UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Student: Maicanu Florentina Andreea

Seria: A
Grupa: 1122
Anul: II
Specializarea: Inginerie Chimică

Anul universitar 2020-2021

 Metode interactive pentru un învățământ eficient

Maicanu Florentina Andreea

Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Universitatea POLITEHNICA din București

Rezumat: „Rădăcinile învăţăturii sunt amare, dar fructele ei sunt dulci.” Proverbul aduce în discuţie
„gustul” pe care procesul de învăţare îl poate avea. Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare
în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un
caracter activ – participativ şi o reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.

Cuvinte cheie: metode instructive, predare, învăţare activă, interactive, aptitudini.

1. Introducere
Procesul de învățământ este un ansamblu de activități organizate si dirijate care se
desfășoară etapizat, în cadrul unor instituții specializate, sub îndrumarea unor persoane pregătite în
acest scop, în vederea îndeplinirii anumitor obiective instructiv-educative. In cadrul procesului de
învățământ se desfășoară mai multe tipuri de activități primordiale fiind cele de predare – învățare–
evaluare.
Metoda de învăţământ poate fi privită şi ca „o modalitate de acţiune, un instrument cu ajutorul
căruia elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod independent, îşi însuşesc şi aprofundează cunoştinţe,
îşi informează şi dezvoltă priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice, aptitudini, atitudini etc.“ (M.
Ionescu, M. Bocoş).
Dezideratele de modernizare şi de perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe
direcţiile sporirii caracterului activ al metodelor de învăţământ, în aplicarea unor metode cu un
pronunţat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instrucţionale (e-learning), în
contaminarea şi suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode şi tehnici de învăţare, reuşind
astfel să se aducă o însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului potenţial al elevului.
Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o
metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă, cu
activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interdependentă.
Implementarea metodelor interactive, a acestor instrumente didactice moderne presupune
un cumul  de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea
stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate,
inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.

2
 Metodele interactive se caracterizează prin:

 Centrare pe elevi și pe activitate;

 Comunicare multidirecțională;
 Accent pe dezvoltarea gândirii, formare de aptitudini, deprinderi;
 Încurajează participarea elevilor, inițiativa, creativitatea;
 Îmbunătățirea relației cadru didactic / elev.

Avantajele învățării interactive sunt:

 stimularea efortului și a productivității individului;

 formarea capacității de a sintetiza și de a folosi cunoștințele dobândite;
 dezvoltarea capacității elevilor de a lucra în echipă;
 dezvoltarea inteligențelor multiple;
 stimulare dezvoltării capacității cognitive complexe;
 împărțirea sarcinilor de lucru în părți egale în cadrul muncii în grup / echipă;
 reducerea timpului de soluționare a problemelor;
 reducerea la minim a fenomenul de blocaj emotional.

Interacţiunea colectivă are ca efect şi “educarea stăpânirii de sine şi a unui comportament

tolerant faţă de opiniile celorlalţi, înfrângerea subiectivismului şi acceptarea gândirii colective”. -
Crenguța Oprea.

2. Principii
Principii de lucru în cadrul unei lecții interactive:
 Activitatea nu este o lecție, ci lucrul în comun;
 Toți participanții la activitate sunt egali, indiferent de vârstă, statutul social,
experiență, postul de lucru ocupat;
 Fiecare participant are dreptul la opinia proprie vizavi de orice întrebare;
 Nu are loc critica directă a persoanei (numai ideea);
 Toate cele expuse pe parcursul activității nu sunt un ghid de acțiune, ci o informație
pentru gândire.

3. Obiective
 Dintre obiectivele metodelor interactive enumerăm:
 Formarea sau promovarea unor calități europene ce au la baza atitudini și competențe
democratice, stabilirea unor relații interculturale care au la bază comunicarea;
  Însușirea unor cunoștinte, abilitati, comportament de baza in invatarea eficientă a
unor abilități practice în condiții de cooperare;

3
  Dobândirea primelor elemente ale muncii intelectuale în vederea cunoașterii realitații
și a activitatii viitoare de invatare scolara;
  Implicarea activă și creativă a copiilor pentru stimularea gândirii productive, a
gândirii divergente, libertatea de exprimare a cunoștintelor, a gândurilor, a faptelor;
  Formarea deprinderilor copiilor de a găsi singuri informații, de a lucra în echipă, de a
aplica cunoștintele în diferite situații de viată, de a conștientiza stilurile de învatare pe care le preferă
(adică modul în care învață o poezie, o poveste, cum realizează un desen, o construcție etc., cel mai
repede);
 Realizarea unor obiective interdisciplinare, a ști să culeagă informații despre o temă
dată, a ști să identifice probleme diferite, a ști să facă conexiuni;
 Încurajarea autonomiei copilului și promovarea învățământului prin cooperare;
 Focalizarea strategiilor pe promovarea diversității ideilor;
 Formarea unui sistem de capacități;
 Formarea deprinderii de a gândi critic;
 Comunicarea pe baza unei tehnologii informaționale, moderne, interactive.

4. Unele metode interactive de instruire care pot fi utilizate în procesul de

predareînvățare-evaluare sunt:
(1) BRAISTORMING-UL
(2) MOZAICUL
(3) METODA CUBULUI 
(4) METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE („THINKING HATS”)
(5) METODA R.A.I.
(6) CERCUL „COMPLIMENTELOR”

Brainstorming
Nimic nu se critică, nimic nu se şterge, fără atitudini sauprejudecăţi, cât mai multe idei!
Brainstorming-ul sau „evaluarea amânată” ori „furtuna de creiere” este o metodă interactivă
de dezvotare de idei noi ce rezultă din discuţiile purtate între mai mulţi participanţi, în cadrul căreia
fiecare vine cu o mulţime de sugestii. Rezultatul acestor discuţii se soldează cu alegerea celei mai
bune soluţii de rezolvare a situaţiei dezbătute.
Specific acestei metode este şi faptul că ea cuprinde două momente:

1. unul de producere a ideilor

2. momentul evaluării acestora (faza aprecierilor critice).

Regulile de desfăşurare ale brainstorming-ului sunt următoarele :

 Cunoaşterea problemei pusă în discuţie şi a necesităţii soluţionării ei, pe baza

expunerii clare şi concise din partea moderatorului discuţiei;
4
  Selecţionarea cu atenţie a participanţilor pe baza principiului eterogenităţii în ceea ce
priveşte vârsta, pregătirea, fără să existe antipatii;
 Asigurarea unui loc corespunzător (fără zgomot), spaţios, luminos, menit să creeze o
atmosferă stimulativă, propice descătuşării ideilor;
 Admiterea şi chiar încurajarea fomulării de idei oricât de neobişnuite, îndrăzneţe,
lăsând frâu liber imaginaţiei participanţilor, spontaneităţii şi creativităţii;
 În prima fază, accentul este pus pe cantitate, pe formularea de cât mai multe variante
de răspuns şi cât mai diverse;
 Neadmiterea nici unui fel de evaluări, aprecieri, critici, judecăţi din partea
participanţilor sau a coordonatorului, asupra ideilor enunţate, oricât de neaşteptate ar fi ele, pentru a
nu inhiba spontaneitatea şi a evita un blocaj intelectual;
 Construcţia de „idei pe idei”, în sensul că, un răspuns poate provoca asociaţii şi
combinaţii pentru emiterea unui nou demers cognitiv-inovativ;
 Programarea sesiunii de brainstorming în perioada când participanţii sunt odihniţi şi
dispuşi să lucreze;
 Înregistrarea discretă, exactă şi completă a discuţiilor de către o persoană desemnată
special să îndeplinească acest rol (sau pe bandă), fără a stânjeni participanţii sau derularea discuţiei;
 Evaluarea este suspendată şi se va realiza mai târziu de către coordonator, cu sau fără
ajutorul participanţilor;

Avantajele utilizării metodei brainstorming sunt multiple. Dintre acestea enumerăm:

 obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvitoare;

 costurile reduse necesare folosirii metodei;
 aplicabilitatea largă, aproape în toate domeniile;
 stimulează participarea activă şi crează posibilitatea contagiunii ideilor;
 dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării
amânate;
 dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă;

Limitele brainstorming-ului:

 nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;

 depinde de calităţile moderatorului de a anima şi dirija discuţia pe făgaşul dorit;
 oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
 uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi;
 poate să apară fenomenul numit „chiul social“ (când responsabilitatea se împarte
între mai mulţi idivizi, unii depun mai puţin efort).

Mozaicul
5
 Metoda "mozaic" este o metodă de învăţare prin colaborare şi are la bază împărţirea
grupului mare de cursanti în mai multe grupe de lucru, coordonate de formator.
Metoda Mozaic cere ca elevii sa se ajute unii pe altii sa învete. Poate fi utilizata atunci când
elevii citesc un text, asculta o prezentare sau realizeaza un studiu de grup, în orice domeniu din
curriculum si cu orice grupa de vârsta. Ca si alte activitati de învatare prin cooperare, metoda
Mozaic foloseste grupuri casa (initiale, de bastina) si grupuri de experti, metoda Mozaic îi ajuta pe
toti elevii sa studieze si sa învete întregul material.
Etapele metodei:

 Împărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 - 5 elevi, fiecare dintre aceştia primind

câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere;
 Prezentarea succintă a subiectului tratat;
 Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere;
 Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în grupuri de experţi: toţi
elevii care au numărul 1 „ EXPERŢII 1” vor forma un grup, cei cu numărul 2 „ EXPERŢII 2” vor
forma alt grup ş.a.m.d. ;
 Învăţarea prin cooperare a părţii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere
desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în
care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul din care au făcut parte iniţial. Strategiile de
predare şi materialele folosite rămân la latitudinea grupului de experţi. Este foarte important ca
fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea secţiunii
respective celorlalţi membri ai grupului initial;
 Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. Dacă sunt
neclarităţi, se adresează întrebări expertului. Dacă neclarităţile persistă se pot adresa întrebări şi
celorlalţi membri din grupul expert pentru secţiunea respectivă. Dacă persistă dubiile, atunci
problema trebuie cercetată în continuare;
 Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi
participanţii.

Ce face profesorul în timpul învăţării prin colaborare?

Este foarte important ca profesorul să monitorizeze predarea, pentru a fi sigur că informaţia
se transmite corect şi că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări; stimulează
cooperarea, asigură implicarea, participarea tuturor membrilor.
Gruparea elevilor în Mozaic

6
 Avantaje ale folosirii metodei:

 Are caracter formative;

 Stimulează încrederea în sine a participanţilor;
 Dezvoltă abilităţi de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului;
 Dezvoltă gândirea logică, critică şi independentă.

Metoda cubului 

Metoda cubului  este folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect/ a unei
situaţii din mai multe perspective – oferă posibilitatea de a dezvolta competenţele necesare unei
abordări complexe şi integratoare.

Etapele metodei:

a) Se realizează un cub pe ale cărei feţe se notează cuvintele:descrie, compară,

analizează, asociază, aplică, argumentează (altele, în funcţie de resurse, nu neapărat pe toate feţele
cubului);
b) Se  anunţă tema / subiectul pus în discuţie;
c) Se împarte grupul în şase subgrupuri, fiecare subgrup rezolvând una dintre cerinţele
înscrise pe feţele cubului;
d)  Se comunică întregului grup, forma finală a scrierii;
e)  Lucrarea în forma finală poate fi desfăşurată pe tablă sau pe pe foi albe A3.

Avantaje:

 Determină participarea conştientă a elevilor prin implicarea maximă a acestora în

rezolvarea sarcinilor;
 Permite diferenţierea sarcinilor de învăţare;
 Formează deprinderi de muncă intelectuală;
 Stimulează gândirea logică a elevilor;
 Creşte responsabilitatea elevului faţă de propria învăţare, dar şi faţă de grup;
 Sporeşte eficienţa învăţării – elevii învaţă unii de la alţii;

7
  Dezvoltă abilităţi de comunicare şi cooperare.

Dezavantaje:

 Rezolvarea sarcinilor solicită resurse mari de timp;

 Se creează un zgomot oarecare;
 Facilitează erori în învăţare;
 Nu există un control precis asupra cantităţii/calităţii cunoştinţelor dobândite de
fiecare elev.

Metoda Pălăriilor gânditoare („Thinking hats”)

Aceată metodă stimularea creativităţii participanţilor care se bazează pe interpretarea de

roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu,
galben, verde,albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta astfel rolul
precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce
gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.

Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul.

Pălăria albă:

 Oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor;

 Este neutră;
  Este concentrată pe fapte obiective şi imagini clare;
 Stă sub semnul gândirii obiective.

Pălărie roşie:

 Dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor;

 Oferă o perspectivă emoţională asupra evenimentelor;
  Roşu poate însemna şi supărarea sau furia;
  Descătuşează stările afective.

Pălăria neagră:

 Exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata;

 Oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie;
 Este perspectiva gândirii negative, pesimiste.

Pălăria  galbenă:

 Oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei;

 Culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul;
 Este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic.

Pălăria verde:
8
  Exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă;
 Este verdele proaspăt al ierbii, al vegetaţiei, al abundenţei;
 Este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare.

Pălăria albastră:

 Exprimă controlul procesului de gândire;

 Albastru e rece – este culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător şi
atotcunoscător;
 Supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii;
 Este preocuparea de a controla şi de a organiza.

Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte
fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea
ce induce culoarea fiecăreia.

Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi:

Pălăria albă – pălăria roşie

Pălăria neagră – pălăria galbenă

Pălăria verde – pălăria albastră.

Cum se foloseşte această metodă?

Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei pentru ca fiecare
să-şi pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată individual – şi atunci elevul respectiv îi îndeplineşte
rolul - sau mai mulţi elevi pot răspunde sub aceeaşi pălărie.

În acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în
asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeaşi culoare, fiind
conştienţi de faptul că:

pălăria albastră – CLARIFICĂ

pălăria albă - INFORMEAZĂ

pălăria verde – GENEREAZĂ IDEILE NOI

pălăria galbenă - ADUCE BENEFICII

pălăria neagră – IDENTIFICĂ GREŞELILE

pălăria roşie – SPUNE CE SIMTE DESPRE.

Metoda r.a.i.

9
 Metoda R.A.I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica
(prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele
cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează şi se desfăşoară astfel:

 la sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, institutorul împreună cu elevii săi,
printr-un joc de aruncare a unei mingi mici şi uşoare de la un elev la altul;
 cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o
prinde; - cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând
o nouă întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate;
 elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui
care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o
întrebare.
 în cazul în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la
propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor
care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat niciun răspuns, conduce treptat la rămânerea în
grup a celor mai bine pregătiţi.

Elevii sunt încântaţi de această metodă – joc de constatare reciprocă a rezultatelor obţinute,
modalitate care se constituie în acelaşi timp şi ca o strategie de învăţare ce îmbină cooperarea cu
competiţia. Este o metodă de a realiza un feedback rapid, într-un mod plăcut, energizant şi mai puţin
stresant decât metodele clasice de evaluare. Se desfăşoară în scopuri constatativ – ameliorative şi nu
în vederea sancţionării prin notă sau calificativ.

Permite reactualizarea şi fixarea cunoştinţelor dintr-un domeniu, pe o temă dată. Exersează

abilităţile de comunicare interpersonală, capacităţile de a formula întrebări şi de a găsi cel mai
potrivit răspuns.

Antrenaţi în acest joc cu mingea, chiar şi cei mai timizi elevi se simt încurajaţi, comunică
cu uşurinţă şi participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât învăţarea cât şi evaluarea.

Dezavantajul ar fi acela că mai multe mingi ar crea dezordine, mingea unui grup care ar
cădea ar distrage atenţia celorlalte grupuri.

Cercul „Complimentelor”

Reprezintă o metodă care urmăreşte dezvoltarea stimei de sine. Pentru a pune în practică
metoda, formatorul aşază scaunele într-un cerc, iar „receptorul” complimentelor se află în mijlocul
acestui cerc. Fiecare dintre persoanele participante trebuie să identifice un compliment sincer şi
onest despre cel aflat în centrul cercului. Apoi, pe rând, fiecare va înainta şi îi va spune acestuia
complimentul, receptorul complimentelor trebuind să aibă doar una dintre următoarele reacţii: să
zâmbească ori să le adreseze un „mulţumesc”. Această metodă are avantajul consolidării unei
imagini pozitive faţă de propria persoană a celui care primeşte complimentele, dar şi o dezvoltare a
ariei pozitive de gândire la celelalte persoane (prin aceea că identifică o latură bună a colegului lor). 

10
 Cercul „complimentelor” trebuie practicat până ce toţi cursanţii au trecut prin ipostaza de
receptor.

5. Concluzii
Obiectivul major al pedagogiei active și interactive este de a responsabiliza elevul, de a-
l ajuta să se dezvolte , să-şi modeleze personalitatea şi de a-i dezvolta încrederea în sine, prin
recurgerea la practici pedagogice centratonsabili pe activitatea de învăţare individuală sau
colaborativă a elevului. Accentul este pus pe libertatea intelectuală a elevului şi pe autonomie,
considerate valori fundamentale în educaţie.
Metodele interactive de predare-învăţare-evaluare constituie un suport important al
învăţământului formativ, prezentându-se drept mijloace eficiente de înlesnire a asimilării de
cunoștințe la nivel cognitiv, de formare a abilităților - la nivel aplicativ, de cultivare a atitudinilor
şi competenţelor - la nivel integrator-complex, creativ.
Spre deosebire de cele tradiționale, metodele interactive pun accentul pe elev, care
devine subiect responsabil de achizițiile şi opţiunile făcute. Metodele interactive contribuie, în
mod principial, la transformarea elevului în subiect al învăţării, îl scoate din sfera pasivității, din
comoditate, din poziția de simplu consumator de informaţii.
În concluzie, observăm că metodele interactive contribuie la formarea competenţelor,
dau prioritate dezvoltării personalității, dezvoltării capacităților şi aptitudinilor ce sunt centrate
pe acţiune, pe cercetare, experimentare, încurajează munca independentă, inițiativa, creativitatea,
gândirea critică, iar sarcina de bază a profesorului este să-i creeze elevului posibilitatea de „a se
găsi pe sine", a se afirma, a fi original, ingenios, deosebit.
„Oamenii învață, învățând pe alții”. (Seneca)

Bibliografie:
 Bru, 2007: Marc Bru, Metodele în pedagogie, Bucureşti,2007
 Corjan, Maria- Metode şi tehnici active de învăţăre, C,C.D,
Suceava, 2003
 Danciu E.L., Strategii de învățare prin colaborare, Timișoara, Editura de Vest, 2004.
 (99+) (DOC) EFICIENȚA METODELOR INTERACTIVE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREȘCOLAR | chira valentina - Academia.edu (accesat la data 28.05.2022)
 METODE DE ÎNVĂȚĂMÂNT INTERACTIVE ȘI UTILIZAREA ACESTORA ÎN
DEMERSUL DIDACTIC (snsh.ro) (accesat la data 28.05.2022)
 Oprea, Lăcrimioara Crenguţa, Strategii didactice interactive, Bucureşti, EDP R. A.,
2006.
 Oprea L.,Crenguța, „Metoda activ-participative de stimulare și dezvoltare a
creativității în educația adulților”, în revista „Paideia”, nr. 1-2/2000.
 Rolul şi importanţa metodelor interactive – EDICT

11