COLEGIUL TEHNIC DIMITRIE LEONIDA PETROANI

Antimateria - Energia viitorului

Coordonator: Prof.Daniel Vladislav

Autori:

Romina Colda- clasa a XII- a G Iuliana Pintilie - clasa a XII a G

Cuprins

1. Generaliti 2. Aspecte istorice 3. Mistere universului; materie si antimaterie 4. Posibile utilizri ale antimateriei 5. Concluzii

Generaliti
Cnd auzim de antimaterie ne gandim la filme science-fiction, ns antimateria exist cu adevrat. Ea este creat i distrus n stele zilnic. Pe Pmnt este creat pentru scanarea creierului. Antimateria este o particul fundamental a materiei care este ncrcat cu sarcin electric invers. Protonul de exemplu, are o parte opus, numit antiproton. Are acceai mas dar o sarcin electric opus. Particulele de antimaterie sunt create la coliziuni n urma vitezelor mari. Un exemplu este protonul cu energie ridicat din erupia solar care, n urma coliziunii cu carbonul, poate forma un tip de nitrogen ce are mai muli protoni fa de numarul de neutroni. Aceasta face ca nucleul s fie instabil i un pozitron este emis pentru stabilitate. Pozitronul dup ce loveste un electron, se anihileaza unul pe altul i produc energie, crend un ciclu complet. Din aceasta cauz este foarte puin antimaterie n jurul nostru. Tema este cat se poate de interesant avnd in vedere ultimele descoperiri tiinifice in domeniu si lund in calcul faptul ca Universul asa cum il percepem noi mai are foarte multe lucruri nedescoperite O descriere simpl a anti-materiei o datorm lui A. E. Wilder Smith, profesor la Universitatea din Illinois, Centrul Medical din Chicago. El afirm c a fost demonstrat fr nici un dubiu existena antimateriei, aceasta fiind o materie oglindit" ce poate fi comparat cu materia cunoscut de noi, cam aa cum o mnu de la mna dreapt se poate compara cu una de la mna stng"

1. Aspecte istorice
Dac ne ntoarcem n timp, n primele secunde ale Big Bang-ului, oamenii de tiin presupun c nu a existat materia, doar energie. O dat cu extinderea i rcirea universului, particule de materie i antimaterie s-au format n cantiti egale. Teoria susine c, un procentaj mai mare de materie s-a dezvoltat, poate n procent de 1 la 1,000,000 din motive necunoscute, ceea ce a facut ca materia s ctige asupra antimateriei. Cnd materia i antimateria au venit n contact ele s-au anihiliat i numai cantiti reziduale de materie au ramas s formeze universul. Nu putem s vorbim de antimaterie fr s l pomenim pe Paul Dirac un ilustru fiziciancare a studiat pentru prima data aceasta substan in 1928. Dirac avea incredibile abiliti n matematic. Lucrnd doar teoretic, fr a se baza pe vre-un experiment, el a reuit s prezic existena antimateriei i a spinului. La doar 31 de ani a primit premiul Nobel pentru importantele descoperiri pe care le-a fcut n domeniul fizicii. Cu toate c era un geniu, inteligena ieit din comun a lui Dirac a venit cu un pre destul de mare. Se presupune c suferea de o anumit form de autism numit sindromul Asperger. 3

Persoanele care sufer de aceast boal comunic foarte greu, evit ieirile n public sau sunt extrem de timizi i unii dintre ei pot s fie nzestrai cu deosebite caliti matematice cum este i cazul lui Dirac. n prezent scaunul de la Cambridge care a fost ocupat de Dirac este al lui Stephen Hawking de asemenea un maestru al fizicii Pozitronul a fost prima oar descoperit n 1932 n radiaiile de particule care vin din spaiul cosmic. Pozitronul este electronul cu sarcin electric pozitiv. Scriitorilor de science-fiction le-a plcut acest concept i au nceput s scrie despre antilumi i antiuniversuri. Antiprotonul a fost descoperit i el n 1959, la acceleratorul de particule Bevatron de la universitatea Berkeley din SUA. n august 2000, laboratoarele CERN din Geneva, Elveia au finalizat construcia unei "fabrici de antimaterie". Scopul acesteia este de a crea atomi de antihidrogen. Problema este c aceti atomi, odat sintetizai, se pot anihila intrnd n contact cu materie. Aceast problem ar putea fi rezolvat cu ajutorul unor "capcane" magnetice n vacuum, aa-zisele capcane Penning, care s previn asemenea coliziuni. Fizicienii sper ca studiile in aceast direcie s duc la rezolvarea misterului dispariiei n totalitate a antimateriei din Univers, la scurt timp dup Big Bang. Unul din cele mai mari mistere despre Univers este urmatrorul: dac n Big Bang au fost produse cantiti egale de materie i antimaterie, cum se face c n totalul de materie i antimaterie din Univers noi observm peste 99.99% doar materie? Din anii 50 ncoace, oamenii de tiin au observat c exist diferene de principiu ntre legile fizicii aplicate la materie i cele aplicate la antimaterie, ceea ce ar putea n principiu s duc cu timpul, de la Big Bang ncolo, la o dispariiei a antimaterie din Univers. Totui, diferenele descoperite pn acum ar explica dispariia a doar 0.2% din antimateria ce a disprut. Suntem nc departe de a rezolva misterul. Dar un nou pas mic a fost realizat, fizicienii au descoperit nc un caz de asimetrie ntre materie i antimaterie, care ar putea ridica procentul explicat. Descoperirea vine de la acceleratorul de particule de la laboratorul japonez KEK, de la detectorul de particule Belle, unde n ciocniri de electroni (materie) i pozitroni (antimaterie) se produc perechi de mezoni B (materie i antimaterie), dar acetia de dezintegreaz n particule mai puin masive n mod diferit, spune PhysOrg. Rezultatul a fost publicat n cea mai recent ediie a prestigioasei revistei Nature.

2. Misterele universului; materie si antimaterie

Se crede c n momentul n care Big Bangul a luat fiin, cantitatea de materie i de antimaterie erau aproximativ egale, cu o mic diferen. (Dac materia i antimateria ar fi fost cantitativ egale atunci universul nostru nu ar mai fi existat deoarece cele dou entiti s-ar fi anihilat odat ce ar fi intrat n contact). Este posibil ca energia uria care s-a eliberat n momentul marii explozii s fi provenit de la reacia dintre materie i antimaterie, restul de materie care a rmas a alctuit universul nostru.. S-au detectat mici cantiti de antimaterie ntr-o zon de Univers dominat de departe de materie. Antimateria se ntlnete foarte uor cu materia care o nconjoar, cu care se anihileaz, rezultnd raze gamma. Aceast lumin a fost detectat nc din 1978 ca provenind din centrul galaxiei noastre. Cercetrile au continuat i acum fizicienii propun un mecanism pentru a explica apariia acestei antimaterii. Aceasta antimaterie exist pentru foarte scurt timp, lovindu-se repede de 4

materie i anihilndu-se. Observarea acestei lumini a permis astronomilor s detecteze prezena acestei antimaterii. Unul dintre cele mai complexe instrumente tiinifice construite vreodat, Spectrometrul Alfa Magnetic (AMS-02), a ajuns la Centrul Spaial Kennedy din Florida, escortat de astronauii care l vor nsoi n zborul cu nava spaial n 2011. Vntorul de antimaterie AMS-02 a nceput primul stagiu al voiajului su ctre Staia Spaial Internaional (ISS) la aeroportul internaional din Geneva, Elveia. n timpul ceremoniei organizate de ctre Organizaia European pentru Cercetare Nuclear (CERN), spectometrul a fost ncrcat n nava aerian de transport US Air Force Galaxy, care a realizat transportul pn la Cape Canaveral. AMS-02 nu va fi doar cel mai mare instrument tiinific care va fi instalat pe ISS, ci poate fi considerat, de asemenea, rezultatul celei mai largi colaborri internaionale pentru un singur experiment n spaiu. Chiar naintea lansrii sale, Spectometrul Magnetic Alfa a fost deja aclamat ca un succes, ca i cooperare, timp de mai bine de o decad, ntre 56 de institute din 16 ri diferite. Experimentul AMS-02 este condus de ctre laureatul Premiului Nobel, Samuel Ting, de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts.

AMS-02 i va ajuta pe specialiti s neleag mai bine problemele fundamentale ale originii i structurii Universului prin observarea antimateriei i a materiei negre. Cu un cmp magnetic de 4000 de ori mai puternic dect cel al Pmntului, acest detector de particule de ultim or va examina direct din spaiu fiecare particul care ptrunde prin acest cmp, n cadrul unui program care este complementar cu cel al Large Hadron Collider. Ca rezultat, AMS-02 va obine foarte multe informaii din surse cosmice diferite, de la stele i galaxii aflate la milioane de ani lumin de galaxia noastr. Nu doar astronomii, ci i fizicienii particulelor ateapt cu nerbdare date de la AMS-02. Staia spaial internaional reprezint o platform ideal pentru AMS02. Este singurul loc n care poate fi instalat, din motive de stabilitate, expunere de lung durat i din motive de renovare tehnologic, atunci cnd situaia o va impune., a explicat Simonetta Di Pippo, Directorul programului de Zbor spaial cu echipaj uman al ESA.

Materia intunecat
Exist modele teoretice nc neverificate experimental care presupun prezena de noi particule elementare, nc i mai masiv, denumit materie ntunecat. Dac s-ar descoperi particulele subatomice ce ar forma aceast materie ntunecat, dac s-ar observa c ele prezint o diferen ntre materie i antimaterie, cum aceste particule sunt masive, ar crete i mai mult procentul de materie explicat din Univers. i cine tie, poate se va explica cu ntreaga cantitate de materie din Univers. Cercetarea continu aadar n studiul asimetriei ntre materie i antimaterie. Materia ntunecat este, n general vorbind, o form foarte stranie de materie. Dei are mas, nu interacioneaz cu obiectele obinuite din viaa de zi cu zi i trece direct prin corpurile noastre. Fizicienii o numesc ntunecat deoarece este invizibil. tim c exist din cauz c materia ntunecat are mas, ea exercit i o atracie gravitaional. Materia ntunecat permite galaxiilor i grupurilor de galaxii s se dezvolte i s rmn mpreun. Dac nu ar exista materia ntunecat, galaxia noastr nu ar exista aa cum o tim noi i civilizaia uman nu s-ar mai fi dezvoltat. Materia ntunecat este de cinci ori mai numeroas dect celelate forme de materie descoperite pn acum. Dup cum spunea i cosmologistul Sean Carroll, cea mai mare parte din Univers nici nu i pune problema s interacioneze cu tine. Orice ar fi materia ntunecat, ea nu este constituit din nici o particul din cele ce au fost deja detectate n experimente. Materia ntunecat poate avea, la un nivel subatomic, interaciuni foarte slabe cu materia normal, dar fizicienii nu au reuit nc s observe aceste interaciuni. 6

Diverse experimente din ntreaga lume ncearc s detecteze i s studieze particulele materiei ntunecate n diverse moduri directe. Acceleratoare precum Large Hadron Collider ar putea crea particule de materie ntunecat.

Obinerea antimateriei n laborator

Astrofizicienii confirm c nu exist antimaterie n cantiti semnificative n sistemul solar, printre stelele Galaxiei, i nici n galaxiile vecine. n ceea ce privete o posibil existen a unor anti-galaxii la distane foarte ndeprtate, nu se poate afirma nimic. Experimentele de la CERN care studiaz antimateria, n particular antihidrogenul, folosesc una din facilitile unice din lume existente aici Antiproton Decelerator (AD). Acesta este construit ca un accelerator avnd o circumferin de 188 m, dar n loc s accelereze particulele, n particular antiprotonii, el i frneaz, prin acelai sistem de cmpuri magnetice i caviti de radio-frecven. Prin ciocnirea protonilor accelerai n PS (Proton Synchrotron) cu o int metalic (Cu sau Ir) , se produc printre alte particule i antiprotoni. Acetia sunt selectai i preluai de Antiproton Decelerator i apoi amestecai cu antielectronii (electroni pozitivi sau pozitroni) produi n mod similar i pstrai ntr-un acumulator de pozitroni (capcana Penning). Prin atracia Coulombian dintre antiprotonii negativi i antielectronii pozitivi rezult un atom de antihidrogen, care preluat fiind n capcana magnetic a experimentului ALPHA, conceput astfel nct s pstreze antihidrogenul ntr-un cmp magnetic (antihidrogenul avnd moment magnetic), fr a ajunge n contact cu orice obiect din materie obinuit. In aceast stare antihidrogenul poate fi studiat i i pot fi msurate proprietile. Experimentul ALPHA mpreun cu experimentul ATRAP (tot de la CERN) au pus la punct metoda de producere de antihidrogen n cantiti mari, deschiznd astfel posibilitatea de a studia n detaliu acest atom de antimaterie. ALPHA n publicaie de ieri, amintit la nceput, a artat ca este posibil a pstra asemenea atom de antihidrogen timp de mai multe zecimi de secund, absolut suficient pentru a-l studia i a-i msura proprietile. Antimateria poate fi produs pe Pmnt: n acceleratoare de particule, fie prin ciocnirea unor fascicule de particule subatomice cu inte fixe, sau cu alte fascicule de particule, fie prin ciocnirea materiei i antimaterie (protoni cu antiprotoni sau electroni cu pozitroni). cnd particule cosmice de nalt energie (asemenea celor provenind de la Soare care se numesc (vnt solar) se lovesc de nuclee din atmosfera Pmntului. Ele se anihileaz foarte repede cu particulele de materie din jurul lor, rezultnd noi particule sau lumin prin descompuneri radioactive de nuclee atomice. Un astfel de nucleu este folosit pentru tehnica de imagistic medical denumit scanare PET sau tomografie cu emisie de pozitroni. Oamenii de tiin de la Centrul European de Cercetare Nuclear au reuit s capteze primul atom de antimaterie. Echipa de cercettori a putut "prinde" 38 de atomi de anti-hidrogen ntr-un laborator, pentru o fraciune de secund. Experimentul ar putea oferi nite rspunsuri interesante despre natura i originile Universului. 7

Oamenii de tiin de la Centrul European de Cercetare Nuclear au reuit, n premier pentru omenire, s captureze atomi de antimaterie, relateaz BBC, citat de antena3.ro. Cercettorii de la Large Hadron Collider au reuit s menin stabili 38 de atomi de antihidrogen, pentru o fraciune de secund. Antihidrogenul a mai fost produs i n trecut ns s-a dezintegrat instantaneu atunci cnd a ntlnit materia obinuit. Printre proprietatile antimateriei se afla caracteristici care, pna nu de mult, demonstrau imposibilitatea stocarii unor asemenea particule n incinte magnetice sau electrice, considerate de specialisti ca esentiale pentru conceperea oricarui sistem de propulsie... Aceasta situatie facea ca cercetarile specialistilor americani privind posibilitatea conceperii unui propulsor spatial folosind antimateria sa fie privite cu oarecare scepticism; printre acestea se afla si proiectul specialistilor americani de la Universitatea de stat din Pennsylvania care, ajutati de colegii de la Laboratoarele JPL ale NASA, imaginasera o sonda spatiala dotata cu propulsor care foloseste antimateria! Acest motor neconventional urma sa utilizeze mai putin de un microgram de antiprotoni pentru declansarea unei succesiuni de explozii nucleare controlate, fiecare corespunznd cu aceea provocata de 30 tone de TNT (trinitrotoluen-trotil). Sonda spatiala, cu acest motor, urma sa dispuna de un exceptional impuls de 10000 s si o forta de tractiune de 150 kN, suficiente pentru a transporta o ncarcatura utila de 100 tone pe traseul Pamnt-Marte-Pamnt n numai... 120 de zile! Recent, specialistii de la CERN au depasit acea dificultate majora si au anuntat validarea unei "capcane mobile" pentru mentinerea si transportarea la distante mari a antiprotonilor; tehnologia care a permis aceasta performanta a implicat, n linii mari, "condensarea" antihidrogenului n stare lichida ori solida si apoi confinarea acestuia n containere magnetice apte sa transporte n spatiu, la distante mari, "rezerve" de un microgram de antimaterie... nainte de a fi siguri ca vor putea beneficia de "rezervoare" de antimaterie pentru nava lor spatiala, cercetatorii americani au imaginat un sistem de captare a antiprotonilor direct din... spatiul cosmic! Acest proiect care, un timp, a beneficiat de calificativul "Top Secret", a pornit de la ipoteza profesorului japonez S. Orito de la Universitatea din Tokio, care a sustinut existenta chiar a unor galaxii formate din antimaterie. Ca urmare, NASA a ambarcat pe un urias balon stratosferic aparatura de detectare a antiprotonilor propusa de cercetatorul japonez; ntruct aceasta, chiar miniaturizata, a cntarit aproximativ 2,5 tone (!), stratostatul a avut, la rndul lui, dimensiuni neobisnuite: o naltime de peste 150 m si un volum de 1,15 milioane metri cubi! Uriasul balon a decolat n august a.c. din Canada si a atins altitudinea de 35 km, patrunznd n stratosfera, unde aparatura sa a nregistrat si a transmis la sol captarea unor antiprotoni. Folosind acest "stand zburator", cercetatorii americani si cei japonezi spera sa poata capta particule de antiheliu, care pna la aceasta data nu au putut fi obtinute n laboratoarele terestre prin coliziunea unor particule subatomice. Totodata, aceasta noua descoperire ar confirma teoria conform careia Universul ar contine portiuni formate din antimaterie!

3. Posibile utilizari ale antimateriei

Rachetele, aa cum au evoluat pn n prezent, pot transporta oameni pe lun i exist o posibilitate ca n viitor s se ajung i pe alte corpuri cereti apropiate. ns pentru voiajul intre dou sisteme solare, propulsia chimic nu este suficient. Pentru a ajunge la cea mai apropiat stea 8

folosind propulsia chimic, ar fi necesari 5 ani de cltorie continu cu o vitez comparabil cu viteza luminii, i deci i o cantitate foarte mare de combustibil. Recent s-a descoperit c energia produs de anihilarea unei cantiti mici de materie cu antimaterie, este cu mult mai mare dect cea produs de procesul chimic al combustiei. O cantitate minuscul de antimaterie anihilat poate furniza foarte mult energie, conform ecuaiei celebre a lui Albert Einstein, E = mc2, ceea ce i sporete i valoarea financiar. Antimateria a fost descoperit i n natur dar a fost creat i n acceleratoarele de particule, dar n cantiti extrem de mici deoarece costurile pentru producerea antimateriei sunt extrem de ridicate! Antimateria este foarte preioas (cea mai scump substan de pe Pmnt) deoarece atunci cnd intr n contact cu materia obinuit se elibereaz o cantitate uria de energie. Dac ne gndim la nevoia de energie de care oamenii au nevoie, atunci antimateria ar nsemna o soluie ideal, mai ales c o cantitate extrem de mic de antimaterie elibereaz o energie-enorma. De exemplu ar fi nevoie de numai 30 de miligrame de antimaterie pentru a alimenta o rachet care s ne duc ntr-o excursie pn la planeta Pluto! n prezent se lucreaz la reducerea costului de producie a antimateriei, dar deocamdat nu exist laboratoare speciale care s se ocupe doar cu fabricarea antimateriei, ea fiind obinut n acceleratoarele de particule n care se efectueaz i alte experimente. Putem spune ca antimateria este, din punctul de vedere al sarcinilor electrice, imaginea n oglinda a materiei. n lumea noastra materiala electronii au sarcina negativa, iar protonii sarcina pozitiva. n lumea antimateriei sarcinile sunt inversate: antielectronii sunt pozitivi, iar antiprotonii sunt negativi. ntlnirea materiei cu antimateria este una exploziva. Se produce o anihilare reciproca, rezultnd energie. Aceasta energie poate fi utilizata pentru propulsia navelor spatiale. Ideea nu este una noua. Un prim concept a fost enuntat, n 1953, de catre savantul german Eugen Sanger. Ideea era simpla. Se ia un rezervor plin cu atomi de materie, se adauga nca unul, umplut cu atomi de antimaterie, apoi se ataseaza rezervoarelor o oglinda n focarul careia se produce anihilarea materiei cu antimateria (cele doua componente ajung acolo cu ajutorul unor conducte). Aceasta este descrierea simplificata a unei rachete fotonice. Am evitat sa ma refer la probleme strict tehnice, cum ar fi dificultatea construirii unui rezervor pentru antimaterie (va dati seama ca este dificil de izolat antimateria de peretii rezervorului), pentru ca ideea este frumoasa si promitatoare. Ne putem imagina ca dificultatile tehnologice, ingineresti, vor fi depasite cndva. Ramn numai problemele legate de fizica simpla. La anihilarea materiei cu antimateria rezulta un puternic si ucigas flux de radiatii gamma. Aici nu mai avem ncotro, trebuie sa folosim un scut greu, ceea ce va aduce cu sine alte probleme, daca ne gndim ca fiecare gram trimis n spatiu costa foarte mult. Dar tot fizica ne spune ca am avea o cale alternativa. La anihilarea electronilor cu antielectronii (pozitronii) rezulta radiatii gamma, dar radiatii de foarte mica intensitate, mpotriva carora protectia se poate realiza mai usor. Din acest moment lucrurile se simplifica foarte mult. Pozitronii au sarcina electrica deci ne putem imagina capcane care sa i izoleze de materie. Motorul cu antimaterie Nu am intrat n prea multe detalii. Dar, din cele spuse mai sus, cred ca aveti deja o idee generala asupra conceptului. Gerald Smith, de la Positronic Research, a propus un sistem de propulsie bazata pe antimaterie. Numele complet al proiectului este Positron Propelled and Powered Space Transport Vehicle for Planetary Missions (propulsie si energie pentru vehicule spatiale pentru misiuni 9

planetare). Gerald Smith propune utilizarea pozitronilor (antielectronilor) drept combustibil pentru viitoarele misiuni spatiale. Nu este necesara o cantitate mare de pozitroni, ci numai de cteva zeci de miligrame. Sa nu trecem mai departe, nainte de a prezenta o varianta simplificata a unui motor racheta pozitronic, asa cum ni-l propune Gerald Smith. Avem nevoie de o capcana de pozitroni, care va juca rolul de rezervor. De aici pozitronii sunt dirijati, cu ajutorul unor cmpuri electrice si magnetice, catre camera de ardere (folosim deocamdata denumirea devenita clasica pentru motoarele racheta cu combustibil lichid traditionale). Aici pozitronii interactioneaza cu cu electronii hidrogenului si, n urma procesului de anihilare, rezulta o ncalzire puternica a acestuia. n etapa urmatoare hidrogenul este evacuat printr-un ajutaj. Hidrogenul mai joaca un rol: acela de agent de racire. Hidrogenul lichid din rezervorul de carburant este trecut mai nti prin vecinatatea ajutajului, pentru a-l raci, si abia mai apoi intra n procesul de anihilare. Este de remarcat faptul ca o parte dintre gazele de ardere (iar folosim o sintagma clasica, ce nu mai corespunde, n cazul nostru, realitatii; pna la realizarea unui nou vocabular spatial credem ca putem apela la cel vechi, ajutndu-ne de ghilimele) este folosita pentru antrenarea pompelor care asigura circulatia hidrogenului n sistem. Avem deci un motor racheta relativ simplu. Atunci de ce nu a fost realizat deja? Exista doua mari probleme. Prima este cea a stocarii pozitronilor. Ei interactioneaza rapid cu materia si se anihileaza. Suntem obligati sa i tinem departe de materie. Daca tinem seama de faptul ca pozitronii au sarcina pozitiva, am putea utiliza o combinatie de cmpuri electrice si magnetice. De fapt acesta este si procedeul utilizat n prezent, n asa-numitele capcane Penning. Nu dorim sa intram acum n detalii, gasiti suficiente n figura ce nsoteste acest articol. Nu trebuie sa va lasati amagiti de imagini, desenul este simplu, realitatea este ceva mai complexa. Va rog sa calculati cam ce sarcina electrostatica va avea 10 mg de pozitroni. (Masa pozitronului este de 9,109 381 x 10-31 kg, iar sarcina electrica a pozitronului este de 1,60217646 x 10-19 Coulmbi.) Veti vedea ca lucrurile nu mai sunt chiar att de usor de stapnit. Capcane similare celei prezentate de noi exista deja, asa ca probabil, nu va mai fi dect o problema de timp pna n clipa n care progresele tehnologice vor permite realizarea unora care sa poata fi ambarcate la bordul viitoarelor vehicule spatiale. A doua problema se refera la producerea pozitronilor necesari misiunii. Exista multe metode pentru a fabrica pozitroni. Unele sunt suficient de simple pentru a putea fi aplicate medical, n tehnica PET (Positron Emission Tomography). Practic, pacientului i se injecteaza o solutie de glucoza care contine si un izotop radioactiv. n urma dezintegrarii acestuia rezulta pozitroni, care interactioneaza cu tesutul, rezultnd radiatie gamma, care, la rndul ei, poate fi detectata cu ajutorul unor dispozitive sensibile. Va dati seama acum, este suficient sa avem un esantion de material radioactiv pentru a obtine pozitroni prin dezintegrarea lui. Nu ne mai trebuie dect sa i capturam cumva. Un cmp magnetic sau (si) unul electric poate sa separe fluxul de electroni de cel de pozitroni, dupa care capturam pozitronii ntr-o capcana Penning... Numai ca aceasta metoda att de simpla nu poate fi aplicata n cazul nostru. Obtinem prea putini pozitroni! Ne trebuie altceva, o metoda mai eficienta. Descrierea metodei mai eficiente este simpla. Se ia un filament de wolfram, se trece un curent electric prin el, filamentul se ncalzeste si emite electroni (acelasi lucru se petrece si n tubul cinescop al televizorului dumneavoastra). Acesti electroni sunt accelerati cu ajutorul unor cmpuri electrice alternative ntr-un accelerator liniar, pna ating energii de ordinul a 140 MeV. Dupa aceea electronii sunt trimisi sa loveasca o placuta subtire din wolfram. n urma coliziunii rezulta un buchet de particule si antiparticule. Nu ne ramne dect sa selectionam pozitronii (tot cu ajutorul unui cmp magnetic) si sa i trimitem catre un inel de stocare. Metoda aceasta numai aparent este simpla. De fapt necesita instalatii mari si este foarte costisitoare. 10

Asa cum ati vazut deja, desi pare simplu motorul pozitronic, lucrurile nu sunt deloc simple. Exista multe obstacole ce trebuie depasite, multe etape ce trebuie parcurse. Dar, asa cum remarca Gerald Smith, se estimeaza ca productia celor 10 miligrame de pozitroni necesare pentru zborul omului catre Marte ne costa, cu tehnologiile actuale, aproximativ 250 milioane de dolari. Suma poate sa va para mare. Dar trebuie sa tineti seama ca fiecare kilogram de materie trimis pe orbita terestra ne costa undeva n jurul a 20.000 dolari. Daca tinem seama ca, prin folosirea propulsiei pozitronice, nu mai avem nevoie de tonele de oxigen lichid (care asigura combustia hidrogenului) sar putea sa descoperim ca ar fi mai eficient motorul cu antimaterie. Aceasta numai n cazul n care dificultatile tehnologice pe care le-am amintit mai sus vor fi depasite. Iar daca cifrele prezentate de Smith se vor dovedi apropiate de realitate, o calatorie spre Marte s-ar putea reduce de la cele 180 de zile din prezent la numai 45. Va deveni motorul pozitronic realitatea zilei de mine? Este greu de dat acum un raspuns. Dar ceva trebuie sa se ntmple n domeniul propulsiei spatiale. Ne miscam prea lent prin Cosmos, distantele interstelare nu ne sunt accesibile dect prin intermediul telescoapelor. Undeva, la multi ani lumina de noi poate exista o stea, n jurul careia se roteste o planeta care ne asteapta... Pericole si avantaje ale utilizarii antimateriei Exploziile de antimaterie au fost detectate cu ajutorul telescopului spaial Ferm i Gamma-ray. Cercettorii estimeaz c peste 500 de astfel de explozii au loc n fiecare zi, ns nici una nu a fost surprins i studiat pn n prezent.Aceste semnale sunt prima dovad c furtunile produc particule de antimaterie, a declarat Michael Briggs, cercettor al Universitii din Alabama. Oamenii de tiin sper c studierea norilor de antimaterie le va permite s dezvolte teoria potrivit creia un ntreg univers de antimaterie exist lng universul nostru. Echipa de cercettori susine c abilitatea de a studia asemenea atomi antimaterie va permite efectuarea unor teste fizice care pn acum erau imposibile. Un detector masiv de particule a gasit antimaterie in adancul Pamantului. Acest lucru dovedeste ca Pamantul isi ia o mare parte din puterea sa din radioactivitate. Aceasta caracteristica a planetei noastre ar putea ajuta la prezicerea cutremurelor. "Geo-neutrinii" sunt particule de antimaterie care se gasesc in adancul Pamantului. Aceste particule au fost descoperite pentru prima data in anul 2005, Din procesele petrecute in adancul Pamantului rezulta si o influenta exercitata asupra placilor tectonice care se afla in spatele eruptiilor vulcanice si a cutremurelor. Detectorul se gaseste in Italia, in muntele Gran Sasso. La inceput, acesta avea scopul de a detecta neutrinii solari. Specialistii, insa, si-au dat repede seama ca el poate fi utilizat si pentru a gasi "geoneutrinii" ascunsi in adancul Terrei. Acestia sunt mai rari decat cei solari. O aplicatie practica a detectorului din Italia este aceea de a prezice cutremurele, anticipand si cand erup vulcanii. Prin identificarea proceselor care au loc in miezul Pamantului, detectorul ne-ar putea avertiza cu mai mult timp inainte de producerea unui seism major. Lumea inca nu are un sistem eficient care sa ne avertizeze in timp real asupra pericolului prezentat de cutremure. 11

4.

Concluzii

Este bine cunoscut faptul ca materia si antimateria se anihileaza reciproc in energie. Atunci de ce exista mai multa materie decat antimaterie? Nimeni nu stie acest lucru sigur dar eu banuiesc ca unul dintre raspunsurile posibile este dispunerea materie si antimateriei in univers. este posibil ca in spatiul intergalactic sa existe in anumite locuri concentratii enorme de antimaterie, chiar posibil ca intregi galaxii sa fie formate din antimaterie 100%. Acest lucru este posibil si datorita faptului ca, gravitatia care este o forta fundamentala a universului actioneaza in acelasi mod asupra materiei si antimaterie deoarece particulele acestora chiar daca au sarcini electrice diferite(opuse) au aceeasi masa interactionand la fel cu forta gravitationala. Fizicienii sunt de prere c undeva n spaiul cosmic exist unele rezervoare de antimaterie care urmeaz s fie descoperite i pe care este posibil ca n viitor s le utilizm pentru a satisface nevoia tot mai mare de energie a omenirii Se pare c din punct de vedere al tehnologiei pe care este posibil s o folosim, viitorul sun foarte bine! Sperm s vedem efectele descoperirilor ct mai curnd i n viaa de zi cu zi.

BIBLIOGRAFIE

1. 2. 3.

http://www.zperspectivewebdesign.ro/joburi/univers/72-antimateria.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Antimaterie Stephen Hawking (2007). O mai scurt istorie a timpului. Bucureti: Humanitas. ISBN 978-97350-1635-7.

4. http://www.ziare.com/articole/univers+antimaterie 5. http://www.revistamagazin.ro/content/view/526/20/ 6. http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=11252 7. http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=471 8. http://voxpublica.realitatea.net/stiinta/antimateria-pe-masa-de-lucru-55353.html 12

9. http://jorjette.co.cc/explicatii/antimateria-permanenta-pericolului-in-univers/ 10. http://www.ziare.com/magazin/inventii/cutremurele-majore-prezise-cu-un-detector-de-antimaterie1081173

13