Formarea competențelor

sociale și civice la elevi

Moto: „Ceea ce copiii sunt capabili să facă azi
împreună, mâine vor fi capabili să facă singuri”
(L.S.Vygotsky)
Conform Codului Educației (2014), idealul educaţional al
şcolii din Republica Moldova constă în „formarea
personalităţii cu spirit de iniţiativă, capabile de
autodezvoltare, care posedă nu numai un sistem de
cunoştinţe şi competenţe necesare pentru angajare pe piaţa
muncii, dar şi independenţă de opinie şi acţiune, fiind
deschisă pentru dialog intercultural în contextul valorilor
naţionale şi universale asumate”. În acest scop, Codul
Educației stabilește competențele sociale și civice,
printre cele 9 competențe-cheie pe care școala trebuie să le
formeze elevilor.
Profilul absolventului se structurează în
conformitate cu patru atribute generice
ale viitorilor cetățeni:
Persoane cu încredere în propriile forțe
Persoane deschise pentru învățare pe parcursul
întregii vieți
Persoane active, proactive, productive, creative şi
inovatoare
Persoane angajate civic și responsabile
Competenţele sociale se referă la competenţele
personale, interpersonale şi interculturale şi toate
formele de comportament care permit fiecărei
persoane să participe în mod eficace şi constructiv
la viaţa socială şi profesională. Aceste competenţe
sunt legate de bunăstarea personală şi socială. Este
esenţială înţelegerea codurilor de conduită şi a
obiceiurilor din diferite medii în care activează
persoanele.
CAPACITATEA DE SEPARARE A VIEȚII PROFESIONALE (ŞCOLARE) DE VIAȚA DE
FAMILIE

IDENTIFICAREA ROLURILOR:

De-a lungul vieții, o persoană joacă mai multe roluri, corespunzătoare unor domenii diferite. Viaţa
fiecărei persoane este alcătuită din mai multe segmente:
* segmentul personal (familia, prietenii,ivitaţiile recreative, dezvoltarea personală etc.),
* segmentul profesional,
* segmentul educaţional etc., care se suprapun şi se influenţează reciproc.
Fiecare rol reprezintă un set de drepturi, îndatoriri, aşteptări, norme şi
comportamente pe care o persoană trebuie să le îndeplinească
Desigur, ponderea acestor roluri nu este identică pentru toată lumea. La aceeaşi vârstă, unii
consideră că întemeierea unei familii este prioritară, alţii investesc cel mai mult în dezvoltarea
carierei, alţii în dezvoltarea spirituală sau în „trăirea vieţii
la maximum” –adică în prieteni, chefuri, călătorii, testarea senzaţiilor tari etc., cu ideiea că la
bătrâneţe nu se mai poate face aşa ceva.
În fiecare moment al vieţii, fiecare dintre noi ne asumăm mai multe sau mai puţine
dintre aceste roluri, ceea ce ne ajută să ne definim ca persoane. Pe de altă parte, rolurile
asumate vor influenţa modul în care ne comportăm, cu cine şi cum interacţionăm, cum gândim şi
cum simţim. Pe scurt, sarcinile specifice fiecărei etape de viaţă influenţează modul în care ne
organizăm timpul şi viaţa.
 Exercițiu practic:
Faceţi o listă cu toate rolurile pe care le ai în acest moment al vieții tale.
Pentru a-ți fi mai ușor, te poți gândi la cum arată o zi obișnuită din viața ta, ce sarcini ai de
îndeplinit și cum s-ar putea numi rolul tău în fiecare caz.
Adaugă apoi lucrurile pe care le faci în week-end, în vacanțe sau de sărbători, precum și
acele evenimente la care participi de una-două ori pe an. Găsește un nume și pentru
aceste roluri. Continuă în acest fel până ce le-ai identificat pe toate.
 Exercițiu practic.
Lucru în grup:
Faceţi o listă cu toate rolurile pe care le are în acest moment al vieții un elev din
clasele primare.
La fel te poți gândi cum arată o zi obișnuită din viața elevilor clasei pe care o
înveţi, ce sarcini au de îndeplinit și cum s-ar putea numi rolul lor în fiecare caz.
Adaugă apoi lucrurile pe care le faci în week-end, în vacanțe sau de sărbători,
precum și acele evenimente la care participă pe parcursul anului. Găsește un
nume și pentru aceste roluri. Continuă în acest fel până ce le identifici pe toate.
Gr. 1- rolurile elevilor în viaţa şcolară
Gr. 2- rolurile elevilor în viaţa de familie
Gr.3 - rolurile elevilor în pauzele şcolare
Gr.4 – rolulurile elevilor în comunitate
 EMPATIA. CE ESTE?
Empatia reprezintă abilitatea de a “înțelege, a fi conștient de sentimentele, gândurile și experiențele
unei alte persoane Conform unor dicţionare-Este abilitatea de a-i “citi” pe ceilalți –intrând în rezonanță cu ei.
Empatia implică atât aspecte cognitive, cât şi afective.
Componentele afective se referă la o rezonanţă emoţională (a simţi ce simte o altă persoană)–care poate
să fie sau nu conştientă. Această componentă afectivă coexistă cu cea cognitivă, care presupune a face un
raţionament cu privire la starea emoţională a celuilalt şi a posibilelor cauze ale acesteia, păstrând în acelaşi
timp distincţia între noi şi celălalt.
Primul pas este concentrarea atenției asupra celuilalt, încercând să-l ascultăm cu adevărat, să-i înțelegem
acțiunile și emoțiile.
Primele noastre abilități empatice se formează când începem să facem diferența între noi și alții. Pentru a
manifesta empatie, trebuie să înțelegem diferențele dintre noi și alte persoane.
CUM NE PUTEM DEZVOLTA EMPATIA
Un factor-cheie în dezvoltarea abilităților empatice este intenția conştientă de a fi atenți la ceilalți. Acest lucru cere
motivația de a asculta cu adevărat și a înțelege ceea ce ni se spune, în loc să ne grăbim și să venim cu propriile noastre
interpretări.
Alte strategii de dezvoltare a empatiei:Pune-te în pielea altei persoane. Poți face acest lucru în urma unei acțiuni, a
unei conversații sau în urma unui proces mai complicat, cum ar fi un job-shadowing-ul. Găsește modalități prin care
–pentru o perioadă scurtă de timp, poți experimenta efectiv ceea ce trăiește o altă persoană.Încearcă să înțelegi
solicitările cu care se confruntă alte persoane (ex: colegi de muncă);Adresează întrebări.
Dacă o persoană face o afirmație cu care îți vine greu să relaționezi, adresează întrebări
suplimentare. Îmi poți spune mai multe?Această abordare te poate ajuta să înțelegi mai
bine persoana respectivă și o poate ajuta și pe ea să se înțeleagă mai bine.
Aplică strategia: „caută intenţia pozitivă”. Când comportamentul cuiva te
afectează negativ, petrece câteva momente încercând să găseşti câteva posibile intenţii
pzitive ale persoanei respective.De cele mai multe ori oamenii nu ne rănesc intenţionat.
De
asemenea, dacă intenţia adevărată a persoanei era negativă, ea va fi pusă în dificultate şi
motivată să se schimbe de către atitudinea noastră de a căuta intenţia poitivă.Exersează-
ţi abilităţile empatice încercând să te pui în pielea celui mai dificil coleg /
colaborator / angajat.Ţine un jurnal. Pe măsură ce trăieşti diferite experienţe,
adaugă comentarii referitoare la emoţii şi sentimente. Cultivă o atitudine de curiozitate
sinceră faţă de emoţiile şi sentimentele celorlalţi.Când auzi un cuvânt sau o frază care
denumeşte o emoţie a unei persoane, încearcă să-ţi aminteşti o situaţie similară în care
ai trăit o asemenea emoţie şi tu.Când o persoană începe să ne povestească situaţia sa,
sistemul nostru limbic caută imediat în memorie eventuale momente în care am trăit
aceleaşi lucruri şi am simţit la fel. Dar a simţi în interior este doar primul pas; trebuie să
încercăm apoi să dăm un nume emoţiei. Limbajul sentimentelor serveşte apoi ca suport
pentru empatie.Cercetările sugerează faptul că avem un creier conectat special pentru
a manifesta empatie. Pe măsură ce cunoaştem mai bine o persoană, cu preferinţele şi
experienţele ei, devine mai uşor să manifestăm empatie faţă de ea.
 Exercițiu practic:
Completaţi tabelul. Rolurile sunt atribuite elevului.
Rolul Descriptori de competenţă Activităţi/ discipline
Competenţele civice, în special cunoaşterea conceptelor
şi a structurilor sociale şi politice (democraţie, justiţie,
egalitate, cetăţenie şi drepturi civile), fac posibilă
participarea activă şi democratică a oamenilor.
În mediul şcolar, ca spațiu instituționalizat, după M.
Ștefan (2003), trebuie echilibrat raportul de forţe între
devenirea intelectuală a elevilor (competenţele
academice) şi devenirea socială prin participare nu
numai la activităţi de dezvoltare cognitivă, ci şi la
procese ce prilejuiesc stabilirea de relaţii interpersonale,
prin desfăşurarea activităţilor cu rol socializator,
promovând interacţiunile sociale şi formarea la elevi a
abilităţilor sociale.
 Inima copilului este ca un pământ roditor ce nu poate
fi lăsat necultivat. Familia, școala și alte instituții de
învățământ trebuie să planteze în copil valorile și
normele morale. Scopul fundamental al educației
morale constă în formarea și dezvoltarea caracterului,
respectiv a individului ca subiect moral care gândește și
acționează în spiritul cerințelor și regulilor moralei
sociale. Transformările care au loc în viața socială și
politică, economică și culturală, impun schimbări în
dezideratul educațional, generează modificări în
conștiința și în comportamentul personalității.
Deaceea, ca un pilon al educației, ca o axă centrală,
educația în spiritul valorilor constituie un loc care
merită a fi revăzut în sistemul educațional. Se vorbeşte
despre educaţia civică implicită care, prin atmosfera şi
practica democratică din şcoală, susţine formarea
elevilor în spiritul valorilor şi principiilor democratice
și nu poate lipsi din oferta de educaţie, concretizată în
moduri diferite în cadrul şcolii. Instituţiile de
învăţământ sunt nişte comunităţi care pot şi trebuie să
fie exemple de respect al demnităţii fiecărui individ, al
toleranţei şi respectului reciproc. Învăţământul are
acum, mai mult ca niciodată, un rol crucial în formarea
personalităților în calitate de cetăţeni activi,
independenţi şi responsabili.
 Mediul şcolar, ca spaţiu instituţionalizat de socializare,
trebuie să participe nu numai la activităţi de dezvoltare
cognitivă, ci şi la procese ce prilejuiesc stabilirea de
relaţii interpersonale prin desfăşurarea activităţilor cu
rol socializator, promovând interacţiunile sociale şi
formarea la elevi a abilităţilor sociale.

Pe tot parcursul vieţii, avem nevoie de abilităţile

sociale, pentru: a comunica; a ne cunoaşte; a asculta;
a exercita influenţe asupra altor persoane; a colabora
şi coopera cu ceilalţi; a lucra în echipă; a menţine
relaţii .
Din categoria de abilități sociale formate și
dezvoltate în vârsta școlarității, se pot enumera:
- apropierea de alte persoane într-un mod pozitiv și
agreat;
- exprimarea liberă a dorințelor și a preferințelor
precum și a tendinței de acțiune;
- capacitatea de a lua singur decizii și de a prezenta
alegerea altor oameni cu posibilitatea de a o modifica
în situația în care ceilalți oferă sugestii foarte bune;
- a-și exprima sentimentele atât pozitive, cât și pe
cele negative într-o manieră clară, fără însă a le
direcționa spre cineva („a nu-și vărsa nervii pe alții‖);
- a câștiga acces, a primi și a oferi invitații de joacă
împreuna cu alți copii;
- a aduce contribuții remarcabile la un proiect de grup, la o
idee de joacă sau activitate desfășurată împreună cu alții;
- a manifesta interes pentru obținerea de informații, pentru
a ști mai multe, a afla aspecte cât mai noi, din domenii cât
mai variate;
- capacitatea de a lucra și a realiza o activitate într-un grup
care nu este omogen din punct de vedere etnic, religios ori
al vârstei;
- capacitatea de a se exprima din punct de vedere nonverbal
(prin intermediul gesturilor, al mimicii, al posturii).
Așadar, abilitățile sociale sunt abilități dobândite printr-
un proces extrem de complex, în care modelul
comportamental are un rol determinant, iar cadrelor
didactice le revine rolul de a le crea elevilor posibilităţi,
de a-i ajuta să aibă libertate interioară şi capacitate de a se
conduce în manieră proprie (autonomie), ţinând cont de
regulile fixate în mediul social.
Formarea competenţelor sociale și civice
reprezintă o acţiune amplă, de durată, ce include
automatizarea celor patru componente:
cognitivă, afectivă, volitivă și socială –
și care nu se poate realiza doar prin câteva
exersări.
Lecțiile ar trebui să pornească de la ceea ce știu
elevii, de la ceea ce li se întâmplă zilnic, în mediul
în care trăiesc.
Este necesar :
• să oferim elevilor oportunităţi de învăţare prin care
aceștia să se bucure de libertatea de expresie(opinie).
• să punem accentul pe strategii didactice prin care elevii
să descopere în mod independent problemele şi să
identifice soluţiile;
• să ajutăm elevii să găsească legătura dintre probleme și
drepturi ale omului/ copilului.
• să încurajăm învăţarea prin proiecte de grup;
• să utilizăm diverse metode și strategii ce solicită gândire
critică, discuţie, reflecţie şi feedback, și care țin seama
de nevoile individuale de învăţare ale elevilor.
 • să promovăm voluntariatul,
• adoptăm un comportament umanitar(acţiuni
umanitare de strângere de fonduri, dulciuri, jucării
şi rechizite pentru copiii cu posibilităţi reduse sau
pentru bătrâni);
• vizionăm filme educative, urmate de dezbateri ;
• realizăm activităţi de promovare a drepturilor
copilului,
• educăm patriotismul, căci patriotismul este apa
care se toarnă la radacina familiilor noastre, prin
simple noțiuni de demnitate, curaj și mândrie
pentru tot ceea ce suntem și ceea ce facem;
• acceptăm diversitatea și promovăm valorile
educației incluzive în rândurile comunității
educaționale,
 Educaţia, axată mereu pe promovarea valorilor şi-a
adus în toate timpurile contribuţia la formarea
calitativă a tinerei generaţii, la pregătirea specialistului
de mâine, înarmat cu arsenalul necesar de cunoştinţe
şi de virtuţi, care va construi viitorul unei societăţi
prospere. Noi, cei care plăsmuim suflete, avem cu toţii o
mare responsabilitate pentru instruirea elevilor în
măsura în care aceştia să poarte cu demnitate numele
de modelatori ai societăţii
prospere de mâine.
Elevul de azi, fiind şi el parte al Şcolii Marilor Valori,
este obligat să le aplice / să le promoveze mereu în
traseul său de continuă formare.
 Concluzii:
• Elevii înşişi trebuie să organizeze
informaţia auzită şi văzută într-un tot
ordonat şi semnificativ, or, dacă acestora
nu li se oferă oportunitatea de a discuta, a
analiza, a cerceta, a acţiona – învăţarea nu
este temeinică.
• Educaţia copilului se bazează, în primul
rând, pe bunul simţ, însă este foarte
important ca educaţia personalităţii să
aibă drept fundament educaţia în spiritul
valorilor.
”Este imposibil ca elevii să învețe ceva cât
timp gândurile lor sunt robite și tulburate
de vreo patimă. Întrețineți-i deci într-o
stare de spirit plăcută, dacă vreți să vă
primească învățăturile. Este tot atât de
imposibil să imprimi un caracter frumos
și armonios într-un suflet care tremură,pe
cât este de greu să tragi linii frumoase și
drepte pe o hârtie care se mișcă.
”(John Locke-“Some Thoughts Concerning Education”)
VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!