DETERMINAREA ENERGIEI DE ACTIVARE

Scopul lucrării.
Se va determina energia de activare Arrhenius pentru reacţia dintre tiosulfatul de sodiu şi
acidul sulfuric.
Introducere.
Influenţa temperaturii asupra vitezei de reacţie este descrisă de relaţia lui Arrhenius, care cu
un număr mic de excepţii (relaţiile: “anti-Arrhenius”), are valabilitate generală:
(1)
S-au notat cu: A, factorul de frecvenţă care depinde de numărul de ciocniri dintre molecule;
R, constanta universală a gazelor ideale, R = 8,314 J/mol.K (în S.I.) sau 1,987 cal/mol.K (în
sistemul tolerat); T, temperatura absolută; Ea, energia de activare este surplusul de energie, peste
valoarea medie a moleculelor active, care participă la reacţia chimică.
Pentru reacţia dintre tiosulfatul de sodiu şi acidul sulfuric:
Na2S2O 3 + H2SO 4 Na2SO 4 + SO 2 + H2O + S (2)
viteza de reacţie este:
vR = (3)

(4)

este constanta aparentă a vitezei de reacţie.

Prin logaritmare rezultă
(5)
care reprezintă ecuaţia unei drepte cu panta Ea / R şi ordonata la origine .
Aparatură si substante.
Biurete, eprubete, termometru, bec de gaz şi sită de azbest. Soluţii de tiosulfat de sodiu,
Na2S2O3 şi de acid sulfuric, H2SO4.
Modul de lucru
 În 5 eprubete numerotate de la 1 la 4 se introduc câte 5 ml soluţie N2S2O3, măsuraţi cu biureta.
 În alte 4 eprubete numerotate de la 5 la 8 se introduc câte 5 ml soluţie H 2SO4, măsuraţi cu
biureta.
 Cele 8 eprubete se introduc într-un pahar Berzelius care conţine apă şi în care se găseşte un
termometru.
 Se măsoară temperatura apei T1.
 Se toarnă conţinutul eprubetei 5 (care conţine acid sulfuric) peste eprubeta 1 (care conţine
tiosulfat de sodiu), se agită şi se măsoară timpul t scurs de la amestecarea soluţiilor până când
soluţia începe să se tulbure.
 Paharul care conţine eprubetele se încălzeşte pe un bec de gaz la temperatura T2 = T1 + 10oC.
 Când se atinge această temperatură se procedează la fel ca în primul caz, amestecând
conţinutul eprubetelor 2 şi 6 şi notând t.
 Pe rând se măsoară t pentru următoarele reacţii procedând la fel cu perechile de eprubete 3-7
şi 4-8.
Observaţii:
Observaţii - În fiecare experiment, timpul final de reacţie se consideră când soluţia începe să se
tulbure, deci la apariţia opalescenţei.
- Timpul de reacţie se măsoară cu precizie.
 Rezultate şi calcule. Se întocmeşte următorul tabel cu datele experimentale
obţinute.

Temperatura, T
Nr. t 1/T
ln (t)
Eprubetei o
C K s K-1

 Se reprezintă grafic lnt = f(1/T), ţinând seama de informaţiile privind întocmirea unui grafic
 Din panta dreptei se calculează energia de activare.
Interpretarea rezultatelor. Se verifica dependenta vitezei de reactie de temperatura, conform
reactiei lui Arhenius. Se constata daca valoarea energiei de activare corespunde unei reactii chimice
activate termic, adica este de ordinul zecilor de mii de calorii.

Tema de casa
1. La temperatura de 7000C, constanta de viteza a descompunerii termice a toluenului
este k= 10-4s-, iar factorul preexponential A= 21013s-1. Se cere: a) calculul energiei de
activare a procesului;b) valoarea constantei de viteza la temperatura de 650 0C; c) la
ce temperatura constanta de viteza se dubleaza.
2. Constanta de viteza a unei reactii de ordinul 2 la 127 0C este 0,5 mol-1s-1, iar energia ei
de activare este de 10kcal. Cu cat trebuie sa creasca temperatura pentru ca constanta
de viteza sa creasca de 10 ori?
3. Pentru reactia de descompunere a acidului iodhidric in faza gazoasa, se cunosc: k 536k=
3,51710-7l/mol s si k781k= 3,95410-2l/mols. Calculati energia de activare a
procesului.
4. Sa se calculeze de cate ori se mareste constanta de viteza la ridicarea temperaturii de
la 20 la 300C, daca energia de activare este E = 30000 cal/mol. Ce marire se obtine
pentru o ridicare a temperaturii de la 20 la 120 0C?. Se considera factorul
preexponential independent de temperatura.