7.6.

Determinarea echivalentului chimic al zincului

Echivalentul gram reprezintă cantitatea, în grame, dintr-un element sau dintr-o

substanţă care reacţionează sau substituie într-o reacţie chimică 1,008 g hidrogen, 8 g
oxigen sau un echivalent gram din orice alt element sau substanţă.
Potrivit legii echivalenţilor, raportul maselor a două substanţe A şi B care
reacţionează este egal cu raportul echivalenţilor lor chimici (EA, EB):
mA EA

mB EB
unde: mA şi mB sunt cantităţile din substanţele A şi B care reacţionează (g);
- EA şi EB – echivalenţii gram ai substanţelor A şi B.
În lucrare se va determina echivalentul chimic al zincului prin măsurarea
volumului de hidrogen care rezultă din reacţia unei cantităţi cunoscute de zinc cu o
soluţie de acid clorhidric.
Ecuaţia reacţiei care are loc este:

2 HCl + Zn  ZnCl2 + H2

Aparatură şi reactivi
Aparatul prezentat în figura 7.9, probă de zinc cântărită cu o precizie de
4 zecimale (de ordinul 0,02 – 0,04 g), soluţie HCl de concentraţie 1:1, stativ cu clemă

Mod de lucru
În tuburile (1) se află apă distilată (colorată cu metilorange, pentru a se face
citirea mai uşor), iar în eprubeta (3) soluţie de HCl, de concentraţie 1:1 (aproximativ
1/3 din volumul eprubetei). Se scoate dopul (5), se şterge linguriţa (6) cu hârtie de
filtru şi se introduce proba de zinc (0,02 – 0,04 g), cântărită la balanţă analitică (cu
precizie de 4 zecimale), apoi se introduce dopul (5) în lăcaşul său, în poziţie normală.
 Fig. 7.9. Schema aparatului pentru determinarea echivalentului chimic al zincului:
1 – tuburi de sticlă (unul gradat - biuretă); 2 – tub de cauciuc; 3 – eprubetă de reacţie;
4 – tub de racord; 5 – dop lateral; 6 – linguriţă

După fixarea dopului se verifică etanşeitatea instalaţiei prin coborârea şi

ridicarea ramurii negradate a tubului (1) şi se citeşte nivelul pe ramura gradată
(biuretă) a tubului (1). Pentru a citi nivelul lichidului se aduce lichidul din cele două
ramuri la acelaşi nivel, prin manevrarea ramurii negradate a tubului astfel ca meniscul
inferior al lichidului din ramuri să fie la acelaşi nivel. Se notează nivelul lichidului în
ramura gradată (hi). Se fixează apoi ramura negradată a tubului (1) în stativ şi se
răsuceşte dopul (5) astfel ca proba de zinc din linguriţă să cadă în soluţia de acid
clorhidric. Hidrogenul care rezultă din reacţia dintre acidul clorhidric şi zinc creează,
în sistem, o presiune suplimentară care determină deplasarea lichidului din ramura
gradată (biuretă) în ramura negradată.
După aproximativ 5 minute de la terminarea reacţiei, timp în care se consideră
că gazul s-a răcit la temperatura camerei, se citeşte nivelul apei în ramura gradată a
tubului (1). Pentru a efectua citirea se aduce lichidul din cele două ramuri ale tubului
(1) la acelaşi nivel. Se notează nivelul lichidului în ramura gradată (hf). Diferenţa între
cele două citiri (hf – hi) reprezintă volumul de hidrogen rezultat din reacţie, V (cm3),
în condiţiile de lucru (la temperatura camerei şi presiunea din sistem).
 Calcul
Volumul de hidrogen rezultat din reacţie (V) se calculează, pentru condiţii
normale de temperatură şi presiune, cu ajutorul legii gazelor perfecte:

Po  Vo P  V

To T

În calcule se ţine seama şi de presiunea parţială a vaporilor de apă, deoarece

hidrogenul degajat se află deasupra apei.
Pentru calculul lui Vo se va aplica relaţia:

Vo 
P  PH O  To  V
2

Po  T

unde: Vo este volumul de hidrogen rezultat din reacţie, exprimat în condiţii normale
(cm3);
- To – temperatura normală (K);
- Po – presiunea normală (760 mm col. Hg);
- V – volumul de hidrogen rezultat din reacţie, în condiţiile de lucru, (cm3);
- T – temperatura camerei (K), (T = toC + 273);
- P – presiunea atmosferică, citită la barometru (mm col. Hg);
- PH 2O – presiunea parţială a vaporilor de apă, la temperatura camerei (vezi

anexa 3) (mm col. Hg).

Pentru a transforma volumul de hidrogen (Vo) în grame se aplică legea lui

Avogadro: volume egale de gaze identice sau diferite, în aceleaşi condiţii de
temperatură şi presiune ocupă acelaşi volum. În consecinţă, un mol de gaz, în condiţii
normale, ocupă un volum de 22,4 l. Masa de hidrogen, echivalentă volumul Vo se
calculează cu relaţia:
 M H 2  Vo 2Vo
m H2  
22400 22400

Pentru a calcula echivalentul zincului, se aplică legea echivalenţilor: raportul

maselor a două substanţe care reacţionează este egal cu raportul echivalenţilor lor
chimici:
m Zn E Zn

mH2 E H

Rezultă:
m Zn
E Zn   EH
m H2

unde: EZn este echivalentul zincului;

- E H – echivalentul hidrogenului;
- mZn – masa zincului luată în experienţă (g);
- m H 2 – masa hidrogenului rezultat din experienţă (g).