Sunteți pe pagina 1din 172

OPERATII DE TRANSFER DE MASA

Operatii de transfer interfazic Operatii de transfer de masa L-V

Reprezentarea unei operatii de transfer


de masa printr-o interfata
•Operatii de distilare
Interfata poate fi: •Rectificare (distilare repetata)
L-V (distilare),
G-L (absorbtie, desorbtie)
L-L (extractie),
S-G(uscare, adsorbtie)…
DISTILAREA SI RECTIFICAREA

Distilare – totalitatea modalitatilor de separare a componentilor unui amestec


omogen lichid bazate pe diferenta dintre temperaturile de fierbere ale constituentilor,
temperaturi carora le corespund presiuni de vapori diferite.

Echilibrul lichid - vapori


Criterii de clasificare a amestecurilor
1. Dupa numarul de componenti:
•Amestecuri binare
•Amestecuri multiple
2. Dupa natura fortelor intermoleculare
•Amestcuri ideale
•Amestecuri neideale
3. Dupa miscibilitatea componentilor
•Amestecuri total miscibile
•Amestecuri partial miscibile
•Amestecuri nemiscibile
1. Amestecuri ideale

Legea lui Raoult: (1)


(2)

Particularizare pentru un amestec binar ideal:


1 – componentul cu temperatura de fierbere mai mica (presiune de vapori mai mare)
2 - componentul cu temperatura de fierbere mai mare (presiune de vapori mai mica)
(3)
din relatiile (3) rezulta:
Intrucat intr-un amestec:

Compozitiile la echilibru in cele doua faze se pot calcula cu relatiile:

Faza lichida: (4)

Faza de vapori: (5)


Volatilitatea a unui component dintr-un amestec lichid este definita ca raportul
dintre presiunea partiala pi si fractia sa molara xi in faza lichida:

(6)

Pentru un amestec binar:

(7)

Volatilitatea relativa a componentilor unui amestec se defineste ca raportul dintre


volatilitatile componentilor acestuia:

(8)

Din relatia (7) rezulta ca volatilitatea relativa a componentilor unui amestec binar
ideal este:

(9)
Relatia lui Fenske:
Diagrame de faza

Diagrama presiune-compozitie (diagrama presiunilor)

Relatiile (3):

P1

P2

0 1 x2
1 0 x1
Compozitie x
Diagrama temperatura-compozitie (diagrama de fierbere)

Temperatura Temperatura
t2
Temperatura de
fierbere a

Temperatura de inceput
(5) componentului
greu volatil
a fierberii (sfarsit de (4) tr
condensare)
(3)
tf (2) Temperatura de
t1 sfarsit a fierberii
(1) (temperatura de
roua sau de
Temperatura de 0 xi 1 inceput a
fierbere a condensarii)
componentului usor Compozitie x,y
volatil

Evolutia unui amestec binar la incalzire/racire


Diagrama y-x (diagrama de echilibru)

Relatia lui Fenske:

1
Compozitie vapori, y

0 1
Compozitie lichid, x
2. Amestecuri neideale

Pentru amestecuri cu abateri relativ mici de la idealitate, relatiile de echilibru se obtin din legea lui
Raoult amendata cu coeficientii de activitate γ.

Pentru sisteme neideale, valorile coeficientilor de activitate sunt diferite de 1:


•pentru γ < 1 amestecul prezinta abateri negative de la legea lui Raoult;
•pentru γ > 1 amestecul prezinta abateri pozitive de la legea lui Raoult.
Abaterile de la idealitate pot fi mai mici sau mai mari, aceasta determinand
modificari corespunzatoare ale diagramelor cu care se opereaza in domeniul
separarilor prin distilare. Atunci cand abaterile sunt suficient de mari, diagrama de
fierbere difera substantial de alura obisnuita pentru un amestec ideal,
inregistrandu-se curbe cu minim sau maxim, puncte in care lichidul si vaporii au
aceeasi compozitie.
Azeotropie” – termen ce defineste amestecurile caracterizate de un minim sau
maxim al presiunii de vapori sau, intr-o formulare echivalenta, care prezinta valori
extreme ale temperaturii de fierbere.
Amestecuri azeotrope pozitive si negative

                                                                                                                          

Amestec azeotrop pozitiv Amestec azeotrop negativ


Amestecul a carui compozitie corespunde unui punct extrem poarta numele de
azeotrop.
Daca la temperatura de echilibru amestecul lichid este omogen (este alcatuit dintr-
o singura faza lichida) azeotropul este numit homoazeotrop; in cazul in care faza
de vapori coexista cu doua faze lichide amestecul este de tip heteroazeotrop.

Sistemele care nu formeaza azeotropi sunt numite zeotrope.


Procedee de separare a amestecurilor prin distilare

• Distilarea simplă (discontinuă sau continuă)


• Distilarea în echilibru
• Antrenarea cu vapori
• Rectificarea
• Distilarea moleculară

Distilarea simplă discontinuă constă în fierberea unui amestec 


și îndepărtarea continuă, pe măsura ce se formează, a vaporilor 
rezultați. Pe durata operației compoziția fazei lichide se modifică 
treptat în sensul îmbogățirii acesteia în componentul mai greu 
volatil (vaporii formați având o concentrație mai mare în 
component volatil decât lichidul din care se formează). În același
timp, compoziția vaporilor (distilatului) se modifică (scade 
concentrația componentului ușor volatil). În consecință, operația
decurge în regim nestaționar.
1. Distilarea simplă discontinuă

https://www.shutterstock.com/image-vector/distillation-
apparatus-diagram-full-process-lab-604669979
L0, x0

Începutul operației

Distilare

Lf, xf

https://www.youtube.com/watch?v=0IWy_hdgKJM
D, y
https://www.youtube.com/watch?v=T4eIc_v-SrI

Sfârșitul operației
Amestecuri binare

(1)

În relația (1) compozițiile y și x sunt corelate prin relația de echilibru!


Integrarea membrului drept al relației (1) se poate efectua analitic sau
grafic în funcție de modul în care este definită relația de echilibru.
a) Pentru o relație de echilibru liniară de forma general (pe domeniul 
de concentrații pe care are loc distilarea): y = m·x+a

(2)

b) Pentru o relație de echilibru de tip Fenske:

(3)

c) Pentru alte moduri de definire a relației de echilibru integrala se rezolvă 


corespunzător
Bilanțul de materiale

Distilare
L0, x0
Lf, xf
+ D, y

Inițial Final Bilanțul de materiale total


L = L0 L = Lf L0 = Lf + D
=0  = f
x = x0 x = xf Bilanțul de materiale parțial (pentru
compusul ușor volatil)
L0·x0 = Lf ·xf + D ·xD
Bilanțul de căldură unde xD = ymediu

Qw – căldura cedată de agentul de încălzire pe toata durata operării (J)
L0 – cantitatea inițială de amestec supus distilării, kmol
Lf – cantitatea finală de lichid rămas în blaz, kmol
D = L0 – Lf – cantitatea de distilat obținută (kmol)
H0 – entalpia molară a amestecului inițial, (J/kmol)
H’’med – entalpia molara medie a distilatului (vapori saturanți), (J/kmol)
H’f – entalpia molară a lichidului final (J/kmol)
Curbe reziduale
Pe durata operației de distilare simplă  compoziția fazei lichide se modifică  treptat în  sensul îmbogățirii
acesteia în componentul mai greu volatil (vaporii formați având o concentrație mai mare în component volatil
decât  lichidul din care se formeazî).  Evoluția în timp a fazei lichide, începând de la momentul inițial al
operației, este numită curba reziduală a distilării simple sau, mai simplu, curba reziduală. Mai multe
astfel de curbe obținute pentru același amestec, dar plecând  de la compoziții inițiale diferite, alcătuiesc  o
diagrama de curbe reziduale.
Pentru a obține curba reziduală pentru un amestec, considerat multiplu (cu c componenți) de compoziție
inițială cunoscută se pornește de la ecuația de bilanț de materiale parțial în regim nestaționar:

(4)

în care:
L este cantitatea de lichid (kmol) din blazul de distilare la momentul τ (oarecare);
xi – fracția molară a componentului i în faza lichidă;
V – debitul de vapori;
yi – fracția molară a componentului volatil în faza de vapori. 
Se subliniază că xi și yi reprezintă câte un vector pentru (c–1) componenti ai fazei lichide, respectiv,
ai fazei de vapori aflată în echilibru cu faza lichidă (relația între x și y este o relație de echilibru).
După dezvoltarea termenului stâng al relației (4) și gruparea termenilor se obține succesiv:

(5)
Dacă se definește timpul adimensional  astfel încât:

Relația (5) devine: (6)

Variabila , definită pe intervalul 0 - , este utilizată în locul variabilei timp ce ar lua


valori între  0 și max în  care max reprezintă durata totală a operației de distilare
simplă (când toată cantitatea de amestec a fost vaporizată).

Faptul că intervalul de variatie este 0-  rezultă din considerațiile următoare.


Întrucât: 
(7)

Prin integrarea relației (7) între limitele:


 = 0,  = 0, L = L 0 (cantitatea inițială de amestec supusă distilării)
 =  ,  =  ,  L = L(τ) (cantitatea inițială de amestec din blazul de distilare la
momentul ) rezultă relația finală pe baza căreia se justifică limitele de variație ale
variabilei  mentionate mai sus:

(8)
Diagrama curbelor reziduale pentru un amestec binar zeotrop

https://demonstrations.wolfram.com/Simple
DistillationResidueCurvesForAMixtureOfEth
anolAndIsopro/

Diagrama curbelor reziduale pentru amestecul zeotrop etanol-isopropanol


M. F. Doherty and M. F. Malone, Conceptual Design of Distillation Systems, New York: McGraw-Hill, 2001

Pentru toate amestecurile inițiale considerate compoziția etanolului (componentul volatil) scade în 


timp tinzând către 0 pentru valori mari ale variabilei  . Intrucât amestecul nu manifestă 
azeotropie evoluția sistemului coincide cu sensul de creștere a temperaturii de fierbere a
amestecului (faza lichidă îmbogățindu-se în timp în component greu volatil).  Această comportare 
a sistemului poate fi reprezentată într-o manieră mai concisă prin proiectarea răspunsului 
tranzitoriu pe axa ce conține compoziția amestecului. Traiectoriile astfel rezultate pun în evidență 
evoluția compoziției din vasul de distilare în funcție de timp (valori crescătoare ale timpului 
adimensional ). Astfel, toate traiectoriile evoluează dinspre punctul x = 1 către punctul x = 0, 
care sunt numite din acest motiv punct(nod) instabil și, respectiv, punct(nod) stabil.
Diagrama curbelor reziduale pentru un amestec binar azeotrop

Fig.6.Diagrama de echilibru pentru amestecul Fig.7.Diagrama curbelor reziduale pentru amestecul


binar azeotrop pentan-diclormetan binar azeotrop pentan-diclormetan
M. F. Doherty and M. F. Malone, Conceptual Design of Distillation Systems, New York: McGraw-Hill, 2001

Pentru un amestec binar ce formează un azeotrop pozitiv (fig. 6), diagrama curbelor reziduale


(fig. 7) este diferită. Curbele reziduale au traiectorii diferite în funcție de compoziția inițială a 
amestecului comparativ cu cea a azeotropului (aproximativ 52 % pentan). Prin urmare,
compoziția amestecului azeotrop reprezintă un punct instabil al sistemului, iar traiectoriile
curbelor reziduale urmează două direcții diferite către două puncte stabile:
• pentru amestecurile cu x < xazeo traiectoriile sunt orientate către punctul stabil x = 0 (punct 
reprezentând diclormetan pur);
• pentru amestecurile cu x > xazeo traiectoriile sunt orientate către punctul stabil x = 1 (punct 
reprezentând pentan pur).
În ambele situații însă curbele reziduale sunt orientate, ca și în primul caz, în sensul creșterii
temperaturii.
Amestec ternar ce nu formează azeotropi
Curbele reziduale pot fi calculate pentru orice amestec,
indiferent de numărul de componenți ai acestuia, dar o
reprezentare grafică a acestora este posibilă doar pentru 
amestecurile ternare și cuaternare; pentru amestecuri
ternare pentru reprezentarea compoziției fazei lichide se
utilizează diagramă ternară. Se remarcă faptul că toate 
curbele reziduale pornesc din vârful corespunzător 
componentului pur cel mai volatil L (punct instabil) și se
termină în vârful triunghiului în care este reprezentat cel 
mai greu volatil component al amestecului H (punct
stabil). Inițial curbele se îndreaptă către componentul 
intermediar I ca volatilitate, în acest timp amestecul 
concentrându-se în ceilalți doi componenți mai greu
volatili.

Pe măsură însă ce componentul cel mai volatil părăsește sistemul, componentul intermediar


devine dominant în faza de vapori, moment în care traiectoria curbei se schimbă, 
îndreptându-se către punctul figurativ al celui mai greu volatil component. 
Componentul intermediar are, așadar, o dublă semnificație:
• este un punct către care se îndreaptă inițial curbele reziduale (prin prisma celor
menționate mai sus ar constitui un punct stabil);
• este un punct de la care curbele reziduale se îndreaptă către componentul cel mai puțin
volatil (constituind astfel un punct instabil).
Întrucât întrunește ambele semnificații, acest punct este numit punct şa.
O familie de curbe reziduale care încep dintr-un punct (compoziție) și se termină
într-un același punct final definesc o zonă. Sistemele care nu formează azeotropi
prezintă o singură zonă definită de întreg spațiul de compoziții.
Există amestecuri pentru care curbele reziduale nu pornesc și se termină în
aceleași puncte, astfel încât acestea prezintă mai multe zone. Demarcația dintre
regiunile în care curbele reziduale adiacente pornesc din diferite compoziții sau se
termină la compoziții diferite este numită separatrix și este determinată de
existența azeotropilor.
În domeniul de compoziții pentru un amestec binar separatrix este un punct
(compoziția azeotropă); pentru un amestec ternar, separatrix devine (în general) o
curbă, pentru 4 componenți separatrix devine o suprafață ș.a.m.d.
Curba de separație nu intersectează nici o altă curbă reziduală. Ea reprezintă
curba reziduală pentru care punctul de pornire este componentul cu punctul de
fierbere mai mic sau o compoziție azeotropă, iar punctul final este componentul
mai greu volatil sau un azeotrop.
Amestec ternar ce formează numai azeotropi binari

a) b) c)
În cazul în care doi dintre componenții unui amestec ternar formează un singur amestec 
azeotrop pozitiv, alura curbelor reziduale se modifică în funcție de perechea de componenți
care prezintă azeotropie, putând exista trei situații distincte:
• amestecul azeotrop este format de componenții L si H;
• amestecul azeotrop este format de componenții H si I;
• amestecul azeotrop este format de componenții L si I;
În figura a) amestecul azeotrop dintre componenții L și H reprezintă un nod instabil, 
componentul H este un nod stabil, iar punctele figurative ale componentilor I și L sunt șei.
În cazul figurii b), componentul cel mai volatil L este un nod instabil, componenții I și H sunt
noduri stabile, iar azeotropul – nod de tip șa. Curba care unește componentul usor volatil cu
amestecul azeotrop reprezintă limita de distilare. Pentru un amestec inițial situat la
stânga/dreapta acestei limite de distilare curbele reziduale evoluează către componentul I,
respectiv, către componentul H.
În figura c) amestecul azeotrop binar (între I și L) este un nod instabil, componentul cel mai
greu volatil (H) este un nod stabil, iar componenții intermediari sunt șei. Acesta este cazul
reprezentativ pentru separările prin distilare extractivă.
Amestec ternar ce formează 3 azeotropi binari și un azeotrop ternar

Nod sa
Nod stabil

Nod instabil
Nod instabil

Nod sa Nod sa

Nod stabil

Diagrama de fierbere a amestecului ternar Diagrama curbelor reziduale pentru amestecul


acetonă (L) – cloroform (I) – metanol (H) ternar acetonă – cloroform – metanol 

Amestecurile acetonă-metanol și cloroform-
metanol formează fiecare câte un amestec  Curbele reziduale sunt reprezentate cu linie
azeotrop negativ. punctată;  liniile pline delimitează  zonele în 
Amestecul acetonă-cloroform formează un  care curbele reziduale ce pornesc din același
amestec azeotrop pozitiv. nod își schimbă direcția.
Cei trei componenți formează un amestec 
azeotrop ternar.
2. Distilare în echilibru - Schema operației

Schimbător de căldură 
(vaporizator)

Separator gravitațional
lichid-vapori

Schema instalației de distilare în echilibru
Reprezentarea operației în diagrama de fierbere și de echilibru

Diagrama de echilibru Diagrama de fierbere

Amestecul de separat este parțial vaporizat. Raportul:

este numit “grad molar de distilare”

Pentru a se realiza o distilare (separare) la echilibru trebuie ca 0<e<1

Fazele separate (lichid și vapori) au compoziții de echilibru


Din relațiile de bilanț de materiale:

se obține:

din care rezultă (prin împărțirea relațiilor):

sau

Ultima relație poate fi pusă sub forma echivalentă: (2)

care este ecuația unei drepte ce trece prin doua puncte de coordonate (y,x)
(xF,xF) și are panta
Aceasta relație definește relația de operare pentru operația de distilare în 
echilibru și este numită “dreapta e”.

Reprezentarea dreptei e în diagrama de echilibru


Domeniul de operare:
Intrebari

1. Cum se poate realiza cresterea concentratiei componentului volatil in faza de


vapori?

Compoziţie 
iniţială 
vapori
Condensare
parţială 
vapori

Compoziţie 
vapori după 
condensare
parţială
xF

Condensare partiala a vaporilor


Raspuns (partial) la intrebarea 1

Pentru CONCENTRAREA componentului volatil in faza de vapori solutia este…

F, x F

xF x,y

…adica realizarea de: Condensari partiale repetate ale vaporilor


2. Cum se poate realiza reducerea/(EPUIZAREA) concentratiei componentului
volatil in/din faza lichida?

Compoziţie 
lichid după 
vaporizare
parţială

Vaporizare
parţială 
lichid
Compoziţie 
iniţială 
lichid

xF

Vaporizare partiala a lichidului

Raspuns (partial) la intrebarea 2:


Pentru EPUIZAREA componentului volatil din faza lichida solutia este:
realizarea de vaporizari repetate ale fazei lichide!
Raspuns comun la ambele intrebari:

Condensari si vaporizari repetate…

Alimentare
partial vaporizata

F, x F,,
pF, tF
…si reprezentarea schematica a variantelor posibile de realizare a
acestora…

F, x F, F, x F,
F, x F,
pF, tF pF, tF
pF, tF

….Aceasta este operatia de RECTIFICARE CONTINUA
Coloana de rectificare
cu talere

Condensator

Rezervor
Refux
de reflux
Distilat
Pompa
Distilat
Alimentare
Reziduu
Reflux
de vapori
Refierbator
Agent termic

Reziduu
Lichid
de blaz
Curentii de materiale
externi si interni
ai coloanei de rectificare
Talere

Amenajari interioare
ale coloanelor de
rectificare
Umplutura
Coloana de rectificare
Rectificarea continua a amestecurilor binare

Date de dimensionare a instalatiei de rectificare


1. Datele de echilibru ale amestecului binar de separat
2. Debitul molar de amestec

3. Concentratiile componentului volatil in:


•amestecul de alimentare xF;
•distilat xD;
•reziduu xW.
In locul concentratiilor xD si xW se pot preciza gradele de separare ale:

•componentului usor volatil:

•componentului greu volatil:


4. Starea termica a alimentarii (definita prin temperatura tF a amestecului)
5. Starea termica a refluxului extern
6. Presiunea de operare in coloana
7. Debitul molar de reflux (nu este obligatorie precizarea acestui parametru!)
Etapele dimensionarii instalatiei de rectificare

1. Dimensionarea hidrodinamica a coloanei de rectificare (CR):


• calculul diametrului CR
• dimensionarea dispozitivelor de contactare interna (talere sau umplutura)
Date necesare: debitele de vapori si lichid din fiecare zona a coloanei.

2. Alegerea si calculul necesarului de utilitati (agent de incalzire, agent de racire)

3. Dimensionarea d.p.v. al transferului de masa a CR (calculul numarului de talere


sau inaltimii stratului de umplutura)

4. Dimensionarea principalelor utilaje anexe (preincalzitor, condensator, refierbator)

5. Dimensionarea mecanica a CR si a utilajelor anexe

6. Stabilirea configuratiei optime a schemei de separare (pentru amestecuri multiple)


Bilantul de materiale al CR
Varianta 1

si

Varianta 2

, , si
Bilantul termic al instalatiei de rectificare

V, Notatii:
HF entalpia amestecului de alimentare
A debitul masic de agent de incalzire

entalpia initiala a agentului de incalzire (vap. sat.)

entalpia finala a agentului de incalzire (liq. sat.)

entalpia molara a vaporilor saturati la iesirea din CR

entalpia molara a condensului


F,HF Qp
entalpia molara a reziduului

pierderile de caldura ale CR


debitul de agent de racire

caldura specifica a agentului de racire

temperatura agentului de racire la iesirea si,


respectiv, intrarea din/in condensatorul CR
Bilant termic pe toata instalatia de rectificare

Simplificari:

Concluzie: Debitul de agent termic necesar in refierbatorul CR este proportional


cu debitul de reflux:

Bilant termic pe condensator

Concluzie: Debitul de agent de racire este proportional cu debitul de reflux:


Starea termica a alimentarii

Notatii
– temperatura de alimentare a amestecului in CR; tf – temperatura de fierbere a 
amestecului de alimentare (cu compozitia xF); tr – temperatura de roua a 
amestecului de alimentare

– entalpia amestecului de alimentare (corespunzatoare compozitiei xF si
temperaturii tF de alimentare);
- entalpia de fierbere a amestecului de alimentare;

- entalpia vaporilor saturati (corespunzatoare compozitiei xF);

- caldura molara de vaporizare a amestecului de alimentare (compozitie xF).

Caracterizarea starii termice a amestecului de alimetare

•Parametrul “e” (gradul molar de vaporizare):

•Parametrul “q”: 
Temperatura Entalpie molara Starea termica a alimentarii
amestec Stare amestec amestec
Parametrul e Parametrul q
Lichid sub
tF < tf temperatura de e<0 q >1
fierbere

Lichid la
tF = tf
temperatura de e=0 q=1
fierbere

Lichid partial
tr > tF > tf vaporizat 1>e>0 0 <q <1

tF = tr Vapori saturati e=1 q=0

Vapori
tF > tr supraincalziti e>1 q<0
Starea termică a alimentării (Continuare Curs 3)

Relația dintre parametrii “e” și “q”: q= 1 – e


Ecuația dreptei q:

Este identică ecuației dreptei e (v. Distilarea în echilibru) în care se înlocuiește


e = 1 – q:

Reprezentarea dreptei q în
diagrama de echilibru
pentru diferite stări termice
ale amestecului de alimentare

4
6
Debitele de lichid și vapori funcție de starea termică a alimentării

4
7
Relații de calcul al debitelor din cele două zone ale coloanei de rectificare
în funcție de starea termică a alimentării

Zona de concentrare: Zona de epuizare:


Debitul molar de lichid:
Debitul molar de lichid:
Lc = L Le = Lc + q·F = L + q·F
Debitul molar de vapori: Debitul molar de vapori:

Vc = L + D Ve = Vc + (q – 1)·F = L + D + (q – 1)·F

Relații de calcul al debitelor din cele două zone ale coloanei de rectificare, 
raportate la debitul de distilat, în funcție de starea termică a alimentarii

Zona de concentrare: Zona de epuizare:


Debitul molar de lichid: Debitul molar de lichid:
Lc = L Le = L + q·F 
Debitul molar de vapori: Debitul molar de vapori:

Vc = L + 1 Ve = L + 1 + (q – 1)·F
4
unde: și
8
Dimensionarea hidrodinamică a CR
Calculul diametrului coloanei

Diametrul CR în zona de concentrare:

tc temperatura medie în zona de concentrare
pc presiunea medie în zona de concentrare
Gv este debitul volumetric de
vapori!
Diametrul CR în zona de epuizare:

te temperatura medie în zona de epuizare
pe presiunea medie în zona de epuizare

Concluzie: Diametrul coloanei este proportional cu refluxul d~L


49
Metode de dimensionare a CRT

1. Dimensionare la echilibru
Se determină Numărul de Talere
Teoretice (NTT).
Numărul de Talere Reale (NTR)
se calculează pe baza noțiunii de
Eficiență a talerului.

2. Dimensionare pe baza cineticii transferului de masă:


Se determină direct NTR utilizând relații de cinetică a transferului de masă (funcție
de coeficienții de transfer de masă)

50
Taler teoretic

Talerul teoretic este definit ca unitate ideală de contactare


caracterizată prin aceea că fazele ce rezultă (în urma contactării) sunt în
echilibru 51
Metode simplificate de determinare a numărului de talere teoretice (NTT)
Relațiile de operare
Ipoteze de calcul…
Zona de concentrare

Relația de operare
pentru zona de concentrare

Zona de epuizare

Relația de operare
pentru zona de epuizare
52
NTT se determină prin aplicarea succesivă a relațiilor de echilibru (RE) și a
relațiilor de operare (RO) pornind, pe rând, de la vârful și de la baza CR până
la talerul de alimentare.

Metoda analitică Lewis-Sorel pentru calculul NTT

Zona de concentrare:

Zona de epuizare:

Numărul de talere teoretice din fiecare zonă este egal cu numărul de relații de
echilibru aplicate (pentru zona de epuizare se scade 1!)

53
Metoda grafică McCabe-Thiele

Relația de operare pentru Relația de operare pentru


zona de concentrare zona de epuizare

Proprietățile dreptei de concentrare Proprietățile dreptei de epuizare

Panta dreptei Panta dreptei

Ordonata la origine Ordonata la origine

Punctul D Punctul W

Punctul de intersecție al dreptelor de operare (DO) depinde de refluxul de operare (L) și


de starea termică a amestecului de separat. Abscisa punctului de intersecție al DO:

Pentru q = 1: xint = xF 5
4
D

yint

W xint
xW xF xD

https://demonstrations.wolfram.com/McCabeThieleMethodForMethanolWaterSeparation/
55
Refluxul minim

Pentru un amestec și condiții de


separare impuse (xF, q, xD, xW)
 există o anumită valoare
a refluxului pentru care numărul 
de talere teoretice necesar
separarii este infinit (NTT = ).
Valoarea respectivă este numită 
reflux minim (Lmin).

Pentru amestecuri ideale cu


 = const.:

56
Refluxul minim pentru amestecuri neideale
(curba de echilibru cu punct de inflexiune)

Imposibil!

Pentru cazul particular


y* F alăturat (q=1):

Pentru determinarea refluxului


minim, dreapta de concentrare
se trasează tangent la curba 
de echilibru!

xF xD

5
7
Trebuie subliniat insa ca numai prezenta punctului de inflexiune nu impune
totdeauna ea insasi determinarea refluxului minim prin metoda tangentei la curba de
echilibru; acest lucru depinde de compozitia si starea termica a alimentarii si de
compozitia distilatului, asa cum rezulta pentru cazul prezentat in figura alaturata in
care determinarea refluxului minim prin metoda tangentei la curba de echilibru ar
conduce la o reprezentare lipsita de sens fizic a celor doua drepte de operare.

Lfmin

Lrmin
Refluxul total. Numărul minim de talere teoretice

La reflux total (Ltot   și D = 0),


ambele dreptele de operare au
aceeasi pantă (m = 1) și, deci, se
suprapun peste diagonala diagramei
de echilibru.
Pentru această valoare a refluxului,
Dreapta de numărul de talere teoretice NTT=Nmin.
concentrare Nmin reprezintă o caracteristică a CRT
ce depinde de caracteristicile
sistemului binar și de condițiile de
Dreapta de separare.
epuizare Pentru amestecuri ideale cu
xF =const.:

Pentru alte tipuri de amestecuri, Nmin se determină prin metoda grafică McCabe-Thiele.


Concluzie: Refluxul CR nu poate lua valori decât în intervalul
Lmin< L < Ltot. De regulă, se alege L = (1,2….1,5)·Lmin (nu sunt excluse
59
însă și valori mai mari).
Refluxul optim
Influența creșterii debitului de reflux asupra instalației de rectificare

Debitul de Debitul Aria


Diametrul Aria suprafeței Numărul
agent de agent de suprafeței
coloanei condensatorului de talere
încălzire racire refierbătorului

Se poate calcula o valoare optimă a refluxului (Lopt) care asigură un cost 


total anual (Ct,a) minim pe unitatea de produs al coloanei de rectificare:

(Woinarosky şi Smigelschi, 1981)
60
Calculul numărului de talere reale pe baza
dimensionării la echilibru
Eficiența exprimă abaterea unității de contact (talerul) sau a cascadei (CR) de la echilibru.

Eficiența Murphree pentru un taler n

Vapori: Lichid:

Factori ce influențează eficiența talerului:


• Caracteristicile constructive și geometrice ale talerului;
• Parametrii fizici ai celor două faze
• Viteza vaporilor și lichidului
• Dinamica fazelor pe taler
• Antrenarea de lichid de la un taler la altul de către faza de vapori

Numărul de talere reale (NTR)

Eficiența globală E se calculează cu relații din literatură.
61
Dimensionarea CR cu talere pe baza cineticii transferului de masa

Daca talerele coloanei se considera a fi talere teoretice, pe fiecare dintre acestea


cele doua faze ating echilibrul. Concentratia de echilibru reprezinta valoarea
maxima ce poate fi realizata ca urmare a transferului de masa pe fiecare taler. Prin
urmare, NTT defineste numarul cel mai mic de talere necesar realizarii unei
separari.
Taler teoretic Variatia concentratiilor celor doua faze
pe un taler teoretic n

xn-1 yn = y*n A

Taler n-1 yn+1 = y*n+1 B


y*n
xn
Taler n

yn+1
xn+1
Taler n+1

xn+1 xn
Pe un taler real oarecare concentratiile la care ajung cele doua faze in urma contactarii
au valori diferite de cele de echilibru si, in consecinta, Numarul de Talere Reale (NTR)
necesar realizarii aceleiasi separari este diferit de cel teoretic (NTR > NTT).

Taler real
Variatia concentratiilor celor doua faze
pe un taler real n

xn-1
y*n A
Taler n-1 yn C
yn<y*n yn+1 B
xn
Taler n
yn+1

Taler n+1

xn+1 xn
Taler

Aria activa a talerului A t

At = A c-2·Ad

Aria libera a deversorului (Ad)


At =          - 2·Ad
Prag deversor
Etapele de formare a unei bule de vapori
Iesirea din stratul de
lichid de pe taler

Miscarea
ascensionala

Formarea bulelor
pe taler

Transferul de masa V-L are loc pe toata “durata de viata” (formare, miscare
ascensionala prin lichid, iesirea din stratul de lichid) a bulelor de vapori ce
se dezvolta continuu prin barbotarea vaporilor in lichidul de pe taler.
Suprafata de transfer de masa este determinata de suprafata sistemului
dispers astfel format.
Deducerea relatiei de cinetica a transferului de masa pe taler
Relatii de bilant si cinetica a transferului de masa pe talerul n
Bilant partial pentru componentul volatil (A) pe talerul n:

V si L reprezinta debitele molare de vapori si, respectiv, lichid corespunzatoare


zonei (de concentrare sau de epuizare) in care se afla talerul curent n.

Ecuatia de transfer de masa pe talerul n:

Cuplarea celor doua tipuri de relatii pentru aceeasi faza:

(1)

Relatia de calcul a fortei motoare medii de transfer de masa pe talerul n depinde


de modul de curgere al fazelor pe/prin taler
Modelul de curgere al fazelor pe
taler
•Faza lichida: amestecare perfecta xn-1
(compozitia lichidului este constanta Taler n-1
pe taler): xn=const.
•Faza de vapori: curgere piston
(compozitia vaporilor variaza intre yn<yn
intrarea si iesirea de pe taler):
yn+1 yn
xn=const. y*n=const.
Pentru acest model de curgere forta
motoare medie pe taler se defineste ca: Taler n
yn+1

Taler n+1

(2)
Inlocuind relatia (2) in relatia (1) se obtine:

(3)

de unde rezulta:

(4)

Relatia (4) reprezinta relatia de cinetica a transferului de masa pe talerul n.


Relatia face posibil calculul concentratiei reale a vaporilor pe orice taler al
coloanei prin particularizari ce trebuie sa tina seama de:
1. Zona coloanei in care se afla talerul:
• Zona de concentrare: V=Vc
• Zona de epuizare: V=Ve
2. Pozitia talerului definita prin compozitia fazei lichide de pe taler x, compozitie
In functie de care se determina panta curbei de echilibru (m) in functie de care
se calculeaza coeficientul total de transfer de masa pe taler Ky,n:
In cazul in care se dispune de o relatie analitica a curbei de echilibru, panta curbei
de echilibru se calculeaza ca derivata a relatiei analitice amintite. De exemplu, daca
echilibrul de faza este dat de o relatie Fenske, atunci panta curbei de echilibru este:
Calculul numarului de talere reale (NTR)
NTR se calculeaza aplicand succesiv relatiile de:
•Echilibru (RE)
•Operare (RO)
•Cinetica a transferului de masa (RC) pe taler (relatia 4)
Calculul se incepe din refierbator!
Metode de calcul
1. Metoda analitica
2. Metoda grafica

1. Metoda analitica
Exemplificare pentru zona de epuizare:

Similar se procedeaza pentru zona de concentrare, calculul pornind de la varful


coloanei (y1 = xD) pana la talerul de alimentare (xi  xq)
2. Metoda grafica
Din relatia (3) se obtine:

y*n A relatie care, in transpunere grafica (v. figura),


yn C se poate scrie:
yn+1
B

Segmentul AB defineste variatia teoretic


posibila a concentratiei componentului
volatil pe talerul n. Segmentul AC
stabileste concentratia reala a fazei de
vapori pe taler care depinde de:
xn+1 xn •coeficientul de transfer de masa Ky,n
•aria efectiva a talerului A t
•debitul de vapori V
D
A
q C

W xn
xW xF xD
Coloane cu umplutura (CU)

CU sunt utilaje cu contactare diferentiala, concentratiile celor doua faze variind


continuu pe parcursul de contactare (si nu in trepte ca in cazul coloanelor cu
talere).
Instalatia de rectificare are aceeasi alcatuire (coloana, refierbator, condensator,
utilaje anexe) ca si instalatia de rectificare in care coloana de rectificare propriu-
zisa este o coloana cu talere).

Dimensionarea Coloanelor de Rectificare cu Umplutura (CRU)

Date de proiectare a CRU: cele specificate pentru CRT

Etapele dimensionarii instalatiei de rectificare: idem CRT cu diferenta ca


diametrul CRU se determina pe baza calculului la inecare a umpluturii (v. cursul:
Fenomene de transfer 1 – Curgerea prin straturi granulare).

Toate celelalte aspecte prezentate in cazul CRT (bilant de materiale, bilant termic,
starea termica a alimentarii si influenta acesteia asupra debitelor fazei lichide si de
vapori in cele doua zone ale coloanei, refluxul minim, refluxul total, refluxul optim)
raman valabile si pentru CRU.

De asemenea, relatiile de operare deduse pentru CRT raman valabile pentru


fiecare zona a coloanei.
Metode de dimensionare a CRU

1. Dimensionare la echilibru
2. Dimensionare bazata pe cinetica transferului de masa

1. Dimensionarea la echilibru (numita si metoda inaltimii echivalente)

Z – inaltimea stratului de umplutura;
NTT – numarul de talere teoretice;
IETT – Inaltimea Echivalenta a Talerului Teoretic.

IETT reprezinta inaltimea unui strat de umplutura care realizeaza acelasi efect de
separare ca si un taler teoretic. IETT se determina cu relatii din literartura, fiind
functie de caracteristicile umpluturii, de proprietatile amesteculuide separat si de
conditiile de separare.
Dimensionare pe baza cineticii transferului de masa

dnA dz Relatii de bilant de materiale si de cinetica a


transferului de masa pentru elementul de
umplutura diferential dz:
L
dc

dnA debitul elementar de component volatil transferat din faza lichida in faza de vapori;

suprafata specifica a umpluturii;

Ac aria suprafetei sectiunii transversale a CRU.


a) Daca se considera constante debitele de vapori si de lichid in fiecare din cele
doua zone ale coloanei, inaltimea stratului de umplutura se calculeaza cu relatiile:

Zona de concentrare:

Zona de epuizare:

b) Daca se considera valori constante pentru debitele de vapori si de lichid


precum si pentru coeficientii totali de transfer de masa in fiecare din cele doua
zone ale coloanei, inaltimile straturilor de umplutura se calculeaza cu relatiile:

(similar pentru faza lichida) (5)


(6) (
6
)

HV - inaltimea unitatii de transfer raportata la faza de vapori;


NV – numarul unitatilor de transfer raportat la faza de vapori.
Ipoteza “valori constante ale coeficientilor totali de transfer de masa” presupune atat 
valori constante pentru coeficientii partiali de transfer de masa in cele doua faze, cat
si o valoare constanta a pantei curbei de echilibru. In acest caz, se poate arata ca
numarul unitatilor de transfer se calculeaza ca medie logaritmica a fortelor motoare la
fiecare capat al celor doua zone ale CRU. De exemplu, pentru zona de concentrare:

Rezultat care inlocuit in relatiile (5) si (6) conduce la:

si
Relatia dintre Inaltimea Echivalenta a Talerului Teoretic (IETT)
si inaltimea unitatii de transfer (HV)

yn=y* Linia de operare de panta L/V


yn+1=y

Linia de echilibru de panta m

Debitul de component transferat pe parcursul IETT:

Relatia de transfer de masa:

Ecuatia de bilant partial:

Din cele doua relatii rezulta:


Variante ale separarii prin rectificare continua

1. Coloana de rectificare cu alimentari multiple


2. Coloana de rectificare cu fluxuri (curenti) laterale(i)

Fluxuri laterale vapori (dintre talere) Fluxuri laterale lichide (de pe taler)
Rectificarea amestecurilor cu volatilitate mica. Rectificarea amestecurilor
azeotrope
1. Rectificarea amestecurilor cu volatilitate mica si a amestecurilor azeotrope
Pentru ambele categorii de amestecuri rectificarea clasica nu este fezabila din p.d.v. economic,
respectiv, posibila.
Amestecurile cu volatilitate mica (1 < α < 1,05) se separa greu si in conditii neeconomice.
Amestecurile azeotrope sunt imposibil de separat in produsi de puritate mare datorita
caracterului pronuntat neideal al acestora.

Amestecuri ideale

Diagrama presiunilor Diagrama de fierbere


Diagrame de faza pentru amestecuri neideale

Pentru amestecuri cu abateri relativ mici de la idealitate, relatiile de echilibru se obtin din legea lui
Raoult amendata cu coeficientii de activitate γ.

Abaterile de la neidealitate pot fi pozitive


(γ>1) sau negative (γ<1).

Amestec neideal pozitiv


Amestecuri azeotrope pozitive si negative

 
                                                                                                                         
Diagrame de echilibru pentru amestecuri azeotrope

Amestec azeotrop pozitiv Amestec azeotrop negativ


Metode de separare a amestecurilor azeotrope

1. Rectificarea azeotropa
2. Rectificarea extractiva
3. Rectificarea la presiuni diferite
4. Procedee de separare cu membrane

Principiul rectificarii azeotrope si extractive este acelasi: modificarea volatilitatilor relative ale
componentilor din amestecul de separat prin adaugarea la amestecul initial a unei substante lichide
corespunzator aleasa.
Rectificarea azeotropa
Substanta adaugata (notata Z) poarta numele de antrenant si are rolul de a forma amestecuri
azeotrope cu unul sau mai multi componenti ai amestecului initial, amestecuri care ulterior se
separa ca reziduu sau distilat.
Moduri de actiune ale antrenantului
1. Antrenantul formeaza un amestec azeotrop numai cu unul din componentii amestecului initial.

2. Antrenantul formeaza azeotropi cu toti componentii amestecului initial cu temperaturi


de fierbere diferite
3. Antrenantul formeaza azeotropi cu toti componentii amestecului mai putin componentul care
trebuie separat (de ex. D)

4. Antrenantul formeaza un amestec azeotrop ternar cu ambii componenti ai amestecului binar


Initial. Daca unul dintre componentii initiali (de ex. B) este o impuritate ce se doreste a fi indepartata,
acesta se va regasi in totalitate in azeotropul ternar format, cel de al doilea component se va obtine in
stare pura dupa separarea azeotropului

Amestecul azeotrop etanol-apa poate


fi “spart” folosind pentanul ca antrenant.
Pentanul formeaza cu apa si o parte din
alcool un amestec ternar eterogen.
Fractia bogata in pentan este utilizata ca
reflux, iar cealalta fractie este separata in
a doua coloana.
Rectificarea extractiva
In acest caz, substanta adaugata la amestecul initial, numita dizolvant, are rolul de a mari
volatilitatea relativa a componentilor amestecului prin modificarea coeficientilor de activitate:

Daca amestecul de separat este ideal, dizolvantul provoaca neidealitate; in cazul in care amestecul
initial este azeotrop, aceasta proprietate dispare prin adaugarea dizolvantului.

Exemplu: Amestecul benzen - ciclohexan


Pressure swing rectification

Presiunea influenteaza echilibrul L-V, putand influenta compozitia azeotropului. De


ex., azeotropul apa etanol dispare la o presiune mai mica de 70 torr. Aplicarea
preocedeului este insa neeconomica in aceste caz datorita dimensiunii
coloanei de rectificare.
2. Rectificarea discontinua

Variante de realizare
a. Reflux constant (compozitie variabila a distilatului)
b. Reflux variabil (compozitie constanta a distilatului)

a. Rectificare discontinua la reflux constant

xW,f XW,i xD,fxD,i


Bilant partial:

Compozitia medie a distilatului:


L1

L2 > L1

b. Rectificare discontinua la
reflux variabil

xW,τ xW,in

xD
Rectificarea continua a amestecurilor multicomponent

Echilibrul L – V. Relatii de echilibru

1. Amestec ideal (Faza lichida - solutie ideala ; Faza de vapori - gaz perfect)

Constanta de echilibru Ki pentru componentul i:

2. Amestec neideal

fugacitatea standard a componentului i in faza lichida

coeficientul de activitate al componentului i

coeficientul de fugacitate al componentului i in faza de vapori


Scheme de separare

A,b,c
A,B,c A,b B,C

A,B,C A,B,C a,B,C

B,a B,C
a,b,C

Alimentare Distilat Reziduu


A A -
Componenti cheie
B B b
Componentul cheie usor (CCU)
C c C
Componentul cheie greu (CCG)
D - D
Volatilitatea relativa pentru componentii unui amestec multiplu se defineste, de obicei,
fata de CCG:

Distributia componentilor

Daca volatilitatile relative permit separarea totala a componentilor externi usori si grei in
distilat si, respectiv, reziduu, atunci fixarea concentratiilor componentilor cheie in cele
doua fractiuni permite calculul compozitiei exacte a celor doua fractiuni din ecuatii de
bilant.
Daca separarea celor doi componenti cheie nu este avansata din cauza volatilitatilor
apropiate ale celorlalti componenti, atunci toti componentii amestecului se distribuie (au
concentratii semnificative) in cele doua fractiuni (distilat si reziduu) rezultate din CR.

Metoda Shiras, Hanson si Gibson


Componentii pentru care este indeplinita conditia:

se distribuie atat in distilat, cat si in reziduu. Daca valoarea raportului

se situeaza in afara limitelor mentionate, componentii respectivi nu se distribuie, ci se


vor gasi numai intr-una din cele doua fractiuni separate.

Refluxul minim

Relatia se aplica atunci cand toti


componentii se distribuie
Metoda Underwood

(1)

c = numarul de componenti ai amestecului

(2)

radacini ale ecuatiei (1) cu valori cuprinse intre valorile extreme ale volatilitatilor αi
Numarul minim de talere:

Localizarea talerului de alimentare

Talerul de alimentare rezulta din conditia localizarii sale la intersectoa dreptelor


de operare ale componentilor cheie, conditie exprimata prin raportul concentratiilor
xu si xg pe talerul amintit.

Tinand seama de pozitia talerului de alimentare f, in metoda grafica McCabe-Thiele,


Localizarea sa la intersectia dreptelor de operare conduce la:
Dimensionarea la echilibru a CRT pentru amestecuri multicomponent
1. Metode rapide de dimensionare
Metoda Gilliland
2. Metode analitice progresive (calcul din taler in taler):
2.1. Metode analitice riguroase
2.2. Metode analitice simplificate

2.1. Metode analitice riguroase


Relatii de calcul:
1. Relatii de echilibru pentru fiecare component (i) pe fiecare taler (n)

2. Relatii de bilant total si partial pe taler

3. Relatii de bilant termic

4. Relatii restrictive
Metoda analitica riguroasa Lewis - Matheson

Date de proiectare: F, xiF, q, L0 (debitul de reflux extern), xiD, xiW, presiunea p, D, W.


Punct
rouă
Temp. t 1 Ki1 = f(t1,p)
(taler 1)

Zona de concentrare: R.E.


Ki1 = f(t1,p)
xi1

Propun L1p

V2 = L1 + D

yi2 V2yi2 = L1xi1 +


DxiD
Temperatura de roua
t2

L1,c
NU DA

L1c :L1p

Stop
Zona de epuizare:
KiW = f(t,p)
tN+1 = tW

yiW

Propun VN+1,p

LN LN = VN+1 + W

xiN LNxiN = VN+1yiW +


WxiW
Temperatura
tN de fierbere

VN+1,c
NU DA

VN+1,c :VN+1,p

Stop
2.2 Metoda analitica simplificata Lewis – Matheson
Considera egale caldurile de vaporizare ale componentilor amestecului de separat
ceea ce conduce la constanta valorilor debitelor de lichid si de vapori in fiecare din
cele doua zona ale CRT (v. Amestecuri binare). NTT se determina aplicand succesiv
relatiile de echilibru si de operare.
Zona de concentrare

Relatia de echilibru:

Relatia de operare:

Zona de epuizare

Relatia de echilibru:

Relatia de operare:
ABSORBTIA GAZELOR
Absorbtie monocomponent Absorbtie fizica
Absorbtie multicomponent Absorbtie cu reactie chimica (chemosorbtie)

Absorbtie fara efect termic (izoterma)


Absorbtie cu efect termic (neizoterma)
Echilibrul gaz - lichid
Echilibrul de faza depinde de parametrii de stare (presiune, temperatura).
Solubilitatea gazelor creste cu presiunea si, de regula, scade cu cresterea
temperaturii.
Curbele de echilibru gaz-lichid se determina experimental.
Sisteme ideale (lichid ideal si gaz ideal):

Legea lui Raoult:

Solutii neideale

Legea lui Henry:


Y,X – rapoarte molare in faza gazoasa (lichida)

Criterii de alegere a solventului


•Solubilitatea gazului
•Viscozitatea solventului
•Volatilitatea
•Corozivitatea
•Costul
•Diverse (netoxic, neinflamabil, stabil din p.d.v. chimic)
Absorbtia izoterma monocomponent fara reactie chimica
Date de proiectare
•Debitul molar de amestec gazos GN+1
•Fractia/Raportul molar(a) initial(a) a componentului solubil in gaze yN+1/YN+1
•Fractia/Raportul molar(a) final(a) a componentului solubil in gaze y1/Y1 sau

gradul de separare a componentului solubil:


•Temperatura initiala a gazului
•Presiunea de operare
•Solventul utilizat
•Concentratia componentului solubil in solventul initial
•(Debitul de solvent)
Coloane de absorbtie cu talere

G1,y1,Y1 L0, x0, X0


Debitul molar de gaz inert (G):
Debitul molar de solvent liber de componentul solubil:
1
1
2

3 Relatii intre concentratii:

Bilantul de materiale (contur 1):


n-1
Yn Xn-1
n
2 Debitul molar de component absorbit:
N
(1)
GN+1,yN+1, LN, xN,
YN+1 XN Y1 este dat sau se calculeaza din gradul de separare:

Relatia de operare
Bilant de materiale (contur 2):

(2)
Debitul minim de lichid absorbant

Y Y
L1 > L2 > L3 L>Lmin Lmin
YN+1 Lmin YN+1

Y1 Y1
X X
X0 XN3 X0 XNmax
Dimensionarea la echilibru a coloanelor de absorbtie cu talere
•Metoda analitica

•Metoda grafica
Cand relatia de echilibru este de forma liniara:

YN+1 numarul de talere teoretice se poate determina


prin metoda factorului de absorbtie cu relatia:

Y1
X0 XN X

Factorul de absorbtie
Dimensionarea coloanelor de absorbtie cu talere pe baza cineticii
transferului de masa

Relatii de bilant si cinetica a transferului de masa pe talerul n

Bilant partial pentru componentul solubil in lichid (A) pe talerul n:

Ecuatia de transfer de masa pe talerul n:

Cuplarea celor doua tipuri de relatii pentru aceeasi faza:

(3)

Relatia de calcul a fortei motoare medii de transfer de masa pe talerul n depinde


de modul de curgere al fazelor pe/prin taler.
Modelul de curgere al fazelor pe taler

Faza gazoasa: curgere piston


•Faza lichida: amestecare perfecta (compozitia fazei gazoase variaza intre
(compozitia lichidului este constanta intrarea si iesirea de pe taler):
pe taler): Xn = const. Yn+1 Yn

Pentru acest model de curgere, forta motoare medie pe taler este:

(4)

Inlocuind relatia (4) in relatia (3) se obtine relatia de cinetica a transferului de masa pe talerul n:

(5)

Relatia (5) se aplica, analitic sau grafic, impreuna cu relatiile de echilibru, de calcul a valorii
coeficientilor partiali si totali de transfer de masa si cu relatia de operare, asemanator procedurii
prezentate la rectificarea amestecurilor binare.
Coloane de absorbtie cu umplutura

Metode de dimensionare

1. Dimensionare la echilibru
2. Dimensionare bazata pe cinetica transferului de masa
1. Dimensionarea la echilibru (metoda inaltimii echivalente a talerului teoretic)

z – inaltimea stratului de umplutura;
NTT – numarul de talere teoretice;
IETT – Inaltimea Echivalenta a Talerului Teoretic.

IETT reprezinta inaltimea unui strat de umplutura care realizeaza acelasi efect de
separare ca si un taler teoretic. IETT se determina cu relatii din literartura, fiind
functie de caracteristicile umpluturii, de proprietatile amesteculuide separat si de
conditiile de separare.
Dimensionare pe baza cineticii transferului de masa

Relatii de bilant de materiale si de cinetica a transferului de masa pentru


elementul de umplutura diferential dz:

dnA - debitul de component solubil transferat din faza gazoasa in faza lichida;
σ - suprafata specifica a umpluturii;
Ac - aria suprafetei sectiunii transversale a coloanei.
Din relatia:

se obtine, considerand constanta suprafata specifica σ:
•Daca relatia de echilibru este neliniara si valorile coeficientilor totali de transfer
de masa (KY si KX) sunt constante, inaltimea stratului de umplutura se calculeaza
cu una din relatiile:

HG, HL – inaltimea unitatii de transfer raportata la faza gazoasa, respectiv, lichida;
NG, NL – numarul unitatilor de transfer raportat la faza gazoasa, respectiv, lichida.
•Daca relatia de echilibru este liniara si valorile coeficientilor totali de transfer
de masa (KY si KX) sunt constante, inaltimea stratului de umplutura se calculeaza
cu relatii de forma:

Diferenta medie logaritmica de concentratie pentru faza gazoasa este:

Similar se defineste forta motoare medie

pentru faza lichida


Absorbtia neizoterma monocomponent
•Dizolvarea unui gaz in lichidul absorbant poate fi insotita de un efect termic (caldura
de dizolvare).
•Cresterea temperaturii in coloana are drept consecinta reducerea gradului de
separare a componentului solubil datorita scaderii solubilitatii acestuia.
Modalitati de indepartare a caldurii de absorbtie

Coloane cu talere – Dispozitive de racire  pe taler
HCl gazos

Apa de
absorbtie
Apa de racire

Apa de racire

Solutie de HCl

Coloane cu umplutura - Racire exterioara Absorber cu film descendent


Calculul coloanei de absorbtie neizoterma cu talere in regim adiabat

Date de proiectare: GN+1, yN+1, y1, tG, N+1, L0, x0, tL, 0
Propun tG,1 1

n=N

tL,n

yn Relatia de cinetica a transferului de masa pe taler

Qn qa – caldura molara de absorbtie

tG,n coeficientul partial de transfer termic pe taler


At – aria efectiva a talerului

Da y,n: y1 Nu
n = N-1

tL,n
Da tG,n : tG,1 Nu
1
2
Stop
Extractia lichid - lichid
Metoda alternativa de separare a amestecurilor lichide aplicabila atunci cand:
•Amestecul de separat este azeotrop sau are volatilitate mica
•Secventa de separare prin distilare este complexa
•Consumul de energie pentru separarea prin distilare este prohibitiv
•Componentii sunt termosensibili sau/si nevolatili
•Componentii au temperaturi de fierbere ridicate
•Componentul volatil este in cantitate mare sau este apa
A, B – componentii amestecului  de separat
S – solvent selectiv pentru componentul B, total sau partial nemiscibil cu componentul A

Amestecare Separare
Instalatie de extractie cuplata cu instalatia de recuperare a solventului
Echilibrul lichid – lichid
Notatii
xA, xB, xS – concentratiile componentilor in faza rafinat (fractii sau procente masice)
yA, yB, yS – concentratiile componentilor in faza extract (fractii sau procente masice)
Legea lui Nernst

KA, KB – constante de distributie


β - selectivitate 

Diagrama ternara (Gibbs)


B

0
100

10
90

20
80

30
70

40
60

50
CC 50

60
40

70
30

80 M3 20

90 M2
10

100
M1
0
A 0 10 20 30 50 M60 70 80 90 100 S
40
r – Solubilitate  e– Solubilitate 
M - Amestec binar
limita S in A eterogen limita A in S
Reprezentarea echilibrului lichid – lichid in diagrama ternara

Domeniu de omogenitate

Curba binodala

Curba rafinat Domeniu de eterogenitate


C

Curba extract

Conode (linii de legatura)


O conoda uneste compozitiile de echilibru ale rafinatului si extractului aflate pe cele
doua ramuri ale curbei binodale B

0
100

10
90

20
80

30
70

40
60

50
CC 50

60
40
Rafinat: 70
30
Extract:
80
20

90
10

100
0
A 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 S
Interpolarea liniilor de legatura B

0
100

10
90

20
80

30
70

40
60

50
r1 CC 50

60
40

70
e1 30

80
20

90
10

100
0
A 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 S

(CA)
Calculul operatiei de extractie

Date de proiectare:
•Componentii amestecului si solventul utilizat (datele de echilibru ale sistemului ternar)
•Masa/debitul masic de amestec, R0
•Concentratia masica initiala a componentului B, xB,0
•Concentratia masica finala a componentului B in rafinat, xB,n
•Concentratia masica initiala a componentului B in solvent, yB,0
•(Masa/debitul de solvent utilizat, )
Se urmareste determinarea debitelor si compozitiilor fazelor rezultate (rafinat si extract).
A. Extractia in trepte
Treptele de extractie se considera ideale (fazele rezultate au compozitii egale cu cele
de echilibru).
A.1. Extractia simpla cu contact unic
Amestec Rafinat
R0, xB,0 R1, r1 (xA1, xB1, xS1) Date de proiectare:
Treapta 1
R0, xB,0, r1 (xA,1, xB,1, xS,1), yB,0, ( S’1)

Solvent Extract
, yB,0 E1, e1 (yA1, yB1, yS1)

a) Componentii A si S sunt nemiscibili

Relatia de echilibru: Y, X – rapoarte masice

Cantitatea de component A din amestec:

Cantitatea de component S din solvent :


b) Componentii A si S sunt partial miscibili
Echilibrul de faza este cunoscut sub forma graficului ternar)

b1 ) Rezolvare prin metoda grafica B


0
100
• Pozitionarea punctului M: 10
90

20
80

30
70

40
60

50
r0 CC 50

• Interpolarea liniilor de legatura si r1


60
40
gasirea compozitiei rafinatului (r1)
70
• Unirea punctului figurativ al 30
M e1
rafinatului (r1) cu punctul M si 80
20
prelungirea acestei drepte (noua
90
conoda) pana la intersectia cu 10

curba extractului pentru gasirea 100 0


compozitiei extractului (e1) A 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 S
b2 ) Rezolvare analitica

•Localizarea punctului M
in graficul ternar:

• Interpolarea liniilor de legatura si determinarea din graficul ternar a compozitiei


rafinatului/extractului.
• Determinarea cantitatilor de rafinat si extract obtinute:

Cantitatea minima si maxima de solvent ce poate fi utilizata

Din relatia (1) rezulta ca, pentru o cantitate data de amestec de separat (R0), pozitia
punctului M pe segmentul r0S depinde de cantitatea de solvent utilizata. Cand
aceasta cantitate creste lungimea segmentului MS scade (punctul M se apropie de
punctul S fara a putea insa iesi din domeniul de eterogenitate pentru ca separarea sa
fie posibila). Cand cantitatea de solvent scade, punctul M se apropie de r0. Rezulta ca
punctul M se poate situa la limita (v. figura urmatoare), in pozitia M 1 (cantitatea maxima
de solvent, S’max) sau in pozitia M2 (cantitatea minima de solvent, S’ min). Cele doua
cantitati limita se pot determina prin metoda grafica.
B
Se utilizeaza relatia (1):
0
100

10
90

20
Cantitatea minima:
80 Cantitatea maxima:
30
70

40
60

r0 50
CC 50

60
M2 40

70
30

80
20

90
10
M1
100
0
A 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 S

Pentru realizarea unui grad de separare ridicat (concentratie mare de compoent A in


rafinat), extractia cu contact unic necesita utilizarea unei cantitati mari de solvent.
A.2. Extractia simpla cu contact multiplu Extract
…..
E1 E2 E3 E4 En final
R0, xB,0 R1, xB,1 R2, xB,2 R3, xB,3 R4, xB,4 Rn, xB,n
A, XB,0 Tr. 1 Tr. 2 Tr. 3 Tr. 4 …… Tr. n Rafinat
A, XB,1 A, XB,2 A, XB,3 A, XB,4 A, XB,n
final
S1 S2 S3 S4
YB,0 YB,0 YB,0 YB,0

a) Componentii A si S sunt nemiscibili

Treapta 1:

Treapta 2:

Cantitatea totala de solvent (component S) necesara pentru cele n unitati de extractie:

Pentru o cantitate totala de solvent S data, compozitia finala a rafinatului (XB,n) este
minima daca:
relatie care conduce la concluzia:

In aceste conditii se poate arata ca rafinatul final va avea concentratia in component B:


b) Componentii A si S sunt partial miscibili

Calculul se face in mod asemanator extractiei simple cu contact unic cu diferenta


ca rafinatul rezultat dintr-o treapta este contactat cu o noua cantitate de solvent
pana se atinge compozitia rafinatului specificata prin datele de proiectare.
A.3. Extractia multipla in contracurent

E1 E2 E3 E4 En-1 En
S’, yB,0
Extract yB,1 yB,2 yB3 yB,4
….
yB,n-1 yB,n Solvent proaspat
Tr. 1 Tr. 2 Tr. 3 …. Tr. n-1 Tr. n Rafinat final
Amestec R1 R2 R3 Rn-2 Rn-1 Rn
de separat xB,1 xB,2 xB,3 xB,n-2 xB,n-1 xB,n
R0, xB,0

a) Componentii A si S sunt nemiscibili


Cunoscand din datele de proiectare XB,0, XB,n, YB,0 si S, se poate arata ca, utilizand
relatii de bilant de materiale pentru fiecare treapta si relatii de echilibru, se obtine in final:

unde:

Relatia poate fi utilizata pentru determinarea numarului de trepte de extractie necesare


realizarii separarii.
Extractia multipla in contracurent necesita cantitatea cea mai mica de solvent pentru
realizarea unei separari, comparativ cu celelalte doua procedee prezentate anterior.
b) Componentii A si S sunt partial
miscibili
A.4. Extractia multipla in contracurent cu reflux
Se poate realiza fie cu reflux de extract sau de rafinat, fie cu reflux de extract si rafinat.
Operarea cu reflux de extract permite obtinerea unui extract final mai pur (concentratie
mai mica component A), iar cea cu reflux de rafinat – a unui rafinat mai pur (concentratie 
mai mica de component B).
B. Extractia diferentiala in contracurent
Debitul de component B dnB transferat in elementul de umplutura dz:
Rn En+1
xB,n yB,n+1
Coeficientii totali de transfer de masa:
•raportat la faza rafinat:
dz

•raportat la faza extract:

R0 E1 Cupland ecuatiile doua cate doua, dupa separarea variabilelor si


xB,0 yB,1 integrare rezulta pentru inaltimea stratului de umplutura:

Cand coponentii A si S sunt nemiscibili:


Clasificarea extractoarelor
lichid - lichid

Cu contactare in trepte Cu contactare diferentiala

•Gravitationale (coloana cu •Gravitationale (coloane cu pulverizare,


talere) coloane cu umplutura)

•Cu agitare mecanica (mixer •Cu agitare mecanica (coloane cu discuri


settler, coloana Scheibel) rotative)

•Cu agitare pulsata (talere •Cu agitare pulsata (coloane cu umplutura


pulsate) pulsata)

•Centrifugale
Extractor mixer-settler (cu unitati de amestecare si separare
a fazelor finale distincte)
 
                                                                          
Rafinat

Faza grea

Faza usoara

Extractor tip coloana (cu unitati de amestecare


si decantare a fazelor finale inglobate)
Extract

Coloana de extractie cu
pulverizarea fazei usoare
Coloana de extractie cu talere perforate Extractor cu talere pulsate
Umpluturi clasice

Coloana de extractie
cu umplutura

Umpluturi structurate
Characteristics
Reasonable capacity: 20-30 m3/m2·hr  
Limited efficiency due to axial
backmixing
Suitable for viscous materials
Suitable for fouling materials
Sensitive to emulsions due to high shear
mixing
Reasonable turndown (40%)
Characteristics
SCHEIBEL® Column Reasonable capacity: 15-25 m3/m2·hr  
High efficiency due to internal baffling
Good turndown capability (25%)
Best suited when many stages are
required
Not recommended for highly fouling
systems or systems that tend to emulsify
                 KARR® Column

 
                                                                 
Characteristics
Highest capacity: 30-60 m3/m2·hr  
Good efficiency
Good turndown capability (25%)
Uniform shear mixing
Best suited for systems that emulsify
Characteristics
Reasonable capacity: 20-30 m3/m2·hr  
Best suited for nuclear applications due
to lack of seal
Also suited for corrosive applications
since can be constructed out or non-
metals
Limited stages due to backmixing
Limited diameter/height due to pulse
energy required
Extractor centrifugal (Podbielniak)
Criterii de selectie a extractoarelor (v. si curs 9)

Proces

Timp de contact mare Timp de contact mic Extractor centrifugal

Fara emulsionare Emulsionare Extractor centrifugal

Numar mare de trepte Numar mic de trepte

Suprafata de Inaltime limitata


amplasare limitata
Extractor mixer-settler
Extractor gravitational

Suprafata de Inaltime limitata


amplasare limitata
Extractor mixer-settler
Capacitate mare Capacitate mica

Extractor cu agitare mecanica Extractor cu pulsare


Uscarea

Operatie de indepartare a umiditatii dintr-un material solid sau lichid cu ajutorul


unui agent de uscare gazos, agent care are un dublu rol:
• furnizeaza, total sau partial, caldura necesara evaporarii lichidului;
• evacueaza (indeparteaza) vaporii formati.

Material umed

Agent de Agent de Agent de


uscare rece uscare incalzit uscare racit si umezit
Schimbator
Uscator
de caldura

Material uscat

Schema generala a unei instalatii de uscare

Alte modalitati de indepartare a umiditatii:


•sedimentare, filtrare, centrifugare (din suspensii);
•evaporare, cristalizare, rectificare, extractie (din solutii);
•adsorbtie (din amestecuri gazoase umede);
•alte metode ce nu utilizeaza un agent de uscare: uscarea in vid, uscare prin
curenti de inductie, uscarea prin inghetare, uscarea cu radiatii infrarosii
Parametrii unui gaz umed

presiunea totala a gazului


temperatura termometrului uscat (dry-bulb temperature): temperatura amestecului gaz-
vapori)

temperatura termometrului umed (wet-bulb temperature): temperatura unui amestec, cu


un continut de umezeala x, care prin umezire adiabata devine saturat

temperatura de saturatie (temperatura de roua): temperatura la care un amestec, cu un


continut de umezeala x, prin racire la x=const. devine saturat

presiunea partiala a vaporilor lichidului

presiunea de saturatie (maxima) a lichidului la temperatura t a gazului

umezeala relativa (1)

continutul de umezeala (kg umiditate/kg aer uscat)


continutul de umezeala la saturatie (kg umiditate/kg aer uscat)

gradul de saturatie (2)

entalpia gazului umed (entalpia unui amestec format din 1 kg gaz uscat si x kg vapori)
Relatii intre parametrii unui gaz umed

Fractia molara a vaporilor (umiditatii): (3)

Raportul molar al umiditatii: (4)


Continutul de umezeala x (xs) in functie de presiunea de vapori pv(ps) :

(5, 6)
Pentru aerul umezit cu vapori de apa: Mv=18 kg/kmol; Mg=28,9 kg/kmol:

(7, 8)

Tinand seama si de relatia de definire (1) a umiditatii relative:

(9)

Entalpia gazului umed: (10)


Pentru aer umezit cu vapori de apa si considerand ts=00 C relatia (10) devine:

kJ/(1+x) kg (11)
Masurarea umiditatii aerului

Metoda psihrometrica

td

tw

H, x H, xs

Psihrometru
Diagrama psihrometrica a aerului umezit cu apa

Mod de utilizare
Diagrama H-x (entalpie – continut de umiditate)
Izoterma

Izentalpa

Umiditate relativa
φ=const.

φ=100%
Reprezentarea diferitelor transformari de stare ale agentului de uscare
in diagrama H - x

H2

H=const.

H1

x1 x2
x1
Incalzirea aerului umed, la x=const.,
de la t1=100 C la t2=400 C ( ) Umezirea izentalpica a aerului umed
(uscare)
, deci:
Racirea aerului umed, la x=const., Umezirea adiabata a aerului
pana la temperatura de roua ts umed pana la temperatura
termometrului umed tw
Echilibrul material umed – agent de uscare
Moduri de exprimare a umiditatii unui material:
•Umiditate raportata la materialul umed (kg umezeala/kg material umed)
•Umiditate raportata la materialul uscat (kg umezeala/kg material uscat)
Umiditatea de echilibru a unui material:

Pentru un proces izoterm si izobar:


Relatie de echilibru: a,b – constante de material

umiditate libera (umiditate ce


poate fi indepartata prin uscare,
dar care pentru acelasi material
u depinde de umiditatea agentului
de uscare utilizat)
u*

Curba de echilibru
Curbele uscarii (v. si lucrarea de laborator)

Umiditatea
materialului uc1

uc2 uc1 – prima umiditate critica (umiditatea


la sfarsitul perioadei de uscare cu
viteza constanta)

uc2 – a doua umiditate critica (umiditatea


la sfarsitul perioadei de uscare cu
Viteza de viteza uniform descrescatoare)
uscare
Valorile umiditatilor critice se utilizeaza
pentru calculul celor doua perioade de
uscare

Timpul
Calculul operatiei de uscare

Date de proiectare
Debitul/cantitatea de material umed ce trebuie uscat G1
Umiditatea initiala a materialului
Umiditatea finala a materialului
Parametrii initiali ai agentului de uscare (t0, x0)
Caracteristici ale materialului (consistenta, termosensibilitate, umiditati critice, etc.)

Bilantul de materiale

G2, u’2 Debitul/cantitatea de umezeala ce trebuie indepartata


G1,u’1
prin uscare:
Uscator
L, x0 L, x2

(1)

(2)
Debitul/cantitatea de agent de uscare:

Debitul specific de agent de uscare: (3)


Bilantul termic
Qc Qp
L, t0, L, t1, L, t2,
x0, H0 x1= x0, H1 x2,H2

Preincalzitor Gt,ht2 Uscator Gt, ht1

Qi
Instalatie de uscare cu functionare continua

L – debitul de agent de uscare (liber de umiditate)


Qc – debitul de caldura furnizat agentului de uscare
Qi – debitul de caldura transmis agentului de uscare in uscator
Qp – pierderile de caldura
Gt – debitul masic al dispozitivului de transport al materialului prin uscator
G – debitul masic de material considerat fara umiditate
hm- entalpia materialului liber de umiditate
Debitul de caldura necesar uscarii Q:

Prin impartire la U (debitul de umiditate indepartata prin uscare) relatia devine:

(4)

Δ - excesul de caldura din uscator


Valorile parametrului Δ (Δ<0, Δ=0, Δ>0) caracterizeaza procesul de uscare .

Entalpia aerului la iesirea din uscator H2 din relatia (4):

(5)
Reprezentarea procesului de uscare pentru diferite valori ale parametrului Δ

Δ>0
Δ<0

Δ=0
Uscatoare cu functionare discontinua

Uscarea decurge in conditii constante (referitor la parametrii aerului) si in regim nestationar.


Cele trei etape de uscare se succed in timp astfel incat durata totala de uscare rezulta ca suma a
duratelor fiecarei perioade in parte.
a) Perioada de uscare cu viteza constanta

Suprafata de uscare

tg – temperatura agentului de uscare

tw
Material
umed
Q – debitul de caldura transmis

nA – debitul de umezeala evaporata

xs
ps
x – umezeala agentului de uscare

Film de lichid

Modelul fizic al operatiei in etapa de uscare cu viteza constanta


(6)

U – cantitatea de umezeala indepartata


kx – coeficientul de transfer de masa material-agent de uscare (kg/(m2 h Δx)
A – aria suprafetei de uscare
Prin integrare rezulta durata primei perioade de uscare:

b) Perioada de uscare cu viteza uniform descrescatoare

tg tg tg
tw tw tw
Q Q Q
nA nA nA
xs xs xs
x x x
τ=0 τ1 τ2 τII
Modelul fizic al operatiei in etapa de uscare cu viteza uniform descrescatoare
A’ – aria suprafetei de uscare (variabila ca si umiditatea libera a materialului)
Relatia dintre A si A’ rezulta din ipoteza dependentei lineare:

din care rezulta: (7)


Atunci relatia (1) ia forma:

din care, prin integrare intre limitele:


τ = 0, u = uc1; τ = τII, u = uc2
se obtine durata de uscare a perioadei de uscare cu viteza uniform descrescatoare:

c) Perioada de uscare cu viteza neuniform descrescatoare


In ipoteza ca transportul umiditatii in interiorul materialului are loc prin mecansim molecular, durata
acestei perioade se obtine prin integrarea ecuatiei generale a difuziunii, particularizata corespunzator
Tipuri de uscatoare

Uscator cu talere
                                                                                                                                     
                                                                                                                                   

Uscator rotativ cu incalzire directa a materialului


 

 
Uscator spray
                                  
Uscator discontinuu in strat fluidizat Uscator continuu in strat fluidizat
Instalatie de uscare cu uscator pneumatic
Uscator cu agitator planetar
Uscator tunel cu incalzire prin radiatii infrarosii

S-ar putea să vă placă și