OSA. Carta Organizaiei Statelor Americane este un tratat multilateral i reprezint actul de constituire al Organizaiei Statelor Americane (OSA), fiind deschis spre semnare n anul 1948, la Bogota, Columbia i a intrat n vigoare n anul 1951. Mecanismul interamerican de protecie i promovare a drepturilor omului are n componena sa o structur instituional dual: una care s-a dezvoltat potrivit dispoziiilor Cartei Organizaiei Statelor Americane i alta nfiinat prin intrarea n vigoare a Conveniei americane a drepturilor omului. n prevederile Cartei din 1948 se preciza c Statele americane proclam drepturile fundamentale ale persoanei fr deosebire de ras, naionalitate, credin sau sex - art. 3(j). Prin amendamentele la Carta OSA, aduse prin intermediul Protocolului de la Buenos Aires, au fost stabilite: - nfiinarea Comisiei Interamericane pentru Drepturile Omului, ca organism al Cartei OSA; - funcia principal a Comisiei, adic promovarea respectrii i proteciei 3.

43

drepturilor omului. 3.2. Convenia interamerican a drepturilor omului Convenia interamerican a drepturilor omului a fost semnat la San Jos, n Costa Rica, pe data de 22 noiembrie 1969, i a intrat n vigoare pe data de 18 iulie 1978. n ceea ce privete aspectul general, aceast Convenie a fost conceput dup modelul Conveniei europene a drepturilor omului. Convenia confirm Comisia interamerican a drepturilor omului i d competen Curii Interamericane a drepturilor omului pentru a cunoate problemele care privesc respectarea de ctre statele pri a angajamentelor lor.ciii Articolul 27 din Convenie permite statelor pri s se deroge de obligaiile lor pe timp de rzboi, de pericol public sau orice alt ituaie de criz care amenin independena sau securitatea lorciv. Statele pri au obligaia s respecte i s garanteze libertatea i deplina exercitare a drepturilor nscrise n Convenie, fr vreo discriminare, i s adopte msuri legislative i de alt natur pentru a da efect acestor drepturi. Capitolul II al Conveniei are n cuprinsul su drepturile civile i politice ale omului, precum i drepturile economice, sociale i culturale. Art.26 al Conveniei precizeaz c statele pri se oblig s adopte msuri, att pe plan intern ct i regional, pentru a se ajunge treptat, prin reglementari juridice sau alte mijloace potrivite, la realizarea deplin a drepturilor rezultnd din standardele economice, sociale, educaionale, tiinifice i culturale stabilite de Carta Organizaiei Statelor Americane, aa cum a fost aceasta amendat prin Protocolul de la Buenos Aires. Convenia american mai prevede c fiecare om are obligaii fa de familia sa, de comunitate i de omenire, iar drepturile sale sunt limitate de drepturile celorlalte persoane (art.32, pct.l i 2). Protocolul Adiional la Convenia American a Drepturilor Omului privind drepturile economice, sociale si culturale Acest document a fost adoptat la San Salvador, n anul 1988 i a intrat n vigoare n 1999. El prevede: dreptul la munc i condiii de munc echitabile, dreptul de asociere, dreptul la securitate social, la sntate, dreptul la un mediu sntos, dreptul la hran, dreptul la educaie, dreptul la formarea i protecia familiei, protecia copiilor, a btrnilor i a persoanelor cu handicap (art. 6-16). Statele semnatare au obligaia de a adopta legi interne n vederea materializrii acestor drepturi (art. 2), iar restrngerea unora dintre drepturile precizate este inadmisibil (art. 4). Statele pri au, de asemenea, obligaia de a garanta aceste drepturi fr a face discriminri bazate pe ras, culoare, sex, limb, religie, opinii politice sau de alt natur, origine naional sau social, statut economic, nateri i alte condiii sociale (art. 3). Al doilea Protocol la Convenia American a drepturilor omului privind abolirea pedepsei capitale Acest document a fost adoptat n anul 1990 i nu permite formularea de rezerve, dar admite excepii numai pentru legislaia intern a statelor aplicabil pe timp de rzboi. n vederea respectrii prevederilor Conveniei au fost nfiinate dou organe: a) Comisia interamerican a drepturilor omului; b) Curtea interamerican a drepturilor omului. Comisia interamerican a drepturilor omului a fost nfiinat n anul 1959 i era format din apte alei n nume propriu de ctre Consiliul OSA. n art.1, din Statutul Comisiei din 1960, Consiliul a descris-o ca fiind o entitate autonom a OSA, a crei

44

funcie este de a promova respectarea drepturilor omului. n art.2 se stipuleaz c n sensul prezentului Statut, prin drepturile omului se nelege acele drepturi care sunt enunate n Declaraia american a drepturilor i ndatoririlor omului. n ceea ce privete exercitarea funciilor sale, Comisia are urmtoarele competene, enunate n art.41-42 din Convenie: - poate s fac recomandri statelor membre n ceea ce privete msurile de punere n aplicare; - poate s pregteasc studii sau rapoarte; - poate s cear informaii asupra situaiei drepturilor omului de la guvernele statelor membre; - poate s rspund la cereri din partea statelor membre i s ofere servicii consultative; - poate s acioneze n ceea ce privete plngerile i comunicrile; - poate s examineze informaiile referitoare la drepturile economice, sociale i culturale, transmise de statele pri altor organe ale OSA. Comisia este format din 7 membri alei, cu titlu individual, de Adunarea General a OSA. Spre deosebire de Comisia european a drepturilor omului, Comisia interamerican a drepturilor omului are competene mai extinse n publicarea de documentecv privind nclcarea drepturilor omului, prezentarea de recomandri statelor membre i anchetarea cazurilor de nclcare a drepturilor omului. Curtea interamerican a drepturilor omului a fost nfiinat la 18 iulie 1978, odat cu intrarea n vigoare a Conveniei americane a drepturilor omului, fiind o instituie judiciar autonom, cu sediul la San Jos, n Costa Rica. Curtea se poate implica n afacerile care i sunt supuse n domeniul contencios, adic atunci cnd exist probe c un stat a nclcat Convenia. Ea are de asemenea competen pentru a da sfaturi consultative, pentru interpretarea Conveniei, aa cum alte tratate protejeaz drepturile omului.cvi. Curtea este compus din apte judectori juriti cu cea mai nalt autoritate moral i cu o competen recunoscut n domeniul drepturilor omului, care au calificarea cerut pentru exercitarea celor mai nalte funcii judiciare n conformitate cu dreptul statelor ai cror ceteni sunt sau ai statului care i propune drept candidai(art.52). Judectorii sunt alei pentru o perioad de 6 ani, prin vot cu majoritate absolut a statelor pri la Convenie. Curtea nu poate fi sesizat dect de statele pri la Convenie sau de ctre Comisie. Curtea are competena att de a soluiona diferendele privind eventualele violri de ctre un stat parte la Convenie (funcie contencioas), ct i pentru a da avize consultative (funcie consultativ). Numai statele pri i Comisia vor avea dreptul de a supune un litigiu Curii, persoanele particulare neputnd s sesizeze Curtea. Deci, o persoan care a depus o plngere la Comisie nu poate s o intenteze i la Curte. Aceasta se poate realiza prin intermediul Comisiei sau de ctre un stat parte, dar nu printr-o plngere individualcvii. Procedura jurisdicional trebuie s parcurg urmtoarele etape: - analiza fondului cauzei; - pronunarea i comunicarea hotrrii; - executarea hotrriicviii. 4. Sistemul african de protecie a drepturilor omului Acest sistem are la baz Carta african a drepturilor omului i popoarelor, adoptat de Organizaia Unitii Africane (O.U.A.) n anul 1981 i intrat n vigoare n anul 1986. La 1 ianuarie 1991, ea cuprindea 40 de state membrecix.

45

O.U.A. este o organizaie interguvernamental, regional, de promovare a luptei rilor africane pentru ntrirea unitii i solidaritii mpotriva tuturor formelor de colonialism, de coordonare i intensificare a cooperrii i eforturilor de creare a unor condiii mai bune de via popoarelor de pe continent, de armonizare a politicilor statelor membre i de definire a prioritilor comune de dezvoltare social-economic i politic, aceasta fiind o condiie a promovrii i protejrii drepturilor omului i libertilor fundamentale, de eliminare a oricrei forme de discriminare bazate pe ras, etnie, culoare, sex, limb, religie sau opinie politiccx. Prin intermediul Cartei Organizaiei s-a reafirmat adeziunea statelor membre la principiile i scopurile Cartei Naiunilor Unite, stipulndu-se, totodat, n sarcina Organizaiei Unitii Africanecxi: 1. s ntreasc unitatea i solidaritatea statelor africane i malgae; 2. s coordoneze i s intensifice cooperarea i eforturile lor pentru a oferi popoarelor Africii condiii mai bune de existen; 3. s apere suveranitate, integritatea teritorial i independena lor; 4. s aboleasc toate formele de colonialism din Africa; 5. s favorizeze cooperarea internaional innd seama de Carta Naiunilor Unite i Declaraia universal a drepturilor omului. Pentru realizarea acestor scopuri, statele membre au convenit s-i coordoneze i armonizeze politica lor general, n special n domeniile politic i diplomatic; economic; n transporturi i telecomunicaii; educaie si cultur; sntate, igien si alimentaie; tiin si tehnic; aprare si securitate (al. 1-2, art.2) Principalele scopuri ale O.U.A. sunt: - ntrirea unitii i solidaritii statelor africane; - aprarea suveranitii, integritii teritoriale i independenei statelor africane; - favorizarea colaborrii internaionale pe baza Cartei O.N.U. i Declaraiei Universale a Drepturilor Omuluicxii. Organele O.U.A. sunt: - Conferina efilor de state i guverne, ca organ suprem; - Consiliul minitrilor, format din minitrii de externe ai statelor membre; - Secretariatul general, ca organ administrativ al O.U.A. Din mai multe puncte de vedere, Carta african este diferit de Convenia european i American a Drepturilor Omului. n primul rnd, ea proclam nu doar drepturile, dar i ndatoririle. n al doilea rnd, ea codific nu doar drepturile omului, ci i pe cele ale popoarelor. n al treilea rnd, nu doar garanteaz drepturile civile i politice, dar i protejeaz pe cele economice, sociale i culturale. n sfrit, ea este redactat ntr-un mod n care Statele pri pot s impun largi restricii exerciiului drepturilor garantatecxiii. Dispoziiile Cartei reflect n acelai timp influena instrumentelor ONU referitoare la drepturile omului i tradiiile africane. Astfel, dintr-un anumit punct de vedere seamn mai mult cu Pactul Naiunilor Unite referitoare la drepturile omului, dect cu alte Convenii regionale cxiv. Carta garanteaz drepturi civile i politice i protejeaz drepturi economice, sociale i culturale. Majoritatea drepturilor promovate de Carta African se gsesc i n celelalte documente internaionale, fiind exceptate cele care sunt specifice statalitii africane, n Preambulul Cartei stipulndu-se despre virtuile tradiiei istorice africane i valorile civilizaiei africane care trebuie s constituie o surs de inspiraie i s-i pun amprenta asupra conceptului de drepturile omului i popoarelor. Tot n Preambulul Cartei se precizeaz c Libertatea, egalitatea, justiia i demnitatea sunt obiective eseniale ale realizrii aspiraiilor legitime ale popoarelor africane. n prima parte a Cartei se gsesc drepturile civile, politice, economice, sociale i culturale, precum i ndatoririle i libertile fundamentale ale omului i popoarelor,

46

lundu-se n seam dispoziiile articolelor din Declaraia Universal a Drepturilor Omului i valorile civilizaiei africane. n partea a doua a Cartei sunt cuprinse prevederi referitoare la compunerea i organizarea Comisiei africane a drepturilor omului i popoarelor, competenele, procedura primirii i rezolvrii comunicrilor relative la eventualele violri ale dispoziiilor nscrise n Cart. Obiectivele Comisiei const n promovarea drepturilor omului i popoarelor i asigurarea proteciei lor n Africa. Comisia african pentru drepturile omului i popoarelor este alctuit din 11 membri alei de ctre Adunarea efilor de Stat i de Guvern a O.U.A., pe o perioad de 6 ani. Sursele juridice care stau la baza activitii Comisiei sunt: - Carta O.N.U.; - Carta O.U.A.; - Declaraia Universal a Drepturilor Omului i alte instrumente adoptate de Naiunile Unite i rile din Africa n domeniul drepturilor omului i ale popoarelor, inclusiv n cadrul instituiilor specializate ale ONU din care fac parte statele pri la Carta O.U.A.(art.60) Comisia face studii i cercetri privind drepturile omului i popoarelor, organizeaz seminarii, colocvii pe aceast tem, coopereaz n domeniul drepturilor omului i popoarelor cu alte organizaii africane i organizaii internaionale, asigur aprarea drepturilor prevzute n Carta african i, la cererea statelor, poate interpreta prevederile Cartei africane.(art.45) n art. 56 din Cart se precizeaz posibilitatea Comisiei de a primi plngeri din partea persoanelor fizice. Aceste plngeri, pentru a fi luate n considerare de Comisie, trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: - s nu fie anonime; - s fie compatibile cu Carta O.U.A. i cu Carta african a drepturilor omului i popoarelor; - s nu cuprind termeni injurioi la adresa statului n cauz, a instituiilor sale sau la adresa O.U.A.; - s fie posterioar epuizrii cilor de recurs interne; - cazul s nu fie reglementat n alt cadru. 5. Sistemul asiatic de protecie a drepturilor omului Spre deosebire de celelalte sisteme, cel asiatic se afl ntr-o form incipient de constituire, din cauza unei diversiti de factori. Carta Asiatic a Drepturilor Omului a aprut datorit Comisiei Asiatice a Drepturilor Omului care, mpreun cu mai multe organizaii neguvernamentale din domeniul drepturilor omului, a proclamat Carta n data de 17 mai 1998, n Coreea de Sud la Kwangju n art. 2.5., din Carta Asiatic, se menioneaz c normele i instituiile drepturilor omului trebuie s ndrume practica drepturilor omului i c suveranitatea statelor nu poate fi folosit ca scuz pentru eludarea normelor internaionale din domeniul drepturilor omului. Printre drepturile stipulate n Cart se pot meniona: - dreptul la via - dreptul la pace; - dreptul la democraie; - dreptul la identitate cultural; - dreptul la libertatea religiei i contiinei; - dreptul la dezvoltare i la justiie social; - dreptul femeilor la oportunitatea angajrii; - dreptul femeii la alegerea liber a profesiei; - dreptul femeii la asisten social; - dreptul femeii la remuneraie egal cu brbatul n cazul n care munca este efectuat n aceleai condiii;

47

dreptul femeii la compensare privind munca n familie; dreptul femeii la protecia sntii; dreptul femeii la protecia muncii; dreptul femeii la protecie social n timpul sarcinii n cazul n care munca poate fi vtmtoare; - dreptul la o participare egal a femeilor n viaa public, politic i social. Carta Asiatic consider c este necesar nfiinarea unor instituii regionale pentru protecia drepturilor omului. Comisia Asiatic a Drepturilor Omului este o organizaie neguvernamental, care are ca obiect de activitate protecia drepturilor omului, fiind nfiinat n anul 1986 datorit iniiativei unui colectiv de juriti i de activiti n domeniul drepturilor omului. Sediul acestei organizaii este la Hong Kong. Unul dintre scopurile fundamentale ale acestei organizaii l constituie crearea unui sistem regional de protecie a drepturilor omului n Asia. Alturi de acest obiectiv, organizaia mai activeaz pentru ndeplinirea urmtoarelor scopuri: - protejarea i promovarea drepturilor omului; - promovarea de modele proprii pentru protecia dreptului la educaie; - realizarea unei strnse colaborri cu victimele violrii drepturilor omului; - stimularea formrii unor Comisii naionale a drepturilor omului; - iniierea unor programe religioase i culturale n scopul promovrii drepturilor omului; - cooperarea cu toate organizaiile care activeaz n domeniul drepturilor omului pentru dezvoltarea unui mecanism regional al drepturilor omului; - participarea la procesul de meninere a pcii, la reconcilieri i la rezolvarea conflictelor prin intermediul comisiilor i tribunalelor internaionale etc. Comisia Asiatic a Drepturilor Omului este organizat astfel: - Comitetul de directori, care este format dintr-un preedinte, un director executiv i 4 membri i asigur conducerea organizaiei; - Comitetul de consilieri. Este format din 10 specialiti de marc ce activeaz n domeniul drepturilor omului; - Grupul de baz, care cuprinde aproximativ 200 de membri; - Membrii, care sunt n numr nelimitat.

48

PARTEA A II-A: RESPECTAREA DREPTURILOR I OBLIGAIILOR N ADMINISTRAIA PUBLIC CENTRAL I LOCAL

SECIUNEA a IV-a RESPECTAREA DREPTURILOR I OBLIGAIILOR N ADMINISTRAIA PUBLIC

49

Capitolul I PRINCIPIUL CONSULTRII CETENILOR


1.1.CONINUTUL PRINCIPIULUI CONSULTRII CETENILOR

Principiul consultrii cetenilor presupune implicarea cetenilor n managementul deciziilor i al ofertei de servicii. Democraia participativ urmrete aducerea deciziilor ct mai aproape de beneficiari, care sunt informai i consultai asupra modului de gestionare a autoritii i resurselor publice. n urma dialogului dintre autoriti i ceteni, n msura posibilitilor, sugestiile acestora din urm sunt integrate n interveniile guvernamentale urmrindu-se astfel satisfacerea nevoilor comunitilor locale. Principiul consultrii cetenilor este un principiu de baza al administraiei publice pe care democraiile occidentale pun mare pre, astfel c n jurul su s-au dezvoltat o serie de studii, comentarii i bune practici. n ultimii ani, i n Romnia accentundu-se procesul de democratizare prin participarea cetenilor, experiena vechilor democraii a fost preluat i adaptat prin diferite programe i studii, de obicei cu finanare extern. Astfel c o serie de termeni, preluai din traduceri i adaptari, au ptruns n limbajul de specialitate. 1.2. CADRUL LEGISLATIV Cea mai important convenie internaional n materie de administraie public este Carta European a autonomiei locale adoptat la Strasbourg la 15 octombrie 1985 i ratificat de Romnia n 1997. Principiul consultrii este prevzut n art. 3, care face referire la faptul c drepturile ce revin autoritilor administraiei publice locale nu pot limita exercitarea principiul consultrii cetenilor. n ordine cronologic a adoptrii lor, actele normative care cuprind dispoziii referitoare la consultarea cetenilor cu privire la probleme de interes local dar i naional sunt: 1. Constituia Romniei 2. Legea 199 /1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, adoptat la Strasbourg la 15 octombrie 1985 3. Legea 189/1998 privind finanele publice locale 4. Legea 189 /1999 privind exercitarea iniiativei legislative de ctre ceteni 5. Legea 215/2001 privind administraia public local (cu modif. prin L. 141/2004 i L. 286/2006) 6. Legea 3/ 2000 privind organizarea i desfurarea referendumului [abroga Decretul-Lege 29 /1990 privind instituirea referendumului naional] 7. Legea 544/2001 privind liberul acces la informaia de interes public [ H.G. 123 / 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare] 8. Legea 52/2003 privind transparena actului decizional n administraia public 9. H.G. 775/2005 care cuprinde Regulamentul privind procedurile de elaborare, monitorizare i evaluare a politicilor publice la nivel central. Textele legislative care impun edililor obligativitea consultrii cetenilor sunt: Constituia Romniei n art. 31 impune autoritilor publice obligaia de a pune la dispoziia cetenilor informaiile de interes public: 1.3. Dreptul la informaie Art. 31

50

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaie de interes public nu poate fi ngrdit. (2) Autoritile publice, potrivit competenelor ce le revin, sunt obligate s asigure informarea corect a cetenilor asupra treburilor publice i asupra problemelor de interes personal. Art. 68 permite participarea cetenilor la dezbaterile parlamentare, statund n alin (1): Sedinele celor dou Camere sunt publice. n Constituie, participarea cetenilor sub forma iniiativei legislative este prevzut de art.74, ale crui prevederi au fost modificate prin L. 429/2003 de revizuire a Constituiei Romniei, la art. art. 74, n sensul relaxrii condiiilor pentru propunere legislativ ceteneasc prin reducerea numrului cetenilor care pot exercita dreptul la iniiativ legislativa la 100.000. Art. 74 (1) Iniiativa legislativ aparine, dup caz, Guvernului, deputailor, senatorilor sau unui numr de cel puin 100.000 de ceteni cu drept de vot. Cetenii care i manifest dreptul la iniiativ legislativ trebuie s provin din cel puin un sfert din judeele rii, iar n fiecare din aceste judee, respectiv n municipiul Bucureti, trebuie s fie nregistrate cel puin 5.000 de semnturi n sprijinul acestei iniiative. Modul concret n care se exercit, de ctre ceteni, dreptul la iniiativa legislativ, este prevzut de L. 189/1999. -> L. 109/1997 privind organizarea i funcionarea Consiliul Economic i Social (CES) prevede posibilitatea Guvernului de a include n CES reprezentani ai asociaiilor profesionale, organizaiilor neguvernamentale i ale altor asemenea organizaii ale societii civile oferind astfel un mecanism de consultare cu societatea civil. Regulamentul de ordine interioar al CES stabilete domeniile din care pot proveni reprezentanii societii civile: asociaii academice profesionale, organizaii Camerale pentru protecia consumatorilor, organizaii din domeniul drepturile omului (inclusiv drepturile femeilor, tineretului i copiilor), domeniul sntii i ale persoanelor cu dizabiliti, servicii sociale i eradicarea srciei, mediu i pentru problemele legate de mediul rural. ->Din interpretarea art. 21 L. 189/1998 privind finanele publice locale reiese obligaia consiliilor locale, primriilor i consiliilor judeene de a-i informa pe ceteni asupra proiectelor bugetelor locale cu 15 zile nainte de dezbatere n plenului consiliilor. n acest fel cetenii au la dispoziie un interval de timp rezonabil pentru a putea formula contestaii la proiectele respective. -> L. 189 /1999 privind exercitarea iniiativei legislative de ctre ceteni vine s detalieze prevederile articolului intitutlat Iniiativa legislativ, art. 74 din Constituie. Legea reglementeaz procedura de exercitare a iniiativei legislative cu referire la semnturile susintorilor, atestarea listelor de susintori, nregistrarea propunerii legislative, verificarea ndeplinirii condiiilor. ->.L. 215/2001 privind administraia public local statueaz i ea cu privire la publicitatea sedinelor de consiliu, astfel: n privina consiliilor locale: Art. 43. alin. (1) edinele consiliului local sunt publice, cu excepia cazurilor n care consilierii decid, cu majoritate de voturi, ca acestea s se desfoare cu uile nchise.

51

n privina consiliilor judeene: Art. 110. Dispoziiile art. 43, art. 45-54 i art. 56 se aplic n mod corespunztor. ->L. 544/2001 privind liberul acces la informaia de interes public, extinde, sfera autoritilor publice care au obligativitatea de a furniza informaii i introduce distincia ntre informaiile care sunt furnizate din oficiu art.5 (1) i informaiile care sunt disponibile la cerere. Legea stabilete de asemenea procedura detaliat i termenele n care autoritile trebuie s raspund la cererile de informaii. -> Prin modificrile aduse legii privind administraia public local de L. 141/2004, art. 46(5) i 109, se recunoate cetenilor dreptul de a propune proiecte de hotrri de consiliu local, respectiv judeean. Numrul cetenilor care trebuie s susin propunerea de proiect este de 5% din populaia cu drept de vot din respectiva unitate administrativ-teritorial. Art. 46(5) Proiectele de hotrre pot fi propuse de consilieri, de primar sau de ceteni.

-> Legea 52/2003 privind transparena decizional n administraia public n art. 24 subliniaz nca o dat principiul obligativitii informrii prealabile a cetenilor i stabilete procedura detaliat a procesului de informare din oficiu asupra iniiativelor guvernamentale la nivel central i local. Prin art. 6, legea introduce n activitatea administraiei publice conceptul de dezbatere public i prevede obligativitatea organizrii unui astfel de eveniment n condiii date. n vederea realizrii unei informri din oficiu ct mai complete, legea prevede n sarcina autoritilor administraiei publice obligaia ntocmirii unui Raport anual privind transparena decizional, preciznd elementele ce trebuie s fie cuprinse n coninutul raportului precum i obligativitatea afirii lui pe un site propriu ( art. 12). Meritoriu pentru aceast lege este nscrierea n normalitate cu o structur complet a normelor juridice care pe lng ipotez i dispoziie cuprind i sanciuni. Astfel art.14 statueaz c nerespectarea prevederilor referitoare la dezbaterile publice constituie abatere disciplinar i se sancioneaz conform prevederilor L. 188/1999 privind Statutul funcionarilor publici. -> Dei H.G. 775/2005 Regulamentul privind procedurile de elaborare, monitorizare i evaluare a politicilor publice la nivel central vizeaz procesul de elaborare al politicilor publice la nivel central este un act normativ ce se cere menionat pentru a avea un tablou complet al legislaiei romneti n domeniul democraiei participative. Hotrrea traseaz n sarcina ministerelor i organe de specialitate ale administraiei publice centrale care iniiaz proiecte de acte normative i politici publice, obligativitatea includerii n documentul denumit Propunere de Politici Publice, pe lng rezultatele studiilor i analizelor, i rezultatele activitii de consultare a societii civile cu privire la diferitele variante de soluionare identificate.( art.10) 1.4. Modalitile concrete de realizare a consultrii cetenilor Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic (OECD), n funcie de gradul de implicare al cetenilor, distinge trei tipuri de democraie participativ: informare, consultare i participare. Informarea cetenilor - solicit cel mai mic grad de implicare a cetenilor care sunt inui la curent despre activitatea instituiilor publice. Dar cetenii rmn n exteriorul proceselor administrative, la nivelul de simplu spectator sau analist-

52

comentator. Totui informarea presupune c procesul de guvernare este suficient de transparent pentru ca cetenii s obin informaia necesar pentru a vedea n ce msur guvernul i respect promisiunile i pentru a fi capabili s analizeze ce se ntampl n diverse sectoare de politic. Informaiile pot sluji ulterior n organizarea diferitelor aciuni de presiune asupra guvernanilor. Consultarea cetenilor implic un grad sporit de implicare a cetenilor care nu numai c citesc i se informeaz, dar au prilejul de a-i exprima punctele de vedere n cadrul consultrilor. Consultarea cetenilor se face att n problemele de interes naional ct i local prin: Consultarea cetenilor (ex.: dezbateri publice); Participarea cetenilor la edinele forurilor legislative i decizionale naionale i locale; Referendum Participarea activ implic maximul de participare din partea cetenilor care trebuie s dea dovad de iniiativ, maturitate i dedicaie devenind co-participani ai procesului de guvernare. Participarea activ necesit o form structurat de organizare a cetenilor, de exemplu n cadrul ONG-urilor, organizaiilor profesionale, etc. Participarea activ a societii civile se poate manifesta prin: Iniiativa legislativ, participare n cadrul parteneriatului.

Formele concrete de consultare a cetenilor n funcie de gradul lor de implicare sunt:


Grad implicare ceteni Mic sau deloc Clasificar e Forme concrete de realizare Informaii din oficiu Reglementare

Constituie art. 31 L. 544/2001

Informarea cetenilor

Informaii la cerere

Constituie art. 31 L. 544/2001

Mediu i mare

Consultarea cetenilor

Dezbateri publice Sedine publice

L. 52/2003

Constituie art. 68 L. 215/2001 L. 141/2004

Referendum

L. 3/2000

Foarte mare

Participarea activ

Iniiativa legislativ

53

Constituie art. 74 L. 189 / 1999 L. 215/2001

Parteneria t

Regulamentul 1081/2006 FSE

1.5. Informaiile din oficiu Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privete liberul acces la informaiile de interes public ART. 3 Asigurarea de ctre autoritile i instituiile publice a accesului la informaiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relaii publice sau al persoanei desemnate n acest scop. ART. 5 (1) Fiecare autoritate sau instituie public are obligaia s comunice din oficiu urmtoarele informaii de interes public: a) actele normative care reglementeaz organizarea i funcionarea autoritii sau instituiei publice; b) structura organizatoric, atribuiile departamentelor, programul de funcionare, programul de audiene al autoritii sau instituiei publice; c) numele i prenumele persoanelor din conducerea autoritii sau a instituiei publice i ale funcionarului responsabil cu difuzarea informaiilor publice; d) coordonatele de contact ale autoritii sau instituiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail i adresa paginii de Internet; e) sursele financiare, bugetul i bilanul contabil; f) programele i strategiile proprii; g) lista cuprinznd documentele de interes public h) lista cuprinznd categoriile de documente produse i/sau gestionate, potrivit legii; i) modalitile de contestare a deciziei autoritii sau a instituiei publice n situaia n care persoana se consider vtmat n privina dreptului de acces la informaiile de interes public solicitate. (3) Autoritile publice sunt obligate s dea din oficiu publicitii un raport periodic de activitate, cel puin anual, care va fi publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea a III-a). 1.6. Informaiile la cerere Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privete liberul acces la informaiile de interes public

54

ART. 3 Asigurarea de ctre autoritile i instituiile publice a accesului la informaiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relaii publice sau al persoanei desemnate n acest scop. ART. 6 (1) Orice persoan are dreptul s solicite i s obin de la autoritile i instituiile publice, n conditiile prezentei legi, informaiile de interes public. (2) Autoritile i instituiile publice sunt obligate s asigure persoanelor, la cererea acestora, informaiile de interes public solicitate n scris sau verbal. (3) Solicitarea n scris a informaiilor de interes public cuprinde urmtoarele elemente: a) autoritatea sau instituia public la care se adreseaz cererea; b) informaia solicitat, astfel nct s permit autoritii sau instituiei publice identificarea informaiei de interes public; c) numele, prenumele i semntura solicitantului, precum i adresa la care se solicit primirea rspunsului. Referendumul L. 3/ 2000 privind organizarea i desfurarea referendumului, fa de predecesoarea sa Decretul-Lege. 29/1990 introduce posibilitatea organizrii referendumului i la nivel local, nu numai la nivel naional. Legea precizeaz situaiile care necesit consultarea prin referendum, procedurile i termenele ce trebuiesc respectate. Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea i desfsurarea referendumului normeaz faptul c n condiiile legii "se poate organiza i desfura i" referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unitile administrativ-teritoriale. Aceast modalitate a referendumului local, prin simetrie fa de referendumul naional, care potrivit art. 2 alin. (1) din Legea 3/2000 "constituie forma i mijlocul de consultare direct i de exprimare a voinei suverane a poporului romn", poate fi considerat a viza consultarea i exprimarea voinei generale a electoratului unei uniti administrativteritoriale asupra unor probleme de interes deosebit. Procedura referendumului local asupra problemelor de interes deosebit presupune ntrunirea mai multor condiii i parcurgerea mai multor etape succesive i obligatorii. 1.7.1. Stabilirea obiectului referendumului - sfera problemelor de interes deosebit a) Probleme de interes naional probleme de interes deosebit. Utilizarea de ctre legiuitor a sintagmei "probleme de interes deosebit" poate atrage la fel de multe probleme ca i cea a celei folosite de constituant, care n art. 90 normeaz dreptul Preedintelui de a sonda voina poporului cu privire la "probleme de interes naional".Trebuie vzut astfel cum se contureaz sfera problemelor de interes deosebit pentru colectivitile locale i principiile ce graviteaz n jurul acestei noiuni, n acest sens impunndu-se cteva precizri generale i succinte cu privire la cadrul problemelor de interes naional. O prima precizare are n vedere faptul c legiuitorul romn a circumscris n trecut prin art. 12 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 sfera acestor probleme de interes naional ntr-o ncercare de efectivizare a coninutului art. 90 din Constituie. Actualmente, dispoziiile respectivului articol i-au ncetat efectele prin declararea neconstituionalitii acestora de ctre Curtea Constituional prin Decizia nr. 567/2006 (M. Of. nr. 613 din 14 iulie 2006) i datorit nepunerii de acord a acestora cu dispoziiile Constituiei de ctre Parlament n termenul de 45 de zile prevzut de art. 147 alin. (1) din actul fundamental, perioad pe

55

parcursul creia aplicarea acestora a fost suspendat de drept. Curtea a statuat n decizia citat c din examinarea textului constituional, rezult c acesta nu definete, pe de o parte, nici "problemele de interes naional", iar pe de alt parte, nu prevede nici ca aceste probleme vor fi stabilite ulterior prin lege. Rezult deci c numai Preedintele Romniei are dreptul de a decide care sunt problemele de interes naional i c enumerarea limitativ din cuprinsul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 a unor situaii considerate a fi "probleme de interes naional"este de natur a ngrdi dreptul Preedintelui de a consulta poporul, deoarece "problemele de interes naional, prin nsi natura lor, conjunctural i uneori chiar imprevizibil, nu pot fi indicate i limitate aprioric". n acest sens, o a doua precizare pe care o facem este c orice enumerare a situaiilor considerate ca fiind de "interes naional" la momentul la care legiuitorul adopt reglementarea se poate transforma ulterior ntr-o ngrdire, ntr-o limitare care s afecteze dreptul constituional al Preedintelui, singurul capabil de a decide cu privire la problemele asupra crora vrea s consulte poporul. Deci, pe de o parte, organul de stat ce poate decide consultarea este circumscris - Preedintele Romniei -, iar pe de alt parte, sfera problemelor de interes naional se contureaz doar prin prisma opiunilor acestuia, nedepinznd de exemplu de sfera atribuiilor concrete a efului de stat. Totui, considerm c att timp ct legiuitorul menioneaz n mod expres n cuprinsul legii faptul c enumerarea unor astfel de cazuri este doar cu titlu de exemplu i c singurul care poate decide n fapt considerarea unei probleme a fi sau nu de interes naional este Preedintele, o astfel de reglementare devine posibil fr a nfrnge dispoziiile Constituiei. Din acest context se desprinde o a treia precizare: o asemenea enumerare a unor probleme considerate de interes naional nu poate fi exhaustiv i limitativ, ci trebuie s fie ntotdeauna exemplificativ. b) Titularii dreptului de califica o problem ca fiind de interes deosebit Prin prisma acestor precizri fcute anterior cu privire la noiunea de "probleme de interes naional" i avnd n vedere cadrul legislativ i poziia doctrinei juridice romne, se contureaz i obiectul specific al unei consultri prin referendum local, adic "problemele de interes deosebit". Legea nr. 3/2000 dispune n art. 14 alin. (1): "Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau judeene, dup caz, la propunerea primarului, respectiv a preedintelui consiliului judeean sau a unei treimi din numrul consilierilor locali, respectiv al consilierilor judeeni". n mod evident, aceast dispoziie legal vizeaz cazul problemelor de interes deosebit ce pot face obiect al acestei forme de referendum local chiar dac nu se utilizeaz dect sintagma "probleme". Pe baza analizei dispoziiei legale se desprind titularii dreptului de a stabili sfera "problemelor de interes deosebit". Astfel, numai primarul, preedintele Consiliului judeean sau o treime din numrul total al consilierilor locali sau judeeni pot propune problemele ce vor fi supuse unui referendum local, alte persoane sau organe neavnd aceast capactate. Este vorba de un drept exclusiv al crui titulari sunt doar aceste categorii de persoane, caz asemntor dreptului de a decide care sunt problemele de interes naional rezervat de art. 90 din Constituie Preedintelui. Diferena ntre cele dou situaii const nsa n faptul c, dac Preedintele Romniei are att dreptul de a propune, ct i dreptul de a decide care probleme sunt de interes naional, primarul, preedintele Consiliului judeean sau o treime din numrul total al consilierilor locali sau judeeni nu au dect dreptul de a propune anumite probleme pe care le consider a fi de interes deosebit (" la propunerea"), dreptul de a decide efectiv acest lucru aparinnd Consiliilor locale sau Consiliilor judeene (" se stabilesc").

56

c) Modalitatea concret de determinare a problemelor de interes deosebit. Conturarea sferei problemelor de interes deosebit presupune deci dou etape succesive i obligatorii: un act de propunere i un act de decizie. Pe de o parte, primarul, preedintele Consiliului judeean sau o treime din numrul total al consilierilor local sau judeeni propun o anumit problem ca fiind de interes deosebit, iar pe de alt parte, Consiliile locale sau Consiliile judeene decid dac acea problem este sau nu de interes deosebit. Procedeul prin care consiliile decid acest lucru este adoptarea sau respingerea prin vot, printr-o hotrre a problemei propuse. n funcie de votul exprimat rezultatele pot fi urmtoarele: aprobarea problemei, fapt ce i confer acesteia caracter de "problem de interes deosebit" i obiect al referendumului local care urmeaza a se desfura, sau respingerea problemei, ce atrage imposibilitatea organizrii unui referendum local deoarece problema propus nu a dobndit caracterul precizat anterior necesar pentru a fi obiect al acestuia. Se poate observa astfel c determinarea unei probleme ca fiind de interes deosebit presupune exprimarea voinelor ambelor categorii de persoane sau organe implicate n acest proces, nici una dintre aceste categorii neputnd s decid singur caracterul "deosebit" al unei probleme.

d) Posibile probleme de interes deosebit Nici legea referendumului, nici legea administraiei publice locale nu enumer n cuprinsul lor anumite probleme ce ar putea fi considerate de interes deosebit, astfel nct putem afirma c sfera acestor probleme este foarte ntins depinznd de calificarea ca atare a acestora de ctre autoritile publice competente. Prin prisma autoritilor publice ce sunt competente s intervin n procesul de calificare a unei probleme de interes deosebit am putea desprinde anumite asemenea exemple de probleme. Astfel, art. 45 alin. (1) i (2) din Legea 215/2001, determinnd actele juridice prin care Consiliului local statueaz, distinge ntre hotrri ce se adopt cu majoritate simpl (majoritatea consilierilor prezeni) i hotrri ce se adopt cu majoritate relativ (majoritatea consilierilor n funcie), n cazul acestora din urm preciznd domeniile respective printr-o enumerare: hotrrile privind bugetul local; hotrrile privind contractarea de mprumuturi, n condiiile legii; hotrrile prin care se stabilesc impozite i taxe locale; hotrrile privind participarea la programe de dezvoltare judeean, regional, zonal sau de cooperare transfrontalier; hotrrile privind organizarea i dezvoltarea urbanistic a localitilor i amenajarea teritoriului; hotrrile privind asocierea sau cooperarea cu alte autoriti publice, cu persoane juridice romne sau strine. n mod asemntor, art. 91 din Legea 215/2001, reglementnd atribuiile Consiliului judeean, dispune c acest organ: stabilete impozite i taxe judeene [alin.(3) lit. c)]; hotrte darea n administrare, concesionarea sau nchirierea bunurilor proprietate public a judeului, dup caz, precum i a serviciilor publice de interes judeean [alin. (4) lit. a)]; hotrte, n condiiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romne ori straine, inclusiv cu parteneri din societatea civil, n vederea finanrii i realizrii n comun a unor aciuni, lucrri, servicii sau proiecte de interes public judeean [alin. (6) lit. a)]; hotrte, n condiiile legii, nfrirea judeului cu uniti administrativ-teritoriale din alte ri [alin. (6) lit. b)]; hotrte, n condiiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte uniti administrativ-teritoriale din ar ori din strinatate, precum i aderarea la asociaii

57

naionale i internaionale ale autoritilor administraiei publice locale, n vederea promovrii unor interese comune [alin. (6) lit. c)]. Atragem atenia nc odat c o astfel de enumerare este doar cu titlu de exemplu, singurele capabile s propun i s decid dac o problem este sau nu de interes deosebit i va fi supus unui referendum local fiind autoritile publice menionate anterior. e) Limitele posibilitii de stabilire a caracterului de problem de interes deosebit Posibilitatea de stabilire a caracterului de problem de interes deosebit nu este absolut ci se vede restrns prin existena a dou categorii de limite: limite materiale i limite formale. n mod evident, autoritile publice implicate n procesul de calificare a problemelor de interes deosebit nu beneficiaz de principiu de o putere discreionar n aceast materie, mai ales cele care intervin n etapa decizional a procesului, deoarece sfera problemelor propuse spre atribuirea caracterului de interes deosebit trebuie corelat i se vede astfel limitat ntr-un sens aparte de competenele sau atribuiile stabilite de ctre lege pentru aceste autoriti publice - limitele materiale. Cu alte cuvinte, i de aici rezult i sensul aparte al acestei limitri, aceste organe decizionale vor putea adopta o hotrre asupra unei probleme, calificnd-o drept problema de interes deosebit, doar dac aceasta nu excede cadrului competenelor acestora. Orice depire a acestor limite atrage nelegalitatea hotrrii adoptate, atacarea unei asemenea hotrri putnd fi fcut de ctre prefect n faa instanei de contencios administrativ. Introducerea unei asemenea aciuni de ctre prefect atrage suspendarea efectelor hotrrii pn n momentul pronunrii instanei de contencios i de asemenea blocheaz posibilitatea de organizare a unui referendum local. De asemenea, cea de-a doua categorie de limite ce se impune autoritilor publice locale - limitele formale - rezult din art. 3 din Legea nr. 3/2000 ce face aplicaia art. 152 din Constituie n materia limitelor revizuirilor constituionale: "Problemele care, potrivit art. 148 (actualul 152) din Constituie, nu pot fi supuse revizuirii nu pot face obiectul referendumului". f) Natura problemelor de interes deosebit Prin prisma limitelor ce se impun autoritilor locale competente n posibilitatea de calificare a problemelor de interes deosebit rezult i natura acestor probleme. Problemele de interes deosebit pot fi doar de natur administrativ, niciodat de natur politic. Acest lucru n primul rnd datorit caracterului de stat unitar al Romniei normat de art. 1 alin. (1) din Constituiei, ce presupune un singur centru de putere politic capabil s si impun voina pe ntreg teritoriul. n al doilea rnd, autoritile publice locale cu putere de decizie n materia problemelor de interes deosebit, dei au o putere de reglementare proprie n statul unitar descentralizat, aceast putere nu acoper dect organizarea aplicrii legilor la nivelul respectivei uniti administrativ-teritoriale, avnd deci o putere normativ doar de natur administrativ. Astfel, orice exprimare a puterii normative a acestora va trebui sa fie conform principiilor legale i constituionale. 1.7.2. Organizarea i desfurarea referendumului local asupra unor probleme de interes deosebit Stabilirea prin hotrre de ctre autoritile publice locale competente a problemei de interes deosebit constituie premisa organizrii i desfurrii referendumului local ce va avea drept obiect aceast problem. Legea 3/2000 impune scurgerea unui termen de minim 20 de zile din momentul stabilirii obiectului i datei referendumului local pentru desfurarea consultrii concrete prin acest procedeu [art. 16 alin. (1)]. Publicitatea datei n

58

care se va desfura referendumul local este obligatorie pentru autoritile publice locale i poate fi fcut prin orice mijloace de informare n mas [art. 16 alin. (3)]. Referendumul local poate fi desfurat ntr-o singur zi din sptmn, n mod obligatoriu duminica [art. 16 alin. (2)]. Obiectul referendumului local poate fi simplu, constituit dintr-o singur problem de interes deosebit asupra creia poart consultarea, sau multiplu, putnd fi supuse deciziei electoratului local mai multe probleme. De asemenea, este posibil simultaneitatea unui referendum local cu un referendum naional printr-o consultare unic a electoratului care va purta asupra a dou probleme nscrise pe acelai buletin de vot, una de interes naional i alta de interes local [art. 2 alin. (3)]. Activitatea de supraveghere a organizrii i desfurrii referendumului local revine prefectului din respectiva unitate administrativ-teritorial [art. 46 alin. (1)]. Prefectul are obligaia ca n 24 de ore de la primirea hotrrii consiliului local sau judeean, prin care se stabilete organizarea referendumului local s informeze Departamentul pentru Administraie Public Local din cadrul Ministerului Funciei Publice despre acest lucru (alin. 2). Referendumul local poate fi organizat att la nivelul unei uniti administrativteritoriale, ct i la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Astfel, se poate desfura un referendum n toate satele i localitile componente ale comunei sau oraului ori numai n unele dintre acestea. De asemenea, referendumul la nivel judeean se poate organiza n toate comunele i oraele din jude ori numai n unele dintre acestea, care sunt direct interesate (art. 13). 1.7.3. Rezultatele referendumului local asupra unor probleme de interes deosebit Electoratul local este chemat s-i exprime voina prin "DA" sau "NU" asupra problemei supuse referendumului, deciznd cu majoritatea voturilor valabil exprimate la nivelul unitii administrativ-teritoriale respective [art. 14 alin. (2)]. Valabilitatea referendumului este condiionat de participarea a cel puin jumtate plus unul din numrul persoanelor nscrise n listele electorale. Folosirea de ctre legiuitor a sintagmei "deciznd cu majoritatea voturilor" considerm c nu poate avea dect un sens imperativ ce implic faptul c rezultatele referendumului sunt obligatorii. Dac majoritatea electorilor au achiesat la problema propus prin referendum aceasta devine obligatorie i se impune autoritilor publice locale. Un astfel de rezultat creeaz o obligaie conformare, o obligaie de receptare prin acte juridice a problemei supuse consultrii n sarcina autoritilor publice locale. n practic pot aprea dou situaii n sensul neconformrii Consiliilor locale sau Consiliilor judeene deciziei electoratului local: fie un refuz tacit de recunoatere a voinei exprimate, concretizat ntr-o abinere n ceea ce privete adoptarea actelor juridice de receptare a deciziei, fie un refuz explicit de recunoastere, n cazul adoptarii unor acte juridice cu coninut contrar deciziei adoptate prin referendum. Dac n prima variant nu exist un act juridic necesar care s ncorporeze rezultatul referendumului, n a doua variant acest act juridic exist dar este contrar voinei electoratului. Se pune astfel problema gsirii unei soluii n sensul conformrii deciziei electoratului. Poate fi instituia controlului de legalitate efectuat de ctre prefect o asemenea soluie? Controlul clasic de legalitate efectuat de ctre prefect, ca aplicare a principiului ierarhiei normative, poate viza numai actele administrative emise sau adoptate de ctre autoritile locale subordonate ierarhic acestui organ. Se poate astfel observa c acest tip de control, pe de o parte, privete doar aciunile organelor administraiei subordonate prefectului, nu i omisiunile acestora, deoarece n

59

acest ultim caz, am asista la o transformare a controlului de legalitate ntrun control de oportunitate ce ar permite prefectului fie s oblige autoritile subordonate s emit un act, fie s-l emit chiar acesta n locul lor. Pe de alt parte, controlul de legalitate poate interveni numai n raporturile dintre prefect i anumite autoriti publice locale, acelea din subordinea sa, ori, potrivit art. 123 alin. (4) din Constituie "ntre prefeci, pe de o parte, consiliile locale i primari, precum i consiliile judeene i preedinii acestora, pe de alt parte, nu exist raporturi de subordonare". Rezult deci c prefectul nu poate controla direct din punct de vedere al legalitii actele adoptate de ctre Consiliile judeene sau Consiliile locale contrare voinei exprimate prin referendumul local, i nici nu le poate obliga s adopte acte care s nglobeze aceast voin a electoratului sau s se substituie acestora emind el nsui actul n cauz. Deci, instituia unui control de legalitate direct nu poate constitui o soluie. Considerm c soluia viabil n acest caz o reprezint dreptul legal i constituional al prefectului de a sesiza instana de contencios administrativ. Judectorul instanei de contencios administrativ este singura instituie ce poate fie s declare nelegalitatea actului administrativ adoptat, lipsindu-l astfel de efecte juridice (nsi introducerea aciunii de ctre prefect are drept rezultat suspendarea aplicrii actului respectiv pn n momentul soluionrii cauzei), fie s oblige prin hotrrea pronunat Consiliul local sau Consiliul judeean s adopte un act administrativ care s nglobeze voina exprimat prin referendum. Prefectul se prevaleaz astfel de "un interes obiectiv determinat de imperativul asigurrii intereselor generale ale statului" i de "un interes subiectiv al colectivitii locale". 1.8. Iniiativa legislativ Legea 189 1999 privete exercitarea iniiativei legislative de ctre ceteni. ART. 1 Exercitarea iniiativei (1) Iniiativa legislativ a cetenilor se exercit cu respectarea prevederilor art. 73 sau, dup caz, ale art. 146 din Constituie, in condiiile prevzute de prezenta lege. (2) Iniiativa legislativ a cetenilor se exercit printr-o propunere legislativ ntocmit n temeiul art. 73 din Constituie n domeniul legilor organice sau ordinare, iar n temeiul art. 146 din Constituie, n domeniul legilor constituionale. ART. 2 Comitetul de iniiativ (1) Promovarea iniiativei legislative a cetenilor se asigur de ctre un comitet de iniiativ alctuit din cel puin 10 ceteni cu drept de vot. (2) Nu pot face parte din comitetul de iniiativ persoanele alese n funcie prin vot universal, membrii Guvernului, persoanele numite n funcie de primul-ministru sau care nu pot face parte, potrivit legii, din partide politice. (3) Constituirea comitetului de iniiativ se face printr-o declaraie autentificat la un notar public, cuprinzand scopul iniiativei, numele, prenumele, calitatea de alegtor i domiciliul membrilor, precum i declaraia c acetia nu ncalc prevederile alin. (2). Rspunderea pentru coninutul declaraiei este cea prevzut de lege pentru nscrisurile oficiale. (4) Comitetul de iniiativ reprezint cetenii care susin propunerea legislativ, dup semnarea de ctre acetia a listelor de susintori prevzute n prezenta lege. Componena comitetului de iniiativ se aduce la cunotiin, mpreun cu propunerea legislativ care face obiectul iniiativei, prin publicare n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I. Publicarea este scutit de plata oricrei taxe.

60

(5) Comitetul de iniiativ trebuie s asigure nregistrarea propunerii legislative la una dintre Camerele Parlamentului, n termen de cel mult 3 luni de la data publicrii acesteia. Dup mplinirea acestui termen propunerea legislativ nu mai poate fi prezentat dect ca o nou iniiativ, n condiiile prezentei legi. (6) Comitetul de iniiativ va desemna dintre membrii si, cu majoritate de voturi, un preedinte care s rezolve problemele operative i s reprezinte comitetul n raporturile sale cu autoritile publice centrale i locale. ART. 3 Propunerea legislativ (1) Propunerea legislativ care face obiectul iniiativei legislative se ntocmete de comitetul de iniiativ n forma cerut pentru proiectele de lege i va fi nsoit de o expunere de motive semnat de toi membrii comitetului. (2) n vederea publicrii, propunerea legislativ se avizeaz, n prealabil, de Consiliul Legislativ. (3) Avizul se emite n cel mult 30 de zile de la sesizare i se public o dat cu propunerea legislativ. (4) Sesizarea Consiliului Legislativ se face de ctre un membru al comitetului de iniiativ, mputernicit n acest scop. mputernicirea se semneaz de membrii comitetului de iniiativ i va fi nsoit de actul de constituire a acestuia, prevzut la art. 2 alin. (3). mputernicitul rspunde i de publicarea propunerii legislative. ART. 4 Semnturile susintorilor (1) Promovarea propunerii legislative publicate potrivit art. 2 alin. (4) se face pe baza adeziunii cetenilor, prin semnarea de ctre acetia a listelor de susintori. (2) Listele de susintori se intocmesc cu respectarea organizrii administrativ-teritoriale a rii i vor cuprinde: denumirea propunerii legislative ce face obiectul iniiativei i identificarea Monitorului Oficial al Romniei n care aceasta a fost publicat, judeul i localitatea n care i au domiciliul sau reedin susintorii; numele, prenumele i domiciliul susintorilor, identificarea crilor de alegtor, pentru cei care le posed, a actului de identitate i a codului numeric personal; semnturile susintorilor. Este interzis orice fel de delegare sau de reprezentare pentru semnarea listei de susintori. (3) Lista de susintori ntocmit, precum i semntura dat, cu nclcarea prevederilor alin. (2), nu vor fi luate n considerare. Semntura valabil la data cnd a fost acordat nu poate fi infirmat ulterior. (4) Pentru municipiul Bucureti n loc de localitate se va trece sectorul; prevederile acestui alineat se aplic i altor municipii alctuite din subdiviziuni administrativ-teritoriale. (5) Formularele pentru listele de susintori se imprim pe coli de hrtie format A4, detaabile i numerotate. Formularele se imprim pe o singur fa a colii i cuprind prevederile menionate la alin. (2), cu excepia celor referitoare la susintori, care se completeaz de mn, atunci cnd acetia semneaz lista. (6) Fiecare pagin imprimat a listei de susintori se semneaz de ctre un membru al comitetului de iniiativ sau de o alt persoan mputernicit n scris de comitet pentru a ntocmi lista. Persoana mputernicit nu poate fi desemnat dect dintre susintori. (7) Listele semnate de susintori se pastreaz n dosare, pe localiti, nuruite i semnate pentru atestarea coninutului, pe coperta a doua, de ctre persoanele prevzute la alin. (6). (8) Listele i dosarele se ntocmesc n dou exemplare originale. Exemplarele originale ale listelor i dosarelor se pstreaz unul la Curtea Constituional i unul la Parlament.

61

ART. 5 Atestarea listelor de susintori (1) Atestarea calitii de cetean cu drept de vot i a domiciliului susintorilor se face de ctre primarul localitii fie personal, fie, n localitile urbane, i prin funcionarii primriei mputernicii de primar n acest scop. Atestarea se face prin verificarea listei de susintori, iar n ceea ce privete domiciliul, n colaborare cu organul local de poliie, dac este cazul. (2) n vederea atestrii, un exemplar al dosarului cuprinznd listele de susintori din localitate se depune la primrie. Oricine poate consulta dosarul i poate contesta realitatea semnturii sau o alt prevedere cuprins n liste. Contestaia se face numai n scris i se adreseaz primarului. Acesta, n cazul n care contestaia privete realitatea semnturii, o va soluiona, solicitnd susintorului s confirme semntura. Dac susintorul nu poate sau refuz s confirme semntura, se aplic prevederile art. 4 alin. (3). Dispoziia primarului poate fi contestat la judectorie, care o va soluiona cu citarea prilor, potrivit procedurii ordonanei preediniale. (3) Atestarea de ctre primar a listei de susintori se face prin semntura persoanei care a efectuat controlul, cu indicarea actului de mputernicire, dac este cazul, i a datei cnd s-a fcut atestarea, precum i prin aplicarea tampilei. Dac primarul a solicitat sprijinul organului local de poliie, va semna i reprezentantul acestuia, cu precizarea aspectelor pe care le-a verificat. Semntura se aplic pe ultima copert a dosarului cuprinznd listele verificate, aflat la comitetul de iniiativ, dup ce a fost confruntat cu cel depus la primrie. Aspectele neatestate se elimin din list, fcndu-se aplicarea dispoziiilor art. 4 alin. (3). (4) Termenul de atestare este de cel mult 15 zile lucrtoare de la nregistrarea dosarului la primrie. Dup atestare, lista de susintori nu mai poate fi contestat potrivit alin. (2). ART. 6 nregistrarea propunerii legislative (1) Propunerea legislativ ce face obiectul iniiativei cetenilor, nsoit de expunerea de motive i de dosarele cuprinznd listele de susintori, se nregistreaz la Camera Parlamentului la care a fost prezentat, la cererea semnat de membrii comitetului de iniiativ. Cererea va cuprinde i mputernicirea a cel mult 5 membri care s reprezinte comitetul de iniiativ n vederea promovrii i susinerii iniiativei dup nregistrare. (2) nregistrarea propunerii ca iniiativ legislativ se face numai cu respectarea termenului prevzut la art. 2 alin. (5). (3) n cazul n care, la data nregistrrii, nu sunt atestate toate listele de susintori ca urmare a nerespectrii termenului prevzut la art. 5 alin. (4), preedintele Camerei Parlamentului va solicita Guvernului urgentarea operaiunilor de atestare. n acest caz, listele de susinatori depuse n completare, dar nu mai trziu de 7 zile de la atestare, se consider n termen. (4) Pentru verificarea de ctre Curtea Constituional a condiiilor de exercitare a iniiativei se vor trimite acesteia numai liste de susintori atestate.

ART. 7 Verificarea initiaivei de ctre Curtea Constituional (1) Curtea Constituional, din oficiu sau pe baza sesizrii preedintelui Camerei Parlamentului la care s-a nregistrat iniiativa, va verifica:

62

a) caracterul constituional al propunerii legislative ce face obiectul initiaivei; b) ndeplinirea condiiilor referitoare la publicarea acestei propuneri i dac listele de susintori prezentate sunt atestate potrivit art. 5; c) ntrunirea numrului minim de susintori pentru promovarea iniiativei, prevzut la art. 73 i, dup caz, la art. 146 din Constituie, precum i respectarea dispersiei teritoriale n judee i n municipiul Bucureti, prevzut de aceleasi articole. (2) Primind sesizarea, preedintele Curii Constituionale va desemna un judector ca raportor i va stabili termenul pentru ntrunirea judectorilor, n vederea verificrii iniiativei. (3) Curtea Constituional se pronun n termen de 30 de zile de la sesizare asupra propunerii legislative i n termen de 60 de zile de la sesizare asupra propunerii de revizuire a Constituiei. (4) Decizia sau, dup caz, hotrrea Curii Constituionale se comunic preedintelui Camerei Parlamentului care a sesizat-o i se public n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I. (5) De la data primirii hotrrii Curii Constituionale, Camera Parlamentului sesizat cu iniiativa legislativ ncepe procedura parlamentar de legiferare. n acest din urm caz Curtea Constituionala se pronun i asupra constituionalitii propunerii de revizuire a Constituiei, potrivit art. 144 lit. a) din Constituie. ART. 8 Rspunderi n ndeplinirea obligaiilor prevzute de prezenta lege membrii comitetului de iniiativa i persoanele mputernicite de acesta sunt considerate funcionari publici i se bucur de protecia legii, acordat celor care exercit o funcie implicnd exerciiul autoritii de stat. De asemenea, acestora le revine i rspunderea prevzuta de lege pentru funcionarii publici. Parteneriatul REGULAMENTUL (CE) nr. 1081/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN I AL CONSILIULUI din 5 iulie 2006 privind Fondul Social European i de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1784/1999 definete misiunea Fondului Social European (FSE) i domeniul de aplicare a interveniei sale; acesta cuprinde dispoziii specifice i stabilete cheltuielile eligibile pentru intervenie. FSE contribuie la prioritile Comunitii n ceea ce privete intensificarea coeziunii economice i sociale prin mbuntirea ocuprii forei de munc i a posibilitilor de angajare, prin ncurajarea unui nivel ridicat de ocupare a forei de munc i o mbuntire cantitativ i calitativ a ocuprii forei de munc. n acest scop, FSE sprijin politicile statelor membre al cror scop este de a realiza ocuparea ntregii fore de munc, precum i calitatea i productivitatea muncii, de a promova asimilarea social, n special accesul persoanelor defavorizate la angajare i de a reduce disparitile naionale, regionale i locale n domeniul ocuprii forei de munc. n special, FSE susine aciunile conforme cu msurile pe care statele membre le adopt pe baza liniilor directoare din cadrul strategiei europene pentru ocuparea forei de munc, astfel cum au fost incorporate n liniile directoare integrate pentru ocuparea i creterea gradului de ocupare a forei de munc, precum i al recomandrilor care le nsoesc. (2) Pentru ndeplinirea misiunii prevzute la alineatul (1), FSE susine prioritile Comunitii n ceea ce privete necesitatea consolidrii coeziunii sociale, a creterii productivitii i competitivitii i ncurajrii creterii economice i a dezvoltrii durabile. n acest proces, FSE ine seama de prioritile i obiectivele pertinente ale Comunitii din

63

domeniul educaiei i formrii profesionale, al creterii participrii persoanelor inactive din punct de vedere economic la piaa muncii, al combaterii excluderii sociale n special aceea a categoriilor defavorizate, precum persoanele handicapate , al promovrii egalitii ntre brbai i femei i al nediscriminrii.

Capitolul al II-lea Funcionarul public


2.1. Funcia public i funcionarii publici 2.1.1. Aspecte generale privind funcia public i funcionarii publici Dreptul administrativ european sau mai exact al Uniunii Europene este strns legat de noiunea administraiei publice europene. Astfel, administraia public european formeaz obiectul de cercetare tiinific al tiinei dreptului administrativ european. Funcia public apare ca o grupare de atribuii i de competene n scopul de a satisface interese generale, ntruct orice putere social se legitimeaz numai prin finalitatea sa de interes public, neputndu-se admite ca ea s fie utilizat n scopuri personale. Conceptul de funcie public constituie o instituie fundamental a dreptului administrativ, ea fiind strns legat de noiunea de activitate, autoritate, organ. Funcionarii au fost la nceput n serviciul suveranilor, apoi au trecut n serviciul statului. Dar nu exist numai funcionari ai statului. Exist i colectiviti locale care au funcionarii lor. Pentru a-i recruta oamenii i pentru a face s funcioneze serviciile publice pot fi folosite diferite sisteme. In anumite perioade istorice, unele clase sau categorii sociale au fost destinate, prin puterea tradiiei, unor servicii publice determinate(de exemplu n Anglia, nobilimea de ar a furnizat muli funcionari pentru administraia local, cei din familiile nobile ocupnd funcii n administraii mai nalte). In Germania, nobilimea i burghezia mijlocie formau casta nalilor funcionari publici sau a celor mijlocii. In epoca feudal funcia public reprezenta un mare avantaj, de aceea uneori s-a folosit procedeul tragerii la sori pentru ocuparea funciei publice. Mai trziu, s-a procedat la recrutarea funcionarilor prin alegerea direct sau prin alegerea lor de ctre camerele adunrilor alese. Dup cum ne releva lucrrile naionale, dar si lucrrile de drept administrativ comparat, n fiecare tara apuseana exista tradiii ale funciei publice. Se apreciaz ca prima tara care a adoptat un Statut general al funciei publice este Spania, prin Legea din 1852, urmata de Luxemburg, printr-o lege din anul 1872 si Danemarca, n 1899. n Italia, primul statut al funcionarilor civili a fost adoptat la 22 noiembrie 1908 iar n Republica Irlanda prima lege privind funcia publica dateaz din anul 1922. Olanda si Belgia au adoptat prima lege privind funcionarii n 1929, iar Regulamentul general al funcionarilor din Regatul unit al Marii Britanii si Irlandei de nord apare n 1931. 2.1.2.Funcia public i drepturile funcionarilor publici n cadrul UE Astzi Uniunea European trece printr-o faz n care nu se poate spune c vechile state suverane mai exist n forma lor clasic, dar nici nu se poate vorbi de o real integrare. A fost creat un sistem n devenire, situat din punct de vedere juridic undeva ntre

64

organizaie internaional i stat federal. De altfel, Lontin Jean Constantinesco (renumit specialist francez n drept comunitar, de origine romn) caracteriza juridic Comunitatea European ca fiind o organizaie integrant cu caracter evolutiv". Ordinea comunitar se bazeaz pe ideea de suveranitate exercitat n comun". Este o concepie nou asupra suveranitii, care, aa cum arat J. V. Louis, corespunde ideii de divizibilitate a acesteia. Ideea de suveranitate divizibil convine perfect pentru a descrie funcionarea unui mecanism de integrare evocat prin termeni ca fuziune" sau exerciiu n comun" al suveranitilor, elemente indispensabile funcionrii acestui mecanism integraionist. Aceste observaii privesc att ceea ce s-ar putea numi aspectele constituionale ale comunitii, ct i aspectele administrative. Prin urmare, aceast construcie incomplet a sistemului comunitar se reflect i n administraie. Dintotdeauna, se arat n doctrina de drept comparat, selecia funcionarilor publici a reprezentat o preocupare de prim ordin pentru clasa politic", respectiv pentru partidele politice aflate la guvernare sau, dup caz, n opoziie. Criteriile i metodele de selecie reflect ns, n fiecare ar i pentru fiecare epoc, caracteristicile fundamentale ale sistemului administrativ statal respectiv. Sunt aprecieri valabile i n prezent, dar pot fi susinute i pentru viitor; atta timp ct va exista statul, implicit administraia public, va fi nevoie i de funcionari publici. Accesul la funcia public se respect n toate statele Uniunii Europene, dou principii complementare a cror importan variaz pentru fiecare ar, n funcie de evoluia istoric i de cultura juridic proprie fiecrei ri: principiul egalitii i principiul meritului. Principiul accesului egal la funcia public i are originea n Europa, n respingerea privilegiilor, ca urmare a Revoluiei franceze. Acest principiu se regsete n toate constituiile scrise ale Statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepia Danemarcei i a Irlandei, ri n care este consacrat prin lege. Toate legislaiile naionale consacr i principiul recrutrii prin concurs, precum i o serie de condiii prealabile nscrierii. In unele ri occidentale, o importan mai mare se acord recrutrii dup merit, ce i are originea n principiul mai degrab politic dect juridic, al sistemului de acordare a funciei dup merit (merit system) generalizat n Marea Britanie, n secolul al XlX-lea. In toate rile Uniunii Europene se ntlnesc condiii de acces la funcia public, destinate s garanteze calificarea profesional a viitorilor funcionari i s limiteze arbitrariul n selecie. Dac prin noiunea de funcie public nelegem o profesie, n virtutea creia persoana care o ocupa are un drept la carier, atunci vom distinge dou categorii de condiii i anume: condiii generale, necesare pentru ocuparea oricrei funcii publice i condiii specifice, necesare pentru ocuparea anumitor categorii de funcii din administraie, din sfera justiiei, a legislativului etc. Din perspectiva dreptului comparat, de regul se face distincie ntre condiiile obiective i condiiile subiective de acces la funcia public. Condiiile obiective sunt calificate ca fiind acele condiii a cror natur nu trebuie lsat la libera apreciere a autoritii nsrcinate s verifice dac candidatul le respect. Condiiile obiective se refer fie la candidai, fie la administraie, iar n acest din urm caz, este vorba despre exigena pe care o regsim peste tot, de a exista posturi bugetare vacante. n ce privete condiiile subiective, este vorba despre condiii a cror definiie las o larg libertate de apreciere autoritilor care sunt nsrcinate cu verificarea lor, n funcie de natura funciilor ce urmeaz s fie ndeplinite i de calitile particulare ale fiecrui candidat .

65

n toate cazurile, exist ns, n plus fa de condiiile general valabile cerute pentru ansamblul funciei publice, condiii speciale cerute doar unor categorii de funcionari. Modalitile de verificare a ndeplinirii acestor condiii variaz mult de la o ar la alta, att n ceea ce privete autoritile cu atribuii n acest domeniu, ct i n ce privete forma i momentul la care se realizeaz. Din 1946, funcionarii francezi au un statut care este n principal adoptat prin lege. Acesta exist de mai mult vreme pentru funcionarii germani i pentru cei americani. Intre regulile care-i privesc pe funcionari, se nscriu n primul rnd cele care se refer la avansare, la disciplin, la restrngere i la durata exercitrii funciei. Sub aspectul modalitilor de selectare i de recrutare, toate rile cunosc un minim de formaliti care duc la delimitarea funciei publice de sectorul privat, dar acest grad de formalism este diferit de la un stat la altul, putnd fi identificate urmtoarele patru modele distincte: 1.Modelul unui minim comun de formaliti ce presupune obligaia de publicare a posturilor vacante; poate fi ntlnit n Olanda i Danemarca. 2. Modelul german, caracterizat prin selecia n etape i recrutarea liber preluat parial i de Luxemburg pentru selecia funcionarilor de rang nalt, n pofida numeroaselor tentative de reform, se apreciaz n doctrin, sistemul de selectare german a meninut, n practic, monopolul juritilor n funciile publice de conducere. 3. Modelul britanic, caracterizat prin recrutarea printr-o comisie independent preluat i de Irlanda. 4. Modelul francez, caracterizat prin organizarea de concursuri i pregtirea n coli de formare profesional a funcionarilor publici ce rspund preocuprii de profesionalism. Este vorba de recrutarea cursanilor unei coli specializate n care se pregtesc viitorii funcionari, numii ntr-un anumit corp la finalizarea pregtirii i dispunnd de posibilitatea de a-i alege locurile de activitate, n funcie de ordinea rezultatelor. Noiunea francez de concurs rezult din interaciunea dintre practica administrativ i jurisprudena Consiliului de Stat. Concursul presupune: un numr de locuri precis determinate, un juriu independent fa de candidai, un clasament al candidailor declarai admii, n ordinea rezultatelor obinute precum i obligaia pentru autoritate de a respecta clasamentul. Sistemul de recrutare a funcionarilor pe baz de concurs se ntlnete n majoritatea statelor occidentale i anume n: Belgia, Grecia, Spania, Frana, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia i Marea Britanie. Cu toate riscurile i dezavantajele sale, se arat n doctrina romneasc actual, metoda concursului tinde s se generalizeze n majoritatea statelor contemporane. Dac este aplicat cu obiectivitate i corectitudine, ea constituie cea mai indicat metod de selecie a personalului administratiei publice, ntruct poate asigura acesteia un personal calificat, competent, capabil s obin rezultate superioare n activitate. n Uniunea European, Tratatul privind Constituia European, art. III-427 dispune: Legea european stabilete statutul funcionarilor Uniunii i regimul aplicabil celorlali ageni ai Uniunii". Statutul funcionarilor Comunitilor Europene definete, n art. 1, funcionarul public astfel: este funcionar al Comunitilor n sensul prezentului statut orice persoan care a fost numit n condiiile prevzute n acest statut ntr-o funcie permanent ntruna din instituiile Comunitilor printr-un act scris al autoritii investit cu putere de numire din aceast instituie".

66

Principiile fundamentale care guverneaz drepturile i ndatoririle funcionarului public european sunt urmtoarele: Necesitatea realizrii unei independene absolute a funcionarului public fa de orice guvern, autoritate, organizaie sau persoan exterioar instituiei sale; Necesitatea de a asigura independena fa de statele membre ai cror naionali sunt; Funcionarul trebuie s-i realizeze atribuiile i s-i regleze conduita exclusiv n vederea realizrii intereselor Comunitilor; Privilegiile i imunitile sunt conferite funcionarilor exclusiv n interesul Comunitilor; Funcionarii se gsesc n permanen la dispoziia instituiei (fr ca acest mod s poat depi durata maxim de 42 de ore de serviciu/sptmn); Funcionarii sunt antrenai n pregtirea reglementrilor crora li se supun i n punerea lor n practic. Statutul funcionarilor Comunitilor Europene este format din patru pri: Prima parte, consacrat Statutului funcionarilor comunitari cuprinde 11 anexe, A doua parte este consacrat regimului aplicabil altor categorii de ageni europeni; Partea a treia cuprinde alte reglementri aplicabile funcionarilor i agenilor Comunitilor Europene; A patra parte cuprinde reglementri luate de comun acord de instituiile Comunitilor Europene i aplicabile funcionarilor i altor ageni comunitari Funcionarii europeni sunt mprii n patru categorii, desemnate n ordine ierarhic descresctoare de la literele A,B,C i D. Statutul consacr norma de principiul potrivit creia funcionarii aparinnd aceleiai categorii sunt supui condiiilor identice de recrutare i derulare a carierei. Recrutarea i promovarea funcionarilor comunitari sunt dominate de principiul concursului, care admite i anumite excepii n cazurile expres i limitativ prevzute de Statut. Funcionarii francezi, belgieni, italieni, germani etc. au un statut, ei fac o carier, au drepturi i sunt supui unor obligaii. Pretutindeni funcionarii sunt plasai sub imperiul unor reguli care, cu unele excepii, difer de cele care se aplic n materie de angajri particulare. Ansamblul regulilor relative la funcionari constituie un statut, un statut care este fie complet ordonat, coerent, fie parial, dispersat, fragmentat, fie adoptat prin legi, fie aproape exclusiv regulamentar. Funcionarii germani s-au bucurat de o reputaie bun pentru competena lor i simul binelui public, disciplina i n acelai timp dorina lor pentru progres i gustul pentru iniiativ. Aceti funcionari ocup un nalt loc n societate. i n prezent, n ansamblu, sa meninut statutul anterior anului 1945, afar de serviciile de denazificare. Ca organizare general, trebuie menionat c exist grupe i categorii de funcionari. Pentru a deveni funcionar de categorie superioar, trebuie s ai titluri, s dai examene i s ndeplineti stagiul. Funcionarii germani se repartizeaz n patru categorii principale: nali funcionari, funcionari superiori, funcionari ordinari i funcionari subalterni. La acetia, se adaug funcionarii provizorii i funcionarii aspirani. Pentru posturile nalte se dau examene, cu un stagiu de trei sau patru ani ntre ele (patru ani pentru funcionarii federali). Stagiul este esenial pentru recrutarea funcionarilor germani. Este deosebit fa de cel din Frana. La fiecare trei ani funcionarii beneficiaz de o mrire a salariului. Unul din

67

principalele drepturi este dreptul la funcia sa, funcie care nu-i poate fi retras dect n anumite cazuri i cu anumite garanii. Dreptul de salariu - salariul de baz - indemnizaie de reedin i alocaii pentru sarcini de familie. Nu au salarii mari (sunt comparabile cu cele franceze). Retragerea la 62 de ani, la cerere. La 65 de ani trebuie s fie pus n retragere. Nu se face nici o reinere pentru constituirea pensiei. Au dreptul de asociere, dreptul de grev interzis. Pot fi alei si deputai, dar n acest timp prsesc slujba.

Pentru trecerea ntr-un grad superior nu exist un drept special; avansarea se face printr-o combinaie de alegere i vechime, preponderent fiind criteriul vechimii.Germania beneficiaz de o legislaie la nivel federal i anume Legea privind funcia public federal din 14 iulie 1953 i Legea privind drepturile funcionarilor publici din 11 iulie 1957. La aceste reglementri se adaug legislaia specific fiecrui land pentru funcia public i pentru funcionarii publici. Structura funcionarilor publici n Anglia nu este dedus din aceea a serviciilor pe care trebuie s le asigure, ea este consecina principiilor care au fost adoptate n materie de recrutare i n materie de organizare. In Anglia se apreciaz oamenii care trebuie s ndeplineasc anumite sarcini i se urmrete formarea unor funcionari competeni, nu numai la momentul recrutrii lor, ci oameni cu pregtire polivalent, api de a-i asuma sarcini de aceeai natur n servicii diferite. Funcionarii britanici nu au dect un statut regulamentar. Nu au dect foarte puine texte legale care s-i priveasc i acestea se refer doar la cteva aspecte speciale, fiind aplicabile anumitor categorii de funcionari, judectorii - care, tradiional, nu fac parte din serviciul civil. Serviciul civil este divizat n clase, care se regsesc aproape la toate departamentele ministeriale. Iniial, erau patru clase, acum sunt ase, din care primele trei sunt mai importante. Statutul actual al funcionarilor publici din Marea Britanie este reglementat prin Ordinul Consiliului (Civil Service Order in Council), adoptat n 1991 i decizii ale minitrilor. Un rol important l joac n aceast materie i cutumele (obiceiul juridic) n Frana, statutul general al funcionarilor publici este conturat printr-un numr de patru reglementri privind: drepturile i obligaiile funcionarilor (Legea din 13 iulie 1983); funcia public de stat (Legea din 11 ianuarie 1989); funcia public teritorial (Legea din 26 ianuarie 1984); funcia public din spitale (Legea din 9 ianuarie 1986). n Austria , statutului general al funcionarilor publici i sunt aplicabile dispoziiile Legii nr. 333/1979, n Belgia- Decretul regal din 2 octombrie 1979 privind statutul agenilor statului (modificat ulterior prin Legea din 20 februarie 1990 i prin Decretul regal din 22 noiembrie 1991). n Danemarca se aplic Legea din 18 iunie 1969. Olanda are codificate normele juridice privind funcia public prin Legea din 12 decembrie 1929 i prin Regulamentul general pentru funcionarii regatului din 12 iunie 19312. n Polonia, prima lege care a reglementat statutul angajailor din sectorul public a fost adoptat n 1982, fiind primul act normativ de acest fel dintr-o ar socialist. Un nou statut al funcionarilor publici a intrat n vigoare n ianuarie 1997. Iniial, legislaia polonez era de inspiraie francez, ulterior fiind nlocuit cu o legislaie de inspiraie german, care consacr dou mari categorii de funcionari publici statali: cei angajai pe baz de contract i funcionarii numii. n prezent, funcia public este reglementat n Polonia prin legea adoptat n 1998 i intrat n vigoare la 1 ianuarie 1999. Suedia are, n domeniul funciei publice, o reglementare-cadru cu caracter sumar, ce privete drepturile i obligaiile specifice ale funcionarilor publici i rspunderea disciplinar. Aspecte importante, care in de regimul juridic general aplicabil funciei publice sunt reglementate prin norme de dreptul muncii sau de reguli adoptate prin acorduri colective. Spania are un statut general al funcionarilor publici adoptat n 7 februarie 1964, act normativ modificat substanial prin Legile din 2 august i 26 decembrie 1984, ca urmare a intrrii n vigoare a noii Constituii (democratice) din 1978.

2.2.Drepturile i obligaiile funcionarilor publici

68

2.2.1. Drepturile funcionarilor publici Drepturile funcionarilor publici sunt drepturi de personal, care deriv din calitatea de angajat, i din drepturi de funciune, care se refer la acele condiii ce trebuie asigurate funcionarilor pentru a-i ndeplini atribuiile ce deriv din nvestirea cu funcia respectiv. n contextul raportului de funciune n care funcionarul este una din pri, coninutul acestuia se refer la complex de drepturi i obligaii, care privesc toate categoriile de funcionari. Din categoria drepturilor fac parte: drepul la opinie-conform - art.29 i art.30 din Constituie, n care se precizeaz c libertatea gndirii i a opiniilor nu pot fi ngrdite sub nici o form.libertatea de exprimare a gndurilor, opiniilor, credinelor prin viu grai, scris sau alte mijloace de comunicare n public sun inviolabile.Acest drept este recunoscut chiar i acelor categorii de funcionari crora li se interzice prin lege a face politic: judectorii Curii Constituionale, Avocatul Poporului, magistraii, membrii activi ai armatei, procurorii, poliitii, secretarii Consiliilor locale. Conform art.26 din Legea nr.188/1989, dreptul la opinie se exercit n limitele constituionale fr a afecta relaiile de serviciu, raportul de funciune i raporturile cu cetenii. dreptul la asocieri (sindicale) - drept fundamental, recunoscut prin Constituie conform art.40 potrivit cruia funcionarii se pot organiza n organizaii sindicale sau s adere la acestea, de asemenea pot s dobndeasc chiar caliti n cadrul acestora. dreptul la grev-drept subsecvent dreptului la asociere sindical, dar poate fi privit i ca o libertate fundamental de exprimare, acesta fiind dezvoltat prin reglementarea dat de Legea cu nr.168/1999 privind soluionarea conflictelor colective de munc publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr.582 din 29 noiembrie 1999 dreptul la stabilitate - potrivit acestuia funcionarul public nu poate fi eliberat din funcie, suspendat, detaat sau transferat dect n condiiile legii. O reglementare cu astfel de coninut se regasete i n art.84 pct.2 din Constituie pentru preedintele Romniei i pentru deputai i senatori.Acesia nu pot fi trai la rspundere pentru opiniile lor politice i pentru exerciiul dreptului la vot n timpul mandatului. dreptul la salarii (art.31) -reprezint o echivalen pentru prestaii, respectiv, serviciul pe care l exercit n funcia ocupat prin nvestire. Salariul primit de funcionari este stabilit prin lege i nu se poate negocia. dreptul la odihn (art.35 si art.36) drept cu caracter general recunoscut funcionarului public ca i celorlali salariai exercitndu-se sub forma concediilor de odihn anuale, concediilor medicale i a altor concedii reglementate prin norme cu caracter special pentru anumite cazuri precum concediul de maternitate, concediul acordat in vederea creterii copilului, conform Legii nr.120/1997, concediul paternal i toate pltite. Funcionarul public are dreptul, pe lng indemnizaia de concediu la o prim egal cu salariul de baz din luna anterioar plecrii n concediu care se impoziteaz separat. dreptul la restituirea cheltuielilor de transport i cazare i la indemnizaia pentru cheltuieli de ntreinere n deplasrile efectuate n interesul serviciului cu respectarea prevederilor legale. dreptul la alocaii familiale se refer la beneficiul alocaiilor acordate de stat care se cuvin n egal masur i funcionarilor publici ca i celorlalte categorii de salariai.

69

dreptul la ajutoare materiale n caz de incapactate temporar de munc ajutoare care se acord n condiiile legii n raport cu vechimea n munc, cu durata bolii care a adus la incapacitate, aplicndu-se n mod similar att pentru funcionarii publici ct si pentru celalalte categorii de pensionari. dreptul la pensie (art.39, Legea nr.188/1999) drept fundamental recunoscut persoanelor care desfoar o activitate util la ncetarea acestei activiti.Acest drept poate aprea fie sub forma pensiei pentru limita de vrst de care beneficiaz n condiiile legii funcionarul care a mplinit 62 de ani brbaii i 60 de ani femeile i au un anume numr de ani de activitate desfurat n specialitate respectiv 30 de ani brbaii i 25 de ani femeile. dreptul la concedii fr plat pentru rezolvarea unor probleme personale sau familiale n condiiile legii ca i pentru unele evenimente deosebite, funcionarii publici beneficiaz de zile libere sau concedii reglementate ca durat i, n anumite condiii, aprobate de conductorul autoritii sau instituiei publice. dreptul la cumul de funcie drept recunoscut n considerarea calitii, capacitii, i aptitudinilor persoanelor ndreptite a exercita activiti didactice. dreptul la condiii normale de munc i igien menite a asigura sntatea i integritatea funcionarului (art.37) dreptul la asisten medical gratuit n cadrul sistemului de asigurri sociale de stat potrivit reglementrilor speciale n domeniu (art.38) dreptul la despgubire (art.42) drept ce se cuvine funcionarului n cazul n care din vina instituiei acesta a suferit o pagub n timpul i n legtur cu serviciul. dreptul la protectia legii (art.41) se refer la climatul general de siguran care trebuie asigurat i garantat funcionarului de ctre autoritatea sau instituia public mpotriva oricror acte sau fapte de ameninare, violene de orice fel, svrite mpotriva acestuia n exerciiul funciei sau n legatur cu acesta. 2.2.2. Obligaiile funcionarului public n executarea raportului de serviciu funcionarul public are pe lng drepturi i obligaii coercitive: obligaia de a-i ndeplini cu profesionalism, loialitate, corectitudine i n mod contiincios atribuiile care alctuiesc funcia ocupat, respectiv cu care au investit (art.43, Legea nr.188/1999); obligaia de a respecta programul de lucru; obligaia de a se abine de la orice fapt care ar putea produce prejudicii autoritii instituiei publice n care i desfoar activitatea (art.43); obligaia de a-i perfeciona pregtirea profesional; Institutul Naional de administraie organizeaz urmtoarele forme de pregtire profesional: a) cursul de formare profesional specializat n administraie public, de 2 ani pentru absolvenii cu studii superioare de lung durat cu diplom de licen, n vrst, de regul, de pn la 30 de ani inclusiv b) cursul de formare continu n administraie, de 1 an, pentru funcionarii publici, pentru persoanele numite sau alese n funcii de demnitate public sau asimilate acestora din cadrul administraiei publice centrale i locale, precum i pentru alte persoane interesate, n vrst, de regul, de pn la 45 de ani inclusiv; c) cursuri de formare continu, de scurt durat, de pn la 3 luni, pentru funcionarii publici din administraia central, pentru prefeci, subprefeci,

70

preedini i vicepreedini ai Consiliilor Judeene, secretarii generali ai judeelor, secretarii generali ai prefecturilor, precum i pentru secretarii municipiilor. obligaia de a se conforma ordinelor i instruciunilor superiorilor ierarhici; aceast obligaie are limitele sale, n sensul c un funcionar nu poate fi obligat s execute un ordin nelegal, de natur s produc grave prejudicii autoritii, instituiei publice, ceteanului, sau chiar funcionarului n sine obligaia de a pstra secretul de stat (art.46) aceast obligaie subzist i dup ncetarea raportului de funcie obligaia de colaborare i ajutor reciproc aceast obligaie deriv din natura activitii care presupune un colectiv ca o component definitorie a oricrui organ sau autoritate public. Aceasta poate merge pn la suplinirea n cadrul aceleai specialiti, n condiiile legii i cu respectarea limitelor funciei, n scopul realizrii n mod continuu a raportului juridic de funciune. obligaia de a informa publicul n condiiile legii despre problematica activitii n care activeaz n interesul instituiei i al su personal obligaia de a se abine de la orice acte sau fapte de natur a compromite prestigiul funciei ocupate.Consecina imediat a nclcrii acesteia atrage rspunderea funcionarului de regul de natur penal dat fiind gravitatea faptei n raport cu funcia public. obligaia de a se abine de la orice acte sau fapte care ar atrage acceptarea de daruri sau alte foloase.Aceast obligaie este cunoscut nca din 1990, prin H.G.Nr.660/1990. Funcionarul public nu are voie s primeasc cereri a cror rezolvare nu intr n competena lui sau care nu i-a fost repartizat de ctre eful ierarhic, dup cum ca o agravant a faptei funcionarului apare inclusiv aciunea acestuia de a interveni pentru soluionarea cererii. Aceast fapt atrage rspunderea acestuia. obligaia de a preda lucrrile ce privesc exercitarea funciei sale (art.103) la ncetarea raportului juridic de funciune, funcionarul public are obligaia legal de a preda actele, documentele i lucrrile primite sau repartizate n vederea executrii atribuiilor sale specifice obligaia de loialitate loialitatea apare ca o condiie primordial ntre funcionarul de conducere i cel de execuie conform Legii nr.188/1999, funcionarii publici sunt obligai la numirea i la eliberarea din funcie s prezinte conductorului autoritii sau instituiei publice declaraia de avere; Pe lng aceste obligaii cu caracter de generalitate, mai exist i obligaii cu caracter specific sau special reglementate n mod distinct n regulamentele de organizare i funcionare a fiecrei autoriti publice ct i n statutele profesionale sau legile speciale cu aplicabilitate anumitor categorii de funcii sau funcionari publici.

71

PARTEA A II-A: JURISPRUDENTA CEDO

72

MODEL I Curtea Europeana a Drepturilor Omului Sectia a III-a HOTARAREA din 6 decembrie 2007 in Cauza Beian impotriva Romaniei (nr. 1) (Cererea nr. 30658/05) Strasbourg Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute in art. 44 alin. (2) din Conventie. Poate suferi modificari de forma. In Cauza Beian impotriva Romaniei (nr. 1), Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), statuand in cadrul unei camere formate din: Domnii B.M. Zupancic, presedinte, C. Birsan, Doamnele E. Fura-Sandstrom, A. Gyulumyan, Domnul E. Myjer, Doamnele I. Ziemele,I. Berro-Lefevre, judecatori, si domnul S. Quesada, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la data de 15 noiembrie 2007, a pronuntat urmatoarea hotarare, adoptata la aceeasi data: PROCEDURA 1. La originea cauzei se afla cererea nr. 30658/05, introdusa impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Aurel Beian (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 4 august 2005 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). 2. Reclamantul a fost reprezentat de sotia sa, doamna Elena Beian. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, domnul Razvan Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. 3. Reclamantul a invocat inechitatea unei proceduri privind acordarea unei alocatii sociale, precum si de un tratament discriminatoriu comparativ cu alte persoane aflate intr-o situatie similara. 4. La 2 iunie 2006, Curtea a hotarat sa comunice Guvernului cererea. Prevalandu-se de dispozitiile art. 29 alin. 3, ea a decis ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna. IN FAPT I. Circumstantele cauzei

73

5. Reclamantul s-a nascut in anul 1932 si locuieste la Sancraiu de Mures. 6. In 1953 reclamantul a fost chemat sa satisfaca serviciul militar. Cu toate acestea, din cauza opunerii tatalui sau fata de colectivizarea terenurilor agricole, nu i s-a permis sa participe la instructia militara, dar a fost trimis in mai multe unitati militare, printre care si unitatea militara de la Vatra Dornei, ca muncitor constructor. Serviciul sau militar s-a incheiat in 1955. 7. In 1961 Directia Generala de Munca (in continuare denumita D.G.M. ), organ administrativ care reuneste unitatile militare special create pentru a-i primi pe recrutii carora le era interzisa instructia militara, a fost desfiintata. 8. Legea nr. 309 din 22 mai 2002 a recunoscut munca depusa in cadrul unitatilor militare subordonate D.G.M. ca fiind munca fortata si a instituit masuri reparatorii, printre care o indemnizatie lunara, gratuitatea tratamentului medical si scutirea de la plata taxei de abonament la radio si televizor. 9. La 22 august 2002 reclamantul a cerut la Casa judeteana de pensii si asigurari sociale ( casa judeteana ) acordarea drepturilor prevazute de legea nr. 309/2002. Printr-o hotarare din 19 decembrie 2002 casa judeteana a respins cererea pe motiv ca reclamantul nu-si satisfacuse serviciul militar intr-o unitate militara subordonata D.G.M. 10. Printr-o actiune inaintata la 5 mai 2003 impotriva casei judetene reclamantul a cerut Curtii de apel Targu Mures sa anuleze hotararea din 19 decembrie 2002 si sa recunoasca statutul sau de persoana care a prestat munca fortata in timpul serviciului militar. 11. Printr-o decizie din 2 iunie 2003 Curtea de Apel a admis actiunea si a ordonat casei judetene sa ia o noua hotarare acordand reclamantului drepturile prevazute de legea nr. 309/2002. Bazandu-se pe mentiunile inscrise in livretul militar al reclamantului, Curtea de Apel a concluzionat ca acesta a efectuat in unitatea militara din Vatra Dornei diferite munci in constructii si ca a fost lasat la vatra ca soldat de lupta neinstruit . 12. Casa judeteana a inaintat recurs in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie ( Inalta Curte de Casatie ). 13. La cererea reclamantului, Inalta Curte de Casatie a investit Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a primului articol din legea nr. 309 din 22 mai 2002. El a invocat ca acest articol incalca art. 16 din Constitutie si Conventia europeana a Drepturilor Omului, consacrand o discriminare intre persoanele care au prestat acelasi gen de munca fortata in timpul serviciului militar. El a estimat ca aceasta diferenta de tratament era nejustificata din moment ce nu se baza decat pe subordonarea administrativa a unitatilor militare din care faceau parte recrutii. 14. Printr-o hotarare din 1 aprilie 2004 Curtea Constitutionala a respins exceptia, considerand ca : Stabilirea categoriilor de persoane care beneficiaza de unele masuri reparatorii pentru constrangerile si privarile ale caror victime fusesera in trecut (...), tine de atributiile exclusive ale legiuitorului, cu conditia sa nu se creeze privilegii sau discriminari intre persoanele care fac parte din aceeasi categorie si se afla intr-o situatie identica. Primul articol al legii nr. 309/2002 nu releva nici privilegii, nici discriminari contrarii art. 16 din Constitutie. 15. Printr-o decizie din 8 iunie 2004, Inalta Curte de Casatie a admis recursul Casei judetene, a casat decizia Curtii de Apel si a trimis dosarul pentru administrarea de noi probe cu scopul de a stabili daca unitatea militara din Vatra Dornei facuse parte din D.G.M. 16. Dand curs unei cereri de informatii a Curtii de Apel, printr-o scrisoare din 1 noiembrie 2004, unitatea militara din Pitesti, care pastra arhivele armatei, a precizat ca unitatea militara din Vatra Dornei nu figura pe lista unitatilor militare care au facut parte din

74

D.G.M. Ea a mentionat de asemenea ca, in temeiul regulilor de aplicare a legii nr. 309/2002, aceasta lista fusese intocmita de Casa nationala de pensii si asigurari sociale, care o transmisese unitatii militare din Pitesti ca instrument de lucru . 17. La 3 noiembrie 2004 Arhivele Nationale ale Ministerului de Interne si Administratiei au informat Curtea de Apel ca unitatea militara din Vatra Dornei nu facuse parte din D.G.M. 18. Bazandu-se pe informatiile oferite de unitatea militara din Pitesti si Arhivele Nationale si estimand ca legea nr. 309/2002 nu se aplica decat la recrutii care au muncit in unitati militare subordonate D.G.M., Curtea de Apel a respins actiunea prin decizia din 8 noiembrie 2004. 19. Reclamantul a formulat un recurs in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie invocand ca unitatea militara din Pitesti nu raspunsese cu adevarat cererii de informatii a Curtii de Apel din moment ce s-a limitat la reproducerea informatiilor cuprinse in lista intocmita de Casa nationala de pensii si asigurari sociale si a omis sa verifice dosarul de recrutare care dovedea munca depusa. 20. In plus, el a reclamat discriminarea facuta de lege intre recrutii care au prestat munca fortata in unitati militare facand parte din D.G.M. si ceilalti recruti care, desi au prestat acelasi gen de munca, nu beneficiau de dispozitiile acestei legi pentru simplul motiv ca unitatile lor militare nu faceau parte din ea. In orice caz, el a mentionat ca printr-o decizie din 21 ianuarie 2004, un fost recrut aflandu-se in aceeasi situatie cu a sa a obtinut castig de cauza in fata Inaltei Curti de Casatie recunoscandu-i dreptul de a beneficia de dispozitiile legii nr. 309/2002. 21. Printr-o decizie definitiva din 13 mai 2005 Inalta Curte de Casatie a respins recursul si a confirmat temeinicia deciziei Curtii de Apel, cu motivatia urmatoare : In conformitate cu legea nr. 309/2002 persoanele care au satisfacut serviciul militar intre anii 1950 si 1961 in detasamente de munca subordonate D.G.M. beneficiaza de dispozitiile acestei legi. Reiese ca elementul determinant pentru a beneficia de dispozitiile acestei legi nu este genul de munca prestata intr-o unitate militara, ca de exemplu munca in cconstructii, ci apartenenta acestei unitati la D.G.M. in cadrul careia detasamentele de munca au fost create. In acest context, tinand cont de faptul ca in scrisoarea unitatii militare din Pitesti se precizeaza ca unitatea militara din care a facut parte reclamantul nu se afla pe lista unitatilor militare subordonate D.G.M., Curtea de apel a considerat corect ca conditiile legii nu erau intrunite in cazul in speta si a respins actiunea. II. DREPTUL SI PRACTICA INTERNA PERTINENTE 1. Legea nr. 309 din 22 mai 2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950-1961 Articolul 1 Beneficiaza de prevederile prezentei legi persoana, cetatean roman, care a efectuat stagiul militar in detasamentele de munca din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950-1961. Articolul 2 Persoanele care s-au aflat in situatia prevazuta la art. 1 au dreptul la o indemnizatie lunara (...) Articolul 4 Persoanele prevazute la art. 1 (..) vor beneficia de asemenea (...) de:

75

a) asistenta medicala si medicamente in mod gratuit (...); b) scutirea de la plata taxei de abonament la radio si televizor (...) Articolul 6 alin 2 si 3 Stabilirea drepturilor prevazute de prezenta lege se face, la cerere, pe baza inscrisurilor din livretele militare, din adeverintele eliberate de centrele militare judetene sau de unitatea militara din Pitesti. Cererile pentru stabilirea drepturilor prevazute de prezenta lege se depun la casele teritoriale de pensii si asigurari sociale. 2. Hotararea Guvernului din 10 octombrie 2002 privind normele de aplicare ale Legii nr.309/2002 Articolul 7 Pentru stabilirea drepturilor prevazute de lege Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale poate solicita Arhivelor Nationale (...), intocmirea unei evidente a detasamentelor de munca din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii, in baza documentelor pe care le detin. 3. Decizia din 2 decembrie 2003 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie 22. Intr-o cauza similara celei a reclamantului un fost recrut care a prestat munca fortata intr-o unitate militara care nu era subordonata D.G.M. a cerut sa beneficieze de Legea nr. 309/2002. Casa judeteana de pensii respingand cererea pe motiv ca legea nu se aplica decat recrutilor din detasamentele de munca, el a contestat cu succes aceasta hotarare in fata Curtii de apel. 23. Urmare recursului promovat de Casei judeteane de pensii, Inalta Curte de Casatie a confirmat temeinicia deciziei Curtii de Apel, cu motivatia urmatoare : Din moment ce existenta muncii fortate nu este contestata (...) nu exista nicio justificare pentru a priva reclamantul de drepturile cerute. Procedand altfel s-ar crea situatii inechitabile, lipsind de indemnizatie persoanele care au efectuat serviciul militar in conditii identice si care, din cauza imprejurarilor pur formale legate in exclusivitate de subordonarea ierarhica a unitatii militare, sunt supuse unui tratament diferit si evident discriminatoriu. 4 . Alte decizii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie 24. In mai multe decizii, printre care cele din data de 4 noiembrie 2003, 21 ianuarie, 2 iunie si 14 decembrie 2004, 11 si 19 ianuarie, 7, 14, 18, 22 si 28 februarie, 1, 8, 14 si 28 martie, 24 mai 2005, 24 mai si 6 iunie 2006, Inalta Curte de Casatie a exprimat aceeasi pozitie ca in decizia mentionata anterior. 25. Cu toate acestea, in celelalte decizii, printre care cele datate 13 si 28 noiembrie 2003, 11 martie, 15, 22 si 29 aprilie 2004, 11 si 18 ianuarie, 1, 17 si 21 februarie, 1, 10 si 28 martie, 13 si 23 mai si 4 noiembrie 2005, 12 si 13 aprilie si 25 mai 2006, aceeasi instanta sa pronuntat in sens contrar, si anume ca recrutii care nu-si efectuasera serviciul militar intro unitate militara subordonata D.G.M. nu puteau beneficia de dispozitiile Legii nr. 309/2002. IN DREPT I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 alin. 1 din Conventie 26. Reclamantul invoca o dubla incalcare a art. 6 alin. 1 din Conventie.

76

27. Pe de o parte se plange de o atingere adusa principiului sigurantei juridice din cauza jurisprudentei contradictorii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Pe de alta parte, considera ca actiunea sa nu a fost solutionata de o instanta independenta si impartiala datorita faptului ca instantele interne s-au sprijinit in mod hotarator pe informatiile oferite de unitatea militara din Pitesti, care s-a limitat sa reia informatiile incluse in lista intocmita de partea parata. Articolul 6 alin. 1 din Conventie prevede urmatoarele: Orice persoana are dreptul la judecarea echitabila a cauzei sale (...) de catre o instanta independenta si impartiala (...) care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...) A. Siguranta juridica si jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie 1. Asupra admisibilitatii 28. Curtea constata ca aceasta parte din plangere nu este in mod manifest neintemeiata in sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. De asemenea, ea constata ca aceasta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Trebuie asadar sa o declare admisibila. 2. Asupra fondului 29. Guvernul sustine ca in timpul litigiului instantele interne au respectat in intregime garantiile de independenta, impartialitate, rapiditate, publicitate si pastrare a echilibrului procedural. 30. In opinia Guvernului, faptul ca in cauze similare instantele interne au dat castig de cauza altor fosti recruti, a caror situatie era similara cu cea a reclamantului, nu a avut nicio influenta asupra echitatii procedurii. In plus, Guvernul releva ca interpretarea pe care judecatorii interni au dat-o primului articol din Legea nr. 309/2002 era conforma cu jurisprudenta Curtii constitutionale. 31. Reclamantul invoca faptul ca interpretarea primului articol din Legea nr. 309/2002 a adus atingere principiului sigurantei juridice. El expune faptul ca solutia la care instantele interne au ajuns in cauza sa erau in contradictie cu cele ale altor instante si in special ale Inaltei Curti de Casatie, in baza carora s-ar fi asteptat sa aiba castig de cauza. 32. Curtea reafirma imediat ca Conventia nu impune statelor contractante nicio obligatie specifica de a repara nedreptatile sau prejudiciile cauzate inainte de a ratifica Conventia (a se vedea, mutatis mutandis, Kopecky impotriva Slovaciei [GC], nr. 44912/98, paragraful 35, CEDO 2004-IX). 33. Cu toate acestea, daca statele decid mai intai sa adopte legi pentru a despagubi victimele nedreptatilor comise in trecut, acestea trebuie sa fie puse in practica cu o claritate si o coerenta rezonabila pentru a evita pe cat posibil insecuritatea juridica si incertitudinea pentru subiectii de drept interesati. In aceasta privinta trebuie subliniat ca incertitudinea, indiferent daca este legislativa, administrativa sau jurisdictionala, este un factor important care trebuie luat in calcul pentru a aprecia conduita statului (a se vedea, mutatis mutandis, Broniowski impotriva Poloniei [GC], nr. 31443/96, paragraful 151, CEDO 2004-V si Paduraru impotriva Romaniei, nr. 63252/00, paragraful 92, CEDO 2005-... (extrase)). 34. In cazul in speta, Curtea constata ca, in temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de masurile reparatorii decat recrutii care au prestat munca fortata in unitati apartinand D.G.M. Bazandu-se pe principiul nediscriminarii, pornind de la decizia pronuntata la 2 decembrie 2003, Inalta Curte de Casatie, intr-o serie de decizii, a extins insemnatatea acestei legi la toti recrutii care au prestat o munca fortata in timpul serviciului lor militar, fara a tine cont de subordonarea ierarhica a unitatilor militare din care au facut parte.

77

35. Cu toate acestea, intr-o alta serie de decizii pronuntate in cursul aceleasi perioade, Inalta Curte de Casatie a desfasurat o jurisprudenta contrara, din moment ce a respins, ca in cazul reclamantului, actiunile recrutilor care au prestat munca fortata in afara D.G.M. 36. In lipsa unui mecanism capabil sa asigure coerenta practicii chiar in cadrul celei mai inalte instante interne, aceasta din urma a ajuns sa pronunte, uneori in aceeasi zi, decizii diametral opuse in privinta domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 si 28 martie 2005). 37. Desigur, divergentele de jurisprudenta constituie, prin natura, consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond avand autoritate asupra competentei lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instante supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradictii ale jurisprudentei (Zielinski si Pradal si Gonzales si altii impotriva Frantei [GC], nr. 24846/94 si 34165/96 la 34173/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII). 38. In cazul in speta, trebuie constatat ca Inalta Curte de Casatie se afla la originea acestor divergente profunde si persistente in timp. 39. Aceasta practica, ce s-a dezvoltat in cadrul celei mai inalte autoritati judiciare din tara, este in sine contrara principiului sigurantei publice, care este implicita in ansamblul articolelor Conventiei si care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski impotriva Poloniei, nr. 28358/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). In loc sa-si indeplineasca rolul sau stabilind o interpretare de urmat, Inalta Curte de Casatie a devenit ea insasi sursa nesigurantei juridice, micsorand astfel increderea publicului in sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding impotriva Ucrainei, nr. 48553/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII si Paduraru citat anterior, paragraful 98, si, a contrario, Prez Arias impotriva Spaniei, nr. 32978/03, paragraful 70, 28 iunie 2007). 40. Curtea concluzioneaza deci ca aceasta incertitudine jurisprudentiala a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obtine beneficiul drepturilor prevazute de Legea nr. 309/2002, in conditiile in care altor persoane care au prestat o munca fortata in afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozitiile acestei legi. In consecinta, a fost incalcat incalcat art. 6 alin. 1 din Conventie B. Independenta si impartialitatea instantelor interne 1. Asupra admisibilitatii 41. Curtea constata ca aceasta parte din plangere nu este in mod manifest neintemeiata in sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. De asemenea, ea constata ca aceasta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Trebuie asadar sa o declare admisibila. 2. Asupra fondului 42. Guvernul sustine ca instantele interne care au cunoscut cauza au indeplinit din plin conditia de independenta si de impartialitate. In aceasta privinta, el expune ca informatiile mentionate in scrisoarea unitatii militare din Pitesti au fost coroborate cu informatiile oferite de Arhivele Nationale si de alte acte administrate la dosar. 43. Reclamantul continua sa sustina ca instantele interne nu ar fi trebuit sa-si intemeieze deciziile pe scrisoarea unitatii militare din Pitesti, din moment ce aceasta se limita a relua informatiile oferite de partea parata. 44. Curtea releva ca dreptul oricarei persoane la judecarea cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala nu este decat un aspect de drept mai amplu decat un proces echitabil, garantat de articolul 6 din Conventie.

78

45. Tinand cont de constatarea referitoare la articolul 6 (paragraful 40 de mai sus), Curtea estimeaza ca nu trebuie sa examineze daca in cazul in speta s-a incalcat acest articol in privinta independentei si impartialitatii instantelor care au examinat cauza (a se vedea, mutatis mutandis, Ciobanu impotriva Romaniei, nr. 29053/95, paragraful 41, 16 iulie 2002; SC Masinexportimport Industrial Group SA impotriva Romaniei, nr. 22687/03, paragraful 39, 1 decembrie 2005 si Dima impotriva Romaniei, nr. 58472/00, paragraful 42, 16 noiembrie 2006). II.Asupra pretinsei incalcari a art. 14 din Conventie combinat cu art. 1 din Protocolul nr.1 46. Reclamantul se plange de refuzul autoritatilor romane de a-i acorda drepturile prevazute de Legea nr. 309/2002 pentru munca fortata efectuata in timpul serviciului sau militar. El se pretinde victima unei discriminari fata de alte persoane aflandu-se intr-o situatie similara si carora instantele interne, si in special Inalta Curte de Casatie, le-au recunoscut dreptul de a beneficia de aceste drepturi. El invoca articolul 14 din Conventie combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 : Articolul 14 Beneficierea de drepturile si libertatile recunoscute in (...) Conventie trebuie sa fie asigurata, fara nicio distinctie, bazata in special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie. Articolul 1 din Protocolul nr. 1 Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decat din cauza unei utilitati publice si in conditiile prevazute de lege si principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care il detin statele de a pune in vigoare legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor in conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contributii sau amenzilor. 1. Asupra admisibilitatii 47. Desi Guvernul nu a ridicat exceptia preliminara privind admisibilitatea acestei plangeri, Curtea considera necesar sa examineze problema aplicabilitatii la faptele spetei a dispozitiilor acestor doua articole combinate (a se vedea, mutatis mutandis, Bleci impotriva Croatiei (decizie), nr. 59532/00, 30 ianuarie 2003). 48. Conform jurisprudentei constante a Curtii, articolul 14 din Conventie completeaza celelalte clauze normative ale Conventiei si Protocoalelor sale. Nu are o existenta independenta din moment ce conteaza numai pentru beneficierea de drepturi si libertati pe care le garanteaza. Desigur, poate intra in joc chiar fara o incalcare a cerintelor lor si, in aceasta masura, detine o insemnatate autonoma, dar nu si-ar gasi aplicarea daca faptele litigiului ar cadea sub imperiul cel putin uneia din clauzele mentionate (Gaygusuz impotriva Austriei, Hotararea din 16 septembrie 1996, Colectie de hotarari si decizii 1996IV, paragraful 36). 49. Curtea releva ca drepturile litigioase, si anume o alocatie lunara, gratuitatea medicamentelor si scutirea de la plata taxei de abonament la radio si televizor, erau acordate persoanelor care au efectuat munca fortata in timpul serviciului lor militar. Atribuirea acestor drepturi era deci legata de indeplinirea muncii fortate in timpul serviciului militar, conditie prealabila acordarii lor. 50. In cazul in speta nu se contesta ca reclamantul a prestat o munca fortata in timpul serviciului militar; refuzul de a-i acorda drepturile respective se intemeia in exclusivitate

79

pe constatarea ca unitatile militare in care a lucrat nu figurau in randul celor subordonate D.G.M. 51. Curtea considera ca, in masura in care sunt prevazute de legislatia nationala, drepturile respective sunt drepturi patrimoniale in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Gaygusuz, citat anterior, paragraful 41). In orice caz, dupa examinarea deciziilor Inaltei Curti de Casatie de recunoastere a drepturilor prevazute de Legea nr. 309/2002 persoanelor care au efectuat o munca fortata in afara D.G.M., Curtea considera ca reclamantul avea o speranta legitima de a obtine recunoasterea creantei cerute (a se vedea, Kopecky impotriva Slovaciei, [GC], nr. 44912/98, paragraful 52, CEDO 2004-IX si, a contrario, Ouzounis si altii impotriva Greciei, nr. 49144/99, paragraful 25, 18 aprilie 2002). 52. Prin urmare, articolul 1 din Protocolul nr. 1 isi gaseste aplicarea la faptele spetei. 53. In privinta aplicabilitatii articolului 14 din Conventie, Curtea constata ca reclamantul a fost privat de dreptul de a beneficia de drepturile cerute. Guvernul nu contesta faptul ca altor persoane care au prestat o munca fortata in afara D.G.M. li s-a recunoscut de catre Inalta Curte de Casatie dreptul de a beneficia de dispozitiile Legii nr. 309/2002. A existat deci o diferenta de tratament intre reclamant si celelalte persoane aflandu-se intr-o situatie similara cu a sa. Articolul 14 va fi astfel luat in considerare. 54. In final, Curtea constata ca aceasta parte din plangere nu este in mod manifest neintemeiata in sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. De asemenea, ea constata ca aceasta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Trebuie asadar sa o declare admisibila. 2. Asupra fondului 55. Guvernul expune ca in temeiul jurisprudentei Curtii statele beneficiaza de o anumita marja de apreciere pentru a stabili daca si in ce masura diferentele dintre situatii in alte privinte similare justifica diferenta de tratament. El adauga ca in primul rand autoritatilor interne si mai eaxct curtilor si tribunalelor, le revine sarcina de a interpreta dreptul intern. 56. El considera ca, pentru a fi contrar articolului 14 din Conventie, o discriminare trebuie sa se bazeze pe unul din criteriile enumerate in acest articol. Or, trebuie mentionat ca in speta pretinsa diferenta de tratament nu se baza pe niciunul din aceste criterii. In fine, el considera ca jurisprudenta contradictorie nu ar putea fi asimilata unei discriminari in sensul articolului 14 din Conventie. 57. Reclamantul continua sa sustina ca, restragand dreptul de a beneficia de masurile reparatorii numai la recrutii din unitatile apartinand D.G.M., Legea nr. 309/2002 a creat o discriminare intre persoanele care au prestat acelasi gen de munca fortata. 58. El pretinde ca a fost victima unei a doua discriminari din cauza jurisprudentei contradictorii a Inaltei Curti de Casatie care a recunoscut mai multor recruti, care nu au prestat o munca fortata in aceste unitati de acest gen, dreptul de a beneficia de dispozitiile legii. 59. Curtea releva ca pe baza articolului 14 din Conventie o distinctie este discriminatorie daca nu are o justificare obiectiva si rezonabila , adica daca nu urmareste un scop legitim sau nu exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat (a se vedea in special, Hotararea Marckx impotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, paragraful 33). 60. In cazul in speta Curtea aminteste ca trebuie constatata existenta unei diferente de tratament intre diferiti recruti care au prestat o munca fortata (a se vedea paragraful 53 de mai sus). 61. Cu toate acestea, ea constata ca Guvernul nu a prezentat o justificare pentru aceasta diferenta de tratament, argumentarea sa intemeindu-se in principal, pe de o parte, pe faptul

80

ca pretinsa discriminare nu se bazeaza pe niciunul din criteriile enuntate la articolul 14 si, pe de alta parte, pe autonomia de care beneficiaza instantele interne in interpretarea si aplicarea dreptului intern. 62. In privinta primului argument, Curtea subliniaza ca lista care cuprinde articolul 14 capata un caracter indicativ si nu unul restrictiv (a se vedea Engel si altii impotriva Olandei, Hotararea din 8 iunie 1976, seria A nr.22, pag. 30, paragraful 72 si Rasmussen impotriva Danemarcei, Hotararea din 28 noiembrie 1984, seria A nr. 87, pag. 13, paragraful 34). 63. In privinta celui de-al doilea argument, Curtea reitereaza ca in cazul in speta, nu era vorba de simple divergente de jurisprudenta, care sunt consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond, ci de o abatere a Inaltei Curti de Casatie de la indeplinirea rolului sau de mediator al acestor conflicte. 64. Argumentele avansate de Guvern nefiind de natura sa convinga Curtea, ea constata ca aceasta diferenta de tratament nu se baza pe nicio justificare obiectiva si rezonabila. 65. Prin urmare, s-a incalcat articolul 14 din Conventie combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 III. Asupra pretinsei incalcari a art. 4 din Conventie 66. Reclamantul se plange de asemenea de faptul ca intre 1953 si 1955 autoritatile de la vremea aceea l-au obligat sa presteze o munca fortata in locul instructiei militare. El invoca articolul 4 din Conventie. 67. Curtea aminteste ca nu poate examina o cerere decat in masura in care se raporteaza la evenimente care s-au produs dupa intrarea in vigoare a Conventiei fata de partea contractanta respectiva. 68. In cazul in speta, faptele de care se plange reclamantul au avut loc intre 1953 si 1955, adica cu mult inainte de 20 iunie 1994, data la care Conventia a intrat in vigoare in privinta Romaniei. 69. Prin urmare Curtea constata ca plangerea intemeiata pe articolul 4 din Conventie este incompatibila ratione temporis cu dispozitiile Conventiei si trebuie respinsa in conformitate cu art. 35 alin. 3 si 4 din Conventie. IV. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie 70. In conformitate cu art. 41 din Conventie, In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o satisfactie echitabila. A. Prejudiciu 71. Pentru prejudiciul material reclamantul cere o suma, actualizata in raport cu inflatia, corespunzatoare cifrei indemnizatiilor de care a fost privat din septembrie 2002. Suma lunara a acestei indemnizatii s-ar ridica, in opinia sa, la 52,5 lei noi romanesti (RON), adica in jur de 15 euro. El cere de asemenea 21.460 euro pentru munca fortata prestata in timpul serviciului militar. El lasa la aprecierea Curtii stabilirea sumei de acordat cu titlu de prejudiciu moral.

81

72. Guvernul contesta aceste pretentii. Deoarece nu a precizat suma totala a indemnizatiilor cerute, Guvernul estimeaza ca reclamantul are posibilitatea de a obtine satisfactie cerand ca aceasta suma sa fie calculata de casa judeteana sau introducand o actiune de revizuire a Hotararii Inaltei Curti de Casatie. In plus, nicio suma nu i-ar putea fi acordata pentru munca fortata prestata in timpul serviciului militar. 73. In fine, in privinta cererii cu titlu de prejudiciu moral, Guvernul considera ca Hotararea Curtii ar putea constitui, in sine, o reparatie suficienta. 74. Curtea releva ca singura baza de retinut pentru acordarea unei satisfactii echitabile consta in speta in incalcarea articolelor 6 alin.1 si 14 combinat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Plangerea intemeiata pe articolul 4 din Conventie fiind declarata inadmisbilia, nicio suma nu va fi acordata reclamantului cu acest titlu. 75. Statuand in echitate, asa cum prevede articolul 41, Curtea acorda reclamantului suma de 5.000 euro toate prejudiciile reunite. B . Costuri si cheltuieli 76. Reclamantul nu a supus atentiei nicio cerere pentru costurile si cheltuielile suportate in fata instantelor interne si in fata Curtii. 77. In aceste conditii Curtea nu-i acorda nicio suma cu acest titlu. C. Majorari de intarziere 78. Curtea hotaraste sa aplice majorarile de intarziere echivalente cu rata dobanzii pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca Centrala Europeana, la care se vor adauga trei puncte marginale. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, IN UNANIMITATE: 1. declara cererea admisibila in privinta capetelor de cerere intemeiate pe art. 6 alin. 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie combinat cu art. 14 din Conventie si inadmisibila pentru celelalte capete de cerere; 2. hotaraste ca a fost incalcat art. 6 alin. 1 din Conventie; 3. hotaraste ca nu trebuie examinat in plus capatul de cerere intemeiat pe art. 6 alin. 1 din Conventie privind pretinsa lipsa a independentei si impartialitatii instantelor interne; 4. hotaraste ca a fost incalcat art. 14 din Conventie combinat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie; 5. hotaraste: a) ca statul parat trebuie sa sa plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 alin. 2 din Conventie, 5.000 euro (cinci mii euro) toate prejudiciile reunite ; b) ca suma respectiva va fi convertita in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii si ca trebuie adaugata la aceasta orice suma putand fi datorata cu titlu de impozit; c) ca incepand de la data expirarii termenului amintit si pana la momentul efectuarii platii, sumele vor fi majorate cu o dobanda simpla, a carei rata este egala cu rata dobanzii pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca Centrala Europeana, la care se vor adauga trei puncte procentuale; 6. respinge cererea de acordare a unei satisfactii echitabile pentru rest.

82

Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la data de 6 decembrie 2007, in aplicarea art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament. Bostjan M. Zupancic, presedinte Santiago Quesada, grefier

MODEL II Revocarea decretului de gratiere. Incalcarea dreptului la libertate. Obligatia de reparare a prejudiciului produs. Este un act de clementa a puterii de stat, ce apartine Presedintelui si respectiv Parlamentului Romaniei, prin care se acorda unui condamnat iertarea totala sau partiala a pedepsei sau comutarea acesteia in una mai usoara. Gratierea are ca efect inlaturarea, in totul sau in parte, a executarii pedepsei si, desi nu este in mod expres prevazuta in cuprinsul art.504 alin.(4) C.proc.pen., trebuie admis ca o persoana care a fost privata in mod nelegal de libertate, desi fusese gratiata, are dreptul la repararea prejudiciului produs, in conditiile art.504 C.proc.pen. Scopul urmarit de aceste reglementari legale nationale este acela de a permite repararea prejudiciului suferit de persoanele care au fost private de libertate in cazul in care intervenise o cauza care inlatura raspunderea penala sau executarea pedepsei. Din perspectiva normei europene, reincarcerarea in baza unui mandat de arestare ale carui efecte incetasera, asa cum s-a constatat printr-o hotarare judecatoreasca, atrage o incalcare a dreptului la libertate si obliga autoritatile statale la repararea prejudiciului astfel produs. Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamantul B.V. a chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand obligarea paratului la despagubiri in cuantum de 500.000 euro, echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii, reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a incarcerarii sale pe nedrept. Prin sentinta civila nr. 879/2007, s-a admis in parte cererea si a fost obligat Statul Roman prin Ministerul Finantelor la plata sumei de 24.000 lei cu titlu de daune morale. Tribunalul a retinut ca prin Decretul nr.1164 emis de Presedintele Romaniei si publicat in M.Of. nr.1207 din data de 16 decembrie 2004, s-a dispus gratierea pedepsei cu inchisoarea aplicata reclamantului, fiind ulterior revocat prin Decretul emis de Presedintele Romaniei cu nr.1173, publicat in M.Of. nr.1219 din 17 decembrie 2004. Reclamantul a fost incarcerat la 17 decembrie 2004, in temeiul mandatului de executare a pedepsei nr.463/2004 si a fost pus in libertate la data de 24 iunie 2005, in temeiul deciziei penale nr.1101/2005, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, prin care a fost admisa contestatia la executare formulata de reclamant, constatandu-se gratiata, prin

83

Decretul nr.1164/2004, pedeapsa cu inchisoare aplicata prin decizia penala nr.1969/2004, dispunandu-se anularea mandatului de executare emis in baza deciziei de condamnare si punerea in libertate a condamnatului. Tribunalul a retinut ca detinerea reclamantului in perioada 17.12.2004 24.06.2005 s-a realizat in mod nelegal, fiind intrunite cerintele art.504 alin.(2) C.pr.pen., care dau dreptul reclamantului la despagubiri . Cu privire la prejudiciu, constand in veniturile pe care le-ar fi realizat in perioada cat a fost incarcerat si de care a fost lipsit prin impiedicarea sa de a-si desfasura activitatea, s-a retinut ca acest tip de prejudiciu nu poate fi unul eventul, ci era necesar ca reclamantul sa dovedeasca ca, in ipoteza lasarii sale in libertate, acesta ar fi desfasurat cu siguranta aceste activitati profesionale si ar fi castigat sumele pretinse. O asemenea dovada nu a fost administrata. Cu privire la prejudiciul moral suferit, prin raportare la perioada in care reclamantul a fost privat de libertate, s-a considerat ca suma de 24.000 lei este indestulatoare pentru acoperirea prejudiciului moral suferit. Prin decizia civila nr.184/2008, Curtea de Apel Bucuresti a respins ca nefondate apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti si Ministerul Economiei si Finantelor impotriva sentintei pronuntata de Tribunalul Bucuresti. A fost admis apelul declarat de reclamant si a fost schimbata in parte sentinta apelata in sensul ca a fost obligat Statul Roman la plata sumei de 100.000 euro, echivalentul in lei la data platii, cu titlu de daune morale si materiale. Instanta de apel a retinut ca, desi initial reclamantul era detinut in mod legal in baza unei hotarari judecatoresti definitive de condamnare, prin emiterea Decretului de gratiere nr.1164/2004, au incetat efectele mandatului de executare . Prin urmare, o noua lipsire de libertate nu se putea face decat prin retinere, arestare preventiva sau punerea in executare a unei hotarari judecatoresti, asa cum reiese din art. 23 din Constitutia Romaniei. Chiar daca art. 504 C.pr.pen. prevede limitativ cazurile in care se acorda despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, fata de dispozitiile art. 20 si art. 23 din Constitutia Romaniei, art. 5 paragraf 5 si art. 6 din Conventia Europeana, actiunea nu este nici inadmisibila si nici neintemeiata, deoarece art. 20 din Constitutie reglementeaza suprematia normelor conventiilor internationale la care Romania este parte, referitoare la drepturile si libertatile fundamentale, in situatia unor neconcordante intre aceste norme. S-a apreciat ca fiind echitabila suma de 100.000 euro care include din punct de vedere material contravaloarea medicamentatiei si a investigatiilor medicale aferente si ulterioare perioadei in care detentia a fost apreciata ca nelegala. In ceea ce priveste prejudiciul material, constand in veniturile nerealizate de reclamant, Curtea a mentinut ca pertinente toate considerentele avute in vedere de prima instanta. Impotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Economiei si Finantelor ca reprezentant legal a Statului Roman si Ministerul Public, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. Ministerul Economiei si Finantelor a formulat critici de nelegalitate intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct.9 C.proc.civ. S-a aratat ca instanta de apel a interpretat in mod eronat legea si a respins in mod nejustificat exceptia inadmisibilitatii actiunii. Admisibilitatea unei actiuni civile in antrenarea raspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, este conditionata de indeplinirea cumulativa a mai multor conditii si anume: existenta unei hotarari definitive, date in urma rejudecarii cauzei penale, prin care s-a stabilit ca persoana

84

condamnata nu a savarsit fapta imputata ori ca acea fapta nu exista, constatarea nelegalitatii masurilor de privare sau restrangere de libertate in cursul procesului penal, privarea de libertate ce a intervenit dupa ce s-a constatat prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei . Raspunderea statului intervine numai in cazurile in care se inlatura raspunderea penala, nu si pentru cazurile in care se inlatura sau se modifica executarea pedepselor si a altor actiuni penale. In cauza, privarea de libertate a reclamantului a fost dispusa in baza unui act administrativ astfel ca nu se poate vorbi de o eroare judiciara care sa antreneze raspunderea statului in baza art.504 C.pr.pen. Decretele de gratiere si de revocare a gratierii individuale sunt emise de Presedintele Romaniei, fiind o atributie exclusiva a acestuia, sunt acte administrative revocabile, cu natura juridica complexa. Prin urmare, nu se poate sustine ca reincarcerarea reclamantului a fost nelegala, intrucat conform prerogativelor conferite de Constitutie, Presedintele Romaniei este singurul in masura a decide cu privire la dreptul la gratiere individuala, acordandu-l sau revocandu-l prin decret. In aceste conditii, incidente in cauza sunt dispozitiile art.5 din CEDO, reclamantul executand o pedeapsa privativa de libertate in baza unei condamnari pronuntate de un tribunal competent. Instanta a apreciat in mod gresit asupra cuantumului despagubirilor morale acordate, in cauza nefiind administrate probe care sa dovedeasca consecintele vatamarii sau masura in care a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala a reclamantului. Ministerul Public - Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., aratand ca in mod gresit instanta de apel a acordat reclamantului suma de 100.000 euro, echivalentul in lei la data platii, cu titlu de daune morale si materiale, fiind nesocotite dispozitiile art. 505 alin.1 C.proc.pen. Daunele materiale nu au fost precis determinate si nici producerea acestora nu a fost nici dovedita. Este adevarat ca operatiunea de evaluare a cuantumului daunelor morale include o doza de aproximare si de subiectivism, insa aceasta trebuie sa se incadreze in limite rezonabile spre a nu se ajunge la arbitrariu si imbogatire fara justa cauza. Analizand decizia recurata in limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Inalta Curte a retinut urmatoarele: Prin recursul declarat, Ministerul Economiei si Finantelor in calitate de reprezentant legal al Statului Roman, sustine nelegalitatea hotararii recurate sub un dublu aspect si anume: inadmisibilitatea cererii intemeiata pe dispozitiile art. 504 C.proc.pen. si netemeinicia capatului de cerere privind acordarea daunelor morale. In ceea ce priveste inadmisibilitatea cererii, se sustine ca in cauza sunt aplicabile prevederile art.5 paragraful 1 lit.a din Conventia Europeana, iar nu dispozitiile art.5 pct.5 din Conventie raportate la art.504 C.proc.pen., deoarece lipsirea de liberate a reclamantului in perioada 17.12.2004 - 24.06.2005 a avut o baza legala. Critica nu este fondata. Normele europene mentionate prevad ca Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale: a) daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de un tribunal competent ( art. 5 paragraful 1 lit. a). Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii.( art. 5 pct. 5 ). Asa cum in mod constant a decis Curtea Europeana, proclamand dreptul la libertate, parag.1 al art.5 are in vedere libertatea individuala in acceptiunea ei clasica,

85

adica libertatea fizica a persoanei urmarind ca nimeni sa nu fie privat de aceasta libertate in mod arbitrar. Investita cu solutionarea unor plangeri intemeiate pe prevederile art.5 din Conventia Europeana, instanta europeana, in jurisprudenta sa, afirma in mod constant ca scopul esential al art.5 este protejarea individului impotriva arbitrariului autoritatilor statale si ca, in realizarea acestui scop, orice privare de libertate trebuie sa aiba o baza legala. In cauza, prin Decretul nr.1164/2004 privind acordarea unor gratieri individuale, reclamantul B.V. a beneficiat de gratierea restului de pedeapsa ramas neexecutat din pedeapsa aplicata prin decizia penala nr. 1969/2004 a Curtii de Apel Bucuresti, fiind pus in libertate la data de 17 decembrie 2004. Ulterior, prin Decretul nr.1173/2004 a fost abrogat Decretul nr.1164/2004 si s-a revocat gratierea individuala dispusa, astfel incat reclamantul a fost reincarcerat la data de 17 decembrie 2004, in baza mandatului de executare emis anterior, in baza deciziei penale nr.1969/2004 a Curtii de Apel Bucuresti. Prin decizia penala nr.1101/2005, solutionand contestatia la executare formulata de petentul B.V., Curtea de Apel Bucuresti a statuat ca prin punerea in libertate a inculpatului in baza decretului de gratiere, s-au inlaturat efectele mandatului de executare emis in baza deciziei penale nr. 1969/2004 a C.A.B., intrucat gratierea individuala este neconditionata astfel incat lipseste temeiul juridic pentru care s-a dispus reincarcerarea petentului condamnat si ca odata pus in libertate, petentul se bucura de toate drepturile si libertatile pe care Constitutia le garanteaza oricarui cetatean. Prin urmare, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca privarea de libertate a reclamantului a fost dispusa in baza unui act nelegal, ceea ce inlatura aplicarea in cauza a dispozitiilor art.5 paragraful 1 lit.a din Conventia Europeana, normele avand drept premisa in edictarea exceptiei pe care o cuprind, caracterul legal al privarii de libertate. Pe de alta parte, nelegalitatea actului care a determinat reincarcerarea reclamantului atrage incidenta in cauza a dispozitiilor art.504 C.proc.pen. Scopul urmarit de aceste reglementari legale nationale este acela de a permite repararea prejudiciului suferit de persoanele care au fost private de libertate in cazul in care intervenise o cauza care inlatura raspunderea penala sau executarea pedepsei. Gratierea are ca efect inlaturarea in totul sau in parte a executarii pedepsei si, desi nu este in mod expres prevazuta in cuprinsul art.504 alin.(4) C.proc.pen., pentru identitate de ratiune trebuie admis ca o persoana care a fost privata in mod nelegal de libertate, desi fusese gratiata, are dreptul la repararea prejudiciului produs, in conditiile acestui articol . Aceeasi consecinta a recunoasterii dreptului reclamantului la repararea pagubei produse o are si interpretarea art.504 C.proc.pen. prin raportare la art.5 pct.5 din Conventia Europeana . Din perspectiva normei europene, reincarcerarea reclamantului in baza unui mandat de arestare ale carui efecte incetasera, asa cum s-a constatat prin hotarare judecatoreasca, atrage o incalcare a dreptului la libertate si obliga autoritatile statale la repararea prejudiciului astfel produs. In consecinta, Inalta Curte apreciaza ca in mod corect instanta de apel a constatat ca reclamantului i s-a produs un prejudiciu prin incalcarea dreptului sau la libertate si ca, in cauza, sunt aplicabile prevederile art.504 C.proc.pen. Solutia de admitere a capatului de cerere privind acordarea daunelor morale este criticata de recurent prin argumente care vizeaza atat existenta prejudiciului moral produs reclamantului cat si intinderea acestuia.

86

Sub primul aspect, Inalta Curte apreciaza ca fiind legala hotararea instantei de apel, reclamantul suferind un prejudiciu moral la a carui reparare este indreptatit. In prezent, posibilitatea repararii banesti a daunelor morale nu mai poate fi contestata, disparand justificarile ideologice ale sistemului politic trecut care fundamentau interzicerea acestora. Repararea materiala a daunelor morale este justificata juridic atat la nivel de principiu, de prevederile art. 998-999 C.civ. care folosesc termenul de prejudiciu, fara a distinge intre cel material si cel moral, cat si de unele dispozitii legale speciale, printre care chiar art.505 C.proc.pen. Dispozitiile legale mentionate prevad repararea pagubei prin plata unei sume de bani folosind termenul de paguba suferita fara a distinge intre prejudiciul moral si cel patrimonial. Mai mult, stabilind ca la intinderea reparatiei se tine seama (...) si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate (...), art.505 C.proc.pen. trebuie interpretat in acord cu principiul enuntat anterior, in sensul ca are in vedere inclusiv prejudiciul moral atunci cand reglementeaza criterii de stabilire a intinderii reparatiei pecuniare. In cauza, prin eroarea judiciara intervenita, au fost lezate drepturi fundamentale ale omului, a existat o atingere a valorilor care definesc personalitatea umana, dreptul reclamantului la repararea prejudiciului produs de aceasta fiind incontestabil atat din perspectiva art.504 si urm. C.proc.pen. cat si din perspectiva art.5 din Conventia Europeana . In ceea ce priveste critica vizand intinderea acestui prejudiciu, Inalta Curte a avut in vedere urmatoarele: Prin hotararea recurata, Curtea de Apel Bucuresti a obligat Statul Roman la plata catre reclamant a sumei de 100.000 euro, echivalentul in lei la data platii, cu titlu de daune morale si materiale. S-a apreciat ca fiind echitabila suma de 100.000 euro care include din punct de vedere material contravaloarea medicatiei si a investigatiilor medicale aferente si ulterioare perioadei in care detentia a fost apreciata ca nelegala. Instanta de apel nu a stabilit in cadrul despagubirilor acordate care este cuantumul daunelor morale si care cel al daunelor materiale. Este adevarat ca in cazul daunelor morale, data fiind natura prejudiciului care le genereaza, nu exista criterii precise pentru determinarea lor, insa despagubirea baneasca acordata pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial nu poate fi refuzata prin invocarea unei imposibilitati de stabilire a unei corespondente exacte intre cuantumul acestei despagubiri si gravitatea prejudiciului pe care ar trebui sa-l repare. Problema stabilirii despagubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinta psihica incercata de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor in care vatamarile produse se exteriorizeaza si pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instantelor de judecata . Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate in bani, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, iar instanta are astfel posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa stabileasca daca o suma de bani si in ce cuantum, este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs. Apreciind pentru considerentele expuse ca este posibila stabilirea unui cuantum al daunelor morale acordate, Inalta Curte a constatat ca aceasta evaluare nu a fost realizata de instanta de apel. Nu a existat totodata o determinare exacta a prejudiciului material incercat de reclamant, desi in cazul acestui prejudiciu pot fi stabilite criterii exacte de cuantificare,

87

instanta de apel a indicat o suma globala ce ar fi destinata sa repare ambele categorii de prejudicii, atat cel material cat si cel moral, suferite de reclamant. In aceste conditii, instanta de recurs nu poate exercita controlul de legalitate pe care il determina promovarea caii de atac in cauza. Considerentele expuse anterior raspund deopotriva criticilor formulate prin recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. Prin urmare, in temeiul art. 304 pct. 7 C.proc.civ. raportat la art. 312 alin.(5) C.proc.civ., Inalta Curte a admis ambele recursuri, a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiasi instante. Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 7034 din 14 noiembrie 2008

MODEL III Hotararea CEDO in cauza Stefanescu impotriva Romaniei. Despagubiri pentru concediere abuziva. Gabriel Marin Stefanescu, fostul director general al Directiei controlul ministrului in cadrul Ministerului Transportului, a castigat la CEDO cauza impotriva Romaniei, deschisa pentru recunoasterea incalcarii dreptului de acces la instanta. Hotararea CEDO asupra cererii nr. 9.555/03 s-a pronuntat in noiembrie 2007 si a fost publicata in MO nr. 618 din 22 august 2008.Reclamantul, Gabriel Marin Stefanescu, a ocupat postul de director general al Directiei controlul ministrului in cadrul Ministerului Transporturilor (Ministerul). La data de 16 decembrie 1996, reclamantul a fost concediat pentru necorespundere profesionala, prin Ordinul ministrului din 13 decembrie 1996. In luna ianuarie 1997, reclamantul s-a reangajat. Prin Sentinta din 3 decembrie 1997, mentinuta prin Decizia irevocabila din 1 februarie 1999 a Curtii de Apel Bucuresti, Ministerul a fost obligat sa il reintegreze pe reclamant in postul sau si sa ii plateasca salariul din decembrie 1996 pana in ianuarie 1997, adica 818.537 lei romanesti vechi (ROL), precum si suma de 5.000.000 ROL cu titlu de daune morale. Cererile sale adresate Ministerului la data de 5 aprilie 1999 si 20 iunie 2000 pentru a obtine executarea deciziei de mai sus au ramas fara raspuns. Prin Hotararea Guvernului nr. 263/1999, intrata in vigoare la data de 14 aprilie 1999, Directia controlul ministrului a fost desfiintata si inlocuita cu Directia generala controlul ministrului si Inspectia de Stat in Transporturi. Prin Hotararea Guvernului nr. 3/2001, Ministerul a fost desfiintat, infiintandu-se un nou Minister al Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei (MLPTL). Reclamantul si-a reinnoit cererile de executare la MLPTL. Acesta l-a informat, la data de 5 februarie 2001, ca postul pe care il solicita in noul minister era ocupat de un tert si ca, prin urmare, reintegrarea sa in post nu mai era posibila, dar ca puteau fi disponibile posturi de executie la MLPTL, daca era interesat. Deoarece la data respectiva reclamantul era angajat la Ministerul Finantelor, noua directie a MLPTL i-a cerut sa prezinte dovada rezilierii contractului sau de munca incheiat cu Ministerul Finantelor, pentru a-l putea reintegra, eventual, intr-un nou post. Reclamantul a raspuns ca schimbarea denumirii fostului sau post si faptul ca acum el era ocupat de un tert nu anulau obligatia MLPTL de a executa Decizia din data de 1 februarie 1999 si ca, in orice caz, in lipsa unui

88

nou ordin care sa il anuleze pe cel din data de 13 decembrie 1996, el nu-si va rezilia contractul de munca incheiat cu Ministerul Finantelor. Intre timp, prin Decizia definitiva din 12 martie 2001, la cererea reclamantului, Tribunalul Municipiului Bucuresti a obligat ministerul la plata catre reclamant de daune cominatorii, retinand pe de alta parte ca schimbarea ulterioara a denumirii directiei pe care o condusese reclamantul nu justifica refuzul angajatorului de a-l reintegra in postul sau. Cu toate acestea, la data de 28 noiembrie 2001, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul in anulare introdus de procurorul general, a casat Decizia din 12 martie 2001 si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Municipiului Bucuresti, pe motivul ca probele ce dovedeau ca MLPTL nu a preluat toate obligatiile fostului Minister al Transporturilor in ceea ce priveste personalul nu fusesera luate in considerare de instante. La data de 9 iulie 2002, Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins actiunea reclamantului, pe motivul ca daunele cominatorii nu pot fi acordate in cazul obligatiilor personale, asa cum era cazul in speta, si ca singura posibilitate de a constrange Ministerul sa execute decizia era amenda civila, ce urma sa fie platita nu catre reclamant, ci catre bugetul de stat . Instanta nu a statuat asupra chestiunii daca MLPTL a preluat de la fostul minister obligatia de a-l reintegra in post pe reclamant. Aceasta sentinta a fost confirmata, in urma recursului reclamantului, prin Decizia definitiva din 26 septembrie 2002 a Curtii de Apel Bucuresti. La data de 21 aprilie 2003, MLPTL l-a informat pe reclamant despre respingerea unei noi cereri de executare, in urma sentintei pronuntate de Tribunalul Municipiului Bucuresti la data de 9 iulie 2002. In paralel, reclamantul a introdus plangeri penale impotriva responsabililor de la fostul Minister al Transporturilor si de la MLPTL, fara niciun rezultat. Din elementele aflate la dosar rezulta ca Decizia din data de 1 februarie 1999 a Curtii de Apel Bucuresti nu a fost inca executata. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 alin. 1 din Conventie Reclamantul sustine ca neexecutarea Deciziei din data de 1 februarie 1999 a Curtii de Apel Bucuresti i-a incalcat dreptul de acces la o instanta, asa cum este el prevazut de art. 6 alin. 1 din Conventie . Mai mult, el considera ca neexecutarea deciziei a incalcat principiul suprematiei dreptului, prevazut in preambulul Conventiei. In fine, el considera ca recursul in anulare introdus de procurorul general impotriva Deciziei din 12 martie 2001 a facut imposibila executarea Deciziei din data de 1 februarie 1999. In lumina jurisprudentei Pellegrin impotriva Frantei [(MC), nr. 28.541/95, 59 si 6366, CEDO 1999-VIII], Guvernul apreciaza ca art. 6 alin. 1 nu se aplica in speta, in masura in care atributiile legate de postul reclamantului presupun o participare la exercitarea puterii publice, ceea ce ii da dreptul statului sa impuna o relatie speciala de incredere si loialitate din partea sa. Reclamantul se opune acestei interpretari si arata ca legea romana in vigoare permite accesul la o instanta pentru a anula o concediere abuziva, fara a tine seama de diferentele dintre functionari si angajatii titulari ai unui contract de munca de drept comun. Curtea reaminteste evolutia recenta a jurisprudentei sale in materie, in special Hotararea Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei [(MC), nr. 63.235/00, CEDO 2007-] in care ea a considerat ca, pentru a constata inaplicabilitatea art. 6, dreptul intern trebuie mai intai sa fi exclus in mod expres accesul la o instanta in ceea ce priveste postul respectiv sau categoria de salariati respectiva (Eskelinen, citata mai sus, 62), ceea ce nu sa intamplat in speta.De asemenea, tn cauza mentionata mai sus Curtea a apreciat ca, in principiu, nimic nu justifica exceptarea de la garantiile art. 6 a conflictelor de munca

89

ordinare, in masura in care obiectul litigiului nu este legat de exercitarea autoritatii de stat (ibidem). Art. 6 alin. 1 este asadar aplicabil in speta. Pe de alta parte, Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 alin. 3 din Conventie si nici nu este incident niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

Asupra fondului Guvernul reaminteste ca, incepand cu data de 14 aprilie 1999, directia in care a lucrat reclamantul a incetat sa existe si ca in anul 2001 insusi Ministerul a fost desfiintat. Prin urmare, reclamantul nu mai putea fi reintegrat in post. In orice caz, MLPTL i-a propus un post nou, pe care reclamantul l-a refuzat. In opinia sa, acest minister nu avea nicio obligatie de a-i propune un post echivalent cu cel detinut anterior. Reclamantul se opune acestui argument. El reaminteste ca salariul corespunzator postului de executie este cu 50% mai mic decat cel pentru un post de director. De asemenea, el reaminteste ca nu a primit inca despagubirea dispusa de decizia neexecutata. Curtea reaminteste ca, in cauza de fata, desi reclamantul a obtinut la data de 1 februarie 1999 o decizie irevocabila ce dispunea ca Ministerul Transporturilor sa il reintegreze in post si sa ii plateasca anumite sume de bani si desi ulterior a facut demersuri in vederea executarii, aceasta decizie nu a fost nici executata, nici anulata sau modificata in urma exercitarii unei cai de atac prevazute de lege . Mai mult, nicio autoritate interna nu a constatat in mod definitiv imposibilitatea reintegrarii reclamantului in postul sau (a se vedea, mutatis mutandis, Sabin Popescu impotriva Romaniei, nr. 48.102/99, 72, 2 martie 2004). Curtea reaminteste ca problema daca obligatia fostului minister de a-l reintegra in post pe reclamant a fost preluata de MLPTL nu a fost solutionata definitiv de instantele interne (a se vedea paragrafele 1113 de mai sus). Pe de alta parte, reclamantului nu i s-ar putea reprosa refuzul de a accepta un post de executie in locul celui de director general pe care il detinuse, in masura in care nu s-a contestat faptul ca postul propus era inferior postului avut. In sfarsit, Curtea reaminteste ca, daca ar accepta argumentul Guvernului conform caruia executarea nu mai este posibila data fiind desfiintarea directiei in care lucra reclamantul si a fostului minister, ar insemna sa admita ca, in cazul de fata, administratia sar fi putut sustrage de la executarea unei decizii judecatoresti invocand pur si simplu desfiintarea ulterioara a postului ocupat de partea interesata inaintea concedierii sale ilegale (Ioannidou-Mouzaka impotriva Greciei, nr. 75.898/01, 33, 29 septembrie 2005). Mai mult, reclamantului nu i s-au platit inca sumele dispuse de instante ca salarii datorate si despagubiri . Curtea a examinat in mai multe randuri cauze ce ridicau probleme similare cu cele ale cauzei de fata si a constatat incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie (Tacea impotriva Romaniei, nr. 746/02, 29 septembrie 2005, Dragne si altii impotriva Romaniei, nr. 78.047/01, 7 aprilie 2005, si Orha impotriva Romaniei, nr. 1.486/02, 12 octombrie 2006). Dupa ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sa poata duce la o concluzie diferita in cazul de fata. Avand in vedere jurisprudenta sa in materie, Curtea apreciaza ca, in speta, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile pentru a asigura executarea Deciziei din data de 1 februarie 1999. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie .

90

Avand in vedere concluzia la care a ajuns, Curtea nu considera necesar sa analizeze restul capatului de cerere, referitor in special la pretinsa incalcare a principiului suprematiei dreptului, prevazut in preambulul Conventiei, si pretinsul obstacol in executare pe care l-a constituit Decizia din 12 martie 2001. Precizari privind prejudiciul In circumstantele spetei, Curtea apreciaza ca reintegrarea reclamantului intr-un post echivalent celui detinut inainte de concedierea sa, plata sumelor dispuse prin Decizia din data de 1 februarie 1999, reactualizate in functie de inflatie, precum si plata despagubirilor pentru daunele materiale si morale suferite din cauza neexecutarii deciziei respective l-ar repune pe reclamant, in masura posibilului, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca cerintele art. 6 alin. 1 din Conventie nu ar fi fost incalcate. In cazul in care statul parat nu procedeaza la reintegrarea in post a reclamantului in cel mult 3 luni de la data la care prezenta hotarare va ramane definitiva (a se vedea, mutatis mutandis, Georgi impotriva Romaniei, nr. 58.318/00, 57, 24 mai 2006, Sabin Popescu, citata mai sus, 72, si Mihai-Iulian Popescu impotriva Romaniei, nr. 2.911/02, 43, 29 septembrie 2005), Curtea decide ca Guvernul sa ii plateasca reclamantului 2.500 EUR pentru daunele materiale cauzate prin neexecutarea Deciziei din data de 1 februarie 1999, aceasta suma cuprinzand si sumele acordate prin Decizia din data de 1 februarie 1999. Pe de alta parte, in lipsa unor documente justificative relevante, Curtea nu poate specula asupra indemnizatiilor pe care reclamantul le-ar fi putut primi daca nu ar fi fost concediat sau daca ar fi fost reintegrat imediat in acelasi post [a se vedea, mutatis mutandis, Dragne si altii impotriva Romaniei (reparatie echitabila), nr. 78.047/01, 1 8, 16 noiembrie 2006]. Curtea apreciaza ca, in orice caz, reclamantul a suferit un prejudiciu moral in special din cauza frustrarii provocate de imposibilitatea de a obtine executarea deciziei pronuntate in favoarea sa si ca acest prejudiciu nu este compensat suficient printr-o constatare a incalcarii. In aceste circumstante, avand in vedere totalitatea elementelor aflate in posesia sa si statuand in echitate, conform art. 41 din Conventie, Curtea ii aloca reclamantului suma de 3.500 EUR cu titlu de daune morale. In concluzie, Curtea: 1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 6 alin. 1 (dreptul de acces la o instanta) si pe preambulul Conventiei si inadmisibila in rest; 2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie (acces la o instanta); 3. hotaraste ca nu este necesar sa analizeze restul capatului de cerere intemeiat pe art. 6 alin. 1 din Conventie si nici capatul de cerere intemeiat pe preambulul Conventiei; 4. hotaraste: a) ca statul parat sa execute Decizia din data de 1 februarie 1999 si sa plateasca despagubirile aferente in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 alin. 2 din Conventie; b) ca, in lipsa acestei executari, statul parat sa ii plateasca reclamantului, in acelasi termen de 3 luni, suma de 2.500 EUR (doua mii cinci sute euro), cu titlu de daune materiale, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit; c) ca, in orice caz, statul parat sa ii plateasca reclamantului, in acelasi termen de 3 luni, suma de 3.500 EUR (trei mii cinci sute euro), cu titlu de daune morale, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit; d) ca sumele respective sa fie convertite in lei romanesti noi (RON) la cursul de schimb valabil la data platii;

91

e) ca, incepand de la expirarea acestui termen si pana la data platii, aceste sume sa fie majorate cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale; 5. respinge cererea de reparatie echitabila pentru rest. MODEL IV Curtea Europeana a Drepturilor Omului - Cauza SC Ruxandra Trading SRL impotriva Romaniei Sectia a III-a HOTARAREA din 12 iulie 2007 in Cauza SC Ruxandra Trading SRL impotriva Romaniei (Cererea nr. 28333/02) Strasbourg Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute in art. 44 alin. (2) din Conventie. Poate suferi modificari de forma. In Cauza SC Ruxandra Trading SRL impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), statuand in cadrul unei camere formate din: Domnii B.M. Zupancic, presedinte, C. Birsan, Doamnele E. Fura-Sandstrm, A. Gyulumyan, Domnul David Thor Bjrgvinsson Doamnele I. Ziemele, I. Berro-Lefevre, judecatori, si domnul S. Quesada, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la data de 21 iunie 2007, a pronuntat urmatoarea hotarare, adoptata la aceeasi data: PROCEDURA 1. La originea cauzei se afla cererea nr. 28333/02, introdusa impotriva Romaniei, prin care o societate de drept roman, constituita in 1996, Ruxandra Trading (societatea reclamanta), a sesizat Curtea la data de 18 iulie 2002 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). 2. Societatea reclamanta este reprezentata de doamna Ruxandra Awad, avocat din Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de co-agentul guvernamental, doamna Ruxandra Pasoi, de la Ministerul Afacerilor Externe. 3. Societatea reclamanta se plange, in temeiul art. 6 din Conventie, de neexecutarea de catre Primaria Bucuresti a unei sentinte judecatoresti definitive de condamnare la eliberarea unei autorizatii de constructie permanenta si la acordarea unui teren in concesiune. Ea vede de asemenea in asta o atingere adusa dreptului sau la respectarea bunurilor sale, in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. 4. La 24 octombrie 2003 Curtea a hotarat sa comunice Guvernului cererea. Prevalandu-se de dispozitiile art. 29 alin. 3, ea a decis ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna. IN FAPT

92

I. Circumstantele cauzei 5. Societatea reclamanta este o societate cu raspundere limitata constituita in 1996 si avand sediul in Bucuresti. A. Cereri de eliberare a unei autorizatii de construire 6. La 28 septembrie 1996 societatea reclamanta a inchiriat un teren de 9.550 m, situat la nr. 33 in strada Tipografilor in Bucuresti si apartinand Primariei Bucuresti. 7. In 1996 societatea reclamanta a obtinut un certificat de urbanism pentru construirea pe terenul respectiv a unui centru comercial. La 26 septembrie 1996 Primaria a eliberat societatii reclamante o autorizatie de construire valabila pe o perioada de sase luni. Atat certificatul de urbanism cat si autorizatia de construire au fost eliberate de Consiliul general Bucuresti ( consiliul general ) si semnate de Primarul General al Municipiului Bucuresti. La 11 martie 1997 societatea reclamanta a obtinut avizul Agentiei de protectie a mediului inconjurator de construire a centrului comercial. 8. La 24 februarie 1997 contractul de inchiriere a fost reinnoit pe o perioada de sase luni; o clauza din contract prevedea ca putea fi prelungit din sase in sase luni. La 24 august 1997 acest contract a fost reinnoit automat. 1. Actiune in evacuare impotriva societatii reclamante 9. La 8 decembrie 1998 Primaria Generala Bucuresti ( Primaria ) a sesizat Judecatoria Bucuresti cu o actiune impotriva societatii reclamante in evacuare de pe terenul in cauza pe motiv ca contractul de inchiriere nu fusese prelungit si ca nu dispunea de un titlu pentru a ocupa terenul. Printr-o sentinta definitiva din 7 mai 1999 instanta a respins actiunea pe motiv ca contractul fusese reinnoit in mod tacit pe o durata nedeterminata. 2. Actiune vizand condamnarea Primariei sa elibereze societatii reclamante o autorizatie de construire 10. Printr-o hotarare definitiva din 14 septembrie 1998 Curtea de Apel Bucuresti a condamnat Primaria sa elibereze societatii reclamante o noua autorizatie de construire pe acelasi teren. 11. La 8 noiembrie 1999 Primaria a eliberat societatii reclamante o autorizatie provizorie de construire pe o perioada de 12 luni, cu conditia de a distruge constructia in una din conditiile urmatoare: modificarea planului de folosinta a terenului, schimbarea situatiei juridice a terenului, cererea expresa a Primariei de a demola constructia, neplata din partea reclamantei a taxelor aferente terenului. 12. Printr-o hotarare administrativa din 4 mai 2000 Primaria a modificat planul de folosinta privind terenul in litigiu. 3. Actiune in anulare a autorizatiei de constructie din 8 noiembrie 1999. 13. Printr-o hotarare din 8 iunie 2000 Curtea de Apel Bucuresti a anulat autorizatia din 8 noiembrie 1999 si a condamnat Primaria sa elibereze societatii reclamante o autorizatie de constructie permanenta, precum si sa incheie cu ea un contract de concesiune asupra terenului litigios. 14. Primaria a inaintat recurs, mentionand ca societatea reclamanta nu putea obtine o autorizatie de constructie in conditiile in care nu era nici proprietarul nici concesionarul terenului si ca in orice caz Primaria nu era competenta sa decida asupra concesionarii terenului. 15. Desi a fost citata legal pentru plata taxei de timbru privind procedura de recurs, Primaria nu a facut-o. Printr-o hotarare din 18 septembrie 2000 Curtea Suprema de Justitie a anulat recursul Primariei pentru neplata taxei de timbru.

93

B. Demersuri pentru executarea hotararii din 8 iunie 2000 16. La 8 iunie 2000 societatea reclamanta a cerut Primariei executarea hotararii din 8 iunie 2000, precum si anularea hotararii Primariei din 4 mai 2000 pe care o considera contrara hotararilor judecatoresti pronuntate in favoarea sa. 17. Printr-o sentinta din 29 iunie 2000, la cererea societatii reclamante, Curtea de Apel Bucuresti a anulat hotararea Primariei din 4 mai 2000. Printr-o sentinta definitiva din 27 noiembrie 2000 Curtea Suprema de Justitie a anulat recursul Primariei impotriva acestei sentinte, pe motiv ca aceasta nu avea calitatea sa introduca un asemenea recurs, aceasta competenta revenind Consiliului general. 18. Printr-o scrisoare din 16 martie 2001, ca raspuns la cererea societatii reclamante de executare a hotararii din 8 iunie 2000, Primaria a informat-o ca contractul de concesiune va fi incheiat dupa evaluarea si clarificarea situatiei juridice a terenului precum si plata de catre societatea reclamanta a taxei anuale de concesiune. 19. La 21 martie 2001, la cererea Primariei, Directia Generala a Investitiilor si Achizitiilor Publice a Primariei informat-o pe aceasta din urma ca in temeiul dispozitiilor Legii nr. 69/1991 privind administratia publica locala concesionarea terenurilor trebuia sa urmeze o procedura speciala de licitatie publica si ca, prin urmare, terenul nu putea fi concesionat societatii reclamante. 20. Neobtinand executarea de bunavoie a hotararii din 8 iunie 2000, societatea reclamanta a trimis, prin intermediul unui executor judecatoresc, o noua scrisoare Primariei, la 6 martie 2002, solicitand executarea hotararii inainte de 15 martie 2002. C. Actiune vizand condamnarea societatii reclamante la inlaturarea constructiei existente pe terenul litigios 21. La 9 iunie 2003 Primaria a somat societatea reclamanta sa inlature cladirea pe care o construise pe terenul litigios in baza autorizatiei de constructie din 26 septembrie 1996 si 8 noiembrie 1999. 22. Societatea reclamanta a sesizat Judecatoria cu o contestatie la executarea acestei somatii. Primaria nu a depus observatii in sprijinul apararii. Printr-o sentinta din 2 octombrie 2003 instanta a admis contestatia societatii reclamante si a anulat somatia, pe motiv ca beneficia de o hotarare definitiva de condamnare a Primariei sa-i elibereze o autorizatie de construire definitiva pentru aceste constructii. 23. La recursul Primariei, printr-o hotarare definitiva din 12 noiembrie 2004, Tribunalul Bucuresti a confirmat sentinta, pe motiv ca Primaria nu beneficia de un titlu executoriu pentru a cere demolarea constructiilor. D. Actiune in stabilirea unei amenzi 24. In 2003 societatea reclamanta a sesizat Judecatoria Bucuresti cu o cerere de executare silita a hotararii din 8 iunie 2000. Printr-o sentinta preliminara din 21 august 2003 instanta a respins actiunea ca inadmisibila, pe motiv ca obligatia care revenea Primariei nu putea fi realizata de o alta persoana si ca singura modalitate de a o constrange pe aceasta sa respecte sentinta in cauza era de a o condamna la plata unei amenzi. In urma recursului societatii reclamante, printr-o hotarare definitiva din 27 noiembrie 2003, Tribunalul Bucuresti a confirmat aceasta sentinta. 25. La 7 octombrie 2003 societatea reclamanta a sesizat Judecatoria Bucuresti cu o actiune impotriva Primariei privind condamnarea acesteia la plata unei amenzi. Printr-o sentinta

94

din 19 decembrie 2003 instanta a respins actiunea sa, pe motiv ca aceasta condamnare putea fi ceruta in fata instantei care a ordonat executarea silita a respectivei sentinte. Or, deoarece in cazul in speta, instanta declarase inadmisibila cererea de executare silita, cererea de condamnare a Primariei la plata unei amenzi era neintemeiata. E. Actiune in anulare a hotararii Consiliului General din 26 aprilie 2005 si a autorizatiei de dezafectare din 23 iunie 2005 26. Printr-o hotarare din 26 aprilie 2005 Consiliul General a acordat Ambasadei Frantei dreptul de a folosi gratuit (folosinta gratuita) un teren de 17.470 m din care facea parte terenul in litigiu, pentru a construi pe el un liceu. In hotarare se mentiona ca pe teren nu se afla nicio constructie. 27. La 23 mai 2005, bazandu-se pe dispozitiile Legii nr. 29/1991 privind contenciosul administrativ, societatea reclamanta a cerut Consiliului general si Primariei sa revoce hotararea din 26 aprilie citata anterior. 28. La 23 iunie 2005, la cererea societatii reclamante, prefectul a cerut Primariei sa gaseasca o solutie pentru a executa hotararea din 8 iunie 2000. 29. In aceeasi zi, pentru a asigura executarea hotararii din 26 aprilie 2005, Primaria a eliberat o autorizatie de dezafectare a constructiei pe care societatea reclamanta o ridicase pe terenul litigios, costul operatiunii revenind acesteia din urma. 30. La 27 iunie 2005 reclamanta a sesizat Tribunalul Bucuresti cu o actiune impotriva Primariei in anulare a autorizatiei de dezafectare din 23 iunie 2005 si cu o actiune impotriva Consiliului general in anulare a hotararii din 26 aprilie 2005. 1. Actiune in anulare a autorizatiei de dezafectare din 23 iunie 2005 31. La 12 iulie 2005 societatea reclamanta a fost informata de Primarie ca autorizatia de dezafectare din 23 iunie 2005 fusese executata la 24 si 27 iunie 2005, ca constructia ridicata pe teren fusese depozitata intr-un spatiu apartinand Primariei si ca era invitata sa o recupereze. 32. Printr-o sentinta din 16 decembrie 2005 Tribunalul Bucuresti a respins actiunea societatii reclamante, pe motiv ca constructia in cauza fusese realizata in baza autorizatiei de construire provizorie care permitea autoritatilor sa ordone demolarea fara nicio alta formalitate prealabila. In plus, instanta a constatat ca Primaria era proprietarul terenului care fusese pus la dispozitia Ambasadei Frantei. 33. Instanta a retinut de asemenea ca desi hotararea din 8 iunie 2000 a ordonat eliberarea unei autorizatii de construire definitiva societatii reclamante, un asemenea document nu putea fi eliberat decat cu respectarea tuturor dispozitiilor legale. Or, conform Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, numai proprietarul terenului putea cere eliberarea unei asemenea autorizati, conditie pe care societatea reclamanta nu o indeplinea in masura in care nu obtinuse dreptul de concesiune asupra terenului. 34. Societatea reclamanta a formulat un recurs impotriva acestei sentinte, mentionand ca constructia in cauza fusese ridicata in baza unei autorizatii de construire provizorie si ca o hotarare judecatoreasca definitiva condamnase autoritatile sa-i elibereze o autorizatie permanenta pentru aceeasi constructie. Ea a mentionat de asemenea ca hotararea din 8 iunie 2000 care condamna Primaria sa incheie contractul de concesiune nu fusese executata. 35. Printr-o hotarare definitiva din 11 mai 2006, Curtea de Apel Bucuresti a anulat autorizatia de dezafectare in cauza. Ea a retinut ca:

95

in temeiul sentintei din 8 iunie 2000, devenita definitiva, autoritatea publica era obligata, pe de o parte, sa elibereze o autorizatie definitiva de construire si, pe de alta parte, sa demareze procedura necesara pentru concesionarea terenului (...). Ordonand demolarea constructiei ridicata pe baza unei autorizatii provizorii de construire si pentru care era codamnata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva sa elibereze o autorizatie de construire definitiva, Primaria Bucuresti a abuzat de puterile sale in calitate de autoritate publica locala autonoma, (...), lezand interesele legitime ale reclamantei. 2. Actiune in anulare a hotararii Consiliului general din 26 aprilie 2005 36. Printr-o sentinta din 22 decembrie 2005, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea societatii reclamante in anularea hotararii Consiliului general din 26 aprilie 2005. Instanta a retinut ca hotararea din 8 iunie 2005, care viza o obligatie intuitu personae, nu fusese executata in termenul legal de trei ani si ca in prezent societatea reclamanta era decazuta din dreptul sau de a cere executarea acesteia. 37. Societatea reclamanta a formulat un recurs, mentionand ilegalitatea hotararii contestate. In observatiile de raspuns Consiliul general a relevat ca societatea reclamanta nu avea niciun drept asupra terenului in cauza si ca hotararea din 8 iunie 2000 fusese pronuntata impotriva Primariei si ca prin urmare nu era competent sa o execute. 38. Printr-o hotarare definitiva din 11 septembrie 2006 Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul societatii reclamante si a anulat hotararea din 26 aprilie 2005 in partea sa privind terenul de 9.550 m. Curtea de apel a constatat ca obligatia intuitu personae de a executa hotararea din 8 iunie 2000 revenea unei autoritati publice si ca Consiliul general nu putea invoca lipsa de competenta pentru a o executa in masura in care autoritatile, si anume Consiliul local si Primaria, faceau parte din administratia municipiului Bucuresti. Ea a considerat de asemenea ca in masura in care societatea reclamanta beneficia de o hotarare definitiva de condamnare a autoritatilor publice sa incheie cu ea un contract de concesiune, aceste autoritati nu puteau atribui terenul unei alte institutii. 39. Printr-o hotarare din 19 februarie 2007 Curtea de Apel Bucuresti a respins contestatia in anulare formulata de Consiliul general impotriva hotararii din 11 septembrie 2006 citata anterior. 40. Din actele prezentate de societatea reclamanta reiese ca hotararea din 8 iunie 2000 a ramas in continuare neexecutata. Printr-o scrisoare din 20 martie 2007 Guvernul a informat Curtea ca Primaria Bucuresti detinea proprietatea si posesia terenului litigios. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 41. Legea nr. 69/1991 privind administratia publica locala Articolul 5 alin. 1 Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale, ca autoritati deliberative, si primarii, ca autoritati executive (...) Articolul 44 alin. 1 Primarul indeplineste urmatoarele atributii principale: a) asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, a prevederilor Constitutiei si ale legilor tarii (...) ale hotararilor consiliului judetean; b) asigura executarea hotararilor consiliului local (...); t) emite avizele, acordurile si autorizatiile prevazute de lege.

96

42. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii si unele masuri pentru realizarea locuintelor. Articolul 2 Autorizatia de construire constituie actul de autoritate al administratiei publice locale pe baza caruia se asigura aplicarea masurilor prevazute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor. Articolul 10 1. Terenurile apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativteritoriale, destinate construirii, pot fi vandute, concesionate ori inchiriate prin licitatie publica, potrivit legii, in conditiile respectarii prevederilor documentatiilor de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii (...) 2. Concesionarea se face pe baza de oferte prezentate de catre solicitanti, cu respectarea prevederilor legale, inclusiv cele ale prezentului capitol, urmarindu-se valorificarea superioara a potentialului terenului. Articolul 12 Prin exceptie de la prevederile art. 10, terenurile destinate construirii se pot concesiona fara licitatie publica, in urmatoarele situatii: (...) b) pentru realizarea de obiective de utilitate publica sau de binefacere, cu caracter social, fara scop lucrativ, altele decat cele care se realizeaza de catre colectivitatile locale pe terenurile acestora, cu plata taxei de redeventa stabilite potrivit legii. 43. Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor Articolul 1 alin. 2 Concesionarea se face in baza unui contract prin care o persoana, numita concedent, transmite pentru o perioada determinata, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numita concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, in schimbul unei redevente. Articolul 5 (...) Consiliul local are calitatea de concedent, in calitate de reprezentant al orasului sau comunei in privinta concesionarii bunurilor proprietate publica sau privata ale acesteia. Articolul 10 Concesionarea unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public se realizeaza prin licitatie publica sau prin negociere directa, conform prevederilor prezentei legi. IN DREPT I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 alin. 1 din Conventie 44. Invocand art. 6 alin. 1 din Conventie, societatea reclamanta se plange ca refuzul autoritatilor competente de a se conforma hotararii din 8 iunie 2000 a Tribunalului

97

Bucuresti a incalcat dreptul sau la un tribunal. Art. 6 alin. 1 din Conventie prevede urmatoarele : "Orice persoana are dreptul la judecarea echitabila a cauzei sale (...) de catre o instanta independenta si impartiala (...) care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)" A. Asupra admisibilitatii 45. Curtea constata ca cererea nu este in mod manifest neintemeiata in sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. De asemenea, ea constata ca aceasta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate si o declara deci admisibila. B. Asupra fondului 1. Argumentele partilor 46. Guvernul subliniaza ca, desi executarea unei hotarari trebuie considerata ca facand parte integranta din proces in sensul art. 6 din Conventie (Hornsby impotriva Greciei, Hotararea din 19 martie 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-II, paragraful 41), exista circumstante care justifica neexecutarea in natura a unei obligatii impuse printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, fara ca neexecutarea sa constituie incalcarea articolului. Conform opiniei sale, este vorba in acest caz despre o imposibilitate obiectiva de executare, datorata faptului ca hotararea din 8 iunie 2000 a fost pronuntata impotriva unei autoritati publice care nu este competenta sa asigure executarea sa. 47. In privinta partii din sentinta care condamna Primaria sa elibereze societatii reclamante o autorizatie de construire permanenta, Guvernul mentioneaza ca exista o dezbatere in plan intern in privinta interpretarii acordate hotararii: in opinia Primariei, articolul 2 din Legea nr. 50/1991 prevede numai autorizatiile de construire fara a face distinctia intre autorizatiile provizorii si permanente . Prin urmare, Primaria nu putea fi condamnata decat sa elibereze o autorizatie de construire pur si simplu si nu o autorizatie de construire permanenta a carei existenta nu era prevazuta de lege. 48. De asemenea, Guvernul mentioneaza ca, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, competenta de a acorda o concesiune asupra terenurilor revenea Consiliului general si nu Primariei. De altfel, instanta nu a precizat regimul juridic al acestei concesiuni, fapt ce facea dificila executarea sa. 49. Societatea reclamanta contesta pozitia Guvernului. In opinia sa, punctul de plecare al atingerilor aduse dreptului sau il reprezinta neexecutarea sentintei din 14 septembrie 1998, ceea ce aconvins-o sa sesizeze instantele nationale cu actiunea care a condus la hotararea din 8 iunie 2000. 50. Ea considera ca refuzul Primariei de a executa sentinta din 8 iunie 2000 nu se justifica printr-o imposibilitate obiectiva. In privinta refuzului sau de a elibera o autorizatie de construire permanenta, reclamanta mentioneaza ca acest caracter permanent vizeaza constructia si nu actul administrativ si ca in temeiul art. 44 alin. 1 din Legea nr. 69/1991 privind administratia publica locala, Primaria era competenta sa elibereze o asemenea autorizatie. 51. In ceea ce priveste refuzul Primariei de a incheia contractul de concesiune, societatea reclamanta mentioneaza ca in temeiul articolelor 44 alin. 1 b) si 5 alin. 1 din Legea nr. 69/1991, Consiliul local indeplinea functia de autoritate de deliberare si Primaria pe cea de autoritate de executare. Or, in speta, hotararea Consiliului local asupra concesionarii terenului a fost inlocuita prin hotararea din 8 iunie 2000. Prin urmare, Primaria, in calitatea

98

sa de autoritate de executie, era obligata sa se conformeze fara a putea pune in discutie autoritatea de lucru judecat a sentintei citate anterior. De altfel, reclamanta constata ca Legea nr. 219/1998 a reunit dispozitiile legale de reglementare a contractului de concesiune. In opinia sa, contractul de concesiune in cauza ar fi reglementat de Legea nr. 50/1991 combinat cu dispozitiile pertinente ale Legii generale nr. 219/1998. 2. Aprecierea Curtii 52. Curtea aminteste ca dreptul la un tribunal garantat de art. 6 alin. 1 din Conventie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta in detrimentul unei parti. Executarea unei sentinte, a oricarei instante, trebuie considerata ca facand parte integranta din proces in sensul art. 6. Curtea a recunoscut deja ca protejarea efectiva a justitiabilului si restabilirea legalitatii implica obligatia pentru administratie de a se adapta la o sentinta sau o hotarare pronuntata de cea mai inalta instanta administrativa a statului in materie (Hornsby, citat anterior, paragraful 40 si urmatoarele si Karahalios impotriva Greciei, nr. 62503/00, paragraful 29, 11 decembrie 2003). 53. In plus, Curtea subliniaza importanta deosebita pe care o are executarea hotararilor judecaroresti in contextul contenciosului administrativ (a se vedea Iera Moni Profitou Iliou Thiras impotriva Greciei, nr. 32259/02, paragraful 34, 22 decembrie 2005). Cu toate acestea, dreptul la un tribunal nu poate obliga un stat sa execute fiecare sentinta cu caracter civil oricare ar fi si oricare ar fi imprejurarile (Sanglier impotriva Frantei, nr. 50342/99, paragraful 39, 27 mai 2003). 54. In acest caz nu se contesta faptul ca hotararea din 8 iunie 2000 de condamnare a Primariei sa incheie cu societatea reclamanta un contract de concesiune si sa-i elibereze o autorizatie de construire permanenta nu a fost nici executata ad literam, nici anulata sau modificata in urma exercitarii unei cai de atac prevazuta de legea interna. Or, Primaria este parte integranta din administratia care constituie un element al statului de drept, interesul sau identificandu-se cu cel al unei bune administrari a justitiei. Asadar, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare ori intarzie in executarea acesteia, garantiile art. 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd ratiunea de a fi (Hornsby, citat anterior, paragraful 41). 55. Curtea constata ca, in ciuda hotararilor judecatoresti favorabile societatii reclamante, Primaria a continuat sa se opuna executarii hotararii din 8 iunie 2000, pe motiv ca instantele nationale nu interpretasera corect dispozitiile dreptului intern aplicabile in materie si ca hotararea in cauza era neclara. A accepta acest argument ar echivala cu a admite ca, in cazul in speta, administratia s-ar putea sustrage executarii unei hotarari judecatoresti, invocand pur si simplu interpretarea incorecta a legii interne din partea instantelor nationale, repunand astfel in discutie fondul cauzei (mutatis mutandis, Ioannidou-Mouzaka impotriva Greciei, nr. 75898/01, paragraful 33, 29 septembrie 2005). Or, actiunile sau omisiunile administratiei in urma unei hotarari judecatoresti nu pot avea drept consecinta nici impiedicarea, nici, cu atat mai putin, repunerea in discutie a fondului acestei hotarari (Immobiliare Saffi impotriva Italiei [GC], nr. 22774/93, paragraful 74, CEDO 1999-V). 56. De asemenea, Curtea aminteste ca nu-i revine sarcina de a confirma sau a infirma continutul unei hotarari judecatoresti interne. Ea nu poate totusi sa nu constate situatia juridica stabilita de ea intre parti. In aceasta privinta ea remarca faptul ca, chiar si presupunand ca ar fi existat o divergenta de interpretare la nivel intern in privinta cadrului legal de reglementare a incheierii unui contract de concesiune, instantele nationale au

99

considerat, bazandu-se pe dovezile prezentate de parti, ca acest contract trebuia incheiat si ca autorizatia de construire trebuia eliberata societatii reclamante. In consecinta, pe baza principiului suprematiei dreptului intr-o societate democratica, Curtea considera ca hotararea definitiva pronuntata de instantele nationale prevaleaza si ca autoritatile administrative erau obligate sa se conformeze in intregime (Pantea impotriva Romaniei, nr. 5050/02, paragraful 35, 15 iunie 2006). De altfel, ea constata ca autoritatile administrative nu au considerat necesar sa conteste in mod intemeiat aceasta sentinta in fata instantelor nationale (a se vedea paragraful 15 de mai sus). 57. Desi Curtea admite, impreuna cu Guvernul, ca exista circumstante care justifica neexecutarea in natura a unei obligatii impuse de o hotarare judecatoreasca definitiva, ea considera ca statul nu se poate prevala de o atare justificare fara sa fi informat in prealabil societatea reclamanta, prin intermediul unei hotarari judecatoresti, asupra imposibilitatii de a executa ca atare obligatia initiala, mai ales cand actioneaza in dubla calitate, de detinator al fortei publice si de debitor al obligatiei (a se vedea Costin impotriva Romaniei, nr. 57810/00, paragraful 57, 26 mai 2005). Or, in prezenta cauza, instantele nationale au considerat ca autoritatile administrative erau obligate sa execute hotararea din 8 iunie 2000 si nu au constatat existenta unei imposibilitati obiective care ar putea justifica refuzul lor de a executa aceasta hotarare (a se vedea paragrafele 35 si 38 de mai sus). 58. De altfel, Curtea aminteste ca a considerat deja ca ar fi exagerat sa se ceara unui reclamant care a obtinut o hotarare judecatoreasca definitiva impotriva statului sa intenteze din nou actiuni impotriva autoritatii pentru a obtine executarea obligatiei in cauza (a se vedea, Metaxas impotriva Greciei, nr. 8415/02, paragraful 19, 27 mai 2004). 59. Curtea constata de asemenea ca, desi prin hotararea din 26 aprilie 2004 Consiliul general a pus terenul litigios la dispozitia Ambasadei Frantei la Bucuresti, aceasta hotarare a fost anulata in partea sa privind terenul in litigiu prin hotararea definitiva din 11 septembrie 2006 si ca Ambasada Frantei nu se afla in posesia terenului. In plus, asa cum reiese din informatiile oferite de Guvern, administratia municipiului Bucuresti detine in prezent proprietatea si posesia terenului. In consecinta, eventuala imunitate diplomatica a Ambasadei Frantei nu ar putea impiedica, in speta, executarea hotararii din 8 iunie 2000 (a contrario, Manoilescu si Dobrescu impotriva Romaniei (decizie), nr. 60861/00, paragraful 77, CEDO 2005-VI). 60. Aceste elemente ii sunt suficiente Curtii pentru a concluziona ca comportamentul autoritatilor nationale, in privinta executarii hotararii din 8 iunie 2000, a adus atingere dreptului la un tribunal al societatii reclamante asa cum este garantat de art.6 alin. 1 din Conventie. Prin urmare acest articol s-a incalcat. II. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie 61. Societatea reclamanta considera ca neexecutarea de catre autoritatile nationale a hotararii din 8 iunie 2000 a adus atingere dreptului sau la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 care prevede urmatoarele: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."

100

A. Asupra admisibilitatii 62. Curtea constata ca cererea nu este in mod manifest neintemeiata in sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. De asemenea, ea constata ca aceasta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate si o declara deci admisibila. B. Asupra fondului 1. Argumentele partilor 63. Guvernul mentioneaza ca in speta hotararea pronuntata in favoarea societatii reclamante nu a facut sa apara in patrimoniul sau nici un drept de proprietate, nici o creanta constituita, ci, in cel mai bun caz, o speranta legitima de a putea obtine concesionarea terenului in litigiu. In plus, in masura in care instanta nu a precizat in sentinta sa temeiul juridic al contractului de concesiune, si anume Legea nr. 50/1991 sau Legea nr. 219/1998, societatea reclamanta ar fi trebuit sa-i ceara sa-si interpreteze hotararea. 64. Guvernul considera ca ingerinta atribuita autoritatilor romane, si anume intarzierea in executarea sentintei in cauza, este justificata. In opinia sa, ingerinta era prevazuta de lege, si anume legile nr. 69/1991, 50/1991 si 219/1998 si urmarea un scop legitim, in acest caz protejarea interesului general al comunitatii. De altfel, el considera ca ingerinta era proportionala cu scopul urmarit, tinand cont de marja ampla de apreciere de care beneficiaza statele in materie de urbanism si de faptul ca societatea reclamanta nu a fost niciodata privata de drepturile acordate prin hotararea din 8 iunie 2000. 65. Societatea reclamanta contesta afirmatia Guvernului. Ea constata ca neexecutarea hotararilor din 14 septembrie 1998 si 8 iunie 2000 a adus atingere dreptului sau de a folosi terenul in cauza precum si constructia pe care o ridicase pe acest teren. 66. Ea considera ca o actiune in interpretare a hotararii nu se impunea in masura in care dispozitivul era clar si, in orice caz, actiunea ar fi fost respinsa drept tardiva de instantele nationale. In opinia societatii reclamante autoritatile romane se bazeaza pe o dezbatere lingvistica pentru a acorda o legitimitate neexecutarii. Desi Primaria a mentionat interpretarea sa in procedura interna, aceasta nu a fost retinuta de instantele nationale (a se vedea paragrafele 35 si 38 de mai sus). 67. De asemenea, societatea reclamanta releva ca neexecutarea nu este datorata unui nou plan de urbanism, in masura in care proiectul care condusese la anularea certificatului sau de construire a fost anulat de instantele nationale prin hotararea din 29 iunie 2000. Ea indica faptul ca din 1996 nu s-a efectuat nicio modificare la proiectul de urbanism. 68. In final, sociertatea reclamanta estimeaza ca executarea hotararii din 8 iunie 2000 intrun viitor apropiat este mai mult decat incerta, in masura in care actiunile sale in vederea constrangerii autoritatilor locale de a o respecta au fost respinse pana in prezent de instantele nationale ca inadmisibile sau neintemeiate. 2. Aprecierea Curtii 69. Curtea aminteste ca pentru a stabili daca societatea reclamanta dispunea de un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, ea trebuie sa cerceteze daca hotararea din 8 iunie 2000 a facut sa apara in capatul sau de acuzare o creanta suficient stabilita pentru a fi exigibila (a se vedea Rafinariile grecesti Stran si Stratis Andreatis impotriva Greciei, Hotararea din 9 decembrie 1994, seria A nr. 301-B, pag. 84, paragraful 59).

101

70. In acest caz, hotararea din 8 iunie 2000 a condamnat administratia sa incheie cu societatea reclamanta un contract de concesiune si sa-i elibereze o autorizatie de constructie definitiva pentru imobilul pe care il construise deja pe acest teren. 71. Curtea a considerat deja ca dreptul de a practica o activitate in baza unui contract de concesiune constituie un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 (Posti si Rahno impotriva Finlandei, nr. 27824/95, paragraful 76, CEDO 2002-VII). In opinia Curtii, nu e nicio indoiala ca obligatiile ce decurg din hotararea definitiva din 8 iunie 2000 capata un caracter patrimonial de constituire a unui bun , in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis, Beyeler impotriva Italiei [GC], nr. 33202/96, paragraful 105, CEDO 2000-I). Aceasta dispozitie este deci aplicabila in cazul in speta. 72. Nu se contesta ca hotararea din 8 iunie 2000 nu a fost executata in conformitate cu dispozitivul sau si ca neexecutarea sa se atribuie in exclusivitate autoritatilor administrative competente. Reiese ca imposibilitatea pentru societatea reclamanta de a obtine executarea sa reprezinta un amestec in dreptul sau la respectarea bunurilor. 73. Curtea constata ca hotararea in cauza era definitiva si obligatorie si nu cerea nicio alta masura de executie. In privinta argumentelor Guvernului privind imposibilitatea de a o executa din cauza unei interpretari incoerente si incomplete, Curtea face trimitere la concluziile la care a ajuns in paragrafele 55 si 56 de mai sus. 74. Astfel, refuzand sa se conformeze hotararii din 8 iunie 2000, autoritatile nationale au privat societatea reclamanta de posibilitatea de a folosi terenul in cauza, fara a-i prezenta o justificare. Curtea aminteste ca statele beneficiaza, desigur, de o marja ampla de apreciere pentru a-si conduce politica de urbanism (Gorraiz Lizarraga si altii impotriva Spaniei, nr. 62543/00, paragraful 70, CEDO 2004-III). Cu toate acestea, in acest caz, nu avut loc nicio modificare a planurilor de urbanism si acest motiv nu a fost niciodata invocat de autoritatile administrative in fata instantelor nationale pentru a justifica neexecutarea hotararii. Presupunand chiar ca un asemenea motiv ar putea justifica neexecutarea, Curtea constata ca autoritatile nu au propus nicio masura compensatorie societatii reclamante pentru ca echilibrul just impus de art. 1 din Protocolul nr. 1 sa nu fie intrerupt (a contrario Phocas citat anterior, paragraful 60). 75. Tinand cont de cele de mai sus, Curtea concluzioneaza ca s-a incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1 din Conventie. III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie 76. In conformitate cu art. 41 din Conventie, "In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o satisfactie echitabila." A. Prejudiciu 77. Societatea reclamanta cere executarea hotararii din 8 iunie 2000. Ea cere de asemenea cu titlu de prejudiciu material 11.000.000 dolari americani (USD). Aceasta suma reprezinta valoarea constructiei pe care ea a construit-o pe teren si care a fost demolata de autoritati, adica 1.100.000 USD, precum si beneficiul net pe care l-ar fi putut obtine din exploatarea terenului si a constructiei. 78. Societatea reclamanta prezinta un raport de expertiza asupra rentabilitatii investitiei sale, conform caruia beneficiul net pe care l-ar fi putut realiza din ianuarie 1998 pana in mai 2004 este de 3.507.477 USD. Cu toate acestea, in opinia sa, acest raport de expertiza nu tine cont de faptul ca in momentul in care contractul de concesiune ar fi fost incheiat,

102

concurenta pe piata romaneasca privind disponibilitatea spatiilor comerciale pentru chirie era foarte mica, ceea ce i-ar fi permis sa realizeze beneficii mai importante, pe care o evalueaza la 1.500.000 USD pe an. Prin urmare, ea considera ca beneficiul pe care l-ar fi putut realiza din ianuarie 1998 pana in iunie 2004 este de 9.900.000 USD. 79. Societatea reclamanta cere de asemenea suma de 100.000 USD cu titlu de prejudiciu moral pentru umilintele pe care doamna avocat Ruxandra Awad le-a suferit pentru executarea hotararii in cauza. 80. Guvernul considera ca suma solicitata cu titlu de lipsa de castig este excesiva si ca cea mai buna reparatie ar fi restituirea in natura a bunului. In ceea ce priveste nebeneficierea, Guvernul aminteste ca jurisprudenta Curtii face o distinctie intre cazurile in care reclamantului i s-a restituit bunul (Anghelescu impotriva Romaniei, nr. 29411/95, paragrafele 75-77, 9 aprilie 2002, Surpaceanu impotriva Romaniei, nr. 32260/96, paragrafele 54-56, 21 mai 2002 si Oprescu impotriva Romaniei, nr. 36039/97, paragrafele 56-57) si cele in care bunul nu i-a fost restituit (Popescu Nasta impotriva Romaniei, nr. 33355/96, paragraful 62, 7 ianuarie 2003). In prima categorie de cauze, Curtea a alocat reclamantilor o suma pentru privarea de proprietate suferita si nu pentru nebeneficiere. In al doilea gen de cauze Curtea nu a alocat nicio suma cu acest titlu tinand cont de faptul ca a ordonat restituirea bunului. 81. Referitor la cauzele Buzatu impotriva Romaniei ((satisfactie echitabila), nr. 34642/97, paragraful 18, 27 ianuarie 2005, Sovtransavto Holding impotriva Ucrainei (satisfactie echitabila), nr. 48553/99, paragraful 70, 2 octombrie 2003 si Capital Bank AD impotriva Bulgariei, nr. 49429/99, paragraful 144, CEDO 2005-XII (extrase)), Guvernul aminteste ca Curtea nu poate face speculatii asupra valorii reale a investitiilor si ca nu poate fi acordata nicio suma cu acest titlu. 82. Guvernul adauga ca, conform jurisprudentei Curtii, o societate comerciala nu are dreptul la o despagubire morala. In orice caz, el releva ca suma ceruta cu titlu de prejudiciu moral vizeaza direct pe reprezentanta societatii reclamante si nu societatea insasi. 83. In privinta prejudiciului moral, Curtea aminteste ca, conform jurisprudentei sale, o persoana juridica, fie si o societate comerciala, poate suferi un alt prejudiciu decat material cerand o reparatie baneasca (a se vedea Comingersoll S.A. impotriva Portugaliei [GC], 35382/97, CEDO 2000-IV, paragrafele 31-37). Cu toate acestea, Curtea constata ca prejudiciul invocat in speta nu priveste societatea reclamanta ci pe reprezentanta sa. Prin urmare, Curtea considera ca nu trebuie platita o suma oarecare cu acest titlu. 84. In privinta prejudiciului material, Curtea considera ca aplicabilitatea art. 41 nu se afla in stare de judecata, astfel incat trebuie reanalizata tinand cont de asemenea de eventualitatea unui acord intre statul parat si interesati (art. 75 alin. 1 si 4 din regulamentul Curtii). B. Costuri si cheltuieli 85. Societatea reclamanta nu cere rambursarea costurilor si cheltuielilor. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, IN UNANIMITATE: 1. declara cererea admisibila; 2. hotaraste ca a fost incalcat art. 6 alin. 1 din Conventie; 3. hotaraste ca a fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie; 4. hotaraste ca aplicabilitatea art. 41 din Conventie nu se afla in stare de judecata in ce priveste prejudiciul material; prin urmare,

103

a) o amana in privinta acestui punct ; b) invita Guvernul si societatea reclamanta sa-i prezinte in scris, in termen de 3 luni de la data la care hotararea a ramas definitiva, conform art. 44 alin. 2 din Conventie, observatiile lor asupra prezentei chestiuni si in special sa ii aduca la cunostinta orice acord la care vor ajunge; c) amana procedura ulterioara si deleaga presedintelui camerei sarcina de a stabili o data in caz de nevoie; 5. respinge cererea de acordare a unei satisfactii echitabile pentru rest. Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la data de 12 iulie 2007, in aplicarea art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament. MODEL V Cauza Anghelescu mpotriva Romniei Curtea European a Drepturilor Omului Hotrre din 09/04/2002

CURTEA EUROPEAN A DREPTURILOR OMULUI SECIA a II-a Publicat n M. OF. nr. 682 din 16/09/2002 (Cererea nr. 29.411/95) Strasbourg, 9 aprilie 2002 PROCEDURA: 1. La originea cauzei se afla o cerere (29.411/95) indreptata impotriva Romaniei, introdusa la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in temeiul fostului articol 25 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (conventie), de catre un cetatean roman, domnul Stefan Anghelescu (reclamantul), la data de 16 octombrie 1995. 2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de catre agentul guvernamental, doamna R. Rizoiu. 3. Reclamantul pretinde in special ca refuzul Curtii Supreme de Justitie de a recunoaste instantelor judecatoresti competenta de a se pronunta asupra unei actiuni in revendicare, precum si refuzul acestei instante de a introduce in cauza pe reclamant in procedura initiata de procurorul general sunt contrare dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din conventie. Reclamantul sustine, de asemenea, ca hotararea Curtii Supreme de Justitie a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor sale, astfel cum este garantat de art. 1 din Primul Protocol aditional la conventie. 4. Comisia a declarat admisibila aceasta cerere la data de 24 februarie 1997, apoi, din cauza imposibilitatii de a finaliza examinarea cauzei pana la data de 1 noiembrie 1999, a procedat la deferirea sa Curtii, conform art. 5 paragraful 3 teza a doua din Protocolul nr. 11. 5. Cererea a fost repartizata sectiunii I a Curtii (art. 52 alin. 1 din regulament). Camera investita cu examinarea cauzei a fost alcatuita conform art. 26 alin. 1 din regulament. Data fiind incompatibilitatea domnului C. Barsan, judecator ales din partea Romaniei, Guvernul l-a desemnat pe domnul C. Doldur pentru a face parte din completul cauzei, in calitate de judecator ad-hoc (art. 27 paragraful 2 din conventie si art. 29 alin. 1 din regulament). 6. Reclamantul si Guvernul au depus observatii scrise pe fondul cauzei (art. 59 alin. 1 din regulament).

104

7. La data de 1 noiembrie 2001 Curtea a modificat structura sectiunilor (art. 25 alin. 1 din regulament). Prezenta cerere a fost repartizata sectiunii a II-a, astfel reorganizata (art. 52 alin. 1 din regulament). I. IN FAPT 8. Reclamantul, cetatean roman nascut in anul 1928, domiciliaza in Wiesbaden (Germania). 9. In anul 1950, invocand Decretul de nationalizare nr. 92 din 20 aprilie 1950 (denumit in continuare Decretul nr. 92/1950), statul a intrat in proprietatea unui bun imobil apartinand parintilor reclamantului. Acest imobil era compus din patru constructii si terenul aferent. A. Prima actiune in revendicare 10. La data de 22 aprilie 1994 mama reclamantului, E.A., a sesizat instanta de fond cu o actiune in revendicare a bunului mentionat mai sus. In motivarea cererii a aratat ca dispozitiile Decretului nr. 92/1950 nu au fost respectate, motiv pentru care statul nu a dobandit un titlu valabil asupra imobilului. Reclamanta a invocat nerespectarea art. 2 din Decretul nr. 92/1950, care prevedea ca locuintele apartinand pensionarilor si functionarilor nu pot fi nationalizate. In concret, sotul sau fusese functionar si, in orice caz, el iesise deja la pensie la momentul nationalizarii, in timp ce ea fusese casnica. 11. Prin Sentinta din 7 iulie 1994 instanta de fond a admis actiunea doamnei E.A., recunoscand dreptul sau de proprietate, si a dispus ca statul sa lase in deplina posesie imobilul revendicat. 12. Apelul introdus de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, administratorul imobilului, a fost respins, ca tardiv introdus, la 14 septembrie 1994, prin decizia Tribunalului Municipiului Bucuresti. 13. Sentinta din 7 iulie 1994 a devenit definitiva si irevocabila, nemaiputand fi desfiintata printr-o cale de atac ordinara. 14. Ca urmare a cererii doamnei E.A. de punere in executare a hotararii, primarul municipiului Bucuresti a ordonat la data de 11 noiembrie 1994 restituirea bunului si radierea dreptului de proprietate al statului din registrul de publicitate imobiliara. 15. Doamna E.A. a inceput sa plateasca taxele si impozitele aferente acestei proprietati. 16. La data de 2 decembrie 1994 doamna E.A. a donat bunul catre fiul sau, reclamant in plangerea de la Strasbourg, prin inscris autentic transcris de indata in registrul de publicitate imobiliara si in evidentele administratiei financiare. 17. La o data neprecizata procurorul general al Romaniei a introdus recurs in anulare in fata Curtii Supreme de Justitie (denumita in continuare C.S.J.), cu motivarea ca, examinand legalitatea aplicarii Decretului nr. 92/1950, judecatorii au depasit atributiile puterii judecatoresti. Doar doamna E.A. a fost citata in fata acestei instante. 18. La data de 31 mai 1995, inaintea deschiderii dezbaterilor asupra fondului, reprezentantul parchetului a cerut C.S.J. introducerea in cauza a adevaratului proprietar, reclamantul. Reprezentantul parchetului a indicat ca la momentul introducerii recursului in anulare nu avea cunostinta despre donatia facuta de catre E.A. fiului sau. 19. Avocatul doamnei E.A. a cerut la randul sau amanarea dezbaterilor si introducerea in cauza a reclamantului, aratand ca doamna E.A. nu mai este proprietara imobilului, ca litigiul poarta asupra unui drept real si ca doar titularul unui astfel de drept are calitate de a sta in justitie. 20. Admitand ca doamna E.A. nu mai este proprietarul bunului in discutie, C.S.J. a respins cererea de amanare ca inutila, aratand ca dezbaterile asupra fondului vor dovedi cine este adevaratul proprietar al bunului.

105

21. In aceeasi zi C.S.J. a admis recursul in anulare, a casat hotararile judecatoresti anterioare si, pe fond, a respins actiunea in revendicare introdusa de doamna E.A., cu urmatoarea motivare: "... Restituirea bunurilor nationalizate a fost reglementata prin Decretul nr. 524/1955 pentru completarea si modificarea Decretului nr. 52/1950, potrivit caruia scoaterea sub nationalizare a oricaror imobile putea fi hotarata de Consiliul de Ministri. Aceasta reglementare exclude posibilitatea ca instantele sa cenzureze modul de aplicare a actului de nationalizare si sa dispuna restituirea imobilelor nationalizate. Pe de alta parte, problema reparatiilor pentru bunurile preluate de stat in mod abuziv este rezervata, in prezent, domeniului legislativ. Astfel, prin Legea privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991*) si Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a precizat ca reparatiile susmentionate se vor reglementa printr-o lege speciala. Ca urmare, in prezent este exclusa din competenta instantelor judecatoresti verificarea aplicarii actului de nationalizare si posibilitatea scoaterii imobilelor de sub nationalizare. In consecinta, instantele numai prin depasirea atributiilor au procedat la stabilirea aplicarii gresite a Decretului nr. 92/1950 si au dispus restituirea imobilului, incat recursul in anulare urmeaza a fi admis, a se casa hotararile atacate si a se respinge actiunea formulata de reclamanta." *) Legea nr. 58/1991 a fost abrogata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997. 22. La data de 31 mai 1995 administratia financiara a radiat dreptul reclamantului din registrul de impozite si a inscris dreptul de proprietate al statului asupra bunului. 23. Doamna E.A. a decedat la 30 iulie 1995. 24. La data de 24 ianuarie 1997 primarul municipiului Bucuresti s-a conformat Deciziei din 31 mai 1995, emitand o decizie prin care a anulat dispozitia sa din 11 noiembrie 1994, ordonand doamnei E.A. sa lase imobilul in deplina proprietate si posesie societatii H, administrator al imobilelor proprietate de stat. Decizia mentiona, de asemenea, ca dreptul de proprietate al statului urma sa fie inscris in registrul de publicitate imobiliara. B. A doua actiune in revendicare 25. In anul 1998 reclamantul a sesizat cu o noua actiune in revendicare instanta de fond. Prin Sentinta din 26 martie 1998 a fost admisa actiunea in revendicare a reclamantului, a fost confirmat dreptul sau de proprietate asupra imobilului si s-a ordonat statului sa lase in deplina proprietate si posesie imobilul in cauza. Consiliul General al Municipiului Bucuresti a renuntat la apel, astfel incat Sentinta din 26 martie 1998 a devenit definitiva prin Decizia Tribunalului Municipiului Bucuresti din 17 martie 1999 prin care se lua act de renuntarea la apel. 26. Primarul municipiului Bucuresti a ordonat la data de 25 mai 1998 restituirea bunului imobil compus din constructii si terenul aferent. Cele patru constructii se compun din: un prim corp de locuinta (A) cu trei apartamente (desemnate in continuare dupa cum urmeaza: nr. 1 la parter, nr. 2 la primul etaj si nr. 3 la etajul 2), un al doilea corp de locuinta (B) cu

106

un apartament (desemnat in continuare nr. 4) si celelalte constructii reprezentand dependinte. Conform procesului-verbal intocmit de primarie la data de 30 iunie 1998, reclamantul era considerat proprietar al intregului imobil, cu exceptia apartamentelor nr. 2 si 3, vandute de catre stat unor terti (a se vedea lit. C de mai jos). 27. La o data neprecizata Primaria Municipiului Bucuresti a introdus revizuire impotriva Deciziei din 17 martie 1999 a Tribunalului Municipiului Bucuresti. Aceasta procedura se afla in curs de judecata in fata acestei instante, dupa o prima audiere la data de 12 iunie 2001. C. Proceduri judiciare indreptate impotriva locatarilor I. Procedurile de anulare a contractelor de vanzare-cumparare 28. Intrucat apartamentele nr. 2 si 3 au fost vandute de catre Primaria Municipiului Bucuresti familiei B. la 27 septembrie 1996 si familiei D.I. la 15 noiembrie 1996, reclamantul a cerut in justitie anularea acestor contracte. 29. Prin Sentinta din 5 februarie 1999 Judecatoria Cluj-Napoca, in fata careia a fost stramutata judecarea cauzei prin decizia C.S.J., a anulat cele doua contracte de vanzarecumparare. Tribunalul Cluj, la 26 iulie 1999, si apoi Curtea de Apel Cluj, la 9 februarie 2000, au respins apelul, respectiv recursul locatarilor. Sentinta din 5 februarie 1995 a devenit astfel irevocabila. 30. In executarea acestei sentinte Primaria Municipiului Bucuresti a intocmit la data de 7 martie 2000 un proces-verbal prin care il indica pe reclamant ca proprietar legitim al apartamentelor. 31. Astfel cum rezulta din dosarul cauzei, impotriva Deciziei din 9 februarie 2000 a fost formulata cerere de revizuire. Aceasta procedura este in curs de judecata in fata Tribunalului Cluj. D. Procedurile de evacuare a locatarilor 32. Intrucat apartamentele imobilului erau locuite de fostii chiriasi ai statului, reclamantul a propus acestora, prin notificare, sa incheie cu el noi contracte de inchiriere. Dat fiind refuzul acestora, reclamantul i-a chemat in judecata, solicitand evacuarea lor. Procedurile de expulzare pot fi rezumate dupa cum urmeaza: a) Apartamentul nr. 2 33. Cererea reclamantului privind evacuarea locatarilor din apartamentul nr. 2, introdusa in fata Tribunalului Municipiului Bucuresti, a fost considerata de catre instanta actiune in revendicare imobiliara si anulata prin Decizia din 10 octombrie 2000 pentru neplata integrala a taxei de timbru. Curtea de Apel Bucuresti, prin Decizia din 23 ianuarie 2001, a admis apelul reclamantului si a casat cauza cu trimitere la tribunal pentru judecata in fond. Locatarii au introdus recurs impotriva Deciziei din 23 ianuarie 2001, recurs care se afla in curs de judecata la C.S.J., dupa o prima sedinta publica ce a avut loc la data de 2 noiembrie 2001. b) Apartamentul nr. 3 34. Cererea reclamantului de evacuare a locatarilor din apartamentul nr. 3, introdusa in fata Tribunalului Municipiului Bucuresti, a fost, de asemenea, calificata de instanta ca o actiune in revendicare si anulata pentru neplata integrala a taxei de timbru, prin Decizia din 10 octombrie 2000. Reclamantul a introdus apel, care a fost respins de Curtea de Apel Bucuresti prin Decizia din 9 februarie 2001. Recursul introdus de reclamant se afla in faza de judecata in fata C.S.J., dupa o prima audiere tinuta la data de 5 octombrie 2001.

107

c) Apartamentul nr. 4 35. La o data care nu a fost precizata reclamantul a cerut evacuarea locatarilor, familia P., din apartamentul nr. 4. Instanta de fond a respins aceasta actiune prin Sentinta din 5 aprilie 1999, pe motiv ca locatarii sunt de buna-credinta, cu toate ca ei refuzasera incheierea unui contract de inchiriere cu reclamantul. Apelul introdus de catre reclamant a fost admis prin Decizia din 5 iunie 2000 a Tribunalului Municipiului Bucuresti. Locatarii au introdus recurs in fata Curtii de Apel Bucuresti. Printr-o decizie irevocabila din 18 februarie 2001 Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul, a casat decizia tribunalului si, judecand pe fond, a respins actiunea de evacuare introdusa de reclamant. d) Apartamentul nr. 1 36. La o data care nu a fost precizata reclamantul a cerut evacuarea locatarilor care ocupau apartamentul nr. 1, familia D.N. Prin Sentinta din 5 aprilie 1999 cererea a fost respinsa ca neintemeiata. Apelul introdus de reclamant a fost admis de Tribunalul Municipiului Bucuresti care, prin Decizia din 2 noiembrie 1999, a anulat Decizia din 5 aprilie 1999 si a admis actiunea reclamantului. Aceasta decizie a devenit irevocabila. 37. Executarea silita a acestei decizii a avut loc la cererea reclamantului la data de 12 iulie 2000, astfel cum rezulta din procesul-verbal intocmit de executorul judecatoresc. Reclamantul a indicat totusi in memoriul adresat Curtii ca a permis locatarilor sa ramana in apartament pe perioada necesara gasirii unei alte locuinte. II. DREPTUL INTERN APLICABIL A. Constitutia 38. Articolul 21 din Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991 dispune: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept." B. Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi 39. Dispozitiile pertinente ale acestei legi, in redactarea in vigoare la data producerii faptelor, sunt urmatoarele: Articolul 330 "Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs in anulare, la Curtea Suprema de Justitie, hotararile judecatoresti irevocabile pentru urmatoarele motive: 1. cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;" Articolul 330 indice1 "Recursul in anulare se poate declara oricand." C. Legea nr. 17 pentru modificarea articolului 330^1 din Codul de procedura civila 40. Articolul 330^1 a fost astfel modificat: "Art. 330^1. - Pentru motivul prevazut la art. 330 pct. 1, recursul in anulare se poate declara in termen de 6 luni de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas irevocabila. Pentru motivul prevazut la art. 330 pct. 2, recursul in anulare se poate declara in termen de 6 luni de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare." D. Decretul nr. 92/1950 de nationalizare a anumitor bunuri imobile

108

41. Dispozitiile aplicabile din decret au urmatoarea formulare: Articolul I Pentru asigurarea unei bune gospodariri a fondului de locuinte supuse degradarii din cauza sabotajului marii burghezii si a exploatatorilor care detin un mare numar de imobile; Pentru a lua din mana exploatatorilor un important mijloc de exploatare; Se nationalizeaza imobilele prevazute in listele-anexe (...) la prezentul decret si care fac parte integranta din acesta si la a caror alcatuire s-a tinut seama de urmatoarele criterii: 1. Imobilele cladite care apartin fostilor industriasi, fostilor mosieri, fostilor bancheri, fostilor mari comercianti si celorlalte elemente ale marii burghezii; 2. Imobilele cladite care sunt detinute de exploatatorii de locuinte; Articolul II Nu intra in prevederile decretului de fata si nu se nationalizeaza imobilele proprietatea muncitorilor, functionarilor, micilor meseriasi, intelectualilor profesionisti si pensionarilor." E. Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului 42. Dispozitiile aplicabile ale acestei legi au urmatoarea formulare: "Art. 1. - Fostii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinatia de locuinte, trecute ca atare in proprietatea statului sau a altor persoane juridice, dupa 6 martie 1945, cu titlu, si care se aflau in posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiaza de masurile reparatorii prevazute de prezenta lege. De prevederile alin. 1 beneficiaza si mostenitorii fostilor proprietari, potrivit legii." "Art. 2. - Persoanele prevazute la art. 1 beneficiaza de restituirea in natura, prin redobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor in care locuiesc in calitate de chiriasi sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despagubiri in conditiile art. 12." "Art. 9. - Chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 14, pentru cumpararea acestor apartamente (...)" "Art. 25. - Prin legi speciale se vor reglementa situatiile juridice ale altor imobile decat cele care fac obiectul prezentei legi, trecute in proprietatea statului inainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinatia lor initiala, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publica." III. IN DREPT A. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 paragraful 1 din conventie 43. In opinia reclamantului Decizia C.S.J. din 31 mai 1995 incalca prevederile art. 6 paragraful 1 din conventie, conform carora: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)"

109

44. In memoriul adresat Curtii reclamantul arata ca refuzul C.S.J. de a recunoaste competenta instantelor judecatoresti in materia actiunii in revendicare imobiliare este contrar prevederilor art. 6 paragraful 1 din conventie. 45. Reclamantul se plange, de asemenea, de refuzul C.S.J. de a-l introduce in cauza in procedura de judecata a recursului in anulare, fapt ce i-a adus atingere dreptului de aparare si l-a privat de dreptul de acces la o instanta. 46. Reclamantul sustine, de asemenea, ca nu a beneficiat de un proces echitabil in fata C.S.J., avand in vedere motivarea refuzului instantei de a-l introduce in cauza. In special, reclamantul subliniaza ca argumentul C.S.J., conform caruia introducerea sa in cauza era inutila, dat fiind ca dezbaterile asupra fondului vor arata cine este adevaratul proprietar al imobilului, echivaleaza cu o decizie asupra fondului litigiului inainte de inceperea dezbaterilor, fapt contrar dreptului la un proces echitabil. 47. In opinia Guvernului C.S.J. nu l-a privat pe reclamant de dreptul de acces la o instanta, ci a aratat doar ca doamna E.A. nu era proprietara a imobilului. Ca urmare a acestei decizii nici reclamantul nu mai este proprietar si in absenta dreptului de proprietate el nu poate actiona in justitie. 48. Guvernul mai arata ca reclamantul nu era in drept sa ceara introducerea sa in procedura desfasurata in fata C.S.J., intrucat validitatea titlului sau de proprietate, si anume contractul de donatie, depindea in mod direct de validitatea titlului doamnei E.A., mama sa, care fusese citata in cauza. 49. Sarcina Curtii consta deci in a examina daca Decizia din 30 mai 1995 a incalcat prevederile art. 6 paragraful 1 din conventie. 50. Curtea reaminteste ca in cauza Brumarescu impotriva Romaniei (nr. 28.342/95, CEDH 1999-VII, p. 261, paragrafele 61-62) a decis ca a existat o incalcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 din conventie, motivand ca anularea unei hotarari judecatoresti definitive este contrara principiului securitatii juridice. 51. Curtea a decis, de asemenea, ca refuzul C.S.J. de a recunoaste competenta instantelor de a examina litigii de natura celui in cauza, purtand asupra revendicarii unor bunuri imobile, incalca prevederile art. 6 paragraful 1 din conventie. 52. Curtea considera ca nimic din aceasta cauza nu permite o abordare diferita fata de solutia din cauza Brumarescu anterior citata. 53. Asadar, Curtea constata ca, in cauza, prin aplicarea dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila privitoare la recursul in anulare, C.S.J. a incalcat, prin Decizia din 31 mai 1995, principiul securitatii raporturilor juridice si prin aceasta dreptul reclamantului la un proces echitabil in sensul art. 6 paragraful 1 din conventie. 54. Cu atat mai mult, excluderea de catre C.S.J. din sfera de competenta a instantelor judecatoresti a actiunii in revendicare este in sine contrara dreptului de acces la o instanta, garantat de art. 6 paragraful 1 din conventie. 55. In sfarsit, Curtea arata ca C.S.J. a refuzat introducerea reclamantului in cauza pe motiv ca dezbaterile vor demonstra inutilitatea acesteia. In opinia Curtii acest refuz, intemeiat de altfel pe un argument ce prejudeca fondul, a privat reclamantul de posibilitatea de a-si apara dreptul. 56. Asadar, Curtea considera ca examinarea dreptului de proprietate al reclamantului, fara ascultarea acestuia si fara a-i oferi posibilitatea de a se apara, a adus atingere principiului echitatii procedurii, consacrat de art. 6 paragraful 1 din conventie. 57. In consecinta, a existat o incalcare a art. 6 paragraful 1 si cu privire la aceasta chestiune. B. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 1 din Primul Protocol

110

aditional la conventie 58. Reclamantul se plange ca Decizia din 30 mai 1995 a C.S.J. i-a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor, recunoscut de art. 1 din Primul Protocol aditional la conventie, conform caruia:"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor." 59. Reclamantul sustine ca Decizia C.S.J. din 31 mai 1995, prin care s-a anulat Sentinta definitiva din 7 iulie 1994, reprezinta o privare de proprietate care nu urmareste un scop de utilitate publica. El arata ca in urma Deciziei din 31 mai 1995 dreptul sau de proprietate a fost radiat din registrul de publicitate imobiliara. In plus, in aplicarea Legii nr. 112/1995 statul a vandut unor terti apartamentele nr. 2 si 3. Or, reclamantul a obtinut reconfirmarea dreptului sau de proprietate asupra intregului imobil, cu exceptia apartamentelor nr. 2 si 3, doar la data de 17 martie 1999, iar asupra acestor din urma apartamente, la 9 februarie 2000. La aceasta data se afla in curs de judecata o procedura de revizuire ce urmareste anularea dreptului sau de proprietate. In ceea ce priveste apartamentul nr. 4, cu toate ca dreptul sau de proprietate a fost reconfirmat prin Decizia din 17 martie 1999, reclamantul sustine ca nici pana astazi nu a obtinut folosinta acestui drept, tinand seama de refuzul instantelor de a ordona evacuarea locatarilor. Mai mult, Decizia din 17 martie 1999 face obiectul unei proceduri de revizuire. Reclamantul sustine ca intreaga situatie este imputabila Guvernului parat. Intr-adevar, atitudinea locatarilor care refuza incheierea unui contract de inchiriere sau parasirea apartamentului se datoreaza, in opinia reclamantului, hotararilor judecatoresti contradictorii pronuntate de-a lungul anilor cu privire la dreptul sau de proprietate, astfel incat temeinicia dreptului sau este pusa sub semnul intrebarii de catre terti. 60. Guvernul sustine ca instanta de fond a pronuntat Sentinta din 7 iulie 1994 cu incalcarea competentei sale, iar C.S.J. nu a facut decat sa restabileasca legalitatea, constatand ca imobilul nu apartinea doamnei E.A., ci statului. 61. Guvernul sustine ca reclamantul nu a fost niciodata proprietar al imobilului in cauza, intrucat doamna E.A. nu ii putea transmite prin donatie un bun ce nu ii apartinea. 62. Guvernul adauga ca reclamantul ar fi putut beneficia de masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 112/1995, conform careia persoanele care au fost lipsite de dreptul lor de proprietate asupra imobilelor cu destinatie de locuinta, cu titlu, pot redobandi acest drept de proprietate daca mai locuiesc in imobilele confiscate sau pot primi despagubiri. 63. Curtea aminteste ca dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului in litigiu a fost stabilit la data de 2 decembrie 1994 prin donatia facuta de doamna E.A., al carei drept de proprietate fusese recunoscut in mod irevocabil prin Sentinta din 7 iulie 1994. 64. De altfel, reclamantul a avut exercitiul acestui drept in calitate de proprietar legitim din 2 decembrie 1994 pana in 31 mai 1995. El a achitat taxele si impozitele imobiliare privitoare la acest bun. 65. Reclamantul avea deci un bun in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la conventie (a se vedea Hotararea Brumarescu impotriva Romaniei, paragraful 70). 66. Curtea arata in continuare ca Decizia C.S.J. din 31 mai 1995 a anulat Sentinta irevocabila din 7 iulie 1994 si a decis ca proprietar legitim al bunului este statul. In opinia Curtii aceasta situatie este, daca nu identica, cel putin analoga celei a reclamantului din cauza Brumarescu citata. Curtea considera deci ca Decizia C.S.J. din 31 mai 1995 l-a

111

privat pe domnul Anghelescu de bunul sau, in sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Primul Protocol aditional la conventie (a se vedea Hotararea Brumarescu impotriva Romaniei, citata, paragrafele 73 si 74). Or, nici o justificare nu a fost furnizata de catre Guvernul parat pentru situatia astfel creata. Mai mult, Curtea arata ca reclamantul a fost privat de o parte din bunul sau pana la 17 martie 1999, data la care cea de-a doua actiune de revendicare a reclamantului a fost admisa cu privire la o parte din imobil, si pana la 9 februarie 2000 pentru apartamentele nr. 2 si 3, fara sa fi primit despagubiri pentru aceasta. 67. Curtea nu poate face abstractie de demersurile ulterioare ale reclamantului de a redobandi folosinta completa a proprietatii sale, in special procedurile de anulare a contractelor de vanzare-cumparare a apartamentelor nr. 2 si 3. In aceasta privinta Curtea arata ca, in acest moment, unele proceduri judiciare sunt in continuare in curs de desfasurare in fata instantelor interne si ca unele dintre acestea urmaresc revocarea dreptului de proprietate al reclamantului. 68. In aceste conditii, chiar daca s-ar putea dovedi ca privarea de proprietate a urmarit o cauza de interes public, Curtea considera ca nu a fost respectat justul echilibru si ca reclamantul a suportat si suporta o povara deosebita si exorbitanta. 69. In concluzie, Curtea considera ca a existat o incalcare a prevederilor art. 1 din Primul Protocol aditional la conventie. C. Cu privire la aplicarea art. 41 din conventie 70. Conform prevederilor art. 41 din conventie: "In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila." a) Prejudiciul material 71. Reclamantul solicita suma de 98.705 euro pentru chiria pe care nu a putut sa o perceapa de la Decizia C.S.J. din 31 mai 1995 si pana la 31 octombrie 2001. 72. In opinia Guvernului, chiar daca dreptul de proprietate al reclamantului nu ar fi fost anulat, acesta ar fi fost in orice caz obligat, in baza Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative, sa prelungeasca contractele de inchiriere incheiate de stat inaintea recunoasterii dreptului de proprietate al doamnei E.A. asupra imobilului in cauza. Bazandu-se pe un raport de expertiza depus la dosarul cauzei, Guvernul evalueaza valoarea chiriilor pe care reclamantul le-ar fi putut percepe intre 31 mai 1995 si 31 octombrie 2001 la 16.156 dolari S.U.A. 73. Pe de alta parte, reclamantul solicita o suma lunara de 625 euro cu titlu de chirie pentru cele trei apartamente ocupate in prezent de fostii chiriasi, suma ce urmeaza a fi acordata incepand cu data de 1 noiembrie 2001 si pana la redobandirea integrala a folosintei proprietatii. 74. Guvernul nu s-a pronuntat asupra acestei chestiuni. 75. Curtea constata ca sumele cerute cu titlu de prejudiciu material sunt legate de privarea de libertate suferita de reclamant si de imposibilitatea de a exercita folosinta utila a bunului sau, personal sau prin perceperea chiriei de la locatari. 76. De asemenea, Curtea constata ca, in mod incontestabil, reclamantul a suferit un prejudiciu material aflat in relatie directa cu incalcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol aditional la conventie, incalcare datorata privarii de proprietate si consecintelor acesteia asupra exercitarii dreptului de proprietate al reclamantului, tinand seama in mod special de vanzarea de catre stat a apartamentelor nr. 2 si 3.

112

77. Pronuntandu-se in echitate, asa cum o cere art. 41 din conventie, Curtea acorda reclamantului 18.755 euro. 78. In sfarsit, in ceea ce priveste imposibilitatea reclamantului de a evacua locatarii care ocupa apartamentele fara titlu locativ sau pe cei care, desi locuiesc in virtutea unui contract de inchiriere, refuza sa plateasca chiria, Curtea arata ca nu a fost sesizata cu o astfel de plangere, dar ca nimic nu il impiedica pe reclamant sa o faca. In plus nu rezulta ca aceste fapte sunt consecinte directe ale privarii de proprietate suportate de reclamant. In consecinta, Curtea nu acorda despagubiri cu privire la acest capat de cerere. b) Prejudiciul moral 79. Reclamantul solicita 25.571 euro pentru prejudiciul moral rezultat din suferinta "psihica" cauzata prin Decizia C.S.J. din 31 mai 1995 si prin consecintele acesteia. 80. De asemenea, reclamantul solicita 153.427 euro pentru degradarea starii de sanatate datorata privarii de proprietate suportate si consecintelor acesteia. In mod special, el se refera la numeroasele proceduri judiciare angajate pentru recuperarea bunului sau si la interminabilele calatorii efectuate intre Germania si Romania si in interiorul Romaniei cu ocazia acestor proceduri derulate in diferite localitati din Romania. Toate acestea au contribuit la deteriorarea starii sale de sanatate si, mai ales, la gravele probleme cardiace, tinand seama si de varsta sa avansata. 81. Guvernul se opune acestor pretentii, considerand ca reclamantul nu a dovedit existenta unui prejudiciu moral. In ceea ce priveste deteriorarea sanatatii reclamantului, Guvernul considera ca nu exista o legatura directa de cauzalitate intre starea sanatatii acestuia si procedurile judiciare. 82. Curtea considera ca evenimentele in cauza au cauzat ingerinte grave in drepturile reclamantului la respectarea bunurilor sale, de acces la o instanta si la un proces echitabil, pentru care suma de 20.000 euro reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suportat. c) Costuri si cheltuieli 83. Reclamantul solicita decontarea sumei de 36.567 euro pe care o detaliaza dupa cum urmeaza: a) 35.800 euro pentru costurile procedurilor interne legate de recuperarea casei. Reclamantul a prezentat Curtii facturile calatoriilor efectuate in Romania (transport, chitante hoteliere etc.); si b) 767 euro pentru onorariile avocatilor angajati in procedurile interne. 84. Guvernul isi exprima acordul pentru a plati cheltuielile ocazionate de a doua actiune in revendicare, dar se opune platii cheltuielilor angajate in procedurile initiate impotriva locatarilor sau a celor ocazionate de deplasarile reclamantului in Romania. 85. Curtea, conform jurisprudentei sale, va cerceta daca cheltuielile si costurile a caror decontare este ceruta au fost reale si necesare pentru a preveni sau a indrepta situatia ce sta la baza incalcarii conventiei si daca nivelul acestora este rezonabil (a se vedea, de exemplu, Hotararea Milsen si Johnsen impotriva Norvegiei nr. 23.118/1993, paragraful 62, CEDH 1999 - VIII). 86. Curtea considera rezonabila valoarea onorariilor platite de reclamant avocatului sau in procedurile interne si acorda cu acest titlu 767 euro. 87. In ceea ce priveste cheltuielile datorate deplasarilor reclamantului in Romania, Curtea arata ca acesta a fost reprezentat de un avocat in toate aceste proceduri. Cu toate acestea, Curtea considera ca ar fi fost dificil, daca nu imposibil, pentru reclamant sa isi apere drepturile fara sa intre in contact direct cu avocatul sau in Romania si ca, in orice caz, reclamantul nu s-a deplasat in Romania pentru fiecare audiere.

113

88. Avand in vedere argumentele prezentate si faptul ca procedurile legate de incalcarea conventiei se desfasoara din anul 1995 pana in prezent, Curtea ii acorda reclamantului suma ceruta, si anume 36.567 euro, la care se adauga sumele datorate cu titlu de taxa pe valoarea adaugata. d) Dobanzi de intarziere 89. Sumele acordate fiind calculate in euro, Curtea hotaraste sa aplice valoarea dobanzilor de intarziere existente in Germania, tara de domiciliu a reclamantului, si anume 8,62% pe an.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA: 1. decide, in unanimitate, ca a existat o incalcare a art. 6 paragraful 1 din conventie, sub aspectul absentei unui proces echitabil; 2. decide, in unanimitate, ca a existat o incalcare a art. 6 paragraful 1 din conventie, sub aspectul negarii dreptului de acces la justitie; 3. decide, in unanimitate, ca a existat o incalcare a art. 1 din Primul Protocol aditional la conventie; 4. decide, in unanimitate, ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la comunicarea hotararii definitive in conformitate cu art. 44 paragraful 2 din conventie, suma de 18.755 euro pentru prejudiciul material; 5. decide, cu 6 voturi la 1, ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la comunicarea hotararii definitive in conformitate cu art. 44 paragraful 2 din conventie, urmatoarele sume: - 20.000 euro pentru prejudiciul moral; - 36.567 euro cu titlu de costuri si cheltuieli la care se adauga sumele datorate pentru plata taxei pe valoarea adaugata; 6. decide, in unanimitate, ca sumele mentionate la pct. 4 si 5 vor fi majorate cu o dobanda simpla de 8,62% pe an incepand de la expirarea termenului amintit si pana la momentul platii; 7. respinge, in unanimitate, cererea de acordare a unei satisfactii echitabile pentru surplus. Redactata in limba franceza si comunicata in scris la data de 9 aprilie 2002 in aplicarea art. 77 alin. 2 si 3 din regulament.

114

Incalcarea dreptului de proprietate. Neexecutarea hotararilor administratiei publice locale. CEDO, 5046/02, Demetrescu vs. Romania

Demetrescu vs. Romania, 5046/02, 10 noiembrie 2009 Faptele In baza Decretului nr. 92/1950, autoritatile i-au nationalizat reclamantului o proprietate imobiliara situata in Craiova. In baza Legii nr. 10/2001, reclamantul a formulat o cerere, in anul 2001, prin care a solicitat autoritatilor locale masuri reparatorii prin echivalent. In septembrie 2001 Primaria Craiova a acceptat sa acorde reclamantului o compensatie baneasca, inaintand in aces sens dosarul catre prefectura. In octombrie 2002 reclamantul a solicitat acordarea de compensatii pentru proprietatea nationalizata printr-o actiune civila in pretentii. In februarie 2003 Tribunalul Craiova a declarat actiunea ca fiind inadmisibila, pe motiv ca reclamantul trebuia sa urmeze procedura administrativa prevazuta de Legea nr. 10/2001. In martie 2007 Primaria Craiova inlocuieste decizia din 2001 printr-o noua decizie, prin care propune din nou acordarea de compensatii reclamantului, fara insa a stabili o suma. Desi aceasta decizie era supusa recursului in termen de 30 de zile, niciun recurs nu a fost intentat. In noiembrie 2008, in prezenta reclamantului i a unui expert autorizat de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, a fost efectuata o expertiza, pentru evaluarea bunurilor n cauza, n conformitate cu prevederile din Legea nr. 247/2005. Raportul de expertiza a stabilit valoarea imobilului, la suma de 614.300 RON sau 143.864 euro. In martie 2009, Comisia Centrala a informat Agentul guvernamental ca dosarul reclamantului referitor la plata compensatiilor urmeaza sa fie analizat la o data ulterioara, fara insa a o preciza. In iunie 2009 Guvernul a informat Curtea ca raportul de evaluare a bunurilor in litigiu a fost aprobat de catre Comisia Centrala si ca decizia elaborata va fi comunicata de indata reclamantului. In august 2009, reclamantul a informat Curtea ca nu primise nicio decizie de la Comisia Centrala. Nici pana in prezent reclamantul nu si-a primit indemnizatia. Aprecierile Curtii Ref. dreptul de proprietate

115

Curtea a reamintit ca neexecutarea unei decizii prin care este recunoscut un drept de proprietate, constituie o ingerinta in sensul primei fraze, a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1. In cazul nostru, ingerinta consta in inactiunea autoritatilor competente, care nu au aplicat deciziile conform carora reclamantul avea dreptul la o compensatie. De asemenea Curtea a observat ca au trecut 2 ani si jumatate de cand Primaria Craiova a recunoscut drepturile reclamantului, fara insa ca aceasta din urma sa fi primit efectiv compensatia. In consecinta Curtea a statuat ca a fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1. Ref. executarea hotararilor Curtea a constatat ca incalcarea dreptului reclamantului la respectarea bunurilor sale si a dreptului sau de proprietate, garantate de art. 1 al Protocolului nr. 1, este rezultatul disfunctionalitatilor in aplicarea mecanismelor prevazute de Legea nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005. Ref. satisfactia echitabila In acest caz, tinand cont de informatiile disponibile privind pretul de pe piata imobiliara locala dar si de informatiile furnizate de Guvern in acest sens, cat si de inconvenientele si incertitudinea la care a fost supus reclamantul, in varsta de 73 de ani, Curtea, statuand in echitate, a obligat statul roman la plata sumei de 155.000 euro, cu titlu de despagubiri materiale.

Privare de proprietate. Eroarea administratiei. Anularea actului prin aplicarea retroactiva a legii care prevedea sanctiunea. CEDO, 35482/06, Silviu Marin vs. Romania
19 November 2009 Silviu Marin vs. Romania, 35482/06, 2 iunie 2009 Decizia administrativa ce constituia titlul de proprietate al reclamantului a fost anulata dupa 13 ani pentru o eroare a administratiei la momentul emiterii deciziei. Sanctiunea nulitatii pentru acest tip de situatie a fost introdusa printr-o lege intrata in vigoare la 4 ani de la emiterea deciziei. Aplicand o sanctiune introdusa printr-o lege care a fost adoptata ulterior, instantele nationale l-au privat pe reclamant de proprietatea sa. Cata vreme reclamantul nu actionase de o maniera ilegala iar autoritatile aveau obligatia de a verifica, inainte de a emite deciziile, daca au fost respectate cerintele legale, aplicarea sanctiunii nulitatii introdusa abia ulterior in lege era imprevizibila incalcand articolul 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO.

116

Situatia de fapt Reclamantul s-a nacut in 1950 si locuieste in Slobozia. In iulie 1991 Primaria Amara a emis o decizie prin care i-a atribuit in folosinta reclamantului o parcela de 800 mp, necesara pentru construirea unei case. In februarie 1992 Prefectura Ialomita i-a atribuit in proprietate aceasta parcela in baza art. 36 din legea 18/1991, decizia fiind confirmata in 1993 de catre Consiliul Judetean Ialomita. Pe scurt, art. 36 din legea 18/1991 permitea atribuirea in proprietate a terenurilor anexe ale unor constructii din intravilan. Reclamantul a inregistrat cele doua decizii in Registrul cadastral de publicitate imobiliara. In decembrie 1995 primaria a emis autorizatia de construire a casei. Ulterior reclamantul a construit casa, bucurandu-se netulburat de proprietatea si folosinta casei si terenului. In octombrie 2005 Prefectul de Ialomita a sesizat judecatoria Slobozia cu o actiune in constatarea nulitatii deciziilor de atribuire in folosinta si apoi in proprietate a terenului, motivand ca erau contrare Legii nr. 18/1991. Actiunea a fost admisa in temeiul Legii nr. 169/1997, Tribunalul Ialomita constatand nulitatea absoluta a celor trei decizii pe motivul ca reclamantul ar fi trebuit sa fie proprietarul constructiei la momentul atribuirii in folosinta/proprietate; or, acest lucru nu se intamplase dat fiind faptul ca abia ulterior atribuirii terenului reclamantul ridicase constructia respectiva. In drept 1) Era reclamantul titularul unui bun in sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1? Guvernul argumenta ca reclamantul nu dobandise dreptul de proprietate asupra terenului, avand numai un drept de folosinta pe toata durata constructiei. Curtea a respins acest argument avand in vedere ca terenul fusese atribuit reclamantului in proprietate, ca reclamantul inregistrase deciziile respective in Registrul cadastral de publicitate imobiliara si construise ulterior imobilul, nefiind tulburat in exercitarea dreptului de proprietate o lunga perioada de timp. In consecinta, reclamantul avea un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, in ciuda constatarii ulterioare a nulitatii absolute a trei decizii prin hotararea Tribunalului Ialomita din februarie 2006 (mutatis mutandis, Gashi vs. Croatia, 32457/02, 13 decembrie 2007). 2) Existase o ingerinta in bunul reclamantului? Curtea a examinat efectele hotararii de anulare a deciziilor asupra situatiei reclamantului. Chiar daca continua sa ocupe terenul, reclamantul era intr-o stare de incertitudine totala ca urmare a titlului sau de proprietate si nu mai putea exercita elementul esential al dreptului de proprietate dispozitia. Dat fiind faptul ca fusese privat de un atribut esential al dreptului de proprietate, ingerinta in cauza a fost calificata ca fiind o privare de proprietate in sensul celei de-a doua reguli din articolului 1 al Protocolului nr. 1. 3) Era ingerinta justificata?

117

Pentru a fi justificata ar trebui dovedit ca privarea s-a facut pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege. In plus orice limitare a dreptului de proprietate trebuie sa raspunda criteriului de proportionalitate. In speta insa, Curtea a constatat ca Tribunalul Ialomita si-a intemeiat solutia pe dispozitiile Legii nr. 169/1997, care nu erau in vigoare in anul 1993 cand terenul a fost atribuit in proprietate reclamantului. Prin legea 169/1997 s-a stabilit ca erau lovite de nulitate absoluta deciziile prin care se constituia un drept de proprietate unor persoane care nu aveau acest drept la momentul constituirii. Totodata, atat timp cat reclamantul nu a actionat de o maniera ilegala in scopul de a obtine terenul, iar autoritatile aveau obligatia de a verifica, inainte de a emite deciziile, daca au fost respectate cerintele legale in vigoare la momentul emiterii deciziilor, Curtea a considerat ca reclamantul nu s-ar fi putut astepta ca actele sa fie anulate dupa mai mult de 13 ani, in baza unei legi noi ce stabilea sanctiunea respectiva. In concluzie, Curtea a statuat ca anularea deciziilor nu putea fi considerata ca fiind previzibila din punctul de vedere al reclamantului si, in consecinta, nu era prevazuta de lege in sensul art. 1 al Protocolului nr. 1. Prin urmare era incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor reclamantului. Nota: Hotararea poate prezenta interes pentru practicienii romani din cel putin un punct de vedere: subliniaza faptul ca anularea actului juridic prin care a fost dobandit un bun nu conduce automat la pierderea oricarei protectii in baza Conventiei. Dimpotriva, lucrurile se petrec ca si cum nu ar exista un efect retroactiv al al anularii, reclamantul fiind considerat titularul bunului (macar) intre momentul dobandirii si cel al anularii actului. Anularea actului este chiar ingerinta in dreptul la bun, cea in urma careia reclamantul este privat de bunul sau. Acest tip de rationament poate fi aplicat, spre exemplu, si in cazul chirisilor cumparatori de case nationalizate; de altfel, Curtea a facut deja acest lucru in alte hotarari (Pincova si Pinc c. Republicii Cehe; Velikovi c. Bulgariei; Padalevicius c. Lituaniei, etc.) ajungand la concluzia ca acei chiriasi aveau un bun in sensul Conventiei. Aceasta este, de altfel, ideea exprimata de ICCJ in decizia din RIL privind admisibilitatea actiunii in revendicare atunci cand instanta suprema se refera la alte drepturi protejate de Conventie. Nu intram in alte amanunte acum, dar faptul ca exista un bun nu inseamna ca orice ingerinta conduce automat la o incalcare a articolului 1 al Protocolului nr. 1: asa cum se arata chiar in prezenta hotarare, ingerinta poate sa fie justificata daca este prevazuta de lege, urmareste un scop legitim si este proportionala cu scopul urmarit. BIBLIOGRAFIE SELECTIV: 1. Miga-Beteliu, Raluca, Drept internaional, Editura ALL, Bucureti, 1997, p. 189 2. Aristotel, Politica, Editura Naional, Bucureti, 1924 3. Bogdan A. Protecia juridic a drepturilor omului, Editura Universitaria, Craiova, 2002 4. Nstase A. , Drepturile omului-religie a sfritului de secol, I.R.D.O., Bucureti, 1992 Bolintineanu Alex, Nstase Adrian, Drept internaional contemporan, Monitorul Oficial, Bucureti, 1995 5. Groza A., Comunitile europene i Cooperarea politic european. Emergena unei identiti europene, Editura C.H.Beck, Bucureti, 2008

118

Groza A., Protecia drepturilor fundamentale n cadrul Uniunii Europene, Revista romn de Drept Comunitar, Editura Wolters Kluwer, Nr. 5/2008 7. Popescu, Corneliu Liviu- Protecia internaional a drepturilor omului, Editura ALL BECK, Bucureti, 2000 8. Dogaru I., Cercel S. , Dnior D.C.- ntreinerea n contextul drepturilor fundamentale, Editura Themis, Craiova, 2001 9. Chevalier, M.I.J.- Cours d'histire des Ides Politiques, Paris, 1957 10. Hatnianu. V.I - Istoria doctrinelor juridice, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 1996 11. Duculescu Victor, Protecia juridic a drepturilor omului, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1998 12. Olteanu.G, Autonomia de voin n dreptul privat, Editura Universitaria, Craiova, 2001 13. Ionescu Sorin, Ghi Daniel Drept procesual civil romn, vol. I, Editura Universitaria, Craiova, 2004 14. Raluca Miga Beteliu, Drept internaional public, Editura ALL, Bucureti, 1998 15. Victor Dan Zltescu, Irina Moroianu Zltescu, Repere pentru o filozofie a drepturilor omului, Editura IRDO, Bucureti, 1996 16. Ion Dogaru, Dan Claudiu Dnior, Drepturile omului i libertile publice, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1997 17. N. Ecobescu, Drepturile omului n lumea contemporan, Editura Politic, Bucureti, 1983 18. V. Ciuv, Protecia juridic a drepturilor omului, Editura Scrisul Romnesc, Craiova, 1997 19. M. Mihil, Elemente de drept internaional public i privat, Editura All Beck, Bucureti, 2001 20. Ionel Cloc, Ion Suceav, Tratat de drepturile omului, Editura Europa Nova , Lugoj 21. Ovidiu Predescu, Convenia european a drepturilor omului i implicaiile ei asupra dreptului penal romn, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1998 22. Corneliu-Liviu Popescu, Protecia internaional a drepturilor omului, Editura ALL BECK, Bucureti, 2000, p. 42 23. V. Constantin, Drept internaional public, Editura Universitii de Vest, Timioara, 2004, 24. Nicolae Ecobescu, Drepturile omului n lumea contemporan, Editura Politic, Bucureti, 1983 25. Irina Moroianu Zltescu, Protecia juridic a drepturilor omului, IRDO, Bucureti, 1996 26. Raluca Miga-Beteliu, Drept Internaional, Editura ALL, Bucureti, 1998, 27. Ionel Cloc, Ion Suceav, Tratat de drepturile omului, Editura Europa Nova , 1995 28. H. W. Renout, Institutions Europennes, Centre de Publications Universitaires, Paris, 2000 29. L. Andreani, La Confrence sur la scurit et la coopration en Europe, Socit franaise pour le droit international, Colloque de Bordeaux, 1976 Rgionalisme et universalisme dans le droit international contemporain, Paris, Pdone 30. Thomas Buergenthal, Alexandre Kiss, La protection internationale des droits de l'homme, Editions N.P. Engel KehlStrasbourgArlington, 31. Documentul Final al Reuniunii de la Viena al reprezentanilor statelor participante la Conferina pentru Securitate i Cooperare n Europa, Editura Blcescu, Bucureti, 1990 32. J. C. Gautron, Droit europen, 12 Edition, Dalloz, Paris, 2006
6.

119

H. Wiebringhaus, La Charte sociale europenne: vingt ans aprs la conclusion du Trait, Annuaire franais de droit international, 1982 34. D. Shelton, Implementation Procedures of the American Convention on Human Rights, German Yearbook of International Law, vol. 26, 1983, 35. C. Grossman, A Framework for the Examination of States of Emergency under the American Convention on Human Rights, American University Journal of International Law and Policy, vol. 1,1986 36. Th. Buergenthal, The Inter-American Court of Human Rights, American Journal of International Law, vol. 76. 1982 37. Corneliu-Liviu Popescu, Protecia internaional a drepturilor omului, Editura All Beck, Bucureti, 2000 38. D. Mazilu, Drept international public, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2008 39. D. Popescu, A. Nstase, Drept internaional public, Casa de editur i pres ansaS.R.L., Bucureti, 1997 40. I. Nguema, Perspectives des drain de l'homme en Afrique, n Revue universelle des droits de 1'homme, vol. 2, 1991 41. Thomas Buergenthal, Alexandre Kiss, La protection internationale des droits de l'homme, Editions N.P. Engel, KehlStrasbourgArlington 42. A.Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Ed. All Beck, Bucureti, 2001, 43. Constituia Romniei 44. D. Brezoianu, Drept administrativ. Partea special, Ed. Universitii Titu Maiorescu, Bucureti, 2002 45. Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol.II, Editura All Beck, 2004 46. Dnior, D.C., Drept constituional i instituii politice, vol. I, Teoria general, tratat, Ed. C.H. Beck Bucureti, 2007 47. I.Alexandru, Administraia public. Teorii. Realiti. Perspective, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999 48. Iulian M. Nedelcu, Drept administrativ i elemente de tiina administraiei, Ed.Universul Juridic, Bucureti, 2009 49. J. V. Luis, L'ordre juridique comimmautaire, ediia a 5-a, Paris, 1989 50. Jacques Ziller, Administrations compares. Les systmes politico-administratifs de l'Europe des Douze, Editions Montchrestien-E.J.A., Paris, 1993 51. Lontin-Jean Constantinesco, La nature juridique des Communauts europnnes, Conferina Paul Henry Spaak, Liege, 1980 52. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constituiei, explicaii i comentarii, Editura Rosetti, Bucureti, 2003 53. Mircea Preda, Benonica Vasilescu Drept administrativ partea speciala-, Editura Luminalex, Bucuresti, 2006 54. Nedelcu, I., Nicu, A., Drept Administrativ, Ed. Themis,Craiova, 2002 55. Voican Mdlina, Drept Administrativ. Partea General, Editura Universitaria, Craiova, 2008 56. www.anfp.ro 57. www.6:AM.ro 58. www.facultate.regielive.ro
33. 59. www.coe.int 60. www.mae.ro

120

121

i ii iii iv v vi vii
viii ix

x xi xii xiii xiv xv xvi xvii xviii xix xx xxi xxii xxiii xxiv xxv xxvi xxvii xxviii xxix xxx xxxi xxxii xxxiii xxxiv xxxv xxxvi xxxvii xxxviii xxxix xl xli xlii xliii xliv xlv xlvi xlvii xlviii xlix l li lii liii liv lv lvi lvii lviii lix lx

lxi lxii lxiii lxiv lxv lxvi lxvii lxviii lxix lxx lxxi lxxii lxxiii lxxiv lxxv lxxvi lxxvii lxxviii lxxix lxxx lxxxi lxxxii lxxxiii lxxxiv lxxxv lxxxvi lxxxvii lxxxviii lxxxix xc xci xcii xciii xciv xcv xcvi xcvii xcviii xcix c ci cii ciii civ cv

cvi cvii cviii cix cx cxi cxii cxiii cxiv