Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiective:
La sfârşitul lecţiei elevii vor putea:
-să definească şi să caracterizeze caracterul;
-să explice formarea caracterul şi mecanismele implicate;
-sǎ explice importanţa atitudinilor – valori în cristalizarea caracterului ;
-să înţeleagă implicarea caracterului în relaţionarea interumană;
Strategii didactice:
a) metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, expunerea, Brainstorming ,
ganditi/lucrati in echipe/comunicati, joc tip rebus, cvintetul
,turul galeriei
b) mijloace de realizare: fişe de lucru rebus, videoproiector, portofoliile elevilor.
etc.
c) Forme de organizare: frontală, pe grupe, individuală.
Resurse de timp: 50 minute.
Evaluarea: observarea sistematică a elevilor, analiza produselor activităţii elevilor:
Exprimarea elevilor, Calitatea enunțurilor formulate pe marginea subiectului abordat
și a argumentelor aduse în sprijinul afirmațiilor, Rezumarea ideilor principale, hârtia
de un minut.
Lecţia propriu-zisă
I. Evocare (10 min)
Brainstorming : Le solicităm elevilor să reflecteze asupra acestui fragment şi să
răspundă la următoarea întrebare: De ce credeţi că Robinson Crusoe continuă să
rămână îmbrăcat, deşi este foarte cald şi se află singur pe insulă ? Răspunsurile
aşteptate din partea elevilor pot fi de genul: din obişnuinţă, din bun simţ, din bună
creştere, pentru a-şi menţine sentimentul demnităţii personale, din respect faţă de
propria persoană, pentru a fi în armonie cu natura, pentru că nu dorea să uite
comportamentele sociale, pentru că spera să se reîntoarcă în comunitatea oamenilor.
Prin aceste răspunsuri au fost puse deja în evidenţă o serie de trăsături ale lui Robinson
Crusoe : bunul simţ, demnitatea, respectul faţă de natură. Din lectura romanului se pot
constata şi alte trăsături ale lui Robinson Crusoe. Care sunt acestea? Răspunsurile
elevilor pot fi următoarele: curajul, perseverenţa, răbdarea, recunoştinţa, hărnicia,
înţelepciunea. Toate aceste trăsături care definesc personalitatea lui Robinson Crusoe
sunt de altă natură decât cele temperamentale (pe care elevii le-au studiat anterior),
întrucât ele indică valorile după care se conduce individul.
Anunţarea temei şi a obiectivelor
Elevii completează jocul tip rebus (Anexa 1)
Individ
Omenos, sarguincios
Ajutand, iubind si tolerand
Veselie, speranta, incantare si emotii
Personalitatea
Anexa 1
Completați tabelul următor și veți descoperi pe verticală numele subsistemului care conferă valoare
personalității.
1.Temperament ce se caracterizeaă prin reacții emoționale puternice, impulsive, uneori chiar violent,
agresiv.
2.Latura instrumental-operațională a personalității.
3.Aptitudinile sunt insușiri psihice și fiice care determină ……………………….. supramedii în
activitate.
4.Alt mod de a mai spune aptitudine.
5.Eminescu apreciat ca fire.
6. Laturile personalității formează prin interacțiunea lor un ………………………. .
7.Aptitudinea cea mai generală și cea mai complexă.
8.Ceea ce îi aseamănă pe flegmatic și melancolic.
A.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
B.
Anexa 2
„Aproape nimic nu-1 mai atrăgea afară de casă şi, pe zi ce trecea, prindea tot mai trainic rădăcini în
locuinţa sa. Dintâi a început să găsească oarecum greu să stea toată ziua îmbrăcat; pe urmă să-i fie lene
să meargă la masă la prieteni, în afară de cei foarte intimi, mai ales la burlaci, unde putea să-şi scoată
cravata, să se descheie la jiletcă şi chiar să se «trântească pe pat» sau să doarmă un ceas, două. în
curând au început să-1 plictisească şi seratele: trebuia să se îmbrace în frac, să se radă în fiecare zi..."
(LA. Goncearov, Oblomov, Editura Rao, Bucureşti, 1995, p. 63).
„După ce trimit jalba, îmi isprăvesc toate câte am de isprăvit şi m-oi duce singură la Dorna. Am şi
primit eu hotărâre în inima mea. N-am să mai am hodină cum n-are pârâul Tarcăului, pân'ce l-oi găsi pe
Nechifor Lipan. [...] Mai am cinci vineri, şi pân-atunci vând ce am şi strâng banii care-mi trebuie; mă
spovedesc şi mă împărtăşesc. Dac-a intrat el pe celălalt tărâm, oi intra şi eu după dânsul" (M.
Sadoveanu, Baltagul, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1975, p. 69).
„Giton are tenul fraged, faţa durdulie şi obrajii bucălaţi, privirea fixă şi sigură, umerii laţi, pântecul sus,
umbletul energic şi hotărât. Vorbeşte cu încredere, îl pune să mai spună o dată pe cel cu care stă de
vorbă şi nu-i apreciază cine ştie cât spusele; despătureşte o amplă batistă şi îşi suflă nasul cu mare
larmă. Scuipă departe şi strănută puternic. Doarme şi peste zi, doarme şi noaptea ca un butuc. Stai de
vorbă cu el, şi doar ce-1 auzi sforăind. La masă şi la plimbare ocupă mai mult loc decât alţii; când se
plimbă cu persoane egale în rang, el merge la mijloc. Se opreşte dânsul, te opreşti şi tu; porneşte dânsul
la drum, poneşti şi tu : toţi se adaptează după el. îi întrerupe şi-i muştruluieşte pe cei care vorbesc. Pe el
nu-1 întrerupe nimeni, şi toată lumea îl ascultă oricât ar avea el chef să vorbească. Toţi sunt de părere
cu el şi cred veştile pe care le deapănă el. Dacă se aşază, îl vezi cum se afundă în fotoliu, cum stă picior
peste picior, cum încruntă din sprâncene şi cum îşi trage pălăria pe ochi, ca să nu vadă pe nimeni, sau
cum o ridică mai pe urmă şi îşi descoperă fruntea, din mândrie şi din cutezanţă. E hazliu, râde în
hohote, e nerăbdător, înfumurat, iute la mânie, libercugetător,îi place să discute politică şi face pe
misteriosul în legătură cu chestiunile la ordinea zilei. Crede că e înzestrat cu talent şi cu duh. E bogat.
Phedon are ochii duşi în găvanele capului, tenul aprins, corpul uscat şi faţa suptă; doarme puţin şi
tresare de frică. E dus departe, e visător şi are, deşi e deştept, o mutră de tâmpit; uită să spună ce ştie
sau să vorbească despre întâmplări care-i sunt cunoscute; iar dacă o face uneori, se descurcă prost.
Crede că e o povară pe capul celor cu care stă de vorbă. E scurt şi searbăd când povesteşte şi nu se
impune atenţiei celorlalţi. Nu spune vorbe de haz; surâde şi apreciază ce-i spun alţii. E de părerea lor.
Aleargă, zboară ca să le facă mici servicii; e săritor, măgulitor, grăbit. Nu aduce vorba despre treburile
lui, iar uneori e mincinos. E superstiţios, scrupulos, sfios. Umblă încetişor şi uşor; parcă-i-ar fi teamă
să calce pământul în picioare; merge cu ochii plecaţi şi nu îndrăzneşte să-i ridice la cei care trec pe
lângă el. Nu face niciodată parte din rândul celor care înjghebează un cerc, ca să stea la taifas. Se aşază
îndărătul celui care vorbeşte, ascultă pe furiş ce se spune, şi dacă se uită cineva la el, se retrage. Nu ia
loc, nu ocupă spaţiu mare; umblă cu umerii strânşi, cu pălăria lăsată peste ochi, ca să nu fie văzut; se
ghemuie şi se închide în paltonul lui. Nu există străzi, nici galerii atât de împânzite şi de ticsite de lume,
prin care să nu găsească el cum să treacă fără efort, strecu-rându-se fără să fie zărit. Dacă-1 rogi să ia
loc, abia dacă se aşază pe marginea unui scaun. Când discută cu cineva, vorbeşte în şoaptă şi rosteşte
prost cuvintele. Liber, totuşi, când e vorba de treburile obşteşti, îmbufnat din pricina vremurilor în care
trăieşte, în prea mică măsură influenţat în favoarea miniştrilor şi a ministerului. Nu deschide gura decât
ca să răspundă. Tuşeşte şi îşi şterge nasul sub pălărie; scuipă aproape pe el şi aşteaptă să rămână singur,
ca să strănute, sau dacă i se întâmplă să strănute, e fără ştirea celor din jur. El nu costă pe nimeni nici
bineţe, nici complimente. E sărac" (La Bruyere, Caracterele, I, Editura pentru literatură, Bucureşti,
1968, pp. 314-317).