Procese de transfer de masă

Cursul II
 Procese de vaporizare şi condensare
Din punct de vedere a mecanismului de formare a vaporilor respectiv a condensatului,
există două tipuri de procese:
a) vaporizarea ( condensarea) diferenţială
b) vaporizarea ( condensarea) în echilibru
Vaporizarea diferenţială Distilarea simpla .

a)La presiune constantă, prin creşterea continuă a temperaturii

Ex : -distilarea STAS a produselor petroliere
• - funcţionarea unui cazan de ţuică
b) La temperatură constantă, scăzând continuu presiunea
Ex: gazul petrolier lichefiat (aragazul)
c) Scăderea simultană a presiunii şi temperaturii
Detenta intr-un vas ce contine un amestec de gaze lichefiate
In toate cele trei cazuri, vaporii se imbogatesc in component mai volatil iar blazul
(reziduul se imbogateste in compusi mai grei).
Compozitia celor doua faze se modifica in continuu, pe parcurs se vaporizeaza compusi
din ce in ce mai grei, dar in orice moment distilatul va contine compusii mai volatili in
concentratie mai mare decat blazul.
Procesul de distilare diferenţială este descris de ecuaţii diferenţiale.
 Vaporizarea diferenţială a amestecurilor binare
Se consideră un blaz care conţine L moli de amestec de concentraţie x
(concentraţia componentului mai volatil în lichidul din alimentare). Se ia ca
 momentul
referinţă momentul . În intervalul infinitezimal de timp d (dintre
şi momentul +d ) se vaporizează
  o cantitate infinitezimală de lichid, dL.
Concentraţia lichidului în component mai volatil va scădea cu o cantitate
infinitezimală dx.
• Efectuând un bilanţ material pe componentul mai volatil rezultă :

L * x  dL * y   L  dL  x  dx 
• Prin rezolvarea acestei ecuaţii diferenţiale, vom determina ce cantitate de
distilat de o anumită compoziţie vom avea.
Se separă variabilele în scopul integrării şi se neglijează derivatele de ordinul II:

Lx  dLy  Lx  xdL  Ldx  dxdL

Ldx  ydL  xdL
Ldx  dL y  x 
Se integreaza,
dx se obtine:
dL

yx L xf
dx Lf
 y grafica
Si se poate proceda la integrare
x0
x
 ln
sau
L0 numerica
 Rezolvarea ecuatiei vaporizarii diferentiale pentru
sisteme ideale

Se tine cont de ecuuatia de echilibru specifica pentru aceste sisteme:

x
y
1     1 x Lf 1  xf 1 x f 
ln  ln   ln  y0
si se obtine: L0   1  x0 1  x0  xdm

L0 1  x0 1  x0  yf
ln   ln   ln 
Sau: L   1  x f 1 x f 

ecuaţia de bilanţ material global: xf x0

L0 = Lf +D
ecuaţia de bilanţ material pe componentul mai volatil:
L 0 x 0 = L f x f + D x dm
Influenta volatilitatii relative asupra
calitatii distilatului

y01
y02
xdm1
xdm2
yf1
yf2

xf x0
 Vaporizarea şi condensarea în echilibru
Vaporizarea şi condensarea în echilibru sunt metode de separare a unui
amestec în fluxuri de compoziţie diferită: o fază vapori îmbogăţită în
compuşi mai volatili şi o fază lichidă îmbogăţită în compuşi mai puţin volatili.
• Mecanismul vaporizării în echilibru este următorul : amestecul lichid aflat la
o anumită presiune se încălzeşte până la o anumită temperatură şi se
vaporizează parţial (în shimbătorul de caldură- vaporizator 1-vezi pagina
urmatoare), după care intră într-un vas numit separator de faze în care se
separă o fază lichidă şi una vapori care rămân în contact un timp suficient
de lung pentru a se stabili între ele echilibrul termodinamic.

• Deosebirea intre vaporizarea diferentiala si cea in echilibru este ca, in timp

ce la distilarea diferentiala vaporii parasesc sistemul imediat dupa formarea
lor si sunt condensati in afara blazului de distilare, la vaporizarea in
echilibru, vaporii raman in vas un timp suficient de lung pentru atingerea
echilibrului termodinamic. Ca urmare a acestei deosebiri, compozitia
vaporilor (distilatului) va fi diferita.
 Condensarea în echilibru

Condensarea în echilibru se face pornind de la un amestec de vapori care se

răceşte producându-se condensarea parţială a vaporilor (în schimbătorul-
condensator 2). Amestecul lichid – vapori intră în acelaşi vas separator de
faze unde se petrece acelaşi fenomen ca şi la vaporizarea în echilibru .
Procesul de vaporizare ca şi cel de condensare în echilibru începe şi se
desfăşoară de fapt în schimbătorul de căldură (vaporizator sau
condensator) şi se desăvârşeşte în separatorul de faze.
V

1
L V+
(F) L

V (F)
2

L
 Vaporizarea în echilibru a amestecurilor binare.
Relaţia de calcul pentru vaporizarea în echilibru

Luăm ca bază de calcul 1 kmol de t

alimentare (F=1).
Conform bilanţului material global vom
avea: F=L+V deci 1=L+V. F
B
A
Conform bilanţului material parţial pe
componenta mai volatilă, avem:
1  x0  L  x  V  y dar L  1  V
de unde rezultă: x0  (1  V ) x  Vy 
x  x  V ( y  x) 
0 x x0 y x, y
x0  x
V 
yx

x 0  x AF
Ecuaţia permite calculul fracţiei vaporizate  V
din alimentare; deci V are o valoare yx AB
subunitară, care se poate determina
grafic pe diagrama de echilibru t-x-y
trasată la presiunea de lucru:
 Vaporizarea în echilibru în prezenţă de gaz inert (I)

Se consideră un sistem multicomponent. Presiunile parţiale ale

componenţilor în vapori le notăm cu: p1v, p2v….pcv iar presiunea parţială
a gazului inert: pgv. Conform legii lui Dalton: p gv   piv  P

deci: p v
i  P  p gv
Conform legii lui Raoult, şi ţinând cont că presiunea parţială a gazului inert
în lichid este nulă (pgl = 0) : pil  Pi t xi
la echilibru: pil = piv, de unde rezultă că:  
piv  P  p gv  Pi t xi
Aceasta este ecuaţia curbei de fierbere în cazul utilizării gazului inert
Ea permite calculul temperaturii de fierbere a unui amestec multicomponent
în prezenţa inertului.
Ecuaţiile vaporizării şi condensării în echilibru în prezenţa gazului inert
seamănă cu cele de la vaporizarea şi condensarea în echilibru simple,
cu deosebirea că în relaţii intervine cantitatea (respectiv, debitul) de gaz
inert, S:
Fx0i
 Vi  V   L 1 L i L
V S
Fx0i
1 Ki  1
V  S Ki L
 Vaporizarea diferenţială în prezenţă de gaz inert a
sistemelor monocomponent
Într-un barbotor se introduce lichidul pur ai cărui vapori trebuie antrenaţi. Nivelul
de lichid în barbotor trebuie să fie suficient de mare ca să permită atingerea
echilibrului termodinamic între lichid şi vaporii care părăsesc lichidul . Astfel,
vom putea scrie: pov  pol
• pov este presiunea parţială a componentului antrenat în fază vapori (indicele
o se referă la faptul că avem o substanţă pură);
• pol - presiunea parţială a componentului antrenat în fază lichid
Deoarece în fază lichidă se găseşte un component pur, x = 1, deci: p o  Po
l t

Conform legii lui Dalton: pov  Pyo

O
yo 
OS

• O – debitul molar de component antrenat în faza de vapori;

• S – debit molar de gaz inert.
O
P  Pot
OS rezultă ecuaţia antrenării cu gaz inert în sistem
monocomponent:
 P 
S  O  t  1
 P0 
 Separatoare lichid- vapori

După orice proces de vaporizare sau de condensare parţială urmează o

separare a fazelor, ceea ce se petrece într-un separator lichid- vapori.

1. Separator orizontal 2.Separator vertical

F
V
demister

L dom

apă
L
 Dimensionarea vaselor acumulatoare de lichid

• Acestea sunt vase orizontale utilizate la stocarea lichidelor care nu au presiune de

vapori prea mare, la temperatura de stocare; ca urmare, ele nu pun probleme mari la
separarea fazelor iar dimensionarea lor se face prin calcule simple, pe baza timpului
de staţionare( Metoda Kern). V
s  l
Qv
• Vl este volumul pe care îl ocupă lichidul în vas; el se corelează apoi cu gradul de
umplere al vasului;
• Qv este debitul volumetric de lichid; în cazul în care apare şi a doua fază lichidă, ca
urmare a condensării aburului, de exemplu, dimensiunile principale ale vasului (L şi
D) se multiplică cu 3
2
• Se alege o proporţie rezonabilă a dimensiunilor geometrice ale vasului: astfel,
metoda Kern ia în considerare proporţia: L/D= 3 ~ 4, unde L este lungimea vasului
iar D este diametrul interior. Gradul de umplere al vasului este de circa 50%.
• Ţinând cont de indicaţiile anterioare, dimensionarea vasului acumulator de lichid este
o problemă de aritmetică şi de geometrie elementară
 Dimensionarea separatoarelor lichid-vapori verticale
Vasul are dubla functie: separa lichidul de vapori si totodata asigura zestrea de lichid la
fundul vasului, in scop de pompare.
Principiul de dimensionare este sa nu se depaseasca anumite valori admisibile pentru
viteza vaporilor si a lichidului, pentru a asigura timpul de separareal fazelor:
1) Se calculeaza viteza maxima admisibila a vaporilor:
0,5
   v 
1) v ma  c l  -c-constanta, ρl , ρv- densitatea lichid, respectiv vapori
 v 
2) Se calculeaza viteza admisibila reala a vaporilor:

v a  0,5  v ma D 2
3) Din ecuatia continuitatii curgerii rezulta D:
Qv _ vap  va  A  va  D
4
4) Se calculeaza lungimea separatorului. De regula L=3D. Daca diametrul vasului este
mic, se poate merge pana la L=5 D; in niciun caz lungimea aparatului nu poate fi

mai mica de 1,2 m de la tangenta la tangenta .

 FRACŢIONAREA
Mecanismul operaţiei de fracţionare

Fracţionarea se bazează pe diferenţa de volatilitate a compuşilor ce se

separă . Volatilitatea relativă α este cea care indică separabilitatea
compuşilor prin fracţionare. Cu cât α este mai mare, separarea se face
mai uşor.
• Separarea componenţilor se poate face fie prin vaporizarea parţială a
amestecului lichid într-un proces continuu sau într- un proces discontinuu,
fie prin condensarea parţială a vaporilor.
• Există trei variante pentru separare:
L
L
V V V
V

P,T

L L
L

a) b) c)

•In fiecare dintre cele trei cazuri de mai sus, se realizeaza un singur echilibru lichid
– vapori. Se realizează o separare grosieră a componenţilor, performanţele nu sunt
prea bune
Instalaţie pentru separarea mai avansată a componenţilor, pe baza volatilităţii
V,y relative
3 3

t3
3

L3, x3

V2,y2
Diagrama t-x-y
t2
2
L2, x2
t

V1,y1
t1 1
t3’
F, xF
t2’
L,x1
t1
t2
V’2,y2 t3
t 2’ 2’
0 x3’ x2’ x1 xF y1 ’x2 y2’ y1 x3 y2 y3
L,x2’ x,y

V3’,y
3’ 3’
t 3’
L, x’3
 Coloana de fractionare clasica
Condensator de
• Fluxuri externe:
vârf
Vas de
• -Alimentarea F [kmol/h]
reflux • -distilat (D) (produs de varf)
[kmol/h]
V3, y3 L0 ,xd D,xd • -blaz (B) (produs de baza)
Zonă de
[kmol/h]
rectificare V2,y2
L3
• -reflux extern L0 [kmol/h]
(de
concentrare) ,x3 • Rolul refluxului extern este
F, x 0f
V 1 , y1
L2,
de a determina formarea
x2 Taler de refluxului intern din coloană
V2’,y2 alimentare (zonă ( fluxul descendent de
de alimentare)
’ L1,x1 lichid, din taler în taler ).
Fără reflux intern, coloana
Zonă de
V3’,y3 nu poate funcţiona.
stripare (de L2’,x2
epuizare) ’ xy2’ Vb,yb
Refierbător

L3’,
x3 ’ B, xb
 Alte tipuri de coloane de fractionare (I)

Coloana de superfracţionare
• Este o coloană cu un număr foarte mare de talere care se foloseşte la
obţinerea unor produse de mare puritate pentru care nu s- au găsit
antrenanţi sau solvenţi care să uşureze procesul de fracţionare. În aceste
cazuri, fie se măreşte numărul talerelor, fie se măreşte raţia de reflux, fie
amândouă . Numărul de talere ajunge la 200-300 , iar raţia de reflux poate
ajunge până la 100/1. Uneori, numărul mare de talere nu poate fi asigurat
într-o singură coloană, din motive de ordin mecanic, iar coloana se va
împărţi în 2- 3 coloane înseriate. Fie că procesul se petrece într-o singură
coloană foarte înaltă, fie că se petrece în 2-3 coloane înseriate, cheltuielile
cu investiţia sunt foarte mari. De asemenea cheltuielile energetice vor fi
mari, în cazul raţiilor mari de reflux.
• În concluzie superfracţionarea este un procedeu scump, la care se
apelează numai în ultimă instanţă.
• Coloana de superfracţionare este o coloană simplă cu o alimentare, un
produs de vârf şi un blaz.
Ex: separarea etilenă- etan, separarea propilenă- propan, separarea o- xilenului
de ceilalţi xileni
Alte tipuri de coloane de fractionare (II)
Coloana cu mai multe alimentări
• Dacă într-o instalaţie industrială rezultă
fluxuri de diferite concentraţii ale
componentului pe care dorim să-l
separăm, atunci nu vom amesteca
fluxurile înainte de a le introduce în
coloană, ci fiecare flux va alimenta
coloana pe talerul al cărui lichid are
D, xd
concentraţia corespunzătoare .
• Motivul pentru care se face aceasta este
F1, x0f1
de a micşora pe cât posibil diametrul
coloanei. Diametrul se calculează în
F2, x0f2
funcţie de sarcina de vapori şi de cea de
lichid din coloană.
• Alimentarea pe diferite talere duce la
fluxuri relativ echilibrate de lichid şi
vapori pe întreaga coloană.
• Un alt motiv, mult mai important, este cel
energetic; în instalaţie, în amonte, s-a
B,xb consumat deja energie pentru separarea
acestor fluxuri; nu este raţional să le
amestecăm din nou şi să consumăm altă
energie pentru a le separa iarăşi.
 Alte tipuri de coloane de fractionare (III)
• Coloana complexă cu o
alimentare şi mai multe
produse laterale
D1
F D2
D3
B compoziţie necunoscută, criteriul de
• Utilizarea acestor coloane se face la
fracţionări din care rezultă mai multe
produse care nu trebuie să aibă o puritate
foarte mare. Deci gradul de fracţionare nu
este foarte înalt. De obicei există un singur
produs de vârf , unul lateral şi unul de blaz,
deoarece existenţa mai multor produşi
laterali complică procesul de fracţionare.
• Acest tip de coloană se mai utilizează la
purificarea materiei prime pentru un proces
chimic în care reactantul principal este un
anumit component dintr-o fracţie mai largă
ce conţine atât componenţi mai uşori cât şi
componenţi mai grei decât reactantul
respectiv.Dar cea mai largă utilizare a
acestui tip este la fracţionarea
amestecurilor complexe ( ţiţei şi fracţii
petroliere), unde produsele nu sunt
componenţi puri ci fracţii mai largi, cu
apreciere al calităţii produsului fiind
intervalul de distilare al fracţiunii
respective.
 Alte tipuri de coloane de fractionare (IV)
Coloana complexă cu mai multe alimentări şi mai multe produse laterale.
Imbina avantajele coloanei cu mai multe alimentari cu avantajele coloanei cu
mai multe produse.
Ex:fractionatorul principal din instalatia de Cracare Catalitica
Coloana cu zonă de rectificare şi fără zonă de epuizare
Acest tip de coloană se foloseşte
când se doreşte un produs de vârf
foarte pur dar nu interesează
puritatea produsului din blaz.
D
Exemple: -o astfel de coloană se
poate folosi la purificarea acetonei
dintr-un amestec de apă şi acetonă
F când se doreşte obţinerea unui
produs de vârf ( acetona ) foarte pur
şi nu interesează eventualele pierderi
de acetonă în blaz.
- instalaţie de fracţionare a
B
aerului care trebuie să producă
numai azot pur, pentru diferite
scopuri tehnologice, oxigenul nefiind
recuperat.
Alte tipuri de coloane de fractionare (V)
• Coloana cu zonă de stripare şi • Acest tip de coloană se utilizează
fără zonă de rectificare atunci când ne interesează
calitatea produsului de blaz şi nu
ne interesează calitatea
produsului de vârf.
• Exemplu:- Striperele laterale ale
V coloanelor de distilare
F
atmosferică a ţiţeiului .
• - fracţionării binarelor ce
formează azeotrop cu punct
minim de fierbere: alimentarea
acestor coloane se face
deasupra primului taler de sus,
deoarece oricâte talere am avea
B în zona de concentrare, nu
putem obţine la vârful colonei
altă compoziţie decât cea a
azeotropului. În schimb, produsul
de blaz se obţine la puritatea
dorită, aceasta depinzând de
numărul de talere din zona de
stripare.