tN't'uot)ucllRll

Specificul rii problematica filozofiei

I'I,ANUL: l. Obicctul filozofiei. Filozofie 9i conceplie

despre

lume, filozofie gi qtiinfd, filozofie, mit, religie, filozofie gi istorie. 2. Specificul filozofiei. Conceptul de probleml qi spefilozofice. Conceptul de meto-

:'*##:1"-aticii
3. Problema

tipurilor sau direcliilor fundamentale in

filozofie. Criterii de clasificare; tipuri de creafii filozofice,

4. Funcliile filozofiei'

Filozofia a parcurs o cale de circa trei milenii, luind naqtere ca

o preocupare a spirituahtalii umane gi ca o formd specifici a con;tiinlei sociale. in decursul miilor de ani s-a conturat necesitatea omului de a-qi pune diverse intrebdri, de a le atribui diferite nuanle qi de a cf,uta rdspunsurile adecvate la ele.

in toate epocile istorice filozofia

a indeplinit Ei o

importanti

func{ie social6, cdlf,uzind atitudinile individuale sau de grup, orientind acliunile umane transformatoare. Actuala epocd nu face exceplie de la cele sus-menlionate. $i in prczent individul uman, grupurile sociale se confruntd cu probleme de filozofie, cu accente specifice sfirEitului sec. XX, incercind sd gdseascf, rdspunsuri la intrebf,rile stringente, apdrute pc baza inlelepciunii milenare.

7
INTRODUCERE INTRODUCERE
t1

)lricctul filozofiei. Filozofie qi concepfie rlcspre lume, filozofie Ei Etiinfi, filozofie' Irrit, religie, filozolic qi istorie

lilozolilr" rrlc tle tl:pirqit un obstacol, semnalat intr-un poate s6 caute l,rg platonioian, prin remarca lui Socrate ,'omul nu

cert la intrebarea "ce este ,()ricc ittc:ctt;tlc tlc lt cllt rtn rispuns cclebru dia-

ccea ce gtie oc gtie, nici ceia ce nu Etig Nu poate sa cautc ntct ceea caute poatc sd rrirrrr:rri lt-zrre nevoie sd caute ceea ce qtie, nu problet'r,' rrrr llic, l'iinclci nu gtie ce anume sf, caute"r'^Solulionarea

,riii

..""

!i

;-Cu timpul, c.nccptul noaltc p" ,i,.," i. rapitrt cu rcirliltrlt:lr rr:rtrtr.irlar 1i s.ciirlti, prccisg' nr^i clc l:i1li.l'ic cirpr-rtzi o scm'il'icir{ic ttrlri tc:stlirlsi-t 1i nu rr:ttlitatca' cr't ctltttlllcxc ,-()urr.rl, irttrincl in raporturi dcstul clc qi de lumii ale 'l;;;;i"'li satisfacut de explicarca multor.aspccto lumca"' este i,.""o i;i pune tot mai muite intreblri clc lblul: ,'cc "a posibilirst ca crcata Sau este vesnic[", ,,este oare ea pe misura idelitirlil<lr noastre de cunoagtere", ,,pot oare fi materializate rrltrrilo l)c c2lrc noi le fdurim invialtti etc' similare au apirut in proc-esul ,Aclslcir qi multe alte problerne necesitilii unei interpretdri-generaliza1r,,,'r.:ti.il socirrlc clatoriti in Uqivers gi a toirr c rt lurrrii pcrttrtt a stabili locuL qi rostul omului lj1'filozotia valoarea cu icnrr lrizl lor tncle tlc cxistenld in raport o c,-o-nceplle cunoqtinleJ de gc 6lr..r ir, prirr irrlr'r'rttccliul unui sistem

etimologic al rrrci irr t';rttz.li portlc pttrccde de la elucidarea Gnsului limba gteacd t'rrvinlttlrrt lrltrzolit', t'lttt' prttvine de la doi termeni din inilial (iltx ,.irrlrilol tlc" . srtl'lritt "' ,'in{clcpciunc"), desemnind de a rivna noi, Jricc clirrt.l s'irilrrlrri rr,rr,,,r.l.., :r tl.lrirrtli ctrtrtlstinfc viltq cauta irrlclcp"iur.,"u ;i tlc lr sc clrlirrzi tlt' t'it ilr po nlitsurlt cvoltrtici sllir.ilrllrri tiltlillt sl)ro it so cu--

e llcccsitr sit rcmarcdm c[ aVorbind despre obiectul filozofiei, inccput filozofia filozofiellentru u""3iu a variat odatS cu evolulia exemplu, ThateoreticTSpre cuprindea ansamblul unor elaboriri declarate lucrdri, in aborda i. C.) lcs clin Milct (secolele VII-VI genere, cit gi in la existenld referitoare l'ikrTol'icr, lrtit problcntcle congtiinlelor girsi locul in cadrul vrir llrolrlt'rrrclr't'ittc ttllt'rittt'i;i l-izici clc')' ttltorrlit.' ttllt" :tslt ct e le (1',t'otttt'lt it', t'oslllollt Miri lilzrrr Sttt:r:tle :t Pllts:rl ilt t't'tlltrrl lilozolit'i ttlttttl ;i pcbaza divcrsilicirrii cuno;tirr(r:lor sltcciltlizirtc, llritt ltllorttrl ltri l'laton gi Aristotcl, arc loc o clclin-ritarc a cunoqtinl,clor qtiin[ificc clc cele l'ilozofice. in epoca de aur (clasic[) a filozofiei Greciei Antice (seccrlole V-IV i. C.) problematica ontolfigieit, aparutd inc6 in perbacla presocraticd (preclasici), capdll o autonomie relativd' Totodati, incepind cu Socrate, se cristalizeazd treptat problematica gnoseologiela. Astfel, cunoa$terea devine un obiect aparte al

cerietdrilor filozofice. Tot in perioada clasici a filozofiei antice greceqti filozofji incep si fie preocupali de probleme de logici, eticd, axiologies , filozofie a natufii qi filozofie sociald' sa lucrare ce s-a a,Filozoful medieval David Armeanul in unica pastiat Prolegomene Ia filozofie ajunge la concluzia c6 din filozofia Greciei Antice se disting qase definilii ale obiectului filo" '" zofiei 1) filozofia este cunoaEterea celor ce sint ca fiind ceea ce sint; 2) fllozotia este cunoa$terea lucrurilor divine;i umane; n 3) filozofia este pregdtirea pentru moatle; 4) filozofia este aseminarea cu divinitatea dupl putin{a omu-

lui;

irilelegere a rlt' ;rrrs;rntlrltt ;rsrrl)l;l lrrrrtii. care p-resupune o anumita romAn' filozof noqca,.ilustrul .,,,,l.ilqilf,,' r'xisle'rrtt'i rrrnirlly O'b' rod al lume' despre generald sc:ric r';t lilozttli;r t'slt' ,'tl ctinceplie dea o ne tuuui clort slr,. sittlt'zrt lolitlit, doctrind 9-ar9,pretindf,94 ei"'' totalitatea in inrirgi.c tlc atts:ttrtlrlrt rr t'xislc'{6i con'iid?iata

5) filozofia este arta artelor qi Etiinla a qtiin{elor;I' 6) filozofia este dragostea de infelepciune. r La acesta mai suplimentf,m, pentru a surprinde in sintezl conceptul de filozofie in Grecia Anticd, incS trei defihitii ale filozofiei

oferite de cltre Platon si Aristotel:

il

fil,ozofia Ert" Etillit?

idevarului;

IPlou,,,, ' n"i.^l

Mt'rtrtrt. ()1t'tr.vrrl ll, lltrcttrc;ti' 1976' p' 387' ( 1971' p' 197' n" U., $tiiittr:t yt ltl' t r tltt ' ttt )trttrLtni li climate' Cluj'

(de la gr. ontos = existenli; Iogos = teorie) este teoria existenlcigr - gnosos = cunoaqtere) este teoria cunoa;terii' 5 Axiologia (de la gr. aria : valoare) este teoria generalf, a valorii'

'O"t.l"gt" a

Gnoseologia (de la

._-42

INTRODUCERE

IN'TRODUCERE

13

.'; lrlirzoli;t cslo ltiinta tcoreticf, a primelor principii Ercaluze;. /' t1 lrlozoliit cstc tlll tlct'tlcrs prin care ne cunoaEtem pe nol''
il
r,.

il 1{:J

lrr lrvill Mt'tlttr ltlozolilt lr lirst dominatd de teologie, de aceea o problemd 1,r,,.,':,irl tk'ltriltl;-ttir;tlirtteltlr clc filozofie constituie gontinui in r lt':,1 rrl rk' tlilrcil:i, Accst proces, inceput in antichitate, ;p. rt'rr" ltt'rurstcrii qi cap[td o deosebitd amploare in sccolcle XVIII X lX j,' uoiic condilii, filozofia tinde s[ domine t.atc cclclalte :.;lrrrrIc, rlt:vcnincl un instrument de armonizarc a cunostin!clor disPrezentindu-sc orgolios ca o .lrilr ul(' olcrilc cle qtiin{ele particulary 1.,r,'l',,,,,a" ;r 1l iirr{ckrr, lilozofia se pomenise de fapt intr-o situa(ic ,rrr:rl,r;'i,;-r rt'1'.t'lrri l,t'itr care, dupl ce gi-a imp6rfit regatul intrc Irir't', r;ilrrIr':r Pt'tlrrtltttttil'irri addpost. Suveranitatea juridici, rcvt.rrtlicrrlir tlc lilozolic, nu mai putea sf, persiste in noilc condi{ii. ('irrtl proccsul cle maturizare a gtiinlelor particulare s-a inchciat (scc. XIX), situa(ia s-a schimbat radical: nurneroqi savan[i ;i lilozoli irrr Proclumat separarea totald a filozofici clc ltiin{ir ;i nrai ales :r l:t rirr{t:i tlcr l'il0zofie. Savanlii au inccput sir ve:lticulczc ctr al'irmalii (.iu (. I cnl:trciru opozilia lor absoluth ;i, rcspccliv, lipsa clc vitloare a IrLrzoIici. irr ;rcc:tsli-t orcline de idei ne par dcstul de concludentc afirrrr,r{iilr. lrri l. l,ctrovici, mare tilozof romAn din perioach interbelit .r ,,A irrv;i(rt l'ilozofia intr-o luminl ingratf,, a o privi ironic gi a tot ,.prrrrt' t;1 r',';tsttl ci a trccut, este a uita pe ling[ originea qtiin{ei, . ,',t, r, ,,, 1,, , r1ir t'st'ltlr sale qi a pierde din vedere ci acolo u-nde nu batqv

bf,teau problema: filozofia merge spre un stirgit, sc tritnsformd sau continu[ sd se dezvolte. Reprezentanlii acestei dircc[ii suslin ca filozofia se aflA la un moment de cotiturd 9i cd ea, deci' nu se mai poate dezvolta ca in perioadele precedente. Adic6 e necesar sA depdgim nu numai pretenfiile filozofiei ca Etiintd a qtiinlelor, dat gi problemele cheic citrc au strf,bltut neintrerupt intreaga istorie a

gindirii filozofice foric

cle

- problcnra gi cea subiectivd1 . Aceastd problcmir a lilst ltlt'rlttrllrtli irt rtrod metaIm. Kant: cum este posibil
s6 cxplicam unitlrr ccrul inste-

r:rltorltrlrri rlirrlrc cxistcn\aobiectivd

morali in noi. sint preocupali de urmf,toarele post-filozofiei Reprezentanlii spre diferifilor practicieni in uzui probleme: studiul limbajului lirnbajupoliticd a o spre ideal; natural b semantici a limbajului Ei 1ui in folosinld; spre critica ideologiilor inrddacinate in societatc;
lat deasupra noastrd qi legea
spre inlelegerea narativd a crizelor epistemologice qi morale con-

tp"rrtrunirliTilozb-fiaceslb-opinilisiniet*hiv'aiatecusfi rqitulr"ilozafiei,al ontologiei bazate pe anumite principii; pentru allii reprezintf, necesitatea unei noi concep{ii sistematice asupra filozofiei Ei, necesitatea transformf,rii sistemain sfirqit, pentru alli filozofi

tirnporane. Disculiile se axeazd in jurul limbajului, vielii cuvintelor, practicilor, conven{iilor qi normelor sociale. Aceastf, criticd a filozofiei tradilionale este insolitd in prezent gi de anumite ciutari constructive. se considera c5 obiectul filoar conducEla un pragmatidilm- tie" zofiei in evolu{ia lui viitoare -af IimE aj u lui,t" p etic ie o f retoric, Fof iiic,-f ie -"t

rt ;l i i rr t iml inat,rge-E1 -q9 -ojif qgtg.Tt-t;;G eiltt'ili I'ilil.,r,lrr pr( :.rl;l, l;rrl'i irrtloiald,AJi*pottiva ei nu se ridic[ numai .,1rrrr[, 1, ]ro./rlrv('. r'i ;i Iilttzofia serioas5"6. qtiinlelor nu va ,l'rrt, rrr r .rrr lrrrlc t'rr irr nici un caz dezvoltarea
r
rr rr

lll
r

z,

,,,,u1,,,

l,r ,lr',1,'trrlr;r lrlttzoli{y.Necesitatea unei concep{ii unitare tlt':,Prr' 1,,'i,, ,,,, ,r ,lt:;|l;tr ltl cit urmare a constituirii qi dezvoltirii
qlrrr'r1,'1,,r 1r,ttItr

ttl:ttt' I)rlrrprltrivi-t, canunumaicis-apdstratviein rr rl,tt ;t rlt'vcrnil qi mai puternicd. l.rntltttl, c()nltrn(,r iryser \ \ tt t I tl'2, ri tr''.t' t't tlll llrcitzl un qir de concepfii' denumitc ,,11.,st lilou,rltt, i,, ,:ttltttl lot tlil'crite creatii filozofice dcz6

tice a filozofi ei in henneneuticds De menlionat, ins5, cd post-filozofii criticd tradiliile filozofiei clasice, dar nu considerf, concepliile lor adevaruri in ultima instanfilozofiei, abordind alte 16. ,,Post-filozofia" este o continuare a a posibilitdlilor de o clarificare tinde spre ea mijloace, alte cu teme infelegere, de vorbire, de cornunicare. Ea deci, pare a facilita cunoa$terea unor actuale exigenle morale qi practice.
cle noi qi de conEtiintra noastlA, iar subiectiv invers, ce depinde de noi qi de congtiin{a noastrd. 8 in filozoiia conternporanI hermeneutica reprezinti o teorie a decodificlrii

t Obt".ttrl- ceea ce nu depinde

Petrovioi,

1.,

ln!tttrltt,

rrr

trr rtttlrrlt. ir rr.

llr5i'

()()2, I

p. 82

qi interpretirii semnelor, ca reflexie filozofici asupra simbolurilor religioasc' miturilor, emoliilor, oriciror forme de expresie umani.

.A

INTRODUCERE

IN'IITODUCERE
15

;i inrr'-rrrr sisrcrrr, lrorr ivrr rrilor rt.grrri rrrcrotr.rogic:c) riikrz.,rirr irrc clrcpt
gi teorii r,irozoficc. Acostea dau rdspuns la intrebirile, du"a lu_""u, in ,urriiiuiro.r", cstc clc origine materiarf, sau ideald, in esenp este unitarr sau murtiplir, crrn sc clczvoltd, existd oare universald, cirrc: cslc lostul onrului, poate fi el"uirutirur",conexiune liber in ac{iunile sale etc.

dcspre l:,nr":.religic, ;liin{zr, istorie, in genere tout" I.r'rrrclc culturiilr,I;i',rz.rli;rr.stc .r;..;r*;ri;" rlcs'ro Iumc (in"u ansam_ lrlrr i;i irr cst'rr(rr t'i), rrrrrrrrrrr;i i,r t.,,rr,j'r'i t.'rrccprrrirri

)rricctur filozofiei e necesar a fi studiat in interconexiunea ei cu .,rrt.r.'(ilr

.rganizatl

iii:tir!ilIi:,;{;:i{#:,r;x1::;i:;t*rui:i:,J;:hir lit.tc' contradicfie la eraborarea unor ,"r", legi

reprezenta
Pichiu

,0,."11;:l'';:il'ff J?J;il,il",l.,"_H#ifi
Ei

o teorie. Adep{ii unei atare opiniiffi?l';tiffi sint ,uuunii b. . Ei C. Albu!, ea,

,

j;

sot'icl:rtc, dcsprc om
l,r irr

. Olicc om igi formeaza-o ctnceptie despre Iunrc, insir, ncfiind <lc ,bicci profundl din punct d" ,il;;i.'rcric, cir csrc aclesea li'.grrontarir, cu diferite ieprezentdri contracrictorii. Dupii cum am mai sus, filozofia reprezinta nu pur 'c'l:trcill si simplu ,n on*ur_ bltr, ci un sisrem de i!1i, .on."p1ii fi ..pi"r"nta.i despre narurd,
Ei

dupapar";";-;;;rff;#;;;ffi;.,

{,

rrlilolcgrt.:r,

rrrntilrelconc;pfia filozofica despre lume are un caracler , It'.r t'rit" t'rr lrrr rrumai ca procramd anumite principii, dar le demonrirrr';r/tr' rt' lrrnirarnenteazd,, re deduce in mod logic. prin aceasta lr'rz,lr: r sc tlt.rsc'cste de alte _
:r I I rr

locul tui in

tu*..''

isl ic:ij ct$.

rr

"on."p1iiA"rpre lume
gi

religioasf,,

-l?ffiI:r
r r

gtiinf, ar fi cazul sd ne ut'izate de acesIt-;r. lrr trrrrI t ,,trnr,t"ura pr;i;;" existentei in ansam_ Irlrr,:;;rrr r',r,t;rrr. ;rlc ci irr ,rr,r.t gan"'ruhruior, griiarlu, in fiecare din I'r rt' lr' (' r. ( (' r ( r' t ;r z;'r,,,,,,,,,r,. it clomeniu al existentei cu mijloace spct:ilict' tl,rrrt rrrrlrr ;rrr'111;11, at',iua aaca vorba de aspcctele lbir'rc gt'rrt'r;rrt' ;rrt' t'rr:;rt'rrrt'r srrrr rrc "

r\ rr.rlrz r

l t.'r
1

"r'r.t

,',il;;ffi;iltntare t. lrlozoli;r
'1'1;1
r

rr.rtul dintre filozofie

principiilor ei"11. In confruntare cu Etiinla care furnizeazd cunoEtinle certe gi universal valabile, filozofia pare a suferi infring"r". Du. ,"opui
a
meta ,dupd* Ei physike _ ,,fizicd,,).De obicei ter- parte menul se utilizeazi in doud sensuri: a filoioiiei in care se trateazr principiilo fundamentale ale teoriei existen{ei (ontorogiei); metoda generalr de cunoaqte'ro a rcalirAtii opusi dialecticii. rr Petrovici, l.,Op. cit,p.77-78. Meta.fizica (din grec.
1.0

qtiinlificS, o teorie noud de stiinla are repercusiuni imediate ;6;; metafizicii timpului, in vreme ce poate si nu aibd nici o modificare

astizi intre filozofie Ei gtiinll ' Important insd e si remarcdm cf, intre filozofie qi Etiin{d e necesard Ei existS 0 legdturS indisolubild. Acest fapt l-a menlionat destul de elocvent savantul I.-petrovici: ,,Nimeni n_ar puiea sA spund cu precizie cine are mai muitb trebuinfl: filozofia de Etiinlc sau.acestea de filozofie. Am putea face totuqi o distinclic. ,.'$lozofia teoreticl, pe lingd alte chestii acceso.ii, cuprinde doua^probleme esenfiale: problema existenlei cu care se ocupa metafizical0 gi problema gnoseologicd de care se ocupd teoria cu_ noaqterii. S-ar putea spune cf, dupa felul si natura lor, metafizica trebuie mai mult sd ia decit sb dea ;tiinlelor, pe cind teoria cunoas_ terii dimpotrivE, mai mult dA decit ia de la ele... Ce da in schimt metafizrca? Desigur mai pu[in: unele inspiralii folositoare, unele ipoteze pe care oamenii de Etiin{a le pot incerca, verificindu_le la vreme cu mijloacele lor. Dimpotrivd, teoria cunoaEterii care ana_ lizeazE condiliile fundamentale ale cunoasterii gi pe aceastd bazit propune metode de lucru determinl valoarea rezultatelor Ei gtiin_ {ei, mai mult decit ia. Aqa se explicd pentru cd o mare descoperire

evolu{ie a lui in raport cu evolulia qtiinlelor particr.rlirr.c. Iriincipa_ lul aspect al acestei evorufii il conitituie beiprinderea trcptati a filozofiei Ei a diverseror ramuri qtiin{ifice din cadrur cunoasterii umane nediferenfiate.lCaracterul autonom al gtiintelor, incepind cu cele mai simplc r;i inai gcncralc (cele matematice) pind la cele actuale destul de complcxc (rcl'critorrrc lrr orrr s,,ciciirtc) a con;i tribuit la cristalizarea spccificurui lir.z.rie i irr r irP.r'r crr lriirrt:r. Noi O"j3 vorbit despre tensiunea ce a cxistirt .,,." continuf, qi ;i 3--

In cadrul cercetrrii obiecturui filozofici r).tcrr rrrc'tiona

domenii interdisciplinare.
li (l(rt(rtta
de

l , ,,\llrr{, (, ,

lr.r,rr,t

ttlt)tii

-i"t:pic.rrr,

prariologi.c, la1i, 1994,

INTRODUCERE

INTRODUCERE

I]

lrLrz.lici .u este de a concura cu Etiinta. cunoqtinlele gtiinfifice cl.ui scopuri spccilicc -- unul teoretic qi altul practic. St:.prrl rcrlrc:ric csrt'rlc ir .xplit'rr ;i rlo a clobindi noi cunoEtinfe, iar t'r'l P'rrctit' tlt' :r lc vt'r itit';r. .lrrsriliqrrca cunogtin{elor gtiinlifice
rrrt'lrrrl

virslr'i rrrrrvt'rsrlri rrctuirlurcntc nu arc nici o aplicare practica. De t'olic rczidd.in scopurile nepractice ale filozofiei gi cele practice ale ;tii'tci- Bineinfeles, filozofia poate sd aibr Ei are consecinte praclicc, dc duratd. Atare probleme ce se referd la om _ libertatea, lcricirca, scnsul Ei scopul vielii, educalia etc. au consecinfe practice
rrt'ct:;r cstc incorcct de a remarca cd deosebirile dintre qtiin[a gi filo-

(irrc tlcst..r I sr rlt. t.rrrrr:rylt'lt:ir Prrr;"r. Sprc cxcmplu, descoperirea

mare mlsuri, prin ropn:zcntirri qi cclr:nrorrii, rilrrrrlrrri.,,Tidind rniturile, iegim din timpul profan, istoric, crclnologic 1i pittrundem intr-un timp calitativ diferit, un timp sacru, deopotrivd prirnordial ;i rccuperabil la infinitillfl. Motivele miturilor se referi la aspecte lirnclanrcnt:rlc rlcf initorii l)cntru umanitate naqtere, moarte, Irtloli'sct'rr(:r, l)r(x'ur.;ur' :r lrr;rrrt'i, ir loctrinjci, rela(iile cu semenii t'lt. l)t'rrct'r';r lrurt'liilt'rrrilrrrikrr st'rt'li'r'a l;r r:rpotlrtl practic al
t

trttttltti t'tt ltttttt'rt ul('( )nlrtt ;rlo:u t'. liilozol'ilr it itllitntt cir o rrt't't'sil:rlt'islorit';r, tl;rt nu (';r url rirspuns rlrrt't'l lir problcmclo ginclirii rnitice s:rrr rrle cclci lcligi<llrsc. Faza

consitlcllrbilc.

rrrilologico-rcligioasii a crcalici umrnc :r constituit intrucitva gi lrrzir ci prclilozofici, deEi apari{ia iilozofiei nu a condus la inlf,tur:rrr':r tr:ligici.

Aclcsc.ri r;tiin{a cstc considerata lipsitd de valoare, de sens din punct dc vcdere estetic. Cei care slujesc gtiin{a pot sau ignora filo_ zofia, sau o pot accepta (dogmatic sau conEtient), sair i se pot
opune.

't':rlc, rl',t' r t'lrcrualizeazf, permanent in viala comunitalii l,rrr ,,lri rr rr..r rlrlr'rirt"l.r ritualuri, lacaremernbriieierauprrtaqi. I rr ;rlr, , r\ rrrr . '.rrrr s'cit:tirtiror arhaice nu era obligat si-qi me!rrr{;,r r..t'11.s ;q111;1 ;r :r llilrrtlrri siti, pentru ca gi_o reactualiza, in
r

\ilrl ,r r.itr)r rt. s:rcr:i ;r colectivitllii umane, indeosebi, aceea a inceIlrrrir rl'r , :r l;rt't'r ii ;i a sfirqiturilor, singurele rnomente semnificaI^'r' r.r rirr .rrlt'vrrr potrivit rnentalit[1ii caracteristice epocii
r',r,. ( l r\''
A l rr i

itlcc;r, clcja rcmarcatd de noi, despre o necesitate irnperioasd a r.ci^i.tcrac-tiuni viguroase si conEtiente intre filozofie qtiinla. $ ln c'ntinuare ne vom referi tra interactir.rnea dintre filozofie, rrrit si religic. M. Eliade a definit mitul drept,,o istorie sacr6,,r3. Mitrrl rr:plczintd o istorie a inceputurilor orfuinare ce nu poate fi rlrr';r r:r. I il nc .ferd o explicalie sociologici naivd a originii sacre, 'r'r .r t'.lrtrt'i rrrr.rcrrnismelor gi soartei comunit5lii umane. Miturile

Numcrogi filozofi, indeosebi logicieni Ei epistemologir2, intre crrrc A. Dumitriu, M. Bunge, D.D. Rogca, argumenteazf, prezen{a pcrrrrirncntii a Jilozofiei in qtiin{i. Ascmenea argum'nte confirma

liikrzol'iir vinc cu o nouf, solulie pentru gindirea gi existenla rrrr;rnri irr intogritatea ei. Astfel putem explica prezenta mitului, a urror clcnrorrtc a lui, nu numai in artl qi filozofie, dar qi in unele rlrrrlrt'sliinlc, spre exemplu, in logici. De men{ionat cd motivele rrrrlrt't'se irrfiltreazii in orice sistem filozofic, se intrelese cu elerrrr' rrlr' rlt: cxlrlica{ic ra{ionald. ('rrvirrlrrl rcligic este de origine latind qi inseamni ,,a lega",

ai".'lcrmcnul religie inglobeaz[ diferite fenomene aflate stlri de spirit, crerlrrr(t", irlci sistcmatizate de doctrinele teologice, elemente insti,, lr'1'11 I

rrr

rrrtr

slrirrsi-r intcrdcpenden{d: sentimente,

lr' (biscrica, organizatriilc qi asocialiile religioase, activitAtile prrrt'ticc (rilrrirlrrri, ccrcrnonii), norme qi reguli (ce {in de moralf,, :rlrrrrrrrl;rrt', t'orrtlrrilri). Ast;izi rcligirr cstr dcl'irritir ca opozilie dintre sacru (sfint) gi 1rr,rl;rrr. Srrt'rrrl iqi rrrc tcrnclia in supranatural, profanul-in lumea r,,tor rt;r ( )lrit:t'lul rcligici il constituie rela{ia omului cu sacrul, cu { ('(';r ( (' t'slc consirlcnrt slint, supranatural, absolut. Relafia omului t n :,ul)r;rrlrlrrnrltrl sc nranifest6 prin sentimente de incredere qi t{ .un;r, lrr in itlci, rrctc, ritualuri, rugf,ciuni, porunci morale. Con{irrrrlrrl :;pt't ilir' ;rl rcligici se manifesti in ordinea supranaturalf, ;i ,lt l,t rrrlt'n{;r :rlrsolrrll-r a naturii gi omului de aceastd ordine. Religiir
I rr t ror ur

, rrtr,'.r'ilr

'',.1,,,,,rrr.lrr,r, (,lri, I.t.t !lt!\tt.ttr. -,.;tiinti,,qi/ogos=,,siudiu,.)teoriea tl .lll(tlt,, 'r f lr.r,l, , l\l ,. lrlr', tt ttlt ttrrtnlru. llrrt rrrt..sti. l()6ii, p.6_

llt,l,'rtt

l, ")

lN I I{()l)tJ(lLtlE

INl-I{ODUCERE

t9

ii,i, .r i,rl

rl uu nror l tlt' :t ( ()llccl)c cxistcnta, cit un mod de a triri, de

Relaliile dintre filozofie gi religic

etu

lost, tiittrittirttl

;i in pre-

,r ',, r.rl,,,r l,r l,l t rtslt'tt(:t. I r, lrrlr( ,1 r('lll,,tr't l)trn s:rtttt, stlpranatural explica nccesitatea rn,;lr, n ur nrn i rllt;1tr' ltt r;r'tts strict religios, prin misticism se rrrt, li-;,q' .., \1,, r{ rr{,r'.t tlrrtltilrlr rclaliei nemijlocite dintrc om Ei | ,lrlnr'.'r'u, ;r un( r ( ()nr.lltitatti intime intre suflet si crcator"ls. I lr'nrr nlr lt r otrrrtttc lllisticismului qi religiei sint: caracterul absoIrrt ',r rr.t ontlitionitt al obiectului mistic, certitudinea dc nezdruncirr;rl,r ;rr lzt'tt(ci lrllstllutuluir6. lrr lrlozolir-: ;i in religie distingem doud orientdri;i doud atitiirlrrrr rlrlt'r ilc l;r(;r tlc via{d. Aceasta qi justifica tragereaunei linii rl' rl, rr,u,.r{rr' rrrtrt't'lr:. Nae lonescu suslinea ca religia 9i filo=.,,1r;r ,ur r rinnnr;r :-r oril',ittc:t. Aceasta estg,,emotia" sau,,nelinigli,r
r

zent tensionate in permanent, cApAtind de multc ori li)l tllo clcstul de violente. Sd ne amintim de condamnarea la moarte a lui Socrate ca dispreluitor al zeilor qi corupdtor al tineretului, de condamnarea la moarte a lui G. Bruno, de persecutarea Ei maltratarea lui Descartes, Spinoza, Rousseau, Voltaire, Fichte etc. Aceastl luptd n-a dispdrut nici astirzi, crcittclrt-sc itttprcsiit cl-t rccltlr<titltcrca filozofiei depinde descori dt-: itccclltitrr:it tlogltlclot' irr vigoltle - Iiilozofia nu poate reduce relafiile omului cu luttlclt ;;1 cL:lc tlczvrilr-ritc dc

o formd sau alta de ralionalitate, dupl culll llu-$i poatc linlita modalitdlile existenliale la o singurd formi, ff,ri riscul propriei
limitdri sau chiar anulf,ri. Dar, totodat[, filozofia nu respinge raportul cu alte forme ale con$tiinlei sociale, inclusiv cu religia. Referindu-ne la corelalia dintre filozofie gi istorie, trebuic sd rro familiarizdm mai intii cu semnificalia noliunii de ,,istoric". Lzr grcci istoria insemna cercetarea, informarea, explorarea. Din moltrcntul constituirii acasteia de cdtre Herodot, istoria reprezenta nirrirrc, descriere, povestire. Apoi, cuvintul istorie a inceput si i1 lsc rrrnc, treptat, rezultatul informaliei cdpdtale, cunoqtin!a insdqi, qlrin rrltinrir instan{d, redarea in scris a acestei informalii, poveslrr ulr ot.

lllll.tll;l

r'

r\ltlr'l :rprrs, irrrrbclc i;;i iru tlriginca in aspecte naturalc alc spirtrrlrn rrrrr;rrr. ('ruitctcristicilc comune ale religiei qi filozofici sint t.l.rl,rl,r .,r t'lt'nre ntclo cc lc scpitrii. Dupzi cum am rcntltrcttt deja, .I'rrl lul rl, plr't;rte lrl ircltrltri rcligirts;i lrl ccltri liloz.tll'ic poate fi { , nr{'tr.r unr;ur;r. z\t'lrrl rcligios lx)ltlcfte , irtsli tlt: ltr e trro!iit lcgata de ,1, .', , lr,lrl,r rr. tltr ttc:littistcir ontr,rltri, tle Iit irrclrltltcitittcir tlnrului de a Ir lr rrr rl. r:u :rt lttl lilozol'ioi izv<lrir;lc tlirr rrclinislcl cttnoastcrii si
tttl, lr t', t tl I'r rrr lrlozolrt' st' cilulit sa sc in{clcagir anunlitc raporturi, iar

prn r, lr|,rr' ',{ (.url;r ;r sc irrlalura anumitc durcri. scpiarea dintre Irl,,.,,lr, '.r rr'l11,1q', rlrrlrrr opirtiit szrvantului E,. Puha, a imbrdcat l' 'r lr' i ,rr r,rl, rl, I ) :rlt'isrrt; 2) gnosticism; 3) scientismls. Ateis-

Un numdr clestul de mare de cercetAtori considerd istoria+ rlrcpt o ;tiin{[ social geneticd, preocupatf, de reconstituireiffirii ;;i activitii{ii umanc pe o pcrioadl cit e posibil de indepirtatd.
lr:gcl uc alrirgcit irlon!ia itsuprlt caracterului dublu al semnificafiei rrrrltri tlo istrlric. I'rin cl closcmndm, in egala m5surf,, faptele orncrre qli pclrccrrlc 1i rcllcctirrca lor in conEtiintd. Vorbind despre rrpor lrrl tlintrc lilozol'ic qi istoric, profesorul E. Puha se referd la r r r rr r:r I olr r ele I llislrt rr ri oxtcrittarc comunele : l. Arrrbclc rrt'rtti"trcsc scopuri formative, declarate sau impliciIt', tk' r'rnloirstcrc ;i in[clcgere autenticd a lucrurilor. .l Arrrbclc tliscipline au interesat toate epocile qi to{i oamenii. l. l'r olcsrrcir lor constituie un exerciliu public. Prin mijloacelc l)( (:re lc Lrlilizclrzir, prin argumentele la care recurg, cauti sil t rsl ilie rrtlct cn{i.
I Ir:r'rrre

'/'

it

..

rrrril .r,lrrrrt, lrl,r.-,ilr,r.:;r'p:ulrl:-t tlc rcligie, respingindrecunoaEterea

r,lrgi, r r,rrrr',lrr r',rrrrtl lrtezirtti roligia ca o treapt[ inferioari in lrrrrr i.,rrl uurrr;r'..1r rri li z:r tlt' lrltzt't a gnosticismului este urmaIn,rit,r r,lrt'r,r r( 1,r,,'rrl,t rrrr lirrrlra.j simbolic pentru metafizicd. r,! ri rtr rrrrl ,, , ,u.r' I' r r,'i ,r/,r llr irr ittcrcclcrea absoluti in Etiin{i qi
tll rl,tl, lr .tr. ,l' t,l
\li.tr, t:,rt .r , t,,lt!tl,t. llur'tttt lli. l!)z{(t, p. 33

t\

'" Il,i,lr,,,, p.

() 1-r) L

tl

J7
INTRODUCERE

INTRODUCT]ItU

21

4. Sint discipline militante, carc loloscsc de cele mai multe ori " un singur instrument 26lgy;11,,1. t' 5. Sint necesarc prctutirxlcni rurrlc sc iau decizii ce-i privescpe

't

( 'olrcclrlrrl tlc problr:rrri"r , L, 2. S;rt'cilicrrl likrzolit.i. ;i spct'ilit'ul problcrrrirlicii liklz.olicc

(

oameni, pcnlrrr cl'i rcprczcrrtl'rrilc, crca{iilc spiritului proprii acestor clontc:rrii l'lrc 1l:rrlc rlirr vilr!a omului insugi. (r. Anrbclc sint prin insf,qi natura lor predispuse relativitd{ii. / Inrudirea dintre filozofie si istorie, ce existl de la inceputurile apari{iei lor, se explic-d-piifrTdptfrlE-ilmbele sint axate pe problema omului, umanitd{ii Dacd filozofia are drep-@Sfernab-fiIulfllTeu destinul umanitAlii, atunci pentru a inlelege iaile
dc solu{ionare a acestei probleme, e necesar sf, apelezi la istorie. afara istorioi. Aprruti pc parcursul dezvoltdrii istorice, filozofia se intersecteazd in intregime cu istoria, firf, a fi condilionatd in evolulia ei de cursul direct al faptelor istorice, frra a fi legatd liniar de stadiul concret al unui nivel de cunoaEtere istoricd. L. Blaga, referindu-se la problema cum istoria poate fi condi{ionatd de filozofie, scria: ,,Privi1i, cam ce se petrece astdzi pe tot globul pdmintescvine sd ne confirme teza despre eficienta filozofiei; toate miqcdrile mari de care ne vorb.e;te istoria sint una ca qi filozofia in mars..2o. Astfel, la o primi examinare a obiectului filozofiei, a raportului ei cu alte forme ale conEtiinlei sociale,filozofia ne apqre ca o modalitate a activitdlii spiituale, ca un gen de crealie spiituatd specific, tnrudit Si, totodatd, distingindu-se de alte forme ale crealiei umane pin intreleserea tntr-o modalitate propie a scopuilor de cunoa;tere generalizatoare Ei a mijloacelor teoretice specifice de realizare.

''nsltllnl;l lt pr, r, t.:;ul lor rrrlrlii socicti{ii sclavagiste, tilozofia rii ;r t,rrlrrr;rl lrt';rl:rl :,lh'( tlt('l s;ru t.lrli(lliv. in aceastl ordine de itlr:i 1.. llllrg;t srrstlrrr.;r, t;t trl.z,li;r st' rrr;rrrilt'stir in cadrul spiritualitilii rrrnirrrc irrlr rrrr nrotl :;pt.t illt irrrplir';t v;rlor i, olizonltrri care s?nt alc ci;Itri.jloircc (lrrrrlr:t;, rut'torlc)tc r rrp;rr(rrr irr cxt'lrrsivitate,
llroccdec carc o singulirlizcirzarrr. Filozofia nu porncstc dircct dc la rrrirlcriulul scnzorial, dc la obscrvatie, ea nu se subordoneazi unci anumite realita{i, intbrmatii, situatii gi teorii. Materiaiul de expresie a filozofiei are un cllracter conceptual.
Pentru filozofie cunoa$terea lumii nu este un scop in sine. ci o

lrr concluzic putem men{iona cd filozofia nu se poate afla in

.,,l"

rpr"

A. i" fr-".

trrilozofia este, incepind cu Socrate, o cunoastere indreptatf, spre rrrn. Socrate se intreba; ,,Crezi cI e posibil sd pricepi cum se cade natura sufietului fdra si cr-lnoEti natura intregului univers ?"23. Adica o alt6 trlsdturh specifici a filozofiei constf, in raportarea proble-

Dupd opinia noastrd, o definilie destul de clard filozofiei

fdcut-o Lpistemologul elvelian J. Piaget e o luare - ,,filozofia pozilic ra(ionald fa!d de totalitatea realului,,2I.

de l''

rrraticii pe care o cerceteazd, la statutul existenfial al omului, la clestinul individului qi colectivitdlii umrne. ]tllo_4o{i4 _are drept obiect de studiu rnedita{iile despre om, despre sensul vieqiium-ne, Aespie rolul qi rostul omului in lume, ca fiinla creatoare de valori. Probhrnatica ornului in filozofie ftaa ale-It-bEn inceput evirlentd Ei existenla dirnensiunii sale axiologice. Subiectul nu se rnul{umeEte doar si constate realitatea, eI apreciazd. lucrurile, idcile qi acliunile, creeazd.valari, ia o anumiti atitudine fald de realitate. Filozofia oferl Ei o anumita concep{ie despre sensul existcr"r{ei umane, o atitudine determinatd fa!6 de via!5, ea poate si rcprczinte un ideal in ac{iune. in acest sens, filozofia conline in rrrocl necesar definirea unei atitudini fa!5 de realitatea sociall qi lxrlitico-moral[, f-g_rrnglggl ungr irgrme {e qgnqgil5 g! g r1n91 9rilcr ii clc apreciere, devenind astfel o clrliruztt axiologica a omenirii.
''r Vczi Blaga, L., Despre conStiinla filozoficd,in Opere,vol. 8, Bucureqti,
r,.l
()tt 1,

20

"

Blaga. L., Desprc cunstiittla filozoficd,in Opere,vol. 8, p. 173. Piaget, J., Intelepciunea Si iluziile filozofiel, Bucureqti, 1970, p. 70.

I'

I'l

;r

rrn, ['l t ai tl ros. Opere, v ol.

IV, Bucuregti,

1968, p. 27 0.

266

FILOZOFIA SI PRINCIPALELE EI DOMENII

ONTOLOGIA $I PROBLEMATICA EI

267

,Qntologia (din grec. ontos = ,,f7inld",,,existen!d", gi /ogos : ,,teorie",,,qtiin!d") reprezintd domeniul reflecliei filozofice care

-)f,

1. Locul Ei

rolul ontologiei in sistemele filozofice

ple de universalizare a unor principii explicative, avind uneori o

bazdfictivl, alteori obazd realf,. De reguld, asemenea incerclri de

absolutizare au fost depdEite, demonstrindu-se, pe parcursul secoIelor sau al deceniilor, fie lipsa lor totala de temei, fie caracterul limitat al for{ei lor explicative. Noile construclii ontologice au inglobat principiile explicative ce s-au dovedit a fi viabile, cladind pe ele edificii din ce in ce mai profund gi mai nuanlat gindite. ,$-ar mai putea remarca, in istoria ontologilor, preferinle manifestate pentru diverse aspecte ontologice: accentele puse, fie pe realitatea exterioard omului, fie pe fiinqa umanf,, in special pe interioritatea sa spiritualg fn acest context se argumenteazd fie on-

cauti si surprindd fundamentele existenlei, care formuleazd. presupuneri asupra esenlei universului cosmico-social-uman gi incearcd sd delimiteze qi sa clasifice nivelurile qi modurile principale
de manifestare ale acesteitu lOntologia, ca disciplina filozoficd, existd inca de pe timpurile lui Aristotel, care o numea ,,filozofie prim6", atribuindu-i ca obiect ,,existenta" ca existenli; Ulterior, a cdpatat denumirea de metafidisciplind metateoreticl generali in raport cu toate celezicd

de cercetare. fermenul de ontologie dateazd de la inceputul sec. XVII, impunindu-se treptat in limbajul filozofic al epocii moderne Ei definitiv in cel al epocii contemporane.l ccntralc in -Problematica ontologici ocupd unul din locurilc premisele tuturor domeniteoretice ale filozofie, intrucit ne oferf,

laltc -domenii

tologiile cu tendinte cosmice, fie ontologiile antropocentrice

concentrate prioritar asupra fiin{ei umang

ilor filozofiei gi ale tuturor aspectelor qtiinlci-Ontologia inccpc

prin a formula ipoteze despre existenld in genere, dar se des6virqegte printr-un discurs asupra existenlei umane, asupra problematicii Ei destinului omuluir pebazaproblematicii ontologiei, toate celelalte discipline filozofice, precum qi qtiinlele concrete, capdti o finalitate umanist{7 pin accastd cauzd, problemele de ontologie in cadrul oricirui sistem filozofic contribuie la rezolvarea altor probleme filozofice, de
la ccle mai abstracte pina la cele mai concrete Ei mai stringente cu care se confruntd omul contempora& O analizd succinti a dezvoltirii ontologiei ne permite s6 de-

yAnalizd evolutiei istorice a problematicii ontologiei ne da posibilitate sd specificlm citeva tendin{e mai importante, pe care le vom dcscrie in cele ce urmeaziynDacd in cadrul primelor inccrcf,ri de sisteme filozoficc pondcrea o aveau problemele de ontologie ce era strins legatd de filozofia naturii (la grecii antici), ultcrior ponderea a trecut treptat in favoarca altor domenii ale filozofiei: uneori prepondcrente erau problemele de eticd, alteori de gnoseologie sau de teorie a valorilor, iar in majoritatea concep(iilor filozofice contcmporanc (mai ales in neopozitivism), ponderea covirEitoare o au problemele epistemologic3 ,-!n cadrul sistemelor filozofice mai vechi tratarea problemelor ontologiei era in marc misuri distinctd de tratarea altor probleme,

monstrim intreteserea dintre interpretarea filozofica si cea gtiintificd, prin descoperiri reciproce, fie in sensul anticipdrilor, predica[iilor filozofice in raport cu qtiinla, fie in sens invers, al descoperirilor ;i interpretdrilor innoitoare qtiinlifice, pe care filozofia lc-a gcncralizat. Istori^a cunoaqterii umane este bogatf, in crcmple dc ambclc sorrsuri. In diferite etape istorice a existat tendinta dc a clicli o irnitginc generald a existenfei, pornind de la
anumitc idei dircctourc. Alomismul, hilozoismul, vitalismul, mecanicismul, energetismr.rl. cibcrnctismul constituie doar citeva exem-

iar in unele cazuri ontologia constituia o teorie in sing; treptat, aontologia s-a intre{esut tot mai strins cu alte domenii ale filozofiei, fiind uneori subordonata acestora in ceea ce privegte scopul, cum ar fi, de exemplu, incercirile contemporane de a atribui o baza ontologica teoriei qtiinlificc qi limbajului qtiin{ej1 tradilionald se referea cu precldere la naturd, fiind ^Ontologia de multe ori constituitd in teorii cosmologice sau cuprinsl in acestcqjpntologia moderni si, mai ales, cea contemporanl se referd in aceeaqi mdsurf, (uneori cu precddere) la societate, obiectivul principal constituindu-l definirea statutului existen{ial al omului, adicd cxplicatiile ontologice actuale {in astfel tot mai mult de domcniul
r r

rr

ropologiei filozofice,

FILOZOFIA $I PRINCIPALELE EI DOMENII

ONTOLOGIA $I PROBLEMATICA EI

ontologia s-a sprijinit tot mai mult pe cunoaEterea gtiinfificg.De aceea, multe din preocupf,rile ontologiei contemporane sint de competenla unor domenii ale filozofiei qtiinlei1 -Jb De obicei, interesul pentru ontologie a fost mai pronunlat in
perioadele istorice de rdscruce, din necesitatea de a reformula sau fundamenta conceplia despre lume a noilor forle sociale. Dacd e sd ne referim la teoriile ontologice contemporane, ele pot se clasifica in citeva direcfii mai importante: concep{ii ontologice de tip tradilional, naturalist qtiinlifice apropiate de acestea, imbrlcind adesea forma unor tablouri sau cosmologice ( modelele cosmologice relativiste ale lui Einstein, De Sitter, Kaluza, ipotezele despre expansiunea universului etc.), in care accentul cade pe existenla tizicf, naturald. Aceste direc{ii se bazeazdindeosebi pe cuceririle moderne ale fizicii gi astronomiei, in special pe ideea de curburi spafiu-timp intr-o geometrie gravi-

in principiu,4rntologia de la origini qi pe parcursul evoluliei sale, uneori pini astdzi, a avut un caracter speculativ, dar treptat, odati cu dezvoltarea Etiinfei, mai ales incepind cu sec. XV[I,

i6

a5

2. Conceptul existen{ei (fiin{ei). Formele

gi

nivelurile existen{ei, unitatea lor dialecticd

ssv Categoria centralf, a ontologiei este cea de ,,existenf5" rnai ampl6 dintre toate categoriile cu care opereazd, filozofia. Toate concepliile filozofice de pind acum au drept postulat o existenld, adicf, un anumit cohfinut al lumii. Referin{u-ne la sensul conceptului de existenld, trebuie si menlion5m, cA termenul ,,a fi", pre-

cum Ei formele lui derivate

,

sensuri gi anume:

,,este", ,,sint" etc., au mai multe

sensul existenfial, avind semnificalia Ei funclia de a desemna faptul existenlei, al fiin{drii, faptul ca ceva se aflf,, este dat (La

talionali;
concepfii ontologice in care accentul cade pe existenla social-umand, pe ac{iunile oamenilor, pe civilizalie qi culturf, (interpretf,rile sociologice aclionaliste qi funclionaliste (Parsons, Merton, sau cele ce (in de sociologia culturii abordatf, din per-

spectivi structural-sistemicl - Abraham Moles) ; conceplii ontologice care pun accentul nu atit pe explicarea gi naturii existenlei, cit mai ales pe explicarea strucconlinutului turii qi a organiz6rii existenlei (interpretirile filozofice structuraliste gi holiste care evolueazd spre formularea unei teorii generale L. von Bertalanffy sau chiar spre o teorie generali a sistemelor - H. a integrdrii - Gadammer); ontoiogice ce se referd indeosebi la devenirea conceplii existenlei in cadrul unitar al unei dialectici universale care abordeazlpiitd qi societatea gi omul, ca specie gi chiar ca individ (O. Spann, P. Ubaldi, T de Chardin); plaseazi in centrul existenlei omul - concep{ii ontologice ce conlinut de sine stititor obiectiv-subiectiv (existenlialismul).

Bdlli este o Universitate); atribulional ce ne desemneazf, faptul ci ceva se afl6, - sensul aparline, fiind atribuit unui altceva (Diamantul este o insugire dur); sensul defini{ional, delinind funclia de a desemna echiva- sinonimia in cadrul definiliilor, intre nofiunea pe care o len{a, definim qi descrierea prin care o definim (Oamenii sint fiinle ralionale); conform cf,ruia o anurnitd mul[ime - sensul de incluziune, este cuprinsi in sfera altei mullimi, ca specie a genului (Rom6nii sint indo-europeni); sensul de apartenentA care relevi cf, un individ este inclus intr-o clasd (Caisul este un pom). in sens general, noliunea de existen1d semnificd faptul cd toute
obiectele despre care este vorba sini, existd, adicd exprimd lumea tn care existdm.

Termenul de existentd se reduce

la

desemnarea

fiin!5rii. in istoria filozofiei pot fi distinse urmitoarele modalitf,li de abordare a problemei existenlei (Fiinfei): L. Problema centrald a filozofiilor antice qi medievale este cea :r ,,tiin!ei". Reprezentanlii acestor filozofii recunosc primatul irccsteia. ,,Fiinla", ,,esenla", ,,unul" constituie unul qi acolaqii Irrcru, moduri de a numi ceea ce exist5 prin sine fard nici o clotcriace-zrrc-in vcdcrc

270

FILOZOFIA $I PRINCIPALELE EI DOMENII

ONTOLOGIA $I PROBLEMATICA EI

211

'la o singurf, naturd

unul caracter an
este numele pentru tot

-*-T

ce este"r.

cu mullimea modurilor morfologice de existenf[. Unul din aceste moduri este cel al cristalelor. In raport cu modul de a fi, el le atribuie un orizont, doar, in faza devenirii lor. Acest orizont dis-

Filozofia timpurilor noi proclaml primatul cunoagterii, al subiectivitd{ii. Esenla nu este substrat, ci formi inteligibilf,, care func{ioneazl in plan logic. R. Descartes, Im. Kant considerf, ci nu po[i sa cunoqti inainte de a cunoagte inteligibilul. Legitimarea analizei prealabile a subiectivita{ii devine posibild din momentul in 5g$5[12f, si care originari in totalitate nu mai este ,,esenla(( noi unitimpurilor relalie, formi, cadru. in filozofia ,,esen{a" tatea nu mai este generatd de ,,generalul identic", de ,,esen1a identitate", ci de ,,esen1d ca lesiturd de raporturi". Deci, rela{ia devine prototipul unitilii qi nu substratul identic. 3. in a doua jumdtate a sec. XIX qi indeosebi in sec. XX reconstruclia fiin{ei absolutului este conceputd pornind de la cele mai in importante zone ale existenlei: valori, fiinla umana, limbaj care s-ar manifesta subiectul ca centrul de ordonare a lumii. Filozofii urmiresc scopul de a concepe ceea ce este originar, autentic in lume. Spre exemplu, M. Heidegger readuce in filozofie analiza ideii greceqti exprimate in ,,a fi ,,fiin!d". Pentru el existenfa inseamna a fi in lume, a fi laolaltf, cu... ; inlelegerea; libertatea; grija; faptul de a fi intru moarte2. Existen{a, dupd Heidegger, este proprie omului, numai fiin{drii care poate decide qi s-a decis intr-un fel sau altul, existenta este o problemf, a liber6tii noastre. Deci, in existenld survine raportarea de tip cognitiv, in care domind ,,o rela{ie cu lumea" ce are labazd,,o atitudine liber aleasi", ieqirea de sub dominalia imediatului, a utilizdrii lumii sau apirarii in fa{a ei. Existenla, in opinia lui Heidegger, dezvdluie prin om. Cunoaqterea logicf, nu este singura cale de cunoaEtere, singura cale prin care existenfa se dezvdluie omului. Noua cale, pe care o propune Heidegger, este cea a cdutirii in trdirile umane. 4. O alta cale a conceperii felului de a fi ne oferd, in filozofia contemporani, L. Blaga in lucrdrile Detetmindrile divine qiAspecte antropologice. El distinge doar citeva moduri ontologice in raport
t
2

pare cind procesul de inchegare al cristalelor s-a incheiat. Al doilea mod ontologic este cel al plantelor, care sint organizate in spafiu qi timp. Orizontul lor are o semnifica{ie mai complexa decit
cel al cristalelor. Cel mai complex mod ontologic este cel uman. Superioritatea decisivd a acestui mod consti in faptul cd atit ca individ, cit gi ca gen ,,respird qi fiin{eazL in orizontul misterului qi in vederea relevirii acestuia"3. Acest mod ontologic condilioneazd intregul destin uman qi menirea creatoarea omului. L. Blaga se referd gi la posi-

bilitatea unor moduri ontologice superioare omului

vind

un mod ontologic de maxim orizont. Dacd ne referim la domeniile Si nivelurile existenyei, trebuie sf, men(iondm cd orice conceplie filozoficf, se raporteazf, la om, la
disocierea pe care omul o realizeazl. intre el insusi si mediul existen[ei, al aitivitdlii sale. in acest sens, filozofia mdrturiseqte c5, pe mdsurd ce omenirea iqi ldrgeqte orizontul acliunii qi cunoaqterii, existenla i se infiligeazd tot mai mult ca naturb Ei societate, ca un univers fizic gi altul social-uman. - un ansamblu de sisteme, structuri gi niveluri Natura reprezintd

Fiin{a Di-

materiale (fizice

Ei

biologice), gi independente in raport cu omul gi

cu omenirea. In raport cu societatea gi cu omul, natura reprezinta o existen![ primard, primordiald, este suport al existenlei sociale Ei umane.
Societatea se constituie in procesul ac{iunii omului, in conformitate cu necesitf,lile gi cu capacit5lile sale transformatoare, proces in urma clruia un numdr din ce in ce mai larg de obiecte qi fenomene a fbst par{ial desprins din legaturile ei naturale, devenind o naturd umanizatA. Alaturi de forlele de produclie, dc mijloacele de produclie, de obiectul muncii, se structureazl. ansamblul relaliilor dintre om qi naturf,. Totodat[, ca o condilie a activitS{ii de produc}ie se structureazd un ansamblu de rela{ii intre oameni, precum qi un ansamblu de institufii corespunzdtoare. Dirr

Attra,"l, Metafizica,Bucure;ti,

1969

VI,

;i 2

1003 b.
336-35'7 '

Martin Heidegger, Repere pe drumtLl gindilii, Bucureqti, 1988, p.

tltr,rgu, L,.

Orf"onlialele divine,Bucureqti, 1940, p. 78.

272

FILOZOFI.A $I PNNCIPALELE EI DOMENII

oNTOLOGLA $r PROBLEMATTCA El

273

universul social fac parte crealiiie gi valorile spirituale, precum gi rela{iile spirituale. Dar chintesen{a intregului domeniu existenlial al societilii este omul insuqi, ca producdtor Ei ca produs al societifii, organuat,la nivel de specie, intr-un ansamblu de niveluri Ei de structuri de grup sau comunitate (clase, poporafii, nafiuni). De;i societatea se structureazS, prin acliunea uman6, ea este un univers de procese gi relalii obiective, pebaza cirora cap5ti atributul materialitdfii, iar pe baza acestuia ea constituie, impreund cu natura, existenta obiectivd (universul material). Cu toate trisiturile lor comune, cele doui domenii ale existenfei obiective au Ei unele trf,saturi specifice. Spre exemplu, in timp ce natura este materiali in totalitatea elementelor qi raporturilor sale, societatea este un domeniu clruia i se poate atribui doar parlial atributul materialiregi. in afara structuiilor gi relaliilor materiale, in societate se instituie qi o altd sferd de fenomene, derivate din cele dintii, dar care nu au atributul materiantIdi domeniul structurilor ideale sau existen(a ideal6. Existenla ideald este de un tip deosebit: ea are obazd materiali Ei o naturi nematerial5, este dependentd prin origine Ei funclionalitate de om qi de omenire. De aceea ea nu reprezintd o existen!5 aparte, aldturi de naturd qi de societate, ci o laturi componentd a acesteia din urm5. Creatorul qi purtdtorul existen{ei ideale este omul. Prin congtiin{a sa, omul devine o existenyd de tip deosebit:capacitatea lui activl devine finalitate. Omul este o unitate, un centru de interseclie intre natural qi social, intre material Ei ideal. Omul se poate despirli conEtient de existenfa inconjurdtoare, el devine subiect, transformind lumea in obiect al ac{innii qi cunoaqterii. Dedublarea existenlei in obiect qi subiect nu inseamnl. aolarea omului de lumea inconjuritoare, ci reprezintd condilia stabilirii unor rela{ii congtientizate Ei transformatoare ale omului cu lumea. Domeniile existenlei independente de om mai sint numite in filozofig realitali obiective, care formeazd obiectul de cercetare al filozofiei, qi anume al ontologiei. $tiinla contemporanl, mai ales fizica, a pdtruns niveluri ale existenlei inaccesibile cunoaEterii directe, gi care necesitd aportul gindirii abstracte, a metodelor ei de
abstractizare, idealizare qi modelare. Daci realitateafizicl este un

concept ce desemneazl realitatea determinatd din punctul de vedere al teoriilor qtiinfifice, apoi realitatea obiectivi este un concept de o foarte mare generalitate. Conceptul realit[{iifizices-a detagit ca idee separatf, de ideea generald de realitate obiectiv6 numai in fizica sec. XX, deoarece acesta, utilizind pe scard larg[ aparatul matematic, a oblinut rezultate ipotetice. Pe aceastl bazd au fost propuse urmdtoarele criterii principale ale realitilii fizice:

Criteiul perceptibilitdsii poate fi formulat astfel: rezultatele

desemnate de concepliile gtiinlifice sint reale dacd sint percepute in condiqiile corespunzdtoare pentru observarea lor.

Criteriul obsenabilitdyii. conform cf,ruia sint reale rezultatele

desemnate de concep{iile ce se bazeazdpe experienl5 gi corespund
acesteia.

Criteiul repetabilitdsii care ne denotd cI pentru recunoa$terea unui rezultat e necesard o serie relativ mare de definitii operationale independente una de alta, adicd realitateafizic|a unui obiect trebuie stabilitd prin mai multe cf,i gi proceduri. Cfieriul legitdlii, conform ciruia este real acel obiect ipotetic a cdrui existenp este admisi pentru a nu respinge un principiu sau o lege fundamentalS a qtiinlei. Citeiul invaianlei care demonstteazd. c6 este real ceea ce cste constant, adicd invariant pentru un ansamblu de transformZiri sau schimb5ri. Acest criteriu a fost introdus in fizictr de citre Mix Born, care sustinea cd mirimile qi propriet[{ile pe care le otrlinem in procesul observdrii Ei experimentului cu ajutorul aparatelor nu reprezintl realitatea insdgi, ci \mai proiec{ia ei in parte, adictr rezultatele interacfiunii realitilii cu aparatele. pentru a obline realitatea insdqi, sint necesare un qir de experimente Ei misuritori, ce se completeazi reciproc, multe proiecfii, stabilind astfel invarian{ii. Citeriul corespondenlei este o consecinl5 a unui principiu destul de controversat, principiul corespondentei, ce se referd la raporturile dintre teoriile perimate qi noile teorii. El denoti cd noile tcorii intr-o anumitd qtiinfd, fiind mai generale decit cele perimate, nu le respinge pe cele din urmd, ci le include ca pe nigte cazuri parliculare, valabile pentru domeniile lor de aplicabilitate, in raport ('u cilre s-au dovedit a fi adevdrate.

321

TEMA NR.

2.

Gnoseologia qi epistemologia

PLANUL:
l Ei problematica reoriei cunoaqterii. @Ai.rt (, 2. Dialectica procesului cunoasterii. \ 1. Formele Ei metodele cunoagterii qtiinlifice.

\C$fteoria

adevdrului.

Filozofia n-ar putea si reprezinte o sintezi teoretici, o privire totalizatoare asupra lumii, o conEtiinld generali a raporturilor omului cu lumea dacd n-ar fi preocupatd sistematic de problematica cunoaEterii. Teoria cunoagterii sau gnoseologia este ca o cunoa$tere despre cunoaEtere, deoarece in cimpul intrebdrilor qi rdspunsurilor ei cunoagterea se ia pe sine drept obiect. Toate ma_ rile epoci de culturf, filozoficd au ar,ut ca obiect al medita{iei gi reflecliei problemele gnoseologice. chiar gi filozofiile ce studiau problemele experien{ei umane abordau probleme de teorie a cunoasterii, scoteau la iveala opliuni qi consecinte de interes gnoseologic. Tiecerea de la problemele despre ce qi cum este lumea (ontologice) la cele ce este gi cum se realizeaz\.cunoagterea (gnoseologrce) reprezintd o trecere relativf,, deoarece unele din conceptele cu con{inut gi valoare preponderent ontologicd (material, ideal, reflectare, necesitate, Iibertate etc.) vor interveni direct gi in analiza procesului cunoaEterii, naturii qi valorii produselor lui.

t'cplrrirlir al'irmatii ce pregrteau gnoseologia evidentd: lumea ca .rtlirc rir(ionald si lumea ca aparilie fenomenald, dimensiunea t';rnlili(ii rrnivcrsalizante qi cea a calit[{ii individualizante, comuilr( iil ('ir t'tr lumca prin sim{uri gi prin intelect.faralel se afirmS Ei . .ilt'rrl:u'c rilai naturalist5 gi pozitivd, preocupatd de mecanisr rt' l t' P:i i l r l izi. l ogicc ale fenomenului cunoaEteri! Astfel, Alcme,rr, rrrt'tlitrrl rlirr c)rotona, considerind cd nu inima, ci creierul r,rr'.lrtrr. se tlirrl victii sufleteqti gi cd el este legat prin fibre cu I';rl. r r'lt'llrllc ()r'liilno .lc corpului omenesc, inclusiv cu organele '!r'rri.rr;rlt', 1r rr ;lus introbarea: cum produc obiectele exterioare. rrr,rlrlrt :il r ln ,r11rrrrr:lc scrrzoriale? Dupd Alcmeon, zrctivitatca
r r

rlc ir sc desprinde de mentalitatea mitologicd qi religioasi, au inccrcat sd explice lumea pe cai naturale, prin diverse cauze si p'irrcipiiT,fxplicaliile lor erau insd extrem de variate. desi toate prclinclcau a fi valabilg ln aceastd perioadd apar in formd con-

gicc nu numai cd se amplificl, dar capdtd,;i un alt grad de auto_ rronric, -La ordinea zilei se pun problemele unei teorii despre crrnoaEtere3rDomeniul gnoseologiei s-a conturat ca o reacti; la c.nsccin{ele ideilor sofiqtilor care au dezvaluit la sfirgitul sec. v i. ( l. ir$a-numita ,,crizd scepticiifrimii filozofi greci, in efortul lor

filozofic fa{d de problema cunoasterii este la fel de ^Interesul vcchi ca gi filozofig,jn primele etape ale dezvoltdrii sale in filozofia clo est (egiptean5, indian-f,, chinezd) meditaliile gnoseologice s_au .firmat difuz, sporadic gi nesistematicg Spre exemplu, in gindirea incliand anticd manifesta au interes peniru problernele gnoieologicc qcolile ,,Lokayata" gi ,,Nydya", in cadrul cdrora se analiza facul_ tatea de cunoa$tere in genere. Adep{ii Ecolii ,,Nydya,, afirmau cf, cxistd o substanld atman (suflet) gi alta manas (una a simlului - noliunile.;\n aljza inte rn, a mentalului) capabili sd producd. men_ talului ei o efectueazd, prin optica leg[turilor aceiluia si a pro_ duselor lui cu calitdfile realului, cu datele simturilor, cu aport;rile cuvintului, Potrivit acestei qcoli, produsele cunoaqterii se divizeaza in valabile (prama) gi nevalabile (aprama). Cele din urmd se mani_ tbstA drept indoialI, confuzie gi absurditate logicd. .In crealia filozoficl a grecilor antici, preocupdrile gnoseolo-

329

FILOZOFIA SI PzuNCtPAI_ELE Er DOMENIT

( ; NOS

EOLOGTA $I EPTSTEMOLOGTA

329

inteligenlei este subordonatd activitdtii organelor senzoriale. Dar ,problemele gnoseologice erau subordonate celor de ordin onto1ogic, cosmologic, social-politigEi etic. eNumai cu aparilia sofismului s-a declanqat criza scepticS, despre care am amintit mai sus, prin concluzia, conform cdreia cunoagterea lumii este variabild si nu se pot obline rezuhate care sd fie valabile pentru toli oamenii, de pretutindeni gi totdeaunry^Cu alte cuvinte, nu este posibild o qtiinja alcituitd din adeviruri universale si permanentg Socrate si Platon, care resping aceastl solulie negativl, au lansat in orizontul reflecliei gnoseologice tema posibilit6lii qtiinlei ca atare corp de adevdruri necesare, cores-

intelectului sau ra{iunii, iar Aristotel ne-a lSsat moqtenire logica

lbrmald.
,,-Dupa o lungd perioadd de subordonare a filozofiei fa{d de tcologie, odatd cu afirmarea unor tendin{e de autonomie a gindirii I'ilozofice, devenim martorii unui proces de constituire treptatd a lcoriei cunoagterii ca domeniu filozofic independeng ln acest sens rr lost mare aportul lui Locke, Descartes, Leibniz, Kant etc. Bacon c()ncepe un ,,nou Organon", cel al miqcdrii inductive a cunoaEterii, irrclicd o noud destinalie a cunoqtintelor cdpdtate, destinalia de a irrvcstiga mdre{ia ,,cdrlli naturii", cu scopul concret de a sluji oarncnilor, ,,experimentul qi industria". Prin realizlrile de ordin gnoscokrgic ale lui Bacon Ei Locke in manierd materialistd, ale lui llcrkclcy ;i Hume in spirit subiectivist, se pun bazele empiris- teza intemeierii empirice rrrului clasic, se impune a cunoaqterii, a irrtrcgii produc{ii de idei pebaza simfurilor. TotodatA, prin aportul lrri Dcscartes, Spinoza, Leitrniz, se contureazi pozifii, potrivit calorir doar raliunea ne poate oferi tipul cunoEtin{elor adevf,rate. dintre empirism qi rationalism a dorrrinat discursul gnose"[)iirlogul ologic in secolele XVII gi XWU. Adeplii lor se infruntau cu de problcma originii, a modalitllilor de evaluare Ei confirmare a crrrroir;torii, a facultdlii dominante sub autoritatea cdreia sint plas;rle virloarea, intinderea qi limitele cunoaqterii. l'rir.na mare incercare de deplgire a unilateralitalii empirisrrrulrri ;i ra(ionalismului ne-o oferf, Im. Kant prin lucrarea Citica trtlrttttii 1ntrc. El nu mai pune la indoiall faptul dacd astfel de crrrrorrslcri sint sau nu posibile, dacd sint posibile prin virtulile senr,rlrrlrla(ii siru prin cele ale ratiunii, ci cum se realizeazd, aceastd p,rrrlrilitirtc, cum este posibilS gtiinfa. in abordarea acestor prolrlrrrrt' li:rrrt l'ucc cea mai bogati gi mai complexd analizd a mecarrr',rrrt'Lrr crrrroirstcrii,acondiliiloreipsihologiceqilogice.Dupf,el,

- ,,genurilor" 1or, care ii inalla pe punzltoare ,,esen{ei" lucrurilor,

oameni de asupra varietd{ii p[rerilor individualein dialogurile lui Platon reapar intreb[rile pe care le-au formulat sofiqtii: ce inseamnd sd cunoqti ceva ? Cum cunogti ceva ce nu cunoEti ? Cei doi sofigti din Euthydem prezintl astfel lucrurile : sau qtii dinainte lucrul, dar atunci nu poate fi vorba de necunoscut, sau nu-l gtii, dar atunci este exclusd orice cunoaqterg Ca un rispuns la tema sofigtilor, Platon schileazd teoria remlq;ilce&[elfentru a explica actul de cunoagtere prezent, se recurge la o cunoqtinfi dinainte dobindit{rflaton considerd cf, precunoagterea face posibil5 cunoa$terea, in sensul

unei reamintiri (anamoesis) de sensul lucrurilor pe care le-am cunoscut alt5datd, in altd viald sau intr-o ,,c5lf,torie impreunf, cu zeii",in,,campania adevdrulul'.rAristotel a formulat teoria,,imprimdrii" formei lucrurilor ,,ff,rl materie" acestor lucrurifotodatS, Aristotel afirml un punct de vedere cu privire la adevdr care nici astizi nu poate fi ocolig Adeplii scepticismului antic (Pyrrhon, Philon din Atena, Enesidem, Sextus Empiricus etc.) nu tineau cont de nici o explicalie qi atacau ideea certitudinii sensibile si ceea a certitudinii logice sau ralionale. Pentru aprecierea valorilor produselor de cunoaqtere ei

nu admit decit certitudinea indoielii: ei pun la indoiald posibilitatea cunoaEterii realitalii obiective sau, in genere, a oricdrei cunoqtinle certe. Totuqi, filozofia anticd ne-a furnizat concepte cu privire la deosebirile existente intre opinie (doxa) si Etiinfd (episteme), intre aportul Ei valoarea cognitiva a datelor sensibilitdlii qi a produselor

rt'rrlitlilii otriective,allumiilucrurilorgiproceselornueste r t lirr rrl tlcclansdrii cunoagterii, punerii mecanismelor ei in 'r ,r, lrr,rt,rtl ltolrrl irctiv in procesul cunoagterii il joacd subiectul. llrr ;rlr,rt corrsiclcrabil la teoria cunoaEterii l-a adus Ei Hegel. r I I rrtrr;r ;rtrl l)rr.s;uPozitiile, cit Ei rezultatele analizei critice ale , ilf tl,:r'jti rrr. t ,ilr:;itlclirrrl cir in analiza cunoaqterii nu trebuie si-r l,r,rruilr,l, l,r Ir,'rilIilr .,rrt'incrcderii",cidelacertitudinea,,cunoas;r|,,111s1
r

lr r rl r lr'

330

FILOZOFIA $I PRINCIPAIELE EI DOMENII

iN( )lillol_OGIA $I EPISTEMOLOGT{

331

terii absolute". Menirea unei teorii despre cunoaqtere constd in a face dovadd acestei certitudini. '''in ceea ce priveEte tablcul contemporan al preocupdrilor qi poziliilor gnoseologice, putem menfiona cd el e deitul de variat, ci
produs in gtiin{a modernr, de noile metode si instrurnente care permit efectuarea unor cercetf,ri teoretice empirice altidatd Ei inaccesibilgjn acest tablou se incadreaza i; gcoiite ' rane din filozofia cunoagterii qi a iogic, filo_ ;tiinfei _ empirismul "ont"-foz'fia analiticr (R. carnapr c.G.Hempel), rationalismut ciitic 6. R. Popper), fenomenologia (Ed. Husierl), neoralionalismul dialectic (G. Bachelard, F, Gonseth), epistemologia genetici (J. pia_ get), pragmatismul conceptual (W. V O. euine), ,,-rrorru filo)ofie a qtiinlei" (Th.S. Kuhn, St. Toulmin), realismul,,itiin1ific., (M. Bun_ ge, tI. Putnam) etc.; 2) rnetodele, tehnicile Ei instrumeniele care tind sd confere cercetdrilor epistemologice un grad mai mare de
analiza directd referitoare la problemele epistemoaceste pozilii sint influentate de marile prefaceri interne care s-au

rruri ntultc tipuri de cun-oaqtere qi teoreticir, stiin(ificd, filozofica,

pozitivitate

tqte, ea este procesul specific uman de reflectare activd, complexd ;i constientd a lumii reale, procesul transpunerii si traduceii-natuii, societdlii si gindiii tn sistemul lumii de id.ei, tn limbajut specific atl abstracliilou Dcci, cunoa$terea ce bazeazd pe reflectare Ei, putem conchidc ci cunoastcrea este cazul specific uman de refleciare si insuEirc infornr;r(ionalzl a 1s^1115r1i. Cunoagterea este un proces, o inldnfuirc coruplcxir clc .ctc, rn proces care il inso{eEte gi-t utrgujeazd,pe om pc tot parcursul clczvoltirii lui, ca individ gi ca ,p"J". Numai ornul cste .gc't cu..rscitor, numai el poate intra in ielalii de cunoaqtere cu intregul siru cosmos exterior gi interior. Exisia

gtiinlifice ; analiza formalizatd si reconstructia logico-matematici ; metodele istorico-critice etc.; 3) disciplinele gi teoriile particulare de profil epistemologic, al ciror stil se apropie de cel ul Etii.r1"lo, logica qtiin{ei, sociologia cunoaEterii qi a gtiinlei, istoria episte" mologicd a qtiinlej etc. ,!rin cunoastere, omul iqi descrie Ei explicd existenlele concrete, explicd ccndiliile, ca:ozele Ei legile acestora, scote la iveali structurile, insuqirile qi funcliile lov{unoa;tereq este procesul ela_ bordii cunoqtinlelo4 producerii ideitir sau enunyuriloi despre reali-

- care le forrnuleazd practici de logice noi pe

virf a cercetirii

irrl.r'rrrir{ici cognitive (calculatoare gi roboli). Aceasti tehnicd nu are rrr"rrircir clc a substit*i omul in procesul cunoaEterii, ci doar de a-l :r jrrllr. Slructurile gi operaliunile care fac din om agent al cunoaqterii lilr un L^:lrilctcr social-istoric, care depinde de concursul educational :rl rr'tri nrccliu social, de premisele perceptibilitAlii, memoriei, lim_ lrii, girrtll'ii. ca subiect ar cunoasterii omul nu apare Ei nu se mani-

rrp;rr.rrtc ck: mbsurd etc.), capacitafile de memorare 1"ar1i, UiUtiote"i, irrslirlir(ii tchnice de stocare etc.) chiar de prelucrare gi utilizare a Ei

;r'irr irrvcntivitate tehnicr omul gi-a suplimentat sistemui structurilor ltt irt cirrc produce procesul cunoaEtirii (microscoape, telescoape,

bir c.'stituic mijlocul de comunicare. al p.od.rr"lor cunoagterii, dar qi rur instrument al elaboririi gi produ-erii cunoqtinfeloi. Cupu"ililil' rnrului de cunoastere senzoriala sint limitaie oe natura, dar

.rrrr.rrsrcrii' obiect al cunoaqterii este nu numai esenla, ci";;;;;;i Ei fenorrrt'rrrrl. r,'mentele dezvoltSrii unui sistem. subiectui cunoaEterii t'slc .rrrul, inzestrat doar el cu structurile si funcliile necesare prorlrr.crii tlc iilei. Dar omur este nu numai subiect al cunoagterii, dar qi srrlricct .l practicii qi subiect al valorii. condi{iile ce-i instiga pe om -si sl)rLr crroastere sint cele ale ralionalita{ii, care le prerup.rn cele ;rle pc'ccptibilitafii. in rnanifestarea acestor -- raliune, "oniilii limbii. rrcrnorio, pcrcep{ie-_intervin, de regull, qi elementele Lim_

rkru:r llrrrli structurale.fundamentale ale lui: obiectul cunoasterii si srrlrir:ctul cunoasterii. intreaga lume reald este sau

l,;r o

comunl gi sistematicd, - artisticl etc.

empiricd

analizd, globala a procesului cunoaqterii,

putem distinge

devine

It'slii

:rrrrrrritc slrr"rcturii ale vie{ii sociale, determinatd de ele.

cr un individ izolat, ci ca persoand concretd

cuprinsd in

l.
r

)iirlcctica procesului de cunoaqtere

1q11'1,-'

I .1
r, ,,r

,lt. t'.rrslituic dimensiunea psihologic5 a procesulJi dc uu',rir{ r, riliiloccsc contactul direct al subiectului iunoscirtor c-u , '

i'rt,

I'|' r rr'| r,r',r.rir scrrz.riale se raportd senzafiile,

crr'.asterii sint, de obicei, divizate in doud.: forme ale r st'.z.riule qi forrne ale cunoasterii ra{ionale. La forme_ "rr'r

rl('

percepliile si repre-